S4_L06

Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor

Conferinţa Ştiinţifică Jubiliară, 28-30 septembrie 2010

347

Combaterea efectelor viiturilor din bazinul Vişeului prin amenajări hidrotehnice cu impact minimal asupra unor arii protejate

GHEORGHE ŞERBAN

1, GAVRIL PANDI

1, ANDREI SIMA

1, HOREA SELAGEA

2

1Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie

2Compania Naţională "Apele Romane", Administraţia Bazinală de Apă Someş-Tisa

Rezumat. Unul dintre cele mai asimetrice bazine hidrografice din România – Vişeul, reprezintă un spaţiu de geneză a numeroase şi violente viituri, ale căror efecte sunt dintre cele mai nefaste pentru populaţia locală, iar propagarea către colectorul Tisa generează numeroase evenimente hidrice şi de-a lungul cursului superior al acestuia. Expunerea totală a bazinului către masele de aer sosite dinspre vestul continentului european face posibilă descărcarea unor cantităţi însemnate de precipitaţii, ce se drenează rapid pe versantul abrupt al Munţilor Maramureşului, fie areal, fie prin intermediul câtorva afluenţi deosebit de viguroşi (Ruscova, Vaser, Ţâşla) către râul Vişeu. Lipsa unor amenajări hidrotehnice de amploare (acumulări permanente) face practic imposibilă stăvilirea sau atenuarea viiturilor ce se declanşează în bazin, acestea ajungând să genereze pagube imense aproape anual, atât în luncile afluenţilor cât şi în cea a colectorului Vişeu. Intervenţia antropică actuală, în sensul amenajării parţiale a bazinului, este deosebit de delicată deoarece acesta se suprapune aproape în totalitate Parcului Natural Munţii Maramureşului, o arie protejată prin lege. După o documentare prealabilă asupra tuturor aspectelor legate de tematica abordată am ajuns la concluzia că este posibilă o intervenţie hidrotehnică în bazin, cu efecte dintre cele mai reduse asupra habitatelor şi cenozelor protejate, dar cu economii financiare postviituri considerabile atât la bugetele locale cât şi la cel judeţean. Suprapunerea în GIS a temelor aferente ariilor protejate cu diferite grade de restricţii, cu suportul de relief şi cu spaţiile bazinale ale acumulărilor propuse relevă impacturi minimale asupra peisajului natural şi avantaje hidrotehnice deosebite.

Cuvinte cheie: Vișeu, viituri, inundaţii, arii protejate, amenajări hidrotehnice.

INTRODUCERE O experienţă mereu traumatizantă prin efectele pe care le generează, viiturile au reprezentat,

reprezintă şi vor reprezenta o ameninţare perpetuă pentru societate. Totuşi, o amenajare hidrotehnică integrată a cursurilor de apă, cu prezenţa lacurilor de acumulare dimensionate după volumele tranzitate de viiturile de pe tributari, conferă o protecţie adesea cvasitotală pentru terenurile joase situate în aval, ex. Culoarul Someşului Mic (Şerban, 2007, Şerban et al., 2009).

Inundaţiile sunt efectele viiturilor cu consecinţele cele mai grave. De-a lungul anilor s-au făcut numeroase cercetări, evaluări şi statistici privind producerea acestor fenomene, dar toate acestea nu pot releva dramele umane care însoţesc inundaţiile. Costurile umane şi financiare se dovedesc din ce în ce mai greu de suportat de către societate şi, mai ales de către comunităţile locale şi departamentale, care în loc să investească de o manieră consistentă în proiecte de amenajare de anvergură, care previn inundaţiile, procedează la remedierea şi atenuarea anuală a efectelor produse.

Bazinul Vişeului se află în plină dezvoltare social-economică, dar frecvent afectat de viiturile care produc anual pagube semnificative, din cauza condiţiilor fizico geografice specifice şi îndeosebi a asimetriei deosebite a bazinului hidrografic. Singura soluţie de prevenire şi de evitare, de limitare a pagubelor este amenajarea hidrotehnică a afluenţilor de dreapta: Ruscova, Vaser, Ţâşla. Deoarece bazinul Vişeului este parţial suprapus Parcului Natural Munţii Maramureşului această amenajare se dovedeşte deosebit de delicată, având în vedere cadrul legislativ român şi european. În studiul de faţă se va încerca o prezentare a argumentelor pro şi contra amenajare, în vederea unei armonizări între mediului natural şi cel antropic, funcţie de necesităţile stricte de protejare a habitatelor antropice şi de conservare a ariilor protejate.

Localizarea şi condiţiile naturale ale bazinului Vişeu

Bazinul Vişeului este situat în extremitatea nordică a României, ocupând din punct de vedere geografic partea centrală a Grupei Nordice a Carpaţilor Orientali. Administrativ teritoriul aparţine judeţului Maramureş (partea estică şi sud-estică a acestuia), suprapunându-se

http://www.google.ro/url?sa=t&source=web&cd=1&ved=0CBcQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.rowater.ro%2F&rct=j&q=apele+romane&ei=s9MkTOjEJ8u6OIHMuPMC&usg=AFQjCNGnPDL6aw9LrgYU5J3gYD__f6OIJQ

http://www.rowater.ro/dasomes/default.aspx



348

principalelor unităţi administrative Valea Vişeului, Petrova, Ruscova, Leordina, Poienile de sub Munte, Vişeu de Jos, Vişeu de Sus, Moisei şi Borşa (figura 1).

Munţii Maramureşului ocupă întreg spaţiul de pe dreapta Vişeului, până la graniţa ţării, din defileul Tisei aval de Valea Vişeului şi până la văile Cârlibaba si Bistriţa Aurie. Sunt constituiţi din şisturi cristaline străpunse de eruptiv (bazalte mezozoice din zona Mihailecu-Farcau sau andezite neogene din Toroioaga) şi roci sedimentare (conglomerate, gresii, șisturi argiloase, șisturi bituminoase, marne, argile) şi două mari golfuri de paleogen, unul al Ruscovei, ce merge până la Poienile de sub Munte si altul al Borşei. Culmea principală morfologică, ridicată la o altitudine de peste 1900 m, este fragmentată în mai multe masive (Pop Ivan, Farcău-Mihailecu, Pietrosul Maramureşului, Toroiaga). Formele munţilor sunt foarte domoale şi masive, ele se prelungesc mult spre vest prin culmi mai scunde ce coboară la 900-1200 m (Haidu, 1993).

Figura 1. Bazinul hidrografic Vişeu.

În Munţii Rodnei, a doua componentă morfologică majoră, diferenţa de altitudine de mai mult de 1600 m (între 600 m şi 2303 m) denotă existenţa unor condiţii şi forme variate. Din întregul lanţ carpatic oriental, Munţii Rodnei păstrează cel mai bine urmele glaciaţiunii cuaternare, păstrându-se peisajul tipic al modelării glaciare cu întreaga gamă de forme rezultate din acţiunea gheţarilor montani, asociate cu resturi ale prelucrării anterioare şi cu formele eroziunii postglaciare. Relieful galciar este bine reprezentat pe versantul nordic.

Precipitaţiile medii anuale se situează în jurul valorii de 1000 mm, ajungând la 1400 - 1500 mm în masive mai înalte (Farcâu, Pop Ivan, Toroiaga, Cearcănu). Acest lucru este facilitat de expoziţia vestică a Munţilor Maramureş. Numărul de zile cu precipitaţii mai mari de 0,1 mm este de 160 -170. Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 90 cm în etajele mai joase, în timp ce în etajele înalte ajunge la 1 - 2 m. Numărul de zile cu strat de zăpada este de 70 - 100 în regiunile mai joase şi 150 în cele înalte.



349

Reţeaua hidrografică şi de monitorizare a apelor în bazinul Vişeu Suprafaţa regiunii aparţinând bazinului hidrografic Vişeu este de 1023 km2. Din bazin fac

parte cinci râuri mai mari cu ordine Horton-Strahler peste 4 (tabelul 1). Activitatea hidrometrică şi monitorizarea cursurilor de apă este asigurată de cele opt

staţii care funcţionează în bazinul hidrografic Vişeu (tabelul 2).

Tabelul 1. Caracteristicile morfometrice ale principalelor cursuri de apă şi bazine hidrografice (după Atlasul Cadastral al Apelor, 1992)

Cursul de apă

Date privind cursul de apă Date privind bazinul hidrografic

Lungimea (km)

Altitudinea (m) Panta medie

(‰)

Coeficient de

sinuozitate

Suprafaţa (km2)

Altitudinea medie (m)

Suprafaţa fondului forestier

(ha) Amonte Aval

TISA 61 342 205 2 1.24 3237 835 144054

Vişeu (Borşa) 82 1535 330 15 1.31 1581 1011 88995

Repedea 11 1700 696 91 1.04 42 1374 1579

Ţâsla (Cisla) 20 1600 640 48 1.3 103 1214 6944

Vaser 48 1675 481 25 1.36 410 1090 34213

Novăţ 16 1580 561 64 1.25 88 987 7093

Roşcova 38 1480 404 28 1.18 433 1079 28019

Socolău 14 1460 620 60 1.25 73 1204 5811

Repedea (Chioroi)

19 1500 496 53 1.27 88 1167 6379

Frumuşeaua (Crasna)

16 1720 381 89 1.15 53 898 2834

Densitatea staţiilor hidrometrice este de 1 staţie la 200 km², iar repartiţia pe altitudine se

caracterizează prin predominarea în bazinul Vişeului a staţiilor hidrometrice cu altitudini medii cuprinse între 1000 şi 1200.

Tabelul 2. Reţeaua hidrometrică din bazinul Vişeului (după Administraţia Bazinală de Apă Someş-Tisa)

Nr. crt.

Cursul de apă Staţia hidrometrică

Anul înfiinţării

Altitudine medie

(m)

Altitudine "0" mira

(m)

Suprafaţa (km

2 )

1 Vişeu Poiana Borşa 1953 1284 700 133

2 Vişeu Moisei 1952 1212 610 286

3 Vişeu Leordina 1952 1054 427 937

4 Vişeu Bistra 1900 1020 365 1547

5 Ţâsla Baia Borşa 1961 1250 725 88

6 Vaser Vişeu de Sus 1952 1090 477 410

7 Ruscova Luhei 1961 1177 587 185

8 Ruscova Ruscova 1952 1079 410 432

DATE UTILIZATE Informaţiile utilizate pentru analiza principalelor viituri şi a efectelor acestora în teritoriu

sunt cele prezentate în rapoartele Administraţiei Bazinale de Apă Someş-Tisa, inclusiv ale Sistemelor de Gospodărirea a Apelor ce administrează bazinul Vişeului, precum şi cele prezentate în rapoartele Autorităţilor locale şi judeţene din bazin. Intervalul de date analizat este 1968 – 2005, precum şi unele secvenţe mai recente, în cazul referinţelor asupra unor unde de viitură ce au produs efecte deosebite în teritoriu.

Ca suporturi cartografice au fost utilizate diverse hărţi topografice şi planuri la scară detaliată, aflate în proprietatea celor două instituţii, precum şi unele imagini satelitare, iar suportul legislativ a fost preluat de pe site-urile instituţiilor de specialitate.





350

Caracteristicile celor mai importante viituri produse în bazin

Geneza viiturilor pe râurile din cadrul bazinului Vişeului este în majoritatea cazurilor (61%) de origine pluvionivală. Frecvenţa lunară de producere a viiturilor prezintă un maxim în luna martie pentru cursul principal al râului Vişeu precum şi maxime secundare în aprilie şi mai, în timp ce afluenţii de dreapta ai Vişeului (Ţâşla, Vaser, Ruscova) prezintă un maxim în luna aprilie precum şi maxime secundare în lunile martie şi mai. Frecvenţa lunară minimă de producere a viiturilor se înregistrează în luna ianuarie (0%) în cazul bazinului hidrografic Vişeu. Frecvenţa sezonieră a viiturilor din bazinul hidrografic Vişeu se remarcă printr-un maxim, urmat ca frecvenţă de viiturile din timpul verii, toamnei şi iernii (Cocuţ, 2008).

Viitura maximă istorică din bazinul Vişeului este viitura din perioada 12-15 mai 1970. Perioada anterioară producerii viiturii s-a caracterizat prin cantităţi duble faţă de normala multianuală, astfel încât precipitaţiile generatoare ale viiturii rezultate din ascendenţa masei de aer cald şi umed de provenienţă mediteraneană ce a determinat formarea unor nori cumulonimbus precum şi o mare instabilitate termodinamică, fenomene favorizate şi de pătrunderea unor fronturi reci provenind din vestul Europei, au căzut pe un sol saturat cu apă. Aceste precipitaţii au însumat cantităţi cuprinse între 62 mm şi 120 mm (tabelul 3).

Debitele maxime au fost cuprinse între 34 şi 1072 m³/s, cu probabilităţi de producere ce au ajuns la 1% pe Vişeu la Leordina şi Bistra iar volumele scurse au avut valori între 2 mil.m³ pe Cosău la Fereşti şi 82 mil. m³ pe Vişeu la Bistra.

Tabelul 3. Caracteristicile principalelor elemente ale viiturii din 12-15 mai 1970 din bazinul Vişeului

Râul Staţia

hidrometrică

Debit (mc/s) Durata (ore) Volumul (mil.m3/s) hp

(mm) hs

(mm) α

maxim de bază totală de creştere total de bază scurs

Vişeu Poiana Borșa 62 19.2 82 21 9.098 5.668 3.43 88.1 25.593 0.29

Vişeu Moisei 124 30.5 82 26 17.87 10.199 7.671 85.1 27.011 0.32

Vaser Vişeu de Sus 257 50.5 82 29 38.838 16.162 22.676 115 55.307 0.48

Vişeu Leordina 684 114 72 16 83.419 30.326 53.093 116 56.663 0.49

Ruscova Luhei 124 30.5 82 26 17.87 10.199 7.671 109 41.5 0.38

Ruscova Ruscova 240 50 82 27 32.727 15.513 17.214 110 39.7 0.36

Vişeu Bistra 1072 182 72 13 136.798 54.562 82.237 113.9 53.228 0.47

hp (mm) = strat precipitat; hs (mm) = strat scurs; α = coeficient de scurgere

O altă viitură excepţională cu geneză pluvială, cu efecte deosebite în bazinul Vişeului a

fost viitura din perioada 21-26 iulie 1974. Precipitaţiile generatoare ale viiturii au avut valori cuprinse între 68,8 şi 109,2 mm, producând o viitură cu debite maxime cuprinse între 42 şi 651 m³/s (tabelul 4) cu probabilităţi maxime de depăşire cuprinse între 23% pe Ruscova la Luhei şi 3% pe Vişeu la Leordina. Volumele scurse ale viiturii au fost cuprinse între 3,24 mil.m³ pe Ruscova la Luhei şi 53,5 mil.m³ pe Vişeu la Bistra.

Tabelul 4. Caracteristicile principalelor elemente ale viiturii din 21-26 iulie 1974 din bazinul Vişeului

Râul Staţia

hidrometrică


(mm) hs

(mm) α


Viseu Poiana Borsa 48.1 6.8 120 21 8.286 3.583 4.702 99.3 35.355 0.36

Ţîşla Baia Borsa 42 3.78 120 20 5.982 2.739 3.243 91.8 36.9 0.4

Vişeu Moisei 123 11.5 120 18 12.253 4.968 7.285 68.8 25.473 0.37

Vaser Viseu de Sus 192 14.8 120 23 25.653 8.986 16.667 109.2 40.652 0.37

Viseu Leordina 508 32.2 120 23 57.9 17.453 40.448 104.6 43.167 0.41

Ruscova Luhei 69.3 7.63 120 18 11.412 5.19 6.222 85.2 33.6 0.39

Ruscova Ruscova 134 19.2 120 23 24.943 11.794 13.15 81.6 30.4 0.37

Viseu Bistra 651 56.2 120 25 83.634 30.11 53.523 90.4 34.643 0.38



351

În perioada 23-29 decembrie 1995 a avut loc o viitură mixtă, semnificativă atât prin nivelurile şi debitele maxime atinse cât şi prin extindere spaţială. Decada a doua a lunii decembrie 1995 s-a caracterizat prin temperaturi scăzute şi cantităţi mici de precipitaţii sub formă de ninsoare. Grosimea stratului de zăpadă în bazinul Vişeu a fost de 18 cm cu un echivalent în apă de 36 mm. Creşterea temperaturii începând cu data de 23 decembrie a produs topirea zăpezii, peste care s-a suprapus căderea de precipitaţii, la început sub formă de ploaie şi ninsoare, şi începând cu data de 26 decembrie numai sub formă de ploaie. Precipitaţiile generatoare ale viiturii au avut valori cuprinse între 50 şi 180 mm, debitele maxime încadrându-se între 5,87 şi 355 m³/s în bazinul Vişeu (tabelul 5).

Luna noiembrie a anului 1998 s-a evidenţiat printr-o viitură deosebită în intervalul 3-9 noiembrie atât din punct de vedere al valorilor cât şi al repartiţiei spaţiale atinse. Ultima decadă a lunii octombrie 1998 s-a caracterizat prin temperaturi pozitive, care în ultimele zile ale decadei au coborât sub zero grade.

Tabelul 5. Caracteristicile principalelor elemente ale viiturii 23-29 decembrie 1995 din bazinul Vişeului

Râul Staţia

hidrometrică

Debit (mc/s) Durata (ore) Volumul (mil.m3/s) hp hs α

maxim de bază totală de creştere total de bază scurs (mm) (mm)

Vișeu Poiana Borșa 20.5 1.93 158 68 5.781 1.945 3.836 72.3 28.624 0.4

Ţâşla Baia Borşa 5.9 1.12 216 38 2.965 1.555 1.41 43.5 16 0.37

Vişeu Moisei 34 2.82 192 96 11.746 3.47 8.277 87.8 29.143 0.33

Vaser Vișeu de Sus 72.4 3.6 202 24 25.176 7.137 18.039 93 43.997 0.47

Vişeu Leordina 224 12 130 94 52.665 9.547 43.118 112.5 46.017 0.41

Ruscova Luhei 49.8 4.06 154 82 13.284 7.002 6.282 87.3 34 0.39

Ruscova Ruscova 151 9.02 178 24 42.531 11.573 30.958 153.1 71.3 0.47

Vișeu Bistra 355 18.7 168 26 120.901 29.212 91.689 127.1 59.345 0.47

La altitudini de peste 1000 m se înregistrează un strat de zăpadă, care la Staţia

Meteorologică Iezer ajunge la 22 cm grosime, precipitaţiile căzute în luna octombrie 1998 depăşesc valorile normale ale lunii, solul fiind astfel saturat cu apă. Începând cu data de 29 octombrie au loc căderi semnificative de precipitaţii care produc o primă viitură, iar din data de 3 noiembrie se înregistrează precipitaţiile generatoare ale viiturii care împreună cu echivalentul de apă inclus în stratul de zăpadă au valori cuprinse între 16 şi 199 mm. Aceste precipitaţii determină producerea unor debite maxime cu valori cuprinse între 446 m³/s pe Vişeu la Bistra şi 9,1 m³/s pe Ţâşla la Baia Borşa în bazinul Vişeu (tabelul 6). Probabilităţile de depăşire ale debitelor maxime au înregistrat valori de 2% pe Ruscova la Luhei (Cocuţ, 2008).

Tabelul 6. Caracteristicile principalelor elemente ale viiturii din noiembrie 1998 din bazinul Vişeului

Râul Staţia

hidrometrică

Debit (mc/s) Durata (ore) Volumul (mil.m3/s) hp (mm) hs (mm) α


Vișeu Poiana Borșa 26.4 6.88 154 34 7.454 6.484 0.97 16.3 7.24 0.44

Ţâşla Baia Borșa 9.1 3.02 168 48 3.218 1.826 1.391 52.5 15.8 0.3

Vişeu Moisei 42.9 10 178 60 15.479 10.894 4.585 40.1 16.1 0.4

Vaser Vişeu de Sus 61.3 8.6 130 24 12.291 4.407 7.885 40 19.2 0.48

Vișeu Leordina 156 45.6 144 48 44.168 26.003 18.165 46.7 19.4 0.42

Ruscova Luhei 250 20 98 34 33.466 11.642 21.823 199.2 118 0.59

Ruscova Ruscova 307 24.1 168 30 51.076 19.127 31.949 152.8 73.6 0.48

Vişeu Bistra 446 89.6 168 34 113.917 54.19 59.727 80.5 38.7 0.48



352

În prima jumătate a lunii martie 2001 s-a înregistrat în Depresiunea Maramureşului o viitură excepţională, a doua ca mărime după cea din anul 1970, din punct de vedere al debitelor şi nivelurilor maxime înregistrate. Precipitaţiile căzute sub formă de zăpadă au însumat valori de până la 34,4 mm la Baia Borşa pe Vişeu. Stratul de zăpadă nou depus a avut grosimi medii pe bazin de 20 cm în bazinul Vişeu, astfel că la sfârşitul intervalului, rezerva de apă acumulată în stratul de zăpadă era de 91,0 mil.m³ în bazinul Vişeului.

Începând cu data de 1 martie are loc o încălzire accentuată a vremii ca urmare a advecţiei de aer cald şi umed din Marea Mediterană, temperatura maximă a aerului cunoscând o creştere accentuată şi constantă ajungând la 12 °C în data de 2 martie şi la 8ºC în data de 6 martie, valori înregistrate la Staţia Meteorologică Sighetu Marmaţiei. Precipitațiile căzute în intervalul 2-6 martie au prezentat o repartiţie spaţială neuniformă având valori cuprinse între 230 mm la Luhei pe Bistra şi 110 mm la Baia Borşa pe Ţâşla (tabelul 7).

Tabelul 7. Caracteristicile principalelor elemente ale viiturii din martie 2001 din bazinul Vişeului

Râul Staţia hidrometrica


(mm) hs (iun) α


Vișeu Poiana Borșa 53.6 1.73 103 58 9.131 2.759 6.372 118 48.6 0.41

Țâșla Baia Borșa 14 0.525 86 59 2.61 1.08 1.53 110 23.8 0.22

Vişeu Moisei 80 4.42 104 61 13.86 4.54 9.32 117 33.3 0.28

Vaser Vişeu de Sus 280 2.46 103 61 42.84 10.44 32.4 169 80 0.47

Vișeu Leordina 411 8.48 103 62 68.4 18 50.4 140 54.2 0.39

Ruscova Luhei 181 2.45 84 59 18.071 1.905 16.166 230 118 0.51

Ruscova Ruscova 417 7.17 86 61 53.424 13.464 39.96 198 92.1 0.47

Vișeu Bistra 902 21 110 53 146.644 30.492 116.152 192 75.2 0.39

Debitele maxime ale viiturii au avut valori cuprinse între 14,0 m³/s la Baia Borşa pe

Vişeu şi 902 m³/s la Bistra pe Vişeu în bazinul Vişeu, cu probabilităţi de depăşire care au ajuns la 1,2% la Ruscova pe Ruscova. Volumele scurse ale viiturii au înregistrat valori cuprinse între 1,53 mil. m³ la Baia Borşa pe Ţîşla şi 116,152 la Bistra pe Vişeu în bazinul Vişeu.

În data de 26 iulie 2008, urmare a precipitaţiilor abundente căzute în zona Văii Vaserului, s-a declanşat o viitură şi scurgeri torenţiale care au distrus calea ferată îngustă, singura cale de acces în această zonă pitorească (figura 2).

Figura 2. Efectele viiturii de pe Valea Vaserului iulie 2008 (după, http://www.muntiimaramuresului.ro)

Calea ferată forestieră îngustă a fost impracticabilă, fiind distrusă în proporţie de peste 30% după primele estimări. Au fost distruse de asemenea podurile de la Novăţ, podul Roşu şi Novicior, majoritatea podeţelor, trenul turistic „Mocăniţa” care a urcat în data de 26 iulie pe Vaser fiind imobilizat între staţiile Făina şi Bardău, la kilometrul 24. Un număr de 192 turişti au rămas blocaţi pe Valea Vaserului şi au înnoptat în cabanele silvice. Dintre aceştia 130 au fost coborâţi a doua zi cu elicopterul, iar ceilalţi au coborât pe jos.

http://www.muntiimaramuresului.ro/



353

Efectele viiturilor din bazinul Vişeului

Impactul inundaţiilor este deosebit de diversificat şi dăunător societăţii şi mediului: apariţia bolilor hidrice, poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, distrugerea florei şi faunei acvatice, inundarea reţelelor hidroedilitare, colmatarea unor terenuri şi a amenajărilor diverse, modificarea pozitivă a nivelului apelor subterane cu ieșirea din circuit a unor terenuri, sărăcirea sau ruinarea familiilor afectate şi chiar pierderea de vieţi omeneşti.

Este evident că în perioadele de inundaţii se întrerup o serie de activităţi cu caracter cultural şi educativ. Inundaţiile pot impune întreruperea procesului de învăţământ pe durate relativ lungi fie din cauza antrenării întregii populaţii la acţiuni de intervenţie, fie din cauza deteriorării unor şcoli în urma inundaţiilor. Efectele unor asemenea întreruperi pot fi foarte greu de recuperat.

În tabelul 8 sunt prezentate pagubele produse de inundaţiile excepţionale din perioada 1995-2005. Pagubele indirecte care au afectat desfăşurarea activităţilor socio-economice sau concretizat prin indisponibilizarea reţelelor de energie electrică, apă potabilă, precum şi prin nevalorificarea terenurilor agricole (aproape 5000 de hectare - Cocuţ, 2008).

Tabelul 8. Pagubele produse de inundaţiile excepţionale din perioada 1995-2005

Viitura Victime

(nr.) Animale

(nr.)

Case (nr.) Anexe gospodăreşti (nr.)

Teren agricol

(ha)

Reţea stradală

(km)

Drumuri (km) Poduri şi podeţe

(nr.)

Obiect. econ. (nr.)

Val. Totală

($) avariate distruse comun. judeţene

1995 decembrie - - 91 - 261 1069.85 48.56 0.1 16 5 180629

1995 noiembrie - - 190 - 209 - 1.12 13 1.3 51 5 2795189

2000 martie - - - - 1133 - - 40.1 27 15 2 374579

2000 aprilie - - - - - 1723 - 15.97 - 26 3 779151

2001 mai - 90 367 18 475 2181.5 9225 1.5 2245 211 - 849317

Total - 90 648 18 2D78 4974.35 93.38 119.13 26.55 319 15 6633363

Ariile protejate şi cu regim special din bazinul Vişeului

În cadrul bazinului Vişeu există două arii protejate de importanţă majoră: Parcul Naţional Munţii Rodnei şi Parcul Natural Munţii Maramureşului.

Munții Rodnei au fost desemnaţi ca arie protejată încă din anul 1932, când prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 1949/1932, reconfirmat prin Legea nr. 137/1995 a fost înfiinţată Rezervaţia Ştiinţifică Pietrosu Rodnei (182 ha). În anul 1979 aceasta a fost declarată Rezervaţie a Biosferei în cadrul Programului Omul şi Biosfera-Paris patronat de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Pe nucleul acestei rezervaţii, ulterior prin Legea nr. 5/2000 a fost înfiinţat Parcul Naţional Munţii Rodnei, care este arie naturală protejată de interes naţional şi internaţional, fiind încadrat conform clasificării I.U.C.N. în categoria a II- a – Parc Naţional – Rezervaţie a Biosferei, SIT NATURA 2000 (SCI şi SPA).

Parcul Naţional Munţii Rodnei este cea mai întinsă arie protejată din nordul Carpaţilor Orientali, având o suprafaţă de 46.339 ha. Importanţa acestei arii protejate se datorează atât geologiei şi geomorfologiei munţilor, cât şi prezenţei a numeroase specii de fauna şi floră, endemite şi relicte glaciare.

Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, responsabil de buna gospodărire a ariilor protejate din România, a încredinţat pe bază de contract pentru 10 ani administrarea parcului, Regiei Naţionale a Pădurilor-ROMSILVA prin Direcția Silvică Bistriţa. Ca urmare a semnării contractului de administrare nr. 734/22.05.2004, Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei funcţionează începând cu data de 24 mai 2004 fiind stabilită la Rodna, judeţul Bistriţa – Năsăud.

În ceea ce priveşte prezentul studiu o mai mare relevanţă are Parcul Natural Munţii Maramureşului. De aceea se va insista mai mult pe această arie protejată (figura 1).

Parcul Natural Munţii Maramureşului este situat în nordul judeţului Maramureş, în zona localităţilor Borşa, Moisei, Vişeu de Sus, Vişeu de Jos, Leordina, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte, Petrova şi Bistra, incluzând masivul Munţilor Maramureşului până la frontiera



354

româno-ucraineană. Parcul include şi terenul intravilan al localităţilor de pe raza lui. Limitele au fost stabilite şi aprobate prin H.G. 2151/2004. De asemenea, include terenuri silvice, pastorale şi cu alte utilizări situate în judeţul Maramureş, respectiv în Ocoalele Silvice Borşa, Vişeu, Ruscova şi Poienile de Sub Munte. Ca urmare, referirile de mai jos au în vedere borne silvice, unităţi de producţie şi parcele din aceste ocoale silvice, precum şi alte elemente din structura geografică şi infrastructura zonei.

Din punct de vedere al zonării interne, conform OUG 57/2007, suprafaţa Parcului Natural Munţii Maramureşului cuprinde trei zone (figura 3):

zona de protecţie integrală

zona de management durabil

zona de dezvoltare durabilă a activităţilor umane

În interiorul parcului există, de asemenea, patru arii naturale protejate declarate prin Legea nr. 5/2000, acestea fiind:

Stâncăriile Sâlhoi-Zâmbroslavile – 5 ha – categoria IV IUCV;

Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsânii – 800 ha – categoria IV IUCV;

Vârful Farcău - Lacul Vinderel – Vârful Mihailecu – 100 ha – categoria IV IUCV;

Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu – 100 ha – categoria IV IUCV.

Aceste arii protejate sunt asimilate zonei de protecţie integrală. Suprafeţele date de lege sunt aproximative însă vor fi cartate cu exactitate în procesul de elaborare a hărţilor parcului.

Zonarea interna a Parcului Natural Munţii Maramureşului este realizată ţinând cont de nevoia de conservare a biodiversităţii şi peisajului dar şi de dezvoltare economică a zonei prin activităţi cu impact redus asupra mediului.

Zona de protecţie integrală - 18.769 ha. La delimitarea zonelor de protecţie integrală s-a avut în vedere necesitatea conservării unor eşantioane reprezentative ale ecosistemelor din această regiune biogeografică, reprezentativitate dată în principal de criteriul valorii diversităţii biologice a ecosistemelor.

Zona de management durabil - 79.585 ha. Face trecerea între zonele de protecţie integrală şi zonele de dezvoltare durabilă a activităţilor umane.

Zona de dezvoltare durabilă a activităţilor umane - 35.000 ha. Cuprinde intravilanul localităţilor din parc, suprafeţele ocupate de căile de comunicaţii permanente (drumuri naționale, drumuri judeţene, drumuri comunale, drumuri auto forestiere, căi ferate, căi ferate forestiere cu terasamentele aferente), păşunile montane din afara zonei de protecţie integrală, precum şi suprafeţele din extravilanul localităţilor care au suferit modificări antropice prin desfășurarea de activităţi tradiţionale sau prin exploatarea resurselor naturale neregenerabile, indiferent dacă sunt sau nu incluse în circuitul agricol sau silvic.

Cadrul legislativ specific teritoriilor ce includ arii protejate

Este cunoscută coabitarea şi a altor amenajări hidrotehnice cu parcurile naturale pe teritoriul României, fără repercusiuni majore asupra peisajului şi mediului natural (ex. Parcul Natural Apuseni - Şerban, 2007, Şerban & Touchart, 2008).

Conform Art. 3, alin. 5 g) a H.G. 2151/2004 este permisă acţiunea de înlăturare unor calamităţi în cadrul parcurilor naturale:

(4) Până la aprobarea planurilor de management ale parcurilor naţionale şi naturale, care vor reglementa în amănunt regimul de protecţie şi zonarea detaliată, în zonele de conservare specială, se interzic orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), în zonele de conservare specială, în afara perimetrelor rezervaţiilor ştiinţifice cu regim strict de protecţie se pot desfăşura următoarele activităţi: g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, în baza aprobării autorităţilor publice centrale care răspund de silvicultură, autoritatea publică centrală care răspunde de mediu şi



355

autoritatea publică centrală care răspunde de ape, la propunerea consiliului ştiinţific al parcului. În subcapitolul anterior prezentam clasificarea în trei zone interne conform OUG 57/2007

de interes major a Parcului Natural Munţii Maramureşului. În cadrul acestei ordonanţe sunt tratate restrictivităţile şi permisivităţile introduse în aceste zonări. În cele ce urmează sunt prezentate articolele şi alineatele care fac referire asupra amenajărilor şi construcţiilor din cadrul parcului, în cadrul acestor zone.

Zona de protecţie integrală. Art. 22 (4)Zonele de protecţie integrală cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului

natural din interiorul ariilor naturale protejate. (5)În zonele prevăzute la alin. (4) sunt interzise: a)orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme de

folosire a terenurilor,incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare; b)activităţile de construcţii-investiţii, cu excepţia celor destinate administrării ariei

naturale protejate şi/sau activităţilor de cercetare științifică ori a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale.

(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în zonele de protecţie integrală, în afara perimetrelor rezervaţiilor științifice cu regim strict de protecţie, se pot desfășura următoarele activităţi:

g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, la propunerea administraţiei ariei naturale protejate, cu avizul consiliului ştiinţific, în baza aprobării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac la propunerea administraţiei ariei naturale protejate, cu avizul consiliului știinţific, în baza aprobării autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;

Zona de management durabil. Art. 22 (9)În zonele de management durabil se pot desfășura următoarele activităţi: g)acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, la propunerea administraţiei ariei

naturale protejate, cu avizul consiliului ştiinţific, în baza aprobării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac la propunerea administraţiei ariei naturale protejate, cu avizul consiliului științific, în baza aprobării autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;

Zona de dezvoltare durabilă a activităţilor umane. Art. 22 (8)În zonele de conservare durabilă se pot desfășura următoarele activităţi: g)acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, la propunerea administraţiei ariei

naturale protejate, cu avizul consiliului ştiinţific, în baza aprobării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac la propunerea administraţiei ariei naturale protejate, cu avizul consiliului științific, în baza aprobării autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură; METODE FOLOSITE

În analiza datelor statistice au fost folosite atât metode clasice cât şi computerizate, care au permis clasificarea, centralizarea şi elaborarea unor componente grafice şi sinteze tabelare asupra dinamicii fenomenelor hidrice de risc Microsoft Office Excel, SPSS, CurveExpert etc.

Pentru elaborarea componentelor cartografice digitale au fost utilizate soft-uri specifice, frecvent aplicate în hidrologia practică şi în studiile de specialitate, existente în instituţiile unde autorii îşi desfăşoară activitatea ArcView, ArcGIS/ArcInfo, Ems-i’s SMS & WMS etc.



356

Fig

ura

3. H

art

a z

on

ării P

NM

M (

dup

ă,

htt

p://w

ww

.mu

ntiim

ara

mure

sulu

i.ro

/)



357

REZULTATELE LUCRĂRII Posibilităţile tehnice de amenajare a teritoriului vulnerabil la manifestări hidrice extreme cu impact minimal asupra mediului natural

În ultimii ani defrişările haotice, regimul precipitaţiilor, alimentarea pluvionivală abundentă precum şi asimetria deosebit de accentuată a bazinului Vişeului au favorizat derularea unor fenomene hidrice extreme având consecinţe grave asupra desfăşurării activităţilor sociale, economice şi ecologice din zonă. Astfel, această zonă are mult de suferit. De aceea trebuie acordată o foarte mare importanţă protejării acestui spaţiu împotriva riscurilor hidrice.

Există unele planuri de prevenire şi combatere a inundațiilor puse în practică la nevoie de către Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţa Maramureş, de programul DESWAT, precum şi de activităţile de management a inundaţiilor compuse din măsuri structurale şi măsuri nestructurale. Măsurile structurale de protecţie în cazul bazinului se concretizează prin lucrări de regularizare a albiei şi prin lucrări de îndiguire. Lucrările hidrotehnice prin care se realizează atenuarea vârfului de viitură (acumulări permanente şi nepermanente) lipsesc, iar lucrările de terasare şi împădurire sunt deficitare.

Problemele importante ale amenajării în bazinul Vişeului sunt: regularizarea scurgerii pe versanţi, regularizarea albiilor, îndiguirea de apărare contra inundaţiilor şi regularizarea debitelor prin lacuri de acumulare. Ele aduc o mare contribuţie la rezolvarea problemei regularizării scurgerii lichide şi în special a acelei solide.

Cele mai eficiente amenajări pentru bazinul Vişeului sunt lucrările hidrotehnice complexe, care realizează atenuarea viiturilor şi regularizarea debitelor, respectiv lacurile de acumulare. În tabelul 9 este realizată o paralelă intre avantajele şi dezavantajele acumulărilor de atenuare a undelor de viitură.

Tabelul 9. Avantajele şi dezavantajele acumulărilor de atenuare a undelor de viitură

Avantaje Dezavantaje

Acţionând asupra undei de viitură în sensul reducerii debitelor maxime, acumulările tind să asigure o echilibrare a resurselor de apă în timp, reducând fluctuaţiile naturale importante dintre debitele maxime şi cele minime.

Acumulările pot acţiona asupra întregului ansamblu de viituri posibile, având efect atât asupra viiturilor frecvente cât şi asupra celor mai rare.

Acumulările asigură o rezolvare de ansamblu a problemei inundaţiilor, efectele resimţindu-se pe zone întinse în aval.

Pe văile râurilor cu lunci înguste (cazul bazinului Vişeului), acumulările constituie o soluţie mai economică decât îndiguirile.

Acumulările nu atrag după sine o agravare a inundaţiilor altor zone, cum este cazul îndiguirilor şi derivaţiilor de ape mari.

Acumulările permit valorificarea integrală a albiei majore, până la limita albiei minore, eliminând zona dig-mal şi suprafeţele neproductive.

Acumulările fiind lucrări executate mai îngrijit şi exploatate mai atent, riscul unei ruperi este mai redus decât cel de cedare a unor diguri.

Acumulările pot fi corelate şi cu alte cerinţe de gospodărire a apelor, rolul de atenuare fiind preluat de o tranşă nepermanentă în cadrul unor lacuri de acumulare cu folosinţe multiple.

Acumulările sunt în general lucrări costisitoare, ducând la indici de investiţie în general mai mari decât ale altor lucrări de combatere a inundaţiilor.

Acumulările impun construcţii de tehnicitate mai ridicată, cu condiţii tehnice de execuţie mai riguroase decât alte lucrări de combatere a inundaţiilor.

Acumulările impun condiţii de fundare mai grele, nefiind posibile în orice condiții geologice.

În cazul unei ruperi a barajului, pagubele provocate sunt mai mari decât în alte soluţii.



358

Analizând toate avantajele şi dezavantajele rezultă că lacuri de acumulare pentru atenuarea viiturilor sunt de preferat în cazul bazinului Vişeului, urmând sa fie excluse în favoarea altor soluţii numai în cazurile in care condiţiile locale fac imposibilă realizarea acestora sau în care costurile sunt sensibil mai mari decât ale altor alternative.

Zona prezintă un potenţial hidroenergetic natural deosebit datorită pantelor mari, marcate de numeroase repezişuri, praguri şi cascade (Haidu, 1993) existând astfel posibilitatea obţinerii unei căderi brute în cazul construcţiei unor centrale hidroenergetice.

În cazul Vişeului cea mai practică ar fi construcţia de baraje cu acumulări pe afluenţii viguroşi de dreapta: Ruscova, Vaser si Ţâsla. Locaţiile posibilelor lacuri sunt prezentate în figura 4. Singurul inconvenient vizibil al amenajării ar fi suprapunerea parţială a unei suprafeţe lacustre peste o zonă de conservare specială din cadrul Parcului Natural Munţii Maramureşului (figura 4). Toate inconvenientele pot fi combătute prin monitorizare continuă şi prin ameliorarea impactului asupra mediului înconjurător. Cele mai importante elemente ce ţin de ameliorarea impactului amenajării hidrotehnice în bazinul Vişeului sunt microclimatul, flora, fauna şi acceptarea socială.

Microclimatul, se modifică de o manieră insignifiantă. Amenajările hidroenergetice, pentru care s-au realizat retenţii de sute de milioane de metri cubi de apă, nu au avut un impact important asupra microclimatului zonei înconjurătoare. Efectul evident care apare în special toamna târziu este ceaţa densă, care se transformă uşor în polei sau gheaţă pe şoselele din imediata vecinătate a lacului. Pentru limitarea efectului lacului asupra microclimatului o măsură favorabilă este reîmpădurirea zonelor defrişate sau chiar plantarea de păduri în vecinătatea lacului.

Ameliorarea impactului asupra elementelor vegetale este posibilă prin prevederea unor programe de împădurire, pentru compensarea defrişărilor din zona amenajării hidroenergetice şi pentru prevenirea eroziunii solului. De asemenea, trebuie urmărite şi împiedicate sustragerile de material lemnos sau tăierile abuzive din perioada de organizare de şantier.

În cazul suprapunerilor spaţiale, plantele rare trebuie mutate din amplasamentul amenajării, de asemenea trebuie depistate şi conservate biocenoze deosebite, trebuie dezvoltat un program de protecţie mult mai strict a ariei în cauză şi trebuie monitorizat mai atent habitatul şi intervenit în caz de necesitate.

Figura 4. Poziţia suprafeţelor lacustre propuse în raport cu ariile protejate



359

Pentru ameliorarea impactului asupra faunei, trebuie combătut energic braconajul, care are de obicei o deosebită amploare. Zgomotele produse de şantier gonesc, în special, animalele mari şi păsările, la distanţe apreciabile. Se recomandă atenuarea acestora cel puţin în perioada de boncăit a cerbilor şi în cea de cuibărit pentru păsări. Înainte de începerea umplerii lacului trebuie îndepărtate animalele din zona inundabilă (cu o atenţie deosebită pentru cele rare).

În scopul asigurării continuităţii cursului de apă şi al creării condiţiilor fără de care reproducerea unor specii de peşti valoroase (salmonide) nu se poate efectua, trebuie prevăzute scări pentru peşti sau lifturi şi canale de ocolire a lacului.

În ceea ce priveşte acceptarea socială, este necesară pornirea unei campanii publicitare pentru convingerea populaţiei în vederea acceptării amenajării hidrotehnice. Campania trebuie susţinută prin tipărirea de publicaţii, împărţirea de prospecte, lipirea de afişe în localităţile din zonă şi ţinerea unor conferinţe în care să fie prezentate corect avantajele şi dezavantajele amenajării în zonă. Dacă există posibilităţi financiare, este recomandabil să se sensibilizeze populaţia prin executarea unor lucrări definitive pentru anumite obiective de interes social (drumuri, poduri), care oricum fac parte din planul de execuţie al amenajării hidroenergetice. CONCLUZII

Coexistenţa amenajărilor hidrotehnice şi a ariilor protejate este posibilă, atâta timp cât avantajele sunt substanţiale, iar impacturile negative sunt minimale. Oamenii trebuie să conştientizeze importanţa şi necesitatea amenajărilor hidrotehnice mai ales în zone cu riscuri hidrice mari precum bazinul Vişeului.

Este evident faptul că intervenţia prin construcţia unor amenajări hidrotehnice va avea un oarecare efect negativ asupra mediului din Parcul Natural Munţii Maramureşului, dar prin studii foarte serioase şi aplicarea unor tehnicii noi de execuţie a lucrărilor acesta se va reduce substanţial. Beneficiile economico-sociale ale amenajării pot fi considerabile, iar comunităţile locale şi departamentale pot fi degrevate de cheltuielile necesare atenuării efectelor inundaţiilor.

În plus, ar fi stimulată şi o infrastructură locală controlată, de tipul căilor de acces moderne, ce ar putea atrage mai mulţi turişti, iar fondurile să fie folosite pentru protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă a zonei. Bibliografie

Băloiu, V. (1980), Amenajarea a bazinelor hidrografice şi a cursurilor de apă, Edit. Ceres, Bucureşti

Chiriac, V., Filotti, A., Manoliu, I.A. (1980), Prevenirea şi combaterea inundaţiilor, Edit. Ceres, Bucureşti

Cocuţ, M. (2008), Caracteristicile scurgerii apei din Depresiune Maramureşului în zona montană limitrofă, Teză de

doctorat, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, Cluj – Napoca

Diaconu, C., Şerban, P. (1994): Sinteze şi regionalizări hidrologice. Editura Tehnică, Bucureşti.

Fărcaş R., Fetea P., Cristureanu T., Nistor Călina, Şerban Gh. (1996): Consideraţii privind viitura din perioada 23.12.1995 - 01.01.1996 din bazinele hidrografice Tisa şi Someş-Crasna. Studii şi Cercetări de Hidrologie, Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie, Bucureşti.

Haidu, I. (1993), Evaluarea potenţialului hidroenergetic natural al râurilor mici – Aplicaţie la Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei , Edit. GLORIA în colaborare cu RENEL, Cluj – Napoca

Mustăţea, A. (2005), Viituri excepţionale pe teritoriul României – Geneză şi efecte, Bucureşti

Pandi, G (2010): The analysis of flood waves. În volumul Conferinţei „Aerul şi Apa – componente ale Mediului”, Editori Pandi,

G., Moldovan, F., 19-20 martie, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca, pp. 156.

Roşu, Corina., Creţu, Gh. (1998): Inundaţii accidentale, Editura HGA, Bucureşti.

Sofronie, C. (2000): Amenajări hidrotehnice în bazinul hidrografic Someş-Tisa. Casa de editură Gloria, Cluj-Napoca.

Stănescu, V.Al., Drobot, A.(2002): Măsuri nestructurale de gestiune a inundaţiilor, Editura HGA, Bucureşti

Şelărescu, M., Podani, M.(1993): Apărarea împotriva inundaţiilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

Şerban, Gh. (2007): Lacurile de acumulare din bazinul superior al Someşului Mic. Studiu hidrogeografic. Edit. Presa

Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 236 p.

Şerban, Gh., Pandi, G., Hattemer, C., Vinet, F. (2009): Benzile de inundabilitate 5% şi 1% în perimetrul localităţii Someşul Rece-sat, aval de captările din bazinul Someşului Rece - Munţii Apuseni. Conferinţa Ştiinţifică Anuală a INHGA „Estimarea şi Predicţia Fenomenelor Hidrologice Extreme”, 21-22 octombrie, Bucureşti, România.

Şerban, Gh., Touchart, L. (2008): Un nouveau parc naturel autour d’un vieux lac artificiel: les enjeux d’une Roumanie



360

en transition dans les Monts Apuseni. Géocarrefour, „Les Parcs nationaux entre protection durable et développement local “, Volume 82, No 4, l'Association des Amis de la Revue de Géographie de Lyon, Université Jean Moulin - Lyon 3, Lyon, France, pp. 243 - 253, articol A, (http://www.geocarrefour.org/).

Ujvári, I. (1972): Geografia apelor României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

Vinet, F. (2010): Le risque innondation. Editions Tec & Doc, Librairie Lavoisier, Cachan cedex, France, 328 p.

*** (1992). Atlasul cadastrului apelor din România, Bucureşti

*** (2002 - 2006): Riscuri şi catastrofe, volumele I, II, III, IV şi V, Editor Sorocovschi, V., Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,

Cuj-Napoca.

*** (2009) Planul de management al spaţiului hidrografic Someş-Tisa, Administraţia Naţională “Apele Române” Direcţia Apelor Someş-Tisa.

http://www.geocarrefour.org/

S4_L06

Documents

Transcript of S4_L06