S T E N O G R A M A - senat.ro fileS T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 16 martie 2016 S U M...

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 16 martie 2016

S U M A R

1. Declaraţii politice prezentate de senatorii:

- Ioan Chelaru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Despre «luxul teoretic» în

justiţie, şi nu numai”;

- Dumitru-Marcel Bujor (UNPR) – declaraţie politică având ca titlu „Situaţia

precară a Companiei Naţionale «Poşta Română»”;

- Petru-Alexandru Frătean (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Telemeaua de

Ibăneşti – un brand românesc recunoscut la nivel european”;

- Valeriu Todiraşcu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Cine şi ce nu face în

sănătate?”;

- Ionel Agrigoroaei (UNPR) – declaraţie politică având ca titlu „Dublarea

exporturilor româneşti”;

- Doina-Elena Federovici (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Asistenţa

socială, o profesie aproape de oameni”;

- Sorin-Constantin Lazăr (PSD) – declaraţie politică având ca temă drepturile

consumatorului din domeniul turistic;

- Ioan Ghişe (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Constituţia României este în

vigoare şi se aplică”;

- Gabriela Firea (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Bugetul liberal al

Capitalei – pentru unii mumă, pentru alţii ciumă”;

- Gabriela Creţu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „În locul drepturilor în

pericol acceptăm abuzul legal?”;

- Dorin Păran (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Politica bugetară a

României”;

- Florian-Dorel Bodog (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Fumatul interzis

în toate spaţiile publice închise din România!”;

- Doina Silistru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Câte ceva despre aşa-zisa

«libertate de expresie»”;

- Florinel Butnaru (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Convenţia de la Istanbul”;

- Nicolae Mohanu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Pesticidele din

alimente – ce mâncăm?”;

4

- 2 -

- Niculae Bădălău (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Discuţia despre

drepturi nu poate şi nu trebuie să fie niciodată un lux, mai ales teoretic”;

- Petru Filip (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „De câtă unitate are nevoie

Europa şi la câtă diversitate poate rezista?”;

- Viorel Chiriac (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Satisfacţie amară”;

- Emil-Marius Paşcan (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Încrederea noastră,

ce-aţi făcut cu ea?!”;

- Paul Ichim (PNL) – declaraţie politică având ca temă dezbaterea „Ora

ministrului” desfăşurată recent în plenul Senatului, cu participarea ministrului

sănătăţii, domnul Patriciu-Andrei Achimaş-Cadariu;

- Dumitru Oprea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „PSD – vinovatul

principal pentru menţinerea MCV”;

- Alin-Păunel Tişe (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Elevul – subiect sau

obiect?”;

- Traian-Constantin Igaş (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „14 martie –

proclamarea Regatului României şi necesitatea, încă actuală, de consolidare a

poziţiei noastre în lume”;

- Găvrilă Ghilea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Prezumţia de

nevinovăţie sau… culpa de bună-credinţă?!”;

- Haralambie Vochiţoiu (UNPR) – declaraţie politică având ca titlu „Eliminarea

taxei pentru apa meteorică”;

- Mihai-Ciprian Rogojan (UNPR) – declaraţie politică având ca titlu „Muzica

trebuie situată la loc de cinste în viaţa omului”;

- Marius-Ovidiu Isăilă (UNPR) – declaraţie politică având ca titlu „Buna

desfăşurare a alegerilor din acest an”;

- Eugen Durbacă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Înfiinţarea tribunalului

pentru minori şi familie în Galaţi”;

- Mihai Niţă (LC) – declaraţie politică având ca titlu „Cetăţeanul român, captiv al

statului birocratic”;

- Valer Marian (independent, fără apartenenţă la grupurile parlamentare) –

declaraţie politică având ca titlu „Apel la curăţenie în învăţământul universitar”;

- Gheorghe Saghian (independent, fără apartenenţă la grupurile parlamentare) –

declaraţie politică având ca titlu „Necesitatea dezbaterilor publice”.

- 3 -

2. Continuarea şi finalizarea dezbaterilor asupra Proiectului de lege pentru modificarea

şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri

necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României

la Uniunea Europeană şi a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995.

(L617/2015)

(Votul pe raport şi votul final se vor da într-o şedinţă viitoare.)

45

3. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 53

4. Aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 21 – 26 martie a.c. 53

5. Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei

fondului cinegetic nr. 407/2006. (L672/2015)

(Votul final se va da într-o şedinţă viitoare.)

53

6. Dezbaterea Propunerii legislative privind procedura interpretării actelor normative.

(L572/2015)


57

7. Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009

privind noul Cod penal. (L677/2015)


58

8. Dezbaterea Propunerii legislative pentru completarea art. 36 alin. (6) din Legea

nr. 215/2001 a administraţiei publice locale. (L24/2016)


66

9. Dezbateri asupra Propunerii legislative pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. (L69/2016)

(Dezbaterile vor continua într-o şedinţă viitoare.)

70

- 4 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 16 martie 2016

Şedinţa a început la ora 9.10.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Teodor Atanasiu, vicepreşedinte al

Senatului, înlocuit de domnul senator Ioan Chelaru, vicepreşedinte al Senatului, asistaţi de domnii

senatori Alexandru Pereş şi Ion-Simeon Purec, înlocuit de domnul senator Ion Rotaru, secretari ai

Senatului.

Domnul Teodor Atanasiu:

Stimaţi colegi,

Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice. Conform programului aprobat, timpul

alocat pentru prezentarea declaraţiilor politice este de 90 de minute.

Dau cuvântul domnului senator Ioan Chelaru, Grupul parlamentar al PSD, pentru a prezenta

declaraţia politică.

Domnul Ioan Chelaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi şi distinşi colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează „Despre «luxul teoretic» în justiţie, şi nu

numai”.

România anului 2016. Reforma justiţiei şi succesul luptei împotriva corupţiei sunt, încă, două

dintre punctele pe care Europa vrea să le ştie rezolvate la noi. Şi noi ne dorim, cu toţii, să accedem la

ceea ce, de fapt, ni se cuvine. Dar – şi, din păcate, acest „dar” atrage propria-mi dezamăgire – asistăm

la acţiunile unor oameni cu putere de decizie care, acoperite sub buna intenţie de atingere a acestui

scop, consideră că pentru realizarea, împlinirea unui deziderat trebuie să fie suprimate toate

demersurile fireşti în actul de justiţie, inclusiv drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Suntem martorii unei

acţiuni de impunere directă a puterii, drept paravan pentru urgentarea reformei.

Guvernul a adoptat vineri, la ceas de seară, într-o şedinţă extraordinară, Ordonanţa de urgenţă

nr. 6/2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 190/14.03.2016, privind interceptările, după

decizia Curţii Constituţionale. Curtea a reţinut sintagma „ori de alte organe specializate ale statului”

din cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală ca fiind neconstituţională.

Faţă de varianta iniţială a Codului de procedură penală, în forma ordonanţei adoptate de

Guvern a apărut o prevedere prin care lucrătorii Serviciului Român de Informaţii pot fi desemnaţi

organe de cercetare penală speciale pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.

- 5 -

Mai exact, Executivul a modificat printr-o ordonanţă patru acte normative: Legea de funcţionare a SRI,

Codul de procedură penală, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legea nr. 508/2004

privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a DIICOT.

Guvernul şi preşedintele tuturor românilor par să nu-şi dea seama de propriile acţiuni. Ar fi

trebuit să ştie că, de la înălţimea scaunului prezidenţial sau ministerial, nu se poate dicta: „Ascultaţi,

urmăriţi şi condamnaţi chiar şi fără cadru legal!” Suntem în situaţia în care ne punem serios întrebarea

dacă nu cumva, în modul acesta, reforma încercată de Guvern poate însemna, de fapt, un regres la

acele reforme judiciare barbare, în care coerciţia este justificată de dreptul forţei ca ultima ratio.

Doamna ministru Prună, tehnocrat sau ce o mai fi, cu carte de muncă la Bruxelles, păcătuieşte

împotriva libertăţii şi raţiunii. Justiţia, ne place să credem, nu este justiţie politică, iar forţa se justifică

doar în perioadele de conflict istoric sau social. Noi nu suntem în această situaţie. Justiţia nu este şi

nici nu trebuie să fie într-un conflict cu cetăţenii României. Statul nu este într-un conflict cu societatea.

Doamna ministru cred că nu ştie că acest procedeu, de impunere cu forţa şi mai puţin transparent,

contrazice în ultimă instanţă normele civilizaţiei moderne şi ale democraţiei.

Sunt cam multe lucruri pe care doamna ministru ar trebui să le ştie, pentru a nu mai face

confuzii grave, ca aceea de la finalul şedinţei de Guvern, când a motivat public, confundând atentatele

de la Madrid cu cele de la Londra, că modificările care privesc SRI au în vedere agenda europeană,

care „ne obligă să fim mai scrupuloşi, mai riguroşi cu privire la modul în care protejăm siguranţa

cetăţenilor”. Afirm cu tărie că Uniunea Europeană ne cere imperativ de ani buni celeritate şi

corectitudine! Din păcate, atitudinea doamnei ministru îmi aduce aminte de ţinuta de justiţiară de

foarte tristă faimă şi tristă amintire a Monicăi Macovei, cândva şefa de drept a doamnei Prună.

Comportamentul fostului ministru al justiţiei, modul propriu de a lectura Constituţia, conform propriei

viziuni de reformă, care începea cu suprimarea opoziţiei, desconsiderarea opiniei şi a societăţii civile,

stilul impunător care nu concepea o opinie contrară, au lăsat, probabil, urme adânci în inconştientul

doamnei Prună.

Democraţia înseamnă să fim cu toţii sub imperiul legii. Nu avem voie, ca stat de drept, ca

democraţie încă tânără, în frunte cu Preşedintele României, să recreăm peste noapte un mastodont al

interceptărilor şi arestărilor, un serviciu de informaţii cu iz de veche Securitate.

Ca avocat de profesie, consider că actualii miniştri şi preşedintele ţării sunt protagoniştii unei

seism în care principiile justiţiei, universal valabile, vor fi puternic zdruncinate, cu drastice consecinţe

pe termen lung pentru noi toţi. Ca om politic, consider că această ordonanţă, ce încalcă drepturile şi

libertăţile cetăţeanului şi garanţiile acestuia, pune într-un con de umbră, împotriva rolului nostru, al

parlamentarilor, competenţa noastră de legiferare.

- 6 -

Din păcate, există încă numeroase posibilităţi de manipulare politică, dacă de la nivel central se

doreşte acest lucru. Dar una este ca o lege să fie dezbătută, de ce nu şi criticată sau modificată, în

Parlamentul României cu scopul promulgării unei variante incontestabile, şi cu totul alta este să fim

manevraţi de o voinţă politică absolut bicisnică.

Am afirmat mai sus că România este stat de drept, care trebuie întărit. Şi nu se poate ca un

cetăţean, peregrin pe o funcţie executivă, să dea cinstea pe ruşine şi să mai şi aştepte gratitudine sau

recunoaştere. Ceea ce cred eu, vă spun cu toată sinceritatea, mă sperie. Cred că tărie că s-a gândit, cu

intenţie, manipularea politică pe termen lung a justiţiei, de care actuala conducere a ţării nu este sau nu

pare a fi deloc străină.

Stimată doamnă Raluca Prună, ministru al justiţiei, nu vă cer să depuneţi „jurământul lui

Hannibal”, însemnând o obligaţie sfântă ce nu trebuie uitată toată viaţa, ci doar respect. Vă rog să

respectaţi legea! Măcar dumneavoastră.

Mulţumesc.


În continuare are cuvântul domnul senator Marcel Bujor, Grupul parlamentar al UNPR.

Domnul Dumitru-Marcel Bujor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice – „Situaţia precară a Companiei Naţionale «Poşta Română»”.

Compania Naţională „Poşta Română” S.A. este operatorul naţional din domeniul serviciilor

poştale şi se află în proprietatea statului român, reprezentat de Ministerul Comunicaţiilor şi pentru

Societatea Informaţională – 75% din pachetul de acţiuni şi Fondului „Proprietatea” – 25% din pachetul

de acţiuni. Poşta Română îşi desfăşoară activitatea în domeniul comunicaţiilor poştale, obiectul

principal de activitate fiind administrarea, dezvoltarea şi exploatarea serviciilor de poştă.

Compania Naţională „Poşta Română” S.A. este operatorul naţional în domeniul serviciilor poştale

mai mult în teorie, căci în practică sistemul poştal românesc se confruntă cu servicii de o calitate

îndoielnică, cu lipsa dotărilor de bază, cu lipsa echipamentelor şi a aparaturii moderne şi dezinteresul

personalului, nemotivat financiar şi profesional. Poşta Română a pierdut în ultimii ani pe segmentul de

poştă. De la 100% cotă de piaţă, a ajuns la doar 4%, iar la serviciul de mesagerie-coletărie mai are doar 6%.

Compania Naţională „Poşta Română”, operatorul naţional în domeniul serviciilor poştale, se

află într-o situaţie precară din cauza lipsei managementului performant, angajaţii fiind nemulţumiţi de

condiţiile de muncă şi salarizare. Sindicaliştii anunţă organizarea de proteste la nivelul întregii ţări,

dorind să le fie soluţionate marile probleme din sistemul poştal: creşterea veniturilor salariale,

acordarea concediilor de odihnă cuvenite conform contractului de muncă, deblocarea şi ocuparea

- 7 -

imediată a posturilor vacante, condiţii de muncă optime, achiziţionarea unui soft performant, precum şi

modernizarea companiei şi a serviciilor aferente.

Conform declaraţiilor directorului general, Poşta Română nu-şi permite în acest moment o nouă

majorare salarială, motivând necesarul de investiţii. De asemenea, profitul companiei din ultimii doi

ani a fost obţinut strict din reducerea cheltuielilor cu salariile, prin disponibilizări, nicidecum prin

performanţa echipei de conducere, după cinci ani de pierdere.

Poşta Română este compania de stat care are o imagine negativă în rândul clienţilor, din cauza

serviciilor nemodernizate, precum şi a cozilor infernale din fiecare oficiu poştal. În ultimi ani au

dispărut 10 000 de posturi din Poşta Română, în prezent conducerea refuzând să acopere lipsa de

personal şi lucrând cu un deficit de 1 000 de salariaţi.

În contextul condiţiilor precare de muncă în care lucrează factorii poştali, al efortului pe care îl

depun din cauza lipsei unui sistem informatic performant, directorul general are un salariu de 23 de ori

mai mare decât al unui simplu angajat. Poşta Română are nevoie de reorganizare şi îmbunătăţire

continuă a calităţii, performanţei şi eficienţei, pentru a ajunge la standardele serviciilor poştale din alte

ţări europene.

În finalul declaraţiei mele politice, solicit Ministerului Comunicaţiilor şi pentru Societatea

Informaţională să întreprindă cât mai urgent demersuri pentru soluţionarea problemelor semnalate de

sindicate, consolidarea profitului, diversificarea şi creşterea calităţii serviciilor Poştei Române sau

atragerea de investitori.

Vă mulţumesc.


În continuare are cuvântul domnul senator Petru Frătean, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Petru-Alexandru Frătean:

Mulţumesc, domnule preşedinte, şi bună ziua!

Declaraţia politică pe care o voi susţine astăzi se intitulează „Telemeaua de Ibăneşti – un brand

românesc recunoscut la nivel european”.

Telemeaua de Ibăneşti, produsă în judeţul Mureş, este singurul produs românesc care a reuşit să

se califice pentru a deveni un produs cu denumire de origine protejată – DOP, o certificare europeană

care înseamnă şi recunoaştere a faptului că România are tradiţii locale, agricole şi alimentare cu un

potenţial excepţional.

Potrivit legislaţiei europene, produsele cu denumire de origine protejată – DOP desemnează

acele alimente originare dintr-un anumit loc, regiune şi a căror calitate sau caracteristici sunt datorate

în mod exclusiv sau esenţial locului lor de producţie şi priceperii producătorilor locali, produs procesat

şi preparat într-o zonă geografică dată, prin utilizarea unor tehnici recunoscute. Din fericire, în toamna

- 8 -

trecută am câştigat războiul cu grecii, care au contestat denumirea de „telemea”, susţinând că seamănă

foarte mult cu „telemes” a lor, un cuvânt ce desemnează tot un sortiment de brânză. A urmat o

perioadă în care s-a lucrat la elaborarea regulamentului European care stabileşte protecţia şi traducerea

acestuia în cele 24 de limbi ale Uniunii Europene, iar în 15 martie 2016, adică ieri, s-a publicat în

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei ce prevede

înregistrarea unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate şi al indicaţiilor geografice

protejate: telemeaua de Ibăneşti – DOP.

Telemeaua de Ibăneşti este un produs românesc 100%, autentic, obţinut din lapte de vacă şi sărată

cu saramură extrasă din fântânile locale. Materia primă principală, laptele, provine de la vaci sănătoase,

crescute şi întreţinute în sistem extensiv pe Valea Gurghiului, comunele Gurghiu, Hodac şi Ibăneşti, din

judeţul Mureş, zonă unde păşunile sunt fertilizate doar cu gunoi de grajd şi unde există o floră specifică

foarte bogată, cu aproape 1 200 de specii. Metoda de sărare este cea folosită din moşi-strămoşi, sărarea

se face cu o saramură naturală extrasă din fântâna cu apă sărată existentă în localitatea Orşova.

Producătorul „Mirdatod” din Ibăneşti, judeţul Mureş, merită toate aprecierile noastre, iar

fiecare dintre noi, în calitate de cumpărători şi consumatori, putem să sprijinim astfel de iniţiative şi să

încurajăm şi alţi producători autohtoni consumând produse româneşti, mai proaspete, mai sănătoase şi

mai bune la gust. Am susţinut acest demers şi prin votul acordat în Senatul României, care a adoptat un

proiect de lege pentru completarea Legii nr. 321/2009, care obligă supermarketurile ca minimum 51%

din carnea, legumele şi fructele comercializate să fie din producţie românească, în caz contrar

magazinele urmând a fi amendate cu 25 000 până la 50 000 de lei.

Consumul de produse româneşti este una dintre cele mai simple, eficiente şi la îndemână forme

de manifestare a patriotismului local, de păstrare a specificului nostru naţional şi de perpetuare a

tradiţiei şi inovaţiei locale. Înseamnă, în acelaşi timp, un real ajutor dat economiei noastre, înseamnă

crearea de locuri de muncă, înseamnă sprijinirea şi dezvoltarea comunităţilor locale din România.

Încurajarea consumului de produse autohtone este rezultatul unor eforturi conjugate. De aceea, cred

că autorităţile guvernamentale ar trebui să acorde o atenţie mai mare acestui subiect şi ar trebui să vină cu

măsuri concrete ale căror rezultate să se reflecte în coşurile de cumpărături pline de produse româneşti.

Felicitări producătorilor locali care produc româneşte şi consumatorilor care mănâncă româneşte!

Vă mulţumesc.


În continuare are cuvântul domnul senator Valeriu Todiraşcu, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Valeriu Todiraşcu:

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o „Cine şi ce nu face în sănătate?”.

Doamnelor şi domnilor senatori,

- 9 -

În spaţiul public se cer, în mod îndreptăţit, salarii mărite pentru personalul medical, pentru

stoparea exodului medicilor şi asistentelor medicale bine pregătite, dotări cu aparatură performantă,

medicamente mai eficiente şi construcţia unor spitale bine dotate. Toate acestea s-ar putea realiza fără

o sporire a contribuţiei cetăţenilor la fondul de sănătate, dacă banii acestui fond ar fi cheltuiţi raţional,

în direcţiile în care ei să aducă beneficii pentru pacienţi şi nu să fie risipiţi sau deturnaţi.

Care este situaţia actuală în sănătate?

Managementul instituţiilor medicale şi managementul de vârf al sistemului sanitar sunt

dezastruoase. Dacă economiştii ar trata sau opera pacienţi în spitale, puţini dintre ei ar supravieţui. De

aceea, economiştii nu operează şi nu tratează pacienţi, nefiind competenţi pentru aceasta. Totuşi, timp

de 25 de ani, administrarea banilor din sănătate a fost lăsată pe seama unor persoane care nu au avut

cunoştinţe minime de management financiar al structurilor de sănătate. Acest management

incompetent a dus şi duce şi acum, probabil, la 60 000 de decese anual imputabile sistemului de

sănătate, aşa cum se menţionează şi în Raportul Comisiei prezidenţiale pentru sănătate din anul 2008.

Deşi în ultimii 12 ani fondurile cheltuite în sănătate au crescut de cinci ori, ajungând la 5

miliarde de euro pe an, calitatea serviciilor medicale nu s-a îmbunătăţit, iar satisfacţia pacienţilor în

legătură cu aceasta a scăzut. Chiar dacă sumele alocate sănătăţii s-ar dubla, dacă se va păstra acelaşi

mod de cheltuire iraţională a banilor, situaţia în sănătate nu se va îmbunătăţi.

Cauza principală a managementului deficitar în sănătate este politizarea conducerii acestui

sector şi, în consecinţă, căpuşarea lui în interesul partidelor aflate la putere. În prezent, numai o treime

din fonduri ajung efectiv la pacienţi. O treime din fondurile contribuabililor de asigurare obligatorie de

sănătate este reţinută de stat, prin impozite pe salarii şi cota mare de TVA plătită pentru achiziţiile din

sănătate, exceptând medicamentele, care beneficiază de cotă redusă. O altă treime este deturnată de

decidenţii din sănătate spre clientela de partid sau este, pur şi simplu, risipită prin managementul

incompetent. Dacă risipirea şi deturnarea acestor bani ar fi oprite, fondul de sănătate care ar ajunge la

pacienţi s-ar dubla, practic, fără o contribuţie suplimentară a cetăţenilor.

Politizarea şi, în consecinţă, căpuşarea sistemului de sănătate se accentuează continuu, pe

măsură ce fondurile de sănătate sporesc. Casa de Asigurări, care ar trebui să gestioneze sumele

colectate în interesul asiguraţilor, a fost naţionalizată, practic, şi politizată şi favorizează deturnarea

fondurilor către spitalele publice sau companiile private în mod preferenţial, către furnizorii favoriţi de

aparatură şi medicamente, fără să-şi bazeze deciziile pe studii şi date obiective. Hotărârile în Consiliul

de administraţie al Casei de Asigurări depind în proporţie de 80% de reprezentanţii statului, numiţi

politic, şi nu de reprezentanţii asiguraţilor. Aceasta, deşi 97% din fonduri sunt colectate ca asigurări şi

numai 3% reprezintă contribuţia la fond din bugetul de stat. Nu asiguraţii decid cum se cheltuiesc banii

lor, ci politrucii lipsiţi de integritate, aflaţi, de foarte multe ori, în conflict de interese.

- 10 -

Care sunt soluţiile pentru o adevărată reformă salvatoare a sănătăţii? Există soluţii, dar acestea

sunt refuzate de actuala clasă politică.

În primul rând, ar trebui restituită Casa de Asigurări către proprietarii fondului de sănătate,

respectiv către asiguraţi. Consiliul de administraţie al Casei ar trebui să fie alcătuit din reprezentanţii

asiguraţilor, la fel cum se întâmplă în Germania, stat al cărui sistem de sănătate, iniţiat de Bismarck, a

fost adoptat de România, dar numai parţial, după ce l-a adaptat la sistemul din vremea comunismului,

pentru a păstra cât mai mult din influenţa statului asupra lui şi a modului de deturnare a banilor. Fără o

autonomie reală şi depolitizare a Casei de Asigurări, managementul în sănătate nu va putea deveni

eficient.

În al doilea rând, ar trebui implementate imediat măsuri pentru asigurarea transparenţei

facturilor de cumpărare la nivelul spitalelor publice, pentru a se afla care sunt cheltuielile reale ale

acestora şi care ar trebui să fie costurile reale ale serviciilor medicale. În multe spitale se cumpără

produse la preţuri exagerate, până la de 12 ori mai mari decât preţul pieţei. Posibilitatea verificării

publice a cheltuielilor spitalelor nu necesită cheltuieli suplimentare, dar ar salva imediat sume

importante deturnate prin intermediul spitalelor.

În al treilea rând, Casa de Asigurări ar trebui să adopte modalitatea de „Evaluare a tehnologiilor

medicale”, HTA – Health Technology Assessment, conform recomandărilor Raportului NICE

International din anul 2012, plătit de Guvernul României, dar neutilizat până acum, în care autorii

raportului stabileau căile precise prin care se poate obţine o fundamentare raţională a cheltuielilor din

sănătate pentru serviciile medicale, pe baza studiilor de cost-eficienţă.

Această măsură s-ar putea realiza prin înfiinţarea unei Agenţii Naţionale de Management în

Sănătate, propunere legislativă lansată de mine în Senat. Această instituţie independentă de Executiv,

formată din specialişti în diverse domenii din sănătate, medici, farmacişti, economişti, jurişti şi

specialişti în management, numiţi pe bază de concurs organizat de o comisie desemnată de Parlament,

după modelul de organizare a Agenţiei Naţionale de Integritate, ar trebui să preia evaluarea

tehnologiilor din sănătate, furnizarea pentru decidenţi a modelelor de management pentru diversele

patologii şi/sau obiective din sănătate, studierea rezultatului implementării măsurilor şi propunerea de

măsuri suplimentare pentru corectarea eventualelor efecte necorespunzătoare sau insuficiente.

Această Agenţie Naţională de Management în Sănătate ar putea, în momentul în care va fi

deplin funcţională, să stabilească în mod raţional care sunt priorităţile, care sunt serviciile ce pot fi

incluse în pachetul serviciilor de bază acoperite de asigurarea publică şi a serviciilor de pe lista de

excludere, să raţionalizeze cheltuielile pentru diverse forme de patologie pe baza ghidurilor

fundamentate pe medicina bazată pe dovezi şi să asigure distribuţia echitabilă a fondurilor între

medicina primară, medicina de specialitate şi medicina bazată pe spitalizare. S-ar economisi mulţi bani

- 11 -

risipiţi din cauza incompetenţei managementului, s-ar putea elimina medicamentele şi procedurile

inutile, s-ar putea stabili care sunt tehnologiile care sunt cost-eficiente şi care ar trebui să fie prioritatea

la contractarea fondurilor asiguraţilor, care ar fi accesibile prin coplată sau pe baza unor asigurări

private complementare.

Menţionez că pentru toate cele detaliate mai sus am depus, în două rânduri, în Parlament

iniţiative legislative care, din păcate, au fost avizate negativ atât de Guvernul Ponta, cât şi de Guvernul

Cioloş şi respinse, la prima depunere, de Camera Deputaţilor, Cameră decizională pentru aceste

proiecte.

Această respingere repetată de către clasa politică a reformelor atât de necesare cetăţenilor ţării,

aşa cum arată şi prestigioasa agenţie britanică NICE International, denotă nu numai rea voinţă, ci, de

multe ori, chiar şi interes personal sau de grup împotriva interesului naţional. Din aceste motive, am

depus la DNA mai multe sesizări ca să se stabilească dacă este vorba de eventuale infracţiuni.

Prima plângere penală la DNA am depus-o împotriva Ministerului Sănătăţii pentru deturnarea a

2,4 miliarde de euro prin tarife ilegale la medicamente.

A doua plângere penală la DNA am depus-o împotriva Ministerului Sănătăţii pentru risipa a 70

de milioane de euro anual în domeniul dializei.

A treia plângere penală la DNA am depus-o împotriva Ministerului Sănătăţii, care a generat

deturnarea a 95% din fondurile de malpraxis prin respingerea repetată de modificare a Legii

malpraxisului.

Şi a patra plângere penală la DNA am depus-o împotriva Autorităţii de Supraveghere

Financiară, care a asistat pasivă la deturnarea celor 95% din fondurile de malpraxis, cu toate că avea

obligaţii privind supravegherea pieţei financiare, dar nu a făcut-o.

Speranţa cetăţenilor se îndreaptă către organele de anchetă, pentru că actuala clasă politică nu

este interesată de schimbarea actualei stări de fapt.

Cu stimă, senator Valeriu Todiraşcu


În continuare are cuvântul domnul senator Ionel Agrigoroaei, Grupul parlamentar al UNPR.

Domnul Ionel Agrigoroaei:


Declaraţia de astăzi este din partea senatorului de Iaşi Ionel Agrigoroaei; titlul declaraţiei –

„Dublarea exporturilor româneşti”.

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

- 12 -

Peste 22 000 de companii cu capital privat românesc exportă de circa 15 miliarde de euro pe an,

adică aproape o treime din totalul exporturilor din România. Restul de exporturi sunt realizate de 500

de companii cu capital străin. Cele 22 000 de companii sunt, practic, inima sănătoasă a economiei

naţionale, sunt cele care aduc cu adevărat plusvaloare.

Din păcate însă, statul român, prin instituţiile sale, nu sprijină cu nimic acest sector esenţial.

Deşi avem câteva organisme care susţin că misiunea lor este de a oferi consultanţă şi ajutor, totul

rămâne la nivel declarativ. Drept dovadă, în acest moment nici măcar nu avem date cu privire la

impactul exportatorilor în economie din punct de vedere al locurilor de muncă create. Într-o asemenea

situaţie, companiile româneşti s-au descurcat pe cont propriu. Dacă-mi permiteţi, s-au descurcat exact

aşa cum au făcut-o milioane de români, la fel ca şi cei plecaţi la muncă în străinătate. Au prospectat

singuri pieţele externe, au identificat singuri clienţii şi au exportat. Şi, aşa cum statul român

beneficiază de miliardele de dolari trimise de românii plecaţi peste graniţă, la fel beneficiază din plin şi

de activitatea exportatorilor, fără a oferi nimic în schimb.

În Europa Occidentală, statele au dezvoltat agenţii speciale al căror rol clar este de a sprijini

propriii exportatori. În Franţa, de exemplu, există o asemenea agenţie, pentru că acolo, ca şi la noi,

exportatorii mici şi mijlocii asigură milioane de locuri de muncă, mai exact 28% din forţa de muncă

locală.

Chiar şi aşa, fără sprijinul direct al Guvernului, exportatorii şi-au făcut loc în străinătate. Însă e

nevoie de mult mai mult. Avem nevoie de o agenţie similară, al cărei scop să fie identificarea

exportatorilor, dar mai ales identificaţi potenţialii exportatori din fiecare judeţ al ţării, iar apoi să ofere

sprijin şi consultanţă producătorilor români pentru a pătrunde pe pieţele externe cât mai mult şi

oriunde în lume.

În acest moment, nivelul total al exporturilor româneşti se ridică la 55 de miliarde de euro pe

an. Sarcina Guvernului este să faciliteze dublarea acestei cifre, pentru că nu e normal ca o ţară cu 18

milioane de locuitori şi cu un potenţial fantastic de exporturi să aibă un nivel al exportului per capita

de doar 2 500 de euro, la un sfert faţă de Ungaria, vecina noastră, care la o populaţie de doar 10

milioane de locuitori are exporturi de 80 de miliarde de euro, adică 8 000 de euro per capita.

Vă mulţumesc.


În continuare are cuvântul doamna senator Doina Federovici, Grupul parlamentar al PSD.

Doamna Doina-Elena Federovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Bună dimineaţa, distinşi colegi!

Declaraţia politică am intitulat-o „Asistenţa socială, o profesie aproape de oameni”.

- 13 -

Distinşi colegi,

Asistenţa socială este o profesie aproape de oameni, o profesie care cere dăruire, care cere

muncă, o profesie prin care eşti mereu aproape de cei care au nevoie de tine, fie că sunt copii, adulţi

sau persoane în vârstă, asistenţii sociali fiind cei care, în virtutea meseriei şi a unor abilităţi

profesionale indispensabile, ştiu să ofere o mână de ajutor celor care au nevoie de ea, o mână de ajutor

profesionistă.

Trebuie să menţionez de la început că asistenţa socială nu este doar o disciplină academică, o

meserie sau un loc de muncă, ci, înainte de toate acestea, este şi o responsabilitate asumată, o

contribuţie importantă la dezvoltarea socială, la respectarea drepturilor omului, a diversităţii şi a

justiţiei sociale.

Ieri a fost Ziua Mondială a Asistenţei Sociale, sărbătorită în fiecare an în a treia zi de marţi a

lunii martie. Şi tema anului acestuia este „Promovarea demnităţii şi valorii oamenilor”, tema centrală

extrasă din agenda globală a asistenţei sociale şi dezvoltării sociale.

Trebuie, distinşi colegi, să aducem în prim-plan demnitatea, cu o atenţie sporită spre demnitatea

asistentului social şi demnitatea persoanei care are nevoie de suportul asistentului social pentru a trăi o

viaţă mai demnă.

Ideea unei zile mondiale dedicate asistenţei sociale a fost iniţiată şi susţinută în 1995 de o

echipă de asistenţi sociali membri ai Federaţiei Internaţionale a Asistenţilor Sociali. În această zi, toţi

asistenţii sociali din întreaga lume derulează activităţi prin care promovează această profesie şi fac

vizibilă contribuţia la dezvoltarea socială şi economică a familiilor şi a comunităţilor în care lucrează.

Ziua Mondială a Asistenţei Sociale este, pe de altă parte, un bun prilej pentru a promova acest

domeniu, dar şi rolul asistentului social în viaţa societăţii.

România a făcut paşi importanţi în ultimii ani în ceea ce priveşte asistenţa socială, iar aceşti

paşi trebuie continuaţi prin măsuri politice în următoarea perioadă.

Luni seară, la Ateneul Român s-a desfăşurat Gala Naţională a Excelenţei în Asistenţa Socială,

care a fost organizată în contextul acestei zile mondiale. A fost un eveniment de înaltă ţinută, care şi-a

propus să promoveze performanţa în domeniul social prin premierea celor mai buni asistenţi sociali,

dar şi să promoveze susţinătorii acestui domeniu.

Cu ocazia acestui eveniment, am avut deosebita onoare de a fi premiată cu distincţia

„Politicianul anului 2015”, pentru contribuţia adusă la dezvoltarea acestui domeniu. A fost mai mult

decât onorant pentru mine să primesc acest premiu, deoarece înnobilează, pe de o parte, o muncă

susţinută, însă, pe de altă parte, subliniază nevoia de a continua schimbarea în bine, prin măsuri

concrete, a acestui sistem.

- 14 -

În cadrul acestui eveniment, Doru Buzducea, preşedintele Colegiului Naţional al Asistenţilor

Sociali din România, vizibil dezamăgit, pe de o parte, afirma: „Este pentru prima dată când atât de

multe oficialităţi ne onorează cu prezenţa în 20 de ani. Avem de transmis un vis al asistenţilor sociali

domnului ministru al educaţiei, care, din păcate, nu a mai ajuns în mijlocul nostru. Treburile

administrative şi dregătoriile ţării l-au ţinut departe de noi, dar îi rog pe colegii dânsului din minister

să-i transmită visul asistenţilor sociali din România de a avea o şcoală doctorală în sistemul de

asistenţă socială. În egală măsură, avem de transmis un vis şi doamnei ministru de resort, dar şi

dumneaei lipseşte din mijlocul nostru. Vă rog să transmiteţi doamnei ministru visul asistenţilor sociali

de a reda gloria şi splendorile din perioada interbelică acestei profesii.”

Distinşi colegi,

Ca reprezentant al Parlamentului, susţin cu tărie sprijinirea acestui domeniu de activitate şi

consider că investiţia în asistenţa socială este o investiţie în bunăstarea actuală şi viitoare a societăţii

noastre. Investiţia în asistenţa socială duce la evitarea unor blocaje sociale, dar şi la menţinerea

societăţii solidare.

În final, distinşi colegi, vreau să închei prin a ura tuturor asistenţilor sociali succes, multă

putere de muncă şi capacitate de a-şi desfăşura profesia cu acelaşi devotament ca şi până acum.

Vă mulţumesc.


În continuare are cuvântul domnul senator Sorin Lazăr, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Sorin-Constantin Lazăr:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia politică din această săptămână o dedic drepturilor consumatorului din domeniul

turistic.

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Astăzi doresc să atrag atenţia asupra unui subiect decupat din tematica mai largă a protecţiei

consumatorului, şi anume drepturile consumatorului din domeniul turistic, practic, ale celui care

beneficiază de servicii turistice. Este important de menţionat că trebuie să existe reglementări precise,

în funcţie de tipul activităţii comerciale şi de tipul consumatorului.

Aşa cum ştiţi, problematica protecţiei consumatorilor priveşte îndeosebi aspecte referitoare la

sistemul de relaţii creat în cadrul pieţei, generat de confruntarea consumului cu obiectul său, respectiv

cu produsul oferit de producător, la care se adaugă cadrul de desfăşurare a relaţiilor ofertant-

consumator, respectiv gradul de libertate în care are loc derularea fenomenelor de piaţă: jocul ofertei şi

- 15 -

al cererii, liberalizarea preţurilor, publicitatea comercială, comportamentul personalului comercial,

precum şi calitatea produselor.

Se are în vedere, în acest sens, pe de o parte, faptul că, într-un mod mai general, consumatorilor

trebuie să li se asigure importante beneficii printr-o politică de piaţă bine definită, care să le permită a

dispune de o alegere mai diversificată a produselor şi serviciilor în condiţiile unei pieţe mai

competitive, iar, pe de altă parte, crearea contextului în cadrul căruia este esenţial să apară faptul că

sunt recunoscute şi confirmate natura şi obiectivele specifice politicilor privind consumatorii.

În acest sens, abordările privind consumatorul vor trebui să fie considerate ca segmente ale

politicilor globale, dar conturate ca politici de sine stătătoare, cu obiective proprii, priorităţi proprii şi

instrumente proprii. Grija faţă de consumator trebuie să capete astfel legitimitatea deplină a unor

politici distincte şi autonome, funcţional integrate în cadrul celorlalte politici promovate de societate.

Să nu uităm că acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei consumatorului este extrem de vast.

Pe de altă parte, cu toate că există o legislaţie specifică turismului, în numeroase cazuri trebuie să se

facă apel la legi, ordonanţe, hotărâri, reglementări şi norme care au o aplicabilitate mai mare decât

domeniul specific al turismului.

Fără îndoială că protecţia consumatorului are ca punct de plecare consumatorul. Totuşi, dacă

analizăm această problemă din punct de vedere al aplicabilităţii, se impun două delimitări: protecţia

privită ca drepturi ale consumatorului în sine şi protecţia privită ca obligaţii ale prestatorului în ceea ce

priveşte realizarea drepturilor. De multe ori, consumatorul este un beneficiar care recepţionează

consecinţele activităţilor proiectate de prestator. Pentru el, multe dintre aceste activităţi au un caracter

invizibil sau mai puţin vizibil. De exemplu, consumatorul va aprecia, cel puţin la nivel elementar,

calitatea apei dintr-o piscină, dar pentru prestator aceasta se traduce printr-o serie de caracteristici

concrete: aciditate, conţinut de clor, număr de bacterii sau altele.

Din punctul de vedere al consumatorului, protecţia ar putea fi împărţită în funcţie de fazele

consumului turistic: protecţia în faza de alegere a produsului turistic, protecţia în faza de cumpărare a

produsului turistic şi protecţia în faza de consum propriu-zis, în momentul în care este cazat în unitatea

turistică şi beneficiază de serviciile cumpărate. În fiecare din aceste faze, protecţia consumatorului

trebuie să facă referire la componentele de bază ale produsului turistic: transport, cazare, alimentaţie,

agrement, la care trebuie adăugate, din raţiuni de utilitate practică, informarea şi rezervarea.

Din păcate, de multe ori rămân situaţii neacoperite din punct de vedere legislativ, în situaţii

particulare. De exemplu, pentru relaţiile dintre client şi hotel în cazul rezervărilor directe, la recepţia

hotelului, nu există reglementări clare privind problemele care pot să apară între cele două părţi.

Necesitatea asigurării unei protecţii speciale a turistului este determinată de creşterea şi

diversificarea ofertelor de pachete de servicii turistice şi, nu în ultimul rând, de armonizarea legislaţiei

- 16 -

turistice româneşti cu cea a statelor membre ale Uniunii Europene. În plus, turismul, văzut ca prioritate

naţională, poate contribui rapid şi cu efort investiţional redus la revitalizarea economiei autohtone în

ansamblul ei, motiv pentru care trebuie să-şi găsească locul adecvat în politica economică, în ciuda

dificultăţilor care pot să apară.

Protecţia consumatorului turistic rămâne în continuare o problemă delicată, chiar dacă Uniunea

Europeană face mari eforturi de a reglementa toate domeniile şi de a acoperi eventualele goluri

legislative. Aşa cum spuneam mai înainte, rămâne nerezolvată problema relaţiei directe a clientului cu

hotelierul, care depinde în continuare de propriile regulamente ale acestuia. Ar trebui adăugat că, în

domeniul standardelor de clasificare, Uniunea Europeană se străduieşte să introducă norme unice

valabile pentru toate ţările membre, dar pentru care întâmpină o opoziţie foarte puternică chiar din

partea asociaţiilor care-i reprezintă pe responsabilii de cazare.

Cu toate acestea, este datoria noastră să analizăm cu atenţie legislaţia actuală privind drepturile

consumatorului din sfera turistică, pentru a ne asigura că toate lipsurile actuale din punct de vedere al

dispoziţiilor legislative sunt acoperite şi completate corespunzător.

Vă mulţumesc.


În continuare are cuvântul domnul senator Ioan Ghişe, Grupul parlamentar Liberal

Conservator.

Domnul Ioan Ghişe:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte al Senatului.

Stimaţi colegi senatori,

Titlul declaraţiei mele politice poate părea paradoxal, dar exprimă un adevăr, şi anume

„Constituţia României este în vigoare şi se aplică”. Acest anunţ este pentru Guvernul Cioloş.

Constituţia României are prevederi explicite potrivit cărora unicul organ legiuitor este

Parlamentul, în numele poporului suveran, Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem. Guvernul,

potrivit Constituţiei României, are dreptul la iniţiativă legislativă prin proiecte de lege sau, în cazuri

speciale, prin ordonanţe de urgenţă sau ordonanţe simple, pe domenii de reglementare pentru care

Parlamentul şi-a dat acordul şi pentru perioade limitate de timp.

Spun aceste lucruri, care pentru unii dintre noi sunt banalităţi, pentru că ce se petrece în

ultimele luni de zile este expresia unui abuz pe care-l comite Guvernul Cioloş, în mod special ministrul

justiţiei, cu privire la promovarea unor ordonanţe de urgenţă care, una după alta, încalcă prevederile

Constituţiei. Mai precis, Ordonanţa de urgenţă nr. 2/2016 se referă la suspendarea unei prevederi

legale din Legea nr. 254/2013 privind regimul executării pedepselor.

- 17 -

În Constituţie nu există prevederi potrivit cărora Guvernul să suspende legi în vigoare. Nu

există prevederi prin care să suspende articole din legi. Spun acest lucru pentru că regimul executării

pedepselor se referă la drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor. În speţă, este vorba de

restrângerea acestor drepturi fundamentale. Constituţia prevede în mod explicit faptul că, pe domeniul

drepturilor şi libertăţilor fundamentale, Guvernul nu poate promova ordonanţe de urgenţă. Aceasta, cu

privire la Ordonanţa de urgenţă nr. 2/2016.

Acum, cu privire la Ordonanţa de urgenţă nr. 9/2016. Ca urmare a Deciziei Curţii

Constituţionale nr. 51/2016, decizie prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor prevederi legale

privind regimul interceptărilor, convorbirilor telefonice, Guvernul, deşi era avertizat în privinţa

deciziei Curţii încă din 16 februarie, nu a fost capabil, nu a catadicsit sau nu a vrut sau n-a înţeles că

este nevoie să promoveze o propunere legislativă pentru a reglementa situaţia şi a se intra în

prevederile Constituţiei. Guvernul a promovat Ordonanţa de urgenţă nr. 9/2016, care este

neconstituţională în multiple elemente ale sale.

Ceea ce este cel mai grav este că, prin ultimul articol al ordonanţei, se încalcă art. 131 alin. (3)

din Constituţie, care spune că parchetele sunt organe de cercetare penală. Or, prin prevederile art. 13,

pe care-l modifică în Legea de organizare şi funcţionare a Serviciului Român de Informaţii, Guvernul

vine şi dă competenţe de cercetare penală specială Serviciului Român de Informaţii. Această

Ordonanţă de urgenţă nr. 9/2016 nu numai că se referă la drepturi şi libertăţi fundamentale – ne referim

la viaţa privată a cetăţenilor –, dar vine să creeze organe de cercetare penală la Serviciul Român de

Informaţii, înfrângându-se prevederile Constituţiei.

Spun aceste lucruri în faţa dumneavoastră şi vă rog, domnule preşedinte de şedinţă, dacă puteţi

asigura corespondenţa necesară, să se transmită această declaraţie politică prim-ministrului şi, în mod

special, ministrului justiţiei, doamna Prună, pentru că Domniile Lor, fie prin necunoaştere, fie cu rea-

credinţă – nici nu ştim să spunem care este cauza –, generează… uite, din primele zece ordonanţe de

urgenţă ale acestui an, două sunt vădit neconstituţionale.

Există principii de drept şi principii politice care spun că legalitatea este atributul guvernanţilor,

în sensul că au dreptul să iniţieze reglementări legale şi apoi trebuie să fie primii care să le respecte.

Aceasta conferă autoritate puterii de stat. Or, noi suntem în situaţia absolut penibilă, jenantă, dar mai

ales de disfuncţionalitate, care se generează prin faptul că Guvernul, în mod repetat, promovează

ordonanţe de urgenţă pe domenii pe care, potrivit Constituţiei, nu are acest drept să o facă.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)


Cu aplauze din partea domnului senator Savu, pe care-l salutăm, urmează doamna senator

Gabriela Firea, Grupul parlamentar al PSD.

- 18 -

Doamna Gabriela Firea:


Titlul declaraţiei mele politice este „Bugetul liberal al Capitalei – pentru unii mumă, pentru alţii

ciumă”.

Actualul primar interimar liberal şi-a făcut un titlu de glorie din faptul că bugetul Capitalei a

fost dezbătut public înainte de a fi aprobat, ceea ce în viziunea Domniei Sale este un mare pas înainte.

Din păcate însă, pasul înainte datorat transparenţei a fost urmat imediat de doi paşi mari înapoi,

generaţi de modul amatorist şi clientelar în care a fost alcătuit acest buget.

Susţin cu tărie ideea de transparenţă în administraţia publică locală, dar acest lucru trebuie

însoţit şi de o abordare prietenoasă a relaţiei cu contribuabilul. Degeaba se publică on-line informaţiile

de interes, inclusiv bugetul, dacă ele sunt prezentate într-un format greu de descifrat pentru un

nespecialist şi, ca atare, inaccesibile aceste informaţii cetăţenilor. Bucureştenii au dreptul să ştie cum

sunt cheltuiţi banii plătiţi de ei prin taxe şi impozite, iar accesibilitatea cestor informaţii este nu doar o

dovadă de transparenţă, dar şi reţeta cea mai sigură de a pune punct risipei banului public.

PSD nu a votat acest buget propus de liberali, dar nu pentru a lăsa Bucureştiul paralizat fără

buget – nici nu ar fi putut face asta dată fiind minoritatea în care se află în Consiliul General –, ci

pentru că el nu corespunde niciunei viziuni privind dezvoltarea Capitalei. Sunt peste un miliard de euro

care vor fi cheltuiţi fără a se ţine cont de adevăratele nevoi şi priorităţi ale locuitorilor.

În total, pentru investiţii au fost alocate circa 300 de milioane de euro, inclusiv cheltuielile cu

proiecte finanţate din fonduri nerambursabile, adică un sfert din totalul cheltuielilor şi cu 55 de

milioane de euro mai puţin decât se va cheltui cu bunurile şi serviciile.

Iar dacă parcurgem lista investiţiilor care au primit finanţare în 2016, observăm că doar 2% din

totalul creditelor bugetare sunt alocate pentru obiective de investiţii noi, mai puţin şi decât suma

prevăzută pentru studii de fezabilitate.

Grosul banilor va merge pentru proiecte deja demarate sau, altfel spus, către şantierele existente în

Bucureşti. Ceea ce nu este neapărat un lucru rău, dar problema este că banii nu ajung pentru toate şantierele

deschise, ci doar pentru o parte dintre ele. Şi-atunci, se pune firesc întrebarea: pe ce criterii, pentru că nu a

existat nicio comunicare publică pe această temă, s-a stabilit cine primeşte banii şi cine nu?

Printre investiţiile pentru care liberalii nu au alocat niciun leu pentru acest an se numără şi

următoarele şantiere: Penetraţie şi racord Splaiul Unirii; Autostrada Bucureşti – Constanţa; Lărgire

Bulevardul Expoziţiei; Supralărgire Calea Griviţei; Pasaj subteran Şoseaua Nordului – Strada Elena

Văcărescu; Pasaj rutier Şoseaua Colentina – Strada Doamna Ghica şi exemplele ar putea continua.

Întrebarea rămâne aceeaşi: care au fost criteriile de alocare a fondurilor? Sunt unii locuitori ai

Capitalei mai importanţi decât alţii, avem cetăţeni de rangul unu şi cetăţeni de rangul doi?

- 19 -

În plus, o problemă majoră a acestui buget o reprezintă fondurile europene. Pe de o parte, a fost

nevoie de alocarea a 25 de milioane de euro pentru pasajul de la Piaţa Sudului, în condiţiile în care s-au

pierdut banii europeni din cauza întârzierilor, iar, pe de altă parte, sumele ce vor fi încasate de la

Uniunea Europeană reprezintă doar 5% din încasările prognozate pentru 2016, iar fonduri europene

nerambursabile pentru investiţii anul acesta sunt prevăzute în buget doar în valoare de circa 5 milioane

de euro, extrem de puţin.

Revenind la ideea de la care am pornit, pentru a obţine aceste informaţii minimale trebuie

parcurse cel puţin 80 de pagini încărcate cu cifre şi simboluri, aşezate într-un document greoi, deloc

interactiv, ceea ce e de natură să descurajeze pe majoritatea celor interesaţi. Sunt multe lucruri de făcut

până ca Bucureştiul să fie ceea ce ne dorim cu toţii, dar am putea începe de la un adevăr simplu:

bugetul nu este al Primăriei sau al Consiliului Local, ci al bucureştenilor. Dacă respectăm asta,

celelalte lucruri încep să decurgă firesc.

PAUZĂ


În continuare are cuvântul doamna senator Gabriela Creţu, Grupul parlamentar al PSD.

Doamna Gabriela Creţu:


Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia politică de astăzi se intitulează „În locul drepturilor în pericol acceptăm abuzul

legal?”.

La 26 de ani de la revoluţia care a răsturnat o lume invocând vina reală a statului de a fi încălcat

multe drepturi ale omului, acestea sunt atacate şi instrumentate împotriva drepturilor omului însele, în

cele mai surprinzătoare locuri.

La un institut care se ocupă cu drepturile omului, mai ieri un expert în problemă glosa pe tema

dictaturii minorităţii asupra majorităţii, prima ar fi apărată, majoritatea ar fi împiedicată de drepturile

omului să facă tot ceea ce-i trece prin cap, lăsa să se înţeleagă că trebuie să se întâmple invers.

Mulţi jurnalişti, prea mulţi pentru a nu naşte îngrijorare, deplâng presupuse limitări la adresa

serviciilor de informaţii şi apără dreptul acestora de a invada din nou viaţa intimă, dar cu mijloace la

care vechea Securitate sau străvechea siguranţă nici nu visau. Big brother devine din coşmar literar –

Orwell era mic copil, se vede – cadru legal, cu contribuţia noastră, inclusiv.

CSAT, despre care Constituţia zice că e doar organism de coordonare între instituţii în

domeniul siguranţei naţionale, iniţiază legi. În aceste condiţii, nici nu mai e de mirare faptul că

ministra justiţiei afirmă că drepturile omului sunt un lux teoretic, iar mentorul său spiritual, membră a

instituţiei celei mai democratice a Uniunii Europene, Parlamentul European, spune că, într-o ţară unde

- 20 -

criminalitatea este încălcată, drepturile omului nu pot fi exercitate pe deplin. Are dreptate. Nu pot fi

exercitate, dar trebuie apărate cu orice preţ.

Drepturile sunt deseori încălcate, uneori sunt doar declarate, iar condiţiile necesare exercitării

lor nu sunt create încă. Dar în democraţie ele sunt raţiunea pentru care orice măsură este adoptată.

Dreptul la viaţă justifică existenţa instituţiilor de ordine, existenţa spitalelor, a măsurilor sociale,

dreptul la educaţie, investiţiile în domeniu. Asumarea de către state a drepturilor omului reprezintă

fundamentul reglementărilor care protejează aceste drepturi şi al sancţiunilor pentru încălcarea lor.

Limitările se pot face uneori, în cazuri excepţionale, dar pentru un număr limitat de drepturi şi pentru o

perioadă limitată.

Am crezut, cu toată fiinţa mea, în 1989 că şirul regimurilor totalitare se va încheia şi începe

democraţia, doar că observ astăzi, cu mare îngrijorare, că nu ni se formase încă gustul. Sper măcar că

în această instituţie fundamentală a democraţiei să nu uităm că noi reprezentăm cetăţenii titulari de

drepturi ale omului, nu instituţiile statului, care, scăpate de sub controlul democratic, pot deveni

abuzive şi pot exercita puterea în interes propriu sau în interese diferite de cel public. Şi să nu uităm că

informaţia este putere.

De asemenea, cred că nu trebuie să uităm că oamenii sunt motivaţi în deciziile lor de nevoi, de

speranţe, de idealuri. Dar pot fi şi manipulaţi prin fricile lor. Nu merită să fim într-o asemenea

instituţie doar ca să instrumentăm fricile oamenilor. Eu prefer să cred în visurile şi idealurile lor, chiar

dacă prea puţini dintre noi reacţionează atunci când dreptul lor la a-şi urma visul este încălcat.

Şi cum să nu fie încălcat când un corifeu al neamului şi demnitar al statului exprima, cu mare

dispreţ în glas, următoarea definiţie a progresiştilor, a celor care cred în progres?! Ei ar fi, progresiştii,

urmaşii iacobinilor şi marxiştilor, care au renunţat la metodele violente şi gândesc că o lume mai bună

poate fi creată prin educaţie şi cultură. Formula opusă pe care o susţinea este, bănuiesc, că o lume mai

bună trebuie creată prin îndobitocirea oamenilor. Eu prefer să cred că a fi progresist este o valoare şi

niciodată să nu înlocuiesc un drept în pericol cu un abuz legal.

Mulţumesc foarte mult.

PAUZĂ


În continuare, domnul senator Dorin Păran, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Dorin Păran:


Bună ziua, doamnelor şi domnilor senatori!

Am intitulat declaraţia politică de astăzi „Politica bugetară a României”.

- 21 -

În urmă cu câteva zile, de aici, de la tribuna Senatului României, trăgeam un semnal de alarmă

printr-o declaraţie politică pe care am intitulat-o „România, încotro?” şi în care făceam referire la noi,

parlamentarii români, să nu mai abordăm populist o serie de modificări legislative. Chiar spuneam că

ar fi bine ca noi, opoziţia PNL, să stăm la masă cu puterea PSD şi să măsurăm de zece ori şi să votăm

o dată, iar iniţiativele legislative care nu au susţinere bugetară să le „trântim” la vot.

Acest lucru l-au spus, sigur, cu alte date şi cifre, şi reprezentanţii FMI-ului la Bucureşti în

aceste zile. Sigur, ei se refereau, concret, la Legea dării în plată, care, aplicată retroactiv, ar putea

afecta garanţiile guvernamentale acordate în cazul programului „Prima Casă”; de asemenea, în ceea ce

priveşte creşterea salariului minim, care ar avantaja angajaţii cu venituri mici, dar ar creşte rapid

raportul dintre salariul minim şi salariul mediu, ceea ce ar duce la scăderea competitivităţii şi ar putea

afecta crearea de locuri de muncă.

Sigur, aceste chestiuni pomenite mai sus ar putea pune în pericol câştigurile economiei din

ultimele luni ale anului 2015. Este adevărat că noi, românii, respectiv Guvernul României putem să nu

ţinem cont de recomandările reprezentanţilor FMI, deoarece nu mai avem un acord cu FMI-ul,

misiunea Fondului din aceste zile fiind una de rutină.

Acum, aşa cum arată cifrele bugetului, putem spune că poziţia pe pieţele financiare a României

este solidă. De asemenea, şi deficitul contului curent pe 2015 a fost de aproximativ 1% din PIB, iar

dobânzile sunt cele mai scăzute înregistrate vreodată. În concluzie, România nu are nevoie să se

împrumute de la FMI, putând lua împrumuturi la dobânzi foarte mici de pe piaţa interbancară

românească.

Totuşi, România este restantă în relaţia cu FMI, în ceea ce priveşte nereuşitele din reformele

structurale ale companiilor de stat, care pot să ducă la un eşec al oricărui demers bun.


Atât noi, senatorii, dar în special Guvernul României trebuie să ţinem cont de recomandările

Fondului. Amânarea unor relaxări fiscale care trebuie să intre în vigoare la 1 ianuarie 2017 ar fi un

prim pas pozitiv, iar deficitul bugetar din anul viitor să fie mai mic decât cel din anul acesta, 2016, să

ajungă la 2% din PIB. Anul acesta deficitul bugetar urmează să ajungă la 2,8% din PIB. Acest

deziderat trebuie susţinut cu sfinţenie şi atât noi, senatorii, cât şi Guvernul României să nu cădem în

plasa măsurilor populiste, aşa cum făceam eu referire şi în declaraţia politică anterioară.

Chiar dacă mă repet, dragi parlamentari, senatori şi deputaţi, renunţaţi în acest an electoral la

iniţiativele legislative populiste care să ducă la creşterea cheltuielilor bugetare. Bugetul României este

acum stabil. Pensiile şi salariile bugetarilor sunt clar asigurate, iar pentru investiţiile în curs au fost

alocate fonduri prin Legea bugetului de stat, pe care l-am votat cu toţii la sfârşitul anului 2015.

Vă mulţumesc.

- 22 -


Au mai depus declaraţii politice în scris următorii senatori:

- din partea Grupului parlamentar al PSD: Florian Bodog, Doina Silistru, Florinel Butnaru,

Nicolae Mohanu, Mihai Fifor, Nicolae Bădălău, Petru Filip, Viorel Chiriac;

- din partea Grupului parlamentar al PNL, următorii senatori: Marius Paşcan, Paul Ichim,

Dumitru Oprea, Alin Tişe, Traian Igaş, Gavrilă Ghilea, Daniel Cristian Florian;

- din partea Grupului parlamentar al UNPR, următorii senatori: Haralambie Vochiţoiu, Ciprian

Rogojan, Marius Isăilă, Constantin Popa;

- din partea Grupului parlamentar Liberal Conservator, senatorii Eugen Durbacă şi Mihai Niţă;

- senatorii independenţi Valer Marian şi Gheorghe Saghian.

Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către senatori:

Domnul Florian-Dorel Bodog:

Declaraţia politică se intitulează „Fumatul interzis în toate spaţiile publice închise din România!”.

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea de astăzi aş dori să marchez un moment extrem de important pentru evoluţia

societăţii româneşti. Mâine, 17 martie 2016, este ziua în care intră în vigoare modificările iniţiate şi

susţinute de parlamentarii PSD la Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor

consumului produselor din tutun.

Aşadar, începând de mâine, fumatul va fi interzis în toate spaţiile publice închise din

România! Vorbim aici despre spaţii precum locul de muncă, unităţile sanitare şi de învăţământ,

instituţiile publice, barurile, restaurantele şi locurile de joacă pentru copii.

Personal, mă bucur foarte mult că eforturile şi demersurile noastre susţinute şi-au atins

obiectivul şi, iată, avem o lege care vine să protejeze sănătatea românilor!

Aşa cum am mai spus-o şi cu alte ocazii, aceste modificări şi restricţii nu vin să discrimineze pe

cineva sau să facă rău cuiva. Din contră, ele vin să protejeze şi să îndrepte lucrurile. Legea promovată

de noi este în favoarea tinerilor şi a celor care vor să îşi protejeze sănătatea şi nu mai doresc să fie

victimele fumatului pasiv. Vorbim despre o lege a normalităţii care se aplică în ţările civilizate. Toţi

trebuie să înţelegem un lucru, că ne place, că nu ne place: fumatul în spaţiile publice nu este un drept,

pe când sănătatea este un drept protejat de Constituţia şi de legile României! Şi sper că începând de

mâine autorităţile statului român vor lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că legea este

respectată de către toţi, iar sănătatea românilor este protejată aşa cum trebuie!

Vă mulţumesc pentru atenţia dumneavoastră.

Doamna Doina Silistru:

Declaraţia politică este intitulată „Câte ceva despre aşa-zisa «libertate de expresie»”.

- 23 -

Stimaţi colegi,

„Libertate de expresie” care… când există, când nu prea, stimaţi colegi, în funcţie de

necesităţile momentului. Ştim foarte bine frumoasa poveste care învăluie sintagma amintită, de altfel o

temă centrală a gândirii liberale. În numele libertăţii de expresie s-au purtat războaie, au avut loc

revoluţii, au murit oameni pentru ca alţi oameni să poată vorbi liber… Şi, când în sfârşit putem vorbi

liber, apar diverse bariere… Cum ar veni, şi libertatea asta de expresie are gradele ei, nu-i aşa?

Cenzura sau autocenzura, dictată de bunul-simţ, în primul rând, educaţia etc., toate acestea trebuie să

ne arate – şi o şi fac, uneori – în ce doze putem folosi libertatea de expresie.

Dar destul cu aceste consideraţii teoretice, bine însuşite de o societate conştientă de puterea

cuvântului. Aş vrea să medităm asupra unui exemplu concret, petrecut, zilele acestea, chiar sub ochii

noştri. Protagonişti, nu se putea altfel, sunt chiar liberalii, deşi se revendică din ideologii cumva

diferite. Colegul nostru, domnul preşedinte Călin Popescu-Tăriceanu, a făcut luni o declaraţie deloc pe

placul foştilor săi colegi de partid. În sinteză, Domnia Sa a criticat PNL pe motiv că nu a exprimat un

punct de vedere legat de ordonanţa privind interceptările. De asemenea, i-a cerut doamnei Alina

Gorghiu, copreşedintele PNL, să prezinte poziţia partidului pe acest subiect.

Ei, ce să vezi! Imediat, domnul Tăriceanu a fost pus la colţ, pe nişte nici măcar simbolice coji

de nucă, şi certat cu severitate didactică pentru limbajul „suburban”. Am citit cu atenţie declaraţiile

făcute de liderul ALDE în cadrul conferinţei de presă incriminate şi, să avem iertare, dar de la această

tribună s-au rostit vorbe cu adevărat grele.

Două observaţii punctuale.

A-l acuza pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu că s-a „erijat” într-un luptător împotriva actului

de justiţie este o temă falsă, care ocoleşte adevăratul fond al problemei. De altfel, poziţiile lui, public

exprimate, pe justiţie sunt bine cunoscute şi nu sunt de dată recentă. O a doua parte a acestei prime

observaţii se referă la caracterul „suburban” al limbajului folosit. Repet, nimic grobian în exprimările

copreşedintelui ALDE. În altă ordine de idei, de când a-ţi exprima cu fermitate opiniile echivalează cu

a reacţiona „visceral”?!

A doua observaţie, necesară în context, este de fapt o clarificare: era vorba despre interceptări,

nu despre justiţie, nici despre încălzirea globală. „Să spună «nu, domnule, noi vrem ca toţi românii să

fie ascultaţi» sau poate îndrăzneşte, dacă are voie, să spună «nu, e greşit ca toată lumea să fie ascultată

la grămadă (…), ca pe vremea Securităţii». Au curaj să spună chestia asta sau nu au curaj – doamna

Gorghiu şi PNL. Aştept de la ei un punct de vedere pe această chestiune”, a cerut domnul Tăriceanu.

Şi noi, cât de politicos putem, îi cerem acelaşi lucru. Bineînţeles, ca parte a… libertăţii de

expresie!

Vă mulţumesc.

- 24 -

Domnul Florinel Butnaru:

Declaraţia politică se intitulează „Convenţia de la Istanbul”.



Stimaţi colegi,

După cum bine ştiţi, Senatul României a adoptat Legea de ratificare a Convenţiei de la Istanbul

în data de 29 februarie 2016, convenţie care fusese semnată de România în iunie 2014. „Convenţia de

la Istanbul” este numele pe care îl are Convenţia privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva

femeii şi a violenţei domestice, care a fost adoptată în 2011 de Consiliul Europei, organizaţie care

protejează drepturile omului, democraţia şi statul de drept şi care reuneşte 47 de state membre, printre

care şi România începând cu anul 1994. Fără doar şi poate, este tratatul internaţional cel mai

cuprinzător care abordează această gravă violare a drepturilor omului.

Convenţia vizează protejarea femeilor împotriva tuturor formelor de violenţă şi prevenirea,

încriminarea şi eliminarea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, susţinând contribuţia

la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, promovarea egalităţii între femei şi

bărbaţi şi emanciparea femeilor, precum şi protejarea şi sprijinirea tuturor victimelor violenţei

împotriva femeilor şi a violenţei domestice.

Sub incidenţa convenţiei intră femei şi fete din orice mediu social, indiferent de vârstă, rasă,

religie, origine socială, statut de migrant sau orientare sexuală. Statele sunt, totodată, încurajate să

aplice convenţia şi altor victime ale violenţei domestice, precum bărbaţi, copii şi bătrâni.

Convenţia le cere statelor părţi să încrimineze ori să sancţioneze în alt fel următoarele fapte:

violenţa domestică (fizică, sexuală, psihică ori economică); urmărirea; violenţa sexuală, inclusiv

violul; hărţuirea sexuală; căsătoria forţată; mutilarea genitală a femeilor; avortul şi sterilizarea forţată.

Făptuitorul va primi o pedeapsă mai severă dacă victima este soţia, partenerul de viaţă sau un membru

de familie.

Putem considera această convenţie drept o chemare adresată societăţii, în special bărbaţilor şi

tinerilor, să-şi modifice atitudinea. În esenţă, convenţia constituie o nouă chemare la egalitate între

femei şi bărbaţi, întrucât violenţa împotriva femeilor este adânc înrădăcinată în inegalitatea dintre

femei şi bărbaţi în cadrul societăţii şi este perpetuată de o cultură a intoleranţei şi a negării.

Noutatea adusă de această convenţie este faptul că recunoaşte fenomenul violenţei împotriva

femeilor drept o violare a drepturilor omului şi o formă de discriminare. Ea este primul tratat

internaţional care conţine o definiţie a genului: genul este rolul pe care societatea îl acordă bărbaţilor şi

femeilor, cât şi comportamentul, activităţile şi atributele considerate drept potrivite pentru femei şi

pentru bărbaţi. De asemenea, se introduc o serie de infracţiuni, precum sterilizarea forţată, mutilarea

- 25 -

genitală a femeilor sau violenţa psihică. Neincriminate până acum, acestea vor trebui introduse ca

infracţiuni în legislaţiile statelor semnatare ale convenţiei. Printre măsurile de protecţie sunt prevăzute

înfiinţarea de servicii specializate care să ofere asistenţă medicală şi consiliere psihologică şi juridică

victimelor şi copiilor lor, precum şi înfiinţarea de adăposturi suficiente pentru aceste victime.

Implementarea acestei convenţii este următorul pas. De aceea, este necesar să contribuim prin

transpunerea în legislaţie a unor măsuri clare de sancţiune împotriva violenţei femeilor, un exemplu în

acest sens fiind întărirea ordinului de protecţie faţă de cel care realizează abuzurile. În plus, este

necesar să sprijinim constituirea unei echipe interdisciplinare de răspuns la situaţiile de violenţă asupra

femeilor, care să aplice practicile corespunzătoare. În acest sens, este nevoie de colaborarea strânsă

dintre profesionişti precum psihologul, asistentul social şi poliţistul, aceştia fiind cei care, în definitiv,

vor putea lupta direct în combaterea fenomenului de violenţă, dar şi cu efectele grave ale acestuia.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Mohanu:

Declaraţia politică este intitulată „Pesticidele din alimente – ce mâncăm?”.


Stimaţi colegi,

Din ce în ce mai des ne întrebăm astăzi: ce mâncăm? Ce cantitate de reziduuri de pesticide

consumăm la fiecare masă? Micii producători ce se luptă să pătrundă pentru a-şi desface marfa în

marile magazine se plâng de condiţiile dure impuse de acestea. Practic, aceste condiţii se îndreaptă şi

împotriva consumatorilor, micii producători considerându-se obligaţi să folosească agenţi chimici,

îngrăşăminte sau stimulatori chimici de creştere atât ca să le ferească de dăunători, dar, mai ales,

pentru a atinge standardele impuse de către comercianţi.

În fiecare an, ţările membre UE trebuie să comunice către Autoritatea Europeană pentru

Siguranţa Alimentară rezultatele controalelor oficiale anuale privind reziduurile de pesticide din

alimente. Conform celui mai recent raport al Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară

(EFSA), reziduurile de pesticide din alimente rămân la un nivel de peste 97% pentru al treilea an

consecutiv, un nivel destul de ridicat.

În cadrul programului naţional s-a descoperit ca 97,5% din mostrele analizate conţin reziduuri

de pesticide în limitele legale ale UE, dar la nivelul maxim admis. În cazul alimentelor organice,

nivelul de reziduuri de pesticide era sub cel de la produsele nonorganice (0,5% comparativ cu 2,6%).

În cazul alimentelor importate, rata era şi de până la patru ori mai mare comparativ cu alimentele de la

producătorii naţionali (3,7% comparativ cu 0,9%). Rezultatele programului au arătat că 98,1% din

mostrele analizate au un conţinut de reziduuri în limitele admise de lege, din acestea 53,4% nu au nicio

urmă de reziduuri. Alimentele cu cel mai mare conţinut de reziduuri sunt spanacul (6,5%), fasolea

- 26 -

verde (4,1%), portocalele (2,5%), castraveţii (2,1%) şi orezul (2%). La polul opus sunt făina (0,3%) şi

cartofii (0,6%). Informaţiile provin din al cincilea raport anual privind reziduurile de pesticide din

mâncare la nivelul statelor membre UE.

Deşi, în urma datelor prezentate în raport, se constata că nu există un pericol iminent pentru

sănătatea cetăţenilor, totuşi, trebuie avute în vedere valorile maxime admise constatate pentru mai

mulţi ani la rând, cât şi existenţa unor pesticide interzise de a fi folosite de foarte mult timp.

Ţinând cont de cele prezentate mai sus, consider că trebuie acordată o mai mare atenţie asupra

produselor importate, cerinţelor marilor retaileri impuse producătorilor autohtoni şi susţinerii celor din

urmă în creşterea şi comercializarea unor produse obţinute în modul de producţie biologic, cu

utilizarea cât mai diminuată a produselor fitosanitare de sinteză, având ca rezultat diminuarea

riscurilor, asociate cu aceste produse, pentru sănătatea oamenilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Niculae Bădălău:

Declaraţia politică este intitulată „Discuţia despre drepturi nu poate şi nu trebuie să fie

niciodată un lux, mai ales teoretic”.

Într-una dintre declaraţiile recente scriam despre responsabilitatea pe care o are un om politic

aflat într-o funcţie publică. Şi nu mă refeream la responsabilitatea faptelor, ci la cea a declaraţiilor. Am

scris despre asta în contextul crizei bebeluşilor infectaţi din Argeş, atunci când ministrul agriculturii,

Achim Irimescu, a avut o serie de comentarii care nu doar că nu au făcut lumină, ba, din contră, au

adâncit şi mai tare misterul cu privire la cauzele crizei.

Spuneam că omul politic şi instituţiile publice au responsabilitatea declaraţiilor. Şi că, de cele

mai multe ori, instituţiile nu comunică opinii şi impresii, ci acţiuni şi fapte cu impact puternic în

societate. De aceea, au această obligaţie a reţinerii şi a prudenţei în privinţa declaraţiilor.

Iată că nu au trecut nici două săptămâni de la acest episod, că ministrul justiţiei, Raluca Prună,

a reuşit să uimească opinia publică cu o declaraţie cel puţin nefericită. Citez exact comentariul

doamnei ministru pus pe pagina sa de Facebook şi preluat de către presă: „Cu o urmărire penală şi o

combatere a infracţionalităţii slabe, discuţia despre drepturi e un lux teoretic.”

Discuţia despre drepturi să fie un lux? Poate, în cel mai rău caz, într-un regim autoritar sau într-

unul totalitar. Am să explic extrem de scurt. Democraţia a evoluat tocmai şi datorită unor discuţii

teoretice, uneori fanteziste în contextele politice trecute, precum dreptul femeilor de a vota, dreptul la

educaţie, la sănătate, la informaţie, la proprietate şi exemplele pot continua cu toate articolele care

cuprind drepturile fundamentale cuprinse în Constituţie la capitolul II – Drepturile şi libertăţile

fundamentale.

- 27 -

Poate că multă lume nu şi-a imaginat, de-a lungul istoriei, cum anumite drepturi pe care le

avem astăzi ar putea deveni efective. Însă, în lipsa existenţei lor la acel moment, doar discuţiile

teoretice au putut da naştere unor dezbateri politice şi la nivelul societăţii care au dus în timp la

înglobarea lor în legea fundamentală. Nici nu este nevoie de mai multe dovezi pentru a demonstra că a

discuta despre drepturi nu trebuie să fie un lux. Ba, din contră, chiar şi atunci când ele nu sunt aplicate

efectiv pentru că sunt alterate de alţi factori, chiar discuţiile sunt cele care au potenţialul de a le face

aplicabile, şi nu tăcerea sau resemnarea.

Eu sper ca toate acestea să fie doar gafe verbale, precum cea a doamnei ministru al finanţelor,

care a comparat, nu demult, românii cu indienii, brazilienii, ruşii, chinezii şi africanii, spunând că

aceştia din urmă ar munci şi pentru un leu, pe când românii, nu.

Să nu ne gândim, totuşi, că acestea ar putea fi credinţe intime.

Domnul Petru Filip:

Declaraţia politică se intitulează „De câtă unitate are nevoie Europa şi la câtă diversitate poate

rezista?”.

În politica externă, Uniunea Europeană adoptă idealurile universale fără a avea mijloacele de a

le aplica în practică şi o identitate cosmopolită în opoziţie cu loialităţile naţionale. Politicile Uniunii

Europene pun un accent puternic pe incluziunea tolerantă şi abordează astfel indisponibilitatea de

afirmare a valorilor occidentale specifice, în timp ce statele membre practică politici marcate de teama

de afluxurile de populaţie noneuropeană.

De câtă unitate are nevoie Europa şi la câtă diversitate poate rezista? Sigur, este o întrebare pe

care ne-o punem toţi ţinând cont de evoluţiile din ultima perioadă. Europa s-a lansat în explorări de

ordin global şi şi-a răspândit valorile şi practicile în lumea întreagă. Astăzi, însuşi caracterul ordinii

mondiale care se conturează în prezent este obiect de dispută, astfel că regiuni din afara Europei vor

juca un rol important în definirea atributelor ei.

Într-o lume în care structuri de nivel continental precum China, America şi, poate, India şi

Brazilia au atins deja o masă critică, oare cum va gestiona Europa tranziţia sa la o unitate de tip

regional? Iar dacă Europa va fi unificată, indiferent pe ce cale, cum îşi va defini ea rolul global? Una

din opţiunile pe care le poate avea este aceea de a încuraja un parteneriat transatlantic sau să se

îndrepte spre un amalgam cu o putere sau un grup de puteri noneuropene. Statele Unite au toate

motivele istorice şi geopolitice pentru a susţine Uniunea Europeană şi a preveni alunecarea ei într-un

vid geopolitic.

Cu mai puţin de un secol în urmă, Europa deţinea aproape un monopol în structurarea ordinii

mondiale, iar astăzi este în pericol să iasă din cursa contemporană pentru o nouă ordine mondială ca

urmare a identificării construcţiei sale interne cu obiectivul ei geopolitic fundamental.

- 28 -

Europa îşi întoarce faţa spre sine însăşi exact într-o perioadă în care obiectivul unei ordini

mondiale pe care ea însăşi l-a conturat în mare parte a ajuns la un punct de cotitură ale cărui urmări pot

afecta orice regiune ce nu contribuie la modelarea ei. Astfel, Europa pluteşte între un trecut pe care

năzuieşte să-l depăşească şi un viitor pe care încă nu l-a definit.

Domnul Viorel Chiriac:

Declaraţia politică este intitulată „Satisfacţie amară”.

Stimaţi colegi,

România a dat lumii numeroşi savanţi, oameni de artă şi cultură. În funcţie de condiţiile social-

istorice respective, dar şi de importanţa contribuţiei lor la dezvoltarea ştiinţei sau patrimoniului cultural

al umanităţii, unii dintre aceştia au dobândit o notorietate mai mare sau mai restrânsă. Au fost şi cazuri

în care savanţi români, cercetători din domenii de pionierat ale ştiinţei sau realizatori ai unor

descoperiri revoluţionare, au pierdut şansa de a se afirma pe plan internaţional, fie din cauza unor

manevre necinstite, fie din cauza autorităţilor naţionale, care nu i-au susţinut, fie din cauza modestiei

personale sau inabilităţii de a se autopromova.

Premiile Nobel, decernate anual celor mai valoroşi oameni de ştiinţă şi cultură din lumea

întreagă, sunt un trofeu mult râvnit şi consacră, pentru eternitate, numele deţinătorilor în panteonul

spiritual al umanităţii. De asemenea, un Premiu Nobel aduce un imens prestigiu ţării laureatului,

învăţământului şi culturii naţionale, spiritualităţii în ansamblul acesteia.

Nominalizarea, alegerea şi decernarea unui Premiu Nobel sunt condiţionate de realizări

excepţionale într-un domeniu de referinţă (respectiv fizică, chimie, economie, medicină, literatură şi

pentru pace), obţinute după o viaţă de muncă, ca încununare a unei cariere de excepţie, a unei

contribuţii personale revoluţionare sau a unei descoperiri epocale.

George Emil Palade, Elie Wiesel, Herta Müller şi Ştefan Hell sunt laureaţii Premiului Nobel

care au adus cinste şi faimă României, care ne-au făcut mândri ca aparţinem acestui spaţiu geografic

cu o spiritualitate multimilenară. Numele lor, cunoscute lumii întregi, au devenit nemuritoare în

memoria naţiunii romane.

Despre Ioan Moraru, cel de-al cincilea român laureat al Premiului Nobel, premiul pentru pace

decernat în 1985, şi singurul care a ales să rămână în România, nu s-a vorbit nici în acele vremuri şi

nici după aceea. Din cauza unor motive propagandistice şi a unor orgolii meschine, numele lui Ioan

Moraru a rămas atunci necunoscut opiniei publice. Autorităţile nu i-au permis să meargă pentru a

culege laurii binemeritaţi. Nici mai târziu, după instaurarea democraţiei în România, nu s-a făcut nimic

pentru recunoaşterea valorii uriaşe a acestui savant şi pentru popularizarea reuşitei sale, unice până în

prezent, de a obţine cel mai prestigios premiu al contemporaneităţii, în domeniul salvgardării păcii,

pentru promovarea celor mai înalte idealuri ale omenirii.

- 29 -

Medicul Ioan Moraru a fost, alături de rusul Mihail Kuzin şi americanul Bernard Lown, unul

dintre cei trei copreşedinţi ai „Organizaţiei medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, iar

Premiul Nobel li s-a acordat pentru analiza ştiinţifică, amănunţită şi responsabilă a consecinţelor unui

război nuclear.

Toate acestea s-au petrecut în plin „Război Rece” şi au fost considerate un demers unic, în acel

context istoric, pentru promovarea păcii.

În locul onorurilor meritate cu prisosinţă, somitatea medicală Ioan Moraru a fost „răsplătit” cu

discriminare şi marginalizare de către autorităţile române ale vremii, până în 1989, când a trecut în

eternitate. Apoi a fost trecut în uitare…

În aceste circumstanţe, ce gust mai poate avea sentimentul mândriei, al satisfacţiei de a fi

compatriotul laureatului Premiului Nobel pentru Pace, doctorul şi academicianul post-mortem Ioan

Moraru?

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Declaraţia politică se intitulează „Încrederea noastră, ce-aţi făcut cu ea?!”.


Distinşi colegi,

Am reuşit, în România zilelor noastre, să risipim, să izgonim încrederea… Românii nu mai cred

în instituţiile statului, îi urăsc pe prea mulţii corupţi perindaţi politic prin funcţiile de conducere de la

vârful ţării. Îi incriminează, in corpore, pe politicieni şi guvernanţi, se consideră furaţi, minţiţi,

batjocoriţi, folosiţi electoral ca mase de manevră, nu mai cred decât în bunul Dumnezeu, îndepărtându-se

însă chiar şi de biserica al cărei obiectiv, nevrednic uneori, este de a le cuantifica credinţa nu prin

rezonanţa spirituală, ci prin filtrul cotizaţiei, prin profilul profitabil pecuniar.

Dacă un semen imploră ajutorul cerşind la un colţ de stradă, provoacă repulsie, şi nu

compasiune, întrucât este mai degrabă un impostor, iar în spatele său se ascunde o afacere speculativă

moral, susceptibil prosperă. Dacă la marginea drumului stă un autoturism cu capota ridicată, iar cineva

îţi face semne disperate să opreşti, întorci capul în partea opusă şi mergi mai departe, de frică să nu fie

un şiretlic şi astfel să fii jefuit. Autostopul a devenit absolut ineficient, sunt tot mai puţini dispuşi să

preia un pasager la „ia-mă, nene!”, de frică să nu le dea respectivul în cap sau să-i tâlhărească.

Demnitarii (ne) fură! Câtă vreme, aproape săptămânal, un primar sau preşedinte al consiliului

judeţean, parlamentar, chiar ministru şi prim-ministru au grave probleme cu legea şi-i arată presa

încătuşaţi sau dând cu „subsemnatul” pe la DNA, într-un tablou sinistru, dar dominant al spaţiului

public, cel al „furăciunii” metastazate, al hoţiei şi corupţiei ca „sport” naţional, despre ce încredere să

mai putem vorbi? În cine sau în ce?!

- 30 -

Prin spitale eşti furat „medical” cu plicul, pentru că până nu cotizezi nu ai nicio încredere că ai

parte de diagnosticul şi tratamentul corecte. Prin unităţile de învăţământ nu se mai face şcoală, iar dacă

vrei să fii încrezător că odrasla învaţă carte, îi plăteşti în particular ore suplimentare, adeseori la acelaşi

profesor de la aceeaşi unitate de învăţământ, care astfel motivat îşi va lua munca în serios.

Stăteau bine, mai an, prin topurile sociologice ale încrederii, alături de Biserică, cei din Armată,

chiar şi din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Pompieri sau Jandarmerie. Realităţile,

actualitatea ne-au demonstrat însă că şi acolo sunt tot oameni cei care conduc aceste instituţii şi tot

români de bine… de rău. I-am văzut pe şefi ai acestor structuri autoîmproprietărindu-se cu imobile şi

terenuri, făcând afaceri cu banul public, prin puterea funcţiilor publice cu care au fost învestiţi,

măsluind concursurile pentru ocuparea unor posturi din subordine sau prin ipostazele jenante şi penale

ale alergăturii după propria căpătuială. Am mai contabilizat intervenţii aşa-zis „de urgenţă”, general

culpabilizante, în cazul avionului civil care transporta personal medical şi care s-a prăbuşit neştiut prin

Munţii Apuseni, apoi în cazul elicopterului SMURD prăbuşit în lacul Siutghiol, apoi ne-a descumpănit

tragedia din clubul bucureştean „Colectiv”…

Evident, trăim din imagini şi simboluri, iar unele se dovedesc, instituţional, dar şi ca „material

uman”, prin forţa crudă a realităţii, doar efigii iluzorii, tranzitorii. Acum, într-un demers vindicativ şi

moralmente recuperatoriu, înălţăm un piedestal victorios DNA-ului şi intifadei împotriva corupţiei. O

nouă instituţie câştigă teren în bătălia percepţiei publice cu încrederea. Să nu uităm, stimabililor, că şi

prin justiţie servesc ca magistraţi, înainte de toate, cetăţeni, simpli cetăţeni! Pe unii i-am zărit

încătuşaţi, alţii scriu lucrări de cercetare ştiinţifică, în zeghe deja, foşti sentenţioşi judecători sau aprigi

procurori care aveau „dreptatea” şi legea la îndemână. Tot oameni…

Încrederea noastră unde (mai) e, vorba poetului: „Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?!” Vă

îndemn să răspundeţi pe cei care sunteţi îndreptăţiţi şi puteţi!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Paul Ichim:

Ieri, în Senat, a fost „Ora ministrului”, iar la întâlnirea cu parlamentarii a venit rândul

ministrului sănătăţii.

Referitor la această iniţiativă – de a fi o comunicare între miniştri şi parlamentari – mă declar

un susţinător necondiţionat. Abia acum, în Parlamentul României, pare că se doreşte „implementarea”

unui gest de normalitate, acela al schimbului direct de informaţii între Executiv şi Legislativ.

În toţi anii care au trecut mi s-a părut că Parlamentul este la remorca Guvernului. Acesta nu se

deranja să comunice şi prezenta doar ceea ce considera că-i reprezintă propria gândire, strategică sau

nu. Cred că această lipsă de comunicare a fost la originea multor gafe făcute în administrarea ţării.

- 31 -

Acum, referindu-mă la participarea parlamentarilor în plen, mă simt profund dezamăgit.

Problema sănătăţii, în an electoral, reprezintă o prioritate absolută, oriunde în lume.

Parcă văd că în campanie toţi candidaţii la parlamentare îşi vor rupe hainele de pe ei de grija

bolnavilor şi de cât de preocupaţi sunt de acest serviciu vital!

Această ipocrizie de an electoral a determinat subfinanţarea cronică în sistemul medical,

deoarece una spunem, şi alta facem.

La fel de adevărat este şi faptul că uneori te lupţi să rezolvi ceva, însă te loveşti de un zid de

indiferenţă, de interese sau de orice o mai fi.

Acum să mă refer la ministrul sănătăţii şi mesajul lui.

Să fim corecţi: nu poţi să aştepţi de la un om numit în funcţie de câteva luni, chiar dacă este

medic practician, şi nu absolvent de medicină cu preocupări total diferite, să rezolve tot ce s-a

„bramburit” în domeniu timp de 25 de ani.

La întâlnirea senatorilor cu ministrul sănătăţii au fost puse în discuţie câteva lucruri care în mod

real „ard” în sistemul sanitar.

Să enumerăm câteva:

- emigrarea specialiştilor din sistem şi, implicit, lipsa lor în ţară;

- distribuirea total neuniformă a resurselor umane de specialitate şi a dotărilor din spitale;

- problema salarizării personalului medical;

- problema treptelor de salarizare pentru personalul medical şi uniformizarea acestora în bunul

principiu „la muncă egală – plată egală”;

- problema medicinii şcolare;

- rezidenţiatul şi problemele lui.

Întrebările şi comentariile au fost multe şi diverse. Răspunsurile au fost, în mare, extrem de

politice pentru un tehnocrat. Chiar este demn de laudă ministrul pentru cât de bine a driblat unele

răspunsuri directe.

Aşa că nu am aflat mai nimic sau am aflat următoarele:

- nu ştim dacă va fi o lege a salarizării unitare şi locul unde se află în grila conţinută de aceasta

remunerarea personalului medico-sanitar. Implicit, nu am aflat dacă există resursele invocate generos

de fostul prim-ministru Ponta pentru creşterea veniturilor corpului medico-sanitar cu 25% în 2016;

- am aflat că, pentru o egalizare a veniturilor asistenţilor medicali, va trebui o lege. Nu ştim

când va fi propusă. Normal, o astfel de lege necesită un studiu de impact bugetar şi are nevoie de o

colaborare cu Ministerul Finanţelor. Oricum, parlamentarii au în stadiu de depunere o astfel de

modificare legislativă. Mai trebuie să determinăm ministerele implicate să se mobilizeze;

- nu am aflat, după întrebarea directă, ce este cu aparatura de radioterapie;

- 32 -

- la restul întrebărilor am aflat că multe aspecte sunt în studiu, mai concret, la capitolul „o

să…”.

Până la un moment dat înţeleg atitudinea de ambiguitate, deoarece se strâng la minister o

multitudine de informaţii, adesea contradictorii, iar dezordinea şi incoerenţa adunate în 25 de ani sunt

mari, precum şi faptul că ministerul gestionează resurse financiare limitate.

Ceea ce nu înţeleg însă, pentru un tehnocrat care are o meserie de toată lauda, specialist

confirmat, este lipsa răspunsurilor tranşante, fără echivoc. M-aş fi aşteptat, în concluzie, la răspunsuri

de genul: asta am găsit, atât am ca resursă financiară, ştiu problemele, acestea sunt priorităţile, cam atât

consider că pot face.

Cred că este vremea unor răspunsuri tranşante, nu a cosmetizării adevărurilor dure şi a

problemelor grave cu vorbe bine meşteşugite şi atent alese, mai ales că deasupra tuturor restricţiilor

autoimpuse de postura de demnitar se vede că există cu bune intenţii.

Însă de bune intenţii nu am dus lipsă în ultimii 25 de ani şi uite unde am ajuns!

Cu toată stima, prof. univ. dr. med. Paul Ichim, senator PNL

Domnul Dumitru Oprea:

Declaraţia politică se intitulează „PSD – vinovatul principal pentru menţinerea MCV”.

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi,

În aceste zile, este în dispută oportunitatea menţinerii MCV pentru România. Implicaţiile sunt

ceva mai grave decât par la prima vedere şi nu ţin doar de spaţiul Schengen. Dezbaterea este dominată

de poziţiile diferite ale şefului statului, premierului şi ale PNL, pe de o parte, şi ale şefului DNA, de

cealaltă parte. Concret, doamna Kövesi spune că acest mecanism, prin sprijinul instituţiilor europene, a

blocat de multe ori iniţiative prin care se urmărea limitarea competenţelor DNA şi ale altor organisme

abilitate să investigheze cazurile de mare corupţie.

Preşedintele, premierul şi reprezentanţii PNL susţin, tot pe bună dreptate, ridicarea MCV, prin

asumarea responsabilităţii de a crea un mecanism intern care să sprijine justiţia. Aşadar, diferenţele de

opinie faţă de DNA sunt aparente. Ambele părţi sunt de bună-credinţă, iar abordarea este de formă, nu

de substanţă. Însă adevărata problemă e la PSD. Ceea ce nu poate spune şeful DNA, datorită funcţiei

oficiale pe care o deţine, este că PSD, fără o presiune externă din partea UE, va da frâu liber atacurilor

contra acestei instituţii. În condiţiile în care socialiştii, şi în prezent, îşi apără parlamentarii vizaţi de

diverse anchete. De aceea, disputa este între forţele democratice şi PSD, care este alergic la statul de

drept şi justiţie. PSD nu susţine MCV din cu totul alte motive faţă de ceilalţi, pentru a-şi pune la

- 33 -

adăpost interesul de grup, care nu are legătură cu interesul românilor. Chiar dacă, printr-o astfel de

atitudine, demolează credibilitatea Parlamentului şi şansele de a intra în Schengen.

Ca urmare, ar fi bine ca toţi cei care cred într-un stat democratic să nu intre în acest joc.

Adevărata luptă e contra abuzurilor şi dispreţului faţă de lege, specifice PSD. Important este că

preşedintele, premierul şi liberalii au acelaşi obiectiv: garantarea statului de drept. Dar este necesară şi

susţinerea românilor, pentru a asigura o societate normală, complet şi ireversibil integrată în Europa.

Vă mulţumesc.

Domnul Alin-Păunel Tişe:

Declaraţia politică este intitulată „Elevul – subiect sau obiect?”.

Distinşi colegi,

Pe lângă domeniul sănătăţii, şi domeniul educaţiei este unul cu adresabilitate generală şi, la fel,

priveşte viitorul acestei naţiuni.

Din păcate, în ultimii trei-patru ani, se constată din ce în ce mai des probleme majore, în ciuda

existenţei şi semnării unui pact naţional pentru educaţie.

Constatăm că în învăţământ orice pare a fi prioritar, mai puţin elevul: educaţia sa, siguranţa sa

la şcoală, dezvoltarea sa psiho-emoţională.

Da, este o problemă majoră că nu se finalizează la timp licitaţiile pentru tipărirea manualelor,

dar la fel de gravă este problema conţinutului lor.

Da, este o problemă majoră că bugetele şcolilor nu sunt sau nu par niciodată suficiente, dar mai

grav este accesul agresorilor în şcoli.

Da, este o problemă majoră că salariile profesorilor nu sunt la nivelul la care ar merita, dar şi

mai grav este că avem din ce în ce mai multe cadre didactice nepregătite sau violente.

Am ridicat aceste probleme pentru a trage un semnal de alarmă: învăţământul necesită o

reformă majoră! Şi nu doar curriculară!

Şi este cazul să ne aplecăm responsabil asupra acestui domeniu, cu atât mai mult cu cât este

vorba de copiii noştri şi de viitorul lor!

Este cazul să facem din elevii români subiectul dezbaterii în domeniu, nu simplu obiect cu care

operează sistemul de învăţământ!

Domnul Traian-Constantin Igaş:

Declaraţia politică se intitulează „14 martie – proclamarea Regatului României şi necesitatea,

încă actuală, de consolidare a poziţiei noastre în lume”.

Stimaţi colegi,

Aniversăm în această lună, la 14 martie, 135 de ani de la momentul în care Parlamentul

Principatului României a dat votul său pentru ca România să devină regat. Acest act are o deosebită

- 34 -

însemnătate pentru istoria noastră naţională, moment la care trebuie să ne întoarcem ca exemplu de

atitudine de urmat pentru momentele dificile pe care ţara noastră le traversează mai ales în aceste

timpuri.

Meritul acestei decizii revine guvernului liberal condus, la acea vreme, de Dimitrie Brătianu.

Politicienii cu orientări liberale au fost mai vizionari decât politicienii de stânga. Încă de atunci

liberalii percepeau ca necesar traseul european al României şi au depus eforturi pentru ca acest traseu

să fie urmat.

În 14 martie 1881, Parlamentul a votat în unanimitate proiectul de lege potrivit căruia România

s-a transformat în regat, iar Carol I a primit titlul de rege. Deşi România îşi cucerise independenţa pe

câmpul de luptă, cu enorme sacrificii, Puterile europene evitau să trateze România ca partener egal în

complexul relaţiilor internaţionale. Izolarea în care s-a aflat ţara, atitudinea, adeseori ostilă, a cercurilor

politice şi diplomatice europene au dovedit, o dată în plus, necesitatea consolidării poziţiei statului

român. Această necesitate este una foarte actuală, România trebuie să îşi consolideze poziţia pe plan

european şi internaţional într-un context plin de tensiuni.

În timpul guvernării liberale, oamenii politici ai vremii au reuşit să depăşească neînţelegerile

avute şi să voteze în Parlamentul României pentru ca statul să devină regat. După această hotărâre avea

să fie formulată o lege ce conţinea doar două articole. Articolul întâi specifica: „România se proclamă

Regat; Principele Carol I primeşte pentru sine şi pentru moştenitorii săi titlul de Rege al României.”

Articolul al doilea era formulat astfel: „Moştenitorul tronului va purta titlul de Prinţ moştenitor al

României.”

Stimaţi colegi,

Votul din Parlament a avut un ecou internaţional, marile puteri nu mai puteau rămâne pasive în

faţa acestui moment. Marile state aveau să recunoască cu promptitudine Regatul României, poziţia

României consolidându-se rapid şi cu succes.

Este de netăgăduit faptul că meritul traseului european urmat de România este al unei guvernări

liberale. Însemnătatea acestui gest al corpurilor legislative ale statului român rămâne în istoria şi

memoria colectivă a neamului nostru. De aceea, cred cu tărie că istoria stă ca martor al direcţiilor

politice şi administrative urmate de politicienii de dreapta, direcţii în sensul dezvoltării şi consolidării

poziţiei României în lume!

Vă mulţumesc.

Domnul Găvrilă Ghilea:

Declaraţia politică este intitulată „Prezumţia de nevinovăţie sau… culpa de bună-credinţă?!”.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

- 35 -

Constatăm cu strângere de inimă că aproape nu este zi în care mijloacele de informare în masă

să nu difuzeze informaţii apocaliptice despre consecinţele grave ale încălcării de către producători sau

comercianţi a legislaţiei sanitar-veterinare, care conţine şi reglementări precise privind fabricarea,

controlul, transportul şi punerea în vânzare a produselor alimentare de origine animală sau vegetală.

Din nefericire, nu de puţine ori ignoranţa sau lipsa de informare a părinţilor sau a educatorilor îi

expune pe copii în postura de victime sigure ale nerespectării legislaţiei de protecţie a consumatorilor,

iar emoţia transmisă opiniei publice de platformele mass-media care le prezintă în prime-time suferinţa

este cu atât mai mare.

Recentul caz de depistare a bacteriei E.coli în unele sortimente de brânzeturi fabricate de un

operator economic din judeţul Argeş, mediatizat cu intensitate chiar în această perioadă, a demonstrat

că informarea populaţiei este esenţială în asemenea situaţii şi că acest demers trebuie să conţină o

importantă componentă preventivă, care să avertizeze cu privire la riscul iminent asupra sănătăţii al

consumării unor asemenea produse alimentare.

Cu toate acestea, instituţii ale statului cu atribuţii bine determinate în domeniul protecţiei

consumatorilor, care trebuie să reglementeze fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea,

depozitarea, transportul, importul şi comercializarea produselor, astfel încât acestea să nu pună în

pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori să afecteze drepturile şi interesele lor

legitime, manifestă prudenţă suspectă şi clemenţă excesivă în a da publicităţii, prin comunicatele de

presă pe care le emit, numele unor producători recalcitranţi sau ale unor comercianţi fără scrupule.

Astfel, deşi comunicatele de presă ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

abundă în informaţii cantitative privind numărul agenţilor economici verificaţi, natura neregulilor

constatate sau valoarea sancţiunilor contravenţionale aplicate, nu oferă niciun indiciu despre

denumirea brandurilor puse în vânzare cu neconformităţi ori despre numele retailerilor sau ale

lanţurilor de magazine în care acestea au fost depistate şi interzise de la comercializare.

În aceste condiţii, este limpede că diseminarea rezultatelor acţiunilor de control fără

nominalizarea explicită a companiilor sancţionate pentru diverse abateri contravenţionale nu este de

natură să prevină consumatorii în vederea evitării achiziţionării unor produse susceptibile ca

neconforme şi nici să descurajeze proxime încălcări ale legii.

Desigur, orice agent economic, fie el producător sau comerciant, se bucură de prezumţia de

nevinovăţie până când o instanţă judecătorească se va pronunţa definitiv asupra unei eventuale

contestaţii pe care are dreptul să o introducă împotriva măsurilor dispuse prin procesul-verbal de

constatare a contravenţiei întocmit de inspectorii ANPC.

Dar, în acelaşi timp, pentru că buna-credinţă a cetăţenilor nu poate fi ignorată la nesfârşit prin

anonimizarea numelor operatorilor economici care jonglează cu legea, sunt necesare demersuri pentru

- 36 -

informarea promptă a consumatorilor cu privire la denumirea produselor alimentare depistate ca factori

de risc, dar şi a celor care le produc şi comercializează.

Astfel, un consumator informat va fi mult mai protejat!

Vă mulţumesc.

Domnul Haralambie Vochiţoiu:

Declaraţia politică se intitulează „Eliminarea taxei pentru apa meteorică”.


Stimaţi colegi,

Luna aceasta se marchează, ca în fiecare an, Ziua Mondială a Apei – o zi în care se sărbătoreşte

apa ca resursă vitală de maximă importanţă şi în care se atrage atenţia, la nivel global, asupra

populaţiei care suferă de lipsa apei sau pentru care aceasta este inaccesibilă. Atrag atenţia în acest sens

asupra uneia dintre problemele stringente cu care se confruntă locuitorii judeţului Hunedoara, cât şi din

alte judeţe, în raport cu modul în care este calculată factura la apă şi canalizare pentru utilizatorii

casnici.

Astfel, în judeţul Hunedoara există doi operatori regionali pentru apă şi canalizare (Apa Prod

Deva şi Apa Serv Petroşani). Clienţii acestor operatori care beneficiază de servicii de canalizare

trebuie să plătească apa meteorică. „Taxa pe apa de ploaie”, incorect şi impropriu numită astfel de unii,

reprezintă de fapt tariful pentru un serviciu distinct prestat de firmele de utilităţi pentru: colectarea,

transportul şi epurarea apelor meteorice (provenite din precipitaţii).

Prin contractele de prestări servicii între operator şi client (contracte conform legislaţiei în

vigoare mai sus menţionate), atât alimentarea cu apă, cât şi canalizarea apelor menajere sunt

cuantificate la limita de proprietate. În consecinţă, clientul primeşte de la operatorul regional serviciile

de la reţelele centrale, în reţelele proprii. Atât reţeaua de alimentare cu apă, cât şi reţeaua de canalizare

a unei gospodării (sau bloc de locuinţe) au o legătură directă cu reţeaua de canalizare a operatorului.

Apa de ploaie (meteorică) se scurge pe stradă în reţelele de scurgere a apelor care aparţin localităţilor.

Responsabilitatea ca aceste reţele de scurgere a apei pluviale să nu se intersecteze cu reţeaua de

canalizare a operatorului regional aparţine autorităţilor locale. Toate acestea demonstrează că serviciul

de canalizare şi epurare a apelor meteorice este un serviciu distinct care trebuie plătit doar de către

primării şi, eventual, de persoane juridice (agenţi economici).

Asta, pentru că apa meteorică (pluvială) nu este cuantificată la acest moment în niciun fel, adică

nimeni nu ştie exact câta apă de ploaie se scurge de pe un bloc sau de pe o casă, astfel încât baza de

impunere este ilegală, iar această taxă nu trebuie plătită de consumatorii casnici din România!

Menţionăm că în Valea Jiului abonaţii casnici sunt taxaţi cu 1 mc/lună/abonat din 2000, indiferent dacă

plouă, ninge sau este secetă. La art. 2 din contract, ce se regăseşte şi în Ordinul A.N.R.S.C. nr. 90/2007,

- 37 -

se arată că prevederile contractuale se aplică la limită de proprietate, care este căminul de branşament

la canalizare. De fapt, apa meteorică se scurge preponderent în stradă, şi nu direct în reţeaua de

canalizare de pe terenul beneficiarului. Pe de altă parte, sunt prevederi în contract care spun că se pot

aplica sisteme diferite de tarifare, pe categorii de consumatori, sisteme care însă nu există, procedându-se

la grămadă, cu un singur sistem de tarifare.

Din aceste considerente, am solicitat implicarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi

Administraţiei Publice şi a Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de

Utilităţi Publice în vederea avizării favorabile a iniţiativelor care urmăresc eliminarea apei meteorice

din facturile abonaţilor, transformând apa într-un bun mult mai accesibil.


Închei amintind că Rezoluţia Parlamentului European nr. 2014/2239 (INI) din 8 septembrie

2015, referitoare la „Dreptul la apă”, solicită Comisiei UE şi statelor membre să asigure dreptul omului

la apă şi la salubrizare, astfel încât fiecare persoană să dispună de apă pentru uz personal şi casnic de

bună calitate, la preţuri accesibile, în cantitate suficientă şi de o calitate acceptabilă, subliniind că, în

conformitate cu o altă recomandare a ONU, suma plătită pentru serviciile de alimentare cu apă, atunci

când aceste servicii se plătesc, ar trebui să reprezinte cel mult 3% din veniturile unei gospodării.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Mihai-Ciprian Rogojan:

Declaraţia politică este intitulată „Muzica trebuie situată la loc de cinste în viaţa omului”.



Sunt multe critici care se pot aduce poporului român, însă un lucru care nu îi poate fi reproşat

este valenţa artistică, în special cea muzicală. Ciprian Porumbescu, George Enescu, Ion Voicu,

Grigore Leşe, Maria Tănase, dar şi mulţi alţii ne-au făcut nu doar mândri, dar ne-au şi clădit un renume

internaţional.

Din păcate, într-o epocă a comercialismului, tinerii se confruntă cu o plafonare artistică şi cu o

lipsă de inspiraţie care frâng spiritul creativ.

În repetate rânduri am fost un critic al sistemului nostru de educaţie, care ignoră necesităţile

presante în vederea forţării unor cunoştinţe inutile asupra copiilor. Muzica, în special, este ignorată, iar

cursurile de muzică, începând cu clasele primare şi până la finalizarea liceului, sunt mecanice,

învechite şi ignoră realităţile contemporane.

Genurile muzicale studiate nu au nicio relevanţă asupra formării gusturilor sau a unei urechi

care să distingă între calitate şi maculatură. Cadrele didactice, în baza unei programe defectuoase,

- 38 -

forţează elevii să reproducă mecanic notele unor compoziţii care nu prezintă niciun interes pentru

aceştia, elevii nerămânând cu niciun fel de cunoştinţe după finalizarea cursurilor.

Ceea ce vă propun astăzi este o diversificare a modului în care muzica este predată în şcoli.

Trebuie să renunţăm la metodele învechite care pun accentul pe o predare seacă a teoriei muzicale

clasice, a partiturilor şi cântecelor perimate şi, în schimb, să transformăm cursurile de muzică într-o

călătorie a descoperirii prin toată istoria muzicii, în special cea a secolelor XX şi XXI.

În plus, în şcolile noastre ar trebui să se desfăşoare şi cursuri opţionale de instrumente, care să

pună accent pe genurile preferate de elevi, iar nu pe teoria clasică, şi de-abia în cadrul acestora să fie

prezentate elemente concrete de teorie muzicală.

Un popor nu este definit doar prin ştiinţa sa, ci şi prin dimensiunea sa artistică, iar sistemul care

nu face altceva decât să ucidă această dimensiune este un sistem care trebuie schimbat.

Vă mulţumesc.

Domnul Marius-Ovidiu Isăilă:

Declaraţia politică se intitulează „Buna desfăşurare a alegerilor din acest an”.



În anii ce au trecut şi care se presupune că ne-au adus înţelepciune şi maturitate nouă tuturor,

esenţa democraţiei româneşti a fost în mod constant ameninţată de incidente grave. Anul 2016 este

anul în care putem să dovedim faptul că am tras învăţături de valoare din greşelile trecutului şi că,

atunci când vine vorba despre organizarea alegerilor, putem să ne tratăm cetăţenii cu respectul meritat.

Alegerile lipsite de controverse au căpătat un aer mitic şi ne aflăm în situaţia în care mulţi se

întreabă dacă un demers electoral poate să fie caracterizat în primul rând prin normalitate. Nu m-aş

afla în faţa dumneavoastră dacă nu aş fi convins că anul acesta se poate.

Strada a vorbit în repetate rânduri în ultimii ani, iar vocea poporului, care s-a ridicat la unison

dinspre toţi alegătorii, indiferent de simpatiile politice, a cerut în mod clar şi răspicat ca interesele

poporului să fie tratate cu demnitate şi să fie plasate mai presus de orgolii şi setea de putere.

Ne aflăm într-un moment de cotitură în viaţa politică românească şi nu putem să nu realizăm că

există limite în conduita noastră. Deşi până în ziua de astăzi am fost familiarizaţi cu o veritabilă lege a

junglei electorale, cu toţii trebuie să ne unim şi să fim de acord că alegerile sunt un lucru sacru în viaţa

unei naţiuni.

Stimaţi colegi,

Vă cer astăzi să ne unim, indiferent de culoarea politică, indiferent de viziunile convergente sau

divergente, şi să ne promitem că acest an electoral va fi caracterizat prin lupta ideilor, şi nu prin duelul

orgoliilor. 2016 este anul în care trebuie să fim de acord că, indiferent de politicile pe care le dorim

- 39 -

implementate, decenţa şi respectul vor deveni principii esenţiale după care orice scrutin se va desfăşura

de acum înainte.

Împreună trebuie să cădem de acord că, deşi interesele majorităţii trebuie să domine, şi cele ale

claselor sociale în minoritate trebuie apărate cu egală îndârjire. Avem datoria de a ne uni în vederea

realizării acestei promisiuni, dar şi a vegherii asupra desfăşurării efective a procesului de votare.

Astăzi, împreună, trebuie să ne luăm la revedere de la interesele personale şi să fim uniţi în a

clădi o ţară a normalităţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Durbacă:

Declaraţia politică este intitulată „Înfiinţarea tribunalului pentru minori şi familie în Galaţi”.

Protecţia copiilor împotriva tuturor formelor de violenţă este un drept fundamental garantat de

Convenţia cu privire la drepturile copilului şi alte tratate şi standarde internaţionale privind drepturile

omului.

Abuzul asupra copiilor este reprezentat de orice formă de violenţă fizică sau emoţională la care

sunt supuşi sau expuşi copiii. Legea privind protecţia copiilor defineşte abuzul asupra copilului ca

fiind „orice acţiune voluntară, a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de

autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală

sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului”. Abuzul asupra copilului

presupune existenţa unor relaţii prin care abuzatorul deţine controlul sau poate influenţa acţiunile

copilului şi, în contextul realizării acestor relaţii, pune în pericol, în mod voit şi conştient, integritatea,

dezvoltarea, sănătatea sau viaţa copilului.

Prevederile legale oferă doar un cadru prin care se pot stopa abuzurile asupra copiilor. Acestea

ar trebui să permită evoluţia de la acţiuni reactive în caz de abuz către acţiuni preventive care să evite

apariţia abuzurilor asupra copiilor. Conform legislaţiei naţionale, instituţiile statului sunt obligate să

prevină şi să protejeze copiii de orice act de violenţă, abuz fizic, psihic sau sexual împotriva lor. Legea

interzice orice fel de pedeapsă fizică sau umilitoare, acasă sau într-o instituţie care ar trebui să se ocupe

de protejarea sau educaţia copiilor.

Deşi percepută ca o problemă individuală, violenţa împotriva copiilor este, de fapt, o problemă

a societăţii, determinată de inechităţi economice şi sociale şi nivel scăzut de educaţie. Ea este stimulată

de normele sociale ce tolerează violenţa ca o modalitate acceptabilă de rezolvare a conflictelor, ce

permit dominarea adulţilor asupra copiilor şi încurajează discriminarea. Ea este facilitată de sisteme

cărora le lipsesc politici şi legi adecvate, guvernare eficientă şi o supremaţie a legii pentru prevenirea

violenţei.

- 40 -

Din rapoartele din ultimii ani se poate observa că au fost raportate cazuri de violenţă în şcoli

sub toate formele, fără să mai amintim de infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei sau contra

patrimoniului comise de minori.

Înfiinţarea tribunalului pentru minori şi familie în Galaţi este o nevoie nu numai pentru oraşul

nostru, cât şi pentru fiecare regiune în parte, deoarece în ultimii ani cauzele în care sunt implicaţi

minorii au luat amploare.

Cadrul legal există, respectiv Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară permite

înfiinţarea tribunalelor pentru minori, singurele tribunale pentru minori şi familie existând doar la

Braşov şi la Oradea, instanţe specializate înfiinţate în anul 2004.

Asigurarea permanenţei unor specialişti în cadrul tribunalelor pentru minori şi copii şi

întâlnirile minorilor cu părinţii în cabinetul experţilor, în prezenta magistratului, ar preveni

infracţionalitatea puerilă, dar şi înstrăinarea dintre copil şi părintele nerezident, abuzurile părinţilor,

abandonarea copiilor de către părinţi sau de către unul dintre părinţi, ar evidenţia adevăratele dorinţe

ale copilului şi s-ar realiza un echilibru corect între interesele puse în joc. Consecinţele dramatice

pentru minori prin nesoluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil din cauza încărcăturii instanţelor

cu speţe de altă natură se vor resimţi ulterior asupra viitorului adult.

Trebuie avută în vedere judecarea cauzelor cu copii în şedinţe nepublice, asigurându-se astfel

principiul confidenţialităţii, existenţa unei infrastructuri care să asigure săli adecvate pentru audierea şi

ascultarea opiniei minorului, participarea unui psiholog la audieri, specializări ale magistraţilor,

poliţiştilor în privinţa drepturilor copilului, numirea magistraţilor din cadrul acelora care sunt părinţi,

evitarea aducerii în boxe a minorilor împreuna cu adulţii.

La majoritatea instanţelor, în cadrul aceleiaşi şedinţe de judecată sunt soluţionate atât cazurile

cu minori delincvenţi, cât şi cele cu inculpaţi majori. La acestea ar trebui să se adauge protecţia

minorilor la contactul vizual al oamenilor în uniformă, al deţinuţilor care sunt plimbaţi pe holurile

accesibile publicului, trebuie avut în vedere şi modul cum ar reacţiona un minor care se află în sediul

instanţei unde urmează a fi judecat, iar în timpul de aşteptare ar trece o persoană arestată, cu cătuşe,

însoţită de un grup de poliţişti.

În România, majoritatea minorilor vor fi judecaţi de către complete nespecializate pentru

minori, încălcându-se drepturile copilului prevăzute în Convenţia ONU şi alte convenţii internaţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Niţă:

Declaraţia politică se intitulează „Cetăţeanul român, captiv al statului birocratic”.

Cozi la ghişee, medici de familie care nu pot lucra din cauza unui soft informatic beteag, clienţi

ai băncilor care-şi dau creditorii în judecată pentru clauze abuzive, coduri de legi care se modifică

- 41 -

permanent provocând nesiguranţă, probleme de cadastru şi defrişări ilegale de păduri în toată ţara,

infractori care scapă de pedeapsă pentru că li se clasează dosarele, spitale în care nu se cunoaşte cauza

îmbolnăvirii pacienţilor, drumuri pline de gropi, dar în care se pierd bani ca într-un sac fără fund,

societăţi de asigurări care fură banii asiguraţilor, fraudă şi corupţie în rândul funcţionarilor plătiţi să

lupte tocmai împotriva racilelor menţionate, război între instituţiile statului în cazul interceptării

neautorizate a corespondenţei, legi insuficient elaborate, spre bucuria avocaţilor abili, care au de lucru

şi câştigă astfel multe procese.

Cam aceasta este imaginea României în anul de graţie 2016. Este o imagine emblematică

pentru ultimul sfert de veac, de când am scăpat de dictatură. Între timp, oamenii harnici, conştiincioşi,

buni şi inteligenţi, pe ai căror umeri stă această ţară, muncesc, plătesc taxe, impozite şi îndură

capriciile unor funcţionari care se comportă precum logofătul pe moşie. Contribuabilul care le asigură

lor salariul este privit cu superioritate, sfidat, umilit. Umilit şi de lăcomia marilor companii clientelare

ale statului, furnizoare de produse şi servicii. Contribuabilul este mereu un virtual infractor în faţa

organului de control. Contribuabilul este mereu vinovat de ceva. Exact ca în timpul apusei dictaturi

comuniste, care a confiscat averile oamenilor, lăsându-i săraci, lăsându-i şi să fure, apoi, un ştiulete de

porumb din „avutul obştesc”, pentru a se simţi vinovaţi faţă de stat.

Îşi imaginează cineva până când vor mai suporta românii starea de captivi ai statului? Sau,

poate, ne-am obişnuit aşa, ne-am acomodat şi credem că acesta e destinul nostru implacabil?!... Mă

refer la românii rămaşi în ţară, întrucât cei plecaţi la muncă prin străinătăţi au scăpat de o asemenea

frustrare. Acolo unde s-au stabilit au un raport corect cu statul adoptiv şi parcă n-ar dori să revină la

starea care i-a alungat din ţară.

Repet, aceasta este imaginea României în anul de graţie 2016. Şi asta nu pentru că toate

lucrurile ar merge rău. Există şi partea bună, frumoasă a lor, dar răul iese mai repede în evidenţă şi

umbreşte mult din tot ce e bun. Umbreşte, mai ales, sentimentele de încredere, de speranţă, respectul

pentru autorităţi şi chiar respectul de sine. Pe termen lung, moralitatea este grav afectată. Consecinţa

periculoasă este aceea de pierdere a identităţii personale şi naţionale. Nu putem continua tot aşa. Ε

cazul să ne trezim. Ε timpul ca românii să trăiască în siguranţă, încredere şi prosperitate în propria ţară,

iar cei plecaţi printre străini să revină acasă, după cum îi îndeamnă inima. Asta se poate realiza, dar

depinde în primul rând de noi, titularii de funcţii în forumul suprem al statului.

Domnul Valer Marian:

Declaraţia politică este intitulată „Apel la curăţenie în învăţământul universitar”.

În data de 26 august 2015, Cabinetul Victor Ponta a adoptat Ordonanţa Guvernului nr. 42/2015

privind dreptul absolvenţilor de a beneficia de acte de studii recunoscute la finalizarea unor studii

neautorizate şi sancţionarea instituţiilor de învăţământ care şcolarizează fără autorizare. În esenţă,

- 42 -

această ordonanţă prevede în articolul 1 alineatul (1) că „au dreptul de a beneficia de acte de studii

recunoscute de către stat, care atestă finalizarea studiilor, absolvenţii înmatriculaţi anterior începerii

anului universitar 2011 – 2012, care au promovat examene de finalizare a studiilor dintre cele

prevăzute de articolul 143 alineatul (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi

completările ulterioare, la instituţii de învăţământ superior acreditate şi care au fost înmatriculaţi, după

caz: a) la programe de studii organizate la forme de învăţământ şi/sau în locaţii geografice

neautorizate; b) la programe de studii organizate în limba de predare neautorizată; c) peste capacitatea

maximă de şcolarizare aprobată; d) la programe de studii aflate în curs de autorizare, la data

înmatriculării; e) la programe autorizate/acreditate, cu nerespectarea condiţiilor de înmatriculare sau de

mobilitate”.

În şedinţa din 18 noiembrie 2015, cu ocazia adoptării legii de aprobare a Ordonanţei

Guvernului nr. 42/2015, Senatul României a modificat prevederile esenţiale din articolul 1, în sensul

că „au dreptul de a beneficia de acte de studii, prin care se atestă finalizarea studiilor, absolvenţii care

au fost înmatriculaţi anterior aplicării prevederilor Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările

şi completările ulterioare, şi care au absolvit: a) programe de studii autorizate sau acreditate; b)

programe de studii organizate într-o limbă de circulaţie internaţională, care au autorizare/acreditare în

limba română”.

Proiectul de lege adoptat de Senat a fost înaintat în aceeaşi zi Camerei Deputaţilor, care este

Camera decizională în speţă, unde trenează de patru luni la Comisia de învăţământ, ştiinţă, tineret şi

sport, astfel că de la finele lunii august 2015 până în prezent produc efecte prevederile iniţiale ale

ordonanţei, care sunt apreciate drept perverse şi păguboase pentru învăţământul universitar.

Această ordonanţă este, în opinia unor specialişti în domeniu, care mi-au transmis o scrisoare în

acest sens, un act de autoritate abuziv, ilegal, ce acţionează retroactiv cu scopul de a acoperi acte şi

fapte penale de o gravitate extremă, comise de conducerile unor universităţi particulare cu programe

neacreditate sau neautorizate, cu complicitatea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în

Învăţământul Superior (ARACIS), care avea obligaţia să avertizeze opinia publică, respectiv studenţii,

de lipsa autorizării programelor respective şi de consecinţele acesteia. ARACIS devine parte implicată

direct prin abuz şi neglijenţă în serviciu, complicitate, tăinuire şi favorizare, alături de Ministerul

Educaţiei. Multe din aceste universităţi trebuiau desfiinţate în termen de doi ani de la constatarea

neregulilor de către ARACIS. În această perioada s-au încasat sume imense de la studenţi şi nu s-au

plătit taxe şi impozite, iar sute şi mii de studenţi au fost şcolarizaţi peste numărul de locuri repartizate

de către Ministerul Educaţiei.

În scrisoarea la care am făcut referire se precizează că ar intra sub incidenţa infracţiunilor de

fals intelectual şi uz de fals faptul că, pe lângă universităţi autorizate şi acreditate, unele universităţi

- 43 -

neautorizate au obţinut ilegal aprobarea ministerului pentru susţinerea licenţelor. De asemenea, se arată

că ar exista o întreagă reţea de grupuri infracţionale organizate, constituite din membri ai conducerilor

unor universităţi acreditate şi ai conducerilor unor universităţi neautorizate ce influenţează chiar

elaborarea şi modificarea legislaţiei prin demnitari ce cumulează funcţia de parlamentar cu cea de

cadru didactic universitar, deveniţi peste noapte doctoranzi, doctori şi lectori, conferenţiari, profesori

universitari în câţiva ani de cumul al funcţiilor respective. Astfel, patrimoniul universităţilor,

insuficient verificat de către organele abilitate (Ministerul Educaţiei, ARACIS), a ajuns în câteva mâini

dibace din aşa-numitele clanuri universitare (părinţi, copii, nepoţi, amante). Că au fost mulţi studenţi

doar cu numele şi taxele, care şi-au cumpărat diplomele ani de zile, nu mai trebuie demonstrat. Slaba

pregătire, pepinierele de cadre pentru Parlament, ministere, instituţii centrale şi locale, controlul

superficial al inginerilor din ARACIS, care stau ascunşi două-trei luni într-o cămăruţă şi întocmesc

dosarul pentru aceste fabrici de diplome şi de bani, încălcând Legea educaţiei naţionale, Legea calităţii

educaţiei, Carta universitară, Codul penal.

Multe din aceste universităţi au conduceri bicefale cu gerontocraţi, preşedinţi bolnavi şi senili,

preşedinţi ai senatului, rectori şi decani proveniţi dintre parlamentari, decani ai barourilor de avocaţi,

foşti miliţieni înainte de 1989, incompetenţi, corupţi şi slugarnici, buni executanţi de tip stalinist.

Listele cu cadrele didactice şi de conducere de la universităţi ca „Spiru Haret”, „Bioterra”, „Eftimie

Murgu”, „Agora”, „Gheorghe Cristea” şi chiar „Dimitrie Cantemir” şi altele ilustrează aspectele

semnalate. În consecinţă, în opinia semnatarilor scrisorii ar trebui interzis cumulul calităţilor de

demnitar şi cadru universitar, deoarece nu poţi fi cadru didactic şi demnitar, fără să treci pe la cursuri şi

chiar examene din lipsă de timp, de pregătire, de dăruire, în două-trei-patru şi chiar cinci locuri în

fiecare săptămână.

Prezenţa la catedră a multor demnitari din toate instituţiile centrale, precum şi a unor magistraţi

din instanţe şi parchete dăunează foarte grav educaţiei, pentru că cei mai mulţi dintre demnitarii care

cumulează funcţii didactice nu au timpul fizic să fie prezenţi la activitatea zilnică şi nici la cursurile cu

studenţii la Bucureşti, Reşiţa, Marghita, Blaj, Botoşani, Târgu Jiu, Iaşi etc., unde au filiale

universităţile menţionate mai sus.

Având în vedere aspectele prezentate, vă solicit, domnule ministru al educaţiei şi cercetării

ştiinţifice, să dispuneţi măsuri de verificare a activităţii ARACIS, inclusiv a legalităţii controalelor efectuate

de acest organism şi a măsurilor dispuse în urma controalelor efectuate, şi să-mi comunicaţi următoarele:

1. Universităţile neautorizate care beneficiază de prevederile în vigoare ale Ordonanţei

Guvernului nr. 42/2015;

2. Universităţile neautorizate care au primit avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării

Ştiinţifice în ultimii cinci ani pentru a desfăşura examene de licenţă pe lângă universităţile acreditate;

- 44 -

3. Universităţile neautorizate sau neacreditate care au fost sancţionate în baza Ordonanţei

Guvernului nr. 42/2015;

4. Universităţile neautorizate şi neacreditate împotriva cărora a fost declanşată procedura

lichidării judiciare de către Ministerul Educaţiei sau de către Ministerul Finanţelor;

5. Universităţile neautorizate desfiinţate sau în curs de desfiinţare;

6. Numărul studenţilor care pot beneficia de acte de studii în baza dispoziţiilor Ordonanţei

Guvernului nr. 42/2015, pentru fiecare universitate, cu nominalizarea absolvenţilor care au statut de

demnitari;

7. Numărul studenţilor care au beneficiat de prevederile ordonanţei de la adoptare până în

prezent;

8. Cuantumul taxelor plătite de studenţi pe anii de studii din aceste universităţi neautorizate şi

impozitele plătite de către universităţile respective;

9. Lista cu parlamentari, miniştri, magistraţi, şefi de instituţii şi alţi demnitari care sunt angajaţi

în învăţământul universitar, funcţiile, specialitatea, studiile şi salariile acestora.

Domnul Gheorghe Saghian:

Declaraţia politică se intitulează „Necesitatea dezbaterilor publice”.


Stimaţi colegi,

Doamnelor si domnilor,

Ultimele zile au prilejuit numeroase dezbateri privind o decizie recentă a Curţii Constituţionale,

prin care se transmite că Societatea Română de Informaţii nu poate face interceptări în dosare penale,

deoarece nu este organ de urmărire penală. Pe scurt, este felul în care CCR şi-a motivat decizia din

data de 16 februarie anul curent. Mai exact, este vorba despre alin. (1) din art. 142 al Codului de

procedură penală, ale cărui dispoziţii nu precizează exact care sunt organele care intră în categoria

„altor organe specializate ale statului”, dar care totuşi pot efectua supravegherea tehnică, conform

aceluiaşi articol, alături de procuror, de organele de cercetare penală şi de lucrătorii specializaţi din

cadrul poliţiei. Practic, CCR declară că sintagma citată mai sus a dat posibilitatea Serviciului Român

de Informaţii să efectueze acte de procedură în cadrul procesului penal, prin interceptarea şi

înregistrarea de convorbiri în cauzele penale. În acest context, CCR subliniază că aceste servicii

secrete ale statului nu sunt organe de urmărire sau de cercetare penală, nefiind prevăzute ca atare în

Codul de procedură penală.

Fiind salutată de mulţi specialişti din domeniul justiţiei şi al drepturilor omului, consider că

această decizie aşază în normalitate dispoziţiile unui articol important din legislaţia ţării. Este o decizie

fundamentată şi argumentată, care aduce claritatea şi precizia necesare unei prevederi a unui articol din

- 45 -

Codul de procedură penală, caracteristici imperativ necesare oricărei dispoziţii legislative. Este demn

de menţionat că CCR a constatat că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în

art. 1 alin. (3), conform cărora România este stat de drept, în care drepturile şi libertăţile fundamentale

ale cetăţenilor sunt garantate.

Acelaşi context prilejuieşte o ordonanţă de urgenţă care a fost avizată favorabil de către CSAT

în data de 11 martie, ordonanţă propusă de către Guvernul Cioloş prin Ministerul Justiţiei şi care se

consideră că aduce o soluţie temporară pentru rezolvarea unor dificultăţi practice apărute în urma

deciziei CCR privind neconstituţionalitatea interceptărilor SRI în dosarele penale.

Dincolo de aceste elemente, este necesar să ne îndreptăm atenţia către situaţia apărută pentru a

fundamenta dispoziţiile necesare astfel încât să nu existe dificultăţi sau neclarităţi legislative şi pentru

ca activităţile instituţiilor să decurgă fără dificultate. La urma urmei, este datoria Parlamentului şi

responsabilitatea noastră de a identifica şi de a adopta o soluţie definitivă care să pună în acord

legislaţia cu decizia CCR din 16 februarie. Astfel, este necesar să analizăm situaţia creată ţinând cont

atât de siguranţa naţională, dar şi de dreptul la viaţă privată. În acelaşi sens, subliniez că trebuie avută

în vedere problematica suprapunerii de atribuţii.

Nu în ultimul rând, este deosebit de important să existe o dezbatere publică semnificativă şi

salut, în acest sens, faptul că societatea este interesată şi activă în exprimarea unor păreri variate, lucru

care ne angajează, cu atât mai mult, în sarcina noastră de a elabora dispoziţiile legislative care se

impun.

Vă mulţumesc.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian

PAUZĂ

*

(Conducerea şedinţei este preluată de domnul senator Ioan Chelaru, vicepreşedinte al

Senatului.)


Sărut mâna, doamnelor!

Bună ziua, domnilor!

Rog liderii grupurilor parlamentare să invite colegii în sală.

Îi rog pe colegii senatori care sunt prezenţi în Senat, în birouri sau la comisiile de specialitate,

să întrerupă lucrările şi să vină în sala de plen, pentru a începe lucrările de astăzi. E un program destul

de încărcat, cu numeroase acte normative care aşteaptă să fie dezbătute şi votate la ora 12.00, aşa cum

am stabilit.

Îl rog pe domnul senator Pereş să facă şi o prezenţă, mobilizatoare sperăm noi. Eu ştiu, poate

peste şapte-opt minute putem deschide şedinţa.

- 46 -

Mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:


Bună ziua, doamnelor şi domnilor senatori!

Dau citire listei senatorilor:

Agrigoroaei Ionel prezent

Andronescu Ecaterina

Anghel Adrian

Anghel Cristiana-Irina prezentă

Antonescu George-Crin-Laurenţiu

Arcaş Viorel

Ardelean Ben-Oni

Ariton Ion

Atanasiu Teodor

Badea Leonardo prezent

Badea Viorel-Riceard

Banias Mircea-Marius

Barbu Daniel-Constantin prezent

Barbu Tudor

Bădălău Niculae

Bălu Marius

Belacurencu Trifon delegaţie

Bereanu Neculai prezent

Biró Rozalia-Ibolya

Blaga Vasile

Boagiu Anca-Daniela

Boboc Cătălin

Bodea Cristian-Petru

Bodog Florian-Dorel

Boeriu Valeriu-Victor

Bota Marius-Sorin-Ovidiu

Bujor Dumitru-Marcel prezent

Bumbu Octavian-Liviu prezent

- 47 -

Burlea Marin

Butnaru Florinel

Butunoi Ionel-Daniel delegaţie

Cadăr Leonard prezent

Calcan Valentin-Gigel

Câmpeanu Mariana prezentă

Chelaru Ioan prezent

Chiriac Viorel prezent

Chiru Gigi Christian delegaţie

Chiuariu Tudor-Alexandru

Coca Laurenţiu Florian prezent

Constantinescu Florin delegaţie

Cordoş Alexandru

Corlăţean Titus

Coste Marius

Costoiu Mihnea-Cosmin

Cotescu Marin-Adrănel

Creţu Gabriela

Cristache Iulian

Cristina Ioan

Croitoru Cătălin

Deneş Ioan prezent

Dincă Mărinică

Dobra Dorin-Mircea prezent

Dobriţoiu Corneliu prezent

Donţu Ovidiu-Liviu

Dumitrescu Cristian-Sorin

Dumitrescu Florinel prezent

Dumitrescu Iulian

Durbacă Eugen

Duruţ Aurel prezent

Ehegartner Petru

Federovici Doina-Elena prezentă

- 48 -

Fifor Mihai-Viorel prezent

Filip Petru

Firea Gabriela prezentă

Florian Daniel Cristian

Flutur Gheorghe

Frătean Petru-Alexandru

Geoană Mircea-Dan

Ghilea Găvrilă

Ghişe Ioan

Grapă Sebastian

Grigoraş Viorel delegaţie

Haşotti Puiu prezent

Ichim Paul

Igaş Traian-Constantin prezent

Iliescu Lucian prezent

Ilieşiu Sorin prezent

Ioniţă Dan-Aurel prezent

Iovescu Ioan prezent

Isăilă Marius-Ovidiu

Jipa Florina-Ruxandra

Klárik László-Attila

László Attila

Lazăr Sorin-Constantin prezent

Luchian Dragoş

Luchian Ion

Marian Dan-Mihai

Marian Valer prezent

Marin Nicolae delegaţie

Markó Béla

Mazăre Alexandru

Mihai Alfred-Laurenţiu-Antonio

Mihai Cristian-Dănuţ

Mihai Neagu

- 49 -

Mihăilescu Petru-Şerban

Miron Vasilica-Steliana

Mitu Augustin-Constantin

Mocanu Victor

Moga Nicolae

Mohanu Nicolae

Motoc Octavian

Mutu Gabriel prezent

Nasta Nicolae

Năstase Ilie prezent

Neagu Nicolae

Neculoiu Marius prezent

Nicoară Marius-Petre

Nicolae Şerban

Nistor Vasile delegaţie

Niţă Mihai

Obreja Marius-Lucian

Oprea Dumitru

Oprea Gabriel

Oprea Mario-Ovidiu prezent

Oprea Ştefan-Radu delegaţie

Paşca Liviu-Titus prezent

Paşcan Emil-Marius prezent

Pataki Csaba

Pavel Marian prezent

Păran Dorin prezent

Păunescu Teiu prezent

Pelican Dumitru

Pereş Alexandru prezent

Pop Gheorghe concediu medical

Pop Liviu-Marian

Popa Constantin

Popa Florian prezent

- 50 -

Popa Ion prezent

Popa Mihaela prezentă

Popa Nicolae-Vlad prezent

Popescu Corneliu

Popescu Dumitru-Dian

Popescu-Tăriceanu Călin-Constantin-Anton

Purec Ion-Simeon prezent

Rădulescu Cristian

Rogojan Mihai-Ciprian

Rotaru Ion prezent

Saghian Gheorghe prezent

Savu Daniel prezent

Severin Georgică prezent

Silistru Doina prezentă

Stuparu Timotei

Suciu Matei

Şova Dan-Coman

Tánczos Barna

Tămagă Constantin

Tătaru Dan

Tătaru Nelu

Teodorovici Eugen-Orlando

Tişe Alin-Păunel

Toma Ion

Todiraşcu Valeriu prezent

Tomoiagă Ştefan-Liviu

Tudor Doina-Anca

Ţapu Nazare Eugen prezent

Valeca Şerban-Constantin

Vasiliev Marian delegaţie

Vegh Alexandru

Verestóy Attila

Vochiţoiu Haralambie prezent

- 51 -

Voinea Florea

Volosevici Andrei-Liviu

Vosganian Varujan


Rog toţi colegii prezenţi pe hol să poftească în sală, cei prezenţi în sală, să ia loc.

Stimaţi colegi,

Declar deschisă şedinţa Senatului de astăzi.

Din totalul de 163 de senatori, şi-au înregistrat participarea, deşi unii nu au răspuns la apel, 82.

Şedinţa plenului este condusă de subsemnatul, asistat de domnii secretari Alexandru Pereş şi Ion Rotaru.

În prima parte a şedinţei a fost sesiunea de declaraţii politice, până la 10.30. Vă propun să fiţi

de acord să intrăm direct în proiectele pe care le avem pe ordinea de zi.

Şi aş începe cu punctul 1, Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente

comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană şi a Legii notarilor publici şi a

activităţii notariale nr. 36/1995.

Din partea Guvernului României este prezentă pentru această dezbatere doamna ministru

Gabriela Scutea.

Doamna ministru, pe scurt, vă rog, punctul de vedere al ministerului dumneavoastră şi, sigur, al

Guvernului României. Microfonul 9.

Doamna Gabriela Scutea – secretar de stat în Ministerul Justiţiei:



Finalizarea dezbaterilor în cadrul acestei Camere, referitor la proiectul legii pentru completarea

şi modificarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului din 2006, îşi găseşte izvorul în necesitatea

ajustărilor necesare în cadrul normativ intern pentru punerea în aplicare a unor acte adoptate la nivelul

Uniunii Europene care au aplicabilitate directă. Este vorba despre trei regulamente, adoptate începând

cu 2012 şi 2013, şi, de asemenea, de o decizie a Consiliului Uniunii Europene, din 2009.

Aceste modificări sunt necesare, aşadar, pentru corelarea cadrului intern cu dispoziţiile

regulamentelor şi obiectivul final este cel de îmbunătăţire a recunoaşterii reciproce a hotărârilor

judecătoreşti, dar şi a altor acte care produc consecinţe juridice în relaţiile dintre persoane. Aşadar,

credem că avantajul liberei circulaţii a persoanelor şi liberei circulaţii a bunurilor în cadrul Uniunii

Europene este întărit şi consfinţit prin modificările legislative care se compatibilizează cu cadrul

normativ intern.

- 52 -

Raportat la raportul Comisiei juridice, vă mulţumim pentru cooperarea avută.


Mulţumesc şi eu.

Din partea comisiei de specialitate, doamna senator Doina Federovici. Vă rog.



Pentru acest proiect de lege, Consiliul Legislativ a transmis un aviz favorabil. Comisia pentru

afaceri europene a transmis, de asemenea, un aviz favorabil, cu amendamente.

În consecinţă, în şedinţa din 8 martie 2016, membrii Comisiei juridice au luat în dezbatere

proiectul de lege şi au hotărât, cu majoritatea voturilor senatorilor prezenţi, să adopte un raport

suplimentar de admitere asupra formei adoptate de Camera Deputaţilor, cu amendamente admise,

cuprinse în anexa nr. 1 la prezentul raport. Amendamentele respinse se găsesc în anexa nr. 2 a

prezentului raport.

Pe de altă parte, precizăm că proiectul de lege, cu amendamente, se întoarce la Camera

Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, care va decide definitiv, în procedură de urgenţă, cu privire la

modificările operate asupra Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în conformitate

cu dispoziţiile art. 75 alin. (4) din Constituţia României, republicată.

În consecinţă, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări supune, spre

dezbatere şi adoptare, plenului Senatului raportul suplimentar de admitere, cu amendamente, şi

proiectul de lege.


Mulţumesc tare mult.

O singură rectificare aş vrea să fac. E adevărat, s-a constatat pe parcursul dezbaterilor că

Senatul este primă Cameră sesizată, urmând Camera Deputaţilor să fie Cameră decizională.

Dezbateri generale? Vă rog.

Microfonul 2, domnul senator Nicolae-Vlad Popa.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Stimaţi colegi,

Notarii din România aveau un handicap faţă de notarii din Uniunea Europeană în materia

elaborării unor acte şi această modificare face ca notarii români să fie aduşi la acelaşi nivel în materie

de drepturi, în materie de acte care sunt semnate şi care sunt, prin regulamentul acesta, recunoscute şi

în exterior.

Este firesc ca noi să adoptăm această lege şi este firesc să primim şi amendamentele, care nu

fac decât să simplifice, să uşureze activitatea notarială.

- 53 -



Declar dezbaterile generale închise.

Vot, astăzi, ora 12.00.

*

Mi se atrage atenţia de către personalul tehnic că nu am supus votului dumneavoastră ordinea

de zi pentru şedinţa de astăzi şi programul de lucru. Şi, de asemenea, programul pentru săptămâna

viitoare, pe care vi-l aduc la cunoştinţă acum.

Luni, 21 martie: activităţi în comisiile parlamentare de la ora 9.00; de la 12.30, şedinţa

pregătitoare; 13.00, şedinţa Biroului permanent; 14.00, şedinţa Birourilor permanente reunite ale

Senatului şi Camerei; 14.00 – 16.00, lucrări în grupurile parlamentare; 16.00 – 18.00, lucrări în plenul

Senatului, cu vot final de la ora 17.00.

Marţi: lucrări în plenul Senatului de la ora 10.00 la 13.00, cu ora 12.00 – vot final; 13.00,

lucrări în comisiile permanente şi după 13.00, şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor.

Miercuri: 9.00 – 10.30, declaraţii politice; 10.30 – 13.00, lucrări în plenul Senatului.

Joi – lucrări în comisiile permanente.

Vineri şi sâmbătă – activităţi în circumscripţiile electorale.

Supun aprobării dumneavoastră cele trei puncte.

Vă rog să votaţi. Îi rog pe toţi colegii prezenţi să voteze.

Aprobat, cu 46 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere.

*

Punctul 2, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului

cinegetic nr. 407/2006.

Iniţiatorul este? Nu este prezent.

Din partea Guvernului României este prezent, ca întotdeauna, domnul secretar de stat Valentin

Iliescu.

Pe scurt, domnule ministru.

Domnul Valentin Adrian Iliescu – secretar de stat în cadrul Departamentului pentru

Relaţia cu Parlamentul:


Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor senatori!

Iniţiativa legislativă aflată în dezbaterea Senatului are ca obiect de reglementare modificarea

Legii nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, în sensul modificării definiţiei pentru

vânători.

- 54 -

De asemenea, se propune eliminarea dispoziţiei potrivit căreia pentru a practica vânătoarea nu

trebuie ca vânătorul să fie obligatoriu membru al unei organizaţii vânătoreşti.

Suntem de acord cu raportul de admitere întocmit de comisia de specialitate.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Din partea comisiei de specialitate, preşedintele comisiei. Vă rog.

Doamna Doina Silistru:


Comisiile pentru mediu şi pentru agricultură s-au întrunit şi au întocmit un raport de admitere,

raport comun de admitere, fără amendamente, cu aviz favorabil de la Consiliul Legislativ şi Comisia

juridică, şi vă propun, pentru dezbatere şi adoptare, acest raport, legea fiind ordinară, Senatul – primă

Cameră sesizată.

Mulţumesc.


Mulţumesc, doamna preşedinte.

Dezbateri generale?

Domnul senator Nicolae-Vlad Popa, microfonul 2.


Stimaţi colegi,

Este adevărat, eu nu sunt vânător…


Asta chiar voiam să vă întreb.


… nici tatăl meu nu a fost, dar, din familie, bunicul meu, fiind fost primar de comună

interbelic, era obligatoriu vânător şi era chiar cel care conducea formaţiunea respectivă.

Ştiu, din poveştile respective, că dintotdeauna a existat o formă asociativă, care nu numai că a

organizat, dar uneori a şi reglementat în interior, la nivelul formaţiunii respective, asocierii respective,

activitatea. Pentru că, în această materie, rarisim iei puşca pe umăr şi pleci la vânătoare de capul tău.

Deci, din punctul ăsta de vedere, eu cred că e o modificare a unor tradiţii în România, a unor tradiţii

care n-au izvorât din neant, au izvorât din profesionalismul acelor oameni.

Eu am un mare semn de întrebare dacă este bine ca noi să admitem ca oricine, oriunde, de capul

lui, singur, să facă această activitate, mai ales că activitatea respectivă implică riscuri. Implică riscuri,

- 55 -

implică posibilitatea unor accidente. Am o rezervă, vă rog să mă credeţi, personală, dar nu numai a

mea… a celor care activează în asociaţiile de vânători.



Declar dezbaterile…

(Intervenţie neinteligibilă a domnului senator Emil-Marius Paşcan. Discuţii la prezidiu.)

Nu, nu. Obişnuit cu dumneavoastră pe altă poziţie. Iertaţi-mă.

Domnul senator Paşcan.

Îmi spunea „domnul senator Paşcan”, eu mă uitam acolo, vedeam că nu este şi „cum să-i dau

cuvântul, de unde?”.

Mulţumesc. Vă rog.



Eu cred că rolul nostru, ca parlamentari, este să venim cu iniţiative legislative acolo unde

legislaţia în vigoare fie este neclară, fie se dovedeşte nefuncţională, fie sunt vicii în implementarea ei.

Or, în situaţia dată, nu pricep de ce trebuie modificată legislaţia actuală, câtă vreme nu există probleme

în ce priveşte punerea în practică a acesteia.

Eu mă întreb, apropo de aceste noi definiţii care se introduc prin acest proiect legislativ,

respectiv „vânătorul este persoană fizică licenţiată care ocroteşte, îngrijeşte şi extrage fauna

cinegetică”… cum o extrage, fraţilor? Poate să-i spunem, în loc de vânător, extrăgător sau ceva de

acest gen. Adică nu înţeleg cum primeneşte situaţia şi legislaţia actuală, cum o îmbunătăţeşte şi cum o

pune în practică.

Pentru că, pentru cei care nu ştiţi – eu recunosc, sunt vânător, îmi asum acest statut, ca un om

care iubesc, protejez natura, implicit, animalele –, prin asociaţiile de vânătoare în care funcţionează, în

care activează acum vânători se derulează investiţii pentru fondul cinegetic, sunt hrănite animalele pe

timpul iernii. Sunt o serie de măsuri. Mă întreb cum vor vâna cei care sunt doar persoane licenţiate,

fără să aibă o apartenenţă directă la aceste asociaţii de vânătoare, cum vor organiza partidele de

vânătoare, care necesită nişte proceduri, foarte, foarte stricte, cu atât mai mult cu cât, vedeţi, din

păcate, sunt tot mai multe accidente din cauza nerespectării reglementărilor existente, în vigoare, şi

privind uzul de armă.

Eu vă rog să judecaţi temeinic, neemoţional şi să veniţi cu modificări atunci când o lege nu este

bună, când se dovedeşte nefuncţională, când este eronată, nu în momentul în care, doar de dragul de a

modifica, doar… nu ştiu, unii nu se regăsesc în actualele asociaţii şi atunci să le inventăm statutul

acesta de „extrăgător” sau cum vreţi să-i zicem.

- 56 -

Mulţumesc.



Domnule senator Frătean, microfonul 3, vă rog. (Discuţii la prezidiu.)



Stimaţi colegi,

Ca întotdeauna, un subiect care conţine vânătoare, vânători, animale, câini suscită o dezbatere

mai mult sau mai puţin pertinentă în Senatul României, şi nu numai, în mediul public. De aceea, am

ţinut să iau cuvântul pentru a clarifica câteva aspecte legate de subiect.

România este stat membru al Uniunii Europene, are şi tradiţii, are şi valori, dar are şi

responsabilităţi, nu neapărat în context european, ci pentru propria sa funcţionare şi pentru propriul său

mediu, pentru propria sa faună şi pentru propriii săi cetăţeni.

Această reglementare... Şi ca o paranteză, îmi pare rău că s-a divagat puţin de la sensul legilor

din România, invocând – eu ştiu – amintiri sau lucruri absolut neclare pentru unii dintre noi. Vreau să

vă spun că această reglementare vine să completeze legile existente după care funcţionează vânătoarea

şi alte activităţi asemănătoare în această ţară, dând dreptul oamenilor serioşi, cinstiţi care, respectând

legea, pot dobândi calitatea de vânător, deci a utiliza o armă de vânătoare şi a practica vânătoarea în

condiţiile legii, şi nu neapărat într-o formă asociativă sau alta care, de multe ori, sigur, are obligaţia de

a respecta fondul cinegetic, de a proteja vânatul, de a proteja agricultorii şi eu ştiu ce alte culturi –

absolut normal – , dar, în acelaşi timp, e predispusă la anumite abuzuri interne.

Vreau să vă spun că un vânător care nu aparţine unei asociaţii de vânătoare nu poate şi nu va

vâna niciodată altfel decât legal, altfel decât să plătească taxe, să cumpere acea zi de vânătoare şi aşa

mai departe.

În aceste condiţii, mă bucur că şi Guvernul a sesizat nevoia de modernizare a acestei legi în

România şi că şi ambele comisii, care au dezbătut subiectul, au fost de acord, pentru că aşa este şi normal.

De aceea, eu susţin şi vă rog să votăm această modificare, pentru că, în fapt, nu face decât să

spargă nişte monopoluri care pot afecta pe cetăţenii cinstiţi şi dornici de a practica acest sport atât de

generos şi onorabil, în ultimă instanţă.

Mulţumesc frumos.


Mulţumesc tare mult, domnule senator.

Vă rog să-mi permiteţi să declar dezbaterile generale închise.

Vot, astăzi, ora 12.00.

- 57 -

*

Punctul 3, Propunerea legislativă privind procedura interpretării actelor normative.

Iniţiatorul este prezent? Nu este.

Domnul Alexandru Pereş (de la prezidiu):

Marius Paşcan, procedură.


Vă rog.



Distinşi colegi,

Noi avem pe ordinea de zi de astăzi 42 de proiecte şi iniţiative legislative, unele, după cum s-a

dovedit cel anterior, extrem de importante şi care aduc... pot aduce modificări substanţiale în

funcţionarea unor activităţi la nivel naţional.

Prin urmare, eu cred că nu suntem în măsură – cei prezenţi şi de bună-credinţă, şi care ne

onorăm cu prezenţa şi ne facem datoria în Senat –, nu suntem în măsură să decidem noi, în numele

unei majorităţi, câtă vreme nu reprezentăm o majoritate în acest moment.

Prin urmare, în calitate de vicelider al Grupului PNL, vă solicit să verificaţi regulamentar

cvorumul de şedinţă şi, în situaţia în care nu este, să sistaţi şedinţa.

Mulţumesc.


Mulţumesc şi eu.

Sigur că, aşa cum ştiţi, votul pe actele normative importante pe care le dezbatem va fi la ora

12.00. Eu sper, dacă mai sunt colegi care au ieşit, au intrat, au reintrat şi aşa mai departe, să avem la

ora 12.00.

O să fac – şi solicitarea dumneavoastră este regulamentară –, o să fac şi o prezenţă de cvorum.

Aş vrea însă să dezbatem acest proiect legislativ şi sper că toţi liderii grupurilor parlamentare

pot să-şi mobilizeze colegii, să nu fie niciun fel de problemă.

Din partea Guvernului României, doamna ministru Gabriela Scutea.

Vă rog. Pe scurt, doamna ministru.

Doamna Gabriela Scutea:

Vă mulţumesc.

Această propunere legislativă nu este susţinută de Guvern.

În punctul de vedere transmis au fost indicate corelările cu dispoziţiile constituţionale, cu

rigorile rezultate din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte calitatea legii,

- 58 -

precum şi cu dispoziţiile Codului civil, care este cel mai nou act normativ adoptat în ceea ce priveşte

interpretarea oficială.

Pentru considerentele expuse, văzând şi raportul Comisiei juridice în care au fost înglobate atât

punctul de vedere al Guvernului, dar şi observaţii formulate de Consiliul Legislativ, acest punct de

vedere se menţine.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc şi eu.

Din partea comisiei, doamna Doina Federovici. Vă rog.


Pe parcursul mai multor şedinţe, membrii prezenţi ai Comisiei juridice au analizat această

iniţiativă legislativă şi au hotărât să adopte, cu unanimitate de voturi ale membrilor prezenţi, un raport

de respingere.


Mulţumesc.

Dezbateri generale? Nu sunt.


Vot, astăzi, ora 12.00, în măsura în care, aşa cum bine au sesizat unii colegi, va fi şi cvorumul

necesar.

*

Punctul 4, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind

noul Cod penal.

Iniţiatorul este? Nu este.

Din partea Guvernului României, prezentă doamna ministru Gabriela Scutea.

Vă rog, doamnă ministru.

Doamna Gabriela Scutea:

Mulţumesc.

Propunerea legislativă nu este susţinută de Guvern. Au fost indicate elemente referitoare la

rearanjarea regimului sancţionator şi considerarea relaţiilor sociale cu caracter de generalitate, care este

necesar să fie apărate prin instituirea unei răspunderi penale.

Aşadar, raportat la dispoziţiile Legii din 2009 privind Codul penal, argumentaţia este explicată

în punctul de vedere şi vă rugăm să-l aveţi în vedere la vot.


Mulţumesc, doamna ministru.

- 59 -

Doamna senator Federovici. Vă rog.


Consiliul Legislativ a analizat propunerea legislativă şi a avizat-o favorabil, cu observaţii şi

propuneri.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi a transmis, după şedinţa Comisiei juridice,

un aviz negativ, iar în cadrul dezbaterilor s-au formulat amendamente care, supuse votului, au fost

adoptate şi se regăsesc în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul raport.

În consecinţă, membrii Comisiei juridice vă propun, spre adoptare, un raport de admitere, cu

amendamente admise.


Mulţumesc.

La dezbateri generale, doamna senator Creţu. Urmează domnul senator Nicolae-Vlad Popa.

Domnul Alexandru Pereş (de la prezidiu):

Şi Frătean.


Şi domnul senator Frătean. (Discuţii la prezidiu.)



Stimaţi colegi,

Mă adresez dumneavoastră şi vă rog să reflectaţi asupra coerenţei noastre. Cred că ne trădăm

menirea, valorile şi rolul constituţional, cel puţin o parte dintre noi, cei care cred că omul şi drepturile

sale sunt valoric mai înalte decât statul şi instrumentele sale de forţă. Dar noi toţi, indiferent în ce

credem, reprezentăm cetăţenii şi cu toţii respectăm Constituţia.

Oamenii au demnitate şi drepturi inalienabile. Obiectele nu au. Luni, am respins în această sală,

cu mare zgomot, foarte mare zgomot, modificarea la Codul penal prin care calomnia şi insulta la

adresa oamenilor erau incriminate. Am tras concluzia că demnitatea umană se măsoară în bani,

ignorând faptul că unii dintre noi nu suntem dispuşi să ne vindem.

Distrugerea obiectelor este pedepsită. Putem să agravăm pedeapsa pentru acele obiecte care

sunt extrem de valoroase sau simbolice, dar mă întreb: gestul îndepărtării gradelor militare de pe

umerii unui militar corupt sau trădător cade sub incidenţa legii? Noroc că nu este retroactivă, căci,

altfel, cei care au decupat stema de pe drapel în 1989 ar fi trimişi în închisoare.



Mulţumesc.

- 60 -

Domnul senator Nicolae-Vlad Popa. Microfonul central.


Stimaţi colegi,

Această chestiune este extrem de importantă, pentru că e vorba de politica penală a ţării

noastre. Şi aşa cum am spus-o şi la încercarea anterioară de modificare a Codului penal, cu această

politică penală nu trebuie să ne jucăm şi o să vă explic de ce.

În politica penală contează foarte mult cât de simplu, cât de rapid, cât de uşor poţi să devii

infractor. Şi asta se poate întâmpla dacă există un denunţ şi cineva, cineva interpretează în următorul

fel, şi acum citez din lege, dacă a observat o lipsă de consideraţie sau de stimă – asta scrie în legea

actuală – dacă a observat o lipsă de consideraţie. El are impresia că există o lipsă de consideraţie şi de

stimă.

Doi. A observat respectivul denunţător un sentiment prin care se judecă un lucru ca fiind

nedemn de atenţie – Doamne, ferească-mă de interpretarea aceasta! –, şi anume vede că cineva are un

sentiment prin care se judecă un lucru ca fiind nedemn de atenţie.

Şi, evident, a treia variantă, care este şi mai periculoasă, şi a fost discutată şi la alt nivel, dar nu

din punct de vedere strict penal, defăimarea, un cuvânt atât de general, care poate, la un moment dat,

să facă din foarte multă lume defăimători. Şi vă rog să mă înţelegeţi că această lege se referă la

însemne, dar şi la însemnele unor autorităţi locale. Adică gândiţi-vă că un poliţist local interpretează

această lege şi poate să ia act că X, cetăţeanul, s-a uitat foarte urât la emblema pe care o poartă pe

umăr sau pe chipiu.

Intrăm într-o zonă atât de gravă, atât de periculoasă, si eu, vă rog să mă credeţi, am fost foarte

de surprins în momentul în care raportul a trecut favorabil, pentru că, încă o dată spun, sunt chestiuni,

chiar dacă unii interpretează la modul patriotic, nu vreau să interpretaţi la modul patriotic… Oricine,

oricine poate, la un moment dat, să fie pus în situaţia de a fi considerat lipsit de consideraţie sau de

stimă faţă de un anumit însemn, faţă de o anumită emblemă şi aşa mai departe, şi să aibă sentimentul

prin care se judecă un lucru ca fiind nedemn de atenţie.

Vă rog foarte mult să votaţi împotriva acestui raport, pentru că trebuie să restabilim o stare de

echilibru în politica penală. Şi aici, vreau să vă spun: întru totul de acord cu concluziile puse de

reprezentanta Ministerului Justiţiei.



Domnul senator Frătean, vă rog. Microfonul 3.



- 61 -

Aş vrea să continui cu încheierea colegului meu. Eu nu pot să judec lucrurile altfel decât

patriotic şi-mi cer scuze faţă de el şi de toţi cei care nu acceptă acest principiu.

Sunt absolut de acord cu concluziile Comisiei juridice şi cu amendamentele aduse şi am o

nedumerire de ordin general. Am constatat în aceşti ani că avem o delicateţe exagerată, o jenă discretă

de a nu aborda nişte subiecte de această factură, în care vorbim de ţara noastră, vorbim de statul

român, vorbim de respectul cuvenit, pe care trebuie să-l acorde toţi cetăţenii însemnelor noastre,

valorilor noastre, aşa cum toate organizaţiile şi cu toţii, ca cetăţeni ai României, pretindem statului să

fie respectuos şi plin de solicitudine în ceea ce ne priveşte.

Această iniţiativă legislativă nu vine decât, trecând peste aceste bariere pe care eu nu le înţeleg

în a discuta subiecte de acest gen, nu vine decât să regleze nişte chestiuni care s-au dovedit că nu sunt

bine şi corect tratate în legile în funcţiune, pentru că s-au întâmplat prea multe lucruri în aceşti ani, în

aceşti douăzeci şi ceva de ani, care să justifice un asemenea text.

Nu vreau să vin acum cu exemple, dar vă rog, cu toţii, să faceţi apel la memorie, dacă nu, la

internet, la e-mail, şi să vedeţi că România este, poate, cea mai lască, are cea mai lască legislaţie în privinţa

respectării şi utilizării însemnelor naţionale din Uniunea Europeană. Şi, poate, dacă am lua modelul altor

state, poate, de mult ar fi fost rezolvate o grămadă de probleme care ne-au creat destule tensiuni, nervi şi

situaţii încurcate care chiar au adus atingere intereselor externe chiar ale statului român.

De aceea, eu vă rog din toată inima să votăm această iniţiativă, fiind absolut justificată.

Vă mulţumesc foarte mult.



Stimaţi…

Domnul senator Nicolae Şerban. Microfonul 3.

Domnul Şerban Nicolae:


Stimaţi colegi,

N-aş fi vrut, iniţial, să intervin, mai ales că a vorbit înaintea mea tot un coleg de la PSD, dar

care este şi iniţiator la această propunere legislativă, dar am auzit argumente pe care n-aş fi vrut să le

aud de la un coleg, distins avocat, cu mult mai mare vechime ca mine, şi jurist de prestigiu, domnul

senator Popa. Să nu se supere că-i menţionez numele.

Faptul că un poliţist local ar putea să i se pară… unui poliţist local ar putea să i se pare că o

persoană a manifestat dispreţ faţă de însemnele autorităţii sale, dincolo de faptul că şi poliţistul local

trebuie să se bucure de acelaşi respect şi de aceeaşi autoritate în societate, nu este mai prejos decât alt

reprezentant al autorităţii, nu înseamnă automat că cel care ar putea fi vizat de o asemenea atitudine ar

- 62 -

merge neapărat în închisoare. Faptul că poliţistul local s-ar putea simţi lezat de atitudinea unui cetăţean

faţă de însemnele autorităţii sale presupune tot o anchetă penală, tot filtrul unui procuror, tot filtrul

instanţei de judecată. Şi atunci nu aş vrea să fie aceasta argumentul. Ceea ce mi se pare însă ceva mai

discutabil este ideea că trebuie să fim foarte atenţi cu politica penală.

În plan general, bineînţeles că antecesorul meu are dreptate, aşa ar fi trebuit să fie, să fim mult

mai atenţi cu politica penală a statului român, să nu ajungem în situaţia ca 42 de decizii ale Curţii

Constituţionale să constate neconstituţionalitatea unor texte din Codul de procedură penală şi Codul

penal, în vigoare, decizii care sunt corecte pe fond, dar care produc mari bulversări în exercitarea

actului de anchetă penală şi în administrarea justiţiei în această materie.

Poate că ar fi fost bine ca cei care au conceput acele texte să fie ceva mai atenţi cu politica

penală, să nu introducă texte care violează flagrant drepturile şi libertăţile fundamentale, şi atunci nu

ne-am mai fi pus problema că un gest firesc de protecţie faţă de însemnele statului român, de protecţie

faţă de simboluri ale statului român dintre care unele se găsesc şi în Constituţie, în art. 12, dacă nu mă

înşel, respectiv, drapelul, imnul naţional, stema statului, să nu pară nefiresc sau în neconcordanţă cu

anul pe care-l trăim.

De aceea, eu susţin acest proiect de lege, această propunere legislativă, chiar dacă nu mă număr

printre semnatarii iniţiativei, şi aş fi vrut însă ca argumentele, dacă există, să fie unele de substanţă şi

pe fond. Altminteri, să ne simţim jenaţi de patriotismul nostru mi se pare inacceptabil.

Mulţumesc.


Mulţumesc.

Domnul Nicolae-Vlad Popa. 30 de secunde.

Şi urmează domnul senator Croitoru.

Vă rog.


Eu sunt un ardelean patriot. Dintotdeauna mi-am iubit ţara şi am făcut totul pentru ca ea,

această ţară, să nu fie atinsă de niciun fel de insultă. (Discuţii la prezidiu.) Şi lucru acesta pot să-l

spună nu numai prietenii mei, pot să-l spună cetăţenii care m-au ales de trei ori pentru mandatul de

senator.

Vreau să vă spun doar un lucru. Am 44 de ani de experienţă în justiţie şi în regimul anterior, şi

în regimul actual, însumate. Vreau să vă spun că un regim din această experienţă, să ştiţi de la mine, cu

cât mai dur... cu cât mai dură este o reacţie penală a regimului, a puterii, cu atât mai mult veţi avea

încălcări, veţi avea chiar acte de revoltă. Dacă doriţi acest lucru, mergeţi pe această cale.

- 63 -

Evident că noi avem în Codul penal nenumărate infracţiuni care apără însemnele ţării. Avem.

Aceasta însă, această infracţiune, această precizare făcută de iniţiatori este însă un text care poate să

ducă la abuzuri şi să deschidă...


Mulţumesc, domnule senator.


Vă mulţumesc foarte...


Mulţumesc şi eu.

Domnul senator Croitoru. Microfonul 3, vă rog.

Domnul Cătălin Croitoru:

Mulţumesc domnule preşedinte,

Sunt un patriot, deşi nu sunt ardelean, ca s-o lămurim de la început. Sper că nu-i o chestie de

proprietate pe care o încalc. (Discuţii la prezidiu.) Însă ceea ce vreau să vă spun e foarte scurt pentru

cine are urechi de auzit. Eventual să şi înţeleagă. Şi să vă dau un citat dintr-un diplomat spaniol,

Ramon de Bastera, care a trăit până în 1928 şi care spunea: „Până una-alta românii ar putea să înceteze

de a mai cere iertare lumii, că mai sunt încă în viaţă în propriul lor teritoriu”.

Mulţumesc.


Şi eu mulţumesc.

Declar dezbaterile generale închise. (Discuţii la prezidiu.) Legea are…

Din sală: Mai există!


Da, sigur, că există, există, nu pot să... (Discuţii la prezidiu.)

Doamna senator Creţu, domnul senator Georgică Severin şi domnul senator Dobra. Şi... Da, n-am

o problemă. Ştiţi foarte bine că sunt adeptul dezbaterilor. Am însă rugămintea, având în vedere

numărul foarte mare de acte normative, uitaţi-l aici, să vă limitaţi la un minut, un minut şi jumătate. Vă

rog! Nu stabilesc eu timpul, dar ca idee.

Microfonul 3. Vă rog, doamna senator Creţu.


Stimaţi colegi,

Observ că dezbaterea noastră devine manipulatorie din serioasă şi că e o bătălie între cine-i cel

mai mare patriot. Da, şi eu sunt mare patriot, doar că am o altă definiţie: „Patria e poporul nu tagma

asupritorilor”.

- 64 -



Mulţumesc.

Domnul Georgică Severin. Microfonul 3, microfonul 4.

Domnul Georgică Severin:


Stimaţi colegi, (Discuţii la prezidiu.)

O să încerc să fiu foarte scurt, să vă spun o poveste. În anii 70, un tânăr student participa la o

manifestaţie împotriva războiului din Vietnam. La acea manifestaţie, împreună cu viitoarea lui soţie,

au dat foc steagului Statelor Unite ale Americii. Cei doi erau Bill Clinton, 8 ani preşedinte, şi Hilary,

viitoare Clinton, probabil, viitor preşedinte. Cu o lege ca aceasta n-ar fi ajuns niciodată ceea ce au fost.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc şi eu.

Vă rog, domnule senator Paşcan.

Să nu-mi spuneţi că, tot ardelean, că ştiu asta.


Distinşi colegi,

Eu sunt sigur, bucuros că, într-adevăr, unii colegi raţionali şi logici, nu subscriu la manipulări şi

la viziuni din acestea patriotarde. Eu cred că noi, cu toţii, suntem datori să promovăm acte normative

clare, cât se poate de neinterpretabile, dacă dorim să nu generăm abuzuri. Or, dacă citiţi cu atenţie

articolul respectiv, amendamentul admis la alin. (2) „Fapta săvârşită în public prin care se exprimă

dispreţ pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autorităţile se pedepseşte cu închisoare de la

6 luni la 2 ani”.

Păi, imaginaţi-vă un caz concret, în care cineva este amendat de poliţie, un conducător auto,

amendat de poliţie, care arată un anumit deget, din mijloc, către maşina cu însemnele oficiale ale

autorităţii respective.

În momentul respectiv, el este pasibil cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Vi se pare firesc acest

lucru? Adică creaţi legi clare şi care să pedepsească pe măsura faptei o asemenea, să zicem, insultă la

adresa autorităţii. Dar una peste alta şi definiţia este ambiguă, şi aici nu vorbim de cât de patrioţi

suntem, ci de ce poate genera un act normativ interpretabil. Ce abuzuri poate genera!

Adică ce înţelegem… ce înţelegem prin dispreţ? Înţelegem lipsa de consideraţie sau de stimă –

unii şi-o ţin în suflet şi n-o etalează în public – da? Ca şi în bancul acela cu căţelul Lăbuş care avea

scris pe poartă „câine rău”, şi, când a intrat, cineva l-a văzut că-i foarte blând. A zis: da, e rău, dar ţine

- 65 -

în el. Aşa e şi cu asta, cu lipsa de consideraţie sau stimă, că mulţi o ţin în ei. Şi noi ăştia din Ardeal o

ştim foarte bine.

„Sentiment prin care se judecă un lucru ca fiind nedemn de atenţie, defăimare.” Deci, dacă am

întors spatele cumva, mai ostentativ, în public unui însemn al statului şi asta poate fi inclusă, conform

interpretării, în pedeapsa cu închisoarea.

Deci eu vă rog să nu judecaţi emoţional, ci raţional şi logic. Legile pe care le promovăm noi,

trebuie să fie explicite, clare şi neinterpretabile avocăţesc, pentru că aşa dăm naştere abuzurilor.

Mulţumesc.


Mulţumesc.

Ultimul vorbitor, domnul senator Dobra, vă rog. Dacă se poate, tot un minut şi jumătate. Dacă

se poate. Fiecare cu simpatiile lui. Ştiţi foarte bine că beneficiaţi de acest lucru.

Vă rog.

Domnul Dorin-Mircea Dobra:

Pentru că apreciez intenţia – e bună – , pentru că am trecut prin aşa ceva cu amendamente la

Legea drapelului şi a stemei naţionale şi a simbolurilor naţionale, pentru că nu vorbim destul între noi

şi niciodată nu prezentăm intenţiile colegilor noştri senatori, nu doar dintr-un partid, de multe ori nu

prezentăm nici măcar în interiorul propriului grup intenţiile şi venim cu ele aici, aşa se va întâmpla. Şi

n-o să reuşim niciodată să punem mici echilibre, dacă vreţi.

Domnule Paşcan, să ştiţi totuşi că semnul acela ar fi totuşi de amendat. Ar fi totuşi de amendat.

Dar dacă o să continuăm...

(Intervenţii neinteligibile din sală.)

10 lei.


Acum ce facem? Ardeleanul la ardelean, vă faceţi…Da?


Şi cu 10 lei. (Discuţii în sală.) E în regulă.


Vă rog! Vă rog!


Dar dacă o să continuăm aşa, n-o să reuşim să ducem lucrurile astea... şi intenţiile noastre bune

o să rămână ca în „liceu, cimitir al visurilor mele”.

Se mai întâmplă după aceea un lucru din nou reprobabil. O intenţie e evaluată succesiv de

jurişti, care gândesc doar în termenii lor, de specialişti în administraţie, care gândesc doar în termenii

- 66 -

lor, după aceea te mai miri de ce contabili care gândesc în termenii lor... Şi o să vezi că o iniţiativă de

acest tip beneficiază de vreo sută de argumente pentru care nu poate fi adoptată. E o invitaţie la

dezbatere mai serioasă şi la o reconsiderare a colegialităţii, ca să putem... şi la o prezenţă, domnule

preşedinte...


Mai discutăm de prezenţă.


… cum faceţi. Da. Să faceţi un apel.

Mulţumesc.




Vot, luni, ora 17.00.

*

Punctul 5, Propunerea legislativă pentru completarea art. 36 alin. (6) din Legea nr. 215/2001 a

administraţiei publice locale.

Este prezent iniţiatorul.

Îl rog pe domnul senator Alexandru Cordoş să-şi prezinte iniţiativa, dacă se poate, pe scurt.

Vă rog.

Domnul Alexandru Cordoş:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Distinşi colegi,

Prin această propunere legislativă am dorit completarea art. 36 din Legea nr. 215/2001 a

administraţie publice locale, astfel încât consiliile locale să aibă ca atribuţii şi furnizarea către

populaţie a serviciului public de acces gratuit la internet wireless, în spaţii publice. Iniţiativa, iniţial s-a

referit la mediul rural, populaţia din mediul rural şi din oraşele mici, având în vedere faptul că în

România aproape jumătate din populaţie locuieşte în mediul rural şi că această... accesul la informare

prin internet în aceste zone este redus, în comparaţie cu alte ţări ale Uniunii Europene. Accesul la

internet, spunem noi, gratuit în spaţiile publice, este vital pentru contribuabili, pentru cetăţeni.

De aceea, am beneficiat – şi vreau să mulţumesc Comisiei pentru administraţie publică şi

juridice – de ajutorul colegilor de la toate partidele, de un sprijin în completarea şi modificarea acestei

legi, în sensul în care s-au eliminat oraşele mici, spre exemplu, sau mediul rural şi a rămas un singur

articol care spune aşa: „Poate asigura accesul gratuit” adică consiliile locale pot asigura accesul gratuit

- 67 -

la servicii de internet wireless în spaţii publice, administrate sau aflate în proprietatea unităţilor

administrativ-teritoriale.

În acest context, eu vreau să vă mulţumesc anticipat. S-a primit aviz favorabil şi de la Guvern şi

cred că, aşa cum au spus şi colegii anteriori, o astfel de propunere, o astfel de dezbatere, cum s-a realizat în

cele două comisii, cu această propunere, cred că nu face altceva decât că pe cei care avem aceste iniţiative

ne duce în această zonă în care ne arătăm intenţia şi o dezvoltăm mai bine şi mai corect.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc şi eu.

Din partea Guvernului României este prezent domnul ministru Cezar Soare de la Ministerul

Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Domnule ministru, pe scurt, vă rog.

Domnul Cezar-Radu Soare – secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale şi

Administraţiei Publice:

Mulţumesc.

Chiar pe scurt, domnule preşedinte,


Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea Legii administraţiei publice

locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Guvernul României susţine această propunere legislativă, în sensul că toate consiliile locale pot

asigura accesul gratuit la internetul wireless în spaţiile publice din unităţile administrativ-teritoriale.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Comisia de specialitate este prezentă prin domnul senator Deneş.

Vă rog.

Domnul Ioan Deneş:


În şedinţa din 16 februarie 2016 membrii Comisiei pentru administraţie publică şi organizarea

teritoriului, împreună cu membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, au

dezbătut şi au hotărât, cu majoritate de voturi ale membrilor prezenţi, să adopte raport comun de

admitere, cu amendamente admise.

Amendamentele admise au fost agreate şi de iniţiatorul propunerii şi se regăsesc anexate la

raport.

- 68 -

Cele două comisii supun, spre dezbatere şi adoptare, plenului Senatului raportul comun de

admitere, cu amendamente admise, dar şi propunerea legislativă aferentă.



Dezbateri generale.

Doamna senator Creţu. Urmează domnul senator Paşcan.


Cred că avem o mică problemă a formulării. Există două categorii de instituţii care sunt luate în

considerare: cele care se află sub autoritatea autorităţilor locale – mă iertaţi pentru exprimare –, dar

intră acolo şi bisericile care au statut de ONG-uri şi nu sunt sub autoritatea primăriilor, de exemplu,

care ar trebui să implementeze legea.

În aceste condiţii, cred că trebuie ori clarificat textul, ori scoase bisericile şi, caz cu caz, să se

rezolve problema la nivelul comunităţilor respective, în măsura în care biserica se oferă să reprezinte

un spaţiu în care cetăţenii să se ducă şi să beneficieze de dreptul la informare şi dreptul la internet

gratuit.


Mulţumesc.


Trebuie clarificat acest lucru.


Mulţumesc tare mult, doamnă senator.

Domnule senator, vă rog, aveţi cuvântul.

Microfonul central. Domnul senator Paşcan.


Acest proiect legislativ, stimaţi colegi, este un exemplu de bune practici: cum poate un proiect

care a plecat, mă rog, într-un mod eronat să fie corectat în comisie şi să ajungă să fie posibil admis.

Într-adevăr, observaţia colegei noastre este pertinentă şi este o observaţie pe care am susţinut-o

şi eu în Comisia pentru administraţie, pentru că nu era posibil să obligi administraţiile publice locale să

asigure internet wireless, de pildă, în biserici.

Dar, prin felul în care am modificat prevederea iniţială, transferând-o din zona imperativului în

zona posibilităţii, „consiliile locale pot”, şi nu mai e vorba de biserici, ci doar de acele clădiri, servicii

publice care sunt în administrarea sau în patrimoniul unităţilor administrativ-teritoriale şi, efectiv, stau

în competenţa consiliului local, în acest fel, poate, fără niciun fel de problemă, fi promovat acest

proiect. El e mai mult ca apa sfinţită.

- 69 -

Nici până acum nu le era interzis acestor consilii locale să promoveze internetul wireless în

spaţiile publice pe care le aveau în administrare sau patrimoniu, dar acum nu mai poate nimeni

interpreta la modul negativist, că s-ar fi făcut investiţii – de pildă, din partea Curţii de Conturi – care

nu sunt prevăzute de lege.



Domnul senator Deneş, vă rog.

Domnul Ioan Deneş:


Am să fiu foarte scurt.

Comisia pentru administraţie mai face şi lucruri pozitive, nu numai „rapoarte de respingere”,

cum mai spuneau unii dintre colegii noştri în zilele trecute. Tocmai ambiguitatea pe care… exista

posibil să se interpreteze în lege a venit Comisia pentru administraţie şi a clarificat-o şi a spus, prin

amendamentul care a fost agreat şi de iniţiator, că aceste servicii gratuite de internet wireless sunt doar

în spaţiile publice administrate sau aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale.

Cu această precizare, cu acest amendament, din punctul nostru de vedere, al comisiei, cred că

am clarificat această ambiguitate care, pe bună dreptate, a ridicat-o şi doamna senator Creţu.

Mulţumesc.


Mulţumesc, domnule senator.

Dacă dintre... Domnul senator Georgică Severin.

Vă rog, microfonul 4.


Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Salut şi eu această iniţiativă, mai ales că este o iniţiativă care vine împotriva timpurilor. Vă

reamintesc că, în momentul de faţă, în Franţa, se discută de o lege care să interzică spoturile wireless

publice din motive antitero.

De aceea, mă bucur că la noi încă se mai poate şi îmi doresc ca, peste câteva luni, săptămâni,

un an, doi, să nu apară o iniţiativă prin care aceste spoturi să fie puse sub controlul unor organe ca să

prevenim ce trebuie să prevenim sau nu trebuie să prevenim şi, în acelaşi timp, să fie mai bine

controlate, pentru că aşa cred unii că e bine.

Vă mulţumesc.



- 70 -

Dacă nu există alte puncte de vedere, iniţiatorul, domnul senator Alexandru Cordoş.

Microfonul 6.

Domnul Alexandru Cordoş:


S-au clarificat toate întrebările şi mulţumesc, încă o dată, pentru susţinere tuturor.


Mulţumesc.

Declar dezbaterile generale închise, vot luni, ora 17.00.

*

Punctul 6, Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Iniţiatorul? Vă rog, domnule senator.

Dacă se poate, o prezentare succintă a proiectului dumneavoastră.


Mulţumesc frumos, domnule preşedinte de şedinţă.


Revin din nou cu o iniţiativă legislativă pe care am susţinut-o şi anul trecut, prin care propun

adăugarea obligativităţii posesiei de către conducătorii auto a vestei reflectorizante ca mijloc de

semnalizare, a cărei obligativitate a deţinerii există şi în Comunitatea Europeană, în cel puţin 9 state,

fiind utilă şi necesară semnalarea prezenţei unui automobil oprit sau avariat pe carosabil.

Suplimentar, această iniţiativă propune eliminarea amenzilor aplicate pentru lipsa sau expirarea

trusei medicale şi a stingătorului de incendiu, existenţa acestor amenzi fiind iraţională, inutilă şi abuzivă,

atât timp cât Codul penal şi Codul civil prevăd deja alte două articole care prevăd pedepse cu închisoarea şi

repararea daunelor: Codul penal, art. 203, se numeşte „Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în

dificultate”, care presupune o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la un an sau amendă, iar Codul civil, art.

1349, care se numeşte „Răspunderea delictuală”, presupune obligaţia reparării integrale a daunelor cauzate

unei persoane care se află... care are probleme în urma unui accident.


Majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană nu amendează lipsa posesiei şi expirării trusei

mediale şi a stingătorului de incendiu, pentru că trusa medicală nu este obligatorie, cum spuneam, în

12 ţări din Comunitatea Europeană, iar stingătorul de incendiu nu este obligatoriu în alte 14 state,

conform datelor Asociaţiei Automobilistice din Marea Britanie.


Vă rog să finalizaţi!

- 71 -


Această iniţiativă legislativă nu abordează utilitatea şi obligaţia…, interzicerea posesiei acestor

dotări, ele vor continua să existe la livrare sau fiecare dintre noi le va putea cumpăra sau utiliza. Dar

consider că această iniţiativă legislativă abordează drepturile civile pe care noi trebuie, cu atenţie, să le

abordăm şi consider că aceste amenzi sunt exagerate şi inutile.


Mulţumesc tare mult, domnule senator.

Din partea Guvernului României este prezent domnul Tiberiu Trifan, secretar de stat în

Ministerul Afacerilor Interne.

Domnule Trifan, vă rog, pe scurt.

Domnul Florea-Tiberiu Trifan – secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne:


Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Considerăm că trusa medicală şi stingătorul de incendii asigură minimumul necesar pentru

înlăturarea imediată a unei situaţii de urgenţă. În opinia noastră trusa de prim ajutor şi stingătorul sunt

mijloace de primă intervenţie şi pot fi de un real folos în primele momente după producerea unui

eveniment care pune în pericol viaţa şi integritatea corporală a pasagerilor.

Eliminarea obligativităţii acestora ar conduce la creşterea riscului siguranţei rutiere şi, pentru

acest motiv, nu susţinem adoptarea.


Mulţumesc tare mult, domnule ministru.

Din partea comisiei de specialitate, domnul senator Deneş. (Discuţii la prezidiu.)

O situaţie de excepţie!

Vom trece peste prezentarea acestui raport, raportul este de respingere, îl avem şi la mape.

Există şi alte puncte de vedere la dezbateri generale?

Domnul senator Georgică Severin, vă rog.

S-ar părea că aţi văzut foarte bine mapa de astăzi. (Discuţii în sală.)


Aş vrea să adresez şi eu o întrebare reprezentantului Guvernului, am o neclaritate…

Dacă domnul secretar de stat poate fi atent şi mă urmăreşte... (Discuţii în sală.)

Dacă nu, îl rog pe vecinul Domniei Sale să-i dea un cot, cu dreapta, aşa, ca să fie atent la

mine...

Da. Bună ziua!

- 72 -

Vreau să vă pun şi eu o întrebare... Domnule secretar de stat, sunteţi atent la mine?! Vă rog

frumos! Aşa.

Întrebarea este următoarea: există o indicaţie, ca să nu spun o dispoziţie, din partea instituţiilor

care se ocupă de salvarea oamenilor, SMURD şi Ambulanţă, ca, în caz de accident, primul lucru pe

care să-l faci este să anunţi şi să nu încerci să te atingi de bolnav, de accidentat, pentru că se pot cauza

traume mult mai grave decât cele existente, mă refer la coloană, vertebre şi aşa mai departe.

În acest caz, ce facem? Folosim trusa de prim ajutor sau doar o punem lângă, ca să vadă

organul de control care vine lângă pacient?

Asta ca o curiozitate personală.

Vă mulţumesc.

Şi aş vrea să ştiu şi eu în ce măsură ni se poate spune care sunt firmele autorizate să distribuie

trusele sanitare şi aceste stingătoare, care ştim bine că nu le foloseşte, practic, nimeni.

Mulţumesc.


Domnule ministru,

În condiţiile în care aveţi răspunsul, puteţi să răspundeţi în acest moment. Dacă există

posibilitatea să vă informaţi la întrebările multiple, pe care, de altfel, colegul nostru vi le-a pus, îi

puteţi răspunde şi în scris. Cum doriţi.

Microfonul 9 vă stă la dispoziţie.

Domnul Florea-Tiberiu Trifan:

Îi răspundem în scris domnului senator.


Mulţumesc. (Rumoare, discuţii în sală.)


Vot, astăzi, ora...

Domnul Ion Rotaru (de la prezidiu):

Calcan! Vrea şi Todiraşcu... (Rumoare, discuţii în sală.)


Să spui ce? Fraţilor, mai sunt...


Nu. Nu. Staţi, staţi, staţi, staţi, ultimul vorbiţi dumneavoastră! Mai am cinci vorbitori din sală.


Nu, am vrut să închid şi s-au ridicat vorbitorii din sală.

Domnul senator Calcan e primul din cei cinci.

- 73 -

Suntem 82 în sală, dar toţi vrem să vorbim. Asta e.

Domnul Valentin-Gigel Calcan:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

De regulă, de regulă, întotdeauna am zis să susţinem iniţiativele colegilor noştri, dar, din

păcate, de această dată, chiar nu pot să susţin aşa ceva şi vă spun şi de ce.

Sunt utile trusele de prim ajutor, sunt utile stingătoarele şi, în special, ne referim la tramvaie, ne

referim la tractoare. Deci la profesionişti.

Suntem, poate, majoritatea participanţi în trafic. Amintiţi-vă de câte ori nu ne-am întâlnit cu

astfel de cazuri şi, în special, cine este în necaz aleargă repede către un camion, către un tramvai,

pentru că ei ştiu că acolo există un profesionist şi sunt siguri că acolo pot să găsească un stingător sau

o trusă de prim ajutor.

Trusa, într-adevăr, în special garoul se foloseşte în cazul accidentelor. Este singurul care… mai

legi ca să nu curgă sângele, asta am învăţat şi la şcoala de şoferi, în rest...

(Intervenţie neinteligibilă din sală.)

Asta este opinia dumneavoastră.

Dar în special stingătorul...


Vă rog să nu comunicaţi cu sala, domnule senator.

Domnul Valentin-Gigel Calcan:

Stingătorul este extrem de util. Eu am întâlnit profesionişti care au două sau chiar trei

stingătoare.

Rugămintea mea este să reflectăm asupra acestora şi să lăsăm lucrurile aşa cum sunt.

Mulţumesc.


Da, domnul senator Iovescu. Microfonul 3.

Din sală: Specialistul!


Nu-mi permit să fac comentarii de la tribună.

Vă rog. Vă rog!

Domnul Ioan Iovescu:

Vă mulţumesc.

În calitate de cosemnatar, sigur că susţin iniţiativa. Şi subscriu şi eu la cererea domnului senator

de a primi un răspuns pe tema trusei medicale, dar vreau şi un răspuns pe tema stingătorului, că, în

prima fază, am crezut că, într-adevăr, stingătorul… Şi vorbeam cu iniţiatorul că ar fi bine să lăsăm

- 74 -

stingătorul, dar întreb: dacă, în toate cazurile astea de au luat foc maşini, a fost una, un caz în care,

datorită faptului că avem stingătorul, s-a reuşit să se stingă, într-adevăr, incendiul? Nu au fost. Haideţi

să fim serioşi! Nu au niciun efect! Şi pe mine mă deranjează, am semnat pentru că amenzile sunt

foarte, foarte mari şi măsurile astea coercitive nu sunt bune.

Cum am spus în iniţiativă, noi nu excludem posibilitatea ca ele să existe, nu spunem că este

interzis să le ai. Este bine să le ai, dar, de aici până la a mă amenda, e o cale lungă.

Mulţumesc.


Mulţumesc.

Dacă nu mai doreşte nimeni, îl invit...

Domnul senator Şerban Nicolae.

(Intervenţie neinteligibilă din sală.)

Nu am nicio vină eu, acum a ridicat mâna.

Domnul Şerban Nicolae:

Imediat, domnule coleg, daţi-mi şi mie voie, înainte să mă contraziceţi, să fac o precizare.

Eu nu susţin această propunere legislativă. M-am uitat încă o dată, că am zis că poate nu sunt

eu la curent.

Fac o precizare şi pentru nişte stupizi care tot invocă faptul că aş fi fost eu şoferul unui fost

coleg senator. Nu sunt un foarte bun şofer. Întâi am devenit demnitar în ţara asta şi avocat şi după aia

am fost…, mi-am luat permisul de conducere.

Dar m-am uitat încă o dată ce conţine trusa medicală de prim ajutor. Nu are nimic, într-adevăr,

dacă există o fractură de coloană, nu există nimic în trusa medicală. Şi bănuiesc că nimeni nu şi-a pus

problema că, în cazul unei fracturi de coloană la un accident auto, o să caute în trusa de prim ajutor

instrumentarul necesar pentru o intervenţie neautorizată a unei persoane fără pregătirea necesară. E

vorba de feşe sterile, e vorba de comprese, e vorba de rolă de leucoplast, e vorba de dispozitiv pentru

respiraţie gură la gură.

Din punctul meu de vedere, face parte dintr-un minim de educaţie. Am mai spus-o public, nu

mă feresc. Nu găsesc nici acum, nici în legislaţia noastră, nici în legislaţia internaţională, rostul pentru

care sancţionăm nepurtarea centurii de siguranţă, care este un mijloc de autoprotecţie. Dar în ceea ce

priveşte stingătorul de incendii care poate să prevină extinderea unui incendiu, vătămarea şi a altor

persoane, a altor participanţi la trafic, trusa medicală care are şi un rol educativ, care ne obligă totuşi să

ştim nişte reguli de prim ajutor pentru noi, pentru participanţii la trafic… Să ştiţi că trusa de prim

ajutor şi-o poate folosi chiar şi şoferul, atunci când are o rană unde are nevoie să oprească o sângerare,

să sterilizeze o rană şi aşa mai departe.

- 75 -

De aceea, eu cred că propunerea nu este justificată. Dacă era vorba de o reducere a sancţiunii,

dacă era vorba de o altă viziune privind această chestiune aş fi fost, poate, de acord să discutăm.

Dar, altminteri, atrag atenţia asupra faptului că în trusa de prim ajutor există şi un instructaj, o

folie de la Ministerul Sănătăţii care spune ce avem voie să facem şi ce nu avem voie să facem.

Bineînţeles că, până la sosirea echipajelor SMURD, nu tragem… eu cunosc chiar un caz, nu e

niciun fel de glumă, am o angajată care este în scaun cu rotile de 27 de ani în urma unui accident

rutier. Pe vremea aia, în 1989, nu se inventaseră la noi regulile de prim ajutor care să spună să nu tragi

de omul aflat în fiare contorsionate, să nu-l smuceşti, să nu-l scoţi dacă nu te pricepi. Dar, în această

chestiune, nu e vorba de aşa ceva.

Pachetul minimal, care cuprinde şi triunghiul reflectorizant, care de multe ori este uitat de unii

care au opriri neprogramate pe calea de rulaj auto, este totuşi unul necesar. Dacă nu îl sancţionăm atât

de dur, e una, dar să eliminăm această obligativitate mi se pare excesiv.

Mulţumesc.


Dacă nu mai doreşte niciun coleg să ia cuvântul, îl invit la microfon pe iniţiator. Unul dintre

iniţiatori.

Vă rog.


Dragi colegi,

Traumatismele care pot fi generate în urma unor accidente se împart în două categorii:

traumatisme uşoare şi traumatisme grave.

Cele uşoare pot fi tratate la momentul sosirii ambulanţei, deci intervenţia şi obligaţia posesiei

unei truse pentru aşa ceva nu se justifică a fi amendată. Repet, nu discutăm despre utilitate, posesie,

interzicerea acesteia, dar a amenda doar pentru faptul că, pentru un traumatism uşor, să poţi să intervii,

este excesiv.

Însă, dacă discutăm despre traumatisme majore, acolo intervenţia celor care sunt şoferi – şi, de

regulă, nu sunt specialişti în medicina de urgenţă – este interzisă. Or, posesia unei truse medicale

stimulează la această iniţiativă de a interveni.

Am să vă citez doar două propoziţii din opinia unor medici, care, probabil, vor explica care este

diferenţa între un reanimator şi ceilalţi:

„Un şofer obişnuit nu poate diferenţia un stop cardiac de un leşin şi ar risca să agraveze un

traumatism toracic prin efectuarea unui masaj cardiac inutil”.

Deci îl poate omorî pe acela căruia i se întâmplă aşa ceva. Or, noi, dacă intervenim, asta vom

face.

- 76 -

„Un şofer obişnuit nu poate conştientiza necesitatea opririi unei hemoragii masive înaintea

tentativei de a aplica masajul cardiac unui accidentat aflat în stop cardiac.

Sunt puţini cei care posedă cunoştinţele necesare pentru a putea oferi un prim ajutor calificat,

cunoştinţe care să se dobândească printr-un training specializat, inclusiv în condiţii reale şi nu doar în

sala de curs.”

Cred că nu putem să stimulăm – permiteţi-mi această exprimare –, impostura în astfel de cazuri

de intervenţii, când Codul penal şi Codul civil ne obligă să chemăm şi să intervenim… să chemăm

profesionişti.

Mulţumesc.


Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

S-au încheiat… sau ar fi trebuit să se încheie dezbaterile pe acest proiect, însă avem o

problemă, nu avem…, din partea Comisiei pentru transporturi, pe nimeni, motiv pentru care vom

continua dezbaterile pe acest proiect, săptămâna viitoare, mai exact luni, de la ora 16.00.

Constatând, din ceea ce-mi spun domnii secretari, că suntem în sală sub numărul minim

necesar pentru a continua şedinţa şi cu atât mai mult pentru a trece la vot, vă rog să-mi permiteţi să

declar închisă şedinţa de astăzi.

Continuăm şi dezbaterile, şi votul luni, după ora 16.00.

Mulţumesc.

O zi bună!

Şedinţa s-a încheiat la ora 11.55.

S T E N O G R A M A - senat.ro fileS T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 16 martie 2016 S U M...

Documents

Transcript of S T E N O G R A M A - senat.ro fileS T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 16 martie 2016 S U M...