S T E N O G R A M A - senat.ro file- 2 - - Alexandru Pereş (PDL) – declaraţie politică...

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 27 septembrie 2010

S U M A R

1. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 11 şi 55-56

2. Declaraţii politice prezentate de doamnele şi domnii senatori:

- Florin-Mircea Andrei (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Suspendarea

preşedintelui”;

- Şerban Constantin Valeca (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Greva

poliţiştilor sau criza de autoritate a statului român”;

- Paul Ichim (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Programul anticriză

2010 – R.A.P.”;

- Dumitru Oprea (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Demagogia

suspendacilor faţă cu legea”;

- Adrian Ţuţuianu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,I.C. Brătianu,

Nicolae Iorga… Roberta Anastase”;

- Mario-Ovidiu Oprea (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,România –

între ipocrizia prezidenţială, eşecul modernizării instituţiilor şi protestele de

stradă”;

- Lia-Olguţa Vasilescu (PSD+PC) – declaraţie politică referitoare la recentele

declaraţii ale lui László Tőkés, vicepreşedintele Parlamentului European, şi la

modul în care etnobusinessul promovat de Legea minorităţilor din Ungaria

afectează situaţia comunităţii româneşti;

- Puiu Haşotti (PNL) – declaraţie politică având ca temă intenţia de modificare a

Legii electorale;

- Gheorghe Marcu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Cămătăria

patronată de Banca Naţională a României”;

- Ioan Mang (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Cât de social mai

este statul român”;

- Traian-Constantin Igaş (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Români

contra români!”;

11

- 2 -

- Alexandru Pereş (PDL) – declaraţie politică referitoare la importanţa accesului

la educaţie al copiilor romi, integrarea acestora în societate şi pregătirea lor

pentru piaţa muncii;

- Dorel Jurcan (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Lipsa maturităţii

politice, un eşec al democraţiei româneşti”;

- Iulian Urban (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Reincriminarea

infracţiunii de vagabondaj ar fi utilă?”;

- Gheorghe David (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Mai mult ca

oricând, orice decizie trebuie luată cu… înţelepciune”;

- Dorel-Constantin-Vasile Borza (PDL) – declaraţie politică având ca titlu

,,Chestiunea Kosovo – exemplu de poziţie coerentă a României”;

- Augustin-Daniel Humelnicu (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Oprind

reforma statului, riscăm compromiterea viitorului României”;

- Ovidiu Marian (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Victor Ponta, liderul

imatur al PSD”;

- Alexandru Cordoş (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Agricultura

din zona montană a României este în pericol!”;

- Gheorghe Pop (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Ziua

internaţională a persoanelor în vârstă?”;

- Iulian Bădescu (independent afiliat Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Broasca, scopul şi mijloacele”;

- Nicolae Moga (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Violenţa de

limbaj şi efectul ei de bumerang”;

- Doina Silistru (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Bolile

cardiovasculare pot fi prevenite!”;

- Cornel Popa (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,România reală”;

- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Stat fără

câini”;

- Emilian-Valentin Frâncu (PNL) – declaraţie politică având ca temă societatea

civilă din România;

- Minerva Boitan (PNL) – declaraţie politică privind atitudinea domnului Traian

Băsescu, Preşedintele României, faţă de instituţiile statului;

- Sorin-Serioja Chivu (Grupul parlamentar al senatorilor independenţi) –

declaraţie politică referitoare la recentul protest al poliţiştilor.

- 3 -

3. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii

Constituţionale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului,

conform prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

- Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul

Republicii Cipru privind recunoaşterea reciprocă a calificărilor obţinute în

învăţământul superior pentru continuarea studiilor în instituţii de învăţământ

superior din cele două ţări, semnat la Bucureşti la 22 mai 2009;

- Lege pentru aderarea României la Acordul privind înfiinţarea şi Statutul

Organizaţiei de Drept Public European, încheiat la Atena la 27 octombrie 2004;


Republicii Azerbaidjan privind cooperarea în domeniul prevenirii, limitării şi

înlăturării efectelor dezastrelor, semnat la Bucureşti la 28 septembrie 2009;

- Lege pentru aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului

asigurărilor sociale de stat pe anul 2008, precum şi a contului general anual de

execuţie a bugetului asigurărilor pentru şomaj pe anul 2008;

- Lege pentru aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a

contului anual de execuţie a bugetului Fondului naţional unic de asigurări

sociale de sănătate şi a contului general anual al datoriei publice, aferente

anului 2008.

53

4. Aprobarea transmiterii Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, a

Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 74/2010 pentru modificarea unor acte normative din domeniul educaţiei şi

cercetării. (L509/2010)

54

5. Aprobarea retragerii din dezbaterea Senatului, la solicitarea iniţiatorului, a

următoarelor iniţiative legislative:

- Propunerea legislativă privind modificarea art. 252 al Legii nr. 31/1990,

republicată, privind societăţile comerciale. (L589/2010)

- Propunerea legislativă privind modificarea art. 252 alin. (1) al Legii nr. 31/1990,

republicată, privind societăţile comerciale. (L590/2010)

54

6. Adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 22 septembrie a.c., a

următoarelor iniţiative legislative:

- Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 161/2003 – privind unele

măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a

55

- 4 -

funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei,

publicată în Monitorul Oficial al României nr. 279/21 aprilie 2003; (L287/2010)

- Propunerea legislativă pentru acordarea de despăgubiri cetăţenilor aparţinând

comunităţii minorităţii turce din fosta insulă Ada – Kaleh; (L303/2010)

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. (L302/2010)

7. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru ratificarea Acordului în

domeniul securităţii sociale dintre România şi Canada, semnat la Ottawa la

19 noiembrie 2009. (L636/2010)

56

8. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege privind reglementarea situaţiei juridice

a unor imobile situate în judeţul Iaşi. (L488/2010)

57

9. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de

Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României. (L306/2010)

61

10. Continuarea dezbaterilor şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea

Legii nr. 136/1995 – privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în

Monitorul Oficial al României nr. 303/30 decembrie 1995, cu modificările şi

completările ulterioare. (L320/2010)

65

11. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea

art. 51 al Legii nr. 422 din 18/07/2001, cu modificările şi completările ulterioare,

privind protejarea monumentelor istorice. (L317/2010)

67

12. Dezbaterea şi respingerea Proiectului de lege privind stabilirea şi sancţionarea

contravenţiilor silvice. (L305/2010)

76

13. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea

Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei. (L319/2010)

77

14. Dezbaterea şi respingerea Proiectului de lege pentru modificarea şi completarea

unor acte normative. (L262/2009/2010)

(Reexaminare la solicitarea Preşedintelui României)

79

15. Adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 104/2008

privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de substanţe cuprinse în „lista

interzisă”. (L324/2010)

80

16. Adoptarea Propunerii legislative pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului. (L334/2010)

80

- 5 -

17. Întrebări şi interpelări adresate Guvernului de doamna şi domnii senatori:

Dumitru Oprea, Ioan Mang, Emilian-Valentin Frâncu, Gheorghe David, Adrian

Ţuţuianu, Doina Silistru, Alexandru Cordoş, Gheorghe Bîrlea, Cornel Popa.

Din partea Guvernului a răspuns:

- domnul Eugen Curteanu – secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale

şi Turismului.

80

- 6 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 27 septembrie 2010

Şedinţa a început la ora 15.50.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator Mircea-Dan Geoană –

preşedintele Senatului, asistat de domnul senator Gheorghe David şi domnul senator

Adrian Ţuţuianu, secretari ai Senatului.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Bună ziua, stimaţi colegi.

Domnul senator David va face apelul pentru a putea urgenta venirea senatorilor

către sala de plen.

Vă rog.

Domnul Gheorghe David:

Bună ziua, doamnelor şi domnilor senatori.

1. Albert Álmos delegaţie

2. Andrei Florin-Mircea prezent

3. Andronescu Ecaterina absentă

4. Antonescu George-Crin-Laurenţiu prezent

5. Arcaş Viorel prezent

6. Ariton Ion Guvern

7. Badea Viorel-Riceard absent

8. Banias Mircea-Marius prezent

9. Bara Ion prezent

10. Başa Petru prezent

11. Bădescu Iulian absent

12. Bălan Gheorghe-Pavel prezent

13. Belacurencu Trifon prezent

14. Berca Gabriel prezent

- 7 -

15. Berceanu Radu-Mircea prezent

16. Bîgiu Marian-Cristinel absent

17. Bîrlea Gheorghe prezent

18. Blaga Vasile Guvern

19. Boagiu Anca-Daniela Guvern

20. Boitan Minerva prezentă

21. Bokor Tiberiu prezent

22. Borza Dorel-Constantin-Vasile prezent

23. Bota Marius-Sorin-Ovidiu prezent

24. Calcan Valentin-Gigel concediu fără plată

25. Câmpanu Liviu absent

26. Chelaru Ioan prezent

27. Chirvăsuţă Laurenţiu prezent

28. Chivu Sorin-Serioja absent

29. Cibu Constantin-Sever prezent

30. Cinteză Mircea absent

31. Coca Laurenţiu Florian prezent

32. Constantinescu Florin prezent

33. Constantinescu Viorel prezent

34. Cordoş Alexandru prezent

35. Corlăţean Titus absent

36. Crăciun Avram prezent

37. Cseke Attila-Zoltán prezent

38. Daea Petre prezent

39. David Cristian absent

40. David Gheorghe prezent

41. Diaconescu Cristian absent

42. Diaconu Mircea prezent

43. Dobra Nicolae prezent

44. Dumitru Constantin prezent

45. Fekete-Szabó András-Levente prezent

46. Feldman Radu-Alexandru prezent

- 8 -

47. Filip Petru prezent

48. Fodoreanu Sorin prezent

49. Frâncu Emilian-Valentin prezent

50. Frunda György prezent

51. Găină Mihăiţă absent

52. Geoană Mircea-Dan prezent

53. Ghişe Ioan prezent

54. Greblă Toni prezent

55. Grosu Corneliu absent

56. Günthner Tiberiu absent

57. Gyerkó László prezent

58. Haşotti Puiu prezent

59. Hărdău Mihail prezent

60. Humelnicu Augustin-Daniel prezent

61. Ichim Paul prezent

62. Igaş Traian-Constantin absent

63. Ion Vasile prezent

64. Iordănescu Anghel prezent

65. Jurcan Dorel prezent

P66. Lazăr Sorin-Constantin absent

6ay7. Luca Raymond prezent

68. Mang Ioan prezent

69. Marcu Gheorghe absent

70 Mardare Radu-Cătălin prezent

71. Marian Ovidiu prezent

72. Marian Valer prezent

73. Markó Béla prezent

74. Mazăre Alexandru absent

75. Măgureanu Cezar-Mircea prezent

76. Mărcuţianu Ovidius prezent

77. Meleşcanu Teodor-Viorel prezent

78. Mihăilescu Petru-Şerban prezent

- 9 -

79. Mitrea Elena prezentă

80. Mitrea Miron-Tudor prezent

81. Mîrza Gavril prezent

82. Mocanu Alexandru prezent

83. Mocanu Toader absent

84. Moga Nicolae învoire

85. Mustăţea Vasile prezent

86. Mutu Gabriel absent

87. Necula Marius-Gerard absent

88. Nedelcu Vasile absent

89. Nicoară Marius-Petre prezent

90. Nicoară Romeo-Florin prezent

91. Nicolaescu Sergiu-Florin prezent

92. Nicula Vasile-Cosmin prezent

93. Nistor Vasile prezent

94. Niţă Mihai prezent

95. Onofrei Orest prezent

96. Oprea Dumitru prezent

97. Oprea Mario-Ovidiu prezent

98. Panţuru Tudor prezent

99. Paşca Liviu-Titus prezent

100. Păran Dorin prezent

101. Pereş Alexandru prezent

102. Pintilie Vasile prezent

103. Plăcintă Sorina-Luminiţa absentă

104. Pop Gheorghe prezent

104. Popa Cornel prezent

106. Popa Mihaela prezentă

107. Prodan Tiberiu-Aurelian prezent

108. Prunea Nicolae-Dănuţ prezent

109. Rasaliu Marian-Iulian prezent

110. Rădulescu Cristian prezent

- 10 -

111. Rădulescu Şerban prezent

112. Robu Nicolae absent

113. Rotaru Ion prezent

114. Ruşanu Dan-Radu prezent

115. Ruşeţ Ion prezent

116. Saghian Gheorghe absent

117. Savu Daniel absent

118. Sârbu Ilie prezent

119. Sbîrciu Ioan absent

120. Secăşan Iosif prezent

121. Severin Georgică absent

122. Silistru Doina prezentă

123. Staicu Dumitru-Florian prezent

124. Stănişoară Mihai absent

125. Şova Dan-Coman prezent

126. Tămagă Constantin prezent

127. Toma Ion absent

128. Ţopescu Cristian-George prezent

129. Ţuţuianu Adrian prezent

130. Udriştoiu Tudor învoire

131. Urban Iulian prezent

132. Valeca Şerban Constantin prezent

133. Vasilescu Lia-Olguţa prezentă

134. Verestóy Attila prezent

135. Voicu Cătălin absent

136. Voiculescu Dan absent

137. Vosganian Varujan prezent

Domnule preşedinte, suntem în cvorum. Sunt peste 70 de colegi prezenţi în sală.


Mulţumesc.

Stimaţi colegi, declar deschisă şedinţa plenului Senatului de astăzi, 27 septembrie 2010.

- 11 -

După cum puteţi constata, voi fi asistat în conducerea şedinţei noastre de către

colegii senatori Gheorghe David şi Adrian Ţuţuianu, secretari ai Senatului.

Cvorumul a fost anunţat de către domnul senator David. Am rugămintea, evident,

ca pe măsură ce ne apropiem de partea de legiferare să putem avea o prezenţă şi mai

numeroasă în sala de plen.

Aveţi în faţa dumneavoastră ordinea de zi, care a fost distribuită.

Rog colegii să ia loc în bănci pentru a putea să voteze ordinea de zi de astăzi, iar pe

cei care nu au luat încă cartelele îi rog să o facă chiar acum.

Supun votului ordinea de zi de astăzi. Rog toţi colegii să voteze. Cartelele sunt încă

disponibile, sunt cu discount. Mulţumesc foarte mult.

N-am pornit încă sistemul de vot pentru că mai sunt 2-3 colegi care îşi iau cartelele.

Ne bucurăm să vă avem în continuare alături de noi, domnule Iordănescu.

Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la ordinea de zi. Vă rog să votaţi.

Cu 58 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, ordinea de zi a fost

aprobată.

Supun votului programul de lucru: zi obişnuită de luni, cu declaraţii politice, cu

întrebări şi interpelări, care nu sunt transmise radiofonic, astăzi, de la ora 18,00.

Vă rog să votaţi programul de lucru de astăzi.

Cu 59 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, programul de lucru a

fost aprobat.

Rectific: întrebările şi interpelările sunt radiodifuzate astăzi. Am rugămintea ca

acest moment să fie tratat cu atenţie de către toţi colegii.

Vă mulţumesc foarte mult.

*

Trecem la primul punct din ordinea de zi, declaraţii politice.

Îl invit la cuvânt pe domnul senator Florin-Mircea Andrei, din partea Grupului

parlamentar al PDL.

Se pregăteşte domnul senator Şerban Valeca. Tribuna Senatului a devenit o

trambulină politică importantă.

Domnule senator, vă rog.

Domnul Florin-Mircea Andrei:

„Suspendarea preşedintelui”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

- 12 -

Săptămâna trecută subiectul central al politicii interne l-a reprezentat intenţia

exprimată public de către preşedintele Partidului Social Democrat, domnul Victor Ponta,

de a începe procedura de suspendare a Preşedintelui României. Evident că promulgarea

Legii pensiilor nu a reprezentat decât un motiv, un paravan în spatele căruia liderul PSD

să-şi înceapă diatribele.

Este evident că un preşedinte de stat nu poate fi suspendat, domnule Ponta, pentru

că promulgă o lege adoptată de Parlamentul României, o instituţie pe care dacă

dumneavoastră aţi fi respectat-o, probabil că acum nu mai era necesar să ieşiţi public cu

astfel de declaraţii doar pentru a mai câştiga teren în interiorul opoziţiei.

Ne aducem aminte cu toţii de celebra formulă „322”. Pentru că, nu-i aşa, stimaţi

colegi, ne asumăm fiecare în parte mandate reprezentative prin care dorim să fim de acord

cu voinţa populară şi prin care insistăm pentru „binele cetăţii”! Numai că, până astăzi cel

puţin, nimeni nu a fost capabil să identifice vreun beneficiu adus ţării de maşinăria politică

a celor care au cerut suspendarea preşedintelui în anul 2007. Ba, mai mult, criza politică

internă, îngroşarea clivajelor în interiorul Executivului şi o imagine negativă pe plan

extern, care, implicit, a determinat o scădere a încrederii în economia internă din acea

primăvară, au fost principalele efecte ale acţiunii celor „322”.

Evident că niciun parlamentar nu a acceptat că a greşit. Niciun reprezentant nu a

recunoscut faptul că prin rezultatul referendumului s-a situat pe poziţii antagonice cu

cetăţenii a căror voinţă o întrupează în Parlamentul României. Nimeni nu a avut tăria de

caracter să asume toate acestea.

Singurul lucru rămas a fost crearea unui precedent, din păcate folosit prea des în

ultimii trei ani. Şi iată că şi azi oamenii care, în numele Constituţiei, nu respectau

Constituţia, care spune clar la art. 95 că Preşedintele României poate fi suspendat numai

„în cazul săvârşirii unor fapte grave”…

Dar pentru cine mai contează toate acestea, atunci când dorinţa de a accede la

putere a unora, precum domnul deputat Ponta, este laitmotivul unei astfel de mişcări?

Imaturitatea de care dă dovadă domnul Ponta a fost, evident, imediat asumată şi de

către celălalt lider al opoziţiei, în dorinţa disperată de a nu pierde o altă rundă în lupta

pentru supremaţie. Evident, domnul Crin Antonescu a sărit şi peste declaraţiile domnilor

Nicolăescu sau Vosganian, care îndemnau la moderaţie, şi s-a alăturat demersului PSD.

În aceste condiţii, nu ne rămâne decât să constatăm o dată în plus că istoria este una

ciclică, dar, din păcate, românii nu prea învaţă din greşelile trecutului. Amnezia pare să fie

starea de lucru a actualei clase politice româneşti, care, orbită, are interese de moment, nu

face altceva decât să coboare şi mai mult ştacheta discursului şi a acţiunii politice.

- 13 -

Păcat, domnilor, pentru că astăzi ţara trece printr-o perioadă de uşoară creştere

economică, ce ar putea fi curmată de aceste acţiuni total neinspirate ale actualei opoziţii.

Nu-mi rămâne decât speranţa că aceste declaraţii sunt doar mişcări prin care se

doreşte acumularea de capital electoral, însă nu ar trebui să uităm, aşa cum spunea şi

preşedintele, că le va fi foarte greu celor din opoziţie să le explice românilor că doresc

suspendarea sa, atâta vreme cât aceasta nu face altceva decât să arate situaţia reală în care

ne aflăm.

Masa critică a românilor s-a săturat ca sistemul instituţional românesc să

funcţioneze pe baza minciunilor şi, cu atât mai mult, s-a săturat ca în relaţiile ei cu

adevărul, acesta să fie ascuns, pentru că aşa cred de cuviinţă cei de la nivelul decizional.

Pentru că, nu-i aşa, pentru a începe să construim ceva, pentru a începe să reformăm

instituţii şi proceduri, trebuie să cunoaştem adevărul.

Mulţumesc.


Mulţumesc, domnule senator.

Îi ofer cuvântul domnului senator Şerban Valeca, din partea Grupului parlamentar

al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Paul Ichim, din partea Grupului

parlamentar al PNL.

Domnul Şerban Constantin Valeca:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am o declaraţie politică intitulată „Greva poliţiştilor sau criza de autoritate a

statului român”.

Preşedintele are o problemă. De fapt, statul român are o problemă. Oamenii în

uniformă puşi să-l apere au fost foarte fermi vinerea trecută în a-l contesta, mai mult decât

atât, în a-l sfida, după cum s-a exprimat, foarte pătruns de amploarea fenomenului fără

precedent, un reprezentant al puterii.

Caschetele poliţiştilor au fost aruncate în semn de dispreţ faţă de Preşedintele

României în poartă la Palatul Cotroceni. S-au urlat lozinci războinice şi vindicative, printre

care „Unde este Ceauşescu?”.

Dacă aş fi doar un simplu cetăţean, poate m-aş întreba ce legătură are cu mine

protestul oamenilor puşi să apere legea, dar, pentru că nu sunt un simplu cetăţean şi sunt

reprezentantul unor cetăţeni care m-au trimis în Parlament să le apăr interesele, să veghez

pentru ca legile elaborate de noi să reflecte ceea ce-şi doresc cel mai mult – o viaţă decentă

şi un viitor sigur pentru copiii noştri –, fac această declaraţie.

- 14 -

Ceea ce s-a întâmplat vineri la Palatul Cotroceni reprezintă un semnal de alarmă.

Acţiunea poliţiştilor s-ar fi putut transforma într-o adevărată revoltă dacă jandarmii nu

reuşeau să ţină sub control furia acestora. Citez: „Să nu îndrăznească nici preşedintele, nici

ministrul Blaga să se atingă de familiile noastre, că nu răspundem de consecinţe”, afirma

cu năduf un manifestant ajuns la capătul răbdării, cu restanţe la întreţinere şi cu rate

restante la casă de câteva luni bune.

Un altul îi prezenta o scrisoare de adio unui coleg care se pregătea să se sinucidă

din cauza unei austerităţi bugetare de tip genocid pe care ne-au servit-o guvernanţii noştri.

În încercarea disperată de a opri greva poliţiştilor, Inspectoratul General al Poliţiei

Române avea postat pe site un comunicat de presă ameninţător, care le amintea, înainte de

ziua de vineri, potenţialilor protestatari că angajaţii Poliţiei, citez, „nu au dreptul să

participe la grevă”. Comunicatul arată că activitatea poliţistului este strict reglementată de

către prevederile Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,

ale Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi ale Hotărârii de Guvern nr. 991/2005

pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului.

Doresc să vă informez că, în conformitate cu aceste acte normative, se prevede de

fapt că „serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu, iar poliţistului îi este

interzis să declare sau să participe la greve”. De asemenea, „poliţistul are datoria de a

răspunde la orice solicitare privind exercitarea profesiei, să se sesizeze despre orice

încălcare a legii, având obligaţia să intervină cu promptitudine pentru soluţionarea

acesteia”, în conformitate cu prerogativele specifice funcţiei publice pe care o deţine. În

schimb, „poliţiştii îşi pot exprima nemulţumirile, în timpul liber, conform prevederilor

legale în vigoare”.

Deci iată că acest comunicat este în afara reglementărilor.

Le reamintim totodată domnilor guvernanţi că Poliţia a fost demilitarizată în anul 2005,

iar sindicatele funcţionează în baza unei legi din anul 2003. Astăzi nu mai putem vorbi despre

interdicţii de acest gen, atâta timp cât a dispărut din ecuaţie însăşi haina militară.

Codul de etică şi deontologie al poliţistului este valabil, domnule ministru al

administraţiei şi internelor, fost şi viitor, şi domnule prim-ministru şi preşedinte al PDL, atâta

timp cât şi dumneavoastră respectaţi drepturile fundamentale celor puşi să ne apere de

infractori. Când le luaţi însuşi dreptul de a avea o viaţă decentă şi când giraţi dumneavoastră,

membrii Guvernului, însăşi infracţionalitatea ca mod de viaţă, ce ar trebui să facă aceşti

oameni? Să facă o semigrevă decentă, cu banderole la mână prin birouri şi atât?

Conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor i-a ameninţat cu disponibilizări,

cu pierderea locurilor de muncă, pentru care mulţi dintre ei au renunţat de-a lungul

- 15 -

timpului la o viaţă normală şi şi-au pus familia pe locul al doilea, după jurământul de

fidelitate faţă de apărarea intereselor statului, a legitimităţii autorităţilor statale.

I-aţi sfidat şi le-aţi trimis un consilier anonim să-i liniştească, fără să le promită

nimic, pe motiv de ilegalitate a protestului de la Cotroceni, în loc să aveţi curajul de a ieşi

la negocieri cu liderii de sindicat. Acum aveţi ce aţi semănat.

V-aţi prezentat o demisie care ar putea părea un act de curaj, dacă nu ar fi, de fapt,

dezonorantă, pentru că s-a lăsat mult prea mult aşteptată.

Aveţi timp să reflectaţi acum, domnilor guvernanţi, până în data de 7 octombrie

2010, când poliţiştii au anunţat că vor reveni, mai numeroşi şi mai organizaţi decât vineri,

să vă ceară din nou socoteală pentru situaţia în care i-aţi adus şi ne-aţi adus pe toţi.

În acest răstimp, eu, ca cetăţean, nu pot să dorm însă liniştit, pentru că nu am primit

un semnal clar de la toate protestele sindicaliştilor din ultimul timp.

Oamenii au ajuns la capătul puterilor. Le-aţi furat demnitatea şi ultima fărâmă de

speranţă. Lipsurile şi deznădejdea pot genera pe viitor adevărate acţiuni violente. Vă rugăm

să nu transformaţi România într-un ring de luptă, nu aduceţi ţara în haos!

Domnule premier şi domnule preşedinte,

Lăsaţi orgoliile deoparte şi, în loc să renunţaţi la serviciile poliţiştilor de la

circulaţie pentru însoţirea coloanelor oficiale, mai bine gândiţi-vă cum să le satisfaceţi

revendicările. Şi aşa atitudinea dumneavoastră rămâne un act fără precedent la nivel

mondial. Este un gest războinic, de rupere a relaţiilor cu cei care ar trebui să vă apere.

Un şef de guvern nu mai este un simplu cetăţean rănit în mândrie. Dumneavoastră,

de fapt, concediaţi legea şi ordinea din ţară, domnule prim-ministru.

Vă mulţumesc. (Aplauze)



Îi ofer cuvântul domnului senator Paul Ichim, din partea Grupului parlamentar al

PNL. Se pregăteşte domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Paul Ichim:

Declaraţia politică are ca titlu ,,Programul anticriză 2010 – R.A.P.”

De multe ori, în această aulă, puterea a fost acuzată că nu are o atitudine

constructivă faţă de opoziţie şi că nu încurajează anumite iniţiative. Trebuie să recunosc

faptul că a venit în sfârşit momentul să lăudăm puterea.

- 16 -

Mă refer la o iniţiativă de acum două săptămâni, apărută după acea remaniere de

catifea, din care populaţia nu a înţeles absolut nimic. Se referă la proiectul de lege privind

legalizarea prostituţiei, iniţiat de domnul deputat Prigoană.

Probabil este o măsură anticriză, venită lângă celelalte două pe care le-a inventat

Guvernul actual. Celelalte două măsuri anticriză se numesc „Rabla” şi „Anveloparea”.

„Rabla” a reuşit să vândă ceva maşini din producţia autohtonă de maşini, cvasi singura

unitate exportatoare a noastră, cu nume neaoş românesc „Renault – Dacia”, iar programul

„Anveloparea” este sclipitor şi deosebit de eficient. Doamna ministru Udrea a sesizat,

săptămâna trecută, că la finanţarea pe care o prezintă acest program trebuie cam un secol

pentru a anvelopa blocurile din România.

Deci, normal, mai era o singură măsură, numită „Prostituţia”. Trebuia rezolvată şi asta.

Acum, dacă ai simţul umorului dezvoltat, constaţi că sunt o groază de beneficii

dacă începi să le enumeri la eveniment. Să începem să enumerăm vreo câteva, pentru că eu

consider că am ceva simţ al umorului.

1. Este o problemă de sănătate publică, trebuie recunoscut. Problema trebuie

controlată.

2. Ce ne facem cu aceia care nu se vor prezenta, vor face evaziune, vor veni cu

resurse de servicii din altă parte, nu se vor prezenta la control? Însă, pe de altă parte, ţinând

cont de numărul prestatoarelor de servicii, care vor trebui controlate, vor avea ce face

aceştia din lumea medicală şi, în sfârşit, vom scoate din criză lumea medicală. Au şi ei ce

face, vor avea şi ei bani cu coplata luată pe serviciile prestate. Persoanele legitimate trebuie

autorizate. Acum, vă rog frumos, pentru asta trebuie o comisie, o formă de concurs. Nu-mi

cereţi părerea cum trebuie autorizate, că începe să-mi joace feste imaginaţia şi nu vreau să

ies din seriozitatea pe care o impune o declaraţie politică de anvergura aceasta.

3. Profesia, odată autorizată, intră în Codul CAEN. Atunci, normal, sunt prestatoare

de servicii, scade şomajul. Este bine.

4. Sunt plătitoare de taxe şi impozite, se reglează bugetul ţării. Se reglează bugetul

ţării, reglăm şi deficitul bugetar la pensii, aşa că pensionarii ar cam trebui s-o lase mai

moale cu moralitatea, pentru că li se rezolvă pensiile.

5. Problema este că ajută şi cultura, ajută industria cinematografică în branşă.

6. Nu vă povestesc că apare turism de nişă, concurând statele din sud-estul Europei,

şi atunci upgradăm noi marea marcă de turism, brandul turistic al României. Nu ştiu ce o să

se pună pe lângă frunză. Mă rog, este frunză, să nu cadă frunza.

Cam mult spus pe acest subiect. Cred că o imaginaţie tip „Academia Caţavencu” ar

scoate şi mai multe avantaje.

- 17 -

De unde mi-a venit această idee? Mi-a venit ideea de a face observaţii ţinând cont

de ce s-a întâmplat în Camera Deputaţilor la Legea pensiilor. Poate este o observaţie

forţată. Observaţia priveşte asemănarea şi diferenţa dintre prostituţia politică şi prostituţia

propriu-zisă. Ambele sunt recunoscute ca imorale, dar numai una suportă consecinţele

legii. Aşa că, treaba aceea cu „nimeni nu este deasupra legii” rămâne o poveste.

Concluzie: chiar finalizată reforma numită „R.A.P.” – „Rablă”, „Anvelopare”,

„Prostituţie” – , România nu iese din criză.

Mulţumesc. (Aplauze)


Mulţumesc domnului senator Paul Ichim.

Îi ofer cuvântul domnului senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar

al PDL. Se pregăteşte domnul senator Adrian Ţuţuianu, din partea Grupului parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC.


Domnul Dumitru Oprea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică poartă titlul „Demagogia suspendacilor faţă cu legea”.

De regulă, oamenii învaţă din greşelile comise. Îşi analizează faptele, văd cauza

erorilor şi trag concluziile necesare. Totul, ca să nu mai repete boacănele din trecut. Acest

mecanism al raţiunii pare însă a fi străin domnilor din PSD.

Au trecut doar câţiva ani de când circul suspendării îl instaurase ca preşedinte

provizoriu al României pe nimeni altul decât Nicolae Văcăroiu. Era sinistrul efect al răzmeriţei

stârnite cu cei din PC. Trecuseră atunci peste recomandările Curţii Constituţionale, dar nu au

trecut de votul popular şi, chiar dacă preţul politic a fost imens, acum se încăpăţânează să

repete manevra.

Din considerente populiste sau complexe personale, domnul Ponta aruncă iar cu

bumerangul în Parlament. Îşi aprinde imaginaţia cu focul de paie al sondajelor şi crede că

acum e marele lui moment. Încearcă să demonstreze că nu este imatur şi mediocru, că are

ambiţii şi putere în partid, că ar putea conduce o ţară sau măcar un guvern şi face tot acest

joc speculând suferinţa pensionarilor şi criza profundă a finanţelor ţării, dar, mai ales, dând

cu legea de pământ.

Fostul mare procuror şi paznic al legalităţii în regimul Năstase ameninţă cu

suspendarea preşedintelui dacă acesta ar promulga Legea pensiilor, lege adoptată de

Parlament şi deja contestată la Curtea Constituţională. Pentru orice om raţional, apare aici

o întrebare de bun-simţ: după şeful PSD, ce ar trebui să facă preşedintele? Să se amestece

- 18 -

în scandalurile din Parlament? Un aspirant la prima funcţie în stat ar trebui să ştie că

prerogativele nu permit asta. Să ignore un eventual aviz pozitiv al Curţii Constituţionale?

Atunci Cotroceniul s-ar substitui Curţii Constituţionale.

Dilema este însă doar una aparentă şi izvorâtă din aberaţiile juridice ale domnului

Ponta. Domnia Sa face apel la ideea de „furt evident” produs la votarea Legii pensiilor.

Fostul procuror ar trebui însă să ştie că orice furt care i se pare cuiva că s-a produs trebuie să

fie constatat de către o instanţă oficială a statului pentru a produce efecte legale. Aşadar,

Domnia Sa ajunge tot la Curtea Constituţională, iar dacă acest organism ar constata cu adevărat

nereguli la adoptarea legii, evident că preşedintele nu ar mai avea cum să o promulge. Prin

urmare, tot demersul suspendării ar fi lipsit cu desăvârşire de fundamentarea juridică.

Aşadar, avem de a face cu o manifestare de demagogie şi incompetenţă. PSD vrea ca

pensionarii să ştie că preşedintele ţării le vrea răul cu orice preţ. Şi de aceea trebuie suspendat,

indiferent de ce spune legea. Trebuie dat afară şi izolat pentru ca social-democraţii să poată

face bine la oameni, cu pensii şi salarii mărite cu 50%, cu ajutoare sociale pentru oricine,

cu prime de repatriere de zeci de mii de euro şi cu foarte multe altele. Căci doar imaginaţia

suspendacilor nu a avut niciodată legătură cu realitatea.




Dau cuvântul domnului senator Adrian Ţuţuianu, din partea Grupului parlamentar

al Alianţei Politice PSD+PC. Urmează domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea

Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Adrian Ţuţuianu:


Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o „I.C. Brătianu, Nicolae Iorga… Roberta

Anastase”.

Acum câteva luni prezentam în faţa dumneavoastră o declaraţie pe care o intitulam

„Stăpânul amazoanelor”. Făceam acolo un inventar al starletelor lansate de pe Dealul

Cotrocenilor şi cocoţate în funcţii care mai de care mai înalte în statul român. În ordine

ierarhică, prima la numărătoare – Roberta Alma Anastase. Declaraţia de atunci era

provocată de abuzurile repetate ale doamnei Roberta Alma Anastase, pe ordinea de zi

figurând, la momentul respectiv, refuzul de a semna numirea lui Valer Dorneanu ca

membru al Curţii Constituţionale.

- 19 -

Între timp, s-au petrecut multe: au mai intrat câteva mii de persoane în şomaj, a mai

crescut datoria publică, au mai falimentat câteva sute de firme, au mai ieşit oameni în

stradă. Câteva repere au rămas însă imperturbabile: incompetenţa lui Boc dublată de

aroganţa partidului care-l susţine cu orice preţ (sinucigaş aş spune, dar nu este treaba mea),

hăhăielile televizate ale lui Traian Băsescu dublate de invective aduse adversarilor politici

şi, cum altfel, abuzurile grosolane săvârşite de preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta

Anastase, în numele unei crase nepriceperi la treburile funcţiei în care a fost proptită.

Ultima boacănă a doamnei Alma Anastase le întrece pe toate. Ba cred că nu

exagerez dacă spun că-l concurează chiar pe şeful ei – alpinist de profesie în ale crizei (ştiţi

povestea cu vârf după vârf depăşit). Absentă probabil de la orele de aritmetică din clasa a

doua (ocupată să devină model sau unealtă de preşedinte), Roberta Anastase a revoluţionat

materia, calculând din ochi cum că 80 este egal cu 170 şi tot aşa. A trecut în felul ăsta o

lege vitală pentru 5,6 milioane de români, umilindu-i în cel mai josnic mod cu putinţă pe

pensionarii din România.

Ca o paranteză, în Germania, ţară civilizată, preşedintele federal Horst Köhler şi-a

dat demisia în urma unor declaraţii uşor controversate privind angajamentul militar al ţării

sale în străinătate. O chestiune infinit mai nevinovată decât ce-a putut să facă preşedintele

Camerei Deputaţilor cu Legea pensiilor.

V-aţi fi aşteptat la o demisie şi din partea doamnei Anastase? Da, ştiu că ar fi fost

prea puţin, dar însemna o minimă urmă de caracter. În loc de aşa ceva, amazoana

preşedintelui şi-a pus mâinile în şale şi a început să abereze graţios despre negocieri ale

PSD pentru primăriile din judeţe. Trecem peste faptul că e şi asta o minciună, dar doamna

Anastase are impresia, în naivitatea ridicolă ce-o guvernează, că frauda grosolană pe o lege

esenţială este egală cu o negociere pentru necesităţile unor primării. Mă scuzaţi, dar e ca şi

cum ai pune semnul de egalitate între 80 şi 170.

Paraşutată de pe podiumurile de la Miss Univers în politică, ajunsă rapid pe fotoliul

de preşedinte al Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, cu fiecare zi în care rămâne în

această funcţie, nu face altceva decât să păteze prestigiul instituţiei pe care o conduce prin

încălcările flagrante şi repetate ale tuturor legilor şi regulamentelor.

Amintiţi-vă, stimaţi colegi, cine a stat pe fotoliul de preşedinte al Camerei

Deputaţilor (Adunarea Deputaţilor, în limbajul vremii) în istoria acestui for: Emanoil

Costache Epureanu, Lascăr Catargiu, Ion C. Brătianu, Dimitrie C. Brătianu, Dimitrie

Ghica, Constantin A. Rosetti, Gheorghe Grigore Cantacuzino, Nicolae Iorga. Nu vi se face

pielea de găină când auziţi aceste nume uriaşe? Stimaţi colegi de la PDL, nu vă vine să

intraţi în pământ de ruşine când auziţi pe ce urme calcă protejata dumneavoastră?

- 20 -

Şi, dacă vreţi, continui şi cu perioada de după 1990. Când vreodată l-aţi văzut pe

Adrian Năstase bătându-şi joc în asemenea hal de proceduri parlamentare esenţiale? Când

vreodată vi l-aţi fi putut închipui pe venerabilul Ion Diaconescu numărând 170 în loc de 80?

Este, fără doar şi poate, cea mai ruşinoasă perioadă din istoria Camerei Deputaţilor şi

dumneavoastră, stimaţi colegi democrat-liberali, sunteţi responsabili pentru această situaţie.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze)


Mulţumesc domnului senator Ţuţuianu.

Dau cuvântul domnului senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea Grupului

parlamentar al PNL. Urmează domnul senator Alexandru Cordoş, din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:


„România – între ipocrizia prezidenţială, eşecul modernizării instituţiilor şi

protestele de stradă”.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Zilele trecute l-am văzut cu toţii pe preşedintele ţării venind în faţa Parlamentului

să ne explice că România, adică statul în fruntea căruia a fost ales de peste 5 milioane de

cetăţeni, este, citez, „o ţară de funcţionari incompetenţi şi bolnavi închipuiţi”, la care se

adaugă şi 13 milioane de asistaţi social la pachet.

După ce ne spunea că nu există criză decât la alţii, pentru ca ulterior să o

recunoască, după ce a girat guverne care au dus populaţia României în pragul disperării,

acelaşi preşedinte ne anunţă că vârful crizei a trecut. Ceea ce constatăm este faptul că, deşi

în discursul său a folosit de nouă ori termenul de responsabilitate, conducătorul statului

român aruncă de fiecare dată responsabilitatea pentru eşecul reformelor fie în grădina

partidelor de opoziţie sau a fostului Guvern Tăriceanu, fie, lucrul cel mai grav, asupra

cetăţenilor acestei ţări, care nu au altă vină decât aceea de a-şi fi făcut iluzii votându-l.

Recent, analiştii uneia dintre cele mai importante bănci, Deutsche Bank, arătau că,

în timp ce în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană se observă o revenire moderată

după criza economică, România se confruntă cu perspectiva înrăutăţirii datelor economice,

având în acest an cea mai proastă perspectivă din Europa.

Acestei analize i se adaugă şi raportul dat publicităţii zilele trecute de către Oxford

Analytica, în care se arată că, la aproape patru ani după aderarea la Uniunea Europeană,

semnele renaşterii economice a României sunt greu de observat, din cauza birocraţiei

exacerbate, a clientelismului politic, dar îndeosebi a corupţiei, care continuă să facă

ravagii. Dincolo de constatarea privind stagnarea procesului de reformă şi lipsa soluţiilor

- 21 -

adecvate ieşirii din criză, acelaşi raport face referiri şi la faptul că, în realitate, construcţiile

mentale moştenite din comunism se menţin. Sintagma „pile, cunoştinţe, relaţii” pare să fie

mai actuală ca oricând. Una dintre consecinţe este aceea că tot mai mulţi profesionişti din

România, dezamăgiţi de salariile mici, dar şi de faptul că nu li se recunoaşte valoarea,

emigrează într-un ritm alert, simţindu-se excluşi şi neputând concura cu clientela politică.

Din păcate, deşi declarativ comunismul a fost condamnat, în realitate rămânem

mulţi dintre noi prizonierii unei construcţii mentale greu de abandonat, în pofida invocării

valorilor democraţiei.

Doamnelor şi domnilor senatori membri ai Partidului Democrat Liberal, vă rog să

nu vă supăraţi. Se pare că băsescianismul, noua doctrină a României, începe să dea roade,

adică salarii amputate, perspectiva unor pensii mizere, un sistem sanitar şi educaţional aflat

în pragul colapsului, rezultate discutabile în modernizarea administraţiei publice, lipsa de

responsabilitate a administrării fondurilor la nivel local, nenumărate cazuri de corupţie

neelucidate.

Iată, stimaţi colegi, tot atâtea motive pentru care atât guvernanţii, cât şi cel care îi

păstoreşte de la Cotroceni, respectiv domnul preşedinte Traian Băsescu, ar trebui să fie nu

îngrijoraţi, ci cutremuraţi de ruşine pentru situaţia în care au adus România.

Acestui tablou înfricoşător i s-au adăugat şi protestele celor care muncesc în această

ţară şi care sunt batjocoriţi de către guvernanţi prin impunerea unor măsuri de austeritate

neaplicate în niciuna dintre ţările Uniunii Europene, cu efecte devastatoare asupra nivelului

de trai al populaţiei României.

Iată de ce, în calitatea mea de senator al PNL şi în numele acelora care mi-au

acordat încredere prin votul lor, mă văd obligat să atrag atenţia asupra acţiunii constante a

guvernanţilor şi a preşedintelui ţării de lezare a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor

României la existenţă demnă. O asemenea politică, care nu ţine seama de principii morale,

de drepturi constituţionale, care este bazată pe măsuri aberante de austeritate, poartă un

singur nume: genocid social. Iar responsabilitatea revine, exclusiv, camarilei băsescianiste.

Distinşi colegi senatori membri ai Partidului Democrat Liberal, ştiu că receptaţi

aceste afirmaţii ale mele ca simple declaraţii politice. Eu vă rog însă să sesizaţi faptul că

relaţia dintre domnul preşedinte Traian Băsescu şi români, poporul român – cum îi place să

spună –, s-a schimbat. Între domnul Băsescu şi români nu mai există nepotrivire de

caracter, ci există potrivire de necaracter.




- 22 -

Dau cuvântul doamnei senator Lia-Olguţa Vasilescu, din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Vă rog, doamna senator.

Doamna Lia-Olguţa Vasilescu:


Doamnelor şi domnilor,

Pentru cei care nu au aflat încă, László Tökés, vicepreşedintele Parlamentului

European, ales pe voturile europarlamentarilor PDL, a declarat astăzi la Oradea că doreşte

introducerea autonomiei teritoriale în judeţele Bihor şi Satu Mare. Dacă până acum se

vorbea doar de Harghita – Covasna – Mureş, iată că acum se bifează şi culoarul de trecere

către Ungaria.

O să vă citez, fără prea mare plăcere, din conferinţa de presă a domnului László

Tökés de astăzi: „Avem de gând să introducem autonomia teritorială, cu consimţământul

politicului românesc şi, desigur, prin înţelegere reciprocă, şi în alte regiuni în afara

secuimii, în ţinuturile aşa-numite Partium, adică Bihor şi Satu Mare, unde suntem în

relativă majoritate într-o oarecare regiune restrânsă.”

Nu pot să nu mă întreb care politicieni români ar consimţi oare la aşa ceva. Cumva

cei şantajaţi că vor rămâne fără voturile UDMR împotriva suspendării Preşedintelui

României?

Ştim ce drepturi au minoritarii maghiari în România, însă haideţi să vedem şi ce se

întâmplă în Ungaria cu minoritatea românească.

Este bine cunoscut faptul că românii din Ungaria continuă să se confrunte cu foarte

multe probleme: nu au acces la învăţământ în limba maternă, asociaţiile culturale

româneşti sunt foarte puţin sau deloc sprijinite, nu au acces la mass-media în limba

maternă. Mai mult decât atât, actuala Lege a minorităţilor din Ungaria prevede că

minorităţile naţionale şi etnice au dreptul de a fi reprezentate în Parlament şi de a participa

la luarea deciziilor, lucru care însă nu s-a întâmplat în mod real. Principala problemă a

comunităţii româneşti este fenomenul etnobusinessului: deşi există autoguvernări ale

românilor – sună frumos, nu-i aşa? –, ele există doar cu numele. De fapt, acestea sunt

coordonate de reprezentanţii altor etnii, iar cel mai elocvent exemplu în acest sens este

autoguvernarea românilor din Budapesta.

Coaliţia Românilor din Ungaria şi Asociaţia Femeilor Ortodoxe Române din

Budapesta subliniază faptul că, în Budapesta şi în unele localităţi din Ungaria, există aşa-

numiţii „pui de cuc”, intruşi necunoscuţi în rândul comunităţii româneşti, care vor să

candideze ca români la alegerile de autoguvernări minoritare. Este clar că unele persoane

- 23 -

doresc să-şi satisfacă ambiţiile politice pe spatele comunităţii româneşti din Ungaria şi

folosesc în acest sens Legea minorităţilor.

De aceea, este necesar să solicitam Ungariei crearea unor mecanisme care să

garanteze că actuala legislaţie maghiară este pusă în aplicare pentru a elimina cauzele

fenomenului de etnobusiness.

Autorităţile de la Budapesta au obligaţia de a respecta angajamentele luate faţă de

statul român, nu doar pentru că normele europene le obligă, ci şi ca garanţie pentru

demersurile de sprijinire a minorităţii maghiare din România.

Ungaria şi România nu mai trebuie să permită fenomenul etnobusinessului, care,

dacă nu-l vom opri, va duce la pieirea comunităţii româneşti din Ungaria.



Vă mulţumesc, doamna senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Puiu Haşotti, liderul Grupului parlamentar al

PNL din Senat.

Domnul Puiu Haşotti:


Am o declaraţie foarte scurtă.

Vreau să îl felicit pe colegul nostru, domnul senator Orest Onofrei, pentru intenţia

sa declarată – şi cred că va urmată, sunt sigur că va fi urmată, va fi concretizată – de a

modifica Legea electorală.

Am spus de la acest microfon în repetate rânduri că Legea electorală în baza căreia

am fost aleşi a reprezentat – am spus-o şi o mai spun – cea mai mare aberaţie legislativă

care a putut fi dată de Parlament. În continuare declarăm că am fost aleşi uninominal – şi

ştim bine că nu este aşa! – şi am creat iluzia electoratului că ne alege uninominal.

Nu mai invoc şi nu mai evoc aici de unde a pornit această idee. Am făcut o

campanie electorală în toate localităţile acestei ţări, în care am promis ceea ce foarte bine

ştiam că nu putem să îndeplinim. Noi suntem aici, în Parlament, pentru a face legi pentru

România, nu putem aduce nici apă în localităţile pe care, chipurile, le reprezentăm, nu

putem crea nici slujbe, nu putem da butelii, nu putem face nimic în acest sens.

Mă bucur că un coleg de-al nostru, iată, are această intenţie. În nume propriu spun

că mă voi alătura dumnealui, dacă va dori să mă ia partener în acest demers.

Uitaţi-vă, totuşi, atmosfera Senatului României, Senat care se doreşte a fi desfiinţat,

este cu totul alta decât în Camera Deputaţilor. Este cu totul alta şi trebuie să observăm

acest lucru şi să ne bucurăm de această realitate. Hai să pornească de aici, de la Senat,

- 24 -

această iniţiativă – şi încă o dată îl felicit pe domnul senator Orest Onofrei –, să facem o

Lege electorală corectă. Nu ştiu dacă trebuie să revenim – cu toate că, probabil, ar fi bine –

la vechea lege, care reprezenta, în mod cinstit, un vot politic. Pentru că orice fel de vot am

adopta, pentru Parlament, tot vot politic va fi.

Şi acest aşa-zis vot uninominal a fost un vot politic în proporţie de 99%. Să fim

oneşti să recunoaştem acest lucru. Ca să nu mai spun că a încurajat, sub această mască, sub

această cupolă a trimiterii noastre aici de către cetăţeni, migraţia politică, aşa cum nu a fost

niciodată.

Încă o dată spun: în nume propriu mă voi alătura acestui demers al colegului nostru

şi ar fi bine ca noi, cât mai mulţi dintre noi, să răspundem acestui demers, care este unul

pozitiv pentru viaţa politică din România.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, domnule senator Haşotti.

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe Marcu, din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Ultimul înscris pe ordinea de luări de cuvânt la

declaraţii politice, domnul senator Ioan Mang.

Vă rog, domnule senator Marcu.

Domnul Gheorghe Marcu:


Declaraţia mea politică, intitulată „Cămătăria patronată de Banca Naţională a

României”, vine ca o reacţie la comentariul făcut de oficialul BNR Nicolae Cinteză cu

privire la efectele aplicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010, în care afirma

următoarele: „Băncile aşteaptă ca unele prevederi să le solicite reglementatorului, adică

statului român. Instituţiile statului nu ar trebui să se implice în aşa ceva. Este aberant.”

Faţă de remarca precizată, sunt câteva întrebări la care trebuie găsite şi răspunsuri. Cum

nu trebuie ca instituţiile statului să se implice în aşa ceva? Care sunt obligaţiile BNR-ului?

Cine aberează de fapt?

Amintim distinsului oficial că, în conformitate cu prevederile legilor româneşti, una

din principalele atribuţii ale BNR-ului o reprezintă autorizarea, reglementarea şi

supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, promovarea şi monitorizarea bunei

funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare. În acelaşi timp,

amintita instituţie trebuie să apere interesele statului român şi, indirect, interesele

cetăţenilor României.

- 25 -

Cu o indiferenţă sau complicitate plasată în zona nisipurilor mişcătoare şi cu o

atitudine pasivă din partea celor care trebuiau să aibă o atitudine clară şi realistă, am

externalizat sistemul bancar, externalizând, practic, „sângele economiei româneşti”. Astfel,

pentru circa 5 miliarde de euro, am înstrăinat zeci de miliarde de euro, iar acum, pentru a

răspunde nevoilor sociale tot mai acute, suntem constrânşi să apelăm la împrumuturi.

Nemaiavând lichidităţi, cu naivitate şi incompetenţă din partea unora, dar cu

rechinism din partea altora şi având acordul marilor maeştri ai pieţelor financiare

internaţionale, statul român a fost pus să ia credite de aproximativ 20 de miliarde de euro,

din care circa 17 miliarde de euro au fost şi vor fi folosiţi pentru capitalizarea băncilor cu

capital străin din România. Sunt banii noştri? Nu. Noi vom rambursa acest împrumut? Da.

Un lucru este cert: împrumutul va fi plătit de românul cinstit, cu complicitatea şi ipocrizia

aşa-zisului român deştept.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 reprezintă practic transpunerea

Directivei 48/2008/CE, cea care reglementează contractele de credit pentru consumatori în

arealul Uniunii Europene. Această directivă trebuia implementată în legislaţia românească

până în data de 11 iunie 2010. Oare şi actele normative emise de instituţiile europene sunt

aberante?

Potrivit datelor statistice, aproximativ 4,5 milioane de persoane au cel puţin un

credit, numărul lor depăşind numărul total de salariaţi. Existând această situaţie, nu putem

să fim indiferenţi de modul cum sunt trataţi cetăţenii români în relaţiile cu băncile privind

creditele bancare. Actul normativ stabileşte criterii de bun-simţ privind drepturile clienţilor

bancari de a şti ce plătesc şi de a avea acces la formulele de calcul al dobânzilor. Aceeaşi

atitudine de sprijin pentru cetăţenii lor am remarcat-o şi în celelalte state membre ale

Uniunii Europene.

Sunt revoltat de opiniile părtinitoare ale unor oficiali din Banca Naţională a

României, care fac dificilă separaţia dintre loialitatea lor faţă de statul român şi, implicit,

faţă de cetăţenii României şi acea ipocrizie a purtătorilor de gulere albe atât de des utilizată

în domeniul bancar, motiv pentru care am intitulat această declaraţie simplu: „Cămătăria

patronată de Banca Naţională a României”.



Vă mulţumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar

al Alianţei Politice PSD+PC.


- 26 -

Domnul Ioan Mang:


Declaraţia mea politică se intitulează „Cât de social mai este statul român”.

Stimaţi colegi,

Actualii guvernanţi, în frunte cu miniştrii Cabinetului Boc, încearcă să acrediteze

ideea că poporul român este un popor de asistaţi, de leneşi şi de milogi, care beneficiază în

mod nemeritat de ajutoare sociale. Inclusiv preşedintele ţării sugera în mesajul său de

săptămâna trecută că în România nu avem atât de multă sărăcie, cât mai ales nemuncă şi

abuzuri în sistem.

Lipsa investiţiilor în modernizarea ţării este explicată de şeful statului nu prin

incompetenţa Cabinetului Boc, ci prin ponderea, în opinia sa, exagerată a cheltuielilor cu

asistenţa socială. Preşedintele Traian Băsescu încearcă să ne pună din nou în faţa unei false

opţiuni. În luna mai ne-a pus să alegem între reducerea salariilor şi pensiilor sau mărirea

TVA. Până la urmă şi salariile bugetarilor au fost reduse, şi TVA-ul a fost mărit, iar prin

Legea unitară a pensiilor publice vor scădea şi pensiile. Acum, preşedintele vine şi ne pune

să optăm din nou: vrem pensii şi asistenţă socială sau investiţii? Prin aceasta, el nu face

altceva decât să-şi continue politica de învrăjbire a unor categorii sociale împotriva altora.

Pentru situaţia dezastruoasă a ţării şi a economiei, în opinia preşedintelui, de vină nu sunt

guvernanţii puşi de preşedinte, ci bătrânii cu o pensie mizeră sau cei care primesc de la stat

un ajutor social care să le asigure subzistenţa. Domnul preşedinte spune că vrea să reducă

cheltuielile cu asistenţa socială pentru a avea mai mulţi bani pentru investiţii. Cu actualul

Cabinet Boc, vom ajunge să reducem cheltuielile sociale, dar tot nu vor fi bani suficienţi

pentru investiţiile promise.

Trecând peste discursul unora sau al altora şi privind statisticile, realitatea este cu

totul şi cu totul alta decât cea pe care PDL şi Traian Băsescu vor să ne-o inducă. Haideţi să

vorbim puţin pe cifre.

Conform Eurostat, România se situează pe ultimele locuri în Uniunea Europeană şi

la capitolul cheltuieli cu protecţia socială. Cu 12,9% din PIB ne situăm la jumătatea mediei

europene, de 26,2%. Dacă este să comparăm suma cheltuită pe cap de locuitor pentru

protecţie socială, România are, din păcate, asigurată ultima poziţie: în 2007, de când există

ultima statistică, statul român a cheltuit doar 298 de euro pe cap de locuitor, în timp ce

Bulgaria a cheltuit peste 400 de euro.

Datele European Quality of Life Survey arată că România are cea mai mare

pondere în totalul populaţiei a indivizilor cărora veniturile nu le ajung pentru a-şi procura

mâncarea, 37,1%, cu mult peste media de 6% din celelalte state ale Uniunii Europene.

- 27 -

Merg mai departe şi spun că în ultimii şase ani, timp în care România a beneficiat

de guvernările de dreapta ale domnului Băsescu, procentul populaţiei supuse riscului

sărăciei, în loc să scadă, a tot crescut: în 2003 aveam 17%, în timp ce la sfârşitul anului

2008 a ajuns la 23%, iar astăzi este probabil peste 30%.

Aşadar, oricât s-ar strădui miniştrii sau preşedintele să ne convingă că poţi trăi în

huzur dintr-un ajutor social, prezentarea lor este total falsă. Din punct de vedere statistic,

exemplele anecdotice care ni se tot dau la televizor nu sunt relevante, ele sunt excepţia şi

nu regula. Cu un procent atât de mic din PIB care este împărţit la un număr considerabil de

beneficiari, suma ce poate reveni unui singur om nu poate fi atât de mare încât să-i permită

un trai fără probleme. Din contră, abia îl menţine la limita sărăciei. Adevărul este că

investim mult mai puţin în bani reali pe cap de locuitor decât celelalte state membre ale

Uniunii Europene. Aşa-zisa generozitate a statului social român este deci o imagine cât se

poate de falsă. Cum poţi să numeşti generozitate un punct de pensie dorit de 45% din

salariul mediu brut pe economie? Cum ar putea o pensie de 800 de lei să fie o pensie

generoasă? Nu poate fi nici măcar decentă. Şi cu toate acestea preşedintele şi Guvernul tot

nu vor să accepte aceste minime cerinţe.

Dacă ne raportăm la PIB, procentul alocat cheltuielilor sociale este unul scăzut.

Este adevărat însă că, dacă ne raportăm la veniturile colectate de stat, aceste cheltuieli

reprezintă o pondere importantă şi de aceea cauzează disfuncţionalităţi. Dar asta se

întâmplă nu pentru că aceste cheltuieli ar fi atât de mari, ci pentru că statul român

colectează atât de puţin. Dacă e să ne referim din nou la statistici, la nivel de Uniune

Europeană, aşa cum poate aţi intuit deja, România se situează tot pe ultimul loc. Dacă s-ar

creşte colectarea cu doar 2-3%, nu ar mai fi nevoie nici de tăierea salariilor, nici de

reducerea ajutoarelor sociale şi nu ar fi probleme nici cu bugetul pensiilor.

De ce se colectează atât de puţin? Pentru că statul nu este capabil să reducă

evaziunea fiscală, munca la negru sau contrabanda. De asemenea, se colectează puţin

pentru că avem impozite mici pe proprietăţi şi venituri mari. Menţinerea cotei unice îi

avantajează în mod evident pe cei cu venituri peste medie, astfel că reintroducerea unui

sistem de impozitare progresivă este una din soluţiile care pot determina mai multă echitate

şi care ar putea reduce decalajele sociale existente.

Risipa banului public nu vine din acordarea ajutoarelor sociale. Ea vine din

contractele acordate clientelar, din sinecurile oferite găştilor din PDL, din ineficienţa

combaterii evaziunii fiscale. În loc să se preocupe de toate acestea, Guvernul preferă să taie

cheltuielile sociale, că e mai simplu. Adică tot cei săraci şi amărâţi sunt pedepsiţi, în timp

ce clienţii şi profitorii îşi continuă afacerile – generos de păguboase – cu statul.

- 28 -

Eu personal nu pot să înţeleg logica acestui stat. Cum să tai din cheltuielile sociale,

când ştii foarte bine că suntem codaşii Europei la acest capitol? Prin tot ceea ce face sau, în

mod vinovat, nu face, statul român mă determină să mă alătur celor care susţin că

adevărata dilemă a guvernanţilor nu este, de fapt, aşa cum au pretins, aceea dintre creşterea

taxelor şi restructurarea cheltuielilor publice, ci, mai degrabă, s-a pus problema sacrificării

populaţiei sărace şi salvării clientelei politice a PDL.

În încheiere, aş vrea să mă refer din nou la discursul prezidenţial. În mod cu totul

eronat, pentru preşedintele Traian Băsescu pensiile sunt tot un fel de asistenţă socială.

Introducându-i la categoria „asistaţi social”, preşedintele îi umileşte încă o dată pe

pensionarii care au plătit contribuţii zeci de ani. Acest lucru este inacceptabil pentru un

preşedinte de ţară. Pensionarii nu sunt asistaţi social. Pensiile lor sunt drepturi câştigate

după o viaţă de muncă, şi nu sunt vreun beneficiu acordat din generozitatea statului.

Vorbind despre actualii şi viitorii pensionari, Traian Băsescu spunea: „să nu le

promitem mai mult decât se poate oferi”. Corect. Eu vin însă şi spun: „haideţi, domnule

preşedinte, să încercăm să le oferim mai mult decât până acum, pentru că, până la urmă,

rolul unui Guvern sau al unui preşedinte responsabil nu este să se lamenteze în neputinţă,

ci să producă valoare economică şi socială pentru cetăţenii săi”.

Vă mulţumesc.



Daţi-mi voie să vă informez că următorii colegi au depus în scris textele

declaraţiilor politice:

- domnul senator Traian-Constantin Igaş – se pare că ultima declaraţie politică, cel

puţin pe termen apropiat –, domnii senatori: Alexandru Pereş, Dorel Jurcan, Iulian Urban,

Gheorghe David, Dorel Borza, Augustin-Daniel Humelnicu şi Ovidiu Marian, din partea

Grupului parlamentar al PDL.

- domnii senatori: Alexandru Cordoş, Gheorghe Pop, Iulian Bădescu, Nicolae Moga

şi doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC.

- domnii senatori: Cornel Popa, Marius-Petre Nicoară, Emilian-Valentin Frâncu şi

doamna senator Minerva Boitan, din partea Grupului parlamentar al PNL;

- domnul senator Sorin-Serioja Chivu, din partea Grupului parlamentar al

senatorilor independenţi.

Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către

senatori:

- 29 -

Domnul Traian-Constantin Igaş:

Declaraţia politică se intitulează „Români contra români!”.


Stimaţi colegi,

Vreau să reiterez tendinţa românilor de a se întoarce împotriva semenilor lor. Aş

vrea să încep prin a face înţeleasă această sintagmă „români contra români”, întrucât

concentrează foarte bine ideea vehiculată în ultimele zile, conform căreia nostalgia

românilor faţă de comunism s-a amplificat. Dar devine imperios să adăugăm că această

nostalgie chiar a degenerat şi riscă să afecteze relaţiile interumane, în condiţiile în care o

mare parte a populaţiei încă suferă după rudele şi apropiaţii care le-au murit la Revoluţie,

dar şi în timpul regimului prin condamnări politice, economice sau de alt gen. Atâta timp

cât ne disociem de cei care suferă din cauza acestui regim, ba, mai mult chiar, îl

revendicăm ca fiind bun, riscăm efecte îngrozitoare la nivelul societăţii!

Un sondaj CSOP dat recent publicităţii evidenţiază date îngrijorătoare: peste

jumătate din români consideră în prezent comunismul drept o idee bună, apreciind la

modul general situaţia anterioară anului 1989, aproape jumătate din respondenţi fac

asocieri mai degrabă pozitive în ceea ce priveşte atributele definitorii pentru comunism şi

dau ca aspecte favorabile siguranţa serviciului, a locului de muncă, siguranţa zilei de mâine

şi un trai decent.

Iată cum aspectele favorabile le contrabalansează sensibil pe cele nefavorabile, şi

anume: lipsa de libertate, dictatura ca regim, existenţa unui climat de teroare, crima,

sărăcia şi lipsa alimentelor şi a utilităţilor.

Dragi colegi,

Am ajuns să vorbim de „Epoca de aur” atunci când ne referim la comunism şi să

percepem pozitiv acea perioadă? Mă întreb dacă nu cumva această nostalgie a românilor

vine pe fondul unui vot de blam dat capitalismului şi democraţiei româneşti, dar care uită

de toată suferinţa populaţiei cauzată de dominaţia comunistă. Uităm cu ce costuri uriaşe am

reuşit să debarcăm regimul? Uităm de masacrarea cetăţenilor din ordinul lui Nicolae

Ceauşescu în timpul Revoluţiei din 1989? Acesta să fie oare motivul pentru care 25%

afirmă că Nicolae Ceauşescu a făcut bine României sau pentru care acest lider comunist

este mai cunoscut şi cu o imagine mai bună decât cea a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej?

În condiţiile actuale, putem afirma că celebrul „Raport Tismăneanu” nu mai e atât

de celebru. Principalele crime comise de regimul comunist din România identificate de

acest raport radiografiază extrem de veridic nedreptăţile şi ar trebui, după cum prezentul ne

demonstrează, să le recapitulăm.

- 30 -

În concluzie, să nu uităm de abandonarea intereselor naţionale în raport cu URSS

după 1945, anihilarea statului de drept şi a pluralismului prin înscenări şi fraude,

impunerea unui regim dictatorial şi ostil valorilor politice şi culturale naţionale, politica de

extremism social prin lichidarea fizică, asasinat, deportare sau întemniţare a unor categorii

sociale, persecuţia minorităţilor etnice, religioase, culturale, cenzura extremă, crearea de

lagăre pentru copiii fără părinţi, înfometarea populaţiei, oprirea căldurii şi, în final, starea

de mizerie la care regimul a condamnat întregul popor.

În concluzie, consider că această declaraţie îşi atinge scopul printr-o enumerare

succintă a principalelor nedreptăţi cauzate de regim, însă dacă mai avem nelămuriri putem

apela oricând la Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din

România din aprilie 2006. Dar acest lucru ar fi mai util dacă cetăţenii ar fi mai dornici să

îşi reamintească sau să le fie amintite aceste lucruri, care, cel mai important, au reprezentat

crime la adresa românilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:


Stimate colege şi stimaţi colegi,

Prin declaraţia mea de astăzi, doresc să vă supun atenţiei proiectul „Educaţia

copiilor romi – calea spre un loc de muncă stabil”, care se desfăşoară la nivel de ţară şi este

finanţat de Guvernul României şi Uniunea Europeană, în cadrul POSDRU, derulat în baza

unui contract de finanţare între Autoritatea de Management a Programului Operaţional

Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) şi Agenţia Naţională pentru

Romi. Scopul proiectului îl reprezintă creşterea nivelului de educaţie al copiilor romi din

mediul rural şi urban, dar şi dezvoltarea capitalului uman pentru includerea pe viitor a

acestora pe o piaţă modernă şi flexibilă, prin accesul la educaţie şi reducerea fenomenului

de abandon şcolar timpuriu.

În judeţul Alba, în anul şcolar 2009-2010 au beneficiat de acest proiect 20 de elevi,

selecţionaţi dintr-un număr de 300, în urma concursului de dosare şi a îndeplinirii

criteriilor de selecţie. De asemenea, pentru anul 2010-2011, numărul burselor de studii

pentru judeţul pe care îl reprezint a fost mărit la 50 pentru elevii claselor VII – X.

Totodată, importantă în educaţia copiilor romi este şi aducerea copiilor de vârste

preşcolare la grădiniţe. În acest sens, este de salutat un alt proiect susţinut de Agenţia

Naţională pentru Romi, desfăşurat în luna august, „Copiii romi se pregătesc pentru

grădiniţă!”, prin care un grup de 20 de copii de etnie romă, însoţiţi de părinţi, au participat

la activităţile grădiniţelor estivale. De acest program beneficiază 860 de copii cu vârste

- 31 -

cuprinse între 3 şi 6 ani, din 43 de comunităţi defavorizate, aceştia fiind incluşi în

grădiniţele estivale, unde beneficiază de programe de educaţie preşcolară. Părinţii au fost

chemaţi tocmai pentru a înţelege importanţa grădiniţei în formarea copiilor. De altfel,

datele oficiale relevă că înscrierea la grădiniţă a copiilor romi (3-6 ani) reprezintă un sfert

din media naţională (17,2% faţă de 67%). Ştim cu toţii că vârsta preşcolară este esenţială

pentru însuşirea cunoştinţelor şi capacităţilor afective.

Nu e mai puţin adevărat faptul că educaţia copiilor este direct influenţată de calitatea

precară a mediului în care locuiesc. Astfel, Administraţia Prezidenţială, în Raportul pe 2009

„Riscuri şi inechităţi în România”, evidenţia, citez, că „aproximativ 15% dintre romi nu au

acces la electricitate în casă, faţă de 2% din toată populaţia, în zonele urbane doar 27% dintre

romi au apă curentă în casă, faţă de 90% dintre cei de alte etnii (…)”.


Declaraţia mea de astăzi vine şi în urma expulzărilor persoanelor de etnie romă din

Franţa, acţiuni desfăşurate în cursul lunii trecute. Doresc să subliniez importanţa accesului

la educaţie al copiilor romi, integrarea acestora în societate, formarea lor. Ştiu că acesta

este un proces dificil şi lent, dar este necesar ca toţi să milităm pentru ca viitoarele

generaţii de copii romi să fie pregătite pentru piaţa de muncă. Este necesar să

preîntâmpinăm abandonul şcolar şi să nu mai fim puşi în situaţii de genul celei de luna

trecută. Şi romii sunt cetăţeni ai acestei ţări, şi copiii acestora au dreptul la educaţie şi la un

viitor mai bun!

Vă mulţumesc.

Domnul Dorel Jurcan:

Declaraţia politică se intitulează „Lipsa maturităţii politice, un eşec al democraţiei

româneşti”.

Am parcurs 20 de ani de libertate presărată cu un capitalism de sorginte mioritică.

S-au scurs 20 de ani, în care România a fost un imens câmp unde s-au dus nesfârşite bătălii

pentru întâietate în toate direcţiile.

Anii au trecut, nevoile s-au modificat adaptându-se la cerinţele unui sistem social,

bazat pe alte principii. Ceva a rămas constant: nivelul de trai. Marea majoritate a românilor

nu a atins, după două decenii, un nivel de satisfacţie materială care să-i permită la acest

moment să privească cu indiferenţă sau cu indulgenţă măsurile de reducere a veniturilor.

„Duduiala” economică din 2007 a încetat subit. Am auzit, la un moment dat prin 2008, un

cuvânt neplăcut, „criză”. Aveam de-a face cu o criză generalizată la nivel mondial.

Avem primul Guvern gata să îşi asume reforme nepopulare, dar benefice pe termen

lung. Avem un Guvern care a pus capăt poveştilor legate de mărirea pensiilor şi salariilor,

- 32 -

create doar pentru atragerea electoratului, şi care a analizat situaţia economică pe

coordonatele ei exacte. Fără legea salarizării şi a pensiei unitare, România, ca multe alte

ţări ale Uniunii Europene, ar fi ajuns în scurt timp să nu mai poată plăti aceste venituri.

De aceea, noua lege a pensiilor garantează atât păstrarea puterii de cumpărare, cât şi

creşterea pensiilor începând cu anul 2012, printr-o valoare obiectivă, şi anume indexarea

pensiilor cu 100% din valoarea inflaţiei, plus 50% din câştigul salarial mediu brut la

nivelul economiei naţionale. Este un criteriu obiectiv, care îi va scuti pe pensionari să fie o

masă de manevră la îndemâna politicienilor.

Legea pensiilor este un angajament al statului încă din perioada în care PDL şi PSD

se aflau la guvernare şi a fost promovată de Guvern în baza scrisorilor suplimentare de

intenţie cu FMI, derivate din Acordul de împrumut, aprobat de Parlamentul României.

Neîndeplinirea angajamentelor asumate poate avea drept consecinţă diminuarea

credibilităţii României pe pieţele financiare internaţionale.

Opoziţia relansează un proiect politic expirat, care a mai eşuat o dată, în 2007 –

suspendarea preşedintelui Băsescu –, dacă acesta promulgă Legea pensiilor. PSD şi PNL

aruncă ţara în criză politică, punând în pericol funcţionarea democratică a României. În

orice parlament raţional, opoziţia şi puterea la vremuri de criză au datoria să colaboreze.

O criză politică suprapusă unei crize economice va face imposibil de controlat

inflaţia şi cursul leu-euro, care vor avea efecte de necontrolat atât asupra economiei în

ansamblu, cât şi asupra veniturilor populaţiei. Nimic nu poate submina mai mult din

puterea de cumpărare a oamenilor decât o depreciere a monedei naţionale şi o inflaţie de

necontrolat. Intrarea pe o spirală inflaţionistă va crea mari probleme României din punct de

vedere al asigurării stabilităţii macroeconomice.

În momentul unei crize politice intense, există un efect negativ, cel al scăderii

investiţiilor în anumite domenii, în principal în cele care depind mult de administraţia de

stat, infrastructură şi utilităţi.

Atitudinea opoziţiei este doar un joc fad de imagine, lipsit de substanţă şi de

reflectare a unei imagini realiste a actualei economii sau poate ascunde faptul că nu are

soluţii pentru problemele românilor

Ce este mai grav? Avem în spate o istorie, plină de evenimente din care se pare că

nu am învăţat nimic, o istorie pe care o tratăm la nivel de carte rămasă nerăsfoită în

bibliotecă, din plăcerea de a ne întregi o colecţie demnă de lauda prietenilor.

Stimaţi colegi,

Lipsa dovezilor maturităţii clasei politice de acum ar însemna încununarea unui

eşec de proporţii, în fapt, eşecul democraţiei româneşti.

- 33 -

Vă mulţumesc.

Domnul Iulian Urban:

Declaraţia politică este intitulată „Reincriminarea infracţiunii de vagabondaj ar fi

utilă?”.

Mereu asociate, cerşetoria şi vagabondajul reprezintă reacţia proprietarului

sedentarizat faţă de migrantul „fără casă şi masă”, a cărui simplă prezenţă este percepută ca

o stare de pericol pentru proprietatea sa, „o stare pregătitoare pentru comiterea

infracţiunii”, grupurile de cerşetori şi vagabonzi fiind de regulă percepute ca un grup de

răufăcători. În vreme ce noul Cod penal prevede încă forme de sancţionare a infracţiunii de

cerşetorie, în schimb, în anul 2005-2006 s-a decis dezincriminarea infracţiunii de

vagabondaj, motivată de faptul ca realităţile economico-sociale nu ar mai fi compatibile cu

aceasta infracţiune.

Personal, consider că atunci s-a greşit profund.

Infracţiunea de vagabondaj nu trebuia dezincriminată, ci adaptată noilor realităţi

economice. Cu adevărat nu poţi sancţiona sau trimite după gratii o persoană care nu are

casă sau loc de muncă din cauza realităţilor economico-socio-politice din ţară. Însă, pe de

altă parte, nu poţi lăsa nesancţionată fapta acelor persoane care aleg să ducă o viaţă

parazitară, care refuză să muncească, deşi sunt în putere, motivat de faptul că este mai uşor

să fie asistaţi social, din taxele şi impozitele plătite de cei – din ce în ce mai puţini – care

muncesc şi care susţin bugetul de stat.

Motivele pentru care se refuză locuri de muncă în România (atunci când se

motivează acest refuz de către persoanele fără loc de muncă) sunt, în multe cazuri,

conform staticilor oficiale, cel puţin şocante:

- nu mă duc la un loc de muncă situat mai departe de un kilometru de casă;

- nu mă duc la un loc de muncă ce nu îmi oferă o oră pauză pentru masa de prânz;

- nu îmi convine salariul, deşi conform studiilor nu pot cere pentru măturător salariu

de doctor, însă eu insist să primesc un asemenea salariu;

- condiţii de muncă grele;

- efort intelectual „prea mare” etc.

Inclusiv statul român, prin actele administrative emise de miniştri, a permis apariţia

unor categorii de persoane ce refuză pur şi simplu ocuparea unor locuri de muncă, alegând

în schimb să ducă o viaţă parazitară prin intermediul ajutoarelor sociale plătite de stat din

taxele şi impozitele celor care muncesc.

- 34 -

Art. 7 – (1) În cazul în care persoana în căutarea unui loc de muncă refuză

nejustificat locul de muncă sau cursul de formare recomandat şi stabilit de funcţionarul

public, va da o declaraţie pe proprie răspundere de refuz, în faţa a doi martori.

În acest context, eu lansez în dezbatere publică o iniţiativă legislativă care vizează

reincriminarea infracţiunii de vagabondaj, însă, spre deosebire de vechea formă a acestei

infracţiuni, înţeleg să adaug completarea scrisă cu litere bolduite.

„Art. 327 – Fapta persoanei care nu are locuinţă statornică şi nici mijloace de trai şi

care, deşi are capacitate de a munci, nu exercită în mod obişnuit o ocupaţie sau profesie ori

nu prestează nicio altă muncă pentru întreţinerea sa, refuzând în mod repetat şi fără

motiv ocuparea unui loc de muncă, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la trei ani.”

Cerşetoria şi vagabondajul, între dezincriminarea de facto şi dezincriminarea de jure:

Pare impropriu a vorbi de o dezincriminare de facto, câtă vreme incriminarea sau

dezincriminarea este apanajul exclusiv al puterii legiuitoare, consacrat şi dogmatizat prin

adagiul latin nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege, iar, pe de altă parte, aşa cum

cutuma nu este creatoare de drept, nici desuetudinea nu are prin ea însăşi efect abrogativ

sau dezincriminator.

Există însă situaţii în care realitatea faptului contrazice realitatea dreptului,

realitatea socială şi normativitatea juridică nu concordă, norme juridice în vigoare nu-şi

mai găsesc aplicarea de fapt, apărând o formă ciudată a ilicitului tolerat. Tolerat de

autorităţi şi de cetăţeni, în egală măsură, el intră în cotidian ca un fapt oarecare, lipsit de

semnificaţia antisocială pe care i-o conferă incriminarea sa prin norma juridică.

Mereu asociate, cerşetoria şi vagabondajul reprezintă reacţia proprietarului

sedentarizat faţă de migrantul „fără casă şi masă”, a cărui simplă prezenţă este percepută ca

o stare de pericol pentru proprietatea sa, „o stare pregătitoare pentru comiterea

infracţiunii”, grupurile de cerşetori şi vagabonzi fiind de regulă percepute ca un grup de

răufăcători. Pe baza acestei stări de pericol, mai mult intuită decât probată, se va dezvolta o

întreagă teorie penală privitoare la structura şi natura juridică a unui tip aparte de

infracţiune: infracţiune de obicei, ca formă a unităţii legale de infracţiune, şi se va creiona

portretul unui tip de infractor: infractorul de obicei.

Se pedepseşte fapta persoanei care nu are locuinţă statornică şi nici mijloace de trai

şi care, deşi are capacitatea de a munci, nu face acest lucru. Pentru ca fapta să fie

pedepsită, este necesar ca aceasta să denote obişnuinţa, actele izolate sau întâmplătoare

neavând acest caracter.

Constituţia României proclamă la art. 25 alin. (1) dreptul la libera circulaţie. De

altfel, şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului proclamă dreptul la libera circulaţie şi

- 35 -

alegere a reşedinţei în interiorul unui stat, la art. 13. De asemenea, Pactul internaţional cu

privire la drepturile civile şi politice consacră acest drept, prevăzând că „orice persoană

care se află legal pe teritoriul unui stat are acolo dreptul de a circula liber şi de a-şi alege

reşedinţa.

Pare să fie o notă de cinism din partea legiuitorului, prin sancţionarea ca infracţiune

a faptului de a nu avea o locuinţă, când societatea ar trebui să-i asigure posibilitatea de a

locui măcar într-o locuinţă socială. Totuşi, pericolul reprezentat de vagabonzi nu este atât

de grav încât această faptă să fie incriminată.

În legiuirile anterioare, în Codul de la 1864, de exemplu, vagabonzii erau pedepsiţi

dacă erau asociaţi unui comportament antisocial, cum ar fi portul de arme. De asemenea, în

1921, dispoziţiile Codului sunt modificate prin Legea Trancu, legea asimilând

vagabonzilor pe cei care trăiesc din practicarea sau înlesnirea jocurilor de noroc ori a

meseriilor degradatoare. Aşadar, vagabondajul este incriminat în măsura în care este

asociat unui comportament periculos, care prezintă pericol social. În prezent, prevederile

art. 327 din Codul penal nu implică asemenea condiţii, ci doar o repetare a faptei, care să

denote obişnuinţa.

Bineînţeles, identificăm o persoană prin prisma domiciliului, dar având în vedere

faptul că este vorba despre un drept subiectiv nepatrimonial, care înseamnă o facultate, o

prerogativă a unui individ, nu ar trebui să fie obligatorie exercitarea acestui drept. Ar trebui

ca fiecare individ să aibă posibilitatea de a nu exercita acest drept, de a se abţine de la acest

drept. Fiecare persoană are dreptul de a alege să-şi exercite sau nu dreptul la domiciliu,

drept asigurat prin art. 25 alin. (2) din Constituţie.

Aşadar, dacă o persoană, ca cetăţean al României, alege să nu-şi exercite acest drept

asigurat prin Constituţie, de ce ar trebui să fie incriminată persoana respectivă?

Libertatea de exprimare este şi ea garantată prin art. 30. Bineînţeles, conform art.

53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns prin lege pentru

motive de apărare naţională, a ordinii publice etc., dar aceste restricţionări nu ar trebui să

implice o sancţionare penală. Vagabonzii sunt „produsele respinse” ale societăţii, dar sunt

egali în drepturi cu oricare din cetăţenii României care nu sunt vagabonzi, care au un

domiciliu şi se bucură de aceleaşi drepturi ca toţi cetăţenii ţării. Nu este vorba de încă o

discriminare în ceea ce-i priveşte?

Vă mulţumesc.


Declaraţia politică se intitulează „Mai mult ca oricând, orice decizie trebuie luată

cu… înţelepciune”.

- 36 -

Despre recursul la înţelepciune, atât de necesar în exprimarea practică a

solidarităţii, am mai vorbit şi cu alte prilejuri. O voi face şi acum, dar cu o ilustraţie

concretă a valorii ei.

La sfârşitul săptămânii trecute, Muzeul Satului din Timişoara a fost gazda celei de-a IV-a

ediţii a Expoziţiei – Târg de produse agricole, cu specificarea că vor fi acceptate doar

legume, fructe, produse de panificaţie, vinuri, preparate etc. obţinute în regim ecologic.

Din motive obiective, nu am putut să fiu prezent, dar colegii şi prietenii care au fost mi-au

oferit câteva informaţii pe care le consider ilustrative pentru obiectivarea solidarităţii şi a

înţelepciunii.

Întâi de toate, numărul participanţilor a depăşit binişor cifra de o sută. Au venit să

arate de ce sunt în stare nu doar fermierii timişeni – ce-i drept, ei fiind majoritari –, ci şi

din toate judeţele învecinate, ba chiar şi din Serbia şi Ungaria.

Sâmbătă (în cea de-a doua zi), la manifestare a fost şi ministrul agriculturii şi

dezvoltării rurale, domnul Valeriu Tabără, care, fireşte, a avut discuţii prelungite cu

producătorii, ascultându-le păsurile, cu reprezentanţi ai autorităţilor organizatoare.

Demn de reţinut este că Expoziţia – Târg nu a fost ocolită nici de liderii locali ai

celorlalte partide, care, din informaţiile primite, inclusiv din mass-media, nu au venit să caute

nod în papură; ba, dimpotrivă, şi-au exprimat aprecierea importanţei acestei manifestări ca

factor de stimulare a producătorilor de a deveni tot mai competitivi, dar şi un bun prilej de

dialog interprofesional, indiferent dacă partenerii sunt fermieri ca şi ei sau inşi cu

responsabilităţi politice ori de altă natură. Să nu se înţeleagă de aici că respectivele aprecieri

au vizat persoane sau instituţii anume; ele s-au referit exclusiv la manifestarea în sine.

Vă reamintesc că „Guvernul” judeţului Timiş este majoritar, alcătuit aidoma celui

de la Bucureşti. Fermierii însă şi populaţia venită să cumpere au perceput-o ca pe o

utilitate, negândind nicio clipă la cine este iniţiatorul ei.

Domnul Dorel-Constantin-Vasile Borza:

Declaraţia politică este intitulată „Chestiunea Kosovo – exemplu de poziţie

coerentă a României”.

Pentru timişoreni, pentru timişeni, situaţia din ultimii 20 de ani din fostul spaţiu

iugoslav a fost mult mai sensibilă decât pentru restul ţării. Pentru mine, ca timişorean, ca

senator de Timiş, evenimentele care s-au petrecut acolo au fost mult mai apropiate, şi nu

mă refer aici doar la apropierea fizică. Schimburile culturale, dar şi de altă natură, au strâns

încă de foarte mulţi ani relaţia dintre foştii iugoslavi şi bănăţeni. Posturile de televiziune

din Iugoslavia reprezentau pentru timişoreni o evadare, o legătură cu Occidentul. La fel

- 37 -

muzica. Şi acum mulţi timişoreni ţin la fotbal cu Steaua Roşie Belgrad, iar în zilele de

derby cu Partizan Belgrad, Timişoara pulsează.

Deşi stat comunist, dar nefăcând parte din Tratatul de la Varşovia, nici din CAER,

Iugoslavia părea un ideal pentru noi. După 1990, războaiele repetate, fărâmiţarea fostei

federaţii i-au impresionat pe timişoreni mai mult decât pe alţii. După cum ştiţi, ultimul

mare scandal în această zonă a fost proclamarea unilaterală a independenţei statului

Kosovo. Ca o ironie a sorţii, Kosovo este chiar leagănul naşterii şi dezvoltării vechiului

Regat al Serbiei.

Am abordat acest subiect în contextul în care, la sfârşitul săptămânii trecute, prim-ministrul

României, Emil Boc, a reiterat poziţia României, de nerecunoaştere a statului Kosovo, de

la înalta tribună a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Este o poziţie pe care

o consider pe de o parte foarte corectă, iar pe de altă parte foarte curajoasă. Dialogul

trebuie să continue în această zonă extrem de vitregită în întreaga istorie, şi mai cu seamă

în ultimele două decenii.

Avizul consultativ dat de Curtea Europeană de Justiţie, favorabil independenţei

acestui stat, nu examinează miezul problemei, şi anume legalitatea creării unui nou stat, a

afirmat Emil Boc. România îşi menţine poziţia că secesiunea unilaterală nu este posibilă în

dreptul internaţional, a adăugat premierul. O poziţie care cred că ar trebui salutată. De

altfel, în chestiunea Kosovo, eu cred că România s-a comportat exemplar, de la poziţia

fermă a preşedintelui Traian Băsescu la cea a actualului Guvern, dar şi a celui precedent.

Domnul Augustin-Daniel Humelnicu:

Declaraţia politică se intitulează „Oprind reforma statului, riscăm compromiterea

viitorului României”.



Stimaţi invitaţi,

Aproape orice discuţie politică care are loc acum în România trebuie să plece de la

premisa că această ţară are nevoie disperată de o reformă structurală. Această reformă este

complexă mai ales din cauza combinării nefericite a cauzelor interne (moştenirea

comunistă, lentoarea tranziţiei din ultimii 20 de ani) cu cele externe (criza economică

internaţională, îmbătrânirea populaţiei europene). În concluzie, sunt multe schimbări de

implementat la ora actuală, dar cea mai stringentă în momentul de faţă este reconstrucţia

sistemului de pensii din România.

Acesta trebuie reformat neapărat pentru a putea fi susţinut economic sau, mai

simplu spus, pentru a putea fi plătite pensiile pe termen lung. Două dintre axele importante

- 38 -

ale reformării sistemului public de pensii au fost deja asumate de Guvernul PDL şi sunt în

curs de aplicare, respectiv recalcularea pensiilor speciale, proces care va fi finalizat până la

sfârşitul acestui an, şi verificarea pensiilor acordate din motive de sănătate, astfel încât

acestea să ajungă doar la persoanele care au nevoie şi să nu se comită abuzuri.

Aş întreba aici opoziţia sau sindicatele reacţionare de ce n-ar fi de acord cu aceste

măsuri logice şi evidente de ameliorare a deficitului bugetului de pensii. Oare poate pentru

că şi complicitatea lor iresponsabilă din anii trecuţi au creat premisele colapsului

sistemului de pensii?

În acest moment, în România, potrivit ultimelor date oficiale, există 4 959 000 de

salariaţi cu contract de muncă şi 5,5 milioane de pensionari în sistemul public, la care se

adaugă aproximativ 200 000 din sistemele speciale, deci 5,7 milioane de pensionari. Dacă ne

raportam la salariaţii cu contract de muncă efectiv, raportul este undeva în jur de 0,9 la 1.

Contribuţia la bugetul de pensii este în valoare de 31,3%, din care 20,8% angajatorul, iar

10,5% salariatul. Statul plăteşte înapoi însă 39,9%. De unde rezultă 39,9%?

39,9% este ponderea pe care o are valoarea punctului de pensie în salariul mediu

brut, adică 732,8 supra 1.836 lei. Spus pe româneşte: contribuim cu 31,3% şi plătim

39,9%, în condiţiile în care – în cel mai bun caz – putem avea un raport de 1:1 la bugetul

salariat versus pensionar. În astfel de condiţii, cum să poată suporta bugetul asigurărilor

sociale pensiile seniorilor dacă forţa de muncă contributoare este net inferioară?

Mai mult, cum ar arăta deficitul bugetului de pensii dacă în mod demagogic,

specific foştilor guvernanţi PNL, punctul de pensie ar creşte doar pe motive de dorinţă

personală? Ce ne dorim mai mult: o pensie mai mare acum şi un colaps al sistemului de

pensii într-un deceniu sau pensii calculate şi asigurate raţional pe o perioadă cât mai mare

de timp?

Să nu înţelegeţi cumva de aici, în mod rău intenţionat, aşa cum o fac portavocile

opoziţiei, că Guvernul PDL nu doreşte pensii mai mari, ba, din contra, vor micşora pensiile

de drept ale seniorilor. Formula valorii punctului de pensie propusă de Guvernul Boc

presupune majorarea anuală a acestuia cu 100% rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din

creşterea reală a salariului mediu brut, realizate pe anul precedent. În situaţia în care unul

dintre aceşti indicatori are valoare negativă, la stabilirea valorii punctului de pensie se

utilizează indicatorul cu valoare pozitivă, iar în situaţia în care aceşti indicatori au valori

negative se păstrează ultima valoare a punctului de pensie.

În aceste condiţii, unde vedeţi dumneavoastră, domnilor din opoziţie, o scădere de

pensii? A, că în cazuri izolate va mai exista o recalculare de pensii „nesimţit” de mari, cam

- 39 -

cât salariul actual al preşedintelui, asta e o altă poveste, pe care nu noi am provocat-o, ci

guvernele anterioare care au cumpărat voturi cu măriri necontrolate de pensii.

Nu în ultimul rând, aş apela încă o dată la raţiunea şi buna-credinţă a celor care mă

ascultă acum sau vor citi această declaraţie în viitor. Să ne uităm puţin şi în jur, la

contextul european în care purtăm această dezbatere. România nu este singura ţară care se

confruntă, în această perioadă de criză, cu vulnerabilităţile sistemului de pensii. Sistemele

europene de pensii se află sub presiune, din cauza îmbătrânirii demografice rezultate din

creşterea longevităţii şi declinul ratei natalităţii. Statele membre îşi reformează sistemele

de pensii într-o proporţie mai mare sau mai mică pentru a răspunde şi ele acestei provocări,

în condiţiile în care criza economică şi financiară a făcut ca situaţia să devină mai dificilă

şi mai presantă. Nu cred că Guvernul Boc administrează Austria, Franţa, Germania,

Danemarca sau Portugalia, dar în toate aceste ţări se discută sau deja s-a aprobat creşterea

vârstei de pensionare la 65 sau chiar 67 de ani. Pe de altă parte, lucru pe care nimeni nu-1

aminteşte la televiziuni, vârsta medie de pensionare în România va creşte treptat, la 65 de

ani, abia în 2030. Va mai trece multă apă pe Prut, cum spun bătrânii, până să ajungem

acolo. Iar vremurile vor fi cu siguranţă altele, cu mult mai bune, decât acum. Dar asta

numai dacă reforma nu este oprită de demagogia opoziţiei.

În sfârşit, Legea pensiilor a fost votată de Camera Deputaţilor mai mult sau mai

puţin controversat, după unii. Cert este că a doua zi, regulamentar, tot majoritatea Camerei

Deputaţilor a hotărât că legea a fost adoptată corect. În aceste condiţii şi în cazul în care

Curtea Constituţională decide că legea este constituţională, pe ce motive puerile şi

demagogice veţi mai cere, domnilor din opoziţie, demiterea Guvernului sau chiar

suspendarea Preşedintelui României? Doar pentru că doriţi să fiţi la putere în orice condiţii,

fie că ele presupun şi blocarea reformei? Atunci sper să nu trăim momentul când populaţia

vă va judeca pentru că aţi compromis stabilitatea şi viitorul ţării.

Nu neg faptul că poate pe noi, PDL-ul, aplicarea reformei ne va costa câteva voturi,

deoarece cele mai importante efecte benefice se vor vedea pe termen lung. Dar pe voi,

ingrată opoziţie, dacă veţi duce la compromiterea viitorului ţării şi la colapsul sistemului de

pensii, românii nu vă vor ierta. Aveţi deci grijă, domnilor colegi din opoziţie, că minciuna

are picioare scurte, fie ea susţinută zi şi noapte de televiziunile „mogulilor”. Nu fiţi

invidioşi că PDL e sigurul partid care vrea să reformeze cu adevărat România. Mai bine

daţi-i o mână de ajutor!

Domnul Ovidiu Marian:

Declaraţia politică este intitulată „Victor Ponta, liderul imatur al PSD”.

- 40 -

Am urmărit preocuparea oamenilor din ultimele zile şi cred că, într-adevăr, ceea ce

îi interesează pe români acum, astăzi, este ce se întâmplă cu pensiile. As vrea să vă spun că

Partidul Democrat Liberal şi coaliţia de guvernare garantează plata pensiilor pentru

români. Nu se ia în calcul reducerea, prin noua lege a pensiilor, cu nici măcar un leu a

pensiilor. Valoarea punctului de pensie rămâne 732,8 lei. Este adevărat, pentru anul 2011

este îngheţat acest lucru, iar din anul 2012 Partidul Democrat Liberal şi coaliţia de

guvernare vor să garanteze atât puterea de cumpărare a pensiilor, cât şi creşterea acestor

pensii printr-o formulă obiectivă.

Până astăzi, pensionarii au fost o masă de manevră la îndemâna politicienilor,

stabilind punctul de pensie politic: 32%, 38%, 45%. De ce 38% şi nu 45%? De ce 45% şi

nu 50%? De aceea, noua lege a pensiilor garantează atât păstrarea puterii de cumpărare, cât

şi creşterea pensiilor începând cu anul 2012 printr-o valoare obiectivă, şi anume indexarea

pensiilor cu 100% din valoarea inflaţiei, plus 50% din câştigul salarial mediu brut la

nivelul economiei naţionale. Este un criteriu obiectiv, care îi va scuti pe pensionari să fie o

masă de manevră la îndemâna politicienilor.

Este o vorbă românească: adevăratul caracter al oamenilor se vede la bani.

Acesta este caracterul domnului Ponta şi al PSD, care au încercat, pentru 127 de

miliarde de lei vechi să îi vândă pe pensionari. Ştiţi de ce? Pentru că şi ei ştiu că nu se

poate altfel, atât poate România astăzi. Victor Ponta are conştiinţa vinovată. El ştie că PSD

a băgat fondul de pensii în faliment atunci când a guvernat. Adică i-a adus pe pensionari pe

marginea prăpastiei. Pentru a ascunde acest dezastru, aruncă fumigene pentru a ascunde

fondul problemei.

Partidul Democrat Liberal garantează plata pensiilor către români. Nu se ia un leu

din pensii. Cât este pensia acum, atât va fi şi mâine, atât va fi şi în 2011. Repet, pensiile

oamenilor care au stagiul complet de contribuţie nu vor pierde niciun leu. Singurii care au

furat din banii pensionarilor sunt cei de la PSD.

Este o minciună sfruntată ceea ce susţine Ponta, scăderea pensiilor prin lege. Ponta

este imatur şi iresponsabil. El vinde iluzii pensionarilor, contrazise brutal de realităţile

economiei româneşti. Vreau să vă spun că punctul de pensie, chiar şi în anii de creştere

economică, nu a ajuns niciodată la valoarea de 45% din salariul mediu brut pe economie.

Cu excepţia a două luni, în anul 2008, când parteneriatul politic PSD – PNL a ştiut că

pleacă de la guvernare şi a băgat fondul de pensii în faliment. Valoarea punctului de pensie

de la 1 ianuarie 2012 şi până în anul 2020 se va majora anual cu 100% rata inflaţiei, la care

se adaugă 50% din creşterea reală a salariului mediu brut, realizate pe anul precedent.

- 41 -

Datorită necesităţii reducerii deficitului bugetar, noua modalitate de calcul a valorii

punctului de pensie va fi aplicată începând cu anul 2012.

În ceea ce priveşte practicile securistice, Ponta, în calitatea sa de şef al corpului de

control al lui Adrian Năstase, a fost cel care a instrumentat sute de dosare colegilor de

partid sau adversarilor politici, care au fost folosite de Adrian Năstase în scop de şantaj.

Când vorbim de furt şi corupţie, PSD, care acum este condus de un băiat imatur şi

iresponsabil, pe nume Ponta, are o îndelungată tradiţie, aşa că şeful PSD este ultimul om

care să ţină lecţii publice de morală.

Domnul Alexandru Cordoş:

Declaraţia politică se intitulează „Agricultura din zona montană a României este în

pericol!”.


Stimaţi colegi,

Acum aproape un an, mai exact pe data de 11 decembrie 2009, Forumul Montan

din România, ca organizaţie reprezentativă pentru interesele comunităţilor montane de

nivel naţional, a celebrat „Ziua Internaţională a Muntelui” la Bucureşti. Am fost prezenţi

acolo peste 200 de reprezentanţi din instituţii centrale, din Parlament, universităţi de profil,

instituţii şi organizaţii nonguvernamentale specializate, oameni de cultură din mediul

montan.

Cu această ocazie, acest al cincilea seminar naţional al Forumului Montan din

România, s-a tras un serios semnal de alarmă despre efectele dramatice ale crizei

economice asupra celor 3 560 de sate de munte din Carpaţii României şi, în mod special,

asupra agrozootehniei montane, ca efect al ignorării constante în ultimii ani a acestui sector

important, dar, din cauze obiective, neasimilabil marii agriculturi.

Principalele direcţii în care criza economică şi-a accentuat impactul au fost:

- scăderea dramatică a efectivelor de animale la taurine şi ovine, în unele zone şi cu

peste 80%;

- degradarea gravă şi ireversibilă în mare parte a structurii florei naturale furajere a

fâneţelor şi păşunilor montane;

- abandonul masiv şi în continuă creştere al ocupaţiilor de bază, agrozootehnice, la

nivelul gospodăriilor montane de către tineretul provenit din aceste gospodării;

- îmbătrânirea accentuată a populaţiei încă active agricol;

- exodul tineretului spre oraşe şi în afara graniţelor, fără tendinţă de revenire;

- starea de sărăcie extremă;

- 42 -

- locuri de muncă nou create sub orizontul de aşteptare al familiilor tinere care ar

dori să rămână în zona de munte;

- sprijinul la nivel naţional şi european insuficient faţă de nevoile reale etc.

Mai mult decât atât, proiectele iniţiate de F.M.R., cu susţinere UNESCO şi agreate

în 2008 de Ministerul Educaţiei şi de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării

Rurale – privind înfiinţarea a opt şcoli profesionale de agricultură montană – s-au oprit din

curs în 2009 din cauza crizei economice. Cel puţin aceasta a fost la acea dată justificarea

guvernanţilor noştri. Între timp, uitate de cei care ar trebui să le gestioneze şi să

direcţioneze fonduri naţionale şi europene către ele, gospodăriile montane se ruinează

încet, dar sigur. Să fie oare de vină perpetuarea mentalităţii moştenite de la comunişti

privind atitudinea faţă de proprietatea privată, necolectivizată?

Îmi amintesc foarte bine cu ce se confruntau locuitorii din aceste zone atunci şi am

sperat că în ultimii 20 de ani situaţia se va schimba. În schimb, realitatea mă contrazice. Nu

avem nici acum, în afară de nişte forme de sprijin din partea statului de nivel subminimal şi cu

efecte minore, inconsistente şi nediferenţiate, un sprijin la fel de inconsistent pentru instituţiile

specializate create după 1990, agresiuni continue determinate de schimbările politice (cazul

Comisiei Zonei Montane din România şi al Agenţiei Naţionale a Zonei Montane).

În privinţa aplicării actelor normative specifice, nu remarcăm decât modificări

nesubstanţiale ale acestora sau total nefavorabile: Legea nr. 347/2004 a muntelui, Legea

nr. 181/2007, Hotărârea de Guvern nr. 318/2003, total inactive în ultimii şapte ani.

Atrag serios atenţia asupra descurajării populaţiei satelor de munte, care se

confruntă cu un sistem monopolist instalat de industriile laptelui şi cărnii în zonele

montane şi de practica preţurilor derizorii, cu un efect negativ major asupra celor care nu

au alt mijloc de subzistenţă.

Între timp, tot pe fundalul prea des invocat al crizei economice, specialiştii din

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au decis că Agenţia Naţională a Zonei

Montane şi Centrul de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi, specializate

pentru specificul marcant al agrozootehniei şi economiei zonelor de munte, să fie

desfiinţate prin Hotărârea de Guvern nr. 725 din 4 august 2010. Între timp, semnatarul

hotărârii de desfiinţare a fost remaniat, acum avem un alt ministru la cârma Ministerului

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, un ministru care sprijină, din câte se ştie, agricultura din

zona montană. Rămâne de văzut în ce mod va răspunde domnul Valeriu Tabără la apelul

disperat al celor de la CEFIDEC, ai cărui 33 de angajaţi au primit cu data de 1 septembrie

preaviz de desfacere a contractului de muncă.

- 43 -

Să fim bine înţeleşi. Toată lumea este conştientă că trăim vremuri grele, că

disponibilizările în sectorul bugetar sunt inerente, dar distrugerea dintr-o singură semnătură

a activităţii de peste zece ani a unei instituţii membre active în Euromontana, cu proiecte

importante în curs de desfăşurare, trebuie reanalizată şi regândită. Altfel, sintagme

sforăitoare gen „dezvoltare durabilă şi echilibrată de tip european” sau „strategia cercetării

ruralului montan” rămân simple sloganuri bune doar de bifat la întâlniri funcţionăreşti

interne sau internaţionale.

Domnul Gheorghe Pop:

Declaraţia politică este intitulată „Ziua internaţională a persoanelor în vârstă?”.

În sesiunea ONU din februarie 1991, s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca Zi

internaţională a persoanelor în vârstă.

Tot în acel an, la 16 decembrie, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 46/91, a

adoptat „Principiile Naţiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să

trăiască mai bine în anii câştigaţi”, din care aş enumera: principiul participării, principiul

independenţei, principiul integrării, principiul autorealizării şi principiul demnităţii.

Începând din anul 1998, la data de 1 octombrie, şi în România este sărbătorită Ziua

Internaţională a Persoanelor Vârstnice. Devenită deja o frumoasă tradiţie, sărbătorirea

acestei zile se află sub semnul atenţiei şi al preţuirii de care se bucură, în ţara noastră,

persoanele de vârsta a treia.

Ziua de 1 octombrie este o zi specială pentru toţi, tineri şi vârstnici deopotrivă.

Această zi nu trebuie să reprezinte doar un act de celebrare, doar un omagiu adus celor

ajunşi în această etapă a vieţii, ci şi un prilej de reflecţie asupra condiţiei de pensionar în

societatea de astăzi.

Cu aceste cuvinte îmi permiteam anul trecut să-mi încep discursul. Pe un ton decent

aminteam că pensionarii de azi sunt părinţii noştri, cei care zeci de ani, prin eforturi şi

sacrificii, şi-au făcut datoria faţă de noi şi de ţară. Se pare că viaţa a demonstrat că etapa cea

mai grea este bătrâneţea. Cei care au ştiut să-şi organizeze viaţa au muncit asigurându-şi o

pensie, care însă oricât de consistentă ar fi, după o anumită vârstă şi în anumite condiţii, nu

este suficientă.

De atunci şi până în prezent am trecut prin diferite stări, de la mâhnire, amărăciune la

acţiuni în cadru legal de promovare şi educare a cetăţeanului activ. Am promovat iniţiative

legislative, amendamente ce vin în sprijinul şi recunoaşterea dreptului de proprietate la o

pensie corectă şi decentă.

În zadar toate aceste demersuri, eforturi constante, pentru că Don Băsescu ne

izbăveşte de drepturi, de proprietăţi. Încet-încet se dezice de noi de toţi.

- 44 -

Zilele trecute au manifestat poliţiştii, consecinţa – Don Băse' renunţă la poliţişti,

indirect a renunţat la serviciile Ministrului Administraţiei şi Internelor.

Frauda din Camera Deputaţilor este consecinţa renunţării tot a acestui personaj

limitat la pensionari, la oamenii de peste 65 de ani. Adică vă izbăvesc de dreptul corect la

proprietatea pensiei şi de dreptul la viaţa de după pensie.

În foarte scurt timp va renunţa şi la propriul partid, când va avea parte de marea

revelaţie, când va realiza că de fapt, în mare parte, oamenii prezenţi la greve sunt trimişi de

portocaliii săi.

Şi revin, izbăvirea noastră ca neam de drepturi şi libertăţi este dobândită prin voinţa

deşartă de putere nemuritoare a unui personaj mediocru. Cât de limitat poţi să fi să nu

realizezi decât în al 13-lea ceas că cei din stradă sunt oameni din sistemul tău, oameni

conduşi de clica portocalie?!

Da, domnule Băsescu, sunt oamenii dumneavoastră. Mai mult, sunt oamenii care v-au

votat, renunţaţi şi la ei?

Să ştiţi că nu este nicio supărare că vă luaţi jucăriile şi plecaţi. Nu speriaţi şi nu

surprindeţi pe nimeni cu aceste ameninţări de renunţare la noi, la cetăţenii acestei ţări.

Un vechi proverb spune: „Cine nu are bătrâni, să şi-i cumpere.” De aceea, dragi

colegi, chiar dacă pe unii nu îi mai interesează soarta mai vârstnicilor ţării noastre, vă rog

să ne facem datoria morală de a identifica soluţii de protecţie a pensionarilor, fără a aduce

atingere demnităţii lor!

Totodată, doresc să îmi exprim sentimentele mele de respect, de preţuire faţă de toţi

cei care fac parte din familia părinţilor şi bunicilor noştri.

La mulţi ani cu sănătate!

Domnul Iulian Bădescu:

Declaraţia politică se intitulează „Broasca, scopul şi mijloacele”.

În politica românească, cea mai cunoscută şi cea mai des citată vorbă de duh e aia

cu broasca. O ştiţi, nu? E vorba de duh care spune că, pentru a fi performant (sau credibil,

adecvat, „adevărat” etc.), un politician trebuie să fie capabil să înghită, fără să boras… , mă

rog, fără să clipească, (chiar şi) o broască.

Nu ştiu cine a spus-o întâia oară şi nu ştiu nici care dintre capii noştri politici de

după '89 a scos-o în premieră din adâncul înţelepciunii personale.

Ce ştiu e că ea a prins, devenind, în timp, un precept etic fundamental, un

benchmark sine qua non al întemeierii unei cariere „onorabile” pentru oricine aspiră să

ocupe un loc în „elita” politică a neamului.

- 45 -

Aproape la fel de cunoscută şi la fel de frecvent citată e o altă vorbă de duh, a cărei

paternitate certă este invocată cu mândrie complice de toţi „cunoscătorii” – „Scopul scuză

mijloacele!”, spunea Machiavelli în „Princepele”, îl auzi pe unul sau pe altul. Nu le e prea

clar cine e „machiaveli” ăsta şi nici ce hram poartă „princepele” cu pricina, dar ce

contează?!

Cam astea sunt reperele filozofiei politice româneşti în zilele noastre.

Din păcate, nici reperele nu mai sunt ce-au fost odată. La noi, ele sunt infinit

maleabile şi pot fi adaptate cu mare uşurinţă la orice situaţie de fapt. De pildă, nimeni n-a

stabilit până acum câte broaşte trebuie să înghită un politician pentru a parveni în ierarhia

elitei: câte pentru a deveni ministru, câte pentru a deveni premier, câte pentru a deveni

preşedintele Camerei Deputaţilor, cate pentru a deveni preşedintele tuturor românilor…

Poate, dacă s-ar stabili nişte norme cantitative precise în domeniu, vânătorii de funcţii şi

demnităţi s-ar gândi mai bine înainte de a-şi dori o dregătorie sau alta. Zic „poate” pentru

că nu sunt sigur că aşa ar sta lucrurile.

De ce nu sunt sigur? Pentru că, din vorbele lui Machiavelli, înghiţitorii noştri de

broaşte au înţeles că, odată ce le-au terminat de înghiţit, au la dispoziţie toate mijloacele

pentru a-şi atinge nu un scop, ci orice scop. N-are importanţă ce mijloace foloseşti din

moment ce le poţi folosi pe toate. Şi, la urma urmei, nici scopul în sine nu mai e atât de

important, din moment ce funcţia pe care o ocupi îţi dă toate mijloacele pentru a atinge

orice scop.

În chip cât se poate de firesc, modelul de conduită de la vârf a fost preluat cu succes

pe toate palierele sistemului politico-statal. Operând cuvenitele reduceri la scară, în toate

structurile administraţiei de stat şi în toate organizaţiile prinse în sistemul clientelar al

statului găsim oameni dispuşi oricând să mai înghită o broască (şi încă una, dacă e nevoie)

numai pentru a-şi păstra poziţia care le dă dreptul de a dispune de mijloacele necesare

pentru a-şi atinge scopul.

Concret: La Ploieşti, preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Alma Anastase, îi

cere imperativ şefului Poliţiei să întreprindă nişte acţiuni de intimidare a oponenţilor

politici ai Domniei Sale. Cum să facă asta? Păi, simplu: să-i sperie un pic, plimbându-le

copiii prin arest.

Tot la Ploieşti, eminenţa (mai mult sau mai puţin) cenuşie a organizaţiei locale a

PDL, nimeni altul decât Corneliu Anastase, tatăl doamnei preşedinte a Camerei, îi cheamă

la ordin pe şefii serviciilor de informaţii, considerând, probabil, că numărul de broaşte pe

care le-a înghiţit îi dă dreptul de a considera Prahova feuda dumisale personală.

- 46 -

Drama existenţei unui personaj de factura şi comportamentul Robertei Anastase

excede sfera penalului, unde o încadrează strict prestaţia sa.

Tragedia este că ea reprezintă noua generaţie de politicieni promovată de regimul

Băsescu. O nouă generaţie care, în loc să justifice speranţa într-un viitor mai bun decât

tristul prezent, o năruie. Imaginaţi-vă o societate şi un stat conduse de astfel de politicieni.

În prezent, s-a ajuns în situaţia în care principalul adversar al cetăţeanului a ajuns să

fie statul. Antagonizarea acestei relaţii frizează subminarea noţiunii constituţionale de stat

naţional şi a celei de stat de drept, pentru că rolul statului a fost redus la acela de colector

de taxe în scopuri cu totul diferite de cele de bine social şi naţional.

În ceea ce priveşte decizia Preşedintelui României de a renunţa la serviciile Poliţiei

şi Jandarmeriei, Domnia Sa susţine că poliţiştii protestatari au subminat autoritatea statului.

Preşedintele a reclamat săvârşirea unei fapte penale. Legea îl obligă la sesizarea

organelor de urmărire penală. Domnia Sa a preferat circul, ignorând prevederea Codului

penal conform căreia omisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea unei infracţiuni se

pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Cu atât mai mult a unei infracţiuni de gravitatea

celei reclamate de domnul preşedinte! Domnia Sa însă a preferat să atace o instituţie a

statului în ansamblul său, Poliţia Română, şi nu pe făptuitorii pretinsei infracţiuni,

ignorând o altă prevedere legală, conform căreia răspunderea penală este personală, nu

colectivă.

Cât despre reacţia mimetică jenantă a prim-ministrului, dispus oricând să înghită

oricâte broaşte, chiar nu mai e nimic de spus.

Domnul Nicolae Moga:

Declaraţia politică este intitulată „Violenţa de limbaj şi efectul ei de bumerang”.


Stimaţi colegi,

Asist stupefiat, de câteva zile, la războiul total dintre Poliţia Română şi Preşedintele

României. De vineri încoace, poliţiştii care au ieşit revoltaţi la miting ca să-şi revendice

drepturile salariale şi, implicit, dreptul la un trai decent au fost acuzaţi de subminarea

puterii de stat, înjosirea simbolurilor naţionale, port ilegal de armă etc. Să nu uităm că

marşul spre Cotroceni a reînviat şi un slogan foarte puţin măgulitor la adresa locatarului

cotrocenist, preşedintele Băsescu.

Violenţa de limbaj a poliţiştilor pare deplasată, dar ea este, în definitiv, „o reacţie în

oglindă” la violenţele de limbaj repetate ale preşedintelui ţării: „ţigancă împuţită” şi alte

elemente de argou cu care mă abţin să vă delectez, dar pe care le cunoaşte toată lumea, au

făcut înconjurul Europei, fiind citate cu detalii savuroase atât de către presa autohtonă, cât

- 47 -

şi de aceea internaţională. Mă întreb cum vor traduce de data aceasta sintagma „javră

ordinară”, care a răsunat ca o împuşcătură mortală în ziua de vineri în poarta

Administraţiei Prezidenţiale.

Amabilităţile părţilor beligerante nu s-au mărginit la atât. Caschetele poliţiştilor au

fost aruncate în semn de dispreţ suveran în aceeaşi poartă care se încăpăţâna să rămână

închisă. Oamenii legii au cerut să li se răspundă la întrebări de către preşedinte. Sub pretext

de ilegalitate a manifestaţiei, acesta şi-a trimis un emisar dintre cei mai puţin cunoscuţi ca

să îi liniştească.

Poliţiştii au un statut ingrat, poate mult mai ingrat decât toţi ceilalţi bugetari cărora

li s-au „ghilotinat” lefurile cu acelaşi procent de tristă notorietate: 25%. Ei sunt un fel de

struţocămilă care are şi două cocoaşe, dar şi un cap numai bun de ascuns în nisip. Au totuşi

dreptul la a se afilia la sindicate, ca şi alţi funcţionari publici, dar, deşi demilitarizarea lor s-a

produs efectiv din 2005, ei au reguli restrictive în privinţa subordonării faţă de şefii lor ierarhic

superiori. Ministrul lor a primit o sarcină clară de la preşedintele Băsescu atins în orgoliul său

nemărginit: să taie în carne vie, să dea un exemplu punându-i la zid pe cei mai înrăiţi insurgenţi

de vineri. Doar solidaritatea lor îi va putea apăra de represalii. Faptul că Băsescu nu glumeşte

este reacţia promptă cu care a renunţat la serviciile poliţiştilor care însoţeau coloana oficială,

atitudine de frondă fără precedent în statele civilizate. Atitudine imitată imediat şi de

portavocea fără coloană vertebrală a şefului statului, premierul Emil Boc.

Concluzia mea este destul de tristă şi nu aş vrea să am puteri premonitorii, dar ceea

ce s-a întâmplat în ultimele zile prefigurează haosul. Războiul între cei puşi să apere ordinea

şi siguranţa publică şi cel mai important beneficiar al acestor servicii, preşedintele ţării,

dovedeşte că cineva a scăpat cârma din mână. Că sunt poliţişti, funcţionari publici, personal

din învăţământ sau din sănătate, participanţii la mitinguri de protest exprimă cu toţii un

singur gând: „Ne-am săturat de incompetenţa acestui Guvern şi de obrăznicia acestui

preşedinte şi nu-i mai dorim în fruntea noastră!” Iată o temă de reflecţie până în 7 octombrie,

când o nouă rundă de confruntări va decide cum vor fi aruncate zarurile.

Doamna Doina Silistru:

Declaraţia politică se intitulează „Bolile cardiovasculare pot fi prevenite!”.

Începând cu anul 2000, în fiecare an, în ultima duminică a lunii septembrie este

marcată Ziua Mondială a Inimii, la iniţiativa Federaţiei Mondiale a Inimii şi sub patronajul

Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi al UNESCO. În peste 100 de ţări de pe întreg

mapamondul se desfăşoară manifestări menite să conştientizeze şi să sensibilizeze opinia

publică referitor la bolile cardiovasculare, inclusiv la aspectul de prevenire, precum şi la

impactul global al acestora asupra populaţiei.

- 48 -

Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular. Rolul

principal al inimii este de a furniza prin intermediul sângelui cantitatea de oxigen necesară

proceselor metabolice de la nivelul ţesuturilor şi organelor. Inima şi sistemul circulator

sunt ameninţate de nenumăraţi factori, dintre care cei mai importanţi sunt: stresul,

alimentaţia bogată în grăsimi, sedentarismul, fumatul, obezitatea. Sănătatea inimii este

indisolubil legată de starea generală de sănătate – atât fizică, cât şi psihică.

Bolile cardiovasculare sunt cauzate, în principal, de acumularea de grăsimi în

interiorul vaselor de sânge, colesterolul, şi se caracterizează prin afecţiuni ale inimii şi ale

vaselor mari (artere şi vene) care vin şi pleacă direct din cord. Bolile cardiovasculare sunt

responsabile de mai multe decese în lume decât cancerul, insuficienţa respiratorie cronică

şi diabetul zaharat cumulate, factorii de risc fiind stresul, fumatul, alcoolul şi

sedentarismul. Alimentaţia este deosebit de importantă în prevenirea bolilor inimii.

Bolile cardiovasculare au devenit o boală cu o incidenţă foarte mare la oamenii cu

venituri mici şi foarte mici, unde factorii psihosociali şi ocupaţionali joacă un rol major.

Pierderea câştigurilor salariale şi de plată a serviciilor medicale subminează dezvoltarea

socio-economică a comunităţilor şi naţiunilor. Acestea reprezintă o povară considerabilă

pentru sistemele medicale şi economie, afectând tot mai multe persoane de vârstă medie,

reducându-le veniturile şi potenţialul de economisire. O viaţă permanent stresantă, izolarea

socială, anxietatea şi depresia majorează riscul pentru apariţia bolilor de inimă şi a

accidentului vascular cerebral.

Ne putem ajuta inima respectând câteva principii simple: alimentaţie echilibrată, cu

un consum redus de sare şi grăsimi de origine animală, mişcare, evitarea factorilor de risc,

precum fumatul şi consumul excesiv de alcool. Populaţia inactivă fizic are un risc al

bolilor cardiovasculare de două ori mai mare decât populaţia care face mişcare şi care se

dublează de fiecare dată şi pentru fumat, hipertensiune arterială şi obezitate.

Se estimează că până în 2020 bolile cardiovasculare vor fi răspunzătoare pentru

moartea a aproximativ 25 de milioane de oameni anual! Astfel, bolile de inimă vor deveni

cauza principală de mortalitate şi morbiditate, lăsând bolile infecţioase pe locul secund.

România se situa, în 2009, pe locul trei în Europa în ceea ce priveşte bolile

cardiovasculare, fiind depăşită doar de Rusia şi Bulgaria, iar în 2010, după primele date,

România se pare că ar fi trecut pe locul patru. Datele statistice în privinţa mortalităţii

cauzate de bolile de inimă sunt mai mult decât îngrijorătoare în România: 20% dintre

românii cu vârste între 20 şi 40 de ani au obezitate, iar peste 40% dintre concetăţeni sunt

supraponderali. Şi să nu uităm că în România, în prezent, peste 40% din populaţie este

hipertensivă, iar rata de control al tensiunii arteriale este de doar 18%. Un rol important îl

- 49 -

ocupă şi lipsa unor programe naţionale coerente de educaţie, de prevenire şi de creştere a

calităţii serviciilor medicale în sensul reducerii incidenţei bolilor cardiovasculare.

Inima este simbolul vieţii, viaţa există atât timp cât inima bate. Prevenirea şi

combaterea bolilor cardiovasculare necesită o acţiune globală şi integrată. Trebuie să

conştientizăm că bolile cardiovasculare rămân prima cauză de mortalitate în lume şi să ştim

că aceste boli pot fi prevenite prin alimentaţie echilibrată, activitate fizică zilnică, fără fumat

şi cu odihnă suficientă; se previn nu doar 80% din bolile cardiovasculare, ci şi cancerul ori

diabetul zaharat. Este nevoie de a mări investiţiile statale prin intermediul programelor

naţionale, axate pe prevenirea şi lupta cu bolile cardiovasculare şi a altor boli cronice.

Ziua Mondială a Inimii este un prilej pentru autorităţile sanitare de a atrage atenţia

asupra creşterii numărului de afecţiuni cardiovasculare şi asupra factorilor de risc în bolile

cardiovasculare: stresul, fumatul, excesul de alcool, sedentarismul. Oamenii trebuie să

devină mai atenţi cu stilul lor de viaţă pentru a avea o inimă sănătoasă, iar politicienii,

respectiv cei care se găsesc la un moment dat în funcţie de decizie pe acest domeniu, să dea

importanţă şi sursele financiare cuvenite în vederea derulării unor programe naţionale de

prevenţie şi combatere a bolilor cardiovasculare.

Domnul Cornel Popa:

Declaraţia politică se intitulează „România reală”.

Ştiu că multă lume citeşte acum ştirile pe internet, ştiu că emisiunile de televiziune

se transmit pe internet şi mai ştiu că românii au început tot mai mult să îşi ia informaţiile

pe calea virtuală. Politica românească s-a adaptat, aşa că astăzi poţi găsi adevărate

programe de guvernare pe bloguri, dezbateri pe teme politice şi chiar promisiuni electorale.

Eu fac parte dintre aceia care îmbină tradiţia cu modernismul, aşa că mă întorc

periodic în colegiu, în satele unde oamenii trăiesc fără să ştie de bloguri şi campanii

virtuale. Acolo, politica de la Bucureşti se vede altfel, se simte în traiul de zi cu zi, în preţul

pâinii şi al alimentelor în general, în dificultatea de a mai creşte animale pe lângă casă.

Gândiţi-vă ce cred despre toate scandalurile care au loc aici şi cum percep faptul că am

ajuns să ieşim în stradă pentru a cere dreptul la un trai civilizat. Protestul poliţiştilor a lăsat

tuturor o impresie puternică.

Poate nu este lipsit de importanţă să amintesc aici că sunt întrebat tot mai des ce

facem cu moţiunea de cenzură. Nu cred că există dovadă mai clară că românilor le-a ajuns

guvernarea Boc. Au primit o lecţie de viaţă dură, care i-a maturizat ca alegători. Timpul ne

va dovedi asta.

Vă recomand să faceţi des vizite în colegiile dumneavoastră, acolo găsiţi România

reală, acolo veţi simţi că toate discuţiile noastre de aici, toate legile pe care le votăm şi tot

- 50 -

ceea ce facem este cântărit altfel. Totul se raportează la traiul zilnic. Şi dacă până acum

puteam discuta cu oamenii din colegiul meu despre politică în general, acum nu fac decât

să-mi transmită dezamăgirea lor, supărarea şi disperarea, în unele cazuri.

După îndemnul pe care l-au primit de la preşedinte, de a trece peste criza

economică aşa ca el, cu fruntea sus, astăzi au mai primit o lecţie: cum să desfiinţezi

instituţiile statului. A făcut acest lucru în momentul în care nu le-a mai acordat încrederea,

refuzând escorta poliţiei în calitatea sa de preşedinte al unei ţări. Mă surprinde supărarea

asta, având în vedere că în ultimii ani de la Cotroceni s-a dat tonul injuriilor, vocabularului

suburban şi miştoului de cea mai joasă speţă. Nu sunt de acord cu exagerările de orice gen,

dar pot să înţeleg supărarea poliţiştilor protestatari. Mi-e teamă însă că exemplul lor va fi

urmat şi de alte categorii.

Vă mulţumesc.

Domnul Marius-Petre Nicoară:

Declaraţia politică este intitulată „Stat fără câini”.

Sunt convins că aţi auzit expresia „sat fără câini”. Este românească şi des folosită

atunci când vorbim despre un loc al nimănui, necontrolat, necondus, abandonat hazardului.

Cum expresia asta se potriveşte atât de bine României, n-am ezitat să o adaptez, căci trăim

zilele acestea într-un „stat fără câini”…

Ziua de vineri a dat măsura nemulţumirii generale, protestul poliţiştilor fiind un

semnal puternic şi grav despre situaţia ţării, aşa cum o percep românii. Mai grav este că nu

suntem singuri. Aceste semnale repetate de instabilitate şi lipsă de autoritate ajung şi în

afara graniţelor; Europa scrie despre noi de ceva timp şi ne priveşte cu îngrijorare. Este de

neînţeles pentru ea, aşa cum este şi pentru noi, opoziţia, de ce ne zbatem pe uscat, de ce nu

facem nimic pentru a salva economia. Şi mă refer aici la măsuri minime, de bun-simţ, care

au fost luate peste tot în ţările care au traversat criza economică. Nu am pretenţia

adevăratelor strategii macro, de combatere eficientă a efectelor crizei. Nu am dat dovadă

de maturitatea necesară pentru a le gândi şi aplica. Însă era absolut obligatorie punerea în

plan a unor decizii primare, care să ne fi salvat de la sacrificarea unor categorii sociale.

Cabinetul Boc nu a făcut asta şi iată-ne aici, urlând peste gardul Cotrocenilor.

Lipsurile materiale şi pierderea oricărui reper de încredere i-au adus pe oamenii aceia în

stare să strige către Preşedintele României ca şi când s-ar adresa unui infractor.

Sunt de acord că discursul public s-a degradat, că s-au depăşit limitele. Dar cred la

fel de bine că până s-a ajuns la această etapă am discutat frumos, am negociat şi am expus

puncte de vedere. Ce a înţeles din toate astea Guvernul Boc? Nimic! Ce a înţeles partidul

Domniei Sale? Mi-e greu să spun. Cert este că nu pare a fi de acord cu noi, cu opinia

- 51 -

publică sau cu restul României, acea parte care nu face parte din guvernarea actuală. Altfel

nu am fi asistat la scenele din Camera Deputaţilor.

Mai mult decât atât, reacţia preşedintelui copiată fidel de Emil Boc, aceea de a

renunţa la serviciile Poliţiei, este o ultimă dovadă de dispreţ şi lipsă de orice urmă de

respect pentru reguli, instituţii publice sau protocol rezervat demnitarilor. Şi atunci mă

întreb: noi cum să ne raportăm la statul român? Cum să ne manifestăm bucuria că suntem

români, aşa cum ne cerea acelaşi Traian Băsescu, cel care azi a circulat ca un simplu

cetăţean, ba chiar a şi vorbit la telefon în timp ce era la volan, o nouă încălcare a legii, aşa

cum îi stă bine unui preşedinte prea jucător…

Mi-e teamă că nu ştie răspunsul la aceste întrebări nici preşedintele însuşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

La începutul anilor 2000, organizaţia „CIVICUS” a elaborat un studiu cu privire la

starea societăţii civile din România. Concluziile lor, prezentate într-un raport în anul 2005,

au relevat, la vremea respectivă, că societatea civilă românească se manifesta cu tărie

atunci când venea vorba de acţiuni sociale sau chiar de caritate, dar mai puţin (adică spre

deloc) atunci când în discuţie erau chestiuni politice.

Ceea ce au relevat evenimentele recente din Piaţa Victoriei – şi nu numai – este că acele

vechi tipare caracterizate prin apatie încep să dispară. Dacă programul „Let’s Do It, Romania!”,

prin numărul de participanţi, a arătat că românii se pot uni în acţiuni de amploare la nivel

naţional pe teme ecologice şi sociale, atunci şi recentele proteste au demonstrat că mai

multe categorii sociale pot milita pentru măsuri de interes comun în sfera politică. Există

deci speranţa că apatia prezentă în rândul societăţii în urmă cu mai puţin de un deceniu va

înceta să existe.

Ironia face ca numitorul comun care a reuşit să aducă la un loc atâţia oameni din

atâtea medii şi locaţii diferite să fie antipatia pe care actuala putere a insuflat-o celei mai

mari părţi a societăţii. Având în vedere sondajele din ultimele luni, care plasează

neîncrederea în actuala guvernare la cote covârşitor de ridicate, era oarecum firesc să se

formeze un front comun de rezistenţă. Trist este că, până să se ajungă la acest numitor

comun, a fost nevoie ca cetăţenii să ducă greul unei puteri care nu şi-a pus problema

guvernării în interesul cetăţeanului.

Iată deci primele semne că vechea zicală „peştele de la cap miroase, dar de la coadă

se curăţă” – care a caracterizat România ultimilor ani – pare să-şi fi pierdut valoarea de

adevăr. Este, fără îndoială, un mare pas pe care societatea l-a făcut înainte şi, deşi drumul

până la un sistem politic, economic şi social stabil şi eficient este încă foarte lung, putem

avansa cu încrederea unui nou început, care, sperăm cu toţii, va fi marcat de reuşită.

- 52 -

Doamna Minerva Boitan:



Regimul Băsescu atinge o nouă fază, aceea guvernată de dictonul „cine nu e cu noi

e împotriva noastră şi a ţării”. Acest fapt a fost demonstrat de ultimele declaraţii ale

Preşedintelui României cu privire la mitingul poliţiştilor din faţa Palatului Cotroceni.

Dispreţul faţă de naţiunea română a domnului Băsescu s-a materializat prin identificarea

unui nou duşman al ţării: Poliţia Română. Ultima redută apolitică în domeniul ordinii şi

siguranţei publice este desfiinţată de „Il Duce de Cotroceni”, Traian Băsescu, doar pentru

că sistemul poliţienesc a îndrăznit să protesteze faţă de abuzurile actualei puteri.

Modul în care Traian Băsescu împarte categoriile sociale ale ţării, în „bunii”

regimului său şi „răii” regimului său, dovedeşte încă o dată că are o problemă de percepere

a democraţiei şi încearcă inducerea unui sentiment de totalitarism de sinistră amintire.

Este pentru a nu ştiu câta oară când preşedintele ne face dovada că nu îi pasă de

pensionari, profesori, doctori şi, acum, nici de poliţişti. Dar noi avem nevoie de pază şi

ordine, de profesori, de doctori, chiar mai mult decât de un preşedinte-jucător.

Stimaţi colegi, şi mă uit aici în special spre colegii de la PDL şi UNPR, care

mimează o surzenie funcţională când e vorba de abuzurile preşedintelui ţării şi care se simt

nevoiţi să fie avocaţii lui, cred că ar fi bine să vă treziţi şi să lăsaţi sentimentalismele

politice şi interesele personale care vă leagă de Traian Băsescu şi să daţi dovadă că sunteţi

oameni politici maturi, luând atitudine de condamnare a unor astfel de acţiuni din partea

unui şef de stat.

Denigrarea instituţiilor statului, condamnarea diverselor categorii ale ţării, de către

domnul Băsescu, atitudinea voit dispreţuitoare faţă de dorinţele poporului va fi şi

responsabilitatea dumneavoastră pentru generaţiile actuale şi viitoare. Vă rog, nu mai gândiţi

numai la prezentul dumneavoastră, ci judecaţi pentru prezentul şi viitorul politico-social al

acestei naţiuni, pentru că el ne va afecta pe noi toţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Sorin-Serioja Chivu:

Stimaţi colegi,


„Legea este ultimul rezultat al înţelepciunii umane care acţionează asupra

experienţei umane pentru beneficiul poporului.” (Samuel Johnson)

În orice stat, Poliţia şi Jandarmeria joacă roluri importante, aflându-se printre

instituţiile specializate care garantează aplicarea şi respectarea legii, apărarea drepturilor şi

- 53 -

libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, respectul faţă de instituţiile statului, respectarea

ordinii şi disciplinei, apărarea proprietăţii publice şi private.

Aceste instituţii specializate au depus jurământ de credinţă pentru comunitatea pe

care au jurat să o apere, legea fiind unica raţiune şi scopul suprem al activităţii lor.

Profesia de poliţist sau de jandarm, ca orice profesie care are drept ţel apărarea şi

aplicarea legii, precum şi apărarea semenilor, reprezintă o adevărată profesiune de

credinţă, un statut aparte, pe cât de dificil, pe atât de special.

Cu toţii recunoaştem eforturile şi sacrificiile pe care aceste profesii le presupun şi

cu toţii acordăm acestora un loc aparte.

Fără a minimaliza alte profesii, la rândul lor extrem de importante şi deosebite,

pentru a face o carieră şi a munci o viaţă întreagă în slujba legii, ai nevoie de o dedicare

totală şi de o convingere de nestrămutat în temeinicia ei. Altfel, nu ai cum să uiţi de propria

persoană, să laşi deoparte orice alte interese sau convingeri.

Din păcate, săptămâna care tocmai s-a încheiat a demonstrat că urmaşii celor care

pe vremea lui Neagoe Basarab şi Mihai Viteazul au constituit primul corp poliţienesc şi-au

uitat jurămintele, iar crezul lor s-a dovedit a fi mult prea slab în faţa protestelor de natură

sindicală.

Poliţiştii sau jandarmii sunt şi ei oameni, nu sunt roboţi ce luptă pentru respectarea

legii. Au tot dreptul de a-şi dori şi de a cere condiţii mai bune de trai. Dar când cerinţele lor

devin motive de încălcare a legii, când comportamentul lor devine de neacceptat, când

orice limită a civismului este încălcată, iar ei sunt primii care se erijează în modele

negative, nu pot să nu mă întreb unde mai este rolul acestor oameni?

Cum mai pot ei să fie modele şi cum mai pot ei apăra pe ceilalţi, când ei înşişi au

devenit factori perturbatori ai ordinii publice şi singurii, dintre cei care au protestat

săptămâna trecută în capitală, care au încălcat legea?

Aşa cum orice lege trebuie să aibă o bază morală, aşa consider că cei care o apără

trebuie să aibă o conduită profund morală, fiind conştienţi că statutul lor presupune şi

sacrificii pentru aceasta. Iar dacă sacrificiul este acela al respectării legii, se pare că această

lecţie nu a fost învăţată încă. Sper doar că asemenea manifestări cum au fost cele de

săptămâna trecută nu se vor mai repeta, iar poliţiştii vor fi cei care le vor arăta cetăţenilor

cum să respecte legea, şi nu cum s-o încalce, căci încălcarea legii, precum şi un

comportament antisocial nu pot avea niciodată vreo scuză.

*


Daţi-mi voie să fac şi anunţul obişnuit cu privire la exercitarea de către senatori a

dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale.

- 54 -

În conformitate cu prevederile art. 15 alineatele (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general

al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii

Constituţionale, următoarele legi:


Republicii Cipru privind recunoaşterea reciprocă a calificărilor obţinute în învăţământul

superior pentru continuarea studiilor în instituţii de învăţământ superior din cele două ţări,

semnat la Bucureşti la 22 mai 2009;

- Lege pentru aderarea României la Acordul privind înfiinţarea şi Statutul

Organizaţiei de Drept Public European, încheiat la Atena la 27 octombrie 2004;


Republicii Azerbaidjan privind cooperarea în domeniul prevenirii, limitării şi înlăturării

efectelor dezastrelor, semnat la Bucureşti la 28 septembrie 2009;

- Lege pentru aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului asigurărilor

sociale de stat pe anul 2008, precum şi a contului general anual de execuţie a bugetului

asigurărilor pentru şomaj pe anul 2008;

- Lege pentru aprobarea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a

contului anual de execuţie a bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de

sănătate şi a contului general anual al datoriei publice, aferente anului 2008 .

*

Trecem la punctul 2 din ordinea de zi, aprobarea transmiterii Camerei Deputaţilor,

ca primă Cameră sesizată, a următoarei iniţiative legislative, conform propunerii făcute de

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări:

- Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2010

pentru modificarea unor acte normative din domeniul educaţiei şi cercetării.

Vă rog să vă pregătiţi pentru votul cu privire la transmiterea acestui proiect de lege

Camerei Deputaţilor.

Vă rog să votaţi.

Cu 53 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, acest proiect de lege va

fi transmis Camerei Deputaţilor.

*

La punctul 3 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea solicitării de retragere a unor

iniţiative legislative:

1. Propunerea legislativă privind modificarea art. 252 al Legii nr. 31/1990,

republicată, privind societăţile comerciale.

- 55 -

Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la aprobarea retragerii din dezbaterea Senatului,

la solicitarea iniţiatorului, a acestei propuneri legislative.

Cu 51 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, o abţinere, propunerea legislativă a

fost retrasă.

2. Propunerea legislativă privind modificarea art. 252 alin. (1) al Legii nr. 31/1990,

republicată, privind societăţile comerciale.

Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la retragerea din dezbaterea Senatului, la

solicitarea iniţiatorului, a acestei propuneri legislative.

Cu 54 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, o abţinere, propunerea legislativă a

fost retrasă.

*

La punctul 4 din ordinea de zi este înscrisă nota privind adoptarea tacită, prin

împlinirea termenului la data de 22 septembrie 2010, a următoarelor iniţiative legislative:

1. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele

măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor

publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul

Oficial al României nr. 279/21 aprilie 2003;

2. Propunerea legislativă pentru acordarea de despăgubiri cetăţenilor aparţinând

comunităţii minorităţii turce din fosta insulă Ada – Kaleh;

3. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Aceste iniţiative legislative vor fi transmise Camerei Deputaţilor, în calitate de

Cameră decizională.

*

La punctul 5, legiferare deja...

(Domnul senator Gheorghe Bîrlea solicită cuvântul.)

Vă rog, domnule senator, dacă aveţi o propunere sau o chestiune de procedură,

microfonul 2.

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Domnule preşedinte, vă rog să supuneţi aprobării plenului propunerea Grupului

parlamentar al PDL ca proiectul de lege de la punctul 14 să se discute după punctul 5.


Deci propunerea făcută de domnul senator Bîrlea, în numele Grupului parlamentar

al PDL, este ca punctul 14 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind reglementarea

situaţiei juridice a unor imobile situate în judeţul Iaşi, să fie dezbătut după punctul 5.

- 56 -

Vă propun să votăm această propunere. O rocadă, practic, a punctului 14 cu punctul 5.

Cu 54 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă, 2 abţineri, această solicitare a fost

aprobată.

*

Trecem la punctul 14. Da? Aceasta a fost solicitarea ?

(Discuţii la masa prezidiului)

După punctul 5 dezbatem punctul 14. Da? Bun!

La punctul 5 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru ratificarea

Acordului în domeniul securităţii sociale între România şi Canada, semnat la Ottawa la 19

noiembrie 2009.

Am să-l invit pe domnul secretar de stat Nicolae Ivăşchescu să prezinte punctul de

vedere al Guvernului.

La microfonul 9, vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Nicolae Ivăşchescu – secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale:


Proiectul de lege are drept scop ratificarea Acordului în domeniul securităţii sociale

de către România şi, implicit, exprimarea consimţământului, în calitate de stat semnatar,

pentru a intra în vigoare.

Principiile acordului sunt: aplicarea unei singure legislaţii, egalitatea de tratament,

menţinerea drepturilor obţinute şi menţinerea drepturilor în curs de achiziţie.

Faţă de cele prezentate mai sus, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

susţine aprobarea acestui proiect de lege.

Mulţumesc.


Mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei este prezentat de domnul senator Cordoş.



Acordul reglementează acordarea pensiilor pentru limită de vârstă, invaliditate şi

urmaş şi este aplicabil tuturor persoanelor care au fost sau sunt supuse legislaţiei uneia sau

ambelor părţi.

În şedinţa din 21 septembrie 2010, în prezenţa reprezentanţilor Ministerului Muncii,

Familiei şi Protecţiei Sociale, Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială a luat în

- 57 -

dezbatere proiectul de lege şi a hotărât, în unanimitate, să adopte raport de admitere a

proiectului de lege, Camera decizională fiind Senatul României. Vă mulţumesc.


Mulţumesc şi eu.

Sunt intervenţii?

Vă rog, domnule senator Raymond Luca, microfonul 1.

Domnul Raymond Luca:



De la bun început, doresc să anunţ plenul Senatului că Grupul parlamentar al PNL

va vota ratificarea Acordului de securitate socială semnat între România şi Canada la

sfârşitul anului trecut.

Cu acest prilej, doresc să salut succesul diplomaţiei române, în colaborare cu

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, şi să remarc continuitatea în stabilirea

priorităţilor şi îndeplinirea obiectivelor de politică externă. Acest acord a traversat mai

multe Guverne, de la începerea negocierilor, în 2008, şi până la semnare, în 2009.

Mai doresc să adaug că de prevederile acestui acord va beneficia o bună parte din

cei peste 200 000 de cetăţeni canadieni de origine română. Pentru ca acest succes să fie

deplin, subliniez că va fi necesară încheierea unui acord similar cu Guvernul regiunii

Quebec, dat fiind specificul constituţional al statului canadian.

De asemenea, mai doresc să folosesc acest prilej ca să îndemn Guvernul român să

înceapă demersurile necesare pentru încheierea unui acord similar cu Statele Unite ale

Americii. Amintesc că această propunere a fost inclusă în recenta rezoluţie a Senatului

României, prilejuită de împlinirea celor 130 de ani de relaţii diplomatice între România şi

Statele Unite ale Americii. Vă mulţumesc.


Mulţumesc şi eu, domnule senator, pentru această contribuţie la dezbaterea noastră.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, supun votului raportul comisiei şi proiectul de

lege. Legea are caracter de lege ordinară, Senatul este Cameră decizională.


Cu 70 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, o abţinere, proiectul de lege a fost

adoptat.

*

La punctul 14 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind reglementarea

situaţiei juridice a unor imobile situate în judeţul Iaşi.

- 58 -

Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Mihail Vasile-Ozunu.

De la microfonul 9, vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Mihail Vasile-Ozunu – secretar de stat în Ministerul Apărării Naţionale:


Doamnelor şi domnilor senatori, este vorba de o iniţiativă legislativă care prevede

ca Ministerul Apărării Naţionale să cedeze o suprafaţă de 25,59 de hectare, aflată în

domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, pentru

modernizarea Aeroportului Internaţional Iaşi. În schimb, va primi 9 hectare din

administrarea Consiliului Judeţean Iaşi pentru nevoile Ministerului Apărării Naţionale.

Adresez rugămintea de a vota acest proiect legislativ din cauza necesităţilor pe care

le presupune modernizarea Aeroportului Internaţional Iaşi.


Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Domnul preşedinte Greblă.

Domnul Toni Greblă:


Stimaţi colegi,

Până acum, numai Senatul şi Camera Deputaţilor au contribuit la modernizarea

Aeroportului Internaţional Iaşi, cu acte normative prin care le-am dat terenul. Mai departe

nu s-a întâmplat nimic.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect de lege. Comisia pentru

privatizare şi administrarea activelor statului a dat, de asemenea, un aviz pozitiv. Proiectul

de lege, de fapt, este urmarea unei înţelegeri între Ministerul Apărării Naţionale şi

Consiliul Judeţean Iaşi, astfel încât vă supunem şi noi, spre dezbatere şi adoptare, raportul

de admitere, fără amendamente.

Iniţiativa legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă

Cameră sesizată.

Domnul Mircea-Dan Geoană: Mulţumesc.

Sunt intervenţii, dezbateri pe fond?

Vă rog, domnule senator Belacurencu, microfonul 4.

Domnul Trifon Belacurencu:


Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului a

fost sesizată cu aviz pentru acest proiect de lege. Din păcate, avizul nostru, care era însoţit

- 59 -

de un amendament, a sosit mai târziu la comisia sesizată pentru raport, Comisia juridică, de

numiri, disciplină, imunităţi şi validări, de aceea, vă cer permisiunea de a prezenta acest

amendament în plen, pentru a fi supus aprobării.


Vă rog să-l prezentaţi, domnule senator.

Domnul Trifon Belacurencu:

Stimaţi colegi,

La art. 3 se spune că „în situaţia în care nu se realizează investiţiile necesare la

termenul stabilit sau nu se respectă destinaţia imobilului prevăzut la art. 1, acesta revine de

drept în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale”.

Amendamentul pe care l-am propus spune să scoatem prima condiţie, şi anume că nu

se respectă termenul de realizare a investiţiei. Motivul acestui amendament este că termenul

„realizarea investiţiei de către Consiliul judeţean”, depinde de prea mulţi factori. Ca să

impunem o astfel de condiţie în textul legii să lăsăm atunci art. 3, după cum urmează: „în

situaţia în care nu se respectă destinaţia imobilului prevăzut la art. 1, acesta revine de drept în

domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale”.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Comentarii, intervenţii pe textul legii?

Vă rog, domnule senator Oprea. Evident, reţinem şi propunerea domnului senator

Belacurencu.

Microfonul 3.


Toate luările de cuvânt au surprins chinurile facerii pentru că, într-adevăr,

bunăvoinţă a fost şi la Camera Deputaţilor, şi la Senat, numai că lucrurile au mers cum au

mers, inclusiv amendamentul de astăzi este bine-venit pentru că, la atâtea condiţii, câte mai

sunt, să mai vii şi cu un termen, ar fi prea mult.

Aşa că, amendamentul propus este cel care poate să fie acceptat în ideea că, odată şi

odată, aeroportul cu pistă de 3 000 de metri va exista.


Da, vă rog, domnule preşedinte Greblă, dacă există şi alte comentarii de natură juridică.

Microfonul 7.



- 60 -

Stimaţi colegi,

Nu există niciun impediment pentru a adopta amendamentul, aşa cum a fost formulat,

dar, dacă tot se doreşte un text clar, după părerea mea, art. 3 ar putea fi eliminat şi atunci

amendamentul ar fi de eliminare a art. 3 pentru că nerespectarea folosinţei destinaţiei

imobilului este sancţionată prin alte legi, astfel încât această prevedere este inutilă.

Chiar tot art. 3 poate fi eliminat fără niciun fel de problemă.


Bun. Nu ştiu dacă acest comentariu ne ajută, în sensul…În condiţiile în care – deci,

ca să înţeleg bine şi colegii să înţeleagă… În condiţiile în care amendamentul propus de

domnul senator Belacurencu, eventual ar putea fi acceptat…


Da.


Acesta ar putea, practic, să înlocuiască art. 3 din textul curent al legii…


Nu, nu, în art. 3. Amendamentul priveşte art. 3 şi, practic, se elimină „în care nu se

realizează investiţiile necesare la termenul stabilit sau” şi atunci textul rămâne „în situaţia

în care nu se respectă destinaţia imobilului prevăzut” şi restul textului curge în continuare.


Am înţeles, da.

Această precizare a fost utilă pentru a putea să avem o imagine a textului, eventual,

al art. 3.

Mai sunt şi alte intervenţii?

Dacă nu mai sunt, supun votului dumneavoastră amendamentul propus, cu

formularea prezentată de…

Mai există o intervenţie din partea Guvernului? Microfonul 9, domnule secretar de stat.

Domnul Mihail Vasile-Ozunu:

Noi am introdus prevederea respectivă – termenul de realizare în doi ani – la

indicaţia Ministerului Justiţiei.


Indicaţia Ministerului Justiţiei este preţioasă, dar aici este Senatul României unde

legiferăm.

Domnul Mihail Vasile-Ozunu:

Niciun fel de problemă, domnule preşedinte.


Vă mulţumesc foarte mult. Este utilă această precizare.

- 61 -

Dacă nu mai sunt alte comentarii, vă rog să vă pronunţaţi cu privire la acest

amendament, în formularea prezentată de colegii Belacurencu şi Greblă.


Cu 72 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, amendamentul a fost

adoptat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege, cu acest amendament, care a fost

adoptat în unanimitate.


Cu 73 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost

adoptat.

*

La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea

Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Din partea Guvernului, o invit pe doamna secretar de stat Irina Alexe să prezinte

punctul de vedere al Guvernului.

Microfonul 10, vă rog.

Doamna Irina Alexe – secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor:


Este un proiect foarte important pentru aderarea României la Spaţiul Schengen, este

un proiect pe care vă rugăm să-l aprobaţi, are caracter de lege organică. Prin acest proiect

cu care am venit în faţa dumneavoastră dorim:

- să redimensionăm zona de competenţă a Poliţiei de Frontieră Române, astfel

încât la momentul la care vom adera la Spaţiul Schengen, adică în martie 2011, să putem să

delimităm competenţele pe frontiera externă şi frontiera internă;

- să stabilim o nouă structură organizatorică a Poliţiei de Frontieră Române, care

să fie adaptată acestor noi competenţe;

- să stabilim competenţele de numire şi de eliberare din funcţie a unor categorii de

personal al Poliţiei de Frontieră Române, astfel încât să realizăm o descentralizare a acestor

activităţi în Ministerul Administraţiei şi Internelor;

- să introducem noi competenţe la frontiera externă, care vizează participarea la

operaţiunile comune organizate de Agenţia Frontex;

- să fie desemnaţi poliţiştii de frontieră, care au calitatea de organe de cercetare ale

Poliţiei Judiciare, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

- 62 -

Casaţie şi Justiţie, aşa cum se prevede şi în Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi

funcţionarea Poliţiei Judiciare;

- să fie delimitate competenţele de cercetare penală ale organelor de cercetare ale

Poliţiei Judiciare, ale Poliţiei de Frontieră Române şi să crească rolul Punctului Naţional de

Contact Frontex, constituit la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, în

colectarea şi diseminarea informaţiilor cu privire la fenomenul infracţional transfrontalier.

De asemenea, în acest proiect de lege, în forma adoptată de comisie, se propune ca

Poliţia de Frontieră Română să aibă ca zonă de competenţă întreaga suprafaţă a teritoriului

naţional numai pentru îndeplinirea atribuţiilor privind prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale.

Subliniez încă odată faptul că este un proiect de lege foarte important pentru noi şi

vă rugăm să ne ajutaţi şi să-l adoptaţi în forma prezentată.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule senator Romeo Nicoară, este vorba de un raport suplimentar.

Vă reamintesc faptul că domnul secretar de stat Fătuloiu ne-a sugerat, iar Senatul a

fost de acord cu acordarea unei săptămâni suplimentare, pentru a putea să vedem toate

aspectele.

De la microfonul 6, comisia ne va spune ce raport a întocmit.


Domnul Romeo-Florin Nicoară:


Ne aflăm în faţa unui raport comun suplimentar asupra Proiectului de lege pentru

modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi

funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului

şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au reexaminat, au luat în

discuţie reexaminarea proiectului de lege mai sus-menţionat, luând în dezbatere

amendamentul propus de Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru modificarea art. 2

lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001.

În şedinţe separate, în prezenţa reprezentantului Ministerului Administraţiei şi

Internelor şi a reprezentantului Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, care au

argumentat necesitatea introducerii amendamentului propus, în sensul facilitării îndeplinirii

atribuţiilor pentru prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale, comisiile, cu majoritate de

- 63 -

voturi, au hotărât să adopte raport comun suplimentar de admitere, cu amendamentul

cuprins la art. 2.

În raport cu obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria

legilor organice, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

De asemenea, am mai primit aviz favorabil şi din partea Comisiei pentru politică

externă. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Am o rugăminte, înainte de a vă invita la dezbateri, ca domnul preşedinte Toni

Greblă să se uite puţin pe text, pentru că raportul suplimentar mi se pare că anihilează una

din excepţiile din textul original.

Am rugămintea aceasta, să fim siguri că formula pe care o vom adopta în final va

cuprinde toată seria de excepţii.

Dacă aţi dori, eventual, să ne precizaţi acest lucru, pentru a şti…

Şi după aceea, domnul senator David, care ne-a adus în atenţie acest lucru. Evident,

am să-l rog să… …

Poate domnul senator David, la început…

Domnule preşedinte Greblă, o secundă, să-l ascultăm pe domnul senator Gheorghe

David, care ne prezintă această observaţie şi, după aceea, vă rog să fim cu toţii atenţi,

pentru a şti ce text…


(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, se deplasează la

microfonul central pentru a lua cuvântul.)

Da, domnule preşedinte.


Întrucât la art. 2 lit. a) a apărut un punct 2, astfel că prevederile acestei legi intră în

vigoare, aşa cum este precizat, la data stabilită prin decizia Consiliului Uniunii Europene,

la excepţie trebuie introdus şi acest punct care are în vedere… sau intră în vigoare odată cu

promulgarea acestei legi şi atunci trebuie să intre la excepţia prevederilor art. 1 pct. 2, cu

referire la art. 2 lit. a) pct. 2, pentru că a apărut acest punct 2.

Deci, trebuie să intre şi aceasta la excepţie.

(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, revine la prezidiu.)


Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule preşedinte Greblă, microfonul 5, pentru un comentariu

suplimentar.

- 64 -



Stimaţi colegi,

Amendamentul propus se integrează în structura legii şi cred că ar trebui adoptat şi,

ca o părerea personală, şi amendamentul formulat de colegul nostru care, la fel, are darul să

reîntregească cadrul general pe foaia de parcurs pe care o avem cu integrarea în Spaţiul

Schengen, respectând Acordul Schengen.

După părerea mea, ambele amendamente sunt pertinente şi pot fi adoptate.


Vă mulţumesc foarte mult.

Vă rog, domnule preşedinte Meleşcanu. Microfonul 2, vă rog.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:


Stimaţi colegi,

Vreau să vă spun că ambele amendamente au făcut obiectul dezbaterilor în Comisia

pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi s-au bucurat de o primire favorabilă.

Lupta împotriva emigrării clandestine este un obiectiv important pe care România

şi l-a asumat şi, în acelaşi timp, este unul din criteriile extrem de semnificative în aderarea

la Spaţiul Schengen.

Din păcate, din cauza unor probleme de ordin tehnic, nu am introdus în raport şi al

doilea amendament, care nu este de fond, ci este de formă, în legătură cu intrarea în

vigoare imediată şi nu după un anumit termen a acestor prevederi.

În consecinţă, susţin şi îmi însuşesc şi eu acest amendament, pentru că el este legat

de amendamentul pe care deja l-am adoptat.

Singura chestiune este ca el să fie aplicat împreună cu alte dispoziţii ale legii, la trei

zile după publicarea legii în Monitorul Oficial al României. Sper să avem un sprijin cât mai

larg pentru această idee.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule senator Daea. Microfonul 4, vă rog.

Domnul Petre Daea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte al Senatului.



- 65 -

Sigur, domeniu important, urgenţă deosebită, proiect de lege cu plecare din

Guvernul României, văd amendamente în plen…

Vă sugerez, domnule preşedinte, să facem apel, înainte de a trece la amendament.

Să cerem consimţământul plenului, dacă se poate, dacă este de acord să se depună

amendamente în plen, în afara celor din raport.

Vă mulţumesc.


Nu, nu este vorba de un amendament suplimentar. Este vorba de coroborarea

textului pentru a putea ca şi în partea de dispoziţii finale… pentru a permite intrarea sa în

vigoare… este o chestiune mai degrabă de punere de acord în legătură cu textul. Nu, este o

chestiune de amendament formal. Doar pentru a fi siguri că textul final pe care îl votăm va

avea cursivitate şi eficacitate. Nu este vorba de un amendament nou în sensul propriu.

Evident, în Regulamentul Senatului, avem toate instrumentele pentru a putea să

operăm astfel de modificări, pentru a putea să avem un text care să stea în picioare din

punct de vedere al tehnicii legislative.

Supun votului dumneavoastră această modificare, în conformitate cu Regulamentul

Senatului.


Cu 76 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 3 abţineri, modificarea a fost adoptată.

Supun votului raportul suplimentar al comisiilor, cu amendamentul admis.

Vă rog să notaţi că este vorba de o lege organică. De aceea, vă rog să îi acordaţi

atenţia dumneavoastră, iar toţi senatorii să încerce să acorde atenţie acestui subiect care

este, evident, important, dincolo de orice altă discuţie de natură strict politică.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot cu privire la raportul suplimentar al comisiei, cu

amendamentul admis.

Cu 77 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri, raportul suplimentar a

fost adoptat.

Supun votului proiectul de lege. Vă rog să votaţi.

Cu 76 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost

adoptat.

*

Punctul 7 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 136/1995

privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României

nr. 303/30 decembrie 1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Iniţiatorii doresc să susţină acest text? Nu.

- 66 -

Îl invit pe domnul preşedinte Tudor Baltă să prezinte punctul de vedere al

Guvernului cu privire la această propunere legislativă. Microfonul 9.

Domnul Tudor Baltă – vicepreşedinte al Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor:



În completarea rapoartelor prezentate de comisiile de specialitate din cadrul

Senatului, vă rog să-mi permiteţi să aduc în faţa dumneavoastră faptul că reglementările

europene în ceea ce priveşte asigurarea obligatorie de răspundere civilă, RCA, sunt

prevăzute în Directiva nr. 2009/103 a Comisiei Europene, a Parlamentului European şi a

Consiliului European. Această directivă reuneşte, în acelaşi document, cinci directive

emise în anii anteriori. În acest sens, în fiecare an, la nivelul Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor are loc o readaptare a normelor cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă, în funcţie de anumite reglementări care apar în Comunitatea Europeană.

În acest sens, vreau să vă spun că în anul 2009 a apărut Ordinul Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor nr. 21/2009 pentru punerea în aplicare a normelor privind

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de

vehicule, cu modificările ulterioare, în care avem un capitol special cu privire la

despăgubire, din cele 7 capitole. Astfel, de fiecare dată, aceste norme – legislaţie

secundară – sunt adaptate în funcţie de reglementările europene şi vin în întâmpinarea

asiguraţilor din România. Vă mulţumesc.


Mulţumesc şi eu.

Domnule senator Borza, raportul comisiei, vă rog.

Domnul Dorel-Constantin-Vasile Borza:


Adaug doar că suntem în faţa unei legi ordinare. Senatul este prima Cameră

sesizată, iar membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, adoptarea unui raport de

respingere. Vă mulţumesc.


Mulţumesc şi eu.

Sunt intervenţii? Nu.

Supun votului raportul de respingere. Vă rog să votaţi.

Cu 47 de voturi pentru, 29 de voturi împotrivă şi 3 abţineri, raportul de respingere a

fost adoptat, iar propunerea legislativă a fost respinsă.

- 67 -

*

Punctul 8 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea şi

completarea art. 51 al Legii nr. 422 din 18/07/2001, cu modificările şi completările

ulterioare, privind protejarea monumentelor istorice.

Iniţiatorii, vă rog.

Domnule senator Bîrlea, vă rog. Microfonul 7.


Prin această propunere legislativă, încerc să aduc o contribuţie minimală şi la

identificarea unei surse noi de finanţare a restaurării monumentelor istorice pornind de la

cadrul legal stabilit prin Legea nr. 422/2001, republicată, cu modificările ulterioare, prin

instituirea unei taxe de timbru a cărei valoare este diferenţiată în anexa acestui proiect de lege.

Taxa de timbru se va aplica persoanelor fizice şi juridice care solicită eliberarea

autorizaţiei de construire pentru investiţiile în construcţii civile şi agroindustriale. Consider

că plata acestei taxe de timbru de către persoanele fizice şi juridice induce o relaţie de

coresponsabilizare şi solidaritate morală, civică a acestora în raport cu patrimoniul construit

cu valoare culturală şi identitară, ceea ce o diferenţiază de alte tipuri de taxă. De asemenea,

se fundamentează pe un principiu liberal, percepând foarte puţin de la foarte mulţi

contribuabili. Pentru locuinţele persoanelor fizice se va plăti doar de la nivelul P1 în sus.

Valoarea taxei de timbru este diferenţiată în funcţie de zonă – rural, urban –,

categorie de construcţii, potrivit anexelor amintite.

Modalităţile de percepere, încasare, utilizare şi evidenţiere a sumelor rezultate din

această taxă de timbru vor fi stabilite de către Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Din sumele încasate ca urmare a aplicării acestei taxe de timbru, 50% ar rămâne la

dispoziţia Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, având ca destinaţie restaurarea şi

conservarea unor obiective de patrimoniu cu valoare naţională, iar 50% se vor vira într-un

cont special, la bugetul consiliilor judeţene, urmând a fi alocate pentru obiective de

patrimoniu, de interes naţional, judeţean sau local, cu avizul obligatoriu al inspectoratelor

judeţene de patrimoniu.

Mărirea fondurilor alocate pentru restaurarea monumentelor istorice va crea

posibilitatea introducerii unor noi obiective în programele de consolidare-restaurare, având

un impact direct şi asupra ratei de ocupare a forţei de muncă, şi asupra reducerii ratei

şomajului prin mărirea sau crearea unor noi locuri de muncă pentru muncitorii calificaţi,

angajaţi sau reangajaţi. Vă mulţumesc.



- 68 -

Doamna secretar de stat Irina Cajal, vă rog. Microfonul 10.

Doamna Irina Sanda Cajal-Marin – subsecretar de stat în Ministerul Culturii

şi Patrimoniului Naţional:



În esenţă, iniţiativa legislativă propune extinderea încasării timbrelor monumentelor

istorice şi pentru alte activităţi faţă de cele propuse în art. 51 din legea în vigoare. Conform

textului propus, timbrul se aplică inclusiv persoanelor fizice şi juridice care solicită

eliberarea autorizaţiei de construire pentru investiţiile în construcţiile civile şi

agroindustriale. Deşi, iniţial, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a susţinut

propunerea legislativă, după emiterea punctului de vedere al Guvernului, cel puţin în

această perioadă de criză, considerăm inoportună propunerea legislativă. Mulţumesc.


Mulţumesc.

Raportul comisiei. Vă rog, domnule senator. Microfonul 6.

Domnul Bokor Tiberiu:


Propunerea legislativă a primit aviz favorabil, cu observaţii şi propuneri din partea

Consiliului Legislativ. Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi

protecţia mediului a transmis aviz negativ, Comisia pentru buget, finanţe, activitate

bancară şi piaţă de capital a transmis aviz favorabil, fără amendamente.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă

a hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte un raport de admitere, cu amendamente.

În raport cu obiectul de reglementare, propunerea legislativă face parte din

categoria legilor ordinare, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.


Mulţumesc, domnule senator Bokor.

Intervenţii?

Doamna senator Vasilescu, vă rog. Microfonul 4.



În perioada scurtă cât am fost membru al Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace

de informare în masă m-am opus acestui proiect de lege. Mi-amintesc că atunci

majoritatea senatorilor din comisie erau împotrivă. Acum, înţeleg că s-a schimbat punctul

de vedere al comisiei.

- 69 -

Aş vrea să-mi expun punctul de vedere, dacă-mi permiteţi.

În primul rând, sunt împotriva introducerii de noi taxe. Aceasta este o nouă taxă

prin care se pune bir asupra contribuabililor români, taxă de timbru sau cum vreţi

dumneavoastră să-i ziceţi, dar este o nouă taxă.

În al doilea rând, cât se obţine din aceste taxe de timbru? Foarte puţin. Foarte puţini

bani, astfel încât, deşi instituim o nouă taxă, numai câteva clădiri din România vor putea să

fie restaurate.

În al treilea rând, cred că ar trebui să ne aplecăm mai mult asupra legislaţiei

europene şi să vedem cine locuieşte în aceste clădiri, pentru că dumneavoastră ştiţi că în

centrul Bucureştiului, de exemplu, asemenea clădiri sunt ocupate de persoane care nu

plătesc nici măcar chirie, pentru că stau acolo fără forme legale. În aceste condiţii, nu ştiu

de ce ar trebui noi, toţi ceilalţi, care ne plătim taxele şi impozitele la zi, să suportăm o nouă

taxă pentru ca aceste persoane să beneficieze şi să aibă clădirile puse la punct. În alte ţări,

dacă nu-ţi permiţi să locuieşti într-o asemenea clădire, pur şi simplu, te muţi.

Ar mai fi, sigur, foarte multe alte argumente pe care, la vremea respectivă, le-am

expus Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă. Cred că acestea, pe

care vi le-am prezentat dumneavoastră, sunt suficiente. Îmi amintesc că atunci s-a dezbătut

mai mult de o oră subiectul respectiv, dar vreau să ştiţi că eu îmi menţin punctul de vedere

pe care l-am avut în Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc şi eu.

Domnul senator Feldman şi după aceea, domnul senator Diaconu.

După domnul „ministru” urmaţi dumneavoastră, domnule senator Vosganian,

pentru că aşa este în viaţă.

Microfonul 2.

Domnul Radu-Alexandru Feldman:


Stimaţi colegi,

Reprezentantul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional îşi exprima rezerva

în numele ministerului, invocând criza cu care ne confruntăm astăzi, criza generală cu care

ne confruntăm astăzi.

Mi-aş permite însă o observaţie şi i-aş semnala, în fapt, Ministerului Culturii şi

Patrimoniului Naţional, bineînţeles, nu doamnei secretar de stat, aş semnala Ministerului

Culturii şi Patrimoniului Naţional, dar, mai ales, dumneavoastră, stimaţi colegi, că, dacă

- 70 -

vorbim despre criză, aceasta se întinde pe o durată de 20 de ani când este vorba de cultură. De

20 de ani, cultura a fost, invariabil, pe post de „cenuşăreasă” în toate bugetele care s-au făcut,

indiferent de Guvernul, care, bineînţeles, venea în faţa Parlamentului cu propunerea de buget.

De 20 de ani, cei care s-au perindat în fruntea Ministerului Culturii, în pofida

tuturor eforturilor pe care le-au făcut pentru a obţine un procent satisfăcător pentru

ocrotirea şi dezvoltarea culturii din bugetul statului, au fost invariabil confruntaţi cu acelaşi

răspuns: „nu avem bani, nu avem bani pentru cultură!” De 20 de ani orice comparaţie

făcută între procentul alocat bugetului Ministerului Culturii din România şi procentul

alocat bugetului Ministerului Culturii din toate celelalte ţări europene a fost net în

defavoarea noastră.

Astăzi suntem, într-adevăr, în criză, astăzi banii pentru cultură sunt mai puţini ca

oricând. Astăzi se dau ordonanţe de urgenţă care vitregesc cultura şi patrimoniul ţării de

banii care veneau de la loterie, de la jocurile de noroc, astăzi tot ce înseamnă patrimoniu

este pus la o grea încercare pentru că lipsesc aceşti bani.

Taxa de timbru, pe care o propune domnul senator Bîrlea, alături de iniţiatori, cei

care am semnat această iniţiativă legislativă, este un demers care încearcă să aducă măcar

un balon de oxigen, un foarte restrâns balon de oxigen, pentru a întreţine şi pentru a

valorifica aşa cum se cuvine tot ce înseamnă patrimoniu cultural.

Faptul că unele din aceste clădiri, faptul că unele din aceste monumente ale

patrimoniului naţional sunt ocupate ilegal de oameni care nu plătesc impozit, care nu au ce

căuta acolo este o chestiune care trebuie reglementată de instituţiile abilitate ale statului,

astfel încât acei oameni să părăsească aceste clădiri.

Puţin mai devreme a venit la microfon colega noastră de la Partidul Social

Democrat care îşi exprima refuzul de a mai vota o nouă taxă, şi, într-adevăr, trebuie să fim

extrem de atenţi cu fiecare taxă care vine şi se adaugă celor pe care contribuabilul român

trebuie să le plătească, dar cred că grija noastră faţă de aceşti oameni trebuie bine

cumpănită faţă de grija pentru cultura românească, pentru patrimoniul culturii româneşti.

Acesta este motivul pentru care sunt convins – nu cred, sunt convins – că această taxă

simbolică nu va îngreuna cu nimic viaţa cotidiană, viaţa de zi cu zi a cetăţenilor României

şi pentru noi este o datorie – şi vă rog să mă credeţi că-mi cântăresc bine cuvintele. Este o

datorie de conştiinţă să dăm culturii şi patrimoniului românesc acest minim sprijin pe care

l-ar obţine ca urmare a iniţiativei legislative pe care o supunem votului dumneavoastră.

Vă mulţumesc.


Şi eu vă mulţumesc.

- 71 -

Îi ofer cuvântul domnului senator Mircea Diaconu. Urmează domnul senator Sergiu

Nicolaescu, preşedintele comisiei, în ordinea înscrierii la cuvânt.

Aveţi cuvântul, domnule senator, microfonul 2.

Domnul Mircea Diaconu:


Ideea mi se pare foarte bună. Nu merită să mă zbat, să argumentez necesitatea

acestui tip de demers, însă am făcut aceleaşi observaţii şi în comisie. Mi se pare prea mult

extinsă taxa, această taxă de timbru, coborâtă până la construcţii civile. Mi se pare normală

restrângerea numai la investiţii mari în construcţii, şi nu atât de extinsă.

A doua observaţie pe care o fac este de aceeaşi natură. Propun, ca să fie mai pe

scurt, retrimiterea la comisie şi sper din tot sufletul că o rediscutare în comisie o să

limpezească aceste lucruri.

Până atunci sau dacă aşa rămâne, eu, cel puţin, sunt împotrivă.


Mulţumesc.

Domnule preşedinte Sergiu Nicolaescu, aveţi cuvântul. Vă rog, microfonul 4.

Domnul Sergiu-Florin Nicolaescu:


Mulţumesc tuturor colegilor.

Vreau să vă spun şi eu că legea este bună, dar nu este momentul potrivit. Asta-mi

justifică votul pe care l-am dat.


Mulţumesc.

Aş vreau să vă reamintesc faptul că există un termen de adoptare tacită pe data de

29 septembrie 2010.

Domnule „ministru” Diaconu, avem termen de adoptare tacită pe data de 29

septembrie 2010 la acest text. De aceea, suntem într-o situaţie în care retrimiterea la

comisie, practic, ne scoate din graficul nostru obişnuit.

Domnul senator Bîrlea doreşte să mai intervină? Vă rog, microfonul 7.


Mulţumesc tuturor colegilor care au comentat propunerea legislativă pe care am

iniţiat-o.

Aş vrea să fac două observaţii de fond. Este bine să înţelegem că sfera

monumentelor istorice este mult mai amplă şi nu este reductibilă doar la clădirile în care

locuiesc persoane fizice, care trebuie investite, la rândul lor, cu răspundere, pentru că

- 72 -

locuiesc acolo în calitate de proprietari sau de chiriaşi. Monumente istorice înseamnă şi

biserici, şi alte obiective care se găsesc în toate judeţele ţării.

Domnului senator Diaconu îi amintesc că, tocmai la sugestia Domniei Sale, în ceea

ce priveşte construcţiile civile şi locuinţele personale, am avut în vedere această taxă de

timbru sau acest timbru doar de la nivelul P1 în sus.

Ca să fiu foarte ilustrativ şi pragmatic, ar însemna cam în felul acesta: dacă fac o

casă de o sută de metri pătraţi, taxa de timbru este de doar 0,50 euro. Ar însemna să se dea

50 de euro pentru o construcţie o dată în viaţă. Nu este repetitivă, nu seamănă cu alte taxe.

Ba, dimpotrivă, eu cred că ne disciplinează şi pe noi şi ne investeşte cu o răspundere faţă

de ceea ce înseamnă patrimoniu naţional. Toţi ne lăudăm că-l protejăm, invocăm surse, dar

nu ne convine atunci când va trebui să fim solidari şi în ceea ce priveşte posibilitatea

susţinerii, chiar pornind de la condiţia noastră de persoană fizică.


Îi ofer cuvântul domnului lider Haşotti, pe procedură.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.


Îl rog pe prietenul şi colegul meu, domnul senator Varujan Vosganian, să nu mai

stea pe scaunul acela. Acela este scaun de ministru.

(Domnul senator Varujan Vosganian ocupă locul domnului senator Traian-Constantin

Igaş.)


Este un scaun ejectabil, prin definiţie. Ştiu că tot timpul sunteţi mai aproape de

microfonul central al Senatului, domnule senator Vosganian, la care vă invit pentru a nu vă

pierde un anumit reflex.

Vă rog, aveţi cuvântul.

(Intervenţie neinteligibilă din sală a domnului senator Varujan Vosganian)


Să vă audă Dumnezeu! (Râsete în sală)

Domnul Varujan Vosganian:

Tot aşa cum alţii „au în raniţă bastoane” pentru noi, astfel încât nu vă bucuraţi!

Stimaţi colegi,

Îmi pare rău că cei care au făcut acest document nu mi-au solicitat şi mie un punct

de vedere. Nu mă refer la calitatea mea de fost ministru. Mă refer la calitatea mea de lider

- 73 -

în cadrul Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori. Eu cred că aş fi putut să dau câteva

sfaturi care să fie utile în această dezbatere.

Primul lucru pe care l-am remarcat în ultimele luni, ca preşedinte al Comisiei

economice, industrii şi servicii, este faptul că în România există o mare dezordine

legislativă.

Sunt în Parlament de 20 de ani. În 20 de ani România a avut peste 10-12 mii de

legi, a avut peste 70 de mii de hotărâri de Guvern, a avut câteva sute de mii de ordine ale

miniştrilor, decrete prezidenţiale şi acte ale autorităţilor autonome.

În România există, ca pretutindeni, acolo unde dreptul latin rămâne suveran, un

dicton: „nemo censetur ignorare legem”, care spune că nimeni nu este presupus a nu

cunoaşte legea.

Eu sfidez pe oricine care spune că ştie toate cele peste două sute de mii de acte

normative emise de la 1 ianuarie 1990. Mai mult decât atât, că şi cunoaşte toate

conexiunile dintre aceste legi, pentru că unele anulează din altele şi unele ar trebui să fie

republicate, şi nu sunt. De aceea, dezordinea legislativă în care fiecare are o iniţiativă

personală într-un domeniu şi adaugă la un act normativ, nu mi se pare formula cea mai

corectă.

De aceea, vă propun aşa – fără a spune că sunt împotriva acestui act normativ –, în

primul rând, să avem un act normativ unificat în legătură cu timbrul cultural. Nu este vorba

numai de timbrul privind patrimoniul. Este vorba şi de timbrul literar, este vorba de timbrul

muzical, este vorba de timbrul teatral.

Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori, după consultări cu Guvernul, pregăteşte

o modificare a întregului pachet al timbrului cultural şi mie mi se pare corect ca orice

modificare în această privinţă să fie încadrată în viziunea de ansamblu a timbrului cultural.

Să nu căutăm în legi diferite prevederi pentru aceeaşi speţă.

În al doilea rând, cred că un act normativ de această factură ar trebui însoţit de o

serie de date care să ne sugereze care este amploarea impactului.

Ar fi fost bine să avem o evoluţie a construcţiilor din România, civile şi industriale,

să ştim cam câţi metri pătraţi, ca ordin de mărime, s-au construit în România.

S-ar putea să ajungem la extrem de jenanta concluzie, că aplicarea acestui act

normativ nu va aduce patrimoniului decât ceva de ordinul a 1-2 milioane de euro. Dar nu

se poate ca noi să votăm un act normativ fără să avem la bază ceea ce reprezintă masa

impozabilă. Pe urmă, să nu avem o modalitate de preluare a acestui timbru. Trebuie să fie o

structură care să se ocupe de preluarea acestui timbru şi de realocarea lui, astfel încât ideea

- 74 -

este foarte bună şi mă bucur foarte mult că vine la timp, când noi vom face o modificare de

ansamblu a Legii timbrului cultural.

În acelaşi timp, este insuficient fundamentată, pentru că noi, dincolo de pornirile

noastre nobile, trebuie să ştim exact ce punem pe umerii contribuabililor şi în ce mod. Ceea

ce aşezăm pe umerii contribuabililor se aşează, după aceea, şi în sufletele lor, în

mulţumirea lor, prin efectul real pe care aceste măsuri îl au, astfel încât eu dau un vot

pozitiv, din punct de vedere moral, pentru acest act normativ, însă socotesc că el trebuie să

mai aştepte şi să fie inclus în pachetul de ansamblu al timbrului cultural, să discutăm

modalităţile prin care el poate fi preluat, unde ne oprim, astfel încât povara fiscală să nu fie

atât de mare, iar impactul să fie cât mai bun cu putinţă şi, în al treilea rând, parlamentarii să

ştie exact care este aria de cuprindere, care este impactul.

În orice caz, nu aş vorbi despre acest act normativ ca un impozit în plus, pentru că

nici Mânăstirea Voroneţ, nici bisericile din lemn din Maramureş nu sunt pentru noi altceva

decât un fel de repere ale istoriei naţionale şi nu le-aş vedea ca o modalitate de a plăti un

bir în plus. Este, dacă vreţi, o datorie de onoare pe care o avem, numai că, chiar şi la

datorii, aţi văzut zilele trecute, este foarte bine să împăcăm ceea ce este pe dinăuntru, adică

trupul şi speranţele, cu ceea ce este pe dinafară, adică uniforma sau legea. (Aplauze)


Vă mulţumesc.

Domnule senator Bîrlea, aveţi cuvântul, microfonul 7.


Îi mulţumesc domnului senator Varujan Vosganian.

Mi-a scăpat mie, ca iniţiator, în expunerea de motive. Am luat de la Comisia

Naţională de Statistică ultima situaţie pe care o aveau consemnată. În anul 2008 au fost

construiţi 8 500 000 de m2. Aceasta este valoarea de referinţă pe care am obţinut-o şi regret

că nu am încorporat-o în expunerea de motive.


Mulţumesc.

Doamna senator Vasilescu, o scurtă intervenţie, pentru că aţi fost evocată în

conversaţie. Mai avem încă trei texte cu termen de adoptare tacită mâine, 28 septembrie

2010, şi aş dori să le putem parcurge.


Nu neapărat pentru că mi s-a invocat numele, ci chiar pe procedură. Sunt împotriva

retrimiterii proiectul de lege la comisie. Aceasta pentru că se apropie termenul de adoptare

tacită.

- 75 -


Este miercuri, 29 septembrie 2010. Este, practic, imposibil de retrimis la comisie.


Exact.

În al doilea rând, pentru că s-a spus aici de faptul că se plăteşte această taxă de la un

anumit etaj în sus, vreau să le reamintesc, onor, colegilor mei că sunt foarte mulţi oameni

săraci în România, şi care construiesc pe verticală tocmai pentru că este foarte mare taxa pe

teren. Mă rog, atât valorează de mult terenul.

În al treilea rând, aş vrea să îi reamintesc colegului iniţiator faptul că piaţa

imobiliară este moartă. Degeaba ne vine cu ce s-a construit în anul 2008. Discutăm aici

despre ce s-a construit în anul 2009, ce se construieşte în anul 2010 şi în următoarea

perioadă. Deci banii care s-ar strânge oricum sunt prea puţini şi nu se justifică.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Mai avem încă trei sau patru texte cu termen de adoptare tacită în această după-amiază.

Salut interesul în jurul acestei teme. Este clar că Senatul este interesat să aducă un

anumit tip de răspuns.

Domnule senator Radu-Alexandru Feldman, dacă doriţi să mai aveţi o scurtă, scurtă

intervenţie de la microfonul 2, vă rog.

Domnul Radu-Alexandru Feldman:

Extrem de scurtă şi vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Vreau să elimin o confuzie care, cu siguranţă, poate influenţa votul dumneavoastră,

stimaţi colegi.

Vorbim de contribuabili. Nu despre asta este vorba. Este vorba de investitor, este

vorba despre omul care are posibilitatea financiară să se lanseze într-o asemenea

operaţiune de construcţie.

„Daţi un leu pentru Ateneu!”, astăzi îl putem interpreta, fără să forţăm foarte mult

lucrurile, ca „Daţi un leu pentru patrimoniu!”

Un leu este puţin, într-adevăr. Toate semnalele sunt că această piaţă a construcţiilor

începe să se reanime. La anul, probabil că va fi, într-adevăr, un câştig mai semnificativ.

„Daţi un leu pentru patrimoniu!” Mulţumesc.


Mulţumesc.

- 76 -

Deocamdată, vom da un vot asupra raportului comisiei, cu amendamentele admise.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Vă rog să vă pronunţaţi.

Cu 27 de voturi pentru, 42 de voturi împotrivă şi 11 abţineri, raportul comisiei nu a

fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă. Vă rog să votaţi.

Cu 26 de voturi pentru, 33 de voturi împotrivă şi 21 de abţineri, propunerea

legislativă a fost respinsă.

Sunt convins că vor reveni astfel de iniţiative în plenul Senatului României.

*

La punctul 9 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind stabilirea şi

sancţionarea contravenţiilor silvice.

Domnule secretar de stat Marin Anton, aveţi cuvântul, microfonul 9.

Domnul Marin Anton – secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor:



Proiectul de lege a fost adoptat printr-o lege, Legea nr. 171/2010 care, în momentul

acesta, este în funcţiune şi din luna iunie 2010 lucrează. Nu mai este nevoie de votul

Parlamentului.

Mulţumesc.


Domnule preşedinte Daea, vă rog.

Domnul Petre Daea:

Mulţumesc, domnule preşedinte al Senatului.

Pentru a pune în cunoştinţă de cauză senatorii din Senatul României şi a cunoaşte

cum îşi vor da votul, o scurtă prezentare. Sunt două iniţiative identice: una a unor colegi

din Senatul României şi una care a luat-o pe drumul Guvernului.

Timpii au fost diferiţi, comisia a prelucrat, plenul Senatului a adoptat iniţiativa

legislativă, de aceea, comisia, cu uşurinţa cuvenită, a hotărât un raport de respingere.

Propunerea legislativă are caracter de lege organică, iar Senatul este prima Cameră

sesizată.


Mulţumesc.

Alte intervenţii? Nu sunt. Din câte înţeleg nici nu este cazul.

Dau cuvântul domnului senator Orest Onofrei, mult mediatizat în acest week-end.

Microfonul 3.

- 77 -

Domnul Orest Onofrei:


Stimaţi colegi,

Eu profit de ocazie să discut, chiar dacă, puţin pe lângă proiectul de lege. Proiectul

se referă la sancţionarea contravenţiilor silvice şi întrebarea mea retorică, dacă vreţi, este

cum să poţi sancţiona şi, dacă ministerul este pregătit, cum se pot sancţiona infracţiunile

silvice care, folosind justiţia, dau 200 000 de hectare de pădure cui nu trebuie? Mulţumesc.


Mulţumesc. Vă rog, microfonul 2.

Domnul Vasile Mustăţea:


În primul rând, vreau să fac precizarea că grupul nostru parlamentar va vota raportul

comisiei, iar în al doilea rând, aş vrea să scot în evidenţă o inconsecvenţă a Guvernului,

pentru că nu mai de mult de zilele trecute se opta pentru eliminarea fondurilor de stimulare,

iar în acest proiect de lege, în ordonanţa respectivă, la art. 40, se constituie din nou un fond

de stimulare şi culmea, nu numai pentru cei care sunt implicaţi direct în control şi în

aplicarea contravenţiilor, ci chiar şi pentru cei de la nivel central, adică pentru minister.

Trebuie să ne lămurim, odată pentru totdeauna, dacă Ministerul Finanţelor Publice

merită să nu mai aibă stimulente, iar Ministerul Mediului şi Pădurilor, merită să încaseze

aceste stimulente. Din punctul meu de vedere aceasta este o inconsecvenţă pe care trebuie

să o lămurim. Mulţumesc.


Mulţumesc foarte mult.

Suntem în faţa unei propuneri legislative cu caracter de lege organică şi suntem

sesizaţi cu un raport de respingere din partea comisiei, de aceea supun votului

dumneavoastră raportul de respingere. Vă rog să votaţi.

Cu 70 de voturi pentru, un vot împotrivă, nicio abţinere, raportul de respingere a

fost adoptat, pe cale de consecinţă, proiectul de lege a fost respins.

*

La punctul 10 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru

modificarea şi completarea Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Vă consult dacă iniţiatorii doresc să susţină propunerea legislativă. Nu doresc.

Dau cuvântul doamnei secretar de stat Lidia Barac pentru a prezenta punctul de

vedere al Guvernului. Microfonul 8.

- 78 -

Doamna Lidia Barac – secretar de stat în Ministerul Justiţiei:


Susţinem propunerea legislativă şi solicităm luarea în considerare a observaţiilor şi

propunerilor Guvernului privind restructurarea lit. d) a art. 138, fiindcă în acest fel

separăm foarte bine ipoteza de la art. 147, unde aceeaşi activitate poate îmbrăca forma unei

infracţiuni, cu cea nou-prevăzută, care rezolvă un incident în procedura de insolvenţă şi

permite o răspundere patrimonială bazată pe o prezumţie relativă de fapt ilicit care poate fi

răsturnată în proces prin orice dovadă contrară. Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

Dau cuvântul domului senator Greblă.



Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă a fost adoptată de către Comisia juridică, de numiri, disciplină,

imunităţi şi validări cu un amendament, în sensul în care refuzul nejustificat de a depune

documentele contabile creează o prezumţie relativă de neţinere a contabilităţii în

conformitate cu legea, pentru că s-a observat în practică, în multe controale, cei controlaţi

refuză să pună la dispoziţia echipelor de control documentele contabile, astfel încât, prin

prezenta propunere legislativă s-a urmărit crearea unei prezumţii simple de neţinere a

evidenţei contabile, ea însăşi contravenţie sau infracţiune, după caz. Astfel încât, noi vă

propunem spre dezbatere şi adoptare această iniţiativă legislativă cu amendamentul adoptat

în unanimitate de către membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări.

Propunerea legislativă are caracter de lege organică, iar Senatul este prima Cameră

sesizată.


Mulţumesc.

Vă invit la dezbateri. Sunt intervenţii? Nu sunt. Rog atenţia tuturor colegilor. Este

vorba de o lege organică. Domnul ministru Vosganian şi domnul ministru Daea bineînţeles

că vor acorda atenţia cuvenită acestui vot.

Vă reamintesc faptul că suntem în faţa raportului comisiei cu un amendament

admis, o lege organică, suntem prima Cameră sesizată.

Supun votului dumneavoastră raportul comisiei. Vă rog să votaţi.

Cu 64 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 3 abţineri, raportul comisiei nu a

întrunit numărul necesar de voturi.

- 79 -

Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă. Vă rog să votaţi.

Cu 47 de voturi pentru, 22 de voturi împotrivă şi 3 abţineri propunerea legislativă

nu a întrunit numărul necesar de voturi.

*

La punctul 11 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea şi

completarea unor acte normative. Reexaminare la solicitarea Preşedintelui României.

Dau cuvântul domnului preşedinte Ghizdeanu. Vă rog, microfonul 9.

Domnul Ion Ghizdeanu – preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză:


Ministerul Finanţelor Publice susţine, în numele Guvernului, adoptarea actului

normativ în forma iniţială adoptată de Parlament şi transmisă spre promulgare, cu

amendamentele cuprinse în Anexa nr. 1 la raportul Comisiei pentru buget, finanţe,

activitate bancară şi piaţă de capital, care fac obiectul cererii de reexaminare, respectiv

eliminarea sintagmei „fără a fi supuse votului” de la art. II pct. 8 şi art. III pct. 24.


Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului senator Ovidiu Marian.

Domnul Ovidiu Marian:


Motivul cererii de reexaminare se referă la prevederile art. II din lege, respectiv la

art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2005 privind înfiinţarea, organizarea

şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private şi la prevederile

art. III din lege.

În şedinţa din 22 iunie 2010, comisia a analizat motivele cererii, precum şi legea

trimisă la promulgare şi a hotărât, cu 5 voturi pentru şi 2 abţineri, admiterea cererii de

reexaminare, procedând, în consecinţă, la modificarea legii trimise spre promulgare,

potrivit Anexei nr.1 la prezentul raport.


Mulţumesc.

Intervenţii? Nu sunt. Nu sunt susţinute nici amendamentele respinse. De aceea, supun

votului dumneavoastră raportul comisiei cu amendamentele admise. Vă rog să votaţi.

Cu 35 de voturi pentru, 39 de voturi împotrivă, nicio abţinere, raportul comisiei nu

a întrunit numărul necesar de voturi.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege. Vă rog să votaţi.

- 80 -

Cu 36 de voturi pentru, 39 de voturi împotrivă şi 2 abţineri, proiectul de lege nu a

întrunit numărul necesar de voturi.

*

Stimaţi colegi mai avem practic un minut. Avem, la punctele 20 şi 21 din ordinea

de zi, vot final. Sunt două voturi finale, dacă vom putea să le parcurgem.

La punctul 20 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 104/2008 privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de

substanţe cuprinse în „lista interzisă”.

Este vorba de un raport favorabil, cu amendamente admise. Suntem primă Cameră

sesizată.

Supun votului dumneavoastră raportul comisiei cu amendamentele admise. Reţin

că a fost o atmosferă relativ pozitivă în jurul acestui proiect de lege la dezbateri. Vă rog să

votaţi.

Cu 70 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, nicio abţinere, raportul a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege. Vă rog să votaţi.

Cu 73 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri proiectul de lege a fost

adoptat.

Urmează ultimul vot pentru această zi de legiferare.

*

La punctul 21 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru

completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei

în vederea creşterii copilului.

Suntem în faţa unui vot pe raportul comisiei cu amendamente admise, lege

organică. Vă rog să votaţi.

Cu 72 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi o abţinere, raportul a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege. Vă rog să votaţi. Este vorba de

sprijin pentru familia cu copii.

Cu 73 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă nicio abţinere proiectul de lege a fost

adoptat.

*

Încheiem aici, la orele 18.00, dezbaterea textelor legislative şi intrăm în ultimul

punct al ordinii de zi, întrebări, interpelări adresate Guvernului şi răspunsuri primite din

partea Guvernului.

Primul subpunct al acestei părţi a dezbaterii noastre este cel dedicat întrebărilor

adresate Executivului.

- 81 -

Îl invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PDL pe domnul senator

Dumitru Oprea.

Rog colegii să ne notifice: cei care doresc să susţină în plen întrebările şi cei care

doresc să le depună în scris.

Vă rog, domnule senator Dumitru Oprea.



Întrebarea este adresată domnului ministru Ioan Botiş, Ministerul Muncii, Familiei

şi Protecţiei Sociale.

Obiectul şi motivarea întrebării: Cine se încadrează în categoria asistaţilor sociali?

Domnule ministru,

Având în vedere ultimele controverse apărute pe scena politică şi în presă pe tema

numărului de asistaţi social şi a cheltuielilor efectuate cu ei, credem că se impune o

clarificare a acestor lucruri.

În noiembrie anul trecut, am avut o solicitare către Ministerul Muncii, Familiei şi

Protecţiei Sociale privind numărul de persoane asistate. Din răspunsul primit la acel

moment rezulta că erau undeva până la 7 milioane de beneficiari de prestaţii sociale şi am

mai reţinut că un beneficiar putea să aibă până la 9 forme de plată.

Din cauza neclarităţilor produse prin utilizarea diferiţilor termeni privind

persoanele ce primesc, într-o formă sau alta, asistenţă socială, vă rugăm să ne răspundeţi la

următoarele întrebări:

1. Există diferenţe între asistat social, beneficiar de prestaţii sociale, persoană căreia

i se oferă ajutor social? Dacă da, care sunt aceste diferenţe.

2. Care este numărul de persoane care beneficiază în acest moment de ajutor social

sau asistenţă socială şi sub ce formă?

3. La cât se ridică cheltuielile, pe lună, din bugetul de stat şi/sau bugetul

asigurărilor sociale cu aceste persoane, pe categorii?

4. Care sunt soluţiile pe care le aveţi în vedere pentru relansarea pieţii forţei de

muncă şi diminuarea cheltuielilor cu ajutoarele sociale?

Vă mulţumesc. Aştept răspuns în scris.


Vă mulţumesc.

Domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC.

Domnul Ioan Mang:


- 82 -

Întrebarea mea este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

Stimate domnule ministru, din cauza numărului redus de microbuze şcolare existent

la ora actuală în judeţul Bihor, deservirea elevilor care utilizează acest mijloc de transport

pentru a ajunge în fiecare dimineaţă la şcolile din mediul rural este una deficitară. Se

înregistrează cazuri, cum sunt, de exemplu, localităţile Inand, Bicaciu şi Ateaş, unde un

singur microbuz nu poate acoperi nevoile unui număr mare de elevi, astfel că aceştia sunt

nevoiţi să se trezească chiar şi cu trei ore înainte de începerea cursurilor. Nu este normal ca

un elev de şcoală primară sau gimnaziu să se trezească la ora 5.00, în fiecare dimineaţă,

pentru a putea ajunge la timp la şcoală, la ora 8.00. Această stare de fapt este una departe

de ceea ce poate fi catalogat drept stare de normalitate. Nu mai spun că, în loc să se

odihnească, aceşti elevi pierd ore întregi aşteptând în sălile de clasă începerea cursurilor,

ceea le afectează în mod negativ randamentul şcolar. Exemplul dat nu este unul singular.

Odată cu închiderea şi comasarea unor şcoli din mediul rural, nevoia pentru suplimentarea

numărului de microbuze şcolare a devenit o necesitate şi mai acută în judeţul Bihor.

O altă situaţie care trebuie cunoscută este a elevilor români din localitatea Săcuieni,

unde copiii din clasa a V-a au fost mutaţi la Şcoala generală din comuna Diosig. Mutarea

s-a făcut pentru că nu existau copii români suficienţi. Problema gravă o reprezintă faptul că

aceşti copii sunt nevoiţi să facă naveta pe cheltuiala părinţilor, cu maşini particulare,

neexistând o altă posibilitate de transport, iar microbuzele nici măcar nu sunt planificate să

existe aici.

Conform statisticilor existente la nivelul Inspectoratului Judeţean Şcolar Bihor

există un deficit de 67 de microbuze şcolare. Această cifră este cunoscută la nivelul

Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, situaţia fiindu-vă comunicată

încă din primăvara acestui an, microbuzele însă tot întârzie să ajungă în Bihor.

Întrebarea mea către dumneavoastră, domnule ministru, este: când va organiza

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului licitaţia pentru achiziţia acestor

microbuze şi când vor fi acestea livrate Inspectoratului Judeţean Şcolar Bihor, astfel încât

şi elevii din judeţul Bihor să poată beneficia de condiţii civilizate de transport pentru a

ajunge la unităţile de învăţământ?

Aştept răspuns scris şi verbal.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, domnule senator.

Urmează domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

- 83 -



Prima întrebare este adresată Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,

domnului ministru Valeriu Tabără.

Domnule ministru, numeroşi pescari amatori, dar şi câţiva întreprinzători din

judeţul Vâlcea mi-au semnalat, la audienţe, faptul că întâmpină dificultăţi semnificative să

practice pescuitul sportiv şi, respectiv, să aibă acces la obţinerea unor contracte de

exploatare a resurselor piscicole.

Vă rog să-mi transmiteţi, în condiţiile legislaţiei actuale, copiile tuturor contractelor

de exploatare a resurselor piscicole din judeţul Vâlcea şi să-mi comunicaţi baza legală a

atribuirii acestor contracte.

De asemenea, aş dori să aflu care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească

„exploatatorii” pentru a avea acces la resursa piscicolă naturală.

Aş dori să ştiu ce măsuri a întreprins şi va întreprinde Ministerul Agriculturii şi

Dezvoltării Rurale pentru ca aceste contracte să nu afecteze populaţia consumatoare de

peşte, precum şi pescarii plătitori de taxe pentru pescuit.

Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal şi în scris.

Pot să o citesc şi pe a doua?




Vă mulţumesc.

A doua întrebare este adresată doamnei ministru Anca-Daniela Boagiu şi se referă

la: Noile tarife METROREX pentru cartela de două călătorii.

Doamnă ministru, la data de 1 septembrie 2010, Ministerul Transporturilor şi

Infrastructurii a anunţat oficial o creştere cu 8% a costurilor biletelor de călătorie CFR şi

METROREX. Totuşi, în noua grilă tarifară afişată, METROREX anunţă că preţul unei

cartele cu două călătorii a crescut de la 2,5 lei la 3 lei.

Având în vedere acest fapt, vă rog să-mi comunicaţi de ce tariful pentru două

călătorii cu metroul a crescut cu 20%, deşi oficial s-a anunţat o creştere de numai 8%?

Se va lua în considerare o schimbare a tarifului de la 3 lei la 2,7 lei, nivelul preţului

unei cartele cu două călătorii în cazul unei creşteri anunţate cu numai 8%?

Ce măsuri intenţionaţi să luaţi pentru a spori confortul călătorilor şi siguranţa

transportului cu metroul ca urmare a acestor scumpiri de tarife?

Solicit răspuns verbal şi în scris.

- 84 -


Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL.

(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, se deplasează la




Întrebarea mea este adresată doamnei ministru Anca-Daniela Boagiu, Ministerul

Transporturilor şi Infrastructurii.

Doamnă ministru, obiectivul de investiţii „Varianta de ocolire Timişoara Sud” este

inclus în cadrul cererii de finanţare Pregătire Proiecte II pentru completarea listei

variantelor de ocolire care a fost aprobată de Autoritatea de Management a Programului

Operaţional Sectorial de Transport.

În acest sens, vă rog să-mi comunicaţi care este stadiul acestor lucrări care

reprezintă un deosebit interes mai ales pentru cetăţenii timişoreni, din cauza problemelor

care sunt în municipiul Timişoara la ora actuală, legate în special de traficul greu din oraş.

Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.

(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, revine la prezidiu.)


Vă mulţumesc.

Domnul senator Adrian Ţuţuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC.

(Domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretar al Senatului, se deplasează la




Prima întrebare o adresez domnului Ioan Botiş, Ministerul Muncii Familiei şi

Protecţiei Sociale.

Obiectul întrebării: Sistarea fondurilor pentru convenţii, în baza dispoziţiilor art. 80

şi art. 85 din Legea nr. 76/2002.

Potrivit textelor legale citate, care reglementează sistemul asigurărilor pentru şomaj

şi stimularea ocupării forţei de muncă, angajatorii care încadrează şomeri în vârstă de peste

45 de ani sau tineri absolvenţi beneficiază, timp de 12 luni, de un stimulent din partea

statului reprezentând 12 indicatori de referinţă.

- 85 -

În urma recentei rectificări bugetare, fondurile alocate pentru aceste facilităţi au fost

sistate fără niciun argument de natură economică. În aceste condiţii, domnule ministru, vă întreb:

1. Cum înţelege ministerul pe care îl coordonaţi să stimuleze societăţile comerciale,

să facă angajări într-un climat economic atât de dificil şi de ostil?

2. Există premise pentru alocări de fonduri pentru aceste convenţii în anul bugetar 2010?

3. Care este numărul solicitărilor pe această componentă, înregistrat la Agenţia

Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, respectiv la Agenţia Judeţeană pentru

Ocuparea Forţei de Muncă Dâmboviţa?

A doua întrebare este adresată ministrului sănătăţii, domnul Cseke Attila-Zoltán, şi

priveşte: Situaţia Spitalului Orăşenesc din oraşul Titu, judeţul Dâmboviţa.

Domnule ministru, readuc în atenţia dumneavoastră situaţia spitalului din oraşul Titu,

judeţul Dâmboviţa, în speranţa că veţi urgenta soluţionarea problemelor ridicate. Primarul PDL

de la Titu şi-a permis, în numele abuziv al autonomiei locale, să alunge din spital şi, ulterior, să

blocheze intrarea în această unitate sanitară, cu ajutorul Poliţiei Comunitare, a doamnei doctor

Gâtlan Viorica, până mai ieri, director al acestui spital, şi a directorului medical Târcolea

Mariana. Mai mult decât atât, la conducerea interimară a unităţii spitaliceşti a fost numit un

inginer metalurgist, pe criterii ce ţin de apropierile politice faţă de PDL şi nu de profesionalism

în conducerea unui spital, aşa cum ar fi normal.

Faţă de această situaţie, vă solicit următoarele:

1. Aţi dispus cercetări cu privire la abuzurile semnalate? Când vom afla rezultatele

acestui demers? Am în vedere intervenţia mea de la moţiunea simplă pe tema sănătăţii şi

scrisoarea celor doi medici adresată ministrului sănătăţii.

2. Care este politica ministerului pe care îl coordonaţi pentru a preveni pe viitor

repetarea unor astfel de situaţii în care primarii înţeleg, în mod abuziv, noţiunea de

autonomie locală?

3. Intenţionaţi să dispuneţi măsuri ferme astfel încât funcţiile de manageri de spitale

să fie ocupate de oameni pregătiţi specialişti în domeniu şi nu de clientela de partid? Dacă

da, care sunt aceste măsuri? Vă mulţumesc.

(Domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretar al Senatului, revine la prezidiu.)


Vă mulţumesc.

Doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice

PSD+PC.



- 86 -

Întrebarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.

Domnule prim-ministru, vă fac cunoscută situaţia din localitatea Hoceni, judeţul

Vaslui, al cărei buget a fost „păgubit” la rectificarea bugetară cu suma de 266 000 de lei, în

condiţiile în care nu mai sunt bani pentru combustibilul necesar transportului şcolar, iar

peste 100 de elevi fac zilnic mulţi kilometri pe jos ca să ajungă la şcoală, nu mai sunt bani

pentru încălzirea şcolilor la iarnă, nu se pot termina lucrările începute la amenajarea

drumurilor, nu sunt bani pentru elaborarea unor proiecte de investiţii.

Pe lista obiectivelor ce nu pot fi îndeplinite se numără şi 23 de kilometri de drumuri

comunale, lucrări la două poduri şi două drumuri începute şi nefinalizate, care se vor

deteriora, sau realizarea unor proiecte pentru atragerea de fonduri europene pentru care ar

fi necesar un minimum de cheltuieli.

Vă întreb, domnule prim-ministru, ce măsuri veţi lua pentru îmbunătăţirea nivelului

de trai la ţară, ţinând cont de faptul că judeţul Vaslui, unul dintre cele mai sărace din ţară,

face eforturi disperate să supravieţuiască.



Vă mulţumesc.

Domnul senator Alexandru Cordoş, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC, ultimul înscris pe listă.



Întrebarea mea este adresată domnului Valeriu Tabără, ministrul agriculturii şi

dezvoltării rurale.

Obiectul întrebării: Reînfiinţarea Agenţiei Naţionale a Zonei Montane şi a Centrului

de Formare şi Inovaţie pentru Dezvoltare în Carpaţi.

Stimate domnule ministru, cred că sunteţi la curent cu o mare nedreptate care s-a

făcut de curând unor specialişti în domeniul agrozootehniei. Este vorba despre desfiinţarea,

prin Hotărârea Guvernului nr. 725 din 4 august 2010, a Agenţiei Naţionale a Zonei

Montane şi a Centrului de Formare şi Inovaţii pentru Dezvoltare în Carpaţi.

Ştiţi şi dumneavoastră care sunt problemele grave cu care se confruntă agricultura

montană din zonele care au scăpat de cooperativizare în timpul regimului comunist. Din

păcate, de 20 de ani toate eforturile făcute de cei câţiva specialişti care s-au format pentru

salvarea acestei zone s-au izbit de indiferenţa guvernelor preocupate mai mult de

macroagricultura din zona de câmpie.

- 87 -

Vă rog să-mi comunicaţi ce intenţionaţi să întreprindeţi pentru remedierea acestei

situaţii şi pentru reînfiinţarea celor două instituţii care au în derulare proiecte importante

pentru agricultura românească din zona de munte.

Ataşez şi declaraţia politică prezentată în şedinţa de plen a Senatului României din

27 septembrie 2010.



Vă mulţumesc.

Daţi-mi voie să vă informez că următorii colegi senatori au depus în scris întrebări

adresate Guvernului.

Din partea Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, domnii senatori: Titus

Corlăţean, Şerban Valeca, Laurenţiu Florin Coca, Florin Constantinescu şi Ilie Sârbu.

Din partea Grupului senatorilor independenţi domnul senator Sorin-Serioja Chivu.

Trecem la partea de interpelări. Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe

Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al PDL, să prezinte interpelarea adresată

Executivului.



Domnule preşedinte, este o coincidenţă între interpelarea mea şi întrebarea adresată

de domnul senator Cordoş. În obiectul şi motivarea interpelării fac şi eu referire al Agenţia

Naţională a Zonei Montane şi la CEFIDEC.

Pentru economie de timp şi pentru identitatea de subiect şi de temă mă rezum la

ceea ce s-a spus. Aştept ca domnul ministru Tabără să analizeze cu profunzime

consecinţele hotărârii de Guvern prin care se desfiinţează Agenţia Naţională a Zonei

Montane, fiindcă eu cred profund în profesionalismul Domniei Sale şi în faptul că este un

ministru ce cunoaşte în profunzime problematica agriculturii româneşti în ansamblul ei.

Voi depune la secretariatul şedinţei textul scris al interpelării.


Evident, este o dovadă a interesului pe care Senatul României îl acordă acestui

subiect şi mă bucur că, atât din partea opoziţiei, cât şi din partea puterii, acest subiect a fost

ridicat în plenul şedinţei noastre de astăzi.

Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC îl invit pe domnul

senator Adrian Ţuţuianu. Se pregăteşte domnul senator Cornel Popa.

(Domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretar al Senatului, se deplasează la


- 88 -



Interpelarea mea este adresată domnului Valeriu Tabără, ministrul agriculturii şi

dezvoltării rurale.

Obiectul interpelării: Disponibilizările din cadrul direcţiilor pentru agricultură şi

dezvoltare rurală.

În urma procesului de restructurare şi reorganizare demarat de Executiv, sectorul

agricol a fost unul dintre cele mai afectate. Potrivit declaraţiilor oficiale, aproximativ 3000

de angajaţi din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au fost sau vor fi

disponibilizaţi până la sfârşitul anului în curs, cele mai afectate fiind direcţiile agricole

judeţene, adică tocmai acele structuri unde se regăseau adevăraţii specialişti cu studii

agronomice, cu expertiză, cu vechime în activitatea de producţie.

Situaţia o întâlnim, din păcate, şi în judeţul Dâmboviţa, unde, în urma procesului de

restructurare, aproximativ 70% din inginerii agronomi ai Direcţiei pentru Agricultură şi

Dezvoltare Rurală au devenit şomeri. Situaţia este cu atât mai dureroasă cu cât persoanele

disponibilizate erau tocmai specialiştii agronomi – esenţiali în procesul de funcţionare şi

dezvoltare a sectorului agricol. La un moment dat, se vehicula drept soluţie încadrarea acestor

profesionişti în structurile Camerelor Agricole, însă, în contextul în care Legea Camerelor

Agricole a fost returnată Parlamentului şi se află la comisiile de specialitate pentru efectuarea

unor modificări, cei disponibilizaţi se văd puşi în faţa unei situaţii fără ieşire.

Având în vedere aspectele prezentate mai sus, vă solicit răspuns la următoarele

întrebări:

1. Cum înţelege ministerul pe care îl coordonaţi să susţină agricultura ca pilon

principal al relansării economice, în condiţiile în care cei mai buni specialişti în domeniu

sunt daţi afară?

2. Care sunt criteriile pe baza cărora s-a întocmit Planul de restructurare şi

reorganizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale?

3. Când vor fi funcţionale Camerele Agricole şi ce şanse au disponibilizaţii din

direcţiile agricole judeţene să-şi găsească un loc de muncă în cadrul acestora?

Solicit răspuns scris şi verbal. Mulţumesc.

(Domnul senator Adrian Ţuţuianu, secretar al Senatului, revine la prezidiu.)



Domnul senator Cornel Popa, Grupul parlamentar al PNL.

Domnule senator, vă rog.

- 89 -

Domnul Cornel Popa:


Vă informez că obiectul interpelării se referă la: Finanţarea infrastructurii din zona

de nord-vest a României şi o adresez domnului prim-ministru Emil Boc.

Domnule prim-ministru,

Participanţii la întâlnirea internaţională de lucru de la Suplacu de Barcău, judeţul

Bihor, din data de 23 septembrie 2010, privind infrastructura de transport din zona de graniţă

dintre România şi Ungaria, parlamentari şi preşedinţii ai consiliilor judeţene din judeţele

Bihor şi Sălaj, precum şi parlamentari şi reprezentanţi ai autorităţilor locale din judeţul

Hajdú-Bihar au adoptat o declaraţie intitulată „Vrem drumuri moderne!”, în care se afirmă:

1. În contextul integrării europene, promovarea şi elaborarea unor proiecte de

dezvoltare economică la nivel naţional nu poate avea eficienţă decât pornind de la o

abordare regională, mai ales pentru zonele de graniţă.

2. Autostrada „Transilvania” este un proiect de importanţă majoră pentru

dezvoltarea zonei de vest a României şi a zonei de est a Ungariei, dar şi o arteră vitală

pentru o legătură civilizată cu Europa.

3. Guvernul României are obligaţia să asigure finalizarea autostrăzii „Transilvania”

cu maximă urgenţă, deoarece timpul pierdut va atrage după sine costuri suplimentare,

generate de cheltuieli de întreţinere sau refacere a lucrărilor deja efectuate şi deteriorate.

4. Construirea centurilor ocolitoare Aleşd Sud, Aleşd Nord şi Beiuş, Ştei, Vaşcău,

Salonta, Marghita, Valea lui Mihai sau Zalău este extrem de necesară pentru a

descongestiona traficul din aceste zone.

5. Cum centurile ocolitoare Aleşd Sud, Aleşd Nord şi Ştei pot beneficia de finanţare

europeană, se impune ca Guvernul României să facă demersurile necesare pentru realizarea

lor înainte de expirarea termenelor până la care aceste fonduri sunt active, adică anul 2013.

6. Electrificarea sectorului de cale ferată Cluj-Napoca – Episcopia-Bihor este o

măsură de bun-simţ pentru a fluentiza circulaţia feroviară dintre România şi Ungaria şi,

implicit, Europa, precum şi pentru a asigura o călătorie civilizată pentru călătorii din

ambele sensuri.

Semnatarii consideră că relansarea economică în perioada de criză financiară nu se

poate face fără investiţii masive ale statului în proiecte mari de infrastructură şi că aceasta

este calea pe care trebuie să o urmeze şi cei ce guvernează România, punând în practică

proiectele identificate mai sus.

Ca urmare, vă cer să-mi răspundeţi la următoarele întrebări:

1. Ce sume aţi alocat în acest an pentru lucrările de la sectoarele 3C, Suplacu de

Barcău – Borş, şi 3B, Mihăeşti – Suplacu de Barcău?

- 90 -

2. Ce sume aţi prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2011 pentru continuarea

lucrărilor la sectoarele 3C, Suplacu de Barcău – Borş, şi 3B, Mihăeşti – Suplacu de Barcău?

3. Care este stadiul demersurilor pentru construirea centurilor ocolitoare Aleş Sud,

Aleşd Nord şi Ştei, în condiţiile în care acestea au primit acceptul Uniunii Europene pentru

finanţarea prin Programul FEDER, din fondurile de coeziune ISPA?

4. Care este termenul la care vă angajaţi să începeţi şi care este cel la care finalizaţi

aceste lucrări?

5. Ce demersuri veţi face pentru electrificarea sectorului de cale ferată Cluj-Napoca

– Episcopia-Bihor?

Solicit răspuns scris şi oral.

Menţionez că o interpelare similară am adresat-o şi ministrului transporturilor şi

infrastructurii, doamna Ana Boagiu.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc şi eu, domnule senator.

În continuare, domnul senator Alexandru Cordoş, din partea Grupului parlamentar

al Alianţei Politice PSD+PC.

Se pregăteşte domnul senator Emilian-Valentin Frâncu, din partea Grupului

parlamentar al PNL.



Interpelarea mea este adresată domnului Daniel Funeriu, ministrul educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

Obiectul interpelării: Aplicarea Ordinului MECTS nr. 4714 din 23 august 2010.

Stimate domnule ministru,

În data de 23 august 2010 aţi emis Ordinul MECTS nr. 4714 de modificare şi

completare a Ordinului MEC nr. 4925/2005 privind aprobarea Regulamentului de

organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar.

Potrivit acestui ordin, consiliul de administraţie al şcolilor este format din şapte

membri, după cum urmează: directorul unităţii de învăţământ, doi reprezentanţi ai cadrelor

didactice aleşi de consiliul profesoral, contabil-şef, contabilul unităţii de învăţământ, un

reprezentant al consiliului local, un reprezentant al primarului şi un reprezentant al

asociaţiei de părinţi.

În funcţie de mărimea şi complexitatea unităţii de învăţământ, se specifică la art. 1

alin (1), lit. (a) că structura consiliului de administraţie poate fi de 9-11 membri, prin

- 91 -

suplimentarea structurii minime de 7 membri cu un director adjunct şi cu un reprezentant al

asociaţiei de părinţi, pentru unităţile de învăţământ preşcolare clasele I–VIII care

îndeplinesc condiţiile pentru numirea unui director adjunct.

Din unităţile de învăţământ din judeţul Cluj, mi-a fost semnalat faptul că în unele

şcoli există câte doi directori adjuncţi, astfel că, pentru şcolile respective, ordinul necesită

precizări suplimentare referitoare la criteriile de desemnare în consiliul de administraţie.

Care dintre cei doi directori adjuncţi poate intra în consiliul de administraţie? În ordinul

dumneavoastră nu se face referire la acest aspect.

Pe lângă aceste imprecizii în redactarea ordinului, există şi alte inadvertenţe,

precum referirile la funcţiile de contabil, contabil-şef, în condiţiile în care acestea nu mai

figurează sub această denumire încă din 2004. În plus, nu consideraţi, domnule ministru,

că, în varianta propusă de dumneavoastră, numărul de doi profesori care să facă parte din

consiliul de administraţie este insuficient? Cine cunoaşte, oare, mai bine decât profesorii

problemele cu care se confruntă şcoala?

Cum intenţionaţi, domnule ministru, să reparaţi erorile cuprinse în acest ordin, care

au creat confuzie în unităţile de învăţământ?

Solicit răspuns scris. Mulţumesc.



Domnul senator Emilian-Valentin Frâncu, reprezentând Grupul parlamentar al PNL.

Se pregăteşte doamna senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC.



Interpelarea de astăzi este adresată doamnei ministru Anca-Daniela Boagiu şi are ca

obiect: Studiul de trafic efectuat pe DN7 (E81) Valea Oltului.

Doamnă ministru,

Din cauza aglomeraţiei deosebit de mari de pe DN7, porţiunea E81 Valea Oltului,

societăţile comerciale din judeţul Vâlcea nu au aceleaşi şanse precum cele din judeţele care

dispun de autostrăzi sau şosele de centură pentru a-şi desfăşura normal activitatea. Apar

numeroase aspecte negative. Această situaţie se regăseşte în scăderea coeficientului

economic al judeţului Vâlcea, în numărul foarte mare de accidente soldate cu pierderi de

vieţi omeneşti şi în gradul de poluare ridicat.

Având în vedere finalizarea studiului de trafic de pe DN7 (E81) Valea Oltului, din

care a rezultat faptul că această şosea naţională deţine recordul de tranzit în România, pe ea

- 92 -

circulând, în medie, 30 000 de autovehicule pe zi, cu o medie de viteză legală de 50 de

km/h, consider că orice Guvern responsabil ar trebui să aibă drept prioritate rezolvarea cât

mai rapidă a acestei situaţii.

Aş dori să ştiu şi în ce stadiu se află proiectul Culoarului Paneuropean IV şi ce

măsuri preconizaţi să luaţi pentru fluidizarea traficului pe Valea Oltului.

Solicit prezentarea răspunsului dumneavoastră verbal şi în scris. Mulţumesc.


Mulţumesc şi eu, domnule senator.

Doamna senator Doina Silistru, reprezentând Grupul parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC.

Vă rog, doamna senator.



Interpelarea mea este adresată atât domnului Cseke Attila, ministrul sănătăţii, cât şi

domnului Ioan Botiş, ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale.

Domnilor miniştri,

Vă fac cunoscută situaţia cadrelor medicale din Dispensarul şcolar Huşi, judeţul

Vaslui, salarizate diferit faţă de alte cadre medicale ce îşi desfăşoară activitatea în cabinete

medicale din unităţi de învăţământ, dar din localităţi mai mari.

Prin memoriul pe care l-am primit, se reclamă situaţia conform căreia, până la

preluarea cabinetelor de către autorităţile locale, angajaţii din cabinetele medicale şcolare

aparţineau de spitalele din localităţile de provenienţă. În cazul în care, în localitatea

respectivă, exista un spital de urgenţă, personalul medical din cabinetele şcolare ce

aparţineau de acesta primea salarii mai mari decât cei din localităţile fără spitale de

urgenţă, deşi aveau aceeaşi pregătire şi normă de lucru.

Acum, după preluarea de către autorităţile locale, personalul cabinetelor medicale

din unităţile de învăţământ este plătit tot diferenţiat, respectiv încadrare pe treapta I pentru

cei din localităţile mari şi pe treapta a II-a pentru cei din localităţile mai mici.

Vă rog să-mi comunicaţi, domnilor miniştri, ce măsuri veţi lua şi în cât timp pentru

a corecta această situaţie şi a acorda drepturi salariale egale în condiţii de muncă şi

pregătire egale.

Solicit răspuns scris. Mulţumesc.


Mulţumesc, doamna senator Silistru.

- 93 -

Daţi-mi voie să vă informez că următorii senatori au depus în scris interpelări

adresate Guvernului României:

Domnii senatori Constantin-Traian Igaş şi Orest Onofrei, din partea Grupului

parlamentar al PDL;

Domnii senatori Sorin-Constantin Lazăr, Trifon Belacurencu, Şerban Valeca,

Laurenţiu Florian Coca, Florin Constantinescu, Iulian Bădescu, Crăciun Avram şi Ilie

Sârbu, din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC;

Domnii senatori Teodor Meleşcanu, Raymond Luca şi Marius-Petre Nicoară, din

partea Grupului parlamentar al PNL;

Domnul senator Sorin-Serioja Chivu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor

independenţi.

Cu aceasta, încheiem seria interpelărilor adresate Guvernului.

Daţi-mi voie să vă informez că Guvernul a transmis răspunsuri la întrebările

adresate de senatori în şedinţele precedente ale Senatului, primind răspunsuri în scris la

întrebările adresate următorii senatori:

- domnul senator Alexandru Cordoş, Grupul parlamentar al Alianţei Politice

PSC+PC, din partea Ministerului Afacerilor Externe;

- domnul senator Florin Constantinescu, Grupul parlamentar al Alianţei Politice

PSC+PC, din partea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului;

- domnul senator Emilian-Valentin Frâncu, Grupul parlamentar al PNL, din partea

Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului;

- domnul senator Ilie Sârbu, Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSC+PC, din

partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

- domnul senator Adrian Ţuţuianu, Grupul parlamentar al Alianţei Politice

PSC+PC, din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. De

asemenea, domnul senator Adrian Ţuţuianu a primit încă un răspuns la o întrebare

distinctă, din partea acestui minister. În acest moment suntem la partea de întrebări.

- domnul senator Marius-Petre Nicoară, Grupul parlamentar al PNL, din partea

Ministerului Finanţelor Publice;

- domnul senator Ilie Sârbu, Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSC+PC, din

partea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;

- domnul senator Alexandru Cordoş, Grupul parlamentar al Alianţei Politice

PSC+PC, din partea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;

- doamna senator Elena Mitrea, Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSC+PC,

din partea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;

- 94 -

- domnul senator Ioan Mang, Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSC+PC, din

partea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii;

Ministerul Administraţiei şi Internelor solicită o amânare pentru prezentarea

răspunsului la o întrebare formulată de domnul senator Marius-Petre Nicoară.

La interpelări...

(Domnul senator Emilian-Valentin Frâncu solicită cuvântul.)

Domnule senator Frâncu, doriţi să comentaţi răspunsul primit? Vă rog, de la

microfonul 2.


Da, domnule preşedinte, îmi exprim uimirea şi dezamăgirea pentru starea de fapt.

Ştiu că era o cutumă ca secretarul de stat care vine şi doreşte să plece puţin mai devreme...

Eu înţeleg starea de disoluţie a actualului Guvern şi faptul că, practic, nu mai ştie stânga ce

face dreapta, dar era această cutumă de a se discuta cu parlamentarul căruia se prezumă că

îi prezintă un răspuns scris. Cu mine nu a discutat nimeni, nimeni nu a venit să-mi

transmită că va prezenta vreodată un răspuns în scris.

Deci consider o lipsă de impoliteţe, cel puţin, acest gest al domnului secretar de stat

Eugen Curteanu şi aş dori ca acest lucru să nu se mai repete.

Vă rog să reprogramaţi răspunsul la această întrebare pentru data viitoare, cu o

atenţionare scrisă, pentru că nu mi se pare corect să se procedeze aşa. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Din câte înţeleg, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului este prezent.

Vă rog, domnule secretar de stat, microfonul 9.

Vă rog să luaţi loc şi să prezentaţi răspunsul la întrebarea domnului senator Frâncu.

Domnul Eugen Curteanu – secretar de stat în Ministerul Dezvoltării

Regionale şi Turismului:


După cum se vede, departe de noi de a avea intenţia să plecăm înainte de terminarea

programului şi departe de noi de a nu da un răspuns domnului senator şi vrem să-l

asigurăm pe domnul senator că este extrem de importante pentru noi orice sugestie venită

din partea Domniei Sale.

Referitor la întrebarea adresată Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului

privind proiectele de investiţii în zona Govora, ţinem să vă aducem la cunoştinţă

următoarele aspecte, aspecte pe care, bineînţeles, vi le vom detalia şi în scris:

În prezent, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului continuă derularea

programelor de cofinanţare a proiectelor de investiţii în turism în parteneriat public-public.

- 95 -

Programul de investiţii în turism este structurat pe patru componente, şi anume:

- „Schi în România” – dezvoltarea infrastructurii turistice din zona montană înaltă;

- dezvoltarea echilibrată şi integrată a staţiunilor turistice balneoclimaterice;

- şi, ultimele două, dezvoltarea echilibrată şi integrată a zonei turistice din Delta

Dunării şi a staţiunilor turistice de pe litoralul Mării Negre.

Prin susţinerea financiară a proiectelor de investiţii în turism, s-a urmărit dezvoltarea

destinaţiilor turistice, creşterea calităţii serviciilor în turismul intern şi, implicit, a

potenţialului turistic românesc pe piaţa externă, promovarea turismului intern în vederea

îmbunătăţirii circulaţiei turistice, în paralel cu conservarea patrimoniului natural şi cultural.

Pot să vă spun că încercăm să introducem Govora într-un parteneriat cu partea

maghiară, într-un aşa numit circuit al staţiunilor balneoclimaterice, ei beneficiind de o

experienţă, după cum ştiţi, destul de relevantă în domeniu, şi să încercăm să acţionăm

împreună pe pieţele externe.

Pe termen mediu şi lung, stimularea dezvoltării ofertei turistice de calitate permite

creşterea încasărilor în lei şi în valută a contribuţiei sectorului turistic în produsul intern

brut şi a veniturilor nete ale populaţiei, precum şi sporirea gradului de absorbţie a forţei de

muncă.

În concret, pe termen mediu şi lung, vă facem cunoscut că Guvernul a înţeles să

acţioneze prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 426/2009 căreia i s-au adus modificări şi

completări, după cum ştiţi, iar din bugetul pe anul 2009 al Ministerului Turismului pentru

susţinerea financiară a autorităţilor administraţiei publice locale, în completarea surselor

proprii ale acestora, a fost alocată judeţului Vâlcea suma de 10 296 000 lei.

Această sumă a vizat finanţarea următoarelor proiecte:

- pentru Consiliul local Băile Govora s-a avut în vedere reabilitarea Casei de

Cultură în vederea amenajării Muzeului balnear, construcţia unui centru de informare

turistică şi a unei baze de kinetoterapie;

- pentru Consiliul local Călimăneşti s-a avut în vedere înfiinţarea unor centre de

informare turistică în localităţile Călimăneşti şi Căciulata, precum şi amenajarea unui

traseu de cură de teren;

- pentru Consiliul local Horezu s-a avut în vedere reabilitarea şi dezvoltarea

infrastructurii turistice în zona cultural istorică a Depresiunii Horezu:

- iar pentru Consiliul Judeţean Vâlcea recuperarea valorilor de cult din comuna

Popeşti, satul Urşi, comuna Tomşani, satul Bălţăţeni şi satul Dumbrăveşti.

În anul 2010, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a continuat susţinerea

proiectelor de investiţii în turism din judeţul Vâlcea, atât prin includerea în cadrul Hotărârii

- 96 -

Guvernului nr. 120/2010 privind aprobarea listei cuprinzând programele şi proiectele de

investiţii în turism şi a surselor de finanţare a documentaţiilor tehnice şi a lucrărilor de

execuţie a programelor şi obiectivelor de investiţii în turism, cu modificările ulterioare, cât

şi prin alocarea unor sume prin transferul de la bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale

şi Turismului la bugetele locale pentru următoarele proiecte:

- pentru Consiliul local Călimăneşti s-a avut în vedere continuarea lucrărilor la

Centrele de informare turistică în localităţile Călimăneşti şi Căciulata şi amenajarea

traseului de cură de teren…


Domnule secretar de stat, întrebarea domnului senator Frâncu a fost în jurul

investiţiilor de la Govora.

Dacă aveţi un răspuns la această întrebare specifică din partea domnului senator.

Domnul Eugen Curteanu:

Pentru Consiliul local Govora urma, domnule preşedinte, să-l informăm pe domnul

senator că se continuă reabilitarea Casei de Cultură în vederea amenajării Muzeului

Balnear şi se are în vedere şi construcţia Centrului de informare turistică şi Baza de

kinetoterapie.


Domnule senator Frâncu, aveţi un comentariu de făcut?

Vă rog, microfonul 2.


Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Pentru că, probabil, veniţi, poate, pentru prima oară în Parlamentul României, cel

puţin eu nu am avut până acum bucuria să dialoghez cu dumneavoastră, vreau să vă rog, în

primul rând, ca răspunsurile, pentru că sunt mulţi colegi care aşteaptă şi ei la rând să

primească răspunsuri, să fie la obiect.

Adică, dacă eu vă întreb despre Băile Govora, rugămintea este să-mi răspundeţi

despre Băile Govora.

Ce doreşte să facă Guvernul în judeţul Vâlcea, ce-a făcut, sunt lucruri interesante,

dar nu se referă la întrebare.

Acum, punctual, vreau să vă spun că apreciez răspunsul dumneavoastră şi

bunăvoinţa, să zicem aşa, de a găsi ceva elemente de investiţii în Băile Govora.

Vă daţi seama că sunt extrem de mici fondurile alocate de dumneavoastră, dar mă

întreb de ce totuşi nu cunoaşteţi cel mai important proiect din punct de vedere turistic –

Proiectul de reabilitare a infrastructurii localităţii. Eu aş fi vrut prin întrebarea mea să văd dacă

- 97 -

ministerul îşi menţine promisiunea de a contribui la finanţarea acestui proiect de anvergură,

într-adevăr, deci nu chestiuni de tip – deschiderea unui punct de informare turistică –

iertaţi-mă, acelea sunt mai mult lucruri, aşa, care se bifează pe hârtie. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Domnule secretar de stat, mai aveţi un comentariu?

Domnul Eugen Curteanu:

Vă mulţumesc pentru sugestii, domnule senator, însă noi considerăm că este extrem

de important să ai o viziune atotcuprinzătoare asupra a ceea ce trebuie să se întâmple în

cadrul unui judeţ.

Am încercat să-i oferim domnului senator această viziune – şi este vorba doar de

investiţiile în infrastructura de turism, nu este vorba de investiţiile în infrastructură, pur şi

simplu, pentru că acolo putem vorbi de cel mai recent proiect pe Ordonanţa Guvernului

nr. 7/2006, să zicem, dau un exemplu la întâmplare, unde pentru modernizarea podurilor şi

podeţelor s-au alocat 2 606 000 lei, o sumă, zic eu, deloc de neglijat.

La nivelul anului 2010, până acum, s-a preconizat alocarea pentru Consiliul local

Govora a 3 800 000 lei.

Deci, este vorba de cifre care, cel puţin, ne arată că alegaţiile dumneavoastră

referitoare la lipsa de interes nu-şi au nici sensul şi nici locul. Vă mulţumesc.


Domnule senator Frâncu?


Foarte scurt, doar o replică.

Domnule secretar de stat, se pare că dumneavoastră nu aţi înţeles ce rol aveţi aici,

în Parlamentul României, la această sesiune.

Deci dumneavoastră, aici, nu prezentaţi politica Guvernului în judeţul Vâlcea.

Asta, dacă doriţi, eu mă bucur şi vă mulţumesc tare mult că, în scris, repet, în scris,

îmi prezentaţi in extenso tot ce doriţi dumneavoastră, pentru că orice informaţie pentru

parlamentari este utilă, dar, aici, la microfon, vă rog eu frumos – şi asta este valabil şi

pentru colegii dumneavoastră – partea introductivă, în care spuneţi cam ce s-ar dori, ce se

face, trimiteri la alte investiţii, nu-şi are sensul.

Foarte pe scurt, într-un minut, spuneţi parlamentarului ceea ce consideraţi că este

important pentru rezolvarea problemei ridicate şi totul se încheie.

Aceasta era observaţia mea, de formă, nu de fond, şi vă mulţumesc mult pentru

răspuns.

- 98 -

Încă o dată, mă bucur că aţi prezentat, bănuiesc, în răspunsul scris, in extenso, toate

chestiunile legate de dezvoltarea zonei Govora, o zonă importantă pe care poate o

cunoaşteţi, poate că nu, acolo staţiunea a fost înfiinţată de Ion Brătianu, marele Ion

Brătianu, primul ministru al României de atunci.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Sunt convins că răspunsurile Guvernului vor fi cât mai precise şi cât mai utile din

punctul de vedere al reprezentanţilor populaţiei României, aici, în Senat.

Daţi-mi voie să vă informez că am primit, din partea Guvernului, în scris, răspunsul

la interpelările formulate de domnul senator Marius-Petre Nicoară, Grupul parlamentar al

PNL, din partea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, şi doamna

senator Minerva Boitan, Grupul parlamentar al PNL, din partea aceluiaşi minister.

Pentru solicitările adresate de domnii senatori Trifon Belacurencu, Marius-Petre

Nicoară şi Sorin-Constantin Lazăr, Guvernul solicită o amânare pentru a putea să

formuleze răspunsurile la aceste interpelări.

Cu acestea, stimate colege şi stimaţi colegi, am epuizat ordinea de zi a plenului

Senatului României, de astăzi, 27 septembrie 2010 şi declar încheiată şedinţa plenului

Senatului României.

Vă mulţumesc şi vă doresc o seară plăcută.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18.45.

S T E N O G R A M A - senat.ro file- 2 - - Alexandru Pereş (PDL) – declaraţie politică...

Documents

Transcript of S T E N O G R A M A - senat.ro file- 2 - - Alexandru Pereş (PDL) – declaraţie politică...