SĂ SALVĂM LUMEA DE POP:

GHID LA CONVENŢIA DE LA STOCKHOLM PRIVIND POLUANŢII ORGANICI PERSISTENŢI

Publicat de Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu în aprilie 2005. Elaborat de Secretariatul Convenţiei de la Stockholm şi Biroul Informaţional al convenţiilor UNEP. Broşura este destinată informării publicului şi nu reprezintă un document oficial. Ea poate fi reprodusă şi tradusă cu referinţă obligatorie la sursă. Pentru informaţii suplimentare rugăm să contactaţi următoarele adrese: Secretariat for the Stockholm Convention on Persistent Organic Pollutants United Nations Environment Programme (UNEP) Chemicals International Environment House 11-13, chemin des Anemones CH-1219, Châtelaine, Geneva, Switzerland ssc@chemicals.unep.ch www.pops.int

Să salvăm lumea de POP: Ghid la Convenţia de la Stockholm

privind poluanţii organici persistenţi

2

Primii 12 POP

Aldrina – pesticid utilizat pentru prelucrarea solului în lupta cu termitele, lăcustele şi alţi vătămători. Clordan – se utilizează activ în lupta cu termitele, precum şi în calitate de insecticid cu un spectru larg de acţiune pentru prelucrarea diverselor culturi agricole. DDT – probabil, unul din cei mai cunoscuţi POP; DDT s-a utilizat pe larg în timpul războiului al II-lea mondial ca mijloc de protecţie a efectivului militar şi a populaţiei civile contra malariei, tifosului şi altor boli, răspândite de insecte. El continuă să se utilizeze în unele ţări ca remediu contra ţânţarilor în lupta cu malaria. Dieldrina – se foloseşte de obicei contra termitelor şi dăunătorilor care atacă produsele textile, precum şi ca mijloc de luptă cu insectele transmiţătoare de boli şi insectele ce trăiesc în solurile agricole. Dioxinele – substanţe chimice ce se formează neintenţionat în rezultatul arderii incomplete şi în procesul de producţie a unor pesticide şi a altor substanţe chimice. Pe lângă aceasta, emisia dioxinelor în atmosferă poate avea loc în rezultatul unor procese de prelucrare a metalelor şi deşeurilor de celuloză şi hârtie. Dioxinele se conţin de asemenea în gazele de eşapament de la transportul auto, în fumul de ţigară, şi în produsele de ardere a lemnului şi cărbunelui. Endrina – se foloseşte la stropirea culturilor de bumbac şi cereale. Se foloseşte de asemenea contra şoarecilor şi altor rozătoare. Furanii – aceşti compuşi se formează neintenţionat în rezultatul aceloraşi procese, în rezultatul cărora se elimină dioxinele. Ele au fost depistate de asemenea în amestecurile tehnice de BPC. Heptaclor – se foloseşte în primul rând ca mijloc de luptă cu insectele din sol şi termitele. De asemenea se aplică pe larg contra dăunătorilor bumbacului, lăcustelor şi ţânţarului anofel. Hexaclorbenzol (HCB) – nimiceşte ciupercile care dăunează culturilor alimentare. Se formează de asemenea ca produs secundar în procesul de producţie a unor substanţe chimice şi în aceleaşi procese, care constituie sursele de dioxine şi furani. Mirex – acest inseticid se foloseşte ca remediu contra unor specii de furnici şi termitelor. De asemenea se foloseşte în calitate de moderator al arderii în articolele din plastic, cauciuc şi electrice. Bibenili policloruraţi (BPC) – aceşti compuşi se utilizează în industrie în calitate de lichide răcitoare în transformatoarele şi condensatoarele electrice, în calitate de adaosuri în vopsele, în hârtia indigo fără carbon, materialele de compactare şi plastic. Toxafen – acest insecticid, cunoscut şi sub denumirea de camfeclor, se foloseşte pentru prelucrarea bumbacului, culturilor grăunţoase, fructelor, nucilor şi legumelor. Se foloseşte de asemenea contra căpuşelor şi altor paraziţi ai animalelor domestice.

3

Prefaţă: Să privim în interiorul nostru…

Nu mai suntem aşa cum au fost strămoşii noştri. Parţial suntem sintetici.

Cu patru generaţii în urmă, la începutul secolului XX, încă nu fuseseră inventate miile

de substanţe chimice sintetice, utilizate astăzi pe larg în agricultură şi industrie. Acum trăim la începutul secolului XXI într-o lume în care unele din aceste substanţe, sintetizate în anii 1920 şi care au început să fie utilizate tot mai larg în anii 1940 şi 1950, ne înconjoară pretutindeni deja de câteva decenii. Astăzi ele se întâlnesc peste tot, inclusiv în ţesuturile fiecărei fiinţe vii de pe Pământ.

O asemenea evoluţie este extrem de îngrijorătoare. În organismul nostru se conţin urme

sau, în dependenţă de condiţiile mediului şi durata expunerii, chiar mai mult decât urme a câtorva mii de substanţe chimice sintetizate de om. Multe dintre ele sunt inofensive (sau, cel puţin aşa sunt considerate până în prezent). Altele, însă, pot provoca cancer sau pot influenţa negativ asupra sistemului nervos, reproductiv şi imun sau pot duce la leziuni hepatice la animale. Se acumulează dovezile ştiinţifice care confirmă suspiciunile existente de mai demult, că ele acţionează în acelaşi mod şi asupra oamenilor.

Pe parcursul ultimilor 50 de ani, am participat cu toţii în mod involuntar la un colosal

experiment chimic necontrolat, care a cuprins oceanele, aerul, continentele, plantele, animalele şi oamenii de pe întreaga planetă. Incontestabil, revoluţia în chimie în mare parte a contribuit la îmbunătăţirea vieţii oamenilor. Datorită substanţelor chimice care combat dăunătorii, s-au extins suprafeţele agricole şi a devenit posibilă producerea unui număr tot mai mare de produse utile. Odată introduse în mediu, însă, unele substanţe chimice provoacă reacţii toxice, manifestă rezistenţă la descompunere pe parcursul multor ani, sunt transportate la distanţe de mii de kilometri de la locul utilizării şi ameninţă cu urmări negative de lungă durată sănătatea oamenilor şi mediul natural – urmări care în general nu au fost anticipate şi nici dorite.

4

O categorie de astfel de substanţe, numite poluanţi organici persistenţi (POP) trezeşte

o deosebită îngrijorare. Mulţi POP, prezintă un pericol atât de mare pentru sănătatea oamenilor şi mediul ambiant, încât la 22 mai 2001 guvernele tuturor ţărilor lumii s-au întrunit în Suedia şi au adoptat un acord internaţional, care are drept scop să limiteze şi, în final, să stopeze definitiv producerea, utilizarea, emisiile şi păstrarea acestor substanţe.

Acest acord, numit „Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici

persistenţi” reprezintă un succes important. Convenţia este orientată spre reducerea utilizării şi lichidarea ulterioară definitivă a 12 POP deosebit de toxici. Foarte important, ea prevede crearea unui sistem pentru soluţionarea problemelor legate de alte substanţe chimice, considerate inadmisibil de periculoase1. Convenţia prevede măsuri suplimentare necesare stopării producţiei şi utilizării unor substanţe chimice în anumite scopuri. În ea se menţionează de asemenea necesitatea concentrării resurselor pentru eliminarea stocurilor şi emisiilor de POP existente, dispersate în întreaga lume. În ansamblu, Convenţia determină căile de eliminare a POP periculoşi din viaţa noastră şi deschide posibilitatea lichidării dependenţei economiei de aceste substanţe toxice.

Convenţia a intrat în vigoare la 17 mai 2004, obţinând astfel statutul de document

juridic internaţional. Către luna aprilie 2005 la ea au aderat peste 90 de ţări. Se aşteaptă ca în anii următori multe alte ţări să se alăture Convenţiei2.

Ne putem face o impresie mai clară despre Convenţia de la Stockholm dacă vom

caracteriza, pe rând, cele cinci obiective principale ale ei.

1 În cadrul primei şedinţe a Comitetului pentru evaluarea POP (Geneva, 8-11 noiembrie 2005) a fost pusă în

discuţie problema includerii în lista substanţelor chimice reglementate de Convenţia de la Stockholm a cinci compuşi organici noi (vezi nota la pag.18). [Aici şi în continuare referinţele şi nota de la sfârşit aparţin traducătorului].

2 Către luna aprilie 2006 Convenţia a fost ratificată de 122 de state (www.pops.int). Republica Moldova a ratificat Convenţia de la Stockholm la 19 februarie 2004.

5

Obiectivul 1: Eliminarea POP periculoşi, începând cu 12 cei mai dăunători

Substanţele chimice, cunoscute drept poluanţi organici persistenţi, se utilizează în

calitate de pesticide şi în scopuri industriale. Unii POP sunt eliminaţi ca produse secundare neintenţionate ale arderii şi ale proceselor industriale. Cu toate că diverşi POP prezintă grade de pericol diferite, ei au patru proprietăţi comune:

1) posedă o toxicitate înaltă; 2) sunt stabili din punct de vedere chimic şi se păstrează o perioadă îndelungată,

uneori decenii, până la descompunerea în forme mai puţin toxice; 3) sunt volatili şi se transportă la distanţe mari pe calea aerului şi cu apa; şi 4) se acumulează în ţesuturile vii. Această îmbinare de proprietăţi e periculoasă. Stabilitatea şi mobilitatea POP însemnă

că ei sunt răspândiţi practic în întreaga lume, chiar şi în Arctica, Antarctica şi pe insulele îndepărtate din Oceanul Pacific. Proprietatea lor de a se acumula în ţesuturile adipoase, numită „bioacumulare”, înseamnă că, chiar dacă iniţial substanţa respectivă este dispersată în cantităţi nu prea mari pe o arie întinsă, cu timpul ea se concentrează, pe măsura înaintării în lanţul alimentar. Concentrarea substanţelor chimice atinge un grad înalt – de multe mii de ori peste nivelul de fond – în ţesuturile adipoase ale organismelor din verigile superioare ale lanţului alimentar, în particular, în ţesuturile peştilor, păsărilor răpitoare, mamiferelor şi, desigur, ale oamenilor.

Şi mai grav, în perioada sarcinii şi alăptării aceşti POP deseori se transmit generaţiei

următoare. Organismul oamenilor şi altor mamifere este expus acţiunii celor mai înalte concentraţii de poluanţi în perioadele deosebit de vulnerabile – în pântecele mamei şi la vârsta fragedă, când corpul lor, creierul şi sistemul imun se află la etapa fragilă de formare.

6

Există şi alte urmări dăunătoare mai puţin obişnuite. De exemplu, transportul şi circulaţia POP depind de temperatură: în procesul, cunoscut ca „efectul greierului”, aceste substanţe chimice circulă pe întreaga suprafaţă a planetei noastră evaporându-se în regiunile calde, fiind transportate apoi de vânt cu particulele de praf, din nou se sedimentează în regiunile reci ale Pământului, apoi, din nou se evaporă şi circulă mai departe. Pe măsura îndepărtării lor de ecuator POP nimeresc în regiunile cu climă mai rece, unde evaporarea este mai puţin intensă. Ca rezultat, se observă un transfer general a acestor poluanţi spre poli şi regiunile muntoase. În acelaşi timp, în zonele cu climă mai rece vietăţile - peştii, păsările, mamiferele - au un conţinut mai mare de grăsime, pentru a se proteja de temperaturile joase. Prin urmare, aceste organisme acumulează cantităţi mari de aceste substanţe. La populaţia băştinaşă din Arctica, alimentaţia tradiţională a căreia include multe grăsimi şi care de cele mai multe ori nu se poate alimenta în alt mod, se observă cel mai înalt nivel al conţinutului de POP înregistrat în organismul uman. Pe lângă aceasta, aceşti oameni trăiesc la depărtare de sute şi mii de kilometri de locurile unde se folosesc aceste pesticide şi substanţe chimice industriale, şi, desigur, nu resimt nici un fel de beneficii de pe urma utilizării lor iniţiale.

Convenţia de la Stockholm abordează problemele legate de aceste substanţe chimice

toxice, începând cu 12 cei mai periculoşi POP din toţi cei sintetizaţi cândva. Nouă dintre acestea sunt pesticide: aldrina, clordanul, DDT, dieldrina, endrina, heptaclorul, hexaclorbenzolul, mirexul şi toxafenul.

Convenţia se referă de asemenea la două substanţe chimice industriale:

hexaclorbenzenul (HCB), care se foloseşte şi în calitate de pesticid şi poate apărea ca produs secundar la producerea pesticidelor, şi la o categorie de substanţe chimice industriale, cunoscute ca BPC sau bifenili policloruraţi. BPC sunt bine cunoscuţi ca poluanţi ai râurilor şi lacurilor în regiunile industriale, care nimicesc sau otrăvesc peştele, şi care au fost cauza unor incidente în legătură cu acţiunea lor asupra sănătăţii omului, în particular, a cazului de contaminare a uleiului de orez în Japonia în 1968 şi în Taiwan în 1979.

Convenţia mai cuprinde două grupuri de produse chimice secundare: dioxinele şi

furanii. Aceşti compuşi sunt produşi în mod neintenţionat şi nu se utilizează în scopuri comerciale. Dioxinele şi furanii se formează în rezultatul arderii şi în procesele industriale la producerea pesticidelor, policlorurii de vinil şi altor substanţe clorurate. Dioxinele şi furanii sunt cele mai puternice substanţe cancerigene cunoscute. Ele au atras atenţia opiniei publice internaţionale la sfârşitul anilor 1990, când s-a descoperit prezenţa lor în carnea de pasăre comercializată în mai multe ţări europene.

7

Ce ne oferă Convenţia:

• Ea obligă comunitatea mondială să protejeze sănătatea oamenilor şi mediul ambiant de poluanţii organici persistenţi;

• Ea stabileşte drept obiectiv primar stoparea eliminării şi utilizării a 12 cei mai

periculoşi POP; • Ea interzice imediat orice producere şi utilizare a endrinei şi toxafenului în ţările care

au ratificat Convenţia; • Ea cere de la toate statele membre (numite Părţi) să stopeze producerea următoarelor

pesticide: aldrina, dieldrina şi heptaclorul, iar celor, care vor dori să utilizeze stocurile ramase – să introducă excepţiile concrete într-un registru accesibil pentru toţi. Ţările care au dreptul la asemenea excepţii vor admite utilizarea acestor substanţe doar în scopuri strict reglementate şi pe perioade limitate de timp. Necesitatea unor asemenea excepţii trebuie periodic revăzută.

• Ea limitează producerea şi utilizarea clordanului, hexaclorbenzenului şi mirexului doar

în scopuri strict determinate şi numai în ţările care au cerut excepţiile respective în mod oficial.

• Ea interzice producerea BPC, dar oferă ţărilor timp (până în 2025) pentru retragerea treptată din exploatare a echipamentului ce conţine BPC. BPC extraşi urmează să fie prelucraţi şi distruşi către anul 2028.

• Convenţia limitează producerea şi utilizarea DDT doar la domeniul luptei cu transmiţătorii de boli, cum sunt ţânţarii anofeli; în acelaşi timp ea admite folosirea DDT în calitate de compus intermediar la producerea pesticidului „dicofol” în ţările care au solicitat înregistrarea unei astfel de excepţii.

• Ea obligă guvernele să ia măsuri de reducere a emisiilor de dioxine, furani, hexaclorbenzen şi BPC ca produse secundare ale arderii sau ale proceselor industriale, în scopul reducerii treptate a emisiilor până la minimum şi, acolo unde e posibil, până la lichidarea completă a acestora.

• Ea limitează importul şi exportul a 10 POP produşi în mod intenţionat, admiţând transportarea lor doar în scopul eliminării prin metode ecologic inofensive sau pentru utilizarea autorizată, în baza unei cereri de excepţie, depuse de ţara importatoare.

• Ea obligă Părţile să elaboreze pe parcursul a doi ani planuri naţionale de implementare a Convenţiei şi să numească centre naţionale de coordonare pentru schimbul de informaţii cu referire la POP şi alternativele de înlocuire a lor.

8

Obiectivul 2: Susţinerea trecerii la alternative mai puţin periculoase.

Unii POP care cad sub incidenţa Convenţiei de la Stockholm sunt substanţe destul de

vechi. Efectele lor toxice sunt demult cunoscute şi utilizarea lor a fost interzisă sau strict limitată în multe ţări deja de mulţi ani sau chiar de decenii. Există deja substanţe chimice şi tehnologii de înlocuire. Azi trebuie doar identificate stocurile neutilizate de substanţe vechi şi prevenită folosirea lor. Unele ţări în curs de dezvoltare pot avea nevoie de susţinere financiară pentru lichidarea acestor stocuri şi înlocuirea lor cu alte substanţe chimice, beneficiul utilizării cărora ar depăşi riscurile legate de folosirea lor.

În cazul altor POP, însă, pentru trecerea la alternative mai inofensive va necesita

eforturi mai mari. Substanţele chimice alternative pot fi mai scumpe, iar producerea şi utilizarea lor – mai complicată. În aceste condiţii ţările în curs de dezvoltare se pot pomeni în situaţie dificilă – în lupta de zi cu zi pentru supravieţuire cele mai sărace ţări încearcă să folosească tot ce îşi pot permite şi tot ce le este accesibil. De aceea nu este suficient ca Convenţia pur şi simplu să interzică o serie de POP: este necesar, de asemenea, de a ajuta guvernele să găsească calea de soluţionare a problemei de înlocuire a lor.

Să luăm cazul DDT. Acest pesticid dăunează sănătăţii oamenilor şi mediului ambiant,

dar el este un mijloc foarte eficient de combatere a ţânţarilor care răspândesc malaria. În regiunile unde malaria până în prezent ameninţă sănătatea oamenilor DDT aduce un folos colosal. Malaria ucide în fiecare an circa un milion de oameni, preponderent copii, şi în cea mai mare parte în Africa. Totodată, problema se acutizează prin faptul că paraziţii care răspândesc malaria devin din ce în ce mai rezistenţi faţă de mijloacele folosite tradiţional pentru nimicirea lor.

Pe parcursul multor ani DDT era pulverizat în cantităţi mici pe suprafeţele interioare

ale pereţilor caselor, ca un mijloc ieftin şi eficient de a ţine ţânţarii anofeli la distanţă de încăperi şi de a evita muşcăturile lor. În prezent DDT practic nu mai este folosit contra dăunătorilor agricoli, însă în peste 20 de ţări el continuă să fie utilizat în lupta contra malariei. În cadrul negocierilor privind Convenţia de la Stockholm a devenit evident faptul că este pe deplin îndreptăţită neliniştea acestor ţări că interzicerea bruscă a folosirii DDT poate costa vieţile multor oameni din cauza malariei.

9

BPC reprezintă o problemă de alt gen. BPC pot fi eliminaţi în timp dar pentru aceasta sunt necesare resurse financiare suplimentare şi „know how”. Utilajul care conţine BPC este împrăştiat prin toată ţara, îndeosebi de-a lungul liniilor de transport al energiei electrice. Înlocuirea imediată a acestui utilaj în întregime este greu realizabilă şi foarte costisitoare, în deosebi în ţările în curs de dezvoltare, cu posibilităţi financiare foarte limitate. Transportarea BPC spre locurile de prelucrare este un proces foarte delicat care poate duce la scurgeri şi poluarea mediului, iar nimicirea în condiţii de siguranţă sau izolarea BPC necesită aplicarea unor măsuri speciale şi a unui utilaj performant. Tehnologiile actuale şi capacităţile de producţie existente permit prelucrarea simultană a unor cantităţi limitate de asemenea substanţe.

La fel de dificil este de a înlocui rapid şi alţi POP. Unele ţări au prezentat argumente

incontestabile în favoarea utilizării rezervelor rămase de aldrină, dieldrină şi heptaclor şi a continuării producerii limitate de clordan, hexaclorbenzen şi mirex. O altă problemă este cum să se reducă la zero emisiile de furani şi dioxine (produse nedorite ce se formează neintenţionat), utilizând tehnologiile actuale.

Spre binele tuturor, pentru toate aceste probleme pot fi găsite soluţii care permit

îmbinarea lichidării definitive a POP cu satisfacerea necesităţilor vitale ale omenirii. Demonstrând guvernelor şi cercurilor industriale că unele substanţe chimice nu au viitor şi în acelaşi timp recunoscând dreptul lor legitim de a-şi rezolva problemele lor imediate, Convenţia susţine căutarea alternativelor ieftine şi eficiente pentru cei mai periculoşi POP.

Ce ne oferă Convenţia:

• Ea permite producerea şi utilizarea DDT pentru lupta cu ţânţarii şi alţi transmiţători de boli, în conformitate cu recomandările şi principiile de conducere ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, şi numai în acele cazuri, când nu există mijloace alternative locale inofensive, eficiente şi accesibile din punct de vedere financiar. Utilizarea POP va fi strict reglementată, supravegheată şi va fi în mod obligatoriu înregistrată. Comunitatea mondială, cel puţin o dată la trei ani va evalua necesitatea folosirii în continuare a DDT în scopurile menţionate mai sus. Astfel, nivelul de protecţie a omenirii contra malariei nu va scădea, fapt foarte important, iar utilizarea DDT va deveni, probabil, mai sigură şi mai eficientă în rezultatul unui control mai strict. Totodată aceasta va stimula organizaţiile ştiinţifice, de protecţie a mediului şi medico-sanitare în vederea elaborării strategiilor alternative de luptă cu malaria, accelerând sosirea acelei zile când DDT va înceta să mai fie unul dintre principalele remedii contra malariei. • Convenţia oferă statelor posibilitatea de a scoate din uz treptat, până în anul 2025,

utilajul aflat în exploatare, de exemplu, transformatoarele şi condensatoarele electrice ce conţin BPC, cu condiţia ca acest echipament să fie menţinut în stare tehnică corespunzătoare, pentru a preveni scurgerile. Ea oferă guvernelor încă trei ani peste termenul menţionat mai sus, pentru lichidarea BPC extraşi din echipament. Convenţia recunoaşte de asemenea că din considerente economice şi practice, e rezonabil ca tot procesul în ansamblu să fie realizat treptat.

10

• Convenţia permite statelor participante să înregistreze excepţiile specifice pentru fiecare ţară în parte, fapt ce va permite utilizarea rezervelor existente de aldrină, dieldrină şi heptaclor. Ele pot de asemenea pretinde aplicarea faţă de ele a sistemului de excepţii, care le-ar permite să producă în cantităţi limitate clordan, hexaclorbenzen sau mirex. În aceste cazuri utilizarea şi producerea sunt strict limitate, iar înlesnirile obţinute sunt valabile timp de cinci ani. Aceste înlesniri pot fi prelungite, dar pentru aceasta e necesar de prezentat un raport cu argumentarea unei atare prelungiri. Părţile Convenţiei vor analiza aceste solicitări şi le pot respinge. Din momentul când nu vor mai fi ţări care şi-au înregistrat solicitări de aplicare faţă de ele a sistemului de excepţii, acestea vor fi anulate şi solicitările în privinţa lor nu se vor mai examina. În cadrul negocierilor pe marginea Convenţiei circa 20 de state au declarat că ele vor solicita aplicarea faţă de ele a sistemului de excepţii în scopul utilizării POP în lupta cu termitele, pentru prelucrarea lemnului şi placajului, în calitate de produs intermediar la producerea substanţelor chimice sau în alte scopuri. • Convenţia are drept scop întărirea, în timp, a capacităţii ţărilor de a reduce emisiile

produselor secundare: dioxine, furani, BPC şi hexaclorbenzen. Pe parcursul a doi ani guvernele trebuie să elaboreze planul de acţiuni pentru intrarea Convenţiei în vigoare şi să contribuie la aplicarea celor mai bune metode şi practici existente de protecţie a mediului. Aceasta este una din cele mai complexe probleme tehnice, ce stau în faţa acestui acord, de aceea se aşteaptă, că viitoarele cercetări ştiinţifice vor asigura perfecţionarea generală a măsurilor de prevenire a unei asemenea poluări.

11

Obiectivul 3: Evidenţierea altor POP în scopul aplicării măsurilor corespunzătoare

La judecată, inculpatul se consideră nevinovat până când nu este demonstrată vinovăţia

lui. Substanţele chimice, care sunt suspectate că posedă proprietatea de bioacumulare, manifestă rezistenţă la descompunere în mediul ambiant şi cauzează daune sănătăţii oamenilor şi animalelor, nu merită aplicarea unei asemenea prezumţii de nevinovăţie. În Convenţia de la Stockholm se conţin suficiente dovezi pentru a condamna utilizarea a 12 POP, care prezintă un pericol substanţial. Totodată, Convenţia recunoaşte că există şi alte substanţe chimice dubioase, care pot prezenta un pericol la fel de mare sau asemănător. Pentru stabilirea altor POP care vor intra sub incidenţa Convenţiei, acesta stipulează clar că volumul standard de dovezi necesar se va baza pe principiul precauţiei.

Contactul direct cu POP poate duce la urmări acute. Accidentele cu pesticide, de

exemplu, au cauzat decesul sau îmbolnăvirea serioasă a muncitorilor agricoli. Pe de altă parte, este dificil de a demonstra univoc daunele cauzate oamenilor de către POP în doze mici, lista cărora include cancerul, dereglarea sistemului imun şi a sistemului nervos, distrugerea ficatului, pierderea memoriei, bolile endocrine, malformaţiile congenitale şi alte dereglări ale sistemului reproductiv. Este dificil de a demonstra că sistemul imun al cuiva este mai slab decât ar fi putut fi, dar şi mai dificil este de a convinge că acest lucru este cauzat de o anumită substanţă chimică. Dereglarea sistemului nervos poate să fie semnificativă dar neevidentă, de exemplu un nivel de inteligenţă mai slab. Este clar că asemenea manifestări sunt greu de legat direct de POP, dar este la fel de clar că dacă nu se vor întreprinde măsuri de precauţie în scopul diminuării impactului acestor substanţe, atunci milioane de oameni, nemaivorbind de milioane de alte vietăţi – de la peşti până la pinguini, - pot suferi enorm.

Crearea şi dezvoltarea unei baze de date cu rezultatele cercetărilor de câmp şi de

laborator permite evidenţierea legăturii dintre POP şi maladiile diferitelor animale. Conform observaţiilor, delfinul alb din râul St. Lawrence din Canada suferă de câteva forme de cancer, deformarea coloanei vertebrale şi alte dereglări ale scheletului, ulcer, pneumonie, maladii bacteriale şi infecţii virale, dereglarea funcţiilor glandei tiroide – maladii rareori întâlnite la delfinul alb care trăieşte în ape mai puţin poluate. Tot la POP se face referinţă când e vorba

12

de dereglările în dezvoltarea organelor sexuale la aligatori şi incapacitatea lor de reproducere în Florida, SUA.

Dovezile daunelor evidente cauzate sănătăţii umane alarmează foarte mult şi numărul

lor creşte. Se amplifică suspiciunile că POP provoacă cancerul. Una din dioxine – 2,3,7,8 TCCD – este clasificată de Agenţia internaţională pentru studierea cancerului (International Agency for Research on Cancer) ca substanţă cancerigenă pentru om. De asemenea această agenţie consideră că BPC probabil sunt cancerigeni umani, iar clordanul, DDT, heptaclorul, HCB, mirexul şi taxophenul sunt posibili cancerigeni.

Între timp, studiile efectuate în Suedia, Canada şi alte ţări au dat suficiente motive de a

presupune că consumul de alimente contaminate în cantităţi foarte mici cu BPC şi alţi POP, provoacă dereglări ale sistemului imun. Cercetările efectuate în SUA şi Mexic au evidenţiat la copiii care au fost expuşi acţiunii pesticidelor, inclusiv POP, probleme serioase în privinţa capacităţii de a studia şi a coordonării mişcărilor, în comparaţie cu copiii care locuiesc în regiuni mai curate. Şi aşa mai departe…

Consecinţele răspândirii la scară globală a POP nu pot fi calculate exact. Apar noi şi

noi motive de îngrijorare; descoperiri recente arată, de exemplu, că unii POP influenţează negativ asupra funcţiei hormonale, acţionând ca „distrugători endocrini”. Cum pot fi protejaţi oamenii în condiţiile unei incertitudini continue a datelor ştiinţifice? Cei 12 POP trebuie nimiciţi, dar există încă zeci de alţi compuşi chimici, încă accesibili pe piaţa mondială, care într-o anumită măsură sunt rezistenţi la descompunere, au proprietăţi bioacumulatorii, sunt mobili şi toxici. Sunt ei inofensivi sau aceştia vor continua să dăuneze sănătăţii oamenilor şi după ce cei mai periculoşi 12 dintre ei vor fi demult nimiciţi?

Ce ne oferă Convenţia:

• Convenţia a adoptat “principiul precauţiei”, care constă în următoarele: acolo unde deja există ameninţarea cu daune serioase şi ireversibile, absenţa datelor ştiinţifice absolut veridice nu poate fi folosită drept motiv pentru amânarea măsurilor cost-eficiente de prevenire a degradării mediului.

• Convenţia a instituit Comitetul pentru evaluarea POP, care în mod sistematic va examina suplimentar alte substanţe chimice în eventualitatea includerii lor în lista POP. Orice guvern este în drept să propună o nouă listă prezentând în acest sens motivele sale. Comitetul urmează procedura deja încercată de evaluare, care include diverse măsuri de precauţie. Aceasta va asigura evaluarea substanţelor chimice în baza celor mai avansate date ştiinţifice disponibile pentru a stabili dacă proprietăţile chimice ale acestor substanţe justifică includerea lor în acord. Comitetul prezintă recomandările sale Părţilor Convenţiei care în comun iau decizia de a include sau nu substanţa propusă în listă si, dacă da, în ce mod. Această procedură poate fi întocmită în formă de amendament, care va trebui ratificat de fiecare Parte. Astfel, prin includerea substanţelor chimice noi în lista celor 12 POP iniţiali, Comitetul asigură actualizarea permanentă a Convenţiei de la Stockholm, reacţionând dinamic şi flexibil la noile descoperiri ştiinţifice.

• Convenţia cheamă ţările bogate, care dispun de tehnologii avansate, să ajute ţările în curs de dezvoltare şi ţările cu economia în tranziţie (din Europa Centrală şi de Est şi fosta

13

Uniune Sovietică) în căutarea alternativelor POP acceptabile. Acest ajutor poate include schimbul de cunoştinţe şi „know-how”, susţinerea transferului de tehnologii şi acordarea ajutorului financiar.

Obiectivul 4: Nimicirea stocurilor vechi şi a echipamentului ce conţin POP

Cum se poate scăpa de stocurile de materiale ce conţin cantităţi enorme de substanţe

chimice periculoase, acumulate pe parcursul a zeci de ani şi dispersate pe întreg globul, cu atât mai mult că în unele locuri ele sunt împrăştiate pe suprafaţa solului în straturi groase, iar în alte părţi se depistează în cantităţi atât de mici, dar totuşi periculoase, încât se măsoară în părţi la milion?

Răspunsul este simplu: trebuie de făcut ceea ce este posibil. Puţin se poate face în cazul

reziduurilor de substanţe chimice urmele cărora se întâlnesc practic pretutindeni: de la regiunile industriale din emisfera nordică până în Antarctica, doar să aşteptăm până când timpul le va rezolva pe toate. Cu timpul, peste ani şi decenii, iar în unele cazuri şi secole, chiar şi cei mai rezistenţi poluanţi organici se descompun în compuşi mai puţin periculoşi. Dacă producerea POP va fi stopată, or acesta este scopul Convenţiei, lumea va fi izbăvită de ei. Totodată, comunitatea ştiinţifică trebuie să continue cercetările şi să încerce să limiteze daunele cauzate de aceste substanţe.

În unele locuri se întâlnesc rezerve, depozite şi, ca să spunem direct, grămezi părăsite

de asemenea substanţe. Aceste depozite şi locuri puternic contaminate trebuie depistate şi amenajate pentru a reduce la minimum scurgerile şi alte emisii în mediul ambiant, iar în final trebuie decontaminate într-un mod ecologic sigur. Multe ţări se ocupă de aceasta deja de mulţi ani. În ceea ce priveşte alte state, în primul rând ţările în curs de dezvoltare, ele nu au pentru aceasta nici bani, nici experienţă. Ele vor trebui ajutate. Acest lucru va fi dificil, complicat din punct de vedere tehnic şi costisitor.

14

Ce ne oferă Convenţia:

• Ea cheamă guvernele să elaboreze şi să realizeze strategii de depistare a stocurilor, precum şi a produselor şi articolelor ce conţin POP. După ce aceste stocuri vor fi evidenţiate, ele vor trebui eliminate în mod sigur, eficient şi ecologic inofensiv.

• Convenţia cere ca deşeurile ce conţin POP să fie prelucrate, colectate, transportate şi păstrate în mod ecologic inofensiv. Conţinutul lor toxic trebuie nimicit. Convenţia nu admite recuperarea, utilizarea, folosirea repetată sau alternativă a POP şi interzice transportarea lor peste frontierele internaţionale cu încălcarea regulilor stabilite.

• Ea cheamă la acordarea de ajutor financiar ţărilor în curs de dezvoltare în scopul determinării locurilor de păstrare a stocurilor şi gunoiştilor şi eliminării deşeurilor ce conţin POP prin metode inofensive.

15

Obiectivul 5: Acţiuni comune pentru un viitor fără POP

Aducerea acordurilor internaţionale la forma finală necesită timp îndelungat. Convenţia

de la Stockholm reiese din Întrunirea la cel mai înalt nivel „Planeta Pământ”, ce a avut loc în 1992 la Rio-de-Janeiro, iar schimbarea modului de acţiuni la scară mondială va necesita şi mai mult timp. Totuşi o astfel de abordare constantă şi metodică are şi avantajele sale.

Pentru un aşa acord în domeniul protecţiei mediului cum este Convenţia de la

Stockholm consensul este o condiţie vitală. Pentru ca guvernele să se înţeleagă referitor la luarea de măsuri coordonate a fost nevoie de mult timp, dar fără asemenea măsuri coordonate nu se poate realiza prea mult, deoarece acţiunea distrugătoare a POP continuă. Dacă POP se utilizează într-un loc, ei sunt transportaţi peste graniţe şi poluează resursele naturale: aerul, apa, sursele alimentare migratoare, de exemplu peştele, adică, întregul patrimoniu al umanităţii. În condiţiile consensului, guvernele pot mai uşor să facă cedări reciproce şi să întreprindă măsurile necesare pentru respectarea acordului încheiat. Ele vor acţiona cu mai multă bunăvoinţă dacă la fel vor proceda şi alte guverne, şi ele vor fi într-o măsură mai mare convinse în eficienţa eforturilor lor. Această Convenţie reprezintă exact cazul în care fiecare are de câştigat dacă participă cu toţii, dar dacă unii nu participă, vor avea de pierdut cu toţii. În anii care au trecut după Întrunirea la cel mai înalt nivel „Planeta Pământ” guvernele au reuşit să înţeleagă mai clar pericolul legat de substanţele chimice periculoase şi să conştientizeze că trebuie să lucreze în comun, asumându-şi responsabilitatea pentru cauza generală.

Odată cu intrarea în vigoare a Convenţiei, ţările care au ratificat-o şi au devenit Părţi

ale ei, vor organiza periodic conferinţe pentru a verifica cât de reuşit „lucrează” ea, dacă este necesară includerea pe lista substanţelor chimice periculoase a unor noi compuşi şi dacă poate fi perfecţionată activitatea de eliminare a POP. Va fi acumulată experienţă ştiinţifică şi politică în activitatea de stopare a producerii şi răspândirii acestor substanţe, precum şi de curăţire a locurilor de păstrare a lor. Industria, organizaţiile obşteşti, cetăţenii interesaţi vor

16

deveni părţi tot mai active şi indispensabile ale parteneriatului mondial. Peste ani şi decenii fiecare îşi va face lucrul său mai bine. De asemenea, cu timpul, datorită progresului tehnico-ştiinţific, încurajat de cerinţele Convenţiei, vor fi găsite alternative pentru înlocuirea POP, viabile din punct de vedere economic şi mai puţin dăunătoare. Un potenţial managerial mai puternic în relaţie cu POP va condiţiona de asemenea creşterea potenţialului de management al altor substanţe chimice ecologic periculoase.

Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu a elaborat o listă generală de proiecte pentru

lupta cu POP, din care se poate observa că peste 100 de ţări deja desfăşoară astfel de activităţi. De exemplu, multe guverne au obţinut rezultate semnificative în elaborarea planurilor naţionale de implementare, prevăzute de Convenţie3.

Ce ne oferă Convenţia:

• Cu timpul, datorită planurilor naţionale de acţiuni, a schimbului de informaţii între centrele naţionale de coordonare în probleme de POP şi altor măsuri, Convenţia va contribui la creşterea nivelului de informare a publicului referitor la pericolul POP, asigurarea cu informaţie de ultimă oră despre aceşti poluanţi, introducerea unor noi programe de instruire, pregătirea specialiştilor, elaborarea şi difuzarea substanţelor alternative şi a soluţiilor alternative. Ideea acestei activităţi constă în formarea unei percepţii generale a pericolului creat de poluanţii organici persistenţi, şi în ajutorarea guvernelor şi întreprinderilor la adoptarea deciziilor politice raţionale, care ar exclude în viitor problemele substanţelor chimice toxice.

• Convenţia cheamă guvernele să prezinte sistematic rapoarte privind acţiunile întreprinse pentru realizarea acestui acord, pentru a evidenţia cu timpul calităţile şi neajunsurile ei. Cele mai bune rezultate pot fi obţinute prin schimbul de idei şi metode. Conferinţa Părţilor Convenţiei este responsabilă de colectarea informaţiei şi asigurarea guvernelor şi întreprinderilor cu recomandări privind cele mai bune practici de protecţie a mediului şi cele mai bune tehnologii existente. Pe măsura acumulării şi schimbului de experienţă şi o dată cu dezvoltarea tehnologiilor, activităţile de lichidare a acestui gen de poluare vor deveni mai eficiente.

• Convenţia cheamă guvernele să susţină şi să realizeze în continuare cercetări în domeniul POP, să urmărească acţiunea acestor 12 substanţe chimice asupra sănătăţii şi să facă schimb de informaţie, care poate fi utilă ţărilor cu posibilităţi limitate în domeniul ocrotirii sănătăţii şi protecţiei mediului ambiant. Convenţia, de asemenea, oferă ţărilor sărace posibilitatea de a primi ajutor tehnic şi financiar în acest domeniu din partea ţărilor dezvoltate. Ea prevede crearea unui mecanism mondial de monitorizare a POP, pe care ţările îl pot utiliza pentru luarea măsurilor adecvate în legătură cu riscurile pentru sănătate, legate de aceste substanţe chimice.

3 Republica Moldova a aprobat Planul Naţional de Implementare (PNI) a Convenţiei de la Stockholm

la 20 octombrie 2004.

17

Concluzii: Pe parcursul ultimelor două decenii au fost adoptate un şir de acorduri internaţionale

pentru soluţionarea problemelor mediului ambiant – probleme, care au urmări nu numai pentru natură, dar şi pentru sănătatea şi bunăstarea oamenilor. La fel ca şi în cazul celorlalte acorduri similare, în Convenţia de la Stockholm se încearcă soluţionarea unei probleme complexe şi dificile. Convenţia atinge atât domeniile politic şi economic, cât şi pe cele ale ştiinţei şi tehnicii. Ea tinde să asigure echilibrul între necesităţile şi grijile foarte diferite ale ţărilor sărace şi bogate. Totodată, Convenţia recunoaşte că scopurile ei pot fi atinse numai în cazul implicării tuturor guvernelor în campania comună, obiectivul căreia este izbăvirea lumii de POP.

Poluarea cu POP generează o nedreptate care se reflectă în alte probleme globale.

Iniţial majoritatea acestor substanţe chimice au fost elaborate şi utilizate în ţările industrial dezvoltate, dar urmările de lungă durată a acestei utilizări se vor manifesta pretutindeni şi pot cauza daune deosebit de mari comunităţilor sărace. Pe lângă aceasta, ţările mai bogate au fost printre primele care au descoperit pericolul POP, au limitat folosirea lor şi au început lucrările de curăţire. Ţărilor sărace, care au început să utilizeze aceste substanţe toxice mai târziu, deseori nu le ajung bani şi experienţă pentru a trece la substanţe alternative, lichidarea stocurilor vechi şi curăţirea locurilor de concentrare a deşeurilor.

Elementul central al succesului acestui acord este apelul, care se conţine în Convenţie,

privind acordarea sprijinului internaţional ţărilor în curs de dezvoltare în lupta lor cu problemele legate de POP. Acordurile de protecţie a mediului pot funcţiona numai în baza solidarităţii internaţionale. Deoarece problemele de acest gen, legate de poluanţii organici persistenţi, nu recunosc frontierele internaţionale şi afectează lumea întreagă, aceasta înseamnă că toţi trebuie să se controleze reciproc. Pentru a soluţiona problema POP toate popoarele lumii trebuie să acţioneze în comun, ca o singură echipă. Acesta va fi un mijloc eficient de luptă contra utilizării acestor substanţe periculoase şi dacă o astfel de colaborare va deveni obişnuită, ea va contribui de asemenea şi la soluţionarea altor probleme globale.

18

Notă:

În cadrul primei şedinţe a Comitetului pentru evaluarea POP (Geneva, 8-11 noiembrie 2005) a fost pusă în discuţie problema includerii în lista substanţelor chimice reglementate de Convenţia de la Stockholm a cinci compuşi organici noi:

eter pentabromdifenilic – compus chimic, deja preconizat pentru lichidare în ţările

scandinave şi UE, care este un POP periculos şi în majoritatea cazurilor poate fi înlocuit cu substanţe chimice alternative sau se poate renunţa la utilizarea lui schimbând metodele tehnologice;

clordecon – compus chimic care este deja clasificat ca POP în Protocolul privind

POP la Convenţia CEE ONU privind poluarea transfrontalieră a aerului la distanţe mari (1979). Din punct de vedere chimic acest gen de pesticide se aseamănă mult cu mirexul – pesticid deja inclus în lista Convenţiei de la Stockholm;

hexabromdifenil – substanţă greu inflamabilă, folosită în fibrele sintetice şi

materialele plastice. Acest compus nu numai corespunde tuturor criteriilor POP, dar poate provoca malformaţii canceroase în organismul uman şi poate cauza dereglări ale sistemului endocrin;

lindan – poluant organic persistent, care se acumulează în ţesuturile adipoase ale

organismelor vii. Ca şi toţi POP, lindanul poate fi transportat la distanţe mari şi astfel poate pătrunde în mediul ambiant şi în ţesuturile organismelor vii. Lindanul este interzis în multe ţări. India şi România rămân unicii producători ai acestei substanţe toxice. În multe state în care lindanul se mai utilizează, există mişcări foarte puternice contra folosirii acestei substanţe şi pentru înlocuirea ei;

sulfonat perfluoroctanic (PFOS) – compus chimic folosit în multe procese şi

produse industriale, inclusiv în producţia textilă, prelucrarea pielii, metalizare, ambalarea alimentelor, în spuma pentru stingerea incendiilor, ceara de parchet, şamponuri, chit şi adaosurile colorante, în fotografie şi fotolitografie, precum şi în lichidul hidraulic în industria aviatică. PFOS este o substanţă extrem de stabilă, poate fi transportată pe calea aerului la distanţe foarte mari şi acţionează negativ asupra organismelor mamiferelor şi animalelor marine.

Această şedinţă constituie începutul unei etape noi în campania globală de curăţire a

lumii de POP. O evaluare ştiinţifică exigentă a acestor cinci substanţe va oferi cercurilor politice posibilitatea de a lua decizii fundamentate referitor la substanţele chimice faţă de care trebuie luate măsuri la nivel internaţional.

Ediţie susţinută de Proiectul GEF/WB TF055875 „Managementul şi distrugerea stocurilor de poluanţi organici persistenţi” Traducere şi adaptare: „EMP Managementul Durabil POP” pe lângă Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale str. Cosmonauţilor 9, of. 614 Chişinău, MD2005, Republica Moldova tel./fax: +(373 22) 22 62 54 e-mail: vplesca@moldovapops.md www.moldovapops.md Redactori: Tatiana Bulimaga, Valeriu Moşanu

www.pops.int

United Nations Environment Programme 11-13, chemin des Anemones

CH-1219, Châtelaine, Geneva, Switzerland ssc@chemicals.unep.ch

www.pops.int