rrs 12_2010.indd

Romanian Statistical Review nr. 12 / 2010

Gospodăriile de vârstnici* din România: în grija statului sau a familiei? Conf.univ.dr. Ileana NICULESCU-ARON ([email protected]) Prof.univ.dr. Vergil VOINEAGU ([email protected]) Prof.univ.dr. Constanţa MIHĂESCU ([email protected]) Drd. Raluca CĂPLESCU ([email protected]) Academia de Studii Economice Bucureşti

Abstract Creşterea raportului de dependenţă al vârstnicilor amplifi că, pe termen scurt şi mediu, efectele crizei fi nanciare şi economice, resimţite puternic în scăderea veniturilor reale ale gospodăriilor româneşti. In acest context, se pune problema fi nanţării şi îngrijirii persoanelor vârstnice, categorie socială aparte cu un risc ridicat de sărăcie. Datele din Ancheta Bugetelor de Familie din România în al doilea trimiestru din 2010, au stat la baza analizei referitoare la percepţiile gospodăriilor vârstnice privind resursele fi nanciare de care dispun pentru a face faţă consumului curent, soluţiile la care recurg, rolul familiei şi relaţiile de solidaritate din comunitate**. Cuvinte cheie: îmbătrânire demografi că, gospodării vârstnice, consumul curent, venituri, relaţii de solidaritate.

*** În ultimele două decenii, sistemele economice, sociale şi fi nanciare ale ţărilor dezvoltate, în special cele din Uniunea Europeană, au suferit numeroase dezechilibre generate de adâncirea procesului de îmbătrânire demografi că a populaţiei.* Gospodăria vârstnică este considerată acea gospodărie al cărei cap este persoana cu cel mai mare venit dintre ceilalţi membri şi care are vârsta de 65 de ani sau peste.** Tematica articolului se încadrează în aria de interes a Proiectului de cercetare „Modelarea comportamentului fi nanciar al populaţiei sub impactul îmbătrânirii demografi ce. Sistem de indicatori specifi ci şi măsuri de combatere a dezechilibrelor fi nanciare”, fi nanţat de Guvernul României prin Contractul nr. 91-016/2007 CNMP (Centrul Naţional pentru Mana-gementul Programelor), în cadrul competiţiei Parteneriate PNDII/2007. Echipa de cercetare s-a format dintr-un consorţiu din care fac parte Academia de Studii Economice din Bucureşti, Centrul Naţional de Pregătire în Statistică - INS şi Centrul de Cercetări Financiare şi Monetare din cadrul Academiei Române. Acronimul Proiectului: ID_CFP, site: www.idcfp.ase.ro.

Statistică economico-socială şi demografi e

Revista Română de Statistică nr. 12 / 2010

În România, scăderea severă a natalităţii după 1990 este cauza esenţială a accentuării fără precedent a îmbătrânirii demografi ce. Ponderea vârstnicilor (65 de ani şi peste) în populaţia totală a crescut de la 8,3% în 1968 la 10,3% în 1990 şi la aproape 15% în 2009, urmând să atingă aproximativ 20% în 2032. În consecinţă, rata de dependenţă demografi că a vârstnicilor este şi ea în creştere, de la 158 vârstnici susţinuţi de 1000 de adulţi (15-64 ani) în 1990, la 213 vârstnici la 1000 adulţi în 2009 şi este posibil să crească de aproximativ 2,4 ori până în 2032. Intrarea generaţiilor baby-boom-ului românesc în grupa de 65 de ani şi peste va ridica la 550 vârstnici la 1000 adulţi raportul de dependenţă demografi că. Presiunea exercitată de segmentul vârstnic exprimată prin rata de dependenţă demografi că oferă o primă imagine asupra consecinţelor procesului de îmbătrânire. Mai relevant pentru resursele reale create în economie este raportul direct dintre numărul pensionarilor şi populaţia activă, respectiv populaţia ocupată. Î n 2009, în România 9.924.140 persoane active susţineau 5.676.000 pensionari*, (aproape două persoane active pentru un pensionar). Creşterea explozivă a numărului de pensionari de toate categoriile, favorizată de diversele scheme de pensionare anticipată care au intrat în vigoare la începutul anilor ’90, a condus la această situaţie difi cilă în special, în direcţia bugetului de asigurări sociale, prin presiunea din ce în ce mai mare asupra adulţilor activi. Implicaţiile evoluţiei demografi ce sunt complexe şi se fac resimţite atât la nivel macroeconomic (sunt afectate creşterea economică, funcţionarea sistemelor de pensii şi sănătate, investiţiile etc.), cât şi microeconomic, în special la nivelul gospodăriilor, în care indivizii îşi adaptează comportamentul ţinând cont de evoluţiile mediului economic, dar şi de faptul că trăiesc mai mult. Măsurile anti-criză din ultimul an au provocat deteriorarea severă a veniturilor reale ale populaţiei. În consecinţă, comportamentul fi nanciar al gospodăriilor a suferit schimbări importante, pe toate componentele sale, în speţă economisire, îndatorare şi acumulare de patrimoniu fi nanciar şi nefi nanciar. Înainte de criză şi pe fondul expansiunii creditelor de consum oferite facil de bănci, gradul de îndatorare al populaţiei a crescut vertiginos. Efectele recesiunii economice, vizibile, în special în scăderea ocupării şi creşterea şomajului, la care se adaugă măsurile de reducere a defi citului bugetar prin scăderea cu 25% a veniturilor salariaţilor din sectorul public, au determinat schimbări importante în comportamentul de consum şi în cel fi nanciar al gospodăriilor populaţiei. Conform teoriei ciclului vieţii (Modigliani şi Brumberg 1954),

* Sursa: Baza de date TEMPO-ON LINE, Institutul Naţional de Statistică (INS), serii de timp 1996-2009.



comportamentul fi nanciar este diferit la tinereţe şi bătrâneţe faţă de maturitate, şi potrivit teoriei venitului permanent (M. Friedman, 1975), în anumite conjuncturi, persoanele active pot fi incitate în a-şi creşte economiile de precauţie pentru a compensa o eventuală scădere relativă a prestaţiilor viitoare după retragerea din activitate. În România, vârstnicii preferă să economisească în depozite bancare, în timp ce tinerii şi adulţii optează într-o măsură mai mare pentru fonduri de pensii private,depozite şi asigurări de viaţa şi de sănătate. Sumele plasate sunt relativ mici, aproape jumătate dintre gospodării având depozite de până la 5.000 lei, ceea ce înseamnă că populaţia României are încă un comportament fi nanciar tradiţionalist. În principal este consecinţa scăderii semnifi cative a veniturilor din ultimii doi ani, cât şi din alte motive cum ar fi educaţia fi nanciară precară, precum şi neîncrederea în alte instituţii fi nanciare decât băncile, de la falimentul unor instituţii nefi nanciare la începutul anilor ‘90. Îmbătrânirea accelerată a populaţiei în contextul crizei fi nanciare, a şomajului şi a insecurităţii locurilor de muncă accentuează vulnerabilitatea anumitor gospodării. Riscul de sărăcie este într-o mai mare măsură ridicat pentru gospodăriile tinere şi vârstnice, în special pentru persoanele în vârstă care locuiesc singure. Datele statistice referitoare la sărăcie arătă că 30% dintre vârstnicii (65 de ani şi peste) care locuiesc singuri nu dispun de resurse sufi ciente pentru a-şi acoperi consumul curent. Potrivit datelor statistice ofi ciale, în anul 2008, aproximativ 18,2% din populaţia României trăia sub pragul de sărăcie*, defi nit ca 60% din mediana standardului de trai al populaţiei. Ponderea gospodăriilor româneşti care se afl ă sub pragul de sărăcie a înregistrat o scădere între 2005 şi 2008 pe fondul unei creşteri generale a veniturilor disponibile ale populaţiei. În ciuda acestei evoluţii favorabile, România rămâne între cele mai sărace state din Uniunea Europeană. De precizat că în anul 2008 efectele crizei fi nanciare încă nu erau atât de vizibile ca în 2009 şi 2010.

* Se consideră că un individ trăieşte sub pragul de sărăcie dacă nivelul veniturilor lui disponi-bile este inferior unui prag de sărăcie. În România, după modelul EUROSTAT, se calculează indicatorii Laeken ai sărăciei, denumiţi indicatori ai „riscului de sărăcie”. Aceştia sunt estimaţi prin Metoda relativă, pe baza veniturilor disponibile ale gospodăriilor calculate pe adult echi-valent, în raport cu un prag stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile ale populaţiei. Veniturile disponibile sunt estimate prin însumarea veniturilor din activitate, cu cele din proprietate, din transferuri sociale şi din alte surse şi prin deducerea plăţilor efectuate pentru impozite şi contribuţii sociale. Ajustarea veniturilor disponibile ale gospodăriilor în funcţie de componenţa acestora este realizată cu ajutorul Scalei de echivalenţă OCDE, modifi cată, con-form căreia primului adult din gospodărie i se atribuie coefi cientul de echivalenţă 1, fi ecăruia dintre următorii adulţi 0,5 şi fi ecărui copil 0,3. Informaţiile statistice utilizate pentru estimarea indicatorilor provin din cercetările selective organizate la gospodăriile populaţiei.



În consecinţă, o variabilă ca rata de economisire poate fi semnifi cativ infl uenţată de o variabilă demografi că structurală, independentă de activitatea economică. Ansamblul gospodăriilor populaţiei poate fi considerat în postura de debitor sau creditor al economiei în funcţie de structura pe vârste a populaţiei. Evident, rata de economisire este infl uenţată şi de alţi factori precum venitul, rata de infl aţie, creşterea economică, rata dobânzii etc. În interferenţă cu alţi factori economici şi sociali, accelerarea procesului de îmbătrânire demografi că impune creşterea economiilor populaţiei. În acest context demo-socio-economic, la care se adaugă şi implicaţiile sociale ale crizei fi nanciare mondiale, se ridică problema difi cultăţilor pe care le întâmpină anumite categorii de populaţie, în special vârstnicii, de a face faţă cheltuielilor de consum curent. Articolul îşi propune să prezinte percepţiile gospodăriilor vârstnice cu privire la resursele fi nanciare de care dispun pentru a face faţă consumului curent, soluţiile la care recurg, rolul familiei şi relaţiile de solidaritate din comunitate. Analiza se bazează pe datele obţinute din Ancheta Bugetelor de Familie, desfăşurată de Institutul Naţional de Statistică, în cel de-al doilea trimestru al anului 2010 în România. Eşantionul anchetei, reprezentativ la nivel naţional, cuprinde 3120 de gospodării permanente. Rata totală de răspuns pentru valul folosit în analiză a fost de 83,9%. Rezultatele obţinute se axează pe percepţiile gospodăriilor vârstnice referitoare la resursele fi nanciare de care dispun pentru a face faţă consumului curent, urmate de prezentarea soluţiilor la care acestea recurg. S-a considerat oportună analiza structurii veniturilor acestor gospodării vârstnice, posibilităţile lor de a face faţă consumului curent şi sumele considerate necesare pentru un trai adecvat. Ca expresie a rolului familiei şi a solidarităţii în cadrul comunităţii, s-a realizat o analiză a transferurilor intergeneraţionale. Au fost analizate o serie de aspecte legate de intenţiile de economisire prin pensii private, deoarece acestea privesc în mod special adulţii şi tinerii din prezent. Schimbul fi resc de generaţii impune o privire în perspectivă - adulţii de azi reprezintă vârstnicii de mâine, în timp ce tinerii de azi vor fi adulţii de mâine. Structura actuală a populaţiei şi ieşirea de pe piaţa muncii a populaţiei adulte de azi, vor avea efecte vizibile începând din 2032. Generaţiile baby-boom-ului românesc se vor pensiona şi vor genera presiuni considerabile asupra bugetului asigurărilor sociale şi medicale. Generaţiile mai puţin numeroase născute după 1990, au început deja să intre pe piaţa muncii şi tocmai aceste generaţii sunt cele care vor contribui la buget după 2032. În acest context, considerăm că este foarte important să observăm maniera în care tinerii, şi în special adulţii, intenţionează să îşi asigure traiul după pensionare.



Pe baza datelor prelucrate a fost construit un model de regresie logistică binomială cu scopul de a estima şansele ca o gospodărie vârstnică să se afl e în situaţia critică de a nu putea face faţă cheltuielilor de consum curente.

Percepţiile gospodăriilor vârstnice privind resursele fi nanciare de care dispun pentru a face faţă consumului curent În 2010 (trimestrul al II-lea), 44,4% dintre gospodăriile româneşti se percepeau în situaţia de a nu face faţă cheltuielilor curente. Imposibilitatea de a-şi asigura traiul zilnic nu se regăseşte la toate categoriile de gospodării. După vârsta capului gospodăriei, cele mai afectate au fost gospodăriile adulte. Gospodăriile vârstnice nu sunt atât de afectate, datorită stabilităţii benefi ciilor sociale (pensii şi alte drepturi de sprijin social), cât şi datorită consumului specifi c al acestei grupe de vârstă. Totuşi, 43,2% dintre aceste gospodării au declarat că nu îşi pot acoperi nevoile de consum curent din veniturile de care dispun (Grafi c 1).

Ponderea gospodăriilor care nu pot face faţă consumului curent, pe grupe de vârstă

Grafi c 1- procentep

Din cauza resurselor fi nanciare insufi ciente, cea mai mare problemă a gospodăriilor care nu pot face faţă cheltuielilor curente este asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare (83%) şi plata cheltuielilor de întreţinere: căldură, gaz, apă etc. (31%). Gospodăriile vârstnice nu întâmpină probleme privind plata chiriei, majoritatea fi ind proprietarii spaţiului în care locuiesc. Prin legislaţia locativă de la începutul anilor ‘90 s-a dat populaţiei posibilitatea de a cumpăra locuinţele afl ate în proprietatea statului până în 1989. Modelul românesc de locuire este caracterizat de o înclinaţie mare spre cumpărarea locuinţei, această opţiune conferindu-i individului siguranţă şi securitate maximă în traiul său de zi cu zi (Grafi c 2).



Ponderi ale gospodăriilor vârstnice care întâmpină difi cultăţi în asigurarea unui trai adecvat, pe categorii de cheltuieli de consum

Grafi c 2-procente

Resursele gospodăriilor din mediul rural includ, în mare măsură, autoconsumul, şi cheltuielile de consum ale acestora sunt, în medie, mai mici decât în mediul urban.

Ponderi ale gospodăriilor vârstnice care primesc ajutor pentru a face faţă consumului curent, după sursa ajutorului

Grafi c 3- procente



Similar situaţiei din alte ţări, în cazul în care condiţiile de trai favorizează autoconsumul, gospodăriile respective sunt mai puţin pesimiste în ceea ce priveşte sărăcia subiectivă pentru că au mai multă fl exibilitate în a-şi gestiona bugetul (Branco R. M. C şi alţii 2005). Gospodăriile care nu îşi pot asigura consumul curent, apelează frecvent la diferite ajutoare fi nanciare. Defi citul de resurse al gospodăriilor vârstnice este acoperit fi e din propriile economii (19%), fi e din ajutoare, rambursabile sau nu, de la rude şi prieteni (aproximativ 35%) (Grafi c 3). De remarcat că în România rata de sărăcie a pensionarilor (12,8%) este mai mică decât rata medie naţională. În 2008 pensiile au contribuit la reducerea sărăciei pentru unul din cinci români*. Vârstnicii şi persoanele cu vârste cuprinse între 50 şi 64 de ani au reuşit să se menţină în afara zonei de sărăcie datorită prestaţiilor sociale.

Analiză comparativă între gospodăriile vârstnice care reuşesc să facă faţă consumului curent şi cele care nu reuşesc Vârsta medie a gospodăriilor vârstnice care se afl ă în situaţia critică de a nu putea acoperi consumul curent este de 74,5 ani. Numărul persoanelor care locuiesc în astfel de gospodării este, în medie, de 1,71, iar venitul mediu se ridică la 573,6 lei pe persoană. Pe de altă parte, gospodăriile vârstnice care reuşesc să facă faţă consumului curent sunt, în medie, mai tinere (70,04 ani), cu mai mulţi membrii (1,98 persoane) şi au venituri medii mai mari (761,3 lei pe persoană). Diferenţele sunt semnifi cative statistic pentru o probabilitate de 99,99%. Infl uenţa nivelului de instruire a capului gospodăriei asupra posibilităţii gospodăriei de a face faţă consumului curent este prezentată sugestiv în Grafi cul 4. Nivelul de instruire are o infl uenţă directă asupra posibilităţii gospodăriei de a face faţă cheltuielilor pentru consumul curent.

* „Tendinţe sociale – 2009”, publicaţie editată INS



Ponderi ale gospodăriilor care nu fac faţă consumului curent, pe niveluri de instruire ale capilor gospodăriilor

Grafi c 4- procente p

Aproximativ trei sferturi dintre gospodăriile ale căror capi au absolvit cel mult 8 clase se afl ă în situaţie critică. Ponderea este mult mai mică pentru gospodăriile ale căror persoane de referinţă au terminat liceul sau o formă de educaţie complementară, doar o cincime dintre acestea neputând face faţă cheltuielilor curente. Pentru cei cu educaţie postliceală, universitară sau postuniversitară, doar aproximativ două gospodării din 100 se afl ă în grupul de risc. Structura veniturilor gospodăriilor vârstnice indică faptul că veniturile provenite din prestaţii sociale au cea mai importantă pondere în veniturile totale. În 2009, pensia medie din asigurarea de stat era de 711 lei*. În cazul gospodăriilor vârstnice care se afl ă în situaţia critică de a nu putea face faţă cheltuielilor curente, ponderea veniturilor din asigurări sociale este mai mare decât pentru celelalte gospodării. Totodată, veniturile din salarii sunt mai mici şi aceste gospodării apelează într-o măsură mai mare la ajutoare nerambursabile de la rude şi prieteni. Chiar dacă şi pentru gospodăriile din afara grupului de risc veniturile din asigurări sociale deţin o pondere mare în veniturile totale, ponderea veniturilor din salarii este aproape dublă. Aceste gospodării au venituri din agricultură şi apelează într-o măsură mai mică la ajutoare fi nanciare de la rude şi prieteni (Grafi c 5).

* Date furnizate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale



Structura veniturilor gospodăriilor vârstnice, după posibilitatea de a face faţă cheltuielilor curente

Grafi c 5-procente

Diferenţa dintre venitul net şi venitul considerat necesar pentru a face faţă cheltuielilor curente. A fost cuantifi cată diferenţa dintre venitul net şi venitul considerat necesar pentru a face faţă cheltuielilor curente. Gospodăriile care au un venit net mai mare, respectiv un venit mediu pe o persoana mai mare, au apreciat că suma necesară pentru a acoperi cheltuielile este mai mare (Grafi ce 6.1 şi 6.2). O explicaţie posibilă este faptul că gospodăriile sunt obişnuite cu un anumit nivel de trai, în funcţie de veniturile de care dispun. Dacă venitul este mai mare, bunurile şi serviciile consumate de gospodărie sunt mai variate, calitatea lor este ridicată şi este mai greu ca acestea să se obişnuiască cu niveluri reduse sau cu o gamă mai puţin variată de bunuri şi servicii.


Venit agricultură Venit

agricultură


Grafic 6.1 Venitul mediu pe gospod rie i venitul considerat necesar pentru a face fa consumului curent (lei)

Grafic 6.2 Venitul mediu pe un membru al gospod riei i venitul considerat necesar pentru a face fa consumului curent (lei)

Pe baza testului de compararea a mediilor provenite din mai multe eşantioane independente, One-Way ANOVA, s-a constatat că diferenţele dintre veniturile nete şi medii pe gospodărie, calculate pe grupe de venit necesar, sunt semnifi cative statistic pentru o probabilitate de 99.99%. Efectuarea testului Post Hoc Tukey’s pentru compararea mediilor privind venitul net mediu al gospodăriilor a demonstrat clar menţinerea decalajului de aproximativ 700 lei între venitul realizat şi venitul necesar estimat.

Transferuri intergeneraţionale În România, ca şi în alte state ale Uniunii Europene, criza fi nanciară, la care se adaugă criza ocupării şi cea a protecţiei sociale, au revigorat solidaritatea familială şi schimburile din afara gospodăriei cu alte rude, mai mult sau mai puţin îndepărtate. Schimburile între generaţii sunt de natură diversă şi variază în funcţie de etapele vieţii şi de nevoile benefi ciarilor. Expresia solidarităţii familiale depinde însă şi de resursele disponibile şi de normele proprii fi ecărui mediu social. Baza de date a furnizat informaţii şi date despre transferurile în funcţie de vârsta capului gospodăriei şi mediul de rezidenţă. Analiza arată modul în care populaţia României benefi ciază de pe urma transferurilor intergeneraţionale şi contribuie la acestea (Grafi cele 7 şi 8).



Sume medii primite de la persoane din afara gospodăriei, pe medii de rezidenţă (lei)

Grafi c 7

Grupe de vârstă

În principal până în 30 de ani, tinerii benefi ciază de transferuri, provenind de la părinţi şi, atunci când este posibil, chiar de la bunici. Aceştia fac parte din gospodării tinere care au nevoie de fi nanţare pentru educaţie, întreţinere, hrană şi alte nevoie specifi ce începutului ciclului vieţii. Gospodăriile tinere din mediul urban au nevoie de ajutoare fi nanciare cu valori mai mari (peste 250 lei), în comparaţie cu cele din mediul rural (aproximativ 150 lei), ceea ce poate fi explicat de faptul că în mediul urban autoconsumul are o pondere mică în consumul total. Mediul urban este mai dezvoltat din punct de vedere economic, şi costul vieţii este mai ridicat (Grafi c 7). Valoarea ajutoarelor fi nanciare scade după 30 de ani în ambele medii de rezidenţă. În cazul gospodăriilor din mediul urban scăderea este mai puternică. Aceasta se poate datora faptului că după 30 de ani, majoritatea tinerilor şi-au terminat studiile, au locuri de muncă şi se pot întreţine singuri din veniturile pe care le câştigă. În cazul mediului rural, aceste gospodării au acces la mai puţine locuri de muncă şi mai puţin bine plătite. De asemenea, în mediul rural vârsta la care cuplurile au primul copil este mai mică, iar numărul de copii este mai mare decât în mediul urban, având nevoie într-o măsură mai mare de sprijin fi nanciar din partea rudelor decât gospodăriile din mediul urban. Sumele primite continuă să scadă pe măsură ce vârsta creşte, în timp ce sumele trimise cresc. Această evoluţie este normală, dacă luăm în considerare faptul că gospodăriile adulte şi cele vârstnice sunt principalii donatori ai transferurilor intergeneraţionale. Rezultă o mică creştere a sumelor primite de către gospodăriile din grupa de vârstă 50-59 ani din mediul urban, coroborată cu o creştere a sumelor trimise de către cei din grupa de vârstă 70-79 ani şi sumele



mari primite de gospodăriile tinere. O explicaţie posibilă pentru această situaţie este diferenţa dintre grupele de vârstă. Gospodăriile vârstnice trimit o parte din economiile lor gospodăriilor adulte (cel mai probabil copiilor lor), care, la rândul lor, trimit ajutoare fi nanciare copiilor lor (din gospodăriile tinere). O explicaţie similară poate fi dată şi în cazul mediului rural, prin faptul că diferenţa dintre generaţiile adultă şi vârstnică este mai mică din cauza fertilităţii timpurii a familiilor din mediul rural în perioada de după 1945. Gospodăriile vârstnice (60-69 ani) trimit ajutoare copiilor lor (40-49 ani) care, la rândul lor, transferă sume propriilor copii (până în 30 de ani).

Sume medii trimise rudelor şi altor persoane, după vârstă şi mediu de rezidenţă (lei)

Grafi c 8

Grupa de vârstă

Transferurile intergeneraţionale nu sunt unidirecţionale. Într-o măsură mai mică şi tinerele gospodării ajută gospodăriile adulte şi/sau vârstnice. Până în 30 de ani, contribuţiile lor sunt mici, provenind în principal de la studenţii care au şi un loc de muncă sau tinere cupluri, de obicei căsătorite, în care ambii parteneri muncesc. Pe măsură ce reuşesc să îşi câştige independenţa fi nanciară şi să aibă propria gospodărie, sumele trimise rudelor şi prietenilor cresc. Evoluţia acestora este destul de diferită pentru gospodăriile din grupa de vârstă 30-39 ani, după mediul de rezidenţă, însă acestea converg pentru grupa de vârstă 40-49 ani (Grafi c 8).

Intenţii de economisire pentru pensii private Evoluţiile demografi ce din România din ultimele două decenii sunt convergente cu cele din ţările UE şi au ca rezultante principale declinul numeric al populaţiei şi accentuarea îmbătrânirii demografi ce. În acest cadru



se poate puncta şi o evoluţie pozitivă - creşterea duratei medii a vieţii şi în România, de la 69,7 ani în 1990 la 72 ani în 2009. Percepţia schimbărilor în ceea ce priveşte longevitatea a determinat generaţiile adulte să se preocupe mai mult ca în perioadele anterioare de găsirea unor soluţii pentru a-şi conserva nivelul de trai din perioada de activitate, pentru asigurarea unui venit decent după pensionare (teoria venitului permanent - Friedman, 1957). Intenţiile exprimate de capii gospodăriilor din generaţii adulte de peste 45 de ani arată valorile şi atitudinile „şlefuite” în două epoci diametral opuse din punctul de vedere al politicilor sociale şi al sistemelor de pensionare. Actualmente, respondenţii nu mai au atâta siguranţă şi încredere în sistemul tradiţional de pensii şi consideră că au nevoie să economisească pentru asigurarea unui trai decent la bătrâneţe. Ei preferă să-şi plaseze economiile proprii în bănci, în care au cea mai mare încredere potrivit plafonului minim garantat pentru depozite (Grafi c 9). Problemele fi nanciare deosebite pe care le-au avut marile companii de asigurări (cu reprezentanţe în România) în perioada de apogeu a crizei, precum şi slaba educaţie fi nanciară a românilor constituie numai două din motivele pentru care încrederea în asigurările private de viaţă şi de sănătate se menţine foarte redusă.

Intenţii de economisire pentru un venit după pensionare Grafi c 9

Vârsta <35

0

10

20

30

40

50

% Economii în depozite la b nci (conturi, certificate de economisirediverse etc.)

Ac iuni cotate la burs sau pepia a Rasdaq, alte tipuri de investi ii pe pie e la termen

Asigur ri de via , asigur riprivate de s n tate

Fonduri private de pensii

Alte plasamente financiare (titluride stat, bonuri de tezaur, certificate de trezorerie, fonduri închise de investi ii etc.)

Vârsta 35-44

0

10

20

30

40

50

%

Vârsta 45-54

0

10

20

30

40

50

% Vârsta 55-64

0

10

20

30

40

50

% Vârsta > 65

0

10

20

30

40

50

%

Am recursdeja

Voi recurgein urmatorul

an Voi recurgein urm[torii

5 ani Am

recursdeja

Voi recurge in urmatorul


5 ani

Am recurs deja



5 ani Am

recursdeja

Voi recurgein urmatorul


5 ani Am

recursdeja



5 ani

0



Ponderea relativ ridicată a celor care au sau intenţionează să economisească prin pensiile private este provocată de legislaţia în vigoare, referitoare la obligativitatea pilonului al II-lea de pensii pentru toate persoanele care aveau vârsta de maxim 35 de ani împliniţi la 31 decembrie 2007.

Modelul de regresie logistică Au fost estimate şansele ca o gospodărie vârstnică să facă faţă consumului curent utilizând Modelul de regresie logistică binomială. Variabila dependentă dihotomică, „gospodăria poate să facă faţă cheltuielilor”, cu variantele de răspuns:

0 NU gospodăria nu poate să facă faţă cheltuielilor

1 DA gospodăria poate să facă faţă cheltuielilor

Modelul conţine trei variabile categoriale:Tipul gospodăriei (1 persoană, 2 persoane vârstnice, 2 persoane vârstnice cu copii de până la 18 ani, Alt tip de gospodărie), Nivelul de instruire (Până la 8 clase, Liceu sau complementar, Postliceal , Universitar, postuniversitar, doctorat) şi Genul (Feminin, Masculin) şi o variabilă valorică Venitul net al gospodăriei. În cazul variabilelor independente categoriale, variantele care deţin cel mai mare cod asociat au fost desemnate categorii de referinţă. Validarea modelului de regresie logistică este realizată cu ajutorul testului Hosmer şi Lemeshow. Testul Wald χ2 arată ca toţi coefi cienţii modelului de regesie sunt semnifi cativi statistic pentru o probabilitate de cel puţin 0,95.

Interpretarea coefi cienţilor de regresie logistică Variabila independentă: Nivelul de instruire. Categoria de referinţă este cel mai înalt nivel de instruire (universitar, postuniversitar, doctorat). Deşi nu toţi coefi cienţii asociaţi variabilei sunt semnifi cativi statistic (nivelul de semnifi caţie al testului χ2 al lui Wald nu are doar valori mai mici de 0,05), această variabilă a fost păstrată în model deoarece are infl uenţă asupra variabilei dependente. Valorile negative ale coefi cienţilor pentru niveluri de educaţie inferioare arată că şansele ca o gospodărie vârstnică să facă faţă consumului curent sunt mai mici. Variabila independentă: Gen. Categoria de referinţă este genul masculin. Şansele ca o gospodărie al cărei cap este o persoană de gen feminin să poată face faţă consumului curent sunt cu aproximativ 40% mai mici. Variabila independentă: Venitul net al gospodăriei are o infl uenţă directă, o creştere de 100 de lei a venitului şi şansa de a face faţă consumului



curent să crească cu 10% (în condiţiile în care celelalte variabile sunt controlate). Variabila independentă: Tipul gospodăriei are un impact puternic. În cazul în care gospodăria este formată din una sau două persoane vârstnice, şansele ca aceasta să poată face faţă consumului curent sunt mai mari decât în cazul gospodăriilor unde sunt şi copii sub 18 ani sau alte persoane. Realitatea este că în România există gospodării unde vârstnicii sunt consideraţi capi ai gospodăriilor deoarece adulţii au venituri mai mici decât pensiile acestora.

Concluzii

Legăturile puternice dintre economie şi demografi e produc consecinţe care reclamă politici demografi ce şi sociale coerente, în paralel cu politicile economice, la nivel naţional. Acestea ar trebui să se axeze nu doar pe dezvoltarea economică şi socială, ci şi pe redresarea structurii actuale pe vârste. Pe termen scurt şi mediu, presiunea, deja ridicată, generată de ponderea în creştere a vârstnicilor în populaţie va fi în continuare potenţată de efectele crizei fi nanciare şi economice. În acest context, se ridică problema privind fi nanţarea şi îngrijirea vârstnicilor, una dintre categoriile vulnerabile la sărăcie. În 2010, în România, principalele fl uxuri de transferuri inter-generaţionale erau dinspre adulţi şi vârstnici spre tineri. În acelaşi timp, o proporţie mare dintre gospodăriile vârstnice întâmpină probleme: asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare pentru a se întreţine din veniturile pe care le realizează. Majoritatea recurg la ajutoare fi nanciare, rambursabile sau nu, de la rude şi prieteni pentru a face faţă consumului curent. O parte din povara fi nanciară revine familiei şi prietenilor care, în consecinţă, contribuie de două ori la bunăstarea vârstnicilor: în primul rând sub forma contribuţiei lor la sistemul de asigurări sociale şi, în al doilea rând, oferindu-le bani, îngrijire şi uneori chiar locuinţă. Sursa principală de venit pentru vârstnicii din România o constituie prestaţiile sociale de la stat. Acest fapt impune o presiune mare asupra adulţilor şi a bugetului. Deşi veniturile gospodăriilor care reuşesc să facă faţă consumului curent sunt constituite şi ele în mare măsură din prestaţii sociale, acestea le suplimentează cu venituri salariale şi evită recurgerea la ajutoare. S-a constat că sumele estimate ca necesare pentru a face faţă consumului curent, cresc pe măsura creşterii venitului net total al gospodăriei, diferenţa de 700 de lei dintre venitul realizat şi venitul necesar estimat, fi ind semnifi cativă statistic. Infl uenţaţi de situaţia actuală şi oarecum constrânşi de reglementările statului, tinerii şi adulţii din România au început să economisească prin



intermediul pensiilor private pentru a-şi asigura un venit după pensionare. Cu toate acestea, ponderea populaţiei care ia astfel de măsuri este încă redusă, una dintre cauze fi ind lipsa unei educaţii fi nanciare adecvate.Modelul de regresie logistică a estimat şansele ca o gospodărie vârstnică să poată să facă faţă consumului curent. Rezultatele au arătat că gospodăriile vârstnice cel mai puţin expuse riscului sunt cele în care capul de gospodărie este de gen masculin, fi ind formate din unul sau doi pensionari, cu un nivel de instruire ridicat şi venituri mari. Sarcina de a avea grijă de persoanele vârstnice este inegal distribuită între stat şi familie. Dacă în România problemele sociale generate de îmbătrânirea demografi că nu sunt abordate corespunzător, presiunea ratei de dependenţă nefavorabile va ridica probleme serioase pentru bugetul. În prezent, statul este cea mai importantă sursă de venit pentru vârstnici, în timp ce rudele şi prietenii sunt mai degrabă responsabili cu îngrijirea şi confortul lor emoţional.

Bibliografi e - BĂLAŞA Ana, (2009), „Generaţii succesive coexistente. De la inovaţia în ştiintă la inovaţia socială”, Inovaţia sociala, no.1, Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii, www.inovatiasociala.ro - BARRY Chantal de, Eneau Denise, Hourriez Jean-Michel, (1996), « Les aides fi nancières entre ménages”, INSEE Première, N° 441. - BRANCO Rui Manuel Cerdeira, Soares Regina, Bago d’Uva Teres a, (2005), « Travail, inégalité et autoconsommation au Portugal », Economie et Statistique, n° 383-384-385, 2005, INSEE. - FELDSTEIN M. (1995), “Social Security and saving: new time series evidence”, NBER Working paper n°5054. - FRIEDMAN, M. (1957), “A Theory of the Consumption Function”, Princeton University Press, Princeton - MIHAESCU Constanta, NICULESCU-ARON Ileana, (2010), “Recent Developments In The Borrowing Behaviour of Romanian Households”, Journal of Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research, no. 1. - MODIGLIANI F., BRUMBERG R. (1954), “Utility analysis and the consumption function: an interpretation of cross-section data””, in Post-Keynesian Economics, ed. K. Kurihara, New Brunswick, NJ: Rutgers University Press. - SÉJOURNÉ, Bruno, BOUTILLIER Michael, PANSARD, Fabrice. (2001). „Les conséquences du vieillissement démographique sur l’épargne des ménages en France”, Revue française d’economie, vol.16, issue 16-1, http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/rfeco_0769-0479_2001_num_16_1_1448#. - „Tendinţe sociale – 2009”, INS, Bucharest - Raport asupra stabilităţii fi nanciare - Banca Naţională a României (2009) (Financial Stability Report). - www.insee.fr - www.insse.ro


rrs 12_2010.indd

Documents

Transcript of rrs 12_2010.indd