Ciclul de viaţă al plantelor.Ciclul de viaţă al plantelor.

Prof. Pop AurelProf. Pop Aurel

Ciclul de viață al plantelor presupune numeroase transformări la care sunt suprapuse plantele de la stadiul de embrion al seminței până la stadiul de plantă matură, care formează din nou semințe.

Aceste transformări se realizează prin fenomenele de creștere și diferențiere celulară.

Plantele sunt însă foarte diferite, motiv pentru care creșterea și ciclul de viață vor fi diferite.

La plantele inferioare (unicelulare) toate celulele se divid și cresc în mod egal.

La plantele pluricelulare exisă celule specializate pentru creștere.

Vom vedea că ciclul de viață, deci și creșterea, sunt influențate de factorii de mediu - în special temperatura și lumina. În funcție de acești factori plantele au cicluri de viață diferite.

Creșterea plantelorCreșterea plantelor trebuie

înțeleasă ca o mărire a dimensiunilor plantei, prin adăugarea de celule noi. Această creștere este ireversibilă.

Plantele, ca ființe, cresc și acest lucru îl vedem când ele își formează frunze, lăstari noi. Punctul de plecare într-o perioadă nouă de vegetație îl constituie mugurii.

O dată cu mugurii crește și rădăcina. Creșterea la plante se face în mod diferit. În timpul iernii unele plante mor, altele rezistă.

De aceea vom studia câteva cazuri generale la plante.

Creșterea la plantele anualeSemințele lor încolțesc

primăvara, cresc, noile plante se înmulțesc și mor iarna. Toate plantele anuale sunt ierboase.

Rădăcinile lor nu cresc foarte adânc în pământ.

Ele se ramifică aproape de suprafața solului și sunt foarte subțiri.

Din aceste cauze ele nu rezistă la frigul iernii.

Ele cresc de primăvara până toamna. Supraviețuirea lor depinde de semințele ce vor încolți primăvara.

Creșterea la plantele perene

Plantele perene sunt acele plante care trăiesc și rodesc mai mulți ani de-a rândul, având o rădăcină care dă naștere la o nouă tulpină în fiecare primăvară.

Plantele perene ierboaseUnele plante perene sunt

ierboase (ghiocelul, vioreaua, laleaua).

La apropierea iernii, organele lor aeriene mor, dar ele au acumulat substanțe de rezervă în organe subterane (bulb, rizom, tuberculi și chiar rădăcină).

Primăvara, din aceste organe se vor forma noi plante, care se vor hrăni cu substanțele de rezervă, până ce se vor forma frunze noi.

Ele se pot înmulți prin semințele lor.

După ce au produs fructe cu semințe, creșterea plantelor încetează.

Plantele perene lemnoase (arbori, arbuști)

Tulpinile lor sunt bine protejate și adaptate la frig.

De aceea ele pot rezista peste iarnă și pot să-și continue creșterea de la an la an.

Astfel, ele pot trăi mult timp și pot deveni foarte mari.

Deoarece creșterea se face cu întreruperi, ele parcurg mai multe etape.

În lemnul lor apar inele de creștere care se succed în fiecare an, formate din primăvară până în toamnă.

Fenomene care se repetă an de an în funcție de anotimp:

•primăvara, când temperatura a crescut și lumina este mai intensă, seva începe să circule și mugurii se desfac, lăsând să iasă frunze, flori sau ramuri noi.

Ele cresc continuu prin mugurii terminali și axilari.

•Vara. În fiecare an, ramurile noi cresc

din mugurii anului precedent. Astfel, copacul crește în înălțime

și grosime. Dacă ne uităm cu atenție putem

să recunoaștem părțile crescute anul trecut și cele care cresc în anul în curs.

Cele din acest an au frunze, cele din anii precedenți au cicatrice ale frunzelor căzute în toamna precedentă.

O dată cu creșterea în înălțime a noilor ramuri trunchiul crește în grosime. În fiecare an, în timpul verii, se formează un nou strat de celule lemnoase care se suprapune peste cel vechi. Stratul nou îl împinge pe cel vechi spre exterior și acesta capătă aspectul caracteristic cu coajă maronie, tare și crăpată la cei mai mulți copaci.

Toamna, lumina și temperatura scad în intensitate și sunt insuficiente pentru nevoile plantei.

La baza frunzei se formează o pătură de celule protectoare.

Canalele vaselor lemnoase se astupă.

Frunzele se îngălbenesc și cad. În locul lor rămân cicatrice vizibile, care dispar cu timpul.

Iarna,rămân pe crengi doar mugurii.

La unele plante sunt mai mici, la altele sunt mai mari.

Ei prezintă particularitatea de a fi protejaţi de frunze tari, maronii și impermeabile, înfruntând astfel frigul iernii.

Dezvoltarea plantelorO dată cu creșterea are loc și devoltarea plantei, adică ea trece prin mai

multe stadii, având de fiecare dată înfățișare diferită:Celula- ou --- embrion – plăntuța – plantă cu semințe.Toate aceste stadii formează ciclul de dezvoltare a unei plante.Ciclul de dezvoltare al unei plante cu flori începe de la sămânță și se

termină odată cu formarea noii semințe. Durata ciclului de dezvoltare la plante este diferită. De la 30 minute la bacterii, până la mii de ani la unele plante cu flori. După ciclul de dezvoltare, la plantele cu flori deosebim:

•plante anuale (porumbul, fasolea)•plante bienale (sfecla de zahăr,

varza) care formează semințe la 2 ani după semănare

•plante perene (arborii, arbuștii).Creșterea și dezvoltarea, deși sunt

două procese diferite, sunt în strânsă legătură și se desfășoară în paralel.

Mișcarea și Mișcarea și sensibilitatea la plantesensibilitatea la plante

Organismele unicelulare și citoplasma celulei

În interiorul celulei, citoplasma se mișcă.

Cloroplastele se orientează spre lumină sau își schimbă poziția (se așază pe muchie) atunci când lumina este foarte puternică.

Tipuri de mișcări executate de plante:

mișcări de locomoție- unele bacterii și alge unicelulare se deplasează dintr-un loc în altul.

mișcări de orientare- rădăcinile se orientează vertical în jos, ca răspuns pozitiv la forța de gravitate.

Tulpinile aplecate de vânt (grâu) se ridică tot ca răspuns negativ la gravitație.

Frunzele se orientează spre lumină executând mișcări de orientare pronunțate.

Mișcări de răsucire- tulpinile fragede de fasole, zorele, volbură se răsucesc în jurul suportului (tulpini volubile).

Cârceii viței de vie se agață de suport prin mișcări de răsucire (tulpini agățătoare).

Mișcări determinate de schimbarea temperaturii- florile de lalea, trandafir, brândușă se deschid când temperatura crește și se închid când temperatura scade.

Mișcări determinate de schimbarea intensității luminii- florile de păpădie, regina nopții, zorele, trifoi, panseluțe, frunzele de salcâm, fie se închid sau se deschid, ca răspuns la modificările luminii.

Mișcări determinate de atingeri fizice- mimoza își lasă frunzele în jos, brus, la cea mai mică atingere.

Toate aceste mișcări dovedesc că plantele sunt sensibile la schimbările condițiilor de mediu.

Cercetări mai noi au arătat că plantele sunt sensibile și la muzică.

Plantele ”tratate muzical” deci crescute într-o încăpere în care se transmite muzică experimental, cresc cu 50% mai mult decât cele netratate.

Ele sunt mai viguroase, au

frunze și flori mai multe

Sfârşit