S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 19 noiembrie 2013

S U M A R

1. Declaraţii politice prezentate de senatorii:

- Gabriela Firea (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Violenţa în familie există,

chiar dacă vrem sau nu să recunoaştem!”;

- Petru-Alexandru Frătean (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Prioritatea pentru

dezvoltarea câmpiei mureşene”;

- Nicolae Mohanu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Eforturi pentru

îmbunătăţirea cadrului legislativ pentru funcţionarea mecanismului de verificare a

procedurilor de achiziţii publice”;

- Adrian Anghel (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Proiectul E-VIZA”;

- Darius-Bogdan Vâlcov (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Să fim mai uniţi, mai

solidari!”;

- Ovidiu-Liviu Donţu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Criza de identitate a

ministrului Varga, tradusă în Codul silvic”;

- Gabriela Creţu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Nu da, dăruieşte!”;

- Nicolae Moga (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Ziua Dobrogei – eveniment

demn de luat în considerare”;

- Laurenţiu Florian Coca (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Anul economic

2013”;

- Gheorghe Saghian (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Copiii instituţionalizaţi –

problema noastră, a tuturor”;

- Florin Constantinescu (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Listarea Romgaz – un

succes răsunător”;

- Mihai-Viorel Fifor (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Creşterea pensiilor, o

măsură salutară a Guvernului Ponta”;

- Alexandru Cordoş (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Eficienţa pieţei muncii –

actualitate şi perspective”;

- Liviu-Marian Pop (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „Pensia medie şi salariul

minim vor depăşi pentru prima dată nivelul de 200 de euro în România”;

- Damian Drăghici (PSD) – declaraţie politică având ca titlu „20 noiembrie – Ziua

Universală a Drepturilor Copilului”;

5

- 2 -

- Ákos-Daniel Mora (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Strategia de absorbţie a noilor

fonduri europene trebuie să fie strategia de dezvoltare şi modernizare a României”;

- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Adaptabilitatea versus

atipicitatea clasei politice româneşti”;

- Nelu Tătaru (PNL) – declaraţie politică având ca titlu „Nevoile educaţionale ale

României de astăzi”;

- Daniel Cristian Florian (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Descentralizarea, o

nouă tentativă a USL de baronizare a României”;

- Mihai-Ciprian Rogojan (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Reuşite economice

contradictorii. Cât de lungi să fie picioarele minciunii?”;

- Emil-Marius Paşcan (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Ipocrizia USL îngroapă

România”;

- Dan-Mihai Marian (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „USL – socialism fără

liberalism sau pomeni electorale fără muncă”;

- Dumitru Oprea (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Se impune remanierea

Guvernului”;

- Alin-Păunel Tişe (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „USL federalizează România

şi pune în pericol statul naţional, unitar”;

- Valeriu Todiraşcu (independent afiliat Grupului parlamentar al PDL) – declaraţie

politică având ca titlu „Diminuarea costurilor sănătăţii prin creşterea ponderii serviciilor

medicale primare şi la domiciliu în detrimentul celor spitaliceşti”;

- Teiu Păunescu (PP-DD) – declaraţie politică având ca titlu „Situaţia din educaţie”;

- Valer Marian (independent afiliat Grupului parlamentar al PP-DD) – declaraţie politică

având ca titlu „Dreptate pentru comisarul şef Berbeceanu”;

- Mihai Niţă (PC) – declaraţie politică având ca titlu „16 noiembrie – Ziua Internaţională

a Toleranţei”.

2. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 45

3. Aprobarea modificării programului de lucru al Senatului pentru săptămâna 18 – 24

noiembrie 2013.

46;

47

4. Aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 25 noiembrie – 2 decembrie

2013.

47

5. Adoptarea Proiectului de hotărâre privind bugetul Senatului României pe anul 2014. 48

6. Dezbaterea şi adoptarea Proiectului de lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul

României şi Consiliul Federal Elveţian privind dobândirea dreptului de proprietate asupra

49

- 3 -

terenurilor de către misiunile diplomatice ale celor două state, semnat la Bucureşti la 15

iulie 2013 (L641/2013)

7. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru completarea şi modificarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară

pentru creşterea copiilor. (L407/2013)

50-51;

98-99

8. Dezbaterea şi respingerea Proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării

minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea

dezvoltării activităţilor miniere în România. (L475/2013)

51-78;

99-104

9. Dezbaterea şi adoptarea Propunerii legislative privind declararea zilei de 11 octombrie –

Ziua Şcolii Ardelene. (L443/2013)

78

10. Dezbaterea şi adoptarea Propunerii legislative privind declararea zilei de 23 aprilie drept

Ziua Cărţii. (L367/2013)

82

11. Dezbaterea şi adoptarea Propunerii legislative privind instituirea zilei de 14 noiembrie ca

Ziua revenirii Dobrogei la România. (L451/2013)

84

12. Dezbateri asupra Propunerii legislative pentru declararea zilei de 10 mai – Ziua Declarării

Independenţei României. (L430/2013)

(Retrimitere la Comisia pentru cultură şi media, Comisia pentru administraţie publică,

organizarea teritoriului şi protecţia mediului şi Comisia pentru muncă, familie şi protecţie

socială)

89

13. Respingerea Propunerii legislative privind utilizarea monedei naţionale. (L391/2013) 104

14. Continuarea dezbaterilor şi adoptarea Propunerii legislative pentru completarea art. 2 din

Legea nr. 453/2006 privind consacrarea zilei de 13 decembrie ca sărbătoare a etniei tătare

din România. (L350/2013)

104

15. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea art. 10,

12 şi 13 din Legea nr. 82 din 20 noiembrie 1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei

„Delta Dunării”, cu modificările şi completările ulterioare. (L360/2013)

106

16. Dezbaterea şi respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a

Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul

aleşilor locali. (L382/2013)

107

17. Continuarea dezbaterilor şi adoptarea Propunerii legislative pentru modificarea şi

completarea art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de

construcţii. (L472/2013)

110

- 4 -

18. Dezbaterea şi adoptarea Propunerii legislative pentru modificarea alineatului (2) al

articolului 27 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă, republicată.

(L450/2013)

114

19. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale

asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor

art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii

Constituţionale, republicată:

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2013 pentru

modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului;

- Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Consiliul Federal

Elveţian privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către

misiunile diplomatice ale celor două state, semnat la Bucureşti la 15 iulie 2013 –

procedură de urgenţă.

116

- 5 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 19 noiembrie 2013

Şedinţa a început la ora 9.30.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul senator George-Crin-Laurenţiu Antonescu,

preşedintele Senatului, asistat de domnii senatori Mario-Ovidiu Oprea şi Ion-Simeon Purec, secretari

ai Senatului.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Bună dimineaţa!

Declar deschisă şedinţa Senatului de astăzi, 19 noiembrie 2013.

Îl rog pe domnul secretar Mario Oprea să facă apelul nominal. Domnule secretar, vă rog.

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:

Bună dimineaţa tuturor!

Agrigoroaei Ionel absent

2. Andronescu Ecaterina absentă

3. Anghel Adrian absent

4. Anghel Cristiana-Irina prezentă

5. Antonescu George-Crin-Laurenţiu prezent

6. Arcaş Viorel absent

Ardelean Ben-Oni prezent

8. Ariton Ion absent

9. Atanasiu Teodor absent

10. Badea Leonardo prezent

12. Badea Viorel-Riceard absent

13. Banias Mircea-Marius prezent

14. Barbu Daniel-Constantin absent

15. Barbu Tudor prezent

17. Bădălău Niculae absent

18. Bălu Marius absent

19. Belacurencu Trifon prezent

20. Bereanu Neculai prezent

- 6 -

22. Biró Rozalia-Ibolya prezentă

23. Blaga Vasile absent

Boagiu Anca-Daniela absentă

24. Boboc Cătălin absent

25. Bodea Cristian-Petru absent

26. Bodog Florian-Dorel absent

27. Boeriu Valeriu-Victor prezent

28. Bota Marius-Sorin-Ovidiu prezent

29. Bujor Dumitru-Marcel prezent

31. Bumbu Octavian-Liviu prezent

32. Burlea Marin prezent

33. Butnaru Florinel absent

34. Butunoi Ionel-Daniel prezent

35. Cadăr Leonard prezent

36. Calcan Valentin-Gigel absent

Câmpeanu Mariana absentă

37. Chelaru Ioan prezent

38. Chiriac Viorel prezent

39. Chiru Gigi Christian prezent

40. Chiuariu Tudor-Alexandru absent

42. Ciorbea Victor absent

43. Coca Laurenţiu Florian prezent

44. Constantinescu Florin prezent

45. Cordoş Alexandru prezent

46. Corlăţean Titus absent

47. Coste Marius prezent

48. Cotescu Marin-Adrănel prezent

50. Creţu Gabriela prezentă

51. Cristache Iulian prezent

52. Cristina Ioan prezent

53. Croitoru Cătălin prezent

- 7 -

56. Deneş Ioan prezent

58. Dincă Mărinică prezent

59. Dobra Dorin-Mircea prezent

60. Dobriţoiu Corneliu prezent

61. Donţu Ovidiu-Liviu prezent

62. Drăghici Damian prezent

63. Dumitrescu Cristian-Sorin prezent

64. Dumitrescu Florinel prezent

65. Dumitrescu Iulian absent

66. Durbacă Eugen absent

67. Duruţ Aurel prezent

70 Ehegartner Petru absent

71. Federovici Doina-Elena prezentă

72. Fifor Mihai-Viorel prezent

73. Filip Petru prezent

74. Firea Gabriela prezentă

75. Florian Daniel Cristian absent

76. Flutur Gheorghe absent

78. Frătean Petru-Alexandru prezent

79. Geoană Mircea-Dan absent

Ghilea Gavrilă absent

80. Ghişe Ioan prezent

82. Grapă Sebastian absent

83. Greblă Toni absent

84. Grigoraş Viorel absent

86. Haşotti Puiu prezent

87. Ichim Paul prezent

88. Igaş Traian-Constantin absent

89. Iliescu Lucian prezent

90. Ilieşiu Sorin prezent

91. Ioniţă Dan-Aurel prezent

- 8 -

92. Iovescu Ioan prezent

93. Isăilă Marius-Ovidiu prezent

94. Jipa Florina-Ruxandra absentă

95. Klárik László-Attila prezent

László Attila absent

96. Lazăr Sorin-Constantin prezent

97. Luchian Dragoş absent

98. Luchian Ion prezent

99. Marian Dan-Mihai absent

100. Marian Valer prezent

101. Marin Nicolae prezent

102. Markó Béla prezent

104. Mazăre Alexandru absent

106. Mihai Cristian-Dănuţ prezent

107. Mihai Neagu absent

108. Mihăilescu Petru-Şerban prezent

109. Miron Vasilica-Steliana absentă

110. Mitu Augustin-Constantin absent

111. Mocanu Victor prezent

113. Moga Nicolae prezent

114. Mohanu Nicolae prezent

115. Mora Ákos-Daniel prezent

116. Motoc Octavian prezent

117. Mutu Gabriel absent

118. Nasta Nicolae prezent

119. Neagu Nicolae absent

120. Neculoiu Marius prezent

121. Nicoară Marius-Petre prezent

122. Nicolae Şerban prezent

123. Nicula Vasile-Cosmin prezent

124. Nistor Vasile prezent

- 9 -

125. Niţă Mihai prezent

126. Niţu Remus-Daniel prezent

127. Obreja Marius-Lucian prezent

130. Oprea Dumitru prezent

131. Oprea Gabriel absent

132. Oprea Mario-Ovidiu prezent

134. Oprea Ştefan-Radu absent

135. Paşca Liviu-Titus prezent

137. Paşcan Emil-Marius prezent

Pataki Csaba prezent

Pavel Marian prezent

Păran Dorin prezent

Păunescu Teiu prezent

Pelican Dumitru absent

Pereş Alexandru prezent

Pop Gheorghe prezent

Pop Liviu-Marian prezent

Popa Constantin absent

Popa Florian prezent

Popa Ion prezent

Popa Mihaela prezentă

Popa Nicolae-Vlad prezent

Popescu Corneliu absent

Popescu Dumitru-Dian prezent

Popescu-Tăriceanu Călin-Constantin-Anton absent

Purec Ion-Simeon prezent

Rădulescu Cristian prezent

Rogojan Mihai-Ciprian prezent

Roşca-Stănescu Sorin-Ştefan prezent

Rotaru Ion prezent

Saghian Gheorghe prezent

- 10 -

Savu Daniel absent

Sârbu Ilie prezent

Secăşan Iosif prezent

Severin Georgică prezent

Silistru Doina prezentă

Stoica Ştefan absent

Stuparu Timotei prezent

Suciu Matei prezent

Şova Dan-Coman absent

Tánczos Barna prezent

Tămagă Constantin prezent

Tătaru Dan prezent

Tătaru Nelu prezent

Teodorovici Eugen-Orlando absent

Tişe Alin-Păunel absent

Toma Ion absent

Todiraşcu Valeriu prezent

Tomoiagă Ştefan-Liviu absent

Tudor Doina-Anca prezentă

Ţapu Nazare Eugen prezent

Ungureanu Mihai-Răzvan absent

Valeca Şerban-Constantin absent

Vasiliev Marian prezent

Vâlcov Darius-Bogdan prezent

Vegh Alexandru absent

Verestóy Attila prezent

Vochiţoiu Haralambie absent

Voinea Florea prezent

Volosevici Andrei-Liviu absent

Vosganian Varujan absent

Zisu Ionuţ-Elie prezent

- 11 -

Au răspuns apelului 110 colegi senatori.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Doamnelor şi domnilor senatori,

Vă anunţ că, din totalul de 173 de senatori, şi-au înregistrat prezenţa 110, cvorumul legal de

lucru fiind îndeplinit.

Şedinţa plenului Senatului este condusă de subsemnatul, asistat de domnii secretari Mario-Ovidiu

Oprea şi Ion-Simeon Purec.

Ordinea de zi şi programul de lucru au fost distribuite.

Înainte de a intra în ordinea de zi propriu-zisă, daţi-mi voie să dau citire listei colegilor care au

depus declaraţii politice pentru şedinţa de astăzi. Este vorba de doamnele şi domnii senatori:

- Gabriela Firea, Petru Frătean, Nicolae Mohanu, Adrian Anghel, Darius Vâlcov, Ovidiu

Donţu, Gabriela Creţu, Nicolae Moga, Laurenţiu Coca, Gheorghe Saghian, Florin Constantinescu,

Mihai Fifor, Alexandru Cordoş, Liviu Pop, Damian Drăghici – Grupul parlamentar al PSD;

- Mora Ákos, Marius Nicoară, Nelu Tătaru – Grupul parlamentar al PNL;

- Daniel Florian, Ciprian Rogojan, Marius Paşcan, Marian Dan, Dumitru Oprea, Alin Tişe,

Valeriu Todiraşcu – Grupul parlamentar al PDL;

- Teiu Păunescu, Valer Marian – Grupul parlamentar al PP-DD;

- Mihai Niţă – Grupul parlamentar al PC.

Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către senatori:

Doamna Gabriela Firea:

Declaraţia politică se intitulează „Violenţa în familie există, chiar dacă vrem sau nu să

recunoaştem!”.

Prevenirea şi combaterea violenţei domestice, ce afectează în primul rând femeile, dar şi copiii

şi familia în întregul său, reprezintă obiective prioritare pentru organizaţiile internaţionale, guvernele şi

statele lumii şi ar trebui să reprezinte o preocupare zilnică a fiecăruia dintre noi.

Vă reamintesc că, potrivit Rezoluţiei nr. 54/134 a Adunării Generale a ONU din 1999, data de

25 noiembrie este Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor.

Violenţa domestică era anul trecut principala cauză de mortalitate a femeilor între 19 şi 44 de

ani, înaintea conflictelor armate, a cancerului sau a accidentelor rutiere, potrivit europarlamentarului

britanic Sandra Barnes, raportor al Congresului Puterilor Locale şi Regionale din Europa privind

violenţa asupra femeilor.

În România, în perioada 2004 – 2011 au fost raportate peste 82 000 de cazuri de violenţă

domestică şi 800 de decese din această cauză. Aceste valori sunt însă subestimate. Datele unui studiu

realizat în iulie 2013, la nivel naţional, de INSCOP arată că peste 40% dintre români au auzit de cazuri

- 12 -

de violenţă în familie printre cunoscuţii lor. Dintre aceştia, 70% au declarat că victima violenţei fusese

soţia şi doar 4,4% au declarat că soţul fusese supus violenţei domestice. Mai mult, 30% dintre cei care

au răspuns la acest sondaj consideră că „femeile mai sunt bătute şi din vina lor”.

Potrivit altor date oficiale, de la Inspectoratul General al Poliţiei Române, în anul 2011 a

crescut cu 10% numărul sesizărilor privind infracţiunile de violenţă în familie faţă de 2010. Cu toate

acestea, din totalul infracţiunilor sesizate, doar în 22,6% din cazuri s-a dispus începerea urmăririi

penale. Acest lucru se explică prin faptul că femeile pregetă să depună plângeri din motive financiare,

sentimentale sau legate de protejarea copiilor.

Privind aceste date, putem spune că ne confruntăm cu un fenomen semnificativ şi foarte

îngrijorător, chiar în condiţiile în care cadrul legislativ şi de reformă în domeniul prevenirii şi

combaterii violenţei în familie a evoluat foarte mult în ultimii ani.

În decembrie 2012, Guvernul a aprobat un document extrem de important, Hotărârea

Guvernului nr. 1156/2012 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru prevenirea şi combaterea

fenomenului violenţei în familie pentru perioada 2013 – 2017, precum şi Planul operaţional pentru

implementarea acestei strategii. Acest document conţine un set de măsuri menite să contribuie la

diminuarea actelor de violenţă în familie, să reducă riscul recidivei şi să susţină psihologic victimele.

Mai sunt însă foarte multe de făcut în acest domeniu!

Numărul poliţiştilor ce acţionează la nivel naţional este redus şi, de cele mai multe ori, cazurile

de violenţă domestică nu sunt tratate precum urgenţe, aşa cum se întâmplă în cazul infracţiunilor

grave. Potrivit unor statistici Eurostat din 2011, România ocupa locul 18 în Uniunea Europeană ca

număr de poliţişti la 1 000 de locuitori. Potrivit acestor statistici, numărul poliţiştilor la mia de locuitori

este dublu în ţări precum Italia – 5,66 poliţişti la mia de locuitori, Spania – 5,39, Bulgaria – 4,36.

România are 2,28 poliţişti la mia de locuitori.

Consider că este nevoie de suplimentarea numărului de poliţişti, astfel încât să existe

posibilitatea de apelare nonstop în cazul unor infracţiuni domestice. De asemenea, este esenţială

pregătirea acestora pentru situaţiile dificile şi delicate generate de cazurile de violenţă domestică. În

Austria, de exemplu, poliţistul care intervine are dreptul, dacă apreciază că violenţa se poate repeta în

viitorul apropiat, să evacueze temporar agresorul din locuinţă pentru patru săptămâni. În primele trei

zile după evacuare, o divizie specială de poliţie verifică respectarea acestuia şi îi informează, pe ambii,

în legătură cu consecinţele legale ale faptelor.

Este benefic faptul că justiţia poate da ordin de protecţie în favoarea victimelor violenţei. Fac

însă apel la autorităţile competente să definitiveze cu celeritate ghidurile privind procedurile de

instrumentare a cazurilor de violenţă în familie pentru poliţişti, judecători şi procurori, pentru ca aceste

ordine de restricţie să poată asigura securitatea necesară celor care au nevoie de ele.

- 13 -

Un alt aspect extrem de important vizează numărul de adăposturi pentru femeile abuzate. La

nivelul anului 2012, numărul adăposturilor pentru femei abuzate la nivel naţionale era de 50. Este un

număr infim! Nu ne putem permite ca la aceste adăposturi să se stea la coadă!

De asemenea, consider că semnarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi

combaterea violenţei împotriva femeilor şi violenţei domestice, cunoscută sub numele de Convenţia de

la Istanbul, ar fi un pas important pentru apărarea drepturilor femeilor din România şi încă un obstacol

pus în faţa violenţei împotriva femeilor.

Domnul Petru-Alexandru Frătean:

Declaraţia politică este intitulată „Prioritatea pentru dezvoltarea câmpiei mureşene”.

Câmpia mureşeană, parte integrantă a colegiului pe care îl reprezint în Senatul României, este

întruchiparea idilică a satului transilvănean: o zonă preponderent rurală, cu oameni harnici, aşezaţi,

adevăraţi ardeleni, care, cultivându-şi pământul până la ultima bucată şi crescând animale, muncind

din greu, au reuşit, în ciuda unor lipsuri evidente de resurse, să iasă din sărăcie şi să schimbe faţa

comunităţilor în care trăiesc. E dovada că omul sfinţeşte locul.

În egală măsură, primarii şi autorităţile locale se preocupă pentru ca în aceste comunităţi să existe

drumuri modernizare, şcoli primitoare pentru copiii familiilor care au ales să rămână acasă şi să-şi facă

un rost aici, cabinete medicale, toate cele necesare pentru ca viaţa acestor oameni să fie cât mai uşoară

şi mai bună. Vreau să-i felicit pe toţi aceşti primari pentru interesul dat şi pentru grija cu care se

apleacă asupra nevoilor comunităţii. Primari ca aceştia duc greul administraţiei şi, majoritatea dintre ei,

aflaţi la al doilea sau la al treilea mandat, au trăit nouă ani de opoziţie grea, ani în care, sub presiunea

diferitelor ameninţări, s-au străduit să facă câte ceva din puţinul pe care l-au avut, în condiţiile în care

Guvernul PDL a direcţionat fondurile pe criterii politice, lăsând comunităţi întregi să sufere doar

pentru că primarul nu era unul de-al lor.

În această zonă de câmpie, principala problemă încă nerezolvată este alimentarea cu apă şi

canalizarea. Sunt peste 10 unităţi administrativ-teritoriale, care formează o zonă geografică compactă,

cu o populaţie de circa 30 000 de locuitori, care încă nu au acces la un sistem de alimentare cu apă

potabilă şi canalizare.

Ştim cu toţii că factorul de mediu cu cel mai mare impact asupra populaţiei este apa, având în

vedere importanţa sa vitală pentru sănătate, confort, creşterea gradului de igienă, dar şi pentru

agricultură, activităţi productive sau servicii care să crească potenţialul de dezvoltare şi de atractivitate

al comunelor şi satelor. La fel de importantă este şi problema canalizării localităţilor, fiind necesar ca

atât alimentarea cu apă, cât şi canalizarea să se realizeze concomitent.

Este nevoie ca în cel mai scurt timp posibil să rezolvăm această problemă pentru cele circa 10 000

de gospodării din câmpia mureşeană, o problemă care depăşeşte capacitatea de gestiune şi finanţare a

- 14 -

autorităţilor locale. Vreau să atrag atenţia asupra acestei probleme, în special dat fiind contextul actual

în care se conturează proiectul descentralizării, se discută bugetul pentru anul 2014 şi se configurează

strategiile pentru perioada de programare financiară din bani europeni 2014 – 2020.

Sunt convins că un astfel de proiect de anvergură, care este o prioritate locală şi regională şi

care trebuie promovat, aşa cum este firesc, de la nivelul consiliului judeţean, va găsi un feedback

pozitiv la nivelul autorităţilor centrale, pentru că interesul meu şi al nostru, al social-democraţilor, este

să dăm fiecărui român, indiferent dacă e din mediul rural sau urban, şanse egale la un nivel de trai

decent şi bine meritat, corespunzător secolului în care trăim.

Domnul Nicolae Mohanu:

Declaraţia politică se intitulează „Eforturi pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ pentru

funcţionarea mecanismului de verificare a procedurilor de achiziţii publice”.

Stimaţi colegi,

Accesarea fondurilor europene destinate României pentru perioada 2007 – 2013, pentru cele

şapte programe operaţionale – Transport, Mediu, Regional, Dezvoltarea Resurselor Umane, Creşterea

Competitivităţii Economice, Dezvoltarea Capacităţii Administrative şi Asistenţă Tehnică – consemnează,

din păcate, un eşec inedit în Uniunea Europeană şi atrage după sine mari corecţii financiare pe care

România trebuie să le plătească.

Concluzia monitorizării Comisiei Europene este una sumbră: „Sistemul de management şi

control a funcţionat necorespunzător.”

Măsurile Guvernului Ponta au vizat şi vizează îmbunătăţirea sistemului de verificare a

achiziţiilor publice derulate în proiectele finanţate din instrumentele structurale, cauza principală a

deficienţelor. A fost creat şi îmbunătăţit cadrul legislativ, instituţional şi procedural pentru

funcţionarea mecanismului de verificare a procedurilor de achiziţii publice, astfel încât să se realizeze

condiţiile necesare pentru prevenirea fraudelor şi evitarea blocajelor în implementarea programelor.

Însă cred cu tărie că munca Guvernului, deşi susţinută şi intensificată în acest domeniu, nu este

suficientă. Cred că este nevoie, stimaţi colegi, să sprijinim intensiv, la nivel parlamentar, eforturile

Guvernului de a recredibiliza imaginea României şi de a-i oferi un statut respectabil în Uniunea

Europeană, înţelegând totodată că Guvernul nu poate şi nu trebuie să fie singurul responsabil de

gestionarea problemelor din sistem, întrucât nimic nu se poate realiza fără muncă de echipă susţinută.

Este nevoie să lucrăm împreună la asigurarea unei stări de echilibru şi disciplină care ne va

permite să recredibilizăm imaginea României în plan extern.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Anghel:

Declaraţia politică este intitulată „Proiectul E-VIZA”.

- 15 -

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Doresc să salut iniţiativa Ministerului Afacerilor Externe de a lansa p roiectul E-VIZA –

portal electronic pentru facilitarea procesului de obţinere a vizelor. Consider că proiectul este o măsură

eficientă care va contribui semnificativ la îmbunătăţirea sistemului de procesare a cererilor de viză

pentru România, prin crearea acestui nou serviciu electronic care va permite solicitanţilor să îşi

întocmească on-line dosarul de aplicare. De asemenea, cred că acest proiect va avea un impact pozitiv

în ceea ce priveşte turismul, sectorul de afaceri şi sistemul universitar, domenii pentru care aplică cel

mai des solicitanţii de viză pentru România, şi, pe de altă parte, va conferi consulilor români

posibilitatea de a presta un serviciu modern, oferind un instrument de lucru care va permite o mult mai

bună gestionare şi soluţionare în timp a cererilor de vize. Acest portal va contribui la facilitarea

accesului solicitantului de viză către misiunile diplomatice ale României, reprezentând în acelaşi timp

un portal de informaţii pentru aplicanţi, ajutându-i în acest fel să aibă pregătit dosarul când ajung la

ghişeu şi reducând astfel durata de aşteptare, cu respectarea tuturor rigorilor care se impun în materie

de acordare de vize.

Sunt de părere că lansarea acestui portal este un pas deosebit de important în ceea ce priveşte

îmbunătăţirea comunicării şi serviciilor oferite de misiunile diplomatice ale României aflate

pretutindeni în lume, precum şi un punct de plecare pentru elaborarea şi implementarea de soluţii care

să vină atât în sprijinul cetăţenilor străini care îşi doresc să vină în ţara noastră, cât şi în sprijinul

românilor de peste graniţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

Declaraţia politică se intitulează „Să fim mai uniţi, mai solidari!”.

Stimate colege şi stimaţi colegi senatori,

Am venit de multe ori în faţa dumneavoastră, de cele mai multe ori pentru a fi critic în legătură

cu multe dintre racilele care macină diverse segmente ale societăţii româneşti. Pe bună dreptate, cu

convingerea că ignorarea sau complacerea din raţiuni de calcul politic ar fi la fel de păguboase ca

actele criticate în sine sau chiar mai grave.

Şi nu mă voi abate de la acest drum, pe care îl consider corect şi cinstit în raport cu considerentele

valorice ale celor care mi-au încredinţat votul şi au decis că merit să îi reprezint.

Însă astăzi mesajul meu nu va fi critic. Apropierea zilei de 1 Decembrie mă îndeamnă mai

degrabă spre un mesaj de unitate, de solidaritate, de patriotism, dacă vreţi. Valori demne şi

fundamentale ale oricărui popor şi la care, din nefericire, ne raportăm, din ce în ce mai des, cu prea

puţină deferenţă, cu din ce în ce mai puţin respect.

- 16 -

Prinşi în mâlul disputelor televizate zilnic, uităm, de cele mai multe ori, să ne ridicăm privirile

şi gândurile către aceste valori care au stat la baza formării acestui stat, la naşterea acestei naţiuni.

Nu cred că este deloc pompoasă afirmaţia că este obligaţia noastră de serviciu să fim

responsabili şi serioşi atunci când ne raportăm la aceste valori, care se subscriu oricărui program de

guvernare. Şi fiecare segment din societate ar trebui condus, cu grijă şi responsabilitate, spre

îndeplinirea obiectivelor sale, prin dialog cinstit şi cu asumarea unor termene care să fie respectate de

toate părţile. Pentru că unitatea, solidaritatea şi patriotismul nu trebuie doar clamate sau asumate

declarativ, sunt valori pe care orice naţiune demnă le respectă prin fapte. Aceasta îi educă pe membrii

ei, încă de la cele mai fragede vârste, în spiritul acestor valori şi are grijă ca, de-a lungul evoluţiei

societăţii, lucrurile să nu scape de sub control.

Aşa gândesc eu şi mă bucur că actualul Guvern, prin vocea primului ministru, încearcă să

readucă aceste valori în prim-plan, prin punerea în practică a celor mai multe dintre angajamentele

asumate prin Programul de guvernare şi prin recuperarea multora dintre întârzierile pe care România

le-a înregistrat în ultimii ani, dar şi prin scoaterea în dezbatere publică a unor dosare economice care

au zăcut ani de zile, din lipsă de curaj, prin sertare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Liviu Donţu:

Declaraţia politică este intitulată „Criza de identitate a ministrului Varga, tradusă în Codul silvic”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Dacă nu erau destule de rezolvat, în mod urgent, atent şi responsabil, iată că, stimaţi colegi, mai

avem şi un aşa-zis Cod silvic, denumit Proiect de lege de modificare şi completare a Legii nr. 46/2008,

care vine să schimbe. Toate bune şi frumoase, însă teama mea este aceea că aceste schimbări nu

reprezintă, în forma actuală, decât, iertată-mi fie exprimarea, o cârpăceală, ca şi cum acest proiect vital

ar fi un cauciuc ce trebuie recondiţionat prin vulcanizare.

Astfel, am ajuns în stadiul în care suntem solicitaţi să avizăm, să dezbatem şi, eventual, să şi

votăm un proiect ce devine, de la o zi la alta, un cod politic, nicidecum unul silvic.

Cu tot respectul, am impresia că doamna ministru delegat pentru ape, păduri şi piscicultură

practică politica struţului, care, atunci când nu se ascunde cu capul în nisip, aleargă, nici el nu ştie

pentru ce, dar aleargă; şi o face temeinic, părând a avea un scop.

Atunci când aţi primit avizul nostru, al parlamentarilor, în funcţia actuală, cu toţii ne-am gândit

că este vorba de un specialist în chestiuni de o înaltă ţinută, responsabilitate şi grijă faţă de acest sector

extrem de important al economiei româneşti, şi nu numai.

- 17 -

Din păcate, în acest moment, doamna ministru dezamăgeşte votul nostru. Şi ca să ajungem la

ceea ce ne interesează pe toţi, ţin să îi reamintesc doamnei ministru că excesul de zel din motivaţii

politice evidente, unul tradus prin concedierea în masă a muncitorilor din domeniul forestier şi

exprimarea unui veto complet arbitrar în privinţa celor care gestionează domeniile silvice şi lipsa de

atenţie la incriminări ce duc la urmări şi consecinţe cu aspect legal, ne arată nouă tuturor felul în care

Domnia Sa înţelege să gestioneze această problemă.

Doamnă ministru,

Vă reamintesc, dacă cumva aţi uitat, că, în cazul unui astfel de elan şi exces de zel ce

caracterizează, se pare, manifestarea mandatului dumneavoastră, aţi mers într-unul din judeţele ţării şi

aţi ţinut să înfieraţi şi să demascaţi o serie de oameni din cadrul personalului silvic din zonă, mergând

până la a nominaliza şi muncitorii forestieri pe care îi consideraţi vinovaţi de acte cu caracter

infracţional, neţinând cont de un aspect pe cât de minor, pe atât de relevant. Aceşti domni la care aţi

făcut referire sunt reprezentanţi ai PNL şi PDL, deci cu numiri şi funcţii politice. Ceva mai relevant de

atât doriţi, doamnă ministru, tocmai dumneavoastră, care politizaţi actualul proiect de lege?

Deci, doamnă ministru, atunci când porniţi cu caietul de sarcini politice la a face dreptate şi la

un nou Cod silvic, aduceţi-vă aminte şi de aceste aspecte extrem de jenante pentru condiţia

dumneavoastră actuală. A nu se înţelege, subliniez, că sunt de acord şi susţin infracţionalitatea de orice

gen şi, mai ales, în domeniul silvic, cu atât mai mult cu cât Suceava, judeţul pe care îl reprezint ca

parlamentar, este judeţul cu cea mai mare întindere forestieră a ţării.

Tocmai pentru că doresc eradicarea acestui gen de infracţionalitate, şi nu numai, repet, şi

tocmai pentru că sunt de părere că noi, Parlamentul României, cei care avem înalta îndatorire morală

de a întocmi legi, deci ordine şi dreptate pentru ţară şi oamenii ei, vă anunţ, doamnă ministru, că voi

face tot ce îmi stă în putinţă ca aceste legi să funcţioneze şi ca tot sistemul infracţional să dispară.

Această modificare pare să avantajeze marii investitori străini din domeniu, în detrimentul micilor

investitori români, care vor concedia personal.

În încheiere, aş dori să vă transmit, doamnelor şi domnilor, că este momentul să dăm cu toţii

dovadă, parlamentari şi miniştri, de o atenţie sporită şi de o reală preocupare pentru ca problema

pădurilor ţării noastre să fie o dată pentru totdeauna rezolvată, cei care depun eforturi pentru exploatarea

corectă şi menţinerea în viaţă a acestui patrimoniu inestimabil să poată beneficia de toate prerogativele

muncii lor, iar cei care nu cunosc noţiunea de lege şi muncă corectă să fie pedepsiţi în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Gabriela Creţu:

Declaraţia politică se intitulează „Nu da, dăruieşte!”.

- 18 -

„Ileana; 18 ani; căsătorită; însărcinată în şase luni; urâtă de soacră; bătută crunt de soţ; copilul

omorât; ajunge la spital în stare gravă; el e luat în evidenţă (!) de Serviciul privind Combaterea

Violenţei în Familie; ea ar vrea să divorţeze, dar nu vrea ca el să ajungă la închisoare; abia a început

viaţa şi a suferit pentru două. (…)

Ileana (alta); 53 de ani; foarte curată şi extrem de harnică; munceşte întruna, oriunde; intră în

curtea vecinilor, ia sapa şi prăşeşte grădina; cară apă; dacă îi dai ceva, e foarte fericită; dacă nu-i dai,

nu se supără; are bărbat – şofer, o bate, o ignoră şi nu aduce nimic acasă; are casă; are fii; când nu o

bat, o ignoră şi nu o ajută cu nimic; are tată; o bate şi îi vorbeşte urât; ieri a bătut doi pari şi a legat o

sârmă ca să o împiedice să treacă cu vaca prin curtea lui; şi-a construit singură un bordei de lut unde

doarme când ajunge de la muncă, noaptea; a muncit toată viaţa ca o roabă, nu va avea o pensie şi

nimeni nu va plăti pentru nefericirea acestei femei. (…)”

Sunt două cazuri reale. Pe amândouă le-am întâlnit în aceeaşi zi. Ca ele mai sunt însă milioane.

Una din trei femei a fost bătută, forţată să facă sex sau abuzată de-a lungul vieţii; asta arată studiile

ştiinţifice. Realitatea lor tristă este însă trecută sub tăcere; în societatea noastră românească, în special.

În alte ţări, violenţa exercitată împotriva femeii este plasată mai sus pe agenda guvernelor; se

promovează măsuri concrete, se fac paşi înainte. Şi la noi se fac, dar într-o mare discreţie. Nu cred că e

nepăsare; este un fel de ruşine nerecunoscută, ruşinea de a recunoaşte că pe lângă fiecare victimă a

violenţei există şi un agresor.

Organizaţia Naţiunilor Unite a decis să se marcheze, în 25 noiembrie, Ziua Internaţională

pentru Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor, ca semn al angajamentului statelor membre de a

merge împreună pe acelaşi drum. Nenorocirea este că schimbarea nu se produce de la sine. Câteva

organizaţii ale societăţii civile încearcă de ani buni să sensibilizeze societatea şi să amelioreze situaţia;

efortul lor este mare şi lăudabil, rezultatul este mic, prin comparaţie cu amploarea fenomenului. Câteva

membre ale Parlamentului – rareori vreun membru – s-au alăturat acestui efort de-a lungul timpului; cu

tot sufletul. Instituţiile statului nu au însă suflet.

Maşinăria socială este greu de mişcat, reglementările care există – ele există! – sunt imperfecte în

formă, inaplicabile în conţinut sau neaplicate în fapt. Mai mult însă decât altele, aceste reglementări ascund

adevărata problemă, o machiază şi o deghizează, în loc să o rezolve. Noi nu interzicem violenţa asupra

femeii. Reglementarea noastră se referă, în general, la violenţa în familie. Acolo sunt amestecate, în aceeaşi

oală, violenţa istorică la care sunt supuse femeile în societate pentru faptul de a fi femei, cu violenţa asupra

copiilor, bătrânilor sau bărbaţilor; în statistici, la fel.

Frecvenţa şi cauzele acestor violenţe sunt radical diferite; soluţiile sunt diferite. Amestecându-le,

nu facem decât jocul celor care vor să ţină capacul pe oală; la noi, această problemă nu există, e

minoră! Că femeile nu contează, este mai greu de spus cu voce tare, chiar şi în România…

- 19 -

Deocamdată, o majoritate încă tolerează, ca un lucru natural, faptul că bărbaţii pot să-şi

lovească şi umilească partenerele; şi că ele ar trebui să accepte asta, de asemenea; de dragul familiei,

de ochii lumii, spre binele copiilor… Pentru copii însă, nu trebuie să tolerăm şi acceptăm! Experienţa

violenţei face deja parte din viaţa multora; încă de la naştere; chiar mai devreme; femeile însărcinate

sunt mai mult decât altele lovite. 70% dintre femeile cu vârste între 15 şi 45 de ani care sunt victime

ale omorului sunt ucise de partenerul lor de viaţă. Or, copiii care cresc şi se socializează în violenţă

riscă să o reproducă la maturitate…

Violenţa asupra femeii nu are legătură cu biologia noastră; nu s-a născut odată cu bărbaţii şi nu

trebuie să moară odată cu noi. Ea este un produs al proceselor de socializare, al modelelor pe care le

promovăm; ele nu sunt eterne; nici măcar universal valabile. În multe comunităţi, violenţa asupra

femeii nu există astăzi şi nu a existat vreodată. Ele reprezintă o speranţă că este posibil şi în

societatea noastră; reprezintă şi un avertisment – obiceiurile, regulile şi valorile responsabile de

perpetuarea violenţei trebuie schimbate.

Astăzi este ultima zi a campaniei internaţionale de combatere a violenţei împotriva copiilor şi

tinerilor (1 – 19 noiembrie); luni este 25 noiembrie. Îndrăznesc să vă adresez un apel: să strângem

rândurile şi să acţionăm cu mijloacele pe care le avem la dispoziţie pentru ca pedofilia, traficul de copii

şi femei, pornografia infantilă, prostituţia, violul, lovitura brutală venită din partea celui apropiat, în

propria casă, să ajungă parte a unei istorii pe care ne-o vom reaminti doar pentru a evita pericolul de a

o repeta.

Domnul Nicolae Moga:

Declaraţia politică este intitulată „Ziua Dobrogei – eveniment demn de luat în considerare”.

Se împlinesc 135 de ani de când Dobrogea a revenit la ţara-mamă, după semnarea Tratatului

de la Berlin. Pe 14 noiembrie 1878, Carol I citea două documente fundamentale prin care se arăta că

„Dobrogea face parte din România”.

Istoricii afirmă că data de 14 noiembrie 1878 reprezintă începutul modernizării Dobrogei, dar şi

un pas important spre Marea Unire de la 1918.

Între 14 şi 18 noiembrie 1878, Dobrogea a trăit momente istorice importante: la Babadag,

Tulcea şi Constanţa au sosit primele unităţi ale armatei române, iar la 23 noiembrie 1878 autorităţile

româneşti au preluat oficial administraţia Dobrogei.

Constanţa a trăit sărbătoarea primirii armatei române la 23 noiembrie. Steaguri tricolore

fluturau pretutindeni în oraş, iar în port navele diferitelor state arboraseră marele pavoaz cu sute de

drapele. Au participat la festivităţi peste 5 000 de persoane.

- 20 -

Instaurarea, de facto, a suveranităţii României în cadrul noilor frontiere maritime încununa un

act naţional de cea mai mare importanţă după Unirea Principatelor din 1859, şi anume restabilirea

autorităţii statului român asupra Dobrogei.

Noua faţadă maritimă, în lungime de 240 km, împreună cu portul său Constanţa, deschidea

României o largă fereastră spre mările şi oceanele lumii, permiţându-i să participe, sub aspect

economic, politic şi spiritual, la dialogul mondial, în spiritul tradiţiilor şi aspiraţiilor sale.

Pentru dobrogeni, unirea a însemnat conectarea la noile exigenţe ale epocii, o deschidere spre

progres şi civilizaţie. Statul român a aplicat o politică largă, înţelegătoare, de stimulare a activităţii

populaţiei dobrogene indiferent de naţionalitate. Dezvoltarea economică a cunoscut alte ritmuri,

îndeosebi în zona porturilor fluviale şi maritime. Tulcea şi Constanţa s-au impus ca principalele centre

de cultură.

Având în vedere importanţa evenimentului, am constatat cu mâhnire că marcarea a avut loc

numai pe plan local.

Doresc să sensibilizez cu acest prilej Ministerul Culturii, pentru ca pe viitor să aibă în vedere

înscrierea acestui important act în calendarul evenimentelor importante la nivel naţional.

Va mulţumesc.

Domnul Laurenţiu Florian Coca:

Declaraţia politică se intitulează „Anul economic 2013”.

În 2013, România este fruntaşa Europei la creşterea economiei. De câteva zile, de când

Eurostat a publicat date despre creşterea economică a ţării noastre, analiştii, politicienii şi ziariştii au

întors pe toate părţile aceste rezultate. Obişnuiţi cu veşti proaste, de criză şi austeritate, cu recentele

critici şi preziceri sumbre, mai că nu le vine să creadă că am atins în trimestrul al treilea din acest an o

creştere de peste 4% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2011. Este, într-adevăr, o creştere peste aşteptări,

care a surprins pe toată lumea, dar mai ales a surprins neplăcut pe adversarii Guvernului Ponta, căruia

până acum nu i-au dat nicio apreciere corectă sau şansă de reuşită în buna guvernare şi în dezvoltarea

economico-socială a ţării.

Datele sunt edificatoare şi măcar pentru un timp ar trebui să închidă gura cârtiţelor răuvoitoare

din structurile de putere ale statului. Industria şi anul agricol bun au contribuit din plin la creşterea

economică de 4,1%, aceasta fiind cea mai mare ascensiune a PIB de când a început criza mondială,

comparabilă cu cea din trimestrul al treilea al lui 2011. Faţă de al doilea trimestru din 2013, avansul

economiei a fost în T3 de 1,6%, aducând România pe poziţia de lider în topul european, cu cea mai

puternică creştere economică.

Pe ansamblul primelor nouă luni, PIB-ul a urcat cu 2,7%, potrivit datelor anunţate de Institutul

de Statistică. Conform unor estimări, pe tot anul s-ar putea atinge o creştere de 3%, potrivit lui Eugen

- 21 -

Sinca, analist şef al BCR, „Ziarul Financiar”. În trimestrul al doilea, economia a urcat cu doar 0,5%

faţă de precedentele trei luni şi cu 1,8% la semestru. Contribuţia pozitivă a agriculturii la creşterea

economică – în anii agricoli buni, ca 2011 sau 2013 – se înregistrează în trimestrele trei şi patru. La

rândul său, industria şi-a majorat contribuţia la formarea PIB spre 28%, prin intermediul exporturilor.

Mai devreme sau mai târziu, putem sconta pe impactul pozitiv al acestei performanţei

economice asupra investiţiilor străine şi autohtone, publice şi private, asupra bugetelor şi a veniturilor

cetăţenilor români.

Succesul acesta cade foarte bine, pentru că este de natură a da o mai mare încredere în atacarea

marilor obiective de investiţii şi proiecte de dezvoltare care vor asigura un ritm ascendent şi pe termen

lung de creştere a avuţiei naţionale şi a bunăstării oamenilor. Spun că succesul cade bine pentru că

începuse să se instaleze un curent de reţinere şi chiar de rezistenţă la iniţiativele guvernamentale de a

actualiza proiecte pe care guvernele anterioare doar le-au amânat, precum şi la noile obiective de

investiţii.

În final, sunt şi eu de acord cu aceia care spun că rezultatele economice dau măsura exactă a

bunei guvernări. Şi putem concluziona că Executivul condus de domnul Ponta încheie primul an de

guvernare cu o performanţă demnă de toată lauda, iar prin noul buget pune bazele unor rezultate

viitoare care vor crea alte stări neplăcute şi dificultăţi suplimentare competitorilor noştri politici.

Domnul Gheorghe Saghian:

Declaraţia politică este intitulată „Copiii instituţionalizaţi – problema noastră, a tuturor”.

Stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor,

Unul dintre subiectele de care suntem cu toţii conştienţi, dar căruia nu îi acordăm suficientă

atenţie este acela al copiilor instituţionalizaţi. Consider acest subiect unul sensibil şi care ar trebui să

dobândească o importanţă mai mare. Motivele sunt multiple şi deloc de neglijat.

Este momentul să acţionăm concret pentru ameliorarea situaţiei, mai ales în condiţiile în care

avem şi dovezi ştiinţifice pe baza cărora putem fundamenta legi, strategii şi acţiuni. Una dintre acestea

este reprezentată de studiul BEIP – Bucharest Early Intervention Project, început în 2000 de către o

echipă de cercetători din Statele Unite, conceput astfel încât să examineze efectele instituţionalizării

asupra dezvoltării creierului şi comportamentului copiilor şi să determine dacă aceste efecte pot fi

remediate în cazul dezinstituţionalizării, în acest caz – plasamentul în asistenţă maternală sau în

familie. Rezultatele acestui studiu, după 12 ani de muncă intensă, au fost prezentate la Palatul

Parlamentului în cadrul unei conferinţe din data de 13 noiembrie.

În primul rând, dacă este să ne referim la subiect în sine, copiii instituţionalizaţi se dezvoltă

mult mai dificil din punct de vedere biologic, emoţional şi comportamental decât cei care sunt plasaţi

în forme de îngrijire familială precum cele reprezentând asistenţii maternali ori familiile adoptive. Prin

- 22 -

urmare, calitatea vieţii acestor cetăţeni este inferioară celei a altor persoane care trăiesc în familii

adoptive sau a celor care nu au fost instituţionalizaţi niciodată.

În al doilea rând, având în vedere dificultăţile la nivel cognitiv, intelectual şi emoţional ale

acestor copii din instituţii, putem previziona că inserarea acestora în societate şi pe piaţa muncii va fi

deosebit de dificilă, acest lucru însemnând o nouă dificultate şi pentru stat, care va trebui să prevadă

cheltuieli sporite privind asistenţa acestora.

Mai departe, putem considera că sistemul sanitar va înfrunta provocări tot mai mari din cauza

faptului că aceşti copii au nu doar o speranţă de viaţă redusă, dar sunt şi mult mai predispuşi la o serie

largă de afecţiuni, începând cu cele din spectrul psihiatric şi mergând până la boli neurologice grave.

În plus, gândindu-ne dintr-o perspectivă mult mai amplă şi de viitor, este necesar să ne

întrebăm la moştenirea noastră ca ţară, la viitorul nostru în condiţiile în care copiii părăsiţi şi neglijaţi

nu sunt integraţi la timp în unităţi familiale care să le creeze cadrul propice dezvoltării normale.

Numărul tot mai mare al copiilor abandonaţi trebuie privit şi din punctul de vedere al nevoii

unei prevenţii pe care statul trebuie să o facă prin implementarea unor direcţii de educare concretă a

tinerilor aflaţi la vârsta reproducerii. Să ne gândim constant la felul în care putem ameliora situaţia

copiilor abandonaţi, dar şi la felul în care putem reduce numărul acestora prin reglementări clare ale

atribuţiilor părinteşti şi mai ales a sancţiunilor la care părinţii trebuie să se supună în situaţia neglijării,

abandonării copiilor.

Alte măsuri ar putea include dezvoltarea unui sistem de protecţie a copilului care identifică cu

grijă familii sigure şi eficiente care pot avea grijă de copiii abandonaţi sau orfani, dezvoltarea unei

reţele de asistenţă maternală de înaltă calitate, bine întreţinută, menţinută şi monitorizată, formată din

asistenţi maternali care primesc suportul profesional pentru a avea competenţa educării şi formării

acestor copii.

Mai mult, statul trebuie să furnizeze copiilor abandonaţi şi orfani suport educaţional şi

psihologic de durată, colaborând îndeaproape cu specialiştii în domeniu. Toate aceste măsuri necesită

o temelie legislativă clară şi completă, precum şi conjugarea eforturilor Ministerului Muncii, Familiei,

Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Educaţiei

Naţionale.

Domnul Florin Constantinescu:

Declaraţia politică se intitulează „Listarea Romgaz – un succes răsunător”.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Săptămâna trecută, pe 12 noiembrie, a avut loc cea mai mare listare a ultimului deceniu.

Romgaz, producătorul de gaze, evaluat la trei miliarde de euro, a devenit companie publică prin

- 23 -

listarea acţiunilor la bursă. Oferta publică iniţială de acţiuni Romgaz a fost cea mai mare de până

acum, adresată publicului larg. Statul a vândut 15% din companie pentru aproape 391 de milioane de

euro. Circa 36% din banii strânşi din vânzarea acţiunilor Romgaz au venit de la investitorii străini care

au cumpărat instrumente financiare numite certificate de depozit (GDR-uri) de la Londra, iar restul de

64% din bani au provenit din achiziţia directă de acţiuni.

Prima zi de tranzacţionare a acţiunilor Romgaz a marcat recorduri: preţul acţiunii Romgaz a

atins 35,85 lei, cu aproape 20% peste preţul de 30 de lei/acţiune la care s-a încheiat oferta, iar rulajul

cu acţiuni de pe bursă a atins maximumul ultimilor doi ani, respectiv 24,3 milioane de euro.

Oferta Romgaz şi, mai apoi, listarea s-au derulat concomitent pe două burse: la Bucureşti şi la

Londra. A fost o premieră în istoria privatizărilor româneşti, un semnal pozitiv pe care România l-a

transmis către pieţele de capital.

Stimaţi colegi,

Analiştii internaţionali consideră că oferta publică iniţială a Romgaz demonstrează că sectorul

energetic autohton este foarte atractiv pentru investitori, cu un bun potenţial de dezvoltare. În presa

internaţională au apărut deja reacţii pozitive referitoare la listarea Romgaz. De exemplu, „The

Financial Times” subliniază că România a realizat cea mai mare oferta publică iniţială din istorie şi

una din cele mai importante din Europa de Est. Jurnaliştii britanici susţin că Romgaz a câştigat forţă

prin această mişcare şi activităţile ei ulterioare vor fi mai transparente.

De altfel, unul dintre cele mai mari beneficii pe care îl poate obţine o companie din dubla

listare este atragerea de investitori noi, câştigarea unui capital de imagine.

Aş dori să menţionez aici şi beneficiul României. Privatizările, în general, au fost privite cu

reticenţă de societatea românească. În anii ’90 ne bântuia sloganul „Nu ne vindem ţara!”. După 1997,

asistam la privatizări pe mai nimic, mari companii fiind vândute pe un dolar sau pe un euro. În prezent

însă, Guvernul USL a înţeles să acţioneze în favoarea transformării României într-un pion important

pe piaţa de energie.

Consider că sunt în asentimentul colegilor mei şi cred că aşa trebuie să gândească şi colegii din

alte formaţiuni politice – priorităţile întregii clase politice trebuie să fie: reducerea unor decalaje faţă

de partenerii europeni, asigurarea independenţei energetice, dar şi valorificării resurselor naturale.

Pentru o Românie puternică, trebuie să asigurăm o creştere economică consistentă. Asta îşi

doresc românii. Acesta este obiectivul nostru pe termen lung.

Trebuie să învăţăm din experienţele altor state. Aşa cum bine ştiţi, modelul polonez a condus la

o creştere economică, chiar şi pe perioada crizei, prin listarea la bursă a peste 100 de firme, multe cu

capital privat.

- 24 -

Exemplul Romgaz poate fi folosit cu succes pentru vânzarea pachetelor minoritare de la alte

companii, cum ar fi Hidroelectrica sau Electrica. Prin listarea Romgaz şi prin ceea ce se va întâmpla cu

alte companii, România transmite un mesaj puternic mediului economic internaţional. România îşi

manifestă deschiderea către lume, dovedeşte că poate utiliza un potenţial pe care nu l-a folosit până

acum şi poate deveni un actor important pe piaţa de energie.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai-Viorel Fifor:

Declaraţia politică este intitulată „Creşterea pensiilor, o măsură salutară a Guvernului Ponta”.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Măsurile economice pe care le va lua Guvernul anul viitor au fost în ultimele zile în atenţia

publică. Vorbim de introducerea unor taxe menite să diminueze evaziunea fiscală şi să atragă bani la

bugetul de stat. De asemenea, vorbim de majorări salariale şi de creşterea pensiilor, două dintre

promisiunile făcute de Guvernul Ponta şi care, iată, sunt respectate.

Creşterea pensiilor a fost criticată în mai multe rânduri în ultima perioadă. Potrivit proiectului

de buget pentru anul viitor, valoarea punctului de pensie se va majora cu 3,76% în 2014. Asta

înseamnă că punctul de pensie va creşte de la 762,1 lei la 790,8 lei. Au fost voci care au spus că

Executivul ia măsura creşterii pensiilor strict în scop electoral, având în vedere că în 2014 avem

alegeri europarlamentare şi prezidenţiale.

Eu vreau să contrazic această percepţie. Din punctul meu de vedere, nici această majorare nu

este suficientă. Pensionarii au nevoie de venituri mai mari, pentru că, din nefericire, ei reprezintă

categoria de populaţie cea mai afectată de criza financiară. Este o realitate că, odată cu vârsta, vizitele

la medic sunt tot mai dese, medicaţia pe care sunt nevoiţi să o cumpere cei vârstnici fiind de cele mai

multe ori înrobitoare ca preţ, în raport cu venitul familiilor de pensionari. Cheltuielile curente, apoi, cu

întreţinerea, hrana sau, pur şi simplu, cu plata taxelor către stat, la care tot ei, pensionarii, sunt primii,

reprezintă, deseori, un efort financiar greu de suportat de la lună la lună.

Celor mai mulţi vârsta nu le permite să mai muncească, pensia reprezentând singurul venit de

care beneficiază. De muncit, au făcut-o destul de-a lungul vieţii, contribuind, ca orice salariat, la

bugetul statului. Aceşti oameni, bunici sau părinţi, îşi merită cu prisosinţă pensia, tot aşa cum merită şi

un trai decent, care să le facă ultima parte a vieţii mai luminoasă, mai uşoară. Pensionarii nu sunt

asistaţi sociali, ei sunt oamenii a căror vârstă trebuie respectată prin măsuri financiare susţinute.

Da, creşterea pensiilor este o promisiune ce va fi îndeplinită, o măsură pe care orice guvern ar

fi trebuit să o aibă în vedere. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat în ultimii ani, într-o guvernare

portocalie furibund îndreptată împotriva cetăţenilor acestei ţări.

- 25 -

Guvernul Ponta operează în 2014 cea de-a doua creştere a pensiilor. Anul acesta valoarea

punctului de pensie a crescut cu 29,2 lei faţă de 2012. Cu siguranţă, dacă economia o va permite, în

fiecare an de mandat va fi operată o nouă majorare. Asta, pentru că Guvernul Ponta îşi respectă

promisiunile făcute românilor. Motiv pentru care nu pot decât să felicit Executivul pentru efortul făcut

în interesul pensionarilor din această ţară.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Cordoş:

Declaraţia politică se intitulează „Eficienţa pieţei muncii – actualitate şi perspective”.

Stimaţi colegi,

Eficienţa pieţei muncii, unul din parametrii ce indică starea de sănătate a unei economii, a fost

în atenţia USL încă de la preluarea guvernării în anul 2012 şi a devenit una din principalele direcţii de

dezbatere şi acţiune.

Calculul eficienţei pieţei muncii este strâns legat de gradul de ocupare al populaţiei, numărul

mediu al salariaţilor şi timpul efectiv lucrat, care, în România, nu se calculează la nivelul întregii

economii, ci pe sectoare de activitate. O analiză a evoluţiei acestor factori poate oferi o imagine destul

de exactă asupra eficienţei muncii.

Resimţind încă influenţa crizei, 2013 a adus câteva schimbări în evoluţia pieţei muncii din

România, în privinţa domeniilor de activitate în care s-au făcut noi angajări, a sectoarelor nevoite să

blocheze procesele de recrutare şi a oportunităţilor de angajare la nivel local sau internaţional.

Potrivit datelor oficiale publicate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă,

numărul şomerilor era de 428 866 de persoane la finele lunii septembrie 2013. Un progres faţă de

maximumul atins în 2010, de 670 247 de persoane.

Procentual vorbind, rata şomajului este pe un trend descrescător, de la 5,66% din populaţia

activă, înregistrat în ianuarie 2013, la 4,73% în septembrie 2013, fiind în acelaşi timp şi minimumul

din ultimii ani. Remarcabilă este şi reducerea la finele trimestrului al III-lea a procentului şomerilor

care nu beneficiază de indemnizaţie, la 61,99%, faţă de 70,76%, înregistrat în 2013.

Dacă agricultura, cu 29,1% gradul de ocupare, este un domeniu fruntaş, în sectorul industrial

intenţiile de angajare cele mai ferme se raportează în industria prelucrătoare, la polul opus situându-se

domeniul construcţiilor. De menţionat este şi expansiunea la nivel naţional a ponderii serviciilor cu

12,2 puncte procentuale, de la 38,8% la 51%, care a promovat România pe locul al doilea în spaţiul

european în acest domeniu.

O altă preocupare a Guvernului Ponta este creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă pentru

persoane cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani, care acum este de 64%, cu 57,4% la femei şi 71,6%

la bărbaţi. Trebuie avut în vedere faptul că, la nivelul Uniunii Europene, obiectivul de ocupare al

- 26 -

Strategiei Europa 2020 prevede ca 75% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani să aibă un

loc de muncă.

Valorile nominale ale parametrilor analizaţi mai sus duc la plasarea pe locul 110 din 148 de ţări

analizate în ceea ce priveşte eficienţa muncii şi pe locul 76 în clasamentul general al competitivităţii.

Nu este o poziţie rea, însă ne arată că mai avem mult de muncă în ceea ce priveşte munca.

Stimaţi colegi senatori,

Consider că principalele direcţii de acţiune pentru eficientizarea pieţei muncii în ideea creşterii

competitivităţii economiei româneşti vor trebui să fie orientate spre adoptarea unei legislaţii a muncii

care prin toate componentele ei, relaţiile de muncă angajat-angajator şi dialogul social, să încurajeze

încadrarea în muncă a unui procent din populaţia activă apropiat de media europeană.

O altă direcţie de acţiune, generală la nivelul Uniunii Europene, ar putea fi continuarea

demersurilor de implementare a economiei sociale, care, în România, va avea ca efect generarea de

locuri de muncă, revigorarea pieţei muncii şi, implicit, creşterea eficienţei acesteia.

Vă mulţumesc.

Domnul Liviu-Marian Pop:

Declaraţia politică este intitulată „Pensia medie şi salariul minim vor depăşi pentru prima dată

nivelul de 200 de euro în România”.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

După cum ştiţi, Guvernul a aprobat bugetul public pentru 2014, care a fost fundamentat în

funcţie de următorii indici: creştere economică de 2,2%, inflaţie medie anuală de 2,4%, un curs mediu

de 4,45 lei/euro, venituri totale de 32,9% din PIB, cheltuieli totale de 35,1% din PIB şi un câştig

salarial net lunar de 1 676 de lei.

În ceea ce priveşte salariile, s-a adoptat o hotărâre care stabileşte ca salariul de bază minim brut

pe ţară garantat în plată să fie de 850 de lei lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2014, şi de 900 de lei

lunar, începând cu data de 1 iulie 2014.

Astfel, în prima etapă de majorare, peste 804 000 de salariaţi, dintre care 238 143 de salariaţi

din sectorul bugetar şi 566 112 salariaţi din sectorul concurenţial, vor beneficia de această creştere. În

cea de-a doua etapă, un total de 966 405 salariaţi, dintre care 274 000 din sectorul bugetar şi 692 405

din sectorul concurenţial, vor beneficia de majorare.

În ceea ce priveşte pensiile, pensia medie lunară pentru persoanele din sistemul de asigurări

sociale – exclusiv agricultorii – va fi în 2014 de 200,9 euro, comparativ cu 196,2 euro în 2013, 186,7

euro în 2012, 192,3 euro în 2011, 184,8 euro în 2010, 177 de euro în 2009 sau 171,3 euro în 2008, anul

dinaintea crizei economice. În 2004, pensia medie era de 60,2 euro.

- 27 -

Raportat la moneda euro, salariul minim pe economie va fi de 202 euro în 2014, comparativ cu

180 de euro în 2013, 157 de euro în 2012, 158 de euro în 2011, 143 de euro în 2010, 142 de euro în

2009 sau 147 de euro în 2008. În 2004, salariul minim era de 86 de euro.

Aşadar, se vede clar, prin cifrele comparative, trendul ascendent al nivelului salarial.

Iată cum pentru prima dată pensia medie şi salariul minim în România vor depăşi 200 de euro

în 2014. Ce-i drept, pentru a recupera decalajul faţă de Uniunea Europeană, creşterea salariului minim

este încă insuficientă, dar încercăm să reluăm această politică de creştere, mai ales după ce în perioada

2008 – 2012 a fost o stagnare.

Stimaţi colegi,

În final, haideţi să privim cu optimism către o aliniere la statele europene, având în vedere că

facem paşi siguri spre echilibrarea acestei balanţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Damian Drăghici:

Declaraţia politică se intitulează „20 noiembrie – Ziua Universală a Drepturilor Copilului”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Pe data de 20 noiembrie, adică mâine, sărbătorim Ziua Universală a Drepturilor Copilului. Vă

reamintesc că azi sărbătorim Ziua Internaţională a Bărbatului, care promovează contribuţia pozitivă a

bărbaţilor în societate, în familie, în căsnicie, în îngrijirea copilului.

Poate nu întâmplător a fost aleasă această dată, 19 noiembrie, cu o zi înainte de Ziua Universală

a Drepturilor Copilului, mai ales că tema din acest an a Zilei Internaţionale a Bărbatului este „Ajutarea

bărbaţilor şi a băieţilor să aibă o viaţă mai lungă, mai sănătoasă şi mai fericită”. Dar nu la Ziua

Internaţională a Bărbatului doresc să mă refer în declaraţia mea de azi, ci la sărbătoarea dedicată

drepturilor copilului. Pentru că şi copiii au drepturi, care nu de puţine ori se întâmplă să nu fie

respectate.

Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de ONU în data de 20 noiembrie 1989, a

fost adoptată de toate statele lumii, devenind cel mai ratificat instrument internaţional, iar ziua când a

fost semnată această Convenţie ONU a devenit, în întreaga lume, Ziua Universală a Drepturilor

Copilului.

În România, Convenţia ONU a fost ratificată în data de 28 septembrie 1990, prin Legea nr.

18/1990. Prevederile convenţiei au stat la baza elaborării altei legi importante, Legea nr. 272 din 2004

privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prin care se fac cunoscute drepturile şi libertăţile

de care trebuie să se bucure fiecare copil.

- 28 -

Există două instrumente legale internaţionale emise la trei decenii distanţă unul de altul şi care

aduc copilul în atenţia statelor lumii, a autorităţilor centrale şi locale, precum şi a membrilor societăţii

civile şi a persoanelor individuale: Declaraţia Drepturilor Copilului, emisă de UNICEF la 20 noiembrie

1959, şi Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989.

Prin ratificarea convenţiei, la 28 septembrie 1990, în urmă cu 23 de ani, România s-a angajat

să pună în practică toate prevederile sale, adoptând legislaţia necesară, făcând cunoscute drepturile

copilului, dar militând mai ales pentru schimbarea mentalităţilor care îngreunează exercitarea efectivă

a acestor drepturi.

În România, pentru a marca Ziua Universală a Drepturilor Copilului, au loc manifestări

educative în grădiniţe, în şcoli speciale sau complexe de servicii sociale destinate copiilor.

Manifestările festive sunt demne de semnalat, dar nu sunt suficiente pentru schimbarea reală a

mentalităţilor.

Mai ales nouă, politicienilor, ne revine obligaţia de a face tot ce ţine de noi pentru a promova

protecţia drepturilor copiilor, să contribuim la satisfacerea nevoilor de bază ale acestora şi să mărim

posibilităţile copiilor de a-şi valorifica la maximum potenţialul.

Copiii sunt fiinţe care trebuie să se bucure de drepturile şi libertăţile recunoscute tuturor

fiinţelor umane, dar şi de drepturi şi libertăţi speciale, justificate de vulnerabilitatea şi particularităţile

vârstei lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ákos-Daniel Mora:

Declaraţia politică este intitulată „Strategia de absorbţie a noilor fonduri europene trebuie să fie

strategia de dezvoltare şi modernizare a României”.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

România îşi doreşte să semneze cu Comisia Europeană Acordul de parteneriat 2014 – 2020 în

prima parte a anului viitor. În luna octombrie a acestui an a fost dată publicităţii prima variantă a

acestui document propus pentru perioada de programare 2014 – 2020.

Pentru a îndeplini aspiraţiile de creştere economică reflectate în obiectivul global al acestui

Acord de parteneriat, România va întreprinde măsurile necesare pentru dezvoltarea socio-economică,

abordând următoarele cinci provocări în materie de dezvoltare:

I. Competitivitatea;

II. Oamenii şi societatea;

III. Infrastructura;

IV. Resursele;

- 29 -

V. Administraţia şi guvernarea.

Propunerea Guvernului României privind domeniile finanţabile în exerciţiul financiar 2014 –

2020 abordează practic nevoile României, prin prisma unor priorităţi de dezvoltare. Acestea ar trebui

să vizeze strategic şi un set de acţiuni concrete în scopul de a obţine, la finalul exerciţiului, rezultate

care să corespundă aşteptărilor cetăţenilor. Aceste rezultate vor trebui să ducă la modernizarea reală a

unor sectoare de activitate cu nevoi urgente de sprijin, la dezvoltarea infrastructurii urbane şi rurale, la

încurajarea dezvoltării economice şi de atragere a investiţiilor, la o reală reformă şi modernizare a

României la care să contribuie toate resursele disponibile, nu numai fondurile europene.

Fondurile europene vin însă ca o oportunitate de a angaja şi cofinanţa substanţial, pe termen

mediu, strategia de dezvoltare a României, strategie generală care trebuie să integreze strategiile de

dezvoltare de la nivel regional, judeţean şi local, constituind pentru majoritatea comunităţilor locale

ocazii unice de finanţare a proiectelor de dezvoltare locală.

În acest sens, unităţile administrativ-teritoriale – comunele, oraşele şi municipiile – ar trebui să aibă

deja clare strategiile locale de dezvoltare, consiliile judeţene să-şi fi configurat clar direcţiile principale

de dezvoltare, integrând strategiile de dezvoltare locală ale localităţilor, dar prevăzând şi alocări

bugetare de cofinanţare a viitoarelor proiecte.

Astfel, am putea vorbi de o strategie de absorbţie a fondurilor europene care nu trebuie să fie

altceva decât o strategie reală de dezvoltare locală, judeţeană, regională şi naţională.

Nu mai sunt permise greşelile şi bâlbâielile din finanţările europene dintre 2007 – 2013, în care

abordările, de multe ori inerţiale, s-au transformat în abordări pripite, făcute în graba de a prinde

finanţări cu orice preţ, trezindu-ne cu proiecte care au avut ulterior corecţii financiare, care, în loc să

aducă un plus comunităţii, au creat sarcini bugetare aproape de nesuportat, periclitând astfel

funcţionarea serviciilor comunitare, respectiv scăderea încrederii şi apetitului pentru finanţări

europene.

Dacă nu vom învăţa din greşelile derulării proiectelor pe fonduri europene, dacă nu vom

înţelege că banii europeni sunt un instrument pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare locală, şi nu

un obiectiv în sine, atunci avem create toate premisele de a greşi din nou şi de a constata că banii

europeni, în loc să ne ajute, mai mult ne creează probleme.

De aceea, cred că în perioada următoare, până la definitivarea şi intrarea în vigoare a Acordului

de parteneriat 2014 – 2020, preocuparea principală a factorilor de decizie politică, începând de la nivel

local până la nivel central, ar trebui să aibă ca prioritate şi să introducă pe agenda publică acţiuni şi

demersuri concrete pentru pregătirea comunităţilor locale în vederea creării proiectelor, structurilor şi

eficientizarea mecanismelor locale capabile să absoarbă, cât mai mult şi eficient, viitoarele fonduri

europene.

- 30 -

Rămânerea în expectativă până la definitivarea Acordului de parteneriat şi lipsa unor dezbateri

publice reale, care să definească portofoliul de proiecte al comunităţilor locale, constituie o abordare

greşită a autorităţilor publice.

A avea deja la nivel local, microregional, judeţean şi regional o strategie de absorbţie a noilor

fonduri europene însemnă a avea o strategie pe termen mediu, o strategie finanţabilă de dezvoltare şi

modernizare a României, strategie care trebuie să depăşească un ciclu politic sau electoral, punând

astfel capăt proiectelor „politice” a căror viaţă sau necesitate se termină odată ce la guvernare vine o

altă forţă politică.

Domnul Marius-Petre Nicoară:

Declaraţia politică se intitulează „Adaptabilitatea versus atipicitatea clasei politice româneşti”.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi senatori,

Declaraţia mea politică are în vedere evoluţia noastră ca politicieni, în ultimii ani, precum şi a

societăţii în care trăim. Romanii sunt cunoscuţi în istorie ca având tot timpul un spirit practic adaptat

necesitaţilor momentului, dar şi al apărării interesului personal, al familiei şi, de ce nu, al identităţii

naţionale. Elita conducătoarea avea cam aceleaşi principii ca şi poporul pe care îl guverna, iar

exemplele trecutului nu este cazul să le mai reamintesc, pentru că le ştim toţi, indiferent de culoarea

sau doctrina politică.

Din păcate, toate aceste principii au cam fost marginalizate de noi, care facem parte din clasa

politica actuală. Mai precis, ne place să ne lăudăm cu o serie de proiecte de interes naţional, pe care le

glorificăm, le popularizăm demagogic, iar când trebuie realizate practic, aplicăm tot felul de

subterfugii care amintesc de modul de acţiune al domniilor fanariote. Un caz interesant este cel al

descentralizării administraţiei publice, obiectiv trâmbiţat ca o reformă a sistemului public în timpul

Guvernului Boc şi care acum este criticat chiar de cei care au provocat sau, mai bine zis, promovat

acest gen de obiectiv public. Ε adevărat că atunci când eşti în opoziţie e mai uşor să comunici

electoratului mesajele populiste pe care nu ai fost în stare să le aplici când erai la guvernare…

Emil Boc, Alin Tişe sau Vasile Blaga, trei oameni care s-au ocupat de sistemul administraţiei

publice centrale sau locale, cunosc foarte bine ce înseamnă real o modernizare instituţională, aşa cum

este propusă în proiectul de lege al descentralizării iniţiat de USL, proiect care, cu bunele şi relele sale,

este o formă incipientă şi, pot spune, chiar îndrăzneaţă în privinţa adaptării instituţiilor publice la

cerinţele şi schimbările de pe plan naţional şi european. Toţi cei trei mai sus menţionaţi aveau în

vedere, în perioada 2010 – 2012, cam aceleaşi măsuri decizionale în privinţa descentralizării ca cele

propuse acum de Guvernul Ponta, dar, din păcate, le-a lipsit puterea să facă.

- 31 -

De exemplu, domnul Tişe, când era preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, dorea ca anumite

instituţii guvernamentale să fie atribuite puterilor judeţene, mai ales că putea să-şi satisfacă anumite

interese personale, iar acum, nefiind decât un senator al unui partid de opoziţie, trăieşte frustrarea şi

durerea de a nu mai avea puterea sau controlul băniilor de altădată.

În schimb, domnul Boc, care atunci când era prim-ministru era în stare să realizeze şi primele

regiuni autonome etnic indiferent de consecinţe, doar pentru a avea siguranţa guvernamentală necesară

– noroc că a fost împiedicat de raţiunea unei părţi a clasei politice de atunci –, acum se încăpăţânează,

din scaunul de primar, să trateze o serie de teme de politici publice, nerezolvate pe vremea guvernării

sale, ca şi cum ar fi încă prim-ministru şi nu un primar norocos că a obţinut la limită această funcţie.

Domnia Sa uită că a fost adeptul tăierii cheltuielilor bugetare pe anumite domenii tip educaţie,

sănătate, cultură, infrastructură locală, afirmând de la pupitrul Palatului Victoria că „acest gen de

cheltuieli este de competenţa autorităţilor locale”. Uitaţi, domnule Boc, că acum aveţi atribuţii de

decident local şi să vedem cum vă veţi descurca din veniturile locale pentru a gestiona instituţii

descentralizate din domeniul sănătăţii, educaţiei etc. în folosul cetăţenilor clujeni. Vom vedea, pentru

perioada 2014 – 2016, care este capacitatea reală de bun manager şi administrator din partea domnului

Emil Boc în gestionarea financiară a comunităţii pe care încă o conduce…

Specifică mentalităţii politice din ultimii ani este şi această adaptabilitate – la mesajele către

electorat – exercitată de cei doi domni lideri PD-L menţionaţi mai sus, mai ales că ei demonstrează o

atipicitate în crearea unor false conflicte de natură regională, de genul „noi, ardelenii, versus restul

ţării” ori „Guvernul a lăsat Transilvania, în detrimentul Moldovei şi Munteniei, în chestiunea

autostrăzilor” sau „Clujul întreţine ţara”, care evidenţiază calitatea unor personaje plătite din bani

publici naţionali, nu doar regionali sau locali, de a manipula şi de a jigni inteligenţa şi puterea de

muncă a unui popor întreg.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Am folosit în titlul acestui discurs public doi termeni în antiteză: adaptabilitate versus atipicitate.

Rostul utilizării lor este unul simplu şi logic. Ca politician naţional-liberal din Cluj-Napoca, am ales

întotdeauna să fiu adeptul aceloraşi principii care mi-au guvernat cariera politică timp de 20 de ani şi

nu mi-am adaptat mesajul public în funcţie de poziţia decizională în care se afla partidul din care fac

parte: la guvernare sau în opoziţie. În schimb, colegi de-ai mei care au fost fie liberali, fie naţionalişti,

fie democrat-liberali, fie social-democraţi s-au adaptat în funcţie de orientarea partidului aflat la

putere. Altfel spus, pot spune că sunt atipic faţă de modul lor de adaptare, dar consider că profilul unui

politician care foloseşte mesaje adaptabile pentru manipularea demagogică a opiniei publice va avea

un parcurs scurt în viitorul apropiat.

Stimaţi colegi,

- 32 -

Nu mai suntem în anii ’90 şi nu uitaţi că mentalul electoratului se adaptează şi el ca şi

dumneavoastră şi s-ar putea să aveţi surpriza că devine atipic la dorinţele şi interesele politicienilor

care îl subestimează.

Vă mulţumesc.

Domnul Nelu Tătaru:

Declaraţia politică este intitulată „Nevoile educaţionale ale României de astăzi”.

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Imaginea de ansamblu a stării calităţii învăţământului din România este aceea a unui nivel

ridicat de calitate. Atunci însă când privim mai atent şi sunt avute în vedere finalităţile sistemului,

imaginea este, în mare parte, a unui sistem centrat pe sine. Este mai degrabă percepţia unui sistem rupt

de mediul în care există şi prea puţin implicat în societate. Este un sistem care nu pregăteşte

absolvenţii pentru nevoile reale ale pieţei muncii şi ale unei societăţi funcţionale. Astfel, deşi imaginea

de ansamblu este una pozitivă, aceasta este dublată de o scădere treptată a încrederii în capacitatea

sistemul de învăţământ de a produce forţă de muncă viabilă.

Pentru cine are ochi să vadă, sistemul românesc de învăţământ este unul al contrastelor. În

fiecare an, tineri români se remarcă la olimpiade şi concursuri internaţionale şi se întorc acasă cu cele

mai importante premii şi medalii. Tot în fiecare an vedem că performanţele şcolii româneşti scad în

comparaţie cu alte ţări din Uniunea Europeană, abandonul şcolar creşte, iar copiii buni ne pleacă din

ţară, iar acest peisaj este întreţinut de subfinanţarea învăţământului.

Stimaţi colegi,

Aceste paradoxuri, aceste contraste şi această dualitate pot fi explicate prin faptul că şcoala

românească nu este preocupată de elev sau de student. Şcoala românească este centrată pe sine şi este

preocupată de propria-i supravieţuire. Nu este suficient să avem câteva şcoli de elită. O şcoală foarte

bună nu este decât o celulă sănătoasă, imună într-un sistem bolnav.

Stimaţi colegi,

Miza este sistemul! Instituţiile de învăţământ trebuie să se adapteze şi să satisfacă nevoile reale

ale societăţii şi ale economiei, adică trebuie să existe o comunicare mai bună între furnizorii de

educaţie şi viitorii angajatori. Cercetarea trebuie să se concentreze mai mult pe problemele şi

preocupările curente, fiindcă acestea afectează educaţia şi dezvoltarea socială şi reflectă noua realitate

a democraţiei şi pieţei libere. De asemenea, calitatea managementului şi a resurselor umane din

domeniul educaţiei trebuie îmbunătăţită drastic, iar programa şcolară şi programele educaţionale

trebuie reformate, pentru a satisface aşteptările beneficiarilor de educaţie.

- 33 -

Dacă vom întreţine şi perpetua această stare de fapt, vom continua să avem o piaţă educaţională

neatractivă, personal necalificat sau subcalificat în economie şi în administraţie, forţă de muncă

necalificată şi probleme legate de competitivitate în cadrul şi în afara Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Daniel Cristian Florian:

Declaraţia politică se intitulează „Descentralizarea, o nouă tentativă a USL de baronizare a

României”.

Asistăm zilele acestea la o nouă încercare de feudalizare şi baronizare a României de către

USL, mascată în asumarea răspunderii Guvernului pentru un proiect major de ţară: descentralizarea

României.

Deşi regionalizarea se impune şi ar putea fi un răspuns la problemele României actuale,

simplificând şi facilitând viaţa cetăţenilor şi relaţionarea lor cu instituţiile publice, ceea ce se doreşte

acum este doar subordonarea acestui amplu proces exclusiv politicului, pentru că toate deciziile se iau

doar într-un cerc restrâns, al intereselor politice.

Guvernul trebuie să îşi asume şi responsabilitatea eşecului regionalizării, şi ratarea absorbţiei

fondurilor europene, pentru că, deşi se bucură de o majoritate parlamentară aproape absolută,

interesele politice ale USL au fost mai presus decât interesul naţional, având la bază doar dorinţa

liderilor social-liberali de a-şi păstra actualele structuri politico-administrative de la nivel local.

Această formă de descentralizare propusă de dumneavoastră, domnilor guvernanţi, poate fi

considerată o expresie a eşecului proiectului de regionalizare, în virtutea principiului care deja v-a

consacrat: „Dacă nu putem face ceva bun pentru ţară, haideţi să facem ceva bun pentru noi.”

Descentralizarea marca USL nu reprezintă altceva decât o deconcentrare a actualelor structuri

şi concentrarea lor la îndemâna şi interesul actualilor lideri judeţeni ai USL, veritabili baroni locali, cu

influenţa şi metehnele specifice unor baroni locali.

Vom asista în curând la desfiinţarea funcţiilor de stat cu scopul reînfiinţării altora, la dispoziţia

şi sub controlul actualilor poli de putere ai USL de la nivel judeţean.

Reforma administrativă nu aparţine doar unui partid sau două aflate la guvernare, domnilor

guvernanţi, ci este o reformă profundă, care ne priveşte pe noi toţi, cetăţenii acestei ţări, şi tocmai de

aceea ar fi trebuit să existe discuţii şi dezbateri pe această temă, care să implice atât actorii politici, cât

şi cetăţenii care ar fi trebuit să fie beneficiarii direcţi ai proiectului.

În loc să facem un pas înainte pentru reforma administrativă, ne întoarcem într-o etapă

socialistă a statului abuziv şi totalitar, cu perspectiva micului stat de la nivel judeţean, cel al baronilor

USL, fondat pe considerentul „Statul sunt eu”, iar acest fapt va fi integral responsabilitatea

dumneavoastră, domnilor guvernanţi, dacă nu cumva vorbim de iresponsabilitate.

- 34 -

Cu consideraţie, senator Daniel Cristian Florian.

Domnul Mihai-Ciprian Rogojan:

Declaraţia politică este intitulată „Reuşite economice contradictorii. Cât de lungi să fie

picioarele minciunii?”.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Am evitat să mai am intervenţii legate de măsurile adoptate pentru aşa-zisa dezvoltare

economică în ultima perioadă. Nu din lipsă de interes, ci pentru că ajunseserăm, atât eu, cât şi colegii

mei, să fim contrazişi cu convingere pe baza dovezilor prezentate de televiziunile care susţin puterea.

Acum însă, vin în faţa dumneavoastră şi afirm cu fermitate că priorităţile de guvernare nu sunt

îndreptate spre impulsionarea economiei şi dezvoltarea ţării, ci răspund nevoilor de partid şi de grup.

Şi nu sunt mulţi cei care mă mai pot contrazice, pentru că atât mediul de afaceri, cât şi oamenii de rând

încep să resimtă efectele promisei şi nerespectatei creşteri economice.

Nu pot să nu remarc duplicitatea cu care guvernanţii aleg să prezinte frânturi de realităţi doar

pentru a-şi crea o imagine pozitivă.

La prezentarea bugetului, prim-ministrul ţării ne evidenţia cum, în ultimul trimestru, România a

avut cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană. Afirmaţiile premierului vin în contextul

în care, tot potrivit datelor europene, ţara noastră înregistrează cea mai mare creştere de preţuri din

ultimul an din cadrul Comunităţii.

De ce nu spune nimeni că această creştere se bazează în mare parte pe aportul agriculturii şi că

fără contribuţia acestui domeniu creşterea PIB-ului ar fi fost de doar 0,3%?

Problema nu ar fi fost atât de serioasă dacă performanţele României în agricultură ar fi fost

rezultatul modernizării, eficientizării şi aplicării unei strategii naţionale care să crească atractivitatea

investiţiilor în domeniu. Dar, din nefericire, rezultatele pozitive vin doar din norocul unei recolte foarte

bune. Cu alte cuvinte, creşterea economică cu care se mândreşte premierul ţării se datorează vremii

favorabile!

Exemple sunt multe şi de fiecare dată când discut cu oamenii din colegiu mai adun câteva. Sunt

oameni muncitori şi corecţi ale căror firme au intrat în insolvenţă. Sunt familii în care tatăl, singurul

sprijin financiar al familiei, a rămas şomer, familii în care bunica îi întreţine pe nepoţi şi renunţă la

medicamente pentru alimentele de baza ale copiilor, la preţuri tot mai mari.

Stimaţi colegi,

Aceasta este realitatea, nu cea prezentată în media după multe cursuri de oratorie. Aceasta este

dezvoltarea economică a României! Vă place să trăiţi într-o ţară cu un asemenea viitor?

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Declaraţia politică se intitulează „Ipocrizia USL îngroapă România”.

- 35 -

Domnule preşedinte,

Distinşi colegi,

În Parlament, a fost intens dezbătută problema sprijinului pentru copii. Din păcate, în urma unui

aviz negativ pripit din partea Comisiei pentru muncă, familie şi protecţie socială, alocaţia pentru copii a

rămas la ruşinoasa sumă de doar 42 de lei pe lună, fără nicio perspectivă pozitivă pentru viitorul apropiat.

La aceasta se mai adaugă neacordarea ajutorului de 500 de lei pentru nou-născuţi. Astfel, deşi, în ultimii

ani, asistăm la o accentuată scădere demografică şi înregistrăm un minimum istoric în România, de doar

195 000 de nou-născuţi anual, actuala guvernare, dominant stângist-socialistă, nu face nimic pentru a

schimba situaţia.

Din păcate, România se află pe locul 168 în lume, chiar după state din Africa, în ceea ce

priveşte raportul dintre alocaţia primită de copii şi PIB, iar Guvernul Ponta consolidează această

poziţie sau ne asigură regresul.

La nivel de Senat, se află acum în dezbatere la comisiile de specialitate un proiect legislativ,

absolut ruşinos, vizând modificarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, care propune

majorarea de 1,8 – 1,9 lei pentru copiii între 2 şi 18 ani şi de 7 – 8 lei pentru copiii între zero şi doi ani.

Considerăm această atitudine ca fiind revoltătoare şi inacceptabilă, iar premierului Ponta îi amintim că,

chiar dacă nu votează, copiii nu au nicio vină.

Guvernul contracarează însă într-o notă originală, împovărându-i tot pe cei care muncesc. Pe

site-ul Ministerului Muncii a fost pus în dezbatere proiectul care prevede ca, în câţiva ani, să fie

egalizată vârsta de pensionare a femeilor cu cea a bărbaţilor, adică la 65 de ani. O bătaie de joc la

adresa femeilor, care, majoritar, au în permanenţă un al doilea loc de muncă la domiciliu, ca soţii şi

mame.

Nici bugetarii, atât de curtaţi şi covârşiţi de promisiuni prin campania electorală a USL, nu

scapă. Cuantumul brut al salariilor de bază şi sporurile acordate acestora vor îngheţa, pentru anul

viitor, la acelaşi nivel cu luna decembrie 2013, fără să fie aplicată valoarea de referinţă din Legea

salarizării unitare. O creştere salarială, doar praf în ochi, de până la 10% este prevăzută discreţionar

pentru profesorii debutanţi şi acordarea de burse, în cuantum lunar de 670 de lei/lună, pentru medicii şi

farmaciştii rezidenţi.

În măreaţa-i înţelepciune, Guvernul clamează că nu are bani pentru copii, dar găseşte pentru

interesele clientelei sale politice, pregătindu-se să mărească prin ordonanţă de urgenţă salariile

primarilor, viceprimarilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor de consilii judeţene. La fel s-au găsit

resurse pentru sporuri substanţiale acordate, pe lângă pensie, foştilor diplomaţi, oferindu-li-se

suplimentar 3 700 de lei/lună, la fel se pregăteşte devalizarea fondului de rezervă bugetară pentru plata

arieratelor, la nivelul administraţiilor publice locale clientelare puterii, şi a unor extraordinare costuri

- 36 -

aşa-zis urgente pentru funcţionarea în perioada de iarnă, precum şi a altor cheltuieli, inclusiv salarii,

prin derogare de la legea care reglementează clar modul de folosire a acestui fond.

În concluzie, ipocrizia USL îngroapă România…

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dan-Mihai Marian:

Declaraţia politică este intitulată „USL – socialism fără liberalism sau pomeni electorale fără

muncă”.

În aceste zile, mi-au trecut prin faţa ochilor tot felul de declaraţii ale unor colegi parlamentari,

în special de la PNL, care apreciază că „bugetul de stat pentru anul 2014 reprezintă dovada respectării

angajamentelor de către USL”. În afară de această nouă depăşire a nivelului maxim de tupeu acceptat

în declaraţiile publice formulate de liderii USL din teritoriu, probabil la comanda propriilor

departamente de propagandă de la Guvern şi partid, populaţia este intoxicată cu afirmaţii de genul:

„Am reuşit să punem România pe un drum ascendent, fapt dovedit de datele şi cifrele oferite de

instituţiile internaţionale.”

De fapt, instituţii şi agenţii internaţionale ca Banca Mondială, FMI, Eurostat ne arată, negru pe

alb, că România are unul din cele mai ridicate niveluri de impozitare din Uniunea Europeană, că în

luna octombrie am avut cea mai mare creştere a preţurilor de consum, că şomajul este în creştere,

concomitent cu scăderea ratei de ocupare a forţei de muncă şi aşa mai departe.

Doamnelor şi domnilor,

Filosofia bugetară a guvernării Ponta – USL nu este altceva decât o întoarcere la socialismul

comunistoid al guvernării Văcăroiu din perioada 1992 – 1996. Politicile guvernamentale promovate de

„Ponta Taxează tot ce mişcă” nu au nici în clin, nici în mânecă cu social-democraţia modernă, ca să nu

mai vorbim de liberalismul european actual. Pur şi simplu, actualii guvernanţi aruncă cu pomeni

electorale, concomitent cu sancţionarea drastică aplicată muncii, antreprenoriatului şi investiţiilor.

Pornind de la zicala „bate şaua ca să priceapă iapa”, USL vinde gogoşi electorale românilor în

perspectiva alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale de anul viitor.

Guvernul Ponta nu are niciun merit în ceea ce priveşte creşterea economică pentru anul 2013.

Este exclusiv meritul agricultorilor şi condiţiilor meteo favorabile şi al exporturilor făcute de câteva

companii din industrie. Creşterea economică nu se vede nici în buzunarul românilor, nici în conturile

firmelor, nici în încasările statului. Din acest motiv, Guvernul Ponta a fost nevoit să facă două

rectificări negative în acest an.

În concluzie, creşterea economică este doar de oportunitate, arbitrară, nicidecum sustenabilă.

Teleguvernarea lui Victor Ponta, socialismul fără liberalism al actualei guvernări USL şi pomenile

electorale fără muncă ne vor arunca într-un dezastru economic, social şi moral. Fără o consultare

- 37 -

sinceră şi interesată a mediului de afaceri, a oamenilor de business, a celor care muncesc şi investesc,

nu se poate ieşi din cercul vicios în care a intrat economia românească.

Domnul Dumitru Oprea:

Declaraţia politică se intitulează „Se impune remanierea Guvernului”.

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi,

Actuala coaliţie de guvernare a venit la putere pe un val de mari promisiuni electorale. USL a

făgăduit românilor competenţă, corectitudine şi prosperitate. Din păcate însă, după numai un an, s-a

ales praful din toate aceste speranţe, iar guvernarea rămâne inflexibilă la schimbări, baricadându-se

într-o atitudine plină de fanfaronadă şi de sfidare.

Dacă premierul Ponta a pierdut legătura cu realitatea şi nu-şi dă seama ce percepţie au cetăţenii

despre performanţele sale, consider că este de datoria opoziţiei să o aducă în prim-plan. Mai întâi, după

toate eşecurile în domeniul privatizărilor, toţi cei care au gestionat aceste proceduri au fost lăudaţi

public. Nimeni n-a fost trimis acasă, nimeni n-a răspuns pentru neputinţă şi lipsă de performanţă. În

acelaşi timp, blocajul din reforma sănătăţii nu-l deranjează cu nimic pe ministrul de resort. Exasperarea

medicilor nu a ajuns la urechile premierului?

Apoi, haosul de la transporturi a rămas exact în acelaşi stadiu de la înlăturarea fostului ministru.

Urmaşul său a pus o taxă în plus pe carburant şi nu are niciun plan concret pentru viitor. La educaţie,

ministrul s-a blocat în digitizarea manualelor. La fel de rău stau lucrurile la fonduri europene, la marile

proiecte şi la justiţie. Peste tot, numai eşecuri şi scandaluri de presă. Iar după toată această serie de

rezultate slabe, niciun ministru nu este dat afară.

Evident, având în vedere majoritatea copleşitoare pe care se sprijină puterea, este nerealist să

cerem demisia întregului Guvern. În aceste condiţii, considerăm că este necesară o remaniere profundă

a actualului Executiv. Mulţi români protestează faţă de numeroase teme fierbinţi. Nu credem că este

înţelept ca ei să fie sfidaţi la nesfârşit. Aşadar, faceţi remaniere, domnule Ponta! Măcar pentru ratingul

la care ţineţi atât de mult.

Vă mulţumesc.

Domnul Alin-Păunel Tişe:

Declaraţia politică este intitulată „USL federalizează România şi pune în pericol statul naţional,

unitar”.

Stimaţi colegi,

Prin descentralizarea propusă, ce urmează să fie asumată, PSD şi PNL doresc federalizarea

României. Se pune în pericol statul de drept şi se încalcă cu bună ştiinţă articolul 1 din Constituţie,

care prevede că: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”

- 38 -

Legea este neconformă potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Constituţie. Nu este o

descentralizare în sensul principiului european, nici în sensul Legii nr. 195/2006, este o mimare a

descentralizării şi o federalizare mascată.

Legea comasează puterea decizională, ce aparţine în mod constituţional statului prin organele

centrale, către organele locale şi baronii locali, care devin astfel guverne locale, la nivel de judeţe.

România este stat unitar, iar autorităţile locale nu se pot transforma în guvern local, federalizat.

Considerăm că se încearcă, cu rea intenţie şi cu un scop ascuns, însăşi destabilizarea unităţii

statului şi federalizarea României.

PDL va ataca la Curtea Constituţională această lege a descentralizării, considerată profund

neconstituţională, antinaţională, care pune în pericol statul de drept.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Todiraşcu:

Declaraţia politică se intitulează „Diminuarea costurilor sănătăţii prin creşterea ponderii

serviciilor medicale primare şi la domiciliu în detrimentul celor spitaliceşti”.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Nu este un secret pentru nimeni că serviciile medicale primare şi cele oferite la domiciliul

pacienţilor sunt mult mai ieftine decât cele acordate pacienţilor internaţi în spitale. Cu toate acestea, în

România, niciun guvern nu a reuşit să impună măsuri capabile să reducă ponderea internărilor

nemotivate sau abuzive şi să stimuleze medicina primară şi cea secundară, pentru ca acestea să fie

capabile să acorde o gamă mai mare de servicii medicale ambulatorii sau la domiciliul pacienţilor, în

scopul rezolvării majorităţii cazurilor în afara spitalelor.

În anul 2012 s-au cheltuit 7 535,4 milioane de lei din sumele colectate la Fondul Naţional Unic

de Asigurări Sociale de Sănătate – FNUASS pentru servicii medicale în unităţi cu paturi, reprezentând

41,1% din total, în timp ce pentru serviciile medicale în ambulatoriu, mult mai numeroase, s-au

cheltuit numai 2 034,8 milioane de lei, adică 11%, iar pentru îngrijirea la domiciliul pacienţilor numai

34,3 milioane de lei, adică 0,2% din totalul fondurilor. Probabil că şi în acest an risipa prin spitalizări

nemotivate va fi la fel de mare, pentru că măsurile de reducere a ei sunt numai declarative.

Alocarea unor fonduri suplimentare pentru îngrijirea medicală la domiciliul pacientului,

respectiv de cinci ori mai mari faţă de nivelul actual, adică de 35 de milioane de euro anual, ar permite

reducerea risipei din spitale, scăzând cheltuielile cu peste 170 de milioane de euro anual, adică 10%

din fondurile actuale alocate spitalelor. Astfel, prin mărirea fondurilor alocate îngrijirii la domiciliul

pacienţilor, în detrimentul celor acordate spitalelor, s-ar realiza un raport de eficienţă în alocarea

fondurilor de 5:1.

- 39 -

Cauzele acestei risipe actuale uriaşe, respectiv ale ponderii disproporţionate a serviciilor

intraspitaliceşti în detrimentul celor din ambulatoriu sunt multiple:

- conducerea tuturor organismelor de decizie în sănătate de către baronii universitari din spitale,

interesaţi în creşterea ponderii serviciilor spitaliceşti;

- lipsa unor aşezăminte medicale menite să permită îngrijirea bolnavilor cronici pauperi şi

supraîncărcarea spitalelor cu cazuri sociale, şi nu medicale;

- lipsa controlului în spitale pentru depistarea internărilor fictive şi a internărilor nejustificate

medical, utilizate de personalul spitalelor pentru a face faţă cheltuielilor mult mai mari decât fondurile

rambursate de către casele de asigurare pentru cazurile medicale adevărate;

- slaba dotare a cabinetelor de medicină de familie şi a policlinicilor cu aparatură şi personal

calificat;

- supraîncărcarea medicului de familie cu probleme administrative, în detrimentul celor

medicale;

- decontarea insuficientă a serviciilor medicale ambulatorii şi la domiciliul pacienţilor de către

casele de asigurări, ceea ce determină medicii să evite efectuarea lor, preferând să trimită pacientul în

spital;

- veniturile prea mici ale cabinetelor de medicină ambulatorie, insuficiente pentru angajarea de

personal mediu capabil să completeze serviciile efectuate de medic în cabinet şi la domiciliul

pacientului şi să îl ajute pe acesta în întocmirea situaţiilor cerute de birocraţia din sistem;

- pregătirea profesională insuficientă şi deprofesionalizarea unor medici din ambulatoriu, care,

confruntaţi cu problemele administrative tot mai numeroase, nu mai dispun de timpul necesar

dezvoltării profesionale;

- lipsa încrederii pacienţilor în medicina ambulatorie, indusă de practica păguboasă a unor

medici care se limitează la activitatea de scriere de reţete compensate, concedii medicale şi trimiteri

către spitale, în detrimentul profilaxiei, diagnosticului precoce şi tratamentului personalizat

corespunzător al pacienţilor înscrişi pe lista lor;

- neocuparea cu medici a multor cabinete din mediul rural, ceea ce privează o mare parte a

populaţiei rurale de îngrijirea medicală primară.

Toate aceste probleme sunt cunoscute de mulţi ani, dar pseudospecialiştii din Ministerul

Sănătăţii şi CNAS, care ar trebui să elaboreze politici pentru eliminarea rapidă a lor, nu sunt capabili şi

nu sunt interesaţi să încerce o ameliorare a situaţiei. Se continuă să se plătească scump o asistenţă

medicală foarte deficitară calitativ şi, în acelaşi timp, o mare parte a populaţiei este privată de asistenţa

medicală ambulatorie minimă necesară.

- 40 -

Pentru ameliorarea imediată a situaţiei, este necesară înfiinţarea rapidă a unei Autorităţi

Naţionale de Management în Sănătate, aşa cum propune Raportul NICE din 2012, care să studieze şi

să elaboreze rapid strategia de politicii sanitare, pe baze raţionale, neinfluenţată de interesele de clan

din sănătate.

Reformele din sănătate trebuie să fie bazate pe studii corecte şi pe practica din ţările cu sisteme

sanitare performante şi să fie elaborate şi aplicate în interesul plătitorilor de asigurări de sănătate, de

către specialişti independenţi de interesele politicii populiste şi de cele ale grupurilor mafiote din

sănătate.

Cu actuala componenţă a Ministerului Sănătăţii şi cu actualul ministru populist al sănătăţii,

banii contribuabililor se vor risipi în continuare sau vor fi deturnaţi pentru „excursii în jurul lumii” sau

sejururi exotice organizate pentru „instruirea” decidenţilor din sănătate, în timp ce plătitorii de taxe vor

fi nevoiţi să contribuie în continuare, suplimentar, pentru servicii medicale de proastă calitate.

Cu stimă, senator independent Valeriu Todiraşcu.

Domnul Teiu Păunescu:

Declaraţia politică este intitulată „Situaţia din educaţie”.

Stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor senatori,

Conform ultimului sondaj despre situaţia învăţământului din România, efectuat de către

Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie, peste 60% dintre români au o părere proastă şi foarte

proastă despre învăţământul de la noi din ţară.

În plus, rapoartele anuale ale Comisiei Europene plasează România printre codaşele Uniunii

Europene din punct de vedere al unei abilităţi elementare: capacitatea de a citi şi de a înţelege un text

în limba maternă.

Una dintre principalele cauze ale precarităţii sistemului educaţional românesc este reprezentată

de insuficienţa alocării de fonduri pentru educaţie. Această insuficienţă este tot mai vizibilă şi

adânceşte decalajul nu numai faţă de şcolile ţărilor dezvoltate, dar şi faţă de cele ale ţărilor recent

intrate în Uniunea Europeană, ţări care alocă pentru învăţământ procente din PIB mult mai mari decât

România.

În urma analizelor Colegiului Naţional al Liderilor Federaţiei Sindicatelor Libere din

Învăţământ, în România, salariul mediu orar din sistemul de educaţie este de 13 lei brut (2,92 euro) şi

9,3 lei net (2,09 euro). Un profesor debutant câştigă 7,08 lei pe oră brut (1,59 euro), iar un profesor cu

gradul I şi o vechime de 25 de ani câştigă 14 lei pe oră brut (3,14 euro) şi 9,73 lei net (2,18 euro). Cu

alte cuvinte, un profesor în România câştigă într-o lună cam cât câştigă un profesor din Luxemburg în

patru ore.

- 41 -

Ţările membre ale Uniunii Europene alocă, în medie, 5,2% din PIB pentru finanţarea

învăţământului. România nu alocă nici jumătate din media europeană pentru acest sector strategic.

Învăţământul românesc a fost în permanenţă subfinanţat. Nu se poate vorbi de performanţă în

învăţământ fără o resursă umană motivată financiar.

Rezultatele de la bacalaureat din ultimii ani au fost un dezastru şi influenţează negativ întreaga

economie. Rata scăzută de promovabilitate afectează investiţiile străine, piaţa muncii, sistemul de

învăţământ superior, punând o presiune şi mai mare pe sistemul de asigurări sociale, pentru că cei care

nu promovează bacalaureatul nu vor avea altă soluţie decât să ceară ajutor de şomaj.

Învăţământul are nevoie de fonduri suplimentare pentru a oferi şanse tuturor copiilor şi pentru a

putea limita efectele sărăciei prin condiţii mai bune de studiu, prin acordarea unor facilităţi care să

compenseze inegalităţile şi să limiteze, în mod real, analfabetismul şi tendinţa de abandon şcolar, care

duc inevitabil la marginalizare socială şi la creşterea numărului celor care nu se pot integra pe piaţa

muncii. De asemenea, educaţia este singura variantă viabilă de integrare a romilor, prin aplicarea la

nivelul fiecărei comunităţi a unui program educaţional.

Să nu uităm că învăţământul preuniversitar românesc este excesiv politizat, singurul criteriu pentru

ocuparea funcţiilor de directori fiind apartenenţa la unul dintre partidele aflate la guvernare. Un alt element

foarte important al imaginii de ansamblu asupra sistemului de învăţământ este dat de părăsirea sistemului

educaţional de un număr foarte mare de cadre didactice din cauza salariilor foarte mici.

Educaţia din România zace în sărăcie la propriu. În România anului 2013, mii de copii au început

şcoala în clădiri vechi de zeci de ani, unele cu tavanul sprijinit în bârne, fără apă, încălzite la sobă şi cu

latrine în fundul curţii. Sunt copii care pentru a ajunge la şcoală trebuie să străbată kilometri întregi.

Stimaţi colegi,

În încheiere, aş dori să vă aduc la cunoştinţă principalele solicitări pe care Colegiul Naţional al

Liderilor Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ le au pentru politicienii din România:

- alocarea, începând cu anul 2014, a minimum 6% din PIB pentru educaţie, conform art. 8 din

Legea educaţiei naţionale;

- depolitizarea învăţământului în sensul că, în dobândirea funcţiei de director al unităţii de

învăţământ, rolul determinant să revină colectivului unităţii, şi nu factorilor politici;

- adoptarea unei legi de salarizare prin care salariile profesorilor debutanţi să crească cu 50%,

iar raportul dintre salariul de bază maxim al funcţiei didactice şi cel minim să fie de 2:1;

- regândirea programelor şcolare şi a sistemului de evaluare a elevilor, în sensul de a se pune

accent pe latura formativă, şi nu pe cea informativă, iar prin evaluare să se verifice capacitatea elevilor

de a aplica practic cunoştinţele dobândite, pentru a face faţă cerinţelor în schimbare şi competiţiei de

pe piaţa forţei de muncă.

- 42 -

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Marian:

Declaraţia politică se intitulează „Dreptate pentru comisarul şef Berbeceanu”.

Nu o să mă pronunţ asupra vinovăţiei comisarului şef Traian Berbeceanu, fostul şef al Brigăzii

de Combatere a Crimei Organizate Alba Iulia, arestat cu o lună în urmă de Curtea de Apel Alba Iulia,

la propunerea procurorilor din Serviciul Teritorial al DIICOT Alba Iulia. Nu o să spun că Traian

Berbeceanu a fost un zeu sau un sfânt, dar, ca parlamentar şi cetăţean, inclusiv ca fost procuror, nu pot

să nu spun că se ridică mari semne de întrebare asupra legalităţii şi temeiniciei arestării comisarului şef

Berbeceanu doar în baza unor suspiciuni rezonabile, nu a unor probe directe, suspiciuni întemeiate pe

declaraţiile îndoielnice ale unor interlopi pe care poliţistul incriminat i-a anchetat, determinând

arestarea şi condamnarea lor.

Şi nu pot să nu mă întreb de ce comisarul şef Berbeceanu a adunat peste 18 000 de susţinători

pe reţelele de socializare. Cred că pentru că a fost un poliţist profesionist, care a fost apreciat cu

calificativul „foarte bine” în toţi cei 20 de ani de activitate şi a fost declarat în 2007 poliţistul anului

din România. Cred că pentru că a fost un poliţist dedicat profesiei şi devotat comunităţii pe care a

servit-o, destructurând în judeţele aflate în aria sa de competenţă – Hunedoara, Sibiu, Alba –

numeroase şi periculoase reţele de crimă organizată, profilate pe trafic de droguri, trafic de persoane şi

proxenetism, trafic de minori, trafic cu obiecte din patrimoniul cultural-naţional, braconate arheologic

din cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, şantaj şi infracţiuni de mare violenţă. Din cauza profesiei şi-a

sacrificat de nenumărate ori familia şi a fost obligat să-şi trimită copilul minor la bunici pentru a

beneficia de mai multă protecţie. Cred că pentru că a fost un poliţist curajos, ferm şi intransigent, care

nu a făcut compromisuri cu marii interlopi şi cu protectorii lor din instituţii importante ale statului, cu

atribuţii în monitorizarea şi combaterea criminalităţii. Cred că şi pentru că nu a fost ahtiat după bani,

avere şi alte privilegii, ca alţi colegi de breaslă, dovada concludentă fiind declaraţia sa de avere, în care

sunt consemnate un apartament, un teren de 78 mp, două autoturisme – Skoda Octavia şi Volkswagen

Bora – şi o remorcă.

Conform informaţiilor date publicităţii, dar şi în urma unor investigaţii proprii, am temeiuri să

cred că Traian Berbeceanu este victima unei monstruoase coaliţii constituite din şefi de la DIICOT,

SRI, DGIPI şi MAI, pe care i-a deranjat sau chiar afectat direct cu unele dintre anchetele sale.

Astfel, comisarul şef Berbeceanu şi-a atras ostilitatea SRI, după ce l-a anchetat pe şeful

Direcţiei Judeţene Alba a Serviciului Român de Informaţii, colonelul Ioan Târnu, care a fost reţinut şi

trimis în judecată pentru infracţiunile de sprijinire a unui grup infracţional şi favorizarea infractorului,

într-un dosar având ca obiect contrabanda cu utilaje aduse din Occident. Colonelul Târnu a fost primul

şef judeţean al SRI care a fost reţinut pentru fapte penale, iar acest precedent a constituit o palmă grea

- 43 -

pentru principalul serviciu secret din România, mai ales că era vorba de infracţiuni de crimă

organizată. Comisarul şef Berbeceanu a deranjat şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă

– DGIPI, întrucât a anchetat interlopi protejaţi de anumiţi şefi locali din serviciul secret al Ministerului

Afacerilor Interne.

Comisarul şef Berbeceanu şi-a atras şi ostilitatea unor şefi din Poliţia Română şi din Ministerul

Afacerilor Interne, ca, de exemplu, chestorul Nicolae Căbulea, care a fost vreme îndelungată şeful

Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Alba, iar, după preluarea guvernării de către USL în mai 2012, a

fost promovat, pe filieră PNL, prim-adjunct al ministrului de interne, cu rang de secretar de stat.

Potrivit unor surse din MAI, Berbeceanu a avut curajul – dar şi neinspiraţia – să-i transmită tranşant

chestorului Căbulea, suspectat de acte de corupţie şi de protejarea unor reţele mafiote, cunoscut ca

având proptele puternice la Bucureşti, că este un infractor pe care ar trebui să-l ia în mapă.

În fine, în ultimii ani Berbeceanu a intrat în conflict şi cu procurorul şef al DIICOT Alba Iulia,

Ioan Mureşan, şi cu procurorul Sergiu Cean, colegul acestuia de birou, pe care i-a acuzat de atitudine

obstrucţionistă sau părtinitoare în anumite dosare, iar aceştia i-au reproşat că le-ar fi interceptat

convorbirile telefonice.

Având semnale că este ţinta unei conjuraţii, comisarul şef Berbeceanu a transmis şefilor

naţionali ai Poliţiei Române şi DIICOT memorii ample şi detaliate cu privire la problemele cu care s-a

confruntat în calitate de şef al BCCO Alba Iulia, îndeosebi cu procurorul şef al Serviciului Teritorial al

DIICOT. Din păcate, şefii IGPR şi DIICOT nu au acordat atenţia cuvenită acestor memorii,

ajungându-se după câteva luni la arestarea discutabilă a comisarului şef Berbeceanu şi la scandalul

mediatic ce a urmat.

Modul în care a fost tratat cazul Berbeceanu de instituţii importante ale statului, inclusiv de

justiţie, riscă să-i descurajeze pe poliţiştii profesionişti, dedicaţi şi cinstiţi, riscă să afecteze mobilizarea

şi eficienţa Poliţiei Române, îndeosebi a structurii de luptă împotriva crimei organizate. Lucrătorii din

brigăzile de combatere a crimei organizate sunt poliţiştii care se confruntă cu cele mai mari riscuri şi

suportă cele mai mari privaţiuni, întrucât au de a face cu zona cea mai periculoasă şi decadentă a

societăţii: traficanţi de droguri, de armament sau de persoane, proxeneţi, prostituate, cămătari,

şantajişti, evazionişti, criminali la comandă şi alţii. Pentru a forma un profesionist anticrimă

organizată, este nevoie de cel puţin 10 ani, ca în cazul ofiţerilor de spionaj sau de contraspionaj.

Consider că am prezentat suficiente motive pentru care justiţia trebuie să acorde o atenţie

sporită cazului Berbeceanu. Acest poliţist merită şi trebuie să i se facă dreptate. Până la capăt.

Domnul Mihai Niţă:

Declaraţia politică este intitulată „16 noiembrie – Ziua Internaţională a Toleranţei”.

- 44 -

În 1995, UNESCO a proclamat data de 16 noiembrie drept Ziua Internaţională a Toleranţei. Cu

acel prilej a fost identificat un număr de 16 tratate, convenţii, declaraţii şi recomandări, toate legate de

nevoia de toleranţă. Fiecare dintre acestea este actuală, relevantă şi trebuie respectată în totalitate.

Omenirea se confruntă cu multiple conflicte armate, acţiuni teroriste, crime împotriva umanităţii,

epurare etnică, discriminarea minorităţilor şi a imigranţilor şi cu o multitudine de alte abuzuri

împotriva fiinţelor umane.

În aceste împrejurări, toleranţa trebuie înţeleasă şi exprimată ca o atitudine activă generată de

recunoaşterea drepturilor universale şi libertăţilor fundamentale ale omului. Toleranţa reprezintă

efectiv responsabilitatea care susţine drepturile omului, pluralismul democratic şi statul de drept.

„Declaraţia principiilor toleranţei”, enunţată în 1986 la Paris, la întrunirea reprezentanţilor

UNESCO, defineşte termenul de toleranţă ca fiind „respectul, acceptarea şi aprecierea diversităţii şi

bogăţiei culturale, a modalităţilor de exprimare a calităţii fiinţei umane”. Conform acestei declaraţii,

toleranţa nu trebuie apreciată drept concesie ori condescendenţă ori indulgenţă. În conformitate cu

respectarea drepturilor omului, a practica toleranţa nu înseamnă a tolera nedreptatea socială sau a

renunţa la propriile convingeri şi nici a face concesii nejustificate.

Ziua Internaţională a Toleranţei se manifestă prin acţiuni educative atât pentru copii, cât şi în

rândul adulţilor. Educaţia, la orice vârstă, este maniera de acţiune cea mai eficientă pentru prevenirea

intoleranţei. Această zi are menirea să reamintească omenirii că intoleranţa este generatoare de

violenţă. Totodată, îndeamnă comunităţile să trăiască în pace şi respect. Referitor la spiritul în care

trebuie marcată această zi, iată mesajul secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ban Ki-

moon, pentru 2013: „Toleranţa este cel mai puternic fundament pentru pace şi reconciliere. Toleranţa

trebuie să ne unească pe drumul nostru comun pentru un viitor paşnic, durabil.”

Eforturile de promovare a toleranţei trebuie catalizate prin dialogul deschis, atât între indivizi,

cât şi între diversele culturi şi civilizaţii. Este necesar să învăţăm unii de la alţii, să ne respectăm şi să

ne recunoaştem reciproc drepturile şi convingerile. Toleranţa este, totodată, o condiţie esenţială a păcii,

democraţiei şi dezvoltării durabile. Liderii mondiali au recunoscut acest lucru prin adoptarea

Declaraţiei Mileniului în anul 2000. Ei au definit toleranţa ca parte a valorilor fundamentale ce stau la

baza relaţiilor internaţionale în secolul actual.

Toleranţa politică este imperioasă chiar în cadrul forumului pe care-l reprezentăm şi care

constituie un exemplu de comportament politic şi social pentru întreaga populaţie a ţării. Servirea

interesului general trebuie să rămână obiectivul nostru constant, nealterat în vreun fel de fenomenul

intoleranţei pe care-l pot provoca diferenţele doctrinare sau interesele partinice.

Mai ales noi, românii, avem în urmă experienţa unui sistem politic intransigent, de tristă

amintire. Intoleranţa nesăbuită practicată atunci a dus la despotism şi la crimă, dar tot reacţia la

- 45 -

intoleranţă l-a demolat într-un mod surprinzător şi dramatic. Asta e o bună învăţătură de minte, care ar

trebui să ne facă pe toţi mai cooperanţi, mai conştienţi în raport cu realitatea obiectivă, mai toleranţi.

*

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Ordinea de zi şi programul de lucru au fost distribuite. Sunt comentarii?

Doamna senator Anghel. Vă rog, doamna senator Anghel.

Doamna Cristiana-Irina Anghel:

Domnule preşedinte,

Poate nu ar fi rău dacă aţi citi şi numele persoanelor care au depus întrebări şi interpelări aseară,

pentru că nu au fost citite în plen. (Discuţii în sală)

Pentru procesul-verbal. (Intervenţie neinteligibilă din sală)

S-a deschis la fără un sfert? Iertaţi-mă, nu am ştiut. Am aşteptat până la şi jumătate şi…

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Domnul senator Ilie Sârbu.

Domnul Ilie Sârbu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş face o propunere constructivă. O fac de fiecare dată, dar poate o extindem la fiecare

săptămână de acum, să nu tot venim la începutul şedinţelor: la ora 12.00 să avem vot final pe legile

organice. Dacă am putea-o menţine până la sfârşitul sesiunii, că altfel e greu să ne adunăm la prima oră

şi vedeţi şi dumneavoastră cum stăm cu prezenţa. Dacă sunteţi de acord.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Aveţi ceva împotrivă? Nu. Atunci, dezbatem normal. Curg şi voturile pe legi ordinare. La ora

12.00, legile organice.

Dacă nu sunt alte comentarii legate de ordinea de zi, supun votului ordinea de zi.

Vă rog să votaţi.

83 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.

Ordinea de zi a fost aprobată.

Programul de lucru pentru astăzi: de la ora 9.00 la ora 13.00 – lucrări în plenul Senatului; la ora

15.00 – şedinţă comună a Senatului şi a Camerei Deputaţilor; apoi, lucrări în comisiile permanente.

Dacă nu sunt comentarii, supun votului programul de lucru de astăzi.

Vă rog să votaţi.

83 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi o abţinere.

- 46 -

Programul de lucru a fost aprobat.

*

Înainte de a trece la ordinea de zi pentru astăzi, având în vedere şedinţa Birourilor permanente

reunite de ieri, de la ora 18.00, în care s-a discutat şi s-a aprobat calendarul privind programul de

dezbatere şi adoptare a Proiectului Legii bugetului de stat şi a Proiectului Legii asigurărilor sociale de

stat pe 2014, supun votului programul pe săptămâna în curs, aşa cum a fost modificat în urma acestor

discuţii, şi anume:

- miercuri, 20 noiembrie, joi, 21 noiembrie – lucrări în comisiile permanente;

- vineri, 22 noiembrie, ora 13.00, şedinţa Birourilor permanente reunite ale Senatului şi

Camerei Deputaţilor şi lucrări în comisiile permanente reunite;

- sâmbătă, 23 noiembrie şi duminică, 24 noiembrie – lucrări în comisiile permanente reunite.

Vă rog să …

Vă rog, domnule senator Nicolae Popa. Microfonul 2, vă rog.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Pentru stenogramă, aş vrea să învederez Senatului că nu este firesc, nu este normal, chiar dacă

este o vizită extraordinar de importantă, ca programul acestei instituţii, celei mai importante instituţii

în legiferarea din ţara noastră, să fie modificat pe motivaţia respectivă.

Este un lucru care ţin să fie notat, pentru că, în nicio ţară din Europa, nici măcar la Parlamentul

European, la cele mai înalte vizite nu există o perturbare a programului de lucru al Senatului.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Să fie consemnate cele spuse de domnul senator Popa!

Domnul senator Severin.

Domnul Georgică Severin:

Fiind consemnate cele spuse anterior, îmi reamintesc că acelaşi Parlament, cu amabilitate, a

acceptat modificări de program şi când a fost o reuniune a Partidului Popular European.

Acum vin 18 prim-miniştri.

Mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră programul.

Vă rog să votaţi.

87 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă, 5 abţineri.

A fost aprobat.

- 47 -

*

La ordinea de zi, primul punct, aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 25

noiembrie – 2 decembrie 2013.

Luni, 25 noiembrie, marţi, 26 noiembrie – activităţi în circumscripţiile electorale;

Miercuri, 27 noiembrie – activităţi în comisiile parlamentare; la ora 14.00 – şedinţa Biroului

permanent al Senatului; la ora 15.00 – lucrări în grupurile parlamentare; la ora 16.00 – şedinţă comună a

Senatului şi Camerei Deputaţilor; între orele 16.00 – 18.00 – lucrări în plenul Senatului…

Nu-mi dau seama cum pot fi la aceeaşi oră: şi şedinţă comună şi plen al Senatului. (Discuţii în

sală; intervenţie neinteligibilă din sală)

Nici eu. (Discuţii la prezidiu)

Repetăm: la ora 14.00 – Biroul permanent; la ora 15.00 – lucrări în grupurile parlamentare; la

ora 16.00 – şedinţă comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor. Probabil, pentru că nu se ştie cât va

dura, când se termină aceasta, lucrări în plenul Senatului până la ora 18.00 (17.00, probabil. Aici apare

16.00 aşa s-a…). De la ora 18.00 la ora 19.30 – întrebări, interpelări, răspunsuri.

Joi, 28 noiembrie: 9.00 – 10.30 – declaraţii politice; 10.30 – 13.00 – lucrări în plen. Apoi,

lucrări în comisiile reunite.

Vineri, 29 noiembrie, până luni, 2 decembrie – lucrări în comisiile permanente reunite.

(Intervenţie neinteligibilă din sală)

Poftim? Vineri, 29 noiembrie, până luni, 2 decembrie – lucrări în comisiile permanente.

Supun votului programul.

Vă rog să votaţi.

(Discuţii în sală)

74 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 7 abţineri.

*

În legătură cu programul de lucru pe săptămâna aceasta, da?

Domnule senator, deci… (Discuţii la prezidiu)

Stimaţi colegi,

Revin la programul de săptămâna aceasta. Sunt nişte neînţelegeri, nişte nepotriviri.

Miercuri şi joi, am anunţat lucrări în comisiile permanente. În fapt, este vorba de depunerea

amendamentelor, de centralizarea şi gruparea amendamentelor la comisii, pe ordonatorii principali de

credite.

Cu această rectificare, deci în sensul acesta a fost votul pentru comisii, nu şedinţe propriu-zise

ale comisiilor, ci centralizare a amendamentelor, da? Da.

Atunci, de vineri încep şedinţele, efectiv, în comisie. Am clarificat.

- 48 -

*

Punctul 2, Proiectul de hotărâre privind bugetul Senatului României pe anul 2014.

(Discuţii în sală; discuţii la prezidiu)

Avem Proiectul de hotărâre privind bugetul Senatului României pe anul 2014:

Hotărâre

privind bugetul Senatului României pe anul 2014

În temeiul prevederilor art. 64 alin. (1) şi ale art. 67 din Constituţia României, republicată,

precum şi ale art. 36 lit. l) şi ale art. 204 alin. (1) din Regulamentul Senatului, republicat, cu

modificările ulterioare,

Senatul adoptă prezenta hotărâre:

Art. 1. (1) Bugetul Senatului României pe anul 2014, finanţat din resurse de la bugetul de stat,

se stabileşte la suma de 100 878 de mii de lei, din care:

a) Cheltuieli curente: 99 258 de mii de lei,

din care:

- cheltuieli de personal 77 034 de mii de lei;

- bunuri şi servicii 20 028 de mii de lei;

- transferuri între unităţi 1 036 de mii de lei;

ale administraţiei publice

- alte transferuri 1 160 de mii de lei.

b) Cheltuieli de capital: 1 620 de mii de lei.

(2) Detalierea bugetului pe anul 2014 pe structura clasificaţiei bugetului de stat se prezintă în

anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. (1) Bugetul de venituri şi cheltuieli pentru activităţi finanţate integral din venituri proprii

desfăşurate pe lângă Senatul României cuprinde la venituri suma de 300 de mii de lei, iar la cheltuieli

suma de 540 de mii de lei.

(2) Veniturile realizate de Senatul României vor fi reţinute integral de către acesta pentru

acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital aferente activităţilor finanţate din venituri proprii,

organizate cu aprobarea Biroului permanent. Eventualele disponibilităţi înregistrate la sfârşitul anului

se vor reporta în anul următor, pentru a fi cheltuite cu aceleaşi destinaţii. Biroul permanent al Senatului

poate aproba utilizarea încasărilor şi pentru alte destinaţii, în condiţiile legii.

(3) Numărul de personal salarizat din venituri proprii se aprobă de Biroul permanent al

Senatului, în funcţie de necesităţi şi de veniturile realizate.

- 49 -

(4) Cheltuielile prevăzute în bugetul activităţilor finanţate din venituri proprii pot fi depăşite

numai în cazul obţinerii unor venituri suplimentare.

(5) Detalierea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru activităţi finanţate integral din venituri

proprii ale Senatului României pe anul 2014 pe structura clasificaţiei bugetului de stat se prezintă în

anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. Bugetul Senatului, adoptat prin prezenta hotărâre, va fi transmis Ministerului Finanţelor

Publice şi inclus în Proiectul bugetului de stat pe anul 2014.

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 19 noiembrie 2013, cu respectarea

prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Sunt intervenţii? Anexele le aveţi, după cum s-a arătat.

Dacă nu sunt intervenţii, supun votului aprobarea proiectului de buget.

Vă rog să votaţi.

98 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, 3 abţineri.

Hotărârea a fost adoptată.

*

Punctul 3, Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Consiliul

Federal Elveţian privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către misiunile

diplomatice ale celor două state, semnat la Bucureşti la 15 iulie 2013.

Iniţiator este Guvernul.

Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Radu Podgorean, microfonul 8.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Radu Podgorean – secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Vă rugăm să daţi un vot favorabil proiectului de lege de ratificare a acordului. Obiectul

acordului este strict limitat la posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate doar în scopul bunei

funcţionări a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale celor două ţări. Acordul conţine prevederi

referitoare la obiectul tratatului, respectiv terenurile folosite exclusiv pentru misiunile diplomatice.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc şi eu.

Comisia juridică, doamna senator Federovici, vă rog.

Doamna Doina-Elena Federovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

- 50 -

Asupra proiectului de lege, Consiliul Legislativ a acordat un aviz favorabil, cu observaţii şi

propuneri care au fost însuşite de către iniţiator. În consecinţă, membrii Comisiei juridice au hotărât,

cu majoritate de voturi, să adopte raport de admitere, fără amendamente.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, supune, spre dezbatere şi adoptare,

plenului Senatului raportul de admitere şi proiectul de lege.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, Senatul fiind Cameră decizională.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Dacă nu sunt intervenţii, supun votului raportul şi proiectul de lege. Vă rog să votaţi.

108 voturi pentru, nici un vot împotrivă şi o abţinere, proiectul de lege a fost adoptat.

*

Punctul 4, Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a

Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.

Iniţiatori... dacă din partea iniţiatorilor, domni deputaţi, este cineva. Nu este.

Punctul de vedere al Guvernului, Ministerul Muncii, domnul secretar de stat Codrin Scutaru,

microfonul 9.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Codrin Scutaru – secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei

Sociale şi Persoanelor Vârstnice:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Faţă de această iniţiativă legislativă, Guvernul României are următoarele observaţii:

În primul rând, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 reglementează concediul şi

indemnizaţia pentru creşterea copilului acordând un stimulent de inserţie în valoare de 500 de lei pe

lună, valoarea unui indicator social de referinţă, părinţilor care se întorc la activitatea profesională

înaintea de finalizarea concediului pentru creşterea copilului.

Astfel, reglementarea unei alte indemnizaţii, acordate altei persoane decât părintele, nu poate

face obiectul aceleiaşi ordonanţe de urgenţă, aceasta reglementând drepturile părinţilor în materie de

creştere a copilului.

În al doilea rând, veniturile supuse impozitului care se iau în considerare la stabilirea, acordarea

sau suspendarea stimulentului de inserţie sunt definite în aceeaşi ordonanţă de urgenţă, fiind venituri

din salarii, din activităţi independente şi venituri din activităţi agricole, conform Codului fiscal.

- 51 -

Şi, în al treilea rând, iniţiativa legislativă, prin acordarea indemnizaţiei pentru creşterea

copilului până la 3 ani, respectiv 4 ani, precum şi prin introducerea indemnizaţiei lunare pentru bunici,

ar genera un efort suplimentar pentru următorii ani, care nu a fost estimat în expunerea de motive.

Apreciem interesul arătat în sprijinul familiilor cu copii şi persoanelor vârstnice, cred că, în

acest domeniu, putem găsi soluţii care să asigure mediul adecvat de dezvoltare a familiei, inclusiv a

familiei extinse, dar, având în vedere constrângerile menţionate anterior, nu considerăm că iniţiativa

poate fi promovată în această formă.

Faţă de cele prezentate mai sus, Guvernul nu susţine iniţiativa legislativă.

Mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Comisia pentru muncă, domnul preşedinte Pop.

Domnul Liviu-Marian Pop:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială a adoptat, în data de 16 octombrie 2013, un

raport de respingere, deoarece măsurile propuse ar genera un efort bugetar suplimentar nesustenabil în

actualul context economic.

În consecinţă, Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială supune, spre dezbatere şi

adoptare, plenului Senatului raport de respingere a propunerii legislative.

Senatul este prima Cameră sesizată.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Sunt comentarii, intervenţii? Nu sunt.

O lăsăm pentru vot final. E din categoria legilor organice. După cum s-a propus, facem

dezbaterile la iniţiativele organice şi lăsăm votul pentru ora 12.00.

*

Punctul 5, Proiectul de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere

din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România.

Iniţiator Guvernul. Dau cuvântul domnului secretar de stat...

De la prezidiu: Mai întâi comisia.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mai întâi comisiei? De ce? (Discuţii la prezidiu)

- 52 -

Mai întâi, domnul preşedinte al Comisiei mixte, Comisiei speciale comune, domnul senator

Darius Vâlcov, doreşte să intervină.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Fiind un subiect atât de important v-aş propune să limităm totuşi dezbaterea la 45 de minute

pentru a putea să votăm astăzi, maximum 45 de minute, pentru a putea să votăm şi celelalte proiecte

aflate pe ordinea de zi, acestea, bineînţeles, împărţite în funcţie de algoritmul politic.

Dacă puteţi să supuneţi la vot această propunere.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Sigur că da.

Să dovedim măsură.

Supun votului propunerea... Doriţi ceva?

Domnul Dumitru Oprea (din sală):

Nici nu are voie să facă o astfel de propunere.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Da, voi supune, dar să ascultăm cuvântul domnului senator Rădulescu, probabil de susţinere a

acestei propuneri.

Vă rog.

Domnul Crisian Rădulescu:

Stimaţi colegi, am acelaşi respect pentru timpul nostru şi pentru necesitatea de a legifera astăzi

cât mai mult.

Din punct de vedere strict procedural, o asemenea propunere o poate face însă preşedintele

comisiei numai în cazul unei proceduri de urgenţă aprobate anterior de către Senat, iar împărţirea

algoritmică a timpului respectiv o poate face numai Biroul permanent.

Deci puteţi propune limitarea la 45 de minute, se poate vota aceasta, dar celelalte coordonate de

care vorbim, cum ar fi împărţirea pe grupuri din punct de vedere a ponderii lor, asta numai Biroul

permanent o putea face.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Domnul senator Dumitrescu.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

- 53 -

Distinsul nostru coleg, domnul senator Rădulescu a făcut nişte precizări care toate coroborate

sunt adevărate, pentru că există în toate procedurile noastre aceste cutume, dar, să nu uităm:

1. Că noi ne aflăm în faţa raportului unei comisii speciale. Deci, dintr-o dată, ieşim din

procedura obişnuită.

2. Ceea ce propune comisia este un lucru pe care îl propune cineva. Niciodată Biroul permanent

nu propus pentru dezbaterea... în timpul unei dezbateri o astfel de... E o solicitare sui generis, dacă vreţi.

3. Plenul e suveran, da? Deci nu trebuie să emane de la Birou, putem să stabilim foarte bine

anumite proceduri şi, sigur, poate să înfrângă propunerea Biroului sau poate să o accepte. Deci avem

această posibilitate.

4. Mie mi se pare că este foarte constructivă această solicitare, pentru că, dacă timpul este

limitat... Există riscul ca cineva să vorbească foarte mult şi altcineva să nu se poată exprima. Or, cea

mai bună soluţie – sigur, nimic nu e perfect, nici democraţia nu e perfectă –, cea mai bună soluţie pe

care noi am găsit-o vreodată, de 24 de ani, şi au găsit-o toate Parlamentele, este să vorbească fiecare

grup aşa cum se întâmplă în procedurile speciale la moţiuni, la moţiuni simple şi aşa mai departe un

anumit... dar corespunzător cu mărimea şi importanţa grupului respectiv.

De ce este corect să facem aşa? Pentru că nu este normal ca să ajungem în situaţia ca cineva să

vorbească – dintr-un anumit grup , să monopolizeze discuţia, cum ni s-a întâmplat de foarte multe opri,

şi există clar posibilitatea ca fiecare grup să-şi expună punctul de vedere.

Deci nu ştiu de ce o procedură care mi se pare că simplifică lucrurile pare a fi o procedură

împotriva a ceva. Eu cred că, din contră, este... Pentru că acest raport a fost făcut cu multă

transparenţă, a fost în atenţia opiniei publice, au existat, în societate, foarte multe dezbateri, deci putem

să-i dăm, dacă vreţi... chiar dacă raportul, până la urmă, cum ştim bine, este un raport negativ, adică

este un raport de respingere, totuşi avem posibilitatea să ne exprimăm în...

Vreau să vă spun că domnul coleg a propus timp de dezbatere 45 de minute, adică nu intră în

discuţie prezentarea comisiei şi intervenţia Guvernului. Deci avem, practic, o oră de dezbateri. Mi se

pare rezonabil, şi, din contră, în sprijinul dorinţei de a avea o dezbatere corectă şi la obiect.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Domnul senator Dincă şi domnul senator Iovescu.

Domnul Mărinică Dincă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

- 54 -

În primul rând, legat de partea tehnică, despre asta vorbim, despre Regulament. A vorbit şi

colegul nostru domnul Dumitrescu, plenul e suveran, am auzit de foarte multe... Plenul este suveran cu

o singură obligaţie: să respecte legile pe care le-a dat, în vigoare, în speţă, Regulamentul.

A doua, am auzit că suntem într-o situaţie specială, fără să se indice unde scrie în Regulament

că trebuie să aplicăm reguli speciale. Dacă ele există, trebuiau invocate.

Trei. S-a spus aici că trebuie să dăm cuvântul tuturor. Domnule preşedinte, fără să se

interpreteze sau fiecare dintre noi poate să interpreteze, dar eu am încredere în dumneavoastră în ceea

ce priveşte dezbaterile şi că veţi da cuvântul tuturor, aşa încât cred că nu avem de ce să trecem, să

inventăm acum reguli speciale.

Patru. În măsura în care preşedintele de şedinţă, şi, în speţă, în cazul de faţă sunteţi

dumneavoastră, hotărăşte ca, la un anumit moment, să se încheie dezbaterile, o poate face

regulamentar.

Din punctul meu de vedere, o regulă specială, să o inventăm acum cred că nu este cazul.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Domnul senator Iovescu.

Domnul Ioan Iovescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am ascultat cu mare atenţie ce a spus domnul coleg senator Dumitrescu, nu am înţeles cum

facem la capitolul acesta „mărimea şi importanţa”. Nu am înţeles cum stabilim importanţa grupului.

Mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Pe număr de senatori, în general.

Domnul Ioan Iovescu:

Asta face parte din mărimea grupului. Dar, importanţa vreau să spun. Sau termenii să înţeleg că

sunt sinonimi?

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Da. Am înţeles.

Doamna senator Anghel.

Doamna Cristiana-Irina Anghel:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Conform legislaţiei în vigoare, în momentul în care am depus jurământul şi am devenit senatori

sau deputaţi, nu mai reprezentăm neapărat oamenii dintr-un anumit teritoriu, ci reprezentăm întreaga

- 55 -

populaţie. Lucrul acesta voiam să-l subliniez şi eu. Deci importanţa fiecărui senator este egală, dacă e

să ne gândim bine.

Şi apoi, aud de 10 luni de zile, tot timpul, că trebuie să limităm timpul, să nu discutăm, să nu

spunem. Nu avem timp! Nu avem timp! Ba, am avea timp, dacă am avea un program absolut normal

pentru orice Parlament normal. Hai să încercăm să facem ceva în privinţa asta. Deci să nu restrângem

dreptul parlamentarului de a-şi expune punctul de vedere, atunci când are un punct de vedere pertinent,

sau şi când nu-l are, până la urmă, are dreptul să vorbească. Dar, tot timpul avem restrângeri la a vorbi.

Măcar atât.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Domnul senator Vâlcov a făcut o propunere care îmi pare şi bazată în tradiţia dezbaterilor din

Senat şi judicioasă. Nimeni nu încearcă să împiedice exprimarea punctului de vedere în legătură cu

această temă. Domnia Sa, încercând totuşi să lupte cu spectrul infinităţii dezbaterii, a propus o limitare

în timp. Acum, a propus 45 de minute, altcineva poate să propună o oră. Domnul Dumitrescu a

precizat că e vorba de 45 de minute pentru dezbateri, deci în afară de prezentarea raportului, în afară de

punctul de vedere al Guvernului, ceea ce îmi pare rezonabil.

Mai departe, dacă admitem 45 de minute, 25 de minute, o oră, oricât dorim să admitem, dar o

perioadă finită şi precizată, sigur că trebuie să o împărţim cumva, pentru că altfel primul vorbitor care

ia cuvântul ar putea vorbi 45 de minute, ceilalţi nemaiputând exprima punctul de vedere al grupurilor.

Aşa încât, dată fiind teza de necontestat a suveranităţii plenului şi faptul că este o propunere care

nu încalcă cu nimic vreo literă sau spiritul Regulamentului, o voi supune la vot.

Procedură, înainte de a supune la vot. Domnul senator Dumitru Oprea.

Domnul Dumitru Oprea:

Mă surprinde faptul că... Domnul Vâlcov e de curând în Senat, dar colegii care sunt şi în Biroul

permanent al Senatului şi în Biroul permanent al Camerei ştiu că acolo, în Birou, nu au drept de vot şi

nici nu pot… decât să-şi exprime păreri.

În plenul Senatului, conform Regulamentului, liderii de grup pot să propună, dumneavoastră

conduceţi şedinţa, iar plenul votează. Domnul Ilie Sârbu poate să expună 5 000 de condiţii şi… e

lider de grup, nu, domnul Vâlcov.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Atunci am să-i dau cuvântul domnului senator Ilie Sârbu să săvârşească acest ritual al

propunerii legitime din partea grupului parlamentar.

- 56 -

Domnul Ilie Sârbu:

Îi mulţumesc domnului senator Oprea pentru justa propunere pe care a făcut-o. Şi atunci, revin

la hotărârea noastră din Biroul permanent, unde toţi am fost de acord să acordăm 45 de minute pentru

dezbateri. S-a încercat şi un algoritm, fiindcă nu avem alte formule. Egalitatea merge, dar nu între cei

neegali, că aşa e viaţa, aşa a hotărât electoratul.

Şi atunci, vă propun următoarea formulă:

- PSD – 18 minute;

- PNL – 13 minute;

- PDL – 6 minute;

- PP-DD – 4 minute;

- UDMR – 2 minute;

- PC – 2 minute.

Ajungem la 45 de minute. Acesta este algoritmul.

Vă rog să supuneţi la vot sau, mă rog, dacă sunt alte propuneri... (Rumoare, discuţii)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Am reţinut propunerea, o voi supune la vot.

Vă rog, domnul senator Barbu.

Domnul Tudor Barbu:

Domnule preşedinte, eu, acum, am tot respectul pentru domnul Sârbu şi ştiu că face calcule

aritmetice corecte, numai că, cel puţin din punctul meu de vedere, am tolerat prea mult ca Partidul

Conservator, care are un număr aproape egal de senatori cu Partidul Poporului, să aibă jumătate din

minute. Deja... am tolerat o dată, de două ori, de cinci, de şase ori, deja, acum, realitatea, în Senatul

Românei, este alta. Proiectul de lege este foarte important şi, în numele Grupului parlamentar al

Partidului Conservator, cer calcularea pe situaţia reală din Parlamentul României.

Mulţumesc. (Rumoare, discuţii)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Aici e vorba de numărul de parlamentari rezultat din alegeri. La momentul alegerilor.

Domnul senator Popa.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Procedură. Vă învederez faptul că am început cu mult timp întârziere, peste jumătate de oră, şi,

de 20 de minute, discutăm... Pierdem timpul, domnule preşedinte.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Păi, discutăm pentru că...

- 57 -

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Şi urmează pumnul în gură, pentru că nu avem dreptul să vorbim.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Dacă nu v-aş da cuvântul, v-aţi plânge că nu e frumos. Propunerea pe care a făcut-o domnul

senator Sârbu este foarte clară. Puteţi să votaţi pentru sau împotriva propunerii, dar o supun la vot.

Supun la vot propunerea făcută de liderul Grupului parlamentar al PSD. Vă rog să vă exprimaţi

prin vot.

Doamna Cristiana-Irina Anghel (din sală):

Domnule preşedinte... Stau în picioare să-mi daţi cuvântul...

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

77 de voturi pentru, 17 voturi împotrivă şi o abţinere, s-a aprobat.

Acum intrăm în discutarea proiectului.

Dau cuvântul iniţiatorului, domnului secretar de stat Gheorghe Hogea.

Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat, microfonul 10.

Domnul Gheorghe Hogea – secretar de stat în cadrul Departamentului pentru Relaţia cu

Parlamentul:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul susţine punctul de vedere adoptat de Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor

şi Senatului, adică respingerea Proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării

minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării

activităţilor miniere în România.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului senator Darius Vâlcov, care este preşedintele Comisiei speciale

comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea Proiectului de lege privind unele măsuri

aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi

facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România.

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Comisia specială şi-a desfăşurat lucrările pe parcursul a şapte săptămâni, acestea s-au încheiat

prin redactarea unui raport de respingere, pe care l-aţi avut săptămâna trecută pe birou toţi senatorii.

- 58 -

Sper că aţi citit acest raport. Eu o să-mi permit să vă prezint, din nou, concluziile comisiei şi,

bineînţeles, să vă citesc şi propunerea de respingere.

Astfel, concluziile generale ale comisiei sunt următoarele:

Comisia consideră că proiectul de lege supus examinării nu acoperă în mod satisfăcător toate

cerinţele complexe privind cadrul desfăşurării activităţii de exploatare a resurselor minerale în

România şi, în consecinţă, propunem respingerea acestuia.

Având în vedere carenţele legislaţiei actuale, care nu ţine cont de specificul unor proiecte de

anvergura proiectului minier în discuţie, comisia recomandă completarea cadrului legislativ cu măsuri

care să stimuleze implementarea unor proiecte miniere de asemenea amploare.

Comisia consideră necesară stabilirea unor condiţii de parteneriat corect între acţionarul

majoritar şi compania de stat românească, cu respectarea normelor comunitare obligatorii şi a

principiilor dezvoltării durabile a zonelor în care va fi realizat proiectul.

Comisia apreciază, totodată, modificările condiţiilor acordului iniţial propuse de Guvernul

României, considerând că acestea reprezintă o îmbunătăţire reală faţă de licenţa în vigoare şi pot aduce

beneficii economice pentru statul român.

Comisia propune, prin prezentul raport, o serie de acţiuni pentru stabilirea unui cadru legislativ

coerent, care să sprijine poziţia de negociere a statului român şi în alte proiecte de asemenea

anvergură.

Comisia apreciază că este necesară analizarea unor scenarii alternative de stabilire a redevenţelor

şi a participaţiei statului în cazul exploatărilor miniere, având în vedere exemplul altor state.

Atragem, de asemenea, atenţia asupra unor posibile încălcări ale legislaţiei în vigoare pe

parcursul derulării proiectului de exploatare minieră de la Roşia Montană. De aceea, acest raport a fost

înaintat şi autorităţilor competente.

Comisia consideră că este nevoie de un cadru legislativ cât mai larg, care să fie supus

dezbaterii parlamentare, referitor la proiectele miniere auro-argentifere care să permită dezvoltarea

industriei miniere în România şi atragerea investitorilor.

Recomandăm, de asemenea, desecretizarea licenţei şi a documentelor clasificate aferente

prezentului proiect minier (mai puţin a hărţilor şi a documentelor referitoare la zăcământ).

Solicităm, totodată, ministerelor de resort şi instituţiilor implicate în evaluarea proiectului de la

Roşia Montană analizarea tuturor aspectelor semnalate în urma audierilor desfăşurate în cadrul

comisiei şi cuprinse în prezentul raport şi demararea procedurilor în consecinţă.

În urma finalizării dezbaterilor, membrii Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi

Senatului pentru avizarea Proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor

auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor

- 59 -

miniere în România au hotărât, cu 17 voturi pentru şi 2 abţineri, respingerea proiectului de lege supus

examinării.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art. 73 alin. (3)

din Constituţia României, republicată.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Din acest moment, intrăm în cele 45 de minute pe care aţi decis să le alocaţi dezbaterii şi, în

limita timpului alocat fiecărui grup parlamentar, invit liderii grupurilor parlamentare să-mi notifice

vorbitorul sau vorbitorii, ca să nu se nască alte tulburări în cadrul unor grupuri cu timp mai mic şi cu

mulţi vorbitori.

Dau cuvântul primului vorbitor sau vorbitorului din partea PSD. Da, în ordinea grupului.

Partidul Social Democrat.

Nu vreţi să vorbiţi deocamdată.

Partidul Naţional Liberal.

Domnul senator Dian Popescu.

Domnul Dumitru Oprea (din sală):

Cine nu foloseşte timpul îl dă celorlalţi.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Da, se poate, domnule profesor? Aşa un socialism nu aşteptam de la dumneavoastră. Timpul

fiecăruia, face ce vrea cu el.

Domnul senator Dian Popescu. Aveţi 13 minute. O veşnicie, dacă ştii să o drămuieşti. Vă rog.

Domnul Dumitru-Dian Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Într-adevăr, cred că înfiinţarea acestei comisii speciale a fost de bun augur. Se vorbea

permanent că, dacă vrei să îngropi un proiect, faci o comisie parlamentară. Dar, această comisie

parlamentară a făcut ca dumneavoastră să aveţi pe masă şi să aflaţi adevărul unei afaceri începute în

1994. Această afacere, la care mulţi politicieni au fost părtaşi, această afacere a fost aruncată în

Guvernul USL care încearcă acum să repare ce au stricat foarte multe guverne de 20 de ani.

Dragi colegi, în momentul în care am intrat în comisie şi am început să lucrăm, nu am intrat cu

o idee preconcepută, aşa cum se specula, că dorim să respingem acest proiect. Nu. Am intrat să aflăm

şi să aflaţi şi dumneavoastră prin intermediul nostru care este realitatea.

- 60 -

Ce am găsit? Nu am găsit numai o Românie împărţită în două, aşa cum se vorbea, ci am găsit

mediul academic împărţit în două, am găsit Academia Română împărţită între academicieni care

susţineau proiectul, alţii care îl contraziceau şi erau şi sunt împotriva acestui proiect. Am găsit

universităţi din România împărţite în două. Am găsit profesori universitari cu prorectorul susţinând

proiectul Roşia Montană, am găsit celălalt prorector cu o altă echipă de profesori care erau împotriva

proiectului. Am găsit oameni în stradă împărţiţi în două. Cine i-a dezinformat şi a împărţit România în

aşa fel?

Dragi colegi, nu putem acuza Guvernul că nu a încercat să rezolve o problemă. Nu. A încercat

să rezolve o problemă, a negociat cât s-a putut negocia, dar, mai mult decât atât, nu a avut o limită – şi

aici e greşeala Guvernului – să se oprească în a legifera anumite avantaje unei companii. Asta punea

România într-un moment extraordinar de periculos. Toate companiile din lume de talia aceasta şi-ar fi

dorit aceleaşi avantaje. Legiferate! România ar fi fost pusă la o presiune politică extraordinar de mare

în momentul în care admiteam, prin lege, avantajele create unei singure companii, nominal.

De aceea, cred că avem nevoie de o lege-cadru predictibilă, care să dea şanse oricărei companii

care doreşte să vină să facă afaceri pe teritoriul României, să participe la exploatarea resurselor, nu

cum s-a obişnuit şi se încearcă să se obişnuiască, intrarea pe uşa din spate în exploatarea resurselor

minerale.

Dragi colegi, dacă v-aţi fi uitat – şi ne uităm atenţi – pe raportul Comisiei speciale, veţi vedea

că avem foarte multe probleme care trebuie rezolvate de către comisiile de specialitate. Şi, aici,

Guvernul trebuie să înţeleagă foarte bine: să folosească specialiştii pe care îi plăteşte, nu să arunce în

Parlament şi să transforme Parlamentul în comisii de specialitate în geologie, în mineralogie, în

chimie. Acesta este rolul Guvernului. Rolul Parlamentului este de a-i crea un cadru legal.

Se discută foarte mult de acel iaz. 361 de hectare! Într-adevăr, este imens. Cianurare completă a

întregului minereu nu se face nicăieri în Europa. Mai mult decât atât, nici în lume nu sunt decât două

locuri şi alea nu sunt la 2 km de un oraş. S-a tot vehiculat foarte mult şi vestitul proiect de la Kittilä.

Da, de acord, dar acel proiect este prin flotaţie, nu prin cianurare completă. Şi nu vreau să intru în

partea de specialitate a proiectului foarte mult, pentru că a intrat comisia şi vedeţi bine că cerem

respingerea proiectului, şi noi, PNL-ul, şi noi, PSD, întrucât nu ne permitem să expunem România, în

acest moment, unor atacuri venite în privinţa mediului şi, mai mult decât atât, unor atacuri venite

întrucât dorim să facilităm o companie.

Deci trebuie să respingem acest proiect şi, urgent, să creăm un cadru legal predictibil pentru

toate companiile. Să creăm urgent un cadru legal în care vizibilitatea fondurilor care vin în urma

acestor exploatări să fie publică. Lumea trebuie să vadă ce facem cu banii. Dacă nu, vom fi acuzaţi

permanent că am vândut resursele ţării şi banii nu se găsesc.

- 61 -

Avem un model. Avem modelul norvegian, în care 300 de miliarde sunt, în acest moment, în

contul lor şi nu are voie să umble această generaţie.

În momentul în care suntem predictibili şi exploatăm resursele, trebuie să le exploatăm, dar

banii sunt puşi undeva, la vedere, astfel încât populaţia să vadă ce se întâmplă cu aceste sume, vom

avea şi susţinerea populară, vom avea şi susţinerea străzii.

În momentul în care intrăm pe sub uşă cu astfel de proiecte, nu vom mai avea susţinerea

populaţiei şi se întâmplă ce se întâmplă în fiecare duminică.

Cred că ne-am trezit toţi la realitate, cred că sesizăm lumea, companiile occidentale cum vin

spre resursele din România, cred că nu putem să ne opunem pentru că avem nevoie de bani, nu putem

să ne opunem acum, când aceste resurse sunt profitabile. Este multă demagogie. Nu. Avem nevoie şi

de extracţie de gaze, avem nevoie şi de independenţă energetică, avem nevoie de exploatarea acestor

resurse minerale când economia de piaţă convine, când preţul aurului şi al argintului este ridicat, dar

exploatarea aceasta trebuie să fie predictibilă pentru toate companiile.

Mai mult decât atât, discutăm că lăsăm generaţiilor viitoare. Nu. Le lăsăm degeaba atunci.

Rămânem cu ele neexploatate, iar generaţiile viitoare vor întâlni altă afacere economică, pentru că

acestea nu vor mai fi profitabile.

Acestea sunt argumentele pentru care trebuie să exploatăm resursele minerale, dar astea nu

înving legi care să fie nominale. Acestea nu înving nepredictibilitatea României în acest moment.

Vreau să vă spun că, în lipsa acestei legi, în acest moment, avem gazele de şist în prospecţiune.

Dacă se găsesc gaze, intrăm imediat în exploatare, dar care sunt avantajele statului român în acest

moment, dacă intrăm în exploatarea gazelor de şist? Niciunul. Nu suntem predictibili, nu ştim cum ne

vor plăti şi ce avantaje va avea statul român. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Roşia Montană. Păi,

suntem acţionari?! Oricine ştie că acele 19 procente, chiar 25 de procente depind de semnarea

bilanţului de către o companie care, din punctul meu de vedere, nici nu este o companie cu experienţă.

Până la urmă, e un joc al bursei.

Avem nevoie de o lege în care să arătăm populaţiei că parte din producţia extrasă revine

statului român, predictibil de la început. Banii – cipurile – veniţi din acţionariat se văd în acţiunile de

la Petrom, unde, tot aşa, am privatizat printr-o lege. Avem aproape 40 şi ceva la sută. S-a uitat cineva

câţi bani luăm noi din dividende? Nu, pentru că bilanţul contabil se semnează de către acţionarul

majoritar.

Dacă în privatizarea Petrom am fi pus producţia de gaze şi de ţiţei să fie împărţită cu statul

român, şi nu 40% din acţiuni, care, uşor-uşor, le pierdem şi pe acelea, la ora asta, am fi putut dicta

asupra preţului petrolului, am fi putut dicta asupra preţului gazelor. Nu ni s-ar impune preţ, pentru că ai

avea propria producţie. Acelaşi lucru şi aici. Dacă nu vom negocia producţie, aurul şi argintul vor

- 62 -

pleca, iar noi vom rămâne cu 25% acţiuni. Acţiunile înseamnă şi câştig, dar şi pierdere, în contextul în

care el dictează dacă are bani sau nu.

Dragi colegi,

Ca atare, propun plenului Senatului să ne aplecăm foarte serios inclusiv pe viitoare lege a

minelor. Este o lege de care avem nevoie. Legea minelor e veche, este depăşită de noile provocări, dar

şi acea lege trebuie modificată, astfel încât să nu creăm niciun fel de suspiciune că am favoriza o

companie. Şi, mai mult decât atât, de dragul de a favoriza nişte companii şi a le ajuta să intre în

exploatare, dacă ne uităm foarte bine – şi o să vedeţi, că o să vină în plenul Senatului –, vom fi obligaţi

să închidem toate micile companii şi exploatări din România.

De aceea spun şi atrag atenţia. Cu amendamentele şi cu noua lege a minelor care va intra în

Parlament, avem nevoie de oameni care să lucreze în comisii. Acea lege a minelor trebuie să se

reîntoarcă la comisiile de specialitate, întrucât avem foarte multe lucruri de discutat pe acea lege.

Mi-am aruncat ochii şi, în cinci minute, am observat că închidem peste 2 000 de exploatări mici

în România, într-adevăr, creând facilităţi pentru marile companii. N-avem dreptul să facem acest lucru.

M-am uitat în treacăt şi am ajuns la concluzia, dacă ar trece anumite amendamente din noua lege a

minelor, inclusiv cariera de la Târgu-Jiu, cea mai mare carieră de exploatare a lignitului, s-ar închide.

Nu putem să venim cu nişte amendamente fără să avem în spate o bază, cunoştinţe. Nu putem

să venim cu nişte amendamente care ni se transmit din alte părţi. Avem nevoie de amendamente la legi

şi de o lege venită de la specialişti. Specialişti în domeniu, nu avocaţi de meserie, care ştiu să tragă o

lege de partea unei companii sau altei companii.

Acelaşi lucru consider că s-a întâmplat, o neatenţie, şi cu proiectul care a venit de la Guvern.

Şi revin. Felicit Guvernul că a încercat să negocieze şi să optimizeze, şi să repare răul care a

fost făcut în momentul în care am transferat 18 miliarde, aur şi argint, gratuit, unei companii străine.

Ar trebui, până la urmă, să cerem şi explicaţiile acestea, pentru că lumea care e în stradă a văzut aceste

lucruri.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Domnule senator, iertaţi-mă, cele 13 minute...

Domnul Dumitru-Dian Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi închid.

Deci, dragi colegi, vreau să fim serioşi cu ce se întâmplă în România, în aceste momente. Să

dăm la o parte anumite interese, să creăm predictibilitate şi pentru viitorul copiilor noştri, să creăm

predictibilitate şi pentru oamenii de afaceri şi să creăm predictibilitate şi un viitor şi României, dacă nu

mai trec legile pe lângă noi cu foarte multă rapiditate, legi importante, cu toate că sunt legi organice.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

- 63 -

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Partidul Naţional Liberal şi-a spus cuvântul.

Partidul Democrat Liberal, 6 minute pentru toţi.

Domnul senator Cristian Rădulescu. (Intervenţie neinteligibilă din sală)

Dacă PSD-ul cedează, ăsta ar fi un fapt care ne-ar încuraja pe toţi.

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimaţi colegi,

Partidul Democrat Liberal nu a participat la această comisie, după cum nu va participa nici la

votul raportului comisiei, deoarece şi comisia s-a dovedit la fel de inutilă ca şi proiectul legislativ

trimis de către Guvern.

Ce ne spune în acest moment comisia? Lucruri pe care le ştiam toţi de la început şi pe care noi

le-am afirmat şi le afirmăm: că sunt necesare locuri de muncă, că este necesară exploatarea raţională a

zăcămintelor, că este necesară păstrarea curată a mediului, că este necesară păstrarea patrimoniului

naţional.

Citez din raportul comisiei: „Comisia constată că (...) nu se poate stabili cu exactitate dacă

formalităţile legate de declararea utilităţii publice a proiectului au fost îndeplinite (...).”

Asta ştia toată lumea.

„Comisia consideră necesară stabilirea unor condiţii de parteneriat corect între acţionarul

majoritar şi compania de stat românească, cu respectarea normelor comunitare obligatorii şi a

principiilor dezvoltării durabile a zonelor în care va fi realizat proiectul.”

Asta am spus şi noi.

„Comisia consideră că este nevoie de un cadru legislativ cât mai larg, care să fie supus

dezbaterii parlamentare, referitor la proiectele miniere auro-argentifere (...).”

Asta spune toată societatea românească.

De ce s-a apelat la această procedură foarte specială? Practic, s-a instituit o comisie specială

comună care să avizeze un proiect de lege, care să vină într-o Cameră, după aceea, în cealaltă. Este o

procedură de nivel constituţional. Numai proiectul de revizuire a Constituţiei mai trece printr-o

asemenea procedură, dar o asemenea comisie şi o asemenea procedură erau necesare ca să avizeze un

proiect de lege venit de la Guvern asupra căruia Ministerul Justiţiei din acest Guvern a dat un raport

negativ, cu 18 pagini de critici şi atenţionări, inclusiv cea referitoare la posibilitatea atacului pe

neconstituţionalitate, cuprinzând prevederi cum este exproprierea pe cauză de utilitate publică, care atacă,

într-un fel, cedează atribute ale suveranităţii naţionale. Şi, pentru asta, era necesară o astfel de comisie.

- 64 -

Guvernul, aici, a jucat pe tipul de joc „câştigă – câştigă” , „win – win”. Dacă proiectul nu se

face, Guvernul este acoperit faţă de pretenţiile companiei. Dacă se face şi iese bine, meritul este al lui.

Dacă se face şi iese prost, Parlamentul este vinovat.

Raportul comisiei, care am spus că zice lucruri cunoscute, nu insistă însă asupra unor chestiuni

care sunt mult mai importante şi care au preocupat societatea românească în ultimele luni.

Cum e posibil să se facă o lege specială pentru o anumită companie şi, mai ales, pentru un

anumit contract? Este o lege despre un contract.

Care sunt garanţiile proiectului de lege faţă de o posibilă catastrofă ecologică? Care sunt

garanţiile că metoda folosită, cea cu cianuri, are riscuri controlabile? Şi cum a fost posibilă prevederea

referitoare la exproprierea de utilitate publică de către companie?

Ca urmare, după cum v-am spus, nu am participat la comisie, nu vom vota nici raportul acesteia

şi urmărim cu interes votul pe care parlamentarii majorităţii îl vor da împotriva propriului Guvern,

lucru care echivalează cu o moţiune de cenzură pe tema Roşia Montană.

Mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Au rămas două minute Grupului parlamentar al PDL şi asociaţii.

Partidul Poporului, domnul senator Agrigoroaei. Partidul Poporului-Dan Diaconescu.

(Intervenţie neinteligibilă din sală)

E aproape un pleonasm, de aia nu...

Domnul senator Agrigoroaei.

Domnul Ionel Agrigoroaei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este absolut normal ca Partidul Poporului-Dan Diaconescu să voteze împotriva poluării,

împotriva unui contract dezavantajos pentru România, dar făcându-se atâta publicitate, şi negativă, şi

pozitivă, pentru acest proiect, am fost curios să mă duc şi eu în rândul demonstranţilor din stradă.

Am fost încă din a treia seară. Mi-am luat o şapcă pe cap, cu tenişi în picioare, un tricou şi,

nefiind recunoscut... (Rumoare în sală, discuţii)

… nefiind recunoscut ca tânăr senator, am vrut să aflu un punct de vedere cât mai obiectiv.

Deci, sincer să... (Rumoare, discuţii în sală)

Dacă-mi daţi voie să vorbesc totuşi...

Vă mulţumesc, stimaţi colegi.

- 65 -

Deci totuşi, am fost curios, ca un român responsabil, să aflu mai multe variante, să ascult

ambele părţi. Este normal că vom vota împotriva acestui proiect Roşia Montană în forma actuală. Dar,

aşa cum spunea domnul senator Popescu, trebuie să fim responsabili şi să facem o lege a minelor cât

mai urgent, s-o punem în aplicare şi să fie, într-adevăr, folositoare, pentru a folosi zăcămintele

României.

Eu aş vrea să vă spun... Se potriveşte, în acest caz, celebrul citat care spune că analfabetul

viitorului nu va fi cel care nu va şti să citească, ci va fi cel care nu va şti să înţeleagă, pentru că multe

lucruri nu le înţelegem sau multe dedesubturi.

Am ratat un business în Piaţa Universităţii, pentru că a venit un domn, care făcea parte şi din

grupul celor care au spart luneta domnului ministru Barbu, care apare şi pe la televizor, şi mi-a spus:

„domnule, dacă mai aduceţi doi-trei, treceţi pe la mine şi rezolvăm problema”. Este caz real. N-o să

aibă curaj acel domn, care apare la televizor, să-mi spună că nu a fost aşa. Deci am văzut mai multe

feţe ale acestor interese.

Nu ştiu dacă sărbătoresc… românii au motiv să desfacă şampania şi să ciocnească astăzi pentru

acest vot, că s-ar putea, de pe vreo trei continente, mari producători de aur ai lumii să ciocnească şi să

spună: am reuşit. Pentru că nimeni nu este interesat ca România să devină un mare producător al unui

zăcământ. Deci asta am constatat.

Am constatat acolo că erau vreo treizeci de camere în piaţă, camere de luat vederi, cuplate şi la

satelit în direct, unele transmiteau în America, unii transmiteau în Rusia, unii transmiteau pe alte

continente. Şi erau… bineînţeles că serveau interesele anumitor grupuri, dar nici într-un caz ale României.

Stimaţi colegi,

Adevărul ne va face liberi – este un verset important în Biblie –, dacă am accepta să analizăm

cu profunzime, cu responsabilitate şi, într-adevăr, să analizăm în totalitatea lucrurilor, şi cu părţile

pozitive şi negative, şi să nu ne mai lăsăm blocaţi, pentru că, într-adevăr, nu este normal, cum se spunea

mai înainte, să se dea o lege special pentru o societate, dar, în acelaşi timp, nici nu putem bloca

mineritul din România. În secolul XXI, noi pretindem că nu este posibil a se lua măsuri antipoluare?

Există această posibilitate, când în ţările cele mai civilizate se extrage, se exploatează chiar şi cu

cianuri, luându-se toate măsurile. Că, dacă am fi mers pe acest principiu, am fi rămas în epoca de

piatră. Nu am fi inventat nici avionul, că s-a demonstrat că au murit mulţi, nici maşina, că s-a

demonstrat că au murit şi mai mulţi. Aş vrea să aduc aminte de Centrala de la Cernavodă…

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Domnule senator, a expirat timpul, vă rog să…

Domnul Ionel Agrigoroaei:

La Cernavodă nu s-ar mai fi făcut centrala, dacă am fi analizat aşa cum am analizat şi acest caz.

- 66 -

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc şi eu.

Partidul Conservator, 2 minute.

Doamna Cristiana-Irina Anghel (din sală):

Plus 2 minute de la PSD.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Doamna senator… (Discuţii în sală)

Nu, acum, trebuie să ştim dinainte, pe datorie nu dăm.

Îi daţi 2 minute?

Din sală: Nu.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Nu?

Doamna Cristiana-Irina Anghel:

Cum să nu-mi dea? Că mă iubesc. (Discuţii în sală)

Dar, oricum, eu voi fi la obiect, nu voi abuza de timpul dumneavoastră.

Mă bucur că aceste 2 minute vor fi concentrate de mine…

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

2 minute, dar ale dumneavoastră.

Doamna Cristiana-Irina Anghel:

…şi va rămâne în memorie ceea ce spun.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Deci nu-i daţi?

Din sală: Nu.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Foarte bine.

Doamna Cristiana-Irina Anghel:

Puteam să vin şi să spun doar…

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Doamna senator, nu consumaţi aceste minute cu dispute.

Doamna Cristiana-Irina Anghel:

Nu le-am consumat, asta a fost pe lângă…

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă rog, adresaţi-vă întregii ţări, în 2 minute. Vă rog.

- 67 -

Doamna Cristiana-Irina Anghel:

Puteam să spun doar: „săracă ţară bogată”. (Discuţii în sală)

Avem bogăţii, şi n-avem bogăţiile numai din sol, din subsol, de oriunde, avem bogăţie oamenii

acestei ţări. Nişte oameni minunaţi! Avem oameni inteligenţi, avem copii extraordinari!

Ce am făcut în ultimii ani, pentru bogăţia cea mai mare a ţării? Am jefuit-o, exact cum jefuim şi

bogăţiile celelalte. Nu noi, vorbesc în general. De douăzeci şi ceva de ani, ţara aceasta este mai săracă,

mai săracă, mai săracă! Avem 100 de miliarde de euro datorie, dar noi avem petrol şi-l dăm unora şi

altora şi nu ne folosim la nimic. Avem aur, avem păduri, avem de toate! N-avem voinţă să facem ceva

cu aceste bogăţii. Sunt ţări care nu au nimic din ce avem noi, în schimb, au dorinţă şi voinţă de a face

ceva pentru populaţia respectivei ţări.

Şi, de aceea, spun: românii au o vorbă, strâng întotdeauna ceva sau pun deoparte să le rămână

copiilor lor, în momentul în care ei nu vor mai fi. Ce le lăsăm noi copiilor noştri în afară de miliarde de

datorii? Ce le lăsăm, în afara unui spate îndoit în faţa Uniunii Europene, a Statelor Unite ale Americii

şi a altora?

Nu spun că nu trebuie să colaborăm cu ei. Asta este una. Dar, a încerca întotdeauna să le facem

pe plac numai pentru că ei sunt puternici… Păi, sunt puternici pentru că noi acceptăm lucrul acesta şi

pentru că noi le stimulăm puternicia şi bogăţia prin faptul că le dăm gratis lucrurile care sunt la noi.

Domnilor, aurul de la Roşia Montană stă acolo de peste 2 000 de ani. Este prima localitate

atestată documentar din România! Nu ne cere de mâncare. De ce să nu rămână acolo? Or avea copiii

noştri mai multă minte, mai mult caracter, mai mult curaj să facă ceva, într-adevăr, cu aurul pentru ei şi

pentru această ţară.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Doamna Cristiana-Irina Anghel:

Avem obligaţia morală să facem lucrul acesta.

Şi felicit această comisie, iertaţi-mă, o singură frază…

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă rog.

Doamna Cristiana-Irina Anghel:

… că a respins acest proiect care nu avea ce să caute în Parlament. Este un contract şi

contractul este treaba Guvernului, nu a Parlamentului. (Aplauze)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Vă mulţumesc foarte mult, doamna senator, pentru că v-aţi încadrat în timpul alocat.

- 68 -

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Alexandru Vegh, tot 2 minute. Vă

rog, domnule senator.

Domnul Vegh Alexandru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi senator,

Grupul parlamentar al UDMR şi-a spus cuvântul de la bun început, că este împotriva acestui

proiect de act normativ şi nu din moft, ci din anumite considerente foarte bine specificate.

Nu putem face o lege specială pentru o firmă privată. Statul român nu poate să facă exproprieri

în interesul unei firme private şi ştiam şi de acel raport al unor echipe de specialişti privind

introducerea zonei respective în patrimoniul UNESCO.

Am considerat, de la bun început, că subiectul n-a fost foarte bine documentat şi, pe parcursul

întâlnirilor – şi am participat în această comisie aproape la toate întâlnirile –, vreau să vă spun că această

comisie şi-a desfăşurat activitatea cu foarte mare seriozitate şi cei care au venit în faţa comisiei şi-au

spus cuvântul şi mă bucură foarte mult faptul că, astăzi, putem veni şi am putut veni cu un raport care,

sigur, este de respingere şi, inclusiv colegii noştri din Partidul Social Democrat şi-au dat seama că, de

fapt, această lege nu poate să treacă în forma asta prin Parlamentul României.

Dar, din recomandările comisiei, cred că Guvernul… şi este atributul Guvernului, nici într-un

caz nu este atributul Parlamentului României să adopte o lege specială pentru acest obiectiv, ci să

creeze legea-cadru, eventual, pentru a rezolva şi pentru a da posibilitatea exploatării nu numai auro-

argintifere, ci în toate domeniile. Şi, în acest caz, vreau să vă spun că toţi miniştrii care s-au prezentat

în faţa comisiei şi-au spus cuvântul. Pe mine însă mă deranjează un singur lucru – şi cred că este locul

unde trebuie să-mi spun punctul de vedere –, au fost unii miniştri care şi-au permis şi cred că n-au

procedat bine, au încălcat Legea responsabilităţii ministeriale, şi-au permis să nu vină în faţa comisiei.

Este o încălcare a legii şi cred că persoanele care sunt în măsură să ia această decizie trebuie să

analizeze care au fost motivele pentru care nu s-au prezentat.

Nu vreau să abuzez de timpul dumneavoastră, Grupul parlamentar al UDMR îşi menţine

poziţia, este împotriva legii şi este pentru respingerea actului normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Au mai rămas 2 minute pentru Grupul parlamentar al PDL.

Domnul senator Mihai Răzvan Ungureanu.

Domnul Mihai-Răzvan Ungureanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

- 69 -

Stimaţi colegi senatori,

De fapt, comisia nu face altceva decât să certifice că un lucru prost e gata prost. Pentru că ştiam cu

toţii de la bun început că prezenţa unui proiect de lege specific, adresat unei companii miniere, în

Parlament, reprezintă, pe de o parte, derogarea de la responsabilitatea guvernamentală şi, în al doilea rând,

ocuparea Parlamentului cu o temă pe care, oricum, nu ar fi putut-o trata în termenii tehnici ai expertizei.

Momentul în care a fost formată Comisia specială pentru proiectul Roşia Montană este

momentul din care Parlamentul a început să piardă bani. Pe lângă alte găuri pe care Parlamentul le

face. Este o comisie care a lucrat exclusiv în pierdere, fără să poată justifica un franc nici din deplasări,

nici din angajarea timpului celor care au fost prezenţi în comisie sau în faţa comisiei.

Nu fac din aceasta un reproş la adresa comisiei, dar fac un reproş la adresa Guvernului, care a

preferat să scape de responsabilitate aruncând tema în Parlament şi dând, unei întregi naţiuni, astăzi,

impresia că Parlamentul se află în opoziţie. Este în opoziţie prin raportul negativ al comisiei faţă de

acest proiect de lege. De fapt, nu este în opoziţie USL-ul faţă de propriul Guvern, care încearcă, prin

majoritatea parlamentară, astăzi, să spele una dintre cele mai mari gafe vreodată întâmplate în istoria

democratică a României – un Guvern care nu ştie cum să guverneze.

Mai spun un singur lucru, doamnelor şi domnilor, chestiunea Roşia Montană nu se opreşte aici.

Dacă n-ar fi existat presiunea străzii, probabil că nici Guvernul nu ar fi dat dispoziţie parlamentarilor

să-şi trântească propriul proiect de lege.

Dar chestiunea Roşia Montană urmează să fie strecurată în alte corpuri de proiecte legislative.

În proiectul de descentralizare, la capitolul III, la titlul III, ca şi la titlul VII, acolo unde se face vorbire

despre descentralizarea direcţiilor de cultură şi de mediu, trecerea lor din subordinea ministerelor de

resort în subordinea consiliilor judeţene, avizele pe care direcţiile aflate în subordinea consiliilor

judeţene urmează să le dea, descărcarea arheologică sau mediu, fac ca un proiect de tipul Roşia

Montană să fie tratat, indiferent de dimensiunea sa strategică, la nivelul deciziei luate de un consiliu

judeţean. Este cu totul şi cu totul nedrept, şi acesta este cuvântul cel mai blând. De fapt, acoperim

aceeaşi iresponsabilitate guvernamentală.

Pentru proiectul de lege a minelor, care vine iarăşi în atenţia colegilor senatori, vom vedea, de

asemenea, că utilitatea publică…

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Domnule senator, ingrată misiune am…

Domnul Mihai-Răzvan Ungureanu:

Termin imediat.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mai dau un minut de la PSD, dar atât.

- 70 -

Domnul Mihai-Răzvan Ungureanu:

Vă mulţumesc.

(Discuţii în sală)

Vom vedea, de asemenea, că se poate, prin proiectul de lege a minelor va deveni posibilă

exproprierea abuzivă a cetăţenilor români pe seama proiectelor care pot fi calificate de utilitate

publică. În ce măsură şi cum se poate face această calificare, legea nu vorbeşte,

Vom vedea, de asemenea, cum proiectul Roşia Montană se încearcă să fie strecurat prin alte

corpuri de legislaţie secundară pe care şi Senatul, şi Camera Deputaţilor urmează să le ia în

considerare. Atrag atenţia asupra acestui fapt. Este ruşine pentru Guvernul USL şi este o ruşine, de

asemenea, pe care, din păcate, şi noi trebuie astăzi s-o împărtăşim.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Rămâneţi dator cu vreo 2 minute, cel puţin, PSD-ului, să ştiţi.

Doamna senator PSD Gabriela Firea, care poate vorbi după pofta inimii, vreme de 17 minute.

18 minute, un minut de la liberali.

Doamna Gabriela Firea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Douăzeci de ani am vorbit câte o oră în fiecare seară, aşa că voi încerca să fiu foarte scurtă,

pentru că am fost suficient de mult timp în lumina reflectoarelor.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Păi, nu, dar sper că vorbiţi altceva, acum.

Doamna Gabriela Firea:

Ce doriţi dumneavoastră, chiar şi istorie.

Sunt unul dintre cei 19 membri ai Comisiei speciale Roşia Montană şi, sincer, nu aş fi dorit să

intervin pentru că domnul preşedinte Darius Vâlcov, sunt convinsă că v-a spus toate elementele care vă

sunt necesare pentru a vă convinge în legătură cu acest raport, dar unul dintre colegii noştri m-a

provocat şi tocmai pentru că-l respect foarte mult şi am avut o colaborare, spun eu, foarte bună, când

lucram în presă, vreau să-i spun câteva lucruri şi Domniei Sale şi dumneavoastră.

S-a afirmat de la tribuna principală a Senatului că rostul acestei comisii nu s-a justificat pentru

că, cu toţii, ştiam totul şi că Guvernul vine acum să ne spună ceea ce toţi ştiam – pentru că totul era

ştiut, nu-i aşa? –, că doar ne trebuie condiţii de mediu, că doar trebuie să prezervăm patrimoniul, că ne

trebuie nişte locuri de muncă şi că, în general, trebuie să fim atenţi cum negociem.

- 71 -

Eu, sincer, de aceea m-am ridicat de pe scaun, să spun că eu nu ştiam tot ceea ce s-a aflat în

cadrul audierilor de la această comisie şi nici dumneavoastră, vă asigur, că nu aveaţi cum să ştiţi şi nici

reprezentanţii presei, deoarece licenţa de exploatare este secretă, iar noi am primit certificat ORNIS şi

am semnat la comisie pentru a afla adevărul despre această licenţă. Şi tot noi, prin vocea domnului

preşedinte Darius Vâlcov, am cerut desecretizarea licenţei de exploatare acordată în 1998 şi am spus că

românii trebuie să afle ceea ce se spune azi de la această tribună că nu trebuie să se cunoască, şi anume

că: în momentul când s-a acordat licenţa de exploatare – în 1998, nu în 2013 sau în 2012 –, Guvernul

de atunci, printr-un domn ministru şi prin preşedintele Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale, a

considerat că statul român trebuie să primească de la investitorul canadian următoarele beneficii: zero

locuri de muncă, zero investiţie în poluarea istorică şi în accidente ecologice, zero prezervarea

patrimoniului cultural şi pentru tradiţii, tot ceea ce înseamnă acest nume, acest brand, Roşia Montană,

mai departe, nicio penalitate în cazul nerespectării unor minime condiţii stabilite în AGA şi în consiliul

de administraţie.

Tot în… anul următor, în 1998, tot printr-o semnătură a unui domn ministru – că ştiţi de acum

care este, că aţi citit –, domnul Radu Berceanu, da – (Aplauze) – s-a transferat, dragi colegi, că noi nu

ştiam acest lucru şi nimeni nu ştia, s-a aflat în cadrul audierilor de la această comisie… Deci un

ministru a decis ca aurul despre care vorbea şi doamna Cristiana Anghel, şi vorbeam toţi că trebuie să

rămână generaţiilor noastre, pur şi simplu, s-a transferat licenţa, cu titlul gratuit, de la acţionarul

minoritar român către acţionarul majoritar străin. Repet, cu titlu gratuit.

De asemenea, participaţia statului, acţiunile, au fot diluate de la 33% la 19%. Prin urmare, dragi

colegi, ce ştiam? Nu ştiam nimic şi probabil că exista un interes ca nimeni să nu afle lucruri pe care

noi, cei 19: PSD, PNL, UDMR, PC, PP-DD, UNPR, am participat, zi de zi, timp de două luni, la

audierile din această comisie şi am aflat lucruri pe care vi le împărtăşim şi dumneavoastră. Pentru că,

repet, nu se cunoşteau aceste aspecte.

Prin urmare, dragi colegi şi stimate coleg, care aţi afirmat de la această tribună că a fost o

comisie inutilă şi raportul este, în consecinţă, inutil, şi nu a fost decât un exerciţiu de imagine şi o

dorinţă a Parlamentului de a spăla ruşinea Guvernului, eu sper că v-am convins de contrariu.

De ce a fost un raport negativ şi de ce 17 din cei 19 am votat împotriva proiectului de lege

transmis de către Guvern la Parlament? Din simplul motiv că am considerat că este loc de mai bine, că

este loc de o negociere şi mai bună şi că, în acest moment, este nevoie de o lege-cadru generală pentru

toate exploatările auro-argentifere de interes strategic şi că, dacă va exista această lege – şi sunt

convinsă că va exista – în perioada următoare, niciun guvern, cu niciun ministru pe care-l cheamă

Radu sau în alt fel, nu-şi va mai putea permite să transfere aurul sau alte valori, alte resurse ale ţării, cu

titlu gratuit, unui investitor, indiferent cum se cheamă el.

- 72 -

Şi, cu asta, eu vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc, doamnă senator.

Dacă PSD, care mai are timp la dispoziţie…? (Intervenţie neinteligibilă din sală a domnului

senator Ilie Sârbu)

Păi, nu, mai aveţi timp. Aveţi încă 11 minute, dacă doriţi, sigur…

Domnul senator Sârbu.

Domnul Ilie Sârbu:

Domnilor senatori,

Întâmplător, faţă de Radu Berceanu am o anumită consideraţie. Nu am ştiut ceea ce a făcut,

sigur, când era ministru în anul 1998, dar aş vrea doar să fac o subliniere.

Domnul Dumitru Oprea (din sală):

Nu el a scris proiectul acesta.

Domnul Ilie Sârbu:

Aş vrea doar să fac o subliniere…

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă rog, nu întrerupeţi…

Domnul Ilie Sârbu:

Dar am analizat cum am ajuns în această etapă şi am spus lucrul acesta.

(Intervenţie neinteligibilă a domnului senator Dumitru Oprea)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă rog, nu întrerupeţi…

Domnul Ilie Sârbu:

Am spus lucrul acesta, dar doamna Firea a făcut aici o expunere exhaustivă pe ceea ce s-a

întâmplat. Asta e important şi am vrut doar să fac o subliniere.

Pentru liniştea celor implicaţi în ceea ce a însemnat acest proiect, de când s-a aprobat, de când s-au

făcut transferurile şi până astăzi, raportul a fost trimis la Parchetul General. Să nu-şi imagineze cineva –

(Aplauze) –, vorbind de gratuitatea şi de felul în care s-au consumat banii, că nu avea sens comisia. Avea

sens. Dacă nu mai mult sau dacă nu pentru mai mult, măcar pentru aceste fapte care s-au săvârşit şi care

erau secretizate. În stilul clasic românesc, când facem prostii, le secretizăm.

Ei uite că se întâmplă să se desecretizeze. Şi uitaţi că se întâmplă că, dacă nu astăzi… probabil

că nu are timp Parchetul şi vedem că nu are, sunt sute de sesizări care se trimit parchetelor şi nu am

auzit nimic despre ele, probabil că se lucrează, probabil că aglomeraţia asta mare de sesizări i-a pus în

- 73 -

imposibilitatea de a rezolva ceva. Dar vine vremea, că, aţi văzut, şi după şase ani, şi după opt ani…

Trece timpul, trece, dar nu trec şi dosarele penale, ele rămân acolo.

Aşa că măcar această satisfacţie s-o avem noi, parlamentarii, că am făcut lumină într-un caz.

Nu mă refer la persoane, nu ştiu care-i vinovăţia unuia sau altuia, dar totuşi Parchetul, când are în faţă

un document atât de important venit de la Parlamentul României, nu de la o Cameră, cu o comisie

specială, nu cred că-şi va permite să se joace.

Nu aşteptăm, sigur, într-o zi, în două, trei, sesizarea, autosesizarea, nu ştiu cum se va proceda,

specialiştii cunosc mai bine formulele juridice, dar eu cred că liniştea celor care au dat aceste

semnături în mod abuziv, în mod ilegal, a început să dispară. Şi asta este satisfacţia noastră, cred eu, că

am făcut totuşi ceva. Nu ne-am întâlnit degeaba şi nu am pierdut… acest timp nu e pierdut şi aşa ar

trebui să se procedeze în continuare. Aşa ar trebui Guvernul să aibă curajul, cum a avut curajul în acest

caz, în cazul de la Brăila.

Dacă s-a strecurat o greşeală… ştim şi noi cum se strecoară, ştim şi noi gustul amar pe care-l

avem de multe ori, şi-l aveţi şi dumneavoastră, că nu aveţi nicio vină. Ce vină aveţi dumneavoastră,

parlamentarii, pentru ce a făcut Guvernul sau noi, de multe ori? Nu suntem noi acolo, nu luăm noi

deciziile, nu avem noi informaţiile toate, cum le are Guvernul.

Câteodată aprobăm, câteodată nu aprobăm, dar dacă s-a instituit şi acest mod – şi asta-i de

apreciat, nu-i de criticat –, nu-i un faliment al Guvernului dacă unul, două, trei, cinci, zece proiecte,

ordonanţe care vin, cad. Înseamnă că ne facem datoria. Înseamnă că cenzura ultimă, pe care

Parlamentul trebuie s-o facă, funcţionează.

Ştim şi noi cum funcţionează relaţia Parlament-Guvern, dar uite că sunt cazuri în care

Parlamentul nu e de acord şi Guvernul înţelege. S-a greşit. Bun, mergem mai departe? Ne facem că nu

ştim ce a fost? Atunci era, într-adevăr, o greşeală. Nu mă refer la cei prezenţi în sală, care nu au nicio

implicare, dar cei care sunt implicaţi, părerea mea este că nu vor avea sărbători liniştite.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Dezbaterea s-a încheiat. Cu voia dumneavoastră, pentru un singur minut, o să-i dau cuvântul

domnului senator Pereş, care are o opinie separată. Vă rog. (Discuţii în sală)

Domnule senator, timpul alocat a fost împărţit, ba chiar cu vreo două minute în plus. (Discuţii

în sală)

Un minut, vă rog, domnule senator.

Domnul Alexandru Pereş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

- 74 -

Onoraţi colegi senatori,

Sigur, o să încerc să mă încadrez într-un minut, deşi despre relansarea mineritului, despre locuri

de muncă probabil că ar trebui să discutăm mult mai mult, inclusiv în Senatul României, dacă nu chiar

în Parlament, în întregul său.

Ce am putut să observ, în schimb, la acest mesaj pe care domnul lider la Grupului parlamentar

al PSD ni l-a adus, că această comisie specială comună, de fapt, a fost o comisie de anchetă, o comisie

de anchetă asupra modului în care, din 1998 începând, guvernele au semnat şi au pus la acest dosar

diferite probe cu care, poftim, se va sesiza sau a fost sesizat Parchetul General şi, sigur, o să vedem

cum se vor desfăşura lucrurile în continuare.

Domnule Sârbu, eu am crezut că, de fapt, rostul acestei comisii şi inclusiv al acţiunii

guvernamentale ar fi fost ca să aducă în faţa noastră, a Senatului României, o problemă care, din

punctul meu de vedere – vin din acea zonă şi cunosc zona, de 17 ani bat aproape, hai să spun, lunar

această zonă –, nu rezolvă deloc problema locurilor de muncă şi nici relansarea mineritului.

Dacă tot ne-aţi obişnuit cu comisii de anchetă, ieri am discutat o comisie de anchetă, probabil,

săptămâna viitoare, o să mai avem, sau peste două săptămâni, alte comisii de anchetă, ar trebui, într-adevăr,

să schimbăm denumirea acestei comisii în comisie de anchetare a actelor care au stat la baza acestui

proiect privind măsuri de relansare a mineritului la Roşia Montană şi inclusiv de exploatare a aurului şi

argintului.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Domnule senator…

Domnul Alexandru Pereş:

Domnule preşedinte,

Concluzionez. Dacă-mi permiteţi...

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Au trecut două minute. Sunteţi în afara…

Domnul Alexandru Pereş:

A fost şi o constatare, nu vă supăraţi.

Chiar că ne-a luat prin surprindere…

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Nu, iertaţi-mă. Ştiţi că putem constata, dar aici sunt nişte reguli clare. S-au încadrat toţi în timp.

În afara timpului grupului dumneavoastră, v-am acordat să vă spuneţi părerea nu despre ce a spus

domnul Sârbu, ci punctul de vedere.

Domnul Alexandru Pereş:

Da şi vă mulţumesc.

- 75 -

Vreau doar să reiterez şi să accentuez treaba că tot ce s-a construit, sigur, cu efortul nostru,

poate şi al companiei, poate şi al guvernelor, în timp de câţiva ani de zile la Roşia Montană şi în tot

perimetrul minier din Munţii Apuseni, probabil că se va dărâma. Vom asista la un şomaj mai mare,

vom asista, probabil, la relansarea turismului într-o zonă în care mediul este viciat puternic de fostele

exploatări miniere, pentru că aşa ni se spune.

Din raport mai citesc că 16 000 de locuri – declaraţia unui senator care sper că nu doarme – din

agricultură, locuri de muncă din agricultură, dispar; 4 700 de locuri de muncă din turism şi peste 1 000

de locuri de muncă din alte zone ocupaţionale de la Roşia Montană.

Vreau să spun că eram fericiţi dacă aveam aceste locuri de muncă. Nu să dispară, dar să le

creăm cel puţin.

Vă mulţumesc pentru răbdare şi, sigur, eu rămân cu un gust amar pe ideea că totuşi asistăm la

analizarea unui raport al unei comisii de anchetă.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi… (Intervenţie neinteligibilă din sală a domnului senator Cristian Rădulescu)

Procedură. Vă rog.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este timpul să lămurim totuşi care este finalitatea raportului acestei comisii.

Comisia a fost o comisie de avizare. Deci ea propune un raport negativ. Se va supune votului.

Prin aceasta, dacă se votează, legea Guvernului va fi respinsă.

Mai departe însă am auzit acea afirmaţie referitoare la faptul că deja s-a trimis la Parchetul

General acest raport.

Raportul încă nu a fost votat. Raportul nu este al unei comisii de anchetă, cum bine spunea şi

domnul Pereş, ci el se referă la avizarea unei legi.

Dacă vrem ca Parchetul să fie încunoştinţat de problematica complexă din acest raport, Biroul

permanent poate să facă o corespondenţă, poate să aprobe şi să trimită la Parchetul General şi cred eu,

nefiind în domeniu, numai raportul, fără datele acelea desecretizate, căci acelea au fost studiate datorită

avizului ORNIS pe care l-au primit membrii comisiei şi nu pot fi folosite şi trimise mai departe.

Dacă se doreşte sesizarea Parchetului General, atunci plenul, care este suveran, după cum s-a

subliniat în repetate rânduri, trebuie să voteze această chestiune şi trebuie să dea o hotărâre, fiindcă o

comisie de anchetă îşi termină activitatea printr-o hotărâre. Aşa scrie în Regulament. Deci sunt căi

multiple, dar vrem să ştim, până la urmă: s-a sesizat, nu s-a sesizat, se va face, nu se face?

- 76 -

Deci eu vreau să se ştie foarte clar care este finalitatea muncii comisiei.

Votaţi ca să trimitem la Parchetul General, dacă vreţi, însă trebuie respectată o procedură!

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Cum s-a pomenit de Parchetul General, s-a născut o tulburare. Am avut sentimentul că,

indiferent când, cum, cu vot, fără vot, cu ORNIS, fără ORNIS, dacă lucrurile ajung la Parchet,

dumneavoastră sunteţi mulţumiţi. Dar văd că acum nu mai este chiar aşa.

Pentru toate aceste chestiuni şi în încheierea dezbaterilor, cred că e normal să-i dăm cuvântul

preşedintelui comisiei, domnului senator Darius Vâlcov.

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Vreau să vă spun că acest lucru gata prost făcut de ministrul Radu Berceanu în ’99 a fost scos,

după 13 ani, din sertarul Guvernului şi pus în dezbatere parlamentară. Este primul guvern care a avut

curajul să scoată acest proiect de lege, să-l supună dezbaterii, atât publice, cât şi parlamentare.

PSD-ul şi-a dorit din primul moment această dezbatere. Am fost singurii care nu am acceptat să

dăm un vot înainte de a dezbate, doar pentru a vizualiza raportul, aşa cum ne-au cerut unii colegi în

comisie. De asemenea, Partidul Social Democrat consideră că este nevoie de un cadru legislativ

suficient de clar care să stimuleze implementarea unor proiecte miniere. Ţineţi cont că din ’97 până

astăzi s-au închis 556 de obiective miniere. Costul închiderii este de aproximativ un miliard de euro.

Domnul Alexandru Pereş (din sală):

Desecretizaţi!

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

Partidul Social Democrat nu respinge investiţia în sine. Ne dorim să dezvoltăm mineritul în

România. Suntem împotriva acestui proiect legislativ.

Bineînţeles că există puncte de vedere din partea Partidului Democrat Liberal că această comisie

este inutilă şi că am lucrat în pierdere. Bineînţeles, în pierderea dumnealor. Pentru că tot dumnealor afirmă

că este necesară păstrarea curată a mediului. Dar trebuie să ştiţi că în licenţa din ’99, transferată în 2000 pe

data de 9 octombrie, cu fix 18 zile înainte de a începe campania electorală din 2000, când CDR pleca de la

guvernare – ca să reţineţi şi acest aspect – şi după ce statului i s-a redus participaţia la capitalul social de la

33,4 la 19,3%, deci de abia după ce aceste două condiţii au fost îndeplinite, s-a transferat licenţa de la

Minvest la Roşia Montană. Şi în acea licenţă se spunea de păstrarea curată a mediului şi domnul Radu

Berceanu a considerat că acest lucru se poate face cu 330 000 de dolari. Guvernul României, pe care

astăzi unii văd că-l acuză, a venit şi a spus: nu, impunem condiţii de 400 de milioane de dolari. Dacă

este o diferenţă sau nu, asta ne spuneţi dumneavoastră.

- 77 -

Se spune mai departe că, da, este necesară păstrarea condiţiilor pentru un patrimoniu cultural în

Roşia Montană şi în toată ţara. Dar în licenţa din ’99, transferată cu două săptămâni înainte de a începe

campania electorală din 2000, gratuit, aşa cum vă spuneam, se vorbeşte de zero investiţii în

patrimoniul cultural. În proiectul propus de Guvernul României, vorbim de 132 de milioane de dolari,

dintre care 30 de milioane pentru patrimoniul cultural de la nivel naţional, restul, 100 de milioane,

pentru patrimoniul cultural din Roşia Montană.

Se vorbeşte, vorbesc unii aici, PDL-ul, că este necesară investiţia în locuri de muncă. Dar în

licenţa din ’99, transferată în 2000 cu două săptămâni înainte de începerea campaniei electorale, se

spunea că este nevoie de zero locuri de muncă. Asta era investiţia pe care o cerea Guvernul României.

În 2013, Guvernul Ponta vine şi propune 2 300 de noi locuri de muncă.

Se spune mai departe de către PDL că Ministerul Justiţiei a dat un raport negativ. În primul

rând, ministerul nu dă raport, ci dă aviz, iar acesta a fost pozitiv. Avizul negativ de care vorbeşte

Partidul Democrat Liberal este dat pe baza unui draft. Avizul pentru proiectul aflat în dezbatere a fost

pozitiv şi a fost dat la 27 august.

Se mai spune că este nevoie să clarificăm garanţiile de risc. Da, este nevoie, pentru că în licenţa

din ’99 nu se vorbea de aceste garanţii de risc. Acum s-au impus două: una, de 146 de milioane de

dolari, pentru refacerea mediului şi una, de 25 de milioane de dolari, pentru accidente de mediu.

Mai spunea un coleg de la un partid din opoziţie că a fost în stradă să vadă situaţia reală şi să-şi

facă un punct de vedere obiectiv. Întrebarea mea este: a citit şi raportul pentru a avea un punct de

vedere obiectiv? Pentru că, din pledoaria dumnealui, s-a înţeles că nu a fost citit şi acest raport.

Raportul v-a fost pus la dispoziţie tuturor acum o săptămână, tocmai pentru a-l analiza, a vedea în ce

condiţii a negociat statul român acum 13 ani, în ce condiţii a negociat statul român – singurul care a

avut curajul, şi anume Guvernul Ponta – astăzi, în 2013.

Vă mai dau o informaţie, care poate interesează sau nu. În ’99, când licenţa a fost dată de

domnul Radu Berceanu, transferată apoi în 2000, cu două săptămâni înainte de începerea campaniei

electorale – nu repet că nu înţeleg, dar repet că poate reţineţi, repet că poate reţineţi acest aspect –, se

vorbea de 2% redevenţă. Şi se spune de către Partidul Democrat Liberal că, da, sunt necesare condiţii

de parteneriat corect. De ce nu le-aţi prins atunci când aţi negociat aceste condiţii, în favoarea statului

român sau de partea statului român? Acum, Guvernul Ponta vine şi propune 6% redevenţă, cel mai

înalt nivel al redevenţei din Europa.

Acestea sunt realităţile pe care noi vi le prezentăm. Tocmai pentru a avea acces toată lumea la

aceste realităţi, noi am cerut desecretizarea licenţei, pentru a compara modul în care a negociat

Guvernul în ’99 cu modul în care a negociat Guvernul în 2013.

- 78 -

Singurul motiv pentru care PSD-ul susţine respingerea acestui proiect legislativ este acela că ne

dorim un cadru cât mai larg, pentru ca toţi investitorii care doresc să facă afaceri în România să poată

beneficia de aceleaşi condiţii.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Am încheiat dezbaterea.

Votul, la ora 12.00. E lege organică.

*

Punctul 6 – Propunerea legislativă privind declararea zilei de 11 octombrie – Ziua Şcolii Ardelene.

Din partea iniţiatorilor există cineva? Nu.

Dau cuvântul pentru punctul de vedere al Guvernului… da, este aici… o să dau cuvântul

doamnei secretar de stat Irina Cajal, Ministerul Culturii.

Doamna Irina Sanda Marin-Cajal – subsecretar de stat în Ministerul Culturii:

La ce microfon?

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Unde doriţi dumneavoastră, numai să-mi spuneţi, ca să comand sonor.

Microfonul 8, vă rog.

Doamna Irina Sanda Marin-Cajal:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin iniţiativa legislativă se propune declararea zilei de 11 octombrie ca Ziua Şcolii Ardelene în

România, sărbătoare publică dedicată omagierii rolului fundamental al ideilor culturale şi politice

promovate de mişcarea cunoscută sub numele de Şcoala Ardeleană.

Se poate constata că în raportul de admitere al Comisiei pentru cultură şi media, prin

amendamentul aprobat, au fost însuşite observaţiile şi propunerile formulate de Guvern.

Guvernul susţine adoptarea acestei propuneri legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc, doamnă secretar de stat.

Comisia pentru cultură, domnul preşedinte George Severin.

Domnul Georgică Severin:

Cu adresa L443 din 3 septembrie 2013, Comisia pentru cultură şi media a fost sesizată în fond

cu Propunerea legislativă privind declararea zilei de 11 octombrie ca Ziua Şcolii Ardelene. Propunerea

legislativă a primit aviz favorabil, cu observaţii şi propuneri din partea Consiliului Legislativ.

- 79 -

Propunerea legislativă a fost luată în dezbatere de Comisia pentru cultură şi media în şedinţa

din 5 noiembrie, în prezenţa doamnei subsecretar de stat Irina Cajal, din Ministerul Culturii. În urma

dezbaterilor, comisia a hotărât, cu unanimitatea voturilor senatorilor prezenţi, să adopte raport de

admitere, cu următorul amendament:

„Alineatul (1) al articolului 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot organiza manifestări publice

dedicate acestei zile, în limita alocaţiilor bugetare aprobate.”

Deci, practic, se introduce caracterul de „pot”, şi nu obligativitatea. Asta este singura diferenţă.

Legea are caracter ordinar, iar Senatul este prima Cameră sesizată.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii? Domnul senator Dobra.

Domnul Dorin-Mircea Dobra:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sărut mâna, doamnă!

Aş vrea să fac o singură remarcă.

Şi pentru frumuseţea expunerii de motive, bine alcătuită, această lege ar merita votată. Nu am

văzut de mult o expunere de motive a iniţiatorilor atât de frumoasă.

Mulţumesc frumos.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mă faceţi curios.

Mulţumesc.

Domnul senator Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Spunea cineva în sală, un ardelean adevărat… şi eu citez pe cineva, prin soţie, dacă vă aduceţi

aminte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am venit la acest microfon central pentru a vorbi în plenul Senatului cu foarte multe emoţii şi

foarte mult respect pentru această iniţiativă. Nu pentru iniţiativa în sine, care este salutară şi pe care

cred că trebuie să o votăm cu toţii, ci pentru că în Parlamentul României, în Senatul României, aducem

în discuţie un element extrem de important, care a stat la baza statalităţii României şi care a reprezentat

un moment de cotitură al unor oameni curajoşi, al unei şcoli, al unui curent de gândire, care înseamnă

- 80 -

modernitatea, astăzi europeană, a României, începută de la Dimitrie Cantemir, care a fost, poate,

primul român a cărui talie a fost cu adevărat europeană, şi ca om politic, şi ca om de cultură, şi

continuată. Pentru că Şcoala Ardeleană şi corifeii Şcolii Ardelene, aşa cum au fost ei şi sunt numiţi de

către cei care duc mai departe astăzi, prin ASTRA, amintirea şi respectul faţă de ceea ce a făcut Şcoala

Ardeleană pentru românism şi românitate…

Suntem la mai puţin de cinci ani de aniversarea marii sărbători de la 1918, 1 Decembrie, când

un stat relativ tânăr devine stat unitar, naţional şi se cheamă România. Nimic din toate acestea, cel

puţin în inima şi sufletul românilor, nu ar fi existat dacă nu ar fi existat Şcoala Ardeleană. Pentru că

1918 nu a fost numai un eveniment politic, ci a fost un eveniment născut din românitatea, din tradiţia

multimilenară a acestui popor.

Este un pas foarte mic. Eu chiar cred că acea prevedere care spune că organele centrale sau

locale pot să acorde sume de bani este meschin. Meschină această prevedere, pentru că, dacă va exista

respect pentru tradiţia şi istoria acestui popor, se vor organiza şi fără bani, se vor organiza, aşa cum o

face ASTRA, din banii învăţătorilor, profesorilor, oamenilor de suflet.

Dar faptul că noi marcăm acest moment este un lucru extrem de pozitiv şi mă bucur că fac parte

din Senatul României în această zi când dăm acest semnal atât de mic, dar atât de important faţă de

ceea ce trebuie să însemne respectul pentru înaintaşii care au făurit statul modern român şi ceea ce

înseamnă România europeană de astăzi. (Aplauze)

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc, domnule senator.

Domnul senator Dumitru Oprea, de la microfonul central.

Domnul Dumitru Oprea:

Nu, fiindcă m-a prins aici.

Tot respectul faţă de şcoală, în general, iar faţă de cea ardeleană, în special. Voiam numai atât

şi am consultat şi reprezentanţii Guvernului, şi comisia, pentru o intervenţie care poate fi reparată şi la

Camera Deputaţilor.

Dacă Ziua Şcolii Ardelene în România este sărbătoarea, în art. 1 alin. (2), ar trebui să se

respecte. Dacă este doar Ziua Şcolii Ardelene, atunci este bine. Dar, din respect faţă de Şcoala

Ardeleană, citiţi cu atenţie un pic art. 1 alin. (2): „Ziua Şcolii Ardelene este o sărbătoare publică

dedicată omagierii rolului fundamental…” virgulă.

Rol fundamental al cui? Este o eroare materială. Virgula nu are ce căuta acolo: „… rolului

fundamental al ideilor culturale şi politice promovate de mişcarea cunoscută sub numele de Şcoala

Ardeleană.” Este o eroare materială care, în numele Şcolii, cred că ar trebui să se accepte a fi

modificată chiar în plenul de azi.

- 81 -

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Sigur, să modificăm în plen. Sunt surprins că treceţi cu uşurinţă, ar merge şi o comisie de

anchetă, totuşi, pentru cine a pus virgula asta, că nu e o faptă de trecut cu vederea. (Discuţii în sală)

Mai sunt doritori să elogieze Şcoala Ardeleană şi pe ardeleni, în general?

Domnul preşedinte Severin.

Microfonul 7.

Domnul Georgică Severin:

În numele comisiei, nu am apucat să consult colegii, dar cred că toţi sunt de acord să îndreptăm

această eroare materială şi acceptăm propunerea domnului Oprea.

Mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

De acord toată lumea sau doriţi pauză de consultări pe virgula asta? (Râsete, discuţii) Nu. E în

regulă. Am convenit.

Dacă nu mai sunt... Sunt. Vă rog, domnule senator Paşcan.

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În glumă se spune despre ardeleni că atunci când se privesc în oglindă le apare imaginea după

cinci minute. (Râsete, discuţii)

Ei bine, în ceea ce priveşte Şcoala Ardeleană...

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Nu deschideţi capitolul ăsta, vă rog.

Domnul Emil-Marius Paşcan:

... în ceea ce priveşte Şcoala Ardeleană, românilor şi, în special, transilvănenilor le-a apărut

imaginea în oglindă concomitent cu Iluminismul. Au dat acea amprentă istorică necesară emancipării

culturale, spirituale şi a recunoaşterii naţiunii române în cadrul Principatului Transilvania.

În cadrul Comisiei pentru cultură am promovat acel amendament la care făcea referire un

antevorbitor, cu „pot” ,întrucât nu am dorit să aducă modificări bugetului, care ar fi pus, mai apoi, sub

alt semn sau în umbră discuţia acestui proiect de act normativ.

Prin urmare, ne menţinem punctul de vedere, întrucât sunt convins că instituţiile statului vor

respecta şi vor acorda importanţa cuvenită acestui eveniment.

Mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc, domnule senator.

Dacă nu mai sunt intervenţii, supun votului, fiind lege ordinară, raportul comisiei, cu un

amendament admis.

- 82 -

Vă rog să votaţi.

Domnul Dumitru Oprea (din sală):

Şi cu modificarea...

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Sigur, şi cu modificarea, am convenit.

98 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri, raportul a fost adoptat.

Supun votului propunerea legislativă. Vă rog să votaţi.

105 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri, propunerea legislativă a fost adoptată.

*

Punctul 7 – Propunerea legislativă privind declararea zilei de 23 aprilie drept Ziua Cărţii.

Iniţiator, domnul deputat Constantin Mazilu. Este aici? Nu este aici.

Punctul de vedere al Guvernului, doamna secretar de stat Irina Cajal. Vă rog, doamnă secretar

de stat.

Doamna Irina Sanda Marin-Cajal:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori, Guvernul, în punctul de vedere exprimat, a avut o serie de

observaţii, observaţii care, prin amendamentele aprobate la Comisia pentru UNESCO şi la Comisia

pentru cultură şi media, au fost însuşite.

Având în vedere considerentele menţionate, Guvernul susţine adoptarea acestei propuneri

legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Domnul preşedinte Severin, Comisia pentru cultură.

Domnul Georgică Severin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu adresa L 367/3 septembrie 2013, Comisia pentru cultură şi media a fost sesizată în fond cu

Propunerea legislativă privind declararea zilei de 23 aprilie drept Ziua Cărţii.

Precizez că propunerea legislativă are ca obiect de reglementare declararea zilei de 23 aprilie ca

Ziua Cărţii, iniţiativa având ca premisă decizia Congresului General UNESCO din anul 1995 pentru

declararea zilei de 23 aprilie – Ziua Naşterii lui William Shakespeare şi Ziua Morţii lui Miguel de

Cervantes – pentru a aduce un tribut de respect tuturor scriitorilor.

Propunerea legislativă a primit aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ. Propunerea

legislativă a fost luată în dezbatere de Comisia pentru cultură şi media în şedinţa din 23 octombrie a.c.

- 83 -

când, constatându-se faptul că Guvernul României nu formulase încă un punct de vedere, s-a hotărât

amânarea luării unei decizii. Dezbaterile au fost reluate în şedinţa din 5 noiembrie, în prezenţa

doamnei subsecretar de stat Irina Cajal.

Comisia a hotărât, cu unanimitatea voturilor senatorilor prezenţi, să adopte raport de admitere,

cu amendamente. Amendamentele admise sunt de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor şi se

regăsesc în anexa nr. 1 la prezentul raport.

Este vorba de o lege ordinară, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională.

Referitor la amendamente, practic, sunt amendamente de natură tehnică şi pentru respectarea

tehnicii legislative, nefiind în vreun fel modificat fondul.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Sunt intervenţii? Doamna senator Gabriela Creţu. Vă rog.

Doamna Gabriela Creţu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doar un scurt comentariu, stimaţi colegi. Putem remarca că asistăm la o epidemie de legi care

propun zile de sărbătoare. În altă perioadă, dacă ne mai amintim, era o epidemie de legi care făceau

comune noi. Tragem concluzia că e mai simplu cu sărbătorile decât cu comunele.

Revenind la partea serioasă, într-o ţară în care, exagerând cât pot ei, doar jumătate dintre

cetăţeni zic că lecturează ceva o dată într-un an, nu spun cărţi, zic că lecturează, a celebra cartea mi se

pare onorabil şi necesar.

Totuşi, aş avea un fel de propunere. Să includem cititul public obligatoriu în ziua respectivă, în

loc de activităţi cultural-artistice şi sociale menite să ne sustragă de la citit, pentru că, altfel, nu-şi

atinge obiectivul.

Mulţumesc. (Discuţii în sală)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc. Domnul senator Puiu Haşotti.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. (Rumoare, discuţii)

Stimaţi colegi, am citit şi eu expunerea de motive în care se spune: 23 aprilie – Ziua Cărţii, nu

sărbătoare. Iniţiativa are ca premisă decizia Congresului General UNESCO, cum spunea şi domnul

preşedinte al Comisia pentru cultură, din anul 1995, pentru declararea zilei de 23 aprilie... Ziua

Naşterii lui William Shakespeare şi Ziua Morţii lui Miguel de Cervantes.

Sigur, nu ştiu ce legătură om avea noi cu aceste două genii ale literaturii. Nu ştiu. Dar, până să

citesc expunerea de motive, m-am gândit că Sfântul Gheorghe o fi fost nu ştiu ce cărturar, că e pe 23

- 84 -

aprilie. Apoi m-am gândit şi nu aş vrea să se supere colegii şi prietenii mei de la Grupul parlamentar al

PSD că bine că domnul Marian Vanghelie nu e parlamentar că făcea ziua almanahelor. (Râsete,

discuţii)

Dar, la art. 2 alin. (2), atenţie, că e o chestiune importantă aici, Ministerul Culturii – ca să

vedeţi ce importanţă se dă acestei zile, numai Ministerul Culturii! – în colaborare cu reprezentanţii

organismelor deconcentrate –, aici comisia a luat-o înaintea angajării Guvernului, care e la ora 15.00 –

elaborează un ghid anual al manifestărilor dedicate acestei sărbători, în termen de 60 de zile de la

intrarea în vigoare a acestei legi.

Tare! Mulţumesc. (Râsete, discuţii, aplauze)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc. Da. S-au mai întâmplat nişte lucruri, mă rog, nefaste pe 23 aprilie, dar nu mai

vreau să mai spun aici, s-au născut nişte personaje... nefericite. Şi 20, şi 23.

Da. Vă rog. Domnul preşedinte Severin. (Discuţii la prezidiu)

Domnul Georgică Severin:

Aş vrea să precizez că această modificare a amendamentului – în care s-a stabilit un termen de

60 de zile pentru respectivele norme – ţine tocmai de faptul că, în practică, ne-am lovit de situaţia că

legi şi altele asemenea au trecut în 4-5 ani de când suntem şi am constatat că au trecut ani de zile până

au apărut normele, ca respectiva iniţiativă legislativă să poată fie pusă în practică.

În al doilea rând, aş vrea să mai spun un singur lucru. Noi aveam pe 23 aprilie de foarte mulţi

ani Ziua Bibliotecarului şi dorinţa a fost să aducem pe acelaşi nivel cu cel al UNESCO şi, în loc de

Ziua Bibliotecarului care este o zi a unei profesii, s-a dat acestei idei o mult mai mare amploare,

mergând pe linia internaţională, a Zilei Cărţii.

Practic, sărbătoarea a existat, dar cu un alt nume pe aceeaşi dată.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Voi supune votului, pentru că e vorba de o lege ordinară, raportul comisiei de admitere, cu

amendamente admise. Vă rog să votaţi.

97 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 2 abţineri.

Supun votului propunerea legislativă. Vă rog să votaţi.

93 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă şi 2 abţineri, propunerea legislativă a fost adoptată.

*

Punctul 8 – Propunerea legislativă privind instituirea zilei de 14 noiembrie ca Ziua Revenirii

Dobrogei la România.

- 85 -

Mai mulţi colegi senatori iniţiatori. Domnul senator Gigi Chiru, în calitate de iniţiator.

Dobrogean. Vă rog.

Domnul Gigi Christian Chiru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, iniţiativa legislativă propune instituirea zilei de 14 noiembrie 1878 drept Ziua

Revenirii Dobrogei la România.

Despre importanţa acestei zile şi despre faptul că, alături de Mica Unire de la 24 ianuarie 1859,

au pus bazele statului modern şi, implicit, ziua de 1 Decembrie 1918, cunoscută drept Ziua naţională,

şi bineînţeles că a reprezentat fundamentul statului modern român.

Deci referitor la importanţa acestei zile, probabil că cel mai bine sublinia însuşi Regele Carol I

pe 14 noiembrie 1878 la Măcin când declara că Dobrogea va deschide noi izvoare de bunăstare ţării.

Este o iniţiativă legislativă care este semnată de toţi parlamentarii dobrogeni, 27 de domni

senatori şi domni deputaţi de la toate partidele parlamentare şi, domnule preşedinte, stimaţi colegi, vă

rog să-mi permiteţi să propun plenului un amendament de schimbare a titlului iniţiativei legislative din

Ziua Revenirii Dobrogei la România în Ziua Dobrogei. (Rumoare, discuţii)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Da. Mulţumesc. Punctul de vedere al Guvernului, doamna secretar de stat Irina Cajal. Vă rog,

doamnă secretar de stat.

Doamna Irina Sanda Marin-Cajal:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Considerentul. Alin. (3) de la art. 2 nu este necesar, deoarece în legea de funcţionare a celor

două societăţi este inclusă obligaţia de a reflecta evenimentele culturale.

În considerarea celor de mai sus, Ministerul Culturii susţine propunerea legislativă, însă

Guvernul nu a exprimat încă un punct de vedere.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Comisia pentru cultură, domnul senator Severin.

Domnul Georgică Severin:

Cu adresa L 451/3 septembrie 2013, Comisia pentru cultură şi media a fost sesizată în fond cu

Propunerea legislativă privind instituirea zilei de 14 noiembrie ca Ziua Revenirii Dobrogei la România.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare instituirea zilei de 14 noiembrie ca Ziua

Revenirii Dobrogei la România, deoarece, în urma Războiului ruso-turc din 1877–1878, Congresul de

Pace a statuat că Dobrogea, incluzând Delta Dunării şi Insula Şerpilor să revină României.

- 86 -

În data de 14 noiembrie 1878, Dobrogea a reintrat oficial în componenţa statului român.

Propunerea legislativă a fost luată în dezbatere de Comisia pentru cultură şi media în şedinţa

din 5 noiembrie a.c. în prezenţa doamnei Irina Cajal, subsecretar de stat în Ministerul Culturii.

În urma dezbaterilor, comisia a hotărât, cu unanimitatea voturilor senatorilor prezenţi, să adopte

raport de admitere, fără amendamente. Pentru această propunere legislativă comisia l-a avut ca

raportor pe domnul senator Marian Vasiliev.

Legea este ordinară. Senatul este primă Cameră sesizată.

Comisia, la fel – consult din ochi colegii – nu cred că are ceva împotriva amendamentului

propus ca în loc de Ziua Revenirii Dobrogei la România să fie Ziua Dobrogei.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc. Sunt intervenţii? Dacă nu sunt... Da. Sunt.

Domnul senator Motoc, pesemne că este iniţiator şi dânsul dacă toţi parlamentarii dobrogeni...

ca parlamentar.

Domnul Octavian Motoc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urmă doar cu câteva zile, pe 14 noiembrie, am aniversat 135 de ani de la revenirea Dobrogei

la România. La Tulcea, de altfel, încă din 1998, un grup de oameni de cultură şi intelectuali locali au

hotărât aniversarea acestei zile în fiecare an.

De altfel, împreună cu colegii din judeţul Tulcea, am căutat să marcăm aşa cum se cuvine acest

eveniment deosebit de important din istoria modernă a României. Marcăm, astfel, un moment în care

un teritoriu cu un potenţial economic, cultural şi natural cu totul deosebite a ajuns din nou în hotarele

României.

Doresc să consemnez că această zi – că se numeşte „Ziua Dobrogei” sau „Ziua Revenirii

Dobrogei la România” – omagiază, într-un mod cât se poate de potrivit, şi modalitatea în care statul

român a ştiut să gestioneze activitatea socio-economică în acest spaţiu, devenit ulterior un model de

convieţuire interetnică.

Vă mulţumesc şi vă îndemn să votaţi această propunere legislativă.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Domnul senator Cristian Dumitrescu.

(Intervenţie neinteligibilă din sală)

Nu e dobrogean.

- 87 -

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Nu sunt dobrogean, staţi liniştiţi.

Domnule preşedinte,

Vă rog foarte mult să votăm solicitarea de amendament în plen, pentru că, altfel, nu respectăm

Regulamentul...

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

A, da, nicio grijă.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Vă mulţumesc.

Mă scuzaţi.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Păzim Regulamentul ca pe ochii din cap.

Vă rog, microfonul 1, domnul senator Vasiliev.

Domnul Marian Vasiliev:

Stimaţi colegi,

La Comisia pentru cultură, am abordat acest subiect vizavi de „revenirea Dobrogei la România”

sau să se propună adoptarea „Zilei Dobrogei”.

Voiam să fac precizarea, la acest amendament, că, dacă vom vota „Ziua Dobrogei”, vom da un

caracter regional acestei sărbători. „Revenirea Dobrogei la România” are deja o importanţă naţională.

Eu aş propune să votăm pentru păstrarea formei iniţiale din lege şi aş vrea să menţionez încă

ceva, ca o paranteză la cele spuse de colegul nostru, domnul Chiru. Şi doamnele parlamentar au

semnat pentru această iniţiativă legislativă, nu doar domnii.

Şi încă ceva. Dobrogea este considerată şi în Uniunea Europeană un model etnic. Ei, iată că, şi

ca model de parlamentarism, poate fi un model în care toţi parlamentarii din Dobrogea, indiferent de

partidul din care fac parte, au semnat pentru promulgarea unei legi.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Domnul senator Mazăre.

Domnul Alexandru Mazăre:

Domnule preşedinte,

Vreau să spun că şi noi, cei de la Grupul parlamentar al PSD, susţinem adoptarea acestei

iniţiative legislative. Şi vreau să fiu foarte scurt, nu o să fac acum o expunere a ceea ce a însemnat

această dată în istoria României, totuşi eu înclin să-i dau dreptate colegului Vasiliev. Ziua revenirii

- 88 -

Dobrogei la trupul sfânt al patriei, la România – mi se pare mult mai valabilă formularea iniţială. Dacă

mergem pe „Ziua Dobrogei”… are un caracter regional şi exact asta încercăm noi să evităm. Este o

sărbătoare a întregii ţări, a întregului popor, este o dată fundamentală în istoria României, nu numai

pentru Dobrogea.

Mulţumesc.

(Discuţii la prezidiu)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Se pare acum că toţi dobrogenii – să vină delegaţii şi de la Cotroceni! – doresc să ia cuvântul.

Cobor şi eu îndată.

Domnul senator Puiu Haşotti.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc.

Aveam de gând să ţin cel mai scurt discurs din Parlamentul României, să fi spus doar atât: Da.

Însă, domnule, „Ziua Revenirii Dobrogei la România”... Păi, când a trecut în Imperiul Otoman, era

România, pe la sfârşitul secolului XIV, începutul secolului XV? Nu se prea ştie exact. Cum „revenire

la România”?

Este Ziua Dobrogei. Amendamentul făcut de domnul senator Chiru este unul corect şi cred că

este cât se poate de limpede că e ziua Dobrogei. Nu are niciun caracter regional, cum nici Ziua Şcolii

Ardelene nu are un caracter regional.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Da, sigur.

Stimaţi colegi, să remarcăm, în treacăt, cu multă recunoştinţă, generozitatea şi deschiderea

Ministerului Culturii, a Guvernului pentru iniţiative de acest gen. Se poate imagina propunerea de a

serba „Ziua abandonării Olteniei de către austrieci” sau alte astfel de lucruri.

Dacă domnul Chiru îşi menţine propunerea, trecem la proceduri, ca să vedem dacă e ziua

revenirii sau forma amendată.

Vă menţineţi amendamentul?

Domnul Gigi Christian Chiru:

Da.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Consult atunci cinstitul şi suveranul plen, în puterile lui nemărginite, dacă este de acord cu

susţinerea de amendamente acum şi aici.

Vă rog să votaţi.

În general. Nu vă tulburaţi şi votaţi pentru. Aşa.

- 89 -

91 de voturi pentru, 10 voturi împotrivă, 6 abţineri.

Acum supun votului dumneavoastră amendamentul propus de iniţiator, de domnul senator

Chiru, şi anume ca titlul acestei propuneri legislative să fie: Propunerea legislativă privind instituirea

zilei de 14 noiembrie ca Ziua Dobrogei.

Vă rog să votaţi asupra acestui amendament.

102 voturi pentru, 7 voturi împotrivă, 4 abţineri.

Amendamentul a fost adoptat şi Ziua Dobrogei s-a făcut.

Acum, supun votului raportul comisiei şi propunerea legislativă.

Vă rog să votaţi.

108 voturi pentru, un vot împotrivă, 2 abţineri.

Propunerea legislativă a fost adoptată.

De acum încolo, toţi românii vor putea serba liberi Ziua Dobrogei, în fiecare 14 noiembrie.

Punctul 9. Listă? Doriţi listă? (Râsete în sală)

Numai cu dobrogeni sau...?

Mare bucurie este în sufletul meu de dobrogean.

*

Punctul 9, Propunerea legislativă pentru declararea zilei de 10 mai – Ziua Declarării

Independenţei României.

Iată, revenim la această frumoasă temă.

Ia să vedem. Iniţiatori: sunt o serie de colegi deputaţi. Niciunul nu e prezent aici, cu toate că

sunt oameni de ispravă toţi. Îi cunosc.

Punctul de vedere al Guvernului, doamna secretar de stat Irina Cajal.

Vă rog, doamnă.

Doamna Irina Sanda Marin-Cajal:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În contextul actualelor evoluţii macroeconomice interne şi externe, propunerea legislativă

trebuie analizată prin prisma presiunilor la care este supus, în prezent, bugetul de stat, situaţie care

impune adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare şi de abordare prudentă pentru a

elimina riscul depăşirii ţintei de deficit.

Semnificaţiile culturale ale zilei de 10 mai sunt multiple, importante, şi au fost prezentate aici,

în plenul Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Comisia pentru cultură, domnule preşedinte Severin, vă rog.

- 90 -

Domnul Georgică Severin:

O să prezint un raport comun, atât al Comisiei pentru cultură şi media, cât şi al Comisiei pentru

administraţie publică, şi îi mulţumesc domnului senator Vâlcov pentru sprijin.

Cu adresa L430 din 3 septembrie 2013, Comisia pentru cultură şi media şi, respectiv, Comisia

pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului au fost sesizate în fond cu

Propunerea legislativă privind declararea zilei de 10 mai – Ziua Declarării Independenţei României.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare declararea zilei de 10 mai ca „Ziua

Declarării Independenţei României”. Totodată, se propune modificarea Codului muncii, în sensul în

care această zi să fie adăugată celor de sărbătoare legală în care nu se lucrează.

Propunerea legislativă a primit aviz favorabil, cu observaţii şi propuneri, din partea Consiliului

Legislativ.

La fel, Comisia românilor de pretutindeni a Senatului ne-a transmis avizul favorabil, fără

amendamente.

În punctul de vedere, Guvernul României afirmă că, din motive financiare, nu este posibilă

declararea zilei nelucrătoare, deci nu avem un aviz favorabil în forma prezentată.

Proiectul de lege a fost luat în dezbatere de Comisia pentru cultură şi media şi, respectiv, de

Comisia pentru administraţie publică în şedinţele din 5 şi, respectiv, 12 noiembrie a.c., în prezenţa

doamnei subsecretar de stat Irina Cajal.

În cursul dezbaterilor au fost formulate o serie de amendamente pentru corectarea şi

îmbunătăţirea textului legislativ.

În urma dezbaterilor, cele două comisii au hotărât, cu majoritatea voturilor senatorilor prezenţi,

să adopte raport de admitere, cu amendamente.

Cele două comisii supun plenului Senatului, spre dezbatere, raportul de admitere, cu amendamente.

Este vorba de o lege organică, iar Senatul este prima Cameră sesizată.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Domnul Georgică Severin:

Aş mai face o precizare, dacă-mi permiteţi.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă rog.

Domnul Georgică Severin:

Nu este vorba de propunerea legislativă pe care am discutat-o săptămâna trecută. Este o propunere

legislativă nouă a unor colegi deputaţi, nu este vorba de propunerea domnului senator Haşotti.

- 91 -

Am vrut să fac precizarea asta, ca să fie clar că vorbim de două iniţiative legislative diferite, dar

cu acelaşi conţinut.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul senator Sorin Roşca-Stănescu.

Domnul Sorin-Ştefan Roşca-Stănescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urmă cu câteva zile, săptămâna trecută, în acest plen a avut loc una dintre cele mai

democratice şi interesante dezbateri parlamentare pe tema declarării zilei de 10 mai ca zi de sărbătoare

a românilor şi ca zi nelucrătoare.

Ştiu că, după aceste dezbateri pe care le-am avut atât de curând, nu mai are rost să revenim,

fiecare, probabil, spunând cam aceleaşi lucruri despre acest important moment istoric. Ştiu, de

asemenea, că majoritatea dintre dumneavoastră împărtăşiţi ideea şi susţineţi ideea declarării acestei

zile ca Zi a Independenţei, dar mai ştiu că există opinii divergente în ceea ce priveşte declararea acestei

zile ca zi liberă, deci ca zi nelucrătoare. Şi, din această perspectivă, îi rog din suflet pe colegii de la

Grupul parlamentar al PSD să accepte ideea şi să voteze propunerea ca această zi să fie zi nelucrătoare,

pentru a marca una dintre cele mai importante sărbători ale poporului român în felul acesta.

Fac precizarea că suntem printre ţările cu cele mai puţine zile nelucrătoare din Europa.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Domnul senator Severin, nu în calitate de preşedinte al comisiei – înţeleg –, ci în calitate de

senator.

Domnul Georgică Severin:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Nu voi relua argumentaţia pe care am prezentat-o săptămâna trecută. Sunt ferm convins că

absolut toţi senatorii prezenţi în sală sunt, la rândul lor, convinşi de importanţa Zilei Independenţei,

indiferent că o discutăm pe 9, pe 10 mai, că vom căuta un personaj sau altul. România nu poate rămâne

o ţară care nu-şi sărbătoreşte dobândirea independenţei. Este unul din pilonii de existenţă ai acestui

stat, este unul din pilonii care stă – dacă vreţi – şi la baza activităţii noastre. Suntem un stat

independent şi o naţiune de sine stătătoare.

- 92 -

În acelaşi timp, suntem conştienţi că sunt mari probleme financiare, şi o nouă zi nelucrătoare, în

acest moment, poate crea o impresie, să spunem, neplăcută şi un efort financiar destul de mare pentru

finanţele ţării noastre.

De aceea, în numele Grupului parlamentar al PSD, vă fac următoarea propunere: să votăm ziua

de 10 mai ca Ziua Independenţei României, ca sărbătoare naţională, conform amendamentului de la

pct. 3, zi în care, în mod obligatoriu, autorităţile vor arbora steagul naţional, iar posturile de televiziune

şi de radio publice vor avea, în mod obligatoriu, programe specifice.

În felul acesta, nu vom mai fi o ţară care nu ne sărbătorim independenţa, vom trece, dacă vreţi,

şi peste o serie de – hai să spunem – reţineri de natură legată de forma de stat, dar, în acelaşi timp,

poate peste un an, doi, trei, cinci, zece, când situaţia economică va fi de aşa natură, un alt Legislativ,

altcineva va propune ca o sărbătoare deja existentă, Ziua Independenţei, statuată în acest mod de

Parlament, să devină zi nelucrătoare.

În acest moment, nu ne permitem, dar, la fel de mult, cred că nu ne permitem să plecăm acasă

fără să votăm ideea de zi a independenţei.

Am votat Ziua Dobrogei, cu tot respectul, am votat Ziua Şcolii Ardelene, cu tot respectul, am

votat nu ştiu câte alte zile. Nu putem să nu votăm Ziua Independenţei.

Vă rog să acceptaţi această propunere care ne va face să ştim că, cel puţin din punct de vedere

al mândriei naţionale, azi ne-am făcut datoria.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Domnul senator Puiu Haşotti.

(Discuţii la prezidiu)

Da, domnule, se poate face. Gândiţi-vă şi la varianta să faceţi 1 Mai zi lucrătoare, dacă sunteţi

aşa de... De ce nu?

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

În primul rând...

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Propunere de dreapta: 1 Mai, zi lucrătoare, şi asta, liberă.

Domnul Puiu Haşotti:

Nu, am altă propunere, mai interesantă.

În primul rând, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, noi, procedural, votăm sau nu votăm un

raport pe care l-a făcut comisia şi, în acest raport, este cuprins un amendament care spune „se modifică

Codul muncii după cum urmează: 10 mai, Ziua Independenţei, zi nelucrătoare”.

- 93 -

Deci nu putem... Ori votăm raportul, ori nu-l votăm. Nu putem să scoatem amendamentul din

raport.

Acum, bugetul nu este afectat cu nimic. Faptul că nu se lucrează într-o zi... Ca să nu mai spun

că în două zile din şapte, poate să cadă sâmbătă sau duminică. De acord? De acord.

Eu cred că pentru unii dintre noi nu este mare problemă că ar fi zi liberă, necum că este Ziua

Independenţei. Problema e: de ce tocmai 10 mai? Asta este problema. Până la urmă, trebuie s-o

recunoaştem. Dar nu este 10 mai 1866, sărbătoarea naţională, ziua naţională care se sărbătorea până în

1947 inclusiv. Nu este ziua naţională, este sărbătoare naţională.

Şi, stimaţi colegi, am avut Ziua Cărţii, Ziua Şcolii Ardelene, Ziua Dobrogei. Punem pe picior

de egalitate aceste trei zile cu 10 mai, o zi de-a dreptul excepţională în istoria noastră? Mi-e teamă că

totuşi... nu ştiu, ne-am îndepărtat de 1990, dar nu cred că atât de mult.

Dumneavoastră spuneaţi, domnule preşedinte, ca 1 Mai să fie zi lucrătoare.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Ei, glumeam. Glumeam.

Domnul Puiu Haşotti:

Eu sper ca nimeni să nu vină să spună: 8 mai, zi de sărbătoare naţională. Ştiţi ce a fost pe 8 mai,

măcar unii dintre dumneavoastră.

Nu putem să fim de acord că 10 mai este la fel ca Ziua Cărţii sau Ziua Şcolii Ardelene.

Deci eu, unul, vă spun că lucrul acesta este greu de acceptat. Nu vă spun opinia grupului,

pentru că nu am discutat în grup aşa ceva. Fiecare dintre colegii mei liberali va vota cum va crede de

cuviinţă, însă, procedural, dumneavoastră trebuie să puneţi la vot raportul comisiei, cu amendament cu

tot. Asta este.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Bineînţeles.

Domnul senator Paşcan.

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu cred că, dincolo de implicaţiile sau conotaţiile semantice, şi ziua este tot o sărbătoare, adică

incumbă implicit această conotaţie. Pe de altă parte, am dorit să intervin tocmai pentru corectitudine şi

rigoare, întrucât, la art. 2, Comisia pentru cultură şi media a formulat un amendament, preluând din

Codul muncii, în mod fireşte, ad litteram – dar este eronat şi cu greşeli ortografice – semnificaţia unor

zile de sărbătoare legală, unde nu se specifică, de pildă nimic despre ce înseamnă 1 Mai, despre ce

înseamnă 10 mai. 1 Decembrie – este scris cu „d” mic, de pildă, 1 decembrie.

- 94 -

Am convenit în comisie să nu aducem aceste modificări necesare erorilor menţionate, tocmai

pentru a nu afecta acest proiect de act normativ, a nu împiedica acest act normativ, dar se cuvine să ne

aplecăm asupra Codului muncii, să revenim şi să aducem corecturile de rigoare.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Domnul senator Greblă, microfonul 3.

Domnul Toni Greblă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Departe de mine gândul de a discuta acum importanţa Zilei Independenţei de stat a României.

Ea este o zi majoră în istoria poporului român, şi nu numai, şi, din acest punct de vedere, trebuie, cu

toţii, să facem eforturi pentru ca semnificaţia acestei zile să fie cât mai bine cunoscută, mai ales de

tânăra generaţie.

Îndoiala mea cu privire la utilitatea unor astfel de iniţiative legislative porneşte din… are sursa

în cu totul şi cu totul altă parte.

Dacă o zi de o asemenea importanţă şi am mai avut, recent, ziua de 24 ianuarie, o declarăm zi

nelucrătoare, în opinia mea, dincolo de faptul că avem cam multe zile nelucrătoare în cuprinsul unui

an, facem rău, inclusiv tinerei generaţii.

Şi pe scurt, am să explic. În momentul în care 9 mai sau 10 mai, pentru că aici, dacă vreţi, avem

de discutat cu privire la independenţa de stat a României... dacă una dintre aceste zile va fi declarată zi

nelucrătoare, toţi elevii şi studenţii vor fi acasă. În acest fel, posibilitatea de a avea manifestări

organizate, inclusiv în şcoli, este exclusă. Toate şcolile, toate instituţiile de cultură, fără să fie o

iniţiativă legislativă, îşi adaptau programul, astfel încât elevii, în timpul orelor de program, să poată să

înţeleagă ceva din semnificaţia Zilei Independenţei. Dacă ei vor fi acasă, orice manifestare în şcoală nu

va mai exista, motiv pentru care, cu timpul, tânăra generaţie va uita de semnificaţia acestei zile.

Drept urmare, având în vedere convingerea pe care o am că mai ales pentru tânăra generaţie

este mai bine să fie în orele de şcoală decât acasă la asemenea zile foarte importante, nu cred că ne

permitem încă o zi liberă, deoarece în sesiunea viitoare vom mai găsi zile cu semnificaţie majoră în

istoria omenirii şi nu cred că în fiecare sesiune trebuie să declarăm câte o zi nelucrătoare, pentru că s-

ar putea ca zilele lucrătoare să fie excepţie.

Drept urmare, cred că ar trebui să medităm mai mult asupra utilităţii pentru tânăra generaţie a

declarării zilei de 9 mai sau 10 mai, ca Zi a Independenţei de stat a României.

Mulţumesc.

- 95 -

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc, domnule senator.

Domnul senator Ungureanu.

Domnul Mihai-Răzvan Ungureanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Foarte scurt. N-aş fi crezut niciodată că există o asemenea îndârjire pentru un fapt care nu se

justifică neapărat pe chestiuni de ordin economic. Nu i-am văzut pe distinşii colegi de la Partidul

Social Democrat ridicându-se împotriva generozităţii cu care Guvernul oferă zile libere în cursul

anului, ba punţi care leagă miercurea, joia, vinerea de sâmbăta şi duminica libere, ba alte sărbători pe

care Guvernul le declară tot nelucrătoare.

Şi în condiţiile în care este vorba astăzi, de a celebra o sărbătoare naţională, în sensul profund

al cuvântului, avem o întreagă dezbatere dacă este sau nu este zi nelucrătoare. Nu am ştiut că economia

României, care se prăbuşeşte sub atenta îndrumare a Guvernului USL, depinde de declararea zilei de

10 mai lucrătoare sau nelucrătoare.

Până la urmă, aici, vin alături de argumentele domnului senator Haşotti: ori celebrăm o zi în

adevăratul sens al cuvântului, fără să facem o demonstraţie de fariseism pe unde vor fi copiii şi dacă

profesorii vor avea sau nu posibilitatea să-i ducă la muzeu… până la urmă, 10 mai este sărbătoare

naţională, o respectăm cu totul, nu depinde economia României de faptul că este zi lucrătoare sau

nelucrătoare.

Vă propun, domnule preşedinte, să rămână exact cum se cuvine, aşa cum a fost şi spiritul

votului de săptămâna trecută, 10 mai – Ziua Independenţei, zi nelucrătoare. În felul acesta, avem şi noi

un calendar de sărbători naţionale corecte.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Domnul senator Agrigoroaei.

Domnul Ionel Agrigoroaei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, specific sărbătorilor câmpeneşti era… acest specific era al Grupului parlamentar

al PSD. Acum, sincer, constat că s-a schimbat.

Grupul parlamentar al Partidul Poporului-Dan Diaconescu, cu Grupul parlamentar al PNL-ul,

cu Grupul parlamentar al PDL- susţin şi interesul oamenilor, să se simtă şi ei bine.

Am discutat şi săptămâna trecută, haideţi să ne gândim şi la partea pragmatică a lucrurilor,

haideţi să le dăm posibilitatea şi oamenilor, în plină vară, când dă iarba, să se simtă bine.

- 96 -

Vă mulţumesc.

(Discuţii în sală, rumoare)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi, eu…

Doamna senator Cristiana Anghel şi după aceea supun votului. Trebuie să trecem şi la celelalte

voturi. Domnule senator Liviu Pop, doamna senator Anghel. Vă rog.

Doamna Cristiana-Irina Anghel:

Un minut vă reţin şi sper să nu vă fac să râdeţi, cum v-a făcut domnul dinainte.

Chestiunea este aceasta: domnul senator Haşotti a spus că avem ceva cu 10 mai.

Eu am senzaţia, până la urmă, că n-avem ceva cu 10 mai, cu data ca atare, ci avem ceva cu

cuvântul independenţă. Ne temem că s-ar putea ca acestui popor, amintindu-i an de an, printr-o zi

specială şi prin sărbători, că trebuie să fie independent şi să aibă o poziţie verticală, chiar să devină

independent, până la urmă.

Domnilor,

Orice ţară şi orice neam îşi respectă Ziua Independenţei. Chiar dacă este zi liberă, tocmai

pentru că este zi naţională şi este independenţă, trebuie să fie liberă.

Haideţi să votăm odată această propunere şi să terminăm cu problema aceasta. Nu votăm ziua

regelui, votăm ziua independenţei noastre.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Domnul senator Liviu Pop.

Domnul Liviu-Marian Pop:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Anul trecut, un premier a declarat 30 aprilie zi liberă, tot aşa în efervescenţa Domniei Sale şi

cred că nu ar trebui să venim să facem acte de intenţie Guvernului României. Domnul premier, atunci,

a spus: „30 aprilie este zi liberă tocmai pentru a lega de 1 Mai”.

Dar nu de aceea am vrut să intervin. Am vrut să spun doar o chestiune pe care cred că ar trebui

s-o avem în Senatul României, aceea că aducem iniţiative de modificare a Codului muncii, fără măcar

să cerem avizul Comisiei pentru muncă. Ne putem trezi mâine că modificăm Codul muncii în toate

comisiile din Senat, fără măcar un aviz.

Dacă ne uităm pe ordinea de zi, la punctul 10, se cere avizul de la Comisia pentru muncă pentru

modificarea de zi liberă. Cred că şi la introducerea în Comisia pentru cultură a unui act normativ care

- 97 -

modifică Codul muncii, un minim aviz ar trebui cerut şi atunci nu se va mai crea această confuzie cu

10 mai, iniţiativa sosită la Comisia pentru muncă, cu 10 mai, iniţiativa sosită la Comisia pentru cultură.

Doar atât am vrut să spun.

Mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Trecem la vot. Supun votului… atenţie, eu supun votului raportul comisiei, de admitere, cu

amendamente admise.

Domnul Georgică Severin(din sală):

Dacă-mi permiteţi…

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă rog. Domnul senator Severin, înainte de vot.

Domnul Georgică Severin:

Am solicitat introducerea unui amendament în plen.

(Discuţii în sală)

După ce se votează raportul, să votăm renunţarea la art. 2 care prevede ca 10 mai să fie zi

nelucrătoare şi ca legea să fie modificată prin renumerotarea art. 3 cu 2.

(Discuţii în sală)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Nu, nu. Staţi, stimaţi colegi.

Domnule preşedinte, dacă aveţi un amendament îl faceţi înainte, nu putem să votăm asupra

raportului şi după aceea să-i facem amendamente.

(Discuţii în sală)

Vă consult…

Da, domnul senator Barbu.

Domnul Tudor Barbu:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Înainte de a trece la vot, cel puţin eu, nu ştiu dacă sunt în asentimentul cuiva din sală, dar, ca

senator, am dreptul să cer acest lucru: vreau ca iniţiatorul să mă lămurească, pentru a-mi exercita votul

în deplină cunoştinţă de cauză, care este diferenţa dintre iniţiativa pe care o supunem la vot acum şi

cea pe care am votat-o atunci când distinsul senator Haşotti a făcut aceeaşi propunere sau aproape

aceeaşi propunere, dacă nu identică. Deci eu vreau să votez în cunoştinţă de cauză. Din partea

iniţiatorului, să mi se explice diferenţa.

Mulţumesc mult.

- 98 -

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Domnul senator Haşotti, vă rog.

(Replică neinteligibilă din sală a domnului senator Puiu Haşotti;discuţii în sală)

Gata, s-a răspuns. Vă rog, încetaţi.

Domnul senator Greblă.

(Discuţii în sală)

Domnul Toni Greblă:

Domnule preşedinte, pe procedură, două probleme, dar înainte de a le ridica pe amândouă, o

problemă şi o propunere.

Aş vrea să vă spun că m-am uitat pe calendar şi dacă ziua de 10 mai ar fi fost sărbătorită după

proiectul legislativ şi astăzi am fi avut 12 zile nelucrătoare în luna mai din acest an.

Cele două propuneri:

1. Având în vedere că lipseşte şi avizul CES-ului – Consiliul Economic şi Social –, având în

vedere că modificăm Codul muncii, avizul CES-ului este obligatoriu.

2. Având în vedere că nu a trecut această propunere legislativă nici pe la Comisia pentru

muncă, şi termenul de adoptare tacită este 17 decembrie 2013, cred că înţelept ar fi să retrimitem la

comisii, ocazie cu care, un raport comun, inclusiv cu Comisia pentru muncă, cred că ar armoniza mai

bine punctele de vedere.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Supun votului propunerea de retrimitere la comisii, pe care înţeleg că aţi formulat-o şi raport

comun cu Comisia pentru muncă,.

Vă rog să vă pronunţaţi asupra acestei propuneri. Vă rog să votaţi.

(Discuţii în sală)

Retrimiterea la comisii şi raport comun cu Comisia pentru muncă.

(Discuţii în sală)

A propus domnul senator Greblă.

(Replică neinteligibilă din sală a domnului senator Puiu Haşotti)

În 17 decembrie 2013.

Cu 81 de voturi pentru, 22 de voturi împotrivă, 3 abţineri, se retrimite la comisii. Cu termen o

săptămână, este bine? Bun.

*

Stimaţi colegi, voturi finale şi după aceea vom continua până la ceasurile 13.00.

Revenim la punctul 4 – dezbaterea s-a făcut – Propunerea legislativă pentru completarea şi

- 99 -

modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară

pentru creşterea copiilor.

Supun votului – şi suntem deja în teritoriul legilor organice – raportul comisiei, de respingere.

Vă rog să votaţi.

Cu 102 voturi pentru, 22 de voturi împotrivă şi 5 abţineri, raportul de respingere a fost adoptat.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

*

Mergem la punctul 5, cunoscut, pe scurt, Roşia Montană (RMGC). Aici, votul dumneavoastră

are a se pronunţa asupra raportului comisiei, care este un raport de respingere a proiectului de lege. Vă

rog să votaţi.

Cu 119 voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 6 abţineri, raportul de respingere a fost adoptat.

(Discuţii în sală)

Proiectul de lege al Guvernului a fost respins.

Explicarea votului. Domnul senator Popa.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Regulamentul îmi permite. Trei puncte, foarte pe scurt.

1. Dacă ar fi fost în viaţă raportul acesta…

(Discuţii în sală)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Explicarea votului.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Dacă ar fi fost, nu mai vorbeam de aurul României şi vorbeam de aurul Gold Corporation.

2. Dacă ar fi fost de bună credinţă raportul şi proiectul s-ar fi verificat şi garantat atât

cantităţile, cât şi…

(Discuţii în sală)

Priviţi aceşti democraţi.

(Discuţii în sală, rumoare)

Şi socialişti, mai ales, socialişti.

În tot proiectul nu există nicio garanţie, niciun control asupra cantităţii şi conţinutului

zăcământului.

(Discuţii în sală)

3. Şi ultima chestiune, pe care i-o adresez direct preşedintelui comisiei, acea licenţă este nulă de

drept. Dumneavoastră o ţineţi în viaţă. Nu s-a făcut pe licitaţie – şi corect aţi spus –, ea este nulă de

drept. Încercaţi – juriştii – să definiţi sau să le explicaţi celor care au spus despre desecretizare…

- 100 -

(Discuţii în sală)

Nu. Ea este nulă. N-are nicio valoare.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

În 1999 a fost făcută fără…

(Discuţii în sală)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă rog.

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Dumneavoastră o ţineţi şi domnul Ponta. O ţineţi în viaţă şi o recunoaşteţi. Recunoaşteţi chiar

cheltuieli şi daune. Să plătească Ponta cheltuielile şi daunele!

(Rumoare în partea Grupului parlamentar al PSD)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Domnule…

Veţi lămuri toate aceste lucruri la Parchet, nu aici.

Domnul Vochiţoiu e aici. Vă rog să explicaţi, cuviincios şi concentrat, votul.

Domnul Haralambie Vochiţoiu:

Da. Vă mulţumesc mult.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Toţi aţi votat la fel. Nu ştiu ce mai e de explicat.

Domnul Haralambie Vochiţoiu:

Mă bucur din suflet şi am ascultat, am sorbit fiecare vorbă a domnului înţelept lider de grup,

Ilie Sârbu, a frumoasei doamne Firea. Mă bucur că mi-aţi dat dreptate în sfârşit, că era nevoie de

această comisie. (Rumoare în sală)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă rog, vă rog, domnule senator.

Domnule senator, încerc să vă …(Rumoare în sală)

Stimaţi colegi, să se audă numai vocea poporului! Momentan, domnul Vochiţoiu. Vă rog.

Domnul Haralambie Vochiţoiu:

Preţ de un minut, am acest drept, conform Regulamentului.

În sfârşit, vedeţi că nu doar mărimea contează, ci importanţa, cel puţin a grupurilor

parlamentare.

(Râsete, aplauze în sală)

- 101 -

Deci vedeţi că este important să ascultaţi vocea poporului? Vă amintiţi când ne-am exercitat

dreptul extrem de a ieşi din sală cerându-vă să înfiinţăm această comisie?

Această comisie – citez din nou din doamna Firea şi din domnul Sârbu – a elucidat foarte

multe lucruri pentru români.

Această comisie a declanşat dezbaterea de-adevăratelea asupra acestui subiect, ascultând vocea

specialiştilor. Asta i-a lipsit acestui proiect, să-l dezbată specialiştii din această ţară şi mai puţin

politicienii.

Pe parcursul activităţii ei – comisia – , trebuie să vă reamintesc, a dat un ministru al economiei.

Încă un lucru bun făcut de această comisie. Domnul Gerea, vicepreşedinte al comisiei, a devenit

ministrul economiei între timp.

Zăcămintele României, dragi colegi…

(Rumoare în sală)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Explicaţia votului e scurtă şi se referă la vot, domnule senator.

Domnul Haralambie Vochiţoiu:

De ce am votat pentru refuzul acestui proiect legislativ? Pentru că, după părerea noastră, avem

de-a face cu două lucruri total diferite. Unul este proiectul minier, care este unul valabil şi este susţinut

de toţi specialiştii României şi altul este proiectul legislativ, care a fost prost întocmit.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Domnule senator! (Rumoare în sală)

Domnul Haralambie Vochiţoiu:

Tovarăşi,

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Fiţi econom.

Domnul Haralambie Vochiţoiu:

…aşa cum vă place acest apelativ... lucrurile nu sunt rezolvate astăzi. Noi va trebui, foarte

curând, să dăm drumul la mineritul din România, dar resursele României – şi cu asta închei – încă o

dată vă spun că trebuie exploatate în folosul românilor.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Domnule senator,

Domnul Haralambie Vochiţoiu:

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Fiţi econom cu timpul Senatului şi cu vorbele poporului!

- 102 -

Cine mai vrea să justifice votul?

Desigur, domnul senator Tudor Barbu.

(Rumoare în sală)

Cu mult discernământ. Va fi o pildă. Ascultaţi-o!

Domnul Tudor Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Mă îngrozeşte, fie şi în glumă, mă îngrozeşte gândul să cred că vocea poporului sună aşa. Să nu

mai faceţi aserţiunea aceasta niciodată de la înalta…

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

În acest moment, vocea poporului este vocea dumneavoastră.

Domnul Tudor Barbu:

Acum, da.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Domnul Vochiţoiu a fost, s-a terminat.

Domnul Tudor Barbu:

Acum, abia acum se regăseşte poporul.

(Râsete în sală)

Vreau să spun, în numele Grupului parlamentar al Partidului Conservator, un lucru pe care cred

că toţi îl gândim şi, dacă am analiza – şi am ferma convingere că am făcut-o cu discernământ şi atenţie

– raportul pe care l-a pus la dispoziţia Senatului şi a opiniei publice, comisia condusă de domnul

Vâlcov, raportul acesta, ca de altfel şi stenogramele discuţiilor care s-au purtat în cadrul Comisiei

speciale, numită generic Roşia Montană... au scos în evidenţă abateri grave de la legislaţia română. Au

pus în evidenţă fapte care merg în zona penalului şi, de multe ori – îmi asum ce spun – merg în zona

penalului neprescriptibil, fapt pentru care rog senatorii României ca, după acest vot înţelept dat în

urma raportului, să urmărească cu mare atenţie, fiecare de la nivelul lui, de la nivelul echipei pe care o

coordonează, de la nivelul consilierilor pe care-i are şi pe care să-i roage să monitorizeze mai departe

acest drum, pentru că ce s-a întâmplat în cadrul Comisiei speciale Roşia Montană arată, de fapt,

găunoşenia şi pericolul care au planat sau au afectat direct mecanismele de lucru în România ultimilor

15 ani în ceea ce înseamnă rezervele de aur, argint şi aşa mai departe, rezerve de mare valoare ale

României.

Vă rog să nu trecem cu superficialitate peste ce conţine acest raport şi mai ales peste detaliile

pe care le găsim cu toţii în stenogramele acestei comisii.

Mulţumesc.

- 103 -

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Domnule senator, mulţumesc şi eu.

Stimaţi colegi,

Haideţi, că nu cred că se poate plânge cineva de faptul că nu i s-a dat cuvântul şi că nu a vorbit

după pofta inimii!

Dar, când vorbim de procedură, vorbim de procedură. Când vorbim de justificarea votului,

vorbim de justificarea votului.

Un mod exemplar de a justifica votul va fi oferit de către distinsul nostru coleg, domnul

Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mă onorează aprecierea dumneavoastră şi ştiţi că şi eu, la rândul meu, vă port aceeaşi apreciere

deosebită.

Doamnelor şi domnilor colegi, scurt.

Vreau să explic de ce grupul nostru parlamentar a susţinut, prin votul acordat, de susţinere,

acest raport.

1. A fost un raport foarte dificil, şi vreau să mulţumesc tuturor colegilor din această comisie, o

comisie sui-generis specială, care a lucrat în condiţii de presiune deosebită.

Nu uitaţi că strada a fost tot timpul prezentă pe parcursul acestor dezbateri. S-a lucrat până

noaptea târziu, aşa cum trebuie să se lucreze în Parlament. Eu sunt însă bucuros, şi de asta am venit la

microfon, să spun că au fost foarte mulţi oameni tineri, care sunt la primul mandat în acest Parlament

şi care au avut o încercare deosebită prin prezentarea acestui raport, în condiţiile pe care le-am

menţionat, un raport complex, un raport complet, un raport care, într-adevăr, a răspuns, sper eu, pe

deplin aşteptărilor şi din partea opiniei publice, şi din partea Guvernului, care, de aceea l-a trimis în

Parlament, să fie dezbătut serios. Şi noi, Senatul cel puţin, am demonstrat, prin această comisie

specială, că ştim, atunci când avem nevoie – toate forţele politice – să găsim răspunsurile pe care le

aşteaptă cetăţenii de la noi.

Asta este, dacă vreţi, motivarea votului grupului nostru parlamentar.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Aşa se face!

Trecem la votul final pe punctul 7…

(Replică neinteligibilă a domnului senator Alexandru Pereş)

Păi nu, am motivat, am supermotivat. Procedură, ce doriţi? Da, ce doriţi?

- 104 -

Eu… Staţi, staţi puţin.

(Rumoare în sală, discuţii)

Motivarea votului… Nu mai… S-a motivat pe grupuri. Gata. Aşa, vine fiecare.

Domnule senator, vă rog… Haideţi că pierdem timpul şi e chiar jenant. Vă rog, foarte scurt,

spuneţi ce doriţi să spuneţi…

Domnul Alexandru Pereş:

Domnule preşedinte,

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

…în numele cui.

Domnul Alexandru Pereş:

Dacă reţineţi, am spus şi atunci când am luat cuvântul că am o opinie separată faţă de opinia

grupului.

Sigur că m-am abţinut de la a vota acest raport al comisiei şi motivaţia este foarte clară: pentru

că această comisie nu a făcut decât o analiză şi, sigur, un comentariu asupra situaţiei de la Roşia

Montană, fără a aduce acele amendamente sau acele soluţii cu privire la relansarea mineritului în

România pentru economia românească, bineînţeles, şi inclusiv a locurilor de muncă.

Acestea au fost argumentele care m-au determinat – sigur, şi faptul că sunt din zona respectivă

– să mă abţin de la a vota acest raport de analiză şi de comentarii pe care l-a făcut această comisie

specială.

Mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

*

Trecem la… Tot un vot final. Avem pentru o propunere legislativă care s-a prezentat, s-a

dezbătut, asupra căreia trebuie să ne pronunţăm prin vot – punctul 98, Propunerea legislativă privind

utilizarea monedei naţionale.

Supun votului raportul de respingere a propunerii legislative. Vă rog să votaţi.

116 voturi pentru, 9 voturi împotrivă, 3 abţineri. Raportul a fost adoptat. Propunerea legislativă

a fost respinsă.

*

Continuăm până la sfârşitul timpului de lucru, votat până la ora 13.00, încă o jumătate de oră,

cu ordinea de zi în chip normal.

Punctul 10, Propunerea legislativă pentru completarea art. 2 din Legea nr. 453/2006 privind

consacrarea zilei de 13 decembrie ca sărbătoare a etniei tătare din România.

- 105 -

Iniţiatori este domnul deputat Amet Varol. Este aici? Nu este aici.

Punctul de vedere al Guvernului, doamna secretar de stat Irina Cajal, vă rog.

Doamna Irina Sanda Marin-Cajal:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Referitor la textul propus, semnalăm că acesta nu creează obligaţie pentru angajatori de a

acorda liber în ziua de 13 decembrie persoanelor de etnie tătară, ci reglementează doar posibilitatea

acordării acestei zile libere la cerere.

Apreciem că, prin contractul colectiv de muncă – aplicabil – se poate stabili ca ziua de 13

decembrie, de sărbătoare a etniei tătare din România, să fie zi liberă de care pot beneficia salariaţii

aparţinând acestei etnii.

Având în vedere cele menţionate, dumneavoastră, Parlamentul, veţi decide asupra oportunităţii

adoptării acestei propuneri legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru drepturile omului, doamna preşedinte Rozalia Biró.

Vă rog, doamna preşedinte.

Doamna Biró Rozalia-Ibolya:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Iniţiativa legislativă are ca obiect de reglementare completarea Legii nr. 453/2006.

Consiliul Legislativ a analizat propunerea legislativă şi a avizat-o favorabil, cu observaţii şi

propuneri.

Comisia pentru egalitatea de şanse a transmis aviz negativ, iar Comisia pentru muncă, familie şi

protecţie socială a transmis un aviz favorabil, cu amendamente.

În şedinţa din 11 noiembrie 2013, membrii comisiei au reexaminat propunerea legislativă şi au

hotărât, cu unanimitate de voturi, menţinerea raportului de admitere, cu amendamente, adoptat în

şedinţa din 21 septembrie.

Amendamentele admise se regăsesc în anexa care face parte integrantă din prezentul raport

suplimentar.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi supune, spre dezbatere şi adoptare,

plenului Senatului raportul suplimentar de admitere, cu amendamente, a propunerii legislative.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare şi urmează a fi adoptată potrivit

art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

- 106 -

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Sunt intervenţii? Dacă nu sunt intervenţii, supun votului dumneavoastră raportul de admitere al

comisiei, cu amendamente admise. Vă rog să votaţi.

98 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi nicio abţinere. Raportul a fost adoptat.

Supun votului propunerea legislativă.

73 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi nicio abţinere. Propunerea legislativă a fost adoptată.

*

Punctul 11, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art. 10, 12 şi 13 din Legea

nr. 82 din 20 noiembrie 1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, cu

modificările şi completările ulterioare.

Din partea iniţiatorilor – un grup de colegi deputaţi –, există cineva? Nu există.

Punctul de vedere al Guvernului, domnul Gheorghe Hogea. Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Gheorghe Hogea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative, deoarece consideră că, în cadrul

normativ existent, sunt cuprinse toate aspectele referitoare la terenurile din domeniul public de interes

judeţean sau local, utilizate ca amenajări agricole sau piscicole, care, din cauza degradării sau a altor

cauze, nu mai pot fi exploatate în scopul pentru care au fost amenajate iniţial şi care vor fi supuse

lucrărilor de reconstrucţie ecologică, aprobate prin planul de management al Rezervaţiei.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Comisia pentru administraţie publică, domnul preşedinte Vâlcov.

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

Vă mulţumesc, domnule preşedine.

În şedinţa din 29.10.2013, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi a membrilor

prezenţi, să adopte raport de respingere.

Astfel, Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului

supune, spre dezbatere şi adoptare, plenului Senatului raportul de respingere şi propunerea legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Dacă nu sunt intervenţii, supun votului…

- 107 -

Sunt intervenţii. Domnul Motoc, domnul senator Motoc.

Domnul Octavian Motoc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cred că vi s-a părut cel puţin surprinzător faptul că, printre iniţiatorii unei propuneri legislative

care se referă la modificarea Legii privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” nu se află

niciunul dintre parlamentarii tulceni. De altfel, această propunere, în opinia mea, nu are niciun fel de

argumente logice.

Aş dori doar în câteva cuvinte să vă prezint situaţia acestor amenajări piscicole la care se face

referire.

Consiliul Judeţean Tulcea are în administrarea sa circa 80 000 de hectare dintre care 40 000 de

hectare amenajări agricole şi 40 000 de hectare amenajări piscicole. Multe dintre aceste suprafeţe

considerate – aşa-zise – amenajări piscicole, de fapt, nu au fost niciodată sau, dacă au fost, au fost

nişte amenajări piscicole care nu au dat randament şi nu pot da în condiţiile unei activităţi economice

de piaţă.

Ceea ce doresc să menţionez este faptul că, în acest moment, se desfăşoară activităţi agricole în

amenajări piscicole, cu avizul consiliului judeţean care a concesionat pe bază de contracte legale aceste

suprafeţe, pe baza unor studii efectuate de consiliul judeţean, în condiţii de randament foarte bun, în

sensul că majoritatea societăţilor comerciale care desfăşoară activităţi agricole în zonă obţin producţii

de grâu între 4 000 şi 6 000 de kilograme la hectar şi porumb între 10 000 şi 13 000 – multe dintre ele.

Aş dori să mai menţionez în acelaşi timp că Legea constituirii Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”

nu se poate referi la dreptul de a fi acordate sau nu subvenţii pentru agricultură, aşa cum propun iniţiatorii

acestei modificări legislative. Orice persoană fizică sau juridică, care desfăşoară activităţi agricole,

indiferent unde, are dreptul la această subvenţie primită din partea Uniunii Europene.

Vă îndemn să votaţi pentru raportul de respingere şi împotriva acestei propuneri legislative.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Supun votului raportul comisiei, raport de respingere a propunerii legislative. Vă rog să votaţi.

97 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 3 abţineri, raportul de respingere a fost adoptat,

propunerea legislativă a fost respinsă.

*

Punctul 12, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/2008 pentru

alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru

- 108 -

alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a

Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Din partea iniţiatorilor există cineva? Nu există.

Punctul de vedere al Guvernului, domnul secretar de stat Gheorghe Hogea. Vă rog, domnule

secretar.

Domnul Gheorghe Hogea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul consideră că Parlamentul este singurul în măsură să se pronunţe asupra adoptării

acestei iniţiative. Are câteva observaţii. Îmi permit să enumăr câteva dintre ele:

- referitor la conţinutul propunerii legislative precizăm că aceasta ar putea crea premisele unui

viciu de neconstituţionalitate prin raportare la prevederile art. 2 alin. (1) din Constituţia României;

- iniţiativa legislativă, prevede ca voturile albe să fie luate în calcul la stabilirea voturilor

valabil exprimate şi, în consecinţă, să influenţeze modul de distribuire, atribuirea mandatelor;

- prin introducerea voturilor albe ca voturi valabil exprimate, ar putea fi deformată voinţa

poporului exprimată prin vot, în acest fel, putând obţine mandate alţi candidaţi decât cei pe care

poporul a vrut să-i aleagă.

Mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Comisia pentru administraţie publică, domnul preşedinte Vâlcov.

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

Vă mulţumesc.

În şedinţa din 5 noiembrie 2013, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi a

membrilor prezenţi, să adopte raport de admitere, cu amendamente (5 voturi pentru, un vot împotrivă

şi o abţinere).

Propunerea legislativă a fost adoptată pentru a oferi şi posibilitatea alegătorului nemulţumit de

calitatea partidelor politice să-şi exprime dezacordul pentru câştigarea alegerilor de către un partid sau

alianţă politică printr-un vot alb.

Astfel, Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului,

supune spre dezbatere şi adoptare, plenului Senatului, raportul de respingere şi propunerea legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Doamna senator Gabriela Creţu.

- 109 -

Doamna Gabriela Creţu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În esenţă, această iniţiativă legislativă îşi propune să introducă votul în alb. Asta mi-a adus

aminte de o carte minunată a lui José Saramago. Se numeşte „Eseu despre luciditate”.

Acolo, într-o zi, ieşind valuri, valuri la vot, ca niciodată, cetăţenii au votat într-o proporţie

covârşitoare, vreo 84% – dacă îmi amintesc – în alb.

În acel moment, partidele vechi şi partidele noi, majoritatea şi minoritatea au intrat în panică,

pentru că s-au văzut deodată într-o oglindă, ilegitim. Au intrat în panică pentru un moment, şi cetăţenii,

pentru un moment doar, pentru că, în timp, au descoperit că se pot descurca şi fără acea clasă politică.

Nu vreau să vă sperii, în realitate în ţările unde există vot în alb, procentul nu depăşeşte 1 – 2

din cei care votează în alb.

Dar, dacă vorbim toată vremea de distanţa care ne apropie sau ne desparte de cetăţeni, poate că

ar fi bine să trecem această lege, deşi, v-aş recomanda să citiţi întâi romanul ca să ştiţi la ce vă

aşteptaţi.

Mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Domnul senator Vochiţoiu.

Domnul Haralambie Vochiţoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. (Discuţii la prezidiu)

Într-adevăr, proiectul legislativ este unul interesant şi revoluţionar. Dar el vine... sau printre

iniţiatori se află o parte a Grupului parlamentar al Partidului Poporului-Dan Diaconescu, dar şi

consilierul personal al şefului Guvernului – vorbesc de domnul Radu Mihai Popa.

În concluzie, eu cred că are şi sprijinul Guvernului acest proiect legislativ şi el ne plasează

alături de ţări dezvoltate şi civilizate şi evoluate spre care ne uităm de multă vreme, cum ar fi: Spania,

Belgia, Regatul Ţărilor de Jos. În februarie, anul acesta, chiar Senatul Franţei a adoptat acest model de

lege. Dacă ar fi să ajungem la anumite incompatibilităţi cu Constituţia, nu cred că este o problemă,

atâta timp cât tocmai lucrăm şi la Constituţie în perioada aceasta. Şi dacă e ceva de făcut vreun reglaj

fin putem să-l facem acolo.

În concluzie, nu trebuie să ne sperie acest proiect legislativ. Într-adevăr, nu vor fi 20% cetăţeni

care vor vota în alb, dar pentru cei 1, 2, 3% - câţi vor fi – cred că trebuie să le dăm dreptul să se

exprime şi, astfel. Ne vom apropia şi noi, vom face un gest, într-adevăr, clar, de apropiere de electorat,

aşa cum nu am făcut prin reducerea pragului la referendum şi la alte măsuri legislative.

Vom vota, bineînţeles, acest act normativ.

- 110 -

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mai sunt intervenţii? Domnul profesor, domnul senator Dumitru Oprea, cu ultimele puteri.

Domnul Dumitru Oprea:

Nu. Aş vrea doar o intervenţie a preşedintelui comisiei, fiindcă s-a zis că e raport de admitere,

cu amendamente, iar, în final, de respingere şi oamenii sunt derutaţi la vot.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Să-i scoatem din derută, domnule preşedinte. Microfonul 7.

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

Îmi cer scuze! A fost o greşeală a mea. Raportul este de admitere.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Aşadar, supun votului, după aceste consideraţiuni, raportul comisiei, de admitere, cu

amendamente admise.

Vă rog să votaţi. (Discuţii la prezidiu)

Din sală: Nu a funcţionat.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Nu a funcţionat?

Domnul Mario-Ovidiu Oprea (de la prezidiu):

Reluăm votul.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Să reluăm.

Vă rog acum să vă pronunţaţi. (Discuţii la prezidiu)

Vedeţi liderii grupurilor mari nu sunt revoluţionari.

14 voturi pentru, 82 de voturi împotrivă, 6 abţineri.

Grupurile mari nu sunt revoluţionare, domnule senator Vochiţoiu. Asta este. Va trebui să

căutaţi alte căi decât cele ale votului.

Raportul de admitere, cu amendamente admise, a fost respins.

Supun votului propunerea legislativă. Nu. Nu.

Iată o victorie şi mai clară a forţelor conservatoare.

9 voturi pentru, 80 de voturi împotrivă şi 7 abţineri, propunerea legislativă a fost respinsă.

*

Punctul 13, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art. 31 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Avem iniţiator de faţă? Da.

Domnul senator Vâlcov.

- 111 -

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

În prezent, sunt foarte multe autorităţi publice care nu deţin o bază de date actualizată cu

situaţia imobililor şi nici personal suficient pentru a constata contravenţiile în timp util.

Acesta este, practic, motivul pentru care am propus această modificare la art. 26 al Legii

nr. 50/1991. Prin aceasta, dorim ca termenul de prescripţie să fie calculat cu precizie de la data luării la

cunoştinţă asupra săvârşirii faptei de către autorităţile competente.

Vă mulţumesc mult.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Guvernul, domnul secretar de stat Gheorghe Hogea. Vă rog.

Domnul Gheorghe Hogea:

E vorba de art. 26 sau 31 domnul...

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Microfonul 7.

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

Art. 31.

Domnul Gheorghe Hogea:

Fără amendament.

Guvernul a avut un punct de vedere care a fost negativ. Pentru noua formă, cu amendament

admis, nu s-a solicitat punctul de vedere al Guvernului, dar, în schimb, Ministerul Dezvoltării

Regionale şi Administraţiei Publice susţine noua formă.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Punctul de vedere al comisiei acum. Domnul senator Vâlcov. Domnul preşedinte.

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

Aş vrea să explic că, prin amendamentul admis, practic, propunerea s-a schimbat în totalitate.

Susţinem acest amendament şi Guvernul susţine, prin reprezentantul Ministerului Dezvoltării. Trebuie

să vă spun că a fost o lege retrimisă la comisie şi, iniţial, punctul de vedere al Guvernului a fost

negativ, după aceea, pe modificarea propusă de Ministerul Dezvoltării, punctul de vedere este pozitiv.

Am să vă explic. Practic, modificarea doar măreşte de la 2 la 5 ani posibilitatea pentru a da

amendă. Deci nu se mai stabileşte clar, momentul rămâne acelaşi, momentul săvârşirii faptei, dar

creşte perioada de la 2 la 5 ani. De aceea, Ministerul Dezvoltării şi Guvernul au fost de acord.

Practic, punctul de vedere negativ al Guvernului a fost pe propunerea iniţială.

Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului a dat un

raport suplimentar, de admitere, cu un amendament.

- 112 -

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc foarte mult.

Dacă nu sunt intervenţii, supun votului... Aveţi. Domnul senator Dumitru Oprea.

Domnul Dumitru Oprea:

O iau ca pe o opinie şi rog preşedintele comisiei şi alţi preşedinţi, să evite în cazul în care sunt

iniţiatori să semneze şi ca preşedinţi. Au vicepreşedinţi în preajmă.

Din sală: Corect.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Altceva? Domnul senator Cotescu.

Domnul Marin-Adrănel Cotescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această prelungire de termen nu face altceva decât să acopere – cum să zic – neputinţa

autorităţilor locale de a verifica în timp.

Pe de altă parte, eu cred că intră în contradicţie cu alte legi, care prevăd că datoriile nesolicitate

în timp de doi ani se prescriu. Asta, amenda, de fapt, ar fi o datorie. Eu cred că este exagerat să

prelungim la 5 ani un asemenea termen. Sigur, putem umbla la cuantumul amenzilor, dar, în 5 ani, se

produc efecte care sunt neplăcute pentru vecini, pentru cine vreţi dumneavoastră, pentru urbanism

poate. Deci nu trebuie să lăsăm să treacă 5 ani ca să observăm că ceva este în neregulă în domeniul

construcţiilor.

Mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Domnul senator Vâlcov.

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

Este foarte corectă precizarea că nu putem lăsa doi ani, dar dacă au trecut doi ani, instituţiile

publice, autorităţile nu mai au ce să facă, nu mai pot să mai intervină. De aceea, solicităm mărirea

termenului de la doi la cinci ani, tocmai pentru a putea interveni să demoleze, acolo unde este cazul

construcţiile fără autorizaţii de construcţii.

Deci în momentul de faţă dacă cineva îşi face o construcţie fără autorizaţie de construcţie, după

doi ani, autorităţile locale nu mai pot să intervină sub nicio formă. Noi dorim ca acest lucru să se

prelungească la cinci ani, tocmai pentru a putea ca autorităţile locale să scape de hidoşeniile din

unităţile pe care le conduc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc. Doamna senator Anghel.

- 113 -

Doamna Cristiana-Irina Anghel:

Cu tot respectul, am o întrebare pentru domnul Vâlcov. Dar doi ani de zile ce face autoritatea

respectivă care ar trebui să urmărească să nu se întâmple astfel de lucruri? Pentru ce este plătită?

(Discuţii în sală)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mai sunt intervenţii? Domnul senator Tudor Barbu.

Domnul Tudor Barbu:

Mă raliez punctului de vedere exprimat de doamna Anghel şi spun şi eu că a propune în

Parlament prelungirea cu încă trei ani a unei ilegalităţi printr-o lege, deci să prelungim starea de

ilegalitate printr-o lege, de la doi la cinci ani, mi se pare şi o solicitare ciudată, şi ar fi şi un vot ciudat.

Faptul că o construcţie nu are actele legale să existe, este o ilegalitate pe care, în doi ani, de aia

avem stat de drept şi autorităţi locale, o pot reglementa. Dacă putem să ducem la cinci ani, de ce să nu

ducem la zece ani? Şi atunci chiar nu mai e nevoie, că în zece ani îşi atinge nivelul de rentabilitate

clădirea ilegal făcută.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Dezbaterea a luat nuanţe dure. Domnule senator Vâlcov, trebuie să interveniţi imediat.

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

Trebuie să-i răspund domnului senator.

Cu tot respectul, nu a înţeles deloc despre ce este vorba. Tocmai pentru a nu persista în

ilegalitate, propunem mărirea termenului de la doi la cinci ani. Dacă acea construcţie ilegală este

descoperită după doi ani şi o zi, ea rămâne în picioare. (Rumoare, discuţii) Noi propunem mărirea

termenului la cinci ani, tocmai pentru a putea ca autorităţile publice să intervină.

Domnul Tudor Barbu (din sală):

Drept la replică.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc. Domnul senator Bodea. Cristian Bodea. Imediat, domnule senator. Răbdare! Lupta

continuă!

Domnul Cristian-Petru Bodea:

Vă răspund eu.

Normal, cunoaştem cum merg lucrurile în ţară, şi patru ani are un primar mandat. Dacă timp de

patru ani el a închis ochii la o ilegalitate, dând cinci ani, lăsăm posibilitatea ca următorul primar să

constate şi să îndrepte acea situaţie. (Discuţii în sală) Dacă el închide ochii şi după doi ani trece

termenul, nu mai poate nimeni să schimbe acea situaţie.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc. Domnule Barbu, aţi alungat...

- 114 -

Domnul Tudor Barbu:

E drept la replică, domnule preşedinte...

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă rog. Vă rog.

Domnul Tudor Barbu:

Am convingerea şi vreau să am şi confirmarea colegului Vâlcov că nu a fost o intenţie de a mă

jigni atunci când mi-a spus că nu am înţeles. Par aşa – mă ajută faciesul – că nu am înţeles, domnule

preşedinte.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Nu. Nu...

Domnul Tudor Barbu:

Am înţeles exact. Încă o dată spun: propunerea dumneavoastră pare a fi în folosul şi în

beneficiul legii. Nu este aşa, pentru că ce spune distinsul coleg că un primar închide patru ani ochii la o

ilegalitate, într-o ţară europeană nu există. Într-o ţară bananieră, bantustanieră, da, e posibil ca un

primar să închidă patru ani ochii la o ilegalitate, să aşteptăm următorul primar...

Vă rog frumos, nu cădeţi în capcana de a prelungi prin lege o ilegalitate, doar pentru că nu

suntem în stare să avem administraţie locală cinstită!

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

S-au prezentat toate punctele de vedere.

Supun votului raportul comisiei, de admitere, cu un amendament admis. Votul este referitor la

raportul comisiei, care este de admitere, cu un amendament admis.

Vă rog să votaţi.

(Discuţii la prezidiu; replică neinteligibilă a domnului senator George-Crin-Laurenţiu

Antonescu)

63 de voturi pentru, 25 de voturi împotrivă şi 13 abţineri, raportul a fost admis.

Supun votului propunerea legislativă. Vă rog să votaţi. (Discuţii la prezidiu)

65 de voturi pentru, 24 de voturi împotrivă şi 13 abţineri, propunerea legislativă a fost adoptată.

*

Punctul 14 – Propunerea legislativă pentru modificarea alineatului (2) al articolului 27 din

Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă, republicată.

Iniţiatorii sunt aici? Da. Domnul senator Motoc. Vă rog, concentrat, poate reuşim ca în timpul

de lucru, fără să mai votăm alte prelungiri, să dăm votul.

Vă rog.

Domnul Octavian Motoc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

- 115 -

Această propunere vine din partea filialei Tulcea a Asociaţiei comunelor şi, în esenţă, se referă

la dreptul de uz şi servitute care trebuie să se realizeze cu titlu gratuit pe toată durata existenţei

sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare publice de interes local, judeţean sau regional, după caz.

Practic, această propunerea legislativă a pornit de la o anomalie, care se manifestă în momentul

acesta, prin aplicarea unor tarife de către CNADNR pentru amplasarea, în zona drumurilor, a unor

investiţii publice. Sunt anumite tarife care sunt raportate la metrul liniar de conductă amplasată în zona

drumului, lunar, pe toată durata de existenţă a acestor investiţii publice, ceea ce duce la nişte costuri

foarte mari.

Introducerea acestui articol rezolvă problema la care m-am referit mai înainte.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului. Suntem la 14... Domnul secretar de stat Gheorghe Hogea. Vă rog.

Domnul Gheorghe Hogea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice susţine raportul comisiei.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc. Punctul de vedere al comisiei.

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov:

În şedinţele din 5 şi 12 noiembrie 2013, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitatea voturilor

membrilor prezenţi, să adopte raport de admitere, cu amendamente admise, şi respinse.

Astfel, Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului

supune, spre dezbatere şi adoptare, plenului Senatului raportul de admitere, cu amendamente,

împreună cu propunerea legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Vă mulţumesc.

Supun votului raportul comisiei, de admitere, cu amendamente admise.

Vă rog să votaţi.

103 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere. Raportul a fost adoptat. Raportul, cu

amendamentele admise, a fost adoptat.

Supun votului propunerea legislativă. Vă rog să votaţi.

100 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Mulţumesc.

- 116 -

*

În încheiere, permiteţi-mi să citesc o scurtă notă pentru exercitarea de către parlamentari a

dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale.

În conformitate cu prevederile art. 15 alineatele (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în

vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi:

- Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2013 pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.

- Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Consiliul Federal Elveţian

privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către misiunile diplomatice ale celor

două state, semnat la Bucureşti la 15 iulie 2013 – procedură de urgenţă.

Termenul pentru sesizare este de 5 zile pentru legile adoptate în procedură de drept comun şi de 2

zile pentru legile adoptate în procedură de urgenţă de la data depunerii (astăzi, 19 noiembrie 2013).

Termenele se calculează luând în considerare ziua anunţului astăzi, 19 noiembrie 2013.

Vă mulţumesc.

Declar închise lucrările plenului Senatului şi vă urez o săptămână bună.

Vă reamintesc că, la ora 15.00, are loc şedinţa Camerelor reunite în vederea angajării

răspunderii Guvernului.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13.00.