S T E N O G R A M A S U M A R - senat.ro fileS T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 8...

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 8 noiembrie 2010

S U M A R

1. In memoriam Adrian Păunescu. 9

2. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 9

3. Declaraţii politice prezentate de domnii senatori:

- Ioan Chelaru (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „Poetul minimei

dreptăţi”;

- Daniel Savu (PSD+PC) – declaraţie politică – In memoriam Adrian Păunescu;

- Dumitru Oprea (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Lobby-ul românesc

trebuie să iasă din adormire”;

- Emilian-Valentin Frâncu (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Imaginea

României trebuie să fie apărată cu orice preţ!”;

- Valer Marian (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „Cazul «Alro» – un

posibil Watergate românesc”;

- Iulian Urban (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Soarta CSM se va tranşa la

CCR”;

- Gheorghe David (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Şi eu… de ce nu?”;

- Mihai Niţă (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Ziua Internaţională

împotriva Fascismului şi Antisemitismului”;

- Adrian Ţuţuianu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „Penibilul Guvern

Boc”;

- Alexandru Cordoş (PSD+PC) – declaraţie politică având ca temă problema

pensiilor publice;

- Şerban Constantin Valeca (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „Opoziţia

solicită locuri de muncă şi productivitate, puterea oferă fiscalitate şi concedieri”;

- Florin Constantinescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „Nu aduce

anul ce aduce Guvernul Boc”;

- Trifon Belacurencu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „Se cuvine să nu

uităm ziua memorabilă de 14 noiembrie 1878”;

12

- 2 -

- Gheorghe Pop (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „«La mulţi ani!» unui

preşedinte neajuns la maturitate”;

- Ioan Mang (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „Decizia Curţii

Constituţionale este o victorie a statului de drept”;

- Gabriel Mutu (independent afiliat Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „Dedublarea statului român”;

- Dan Voiculescu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu „Soluţie concretă

pentru bugetari”;

- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Să păstrăm

proporţiile”;

- Cornel Popa (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Odiseea Legii educaţiei”;

- Sorin-Serioja Chivu (Grupul parlamentar al senatorilor independenţi) – declaraţie

politică având ca titlu „Adrian Păunescu – talentul, cheia spre eternitate”.

4. Adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 2 noiembrie a.c., a

următoarelor iniţiative legislative:

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătăţii; (L434/2010)

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice; (L436/2010)

- Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial

al României nr. 958/28 decembrie 2002, republicată în Monitorul Oficial al

României nr. 670/03 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare;

(L437/2010)

- Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul

Oficial al României nr. 958/28 decembrie 2002, republicată în Monitorul Oficial

al României nr. 670/03 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare;

(L438/2010)

- Propunerea legislativă privind protecţia persoanelor înşelate prin ghicit sau alte

mijloace şi practici oculte; (L433/2010)

- Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2010

pentru modificarea art. 7 alin. (1) pct. 2 sbpct. 2.1 din Legea nr. 571/2003 privind

50

- 3 -

Codul fiscal, precum şi pentru modificarea art. III din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale; (L648/2010)

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 34/1998

privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate

juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială. (L435/2010)

5. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru completarea Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

(L445/2010)

51

6. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile

publice. (L446/2010)

53

7. Dezbaterea şi adoptarea Propunerii legislative privind instituirea Zilei porţilor

deschise la muzee, case memoriale şi colecţii publice. (L444/2010)

53

8. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea alin. (1) al art. 11 al

Capitolului II din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. (L440/2010)

60

9. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative privind modificarea şi completarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2009 privind reglementarea unor măsuri de

protecţie socială. (L450/2010)

68

10. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative privind modificarea Legii nr. 53/2003

– Codul muncii, în vederea declarării „Zilei Naţionale de Rugăciune” ca sărbătoare

legală nelucrătoare. (L448/2010)

69

11. Continuarea dezbaterilor asupra Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii

publice. (L124/2010) (Reexaminare la solicitarea Preşedintelui României)

72

12. Întrebări şi interpelări adresate Guvernului de domnii senatori:

Dumitru Oprea, Alexandru Cordoş, Emilian-Valentin Frâncu, Gheorghe David, Viorel

Arcaş, Valer Marian.

Din partea Guvernului a răspuns:

- Marin Anton – secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor.

80

- 4 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 8 noiembrie 2010.

Şedinţa a început la ora 15.45.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Mircea-Dan Geoană,

preşedintele Senatului, asistat de domnii senatori Gheorghe David şi Adrian Ţuţuianu,

secretari ai Senatului.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Bună ziua!

Îl rog pe domnul senator David să facă foarte, foarte rapid o lectură a prezenţei, pentru

că sunt grupuri parlamentare, care nu au ajuns încă la şedinţa de plen a Senatului. Vă

mulţumesc şi vă rog să parcurgeţi lista.

Domnul Gheorghe David:

1. Albert Álmos prezent

2. Andrei Florin-Mircea prezent

3. Andronescu Ecaterina prezentă

4. Antonescu George-Crin-Laurenţiu absent

5. Arcaş Viorel prezent

6. Ariton Ion Guvern

7. Badea Viorel-Riceard prezent

8. Banias Mircea-Marius prezent

9. Bara Ion prezent

10. Başa Petru prezent

11. Bădescu Iulian prezent

12. Bălan Gheorghe-Pavel prezent

13. Belacurencu Trifon prezent

14. Berca Gabriel prezent

15. Berceanu Radu-Mircea prezent

- 5 -

16. Bîgiu Marian-Cristinel prezent

17. Bîrlea Gheorghe prezent

18. Blaga Vasile prezent

19. Boagiu Anca-Daniela Guvern

20. Boitan Minerva prezent

21. Bokor Tiberiu prezent

22. Borza Dorel-Constantin-Vasile prezent

23. Bota Marius-Sorin-Ovidiu absent

24. Calcan Valentin-Gigel prezent

25. Câmpanu Liviu prezent

26. Chelaru Ioan prezent

27. Chirvăsuţă Laurenţiu prezent

28. Chivu Sorin-Serioja prezent

29. Cibu Constantin-Sever prezent

30. Cinteză Mircea prezent

31. Coca Laurenţiu Florian prezent

32. Constantinescu Florin delegaţie

33. Constantinescu Viorel prezent

34. Cordoş Alexandru prezent

35. Corlăţean Titus delegaţie

36. Crăciun Avram prezent

37. Cseke Attila-Zoltán Guvern

38. Daea Petre prezent

39. David Cristian absent

40. David Gheorghe prezent

41. Diaconescu Cristian prezent

42. Diaconu Mircea prezent

43. Dobra Nicolae prezent

44. Dumitru Constantin prezent

45. Fekete-Szabó András-Levente prezent

- 6 -

46. Feldman Radu-Alexandru prezent

47. Filip Petru delegaţie

48. Fodoreanu Sorin prezent

49. Frâncu Emilian-Valentin prezent

50. Frunda György prezent

51. Găină Mihăiţă absent

52. Geoană Mircea-Dan prezent

53. Ghişe Ioan prezent

54. Greblă Toni absent

55. Grosu Corneliu prezent

56. Günthner Tiberiu prezent

57. Gyerkó László delegaţie

58. Haşotti Puiu prezent

59. Hărdău Mihail prezent

60. Humelnicu Augustin-Daniel prezent

61. Ichim Paul prezent

62. Igaş Traian-Constantin Guvern

63. Ion Vasile prezent

64. Iordănescu Anghel prezent

65. Jurcan Dorel prezent

66. Lazăr Sorin-Constantin prezent

67. Luca Raymond prezent

68. Mang Ioan prezent

69. Marcu Gheorghe prezent

70 Mardare Radu-Cătălin prezent

71. Marian Ovidiu prezent

72. Marian Valer prezent

73. Markó Béla prezent

74. Mazăre Alexandru prezent

75. Măgureanu Cezar-Mircea prezent

- 7 -

76. Mărcuţianu Ovidius prezent

77. Meleşcanu Teodor-Viorel prezent

78. Mihăilescu Petru-Şerban prezent

79. Mitrea Elena prezent

80. Mitrea Miron-Tudor prezent

81. Mîrza Gavril absent

82. Mocanu Alexandru prezent

83. Mocanu Toader prezent

84. Moga Nicolae absent

85. Mustăţea Vasile prezent

86. Mutu Gabriel prezent

87. Necula Marius-Gerard prezent

88. Nedelcu Vasile prezent

89. Nicoară Marius-Petre prezent

90. Nicoară Romeo-Florin prezent

91. Nicolaescu Sergiu-Florin prezent

92. Nicula Vasile-Cosmin prezent

93. Nistor Vasile prezent

94. Niţă Mihai prezent

95. Onofrei Orest prezent

96. Oprea Dumitru prezent

97. Oprea Mario-Ovidiu prezent

98. Panţuru Tudor prezent

99. Paşca Liviu-Titus delegaţie

100. Păran Dorin prezent

101. Pereş Alexandru prezent

102. Pintilie Vasile prezent

103. Plăcintă Sorina-Luminiţa prezentă

104. Pop Gheorghe prezent

104. Popa Cornel prezent

- 8 -

106. Popa Mihaela prezentă

107. Prodan Tiberiu-Aurelian prezent

108. Prunea Nicolae-Dănuţ prezent

109. Rasaliu Marian-Iulian prezent

110. Rădulescu Cristian prezent

111. Rădulescu Şerban prezent

112. Robu Nicolae prezent

113. Rotaru Ion prezent

114. Ruşanu Dan-Radu absent

115. Ruşeţ Ion prezent

116. Saghian Gheorghe absent

117. Savu Daniel prezent

118. Sârbu Ilie prezent

119. Sbîrciu Ioan prezent

120. Secăşan Iosif prezent

121. Severin Georgică prezent

122. Silistru Doina delegaţie

123. Staicu Dumitru-Florian prezent

124. Stănişoară Mihai prezent

125. Şova Dan-Coman prezent

126. Tămagă Constantin prezent

127. Toma Ion absent

128. Ţopescu Cristian-George prezent

129. Ţuţuianu Adrian prezent

130. Udriştoiu Tudor prezent

131. Urban Iulian prezent

132. Valeca Şerban Constantin prezent

133. Vasilescu Lia-Olguţa prezentă

134. Verestóy Attila prezent

135. Voicu Cătălin absent

- 9 -

136. Voiculescu Dan prezent

137. Vosganian Varujan prezent

Suntem în cvorum, domnule preşedinte.


Mulţumesc. Stimaţi colegi, suntem în cvorum.

Declar deschisă şedinţa plenului Senatului României de astăzi, 8 noiembrie 2010.

Daţi-mi voie ca la începutul şedinţei noastre să vă rog să păstrăm un moment de

reculegere pentru fostul senator al României, cel care a trecut în nefiinţă, poetul Adrian

Păunescu. (Se păstrează un moment de reculegere).

Vă mulţumesc. Dumnezeu să-l ţină în paza şi în grija Sa!

*

Şi pentru cei, care încă sunt pe această lume, daţi-mi voie să adresez urările mele şi

urările noastre de bine, de prietenie şi de colegialitate celor care poartă numele Sfinţior Mihail

şi Gavriil şi să-i amintesc pe colegii noştri: domnul senator Mihail Hărdău, domnul senator

Mihai Niţă, doamna senator Mihaela Popa, domnul senator Mihai Stănişoară, domnul senator

Gabriel Berca, domnul senator Mihăiţă Găină, domnul senator Gavril Mîrza, domnul senator

Gabriel Mutu şi, pe domnul senator Nicolae-Dănuţ Prunea a cărui zi de naştere este astăzi. La

mulţi ani, tuturor! Să vă ţină Dumnezeu în pace şi în odihnă şi fie ca gândul cel bun să fie

alături de noi! (Aplauze)

În conducerea şedinţei noastre de astăzi voi fi asistat de către colegii noştri, domnul

senator Gheorghe David şi domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretari ai Senatului.

Avem înregistraţi prezenţi 86 dintre colegi.

Vă supun atenţiei ordinea de zi de astăzi, dacă nu sunt obiecţiuni. Există obiecţiuni?

Domnul lider Rădulescu, vă rog.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş propune o schimbare la ordinea de zi de astăzi. Să rămână chestiunile obişnuite,

formale, declaraţii politice pe care să le încheiem la ora 16.30, aprobarea procedurii de

urgenţă de la punctul 2 din ordinea de zi, punctul 3 cu iniţiativele legislative care au termen de

adoptarea tacită 2 noiembrie 2010 şi, după aceea, în mod firesc să introducem punctul 16 din

ordinea de zi, Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice, a cărui dezbatere să

- 10 -

o continuăm. După cum ştim, data trecută s-a realizat dezbaterea generală, deci acum putem

merge mai departe.

Sigur, nu pot să nu subliniez şi faptul că la primele puncte din ordinea de zi erau

introduse, pe bună dreptate, nişte ratificări de convenţii şi de acorduri care sunt foarte

importante, mai ales pentru comunităţi şi, de asemenea, unele iniţiative legislative care au

termen de adoptare tacită mâine, 9 noiembrie 2010. De aceea, sigur că mizez, într-un fel, pe

cooperarea între grupuri, pentru a finaliza atât Proiectul de lege privind sistemul unitar de

pensii publice, cât şi toate celelalte chestiuni care erau incluse până la punctul 15 din ordinea

de zi şi care au, într-adevăr, o nuanţă de urgenţă.

Eu cred că putem, la urma urmei, să le finalizăm pe toate în această zi. Mulţumesc.


Mulţumesc domnului senator.

Este cel puţin ambiţios să credem că putem să le epuizăm într-o zi în care sunt şi

declaraţii politice, şi Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice, şi cele care au

scadenţa astăzi, dar este dreptul dumneavoastră să propuneţi acest lucru pentru ordinea de zi.

Rezum această propunere de a muta Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii

publice de pe poziţia 16 pe poziţia 4 din ordinea de zi. (Domnul senator Chelaru, solicită cuvântul)

Domnule senator Chelaru, vă rog. Microfonul 3.

Domnul Ioan Chelaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De acord cu propunerea pe care a făcut-o liderul Grupului parlamentar al PDL, cu o

singură precizare: conform Regulamentului în baza căruia funcţionăm ca Senat, legile care

împlinesc termenul de adoptare tacită sunt prioritare. Este adevărat că şi legea la care s-a

referit distinsul nostru coleg este extrem de importantă. Aduc aminte, însă astăzi, Senatului că

există precizat în acelaşi Regulament un singur termen legat de cererea de reexaminare a

preşedintelui: înscrierea în ordinea de zi a Senatului în termen de 30 de zile de la momentul

sesizării. S-a făcut înscrierea în două zile, s-a făcut toată procedura, putem discuta astăzi,

firesc, să continuăm dezbaterile asupra Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii

publice, dar după ce discutăm toate legile, care, mâine, împlinesc termenul de adoptare tacită.

Îmi pare foarte rău că, în ideea inoculată în ultima perioadă, se tergiversează soluţionarea unei

legi importante, se uită un aspect esenţial: rolul Senatului este acela de Cameră legiuitoare.

Că este prima, că este a doua, nu are nicio importanţă în acest moment, din acest punct de

vedere, de aceea cred că ne vom îndeplini menirea pe care o avem toţi aici. Dacă procedura va

stabili ca, astăzi, ordinea de zi să fie cea supusă aprobării incluzând propunerea de aducere

- 11 -

mai în faţă a Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice, o vom face după ce

vom discuta toate proiectele, care mâine, 9 noiembrie 2010, au termen de adoptare tacită.

Mulţumesc.


Mulţumesc şi eu.

Avem în faţă două propuneri. Am să le supun votului dumneavoastră în ordinea în

care au fost făcute. (Domnul senator Rădulescu solicită cuvântul)

Domnul senator Rădulescu, microfonul 2.


A reieşit, stimaţi colegi şi domnule preşedinte, o a treia propunere, din partea

domnului senator Chelaru, o resintetizez, şi anume să discutăm Proiectul de lege privind

sistemul unitar de pensii publice după ce discutăm legile care au termen de adoptare tacită

mâine, 9 noiembrie 2010.

Două minute cer permisiunea şi agrementul colegilor pentru o pauză de consultări.


Bineînţeles. Vă rog să procedaţi la această pauză.

PAUZĂ


Concluziile?


Colegii cu care m-am consultat – fiindcă nu m-am consultat cu cei din Grupurile

parlamentare ale UDMR şi UNPR, ci numai cu colegii din Grupul parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC şi Grupul parlamentar al PNL – au fost de acord să introducem mai în faţă

punctele cu adoptare tacită, lăsând puţin mai încolo acordurile de care vorbeam. Deci după

proiectele de lege cu termen de adoptare tacită să intrăm în Legea pensiilor.


Deci dacă este o propunere deja consensuală, supun votului dumneavoastră ordinea de

zi modificată: dezbaterea iniţiativelor legislative cu termen de adoptare tacită mâine, urmate

imediat de Legea pensiilor. Aceasta este propunerea, da?

Vă rog să votaţi.

Cu 72 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi două abţineri, ordinea de zi a fost

aprobată.

- 12 -

Programul de lucru de astăzi este un program obişnuit pentru o zi de luni. Avem

întrebări şi interpelări radiodifuzate de la ora 18.00.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot cu privire la programul de lucru de astăzi.

Cu 71 de voturi pentru, un vot împotrivă şi două abţineri, programul de lucru de astăzi

a fost aprobat.

*

Stimaţi colegi,

Am o rugăminte şi sper să fiţi de acord cu ea. Dacă sunt colegi care au în declaraţiile lor

de astăzi un cuvânt în memoria fostului nostru coleg, domnul Adrian Păunescu, am rugămintea ca

în faţa plenului să-i invităm să spună ceea ce cred că este cuvenit într-un astfel de moment,

urmând ca după aceea, evident, să intrăm în logica normală şi declaraţiile respective să fie scoase

din declaraţiile grupurilor care le-au făcut. Am această rugăminte la dumneavoastră.

Dacă sunteţi de acord, daţi-mi voie să întreb dacă sunt colegi care ar dori să spună

câteva cuvinte în memoria fostului nostru coleg.

Domnul senator Chelaru, domnul senator Savu.

În această ordine vă rog să veniţi la tribuna Senatului, după care vom intra în formula

de declaraţii politice propriu-zise şi sunt convins, o formulă cât mai concentrată, pentru a

putea să şi legiferăm astăzi.

Domnul senator Ioan Chelaru, chestor al Senatului României.

Domnul Ioan Chelaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi din Senatul României,

Declaraţia politică de astăzi este mai tristă decât altădată. Am intitulat-o „Poetul

minimei dreptăţi”, în amintirea lui Adrian Păunescu.

Au trecut câteva zile de când Adrian Păunescu ne aminteşte dureros că pe lumea asta

se moare şi că moartea nu este o himeră, ci o realitate hâdă. Este eterna consoartă cu care ne

plimbăm prin viaţă şi căreia îi suntem datori cu o sărutare, sărutare care poate veni oricând, la

orice pas, pentru fiecare dintre noi, ca unica certitudine pe care o avem.

Adrian Păunescu nu a murit! Nu putea să moară poetul care şi-a iubit până la durere şi

ţipăt ţara, omul care a strâns în jurul lui flăcările din sufletele românilor dornici de libertate, omul

care a comprimat o istorie într-o secundă de poezie. El a plecat în sat după jăratic, să aprindă focul

în vatra României, să prindă vântul romantismului şi să ni-l întoarcă în dar în inimă.

- 13 -

În lumea de azi, fragmentată de interese şi lupte, de ură şi suspiciuni, în lumea asta el

ne mai putea trezi sensibilitatea abandonată. Esenţa lui era puterea de a trăi intens. Plătim prea

scump o clipă de linişte la tribuna Parlamentului.

Fiu al unei patrii nefericite, făcea să zboare consoanele în aer. Îşi strângea în braţe ţara

şi neamul şi ne învăţa să avem, asemenea lui, vocaţia de a fi români. Şi totuşi, vineri

dimineaţă ne lovea pe toţi cumplita veste. După un asediu îndelung al suferinţei, poetul, omul

politic, dar mai ales românul Adrian Păunescu îşi începea, mult prea devreme, căutarea spre

lumină. În căldura unei toamne târzii, ne-a lăsat doar şansa de a vorbi şi de a semăna iarbă pe

mormântul lui; iarbă şi flori, multe, cât în grădina edenică pe care a vrut să o numească

România, atât de dragă lui.

Păunescu ne-a învăţat să iubim poezia, pe care o transpunea în cântece, ne-a învăţat să

fim buni patrioţi fără a ne îndoctrina şi a ne insufla nimic altceva decât dragostea de ţară. Ne-a

învăţat să fim uniţi, solidari, umani. Ne-a conştientizat asupra iubirii pentru părinţi şi

suferinţele lor. Ne-a dat speranţă.

Înainte de a fi poet, politician, gazetar sau orice altceva, Păunescu a reprezentat

etalonul patriotismului românesc contemporan. Nu trebuie neapărat să ne placă poezia lui

Păunescu, însă trebuie să ne uităm la el ca la un adevărat român; un român cu spirit patriotic

care, din păcate, în România ultimilor ani se regăseşte tot mai greu. În timp ce mulţi români

sunt zilnic asmuţiţi unii împotriva celorlalţi şi se întreabă oare ce ar putea să le mai placă în

ţara asta, el a găsit puterea să o iubească şi niciodată nu s-a arătat ruşinat de aceste sentimente.

Adrian Păunescu era un poet înnăscut, antipatic şi seducător, imposibil de urmărit până

la capăt, fiind capabil să te răscolească şi să te sece de toate energiile; cel care striga patetic

sentimentele şi ideile cu prezumţia de a se afla mereu în faţa unei mulţimi chemate să-l

asculte, să-l aprobe sau să-l înţeleagă; fire romantică, mereu furtunoasă, greu de stăpânit, din

familia de spirite a lui Heliade.

S-a implicat în evenimente cu vocaţia pentru social, întrebându-se asupra problemelor

zilnice, forţând auzul colectivităţii şi impunându-se drept conştiinţa reprezentativă a epocii.

Profund implicat în real, eul poetic se afirmă ca factor catalizator cu dubii faţă de tiparele

impuse, cultivându-şi prin urmare luciditatea receptării întâmplărilor din afară. Pentru Adrian

Păunescu, existenţa esenţialmente socială nu a fost un simplu spectacol, obiect de contemplaţie

detaşată, ci un spectacol al destinului individual în spectacolul mare al istoriei, prilej al unei

permanente confruntări în care eul poetic îşi revendică o anumită superioritate, întrucât avea

tocmai acest orgoliu al lucidităţii intransigente capabile să demaşte energiile exterioare, ca de

altfel şi propriile momente de stagnare. Adrian Păunescu a fost un fanatic îndrăgostit de viaţă. A

trăit totul cu o frenezie uluitoare, cu un fel de disperare, a iubit şi a urât paroxistic.

- 14 -

Scriitorul Adrian Păunescu este şi va rămâne un nume irepetabil şi inconfundabil, are

nişa sa specială, raftul său unic în biblioteca literaturii române. Este vorba de poezia socială,

politică, de atitudine sau pledoarie, care, citez, „îmbină de minune liricul cu polemicul”,

precum avea să remarce cu admiraţie un alt mare scriitor român, Marin Sorescu.

Avem datoria morală de a-i da locul cuvenit: şi recunoaşterea, şi recunoştinţa

veşniciei. Avem datoria de a-i dovedi, cât mai putem trăi sentimentul electrizant al

apartenenţei şi speranţei fără limite, că respirăm la unison româneşte, că mai putem regăsi în

noi un suflet colectiv dispus la sacrificii pentru a depăşi clipa de criză şi pentru a ne reafirma

principiile care ne-au creat ca stat unitar, că nu am uitat sentimentul istoric şi respectul pentru

valorile iniţiale care au condus la crearea României de astăzi.

Să răsturnăm timpul şi să-l căutăm la începutul nostru cu el, când eram „generaţia în

blugi”, şi să ne entuziasmăm la salutul lui, când critica derapajele puterii politice de atunci şi

neajunsurile economice, când promova idei de stânga şi de un naţionalism pur, când devenise

incomod pentru un sistem pe care îl cânta în versuri, dar pe care îl şi sancţiona cu critici dure.

Indiscutabil, orientarea politică a lui Adrian Păunescu a fost întotdeauna una de stânga,

dezvoltând în perioada regimului comunist o relaţie ambiguă cu acesta, nefiind neapărat un

critic radical al sistemului sau al ideologiei, ci promovând idei de stânga mai liberale, de

inspiraţie occidentală.

Adrian Păunescu a fost un senator viager în regatul miraculos al limbii române, dar a

fost, ca şi noi, membru în mai multe legislaturi în Senatul României. Aici, el a înviorat

dezbaterile parlamentare cu argumentele şi stilul lui, omul politic pledând pentru apărarea

suveranităţii României în chestiuni internaţionale, pentru cauza românilor din Ardeal, pentru

cauza Basarabiei şi pentru normalitatea României.

Şi nu doar a înviorat dezbaterile, dar ne-a înviorat tuturor conştiinţa aducându-ne în

prim-plan datoria noastră faţă de această ţară. Poate niciunul dintre noi, stimaţi colegi, nu a

ştiut să ceară cu atâta autoritate eliberarea României de sub români şi rezolvarea problemelor

interne, pe care Europa nu ni le va rezolva. Poate noi, spre deosebire de el, nu am ştiut să

facem apel întotdeauna la unitate, la redescoperirea vocaţiei durabile a fraternităţii, pentru a

găsi soluţii de consolidare a liniştii şi armoniei în Ardeal, dar am şters hoţeşte o lacrimă din

colţul ochilor noştri atunci când poetul ne-a recitat, de la această tribună, cu atâta patos:

„De-ar fi să n-avem soră şi nici frate,

De-ar fi să fim doar fuga unui cal,

Fără crâcnire le-am răbda pe toate,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.”

- 15 -

În urmă cu câteva luni mărturisea: „Au trecut aproape 67 de ani de la plecarea nou-

născutului care am fost din Basarabia. Basarabia este şi în structura mea, precum este şi

Ardealul, cealaltă zeitate a credinţei mele de român, iubitor de totalitate românească.”

Şi continua poetul: „Scriu în limba română, limba în care visez, şi nu mă satur să mă

bucur de acest dar al firii, limba română.”

Cultura română continuă şi va continua, este datul firesc al vieţii; folosind vorbe

tocite, spun că va rămâne mai săracă. Dar nu cultura română pierde în primul rând, ci spiritul

românesc, pentru că un om cu spiritul fostului nostru coleg se naşte din ce în ce mai rar. Cu

moartea lui, cred că se duce un dram din spiritul poporului, ceea ce este esenţial.

Adrian Păunescu va rămâne, fără putere de tăgadă, un maestru al condeiului, un

maestru al rimei, un maestru al versului şi un formator real, unul dintre cei mai mari patrioţi

români şi iubitori ai creaţiei artistice, ce şi-a îndeplinit cea mai arzătoare dorinţă în viaţă,

exprimată în salutul său memorabil:

„Până la capăt cu poporul meu,

Aşa să mă ajute Dumnezeu!”

Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte!

Vă mulţumesc. (Aplauze)


Vă mulţumesc, domnule senator.

Domnul senator Savu – Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. După

intervenţia domnului senator pe aceeaşi tristă temă, urmează domnul senator Oprea, din partea

Grupului parlamentar al PDL.

Domnul Daniel Savu:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor senatori,

L-am condus ieri pe ultimul drum pe Adrian Păunescu. Este o datorie de onoare pentru

mine astăzi, ca senator social-democrat, dar şi ca român, să-l evoc pe omul politic Adrian

Păunescu, cu care am avut prilejul să fiu coleg de partid.

Îmi voi aminti întotdeauna zilele de luni din ultimul mandat de senator al lui Adrian

Păunescu, când îmi făcusem un reper pe agenda zilei ca în jurul orei 16.00 să ascult declaraţia

sa politică.

Sunt convins că Adrian Păunescu însuşi ar fi de acord să poată fi ascultate de la acest

microfon câteva din versurile sale, care pot constitui un adevărat testament politic. Îi asigur pe

- 16 -

adversarii săi politici, care ne spun acum că s-au regăsit în poezia lui Adrian Păunescu, că se

vor regăsi cu prisosinţă şi în următoarele versuri extrase din poezia „Rugă pentru România”:

„Tragica mea, condamnata mea ţară, Din nou răstignită şi funerară, În static şi jalnic galop antigalop, Între secetă, foamete şi potop. Tragica mea adorată Românie, Calea nu ţi se mai ştie, Asupra ta îşi continuă asaltul Ba unul, ba celălalt, ba altul. Mutată cu forţa de la lei la roni, Te-au încălecat pigmei autohtoni, Care te-au trădat şi te crucifică, Într-o păcăleală aproape mirifică. Te-au retrogradat urât, cu voia, După cum i-a mânat paranoia, Din săracă, te-au făcut mizeră, În timp ce afacerile lor prosperă. Şi acum, când eşti într-o criză majoră, Marinarul mlaştinii mi te devoră. Ţucălarul lui mic şi obedient Îţi acoperă florile şi vieţile cu ciment. A venit o haită portocalie Să ia România şi s-o sfâşie. A furat şi-a minţit şi trădează, Ciumă ajunsă în ultima fază. (...) Stăm cu chirie la noi acasă, Birurile se înmulţesc şi ne-apasă Şi întrebăm tăişul sabiei Şi pe cârmaciul nărod al corabiei

- 17 -

Cu ce drept în prăpăd să ne lase,

Cine-i stăpânul propriei noastre case?

Cui i s-a retrocedat, cu minciună vinovată,

Ceva ce n-avusese, de fapt, niciodată?

Melancolica mea Românie,

Fă-ne să ştim că mai eşti vie,

Scutură-ţi pigmeii care te călăresc

Şi gustă o bucată de măr creţesc.

(...)

Şi, ca o întoarcere la tine în destin,

Ridică-te, ţară!

Ajută-ne, Doamne!

Amin!”

Vă mulţumesc. (Aplauze)


Mulţumesc, domnule senator.

Domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL, pentru

declaraţia sa politică. Se pregăteşte domnul senator Emilian-Valentin Frâncu, din partea

Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Dumitru Oprea:


Declaraţia are titlul „Lobby-ul românesc trebuie să iasă din adormire”.

Abia când România are o miză importantă pe scena internaţională, constatăm

necesitatea unor prieteni apropiaţi. Atunci începem să ne amintim că relaţiile externe se

construiesc greu, iar soliditatea lor se cultivă în timp. Din păcate, după marile succese legate

de aderarea la NATO şi Uniunea Europeană, lobby-ul românesc a intrat din nou într-o

perioadă de adormire. Dăm o enormă atenţie disputelor interne, prea puţin preocupaţi la ce se

întâmplă în jurul nostru, în Europa sau peste ocean.

Lumea nu se opreşte din mersul ei doar pentru că noi nu o băgăm în seamă. Aşa se

face că, uneori, suntem treziţi la realitate de lucruri care ne afectează în modul cel mai direct

interesele naţionale. Unul dintre acestea este şi intrarea României în Spaţiul Schengen la data

stabilită. În ciuda eforturilor susţinute, făcute pe căi oficiale, îndeplinirea obiectivului stă încă

- 18 -

în cumpănă. Dincolo de întârzierile de ordin tehnic, ne confruntăm cu o serioasă rezistenţă de

ordin politic din partea unor parteneri europeni, adică exact cu o situaţie în care ne-ar ajuta

enorm altfel de legături.

Din nefericire, partidele româneşti nu dau prea multe semne că s-ar preocupa de

sensibilizarea colegilor de doctrină din alte ţări. La fel, europarlamentarii par a manifesta un

slab interes faţă de acest tip de influenţă diplomatică, motiv pentru care îndeplinirea

obiectivului Schengen rămâne sub semnul incertitudinii.

Sunt greu de înţeles aceste inabilităţi ale politicienilor români. Diplomaţia nu se face

doar prin instituţiile statului, ci şi prin legături personale sau de grup ideologic, desigur, în

condiţiile transparenţei tuturor demersurilor.

Fie că e vorba de lideri politici, de partide sau reprezentanţi la Strasbourg, cu toţii au

datoria să susţină cauza României. În plus, există atâtea comisii parlamentare de prietenie cu

alte ţări. Ar fi cazul ca în astfel de momente să arate că nu sunt simple formalisme

instituţionale.

Aşadar, ar fi vremea să ne depăşim toate reţinerile şi să învăţăm cum se face lobby,

mai ales că, pe lângă problema Schengen, avem a ne apăra interesele externe şi în alte

chestiuni critice, a traseelor energetice şi a situaţiei romilor expulzaţi.

Avem nevoie de prieteni printre popularii, liberalii, socialiştii europeni, printre liderii

republicani şi democraţi americani, iar pentru a reuşi, nu trebuie decât să vrem şi să ne

intereseze. Vă mulţumesc.



Domnul senator Emilian-Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL,

urmat de domnul senator Iulian Urban, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:


Mai întâi, i-aş ruga pe colegii mei care mai ies pe hol în această perioadă, să viziteze o

expoziţie, cred eu, interesantă, realizată în tehnică 3D, despre frumuseţile mai puţin cunoscute

ale judeţului Vâlcea, şi anume acele căsuţe de lemn de la Muzeul Satului Vâlcean. Sperăm că

această expoziţie, care a fost organizată – şi mulţumim Senatului României că o adăposteşte –

va putea să fie un punct de lansare a acestei expoziţii şi la nivel internaţional, pentru că noi,

românii, avem cu ce să ne mândrim şi o să vedeţi şi după ce voi prezenta declaraţia mea

politică, chiar merităm să fim cunoscuţi în afară nu numai ca ţara lui Dracula.

Mi-am intitulat declaraţia politică „Imaginea României trebuie să fie apărată cu orice preţ!”.

- 19 -

În perioada 31 octombrie – 3 noiembrie 2010, am reprezentat România la Conferinţa

parlamentară internaţională intitulată „Parlamente, minorităţi şi populaţii indigene: o

participare efectivă în viaţa politică”.

Mulţumesc colegilor din Biroul permanent al Senatului, care au înţeles importanţa

acestui eveniment şi doresc să-i asigur că au făcut o bună alegere.

Aşa cum anticipasem, acolo, la Tuxtla Gutiérrez, a fost lansată broşura „Studiu de caz:

Reprezentarea minorităţilor în Parlamentul român”, redactată de un colectiv de specialişti

condus de Oleh Protsyk, care încununa o analiză efectuată pe o durată de doi ani de Comisia

ONU pentru dezvoltare, la cererea Uniunii Interparlamentare.

Este vorba despre această broşură şi am dat-o fiecărui lider de grup pentru a vedea

cum este percepută, în mod real, imaginea României în lume.

Ar fi fost o mare eroare să nu avem acolo o voce care să explice situaţia minorităţilor

din România, tocmai când, timp de o jumătate de zi, s-a discutat despre minorităţile din sud-

estul Europei. România – v-am spus – a fost chiar studiu de caz.

Datorită prezenţei la Conferinţa UIP de la Bangkok, unde delegaţia României s-a

remarcat prin introducerea a cinci amendamente la documentul final, acum am avut onoarea

să fiu desemnat speaker şi, în această calitate, am condus, alături de Înaltul Comisar ONU

pentru Drepturile Omului, domnul Antti Korkeakivi, lucrările comisiei dedicate minorităţilor

în ziua a doua a conferinţei, iar în final, am participat la redactarea Declaraţiei de la Chiapas,

România ajungând, astfel, să fie dată drept exemplu pozitiv.

Mai mult, menţionez faptul că numeroasa delegaţie a Ungariei, formată din cinci

persoane, prin deputatul Márton Gyöngyösi, a redeschis problema Tratatului de la Trianon,

arătând că Ungaria a pierdut două treimi din teritoriul său istoric şi că două milioane de

maghiari formează în afara graniţelor Ungariei, dar în jurul acesteia, cea mai importantă

minoritate din Europa. După ce eu prezentasem situaţia minorităţilor din România – unde, din

1990, acestea au, prin Constituţie, locuri rezervate în Parlament, conduc acum Comisiile

pentru drepturile omului, culte şi minorităţi din Senat şi Camera Deputaţilor, iar minoritatea

maghiară chiar participă constant la guvernare – a fost imposibil pentru delegaţia Ungariei să

mai ridice pretenţii. S-au făcut chiar de râs când au precizat că la ei, românii, deşi în număr de

peste 250 000, vor avea un loc „rezervat” abia din 2014, conform noii legi electorale. Unul

din delegaţii statului Chile, care a urmat la cuvânt, a spus că, dacă într-o ţară europeană, abia

după 24 de ani de democraţie, minorităţile primesc asigurarea participării parlamentare, la ei,

în Chile, populaţiile indigene vor trebui să mai aştepte vreo două decenii pentru a avea un

deputat.

- 20 -

Deşi a fost un drum extrem de obositor, cu 16 ore efective de zbor, am reuşit – fiind

singurul participant european care a avut această oportunitate – să depăşesc handicapul fizic şi

să petrec o după-amiază sâmbăta şi o dimineaţă duminică (de la sosire până la festivitatea de

deschidere), în mijlocul populaţiei indigene chochol. Am mâncat cu ei, am participat la

discuţii, am dormit la ei şi le-am aflat necazurile. Trăiesc într-o mare sărăcie şi promiscuitate,

dar păstrează mândria şi blândeţea unor adevăraţi descendenţi Maya. Aşa am avut un avantaj

din start în timpul discuţiilor despre minorităţi şi populaţii indigene şi am luat cuvântul de

şapte ori în cele trei zile dedicate dezbaterilor, având şi o întrebare la care guvernatorul

statului Chiapas nu a avut ce să răspundă, şi anume: de ce statul federal mexican nu a iniţiat

măsuri de garantare a creditelor de producţie prin care autohtonii încercau să pornească o

afacere?

La astfel de conferinţe sunt foarte importante şi discuţiile purtate pe coridor, în pauze,

într-un cadru mai puţin oficial. A trebuit să depun mari eforturi pentru a înlătura măcar parţial

confuzia generală pe care parlamentarii din America, Africa şi Asia o aveau despre poporul

român, pe care îl asemănau cu populaţia romă.

După ce ziarele scriseseră că Sarkozy îi trimisese pe romi înapoi în România, cu greu

am putut eu să le explic că romi există în toată Europa ca minorităţi: în Bulgaria, Moldova,

Ungaria, Serbia, Ucraina, Spania şi aşa mai departe.

Este o problemă reală şi trebuie să facem ceva concret prin ambasadele noastre. Nu

avem voie să mai ascundem gunoiul sub preş, pentru că, altfel, vom fi nu numai ţara lui

Dracula, dar şi ţara romilor. Şi cum acest lucru nu este adevărat, haideţi să gândim împreună

cum realizăm în România, pe plan intern, o implicare efectivă în viaţa parlamentară, politică,

socială şi economică mai bună a minorităţii rome, iar pe plan extern să participăm la toate

congresele şi conferinţele unde România poate să-şi apere interesele şi imaginea, făcând toate

economiile necesare, dar să nu ne lăsăm călcaţi în picioare de reaua-voinţă a unora sau

neştiinţa altora. Altfel, vom fi marginalizaţi şi penalizaţi, în loc ca România să fie un element

de mediere şi echilibru în politica internaţională, aşa cum poate merită. Să punem accentul pe

calităţile, şi nu pe dimensiunea delegaţiei. Inteligenţa, priceperea, abilitatea şi diplomaţia

românilor cred că trebuie să fie puse mai mult în valoare.

În final, o reflecţie care ar trebui luată în seamă: acum, când problema ridicată de

UDMR privind Legea educaţiei naţionale văd că se discută cu atâta pasiune, nu pot decât să

apreciez perseverenţa colegilor mei maghiari de a-şi atinge obiectivele, colegi pe care îi

preţuiesc şi îi stimez, dar cărora le reamintesc ceva: în Ungaria, cei 250 000 de români

- 21 -

declaraţi nu au – şi subliniez NU – niciun reprezentant în Parlament, nici învăţământ liceal

sau universitar în limba română şi nici la procese nu au dreptul la apărare în limba maternă.

Textul Declaraţiei de la Chiapas – Mexic îl voi depune la secretariatul Biroului

permanent şi, dacă este cazul, propun ca într-un viitor cât mai apropiat să-l aprobăm în

Senatul României. Le-ar fi de ajutor tuturor românilor noştri din afara graniţelor, dar mai ales

vlahilor din Serbia. Mulţumesc.



În continuare, domnul senator Valer Marian, din partea Grupului parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Valer Marian:


Declaraţia mea politică este intitulată: „Cazul «Alro» – un posibil Watergate

românesc”.

Opinia publică românească a rămas stupefiată după ce Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie a comunicat, la finele săptămânii trecute, că la Dosarul „Alro” (înregistrat la Secţia

penală sub numărul 6594/2/2010) nu au fost ataşate CD-uri cu interceptări telefonice.

Dispariţia prin ascunderea sau distrugerea interceptărilor privind pe foştii consilieri ai

preşedintelui Traian Băsescu, Teodor Stolojan şi Elena Udrea, pe soţul acesteia, Dorin Cocoş,

şi pe alţii, după ce unele stenograme privind implicarea acestora în cazul „Alro” au fost făcute

publice în mass-media, în ultimele săptămâni, ar constitui un precedent deosebit de grav

pentru instituţiile de justiţie şi de siguranţă naţională din România, de natură să declanşeze un

scandal gen Watergate la Bucureşti.

După cum se ştie, în 1974, în urma unei campanii asidue de presă şi a unei anchete

tenace a Senatului SUA, preşedintele american Richard Nixon a trebuit să demisioneze din

funcţie sub ameninţarea demiterii sale de către Congres, după ce a refuzat predarea unor

înregistrări deţinute de administraţia prezidenţială ori a distrus anumite părţi din înregistrări

privind interceptările ilegale de la sediul Partidului Democrat.

Cu trei săptămâni în urmă, spre disperarea şefilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casaţie şi Justiţie, a ajuns la cunoştinţa publică rezoluţia emisă de Direcţia de Investigare a

Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), în data de 28 ianuarie 2010,

în Dosarul nr. 30 D/P2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Teodor

Stolojan, Elena Udrea, Dorin Cocoş şi alţii, cu privire la suspiciunea de săvârşire a

- 22 -

infracţiunilor de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi tentativă de

subminare a economiei naţionale, motivându-se că faptele nu există.

Grupul Stolojan – Udrea – Cocoş a fost „albit” printr-o rezoluţie întinsă pe 14 pagini,

care a fost emisă după trei ani de la demararea cercetărilor asupra acestora, în ianuarie 2007.

Rezoluţia este semnată de procurorul Valentin Horia Şelaru şi a fost emisă la scurt

timp – o lună şi trei săptămâni – după realegerea lui Traian Băsescu în funcţia de Preşedinte al

României.

Procurorul Şelaru a finalizat acest dosar după ce alţi trei procurori care au lucrat în

cauză, respectiv procurorii-şefi adjuncţi ai DIICOT Ciprian Nastasiu şi Angela Ciurea şi

procurorul-şef de birou Doru Ioan Cristescu au trebuit să părăsească parchetul, primii doi

forţat, al treilea, prin pensionare.

De ce au trebuit să plece din DIICOT trei procurori profesionişti care au demarat şi au

căutat să aprofundeze cercetările în această cauză? Cum s-a ajuns ca această cauză complexă

şi complicată să fie soluţionată cu NUP de un procuror anonim, adus din provincie (de la

DNA Braşov) şi suspectat că ar fi ofiţer acoperit al unui serviciu secret? Explicaţia trebuie

căutată în atitudinea duplicitară şi obstrucţionistă, manifestată în această cauză de Serviciul

Român de Informaţii şi de Administraţia Prezidenţială şi în conduita obedientă a procurorului

general al României Laura Codruţa Kövesi faţă de preşedintele Traian Băsescu.

Cercetările asupra grupului Udrea – Stolojan – Cocoş au fost începute în urma şi în baza

unei sesizări a Serviciului Român de Informaţii, care semnala parchetului acţiuni concrete ale unui

nucleu format din Vadim Benyatov, reprezentantul pentru Europa de Est al Grupului financiar

bancar multinaţional „Credit Suisse First Boston” şi susţinător activ al Grupului Marco în

România, Vitaly Maschitsky, preşedintele Grupului Marco, Valery Krasnov, vicepreşedintele

Grupului Marco şi Marian Daniel Năstase, preşedintele Grupului Marco pentru România, care a

avut drept ţintă consolidarea unei importante reţele de sprijin formată din factori de influenţă la

nivelul Administraţiei Prezidenţiale şi a Parlamentului României care să susţină interesele

conjuncturale şi strategice impuse de entităţi ruseşti în domeniul energiei şi al materiilor prime

strategice în România, în detrimentul intereselor economice naţionale.

În calitate de acţionar majoritar la S.C. Alro S.A. Slatina, cel mai mare producător de

aluminiu din Europa Centrală şi de Est şi cel mai mare consumator de energie electrică din

România, Grupul Marco, concern multinaţional cu capital majoritar rusesc a urmărit

încheierea unor contracte de furnizare a energiei pe termen lung, 12 – 15 ani, şi la un preţ

redus, fiind suspectat că intenţiona să revândă o parte din energia contractată pe piaţa internă

din ţara noastră la preţuri mai mari decât cele de achiziţie.

- 23 -

În perioada 3 iunie – 1 septembrie 2008, la cererea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor

de Criminalitate Organizată şi Terorism – (DIICOT), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie autoriza

interceptări şi înregistrări audiovideo a mai multor persoane cercetate în Dosarul nr. 30/D/B/2007

printre care se numărau şi Elena Udrea, Teodor Stolojan şi Dorin Cocoş.

Fostul procuror-şef adjunct al DIICOT, Ciprian Nastasiu, a afirmat atât în cartea sa

„Prădarea României”, în capitolul intitulat, „S-a ajuns la cei mai apropiaţi consilieri ai lui

Băsescu”, paginile 137 – 142, cât şi într-un interviu televizat că, de la data autorizării de către

instanţă a activităţii de monitorizare, 3 iunie 2008 şi, până la data la care a solicitat instanţei

prima prelungire a acestei activităţi, 2 iulie 2008, nu a primit de la SRI niciun transcript al

convorbirilor purtate de Udrea, Stolojan, Cocoş şi ceilalţi. Mai mult, Ciprian Nastasiu a arătat

că, după ce a primit autorizarea şi a trimis cererea la SRI, a fost chemat de colonelul Sorin

Cozma, şeful departamentului SRI care se ocupa cu spionajul economic, care i-a spus că nu-şi

mai menţinea opinia anterioară şi că nu împărtăşea punctul de vedere al procurorilor cu

privire la implicarea acestor persoane de la nivel înalt în acţiunile Grupului Marco, deşi cazul

a fost demarat şi dezvoltat pe baza documentaţiei SRI.

Totodată, acest colonel Cozma i-a spus tranşant că nu va facilita supravegherea sau

monitorizarea întâlnirilor acestor persoane importante. Ciprian Nastasiu a mai arătat că, în data de

3 iulie 2008, respectiv a doua zi după ce a solicitat prelungirea autorizaţiei de interceptare şi a

informat instanţa că SRI a refuzat să se conformeze cererii făcute cu o lună înainte, a fost demis

de procurorul general Laura Codruţa Kövesi din funcţia de procuror DIICOT.

Fostul procuror-şef de birou din cadrul DIICOT, Doru Ioan Cristescu, pensionat în 2009, a

declarat recent că, după demiterea lui Nastasiu, SRI transmis la dosar 60-70 de CD-uri, o parte în

formă scrisă şi cea mai mare parte pe suport optic. Şi purtătorul de cuvânt al SRI, Marius Bercaru,

a declarat recent că această instituţie a transmis DIICOT toate CD-urile cu interceptările autorizate

în original. Unde se află atunci aceste CD-uri? De ce nu au fost ataşate la dosarul cauzei?

Procurorul-şef de birou Doru Ioan Cristescu a solicitat Administraţiei Prezidenţiale,

printr-o adresă formulată în data de 6 iunie 2008, copii de pe memoriile, cererile şi petiţiile

adresate de Grupul Marco, precum şi conţinutul celor solicitate de reprezentanţii acestui grup

cu prilejul audienţelor acordate la Palatul Cotroceni.

Potrivit lui Cristescu, Administraţia Prezidenţială a refuzat iniţial să transmită

înscrisurile solicitate, motivând că solicitarea respectivă trebuie adresată preşedintelui Traian

Băsescu, iar după o nouă solicitare adresată acestuia a primit înscrisurile cerute, mai puţin

stenogramele cu discuţiile purtate cu prilejul audienţelor, care constituiau o probă scrisă,

pertinentă şi concludentă.

- 24 -

Motivarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penală este vădit netemeinică, fiind, în

mare parte, de-a dreptul hilară. Procurorul Valentin Horia Şelaru realizează mai mult o

motivare filozofică economică decât una juridică pentru soluţia emisă, invocând dispoziţiile

Constituţiei României referitoare la libertatea economică şi la dreptul de petiţionare, precum

şi faptul că România a optat pentru modelul de piaţă liberalizat în domeniul energiei, model

utilizat în Europa.

Cu multă largheţe, procurorul care a dat neînceperea urmăririi penale motivează că

măsurile procesual penale utilizate pentru completarea materialului probator – interceptări şi

înregistrări audio – au infirmat ipoteza potrivit căreia, pe de o parte, învinuitul Vadim Benyatov şi

numiţii Vitaly Maschitsky, Valery Krasnov şi Marian Daniel Năstase ar pregăti comiterea

infracţiunii de subminare a economiei naţionale, iar pe de altă parte numiţii Elena Udrea, Teodor

Stolojon, Dorin Cocoş şi alţii nu ar fi avut o participaţie penală la această faptă penală.

Procurorul Şelaru invocă sau mai bine-zis „bate şaua” de nu mai puţin de patru ori în

cuprinsul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, că reprezentanţii Grupului Marco au

avut un interes legitim în negocierea şi asigurarea pentru S.C. Alro S.A. unor contracte de

furnizare a energiei pe termen lung (12 – 15 ani), în scopul de a obţine un preţ predictibil la

energie, în condiţiile în care acest preţ reprezenta 35% din costurile aluminiului produs.

În cazul Elenei Udrea, procurorul Şelaru recurge la o motivaţie mai mult decât hilară,

de-a dreptul absurdă: „împrejurarea că, citez: la data la care aceste discuţii sau întâlniri s-au

derulat, respectiv anii 2005- 2006, Elena Udrea, soţia lui Dorin Cocoş, ocupa funcţia de

consilier de stat şi şef al Cancelariei Prezidenţiale, este un element de notorietate care nu

schimbă starea de fapt, probele escluzând existenţa unei suspiciuni ori a vreunei legături cu

fapta penală care este dovedită că nu a fost comisă”.

În cazul soţului Elenei Udrea, procurorul Şelaru motivează că, citez: „este probat

faptul că Daniel Năstase a avut discuţii cu Dorin Cocoş pe teme care privesc mediul de

afaceri”,

Având în vedere stenogramele date recent publicităţii, ca să excludă orice suspiciuni şi

să dovedească că fapta nu a fost comisă, ar fi fost logic şi necesar ca procurorul Şelaru să-şi

pună şi să pună următoarele întrebări:

De unde ştia soţul doamnei consilier prezidenţial Elena Udrea la ce oră şi în ce salon

urmau să fie primiţi în audienţă reprezentanţii Grupului Marco la Palatul Cotroceni?

De unde puteau şti reprezentanţii Grupului Marco ce rezoluţie a pus Preşedintele

Traian Băsescu pe memoriul S.C. Alro S.A. şi ce intervenţie a făcut acesta şi consilierul

prezidenţial Teodor Stolojon la ministrul economiei Codruţ Şereş?

- 25 -

Pe ce s-a bazat ministrul Sereş când a afirmat că reprezentanţii S.C. Alro S.A. au

umblat cu valize cu milioane de dolari la Palatul Cotroceni?

Pe ce s-a bazat fost procuror-şef adjunct al DIICOT, Ciprian Nastasiu, când a afirmat

că a aflat, în cursul anchetei, că reprezentanţii ruşi ai Grupului Marco, au avut două întâlniri

cu consilierii prezidenţiali Elena Udrea şi Teodor Stolojan la hotelul Elenei Udrea din

Bucureşti, ocazie cu care s-ar fi dat suma de 4 milioane de euro?

De când aranjarea unor audienţe la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, precum şi a

unor intervenţii la nivel de Preşedinte al României sau de consilier prezidenţial reprezintă

simple discuţii despre mediul de afaceri?

De ce nu au fost efectuate cercetări asupra numiţilor Elena Udrea, Dorin Cocoş,

Teodor Stolojan şi sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă?

Preşedintele Traian Băsescu şi pupila sa Elena Udrea încearcă acum să dreagă

busuiocul, invocând că problemele S.C. Alro S.A. cu „băieţi deştepţi din energie” erau de

notorietate în mediul politic şi în mediul de afaceri, iar sprijinirea acestei firme era o chestiune

de interes naţional.

Mai mult, preşedintele Traian Băsescu încearcă să arunce pisica în curtea PSD,

afirmând că privatizarea dubioasă a S.C. Alro S.A. s-a realizat în timpul guvernării Adrian

Năstase, respectiv în anul 2002.

Da, este adevărat că privatizarea Alro a fost finalizată în timpul guvernării Năstase,

numai că sforile privatizării acestei societăţi strategice au fost trase anterior de trioul Traian

Băsescu, Valeriu Stoica, Teodor Stolojan. Privatizarea S.C. Alro S.A. a fost iniţiată în cadrul

unui Program PSAL (II), încheiat cu Banca Mondială în anul 1999, când Valeriu Stoica era

vicepremier şi ministru al justiţiei în Guvernul Radu Vasile, iar Traian Băsescu era ministrul

transporturilor şi negociator-şef al Guvernului cu Banca Mondială în ce priveşte Programul

PSAL, în timp ce Teodor Stolojan era angajat la Banca Mondială.

Mai mult, prin Hotărârea Guvernului României nr. 374/1999, ministrul Traian

Băsescu a fost desemnat coordonator al Programului PSAL care viza societăţi strategice cu

capital majoritar de stat ca Petrom, Sidex, Alro şi Alprom. Traian Băsescu a devenit în

perioada respectivă un fel de proconsul economico-financiar al Guvernelor Radu Vasile şi

Mugur Isărescu.

În timpul audierilor Comisiei pentru suspendarea Preşedintelui României, constituită

în 2007, în contextul unor acuzaţii aduse pe tema apropierii de proprietarii ruşi ai industriei de

aluminiu din ţara noastră, Traian Băsescu a fost reclamat că a introdus cu de la sine putere,

ocolind Guvernul, Alro şi Alprom pe lista societăţilor incluse în PSAL.

- 26 -

Atunci şi ulterior, Valeriu Stoica a asigurat consilierea şi reprezentarea juridică a

firmei Alro, prin firma sa de avocatură, cu privire la care s-a vehiculat în presă că încasa de la

Alro onorarii de 20 000 de euro lunar pentru consultanţă juridică.

După ce au revenit împreună la putere în decembrie 2004, marii apărători ai interesului

naţional: Traian Băsescu, Valeriu Stoica şi Teodor Stolojan s-au gândit să mai pună o vorbă,

să mai facă o faptă bună în beneficiul şi pentru prosperitatea S.C. Alro S.A.

Stimaţi colegi,

Având în vedere dispariţia CD-urilor cu interceptări din Dosarul „Alro”, acuzele

privind atitudinea obstrucţionistă a Serviciului Român de Informaţii şi Administraţiei

Prezidenţiale, îndepărtarea a trei procurori profesionişti care au lucrat în dosar, motivarea

netemeinică, chiar hilară, a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emise în cauză de un

procuror relativ anonim, suspectat că ar fi ofiţer acoperit al unui serviciu secret, precum şi

împrejurarea că în cauză nu au fost efectuate cercetări şi sub aspectul infracţiunii de trafic de

influenţă, consider că se impune efectuarea unei anchete parlamentare care să clarifice,

inclusiv circumstanţele implicării preşedintelui Traian Băsescu şi a unor colaboratori

importanţi şi apropiaţi, Teodor Stolojan, Valeriu Stoica, Elena Udrea, atât în privatizarea S.C.

Alro S.A., cât şi în obţinerea unor contracte pentru energie ieftină pe o perioadă îndelungată

în beneficiul acestei companii private cu capital străin.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)


Mulţumesc domnului senator.

Cu aceasta, am închis lista declaraţiilor politice şi doresc să vă informez că au fost

depuse în scris declaraţii politice din partea următorilor colegi:

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori Iulian Urban, Gheorghe

David şi Mihai Niţă.

Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, domnii senatori Adrian

Ţuţuianu, Alexandru Cordoş, Şerban Constantin Valeca, Florin Constantinescu, Trifon

Belacurencu, Gheorghe Pop, Ioan Mang, Gabriel Mutu şi Dan Voiculescu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii senatori Cornel Popa şi Marius-Petre

Nicoară.

Din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenţi, domnul senator Sorin-Serioja

Chivu.

- 27 -

Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către senatori:

Domnul Iulian Urban:

Declaraţia politică se intitulează „Soarta CSM se va tranşa la CCR”.

Cel mai probabil marţi, 9 noiembrie 2011, vor avea loc la Comisia juridică, de numiri,

disciplină, imunităţi şi validări din Senat audierile pentru candidaţii societăţii civile la

ocuparea unui loc în CSM (Consiliul Superior al Magistraturii). Pe lângă luptele care se duc

în jurul acestei chestiuni, se adaugă noi probleme majore.

În primul rând, deja către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări

din Senat se îndreaptă contestaţiile formulate de unele asociaţii profesionale ale magistraţilor

la adresa magistraţilor care au candidat şi au obţinut un al doilea mandat în CSM. Sigur, în

condiţiile în care aceste contestaţii au fost deja respinse de CSM sau se află în diferite stadii la

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări

din Senat cu greu va putea să se pronunţe asupra unor asemenea cereri, mai ales că din punct

de vedere al legii nu prea are dreptul să îşi bage nasul în voturile deja date de către magistraţi.

Cred că de fapt, indiferent de faptul că plenul Senatului va valida sau va invalida lista

membrilor CSM, intenţia ambelor tabere este să se ajungă la CCR (Curtea Constituţională a

României), care va avea dificila misiune să se pronunţe asupra problemei constituţionalităţii

obţinerii unui al doilea mandat în CSM de către persoane care au mai avut unul.

Interesant este faptul că sesizarea CCR se va face de către… parlamentari, în funcţie

de rezultatul votului din plen, susţinători ai uneia sau ai alteia din taberele formate în jurul

CSM. Iar CCR cred că va pronunţa de această dată o soluţie care nu va fi deloc pe placul

magistraţilor. Este doar un feeling.

Să mai adaug faptul că dezbaterile din Comisia juridică, de numiri, disciplină,

imunităţi şi validări a Senatului pe marginea listei membrilor CSM care se va înainta plenului

Senatului vor avea un caracter exclusiv şi eminamente politic. Cum în Comisia juridică, de

numiri, disciplină, imunităţi şi validări votul politic majoritar îl are PNL – PSD, rezultatul este

unul previzibil.

Deşi în plen voturile privind Consiliul Naţional de Integritate şi Autoritatea Naţională

de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal au demonstrat o extrem de slabă

mobilizare a senatorilor puterii, anticipez de pe acum că la votul privind CSM mobilizarea la

vot va fi egală cu cea similară unei moţiuni de cenzură. Asta şi pentru că evoluţia aplicării, a

punerii în practică, a legii micii reforme, mai ales în privinţa termenelor de judecată, va

determina implicarea directă până în ultimul moment a premierului şi a ministrului justiţiei,

tocmai datorită actului de frondă al CSM, care refuză să renunţe la normarea muncii.

- 28 -

Nori negri anunţă lupte dure în Senat în jurul CSM şi am impresia că se va juca soarta

justiţiei pe următorii cel puţin 10 ani de zile.

Vă mulţumesc.


Declaraţia politică este intitulată „Şi eu… de ce nu?”.



În prezentarea declaraţiei mele de astăzi am să pornesc de la o „povestioară adevărată”

a unei bătrâne, cetăţean al României care a trăit şi încă mai trăieşte o experienţă interesantă.

Iată despre ce este vorba şi ce ne spune ea:

„A venit criza! Păi, nu ştiu eu ce e aia, dar cred că poate fi de rău. Nu ştiu cât poate fi

de rău, însă am mai trecut eu prin aşa ceva când au fost războaie şi tot am izbutit. O fi cumva

şi acum… Dar de ce să-mi fac griji, pentru că, cu greu, dar tot am găsit în fiecare zi de

mâncare, chiar dacă nu am niciun fel de venit, că aşa au fost vremurile? Întorcându-se, o

observă pe vecina.

– Vecină, ştii… am auzit ceva de ăia, de Europa…

– Care? Poate… de Uniune.

– Da, ceva de felul ăsta.

– Şi ce pot să ne facă ăştia?

– Păi… am înţeles că ajută pe cei săraci.

– Dar care sunt săracii?

– Poate şi noi! Dar ştii ce? Eu mă duc să văd, că am văzut la televizor că se înghesuiau

mulţi să ia alimente şi erau multe. Înseamnă că toţi primesc.”

Aşa a ajuns bătrânica la locul cu pricina şi după câteva încercări a fost primită cu

multă amabilitate de către personalul care distribuia aceste alimente.

Numai că, fiind întrebată pe ce liste poate fi găsită, a rămas mirată, pentru că nu ştia de

aşa ceva. Apoi i s-a explicat frumos cum e cu acele ajutoare, adică pe listele acelea erau:

şomerii, pe alta cei cu venit minim garantat, apoi pensionarii cu pensie sub 400 de lei şi

handicapaţii cu probleme grave.

„Dumneavoastră de care sunteţi?” – o întrebă o doamnă, foarte amabilă.

„– Păi… nu ştiu.

– Bine, hai să le luăm pe rând. Uite, şomeră?

– Cum e asta?

– Cei care au lucrat şi nu mai au de lucru, dar primesc ceva bani.

- 29 -

– Nu, eu nu sunt aşa ceva.

– Atunci, nu aveţi nici venit minim garantat?

– Nu!

– Şi nici pensie?

– Nu, nici pensie!

– Probleme de handicap?

– Nu, nici aşa ceva!

– Atunci, nu puteţi primi!

– De ce? Mi se pare că cei de care mi-aţi spus au totuşi ceva venit şi primesc, iar eu,

care nu am nimic, nu pot primi?

– Ce să facem dacă nu vă încadraţi în niciuna dintre aceste categorii?

– Dacă spuneţi, aşa o fi…”

Şi aşa şi este! Tocmai de aceea cred că trebuie completată şi modificată Hotărârea de

Guvern nr. 600/2009 privind stabilirea beneficiarilor de ajutoare alimentare care provin din

stocurile de intervenţie comunitare destinate categoriilor de persoane cele mai defavorizate din

România, pentru că doar aşa pot intra în rândul beneficiarilor şi persoanele fără niciun venit.

Personal, consider că numărul persoanelor din această categorie, „fără niciun venit”,

este foarte mic la nivel naţional, însă cred că trebuie să le acordăm cel puţin aceeaşi atenţie ca

şi celorlalte categorii prevăzute în Hotărârea de Guvern nr. 600/2009.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Niţă:

Declaraţia politică se intitulează „Ziua Internaţională împotriva Fascismului şi

Antisemitismului”.

Ziua de 9 noiembrie a fost scrisă cu litere de sânge în istoria omenirii. Într-o astfel de

zi, în anul 1938, conducerea nazistă a Germaniei a dat liber la crimă tuturor decrepiţilor setoşi

de violenţă, batjocură, tâlhărie, viol şi asasinate, asmuţindu-i, prin agenţii Gestapo, împotriva

populaţiei germane de origine evreiască. Valul nenorocirilor s-a extins apoi în Austria, după

anexarea acestui stat sub pretextul eliberării şi al unificării. Masacrele au fost săvârşite prin

deplina colaborare a ciracilor lui Adolf Hitler, înregimentaţi în NSDAP, SS şi Hitlerjugend.

„Noaptea de Cristal” a marcat începutul Holocaustului, a cărui justificare nebunească era

purificarea rasei germanice.

Indiferent sub ce pretext s-ar fi dat startul cumplitului genocid, să nu uităm că

iniţiatorul principal era căsătorit cu o evreică, iar unul dintre soldaţii care au violat o altă

evreică, de 16 ani, a fost executat pentru că acea fată era nepoata lui Hitler. Aşadar era clar

- 30 -

încă de atunci că dementul ajuns dictator peste nemţi avea un caracter perfid, prin aceeaşi

viclenie criminală reuşind să-şi creeze un cerc de acoliţi, printre care se număra chiar şeful

statului fascist italian, a cărui nepoată, Alessandra Mussolini, ajunsă azi parlamentar, îi instigă

pe italieni împotriva emigranţilor români.

Dezastrul care a cuprins uluitor de rapid întreaga Europă a fost posibil din cauza lipsei

de reacţie, de vigilenţă şi de clarviziune a marilor puteri europene. Iată, aşadar, pentru ce

consider că pericolul xenofobiei şi intoleranţei nu mai trebuie niciodată ignorat, indiferent de

amploare sau de formele de manifestare.

Din acelaşi motiv imperios pe care-l supun atenţiei dumneavoastră, s-a instituit, la

nivel european, „Ziua Internaţională pentru Toleranţă” – 16 noiembrie, care semnifică

atitudinea europeană împotriva naţionalismului, rasismului, fascismului şi discriminării de

orice fel. Este o atitudine realistă, a prudenţei responsabile şi bazate pe adevărul constatat că

„popoarele care nu-şi cunosc istoria sunt obligate să o repete”.

Lumea contemporană pare să fi înţeles importanţa promovării toleranţei într-o

societate caracterizată prin diversitate culturală. România, ca ţară care a cunoscut substanţial

efectele nefaste ale celui de-al Doilea Război Mondial şi care a suportat opresiunea regimul

comunist, are datoria de a combate orice atitudine extremistă şi prejudecăţile generatoare de

antisemitism, rasism ori xenofobie. Pericole potenţiale încă există, mai ales în situaţia crizei

economice mondiale şi a unui exod fără precedent al populaţiei din ţările sărace – cu o

diversitate de etnii şi religii – către zonele puternic dezvoltate ale planetei.

Poziţia noastră faţă de oricare astfel de manifestări este legiferată prin însăşi Constituţia

ţării, care prevede, fără echivoc, dreptul la coexistenţă paşnică al tuturor cetăţenilor, interzicând

orice formă de discriminare. Comemorarea în fiecare an, la data de 9 noiembrie, a Zilei

Internaţionale împotriva Fascismului şi Antisemitismului trebuie considerată de către fiecare

dintre noi ca o datorie morală, având menirea să preîntâmpine, indiferent de situaţia socială a

momentului, escaladarea posibilelor violenţe şi transformarea lor într-o altă „noapte de cristal”.

Domnul Adrian Ţuţuianu:

Declaraţia politică este intitulată „Penibilul Guvern Boc”.

Stimaţi colegi,

Câte trebuie să mai facă acest Guvern ca să pice? Câte decizii neconstituţionale mai

trebuie să ia Emil Boc pentru a-şi da demisia? Câţi pixeli trebuie să mai numere domnul

Funeriu ca să lase educaţia pe mâinile unei persoane responsabile? Câte momente jenante

trebuie să mai suportaţi, stimaţi colegi care susţineţi acest regim, ca să vă daţi seama că e

nociv şi pentru dumneavoastră, şi pentru alte 20 de milioane de români?

- 31 -

Mai întâi, câteva cuvinte despre decizia Curţii Constituţionale. În primul rând, mă

bucur sincer că judecătorii de acolo au avut o tresărire de conştiinţă şi şi-au amintit care este

rolul lor: acela de a apăra interesele statului de drept, şi nu pe cele comandate dintr-un palat

sau altul. Sper din toată inima ca acesta să fie un prim pas pentru recredibilizarea

instituţională a Curţii, pentru asigurarea şi reinstaurarea echilibrului democratic în România.

În al doilea rând, nu pot să nu remarc cu îngrijorare declaraţiile liderilor UDMR de

după anunţarea deciziei Curţii. Cu tot respectul pentru colegul Frunda, dar când reclami

nerespectarea înţelegerilor din coaliţia guvernamentală într-o decizie a Curţii Constituţionale

te faci părtaş unei încercări de subminare a autorităţii acestui for.

Nu se poate, domnule Frunda, să declari cu subiect şi predicat că aveţi un „gust amar”

pentru că un „judecător al PDL” a votat împotriva legii propuse de Executiv. Şi apoi să te

plângi cum că decizia este „pur politică”. E inadmisibil!

În traducere liberă, reproşul dumneavoastră către liderii PDL este acela că n-au făcut

presiuni asupra judecătorilor ca să voteze cum le dictaţi dumneavoastră, şi nu propria lor

conştiinţă. Vă daţi seama cât de periculoase sunt aceste ieşiri? Vă daţi seama de derapajul pe

care îl sugeraţi?

Eu înţeleg că aveaţi un interes major ca Legea educaţiei să treacă prin asumare, fără ca

Legislativul să aibă vreun cuvânt de spus asupra conţinutul ei, dar de aici şi până la a pângări

o instituţie cum este Curtea Constituţională mi se pare exagerat, deplasat şi, repet, profund

periculos pentru ceea ce înseamnă stat de drept în România anului 2010.

Cât despre decizia Curţii în raport cu actualul Executiv, ce-aş putea să mai spun?

Nimic nou sub soare. Încă o palmă primită de Emil Boc. Una dintr-un lung şir de hotărâri

aberante care-l au drept promotor pe neconstituţionalistul din Răchiţele. Rând pe rând au

primit decizii de neconstituţionalitate ordonanţa de urgenţă a Guvernului cu privire la

interzicerea cumulării pensiei cu salariul, modificările la Legea funcţionarilor publici, Legea

privind numirea şefilor de servicii deconcentrate, tăierea pensiilor cu 15%, Legea lustraţiei,

Legea ANI şi câte şi mai câte. Totul în numai doi ani de zile. Doi ani de zile ale căror

rezultate se contabilizează în cea mai neagră listă din istoria acestei ţări.

Şi am spus-o de atâtea ori şi nu mă voi opri s-o reafirm ori de câte ori am ocazia, până

ce acest Guvern de impostori, iresponsabili, cinici şi incompetenţi ne va lăsa o dată pentru

totdeauna:

- un guvern lipsit de orice viziune politică, socială, economică;

- un guvern care ia decizii neconstituţionale pe bandă rulantă fără ca nimeni să-şi sume

vreo responsabilitate;

- 32 -

- un guvern care a dus la sărăcirea fără precedent a populaţiei. Şi v-aş ruga să aruncaţi

o privire pe un studiu recent al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii ca să vă daţi seama în

ce negură am ajuns. Populaţia înregistrează cel mai scăzut grad de optimism din 1990 încoace

şi cei mai mulţi dintre români cred că în ritmul actual vor trăi şi mai rău în următorii ani;

- un guvern care a batjocorit toate categoriile sociale;

- un guvern care a politizat în cel mai scandalos mod cu putinţă instituţiile statului;

- un guvern care negociază în genunchi cu instituţiile bancare doar-doar va rămâne la

putere;

- un guvern făcut preş la picioarele lui Traian Băsescu;

- un guvern implicat în afaceri ilegale, trafic de influenţă, deturnare de fonduri etc.;

- în fine, cel mai impopular guvern din istoria acestei ţări.

Practic, cine mai susţine Executivul? Pentru că, din ultimele reacţii ale unor parlamentari

PDL, firul se subţiază pe zi ce trece. Colegii Onofrei şi Hărdău sunt aici şi ieşirile lor din ultima

săptămână reprezintă un semnal mai mult decât evident că s-au săturat să fie ţinta ironiilor şi

oprobriului populaţiei în numele prostiilor fără număr debitate de Emil Boc şi haita sa. Trei

oameni rămân însă pe poziţii să-l apere pe prim-ministru: Gelu Vişan, Alin Popoviciu şi

Gheorghe Tinel. Dacă e să vă uitaţi într-o zi la televizor, n-au cum să vă scape. Sunt globe-trotterii

televiziunilor şi apologeţii de vârf ai acestui Guvern. Ne merităm soarta.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Cordoş:

Printr-o serie de măsuri guvernamentale, ordonanţe şi angajări ale răspunderii, domnul

Boc şi coaliţia care-l susţine au afectat dreptul la pensie al mai multor categorii de cetăţeni.

Este şi cazul militarilor, al poliţiştilor, al personalului care a lucrat în serviciile de informaţii

etc. Evident că aceste măsuri au provocat mari nemulţumiri, iar consecinţele lor ne vor costa

mult mai mult decât sumele cu care, eventual, s-ar reduce deficitele fondurilor de pensii.

În aceste condiţii, consider că se impune o acţiune politică de recuperare a dreptului la

pensie al personalului militar, al poliţiştilor şi al personalului din sistemul siguranţei

naţionale, în conformitate cu statutele legale şi negociate ale acestora. Declaraţia mea este o

pledoarie în acest sens şi ea se impune în acest moment, întrucât ar urma să stea la baza

construcţiei bugetelor de stat pentru anul 2011.

Avalanşa de ordonanţe, de angajări de răspundere ale Guvernului pe numeroase acte

normative, de legi adoptate de Parlament a dus la suprapuneri, confuzii şi contradicţii în

corpul jurisdicţional care reglementează diferite sfere ale vieţii sociale. Este mai ales cazul, în

ultimii ani, al actelor normative referitoare la salarizarea bugetarilor şi la pensiile publice.

- 33 -

Aici Guvernul a venit cu ordonanţe sau asumări de răspundere chiar şi atunci când în

Parlament se aflau proiecte de lege ale aceluiaşi Guvern în procedura de legiferare.

Aşa se face că, în momentul de faţă, avem o lege a pensiilor publice în vigoare, Legea

nr. 19/2000, mai multe statute profesionale care prevăd pensii de serviciu, un proiect de lege a

pensiilor publice în procedură de legiferare şi o lege cu măsuri în domeniul pensiilor, Legea

nr. 119/2010.

Şi ce facem când legile speciale, care nu au fost abrogate, prevăd pensii de serviciu, iar

Legea nr. 119/2010 le asimilează pensiilor din Legea nr. 19/2000 prin recalculare şi reducere,

deşi această lege în vigoare – Legea nr. 19/2000 – prevede că, dacă în urma recalculării

rezultă o pensie mai mică decât cea în plată, beneficiarul primeşte pensia mai avantajoasă?

În practica din ultimele trei luni s-a procedat însă exact invers, beneficiarul a primit

pensia cea mai mică. Acelaşi ghiveci legislativ este provocat şi în domeniul salarizării

bugetarilor şi al asistenţei sociale.

În afară de caracterul contradictoriu şi de confuziile induse în sistem prin acest

talmeş-balmeş de reglementări, problema pensiilor publice şi a salariilor bugetarilor mai

ridică unele aspecte imorale şi antisociale. Puterea, incapabilă să rezolve problemele

societăţii, le-a agravat şi, profitând de situaţia temporară dificilă şi de criza globală, a trecut la

amputarea definitivă a unor drepturi sociale, aşa cum sunt reducerea fără nicio analiză a

numărului de bugetari, reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor, şi la desfiinţarea statutelor

profesionale care prevedeau pensii de serviciu. Statul social era o mare cucerire a românilor în

aceşti 21 de ani, dar guvernanţii actuali vin cu argumentul crizei pentru a-i veni de hac.

Statutele profesionale ale militarilor, diplomaţilor, funcţionarilor parlamentari şi din

sistemul judiciar, ale magistraţilor şi aviatorilor, convenite între personalul angajat, sindicatele

acestora şi Guvern şi adoptate de Parlament prin lege organică, au valoarea unei legi a părţilor

contractuale. Or, o parte semnatară a contractului nu poate veni intempestiv cu modificarea

clauzelor contractuale fără acordul celorlalte părţi semnatare şi cu menţinerea obligaţiilor

pentru acestea. Aceasta ar echivala cu impunerea arbitrară, dictatorială a voinţei unei părţi în

detrimentul celorlalte. Salariaţii care beneficiază de aceste legi-statute profesionale, în prezent

pensionari, şi-au respectat contactul cu statul aşa cum prevedea legea, şi-au finalizat sarcinile

de serviciu şi aşteaptă, pe bună dreptate, ca şi statul să-şi respecte angajamentul faţă de ei.

Salariaţii bugetari şi beneficiarii pensiilor speciale sunt îndreptăţiţi să ceară statului să-şi

respecte obligaţiile legale, obligaţii care se întind dincolo de mandatul unui Guvern aflat în criză.

În prezent, legea specială, Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat,

reglementează într-un mod satisfăcător această materie şi nu a existat şi nu există niciun motiv

- 34 -

să fie amendată, suspendată sau abrogată. De altfel, chiar analizele venite dinspre Guvern

arată că se propune o schimbare doar de dragul schimbării, pentru că nu a adus şi nu va aduce

nimic bun decât crearea unei zâzanii fără rost în rândul acestui corp de profesionişti.

Peste această lege s-a venit, prin angajarea răspunderii Guvernului în anul 2010, cu

Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care, deşi nu o

abroga pe prima, înghesuia pensiile militare într-un aşa-zis sistem unitar de pensii publice, dar

cu un mod diferit de calcul, pentru că stagiul de contribuţie este cu 15 ani mai scăzut decât la

ceilalţi contribuabili, adică de 20 de ani în loc de 35 de ani. Cu această şmecherie s-a vrut să

fie înşelată toată lumea: militarii şi pensionarii militari, pe moment, pentru că vor avea, printr-

o inginerie de calcul, o pensie mai mare decât a celorlalţi asiguraţi, şi aceştia din urmă, pentru

că, chipurile, şi militarii au fost aduşi în rând cu toţi ceilalţi contribuabili asiguraţi.

În fapt, nu se realizează nici una, nici alta, casele de pensii rămân separate şi intacte,

cu tot paralelismul birocratic, calculul punctajului are la numitor alte cifre, deci nu poate fi

vorba de un sistem unitar şi nu se aduc economii la bugete, ci se complică echilibrarea lor,

statul urmând să plătească contribuţia angajatorului, iar militarul contribuţia personală, ceea

ce înseamnă cheltuieli în plus chiar în această perioadă de constrângeri bugetare. Bugetul de

pensii se va dezechilibra printr-un deficit şi mai mare, deoarece vor trebui plătite pensii unui

număr mare de pensionari militari, în raport cu numărul mult mai redus de cadre militare

active şi contribuabile.

În doctrina statului de drept, legea specială are prioritate în aplicare faţă de legea

generală, prin urmare, în virtutea acestui principiu, devine neaplicabilă Legea nr. 119/2010.

Însă Guvernul Boc nu se opreşte, ci merge înainte! Ca soldatul sovietic.

Dorind să rezolvăm aceste probleme şi să dăm satisfacţie personalului profesional din

domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, am propus un amendament în

proiectul de lege privind pensiile publice, în dezbaterea de la Comisia pentru muncă, familie

şi protecţie socială, iar dacă acest amendament nu va trece de plen vom veni cu o propunere

legislativă de abrogare a unor prevederi din Legea nr. 119/2010 şi de menţinere în vigoare şi

în aplicare a Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi a Legii nr. 80/1995 privind

statutul cadrelor militare.

Între timp, vom participa activ la examinarea şi amendarea Proiectului Legii

sistemului unitar de pensii publice, în aşa fel încât forma trimisă de Guvern să fie îmbunătăţită

corespunzător prevederilor constituţionale şi cadrului legislativ adoptat de Parlament,

Guvernul având obligaţia, într-un stat de drept democratic, să aplice legea, şi nu să-şi impună

- 35 -

voinţa şi incompetenţa peste capul reprezentanţilor aleşi ai poporului, care au misiunea de a

da legi bune pentru ţară şi popor.

Consider totodată că acţiunea de recalculare a pensiilor militare trebuie sistată,

deoarece este costisitoare, inutilă, generatoare de haos, confuzii şi nemulţumire.

Domnul Şerban Constantin Valeca:

Declaraţia politică este intitulată „Opoziţia solicită locuri de muncă şi productivitate,

puterea oferă fiscalitate şi concedieri”.


În urmă cu câteva zile, directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Dominique

Strauss-Kahn, a lansat, la deschiderea Forumului internaţional pentru dezvoltare umană, un apel

pentru a face din crearea de noi locuri de muncă „prioritatea noii mondializări”.

„Lumea a pierdut 30 de milioane de locuri de muncă din cauza crizei mondiale, iar

previziunile pentru anii care vor veni sunt de 400 de milioane de locuri de muncă”, a declarat

Dominique Strauss-Kahn.

„În cadrul noii mondializări, prioritatea principală este crearea de noi locuri de muncă,

cea de-a doua e crearea de noi locuri de muncă, iar cea de-a treia este crearea de noi locuri de

muncă”, a insistat directorul general al FMI.

Având în vedere aceste declaraţii, aş vrea să vă reamintesc, stimate colege şi stimaţi

colegi, că personal am atras de multe ori atenţia guvernanţilor, şi în special premierului Boc, să-şi

întoarcă „privirea” de la bănci şi fiscalitate şi să-şi îndrepte atenţia spre economia reală pentru a

scoate ţara din criza economică. Văzând incapacitatea Guvernului de a găsi soluţii practice, în

unele intervenţii am decis să nu fiu numai critic, ci să propun şi câteva măsuri concrete.

O politică economică inteligentă presupune, pe lângă investiţii în producţie şi

productivitate, şi luarea unor măsuri ca o parte cât mai mare din masa monetară internă să fie

folosită pentru cumpărarea de produse autohtone, astfel încât banii să fie folosiţi pentru

salariile românilor, pentru materiale şi servicii fabricate în ţară, adică pentru locuri de muncă.

Aceste politici nu încalcă norme interne sau europene dacă ar fi propuse de către Guvern

sindicatelor şi patronatelor, ca prevederi adiţionale în contractele colective de ramură.

În acest context, am propus premierului să nu se impoziteze bonurile de masă şi, ca

măsură alternativă, acordarea bonurilor de masă, a celor cadou, a bonurilor de concediu etc. să

fie condiţionată de cumpărarea de produse fabricate în România. În acest fel, se putea realiza

încurajarea consumului intern de produse româneşti, asigurându-se o piaţă garantată de circa

1,5 miliarde de euro numai în primul an, dezvoltând continuu noi locuri de muncă, cât şi

reflexul de a cumpăra produse fabricate în România.

- 36 -

Consider în continuare că politica de impozitare a bonurilor valorice susţinută de

Guvernul Boc este falimentară: pe de o parte aceste valori nu susţin producţia autohtonă, iar pe

de altă parte eficienţa măsurii şi interesul pentru acordarea de către unităţile economice vor

scădea odată cu apariţia impozitului. Relansarea producţiei autohtone, demararea de investiţii

care să producă plusvaloare, crearea de noi locuri de muncă sunt lucruri minimale pe care le-am

solicitat guvernanţilor în urma discuţiilor cu românii.

Toate aceste propuneri concrete ale mele au avut însă acelaşi efect pentru actualii

guvernanţi portocalii: zero! Întotdeauna, observaţiile şi propunerile, făcute, aşa cum am spus,

cu bună-credinţă, au primit răspunsuri în doi peri, care mai de care mai pe lângă subiect, ceea

ce mi-a demonstrat că nici nu i-a interesat şi, de multe ori, nici nu au înţeles ceea ce le-am

spus, lucru demonstrat printr-o lipsă totală a performanţei economice.

Din păcate, niciodată acest Guvern nu a arătat că ar intenţiona să facă efectiv ceva

pentru a scoate ţara din criza în care se află, să apeleze la institutele de cercetare pentru

elaborarea de politici de dezvoltare economică a ţării, aşa cum îi impune legea. Guvernanţii

noştri au o idee fixă despre ceea ce înseamnă măsuri anticriză: micşorarea veniturilor

populaţiei şi introducerea de noi impozite şi taxe.

Iată însă că acum aceste apeluri de creare de locuri de muncă vin de la oficiali

internaţionali de cel mai înalt nivel. Aşadar tot ceea ce am spus noi, reprezentanţii opoziţiei,

în ultima perioada se dovedeşte a fi, din păcate, adevărat: actuala putere portocalie nu ştie ce

trebuie să facă pentru a scoate ţara din criză.

Acestea fiind spuse, vă îndemn din nou, stimaţi colegi, să vă gândiţi la

responsabilitatea care ne revine în faţa celor care ne-au ales. Parlamentul României are

obligaţia să apere atât prezentul, cât şi viitorul acestui popor şi, indiferent de culoarea politică,

este necesar să impunem Guvernului să aplice măsurile juste pentru această ţară, iar în

perioada care urmează avem două legi importante care trebuie elaborate în interesul

oamenilor, şi aici mă refer la Legea educaţiei naţionale şi la bugetul de stat pe anul viitor.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Constantinescu:

Declaraţia politică se intitulează „Nu aduce anul ce aduce Guvernul Boc”.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

România a început să meargă pe calea democraţiei după decembrie sângeros al lui

1989. De atunci s-au perindat mai multe guverne, am avut tot soiul de majorităţi parlamentare,

nicio guvernare nu a semănat cu alta. Constituţia României s-a schimbat, iar pretenţiile

- 37 -

tranziţiei democratice au fost din ce în ce mai mari. Libertatea oferită de democraţie însă este

din ce în ce mai prost înţeleasă de instituţiile aşa-zis democratice. Şi am să vă explic în cele ce

urmează de ce se întâmplă acest lucru.

Guvernul Boc întrece în abuzuri toate guvernările postdecembriste. A reuşit

performanţa să încalce toate regulile constituţionale. Democraţia şi statul de drept presupun,

la urma urmei, separaţia puterilor în stat. Executivul a demonstrat că nu cunoaşte nici măcar

minimumul de noţiuni ale funcţionării statelor democratice moderne.

Odată ce există putere legislativă, aceasta trebuie lăsată să lucreze. Nu s-a întâmplat

aşa, cel puţin în ceea ce priveşte Legea educaţiei. Deşi acest act normativ se afla în dezbatere

la Parlament, Guvernul şi-a asumat răspunderea. Firesc, intervenţia Curţii Constituţionale a

fost justă.

Astfel, nu înţeleg ce explicaţii sau motivări mai aşteaptă Guvernul, pentru că este clar

o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, oricum am considera problema în cauză şi

pe oricine am cita, de la Aristotel la Montesquieu. Nu vreau să fac acum o pledoarie despre

ideile politice ale marilor gânditori. Cert este că inclusiv guvernanţii îşi cunosc greşeala, însă

e mai greu cu recunoaşterea ei.


Dacă ar trebui să vorbim despre legile pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea

numai în acest an, am constata că niciun alt guvern din istoria recentă a României nu a abuzat

atât de mult şi nu a minimalizat atât de vizibil rolul Parlamentului.

Prin urmare, angajarea răspunderii pe legile austerităţii, angajarea răspunderii pe

Legea educaţiei sunt doar două probe din acest an prin care am putea afirma deschis faptul că

acest Guvern nu are susţinere parlamentară. O ştie foarte bine şi abuzează de atributul de a-şi

angaja răspunderea. Este o strategie extrem de deficitară, care mai degrabă întârzie

dezbaterile. Oricum, până acum s-a constatat că Guvernul Boc nu a fost în câştig de cauză.

La ce ne conduc cu gândul acţiunile Guvernului? La faptul că acest Guvern se

gândeşte să persevereze în naivitate, asumându-şi răspunderea şi pe alte legi, cum ar fi Legea

salarizării unitare, a pensiilor şi aşa mai departe.

Le amintesc stimaţilor guvernanţi că dumnealor sunt numiţi şi nu au dreptul să

minimalizeze rolul celor aleşi, cei care îi reprezintă în fapt pe cetăţenii acestei ţări.

Vă mulţumesc.

Domnul Trifon Belacurencu:

Declaraţia politică este intitulată „Se cuvine să nu uităm ziua memorabilă de 14

noiembrie 1878”.

- 38 -

Dacă unirea românilor a fost, cum cu îndreptăţire s-a spus, o chintesenţă a vieţii

noastre istorice, reunirea Dobrogei cu Ţara, împlinită în urmă cu 132 de ani, este o

semnificativă ilustrare în acest sens.

„Aici, în Dobrogea – spunea Nicolae Iorga –, n-am răsărit pe nepregătite, într-un ceas

de noroc războinic sau de chibzuială diplomatică. România a putut să nu ceară această

întindere de teritoriu… Poporul românesc, mocanul, cojanul au pretins-o prin dezvoltarea

însăşi a necesitaţilor istorice.”

Complement natural al „ţărilor carpatice”, Dobrogea a împărtăşit, se ştie, destinul

dramatic al întregului pământ românesc.

În această răscruce a invaziilor şi „jocurilor” strategice de la gurile Dunării – „centrul

de gravitate al lumii”, în viziunea lui Talleyrand –, drumul râurilor dace şi-a găsit terminalul

natural, alimentând românitatea transdanubiană şi orientând-o firesc spre spaţiul comun de

naţionalitate.

Efectele dominaţiei otomane, acele „carcase suprastructurale” vizibile în planul

mişcărilor demografice, al „anexiunii” toponimice şi administrative, în deturnarea rosturilor

economice şi geopolitice ale Dobrogei, în orânduirea vieţii istorice a românilor n-au putut-o,

de aceea, disloca, înstrăina fundamental de aria naturală de apartenenţă.

Ele au generat particularităţi, dar nu şi incompatibilităţi insurmontabile care să fi

transformat ţinuturile danubiano-pontice într-un „teritoriu al tuturor şi al nimănui”.

„Preponderenţa politică tăcută” a românilor dobrogeni, care, constata Ion Ionescu de la Brad,

la mijlocul secolului al XIX-lea, românizează toate celelalte populaţii cu care convieţuiesc,

definea din acest punct de vedere identitatea de fapt, dincolo de suveranitatea de drept.

Dobrogea a devenit însă obiect al dezbaterii internaţionale într-un context guvernat de

filosofia echilibrului prin compensaţii.

Era, cum remarca Nicolae Iorga, „exproprierea în folosul Puterilor, a tuturora”,

sfidând „orice legitimitate a tendinţelor naţionale”.

Faţă cu imperativele „unui prezent plin de ameninţări”.

Puterile reunite la Berlin au impus din nou statului român asumarea unei decizii

proclamate „despre noi, fără noi”: cedarea Basarabiei meridionale şi reunirea Dobrogei.

O restituţie istorică se înfăptuia, aşadar, concomitent cu nesocotirea dreptului, a

legitimităţii.

România n-a putut evita să fie victima politicii de compensaţie a Puterilor, a refuzat

însă şi la Congresul de la Berlin, în temeiul intereselor de neam, condiţia de „ţară a

compensaţiilor”.

- 39 -

Printr-un exerciţiu de tenacitate şi raţionament, diplomaţia românească a reuşit să evite

o soluţie compromiţătoare, păstrând integritatea principiilor ce fundamentau politica idealului

panromânesc.

Era maniera în care bărbaţii de stat chemaţi să poarte răspunderea destinului naţional

într-un moment de răscruce înţelegeau să „concilieze” o dilemă dramatică a politicii

româneşti: restaurarea unui drept istoric, prin siluirea spiritului sau.

Printr-un „aranjament de ordine europeană” ce eluda complet varianta „schimbului

teritorial” prescris la San Stefano, Dobrogea era reunită României în succesiune directă de la

Imperiul Otoman.

România, reflecta peste ani Ion I.C. Brătianu, „n-a voit să primească Dobrogea de la

Rusia, drept compensaţie, ci de la Congres, ca o restabilire a unei vechi stăpâniri şi consacrare

a unui interes european la gurile Dunării”.

Întemeiată pe concepţia că „luarea în posesiune a Dobrogei nu este o chestiune de

dominare, ci de convieţuire, căci nu e vorba de cucerire, ci de uniune”, clasa politică

românească a vremii a uzat de legile integrării.

Reconversia societăţii dobrogene ca „Românie transdanubiană” nu a însemnat un

proces de absorbţie.

România nu asimilează „Orientul în miniatură” din dreapta Dunării, ci îl integrează, nu

„românizează” în sensul atentatului la identitate, ci construieşte unitatea societăţii româneşti

în respectul diversităţii naţionale, confesionale.

Desigur, în „seria” actelor istorice care au marcat devenirea statului român modern,

reunirea Dobrogei a fost un moment de întregire, deosebit însă de cele consacrate la 1859 şi 1918.

Nu este un act de unire naţională în accepţiunea îndeobşte consacrată, nu este însă o

anexiune.

Fie şi această căutare de a defini prin cuvânt esenţa unui întreg proces istoric este o

ilustrare a dramatismului destinului nostru naţional.

Istoria reunirii Dobrogei este una din ipostazele sale şi confirmarea unei geniale

concluzii: „Istoria acestui neam nu este un joc al întâmplării, un capriciu al norocului risipit în

clipa însă în care s-a înglobat” efectul unei tranzacţii vremelnice în ciocnirea de interese ale

marilor imperialisme ce tind numai la stabilirea, între ele, a unor zone de neutralizare şi de

echilibru.

Nu este o „Românie a Congresului…, ci o Românie întemeiată pe truda a doua

milenii, care a clădit aici, pe temelii şi mai vechi, singurul popor al Europei ce a păstrat nu

numai graiul şi datina, dar şi numele Romei”. (Gheorghe I. Brătianu)

- 40 -

„Genealogia nu se proslăveşte, ci se merită!”, reflecta, cândva, Nicolae Iorga.

Omagiind astăzi, la împlinirea a 132 de ani de la revenirea Dobrogei la matcă, pe toţi acei ce

i-au păstrat vie fiinţa românismului, pe ostaşii Independenţei şi părinţii spirituali ai integrării

sale, dublând cu tăria braţului ascuţimea minţii, pe ziditorii ştiuţi şi neştiuţi de credinţa şi

slava românească, pe toţi acei care au gândit şi au împlinit destinul dobrogean în context

naţional, datorăm totodată relevarea unor pilde pe care istoria ni le inspiră:

a) Reunirea Dobrogei este un act istoric nerevendicat partinic. Modestia în slujirea

intereselor neamului este proba măreţiei caracterelor.

b) Demnitatea naţională este o valoare ce se impune, nu se revendică. Interesul

naţional este o valoare ce nu se tranzacţionează şi nu se scuză abandonarea „tărâmului înalt al

principiilor”.

c) Credinţa în vitalitatea fiinţei şi destinului neamului românesc se cuvine a fi un

contrafort moral împotriva încercărilor vremii. Într-un alt timp, la o altă scară istorică,

repetăm astăzi o obsedantă experienţă istorică sub semnul competiţiei cu timpul şi orizonturile

lumii civilizate a „foamei” de resurse şi calvarului unor reînnoite sacrificii. Luptătorii pier, dar

nu îngenunchează, spune Mihail Sadoveanu, iar în dureri şi încercări un popor iese mai tare,

mai bun – iată un precept de pedagogie naţională nicicând desuet.

d) Istoria înscrie în tablele sale de bronz fapta celor ce i-au înţeles succesul şi-i reneagă

totodată pe impostori. Să ştim aceasta cu teamă şi speranţă şi bucurie!

Tot ceea ce va fi când noi nu vom mai fi este eternitatea patriei române.

Vă mulţumesc dumneavoastră şi domnului profesor Sorin Mureşanu din Măcin pentru

sprijinul acordat în redactarea acestei declaraţii.

Domnul Gheorghe Pop:

Declaraţia politică se intitulează „«La mulţi ani!» unui preşedinte neajuns la

maturitate”.

Dragi colegi,

Zilele trecute, mai precis pe data de 4 noiembrie, am avut prilejul de a sărbători ziua

de naştere a lui Traian Băsescu, Preşedintele României. Ţin şi eu pe această cale să îi transmit,

cu o oarecare întârziere, urările mele, pentru că aşa este frumos, chiar şi în politică.

Ceea ce mă supără pe mine nu este faptul că trebuie să îi fac urări Preşedintelui

României, ci cărei persoane trebuie să îi adresez urările. Fără îndoială că există o vorbă care

spune să nu judeci pe nimeni dacă nu vrei să fii tu însuţi judecat, însă în această situaţie îmi

permit să cer conştiinţei o derogare. Părerea mea este că, deşi s-a mai spus asta în nenumărate

- 41 -

rânduri, Traian Băsescu este un preşedinte imatur, un preşedinte care a ajuns la o vârstă a

maturităţii, dar care a rămas blocat şi complexat la un stadiu primar al înţelepciunii.

Spun asta în ideea în care am avut până acum neplăcuta experienţă de a suporta

ruşinea acţiunilor spontane şi necugetate ale înaltprealuminatului, acţiuni care ne-au pus în

dificultate pe noi, clasa politică, care a trebuit să dăm seamă cetăţenilor din teritoriu.

Nu mai departe ca nouă, politicienilor, le-a fost ruşine cetăţenilor cu acest preşedinte

al nostru şi, poate în ruşinea lor, nu au mai avut cui să se plângă.

Nu are sens să fac referire la mai vechile afirmaţii şi activităţi prezidenţiale, deoarece

tuturor ne sunt arhicunoscute. Voi face referinţă la două afirmaţii în contradictoriu, făcute de

către domnul preşedinte în preajma zilei sale de naştere.

Într-o primă fază, într-o conferinţă de presă care a avut loc la Palatul Cotroceni

săptămâna trecută, preşedintele declara, într-o limbă engleză stâlcită şi destul de greoaie

pentru dânsul, că starea economică a ţării noastre nu este una tocmai favorabilă şi, conform

unor măsurători efectuate, în anul viitor starea economică a ţării se va mai adânci, fără

speranţe de redresare la orizont.

În cea de-a doua fază, acelaşi preşedinte imatur, fiind într-o deplasare transfrontalieră,

a declarat într-o altă conferinţă de presă că starea economică a României este pe drumul cel

bun şi că măsurătorile efectuate prevăd o creştere economică favorabilă.

Oricare ar fi argumentele preşedintelui la aceste declaraţii contradictorii, actul său a

fost unul pueril şi lipsit de responsabilitate, ruşinat probabil el însuşi de modul în care se

prezintă actul său de management. Dacă a minţit când a spus că economia e descendentă,

înseamnă că are afaceri de ascuns pe care populaţia nu trebuie să le cunoască, iar dacă a minţit

când a spus că economia e favorabilă, nu a făcut decât să ascundă de ochii altora starea reală

din ograda lui.

Cam aşa s-a exprimat, dragi colegi, un preşedinte ce se consideră matur, în preajma

aniversării sale de 59 de ani.

Îmi pare rău, domnule preşedinte, dar nu daţi dovada celor 59 de ani pe care i-aţi

împlinit. Stau şi mă întreb dacă nu cumva cei de la evidenţa populaţiei nu v-au atribuit vârsta

corectă.

Anul viitor, preşedintele nostru imatur va împlini 60 de ani, vârstă la care în mod

normal se atinge pragul senectuţii, al maturităţii, pragul vârstei a treia. Îmi vine greu să cred,

având în vedere experienţele trăite până acum în legătură cu Traian Băsescu, că într-un an de

zile preşedintele nostru va recupera toată experienţa necesară pentru a fi demn de a ajunge la

vârsta a treia. Vă mulţumesc.

- 42 -

Domnul Ioan Mang:

Declaraţia politică este intitulată „Decizia Curţii Constituţionale este o victorie a

statului de drept”.

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută, alături de dumneavoastră am luat act cu satisfacţie de decizia Curţii

Constituţionale privind neconstituţionalitatea asumării răspunderii Guvernului pe Legea

educaţiei naţionale. Este o decizie pe care am aşteptat-o şi mă bucur că legea îşi va putea

urma traseul normal din Parlamentul României.

Consider că este un act de normalitate pentru funcţionarea democraţiei şi a

parlamentarismului din România. Decizia Curţii Constituţionale vine să confirme încă o dată

ceea ce am susţinut tot timpul: Legea educaţiei este mult prea importantă pentru societatea

românească pentru a fi adoptată printr-o procedură care exclude dezbaterea parlamentară.

Faptul că decizia Curţii Constituţionale a fost cea pe care o aşteptam nu îl consider

neapărat o victorie a PSD, ci mai degrabă una a statului de drept din România. Bucuria care s-a

manifestat în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport nu a fost declanşată de faptul că

noi, cei din opoziţie, am fi câştigat ceva. Ea a fost declanşată de faptul că în România încă mai

avem stat de drept, încă mai putem avea încrederea că există o instituţie care, peste toate

recomandările şi comenzile politice, poate hotărî împotriva deciziilor Guvernului şi ale şefului

statului.

Nu ne-am bucurat pentru că a pierdut PDL, UDMR sau altcineva. Ne-am bucurat

pentru că s-a revenit la normalitate, iar munca noastră de până acum nu a fost în zadar. Ne-am

bucurat pentru că în urma acestei decizii a ieşit câştigător sistemul naţional de învăţământ.

Consider că este un lucru foarte grav că preşedintele UDMR, dar şi Preşedintele

României au acuzat Curtea Constituţională de luarea unor decizii politice sau au etichetat

decizia Curţii ca fiind una eronată. Nu cred că un preşedinte de ţară, fie el chiar şi Traian

Băsescu, poate să facă astfel de afirmaţii la adresa unei instituţii cu rol juridic şi numai juridic.

Dacă am ajuns în România să nu mai avem încredere nici în deciziile Curţii Constituţionale,

înseamnă că statul de drept a apus de mult.

Decizia Curţii Constituţionale nu poate fi acuzată că ar fi o decizie politică, pentru că

ea a fost adoptată în condiţiile în care puterea este mai bine reprezentată în Curte decât

opoziţia. Cu toate acestea, nu s-a dat o decizie favorabilă puterii, deci nu este o decizie

politică, este o decizie juridică, absolut legală.

Dincolo de bucuria noastră, îmi pare sincer rău că din cauza incompetenţei şi

încăpăţânării unor membri ai Guvernului s-a putut ajunge în această situaţie, care nu face bine

- 43 -

sistemului de învăţământ românesc. Dacă ar avea o minimă decenţă, domnii Daniel Funeriu şi

Emil Boc ar fi trebuit să-şi dea de mult demisia.

Domnul Funeriu, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, ar trebui să

plece pentru că a dovedit încă o dată – deşi nu mai era cazul – că nu este pregătit pentru

această funcţie, că nu cunoaşte sistemul de educaţie şi că nu ştie să comunice cu cei din

sistemul de învăţământ. Domnul Boc ar trebui să demisioneze pentru că s-a obişnuit să

perpetueze deciziile în greşeli constituţionale.

În calitatea mea de cadru didactic universitar, am propus Senatului Universităţii

„Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca să ia în discuţie retragerea titlului de conferenţiar universitar

de drept constituţional domnului Emil Boc. El nu se află la prima, ci este, din câte ştiu, la a

şasea sau a şaptea greşeală de acest gen.

Oare cum poţi să mai predai un curs de drept constituţional, când în calitate de premier

ai dat atât de multe legi neconstituţionale, fie pentru conţinutul lor, fie pentru probleme de

procedură?

Aud tot felul de declaraţii ale celor doi domni, care spun că Guvernul trebuie să se

întâlnească cu parlamentarii să vadă ce este de făcut pe mai departe. Noi ştim foarte bine ce

avem de făcut: să aplicăm Regulamentul Senatului, adică să continuăm dezbaterile în comisie,

să finalizăm raportul şi să-l prezentăm în plenul Senatului. Nu avem ce negocia nici cu

domnul Emil Boc, nici cu domnul Traian Băsescu, nici cu domnii Funeriu sau Markó Béla.

Stimate doamne şi stimaţi domni senatori,

Din cele 331 de articole ale Legii educaţiei, până astăzi am lucrat la partea ce vizează

învăţământul preuniversitar, ceea ce înseamnă 105 articole, plus încă vreo 50 de articole din

statutul personalului didactic preuniversitar. Deci ne-au mai rămas aproximativ 180 de articole.

Pentru perioada ce urmează avem pe agendă capitolul despre învăţământul universitar

şi statutul cadrelor didactice din învăţământul universitar. De asemenea, avem în vedere şi

câteva articole care au fost trecute prin consens în prezenţa domnului ministru al educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului, dar care, am constat noi cu surprindere, în varianta

prezentată la asumare au fost schimbate de către domnul Funeriu, care a decis să nu mai ţină

cont de părerea noastră.

Urmează ca de astăzi să ne întâlnim din nou în comisie şi sper ca în luna noiembrie –

aşa cum am promis – să putem încheia dezbaterea şi să adoptăm raportul final, astfel încât

până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare să avem o lege nouă, adoptată prin votul

Senatului. Îmi exprim speranţa că vom continua lucrul în consens, aşa cum au fost şi până

acum toate discuţiile din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport pe această lege.

- 44 -

În încheiere, un singur aspect aş mai vrea să punctez în ceea ce priveşte un aspect

important al Legii educaţiei: învăţământul minorităţilor.

Noi, cei din PSD, suntem de acord că trebuie să respectăm toate principiile europene

în materie, să acordăm toate drepturile prevăzute de legile în vigoare şi practica europeană.

Trăim în Europa şi trebuie să avem deschidere către toate minorităţile din ţară.

Pe de altă parte însă, nu putem fi de acord cu segregarea sau cu intenţia de segregare a

copiilor în şcoli. Statele Unite ale Americii, care sunt un model de democraţie şi care, spunem

noi, au un învăţământ evoluat, s-au luptat aproape 100 de ani să elimine segregarea pe criterii

rasiale din şcoli. De asemenea, toate reglementările Uniunii Europene în vigoare interzic

separarea copiilor pe criterii etnice. Noi nu vrem să aducem, în anul 2010, segregarea înapoi

în şcolile din România. Putem discuta şi negocia despre multe aspecte ale legii, despre acest

lucru nu poate fi vorba. Vă mulţumesc.

Domnul Gabriel Mutu:

Declaraţia politică se intitulează „Dedublarea statului român”.


Stimaţi colegi,

Curtea de Conturi a prezentat un raport privind cheltuielile pe care statul român le face

prin angajarea unor contracte cu firme de avocatură. Bineînţeles că subiectul a fost imediat

plasat într-un con de umbră, fiind, din câte se pare, o practică foarte mult perfecţionată în

ultimii ani.

Nici mai mult, nici mai puţin, administraţia centrală şi cea locală, de foarte multe ori în

ultimii doi ani, au angajat case de avocatură pentru consultanţă juridică. Evident că în acest

context se nasc imediat câteva întrebări: de ce statul mai angajează funcţionari sau cum mai

putem susţine faptul că aparatul birocratic este augmentat?

Practic, asistăm la o dedublare a statului, acest proces fiind similar nu numai în

privinţa expertizei juridice şi la nivel economic sau sociologic. Cu alte cuvinte, anumite

funcţii ale statului sunt realizate din exteriorul său, deşi, teoretic, ar exista resursele necesare

pentru realizarea acestora.

Stimaţi colegi,

Vorbim în România ultimilor ani de necesitatea unei reforme reale a statului, în

general, şi a aparatului său birocratic. Spunem că avem prea mulţi funcţionari, dar cu toate

acestea serviciile lor sunt, după câte putem observa, neglijate pentru a putea fi îndeplinite de

societăţi private.

- 45 -

De asemenea, spunem că nu ne putem permite să plătim salarii decente la stat pentru

că, nu-i aşa, bugetul este insuficient. Altfel spus, statul român nu poate angaja oameni cu

expertiză pentru că acestora nu le convin salariile de la stat, dar pe de altă parte aceste fonduri

sunt redirecţionate în exterior.

Pe de altă parte, nu putem să nu observăm şi un alt fenomen. Oricât de multă bună-credinţă

ar exista, apare suspect faptul că, din cele 600 de milioane de euro pe care statul român i-a

angajat în ultimii doi ani pentru jurişti, mai mult de jumătate, mai precis 320 de milioane, au

fost viraţi în conturile caselor de avocatură. Aceasta fiind bineînţeles o medie, pentru că, de

exemplu, Ministerul Finanţelor Publice, aşa cum reiese din raportul Curţii de Conturi, a

cheltuit de 40 de ori mai mulţi bani pentru consultanţă juridică din exterior decât cu plata

angajaţilor proprii, jurişti.

Ei bine, în aceste condiţii, este inevitabil să nu apară suspiciuni.

Tocmai de aceea s-a ajuns la concluzia că de multe ori aceste contracte au fost oferite

caselor de avocatură, deşi sarcinile puteau fi duse la îndeplinire din interior. În acest caz,

stimaţi colegi, de ce continuăm se ne mai punem întrebări cu privire la eficienţa şi eficacitatea

aparatului birocratic?

Cum pot fi funcţionarii din administraţie performanţi, atâta timp cât activitatea lor este

din start vidată de conţinut? Cum să nu avem impresia că sunt prea mulţi jurişti, care sunt

plătiţi degeaba, atâta timp cât filosofia de funcţionare a statului român îi exclude?

Cât de reală mai apare discuţia despre necesitatea diminuării cheltuielilor aparatului

bugetar, de vreme ce noi direcţionăm sume cu mult mai mari în exterior? Interesant este că

acest fenomen nu este specific administraţiei centrale, multe primării din ţară acordând sume

importante de bani pe aceeaşi schemă.

Este de prisos să mai vorbim de eficienţă şi de legalitate, de performanţă şi celeritate

sau, în general, de principii în administraţia publică, de vreme ce eludăm intenţionat logica

internă de funcţionare a statului modern.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Voiculescu:

Declaraţia politică este intitulată „Soluţie concretă pentru bugetari”.

Statul este direct responsabil pentru că bugetarii nu îşi mai pot plăti ratele.

Bugetarii aveau un contract (individual şi colectiv) cu statul. Acest contract le garanta

anumite venituri salariale. Totodată, statul (prin reprezentanţii săi la vârf – preşedinte,

premier) i-a asigurat constant pe bugetari, în perioada 2008-2009 şi primul trimestru din 2010,

că nu le vor scădea veniturile.

- 46 -

Având garanţiile contractuale şi angajamentele explicite din partea statului, bugetarii

au contractat credite de la bănci. S-au împrumutat în funcţie de resursele financiare de care

dispuneau în mod legal şi de care nu aveau niciun motiv să se îndoiască.

Însă statul a redus unilateral şi imprevizibil veniturile bugetarilor. Bugetarii nu îşi mai

pot achita ratele, dar responsabilitatea nu le aparţine. Culpa este, în mod evident, a statului,

care i-a asigurat pe bugetari că veniturile lor nu vor fi diminuate.

Statul trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru această culpă. Statul are obligaţia de

a-i sprijini pe bugetari. Statul nu se poate deroba de răspundere, nu poate asista impasibil la

desfăşurarea unei drame de proporţii naţionale pe care a creat-o nemijlocit.

În aceste condiţii, vă propun, domnule preşedinte, o soluţie concretă: statul să acorde

bugetarilor bonuri compensatorii cu o valoare egală cu diminuarea salarială suferită în

perioada 1 iulie – 31 decembrie 2010.

Construcţia este tripartită: stat – bugetari – bănci. Toate cele trei părţi sunt interconectate.

A. Statul

Statul avea un contract cu bugetarii cărora le garanta un anumit nivel al veniturilor. La

un moment dat, încălcându-şi obligaţiile asumate contractual faţă de bugetari şi promisiunile

constante, statul a redus unilateral veniturile bugetarilor. Aşadar statul are o culpă gravă faţă

de bugetari.

B. Bugetarii

Având un nivel de venit garantat contractual şi având asigurările statului că salariile nu

vor fi reduse, bugetarii şi-au asumat o serie de obligaţii financiare faţă de bănci. Când venitul

le-a fost redus prin decizia unilaterală şi imprevizibilă a statului, bugetarii nu şi-au mai putut

onora obligaţiile financiare.

C. Băncile

Crezând în asigurările statului şi în valabilitatea contractelor dintre stat şi bugetari,

băncile au acordat credite bugetarilor. Ca urmare a deciziei unilaterale şi imprevizibile a

statutului de a reduce salariile, debitorii lor – bugetarii – au devenit insolvabili, rata creditelor

neperformante a crescut semnificativ şi ameninţă să le afecteze stabilitatea. Până la finalul

acestui an se estimează că rata creditelor neperformante va atinge aproximativ 20% din totalul

creditelor acordate.

Elemente procedurale concrete:

1. Statul va emite pentru bugetari bonuri compensatorii cu valoare egală cu reducerea

salarială suferită în perioada 1 iulie 2010 – 31 decembrie 2010.

- 47 -

2. În prealabil, statul va încheia un acord cu băncile prin care băncile se vor obliga să

răscumpere aceste bonuri la valoarea lor nominală (eventual, în funcţie de cota lor de piaţă).

Termenul de răscumpărare a acestor bonuri va fi de minimum şapte ani, cu o dobândă stabilită

între stat şi bănci.

3. Bugetarii care au credite la bănci îşi vor putea plăti creditele şi eventualele restanţe

cu bonurile compensatorii.

Utilitate:

a) Avantaj pentru bugetari: reuşesc să-şi achite restanţele, îşi salvează casele, bunurile,

îşi echilibrează bugetul.

b) Avantaj pentru bănci: acordă credite cu garanţie suverană (vor fi credite garantate

de stat, în locul unor credite cu grad ridicat de risc, acordate unor debitori deveniţi

insolvabili).

c) Avantaj pentru stat: îşi rezolvă o gravă problemă socială – reface încrederea în

instituţiile statului, încurajează consumul şi producţia internă.

Din 1,3 milioane de bugetari, peste 700 000 au rate la bancă. Aceşti cetăţeni români îşi

pierd casele, au atins un nivel extrem de disperare, viaţa lor este complet răvăşită.

Principala responsabilitate pentru aceste drame aparţine statului roman.

În consecinţă, statul, prin instituţiile sale fundamentale, trebuie să se implice, trebuie

să îşi asume această responsabilitate, trebuie să fie solidar cu propriii cetăţeni.

Domnul Marius-Petre Nicoară:

Declaraţia politică este intitulată „Să păstrăm proporţiile”.

Astăzi mă voi referi la un subiect care a declanşat discuţii aprinse printre şoferii

români. Prevederile ordonanţei de urgenţă – propusă de Ministerul Transporturilor şi

Infrastructurii – referitoare la echiparea autovehiculelor de iarnă sunt disproporţionate. De

acord că sunt necesare măsuri pentru sporirea siguranţei pe şoselele României, indiferent de

vreme, dar asta nu înseamnă că trebuie să începem prin a băga adânc mâna în buzunarele

oamenilor.

În condiţiile în care amenda pentru neechiparea maşinii este echivalentă cu salariul

minim pe economie sau mai mare, găsesc că cel mai nimerit ar fi ca doamna ministru Anca

Boagiu să mai analizeze o dată textul ordonanţei. De altfel, nu ştiu dacă nu cumva instanţele

de judecată nu ar da câştig de cauză celui amendat, în cazul unui proces, tocmai pe acest

considerent: al disproporţionalităţii sumei prevăzute pentru amendă.

Am discutat şi cu reprezentanţi ai transportatorilor autorizaţi, care sunt şi mai

nemulţumiţi, în cazul lor amenzile fiind de-a dreptul impresionante. Acest lucru ar însemna

- 48 -

încă un STOP în plus în calea afacerii lor, aşa cum s-au obişnuit deja în timpul guvernării

Boc.

Am înţeles că au existat mai multe variante de lucru, printre care şi aceea a obligării la

plata cauciucurilor de iarnă, în cazul în care eşti oprit în trafic şi nu ai autoturismul echipat,

fără plata unei amenzi în plus. Această măsură mi se pare mai eficientă şi mai productivă

decât cele propuse de minister în actuala formă a proiectului de ordonanţă. În acelaşi timp, ar

duce într-adevăr la creşterea siguranţei pe drumurile publice, atât a celor obligaţi în acest fel,

cât şi a partenerilor de trafic.

Mi-am exprimat deja acest punct de vedere în cadrul Clubului Întreprinzătorilor

Liberali din Cluj, fiind în asentimentul colegilor mei, care au adăugat şi faptul că nu este

pentru prima dată când se recurge la cetăţeni pentru acoperirea golurilor din buget. Pentru că,

practic, aceste amenzi reprezintă un mod de a aduce venituri la buget.

Dar mă întreb cât mai cred actualii guvernanţi că pot să strângă cureaua românilor,

vorba premierului. Cred că s-a atins deja o limită. Şi asta nu acum, ci în urmă cu ceva timp,

atunci când Guvernul a uitat să se oprească din reducerea salariilor, pensiilor, alocaţiilor, când

a pus beţe în roate întreprinzătorilor şi le-a dat în schimb impozitul forfetar şi altele asemenea.

Sper totuşi ca această ordonanţă să nu rămână în forma actuală.

Vă mulţumesc.

Domnul Cornel Popa:

Declaraţia politică se intitulează „Odiseea Legii educaţiei”.

Stimaţi colegi,

Vreau să încep prin a ura „La mulţi ani!” celor care astăzi îşi serbează ziua numelui.

Apoi aduc în discuţie Legea educaţiei, care văd că este încă un subiect foarte aprins în cadrul

coaliţiei de guvernare. Spun „încă” pentru că, deşi l-am considerat încheiat după ce s-a

pronunţat Curtea Constituţională, constat că lucrurile abia acum se tranşează între PDL şi

UDMR, între învăţământul în limba română şi cel în limba maghiară, miza acestor mişcări.

Cum am mai spus şi cu alte ocazii, această lege este mult prea importantă pentru a fi

trecută în Parlament prin asumarea răspunderii Guvernului. Mai mult decât atât, este total

incorect să ni se refuze dreptul la dezbaterile din cadrul comisiilor şi din plen, dezbateri care

ar aduce plusvaloare legii.

Şi, în lumina celor exprimate, vin şi întreb: de ce trebuie să fie menţinută actuala

coaliţie cu preţul educaţiei copiilor noştri?

Personal, mă bucur că legea este acum în Senat şi că avem ocazia să lucrăm pe

marginea ei. Nu sunt de acord cu preşedintele Băsescu, cel care consideră că tergiversăm

- 49 -

lucrurile în comisii. Eu ştiu că s-a lucrat mult, că doamnele şi domnii senatori au trecut prin

comisie fiecare articol, au prezentat argumente în favoare şi contra şi nu pot decât să aştept un

text mult mai bun decât cel asumat de Guvern.

Vine acum domnul Boc şi spune că asumarea a fost constituţională şi că va scrie cărţi

întregi despre deciziile Curţii Constituţionale în legătură cu legile şi ordonanţele Domniei

Sale. Eu îi recomand să nu distrugă învăţământul, că numai aşa mai putem spera la

profesionişti, nu la angajaţi ca ai dumnealui, care, iată, îl pun în situaţia ingrată de a fi

recordman la ordonanţe şi hotărâri ilegale.

Vă mulţumesc.

Domnul Sorin-Serioja Chivu:

Declaraţia politică este intitulată „Adrian Păunescu – talentul, cheia spre eternitate”.

Stimaţi colegi,


Motto:

„Pentru cei ce ne-au făcut

Dă un ordin, dă ceva

Să-i mai poţi întârzia

Să o ia de la-nceput.” („Rugă pentru părinţi” – Adrian Paunescu)

România a fost şi este o pepinieră de valori din toate domeniile de activitate. Din

păcate, ne aducem aminte de ele şi le cinstim cu mult prea târziu şi, de obicei, atunci când

aceste personalităţi nu mai sunt printre noi.

Nu am învăţat încă pe deplin lecţia aprecierii oamenilor valoroşi când aceştia se află

printre noi. Poate că aceasta este o caracteristică nefastă a fiinţei umane sau blestemul tuturor

acelora cărora le este dat să se bucure de glorie post-mortem. Un lucru este sigur – aceste

valori trebuie mai mult preţuite, iar iubirea noastră faţă de ei trebuie arătată.

Zilele trecute încă un simbol al vieţii noastre publice a plecat printre îngeri.

Se spune că Dumnezeu cheamă la El pe cei pe care îi iubeşte. Nu ştiu dacă este

adevărat sau nu, dar ştiu un singur lucru: cu toţii am iubit şi am admirat acest om plin de har

pe care am avut norocul să îl avem printre noi – Adrian Păunescu.

De câteva zile, lumea a devenit mai săracă, iar cerul îşi plânge cu durere încă o mare

pierdere.

Dincolo de durere, de regrete şi de lacrimi, ne consolăm cu gândul că până în ultimele

zile ale vieţii sale Adrian Păunescu a fost alături de noi, ne-a făcut onoarea să ne bucure şi să-

şi „verse” harul în scrieri care îl vor face etern.

- 50 -

Sunt sigur ca niciunul dintre noi toţi nu îl va uita.

De acolo de unde eşti, maestre, din lumina eternă a lui Dumnezeu, noi toţi îţi

transmitem că nu te vom uita şi te vom căuta în fiecare vers şi în fiecare clipă când lumina

soarelui ne va inunda sufletele aşa cum şi Tu ai făcut-o o viaţă.


La punctul 2 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea procedurii de urgenţă pentru

dezbaterea şi adoptarea următoarelor iniţiative legislative:

1. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 41 din 17 iunie 1994

privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române

de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Există susţinere pentru procedura de urgenţă pentru acest proiect de lege? Nu.

2. Propunerea legislativă pentru abrogarea Legii nr. 142 din 27 iulie 1999 privind

sprijinul statului pentru salarizarea clerului.

Dacă nu există susţinere pentru procedura de urgenţă în plen, aceste două iniţiative

legislative vor urma procedura normală de dezbatere şi adoptare.

*

La punctul 3 din ordinea de zi este înscrisă o notă privind adoptarea tacită, prin

împlinirea termenului la data de 2 noiembrie 2010, a următoarelor iniţiative legislative:

1. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind

reforma în domeniul sănătăţii.

2. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

3. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al

României nr. 958/28 decembrie 2002, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 670/03

august 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României

nr. 958/28 decembrie 2002, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 670/03 august

2006, cu modificările şi completările ulterioare.

5. Propunerea legislativă privind protecţia persoanelor înşelate prin ghicit sau alte

mijloace şi practici oculte.

- 51 -

6. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2010

pentru modificarea art. 7 alin. (1) pct. 2 sbpct. 2.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul

fiscal, precum şi pentru modificarea art. III din Ordonanţa de urgenţăa Guvernului nr. 58/2010

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri

financiar – fiscale.

7. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 34/1998 privind

acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care

înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială.

Aceste iniţiative legislative urmează să fie transmise Camerei Deputaţilor spre

dezbatere şi adoptare, în calitate de Cameră decizională.

*

Intrăm deja la fostul punct 10, conform aprobării ordinii de zi, pe care plenul a dat-o.

Vă supun atenţiei Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Să aşteptăm o secundă ca toţi colegii să intre în sală, inclusiv colegii din Grupul

parlamentar al UDMR.

Iniţiatorii doresc să susţină această propunere legislativă? Nu.

Doamna Irina Alexe, vă rog, punctul de vedere al Guvernului. Microfonul 10.

Doamna Irina Alexe – secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor:


Guvernul nu susţine adoptarea propunerii legislative pentru motivele comunicate în

scris. Suntem de acord cu raportul de respingere, formulat de comisie.


Mulţumesc.

Domnule senator Belacurencu, vă rog, raportul comisiei.



Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului, în

plenul său, cu majoritate de voturi, a respins această iniţiativă legislativă.


Mulţumesc.

Dezbateri, intervenţii pe fond. Nu sunt.

Este o lege cu caracter ordinar. Suntem prima Cameră sesizată. Raportul de respingere a

propunerii legislative iniţiată de domnul senator Mazăre a fost deja prezentat de către comisie.

- 52 -

Aveţi totuşi o intervenţie, domnule senator Mazăre? Da, vă rog. Dacă doriţi, veniţi să

susţineţi iniţiativa legislativă fie de la microfonul central, fie de la microfonul 6, lângă domnul

Belacurencu. Cum decideţi. Microfonul 6 pentru domnul senator Mazăre, iniţiatorul acestei

propuneri legislative.

Domnul Alexandru Mazăre:


Stimaţi colegi, din analizele pe care le-am făcut am constatat că numărul accidentelor

în România este în continuă creştere, în ciuda măsurilor pe care Poliţia Rutieră spune că le-a

pus în practică, una dintre acestea fiind sporirea numărului de radare. Şi, din păcate, cred că

toţi dintre dumneavoastră aţi simţit pe propria piele sau din discuţiile pe care le-am avut cu

cetăţenii că, de multe ori, această activitate, în loc să aibă rol de prevenţie, s-a transformat

într-o vânătoare de şoferi. Eu vă dau un exemplu: chiar zilele trecute, în staţiunea Mamaia,

care este goală, nu mai sunt turişti, erau două maşini de poliţie cu radarul pornit, stăteau

pentru a pândi şi a vedea ce victimă le mai cade în cursa întinsă.

Prin urmare, am gândit o propunere legislativă prin care să reglementăm modul în

care dispozitivele de radar sunt instalate, amplasate. Scopul principal al actului normativ, vă

spun, este activitatea de prevenţie. Şi propunem ca aceste radare să fie amplasate în zonele cu

risc, spre exemplu în zone cu spitale, cu şcoli, cu târguri, cu oboare. Propunem în mod foarte

clar şi criterii de amplasare a acestor radare şi propunem, totodată, şi faptul ca aceste radare să

fie anunţate. Este o practică pe care am întâlnit-o în multe state europene, se semnalizează

participanţilor la trafic faptul că zona respectivă este monitorizată şi, în felul acesta, îmi

îndeplinesc rolul principal şi scopul, care nu e acela de a da amenzi şi de a ridica mai multe

permise, ci de a efectua, într-adevăr, o prevenţie prin aceste dispozitive.

Pe scurt, cam aceasta este. Sunt mai multe detalii în lege. În cazul în care sunt solicitat,

pot să răspund. Mulţumesc.


Mulţumesc.

Intervenţii pe fondul dezbaterii noastre? Nu.

Supun atenţiei şi votului raportul comisiei. Reamintesc că este vorba de o lege cu

caracter ordinar. Suntem prima Cameră sesizată.

Vă rog să vă pronunţaţi asupra raportului de respingere prezentat de comisie.

Cu 59 de voturi pentru, 35 de voturi împotrivă şi 2 abţineri, raportul de respingere a

fost adoptat, propunerea legislativă fiind astfel respinsă.

- 53 -

*

În continuare punctul 11 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea

şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe

drumurile publice.

Domnul deputat care a iniţiat propunerea legislativă nu este prezent în plenul nostru.

Poziţia Guvernului, doamna secretar de stat Alexe. Microfonul 10.

Doamna Irina Alexe:


Guvernul nu susţine adoptarea propunerii legislative. Suntem de acord cu raportul de

respingere, formulat de comisie. Vă mulţumesc.


Domnul senator Belacurencu, vă rog, raportul comisiei.



Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului, în

şedinţa sa din 7 septembrie, a luat în discuţie această iniţiativă legislativă şi a votat, în

unanimitate, pentru un raport de respingere.


Mulţumesc. Este vorba de o lege cu caracter ordinar. Suntem prima Cameră sesizată.

Există intervenţii pe marginea acestei propuneri legislative? Nu.

Vă rog votul dumneavoastră cu privire la raportul de respingere, prezentat de comisie.


Cu 90 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi o abţinere, raportul de respingere a fost

adoptat, propunerea legislativă fiind astfel respinsă.

*

Punctul 12 din ordinea de zi, Propunerea legislativă privind instituirea Zilei porţilor

deschise la muzee, case memoriale şi colecţii publice.

Deputaţii iniţiatori sunt prezenţi în plenul Senatului? Nu.

Domnule secretar de stat Vasile Timiş, punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Microfonul 10.

Domnul Vasile Timiş - secretar de stat în Ministerul Culturii şi Patrimoniului

Naţional:



- 54 -


Doresc să precizez că, în momentul de faţă, există atât la instituţiile muzeale

subordonate Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, cât şi la cele subordonate

autorităţilor locale o serie de facilităţi privind accesul sub forma unor gratuităţi specifice

fiecărei instituţii, drept pentru care Guvernul nu susţine această iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Raportul comisiei, domnule preşedinte Nicolaescu. Microfonul 7.

Domnul Sergiu-Florin Nicolaescu:

Cu adresa L444/22 iunie 2010, Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în

masă a fost sesizată pentru dezbaterea şi întocmirea raportului la Propunerea legislativă

privind instituirea Zilei porţilor deschise la muzee, case memoriale şi colecţii publice.

Iniţiativa legislativă prevede instituirea în data de 15 a fiecărei luni a unei zile în care

vizitarea muzeelor, a caselor memoriale şi a colecţiilor publice să se facă în mod gratuit pentru toţi

cetăţenii români. Scopul este acela de facilitare a accesului la cultură, în special al tinerilor.

Propunerea legislativă a primit aviz favorabil cu observaţii şi propuneri din partea

Consiliului Legislativ. Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi ne-a transmis

avizul negativ.

În şedinţa din 7 septembrie a.c., Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare

în masă a luat în dezbatere propunerea legislativă. Comisia a adoptat următorul amendament:

art. 1 alin. (1) al legii se modifică şi va avea următorul cuprins: „Se instituie, în prima sâmbătă

a fiecărei luni, Ziua porţilor deschise la muzee, case memoriale şi colecţii publice, instituţii de

cultură de drept public”. Alin (2) La data prevăzută la alin. (1), accesul în muzee, case

memoriale şi colecţii publice este gratuit pentru elevi şi studenţi. În urma dezbaterilor,

Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă a hotărât, cu unanimitatea

voturilor senatorilor prezenţi, să adopte raport de admitere, cu un amendament.

Vă reamintesc că este vorba de o lege cu caracter ordinar.



Intervenţii pe marginea acestui text, pe marginea acestei propuneri?

Dacă nu, vă supun votului raportul…

Domnule senator Radu-Alexandru Feldman, mă iertaţi, era un coleg care obtura

câmpul vizual.

- 55 -

Mă scuzaţi, am o obligaţie oficială, o delegaţie a Adunării Poporului din Republica

Populară Chineză se află în vizită la noi. Am să-i primesc oficial. Domnul vicepreşedinte

Meleşcanu va asigura conducerea şedinţei şi voi reveni după ce primim această delegaţie.

Domnul senator Radu-Alexandru Feldman. Microfonul 2.

(Din acest moment conducerea şedinţei este preluată de domnul senator Teodor-Viorel

Meleşcanu, vicepreşedinte al Senatului.)

Domnul Radu-Alexandru Feldman:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Stimate reprezentant al Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional,

Îmi pare rău să spun, de data aceasta, Grupul parlamentar al PDL susţine iniţiativa

legislativă. Considerăm că ideea unei zile deschise, într-adevăr, pentru toate categoriile

sociale, indiferent de vârstă, de profit, de venituri şi aşa mai departe este, totuşi, bine-venită.

Rugăm ministerul să reanalizeze şi să considere că este un gest minim, elementar de a atrage

populaţia ţării în instituţiile de cultură, muzeale şi, ca atare, Grupul parlamentar al PDL va da

vot în favoarea iniţiativei legislative. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Mulţumesc şi eu.

Liderul Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Puiu Haşotti, vă rog.

Microfonul 2.

Domnul Puiu Haşotti :


Stimaţi colegi,

Şi noi suntem de acord cu propunerea legislativă şi e de mirare faptul că Guvernul a

înaintat un punct de vedere în care a arătat care este situaţia cu aceste gratuităţi în instituţiile de

cultură subordonate Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Ştim însă foarte bine că sunt

sute de alte muzee şi case memoriale care nu se află în subordinea Ministerului Culturii şi

Patrimoniului Naţional. Aici însă situaţia este un pic delicată în urma aprobării Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului nr. 63/2010, care a obligat consiliile judeţene şi consiliile locale să opereze

reduceri drastice ale personalului acestor instituţii de cultură. Or, dacă adoptăm această propunere

legislativă şi noi în principiu ne gândim la vremuri mai bune şi vom da un vot favorabil – vă spun

că este foarte greu, dacă nu chiar imposibil pentru multe instituţii de cultură, care au fost obligate

să-şi reducă drastic numărul de angajaţi, să mai organizeze lunar o astfel de Zi a porţilor deschise.

Şi aici este o problemă.

- 56 -

Dar, încă o dată, îmi exprim insatisfacţia că Ministerul Culturii şi Patrimoniului

Naţional discută doar pentru instituţiile aflate în subordine şi nu despre alte sute şi sute de alte

muzee şi case memoriale, unde lucrurile stau cu totul altfel.


Mulţumesc, domnule senator Haşotti.

Mai doreşte cineva să intervină? Vă rog, domnule senator Berceanu. Microfonul 3, vă rog.

Domnul Radu-Mircea Berceanu :

O singură rugăminte: cred că nu putem să păstrăm ideea ca pentru cetăţenii români să

fie operată această gratuitate. Am fost şi noi prin alte ţări, şi pe acolo există o zi când anumite

muzee se pot vizita pe gratis, liber, dar nimeni nu cere actul de identitate.


Mulţumesc.

Vreau să-l rog pe domnul Berceanu să precizeze dacă este vorba de un amendament pe

care doreşte să-l propună în plen, pentru că atunci voi consulta plenul în legătură cu

posibilitatea de a face acest amendament. Vă mulţumesc mult.

Şi nu vă mai minunaţi aşa că uneori ţi se cere actul de identitate şi ca să intri la un

meci de fotbal, deci nu sunt probleme.

Domnul senator Radu Berceanu a precizat că doreşte să facă acest amendament în plen

şi o să vă consult prin vot dacă sunteţi de acord cu efectuarea acestui amendament în plen.


Cu 87 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă şi 3 abţineri, a fost aprobată propunerea de

prezentare în plen a amendamentului.

O să-l rog încă o dată pe domnul senator Berceanu să ne precizeze unde trebuie

efectuată modificarea respectivă, sigur, dacă o să-i permită domnul senator Oprea.

Deci unde doriţi să se facă amendamentul? Pur şi simplu să se scoată din textul legii

sintagma „cetăţeni români”? Să se scoată cuvântul „cetăţean” şi să rămână „români”şi străini?

Vă rog să veniţi la microfon.

Domnule Timiş, vă rog. Microfonul 10.

Domnul Vasile Timiş:



Respectuos, vreau să precizez faptul că amendamentul era făcut de către Comisia

pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă doar pentru elevi şi studenţi.

- 57 -

Dacă-mi permiteţi, „accesul în muzee, case memoriale şi colecţii publice este gratuit

pentru elevi şi studenţi.”

Vă mulţumesc. (Discuţii în sală)


Domnule senator Berceanu, întrucât … Domnule senator Berceanu, sunteţi de acord

cu renunţarea la amendament? (Răspuns neinteligibil din sală al domnului senator Berceanu)

Mă scuzaţi totuşi, eu citesc din lege. La art. 1 alin. (2) se spun următoarele: „La data

prevăzută la alin. (1), accesul la muzee, case memoriale şi colecţii publice este gratuit pentru

toţi cetăţenii români.” (Discuţii în sală)

Amendamentul comisiei.

Doamna senator Andronescu, vă rog, microfonul 4.

Doamna Ecaterina Andronescu:


În legătură cu amendamentul discutat anterior, cu gratuitatea pentru elevi şi studenţi,

vreau să vă informez, în numele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, că am

preluat această idee în Legea educaţiei naţionale şi vom veni în plen cu el. Deci se poate

renunţa aici la acest amendament.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Domnule senator Radu-Alexandru Feldman, vă rog, microfonul 2.

Domnul Radu-Alexandru Feldman:

O rog pe doamna senator Andronescu să aibă bunăvoinţa şi să renunţe la propunerea

pe care ne-o face. Dorim cale cu happy-end pentru Legea educaţiei naţionale, dar această

iniţiativă legislativă trebuie să stabilească accesul gratuităţii în aceste instituţii culturale

independent de Legea educaţiei naţionale. Este o iniţiativă legislativă care reglementează

funcţionarea acestor instituţii culturale şi dumneavoastră vă refereaţi la elevi şi studenţi, pe

când iniţiativa legislativă se referă la gratuitate pentru toţi cei care vor să viziteze, indiferent

dacă sunt români, maghiari sau străini.


Vă mulţumesc.

Domnule senator Mazăre, vă rog, microfonul 3.

Domnul Alexandru Mazăre:


- 58 -

Vreau să fac o simplă constatare. Sunt un mare amator de muzee. Peste tot unde am

fost, în Europa, era această gratuitate pentru elevi şi studenţi, dar membri ai Uniunii

Europene. Deci, într-adevăr, se cerea carnetul de student sau carnetul de elev şi trebuia să fii

cetăţean al uneia din statele membre ale Uniunii Europene.


Stimaţi colegi,

Avem un raport, de admitere, al comisiei în care se propune un amendament.

Amendamentul este ca, în loc să se aplice această gratuitate pentru toţi cetăţenii români, aşa cum

era în proiectul de lege, comisia a propus ca alin. (2) de la art. 1 să fie reformulat în sensul că se

permite accesul la muzee, case memoriale şi colecţii publice gratuit pentru elevi şi studenţi.

Mi se pare destul de dificil să modificăm noi raportul comisiei, dar dacă domnul …

(Rumoare în sală)

Vă rog, domnule senator.

Domnul Radu-Mircea Berceanu:

Sunt lucruri diferite. Pentru elevi şi studenţi sunt şi acum anumite forme de gratuitate.

Dacă, eventual, în legea aceasta sau în Legea educaţiei naţionale s-a introdus ceva, foarte bine

că s-a introdus, este altceva.

Ceea ce am propus eu este ca aici să se oprească fraza la „este gratuit.”, nu „pentru

cetăţenii români”, pentru că este în neregulă să facem o astfel de …


Permiteţi-mi să vă explic. Comisia a adoptat un raport, în care a modificat …


În altă direcţie, şi anume pentru elevi şi studenţi.


Exact.


Adică, dacă tot nu a reuşit să se facă gratuit, măcar aşa, să se facă la jumătate.


Supun votului dumneavoastră direct amendamentul domnului senator Berceanu, care

înseamnă şi modificarea raportului comisiei.

După aceea, domnul senator Daea şi domnul senator Greblă. Numai un moment,

domnule senator Greblă. Domnule senator!

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Permiteţi, domnule preşedinte.

- 59 -


Vă rog, domnule senator Bîrlea.

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Sunt autorul acestui amendament. Am considerat – şi din experienţa personală de a

conduce instituţiile de cultură – că, în acest moment, este bună această iniţiativă legislativă,

dacă vizează în exclusivitate elevii şi studenţii. Deşi există la nivelul fiecărei instituţii

muzeale competenţa de a acorda anumite facilităţi unor grupuri sociale – pensionari şi aşa

mai departe – în acest moment, menţin acest amendament care a fost acceptat în comisie.

Are dreptate domnul senator Berceanu. Fără nicio conotaţie pentru cetăţenii români,

pentru că facem o discriminare. Suntem ţară membră a Uniunii Europene şi este normal să ne

asumăm această abordare.


Îi mulţumesc domnului senator Bîrlea.

Domnul senator Daea. Microfonul 4, vă rog. Urmează domnul senator Greblă.

Domnul Petre Daea:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Vreau să fiţi atent, ca să puteţi duce la îndeplinire misiunea dumneavoastră de

preşedinte de şedinţă.

Supuneţi la vot raportul cu un amendament, aşa cum a trecut în comisie. Ce spune

domnul senator Berceanu este bine, dar în altă parte, şi nu aici.

În al doilea rând, vreau să-l asigur pe domnul coleg Radu-Alexandru Feldman, un

distins senator al României şi un valoros om de cultură, că nu trebuie să-i pară rău că votează

astăzi un asemenea act normativ. Sunt sigur că e doar o greşeală în exprimare şi nu e din

suflet. Vă mulţumesc.


Şi eu vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

O să-i dau cuvântul domnului senator Greblă, dar situaţia este următoarea …

(Rumoare în sală) Dacă vreţi să mă ascultaţi puţin …

Vă rog să-mi acordaţi puţină atenţie. Sunt obligat să supun votului dumneavoastră

raportul comisiei, împreună cu amendamentul admis. Dacă dumneavoastră votaţi împotriva

raportului comisiei şi a amendamentului, ne întoarcem să votăm propunerea legislativă, aşa

cum a fost prezentată, caz în care vom lua în calcul, înainte de a adopta legea, propunerea

- 60 -

domnului senator Berceanu privind un amendament pe care doreşte să-l facă în plen la art. 2

al propunerii legislative.

Aceasta este procedura. Vă rog respectuos să fiţi atenţi. Vă explic încă o dată. Dacă

doriţi să treacă o lege în care accesul este permis gratuit numai elevilor şi studenţilor, votaţi

raportul comisiei. Dacă sunteţi împotrivă şi doriţi să lărgiţi această paletă, votaţi împotriva

raportului cu amendamentul respectiv.

După aceea, voi supune votului dumneavoastră amendamentul domnului senator

Berceanu privind eliminarea cuvintelor „cetăţeni români”, după care vom adopta textul legii,

aşa cum a fost propusă, cu amendamentul privind eliminarea referirii la „cetăţeni români”.

Stimaţi colegi, supun votului dumneavoastră raportul comisiei, cu un amendament

adoptat care se referă … (Intervenţie neinteligibilă din sală.)

Când o să fiţi dumneavoastră la prezidiu, vă rog să conduceţi cum credeţi.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot în legătură cu raportul comisiei. (Rumoare în sală)

Cu 83 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă şi 4 abţineri, raportul a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă, astfel cum a fost amendată. Vă

rog să votaţi.

Cu 94 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 3 abţineri, propunerea legislativă a fost

adoptată.

*

Trecem la punctul 13 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru modificarea alin. (1)

al art. 11 al Capitolului II din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Domnule secretar de stat Eusebiu Pistru, vă rog să prezentaţi punctul de vedere al

Guvernului. Microfonul 10, vă rog.

Domnul Eusebiu Manea Pistru Popa – secretar de stat în Ministerul

Transporturilor şi Infrastructurii:


Proiectul de lege are ca obiect modificarea termenului din Legea nr. 247/2005 privind

reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, în scopul

finalizării procedurilor de admitere la tranzacţionarea în sisteme de tranzacţionare

administrate de Bursa de Valori Bucureşti S.A. a acţiunilor societăţilor, companiilor naţionale

la care Fondul „Proprietatea” S.A. deţine pachete de acţiuni, proceduri demarate deja de către

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, precum şi a măsurilor pentru pregătirea şi

derularea ofertelor publice secundare de vânzare de acţiuni.

- 61 -

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii susţine adoptarea prezentului act normativ.

Mulţumesc.


Mulţumesc şi eu.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Toni Greblă. Microfonul 7, vă rog.

Domnul Toni Greblă:


Stimaţi colegi,

Ne aflăm în prezenţa unei propuneri legislative cu caracter de lege ordinară. Comisia

juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, cu majoritate de voturi, vă propune un

raport de respingere a propunerii legislative, cu menţiunea că, pe de o parte, termenele

stabilite în Legea nr. 247/2005 au fost deja depăşite la introducerea prezentului act normativ,

iar, pe de altă parte, criza economică pe care o traversează inclusiv România nu ne creează

certitudini cu privire la obţinerea unor sume corecte, unei valori corecte pe acţiunile ce se

doresc a fi tranzacţionate, astfel încât dacă nu s-a reuşit până în anul 2008 să fie vândute

aceste acţiuni, membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări au

considerat că, în această perioadă, este cu atât mai inoportun să vinzi. Trebuie aşteptată

perioadă de creştere economică pentru a vinde acţiunile reziduale la mai multe companii şi

societăţi cu caracter naţional, drept pentru care vă propunem un raport de respingere, adoptat

cu majoritate de voturi.


Vă mulţumesc.

Sunt întrebări la dezbateri generale, comentarii pe textul legii?

Domnule senator Ţuţuianu, vă rog, microfonul central. (Domnul senator Ţuţuianu,

secretar de şedinţă, se deplasează la microfonul central pentru a lua cuvântul.)


Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Nu aş fi venit la microfon astăzi, dacă în Comisia juridică, de numiri, disciplină,

imunităţi şi validări am fi avut răspunsuri din partea Guvernului la câteva întrebări care sunt

de esenţa actului normativ.

Mai întâi de toate, deşi se prezintă în faţa noastră secretarul de stat de la Ministerul

Transporturilor şi Infrastructurii, această propunere legislativă are în vedere mai multe

- 62 -

societăţi comerciale aflate în subordinea şi a altor ministere, nu doar în subordinea

Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.

Al doilea lucru, trebuie să observăm, sub aspectul reglementării legale, că, deşi

termenul în cadrul căruia trebuia rezolvată problema tranzacţionării acestor acţiuni era în anul

2008, Guvernul nu a făcut nimic până în anul 2010. Practic, sub aspect legislativ, nu a mai

fost posibilă prorogarea termenului prin actul normativ, ci s-a impus o lege de modificare a

actului normativ, ceea ce ne arată că la Guvern nu prea ştie stânga ce face dreapta.

Al treilea comentariu. O întrebare foarte precisă pentru reprezentantul Guvernului:

pentru care dintre societăţile comerciale, pe care le-aţi prevăzut în raport, se derulează ofertă

publică iniţială şi pentru care se derulează ofertă publică secundară?

Pun această întrebare, pentru că oferta publică iniţială înseamnă că se creează

condiţiile de deschidere a societăţii şi se transformă din societate de tip închis în societate de

tip deschis, pe când oferta publică secundară înseamnă vânzarea participaţiei statului la aceste

societăţi comerciale.

Aceasta este prima întrebare. Deci pentru care dintre aceste societăţi avem ofertă

publică iniţială şi pentru care dintre aceste societăţi avem ofertă publică secundară?

În al doilea rând, care sunt costurile estimate pentru derularea acestei proceduri, cu

rugămintea de a ne preciza care sunt sumele cheltuite cu cea ce înseamnă consultanţa societăţilor

de servicii de investiţii financiare, care au fost angajate pentru fiecare dintre aceste societăţi, şi

care sunt costurile estimate pentru înscrierea lor la cota Bursei de valori Bucureşti S.A.?

A treia întrebare: la care dintre cotele Bursei de valori Bucureşti S.A. pot fi înscrise

aceste societăţi, în raport de criteriile prevăzute de Regulamentul bursei? Am în vedere, în

primul rând, criteriile de natură economico-financiară.

Al patrulea lucru pe care vreau să-l comentez este că am susţinut în Comisia juridică,

de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, susţin şi în faţa dumneavoastră că tranzacţionarea

şi vânzarea de pachete reziduale pe Bursa de valori Bucureşti S.A., astăzi, este păgubitoare

pentru statul român, în condiţiile în care Bursa de valori Bucureşti S.A. înregistrează niveluri

scăzute ale tranzacţiilor, o lichiditate foarte scăzută şi preţuri foarte mici. Eu cred că asupra

acestei chestiuni ar trebui să ne pronunţăm atunci când vom avea o piaţă cu lichiditate şi cu

un volum de tranzacţionare, care să permită obţinerea de către statul român a celor mai bune

preţuri în aceste tranzacţii. Vă mulţumesc mult. (Domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretar

de şedinţă, revine la prezidiu)


Vă mulţumesc şi eu.

- 63 -

Dacă mai sunt alte comentarii sau întrebări. (Domnul senator Verestóy Attila solicită

cuvântul.) Dacă nu, o să-l rog pe domnul secretar de stat Pistru să răspundă la ...

Domnul Frunda György (din sală):

Vă rog să nu faceţi descriminări.


Am înţeles.

Domnul senator Verestóy, vă rog, microfonul 2.

Domnul Verestóy Attila:


Onoraţi colegi,

Problema este complexă şi văd că sunt foarte mulţi care se apropie de această

problemă, fără a cunoaşte, într-adevăr, care sunt evoluţiile pieţelor din estul Europei şi care

sunt posibilităţile ca o piaţă bursieră să existe şi să prospere.

În primul rând, a acuza faptul că nu există lichiditate este foarte ciudat. De vreme ce

nu punem pe piaţă produse, nu va exista lichiditate. Asta este o mică dilemă. Nu avem

suficiente autotrenuri şi maşini care să circule pe autostrada, pe care nu o avem. Am mai auzit

aceasta, că nu avem nevoie de autostradă, că nu avem suficiente maşini care să circule pe o

autostradă. Păi, până când nu o avem, nici nu o să circule. A spus-o un ilustru politician, care

este în cartea de istorie.

Din sală: Cine domnule? (Replica neinteligibilă din sală)


Nicio problemă. (Replica neinteligibilă din sală) Aşa este.

Domnilor colegi,

A spune că piaţa este jos – din fericire, spun unii, cred că mă număr printre ei – nu este

chiar aşa. Piaţa este într-o evoluţie în momentul de faţă şi această evoluţie poate fi ajutată. Pot

să dau exemplu: un pachet însemnat dintr-o societate foarte importantă a României, la lansare

a avut un preţ care era sub, sub…, deşi era prescrisă de 40 de ori, deci interesul era de 40 de

pretendenţi pentru o acţiune, şi, în momentul de faţă, slavă Domnului pentru această evoluţie,

în ultimul an, preţurile au revenit, ba chiar au trecut acel barem al IPO-ului. Deci, iată de ce

eu opiniez că pentru a relansa piaţa din România, pentru a atrage într-adevăr investitori,

pentru a veni cei care investesc în acţiuni noi, cei care contribuie la relansarea economiei, este

necesar să sprijinim acest proiect de lege al Guvernului. Este în interesul tuturor, pentru că

avem nevoie de a mişca economia din România. Bursa este un instrument al relansării

economice. Nu este un scop al unor speculaţii. O vedeţi greşit, dacă aţi interpretat aşa.

- 64 -


Mulţumesc domnului senator Verestóy.

Invit la microfon pe domnul senator Radu Berceanu. Microfonul 2, vă rog.


Cred că lucrurile sunt mult mai simple şi am mers undeva prea departe.

În anul 2005 s-a adoptat această lege prin care trebuiau scoase anumite pachete ca să

înceapă un proces de privatizare, printre altele pentru a se accelera bursa de valori, un lucru

foarte bun.

Din păcate, până la începutul anului 2009 nu s-au făcut acţiunile premergătoare pentru

acest lucru şi s-a încheiat termenul prevăzut în acea lege. Noi am dorit să continuăm acele

acţiuni premergătoare, şi când o fi momentul şi în condiţiile care să răspundă la toate

întrebările care s-au pus aici, să scoatem acele pachete minoritate pe bursă, dar ne-am lovit de

faptul că, între timp, nu mai aveam legea, pentru că termenul era depăşit şi am iniţiat acest

proiect de modificare a legii în ceea ce priveşte termenul, în principal.

Sigur că s-au raliat la iniţiativa, care, iniţial, prevedea numai unităţile din subordinea

Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi alte unităţi, pentru că legea din 2005 era

generală, iar alte unităţi depăşiseră termenul în care pachete de 5%, de 10% trebuiau scoase

pe bursă.

Aceasta este esenţa legii, dacă îmi aduc bine aminte de când a fost ea iniţiată, nu are nicio

problemă, nu spune nimeni că trebuie să le scoatem mâine, că trebuie să le scoatem într-o condiţie

sau alta, ci doar se prelungesc termenele ca acest lucru să poată continua.

Cred că este o chestiune benefică, iar în legătură cu piaţa care este sus, jos, la stânga

sau la dreapta, s-a scos acum de curând, un pachet de 3% la un hotel, care a fost cumpărat cu

1,4 milioane de euro. Drept urmare, nu întotdeauna pachetele minoritate nu sunt atractive şi

aşa mai departe. Eu cred că trebuie continuate procedurile şi pentru a continua procedurile

trebuie să avem legea aceasta, modificată, de aceea cred că trebuie adoptată.


Vă mulţumesc.

Vă consult dacă mai doreşte cineva să intervină? Dacă nu, o să-l invit pe domnul

secretar de stat Eusebiu Pistru să răspundă la întrebări. Vă rog, microfonul 10.

Domnul Eusebiu Manea Pistru Popa:


Vreau să vă informez că, prin listarea la bursă a 5% din acţiunile societăţilor şi

companiilor, nu se schimbă acţionariatul societăţilor.

- 65 -

La toate societăţile a fost oferta publică secundară.

S-au cheltuit aproximativ 100 000 de euro cu rapoartele de evaluare a societăţilor.

Valorile de piaţă ale celor 6 companii au fost determinate prin rapoarte de evaluare,

elaborate de către evaluatori independenţi, atestaţi conform legii, şi prin rapoarte de book-building

în perioada ianuarie 2009 - septembrie 2009, valorile rezultate fiind, în prezent, depăşite şi

estimate pentru numai 6 societăţi. Mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Domnul senator Ţuţuianu doreşte să comenteze răspunsul. Vă rog, microfonul central.

(Domnul senator Adrian Ţuţuianu secretar de şedinţă, se deplasează la microfonul central,

pentru a lua cuvântul.)


Vă mulţumesc.

Nu intervin doar să mă aflu în treabă. Plec de la ceea ce spuneţi dumneavoastră la

motivul emiterii actului normativ şi repet întrebarea: pentru care dintre societăţi avem ofertă

publică iniţială? Dumneavoastră ne-aţi dat un răspuns parţial şi ne-aţi spus că există ofertă

publică secundară pe piaţa de capital pentru aceste societăţi şi că intenţionăm să scoatem la

tranzacţionare pe bursa de valori 5% din capitalul social. Evident că nu se modifică nimic în

structura capitalului societăţii respective.

Al doilea lucru, aşa, uşor polemic, cu domnul senator Verestóy, care ştiu că este

jucător pe piaţa de capital. Ştiţi foarte bine că, dacă discutăm de piaţa primară, este piaţa

emitenţilor, dacă discutăm de piaţa secundară, este piaţa investitorilor. Sigur, acolo sunt şi

investitori de speculaţie şi investitori de portofoliu şi putem face o discuţie lungă asupra

acestui subiect.

Pe de altă parte, momentul când se cotează o societate comercială la cota unei pieţe

reglementare, nu poate fi unul aleatoriu şi ştiţi bine că cei care scot la tranzacţionare pe pieţe

reglementate, urmăresc să obţină un preţ maxim pe acţiunile pe care le scot la tranzacţionare

şi atunci eu întreb din această perspectivă a statului român: este acesta momentul în care

putem obţine cel mai bun preţ pe acţiuni? În continuare, eu cred că nu.

Vă mulţumesc mult. (Domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretar de şedinţă, revine la

prezidiu.)


Mulţumesc şi eu.

Drept la replică, un minut, domnul senator Verestóy. Microfonul 2.

- 66 -



Domnilor colegi,

Se pare că sunt unii care nu vor să înţeleagă nimic, dar nimic. Posibil să existe

speculanţi şi jucători, dar există şi investitori. Este o mare deosebire. Adică a numi pe cineva

jucător de bursă, înseamnă că omul respectiv nici nu ştie, nici nu vrea să priceapă ce înseamnă

a investi în acţiuni, a investi în economia României. Este o mare deosebire. Noi dorim să

avem investitori care deţin o parte din portofoliu, care, în concurenţă cu majoritatea care

există în societăţile respective vor contribui la bunul mers al societăţii ca să acorde dividende,

ca să aibă posibilitatea de a se dezvolta. Aceasta este optica pe care trebuie să o adoptăm.

În momentul de faţă, credeţi-mă, relansarea pieţei nu se va face decât dacă avem

produse noi pe piaţă. Sunt fonduri mari în lume, care au încredere în România – mult mai

multă încredere decât majoritatea din această sală – care sunt gata să intre pe piaţa din

România, să investească, pentru că au văzut că aceasta este o oportunitate, dar şi o

posibilitate de deschidere de poartă între unităţi mari ale statelor lumii, noi fiind în Uniunea

Europeană şi cu foarte multe conexiuni în alte părţi ale lumii.

Deci, iată, să nu pierdem aceste oportunităţi – spun eu că trebuie să intrăm. Este un

prim pas pe care îl facem acum. Probabil că pe succesul acestuia putem să ne gândim mai

departe. Aştept să fiţi alături de această iniţiativă legislativă, care este dorită şi este benefică

pentru economia României.


Pentru stenogramă, doresc să se reţină că nu împărtăşesc opinia domnului senator

Verestóy că investitorii străini au mai mare încredere în România decât în majoritatea celor

care suntem în această sală. Poate doar unii care sunt în această sală. Mulţumesc foarte mult.

Domnul senator Daea. Microfonul 4.

Domnul Petre Daea:

Mi-aţi luat-o înainte, domnule preşedinte.

Spuneam câtva timp în urmă, nu de mult, că sunteţi un fin observator şi aş vrea să

protestez faţă de cele declarate de domnul senator Verestóy. Senatul României este interesat

în integralitatea lui. Toţi senatorii României sunt interesaţi pentru România, pentru că sunt

senatori ai României, şi nu pot să fiu de acord cu cele afirmate de Domnia Sa în plenul

Senatului şi l-aş ruga, să revină şi să ceară scuze. Altminteri, (Discuţii aprinse în sală) cel ce

vă vorbeşte va insista de fiecare dată până când Domnia Sa va face acest gest onorabil pentru

noi, pentru Senatul României.

- 67 -


Vă mulţumesc.

Domnul senator Verestóy a cerut deja cuvântul să reacţioneze. Microfonul 2, vă rog.



Mă face fericit şi este o onoare pentru mine să cer scuze unui coleg, care este alături de

mine, şi cu care, după cum văd, începem să croim majoritatea, care, într-adevăr, trebuie să

existe în această sală şi trebuie să dorească binele României.


Vă mulţumesc, domnule senator Verestóy. Am luat notă de apelul dumneavoastră.

Ştiu că este o problemă care priveşte direct majoritatea. Sperăm să o facem.

Domnule Pistru doriţi să mai adăugaţi ceva după toate acestea. Scurt, vă rog.

Domnul Eusebiu Manea Pistru Popa:

Cele şapte societăţi şi companii sunt: Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti, Societatea

Naţională Aeroportul Internaţional „Mihail Kogălniceanu” Constanţa S.A., Societatea Naţională

Aeroportul Internaţional Timişoara „Traian Vuia” S.A., Compania Naţională „Administraţia

Canalelor Navigabile” S.A. Constanţa, Compania Naţională „Administraţia Porturilor Dunării

Maritime S.A. Galaţi, Compania Naţională „Administraţia Porturilor Dunării Fluviale” S.A. Giurgiu

şi Compania Naţională „Administraţia Porturilor Maritime” S.A. Constanţa.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Mai doreşte cineva să intervină? Dacă nu, stimaţi colegi, avem un raport de respingere,

care v-a fost prezentat de domnul senator Toni Greblă, preşedintele comisiei. Aţi auzit

argumente pro şi contra, faţă de raport.

Supun votului dumneavoastră raportul de respingere, întocmit de Comisia juridică, de

numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Vă rog să votaţi.

Raportul de respingere al comisiei a întrunit 39 de voturi pentru, 56 de voturi

împotrivă şi 4 abţineri.

În consecinţă, supun la vot proiectul de lege aşa cum v-a fost prezentat aici. Vă rog să

votaţi.

Domnule senator Frâncu, vă rog să votaţi.

Cu 57 de voturi pentru, 41 de voturi împotrivă şi 3 abţineri, proiectul de lege a fost

adoptat.

- 68 -

*

Trecem la punctul 14 din ordinea de zi, Propunerea legislativă privind modificarea şi

completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2009 privind reglementarea unor

măsuri de protecţie socială.

Doamna preşedinte Pârcălabu din partea Guvernului. Microfonul 10. Vă rog să păstraţi

liniştea în sală.

Doamna Domnica-Doina Pârcălabu - preşedintele Casei Naţionale de Pensii şi

alte Drepturi de Asigurări Sociale:



Bună seara.


Doamna Pârcălabu, un moment.

Domnul senator Marius Nicoară, iniţiator. Vă cer scuze, domnule senator. Vă rog să

luaţi loc.

Îl rog şi pe preşedintele Comisiei pentru muncă, familie şi protecţie socială, comisie

raportoare, să vină să-şi ocupe locul.

Din partea iniţiatorilor, domnul senator Nicoară, microfonul 6.

Domnul Marius-Petre Nicoară:


Stimaţi colegi,

Practic, prin această iniţiativă legislativă am propus modificarea Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului nr. 28/2009 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială, în

sensul prelungirii valabilităţii măsurilor prevăzute pentru anul 2009 şi pentru anii 2010, 2011

şi 2012.

Modificările propuse vin în sprijinul acţiunilor prevăzute în pachetul de măsuri

anticriză al Guvernului pentru stimularea creşterii economice şi protejarea intereselor

economice ale populaţiei. De altfel, în expunerea de motive…, sigur, noi am rămas puţin

surprinşi că avem un punct de vedere negativ din partea Guvernului pentru că, practic, această

ordonanţă face parte din acele măsuri – puţine, este adevărat – pe care Guvernul le-a luat

pentru protecţie socială şi, totodată, de sprijinire, şi susţinere economică atât a mediului

privat, cât şi a celui public. Dacă în 2009 încetează efectele acestei ordonanţe, înseamnă că,

practic, pentru 2010 şi acele puţine măsuri anticriză, care au acţionat pe parcursul anului

- 69 -

2009, nu vor mai avea continuitate, or, teoretic – se ştie şi se vede din toate cifrele statistice –,

criza economică va continua şi în 2011, şi în 2012.


Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului faţă de raportul comisiei, care este de admitere.

Doamna preşedinte Pârcălabu, microfonul 10, pe scurt.

Doamna Domnica-Doina Pârcălabu:


Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri de act normativ, având în vedere

efectele financiare cu impact asupra bugetului asigurărilor sociale şi, implicit, asupra

bugetului consolidat al statului, având în vedere că prelungirea valabilităţii aplicării măsurilor

de protecţie socială până la sfârşitul anului 2012 ar presupune o cheltuială suplimentară de

612, 8 milioane de lei pentru anul 2011 şi de 644,9 milioane de lei pentru anul 2012.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Dezbateri generale. Doreşte să intervină cineva? Sunt întrebări? Nu sunt.

Stimaţi colegi, avem un raport al comisiei cu amendamente, admise toate, pe care îl

supun votului dumneavoastră. Vă rog să votaţi.

Cu 43 de voturi pentru, 54 de voturi împotrivă şi 3 abţineri, raportul comisiei a fost

respins.

În consecinţă, supun votului dumneavoastră propunerea legislativă. Vă rog să votaţi.

Cu 40 de voturi pentru, 55 de voturi împotrivă şi 3 abţineri, propunerea legislativă a

fost respinsă.

*

Trecem la punctul 15 din ordinea de zi, Propunerea legislativă privind modificarea

Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, în vederea declarării „Zilei Naţionale de Rugăciune” ca

sărbătoare legală nelucrătoare.

Vă rog să anunţaţi colegii că am ajuns la ultima lege organică şi ultima cu termen de

adoptare tacită. Vă rog să invitaţi colegii în sală.

Avem un raport de respingere. Domnul senator Gheorghe David, microfonul 6, din

partea iniţiatorilor.

(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, se deplasează la tribună

pentru a lua cuvântul.)

- 70 -




Propunerea legislativă este semnată de un număr important de colegi senatori şi

deputaţi şi prevede includerea primei duminici din luna octombrie în categoria zilelor de

sărbătoare legală în care nu se lucrează, urmând ca această zi să fie declarată Ziua Naţională

de Rugăciune. Credem că este necesară o asemenea zi, care să fie o zi a mulţumirii, a

roadelor, aşa cum este deja precizată în multe din zonele ţării, o zi a recunoştinţei şi propunem

ca această zi să fie şi un moment de solidaritate pentru toţi românii, astfel încât fiecare –

desigur este opţional, nu este nimeni obligat – să participe la asemenea evenimente în această

zi, de recunoştinţă şi de mulţumire.

Vă mulţumesc.

(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului,revine la prezidiu.)


Vă mulţumesc, domnule senator David.

Doreşte vreunul dintre colegi să intervină? Nu.

Avem un raport de respingere, este vorba despre o lege organică. Scuzaţi. Domnul

senator Greblă, microfonul 4.



Stimaţi colegi,

Dacă îi zicem Ziua Naţională pentru Rugăciune…, parcă unora ne este teamă ca nu

cumva să fim etichetaţi ca neprogresişti în momentul în care o zi care este consacrată în SUA

nu o importăm şi noi, pentru că, dacă se poate la americani, de ce să nu s-ar putea şi la noi. Eu

cred că, pe de o parte, dăm dovadă de un exces, pe de altă parte, creăm o confuzie care sper să

nu se răspândească şi la poporul român.

Tradiţional, în prima duminică a lunii octombrie noi organizam în toată ţara ziua

recoltei, fără ca ea să fie decretată zi naţională. Dacă vrem să nu mai sărbătorim ziua recoltei,

că nu mai avem după ce, de ce sau pentru ce sărbători, atunci putem să inventăm sau să

importăm astfel de zile care, pe de o parte, nu fac decât să adauge nimic la ceea ce avem noi,

iar pe de altă parte, au darul să creeze o confuzie care nu foloseşte nimănui.

Drept urmare, eu cred că a declara o zi naţională de rugăciune fără niciun conţinut şi

fără niciun fel de tradiţie pentru poporul român este o acţiune care se dovedeşte a fi şi

inoportună, şi inutilă, şi care creează mai multă confuzie decât beneficiu. Vă mulţumesc.

- 71 -


Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului? Doamna preşedinte Pârcălabu, microfonul 10.

Doamna Domnica-Doina Pârcălabu:


Guvernul consideră că o astfel de reglementare nu trebuie introdusă în conţinutul Legii

privind Codul muncii, ea putând fi reglementată între partenerii sociali şi în contractul

colectiv de muncă aplicabil. Mai mult decât atât, fiind propusă duminica ca zi de rugăciune,

după cum se ştie duminica este zi liberă. Acestea fiind motivele, nu susţinem propunerea

legislativă. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Avem raport de respingere din partea comisiei. Guvernul nu este de acord. Mai doreşte

cineva să intervină? Domnul senator Frunda, vă rog, microfonul 2.

Domnul Frunda György:

Voi încerca să fiu foarte scurt. Eu voiam să-i apăr şi să-i felicit pe iniţiatorii acestui

proiect de lege. Iniţiativa este de bun-simţ şi are spirit ecumenic care trebuie încurajat. Pe de

altă parte, din punct de vedere al drepturilor omului, tocmai datorită faptului că în România

sunt recunoscute 14 confesiuni, cele mai multe de religie creştină, dar şi altele – musulmană,

iudaică – cred că acest lucru nu poate fi impus prin lege. Se poate face pe baza

ecumenismului, poate să existe o asemenea zi, să se întrunească la cererea oricărei biserici,

dar a avea o asemenea sărbătoare naţională prin lege excede scopurilor lăudabile de profundă

convingere creştină ale iniţiatorilor.

De aceea, propun să votăm raportul de respingere, dar să respectăm dreptul la religie şi

deschiderea fiecăruia dintre noi.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Mai doreşte să intervină cineva? Domnul senator Daea. (Rumoare, discuţii)

Microfonul 4.

Domnul Petre Daea:

O mică observaţie, domnule preşedinte.


Numai un moment. Vă rog să păstraţi liniştea în sală.

- 72 -

Domnul Petre Daea:

Domnul senator Frunda nu are de cine să-i apere. (Râsete, discuţii). Nu are de cine să-i

apere. Toţi îi apărăm, aceeaşi poziţie a fost şi a domnului senator Greblă. Domnia Sa spunea

că vrea să-i apere, dar nu votează această lege. Noi am spus altfel şi nu am acuzat pe nimeni şi

nu are de cine să-i apere domnul Frunda. (Discuţii.)

Într-un cuvânt, votăm toţi la fel. (Discuţii, rumoare, râsete.)


Vă mulţumesc.

Dacă nu mai doreşte nimeni să intervină, supun votului dumneavoastră raportul de

respingere.

Stimaţi colegi, supun votului dumneavoastră raportul de respingere. Vă rog să votaţi.

(Rumoare, discuţii)

Cu 26 de voturi pentru, 46 de voturi împotrivă şi 28 de abţineri, raportul nu a întrunit

numărul necesar de voturi.

În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră propunerea legislativă ca atare. Este

lege organică, este nevoie de 69 de voturi. Vă rog să votaţi.

Cu 50 de voturi pentru, 17 de voturi împotrivă şi 30 de abţineri, propunerea legislativă

a fost respinsă.

Stimaţi colegi,

Vreau să vă consult în legătură cu o problemă. După acest punct urma să abordăm

Legea privind sistemul unitar de pensii.

Imediat, domnule senator Mitrea.

Aş vrea să vă informez că la punctul 18 avem un proiect de lege referitor la regimul

armelor şi muniţiilor, cu vot final. Sunteţi de acord să dăm acest vot final sau intrăm pe

Legea privind sistemul unitar de pensii, aşa cum am decis?

Domnul senator Mitrea. Nu doreşte?

Vă consult dacă sunteţi de acord să dăm votul final pe punctul 18? Nu.

În regulă, atunci trecem, aşa cum aţi stabilit în ordinea de zi, la punctul 16.

*

Trecem la punctul 16 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind sistemul unitar de

pensii publice.

Este o procedură de reexaminare la cererea preşedintelui. Continuăm dezbaterea

acestui punct.

Domnul senator Mitrea, microfonul central.

- 73 -

Domnul Miron-Tudor Mitrea:


Stimaţi colegi, mă înscrisesem la cuvânt săptămâna trecută pentru că nu puteam să nu

comentez ceea ce stimabilul coleg, pe care îl respect foarte mult, mă refer la domnul senator

Cristian Rădulescu, a spus de la acest microfon. Îmi aduc aminte că a formulat o frază când a

început intervenţia Domniei Sale, care m-a dus cu mintea mulţi ani înainte, şi anume PDL-ul a

formulat un amendament în „spiritul mesajului prezidenţial”. Am reţinut foarte bine pentru că

încă dinainte de 1989 nu am auzit o asemenea formulare profundă.

Te rog să mă ierţi, domnule Rădulescu, dar modul de a formula acest lucru arată, de

fapt, ce se întâmplă. Noi rediscutăm această lege pentru că aşa şi-a dorit spiritul prezidenţial,

adică domnul preşedinte şi-a dat seama că s-au furat voturile la Camera Deputaţilor şi ştim

foarte bine... Dar, mă rog, nu acesta este motivul important, însă nu am putut să nu menţionez

acest mod absolut – nu ştiu cum să folosesc un cuvânt ca să nu se supere colegul meu pe mine

– special de a ne transmite ideea respectivă.

Domnule senator Rădulescu, aţi făcut câteva afirmaţii care îmi arată că PDL are un

limbaj dublu. Aţi spus că nu putem discuta decât articolul pe care preşedintele ni l-a trimis

pentru reexaminare.

Vă aduc aminte că, de la acest microfon şi de la microfonul Camerei Deputaţilor, ne-am

ridicat cu toţii, spunând acest lucru când a fost în discuţie Legea ANI. Am venit aici şi am spus

exact acelaşi lucru noi, PSD-ul şi PNL-ul, că nu se poate, că aşa ştiam noi atunci, că nu se poate

discuta decât articolul care este trimis la reexaminare. Atunci, dumneavoastră, PDL-ul – nu

dumneavoastră personal, nu-mi aduc aminte – aţi venit la microfon – şi în Camera Deputaţilor a

fost chiar o discuţie mare, dar şi aici – şi aţi spus că nu este adevărat, că, în conformitate cu

Constituţia, orice articol din lege – atunci Legea ANI – se putea ataca şi rediscuta. Şi aşa am şi

făcut. Sau aşa aţi făcut, că noi am votat împotrivă. Şi Legea ANI nu a fost modificată numai acolo

unde a cerut preşedintele reexaminare, ci peste tot unde majoritatea şi-a dorit.

Astăzi suntem în aceeaşi situaţie: preşedintele trimite o lege pentru reexaminare pe un

articol... Sigur, e un artificiu politic, Domnia Sa face acest lucru ca să vă scoată..., nu pe

dumneavoastră, pe deputaţi, din necazul pe care, din neştiinţă şi din prea multă energie, l-au

făcut.

Şi nu învăţasem noi bine... În iulie parcă a fost... nu, în august. În august, noi, PSD-ul

– bănuiesc că şi PNL-ul – am învăţat că e voie de la dumneavoastră, majoritatea, de la PDL

plus UDMR şi UNPR... (Intervenţii neinteligibile din sală) În vacanţă a fost. (Intervenţii

neinteligibile din sală)

- 74 -

Numai în vacanţă e voie. Am învăţat că aşa se interpretează Constituţia cu votul

majoritar. Nu am învăţat bine această chestiune şi, când am venit să vă spunem acelaşi lucru,

aţi început să spuneţi: „Nu, nu e adevărat!”

Lăsând la o parte gluma şi tonul mai uşor, vreau să spun un lucru care mi se pare de o

gravitate foarte mare, nu neapărat în acest moment. Noi, politicienii, când suntem la putere,

facem foarte des asemenea prostii – că asta e o prostie – inventăm legi şi proceduri pentru

chestiuni punctuale, pentru că ne interesează un anumit rezultat şi, după aceea, creăm un

anumit tip de cutumă care se întoarce împotriva nu numai a celor care au provocat-o, ci

împotriva întregii clase politice şi a Parlamentului. Dacă am decis, la Legea ANI, că la o

reexaminare putem să reexaminăm orice articol, vă rog foarte mult să fim consecvenţi şi să

rămânem pe aceeaşi idee.

Aţi mai pus, domnule senator Rădulescu, o întrebare: de ce a ales PSD-ul 45% pentru

punctul de pensie? Aici vă răspund ca fost sindicalist: aşa e în Europa, aşa zice la Uniunea

Europeană. Recomandarea este, pentru toate ţările membre, ca punctul de pensie să reprezinte

45% din salariul mediu. Aşa e în Europa. Deci noi am intrat în Europa şi respectăm această

recomandare. Nu a scos Mitrea sau sindicatele din România, sau PSD-ul această idee. Aşa

scrie în recomandarea europeană.

Am să vă mai rog un lucru şi am să mă opresc aici, pentru că nu vreau să vorbesc prea

mult. Am auzit asta şi de la prim-ministrul Emil Boc, am auzit şi de la alţi colegi miniştri de-a

lungul timpului: „deficitul fondului de pensii s-a mărit foarte mult în acest an”.

Stimaţi colegi, fondul de pensii suporta toate pensiile din România, mai puţin pensiile

speciale. La pensii speciale – am mai spus de la acest microfon – intrau şi pensiile agricole – 1

200 000 de pensii mici, dar multe. Începând din acest an, la fondul de pensii au intrat şi

pensiile speciale. Normal că deficitul s-a majorat, dar asta nu din cauză că au crescut pensiile

– ele au scăzut – ci pentru că fondul de pensii suportă acum şi pensiile speciale. Pensiile

militarilor se suportau din bugetul Ministerului Apărării Naţionale; pensiile poliţiştilor şi ale

jandarmilor, din bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor – este domnul ministru aici;

pensiile agricultorilor, din bugetul naţional; pensiile judecătorilor şi ale celor din sistemul de

justiţie, din bugetul Ministerului Justiţiei. Dacă toate aceste pensii le-am strâns acum şi,

printr-o decizie politică bună sau rea – noi am spus că e rea, dumneavoastră aţi spus că e

bună, sigur, e posibil şi aşa, şi aşa – au ajuns în bugetul de pensii, normal că deficitul la

bugetul de pensii a crescut foarte mult, dar să nu mai spunem acest lucru ca şi cum pensiile în

România au crescut şi deficitul e mare pentru că sunt pensiile mari. Nu. Pensiile sunt mai mici

decât anul trecut, iar deficitul e mare pentru că le-am pus pe toate la grămadă. Vă mulţumesc.

- 75 -



Stimaţi colegi, de la dezbaterile generale de ultima dată mai erau câţiva colegi înscrişi.

Eu nu mai am lista. Dacă mai doreşte cineva să intervină la dezbateri generale... Domnul

senator Ţuţuianu...

(Domnul senator Cristian Rădulescu solicită cuvântul.)

Pe procedură, domnul senator Rădulescu.

Microfonul nr. 2, vă rog.



Data trecută, tocmai voiam să aduc acest reproş domnului preşedinte de şedinţă şi

preşedinte al Senatului, domnul senator Geoană, că a dat, trecând peste Regulament, cuvântul

prea multor – nu prea multor, asta nu apreciez eu – mai multor membri din fiecare grup

parlamentar decât prevede Regulamentul Senatului.

Acum aş vrea să vă aduc acest lucru la cunoştinţă, ca să nu prelungim dezbaterea mai

mult decât trebuie. Fiecare grup a fost reprezentat de unul, de doi, de trei sau de patru

vorbitori pe fond, care şi-au exprimat punctul de vedere. Doresc să aduc aminte asta şi să cer

sistarea dezbaterilor, fiindcă procedurile regulamentare au fost îndeplinite. Deci eu atrag

atenţia să nu ne situăm în afara lor.


Domnul senator Rădulescu, pe procedură, a făcut propunerea de sistare a dezbaterilor.

Dacă în legătură cu această propunere doriţi să vă exprimaţi. (Discuţii în sală)

Atunci o să supun la vot propunerea de sistare a dezbaterilor.


Propunerea de sistare a dezbaterilor a fost aprobată cu 62 de voturi pentru, 32 de voturi

împotrivă şi 3 abţineri.

Dezbaterile generale fiind încheiate, doamna Pârcălabu sau cine doreşte... Domnule

ministru, doriţi să interveniţi la acest punct? Nu. Doriţi un minut? Vă rog, domnule ministru.

(Proteste din sală)

Nu se poate, nu vine în fiecare zi... Stimaţi colegi, nu vine în fiecare zi un ministru la

noi. Vine foarte rar.

Vă rog, domnule ministru, două vorbe, pe scurt. Vă rog, la microfonul central.

O să rog şi colegii din majoritate să-l asculte cu atenţie, cum îl ascultăm şi noi, pe

domnul ministru.

- 76 -

Vă rog.

Domnul Ioan-Nelu Botiş – ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale:


Domnilor vicepreşedinţi,


E doar o intervenţie de curtoazie. Este prima mea intervenţie în Senat şi doresc doar să vă

mulţumesc pentru această invitaţie şi să vă asigur că, ori de câte ori veţi solicita prezenţa

ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale la dezbaterile Senatului, voi răspunde favorabil.

Vă mulţumesc.


Şi eu vă mulţumesc. (Aplauze)

Vă mulţumesc în mod deosebit pentru că le-aţi făcut o plăcere celor doi colegi pe care

i-aţi avansat ca vicepreşedinţi. Domnul secretar Adrian Ţuţuianu şi domnul secretar Gheorghe

David meritau, aşa este, aveţi dreptate.

Stimaţi colegi,

Avem un raport din partea comisiei, care a fost prezentat de domnul preşedinte Başa.

(Domnul senator Petre Daea solicită cuvântul.)

Domnule senator Daea, pe procedură? Vă rog, microfonul 4.

Domnul Petre Daea:


Procedura, în Parlamentul României şi în Senat, spune cam aşa: au loc dezbateri

generale şi dezbateri pe articole, pe amendamente. Deci nu s-a încheiat dezbaterea, iar domnul

ministru are posibilitatea să mai rămână cu noi şi să mai susţină punctul de vedere al

Guvernului în legătură cu raportul şi cu amendamentele din raport. Eu cred că aici aţi oprit

dumneavoastră dezbaterea.

Vă mulţumesc că aţi înţeles şi Senatul e în cunoştinţă de cauză.


Vă rog să fiţi asigurat că, în momentul în care trecem, începem cu amendamentele

respinse, dacă se mai susţin, se votează şi trecem, după aceea...

(Domnul senator Toni Greblă solicită cuvântul.)

Domnul senator Greblă, tot pe procedură? Vă rog.

(Intervenţie neinteligibilă din sală)

Pe procedură nu este limitat.

Domnul senator Greblă, vă rog, microfonul 4.

- 77 -



Spre deosebire de domnul senator Daea, care nu vă lasă pe dumneavoastră să greşiţi,

eu vreau să fac altceva, şi anume să reamintesc că în plen s-a făcut o propunere şi, conform

Regulamentului Senatului – inclusiv pentru colegii care erau curioşi dacă o să iau cuvântul pe

procedură –, acea propunere trebuie supusă la vot. Propunerea este prinsă în stenograma

şedinţei plenului de data trecută şi ea viza, în esenţă, retrimiterea raportului la comisie pentru

că, cel puţin în ce mă priveşte, amendamentele adoptate în Comisia juridică, de numiri,

disciplină, imunităţi şi validări şi transmise către comisia raportoare prin avizul de rigoare nu

au fost avute în vedere la întocmirea raportului final, ele fiind trimise în aceeaşi zi în care

raportul a fost dezbătut la comisia raportoare.

Drept urmare – nu numai pentru aceste amendamente adoptate la Comisia juridică, de

numiri, disciplină, imunităţi şi validări, am înţeles că alte două comisii avizatoare sunt în

acelaşi sens –, vă rog să supuneţi plenului propunerea de retrimitere a raportului la comisie în

vederea examinării şi a propunerilor adoptate deja, în unanimitate, de Comisia juridică, de

numiri, disciplină, imunităţi şi validări.


Vă mulţumesc.

S-a făcut o propunere, într-adevăr, confirm şi o să vă supun la vot propunerea de

retrimitere la comisie.

Domnule preşedinte Başa, vă rog, microfonul 7.

Domnul Petru Başa:

Domnule preşedinte, îmi pare rău că trebuie să-l contrazic pe colegul meu, dar

amendamentele de la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări au venit a

doua zi, după şedinţa noastră. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Am discutat asta. Chiar amendamente foarte importante, propuse de mine, figurează că

au sosit prea târziu. Acum avem de luat o decizie.

(Domnul senator Adrian Ţuţuianu solicită cuvântul.)

Vă rog, domnule senator Ţuţuianu, microfonul central.

(Domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretar al Senatului, se deplasează la microfonul

central pentru a lua cuvântul.)

(Discuţii în sală)

- 78 -


Este bine să ne ascultaţi, domnule senator Dumitru, pentru că n-o să ştiţi cum să

calculaţi punctul de pensie şi intrăm în alte probleme.

Stimaţi colegi,

Nu doar amendamentele adoptate în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi

şi validări nu au fost discutate. Este vorba şi de amendamentele Comisiei pentru politică

externă, care au fost transmise în data de 26 octombrie a.c., este vorba şi de amendamentele

Comisiei pentru sănătate publică, care au fost transmise în data de 26 octombrie a.c. comisiei

raportoare şi mai avem o problemă rămasă în discuţie şi vă rog să mă ascultaţi cu atenţie. Este

vorba de o anexă, cred că Anexa nr. 5, despre care domnul preşedinte al Comisiei pentru

muncă, familie şi protecţie socială a spus că o lucrează stafful. Deci, practic, noi am fost

sesizaţi cu un raport incomplet, atât timp cât Anexa nr. 5 nu este clarificată şi nu a fost supusă

votului în comisia de raport.

Pentru toate aceste motive, eu cred că este bine să discutăm asupra retrimiterii

raportului la comisie.

Mulţumesc.

(Domnul senator Adrian Ţuţuianu revine la prezidiu.)



Stimaţi colegi, s-a făcut deci propunerea de retrimitere la comisie pentru completarea

raportului cu toate amendamentele de la toţi cei care au prezentat amendamente, chiar tardiv,

cum spune domnul senator Başa, inclusiv propunerea privind revederea Anexei nr. 5 şi o să

supun la vot...

(Domnul senator Miron-Tudor Mitrea solicită cuvântul.)

Vă rog, domnule senator Mitrea, microfonul central.

(Discuţii în sală)

O să vă rog respectuos să păstraţi ordinea în sală.

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Stimaţi colegi, eu, în general, vă respect, cu toată dragostea, chiar dacă, câteodată, fac

efort pentru treaba asta.

Data înscrierii amendamentului la o comisie, alta decât Comisia pentru muncă, familie

şi protecţie socială, este data de înscriere a unui amendament. Deci vă rog să luaţi în calcul

faptul că dacă raportul nu se duce înapoi la Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială,

amendamentele care au fost înscrise la alte comisii şi nu au ajuns la Comisia pentru muncă,

- 79 -

familie şi protecţie socială pentru a fi dezbătute vor trebui dezbătute în plen, pentru că ele au

fost depuse în termen la comisiile avizatoare. Nu este problema unui senator, care a depus un

amendament în mod regulamentar, că o comisie sau alta nu a reuşit să trimită la vreme avizul

către Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială, iar amendamentele care nu au ajuns

la Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială din aceste motive sunt amendamente

depuse, admise sau neadmise de către comisiile de specialitate, care se vor discuta în plen, şi

nu ştiu dacă câştigăm timp discutând amendamentele în plen sau dacă trimitem pentru încă 24

de ore raportul la Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială.


Vă mulţumesc foarte mult.

Voi supune la vot propunerea de retrimitere a raportului la Comisia pentru muncă,

familie şi protecţie socială şi vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

Propunerea nu a întrunit decât 41 de voturi pentru, 59 de voturi împotrivă şi nicio

abţinere.

În aceste condiţii, trecem la examinarea raportului. Începem cu amendamentele

respinse. Mai avem încă un minut. Vă propun totuşi să nu abuzăm de bunăvoinţa

dumneavoastră. Întrucât întrebările şi interpelările vor fi radiodifuzate... (Discuţii în sală)

Măcar cele respinse. Avem mai multe amendamente respinse. Primul este al domnului

senator Toni Greblă, art. 6, primul paragraf.

Îl susţineţi, domnule senator Greblă? Microfonul 4, vă rog.


Da, domnule preşedinte, susţin amendamentul.


Amendamentul figurează la Anexa 2, este un amendament la art. 6 alin.(5).

Vă consult în legătură cu…

Vă rog, domnule senator.


Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, în aviz, are amendamente

admise.

În acest fel, intrăm într-o dificultate procedurală importantă pentru că dumneavoastră

înseamnă că le consideraţi pe toate ca respinse de către comisia raportoare, fără ca să se fi

pronunţat comisia raportoare în sensul respingerii lor.

Eu am amendamente admise şi vă rog ca procedura amendamentelor admise să fie

dusă până la capăt, comisia raportoare să se pronunţe asupra lor şi să mi le respingă sau să le

- 80 -

admită. Şi aş ruga să nu facem o economie de două zile pentru că, cel puţin anexa cu privire

la corelarea vârstei de pensionare, având în vedere orizontul de timp, din 2030, nu a fost

aprobată, lucrată şi aprobată, de comisia raportoare, astfel încât noi nu vom avea decât să

adoptăm, eventual, o lege informă, cu sugestia preşedintelui şi cu un tabel care nu este trecut

prin Senatul României.


Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Din păcate, domnule senator Greblă, dacă vreţi să mă ascultaţi puţin, propunerea de

retrimitere la comisie nu a întrunit numărul de voturi necesar.

Am însă o rugăminte la liderii grupurilor parlamentare din Senat ca, până la viitoarea

şedinţă în plen, să se înţeleagă asupra modului în care vom trata amendamentele care au fost

admise de diverse comisii şi nu au fost incluse în raport nici ca admise, nici ca respinse.

După părerea mea, dacă vreţi să avansăm pe această temă, cel mai bun lucru ar fi să

acceptăm ca ele să poată fi prezentate în plen, chiar dacă nu au fost incluse în raportul

comisiei, cu care nu aţi fost de acord să fie revăzut.

Deci, am această rugăminte la dumneavoastră, la liderii grupurilor parlamentare, să vă

înţelegeţi în legătură cu modul în care procedăm. Le pot prezenta şi alţi preşedinţi de comisii

şi le supunem la vot, potrivit procedurilor parlamentare. V-aş ruga să ne informaţi cât mai

rapid, mâine, la Biroul permanent al Senatului, în legătură cu modul în care vom proceda.

Vă mulţumesc.

* Trecem la punctul următor din ordinea de zi, Întrebări, interpelări şi răspunsuri. Primul pe lista de întrebări este domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului

parlamentar al PDL. Se pregăteşte domnul senator Alexandru Cordoş, din partea Grupului parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC. Vă rog să păstraţi liniştea în sală. Vă rog, domnule senator Oprea, să adresaţi întrebarea.

Domnul Dumitru Oprea: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Întrebarea este adresată domnului Valeriu Tabără, Ministerul Agriculturii şi

Dezvoltării Rurale. Obiectul şi motivarea întrebării: Strategia pentru dezvoltarea antreprenoriatului social

în mediul rural.

- 81 -

Domnule ministru,

Mediul rural românesc rămâne în continuare cu mult sub nivelul de dezvoltare al

potenţialului de afaceri existent. Modelul antreprenoriatului social propus de Muhammad

Yunus, lansat recent şi în România, ar putea să reprezinte o variantă pentru stimularea

afacerilor cu profil social.

Sunt multe zone rurale în care există domenii de activitate neexploatate din lipsa

surselor de finanţare.

În acest context, domnule ministru, vă rugăm să ne transmiteţi modul în care

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale poate susţine un astfel de program de dezvoltare

rurală, alături de cele existente deja.

Ce măsuri suplimentare pot fi aplicate pentru stimularea antreprenoriatului în mediul

rural?

Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris.



Îl invit la microfon pe domnul senator Alexandru Cordoş, din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Se pregăteşte domnul senator Emilian-Valentin Frâncu, din partea Grupului

parlamentar al PNL.



Stimaţi colegi,

Întrebare mea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc, domnului Traian-

Constantin Igaş, ministrul administraţiei şi internelor, şi domnului Ioan-Nelu Botiş, ministrul

muncii, familiei şi protecţiei sociale.

Obiectul interpelării: Întârzierea plăţii salariilor asistenţilor persoanelor cu handicap.

Stimate domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Vă adresez această întrebare ca urmare a unei solicitări în acest sens din partea

primarului comunei Viişoara, judeţul Cluj.

În momentul de faţă, Primăria comunei Viişoara – şi într-o situaţie similară se află

multe alte localităţi din ţară – este în imposibilitatea de a asigura salariul restant aferent

lunilor septembrie şi octombrie, pentru un număr de 51 de asistenţi personali şi persoane cu

dizabilităţi. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât ea tinde să se cronicizeze, primăria neavând

- 82 -

fondurile necesare alocării salariilor nici pentru perioada următoare, în condiţiile în care

Guvernul nu se achită de obligaţia ce-i revine privind virarea fondurilor.

Primăria a făcut nenumărate apeluri la Consiliul Judeţean Cluj, Prefectura Judeţului

Cluj şi la Direcţia generală a finanţelor publice Cluj, toate acestea rămânând însă fără niciun

răspuns.

Situaţia mi se pare absolut intolerabilă. Persoanele cu dizabilităţi au aceleaşi drepturi

la un trai decent, la respectul şi sprijinul nostru ca toţi ceilalţi cetăţeni ai acestei ţări. Consider

că, prin încălcarea drepturilor lor băneşti, li se lezează demnitatea şi chiar dreptul la viaţă,

nesocotindu-se legislaţia naţională în vigoare, cu referire directă la prevederile art. 50 din

Constituţia României şi ale Legii nr. 448/2006, precum şi la o serie de directive ale Uniunii

Europene privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, pe care

România şi le-a asumat odată cu aderarea ei la Uniunea Europeană.

În consecinţă, vă rog, domnule prim-ministru, domnilor miniştri, să ne faceţi

cunoscute măsurile pe care le aveţi în vedere pentru ca România să nu fie scoasă de pe harta

Europei prin ignorarea unor norme europene şi naţionale elementare, referitoare la plata

drepturilor băneşti ale unor categorii sociale, oricum vitregite de soartă.

Ataşez întrebării mele solicitarea primită de la Primăria comunei Viişoara, judeţul Cluj.

Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian-Valentin Frâncu, din partea Grupului

parlamentar al PNL.

Vă rog, microfonul central.



Prima întrebare este adresată domnului ministru Kelemen Hunor şi se referă la:

Situaţia bisericilor de lemn – obiective istorice din judeţul Vâlcea.

Domnule ministru,

După cum vă este cunoscut, în judeţul Vâlcea se află înscrise pe lista monumentelor

istorice un număr de 88 de biserici de lemn, construite între secolele XVI şi XX, din care trei

fac parte din categoria A – de importanţă naţională.

Din păcate, marea majoritatea acestora se află într-o stare avansată de degradare,

necesitând lucrări de reabilitare şi conservare care exced cu mult posibilităţile de finanţare ale

bugetelor consiliilor locale. Aş aminti aici bisericile „Cuvioasa Parascheva” din satul

- 83 -

Budureşti, comuna Stoieneşti, „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din localitatea Brezoi

sau biserica „Sf. Nicolae” din localitatea Şirineasa.

Aş dori să-mi comunicaţi, domnule ministru, dacă ministerul pe care îl conduceţi are

în vedere includerea acestor biserici, monumente istorice, din judeţul Vâlcea, în cadrul unor

programe de reabilitare şi, dacă da, care sunt aceste programe, precum şi obiectivele

beneficiare ale acestora.

Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.


Vă rog să adresaţi şi a doua întrebare, domnule senator.


Vă mulţumesc.

A doua întrebare este adresată domnului ministru Daniel Petre Funeriu şi are ca obiect:

Problemele legate de elevii de la Şcoala cu clasele I – VIII din Mateeşti, judeţul Vâlcea, care

învaţă în frig.

Domnule ministru,

Şcoala cu clasele I – VIII din comuna Mateeşti, judeţul Vâlcea se află pe lista celor 39

de unităţi şcolare din judeţ, care au primit interdicţie de la Inspectoratul Teritorial al Muncii

(ITM) de a folosi centrala termică până când nu va primi toate avizele de la Inspecţia de Stat

pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalaţiilor de Ridicat – (ISCIR).

În aceste condiţii, peste 150 de elevi sunt nevoiţi să înveţe în frig, în condiţii

degradante.

Având în vedere cele menţionate, aş dori să-mi comunicaţi, domnule ministru,

următoarele:

Cine se face responsabil de faptul că nu s-a putut obţine în timp util avizul de

funcţionare a centralei termice de la ITM şi ce măsuri preconizaţi să luaţi pentru remedierea

acestei situaţii în cel mai scurt timp.

Solicit răspuns în scris.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar

al PDL.

Se pregăteşte domnul senator Viorel Arcaş, din partea Grupului parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC.

- 84 -


(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, se deplasează la microfonul



Întrebarea mea este adresată Guvernului României, domnului prim-ministru Emil Boc.

Domnule prim-ministru,

Prin intervenţia mea doresc să vin în sprijinul mai multor cetăţeni, locuitori, în special,

din partea de vest a României, şi nu numai.

Este vorba despre punctul de trecere a frontierei Beba Veche din judeţul Timiş,

localitate situată în partea cea mai de vest a României, la frontieră cu Ungaria şi Serbia.

Vreau să menţionez faptul că această comună, ca de altfel întreg judeţul Timiş, face

parte, încă de la înfiinţare, din Euroregiunea Dunăre – Criş – Mureş – Tisa.

Drumul judeţean 682, Beba Veche – frontieră, a fost asfaltat în întregime în cursul

anului 2008 şi reprezintă o solidă infrastructură pentru funcţionarea unui punct permanent de

trecere a frontierei către Serbia.

De asemenea, din resurse proprii, locaţia denumită Triplex Confinium, situată în

intersecţia graniţelor celor trei ţări, România, Ungaria, Serbia, a fost amenajată corespunzător

pentru deschiderea temporară a graniţelor, eveniment care are loc, anual, începând cu anul

1997, în ultima duminică a lunii mai, cu ocazia întâlnirii internaţionale de tineret, manifestare

organizată în cadrul Euroregiunii DKMT (română Dunăre-Criş-Mureş-Tisa, maghiară Duna-

Körös-Maros-Tisza).

Partea română s-a implicat în sprijinul comunităţii, finalizând, în cursul anilor 2008 –

2009, studiul de fezabilitate pentru acest proiect, un proiect vast care va fi realizat prin

eforturile comune ale celor trei ţări, cu o întindere de aproximativ 100 de hectare pe care îşi

vor desfăşura activitatea peste 100 de firme.

În completarea celor enunţate, adaug, domnule prim-ministru, faptul că acest proiect

reprezintă principalul motiv pentru care trebuie o deschidere permanentă a acestui punct de

trecere a frontierei.

Afară de aceasta, ar fi multiple influenţe economice, prin crearea de locuri de muncă şi

dezvoltarea în viitor a întregii microregiuni care ar scoate comuna Beba Veche din stadiul de

punct terminus pe harta Europei.

În plus, faţă de asigurarea unui acces facil spre parcul industrial, acest punct de trecere

ar reprezenta şi o cale de deplasare, corespunzătoare pentru locuitorii celor trei ţări, care va fi

posibilă odată cu aderarea României la Spaţiul Schengen, pe relaţia Ungaria, şi ar asigura

accesul până la aderarea Serbiei la Uniunea Europeană.

- 85 -

Asigurându-vă de o aleasă consideraţie, vă rog, domnule prim-ministru, să-mi

comunicaţi o posibilitate a deschiderii acestui punct permanent de trecere a frontierei cu

Serbia prin localitatea Beba Veche. Vă mulţumesc. Solicit răspuns scris.

(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, revine la prezidiu.)


Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul senator Viorel Arcaş, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC.

Domnul Viorel Arcaş:


Întrebarea mea este adresată doamnei Elena Udrea, ministrul dezvoltării regionale şi

turismului, mai mult pentru aripa turistică a ministerului.

Doamna ministru,

În proiectul de buget pe care îl construiţi pentru anul 2011, care este valoarea

investiţiilor în turismul din judeţul Sibiu şi ce obiective de turism importante din judeţul Sibiu

consideraţi că trebuie promovate?

Vă mulţumesc.



În afară de colegii care au citit întrebările, vă informez că au mai depus întrebări, în

scris, domnii senatori Adrian Ţuţuianu, Dan Voiculescu, Laurenţiu Florian Coca, Ioan Mang

şi Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

De asemenea, din partea Grupului parlamentar al PNL, a depus o întrebare în scris

domnul senator Marius-Petre Nicoară.

Din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenţi, domnii senatori

Laurenţiu Chirvăsuţă şi Sorin-Serioja Chivu au depus întrebările în scris.

Continuăm cu sesiunea de interpelări.

Prima interpelare, domnul senator Gheorghe David din partea Grupul parlamentar al

PDL. Se pregăteşte domnul senator Alexandru Cordoş.

(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, se deplasează la microfonul




Interpelarea mea este adresată Guvernului României, domnului prim-ministru Emil Boc.

- 86 -

Domnule prim-ministru, prin intermediul acestei interpelări doresc să vă aduc la

cunoştinţă următorul aspect, care, după părerea mea, privit din toate punctele de vedere, intră

oarecum în sfera nefirescului.

La rândul meu, am fost de curând abordat cu o situaţie cu totul specială, şi anume

marea nedumerire a unor oameni – desigur, eu am fost abordat de către cei din Timişoara şi

din zonă, respectiv din judeţul Timiş, dar situaţia este valabilă în toată ţara – referitoare la

Hotărârea de Guvern nr. 600/2009 privind stabilirea beneficiarilor de ajutoare alimentare care

provin din stocurile de intervenţie comunitare destinate categoriilor de persoane cele mai

defavorizate din România şi atribuţiile instituţiilor implicate în plan european.

La art. 3 din această hotărâre se specifică foarte clar, la alin. (1), „Categoriile de persoane

cele mai defavorizate, care vor beneficia de ajutoare alimentare în cadrul planului sunt:

a) familiile şi persoanele singure, care au stabilit, prin dispoziţie scrisă a primarului,

dreptul la un venit minim garantat, acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim

garantat, cu modificările şi completările ulterioare;

b) şomerii care beneficiază de indemnizaţia de şomaj acordată potrivit prevederilor

Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor sociale pentru şomaj şi stimularea ocupării

forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare;

c) pensionarii sistemului public de pensii a căror drepturi obţinute din pensie sau, după

caz, din pensii cumulate, se află sub 400 de lei/lună;

d) persoane cu handicap grav şi accentuat, adulţi şi copii, neinstituţionalizaţi.” Dar în

niciunul dintre articole nu se specifică situaţia celor care nu au niciun fel de venit, adică cei

fără venit şi care nu pot beneficia de aplicarea acestei hotărâri.

Drept consecinţă, domnule prim-ministru, vă rog să analizaţi de urgenţă această

situaţie şi să includeţi, ca a cincia categorie, şi această categorie a celor care nu au niciun fel

de venit. Mulţumesc. Solicit răspuns scris.

(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, revine la prezidiu.)


Vă mulţumesc, domnule senator David.

Domnule senator Cordoş Alexandru, din partea Grupul parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC, vă rog.

Se pregăteşte domnul senator Emilian Frâncu.



- 87 -

Interpelarea mea este adresată prim-ministrului României, domnul Emil Boc,

domnului Gheorghe Ialomiţeanu, ministrul finanţelor publice, şi domnului Aurelian Popa,

preşedintele Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.

Obiectul interpelării: S.C. „Sticla Turda” S.A.

Doresc să vă supun atenţiei situaţia S.C. „Sticla Turda” S.A. din judeţul Cluj,

înfiinţată în 1921 de către statul român, având ca obiect de activitate producerea de sticlărie

de menaj suflată manual, producţia de borcane, sticle, fiole şi aparatură de laborator,

turnătorie de fontă pentru sticlărie, sticlărie tehnică pentru centrale termice, pentru domeniul

petrolier, sticlă termoizolantă de menaj.

Până în anul 1989, S.C. „Sticla Turda” S.A. funcţiona cu un număr de 5 500 de

angajaţi şi avea un patrimoniu considerabil, peste 12 hectare de teren şi 26 de clădiri.

După anul 1990, odată cu restrângerea activităţii şi închiderea mai multor secţii,

oamenii au fost nevoiţi să-şi părăsească locurile de muncă, iar trecerea în şomaj tehnic, cu

salarii compensatorii, precum şi instabilitatea cursului valutar din acea vreme a făcut ca S.C.

„Sticla Turda” S.A. să înregistreze datorii uriaşe.

În anul 2005, la cererea societăţii comerciale, s-a intrat în insolvenţă şi apoi, din 2007,

se află în reorganizare judiciară.

În prezent, S.C. „Sticla Turda” S.A. mai are doar 330 de angajaţi şi foloseşte din

patrimoniul iniţial doar două clădiri şi circa 1 hectar de teren. Cu toate acestea este nevoită să

plătească serviciul de pază şi taxele pentru întreaga suprafaţă de teren şi restul clădirilor din

patrimoniu.

În cursul mai multor vizite pe care le-am efectuat la S.C. „Sticla Turda” S.A., precum

şi din discuţia avută cu conducerea societăţii şi cu angajaţii şi din memoriul primit, am aflat că

situaţia în acest moment este disperată, iar singura soluţie a ieşirii din impas ar fi implicarea

directă a statului prin preluarea societăţii şi valorificarea unor părţi din active, care nu sunt

necesare producţiei, în contul datoriilor, menţinându-se astfel doar activitatea de producţie.

Chiar dacă există contracte pentru întreg anul 2010, inclusiv pentru primele luni ale

anului 2011, cele mai multe încheiate cu firme din străinătate, S.C. „Sticla Turda” S.A. nu mai

poate susţine în continuare toate cheltuielile menţionate şi nu-şi poate achita datoriile restante.

Toate activele scoase la vânzare sunt prezentate pe site-ul societăţii cu fotografii şi

descrieri amănunţite.

Faţă de cele prezentate vă întreb, domnule prim-ministru şi domnilor miniştri, este

dispus Guvernul României să protejeze industria ţării şi să adopte măsuri concrete pentru a

salva de la faliment o întreprindere românească profitabilă în activitatea curentă, cu o

îndelungată tradiţie, care şi-a câştigat un prestigiu semnificativ peste hotare?

- 88 -

În plus, se simte responsabil Guvernul României de salvarea locurilor de muncă a sute de

oameni, ce au în întreţinere familii numeroase, dintr-o zonă a ţării şi aşa greu încercată de şomaj?

Solicit răspuns scris. Mulţumesc.


Mulţumesc şi eu domnului senator Alexandru Cordoş.

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu.

Se pregăteşte domnul senator Valer Marian.



Interpelarea de astăzi am adresat-o Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Obiectul şi conţinutul ei: Creşterea preţurilor alimentelor într-o manieră alarmantă.

Domnule ministru Valeriu Tabără,

Anunţurile recente ale producătorilor din industria alimentară cu privire la eventualele

creşteri ale preţurilor cu până la 25% riscă să ducă la scăderea consumului de produse agricole

autohtone în favoarea celor de import.

Totuşi, intenţia exprimată de Rusia, de a limita exporturile de grâu, poate solicita şi

mai mult economiile şi veniturile deja subţiate ale populaţiei prin creşteri ale preţurilor,

inclusiv pentru produsele importate. Considerând că preşedintele şi-a exprimat intenţia de a

nu promulga Legea scăderii taxei pe valoarea adăugată la 5% pentru produsele alimentare, vă

rog să-mi comunicaţi ce măsuri aveţi în vedere pentru:

a) încurajarea producţiei şi consumului de produse autohtone pentru limitarea

dependenţei de importuri;

b) limitarea creşterii preţurilor alimentelor şi menţinerea acestora la un nivel accesibil

majorităţii populaţiei.

Solicit răspuns verbal şi în scris. Mulţumesc.


Mulţumesc domnului senator Frâncu.

Îl invit la microfon pe domnul senator Valer Marian, din partea Grupului parlamentar

al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Valer Marian:


Interpelarea mea este adresată domnului ministru al justiţiei Cătălin Predoiu.

Obiectul interpelării: Motivele netransmiterii cererii DNA privind arestarea

deputatului PDL Dan Păsat către preşedintele Camerei Deputaţilor.

- 89 -

Interpelarea a fost înregistrată la Senat în data de 4 noiembrie 2010. Am făcut această

menţiune întrucât, ulterior, ministrul justiţiei a înaintat această cerere.

La Ministerul Justiţiei a fost înregistrată, în data de 7 octombrie 2010, cererea

Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin care se solicită încuviinţarea de către Camera

Deputaţilor a arestării preventive a deputatului PDL Dan Păsat pentru săvârşirea mai multor

infracţiuni de şantaj în perioada 2007-2010.

Conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi

al senatorilor, „cererea de arestare a unui deputat ori a unui senator se adresează preşedintelui

Camerei din care face parte de către ministrul justiţiei”. În alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol se

prevede o procedură de soluţionare cu celeritate a unei asemenea cereri. Preşedintele Camerei

aduce de îndată cererea la cunoştinţa Biroului permanent, după care o trimite Comisiei juridice, de

numiri, disciplină, imunităţi şi validări, care va întocmi un raport în termen de 3 zile, iar, în termen

de 5 zile de la depunerea raportului, cererea ministrului justiţiei se supune spre dezbatere şi

adoptare plenului Camerei din care face parte deputatul sau senatorul.

Termenul maximal prevăzut de lege pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a arestării

unui parlamentar este deci de 8 zile. Până în data de 4 noiembrie 2010, la Camera Deputaţilor nu a

fost înregistrată cererea ministrului justiţiei privind încuviinţarea arestării preventive a deputatului

PDL Dan Păsat, deşi au trecut 28 de zile de la primirea de către Ministerul Justiţiei a solicitării

formulate de către Direcţia Naţională Anticorupţie în acest sens.

În cursul lunii martie a.c., când Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat încuviinţarea

arestării preventive a fostului senator PSD Cătălin Voicu pentru infracţiuni de trafic de influenţă,

ministrul justiţiei a transmis cererea în acest sens preşedintelui Senatului după două zile.

În aceste condiţii, vă solicit să-mi comunicaţi care sunt motivele pentru care nu aţi transmis

preşedintelui Camerei Deputaţilor cererea de încuviinţare de către plenul Camerei Deputaţilor a

arestării preventive a deputatului PDL Dan Păsat în termen legal şi dacă aplicaţi unităţi de măsură

diferite ori tratamente preferenţiale parlamentarilor puterii faţă de cei ai opoziţiei.

Solicit răspuns scris şi verbal. Vă mulţumesc.



Stimaţi colegi, au mai depus interpelări în scris, pe care nu le-au citit în plen: domnul

senator Adrian Ţuţuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC,

domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC, domnul senator Gheorghe Pop, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC, domnul senator Dan Voiculescu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

- 90 -

Politice PSD+PC, şi domnul senator Ilie Sârbu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC. Din partea Grupului parlamentar al PNL a depus o interpelare în scris

domnul Marius-Petre Nicoară. De asemenea senatorul independent Sorin-Serioja Chivu a

depus şi dânsul, în scris, o interpelare.

Cu aceasta am încheiat seria de întrebări şi interpelări.

Trecem acum la răspunsurile orale la întrebări şi interpelări.

Îl invit mai întâi pe domnul secretar de stat Marin Anton să răspundă la interpelarea

domnului senator Emilian Frâncu în legătură cu „Impactul ecologic al poluării de pe Dunăre”.

Vă rog, domnule secretar de stat. Microfonul 8.

Domnul Marin Anton – secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor:


Domnule senator,

Referitor la măsurile pentru limitarea impactului ecologic produs de poluare, vă

aducem la cunoştinţă că, de la data producerii accidentului din Ungaria şi până în prezent,

staţiile de monitorizare a calităţii aerului, amplasate în zona de graniţă româno-ungară, nu au

înregistrat depăşiri ale valorilor limită pentru indicatorul „particule în suspensie”, depăşiri

care ar fi putut fi atribuite acestui accident prin transferul poluanţilor în aerul înconjurător şi,

ulterior, prin transportul acestora la lungă distanţă.

Menţionăm că, din punct de vedere al calităţii aerului, monitorizarea calităţii aerului este

una dintre activităţile continue ale agenţiilor pentru protecţia mediului, organizate la nivelul

fiecărui judeţ, respectiv al Municipiului Bucureşti, iar în cazul apariţiei unor depăşiri ale

pragului de informare şi/sau ale pragurilor de alertă, respectiv ale valorilor limită şi ale valorilor

ţintă înregistrate la staţiile de monitorizare a calităţii aerului din cadrul Reţelei naţionale de

monitorizare a calităţii aerului, se elaborează şi se pun în aplicare planurile, respectiv

programele de gestionare a calităţii aerului în conformitate cu legislaţia specifică în vigoare.

În ceea ce priveşte solicitarea unor compensaţii, vă comunicăm că acestea sunt legate

de demonstrarea unui prejudiciu care să fi constat într-o schimbare negativă măsurabilă a unei

resurse naturale sau o deteriorare măsurabilă a unui serviciu legat de resursele naturale, care

poate surveni direct sau indirect.

Statul maghiar este obligat să ia măsuri reparatorii, şi anume măsuri de reducere a

prejudiciului sau măsuri interimare menite să refacă, să reabiliteze sau să înlocuiască resursele

naturale prejudiciate şi/sau serviciile deteriorate. Mulţumesc.



- 91 -

Domnule senator Frâncu, vă rog. Microfonul 2.


Mulţumesc, domnule secretar de stat pentru răspuns.

O singură mică observaţie: într-adevăr, efectele majore ale poluării ar fi fost cele care s-ar

fi observat în aer, prin acele particule despre care dumneavoastră vorbeaţi, dar exista şi pericolul

unei poluări prin pânza freatică. La acest aspect cred eu că încă nu se poate da un răspuns concret,

iar pentru mine important era faptul că Ministerul Mediului şi Pădurilor şi celelalte ministere, spre

deosebire de situaţia similară, când în România se petrecuse un incident similar poate, ca şi impact

media, nu au reacţionat prea mult. Dacă vă aduceţi aminte, statul maghiar a făcut atunci atât de

multă presiune şi tam-tam în Europa încât chiar şi o comisie din partea statului maghiar a venit ca

să ne „ajute”, între ghilimele, să rezolvăm problemele. Ori noi, pur şi simplu, am stat spectatori,

fără să căutăm să verificăm direct aceste repercusiuni.

Profit de acest moment, domnule preşedinte de şedinţă, pentru că nu voi mai avea

după aceea ocazia, să fac doar o singură menţiune: am primit şi două răspunsuri scrise, unul

însă, din punctul meu de vedere, este foarte important pentru locuitorii din judeţul Vâlcea, şi

anume de la domnul ministru Traian-Constantin Igaş, am primit, pe lângă răspunsul concret la

întrebările referitoare la starea destul de precară a multor sedii de poliţie din judeţ şi

asigurarea că toate sediile pe care le menţionasem ca fiind un pericol pentru viaţa celor care

lucrează acolo vor fi prinse în bugetul pentru anul viitor cu sume pentru a se face reparaţii.

Acest lucru mă bucură şi chiar voi urmări cu atenţie acest lucru.

Acum, dacă domnul secretar de stat poate să-mi dea şi un mic răspuns, aş fi chiar pe

deplin mulţumit. Mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Domnule secretar de stat Anton, vă rog, microfonul 8.

Domnul Marin Anton:


Între Ministerul Mediului şi Pădurilor din România şi ministerul omolog din Ungaria

au existat comunicări permanente în ceea ce priveşte evoluţia poluanţilor şi, în special,

evoluţia indicatorilor fizico-mecanici din Dunăre. Nu au fost probleme deosebite. Am trimis

şi noi oameni acolo pentru a-i ajuta, aşa cum a fost şi în cazul nostru. Nefiind poluare şi unda

de poluare neafectând în niciun fel România, este cazul să ne oprim aici. Mulţumesc.


Vă mulţumesc.

- 92 -

Şi eu zic să ne oprim aici, mai ales că a fost singurul răspuns oral.

Vreau să vă informez că vor primi răspunsuri în scris, direct din partea celor care

cărora le-au adresat întrebări: domnul senator Ilie Sârbu – Grupul parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC, din partea domnului Eugen Curteanu, secretar de stat în Ministerul

Dezvoltării Regionale şi Turismului; domnul senator Ion Toma – Grupul parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC, din partea domnului Gheorghe Gherghina – secretar de stat în

Ministerul Finanţelor Publice; domnul senator Alexandru Pereş – Grupul parlamentar al PDL,

din partea domnului Cristian Apostol – secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor.

În legătură cu a doua întrebare a domnului senator Emilian Frâncu, privind „Vânzarea

de cărţi sau culegeri ale profesorului la clasele sale”, domnul Andrei-Gheorghe Király,

secretar de stat în Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a cerut amânare

pentru a putea prezenta un răspuns documentat.

În ceea ce priveşte interpelările, din păcate, domnul secretar de stat Nicolae Ivăşchescu

nu a putut fi prezent astăzi pentru a răspunde la interpelarea domnului senator Emilian Frâncu

referitor la „Plata chiriilor pentru instituţii care nu există”. Urmează să luăm legătura cu

Domnia Sa pentru a asigura transmiterea răspunsului.

Domnul senator Ioan Chelaru – Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC va

primi un răspuns direct de la domnul Tanczos Barna, secretar de stat în Ministerul Agriculturii

şi Dezvoltării Rurale.

Domnul senator Sorin Constantin Lazăr – Grupul parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC va primi un răspuns direct din partea doamnei Irina Alexe, secretar de stat în

Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Domnul senator Florin Constantinescu – Grupul parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC va primi un răspuns direct de la domnul Claudiu Constantin Stafie, secretar de stat

în Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

Domnul senator Marius-Sorin-Ovidiu Bota – Grupul parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC va primi un răspuns din partea domnului Gheorghe Gherghina, secretar de stat în

Ministerul Finanţelor Publice.

Vă rog, domnule senator Frâncu.


Domnule preşedinte de şedinţă,

Ştiţi bine că sunt destul de exigent în ceea ce priveşte modul în care răspund

ministerele. O să vă fac, la un moment dat, un raport, pentru că sunt multe răspunsuri

întârziate, dar în acest caz nu există vină din partea secretarului de stat pe care dumneavoastră

- 93 -

l-aţi menţionat. Am spus că am primit două răspunsuri în scris înainte de a începe sesiunea de

prezentare verbală. Domnul secretar de stat mi-a dat materialul. Nu am însă comentarii

deosebite de făcut. Am făcut doar la cel legat de sediile de poliţie.

Vă mulţumesc.

Acest lucru l-am spus pentru stenogramă, ca să nu fie atenţionat secretarul de stat

respectiv, care nu are, de data aceasta, vină.


Vă mulţumesc.

De fapt, răspunsul la care vă referiţi dumneavoastră l-aţi primit de la altcineva,

domnule senator Frâncu. Aţi primit răspunsul de la doamna secretar de stat Irina Alexe, în

legătură cu „Situaţia sediilor de poliţie”.

De asemenea, domnul senator Mario-Ovidiu Oprea – Grupul parlamentar al PNL va

primi răspuns de la domnul Andrei- Gheorghe Király, secretar de stat în Ministerul Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Domnul senator Ion Rotaru – Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC va

primi un răspuns din partea domnului Eugen Curteanu, secretar de stat în Ministerul

Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Ministerul Sănătăţii a solicitat amânări la interpelarea domnului senator Laurenţiu

Chirvăsuţă – Grupul parlamentar al senatorilor independenţi, şi la interpelarea domnului

senator Paul Ichim – Grupul parlamentar al PNL.

Vă mulţumesc.

Domnule senator Frâncu, vă rog să nu plecaţi pentru că vreau să le mulţumesc tuturor

celor care au stat alături de noi până la încheierea şedinţei.

Declar încheiate lucrările şedinţei noastre de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18.50.

S T E N O G R A M A S U M A R - senat.ro fileS T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 8...

Documents

Transcript of S T E N O G R A M A S U M A R - senat.ro fileS T E N O G R A M A şedinţei Senatului din 8...