Romii. Povesti de viata

Fundaþia Soros România

Romii – poveºti de viaþã

Coordonatori:

Mãlina Voicu

Claudiu D. Tufiº

2

Mulþumim lui Daniel Arpinte, Alinei Bîrsan, Deliei Bobîrsc, Melindei Dincã ºi Claudiei Petrescu pentru activitatea depusã în cadrul acestui proiect. Mulþumim, de asemenea, ºi lui Ovidiu Voicu, care ne-a acordat tot sprijinul necesar pentru buna desfãºurare a proiectului. Mulþumirile noastre se îndreaptã ºi cãtre toþi cei care ºi-au „deschis sufletul” în interviurile pe care le prezentãm. Acest proiect nu ar fi fost posibil fãrã poveºtile lor de viaþã.

ISBN 978-973-0-05611-2

FUNDAÞIA SOROS ROMÂNIA

3

Cuprins

STRATEGII DE VIA? Ã ÎN COMUNITÃ? ILE DE ROMI 5

SCURT ISTORIC AL ROMILOR DIN ROMÂNIA 6

STRATEGII DE VIA? Ã 12

SCOPURI, REGULI, RESURSE ÞI STRATEGII 14

ROMII CÃLDÃRARI DIN VEREÞTI 20

COMUNITATEA 20

OAMENII 42

ROMII URSARI DIN BÃL? EÞTI 58

COMUNITATEA 58

OAMENII 67

ROMII DIN MIMIU 102

COMUNITATEA 102

OAMENII 110

POVEÞTI DE SUCCES 124

• IOANA 125

• CLAUDIU 137

• ANDREI 147

• ELENA 154

ROMII – POVEªTI DE VIAÞÃ

ROMII URSARI DIN 83

COMUNITATEA 83

OAMENII 92

GEOAGIU

4

CERCETAREA A FOST REALIZATÃ DE FUNDAÞIA SOROS ROMÂNIA SUB

EGIDA DECENIULUI DE INCLUZIUNE A ROMILOR

Deceniul de Incluziune a RomilorDeceniul de Incluziune a Romilor 2005 - 2015, iniþiativã susþinutã de Open Society

Institute ºi Banca Mondialã, este un efort internaþional fãrã precedent de a combate discriminarea

ºi de a asigura accesul egal al romilor la educaþie, locuinþe, locuri de muncã ºi îngrijire medicalã.

Lansat în februarie 2005 ºi susþinut de nouã state din Europa Centralã ºi de Est, Deceniul de

Incluziune a Romilor este sprijinit, de asemenea, de Comisia Europeanã, de Consiliul Europei,

Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei ºi de Programul Naþiunilor Unite pentru Dezvoltare.Partenerii Deceniului sunt uniþi de dorinþa comunã de a estompa diferenþele de nivel de

trai dintre romi ºi neromi, ºi de a înlãtura sãrãcia ºi marginalizarea, într-un termen de zece ani.

Obiectivul declarat este acela de a accelera creºterea gradului de incluziune socialã ºi a nivelului

economic al etnicilor romi.Deceniul este ghidat atât de reperele comune ale incluziunii sociale ºi ale

antidiscriminãrii, cât ºi de cele ale egalitãþii de ºanse ºi de încetare a segregãrii. În centrul setului de

valori ºi al viziunii Deceniului se aflã un angajament pentru gãsirea de soluþii inovative, pentru

cooperare internaþionalã, promovare a transparenþei ºi participare a romilor.Viziunea ºi valorile Deceniului de Incluziune pun un accent deosebit pe implicarea

romilor. Nimic despre noi fãrã noi: implicarea romilor va determina succesul sau eºecul

Deceniului. Reprezentanþii acestora ºi organizaþiile societãþii civile sunt implicate în fiecare fazã a

Deceniului. Reprezentanþii romilor au definit viziunea de la bun început. Organizaþii si experþi

acestora din societatea civilã au identificat prioritãþile de politici publice, jucând un rol important

în definirea scopurilor ºi obiectivelor. Participarea lor va fi un element central în monitorizarea

programului de-a lungul urmãtorilor zece ani.

I Dekada Vash i Romani InkluzijaI Dekada vash e Romengi Inkluzija 2005-2015, jekh iniciativa vastjardi katar o Instituto

vash jekh Putardo Khetanipen thaj i Lumjaki Banka, si jekh nevo maskarthemutno zoripen te

achavel pes i diskriminacija thaj te ristjarel pes so e romen si len barabar putardo drom vash o

sikljaripen, o beshipen, i buki thaj o sastipen. I Dekada sas putardi and-o Februaro 2005 thaj 9

thema andar o Centro thaj o Esto e Evropako len kotor andre. I Dekada si zurjardi katar i Evropaki

Komisia, o Konsilo e Evropako, e Barjarimaski Banka katar o Konsilo e Evropako thaj e

Barjarimasko Programo e Unisarde Nacjengo.E Dekadake partenerura si len jekh khetani vizija te phandaven i hiv and-o barvalipen

thaj trajo mashkar e roma thaj e gadze thaj te pharaven i truj e chororimaski thaj e ekskluziako and-e

10 bersha. Sar sas mothovdo, objketivo si te sigjarel pes o progreso vash te lacharel pes e romengi

socialo inkluzika thaj ekonomikano statuso.I Dekada si tradini katar jekh angadzamento vash khetane valore palal i socialo inkluzija

thaj mamujdiskriminacija, vash barabar sajutnimata thaj te achavel pes i segregacija. And-o

mashkar e Dekadake valorego thaj vizijako si o mangipen te adoptisaren pen neve bukiake

mekanisme, te zurjarel pes i mashkarthemutni kooperacija, thaj te kerel pes promocija vash

transparenca thaj romani participacija.I vizija thaj valorengi deklaracija vash e Inkluziaki Dekada del jekh bari importanca palal

e Romani participacija: “Khanch vash amenge bi amaro: i Romani participacija ka kerel vaj ka

musarel i Dekada. E romane reprezentantura thaj civilo organizacije len kotor and-e savore

nivelura e Dekadake. E roma kerde i vizija katar o astaripen e Dekadako. E civilo romane grupura

thaj ekspertura arakhle prioritetura vash politike thaj khelde jekh sherutno rolo vash te arakhen

pen e Dekadake obiektivura thaj celura. I Romani participacija avela but importanto and-e

procesoske supervizija thaj monitorizacija and-e avutne desh bersha.


5

Strategii de viaþã în comunitãþile de romiMãlina VoicuClaudiu D. Tufiº

Romii sunt o populaþie cu un grad sporit de eterogenitate din punct de

vedere social, economic, cultural ºi istoric. Încã de la apariþia acestei populaþii

în spaþiul european, studiile remarcã un mare grad de ne-omogenitate, atât în

ceea ce priveºte locul de origine, cât ºi în aspecte legate de ruta urmatã, opririle

pe drum, influenþele acumulate în cursul cãlãtoriei sau de structura socialã ºi

ocupaþionalã a grupului originar (Kenrick, 2000). Dupã sosirea în Europa,

diferenþele persistã, însã în ciuda dispersãrii spaþiale ºi contextelor culturale

diferite în care trãiesc membrii acestei populaþii, specificul etnic nu se ºterge.

Deºi se poate vorbi mai degrabã de istorii ale romilor în spaþiul european, decât

de o istorie comunã, elementul care unificã aceste istorii este capacitatea

deosebitã de conservare a culturii ºi valorilor proprii ºi refuzul asimilãrii

(Achim, 1998: 64).În ciuda acestei capacitãþi de conservare a patrimoniului cultural

propriu, romii au dat dovadã de o capacitate de adaptare ridicatã la contextul

social ºi cultural în care s-au aflat. Chiar dacã în anumite situaþii pãstrarea unui

mod de viaþã nomad sau semi-nomad a dus la tradiþionalism ºi la incapacitatea

de adaptare la societatea în continuã modernizare, romii s-au adaptat

permanent la contextul în care au trãit, însã aceastã adaptare a vizat

modificarea unor anumite sectoare ale vieþii, cum ar fi locuirea sau ocupaþia, în

timp ce sistemul de tabuuri sau cel de credinþe ºi valori a rãmas neschimbat.

Silverman (1988) numeºte acest proces adaptare creativã. Datoritã adaptãrii

creative populaþia de romi a pãstrat un fond cultural comun, în ciuda

distanþelor fizice existente între membrii etniei.În contextul schimbãrilor multiple pe care le-a experimentat societatea

româneascã dupã cãderea comunismului, populaþia de romi a trebui sã facã

faþã unor provocãri multiple ºi sã gãseascã noi patternuri adaptative, adecvate

transformãrilor economice, sociale ºi politice. Prezentul volum îºi propune sã

identifice o serie de strategii de adaptare folosite de oameni ºi comunitãþi

aparþinând etniei rome, în confruntare cu un mediu nou. Cartea spune

povestea unor comunitãþi de romi ºi a unora dintre membrii acestora, privite

din perspectiva modului în care romii ºi-au gãsit un loc în societatea aflatã în

tranziþie. Ne propunem sã vedem cum „s-au descurcat romii” în hãþiºurile

tranziþiei. Studiul încercã sã repovesteascã din perspectivã sociologicã istoria a

patru comunitãþi de romi ºi a unora dintre membrii acestora: Mimiu, un cartier

al Ploieºtiului, Bãlþeºti, un sat din judeþul Prahova, Geoagiu, din judeþul

Hunedoara ºi cãldãrarii din Vereºti, judeþul Suceava. Toate cele patru sunt

comunitãþi ai cãror membrii îºi declarã apartenenþa la etnia romã. Deoarece ne-

au interesat strategiile de adaptare la noul context social am adãugat poveºtilor

de viaþã individuale ale membrilor celor patru comunitãþi ºi pe cele ale unor


6

„romi de succes”, oameni care au reuºit în viaþã fãrã sã se lase asimilaþi

populaþiei majoritare.Abordarea folositã este una de tip calitativ, fãrã pretenþii de a epuiza

universul strategiilor utilizate de romii din România. Instrumentul principal

de lucru a fost interviul semi-structurat aplicat atât membrilor comunitãþii,

care puteau sã furnizeze informaþii despre trecutul comunitãþii de romi, cât ºi

unor depozitari ai istoriei locale: profesori, preoþi sau funcþionari publici.

Pentru reconstituirea traiectoriilor individuale de viaþã au fost intervievaþi câte 1patru membri ai celor patru comunitãþi, precum ºi patru romi de succes .

Prezentul capitol face o prezentare succintã a istoricului romilor în

spaþiul românesc, precum ºi a strategiilor de viaþã mai frecvent întâlnite ca

rãspunsuri adaptative în societatea româneascã. Am ales sã prezentãm

istoricul etniei în România pentru a pune în context istoriile comunitare ºi pe

cele individuale. Urmeazã patru capitole dedicate celor patru comunitãþi

investigate, iar cel de-al cincilea prezintã istoriile romilor care au reuºit în viaþa.

Scurt istoric al romilor din RomâniaPrimele atestãri ale romilor pe teritoriul României dateazã din secolul

al XIV-lea, când sunt menþionate donaþii de robi þigani din partea domnitorului

cãtre mãnãstirile Tismana, în Þara Româneascã, ºi Bistriþa, în Moldova. Nu este

foarte clarã ruta pe care romii au ajuns în spaþiul românesc, existând mai multe

ipoteze alternative. Una dintre acestea susþine cã romii au fost sosit odatã cu

invazia tãtarã, în timp ce ipoteza alternativã indicã Imperiul Bizantin drept

ruta cea mai probabilã (vezi Achim, 1998 pentru detalii). Indiferent de calea

urmatã, romii sunt prezenþi în spaþiul românesc în secolul XIV, având statutul

de robi care se pãstreazã pânã la jumãtatea secolului al XIX-lea. Sosirea în spaþiul românesc a coincis cu primul val de migraþie al

romilor în Europa, aceºtia rãspândindu-se pe o arie geograficã mult mai largã.

Cu toate acestea, romii s-au distribuit neuniform în spaþiul european. În timp

ce în þãrile din Vestul Europei romii nu ºi-au gãsit un loc în societate, fiind „un

popor nedorit ºi tratat ca atare” (Achim, 1998: 67), în cele trei principate române

romii au fost acceptaþi în structura socialã, pe treapta cea mai de jos a acesteia.

Astfel cã populaþia de romi a fost permanent o prezenþã numericã

semnificativã în statele române. Explicaþia rezidã în complementaritatea economicã existentã între

populaþia majoritarã ºi cea de romi (Burtea, 1998). În timp ce românii erau în

cea mai mare parte þãrani, obiºnuiþi sã facã agriculturã, romii caracterizaþi de o

flexibilitate mai crescutã în ceea ce priveºte practicarea comerþului ambulant ºi

a meºteºugurilor (Ponce, 1999) au gãsit o niºã neacoperitã în economia din

principatele române. În Occident meºteºugurile erau monopolul breslelor care

exercitau un control foarte strict asupra profesiilor respective, fapt care a

-------------------------------1 Pentru a proteja identitatea respondenþilor, în capitolele ce urmeazã numele reale ale acestora au

fost înlocuite cu nume fictive.


7

restricþionat accesul la activitãþile economice (Achim, 1998). Dincolo de dezvoltarea tehnologicã slabã din Estul Europei, densitatea scãzutã a populaþiei a fost un alt factor care a favorizat stabilirea romilor în aceastã arie geograficã. Datoritã populaþiei puþin numeroase, existau terenuri neocupate (de populaþie ºi agriculturã), fapt care a permis nomadismul (Achim, 1998).

Situaþia socialã ºi economicã a romilor din cele trei principate române a fost diferitã în perioada medievalã. În timp ce în Þara Româneascã ºi Moldova romii aveau statut de robi aparþinând domniei, mãnãstirilor sau proprietarilor privaþi (boierilor), în Transilvania, aflatã sub stãpânirea Regatului Ungariei ºi mai apoi a Imperiului Habsburgic, lucrurile difereau de la o regiune la alta. În zonele de graniþã cu principatele româneºti, romii aveau statutul de robi, în timp ce în alte regiuni aceºtia erau un fel de „iobagi regali”, supuºi direct regelui (Achim, 1998). Astfel cã în Transilvania, pentru o lungã perioadã de timp, majoritatea romilor au avut o organizare socialã proprie ºi libertatea de miºcare mare. Singurele obligaþii pe care le aveau rezidau în plata unei dãri cãtre rege/împãrat. Cu timpul, unii dintre ei s-au sedentarizat, aºezându-se pe moºiile nobiliare ºi devenind iobagi sau la marginea unor oraºe ºi sate predominant sãseºti, trãind ca cetãþeni de rang inferior. Cei din prima categorie au fost supuºi unui accentuat proces de asimilare, în timp ce a doua categorie ºi-a pãstrat identitatea etnicã, dar ºi statutul de inferioritate (Achim, 1998).

În Þara Româneascã ºi Moldova romii au avut însã statutul de robi pânã la jumãtatea secolului al XIX-lea. Indiferent de modul de viaþã practicat, nomad sau sedentar, romii aparþineau unui stãpân. În decursul Evului Mediu o parte a romilor se sedentarizeazã, pe lângã moºiile boiereºti sau mãnãstiri, fiind folosiþi la activitãþi agricole, casnice sau la meºteºugãrie. Cei care îºi pãstreazã stilul de viaþã nomad au libertatea de a circula prin þarã, însã trebuie sã îºi plãteascã dãrile cãtre stãpân ºi se întorc anual pe moºia acestuia. Deºi stãpânii nu au drept de viaþã ºi moarte asupra robilor, pot sã îi pedepseascã, sã îi întemniþeze, sã îi vândã ºi sã despartã familiile.

Deºi romii din Transilvania nu au experimentat robia decât la scarã redusã, aceºtia nu au beneficiat de statutul de cetãþeni cu drepturi depline. În secolul al XVIII-lea, împãrãteasa Maria Tereza ºi apoi fiul acesteia, împãratul Iosef al II-lea, au luat o serie de mãsuri destinate sã schimbe modul de viaþã al romilor. Sunt adoptate o serie de mãsuri destinate sã desfiinþeze nomadismul. Romii sunt obligaþi sã se stabileascã undeva, fiindu-le confiscate caii ºi cãruþele ºi având drept sã pãrãseascã localitatea numai cu autorizaþie specialã. În plus, romii nu mai au voie sã îºi poarte veºtmintele tradiþionale, nici sã umble dezbrãcaþi. Folosirea limbii proprii este pedepsitã ºi romii sunt obligaþi sã se ocupe de agriculturã. Copiii romi trebuie sã frecventeze obligatoriu ºcoala ºi biserica, iar unii dintre ei sunt luaþi din familie ºi încredinþaþi spre educare unor alte familii. Cãsãtoriile între romi sunt interzise. Aceste mãsuri dure nu sunt aplicate ad litteram în întreaga provincie, punerea lor în practica fiind lãsatã la altitudinea autoritãþilor locale. Dupã dispariþia celor doi monarhi se renunþã la aceste mãsuri ºi mulþi romi îºi reiau modul de viaþã tradiþional.


8

Dezrobirea romilor face parte din procesul de modernizare socialã a spaþiului românesc, fiind prima mare reformã socialã din epoca modernã (Achim, 1998). Legile dezrobii, adoptate la jumãtatea secolului al XIX-lea, au consfinþit statutul juridic de oameni liberi pentru romi, însã reforma socialã fãcutã nu a þinut seama de specificul ocupaþional al romilor ºi de modul lor de viaþã. Prin reformã s-a încercat sedentarizarea romilor ºi transformarea lor în forþã de muncã în agriculturã. Cu toate acestea, mulþi dintre romi nu s-au adaptat acestei noi situaþii, refuzând sã lucreze pãmântul ºi continuând sã practice vechile meserii. Deoarece asociat statutului de oameni liberi romii începeau sã aibã obligaþii fiscale faþã de stat similare cu cele ale celorlalþi cetãþeni, mulþi s-au vãzut în incapacitatea de a-ºi achita dãrile faþã de stat.

Aºa cum aratã Achim (1998), dezrobirea a înrãutãþit situaþia economicã a romilor, în mod paradoxal. Strategia urmatã de mulþi dintre membrii etniei a fost fuga de pe moºii ºi emigrarea. Dezrobirea din principatele române coincide cu perioada celei de-a doua mari migraþii a romilor în spaþiul european, subliniazã autorul citat. O parte a romilor a ales sã se aºeze în oraºe unde au continuat sã practice meºteºugurile, astfel luând fiinþã comunitãþile de romi de la periferia oraºelor româneºti.

Perioada interbelicã a fost o epocã de transformãri în ceea ce priveºte etnia romã. Dupã primul rãzboi mondial, o parte a populaþiei rome din mediul rural a primit pãmânt în proprietate, ceea ce a redus decalajul faþã de populaþia majoritarã. Pe de altã parte, dezvoltarea economicã ºi industrializarea incipientã ce au avut loc în aceastã perioadã au eliminat de pe piaþa muncii pe mulþi dintre micii meºteºugari romi. Însã romii nu se transformã din meºteºugari în muncitori industriali, ci încep sã ocupe pe piaþa forþei de muncã în poziþii marginale, necalificate. În fapt se adânceºte ºi mai mult separarea dintre populaþia majoritarã ºi cea de romi.

În perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, romii cad victime ale politicii naziste de epurare etnicã în toatã Europa. În România, în 1942 regimul Antonescu deporteazã o parte a populaþiei de romi în Transnistria. Sunt vizaþi în primul rând romii nomazi ºi cei are aveau cazier, guvernarea încercând sã scape de romii „cu probleme”. Dimensiunile fenomenului sunt greu de apreciat. Analizând arhivele vremii Achim (1998) estimeazã numãrul romilor deportaþi la 25000 de persoane, cu o ratã de mortalitate de aproximativ 50%, datoratã condiþiilor de viaþã asigurate în Transnistria. Comunitatea de romi de la Vereºti, numãrã în rândurile ei supravieþuitori ai deportãrilor la Bug.

Efectele politicii comuniste asupra etniei rome sunt ambivalente. Pe de o parte, regimul comunist a impus un proces de modernizare a þãrii care a avut unele efecte pozitive ºi asupra romilor. Politicile impuse de stat vizau obligativitatea participãrii ºcolare a tuturor copiilor inclusiv a celor romi, ceea ce a dus la ridicarea nivelului educaþional în rândul romilor. Politicile de sistematizare au dus la desfiinþarea mahalalelor de la marginea oraºelor ºi la mutarea rezidenþilor în locuinþe cu nivel de confort sporit (apã curentã, canalizare, încãlzire centralã etc.). Dispar astfel multe din cartierele locuite în


9

mod tradiþional de romi. Mutarea înseamnã însã ºi dizolvarea comunitãþilor de romi, ceea ce a dus la asimilarea mai rapidã a romilor dispersaþi.

Politica de cadre a regimului comunist a vizat într-o primã fazã cooptarea unor romi în partid ºi instalarea acestora în funcþii de conducere. Însã nu s-a încercat un regim de discriminare pozitivã, justificarea mãsurilor de acest tip rezidând în faptul cã romii constituiau partea cea mai sãracã a societãþii ºi regimul comunist încerca sã repare nedreptãþile sociale. Aceste mãsuri nu au sprijinit practic etnia romã ºi au contribuit la creºterea tensiunilor dintre romi ºi populaþia majoritarã, care le percepea ca fiind nelegitime. Cu toate acestea, stimularea participãrii ºcolare a copiilor romi ºi favorizarea celor provenind din mediile foarte sãrace a contribuit la mobilitatea socialã ascendentã a unor romi. Este o perioadã în care statutul social al unora dintre romi s-a ameliorat, însã „nu se poate vorbi decât de mobilitate socialã individualã” (Ponce, 1999, pag. 42), statutul grupului în ansamblul sãu rãmânând unul de marginalitate.

Politicã socialistã de angajare completã a forþei de muncã a avut impact ºi asupra romilor. În ciuda eforturilor regimului comunist de a-i integra pe romi în rândurile clasei muncitoare, mulþi dintre aceºti se sustrag angajãrii formale. În 1977, 32% din cei care constituiau populaþia activã de romi nu aveau un loc de muncã (Achim, 1998, pag. 159). Se formeazã totuºi un proletariat în rândurile populaþiei de romi, însã acesta era compus din persoane care deþineau o poziþie marginalã pe piaþa muncii, fiind în principal muncitori necalificaþi (Ponce, 1999). Romii sunt angajaþi la salubritate, în industria petrolierã la curãþarea cazanelor de petrol, iar femeile lucreazã în numãr mare ca femei de serviciu. Lipsa calificãrii ºi poziþia marginalã pe piaþa muncii îi fac pe mulþi romi foarte vulnerabili faþã de ºomaj, astfel cã în anii 80, când România se confruntã cu o crizã economicã, aceºtia sunt primii care îºi pierd locurile de muncã.

Romii din mediul rural nu au o poziþie mult mai favorabilã. Cei mai mulþi dintre aceºtia nu au deþinut terenuri agricole, utilaje agricole sau animale în momentul colectivizãrii, deci nu sunt membrii ai CAP–urilor (Cooperativelor Agricole de Producþie). Mare parte a romilor de la sate constituie forþa de muncã utilizatã de cãtre IAS-uri (Întreprinderi Agricole de Stat). Adesea se constituie în echipe ºi merg pe perioada campaniilor agricole în zona în care este nevoie de forþã de muncã, lucrând ca zilieri, ceea ce nu le asigurã un venit constat ºi nici o pensie la bãtrâneþe.

O politicã ce a avut impact asupra romilor este cea pronatalistã. Începând cu a doua jumãtate a anilor ‘60, regimul comunist a instituit un control strict asupra contracepþiei ºi a stimulat financiar familiile cu mulþi copii. Prima componentã, deºi blamatã de mare parte din populaþie, a avut un impact pozitiv asupra stãrii de sãnãtate a femeilor rome, prin controalele medicale periodice la care erau supuse femeile de vârstã fertilã. Erau astfel diagnosticate ºi urmãrite sarcinile din stadii timpurii, iar naºterile se produceau sub supraveghere medicalã. În plus, aceste controale permiteau diagnosticarea ºi


10

tratarea altor afecþiuni în rândul populaþiei feminine.Cea de-a doua componentã a politicii pronataliste vizeazã direct

resursele materiale la care aveau acces romii. Pentru a încuraja fertilitatea, regimul comunist oferea o serie de beneficii sociale destinate suportului familiilor cu mulþi copii. Romii fiind o populaþie cu fertilitate mai crescutã decât media ºi încurajaþi de ajutoarele oferite de stat ºi-au adaptat comportamentul. Rezultatul este o creºtere a numãrului de naºteri la femeile rome de vârstã fertilã (Voicu, Popescu, 2006). La limitã, veniturile din prestaþii sociale puteau sã asigure supravieþuirea, însã nu ofereau resursele necesare dezvoltãrii individuale (acces la educaþie, la sãnãtate).

În perioada anilor ‘60 – ‘70 se sedentarizeazã ºi ultimele comunitãþi de romi nomazi, în urma unor eforturi depuse de cãtre autoritãþi. Este perioada când ultimii nomazi primesc locuri în care sã îºi construiascã locuinþe ºi le sunt întocmite acte de identitate. Studiile aratã cã membrii acestor comunitãþi au perceput sedentarizarea ca pe un fapt pozitiv, deoarece „consfinþeºte trecerea la un statut de egalitate cu populaþia majoritarã fãrã sã implice pierderea identitãþii etnice” (ªerban, 1998, pag. 154). Deºi sedentarizarea s-a produs de o perioadã destul de lungã de timp (aproximativ 30-40 de ani), membrii acestor comunitãþi mai practicã ºi la ora actualã plecãri pentru perioade lungi de timp – plecãri „pentru afaceri” (ªerban, 1998) sau chiar semi-nomadism – plecãri cu întreaga familie pentru a-ºi vinde produsele (cazane) prin þarã (Radu C., 2007).

În ciuda îmbunãtãþirii punctuale a condiþiilor de viaþã a unor segmente ale populaþiei de romi, statul comunist nu a desfãºurat programe care sã abordeze problemele specifice ale acestei populaþii. Romii nu erau recunoscuþi ca minoritate etnicã în România, iar autoritãþile i-au privit ca pe o problemã socialã, pe care au încercat sã o rezolva fãrã sã þintã cont de particularitãþile etnice. Comunismul românesc, având o puternicã trãsãturã naþionalistã, a încercat sã ºteargã diferenþele ce existau intre populaþia majoritarã ºi diferitele minoritãþi etnice. Politica promovatã viza în fapt asimilarea treptatã a acestora. În acest context, romii reprezentau un element alogen, care trebuia românizat (Ponce, 1999), prin încadrarea în tiparele populaþiei majoritare. Deoarece nu s-au aliniat standardelor impuse de statul comunist, unii romi au fost arestaþi pentru „parazitism” sau „anarhie” în baza Decretului 152/1970 (Gheorghe, 1991). Rezultatul acestei politici a fost excluziunea socialã a unui larg segment de romi ºi cronicizarea problemelor cu care aceastã populaþie se confrunta (deficitul educaþional, sãrãcia, stare de sãnãtate precarã etc.).

Dupã 1989 situaþia romilor este marcatã de schimbãri profunde. În primul rând, sunt recunoscuþi oficial ca etnie în România ºi încep sã fie abordate problemele specifice acestei populaþii. În paralel cu mãsurile administrative adoptate de cãtre stat ºi de cãtre organizaþiile non-guvernamentale (politici þintite pentru dezvoltarea populaþiei de romi), are loc o redefinire a identitãþii rome, în acord cu noul context politic ºi social (Bãlãºescu, 1997; Burtea, 1998), precum ºi o mobilizare civicã ºi politicã a acestei populaþii (Gheorghe, 1991; Vermeersch, 2003; 2005) fenomene specifice


11

întregului spaþiu central ºi est-european. Se înfiinþeazã pe parcursul anilor ‘90 o serie de partide politice, asociaþii ºi organizaþii non-guvernamentale destinate sã reprezinte interesele romilor. Se petrece în fapt o aliniere la miºcarea internaþionalã civicã ºi politicã a romilor iniþiatã în anii 60 – 70 (Liegeois, 1975).

Tot dupã 1989 sunt realizate o serie de studii de sociologie centrate pe populaþia de romi (Zamfir C., Zamfir, E. 1993; Zamfir, Preda, 2002; Surdu, 2003; Zoon, 2001; Sandu, 2005; Berevoiescu ºi alþii; 1998; Voicu, Popescu; 2006; Voicu, 2007), care furnizeazã o mare cantitate de informaþii referitoare la aceastã populaþie. Aceste studii pun în luminã problemele cu care se confruntã populaþia de romi, în perioada de tranziþie, precum ºi specificul cultural ºi etnic al acesteia.

Studiile menþionate aratã cã romii sunt populaþia cu risc foarte ridicat de sãrãcie ºi excluziune socialã. Având un nivel de educaþie mediu mult mai scãzut decât al populaþiei majoritare ºi foarte puþine resurse, în termeni de capital uman, social sau material, romii s-au confruntat cu probleme majore în contextul trecerii de la economia socialistã la cea de piaþa. Romii care lucrau în industrie, în cea mai mare parte în poziþii de muncitori necalificaþi, au fost primii vizaþi de concedierile impuse de restructurarea economicã. Trecerea la ºomaj a constituit în multe cazuri ieºirea definitivã de pe piaþa formalã a muncii, deoarece lipsa unei calificãri ºi prejudecãþile angajatorilor au împiedicat reintegrarea profesionalã. Pentru romii din mediul rural, desfiinþarea CAP-urilor ºi a IAS-urilor a dus la pierderea unor venituri rezultate din activitatea agricolã. Romii continuã sã lucreze în agriculturã ca zilieri, însã fãrã sã aibã în cele mai multe cazuri angajamente formale.

Lipsa actelor de identitate ºi a celor de proprietate asupra caselor ºi terenurilor constituie cauze de excluziune socialã ºi împiedicã accesul romilor la o serie de beneficii sociale asociate statutului de cetãþean. Astfel, este blocat accesul la servicii de asistenþã socialã, la asistenþã medicalã sau la educaþie. La toate aceste probleme individuale se adaugã o serie de probleme comunitare care sunt mult mai frecvente în zonele locuite de romi. Printre acestea pot fi enumerate: lipsa infrastructurii (drumuri de acces, acces la apã potabilã, lipsa mijloacelor de comunicare etc.), lipsa iniþiativei comunitare, imposibilitatea de acces la servicii medicale ºi educaþionale.

Trebuie reamintit însã faptul cã populaþia de romi are un grad sporit de eterogenitate. O proporþie importantã a romilor se confruntã cu problemele mai sus menþionate, însã existã ºi situaþii în care romii ºi comunitãþile de romi se bucurã de o situaþie mai bunã. Sandu (2005), fãcând o analizã asupra situaþiei comunitãþilor de romi, identificã o categorie de comunitãþi fãrã probleme sau cu probleme reduse în termeni de acces în comunitate, acces la infrastructurã ºi venituri fluctuante.

ªerban (1998) realizeazã o analizã asupra a douã comunitãþi de romi bogaþi, Ciurea din judeþul Iaºi ºi Buzescu din judeþul Teleorman. Sunt de acum notorii cazurile romilor bogaþi care ºi-au construit cartiere de vile cu turnuleþe. Ceea ce s-a întâmplat în perioada de tranziþie este de fapt o creºtere marcantã a inegalitãþii sociale în rândul populaþiei de romi, între o minoritate bogatã, foarte vizibilã în plan social ºi majoritatea, aflatã în stare de sãrãcie.


12

Înainte de a prezenta câteva dintre poveºtile de viaþã ale unor romi, cu scopul de a pune în evidenþa tipurile de strategii la care au fãcut apel aceºtia pentru a face faþa provocãrilor tranziþiei, vom prezenta pe scurt câteva repere teoretice referitoare la strategii ºi la modul în care acestea sunt utilizate în societatea româneascã.

Strategii de viaþãSchimbãrile economice, sociale ºi politice de dupã 1989 au afectat

întreaga societate, însã ele nu au avut aceleaºi efecte asupra tuturor subgrupurilor din populaþie. De-a lungul tranziþiei, în funcþie de resursele disponibile ºi de modul în care acestea au fost utilizate, unele subgrupuri au reuºit sã se adapteze mai bine noului context social, în timp ce altele au eºuat în aceastã încercare, ceea ce a dus la plasarea lor în diferite poziþii pe dimensiunea câºtigãtori – învinºi ai tranziþiei.

Dupã cum arãtam la începutul acestui capitol, adaptarea creativã pare a fi una dintre principalele soluþii folosite de romi atunci când se confruntã cu situaþii noi. Trebuie menþionat, însã, cã aceastã soluþie este una reactivã, prin care romii reacþioneazã la schimbãrile din mediul social, ºi nu una activã, prin care romii sã încerce sã modifice mediul social pentru a fi mai potrivit nevoilor ºi dorinþelor lor. Astfel, deºi adaptarea creativã le-a asigurat acestora supravieþuirea, nu le-a permis niciodatã avansarea pe scara poziþiei sociale: în prezent, la fel ca în toatã istoria lor de altfel, romii se aflã în continuare la periferia societãþii, fiind una din principalele þinte ale discriminãrii din partea

2grupurilor majoritare .Reacþiile individuale la schimbãrile sociale majore pot fi interpretate

folosind schema tipurilor de adaptare individualã propusã de Merton (1957: 141-157). Trebuie menþionat cã aceasta este o schemã generalã, ce poate fi aplicatã tuturor indivizilor, indiferent de etnie sau de alte caracteristici ale

3acestora . Conform acestei scheme, indivizii se pot adapta la discontinuitãþile sociale folosind una din urmãtoarele cinci strategii care sunt definite de modul în care indivizii se raporteazã la scopurile ºi regulile sociale, prin acceptarea sau refuzul lor:

1. Conformism. Aceasta este strategia de adaptare cel mai des folositã. Conformismul constã în acceptarea atât a scopurilor, cât ºi a regulilor sociale. Conformistul este cel ale cãrui scopuri fac parte din setul scopurilor agreate de societate ºi care încearcã sã atingã aceste scopuri folosind numai modalitãþile permise de societate.

2. Inovare. În aceastã strategie scopurile sociale sunt acceptate, dar regulile sunt refuzate. Inovatorul este cel care a adoptat scopurile sociale, dar care foloseºte, pentru atingerea acestora, modalitãþi care nu sunt acceptate de cãtre societate.

-------------------------------2 Vezi, de exemplu, Chelcea 1994 sau Neculau 1996, care aratã cã pânã ºi studenþii, o populaþie cu un nivel ridicat de educaþie ºi care, teoretic, ar trebui sã fie mai tolerantã decât întreaga populaþie, au o pãrere preponderent negativã despre romi, pe care îi interpreteazã prin prisma stereotipurilor pe care populaþia majoritarã le are despre acest grup etnic.3 Pentru o aplicare detaliatã a acestei scheme în contextul românesc vezi Voicu (2005: 109-114).


13

1. Ritualism. Aceastã strategie este caracterizatã de respingerea

scopurilor sociale, cuplatã însã cu acceptarea regulilor sociale.

Ritualistul este cel care pune accentul în principal pe respectarea

regulilor ºi mai puþin pe atingerea scopurilor valorizate de societate.

2. Retragere. Atât scopurile, cât ºi regulile sociale sunt refuzate în aceastã

strategie. Cei care folosesc retragerea ca rãspuns la schimbãrile sociale

nu numai cã îºi fixeazã scopuri de care societatea nu are nevoie, dar

nici nu respectã regulile definite de societate pentru atingerea

acestora.

3. Rebeliune. Aceasta este o strategie rezidualã, care acoperã cazurile rare

în care scopurile ºi regulile sociale nu numai cã sunt refuzate, dar se ºi

doreºte înlocuirea lor cu scopuri ºi reguli noi, complet diferite de cele

existente.

Tabel 1. Tipuri de adaptare individualã

Cele cinci strategii prezentate aici acoperã întreg spectrul posibilelor

reacþii la schimbarea socialã. O ultimã menþiune este necesarã în contextul

acestei tipologii. La baza schemei elaborate de Merton se aflã douã concepte

importante: scopuri sociale ºi reguli sociale de atingere a acestor scopuri. Datã

fiind poziþia marginalã a romilor în cadrul societãþii româneºti, trebuie sã ne

întrebãm dacã ºi în ce mãsurã existã o concordanþã între scopurile ºi regulile

societãþii (cel mai probabil definite de majoritate fãrã a þine prea mult seamã de

minoritãþi) ºi scopurile ºi regulile populaþiei de romi. Dacã ne gândim numai la

diferenþele culturale care existã între romi ºi celelalte grupuri etnice, putem

observa cã romii valorizeazã o serie de scopuri specifice propriei etnii, acordã

mai puþinã importanþã unora dintre scopurile preþuite la nivelul întregii

societãþi (educaþia, de exemplu) ºi folosesc pentru atingerea propriilor scopuri

o serie de reguli pe care societatea le acceptã în mai micã mãsurã. Vezi, de

exemplu, una dintre cele mai vizibile reguli de acest gen: aranjarea cãsãtoriilor

între minori de cãtre familiile acestora. În mod similar, modul de distribuire a

justiþiei în comunitãþile tradiþionale de romi este greu acceptat de societate,

care interpreteazã acest mod drept o reducere a atribuþiilor statului.

Importanþa strategiilor de acþiune este subliniatã ºi de Swidler (1986),

care, discutând relaþia dintre strategii de viaþã ºi scopuri, defineºte strategiile

de acþiune drept modalitãþi de organizare a acþiunii care permit atingerea

Scopuri

Acceptate Respinse

ReguliAcceptate Conformistul Ritualistul

Respinse Inovatorul Retrasul

Rebelul


14

diferitelor

majore este posibil ca anumiþi indivizi sã nu urmeze relaþia tradiþionalã, prin

care scopurile sunt alese, apoi strategiile cu cea mai mare ºansã de atingere a

scopurilor sunt construite, ci sã urmeze relaþia inversã, prin care scopurile sunt

alese în funcþie de strategiile deja disponibile. Dacã acest lucru este adevãrat

(vezi Mancini 1980 ºi Gerson 1985 pentru studii care descriu astfel de situaþii) ºi

dacã luãm în calcul nivelul limitat al resurselor disponibile romilor, ne putem

aºtepta ca acest comportament (alegerea scopurilor pe baza strategiilor

disponibile) sã fie destul de rãspândit în cadrul populaþiei de romi.Aceasta este schema pe care o propunem pentru interpretarea

informaþiilor oferite de interviurile prezentate în acest volum. Încheiem acest

capitol prin creionarea unor concluzii privind cele mai des întâlnite strategii de

viaþã aºa cum reies ele din ceea ce ne spun romii intervievaþi.

Scopuri, reguli, resurse ºi strategiiEterogenitatea romilor de care aminteam la începutul acestui capitol

este exemplificatã perfect în poveºtile romilor din cele patru comunitãþi pe care

le prezentãm în capitolele urmãtoare. Fiecare din cele patru comunitãþi

studiate este diferitã semnificativ de celelalte, fie sub aspectul resurselor

disponibile, fie sub aspectul scopurilor ºi regulilor urmate de comunitate, fie

sub aspectul strategiilor adoptate de cãtre membrii comunitãþii.Comunitatea cãldãrarilor din Vereºti se distinge prin autoizolarea

aproape perfectã de alte comunitãþi (fie ele de români sau de alte tipuri de

romi). Resursa principalã a comunitãþii este ocupaþia, care le-a asigurat

supravieþuirea de-a lungul timpului ºi care este un element de bazã al

identitãþii membrilor comunitãþii. În acelaºi timp, însã, din interviuri reiese cã

ocupaþia, combinatã ºi cu stocul educaþional redus, este o piedicã în calea

adoptãrii altor ocupaþii care s-ar putea dovedi mai productive. Supravieþuirea

comunitãþii pare a fi scopul principal, iar pentru realizarea acestuia

comunitatea are un set de reguli bine definite: contacte reduse cu membrii altor

comunitãþi (sau chiar interzise, în cazul femeilor), menþinerea omogenitãþii

comunitãþii, dezinteresul faþã de educaþie în detrimentul învãþãrii meseriei ºi

rolurilor de gen tradiþionale, inegalitate de gen ridicatã etc. Este demn de remarcat faptul cã omogenitatea ce caracterizeazã

cãldãrarii din Vereºti este regãsitã ºi în strategiile de viaþã folosite de aceºtia

(dupã cum spune Alina Bîrsan în capitolul dedicat acestei comunitãþi, „când

vorbeºti cu un individ ai impresia cã vorbeºti cu întreaga comunitate”). Din

cele cinci interviuri imaginea care se formeazã este aceea a unei singure

strategii dominante: urmãrirea cu stricteþe a tradiþiilor comunitãþii. Folosind

termenii lui Merton, principala strategie a cãldãrarilor din Vereºti este

conformismul comunitar. O singurã persoanã (T.M.) din cele cinci intervievate

manifestã o oarecare deschidere cãtre schimbarea tradiþiilor, însã ºi în acest caz

aceastã deschidere este doar declarativã pentru cã, de fapt, acelaºi pattern

scopuri. Swidler argumenteazã cã în cazul schimbãrilor sociale


15

comunitar (abandon ºcolar, învãþarea meseriei tradiþionale, cãsãtorie timpurie) este reprodus ºi în interiorul familiei.

Existã însã ºi o serie de schimbãri ce pot fi observate în interiorul comunitãþii. Cea mai importantã pare a fi convertirea la religia penticostalã, schimbare ce pare a fi promovatã de comunitate (vezi, de exemplu, obligativitatea cãsãtoriei unei persoane penticostale cu o persoanã provenind numai dintr-o familie în care ambii pãrinþi sunt penticostali). Este interesant cã în cazurile în care religia penticostalã ºi tradiþia se contrazic, cãldãrarii au decis sã elimine aceste contradicþii renunþând la elemente ale tradiþiei ºi nu la elemente religioase (vezi, de exemplu, renunþarea la salbe sau participarea femeilor la alegerea conducãtorilor religioºi). Noua religie pare sã genereze ºi alte schimbãri în comunitate, schimbãri ce sugereazã o deschidere a acesteia: educaþia câºtigã valoare (fie ºi numai pentru a putea citi textele religioase), iar femeile capãtã o serie de drepturi de care nu beneficiau înainte. O a doua schimbare importantã apare în plan economic, prin încercãrile de a reorienta producþia cãtre lucrãri de fier forjat, care au un potenþial de vânzare mai crescut.

A doua comunitate ruralã din acest studiu este cea a ursarilor tuciulari din Bãlþeºti. Aceastã comunitate diferã semnificativ de cea din Vereºti prin gradul de deschidere cãtre exterior, prin ocupaþia tradiþionalã ºi prin religie. Aceastã deschidere a comunitãþii face ca scopurile ºi regulile acesteia sã fie mai puþin diferite de cele ale societãþii decât în cazul anterior. Din punct de vedere al resurselor disponibile comunitãþii, Bãlþeºti se aflã într-o situaþie mai bunã decât Vereºti atât în ceea ce priveºte educaþia, cât ºi în ceea ce priveºte oportunitãþile de a gãsi locuri de muncã. Pânã în 1989, principala strategie de viaþã a romilor din Bãlþeºti consta din începerea muncii de la o vârstã fragedã (fie învãþând turnãtoria, fie mergând cu pãrinþii pentru a munci la ferme din primãvarã pânã în toamnã). Unii dintre respondenþi (sau pãrinþii acestora) au lucrat ºi în întreprinderi de stat, însã s-au reîntors la meseria tradiþionalã. Perioadele lungi de absenteism din localitatea de reºedinþã duceau, de cele mai multe ori, la abandon ºcolar. Dupã 1989, principala ocupaþie a rãmas fabricarea oalelor din aluminiu.

Diferenþe majore faþã de comunitatea din Vereºti pot fi observate în ceea ce priveºte atitudinea faþã de rolul educaþiei. Dacã persoanele intervievate în Vereºti nu gãseau nici o utilitate educaþiei formale, toþi cei intervievaþi în Bãlþeºti considerã educaþia extrem de importantã. Astfel, din cele patru interviuri, o persoanã urmeazã cursurile unei facultãþi, iar restul intenþioneazã ca copiii sau nepoþii lor sã îºi continue educaþia dincolo de opt clase. Pe de altã parte, Claudia Petrescu aratã cã aceastã atitudine mai deschisã faþã de educaþie nu pare a fi împãrtãºitã de toþi membrii comunitãþii: „deºi la nivel declarativ afirmã cã educaþia este foarte importantã pentru reuºita în viaþã, acumularea de capital uman dincolo de media comunitãþii duce la excludere sau cel puþin la marginalizare în cadrul comunitãþii”. Pe de altã parte, interviul cu persoana care este student aratã cã aceastã marginalizare este reciprocã, deoarece respondentul sugereazã cã nu ar dori sã se cãsãtoreascã cu o femeie de etnie romã, datoritã diferenþelor de educaþie.


16

Dacã în Vereºti am putut observa o omogenitate puternicã în ceea ce priveºte strategiile de viaþã, în Bãlþeºti strategiile de viaþã ale celor intervievaþi par sã depindã de vârsta respondenþilor: Cele douã persoane mai în vârstã urmeazã strategia conformismului comunitar, în timp ce, din cele douã persoane mai tinere, una (studentul) se aflã undeva între inovare ºi retragere comunitarã, iar cea de-a douã oscileazã (prin importanþa acordatã educaþiei ºi regretul pentru cãsãtoria la o vârstã fragedã) între conformism ºi inovare comunitarã.

A treia comunitate este cea a romilor din Geoagiu. Spre deosebire de cele douã comunitãþi rurale prezentate anterior, aceasta este caracterizatã de eterogenitate, fiind compusã din romi de diferite neamuri: cãrãmidari, fierari, lãutari etc. Cu toate acestea, strategiile de viaþã nu diferã prea mult de cele identificate anterior. Nivele scãzute de educaþie, cuplate cu dificultãþi semnificative în practicarea meseriilor tradiþionale au dus la retragerea cãtre ultima soluþie disponibilã membrilor acestei comunitãþi: lucrul ca zilieri. Deºi ºi celelalte douã comunitãþi aveau resurse limitate, aceastã problemã este agravatã în Geoagiu de reducerea pieþei de desfacere pentru produsele tradiþionale. Aceasta face ca modelul tradiþional de abandon ºcolar sã fie reprodus în mai mare mãsurã decât în celelalte comunitãþi. În aceste condiþii este dificil de identificat care sunt scopurile ºi regulile comunitãþii, iar strategia folositã de membrii comunitãþii este dificil de plasat în schema lui Merton.

Comunitatea romilor din Mimiu (cartier al Ploieºtiului) este de asemenea o comunitate mixtã, compusã din ursari, zavragii, spoitori etc., a cãror ocupaþie de bazã este comerþul. Spre deosebire de celelalte comunitãþi, romii din Mimiu au avut mai puþine dificultãþi în a gãsi locuri de muncã, ceea ce a dus la abandonarea, în mare parte, a meseriilor tradiþionale. Dupã 1989, când problemele economice au dus la restructurãri, romii din Mimiu s-au reorientat rapid cãtre oportunitãþile nou apãrute: exploatarea infiltraþiilor de petrol de la rafinãrie, colectarea ºi vânzarea fierului rezultat în urma lichidãrii întreprinderilor falimentare, sau plecare la muncã în strãinãtate. Situarea într-un oraº dezvoltat a dus ºi la obþinerea unui stoc educaþional mai ridicat decât în celelalte comunitãþi. Deºi abandonul ºcolar este încã un fenomen des întâlnit, comunitatea dispune ºi de persoane care au absolvit unitãþi de învãþãmânt superior. Ca ºi în cazul comunitãþii din Geoagiu, este dificil de identificat dacã comunitatea din Mimiu are un set de scopuri ºi reguli distincte sau dacã existã un set clar de strategii de viaþã comunitare.

Pe lângã romii din cele patru comunitãþi, în ultimul capitol din acest volum prezentãm ºi o serie de interviuri cu romi care, din perspectiva societãþii, au „avut succes”. Toate interviurile aratã cã succesul a fost rezultatul direct al educaþiei. Existã diferenþe în ceea ce priveºte actorii care au împins subiecþii pe aceastã cale (în unele cazuri sunt pãrinþii sau rudele, în altele sunt profesorii) dar toate aceste interviuri aratã cã educaþia a dus în mod nemijlocit la succes (deºi, în unele cazuri, succesul profesional a fost însoþit de sacrificii în plan personal).

Revenind la strategiile de viaþã ºi la diferenþele dintre comunitãþile de romi ºi societate în ansamblu:


17

• În cazul cãldãrarilor din Vereºti am arãtat cã strategia dominantã este aceea a conformismului comunitar. Din perspectiva întregii societãþi, însã, scopul principal al comunitãþii are o valoare redusã, iar unele din regulile acesteia sunt dificil de acceptat. În aceste condiþii, ceea ce în interiorul comunitãþii poate fi definit drept conformism comunitar, din afara comunitãþii poate fi definit drept retragere socialã.

• Interviurile cu cei din Bãlþeºti au arãtat o mai mare diversitate a strategiilor de viaþã, cuplatã cu o diferenþiere mai micã a scopurilor ºi regulilor comunitãþii faþã de cele ale societãþii. Astfel, strategiile de inovare/retragere comunitarã ºi conformism/inovare comunitarã sunt echivalente cu o strategie de conformism social, iar strategia de conformare comunitarã se aflã undeva la intersecþia dintre conformism ºi ritualism social.

• În cazul comunitãþii din Geoagiu am avut dificultãþi în a identifica strategiile de viaþã la nivelul comunitãþii. Resursele limitate ale comunitãþii fac ca accentul sã fie pus pe supravieþuire, iar aceastã strategie poate fi definitã, la nivelul societãþii, drept retragere socialã.

• Comunitatea romilor din Mimiu nu pare a avea un set clar de strategii de viaþã comunitare. Interviurile însã sugereazã cã strategiile folosite de membrii acestei comunitãþi pot fi definite ca o combinaþie de conformism social ºi inovare socialã.

• Interviurile cu romii „de succes” duc la o concluzie oarecum previzibilã, datã fiind circularitatea definiþiei succesului: cei care au avut succes au fost cei care au pus accentul pe educaþie, strategie ce indicã conformismul social.

ReferinþeAchim, V. 1998. Þiganii în istoria României. Bucureºti: Editura Enciclopedicã.Bãlãºescu, A. 1997. „Romii construcþie identitarã. Cazul comunei Cristian,

judeþul Sibiu”. Revista de Cercetãri Sociale. Nr. 4: 95 – 117.Brevoiescu, I. ºi alþii. 1998. „Situaþia socialã a romilor din judeþul Buzãu”.

Revista de Cercetãri Sociale. Nr. 3/4: 3 – 97.Burtea, V. 1998. „Romii – o nouã minoritate naþionalã sau o etnie europeanã?”.

Revista de Cercetãri Sociale. Nr. 3/4: 180 – 188.Chelcea, S. 1994. „Atitudinile etnice ale studenþilor în perioada de tranziþie.”

Revista de cercetãri sociale. 3/1994: 67-75.Gerson, K. 1985. Hard Choices: How Women Decide about Work, Career, and

Motherhood. Berkeley: University of California Press.Gheorghe, N. 1992. „Roma – Gypsy Ethnicity in Eastern Europe”. Social

Research. Vol. 58: 829 – 844.Kenrick, D. 2000. Romii: Din India la Mediterana. Bucureºti: Editura Alternative.Liegeois, J-P. 1975. „Naissance de pouvoir tsigane”. Revue Française de

Sociologie. Vol. 16: 295 – 316.


18

Mancini, J. 1980. Strategic Styles: Coping in the Inner City. Hanover: University Press of New England.

Merton, R. 1957. Social Theory and Social Structure. Glencoe: Free Press.Neculau, A. 1996. „Þiganii: personalitatea modalã ºi caracteristicile grupului.”

Pp. 106-112 în Minoritari, marginali, excluºi, lucrare editatã de Adrian Neculau ºi Gilles Ferreol. Iaºi: Polirom.

Ponce, E. 1999. Þiganii din România, o minoritate în tranziþie. Bucureºti: Editura Compania.

Radu, C. 2007. „Vereºti”, în Voicu, M. (coord.) Nevoi ºi resurse în comunitãþile de romi. Bucureºti: Editura Afir: 211-227.

Sandu, D. 2005. Targeting for Poverty Reduction and Social Inclusion in Roma Communities from Romania. Bucureºti: Banca Mondialã.

Sliverman, C. 1988. ‚Negotiating „Gipsyness”: Strategy in context'. Journal of American Folklore, vol. 101: 261 – 275.

Surdu, M. 2003. Segregarea romilor în educaþie. Distanþã fizicã sau socialã?. Craiova: Editura Arves.

Swidler, A. 1986. „Culture in Action: Symbols and Strategies.” American Sociological Review. 51(2): 273-286.

ªerban, M. 1998. „Aspecte ale ataºamentului faþã de comunitatea localã”. Revista de Cercetãri Sociale. Nr. 3/4: 151 – 179.

Vermeersch, P. 2003. „Ethnic minority identity and movement politics: The case of the Roma in Czech Republic and Slovakia”. Ethnic and Racial Studies. Vol. 26: 879 – 901.

Vermeersch, P. 2005. „Marginality, Advocacy and the Ambiguities of Multiculturalism: Notes of Romani Activism in central Europe”. Identities: Global Studies in Culture and Power. Vol. 12: 451 – 478.

Voicu, B. 2005. Penuria pseudo-modernã a postcomunismului românesc. Volumul I: Schimbarea socialã ºi acþiunile indivizilor. Iaºi: Editura Expert Projects.

Voicu, M. (coord). 2007. Nevoi ºi resurse în comunitãþile de romi. Bucureºti: Editura Afir.

Voicu, M., Popescu, R. 2006. Cãsãtoria ºi sarcina timpurie în comunitãþile de romi. Bucureºti: Editura Educaþia 2000+.

Zamfir, C., Preda, M. 2002. Romii din România. Bucureºti: Editura Expert.Zamfir, C., Zamfir, E. 1993. Þiganii între ignorare ºi îngrijorare. Bucureºti: Editura

Alternative.Zoon, I. 2001. La periferia societãþii – romii ºi serviciile publice din România. Cluj:

Centrul de Resurse pentru Comunitãþile de Romi.


19 ROMII – POVEªTI DE VIAÞÃ

20

Romii cãldãrari din VereºtiAlina Bîrsan

ComunitateaÎnfiinþarea comunitãþii de romi. Comunitatea romilor cãldãrari din

comuna Vereºti, judeþul Suceava, este plasatã într-o localitate adiacentã centrului de comunã, localitatea Hancea. Conform relatãrilor localnicilor, primele date despre aceste locuri apar prin anii 1500, în aceste date fiind vorba nu de Vereºti, ci despre Hancea, satul în care este aºezatã acum ºi comunitatea de cãldãrari care constituie obiectul acestui studiu. În vechime, în zonã era o comunitate de oameni care lucra pe lângã curtea boierului, care ºi-a luat denumirea de la un han care era situat în zonã. Hancea, în prezent, este o localitate alipitã Vereºtiului, ºi, alãturi de încã trei sate (Corocãieºti, Bursuceni ºi Vereºti) alcãtuiesc comuna Vereºti.

Romii cãldãrari pot fi gãsiþi însã doar în aceastã localitate aflatã în proximitatea centrului de comunã. Conform vechii organizãri administrativ-teritoriale a României, Vereºti a fãcut parte pânã în 1960 din Raionul Dorohoi, plasa Bucecea. Dupã 1960, aceastã comunã trece în componenþa judeþului Suceava, fiind doar la 20 de km de reºedinþa judeþului ºi cunoscând o dezvoltare economicã ºi socialã semnificativã. Dupã 1962, pânã în 1989, Vereºti s-a situat din punct de vedere economic printre primele comune din judeþ, constituind un punct de atracþie pentru forþa de muncã din zonã. I.A.S. Suceava, care administra 3600 de hectare, I.S.C.I.P. Vereºti, ºi Topitoria de Cânepã sunt câþiva dintre agenþii economici din Vereºti, care, în perioada comunistã aveau o capacitate totalã de forþã de muncã de peste o mie de persoane. Comuna Vereºti reprezenta ºi reprezintã totodatã un nod de cale feratã foarte important, de unde se poate asigura acces rapid spre Suceava, Botoºani, dar ºi înspre pãrþile Ardealului. În contextul acestor aspecte, de-a lungul anilor, comuna a atras oameni din toate pãrþile, ponderea bãºtinaºilor pãstrându-se destul de redusã. Nu se poate vorbi însã de etnii distincte sau de minoritãþi etnice în Vereºti decât dupã colectivizare, dupã anii 1960, când au început sã vinã romii cãldãrari.

Istoricul comunitãþii de romi, pânã în 1960, este astfel separat de istoricul localitãþii în care aceºtia sunt acum situaþi. Istoria anterioarã constituirii comunitãþii din Vereºti a romilor cãldãrari este marcatã de mai multe episoade importante: nomadismul din perioada de pânã la rãzboi, deportarea lor în lagãrul de la Bug, întoarcerea în þarã ºi stabilirea în localitãþi.

Perioada de pânã la 1940 – nomadismul. Este o perioadã în care romii umblã cu corturile în toatã Moldova, dupã cum relateazã cei mai vârstnici din comunitate, mutându-se dintr-un sat în altul, fãrã un traseu anume, pentru a vinde cazanele ºi a valorifica meºteºugul lor tradiþional. Modul în care erau primiþi în localitãþi, dar ºi nevoia de a-ºi vinde produsele au favorizat acest mod


21

de trai nomad: dupã cum spun cei care au trãit acea perioadã, romii nu erau

toleraþi mai mult de câteva zile într-o localitate, deseori fiind escortaþi pânã la

ieºirea din sat de cãtre organele de poliþie. Atitudinea de respingere era atât din

partea autoritãþilor, cât ºi a populaþiei. Tranzitul se fãcea pe baza unei „vize” de

staþionare în satul respectiv, ºi a unei autorizaþii pe baza cãreia romii puteau

circula în vechiul regat.

Erau un popor emigrant, exact ºtiþi cum? Istoria … nomazi. ªi te duci înainte ºi nu avea nimeni

cu tine. Pentru cã erau … bãtrânii noºtri povestesc cã era problemã cu ei, când o localitate sau o

comunã nu vroia sa-i primeascã. Îi aºtepta poliþia la intrare ºi îi ducea pânã la ieºire. Deci ºtii

cum? Nu-þi dau voie sã iei pâine din … deci, de la mine când ieºi nu te primesc, dar te escortez. Le

punea viza, vii la mine stai în sat, trei zile, dupã trei zile, dispari! Sau dacã nu vreau sã te las te iau

ºi te duc pânã la ieºirea mea ºi te las în satul urmãtor cu poliþaiul urmãtor. Trei zile, o sãptãmânã,

depinde ºi dupã oameni. Cum era poliþia. Dacã era bunã la primãrie te primea. Cum erau oamenii

de buni, de la ei, deci. (lider rom)

Modificarea regimului politic din România, prin guvernarea

generalului Ion Antonescu, ºi politica de „românizare” a fãcut ca, în vara

anului 1942, sã se hotãrascã deportarea romilor, în special a celor nomazi în

Transnistria, alãturi de evrei, în lagãre separate de aceºtia.

Perioada 1940-1944: deportarea la Bug. Relatãrile romilor confirmã

faptul cã deportarea la Bug este perioada cea mai tristã din istoricul acestei

comunitãþi. Cei mai vârstnici menþioneazã cã mãsura deportãrii a fost iniþiatã

de generalul Antonescu în 1942, ºi prevedea adunarea tuturor neamurilor de

romi pentru a fi evacuaþi în Transnistria. Deportarea s-a fãcut pe baza unui

recensãmânt al populaþiei de etnie romã, dar ºi a cãruþelor ºi animalelor

deþinute de cãtre aceºtia. Iniþial, romilor li s-a spus cã vor primi case ºi terenuri,

la Bug. Romii povestesc cã au fost adunate toate neamurile în comuna Pãuneºti

din Bãrãgan, pe o câmpie, cu corturi, cãruþe ºi animale, cu tot ce aveau. Dupã ce

au fost înregistraþi de cãtre autoritãþi, au fost duºi cu vagoane, maºini, cei mai

mulþi cu propriile cãruþe, ºi escortaþi pânã la ieºirea din þarã. Destinaþia a fost o

câmpie de pe malul râului Bug, în Transnistria, zonã în care au fost stabiliþi ºi au

trãit permanent înconjuraþi de armatã, într-un loc pe care nu puteau sã îl

pãrãseascã. Condiþiile de trai extreme ºi tratamentul aplicat de jandarmi au

decimat numãrul celor deportaþi, pe perioada de aproape trei ani de zile, cât au

fost þinuþi în bordeiele de pãmânt improvizate, în foame, frig, boli ºi mizerie. În

1944, cei aproximativ 3000 de romi rãmaºi în viaþã din cei peste 20.000 4deportaþi , au pornit împreunã cu armata rusã spre România, odatã cu

retragerea armatei germane ºi armatei române. Reprezentantul romilor din

Vereºti - bulibaºa - povesteºte cã drumul spre þarã a fost fãcut pe jos, deoarece

romilor li s-a confiscat absolut tot ce aveau: cãruþe, animale ºi mai ales aurul

-------------------------------4 Cifra aproximativã a fost cea datã de respondenþii din Vereºti, rapoartele oficiale menþionând cã s-

a fãcut deportarea unui numãr de aproximativ 40.000 de romi din Moldova ºi Þara Româneascã.

Dintre aceºtia, tot în datele oficiale, se precizeazã cã au murit jumãtate sau chiar mai mulþi.


22

ascuns în oiºtea ºi dricul cãruþelor. Drumul spre þarã a fost parcurs în ºase luni,

prin viscol, fãrã hranã, în condiþiile în care mulþi dintre ei erau deja îmbolnãviþi:

sunt relatate ºi situaþii de copii abandonaþi pe drum, sau persoane care au

decedat datoritã încercãrilor de a gãsi hranã.

N-aveau voie sã meargã nici în sat, nici la apã, nici la bufet, nici sã discute cu altcineva. Acolo,

când au ajuns, îmi povestea mie tata, avea niºte bordeie fãcute în pãmânt, aºa ... erau niºte bordeie

- aºa ca niºte beciuri, aºa cu pietre deasupra, cu liane ºi pãmânt deasupra ... ºi-aveau aicea o intrare

numai ca sã intri acolo. ªi-acolo a-nceput sã intre-acolo care-au prins – aveau bordei da' n-aveau

sobã, n-avea pat, cãldurã, nimica. Avea niºte ... din mal, aºa, sãpat ca un fel de pat, aºa sã steie-

acolo. Acolo era un lagãr numa de þâgani.

ªi de-acolo când a venit ei în România, când a ajuns în România aici la noi, a venit înapoi plini de

boli, mi-e ruºine sã spun, plini de râie, plini de pãduchi, fãrã cai, fãrã cãruþã, fãrã nimic. Acolo-a

fost averea lor, tãtã, în cãruþã: hainele lor, caii lor, strachina lor, mâncarea lor, auru'... auru' era

ascuns de – aºa era atuncea – n-avea voie þâganu' sã poarte salba la gât femeia cum poartã-acuma,

n-avea voie sã poarte aºa e naþiunea noastrã … s-a pierdut multã avere … a bãgat acolo, în cãruþã,

în oiºte, în dricuri ... A omorât, a-mpuºcat, ºi cât or murit pe drum ei aºa, nu mai putea veni.

Dacã bãtrânu', uite, cum îl vezi aºa, avea o fatã, sau douã cu baba, de doi ani, de trei ani de zile sau

de patru, de cât au stat aici în România, una a pus un sac în spate, ºi una-n faþã ... n-a mai putut

merge nici el pe drum, nici ... o lãsat acolo în drum, stai aicea cã vin înapoi ... acolo plângea ºi vai de

dânsa ... trecea tancurile peste ea, trecea cãruþele de ea, trecea lumea, în picioare au luat-o cum ia

târla de oi ... ºase luni au venit pe drum înapoi: dezbrãcaþi, goi, desculþi, viscoliþi ... drumurile,

zãpadã, vânt, frig. O fost chinuiþi ... mureau copiii pe drum. Erau în pielea goalã sãracii. Am trãit ... ca în lagãr ... mureau foarte mulþi. ªi câte 300, apoi câte 400 de oameni odatã. Sã vã

spun ºi o întâmplare. Noi am trecut de Tiraspol în drumul nostru ... dar acolo la Tiraspol era în

drum o „dubãlãrie”, o halã unde se lucrau pieile de animale. Noi veneam de la Bug ºi era noaptea ...

hala aia era cât o ºosea de lungã. ªi când am ajuns acolo a venit un batalion de þigani, care nu au

avut ce mânca ºi au mers ºi au luat din magazie ce au gãsit pe acolo … dar acea magazie era

pãrãsitã, cã a trecut rãzboiul peste ea, dar de mâncare era acolo ... ºi þiganii au intrat sã ia. Dar ºtiþi

ce mâncare era … maþe cu sare. Dar femeile þiganilor când au mers, acolo la Tiraspol, s-au aºezat

cu fustele lor largi pe jos … fereascã Dumnezeu, ca nu au mai rãmas întregi … s-au ars peste tot ...

s-au ros, s-au mâncat ... din cauzã cã pe jos era cam 40 de cm de sodã causticã ... cã de aia era

dubãlãrie, cã se tratau pieile cu sodã causticã. ªi s-au bãgat cu catârii acolo ... au ars ºi ei, dar ºi

femeile au ieºit ca vai de ele de acolo. Deci era pe jos sodã causticã ºi ei s-au aºezat acolo ... chiar

atunci nu au simþit, nu i-au usturat ... dar dupã câteva ore, nenorocire mare, necazuri mari.

La Tiraspol a fost locul în care membrii familiilor s-au regãsit, cei care

au supravieþuit lagãrului. Apoi, cei mai mulþi dintre romi au revenit la Focºani,

loc din care s-au împãrþit în ºatre pentru a reveni fiecare în zona în care s-a

nãscut sau în locurile în care obiºnuiau sã se deplaseze înainte de a fi deportaþi

la Bug. Dupã cum declarã bulibaºa, cãldãrarii din zona Sucevei ºi Botoºani au

revenit astfel în aceste locuri.


23

Perioada 1944-1960: nomadism. Dupã 1944, romii cãldãrari au revenit

la modul de trai nomad ºi la continuarea meºteºugului de prelucrare a aramei,

supravieþuind din vânzarea cazanelor pe raza celor douã – trei judeþe din

nordul Moldovei, umblând în ºatre formate din ºapte sau opt familii. Perioada

ulterioarã revenirii de la Bug a fost marcatã de greutãþi pentru toate neamurile

de romi, datoritã faptului cã tot ceea ce acumulaserã pânã atunci, a rãmas în

Transnistria. ªatrele au reînceput sã se deplaseze cu corturile dintr-o comunã în

alta, confruntându-se în continuare cu reticenþa localnicilor: romii erau

consideraþi ca exponenþi ai unei culturi a sãrãciei ºi subdezvoltãrii, cu elemente

de infracþionalitate, care puneau în pericol liniºtea oricãrei comunitãþi,

autoritãþile preocupându-se sistematic „sã scoatã þiganii din sat”. ªi în aceastã

perioadã, cãruþa reprezenta mijlocul de existenþã al romilor cãldãrari, aceasta

devenind ºi un indicator de status în comunitate, cãruþele mari, înflorate,

vopsite în roºu desemnând o familie înstãritã. A fost o perioadã în care romii au

încercat sã îºi refacã resursele, principalele probleme fiind supraaglomerarea

în corturi ale familiilor cu mulþi copii ºi dificultatea celor care voiau sã îºi

întemeieze o familie de a-ºi asigura cãruþã ºi cort propriu.

Copiii se nãºteau în corturi, fãrã certificate, fãrã nimic: tata spunea cã s-a nãscut în URSS, ºi

actele li s-o fãcut la Dãrãbani. Tata s-a nãscut în timpul rãzboiului, dar ... nu mai ºtiu când s-a

nãscut tata. Da, dar actele li s-o fãcut când dupã ce a venit. El avea atunci vreo treizeci de ani … ªi

când se fãceau actele pânã la urmã se dãdeau anii, dupã cât zicea omul, dupã figura omului. ªtii?

Pãi ãsta cam câþi are? Cam treiºpe, cam paiºpe, cam … ºi de-aia între bãtrânii noºtri, nu prea au

actele normale. Cei ce s-au nãscut ºi-o venit pe partea asta, care s-au nãscut din patruzeci ºi ceva,

ei n-au niciodatã actele normale. Deci anii lor nu-s siguri. Ei s-au nãscut în corturi, moºiþi, tot de

þigãnci de-a noastre, erau femei bãtrâne, care ºtiau cum sã facã treaba ºi sarcina era bunã, copilul

mergea bine, mama merge bine ºi uite-aºa s-au chinuit mult ... (lider rom)

Perioada anilor 1960 înseamnã un alt moment de rãscruce în istoria

romilor, deoarece regimul comunist se orienteazã spre mãsuri care sã ducã la

omogenizarea societãþii româneºti din punct de vedere etnic, prin asimilarea

diverselor minoritãþi etnice din România. Ca urmare, dupã cum relateazã

romii din Vereºti, în 1960 s-a dat mãsura „stabilirii” prin care se urmãrea

trecerea acestora de la modul de viaþã nomad sau seminomad la cel sedentar.

Stabilirea a însemnat alocarea prin hotãrâri ale autoritãþilor locale a câte 250 mp

fiecãrei familii, pentru întemeierea unui domiciliu stabil în localitatea în care se

aflã.

Perioada de dupã 1960 -1963: stabilirea ºi constituirea comunitãþii.

Mãsura stabilirii, deºi proiectatã în scopul asimilãrii populaþiei de etnie romã

de cãtre populaþia majoritarã a avut însã ºi efecte benefice pentru comunitãþile

de romi, în opinia reprezentanþilor comunitãþii actuale din Vereºti: pentru

romii cãldãrari a însemnat consolidarea comunitãþii prin reunirea ºatrelor. Ei

au avut astfel posibilitatea de a fi mai uniþi, de a-ºi proteja tradiþiile, de a trece

de la modul de trai posibilitatea de a fi mai uniþi, de a-ºi proteja tradiþiile, de a


24

trece de la modul de trai nomad la unul sedentar, de a-ºi întregi neamul. Mai

mult, stabilirea nu a însemnat, cel puþin pentru aceastã comunitate din Vereºti,

asimilare: deºi au primit locurile pentru stabilire în proximitatea comunitãþii

majoritare, cele douã grupuri au trãit în permanenþã separat, romii ºi-au

pãstrat aproape neschimbate tradiþiile, relaþiile de familie ºi de neam au

rezistat pânã în prezent, iar meseria specificã de cãldãrar a reuºit de asemenea

sã se menþinã ºi sã fie în continuare singura modalitate de câºtigare a existenþei. Înfiinþarea comunitãþii din Vereºti s-a realizat însã pe parcursul unei

perioade de aproape zece ani, începând cu 1960. Stabilirea a prins în sat doar

zece familii ale romilor care s-au întors de la Bug, care au primit cei 250 de mp,

prin bunãvoinþa primarului din Vereºti de atunci, într-o zonã relativ bunã din

localitate: nu în centrul localitãþii, deoarece romii nu voiau sã se amestece cu

românii ºi nici aceºtia cu ei, ci lângã piaþa satului, loc favorabil deoarece

avantaja activitãþile de comercializare ale produselor.

În 1963 – 1964, o fost un primar, care a vrut iniþial sã ne punã la piaþã, acolo la pod. Dupã aia a zis

primarul cã n-are rost sã-i punem acolo, cã acolo vin inundaþii, ºi din cauza inundaþiilor nu i-a

pus acolo ... ºi-o zis hai sã-i ridicãm la piaþã, aici era jumate piaþã ºi jumate încolo era terenul

bisericii. Casa ailaltã de dupã moºu Boboc era tot a unui român. ªi când s-o vãzut românii

înconjuraþi de corturi cu tãt, ãsta român ºi-o vândut casa la unu þigan. Era primarul acela ºi în loc

sã-i punã la piaþã o zis: bãi îi prea periculos sã facã casã acolo. Probabil cã ei o vrut sã-i aºeze, ºtii?

Nu mai … vroia ei sã-i aºeze, sã nu mai emigreazã aºa, sã le dea un domiciliu.

Înfiinþarea comunitãþii din Vereºti ºi mai ales dezvoltarea ei ulterioarã

nu are însã ca argument principal mãsura stabilirii ºi alocarea terenului.

Motivaþia stabilirii în aceastã localitate a fost o consecinþã care a depins în

egalã mãsurã de alegerea bine întemeiatã a indivizilor, de strategia acestora, ºi

de un context structural favorabil. Deºi s-a dat terenul, deºi atitudinea

autoritãþilor era mai primitoare aici decât în alte localitãþi de unde romii au fost

alungaþi, principala motivaþie datoritã cãreia, în anii urmãtori, romii cãldãrari

au migrat spre Vereºti este prezenþa gãrii în localitate, ºi caracteristica

Vereºtiului de a reprezenta un nod important de cale feratã, un punct de acces

spre celelalte zone: Botoºani, Paºcani, Suceava sau chiar Ardeal. Cei care îºi

amintesc declarã cã, datoritã deportãrii la Bug mulþi romi au rãmas fãrã cãruþe

ºi animale ºi, ca atare, era esenþial gãsirea unui mijloc care sã le asigure

posibilitatea de deplasare pentru a vinde cazanele. De aceea, apropierea de un

nod de cale feratã a fost esenþialã, în lipsa acestui element, mulþi dintre romi

declarã cã nu s-ar fi stabilit în comunã ºi nu s-ar fi constituit comunitatea

romilor cãldãrari în Vereºti. De altfel, mulþi dintre cei care au venit ulterior, ºi-

au abandonat terenul ºi casa primitã în altã localitate, pentru a fi în preajma

gãrii care le asigura deplasãrile.

Nu cred cã pãmântul i-a determinat în primul rând. Dacã nu le dãdea pãmântul eu cred cã plecau.Poate ºi faptul cã li s-o dat pãmânt dar a fost faza cã ... ei, prin locaþia aceasta Vereºti, sunt aproape

de zonele unde îºi puteau desface marfa. Puteau merge aproape de zona Sucevei, Bucovinei, cã

merg mulþi pe acolo, în zona Botoºaniului, ºtiu eu, în partea astalaltã spre Iaºi, mai puþin, cã

mergeau ºi îºi vindeau marfa, ce fãceau. Sau pe timp de varã, cum merg ei, mergeau efectiv cu


25

materialul dupã ei, cu cãþel, cu purcel, cu bucata de carne în spate ºi bãtea cazanul acolo, ºi lua de

acolo ... Acesta era un loc bun de plecare.

Merge, lucrã, era nevoie de o maºinã, o remorcã, sã te duci cu cazanele ... era nevoie sã închirieze

un vagon ... ªi erau aproape aici. ªi plecau greu. Era gara aici ... Mergeau în Baia Mare, stãteau

câte douã - trei sãptãmâni acolo, închiriau câte 10 – 12 persoane un vagon, încãrcau marfa ºi

stãteau acolo câte o lunã de zile ºi era …Deci ceea ce era pentru noi, cred cã aºa cum am spus, zona era bunã cu gara! Cã dacã ne aruncau sã

spunem la Cotul Dobei ... este un sãtuc la vreo cinci sau ºase kilometri … Îi altã comunã, îl þine.

Dar ºtiþi cum e? E izolat oleacã aºa într-un câmp. Sã vii tu iarna, cum, mai ales, cum practicam

noi cu mersul cazanelor cu marfa cã deplasarea din localitatea noastrã în alte localitãþi … atunci

nu aveam maºinã, nu ºtiam noi de maºinã, dar pentru noi era maºina, trenul. Te sculai la ora trei,

aveai la trei jumate trenul, te duceai în comuna în care ajungeai la ºapte opt, dãdeai marfa ºi veneai

înapoi.

Nucleul celor zece familii din Vereºti a atras alte familii de cãldãrari din

comunele învecinate. Reprezentantul Primãriei Vereºti, afirmã cã cei mai mulþi

dintre cei care au certificate de naºtere sunt nãscuþi în Bucecea, zona Dorohoi,

din actualul judeþ Botoºani, vechea zonã de care Vereºti a aparþinut pânã la

1960. Mai sunt menþionate apoi alte localitãþi de provenienþã, de pe raza

judeþului Suceava: Stamate, Corocãieºti, Bursuceni, Sãmenic, Bucegi. Migraþia

spre sat s-a fãcut treptat, veninând întâi o familie, apoi alþii pe baza

apartenenþei la neamul de romi tradiþionali cãldãrari. În evidenþele Consiliului Local sunt aproximativ doar 20 de familii

care au primit cei 250 de mp. Alãturi de acestea au mai fost achiziþionate pe

parcurs de la români câteva terenuri învecinate ºi întreaga comunitate s-a

dezvoltat pe acest teren.

Da, când a venit Ceauºescu sã le deie locuri, primãria la þâganii, romii cãldãrari, sã-ºi facã fiecare

câte-o cãsuþã. Þâganu' nu ºtia ce-nseamnã casã, ce sã cumpere cãrãmidã, a stat în cort doi ani de-a

rândul, dup-aceea a mai început sã facã câte-o cãsuþã … un bordei mic, o camerã, o … nu ºtia el …

Dup-aceea s-o adunat sã-ºi gãseascã fiecare þigan, fiecare bulibaº cum s-ar spune, fiecare bulibaº

sã strângã tot poporu' lui, cum s-ar spune, tot neamu' lui, sã-þi gãseºti o comunã care are mai

bunã de transportat, de mers ºi-n þarã ºi-ncolo, ºi-ncolo, oamenii lui, ca sã pot sã-i hrãneascã. Cã

n-avea servici, da' ei tot cu cazane mergeau ºi-ncolo, ºi-ncolo cu cãruþa, veneau înapoi la cãsuþa

lor ... (bulibaºã)A fost un loc mai în centru, mai lângã drum, aºa, cum sã spune, dupã câþi oameni au fost atunci. ªi

mai afarã de sat, oleacã, nu chiar între români, între oameni. Ca sã nu-i deranjãm. ªtii cã þâganu' –

când îi om? când îi departe. Când îi aproape, ca þâgan, poa' sã fie cât de bun þâganu' – tãt þâgan îi

spune. Românu' se teme de þâgan. (bulibaºã)

Romii precizeazã cã dacã nu era aceastã mãsurã iniþiatã de Gheorghiu-

Dej ºi continuatã de regimul Ceauºescu probabil ar fi fost ºi acum nomazi, în

lipsa resurselor necesare pentru a-ºi achiziþiona terenuri. Înfiinþarea

comunitãþii din Vereºti a schimbat hotãrâtor modul de trai al romilor cãldãrari,

comparativ cu perioada anterioarã. Schimbarea nu a însemnat însã adoptarea

modului de viaþã al populaþiei majoritare, dimpotrivã, contextul din Vereºti,

relevã o situaþie de marginalizare din partea populaþiei majoritare, dar ºi o


26

auto-marginalizare a romilor, aceºtia închizându-se aproape ermetic ca ºi

comunitate în faþa schimbãrilor.

Perioada de dupã 1963: dezvoltarea comunitãþii. Formarea

comunitãþii s-a realizat aºadar în plinã perioada comunistã, romii migrând

treptat din comunele învecinate, în decurs de trei ani venind cea mai mare

parte. De-a lungul perioadei formãrii acestei comunitãþi, au existat criterii bine

stabilite de acceptare a celor veniþi, aceºtia trebuind sã fie obligatoriu romi

cãldãrari, inclusiv în cazul cãsãtoriilor, fiind acceptaþi doar cei din acelaºi

neam. Alte modalitãþi sau situaþii prin care cineva sã intre în aceastã

comunitate nu au existat ºi nu existã nici în prezent. Nu s-au amestecat nici cu

alte etnii ºi nici cu alte neamuri. Migraþia spre Vereºti s-a încheiat aproape în

totalitate spre 1970, iar comunitatea s-a dezvoltat numeric în continuare prin

natalitate ºi prin completarea ei cu alianþe, cãsãtorii.Comunitatea romilor din Vereºti era constituitã în perioada revoluþiei

din 1989, din aproximativ 460 de persoane, în timp ce, acum, sunt aproximativ

600, adicã un procent de aproape 30% din cadrul populaþiei din localitatea

Hancea. Perioada ulterioarã revoluþiei din 1989 a însemnat, dupã cum spun

reprezentanþii comunitãþii, o îmbunãtãþire considerabilã a nivelului de trai al

cãldãrarilor, principalul beneficiu fiind, dupã cum rezultã din declaraþiile lor,

libertatea ºi îmbunãtãþirea atitudinii celorlalþi, inclusiv a autoritãþilor, faþã de

reprezentanþii acestei etnii. Un moment de referinþã este convertirea treptatã, dar în proporþie

majoritarã, a comunitãþii dupã revoluþie la cultul religios penticostal, aspect

care a creat unele schimbãri în mentalitate ºi în obiceiuri. Deºi de-a lungul celor aproape 50 de ani de la înfiinþarea ei, a crescut

numãrul membrilor, comunitatea a evoluat aproape ermetic: o singurã

persoanã a plecat din comunitate, a fãcut ºcoalã în altã parte ºi s-a cãsãtorit cu o

româncã, în rest, nu a existat nici o formã de „schimb” între comunitate ºi

exterior, în nici unul dintre aspectele esenþiale ale vieþii sociale: nu au existat

cãsãtorii mixte (sunt doar douã – trei fete pe an care intrã/ies din comunitate

cãtre/dinspre alte comunitãþi de cãldãrari), teritorial, nu s-au mutat în altã

parte, iar economic, trãiesc în continuare (fãrã nici o excepþie) din meºteºugul

tradiþional de cãldãrari. Asistãm astfel la conservarea unui mod de viaþã ºi a

unei comunitãþi tradiþionale de cãldãrari „a celor veniþi de la Bug” (cum mai

este denumitã). Cãldãrarii se autodefinesc ca o „comunitate domneascã, mai de

vârf” între celelalte neamuri de romi, datoritã atitudinii faþã de muncã, a

dedicaþiei faþã de aceastã meserie ºi a modului în care îºi pãstreazã tradiþiile.

Meseria asta de cãldãrar a noastrã este-o meserie cinstitã. Odatã, e meseria asta, odatã este la noi,

cã este valoarea cã când munceºti þi-ai fãcut un ban ºi-l investeºti în altceva, în aur ... ºi l-ai stocat

acolo ºi ãla va, deci, asta e ceea ce-l moºteneºte cã-l vei da ºi tu mai departe, la moºtenire la copii ...

ºtii? Deci asta e clar. Cã sunt alþi romi, care nu fac altceva decât sã munceascã, sã cheltuie banul pe

þigãri, pe alcool ºi mâine iar s-o ia de la zero. Dar la noi, nu, la noi era … la noi ai ºtiut când ai luat

un ban, ºtii unde-l pui, ai valoarea pusã de-o parte ... (lider rom)


27

Sintetic, acestea au fost etapele istorice importante care au dus la

constituirea comunitãþii de romi cãldãrari din Vereºti, etape care se reflectã în

toate componentele vieþii sociale comunitare prezente.

Viaþa comunitãþii de romi: locuireaComunitatea romilor cãldãrari din Vereºti este bine delimitatã

geografic. Ei pot fi gãsiþi însã doar în aceastã zonã compactã a localitãþii

Hancea, pe fosta zonã a pieþei ºi a terenului bisericesc. Zona ca atare este

denumitã de cãtre ceilalþi localnici ºi ªatrã sau Þigãnime. Hancea este lipitã de

centrul de comunã, iar poziþionarea romilor este undeva la mijlocul satului,

accesul înspre comunitate fiind fãcut de o uliþã, dupã care urmeazã o zonã

aglomeratã, de aproximativ douã hectare, unde sunt aproximativ 550 de

persoane în 84 de case.Modificãri în ceea ce priveºte suprafaþa sau poziþionarea comunitãþii

au fost puþine de-a lungul celor aproape 50 de ani de când au venit primii romi

în Vereºti. Creºterea numãrului de membri ai comunitãþii a generat o

supraaglomerare a zonei nucleu, deoarece posibilitãþile de extindere spaþialã

ale zonei au fost foarte limitate; familiile fiilor au rãmas lângã pãrinþi, fie în casa

pãrinteascã, fie lângã aceasta ºi nu au existat cazuri de mutare a membrilor

comunitãþii în altã parte. Tot în Hancea existã ºi o ramurã secundarã, dezlipitã de

comunitatea compactã, o grupare de câteva familii care au achiziþionat de

câþiva ani un teren, ºi care nu se confruntã încã cu supraaglomerare.În ceea ce priveºte zona de locuire sau plasarea acesteia, nu sunt

menþionate dezavantaje semnificative, comparativ cu restul zonelor din

localitate. Supraaglomerarea a dus însã la imposibilitatea creãrii unei

infrastructuri în comunitate. În rest, romii, ca ºi românii, ºi-au construit iniþial

casele din chirpici, apoi, dupã revoluþie, din cãrãmidã; interioarele sunt relativ

asemãnãtoare, neavând ca specific decât poate culorile mai vii preferate atât în

îmbrãcãminte, cât ºi în amenajãri. Casele sunt cele care marcheazã ºi

diferenþele de status în interiorul comunitãþii: se detaºeazã astfel cele douã case

cu turnuleþe, cu 14 camere ºi cu living de 14 mp, aparþinând unor membri ai

comunitãþii care se abat de la medie. În rest, diferenþele sunt mici, cei mai

„înstãriþi” au trei sau patru camere, deþin sobã din cãrãmidã sau teracotã, sunt

eventual dotaþi cu aparate de radio, TV, câþiva chiar ºi cu calculatoare, au

automobile personale. Cei care sunt „mai necãjiþi”, trãiesc în continuare cu soba de tablã în

casã care þine cât are foc, duc tot în spate cazanul, ºi au în medie cam o singurã

camerã, sunt mai aglomeraþi decât ceilalþi ºi, din punct de vedere al plasãrii în

comunitate, sunt împinºi mai la margine.Este impropriu a se vorbi despre starea drumurilor din comunitate,

deoarece acestea nu existã. În afara uliþei de acces pietruitã, de 200 m, care iarna

se poate strãbate doar pe jos, în interiorul comunitãþii „se trece de la fiecare


28

la fiecare” pe niºte cãrãri care strãbat curþile sau merg pe sub geamurile caselor.

Casele sunt construite haotic, fãrã nici un plan, situaþie datoratã lipsei de

interes a autoritãþilor, dar mai ales datoritã acceptãrii acestei situaþii în

schimbul unui capital electoral considerabil. Conform declaraþiilor unor

membrii exteriori comunitãþii, romii au fost lãsaþi în pace sã construiascã în

schimbul voturilor; acest „beneficiu” pe termen scurt a creat însã efecte

negative pe termen lung: acum aceste case nu pot fi alimentate cu curent

electric, nu poate fi fãcutã o sistematizare a localitãþii pentru a introduce gaz

sau pentru canalizare, deci crearea infrastructurii de utilitãþi este aproape

imposibilã. În prezent, curent electric au aproximativ 40 de familii, celelalte

locuinþe fiind alimentate de la cei care au, prin improvizaþii.

Da, este practicabilã. Dar se poate intra numai cu piciorul. Dacã se poate intra pe uliþa principalã

cu cãruþa, cu o maºinã, ºtiu eu cu altceva tras de mânã. Un car sã mai tragi de mânã...Pânã la

bulibaºã, dar la restul nu se poate. Din ºosea, din drumul principal sunt vreo 200 de metri, dupã

care urmeazã aglomerarea, prin care se poate trece numai cu piciorul, cã e practic numai o cãrare.

Cã ei trec pe sub geam la fiecare, din curte în curte. Dacã ieºim de aici înapoi pe drum, ºi ieºim pe

partea cealaltã în sat, mergem pe sub peretele fiecãrei case pe atât: o potecuþã. Cã nu poþi merge nici

cu cãruciorul de butelie printre ele.

Alimentarea cu apã este de asemenea problematicã, în trecut fiind o

singurã fântânã care deservea cele mai multe gospodãrii. Aceastã problemã s-a

remediat în timp, construindu-se prin intermediul unui proiect opt fântâni,

cinci în comunitatea principalã ºi trei în cea secundarã. Comparativ cu zona compactã, majoritarã, în care aceste probleme se

resimt cel mai acut, zona cu cele 15 case este mai bunã din punct de vedere al

utilitãþilor. Situaþia în ceea ce priveºte locuirea nu s-a schimbat foarte mult în

timp. Posibilitatea de a-ºi crea unele condiþii mai bune de locuit în ceea ce

priveºte materialul de construcþii, amenajãri, dotãri în gospodãrie a mers în

paralel cu o deteriorare a spaþiului public, ºi ale serviciilor care deservesc

comunitatea în ansamblu.

Viaþa comunitãþii de romi: familiaCãsãtoria ºi familia ocupã un loc central în viaþa comunitãþii, fiind,

alãturi de meseria de cãldãrar, elemente de expresie identitarã a comunitãþii, ºi

de conservare a specificului acesteia. Legile nescrise sau mersul lucrurilor

dicteazã ca alegerea partenerului sã se facã doar în cadrul neamului de romi

cãldãrari: aºa a lãsat Dumnezeu poruncã, aºa este legea noastrã, nu vrem sã ne stricãm

neamul, nu vrem sã ne facem de ruºine între cãldãrari! Da, deci dacã iau familia mea, cunosc obiceiurile din casa mea, din familia mea. Pai dacã nu-þi

cunosc obiceiurile, nu-þi cunosc nimic, ºtiu eu ce ai tu? În gând? Deci cel mai bine nu am nici o

legãturã cu tine. Te salut, tu mã saluþi ºi salut! Dar aici nu s-au întâmplat cazuri de astea, deci nu

sunt amestecãturi, îi tot rom, acelaºi port, acelaºi obiceiuri.


29

Orice abatere de la „legea” dupã care se realizeazã uniunile familiale ar însemna, conform percepþiilor lor, o deteriorare, fie a individului în cadrul comunitãþii, fie a comunitãþii în ansamblu la nivel extern. Modalitatea în care se realizeazã cãsãtoriile în cadrul neamului de romi cãldãrari relevã prevalenþa comunitãþii în faþa individului. Comunitatea este cea care defineºte în cea mai mare parte destinul indivizilor, prin regulile moºtenite, alegerile individuale fiind aproape inexistente: încã de la vârste fragede copiii învaþã activitãþile tradiþionale, le este ales partenerul de viaþã de cãtre pãrinþi, iar traseul ulterior este acelaºi pentru toþi membrii comunitãþii, cu variaþii foarte mici. Asistãm la un model aproape pur, în care individul este definit de o stare socialã externã lui, care îi predefineºte traseul în ceea ce priveºte ocupaþia, starea materialã, nivelul de educaþie ºi alegerea partenerului de viaþã. Individul ca persoanã conteazã foarte puþin, dovadã ºi faptul cã existã un singur nume care denumeºte întreaga comunitate – Stãnescu – majoritatea dintre bãrbaþi asumându-ºi numele de Stãnescu Gheorghe. În afara acestui mod de a trãi, prescris de comunitate, romii recunosc cã nu ar avea nici un mecanism de adaptare la un alt mod de viaþã. Respingerea oricãror contexte care ar asigura lãrgirea pieþei maritale (ºcoalã, loc de muncã, mutarea în altã localitate) nu pun deocamdatã în pericol obiceiul tradiþional. Aºadar, factorii care ar putea produce modificãri în aceste patternuri culturale ºi sociale (educaþia, mobilitatea ocupaþionalã, profesionalã, geograficã, sau orice schimburi între comunitate ºi exterior) sunt evitaþi cu perseverenþã. Aceeaºi rezistenþã este însã manifestatã ºi la „importul” unor persoane exterioare comunitãþii: acceptarea unui strãin altul decât cel provenit dintr-un neam cunoscut de cãldãrari ar însemna ca cei din Vereºti sã se facã de râs în întreaga naþie de cãldãrari, iar posibilitãþile de adaptare ale „altcuiva” la modul lor de viaþã este privitã cu un scepticism total.

Eu cred cã, în primul rând, ar fi cu ochii pe el, deci nu cã l-ar fugãri, cã l-ar bate sau ... Nu. Dar ar fi pus într-un examen. Deci pus într-un examen, examinat frumos, vãzut ce-l poartã capul lui, ce are în gând, ce vrea sã facã. Pãi vine la mine un ... sã spunem, eu sunt bun prieten amu cu ãºtia care fac ceaune, de la Toflea, da? Dar ei nu au îmbrãcãmintea ca la noi. Dar ei nu sunt cãldãrari. ªi nu sunt cãldãrari. Ei îs ceaunari, îs turnãtori. Da, uite de-acolo vin amu. Dacã eu îs prieten cu el, vine la mine, mã respectã, servim o cafea, mã duc la el, ca prieten, … dar încât sã ne amestecãm ... asta nu!

În afara cãsãtoriilor prin alianþã, prin care intrã câteva fete de cãldãrari pe an în comunitate, în cei aproape 50 de ani de viaþã comunitarã este menþionatã o singurã abatere de la normã: un rom cãldãrar, care a plecat demult din Vereºti ºi s-a cãsãtorit la Timiºoara cu o româncã, el nu mai este considerat însã un membru al comunitãþii. În prezent, ipoteza unor cãsãtorii mixte cu români este la fel de inacceptabilã ca ºi cãsãtoria cu un rom, de altã naþie decât cea de cãldãrar:

Sã se mãrite o fatã de la noi cu un român? Românul român ºi þiganul þigan! Cu român? Ca român? Nu. Nu. Niciodatã. Sã-i placã … tot nu aº da-o! Nu cã nu ar trãi bine, nu e vorba de asta, nu aº da-o cã ea trebuie sã se îmbrace ca la noi. Deci eu nu aº da-o, chiar dacã s-ar pune ºi în vârful picioarelor, ºi-n vârful capului eu nu aº da-o la român. Asta-i legea. Deci noi nu ieºim din comunitate. Dacã o luat-o, sã se ducã cu ea … afarã din comunitate, cu sila. Deci nu, ce spunem cã dacã se intervine ceva între bãieþi, cum a fi, cum îi bãietul lu nea Vasile, da? Îi place de fata mea. ªi ai ajung


30

sã disparã, o sãptãmânã douã, dar sã fugã tinerii, d-apoi io nu am ce sã-i mai fac. Nu se va întâmpla

nimic. Cred cã ar rãmâne împreunã acolo unde au plecat. Dar ceea ce ar fi, ar fi pentru pãrinþi un

pic de pãtare, în cadrul comunitãþii. O ruºine, aºa … O ruºine, da, pãi asta vroiam … Cã le-a

fugit fata ºi încã cu un român. Deci ar fi bine, ºtiþi cum? Deci dacã ar fi dintr-o etnie de romi ºi-ar

fugi îi mai puþinã ruºinea … Dar tocmai cu un român? Deci te-o fãcut fata de nimica, eºti

terminat, atuncia tu nu mai ai obraz!

Orice excepþie, este puternic sancþionatã de comunitate:Uite ce s-o-ntâmplat vara asta. La noi. Erau plecaþi ai noºtri cu corturi. Aºa. La Satu Mare, un

bãiat ºi-a lãsat femeia, ºi s-a dus dupã o ursãriþã, de-asta îmbrãcatã în pantaloni, aºa, de prin

Rãdãuþi. ªtii cât a stat cu ea? Douã zile. Nu ºtiu. Nu s-au înþeles. ªi-o tras înapoi, o venit înapoi,

s-o-ndreptat cãtre femeicã, cãtre cea pe care o avea la început. Tatãl, bãieþii, fraþii lu asta au vrut sã-

l ciomãgeascã ºi sã-l îndrepte un pic, cã nu trebuia sã-ºi batã joc de ea. Nu pentru ei. Pentru ea. Cã

din moment ce-ai luat-o, de ce-þi baþi joc de ea? Eh, ºi cu mare greu, el iarã o venit înapoi. Da io cred

cã tot acolo e tot o patã, deci între ea ºi el, ei stau împreunã acum, dar tot o patã e! Nu mai este

bãgat în samã. Nu. Dar de comunitate e respins. Deci, trãieºte in comunitate, dar ºi-a pierdut

respectul. Stã la pãrinþii lui acolo, dar sã mai discut eu cu el, nu, ãla nu … (lider rom)

Situaþia este inegalã cu privire la bãieþi ºi fete. Dacã în cazul bãieþilor

romi, au fost menþionate situaþii pe parcursul ultimilor zece ani în care aceºtia

sã aibã relaþii pasagere, sau aventuri cu fete românce, referitor la fetele romilor

cãldãrari, situaþia este clarã, nu existã ambiguitãþi: nu au fost niciodatã cu alþi

bãrbaþi decât cei din neamul lor, ºi nici nu vor fi! Situaþia în care o femeie din

etnia romilor cãldãrari sã se îndrepte fie ºi înspre o relaþie pasagerã cu un

român nici nu poate fi pusã în discuþie, aici opiniile fiind fãrã echivoc ºi în cazul

respondenþilor români ºi a celor romi. Evoluþia acestui fenomen social în cadrul comunitãþii a fost marcat de

un moment de schimbare început în anii 1992-1993, odatã cu adoptarea

cultului penticostal, aceasta însemnând ºi trecerea la cãsãtoriile religioase, la

starea civilã ºi la botezul copiilor. Romii cãldãrari au îmbinat practic regulile

noii credinþe cu regulile tradiþionale, astfel încât cãsãtoriile se fac acum ºi în

mod tradiþional ºi dupã prevederile credinþei penticostale. Un alt efect însã al

adoptãrii noilor reguli este creºterea vârstei la cãsãtorie a tinerilor cu

aproximativ doi ani: fetele sunt acum cãsãtorite la 15-16 ani, iar bãieþii la

aproximativ 18 ani. Fie cã este vorba de cãsãtoria în mod tradiþional, fie cã este

cea legalã, ea are aceeaºi însemnãtate pentru comunitate: tinerii nu au altã

alternativã, este modul prin care „neamul merge mai departe”, lipsind cu

desãvârºire situaþii de coabitare, de celibat sau de divorþ în cazul romilor

cãldãrari. Traseul este acelaºi: pãrinþii identificã în cadrul neamului de

cãldãrari partenerii potriviþi pentru propriii copii, urmeazã o negociere în care

pãrinþii ambilor tineri se pun de comun acord, urmând ca, dupã cãsãtoria

organizatã de pãrinþii bãiatului, fata sã se mute în gospodãria socrilor ºi sã

treacã în noua familie.Familia deþine o importanþã majorã în centrul comunitãþii romilor

cãldãrari, ºi îndeosebi familia extinsã. Pãrinþii au un rol hotãrâtor în destinul

copiilor, atât economic, cât ºi social, aceºtia depinzând aproape în totalitate de


31

pãrinþi. Pãrinþii sunt cei care transmit mai departe bãieþilor meseria de

cãldãrari ºi abilitãþile privind treburile gospodãreºti fetelor, alegând ulterior sã

facã alianþe prin cãsãtorii cu familii de acelaºi status economic ºi social. Familia

tânãrã este dependentã apoi din punct de vedere al locuirii de pãrinþi, prea

puþini îºi permit însã sã facã o locuinþã separatã copiilor.

Deci cum ar fi, la noi îi … dacã nu-i dai tu ca pãrinte, el nu poate creºte. Deci sã-l laºi tu, sã

porneascã de la iarba verde, sã se descurce, e greu pentru el, el nu va fi niciodatã un om înstãrit. Mã

înþelegi ce vreau sã zic? (Dar de unul singur, are cum sã reuºeascã fiul dvs.?) Ba da, ba da, dar îi

una sã pleci de la lingura pânã sus ºi una fãrã mãcar o lingurã … Da, deci cum ar fi … nu-l las ca

fiu de-al meu, nu-l las! Bãi, vrei sa-þi facem casã? Te-ajut ºi eu ºi tu munceºti ºi eu ºi facem casã. ªi

se face casã lângã casa tatãlui bineînþeles, dacã am terenu! Dacã am terenu mare, îl aºez ºi pe el

oleacã mai încolo. Dar dacã nu am, îl îngrãdesc acolo lângã mine. Cine-a plecat din pãrinþi mai înstãrit, o mers ºi el mai înstãrit, dar dacã pãrinþii lui o fost lipiþi

pãmântului, el o rãmas tot lipit pãmântului. Cam aºa este, deci dacã nu o avut posibilitatea tata lui

sã-i dea oleacã vânt, un vânt, aºa, sã-i dea oleacã o pornire, sã-l ridicã oleacã ºi sã aibã o cãrãmiduþã

mai groasã, ºtiþi? Acuma tot … Tot pãrinþii hotãrãsc, ºtii din ce cauzã? Nu ºtiþi. Dacã eu îs oleacã mai înstãrit, apoi

eu trebuie sã iau la fata mea unul tot oleacã mai înstãrit. Sau de nivelul meu, cã n-aº putea sã-l

dau, s-o dau la unul care n-are cu ce tulbura apa-n ceaun! ªi eu pot sã fac deosebirea asta, mai

matur, om mare, dar ea la paiºpe ani îi place unu cã-i frumuºel, cã-i albuþ, cã-i cu ochi albaºtri ºi

poate-i lipit de nu mai ºtiu, ºtiþi? ªi dacã s-ar mãrita cu unu mai sãrac ca ea, ar fi corciturã.

Principiul fundamental dupã care funcþioneazã relaþiile de cuplu din

comunitate este întâietatea bãrbatului în faþa femeii. Bãrbatul este cel care ia

deciziile, soþiile având foarte puþin de spus în acest sens. Romii declarã cã femeia

trebuie sã îi dea ascultare bãrbatului, ºi multe comportamente reflectã aceastã

situaþie de inegalitate, chiar de supunere a femeii în faþa bãrbatului: bãrbatul

este cel care intrã primul în casã, iar femeia îi dã respectul la bãrbat, ºi îi dã toatã

dreptatea, aceasta însemnând cã ele nu ies din cuvântul acestuia. Totodatã,

femeile nu au voie sã treacã cu cãldãrile înainte bãrbatului, sau sã îi taie calea în

vreun fel, fie cã este vorba de soþ, fie cã este vorba de socru. Bãrbatul se bucurã aºadar de un statut aparte, iar soþiile acestora

declarã cã este fireascã aceastã stare de lucruri, deoarece el este cel responsabil

de întreþinerea familiei, de adunarea zestrei pentru fete, asigurarea unei

locuinþe bãieþilor ºi deprinderea lor cu meseria de cãldãrar.Femeia este responsabilã de îngrijirea copiilor ºi de treburile

gospodãreºti. Când vine în familia soþului, aceasta trebuie sã facã o impresie

bunã, astfel încât socrii sã fie mulþumiþi de alegerea fãcutã (deoarece uneori

pãrintele fetei primeºte bani sau bunuri consistente pentru fatã). Ulterior,

trebuie sã îºi înveþe la rândul ei fiicele sã gãteascã ºi sã cureþe gospodãrie, sã le

înveþe sã caute în ghioc (tradiþie care însã nu mai este datoratã religiei), sã le

pãzeascã sã nu stea de vorbã cu alþi romi tineri, ºi mai ales sã nu stea de vorbã


32

cu români. Pãrinþii trebuie sã se asigure cã eticheta fiicelor este impecabilã,

condiþie esenþialã pentru a putea gãsi parteneri potriviþi în comunitate. Soþia unui rom cãldãrar nu îºi poate pãrãsi soþul, indiferent de motive,

sau indiferent de comportarea acestuia. Membrii comunitãþii declarã cu

mândrie cã la ei nu existã divorþuri, motiv pentru care nici nu vor sã se amestece

cu alte neamuri. Despãrþirea cuplului, în cazuri extreme, este un motiv de

stigmatizare, în special pentru femei: o femeie vãduvã, sau care a fost pãrãsitã

de soþ (s-a întâmplat un singur caz) nu mai are nici o ºansã de a avea o viaþã

socialã normalã. Ea va avea ºanse scãzute în a-ºi mai gãsi un partener, sau va fi

„alocatã” de cãtre comunitate unui bãrbat care are vreo problemã socialã (ºi-a

pierdut soþia) sau chiar medicalã (are vreun handicap). Situaþii în care femeia

sã îºi pãrãseascã în mod voluntar familia, nu se întâmplã: fie cã vorba de

violenþã domesticã, certuri cu soþul sau cu socrii, sau chiar infidelitãþi ale

soþului, ea trebuie sã accepte aceste situaþii ºi sã rãmânã în familie. Respondentul intervievat din populaþia majoritarã, cel care cunoaºte

cel mai bine situaþia romilor, menþioneazã totodatã cã aceºtia nu au nici o

culturã a relaþiei de cuplu sau a relaþiei sexuale de cuplu. Discuþiile cu medicul

relevã faptul cã aproape 80% dintre femeile care frecventeazã cabinetul

medical au probleme, cele mai multe de frigiditate, datoritã cãsãtoriei la vârste

fragede. Pentru tratamente ginecologice frecventeazã medicul aproximativ 20

de tinere din comunitate, în cazul femeilor adulte în vârstã, nu se pune

problema de a merge la medic.

În schimb, în ceea ce priveºte un numãr de vreo 20 de fete din astea mai tinere, deºi este un subiect

tabu ºi nu ar spune nimãnui, au apelat la metode de contracepþie, dar este un secret absolut, ele nu

ar spune nici la mamã, nici la sorã, nici mãcar ele între ele, cele care totuºi beneficiazã de tratament

nu împãrtãºesc acest secret între ele. Doctoriþa le-a convins, dar în rest nu poate afla nici soþul,

nici soacra ... nimeni altcineva. Probabil cã aceste tinere, le vor spune la rândul lor fetelor lor, când

acestea vor creºte, dar aceasta va mai dura ... însã este un pas bun ...

Situaþia femeii în comunitate a cunoscut puþine schimbãri în timp.

Dacã, în opinia membrilor exteriori comunitãþii, pânã nu demult în trecut,

situaþia acestora era echivalentã cu cea a unor sclave, religia penticostalã a adus

unele îmbunãtãþiri în ceea ce priveºte rolul femeii în comunitate ºi al soþiilor în

relaþia de cuplu. Un exemplu este faptul cã predicatorii au fost aleºi prin vot

democratic, vot la care au participat ºi femeile.

Dar nu existã chestia asta ... dar ei nici când nu erau cãsãtoriþi legal, þiganca nu pleca din casã

indiferent de ce fãcea el. Putea sã o schingiuiascã, nu pleca ... Era o perioadã când femeile erau ceva

mai mult decât sclave. E dur. Mi se pare dur. Dar aºa le vedeam eu de afarã. (reprezentant al

populaþiei majoritare)

Ba da. Dar copii, ce? Noi eram ca copii. Doar nu … Tatã vreau s-o iau pe femeia, fata ceea, nu era

… Tu sã-þi cauþi de treabã, spunea, eu rãspund! Du-te bre, omule, ia-o fã ce vrei, spuneam eu.

Copiii nu erau întrebaþi. Ea îi plãcea de mine, nu-i plãcea, obligatoriu, asculta de pãrinþi … La noi

era ascultare.


33

La noi era ascultare de pãrinþi, exact în comunitate. Deci odatã ce s-a întâmplat sã se cãsãtoreascã

cu ea, cu ea a rãmas. Deci bãtutã, nebãtutã, o fugãrit-o pânã la tac-sãu, o stat o zi, o venit înapoi. La

noi nu-i ca la voi. I-ai tras o palmã, bag divorþul, beþivule, mã duc ºi-mi caut altul! Nu! Te-o legat

Dumnezeu cu ea, cu ea stai! Cãtre noi îi bine, îi bine aºa. Pentru cã aºa-i frumos. La noi poate sã nu

se cunune nici la preot, nici la primãrii, ea tot nu pleacã. Chiar ºi fãrã preot ºi fãrã primãrie … la

noi tot nu se desfac. Deci, mai intervin … deci, mai intervin probleme, cã-s aºa-s familii, sã nu fie

probleme, greu ... sunt în care au sacii cu bani ºi-s probleme. Dar problemele se vor rezolva pe

parcurs! O mânã de pace ºi viaþa merge înainte, de familie? (lider rom)Ei bine, condiþia femeii din comunitate este ca ºi acum 200 de ani. Ea nu are nici un cuvânt de

spus, el poate sã facã orice. Ea nu are voie sã îl pãrãseascã orice ar face el. Doar dacã apare discuþia

ºi scandalul între familii ºi ºi-o ia tatãl înapoi. Tatãl fetei. Dar ea sigur nu mai are viitor dupã

treaba asta. Altã familie nu îºi poate înfiinþa ... sau îºi poate numai dacã o ia tot un þigan, dar

vãduv, sau necãjit care nu a putut sã îºi facã o familie, sau unul care are un handicap psihic sau

care nu l-au agreat alþii. Dar ea nu mai poate face o familie la modul ... s-a întâmplat, i-a murit

bãrbatul ºi ia viaþa de la capãt. Sau a fost o chestie cã s-au despãrþit ºi ea sã ia viaþa de la capãt ... nu

existã aºa ceva!! (reprezentant al populaþiei majoritare)

Ea trebuia sã meargã în urma noastrã ºi eu sã merg cu trei metri înaintea ei. Aºa era un obicei, sã

nu meargã femeia cu mine pe drum. Dacã era vãzutã cu mine eram ruºinea satului. Cã n-avea

voie. Ruºinea satului sau dacã trecea înaintea unui þigan … N-avea voie sã treacã

înaintea ta. N-avea voie sã treacã, deci io stãteam aºa, da? N-avea voie sã-i taie calea. Deci io

trebuia sã mã dau aºa într-o parte sã treacã ea. Ca maºinile. Dãdea dreptul de prioritate.

(lider rom)

Deºi femeia a fãcut un pas în faþã, în opinia oricãrui respondent ipoteza

plecãrii vreunei femei de neam cãldãrar din comunitate, spre populaþia

majoritarã, este absurdã. Una dintre explicaþii se referã ºi la faptul cã soþiile

cãldãrarilor încã sunt îmbrãcate dupã portul tradiþional, cu fustele înflorate,

fapt care nu le-ar permite sã se adapteze într-un alt mediu.O familie obiºnuitã de cãldãrari din Vereºti, are patru - cinci copii.

Datoritã vârstei la care se fac cãsãtoriile, existã numeroase gospodãrii în care

diferenþa de ani între unchi, mãtuºi, nepoþi, nepoate este foarte micã. Dincolo

de media de cinci copii, mai mulþi respondenþi din comunitate, inclusiv femei,

menþioneazã cã a avea prea mulþi copii este o ruºine, deoarece ºtirbeºte din

statutul familiei care trebuie sã cheltuiascã mai mult cu întreþinerea acestora.

Raportul costurilor ºi beneficiilor provenite de pe urma copiilor relevã o

preferinþã pentru bãieþi, deoarece la fatã e cam pagubã, tre sã ai grijã de ea, tre sã îi

duci ceva când n-are, da' la bãieþi, bãieþii þi-aduce când ai îmbãtrânit.Adulþii din comunitate au fãcut ºi unele menþiuni referitoare la

motivele pentru care îºi cãsãtoresc copiii la vârste timpurii: o vârstã înaintatã la

cãsãtorie (peste 18 ani) ar genera ulterior în concepþia lor probleme de

înþelegere în cuplu. Mai mult, cu cât înainteazã în vârstã, cu atât tinerii devin

mai conºtienþi de propriile gusturi, cu atât ar fi mai orientaþi spre propriile

alegeri. Pentru a preveni aceastã situaþie ºi pentru a evita ca aceºtia sã se

îndrãgosteascã de cineva nepotrivit ca statut sau ca avere în comunitate,

alegerea este fãcutã din vreme de pãrinþi, iar tinerii nu îºi pun problema mai


34

târziu cã destinul lor ar putea fi altul, decât cel prestabilit în acest mod.

Mai 'nainte era mai în vârstã cu mãritatul, acuma s-au mai mãritat mai tinerele, ca sã nu pierdem

tradiþia asta, ºtii, cã la noi dacã stã o fatã 20 de ani sau 22 sau 23 nemãritatã sau flãcãu neînsurat,

se-ndrãgostesc unul de la altul, aºa-n aiurea, aºa, cum se spune ºi când se cãsãtoresc nu mai au

aceeaºi iubire, nu mai au aceeaºi avere, nu mai au acea casã, nu mai au acelaºi pat. Aºa, dacã te-ai

cãsãtorit oleacã mai tinerel cu drãguþa dumitale sau cu drãguþul dumitale, eºti de la-nceput, eºti

binevenit pe lumea asta. Da, nu mai sunt probleme mai târziu. Cã la noi nu-i aºa. Dacã te-ai

cãsãtorit cu una, sã te divorþezi sau sã se mai … e mare … Nu se poate. (bulibaºã)

Viaþa comunitãþii de romi: educaþiaCapitalul educaþional al comunitãþii este destul de limitat, în special cel

al populaþiei de genul feminin: un singur adult din comunitate are opt clase

absolvite, ºi nici o femeie adultã nu a fãcut mai mult de douã clase. Problema

ºcolarizãrii romilor cãldãrari s-a pus abia dupã stabilirea acestora ºi înfiinþarea

comunitãþii. În perioada de dupã 1960, obligativitatea frecventãrii ºcolii a fãcut

parte din politica de asimilare etnicã, copiii romi fiind forþaþi sã se înscrie la

ºcoalã. Ulterior însã, abandonul ºcolar era de 100%, înaintea absolvirii unui an

de ºcoalã, situaþie care s-a schimbat puþin în timp. Impedimentele legate de

frecventarea ºcolii au vizat cel mai adesea activitãþile comunitare: practicarea

semi-nomadismului în scopul vinderii cazanelor ºi implicarea fetelor în

activitãþile gospodãreºti încã de la vârsta de ºase - ºapte ani. Mai mult, existã ºi

o reticenþã de ordin valoric faþã de educaþie: a face ºcoalã, în special în cazul

fetelor, este o ruºine. Experienþele de pânã acum legate de ºcolarizarea copiilor

nu s-au soldat cu foarte mari succese, aceºtia nereuºind sã þinã pasul cu colegii

români în ceea ce priveºte cunoaºterea limbii române. Perioada de dupã revoluþie, ºi mai ales cea din ultimii ºapte ani, a

produs unele schimbãri. Dacã pe vremea comunismului romii îºi trimiteau

copiii la ºcoalã pentru a primi cota de zahãr ºi ulei, dupã 1990 a fost un alt pas

înainte datoritã faptului cã aveau nevoie de permise de conducere. Studiul

Bibliei în cadrul adunãrilor religioase a creat o altã motivaþie de a învãþa sã scrie

ºi sã citeascã. În prezent, adulþii din comunitate considerã cã beneficiile ºcolii

sunt considerabile, datoritã interacþiunii tot mai frecvente cu diverse instituþii

(autoritãþi locale, medic, magazine).

Nu ºtiu ce sã rãspund la întrebarea asta, dar cred cã nu se va face schimbarea asta cu fetele. ªtiþi de

ce? Pentru cã uite care-i treaba, cã iar îi deosebire grea între fete. Noi copiii, ne dãm la ºcoalã

bãieþii, ºi pe fetele nu. Nu ºtiu. Deci aºa o fost o prostie a pãrinþilor noºtri. Pãi acuma noi le dãm.

Din nouãzeci încoace, din nouãzeci încoace a început sã se schimbe ceva în comunitatea noastrã

spre mai bine. Uite, avem cã am ieºit ca mediator la ºcoalã. Avem fete în clasa a cincea, în clasa a

patra, fete, bãieþi. Una-n a ºaptea ... au terminat douã fete din comunitate a opta ...

Deci ºtii care era rolul la pãrinþi? Bã, tu eºti fatã, tu trebe sã faci de mâncare, nu ruºine, nu.

Pãrintele vroia sã profite de copila asta, s-o punã la muncã. Nu, gata, are ºase ani, tu trebuie sã

mãturi, sã-ndrepþi cearceaful, sã faci mãmãligã cã io n-am timp, sã gãsesc casa pusã în rânduialã.

Deci io cu femeia mergeam în sat, ºi la mine, în lipsa mea, rãmânea fata. Eh, dar când veneam


35

de-acolo, gãseam totul la locul lor. Eh, ºi aici era treaba. Da, activitãþi în gospodãrie ºtii? Dar c-un

bãiat, nu mai ai ce cere la bãiat. ªi ea trebuia sã se pregãteascã ... bine, dacã bãiatul are ºase ani n-ai

ce-i cere, dar dacã e fatã, are ºase ani, o pui sã-þi facã mãmãligã. El are ºase ani, pe el îl trimit la

ºcoalã. Aºa, ºi pe ea o pui sã facã mãmãligã, cã la doiºpe, când se mãritã, sã ºtie ... La doiºpe, treiºpe

ani trebuie sã ºtie toatã treaba sã ducã rânduiala cãsii … aºa se gândea la noi. Aici o fost treaba lor.

Trebuie sã ºtie sã facã mãmãligã, sã aducã apã, sã coasã, sã deie cu ghiocul, sã deie cu cãrþi. Trebuie

sa ºtie sã coasã, sã spele sã ghiceascã. Cu mãturatul, cu curãþenia. Era treaba ei de femeie în

comunitate. Da, da, deci cum ar fi, la opt ani, nouã ani ducea rolul unei mame mari. A unei femei.

Creºtea pe fraþii mai mici. Avea grijã de ãºtia mai mici.

Situaþia este în continuare mai problematicã pentru fetele din

comunitate. Deºi în prezent sunt 15 copii romi care au ajuns în ciclul gimnaziu,

doar trei sunt fete, ºi, în cazul lor, este puþin probabil cã vor termina opt clase.

Cãsãtoria este un factor care încheie în mod categoric traseul educaþional al

oricãrui copil, indiferent în ce clasã a ajuns: tinerii cãsãtoriþi trebuie sã îºi asume

rolurile familiale, fãrã excepþie, bãrbatul sã munceascã ºi sã întreþinã familia,

iar fata sã se ocupe de gospodãrie, context în care frecventarea ºcolii nu mai este

posibilã, dar nici doritã în mod deosebit.

Dupã ce s-a mãritat nu mai poate face ºcoalã. A pierdut tot dreptul. Dar ºtiþi cazul ãsta de anu'

trecut, cu fata ceea de, studenta aia, nu,? Nu, deci era o elevã ... Care învãþa foarte bine ... Din romi

cãldãrari, avea vreo ºaisprezece ani, era elevã de liceu, ºi pãrinþii o ajuns la concluzia s-o

cãsãtoreascã. ªi ea ... Ea vroia sã continue ºcoala ºi s-o sinucis, s-a spânzurat. Era de undeva ...

Din partea vestului ... Nu, nu, nu, erau niºte cãldãrari din zona Mureºului.

Un exemplu sugestiv este reprezentat de cele douã fetiþe care au fãcut

opt clase (singurele din comunitate) deoarece au fost date devreme la Casa

Copilului, pãrinþii neputându-ºi permite sã le creascã. În cadrul acestei

instituþii, fetele au absolvit opt clase, însã, ulterior, au fost readuse de cãtre

pãrinþi în comunitate ºi îmbrãcate în portul cãldãrarilor. Aceste fetiþe au acum

ºansa (datoritã faptului cã sunt singurele care au opt clase) sã devinã mediatori

sanitari în comunitate dacã urmeazã un curs de perfecþionare. Pãrinþii nu sunt

de acord, considerând cã ar fi o ruºine pentru ei ºi pentru fete un asemenea

traseu. ªi în acest caz comunitatea ºi regulile ei sunt pe primul plan, iar

educaþia, în contextul acestor reguli nu reprezintã o formã de capital, ci

dimpotrivã este considerat un impediment, o ruºine, un dezavantaj, o abatere

de la normã. Situaþia acestora este acum cu atât mai dificilã: ele nu pot continua

sã se dezvolte în afara comunitãþii, iar în interiorul comunitãþii ele sunt deja

într-un fel stigmatizate, datoritã faptului cã au fãcut ºcoalã ºi au stat printre

români. Aceste aspecte, asociate cu vârsta lor consideratã înaintatã deja, le

reduce ºansele de a se cãsãtori: ele nu vor fi cãutate pentru mãritiº. Educaþia

creeazã o deschidere care nu este vãzutã cu ochi buni în comunitate. În prezent,

sunt aºadar trei cazuri de membri ai comunitãþii care au absolvit opt clase,

fiecare având ºansa de a ieºi ºi a face altceva decât activitãþile tradiþionale: cele

douã fetiþe pot fi mediatori sanitari, iar liderul rom de 33 de ani are ºansa de a


36

ajunge mediator ºcolar. Aceste persoane au ajuns cel mai departe, comparativ

cu drumul de pânã acum al comunitãþii, ºi sunt undeva la graniþã: deºi ºansele

sunt mici, rãmâne de vãzut dacã vor fi concretizate aceste oportunitãþi sau dacã

tradiþia va fi mai puternicã ºi în aceste cazuri.

Sunt aici douã fete care au crescut, deci de ce au ajuns ele pânã-ntr-a opta? Pentru cã au crescut la

internat. Tatãl avea posibilitãþi ... n-avea posibilitãþi, era puþin mai, na, mai greu de trãit, mai erau

mai mulþi copii, s-o fost nãscut doi geameni, geamene nu? Geamene ºi le-o dat la internat. O

crescut la stat pânã la ºapte ani ºi o plecat la ºcoala specialã, ºi-au ajuns pânã-ntr-a opta. Când au

terminat a opta, ºcoala specialã, o chemat pãrinþii: Bãi, ia-i înapoi, cã dacã nu, vor rãmâne, ãsta ...

ªi ãsta o zis de ce, io mi-i iau înapoi. Dar vezi odatã luându-i înapoi, el n-a ºtiut sã le poatã dã din

nou un pas, sã le dea drumul. ªi vara asta am primit ºi nea Vasile ºi eu, un telefon: Bãi, avem nevoie

de douã fete ca mediatoare pentru Vereºti sanitare ºi ... dar sã aibã opt clase. ªi mergeau la un curs

nu ºtiu cât de-un ºase luni, un an de zile la curs ºi-aveau servici ºi-o garsonierã ºi totul. ªi când am

apelat la ãsta: Bã, dã drumu la copii, la fete. El: nu mai, cã am îmbrãcat þigãneºte cã am îmbrãcat cu

bulendre, io de-abia am aruncat pantalonii de pe ei, cã-s fete mari, ca ... el de-abia le-a schimbat!

Parcã pentru mine a fost oroare când am auzit! (lider rom)

Nu. Nu le-a mai întrebat nimeni pe fete. Altã chestie ce se întâmplã cu ele. Ele au cred cã vreo

optsprezece ani ... Au ºaiºpe, ºapteºpe ani. Îs mai în vârstã. Pãi am impresia cã ele nu vor fi cãutate

îndatã sã se mãrite. Din cauzã ca au crescut la internat. Cã n-au crescut în comunitate. ªtii? ªi

mulþi gândesc cã sunt cu dilimã, cum ar fi cu probleme. Dar nu, fetele sunt bine, sãnãtoase, îs

cuminþi, au învãþat carte ... Pãi asta e problema amu, deci nimeni nu s-ar îndrepta spre ele. Deci

un pãrinte ... Dacã ar veni un român la douã ... Nu le-ar da. Dar nici þigani nu prea îºi gãsesc. Deci

le-ar sacrifica cum ar veni ... (lider rom)

Sunt notabile douã evenimente care denotã schimbarea atitudinii

romilor cãldãrari faþã de beneficiile educaþiei: una dintre iniþiative, menitã sã

elimine problemele de adaptare ale copiilor romi în ºcoala populaþiei

majoritare, a fost aceea de improviza o ºcoalã în comunitate, la un domiciliu

privat, unde un cadru didactic angajat vine zilnic pentru instrui copiii. Un alt

proiect a fost ªcoala pentru Adulþi, iniþiat de Inspectoratul ªcolar. Deºi iniþial a

existat receptivitate pentru romii cãldãrari adulþi, care doreau sã înveþe sã scrie

ºi sã citeascã în sistem modular, proiectul a fost ulterior abandonat: adulþii s-au

plâns cã se predau doar lucruri generale ºi au fost constrânºi ºi de programul

lor de vânzare a cazanelor, ca atare, au abandonat. Schimbãrile de-a lungul timpului cu privire la educaþie sunt puþine,

însã romii încep sã considere din ce în ce mai mult ºcoala ca fiind necesarã în

viaþã. Pânã acum se considera cã ºcoala nu are nici un beneficiu pentru

comunitate. În prezent, percepþiile s-au schimbat pânã la urmãtorul nivel,

acela de a considera educaþia un atu pentru o reuºitã mai bunã în interiorul

comunitãþii (sunt dispuºi sã înveþe pentru a-ºi face meseria de cãldãrar mai

bine, pentru a putea conduce ºi a avea vânzãri mai bune, pentru a putea citi

Biblia în cadrul adunãrilor bisericeºti, pentru a se descurca la magazin).

Rãmâne de vãzut când ºi în ce contexte educaþia va reprezenta pentru romii


37

cãldãrari o oportunitate de a se adapta în exteriorul comunitãþii din care fac

parte.

Viaþa comunitãþii de romi: economiaOpiniile cu privire la nivelul de trai al cãldãrarilor sunt contradictorii.

Conform unor pãreri ale reprezentanþilor populaþiei majoritare existã o

tendinþã a romilor de a se victimiza faþã de oricine se intereseazã de problemele

lor. Din observaþiile aceloraºi membri exteriori comunitãþii, consumul ºi

cheltuielile lunare ale unei familii medii de romi cãldãrari (de aproximativ opt

persoane) ajunge la aproximativ la 400 sau 500 de RON pe sãptãmânã.

Ei trãiesc momentul, iar de trãit trãiesc foarte bine ... de exemplu, ei consumã mai mult decât

consum eu, ºi eu pot spune cã am ... mã simt bine cum trãiesc ºi nu renunþ la un concediu sau la o

plimbare sau la o excursie ... dar totuºi nu îmi pot permite sã consum cât consumã ei. Cum se

apropie perioada asta de iarnã, cumpãrã fiecare familie câte vreo 2 porci, fiecare la vreo 100 ºi ceva

de kilograme. Fac preparate foarte bune, afumãturi, au reþetele lor. Apropo de nunþi, ei nu fac

nimic pregãtit la nunþi. Ei taie vreo 5 porci graºi, iar carnea crudã este împãrþitã la nuntaºi, la cei

care sunt veniþi, cam câte douã sau trei kg.

Romii sunt nevoiþi sã cumpere tot ceea ce consumã, deoarece nimeni

din comunitate nu are teren agricol. Au fost identificate urmãtoarele surse de

venit: aproximativ 200 de persoane beneficiazã de venit minim garantat, alte

câteva persoane din rândul celor mai vârstnici care au fost deportaþi la Bug,

beneficiazã de asemenea de pensii de aproximativ 500 RON, din partea statului

german. Din partea statului român au fost oferite de asemenea unele

despãgubiri în bani pentru aurul cãldãrarilor confiscat la Bug.În afara muncilor ocazionale cu ziua, practicate de nevestele

cãldãrarilor, toate resursele materiale ale comunitãþii sunt legate de meseria

tradiþionalã de cãldãrar, care constituie centrul activitãþilor economice ale

romilor din Vereºti. Prin prelucrarea tablei ºi fierului la rece, aceºtia fac vase

pentru mâncare, cazane, gãleþi, cãldãri pentru apã, sobe, burlane pentru sobele

de fum, cãzi. Perioada de dupã revoluþie a oferit oportunitatea de a obþine fier

vechi prin lichidarea vechilor fabrici. Meseria tradiþionalã, la care s-a alãturat

comerþul cu fier vechi de dupã 1990, au asigurat dezvoltarea comunitãþii ºi a

fost transmisã din tatã în fiu: copiii învaþã de la nouã sau de la zece ani sã batã

fierul, ajungând ca, la 14-15 ani sã se descurce singur cu prelucrarea ºi

valorificarea produselor. La 16 ani, deja bãieþii au capacitatea de a-ºi întreþine

familia migrând sezonier pentru a-ºi vinde produsele, iar fetele de a gestiona o

întreagã gospodãrie. Nu sunt ºi nu au fost angajaþi proveniþi din comunitate: romii afirmã cã

nici nu ar putea sã se întreþinã dintr-un venit de salariat, deoarece orice bãrbat

din comunitate ar putea fi angajat doar ca muncitor necalificat, iar veniturile ar

fi insuficiente. În privinþa femeilor nu se pune problema de a se angaja,

deoarece, începând cu 15 ani, principala lor activitate este aceea de a creºte

copiii. Deºi au fost câþiva tineri care au plecat sã munceascã sezonier în Grecia


38

(pentru trei luni), nu au fost cazuri de emigrãri din comunitate. Este apreciatã ºi recunoscutã ºi în populaþia majoritarã atitudinea

cãldãrarilor faþã de muncã ºi responsabilitatea cu care îºi practicã meseria.

Existã îngrijorãri însã cu privire la viitorul acestei meserii, la cererea care va mai

exista pe piaþã, ºi la capacitatea ei de a asigura resursele pentru o întreagã

comunitate. Dacã înainte romii îºi valorificau produsele ºi prin Ardeal, în

prezent, merg doar prin zona Botoºani ºi puþin prin Iaºi. În acelaºi timp, cautã

sã se adapteze noilor realitãþi în care vor reuºi mai greu sã valorifice produsele

din tablã. Deja existã însã orientãri spre a face alte lucrãri, de fier forjat, utilizate

în construcþii. Aurul este modalitatea tradiþionalã de stocare a resurselor din

comunitate ºi de transmitere a averii generaþiilor urmãtoare: aurul ãsta era o

avere la noi, aºa cum are omu' pãmânt la voi, cum are omu' maºinã, cum are de-alea sã

deie zestre la o fatã, aºa e salba asta la noi, aurul. Maºinile pe care le posedã sau banii

obþinuþi din vânzãri, totul este transformat în aur pentru a le transmite copiilor.

Relaþiile din interiorul comunitãþiiRelaþiile din interiorul comunitãþii sunt configurate în primul rând de

relaþiile de rudenie, neamurile fiind cele care separã numãrul mare de Stãneºti

din Hancea. Comportamente de întrajutorare au loc cel mai adesea în cadrul

familiei extinse, inclusiv mersul cu cazane prin sate se face tot pe neamuri, care

au alocate zone în care îºi fac de obicei vânzãrile. Neamul porneºte de obicei de

la un cuplu în vârstã cu o condiþie mai bunã, la care se adaugã fraþii ºi surorile,

precum ºi familiile fiilor. Fiicele, odatã cãsãtorite, fac parte din neamul soþului.

Relaþiile între membrii comunitãþii mai sunt însã structurate ºi de statusul

social: cei care au bani nu discutã cu cel care nu are, iar în cazul cãsãtoriilor se

cautã alianþe cu familii de acelaºi nivel, care sã aibã bani ºi care sã aibã putere. Prin

aceste alianþe, neamurile îºi consolideazã puterea ºi statusul din comunitate,

iar conflictele sunt evitate tocmai datoritã faptului cã înþelegerile între cei de

aceeaºi condiþie social economicã se rezolvã amiabil. Religia penticostalã a

accentuat armonia comunitarã, romii devenind mai paºnici: deºi s-au redus

evenimentele culturale tradiþionale, beneficiul a ameliorat în multe cazuri

relaþiile de cuplu ºi atitudinea bãrbaþilor faþã de soþii. În ceea ce priveºte forma de organizare a comunitãþii, vorbim din nou

de tradiþie ºi religie. Existã bulibaºa, al cãrui rol este în principal reprezentarea

romilor în faþa autoritãþilor, sau reglementarea probleme interne care apar.

Fiind urmaºul fostului bulibaºã al cãldãrarilor, al celui deportat la Bug care a

revenit ulterior ºi a avut o contribuþie importantã în înfiinþarea comunitãþii de

la Vereºti, actualul conducãtor se bucurã de respect mai ales în rândul celor mai

vârstnici din comunitate. Cu toate cã respectã tradiþia, impactul pe care l-a avut

religia în rândul comunitãþii este considerabil, ºi acum ei nu mai ies din litera ºi

cuvântul religiei.


39

Religia a generat însã ºi o nouã formã de organizare a comunitãþii, care

a trebuit sã aleagã prin alegeri democratice, (votul adulþilor, inclusiv al

femeilor) predicatori, administrator, diacon. Deºi aceste evenimente au dus la

identificarea altor lideri comunitari, a cãror carismã au crescut în timp,

bulibaºa nu considerã cã este vreun conflict de autoritate între cele douã forme

de organizare. Realitatea aratã cã, în ciuda îmbinãrii amiabile a celor douã

valori, în cazurile în care prevederile erau diferite, renunþarea s-a fãcut la

tradiþie: s-au fãcut modificãri în portul tradiþional iar femeile care umblau cu

monezi în cozi, cu ghioc, au renunþat la acestea, deoarece religia nu le dã voie ºi

pastorul le-a spus cã nu aveau voie împodobiþi, cã podoaba e un pãcat.

Relaþia cu populaþia majoritarãPerioada înainte de 1989 a însemnat pentru romii cãldãrari, conform

relatãrilor acestora, un conflict permanent cu organele de poliþie care îi

urmãreau pentru a le confisca aurul. Deseori erau urmãriþi, adunaþi ºi bãtuþi

pentru a li se confisca ceea ce au adunat din vânzarea cazanelor. Cei mai în

vârstnici îºi amintesc cã mergeau în sat pe furiº, cu fricã, ºi nu frecventau

biserica sau nu dãdeau copiii la ºcoalã tocmai datoritã acestor mãsuri de

opresiune: dacã duceam un copil d-ãsta de 14-15 ani la ºcoalã îl lua poliþia: “cât aur are

tata? Cât aur are mama?” Nu au fost însã menþionate conflicte cu populaþia majoritarã nici

înainte de revoluþie ºi nici dupã 1990, dar nici relaþii de colaborare. Conform

opiniilor exprimate, este vorba de douã grupuri care au trãit întotdeauna

separat, fãrã interacþiuni sociale, dupã reguli bine stabilite: romii nu participã

la activitãþi sau evenimente ale romanilor, iar românii nu participã la cele ale

romilor. Rare sunt ºi interacþiunile de ordin economic, cum sunt vânzarea

cazanelor în sat sau implicarea femeilor cãldãrãriþe în munci agricole la

români. Comunitatea de romi este solidã ºi din acest punct de vedere al

relaþiilor cu ceilalþi: romii sunt mai uniþi între ei decât ar fi oricare faþã de un

român, chiar ºi vecin. Relaþiile dintre un rom ºi român vecin nu sunt similare

unei relaþii de vecinãtate din acelaºi neam: membrii celor douã comunitãþi,

majoritare ºi minoritare, nu se viziteazã, nu se împrumutã, nu au activitãþi

comune de nici un fel, reticenþa fiind manifestatã de ambele pãrþi. Fie cã este

vorba de adulþi, bãrbaþi sau femei, tineri sau copii, nu este menþionatã nici o

relaþie de prietenie sau o relaþie care sã se abatã de la regulile nescrise care au

separat permanent cele douã comunitãþi.

Deci fetelor le este interzis în mod clar de a stabili orice relaþie în afara comunitãþii, nici mãcar de

prietenie: este o dezonoare pentru fata romã sã afle þiganul cã ea a vorbit cu un român,

mai ales cu un bãrbat, ea nu poate face aºa ceva, cã atunci ea îºi pierde toatã onoarea în

þigãnime, nici nu o mai ia nimeni de nevastã. Este un rãzboi total în chestia asta. În ceea

ce o priveºte pe fata þigancã, ea deja de la 16 ani este fatã bãtrânã, viitorul ei este ºtirbit,

dacã nu este încã cãsãtoritã. Dacã mai face ºi ºcoalã este compromisã total. Sau dacã a

mai discutat ºi a fost câþiva ani la ºcoalã ºi a mai stat în bancã ºi cu un român, deja

valoarea ei în ºatrã este aproape de zero.


40

Singurele interacþiuni, rare ºi acestea, sunt vizitele romilor la autoritãþi

pentru venitul minim garantat ºi cele la dispensarul medical. Deºi nu a fost

vorba de situaþii de infracþionalitate, românii, dar ºi soþiile romilor,

menþioneazã faptul cã, înainte de a adera la cultul penticostal mulþi dintre

adulþii bãrbaþi obiºnuiau sã consume alcool, iar pe drumul de acces înspre

comunitate era o permanentã hãrmãlaie, beþivi, ºi oameni care vorbesc foarte tare

(este un defect al lor, acela de a vorbi tare, deoarece dacã bat toatã ziua cu ciocanul, ca sã

se înþeleagã vorbesc tare). Religia, prin noile reguli care interzic consumul de

alcool ºi petrecerile, i-a disciplinat în bunã mãsurã, astfel încât climatul din

comunitate este mult mai liniºtit.

Interacþiunea în afara comunitãþiDacã interacþiunile cu populaþia majoritarã din sat sunt atât de reduse,

relaþiile cu alte comunitãþi se reduc de asemenea la schimburile economice:

vânzarea cazanelor în alte sate sau oraºe pentru bani, pentru bunuri sau

alimente. Mai frecvente sunt interacþiunile sociale cu neamurile de cãldãrari

din alte localitãþi, însã relaþionarea are loc doar cu rudele prin alianþã, care

participã ocazional, de câteva ori pe an, la evenimente sociale importante din

viaþa cãldãrarilor de la Vereºti. Comunitatea din Hancea mai este vizitatã în

cadrul adunãrilor bisericeºti, de cãtre alþi predicatori, iar predicatorii locali

merg la rândul lor ºi în alte pãrþi pentru a contribui la convertirea altor cãldãrari

la cultul penticostal.

Problemele comunitãþii ºi interacþiunea cu autoritãþile localeDeºi numãrul membrilor comunitãþii de romi este considerabil

raportat la restul populaþiei majoritare, aceºtia nu beneficiazã încã de

reprezentare în cadrul autoritãþilor locale. La ultimele alegeri au fost însã doar

la douã voturi distanþã de a avea un reprezentant în Consiliul Local. Nici

membrii obiºnuiþi ai comunitãþii, nici liderii acesteia nu manifestã însã interes

pentru problemele de ordin politic sau pentru contribuþia la administrarea

comunei dimpotrivã, ei preferã sã trãiascã în continuare separat ºi sã îºi rezolve

problemele în interiorul comunitãþii. Ei s-au obiºnuit astfel sã trãiascã în afara

obligaþiilor instituþionale de orice fel, iar instituþiile sau reprezentanþii acestora

s-au obiºnuit sã le ignore problemele, situaþie motivatã prin faptul cã

majoritatea nu au acte de proprietate pe case. Conform reprezentantului

primãriei, romii nu sunt actualmente marginalizaþi sau discriminaþi în nici un

fel, fiind vorba de o auto-marginalizare a întregii comunitãþi ºi de o

imposibilitate de a-i responsabiliza pe aceºtia chiar ºi când este vorba de

propriul lor interes. Conform aceloraºi opinii, romii nu îºi respectã cel mai

adesea obligaþiile minime în raport cu instituþiile private sau de stat: nu aduc

nici actele pe care le au, nu îºi plãtesc facturile de telefonie mobilã, toþi abonaþii

din comunitate fiind pe lista rãu platnicilor la companiile de telefonie mobilã,

nu frecventeazã ºcoala, refuzã sã plãteascã taxe pentru bunurile pe care le au.

Sintetic, aceºtia fac un efort de a respecta regulile sau prevederile legislative


41

doar când este vorba de un câºtig imediat, un exemplu în acest sens fiind

iniþiativa multor cupluri din comunitate de a-ºi legaliza cãsãtoriile la starea

civilã doar dupã ce au aflat cã statul acordã 200 de euro celor proaspãt cãsãtoriþi

(este cazul inclusiv al cuplurilor vârstnice care au mers la Primãrie în 2006,

pentru a spune da, la vârsta de 80 de ani). Situaþia este diferitã însã în perioada campaniilor electorale, când

romii constituie un capital electoral important, pentru oricare dintre candidaþi.

În aceste perioade, uliþa de acces înspre comunitate mai este pietruitã, ºi se

manifestã o receptivitate mai ridicatã faþã de nevoile romilor. Conform unora

dintre opinii însã, cei mai mulþi se folosesc de ei, iar „ajutorul” acordat nu este

unul pe termen lung, care sã rezolve cu adevãrat problemele comunitare.

O campanie electoralã fãcutã aici ... dacã vine candidatul ºi dã douã butelii de vin ºi un porc, merg

toþi ºi îl voteazã, dacã nu le dã nimic, nu merg. ªi, vã daþi seama, e vorba de 400 de voturi care, la o

comunã, se cunoaºte. Un procent destul de mare, dacã vã gândiþi cã primarul a ieºit la Vereºti cu

900 ºi ceva de voturi, ºi þiganii au 100% la vot, iar românii s-au prezentat la vot doar 30 % ... ªi

practic, sunt dirijaþi (romii). Este o masã de manevrã. Dar dupã alegeri nu mai are nimeni treabã

cu ei.

Un exemplu relevant îl reprezintã construirea majoritãþii caselor din

comunitate fãrã autorizaþie, situaþie toleratã sistematic de reprezentanþii

autoritãþilor locale în schimbul voturilor, fapt care a dus la supraaglomerarea

din prezent. Problemele actuale ale comunitãþii derivã în principal din lipsa

actelor de proprietate pe case ºi terenuri. Supraaglomerarea ºi lipsa oricãror

criterii de spaþialitate în construirea caselor face aproape imposibilã

introducerea utilitãþilor sau construirea drumurilor. Introducerea gazului este

de asemenea posibilã doar la casele de lângã uliþã. În ceea ce priveºte actele de

proprietate, sunt doar evidenþe începând din 1987 încoace, dar vechile acte de

vânzare-cumpãrare nu le mai deþin actualii proprietari. În ansamblu, se

remarcã faptul cã, în raport cu nevoile comunitãþii ºi cu necesitatea de

remediere a problemelor romilor din Vereºti s-a fãcut foarte puþin pânã la ora

actualã.

SintezãComunitatea romilor cãldãrari din Vereºti este una bine delimitatã ca

entitate, valori, stil de viaþã ºi chiar poziþie geograficã. Principiile de

funcþionare ale acesteia au fost bine stabilite ºi pãstrate în timp, din perioada

modului de viaþã nomad ºi pânã în ziua de azi, când observãm acelaºi port,

aceleaºi îndeletniciri, aceleaºi reguli sociale. Caracteristica cea mai pregnantã,

care poate fi observatã în toate aspectele vieþii sociale, este omogenitatea: nu

sunt abateri de la regulã, nu sunt abateri de la ceea ce stabileºte sau a stabilit

comunitatea, nu existã alegeri individuale, ci doar trasee bine stabilite dupã

tiparul comunitar. Impresia cercetãtorului extern poate fi rezumatã astfel: când

vorbeºti cu un individ ai impresia cã vorbeºti cu întreaga comunitate!


42

Ocupaþia, cãsãtoriile, familia, relaþiile din comunitate nu fac decât sã

reproducã aproape în totalitate, ºi fãrã interferenþe exterioare, modele de viaþã

stabilite odatã cu înfiinþarea comunitãþii. În cei 100 de ani, de când romii

cãldãrari s-au dezrobit, nu s-au reuºit mulþi paºi în direcþia schimbãrii.

Aderarea lor la cultul penticostal în 1994 a produs la Vereºti schimbãri de

mentalitate care nu s-au reuºit într-o perioadã de peste 50 de ani de vecinãtate

cu o populaþie majoritarã. În prezent, sunt douã sisteme valorice la care

comunitatea se raporteazã: tradiþia (legile bãtrâneºti) ºi religia penticostalã.

Cea din urmã tinde sã acapareze tot mai mult teren, ºi sã se bucure de tot mai

multã legitimitate în rândul membrilor comunitãþii, existând tot mai multe

situaþii în care aceºtia ascultã de noile reguli, în detrimentul celor tradiþionale.

Oamenii• M.I.

M.I. are 88 de ani, este fost deportat la Bug ºi unul dintre cei mai

vârstnici membri ai comunitãþii parcurgând toate etapele importante ale

dezvoltãrii acesteia. S-a cãsãtorit lângã Târgu Frumos, înainte sã ajungã la

Vereºti, apoi, în 1962 a fost printre reprezentanþii celor 10 familii care au primit

250 mp de la Consiliul Local pentru a-ºi face casã ºi a se stabili în aceastã

comunã. În prezent, trãieºte în casa construitã în 1962, împreunã cu soþia sa. A

avut cinci copii, doi bãieþi ºi trei fete; iar pe bãieþi a fost nevoit sã îi dea la ºcoalã

din cauza lui Ceauºescu, unul a fãcut douã clase, altul trei clase. Dintre cei cinci

fraþi, trei au murit ºi doi au supravieþuit experienþei de la Bug, locuind acum la

Vereºti împreunã cu M.I. În prezent trãieºte tot din meseria de cãldãrar, dar ºi

din pensia primitã de la statul german pentru anii petrecuþi la Bug. Nu a fãcut

niciodatã ºcoalã. Este recomandat de cãtre ceilalþi membrii ai comunitãþii ca

având una dintre cele mai largi experienþe de viaþã din comunitate.

Copilãria. Perioada copilãriei a însemnat pentru cei mai vârstnici din

comunitate migrarea continuã cu corturile dintr-un sat în altul, în ºatre de

maxim 10 familii. M.I. povesteºte cã a locuit ºi a umblat cu familia în corturi,

înainte de 1942, pe întregul mal al Prutului, împreunã cu pãrinþii ºi cei cinci

fraþi. Deºi nu poate afirma cu siguranþã unde s-a nãscut, crede cã a fost undeva

în zona Bârlad, judeþul Vaslui. Conform relatãrilor referitoare la perioada de

atunci, ºatrele aveau zone stabilite prin care se deplasau pentru a vinde cazane,

însã cele mai multe dintre familii trãiau fãrã resurse suficiente. Pentru cei care

au copilãrit înainte de 1960, este dificil sã spunã unde au locuit, deoarece în nici

unul din locurile prin care treceau nu stãteau mai mult de trei luni. Sunt vii însã

amintirile legate de deportarea la Bug, locul ales de cãtre reprezentanþii

regimului pentru a expulza romii: experienþa deportãrii începe cu marºul spre

comuna Pãuneºti din Bãrãgan unde s-au adunat toate familiile de romi, fiind

înregistraþi, preluaþi de cãtre autoritãþi ºi escortaþi, predaþi „din lichele în lichele”

(de la unele autoritãþi la altele). Drumul pânã în lagãr, despãrþirea de restul


43

familiei, condiþiile vitrege în care au trãit aproape trei ani de zile, copiii care au murit în lagãr deoarece cãdeau bordeiele de pãmânt pe ei, drumul de întoarcere de ºase luni spre Moldova parcurs pe jos, sunt întâmplãri povestite cu amãrãciune de M.I. care caracterizeazã anii petrecuþi la Bug ca o grea încercare pentru întregul neam de romi.

Da, de soldaþi nemþi ºi de soldaþi români. Foarte rãu s-au purtat cu noi. Un copil de þigan s-a urcat pe un gard într-o zi ºi neamþul când l-a vãzut l-a împuºcat direct. Bãiat de 19 ani...el a vãzut soare ºi s-a dus acolo înspre gard la soare. ªi l-a împuºcat. Ei nu discutau. Puteai sã mergi normal pe drum ºi ei sã te împuºte cã aºa le venea...vai de mine ce a fost acolo....aºa fãceau. Au încurcat-o ºi pe o mãtuºã de a mea Paraschiva cã a fãcut nu ºtiu ce...deºi nu fãcuse, ºi au împuºcat-o. Nu aveam voie sã mergem în afarã de sat...era un perimetru în care aveam voie sã stãm. Eram delimitaþi acolo. Doar pe femeile care le plãcea lor, pe alea le lãsau sã mai iasã.

Munca la boierii ruºi, dar mai ales condiþiile de locuire în bordeiele improvizate ºi tratamentul jandarmilor au dus la moartea celor mai mulþi dintre cei duºi în lagãr, M.I. afirmând cu convingere cã aceste este ºi motivul pentru care au fost duºi acolo, pentru a muri singuri. Deºi a trecut prin multe greutãþi, el este un caz fericit, deoarece a avut norocul sã îºi reîntâlneascã întreaga familie, la întoarcere, în Tiraspol, ºi a parcurs împreunã cu ceilalþi drumul pe jos spre România, alãturi de armata rusã de aceastã datã. La fel ca toþi ceilalþi care au rezistat anilor petrecuþi în lagãr sau drumului spre þarã, familia lui M.I. a rãmas fãrã resursele care le asigura înainte traiul: cãruþele, catârii ºi aurul ascuns în oiºtea cãruþelor au rãmas la Bug, astfel încât a ajuns în final spre Suceava, dupã foarte multe greutãþi:

Da, am stat acolo, unde trãgeau cu bombele din depozit. Am stat la Focºani vreo douã sãptãmâni, apoi am venit pe jos spre Râmnicul Sãrat. Care a putut sã îºi ia copiii, i-a luat care nu, îi lãsau pe drum, ºi mureau copiii acolo. A murit undeva într-un loc, pe drum o familie întreagã...12 oameni....nu era cãruþã, nu era nimic ca sã poþi sã îi duci...

Toþi bãtrânii din comunitate, din generaþia lui, bãrbaþi ºi femei, au trecut prin aceleaºi evenimente pânã a ajunge la Vereºti. El declarã însã cã neamul de cãldãrari s-a distins între ceilalþi ºi a rãmas unit, inclusiv în perioada deportãrii:

Tata îmi zicea cã naþiunea asta de þigani de prin Moldova, avea locul ei, nu prea se amesteca cu altele. ªtiþi de ce...argintarii de ce erau în stare...ei vorbeau cu tine ºi te furau pe la spate...aºa fãceau argintarii...cã sunt mai multe feluri de þigani...dar aceºtia care suntem noi, cãldãrarii, care umblãm cu cazanele, nu furãm.

ªcoala. Pentru M.I., lipsa unui domiciliu stabil în perioada copilãriei a fãcut imposibilã orice formã instituþionalã de ºcolarizare. Pentru toþi cei care au copilãrit înainte de a se stabili la Vereºti ºi au prins perioada deportãrii la Bug, ºcoala a reprezentat o treaptã mult prea îndepãrtatã faþã de realitatea pe care au trãit-o. Nici dupã venirea la Vereºti, nu s-a mai pus problema de a face ºcoalã. Afirmã însã cu convingere cã nici societatea româneascã nu era pregãtitã pentru ºcolarizarea romilor, iar sãrãcia a accentuat dificultãþile de adaptare ale copiilor romi în aceste instituþii. Dupã stabilirea în Vereºti, se menþioneazã cã a


44

existat o perioadã în care ºcoala era obligatorie: în acest context însã, romii erau mai degrabã toleraþi în ºcoalã ºi marginalizaþi, iar faptul cã abandonau dupã câþiva ani de ºcoalã nu era o problemã pentru nimeni. M.I. menþioneazã cã, deºi locuiau acum în case nu aveau neapãrat o situaþie financiarã mai bunã, iar mersul la ºcoalã era pentru cele mai multe dintre familii un efort prea mare, raportat la nivelul de trai.

Cãsãtorie ºi familie. M.I. povesteºte cã, în vremea tinereþii sale, înainte de stabilirea în Vereºti, cãsãtoriile romilor cãldãrari erau condiþionate de resursele de trai: toatã averea acestora era în cãruþa ºi corturile pe care le aveau, iar un fiu de cãldãrar nu se putea cãsãtori decât dacã avea cort ºi cãruþã proprie. Întoarcerea de la Bug a însemnat o sãrãcire ºi mai accentuatã a tuturor neamurilor de romi, fapt care a determinat ºi înaintare vârstei la cãsãtorie în cazul bãrbaþilor sau chiar celibatul în cazul celor care nu reuºeau sã acumuleze suficiente resurse pentru a-ºi întreþine o familie: dacã nu avea cort ºi cãruþã, fata nu se mãrita! Fetele în schimb, erau mãritate ºi în acea perioadã destul de timpuriu:

Când erau ei emigraþi ºi emigrau ei aveau câte treizeci de ani, când se-nsurau ºi luau o fetiþ[ de paiºpe ani, de cinºpe ani…Da, nu se cãsãtoreau, cã nu erau posibilitatea. N-aveau cortul ºi caruþa. Asta e, v-am spus cã n-aveau cortul ºi cãruþa, ºi el trebuia sã munceascã, stãteau toþi fraþii la un loc, trebuia sã munceascã tare sã-ºi facã cãruþã ºi pânã ce-ºi fãcea el un cort…Nu-i mai ajungeau banii… o cãruþã ºi-un cort, el dãdea toþi banii pe cãruþã ºi pe cort, treizeci de ani se ducea, douãzeci de ani din viaþa lui ºi lua o fatã de ºaiºpe ani, cinºpe ani, poate o lua ºi o vãdanã ....Deci pentru ei era mai greu.

Datoritã faptului cã a fost sãrac dupã întoarcerea de la Bug, M.I. declarã cã a avut probleme în negocierea pentru actuala soþie. S-a cãsãtorit la 25 de ani, când era cu corturile la Tg. Neamþ. Fata i-a fost recomandatã de cãtre neamurile stabilite în altã parte din zona judeþului Iaºi. Îºi aminteºte cã nu a avut bani sã o ia, deoarece aurul a rãmas la Bug ºi nu mai avea resurse decât sã facã oleacã de nuntã, în condiþiile în care o fatã de gospodar nu ieºea din cuvântul tatãlui ei, ºi era mai greu de obþinut.

Vedeþi, la noi o fatã se cumpãra greu atunci....foarte greu...ºi care tatã era mai gospodãrar, acela se þinea tare, cerea mult.... Când scãpa fata la prostii, atunci se mai muia ...cã atunci se vorbea cã ce a fãcut fata cu cutare.....ºi se râdea de dânsul.

Soþia sa a fost nãscutã în zona Siretului; deºi a fost deportatã cu întreaga familie la Bug, neamurile celor doi nu s-au cunoscut acolo, ci doar dupã revenirea în þarã. În perioada aceea se menþioneazã însã cã, atât bãieþii, cât ºi fetele se cãsãtoreau mai târziu decât acum, astfel încât M.I. avea 25 de ani, iar soþia sa avea 19 ani. Odatã cãsãtorit, în perioada urmãtoare, ºi-a adus soþia în ªatrã ºi a reînceput sã umble cu cãruþele dintr-o parte în alta, de la Tg. Frumos la Iaºi, iar apoi prin diferite sate, fãrã o destinaþie anume. Cei doi parteneri s-au înþeles bine pe parcursul vieþii, deºi M.I. declarã cã la ei oricum nu ai de ales, dupã ce te-ai cãsãtorit:

Aºa din gurã ne-am mai certat, dar nu sã facã ea prostii cu alþii, cã era cuminte. Cã este un om bun,


45

judecã cu mintea. La noi nu se lasã femeile de bãrbaþi ºi nici bãrbaþii de femei. Cum ai luat-o, aºa o þii...la noi nu merge, cã o las pe asta ºi o iau pe alta. Dacã ai luat-o proastã aºa o þii. Cã nu ai încotro!

Cei doi soþi declarã cã locuirea la Vereºti a dus la îmbunãtãþirea condiþiilor de trai. Cei cinci copii i-au avut dupã ce ºi-au construit casa, doi bãieþi ºi trei fete, care, la rândul lor, s-au cãsãtorit ºi au rãmas în aceastã comunitate, urmând tradiþia. Deºi considerã cã, în general, ºcoala este bunã în viaþa omului ca sã nu rãmâi prost , familia sa a fost în acea perioadã prea sãracã pentru a-ºi putea întreþine copiii la ºcoalã. Cei doi bãieþi mai mari au fãcut câteva clase, însã au abandonat pe parcurs. M.I. nu considerã cã ºcoala nu era în acea vreme un mediu propice pentru copiii romi (de fapt, considerã cã nici acum nu este potrivit ca fiii comunitãþii sã meargã la ºcoalã, în special fetele):

Nu au mai putut sta acolo...cã pe fete le fugãreau bãieþii...pe copii, ceilalþi îi fãceau þigani. Cã þiganii nu erau vãzuþi bine pe vremea lui Ceauºescu... acuma ce ne-am mai stabilit noi... dar atunci....Atunci nu eram stabili, eram bãtuþi, ocãrâþi... acum ne-am stabilit.

Deºi ar fi dorit mai mulþi copii, M.I. declarã cã i-a fost destul de greu sã creascã cei cinci copii. În perioada de dinainte de Revoluþie, familiile mai înstãrite de romi cãldãrari aveau copii mai mulþi, în timp ce, pentru familiile mai sãrace, media era undeva la cinci copii. În prezent însã, M.I. considerã cã este potrivit ca o familie sã aibã patru sau cinci copii, deoarece din aceºtia trebuie cãsãtoriþi repede: pentru o mamã care are deja nepoþi, este o ruºine sã mai facã copii, deoarece ºi aºa diferenþa de vârstã între copiii din comunitate ºi unchi sau mãtuºi ai acestora este destul de redusã. Una dintre cele mai importante responsabilitãþi care i-a revenit ca pãrinte a constat în gãsirea unor nurori potrivite pentru feciori, din familii înstãrite, care sã aibã un renume bun în comunitate:

Am mai zis ºi eu, hai la cutare cã e om gospodar, nu e de necaz, nu e de belele...nu furã naþia lui. Cã sunt ºi la noi oameni care au furat, din naþia lor, ºi urmaºii tot hoþi au rãmas. Dar care e om, e om... pentru nurori m-am uitat la familii care are relevanþã, care are una, alta. Feciorii i-am însurat unu la 20 de ani, unu la 22... fetele la 15. O norã am luat de la Chiliºani, de la vreo 6 km de aici... tot neamurile ne-au spus: ia fata asta, cã fata asta e bine, îþi aduce apã, îþi face de toate... dar ne-au înºelat, cã nu prea fãcea.

În ceea ce priveºte fetele, acestea au fost ele cerute de cãtre pãrinþii ginerilor, întâmplarea fiind ca ele sã se cãsãtoreascã tot în Chiliºani. Atât în privinþa nurorilor, cât ºi a ginerilor, M.I. nu se declarã foarte mulþumit, deoarece nurorile nu s-au dovedit a fi atât de harnice, iar ginerii nu s-au dovedit a fi atât de gospodari:

Ei au venit sã le cearã la noi, ei le-au gãsit. Trebuie sã cearã ei întâi fata, ca sã am ce vorbi....ºi le-am dat-o fata... am mai avut puþine probleme, da' puþine , de ce sã spun minciuni...cã nu poþi ca, dintr-o datã, sã fie fiecare gospodar.

Migraþie. Odatã stabilitã la Vereºti, familia nu s-a mai mutat pentru a locui în altã parte. Pentru el, la fel ca ºi pentru ceilalþi cãldãrari, lotul de pãmânt primit ºi construcþia casei au însemnat abandonarea stilului de viaþã nomad.


46

Deºi a mai practicat nomadismul sezonier, pe raza judeþelor învecinate, a

revenit de fiecare datã acasã. Prezenþa gãrii în comunitate ºi mai apoi achiziþia

unor automobile personale au asigurat o mobilitate ridicatã, beneficã activitãþii

de vânzare, comparativ cu perioada în care umblau cu cãruþele. Înainte de mãsura stabilirii datã Gheorghiu-Dej, traseul sãu, ºi al

tuturor celor din generaþia lui a fost acelaºi: deplasarea cu corturile dintr-o

parte în alta a Moldovei. S-a nãscut lângã Bârlad ºi s-a mutat în permanenþã cu

familia dintr-o localitate în alta, pe întreg malul Prutului, pânã când au fost

deportaþi la Bug, în 1940. Ulterior, a revenit cu familia la Focºani, apoi la Târgu

Frumos, unde s-a ºi cãsãtorit. Dupã o perioada de staþionare în zona Iaºului, a

venit spre Vereºti împreunã cu familia, unde s-a stabilit în 1960, la aproximativ

40 de ani, ºi de unde nu a mai plecat pentru a locui în altã parte. O expresie

sugestivã care descrie foarte bine modul de viaþã nomad: umblai brambura fãrã

sã ºtii... nu mai ºtiai de unde ai venit ºi unde mergi...

Ocupaþie, resurse de trai ºi satisfacþie faþã de viaþã. În privinþa

ocupaþiilor, lucrurile sunt clare ºi simple, nu doar în ceea ce îl priveºte pe M.I., ci

pe toþi cãldãrarii din generaþia lui, care au avut ca ocupaþie singularã meseria

de cãldãrar, transmisã din generaþie în generaþie; nimeni nu a fost angajat sau

nu a lucrat în altã parte. Perioada de dupã revoluþie a oferit ocazia

comercializãrii fierului vechi, în paralel cu activitãþile de prelucrare a tablei.

Cãldãrarii nu au fost niciodatã agricultori, deoarece nu au avut pãmânt agricol,

fiind nevoiþi ca, din meseria de cãldãrar sã îºi procure toate necesare traiului.În prezent, trãieºte tot din vânzarea cazanelor, dar ºi din pensia de

cinci milioane lei vechi, primitã de la statul german pentru deportarea la Bug.

Feciorii „ºi i-a aranjat la casele lor, are ºi 9 nepoþi”, ºi dorinþa lui ce mai arzãtoare

este de a-ºi repara casa, chiar de a-ºi face una nouã, deºi nu are posibilitãþi. Este

mulþumit cã neamul lui de cãldãrari a ajuns sã trãiascã în libertate ºi declarã cã,

dintre toate perioadele pe care le-a traversat pe parcursul vieþii, acum îi este cel

mai bine.

• B.P.B.P. are 33 de ani, predicator la biserica penticostalã a comunitãþii, este

cãsãtorit, are cinci copii. S-a nãscut la Vereºti, dupã stabilirea pãrinþilor sãi aici

ºi a copilãrit, alãturi de cei doi fraþi ºi o sorã, în comunitate ºi pe drumurile pe

care obiºnuia sã meargã cu pãrinþii pentru a vinde cazane. Nu a cunoscut

perioada nomadismului permanent sau cea a deportãrii în lagãr decât din

poveºtile pãrinþilor ºi, spre deosebire de M.I. a avut un domiciliu stabil în

perioada copilãriei, deºi nu lipsitã în totalitate de stilul de viaþã nomad. Astfel,

B.P. menþioneazã cã, în copilãrie, îºi însoþea pãrinþii câte trei, patru sau chiar

ºapte luni pe an, când aceºtia mergeau la vândut cazane cu corturile prin sate,

perioade în care nimeni din comunitate nu rãmânea acasã.


47

Problema ºcolarizãrii a apãrut odatã cu mãsura regimului comunist

care prevedea învãþãmântul obligatoriu. Astfel, în perioada anilor 1980,

conform relatãrilor respondentului, poliþia venea acasã, ºi îi lua pe sus pe copii

pentru a-i duce la ºcoalã. Aceasta a fost ºi situaþia lui B.P., care a fãcut astfel

primele douã clase, dar nu a învãþat sã scrie sau sã citeascã. El menþioneazã cã

înscrierea copiilor romi la ºcoalã era mai mult formalã, aceºtia lipsind ºi câte

ºapte luni pe an din comunitate, context care a fãcut imposibil adaptarea lor la

un program educativ coerent. Mai mult, chir ºi în lunile de iarnã în care

rãmâneau acasã, în Vereºti locuind doar iarna, iar acasã nu aveau atunci

cãldurã, luminã ºi nici haine pentru a merge la ºcoalã.

I: Sunteþi singurul dintre fraþii dvs. care aþi fãcut ºcoalã! Cum de s-a întâmplat aºa? R: Eu eram

cumva terorizat de poliþie. Ei m-au obligat când eram mai mic. Dar apoi am plecat cu cortul. Eram

ºapte luni plecat de acasã, veneam numai iarna, ei nu aveau posibilitate, nu luminã, nu cãldurã,

nu haine, nu ca acuma. Cu ce sã vin la ºcoalã? Desculþ? Nu m-am mai dus...

Deºi declarã cã i-a plãcut ºcoala, B.P. nu s-a adaptat niciodatã mediului

din clasã, datoritã faptului cã a fost neglijat de profesori. Aceastã situaþie era

generalizatã, pentru cei câþiva copii de romi distribuiþi câte doi în fiecare clasã

ºanse de a ajunge la nivelul celorlalþi erau foarte reduse, atât datoritã faptului

cã acasã vorbeau doar limba tradiþionalã romani, cât ºi datoritã lipsei de interes

a cadrelor didactice. Deºi s-a înþeles bine cu colegii români, B.P. menþioneazã cã

nu i-a plãcut ceva anume în mod deosebit la ºcoalã, fiind plasat încã din prima

zi de cãtre învãþãtoare în ultima bancã, ºi lipsind destul de mult pentru a-ºi

însoþi pãrinþii cu corturile prin sate. Din câte îºi aminteºte, a fãcut doar

bastonaºe pânã la sfârºitul clasei a II-a, dupã care a abandonat ºcoala, fãrã a fi

învãþat sã scrie sau sã citeascã. Considerã cã nu i-a folosit la nimic experienþa

respectivã deoarece nu a putut valorifica nimic în timpul vieþii. Învãþat sã citeascã mult mai târziu, la 31 de ani, când a participat la

programul A Doua ªansã sau ªcoala pentru Adulþi organizatã pentru

alfabetizarea membrilor comunitãþii, ºi considerã cã cel mai mare beneficiu pe

care îl are acum, de fapt ºi motivul pentru care s-a înscris din nou la ºcoalã, este

acela de a putea citi ºi interpreta Biblia. B.P. a participat la program, alãturi de

alþi 35 de membri din comunitate, unii dintre ei având chiar 50 de ani. A mers

timp de douã luni, sâmbãta ºi duminica, perioadã în care a învãþat sã îºi scrie

numele ºi prenumele ºi sã citeascã, însã, ulterior a abandonat, deoarece nu mai

avea timp ºi nu era mulþumit de modul în care se desfãºoarã programul: (nu se

lucra individual, nu au venit cadrele didactice la timp, se predau doar lucruri generale).

O lunã am plãtit-o eu pe profesoarã. Câte 300.000. ªi o lunã am fãcut-o gratuit. Am primit un

fond ºi m-a ajutat. Mai aveam nevoie de carte, cã mai aveam de mers la bisericã, mai aveam nevoie

de citit Scriptura, ºi aveam nevoie de carte, ºi încã mai avem nevoie. ªi se face ºi anul acesta, ºi se

merge.

În prezent, considerã cã faptul cã nu ºtie sã scrie, îl pune uneori în

situaþii jenante:


48

Este mai importantã ºcoala decât în trecut. Cum v-am spus: numele, prenumele, dacã scriu o

cerere, ceva. Cã înainte, când nici numele nu ºtiam sã îl scriu, îi ceream la unul, la altul: „Ajutã-

mã!” ºi el zicea: „De ce n-ai învãþat? De ce n-ai fãcut?” ªi parcã mi-era ruºine... Înainte nu aveam

nevoie... dar acum...

Se pare cã aspectul care a contribuit în cea mai mare mãsurã la dorinþa

lui B.P. de a-ºi continua educaþia a fost religia. El declarã cã a învãþat carte, ºi a

învãþat sã citeascã, parcurgând Scriptura.S-a cãsãtorit la 19 ani, ºi ulterior a locuit împreunã cu familia în

gospodãria pãrinþilor. În prezent, relaþiile cu pãrinþii, dar ºi cu fraþii sãi sunt în

continuare foarte strânse, B.P. fiind cel care a rãmas cu soþia în casa pãrinþilor.

Spre deosebire de majoritatea situaþiei tinerilor care se cãsãtoresc în

comunitate, B.P. declarã cã, în cazul lui, „ºi-a aranjat oarecum cãsãtoria”.

Era socrul, socrul era beat, ºi a venit la mine ºi mi-a propus ºi a zis cã: dacã faci ceva ce-þi spun eu,

te iau de ginere. Era vorba de niºte lucrãri mai complicate cu tabla. El mã lua cã vine cu nu ºtiu ce,

dar eu, l-am luat în batjocurã cã eh, îi îndoi acum douã tãvi, o zis cã mã ia de ginere. I-am îndoit

tabla, i-am dus-o. ªi în timpul acesta el a pregãtit. Am venit de-acasã, mi-a bãgat vreo 200 de mii

în buzunar: „du-te cumpãrã douã navete de bere!”, tot cu banii lui. ªi gata zvonul cã m-am

logodit. ªi aºa s-a întâmplat!

Fata aleasã avea atunci 14 ani, ºi timp de doi ani cei doi tineri au stat

logodiþi, perioadã în care fata a rãmas în casa pãrinþilor. Peste doi ani, familia

bãiatului a organizat nunta la casa acestuia, nuntã cu peste 30 de invitaþi, iar

apoi, ºi-a adus soþia în casa pãrinþilor, unde locuiesc ºi acum. Au împreunã cinci

copii, ºi, din aceºtia, patru sunt la ºcoalã, toþi pânã în clasa a V-a. B.P. declarã cã

intenþioneazã sã îºi mai þinã copiii la ºcoalã cam încã doi ani. Pe fete doreºte sã le

logodeascã la 14 ani, moment din care acestea nu mai au voie sã meargã la

ºcoalã, deoarece ar fi de ruºine, de oroare, ar fi luate în râs. Religia penticostalã, ale

cãrei reguli le respectã cu sfinþenie îi cere sã mãrite fetele dupã 16 ani, motiv

pentru care atât el, cât ºi alþi pãrinþi din comunitate, deºi îºi logodesc fetele

devreme, le þin acasã pânã când acestea împlinesc vârsta legalã de cãsãtorie.

Referitor la bãieþi, aceºtia stau în ºcoalã cam cât îºi permite familia sã îi þinã, ºi

pânã când aceºtia ajung la etapa în care trebuie sã se întreþinã singuri.În privinþa viitorului copiilor, lucrurile sunt fãrã echivoc, în percepþia

tatãlui:

Altã meserie decât cãldãrar nu o sã se facã nici copiii mei! Din meseria aceasta a noastrã, azi o sã ai

bani, mâine nu o sã ai. Un salariu sã mergi sã-l munceºti undeva, sã fii salariat e foarte greu

pentru noi. Pãmânt nu avem. Agriculturã nu se face. Sã aºteptãm sã luãm 4-5 milioane pe lunã,

sã ai familie acasã, sã nu ai ce le da sã mãnânce, n-ai cu ce trãi. Românul mai are o gãinã, o vacã, un

purcel. Are de unde... Sã spunem cã eu aº câºtiga 5 milioane. Cât mergi cu naveta, tot îmi ia 1

milion ºi ceva, 2 milioane pe lunã. ªi aºa, nu poate supravieþui o familie cu doi, trei copii acasã.

Dacã face douã, trei cazane, merge dã de mâncare, a doua zi are mâncare în casã, are ºi un ban. Pe

mâine tot la fel ºi...tot aºa...altfel nu ai cum...

Nicu a început sã munceascã în gospodãrie de la 15 ani, ºi la 20 de ani

trebuia sã îºi întreþinã familia. Relaþia de cuplu nu a fost întotdeauna amiabilã,


49

însã aderarea în 1995 la cultul penticostal a schimbat mult ºi în aceastã privinþã:

Înainte câte bãtãi, dar o fi râs când am mai zis câte bãtãi. Beþi veneau acasã, spãrgeau, se îmbãtau,

îºi bãteau femeile, copii, pe-afarã, geamuri, uºi nu mai erau. Dar de când s-au întors la Dumnezeu, de când cu religia, nu a mai avut nici unul probleme. Am bãtut-o ºi eu pe soþia mea înainte. ...

Când nu era pocãitã ea... eu eram… ºi o bãteam pocãit, pentru cã aveam copiii gemeni ºi ea se îmbãta, venea beatã....

În cadrul adunãrilor de rugãciune, s-a remarcat în rândul celor care au aderat la cultul penticostal ºi a fost ales prin vot democratic în funcþia de predicator. Alãturi de un al doilea pastor al comunitãþii, face parte din generaþia unor noi lideri, ºi prestanþa lui în comunitate a crescut considerabil.

Nicu declarã cã nu a încercat niciodatã sã se angajeze ºi nici nu considerã cã aceasta ar fi o soluþie, considerând lipsa de educaþie ca principal impediment pentru a obþine o slujbã suficient remuneratã pentru a-ºi putea întreþine familia sau pentru a-ºi putea construi o locuinþã proprie. Este însã singurul din comunitate care a încercat sã meargã sã munceascã în afara þãrii, în Grecia, unde a stat trei luni ºi a muncit în agriculturã, pentru a-ºi face bani sã îºi construiascã o casã la Vereºti. Deºi experienþa a fost profitabilã, nu a fost una plãcutã, deoarece soþia cu cei cinci copii nu au avut posibilitãþi de a se descurca în lipsa lui.

În prezent, este mulþumit de viaþa pe care o duce, dar declarã cã dacã acum ar avea 20 de ani, ºi nu ar avea familie ar merge sã lucreze în Grecia vreo doi ani. Cel mai important câºtig însã o considerã regãsirea spiritualã prin intermediul credinþei, fapt care i-a schimbat întregul mod de viaþã ºi de raportare la ceilalþi:

A însemnat o schimbare, de mentalitate în primul rând, de a înþelege un cuvânt, ceea ce e

împrietenirea cu un român, de a-l înþelege, de se înþelege ºi el prin tine, sã-l respecþi, sã fii respectat. Înainte nu fãceam asta!

• T.M.T.M., este ºi el predicator în cadrul comunitãþii, are 43 de ani, s-a nãscut

în Vereºti în 1965, în perioada în care comunitatea era în formare. Reprezintã unul dintre cazurile aparte deoarece pare a fi singurul din comunitate care începe sã îºi schimbe opiniile cu privire la modul de viaþã al cãldãrarilor.

Este ºi singurul exemplu de succes cu privire la ºcolaritate, fiind singura persoanã adultã care are gimnaziul încheiat. El relateazã cã s-a dus la ºcoalã din curiozitate, dar ºi din obligaþie. În acei ani veneau învãþãtorii prin comunitate, împreunã cu directorul ºcolii, primarul ºi organele de poliþie pentru a inventaria numãrul de copii din fiecare gospodãrie ºi a cere pãrinþilor romi sã dea copilul cel mai mare la ºcoalã. Datoritã faptului cã atunci când a mers la ºcoalã era singurul rom din clasã, T.M. declarã cã s-a înþeles foarte bine cu colegii români, cã ºi-a fãcut prieteni între români ºi cã ajunsese „sã aibã cei mai buni prieteni român, colegii de bancã, care îºi aduceau mâncare de acasã ºi îmi dãdeau ºi mie, cã eu nu ºtiam ce înseamnã acela pachet”. Nu a menþionat nici o situaþie de


50

discriminare, dimpotrivã, subliniazã interesul ºi dedicaþia învãþãtoarei de

atunci, cãreia îi datoreazã faptul cã ajuns pânã în clasa a V-a, fiind singura care

a „tras de mine ºi s-a þinut de capul meu, pentru a merge înainte ºi a termina clasa a IV-

a”. Experienþa pozitivã s-a concretizat ºi prin rezultate ºcolare:

Pãi mie mi-au plãcut toate manualele. Eu luam cu premii ºi cu menþiuni. Deci eu eram unul

buniºor, nu pot sã mã laud cã eram bun, dar unul buniºor ºi ºtiþi ce s-o-ntâmplat? Când am fãcut

vreo ºapte clase jumate, m-am cãsãtorit.

T.M. declarã cã a fãcut ºcoalã în pofida atitudinii negative a pãrinþilor,

menþionând cã au fost numeroase situaþii în care tatãl îl bãtea pentru cã merge

la ºcoalã sau venea chiar la ºcoalã sã îl batã deoarece nu rãmânea acasã sã îl ajute la

cazane. Intervenþia pãrinþilor a culminat cu aranjarea cãsãtoriei, astfel încât, în

clasa a VII-a, bãiatul a fost nevoit sã se cãsãtoreascã, iar pãrinþii l-au retras de la

ºcoalã, considerând cã timpul petrecut acolo era o pierdere de vreme, ºi cã un

copil are nevoie de meserie, nu de carte, cã nu-þi dã cartea de mâncare! Decizia

pãrinþilor a venit în contradicþie cu intenþiile cadrelor didactice, care au insistat

ca acesta sã termine opt clase: ºi cu mare chin, cu profesorii care mã cunoºteau, mã

înþelegeam ºi dãdeam o tezuþã ºi îmi dãdea nota la purtare ºi m-o trecut pânã-ntr-a opta.

T.M. înþelege însã insistenþa pãrinþilor de a-l integra în tiparul stabilit

tradiþional, ºi dorinþa acestora de a se asigura cã va fi capabil sã îºi întreþinã

familia:

Deci dar ei m-au însurat, aºa era, ºtiþi? Eu atunci la ºapteºpe ani ºtiam sã lucrez, fãceam meseria,

legam, aduceam bani, ºtiþi? Cã ºi asta-i treaba. Dacã eºti harnic, munceºti, te duci ºi ai un ban, te

duci ºi ai banul tãu, nu te duci la pãrinþi tatã dã o sutã de lei, vreau sã iau ºi iau ºi io prãjiturã. Ce

bãtaie luam...

Impactul educaþiei în cazul acestui reprezentant al comunitãþii a fost

semnificativ, nu doar prin prisma rezultatelor ºcolare, dar mai ales în ceea ce

priveºte oportunitãþile de viitor: în prezent este singurul membru adult al

comunitãþii care ºtie sã scrie ºi sã citeascã, ºi are ºanse de a deveni mediator

ºcolar. A fost ales prin vot democratic de cãtre majoritatea comunitãþii

predicator, ºi îºi asumã cu foarte mare seriozitate acest rol.Poate cã impactul cel mai semnificativ al educaþiei se manifestã în

deschiderea pe care o are cu privire la viitorul propriilor copii, la beneficiile ºi la

rolul educaþiei pentru reuºita în viaþã: mi-a folosit mult în viaþã, mi-a folosit multe.

Deci, pentru mine, mie nu-mi pare rãu cã am învãþat. Aceastã deschidere nu a

împiedicat însã ca scenariul sã se repete cu fiul cel mare al lui T.M., care, în clasa

a VII –a s-a însurat ºi a abandonat ºcoala, fãrã a se împotrivi pãrinþii într-un fel.

T.M. afirmã cã dacã nu ar fi fãcut asta, ar fi fost prea târziu ca fiul lui sã îºi

gãseascã o fatã ca lumea în sat. Aºadar, nici unul dintre cei 5 copii ai lui nu a fãcut

încã 8 clase, cel mai mare abandonând ºcoala, în clasa a VII-a. Cu privire la

ceilalþi copii situaþia este incertã, însã pãrinþii se declarã hotãrâþi sã îºi lase

copiii în ºcoalã atâta timp cât vor dori aceºtia, nu vor cãuta sã determine

abandonul ºcolar, nici mãcar al fetiþelor. Respondentul se declarã ºi împotriva


51

cãsãtoriilor timpurii ale fetelor, considerând cã acesta „este un obicei prostesc al bunicilor”:

Pãi dacã tu mãriþi o fatã la doiºpe ani ce ºtie? Treiºpe ani ce ºtie? Las-o la cinºpe, ºaiºpe ani. Ce ºtie copila-ceea? Dã oleacã cu mãtura… o mãrit cã ºtie ea sã facã mare minune. Dar ºi bãrbatul trebuie sã îl întreþinã. Dar dupã ce-am venit noi mai încoace, pãrinþii noºtri iarã au mers aºa cu obiceiul lor, ne-au însurat pe noi ºi mai încoace dupã ce noi, cum mulþi din comunitate s-o pocãit, scriptura ne-a obligat sã nu mai facem ce-o fãcut pãrinþii noºtri. Sã cãsãtorim fetele mici ºi doar cu acte de legitim, cãsãtorie cu primãrie, cu tot.

De asemenea, considerã cã mentalitatea de pânã acum a pãrinþilor cãldãrari, care puneau pe primul plan munca ºi meseria de cãldãrar ca principale surse de venit ºi de reuºitã în viaþã, este una învechitã; ºi observã cã ºcoala îþi dã de mâncare în ziua de azi. Trebuie sã menþionãm însã cã aceastã opinie este aproape singularã în comunitate, cei mai mulþi fiind încã adepþii mentalitãþii tradiþionale. Deºi majoritatea reprezentanþilor comunitãþii nu considerã cã ar avea vreo alternativã în prezent în ceea ce priveºte ocupaþia, în opinia lui T.M., (care ºi în aceastã privinþã este singularã), meseria de cãldãrar nu mai este de viitor ºi nu mai reuºeºte sã asigure resursele necesare întreþinerii unei familii:

Pãi mi-am dat seama de pe mine cã nu mai pot sã fac nici un pas acuma, cã la noi s-au stricat treburile. Meseria e pe ducã ºi nu mai are valoare. Nu mai ai din ce trãi, de-acuma. Te duci, te duci, stai o varã printr-o comunitate cu cortul acolo cu toatã familia, munceºti, de te transpirã ºi faci cinci-ºase milioane, zece milioane ºi alea nu te ajung nici sã cumperi barabule, nici s-aduci lemne, nici 'nica. ªi munceºti în zadar, ºi nu mai poþi creºte. Dar precum dacã aveam un servici, eram angajat ºi aveam un zece milioane pe lunã, pãi la mine ºtiam cã luna trece ºi zece milioane aveam.

El considerã cã meseria de cãldãrar este cea care îi þine încã pe romi în comunitate, care i-a ajutat sã supravieþuiascã, dar este ºi cea care i-a împiedicat sã facã altceva. Abordarea altor ocupaþii ar schimba, conform aceleiaºi pãreri, stilul de viaþã al romilor ºi obiceiurile comunitãþii, însã, în concepþia liderului comunitãþii, acest fenomen se va întâmpla mai devreme sau mai târziu.

Acum vreo doi trei ani, vorbeam odatã cu Nea Vasile, când mi-a spus sã mã duc la ºcoalã ºi spuneam cã nu mã duci cã mi-i ruºine. Acum mi-am schimbat ºi faþã de mine pãrerea. Pãi da, mi-am schimbat pãrerea faþã de mine. Pentru cã pe mine nu mã mai intereseazã comunitatea amu. Eu am înþeles viaþa altfel. Pãi cum mi-o fac, aºa o am. Eu dacã aº avea un liceu, aº fi vãzut altfel. Eu pot sã mã angajez... am opt clase fãcute. Deci pot sã mã angajez, pot sã mã duc, deci cum ar fi un loc un liceu îi vãzut altfel între oameni. Nu-i ca unul din rând, ca unul care nu ºtie carte, ºi niciodatã sã nu te-aºtepþi cã un domn va vorbi cu tine care n-ai carte, un analfabet ºi tu nu ºtii nici cum sã te exprimi.

Astfel, acest respondent, este singurul din comunitate care îºi pune problema de a face altceva în viitor, el sau copiii lui, decât ce au fãcut pânã acum cei mai mulþi din comunitate. Totodatã, este singurul care, în acest moment, cel puþin la nivel declarativ, este mai preocupat de destinul copiilor decât de interesele sau viitorul comunitãþii, ºi nu vede o suprapunere absolutã între aceste planuri:

Pe fatã, cât va vrea ea, o voi lãsa la ºcoalã. Nu o voi retrage sã se mãrite. Nu mai vreau sã le stric. Dacã vrea liceul, sã îl facã. Nu mã mai afecteazã tradiþia, nu mã mai iau dupã ea, ci dupã viitorul copiilor mei, nu mã mai intereseazã ce spune comunitatea, pentru viitorul copiilor eu renunþ la


52

tradiþie, ºi dacã eu gândesc aºa... ºi prietenii mei vor vedea cã al meu copil a terminat un liceu, ºi e

angajat ºi are 10 milioane pe lunã, credeþi cã nu vor da ºi ei copiii la fel, mai ales cã meseria este pe

lat de cuþit? Pentru interesul copiilor mei aº renunþa la tot!

• A.D.A.D. are 28 de ani, este nãscutã în Vereºti, are o sorã ºi 3 fraþi, ea fiind

cea mai mare dintre ei. Anii copilãriei au fost strâns legaþi de familie ºi de

activitãþile specifice comunitãþii de cãldãrari. Este oarecum nostalgicã în

relatãrile privind anii copilãriei, menþionând cã fraþii ºi surorile aveau grijã unii de

alþii, iar pãrinþii s-au preocupat permanent sã aibã copii cât mai pricepuþi,

bãieþii în meseria de cãldãrari, iar fetele în activitãþile gospodãreºti:

Noi facem asta cât suntem încã la pãrinþi. Cam de la 10 ani începi sã faci cam totul prin casã, sã

speli, sã gãteºti, sã cureþi. Sã coºi înveþi de la bunicã. Noi asta avem de fãcut, cã de prãºit nu putem

învãþa cã nu avem pãmânt. Când mergeam încã cu pãrinþii cu corturile prin sat mai ºi vindeam

cazane.

A fost aleasã de pãrinþii viitorului soþ încã de când avea 13 ani, ºi a stat

logoditã 3 ani de zile pânã s-a cãsãtorit, perioadã în care a rãmas tot în casa

pãrinþilor. A.D. menþioneazã cã logodna este pentru pãrinþii care fac

înþelegerea ca ºi un fel de garanþie, pe care se grãbesc sã o stabileascã timpuriu,

când au de unde alege. A amâna alegerea partenerei pentru bãiat implicã riscul de

nu mai gãsi o fatã care sã corespundã aºteptãrilor sau statutului dorit. Perioada

logodnei era consideratã aºadar o garanþie în special pentru familia bãiatului:

logodna se fãcea cât mai din timp dacã fata era din familie bunã, pentru a fi

siguri cã nu va fi luatã de altcineva. Creºterea fetei, educaþia acesteia,

asigurarea unei bune reputaþii revine, dupã cum relateazã respondenta, toate

în sarcina pãrinþilor care nu permit abateri care scadã „valoarea” acesteia pe

piaþa maritalã. Perioada logodnei, chiar în cazurile în care cei doi parteneri se

cunosc, cum este ºi cazul Laurei care îºi cunoºtea viitorul soþ din vedere, nu

înseamnã nici o schimbare cu privire la relaþia celor doi tineri pânã în

momentul în care se cãsãtoresc. Considerã însã cã a avut noroc cã s-a mãritat în

comunitate, deoarece este mai aproape de familie. Cãsãtoria a însemnat

mutarea în casa socrilor ºi purtarea baticului, semn cã a devenit o femeie

mãritatã.

Apoi au pus bani pãrinþii lui bãietul ºi au venit la mama mea sã facem nuntã. ªi s-au înþeles cu

mama ºi cu tata ºi au fãcut nuntã. Da' noi ne logodim aºa, dar nu am stat cu dânsul sau sã vorbesc

cu dânsul pânã la nuntã. Nu ne vorbim cu bãietul. Nu, nu, ºi dacã ºtiu cã e al meu, ºi îi logoditã cu

el, nu stau de vorbã cu el pânã la nuntã, dupã ce te dai cu dânsul. Asta ca sã nu ne meargã vorbã, ca

sã nu fie ruºine, ca sã nu îi mânii pe pãrinþi. Cã na... dacã vede un þigan fata cu bãietu' de vorbã ºi

încã nu îs luaþi... la noi e ruºine.

Simbolic, femeia cãsãtoritã trebuie sã poarte baticul sau nãframa în

cap, fiind elementul care distinge fetele cãsãtorite de cele necãsãtorite din

comunitate. Soacra a preluat ulterior atribuþiile de a avea grijã de norã, de a o

supraveghea ºi a avea grijã în continuare de buna comportare a acesteia:


53

sã nu stea de vorbã cu români sau cu alþi bãrbaþi romi, sã îºi îndeplineascã

treburile gospodãreºti. A.D. a locuit ºi locuieºte încã în aceeaºi casã cu socrii,

deoarece nu a avut posibilitatea sã îºi construiascã o casã separatã. Ea

menþioneazã cã, pentru toate fetele care se mãritã ºi se mutã în casa soþului este

mai greu decât înainte, decât în casa pãrinþilor, deoarece trebuie sã corespundã

tot timpul aºteptãrilor noii familii:

Odatã venitã de norã, faci, cã trebuie sã faci. Dacã eºti la mama ta e mai altfel... faci, nu faci, mama

nu îþi spune nimica, dar la soacra eºti obligatã sã faci... trebuie sã faci mâncare, sã faci curat, sã te

duci în sat cu cazane... Dacã nu faci, socrii te spun cã nu faci nimica, cã eºti puturoasã, cã eºti

lenoasã. Cã mãnânci degeaba... dar aºa dacã faci, soacra e mulþumitã ºi îi pare bine.

Ambele femei rome s-au aflat în dificultate când le-a fost solicitatã o

descriere/evaluare a relaþiei de cuplu: A.D. menþioneazã cã nici nu îºi pun

problema dacã se înþeleg sau nu bine cu soþii, „aºa le-a fost dat”, ºi nu au cum sã

schimbe lucrurile! Sunt relatate însã ºi situaþii conflictuale cu partenerul, cel

mai adesea datorate discuþiilor despre bani, sau consumului de alcool, situaþii

în care a fost frecvent bãtutã de soþul ei. Lucrurile s-au schimbat radical în bine

din acest punct de vedere, odatã cu aderarea acestuia la cultul penticostal.

Mai bine, nu am avut nimica cu dânsul. Aºa certuri mai din cauza copiilor au mai fost. Bãrbatul

meu, pânã a se pocãi era rãu. M-a mai ºi bãtut atunci. Venea acasã, spãrgea geamurile... dar de

când s-a pocãit... dacã era un ceas pe masã, îl trântea de pãmânt. Ce sã fac, luam bãtaie, ºi ce sã

faci... nimica... copiii erau mici. Dar asta înainte de pocãinþã, acum vreo 10 ani, dar numai un an

de zile am sta cu el când nu era pocãit. Era tare rãi þiganii când nu erau pocãiþi.

Dacã te-ai lãsa de bãrbat, nu te mai ia nimeni. Nu are cum... cã tu îi al pe bãrbatul acela... ºi dacã a

fost o vorbã, o ceartã, poþi sta la mama o lunã, dar apoi te duci înapoi. Te împaci înapoi cu bãrbatul

cu socrii, mai ales dacã ai copii. Da nu te desparþi... noi nu dãm divorþ. La noi dacã iei un bãrbat, cu

ãla stai o viaþã. Cum o fi de rãu, de urât, cum o fi, cu dânsul stai, cu dânsul suferi.

Da, pentru noi þigãncile, bãrbatul e mai valoros. ªi ea e valoroasã pentru casã. Dar ei rãmân

împreunã toatã viaþa. La alte de neamuri de romi însã se mai ºi despart.

A.D. spune cã nu a fost nici un moment în care sã se gândeascã la a-ºi

pãrãsi familia, deoarece femeile rome considerã cã soþului (bãrbatului) trebuie

sã i se ierte multe din greºeli deoarece contribuie semnificativ la bunul mers al

familiei, soþia având un rol secundar; din acest motiv, dedicaþia soþiilor pentru

familie este absolutã, indiferent de ce ar face bãrbatul:

Româncele sunt tare geloase pe bãrbaþii lor. Un, doi sunt cu divorþul. Pentru o palmã dacã nu a

fãcut ceva prin casã, ea se supãrã ºi bagã divorþul. Asta nu e bine ca sã lase aºa uºor bãrbatul.

La noi pot sã fie bãtute, pot sã fie flãmânde, sau sã nu aibã unde sta, dar nu îºi lasã bãrbatul. Dar

nici bãrbatul nu merge sã îºi lase femeia. ªi nu se poate ca femeia sã îl înºele, cum sã îºi înºele

bãrbatul ei, când el aduce de toate în casã? La bãrbat trebuie sã îi spui totul cã el e bãrbatul,

el þine casa... noi femeile ce facem? Spãlãm, mâncare, curãþenie ºi cu copiii.

Viaþa socialã a femeilor din comunitate este caracterizatã prin strânse

legãturi cu familia extinsã: datoritã situaþiei de supraaglomerare, contactele


54

cu ceilalþi membri ai familiei sunt foarte dese, cei mai mulþi fiind aºezaþi în proximitatea celor de acelaºi neam. Astfel, cele douã soþii de cãldãrari menþioneazã cã se viziteazã deseori cu fraþii, surorile, sau pãrinþii, cãrora le trimit periodic mâncare, sau îi invitã la masã.

În viitor, dorinþa cea mai mare a Laurei este ca soþul ei sã reuºeascã sã strângã suficienþi bani pentru a-ºi finaliza o casã, deoarece stau de 13 ani în casa socrilor. Oricum, comparativ cu alte familii din comunitate, au o situaþie mai bunã, deoarece au deja un teren ºi cãrãmida achiziþionatã, însã nu mai au fonduri pentru a construi casa, prin urmare, expresia ei referitoare la ce vor face pe viitor, este: „mai aºteptãm!”

• N.E.N.E., 38 de ani, nãscutã ºi cãsãtoritã în localitatea Vereºti, nu a fãcut

niciodatã ºcoalã, deoarece, când era copil, nu se dãdeau fetele la ºcoalã, nu voiau nici pãrinþii, ºi nici în comunitate nu era privitã cu ochi buni o fatã care mergea la ºcoalã.

Nu voiau pãrinþii, era chiar o ruºine. Pe bãieþi îi mai trimitea, cu bãieþii era altfel, dar pe fete, nu. Noi atunci nici nu purtam pantaloni. Acum purtãm ºi pantaloni. Dar atunci, cum sã fi mers la ºcoalã cu fustele? Ar fi trebuit sã mergem cu pantaloni, ºi era ruºine. ªi acum dacã trebuie sã mergem undeva cu pantaloni, ne e ruºine. ªi trebuie fustã din aia pânã jos, nu ceva sã se vadã piciorul în vreun fel, cã e ruºine.

Nici ea ºi nici surorile ei nu au nici un an de ºcoalã, deºi fraþii mai mari au fãcut câteva clase. Pentru fete, din câte rezultã din povestea de viaþã a Elenei, nu doar educaþia în sine era o problemã pentru pãrinþi, cât mai ales mersul la ºcoalã împreunã cu românii, ºi interacþiunea cu alte persoane decât membrii comunitãþii. Deºi recunoaºte beneficiile actuale ale educaþiei ºi considerã cã educaþia îþi foloseºte în viaþã, N.E., ca pãrinte, reproduce multe dintre atitudinile ºi comportamentele pãrinþilor ei, în discursul ei nefiind menþionate acþiuni care sã arate cã face din educaþia copiilor lor o prioritate; deºi recunoaºte cã îi este greu fãrã a ºti carte, nu considerã cã ar fi fost potrivit pânã acum ca fetele romilor cãldãrari sã fi mers la ºcoalã. Progresul faþã de vechile generaþii constã poate în faptul cã nu îºi va împiedica copiii sã facã ºcoalã, însã nu vede cum ar putea trece copiii peste toate dificultãþile de adaptare: faptul cã în familie aceºtia învaþã când sunt mici doar limba romani, faptul cã nu merg la grãdiniþã ºi faptul cã interacþiunile cu ceilalþi, precum ºi portul tradiþional, constituie în cazul fetelor romilor cãldãrari o problemã, sunt impedimente care deocamdatã reduc considerabil ºansele copiilor de a progresa din punct de vedere al educaþiei.

Am vrut, dar nu avem de unde. ªi acum cã suntem mari, nu avem cum, avem probleme. Copii avem câte 5... Era bine sã ºtiu, dupã pãrerea mea, dupã pãrerea altcuiva nu ºtiu. Dar am 5 copii, dintre care 4 sunt la ºcoalã. Am 2 fete în clasa V, un bãiet în clasa a II ºi o fetiþã în clasa a I-a. ªi mai am unu de 6 ani, ºi pe acela o sã îl dãm la ºcoalã, cã îl vãd cã nu ºtie. Am dat copii la ºcoalã cã aºa am vrut noi amândoi, cã îmi pare rãu sã nu ºtie carte. Pe unde va merge e bine sã ºtie sã citeascã ºi sã scrie. Pe o tablã, pe unde mergem, pe unde venim, sã ºtie sã se descurce. Cã noi, când mergem în magazin nu ºtim nimic, ºi tot trebuie sã întrebãm pe unu ºi pe altul cât costã aia ºi cât costã aia. La pâine ºtim acuma, dar dacã vrem sã cumpãrãm un kg de carne, nu prea ne descurcãm. ªi întrebãm


55

alt om, cât e kg, cât e suta. E tare bine sã facã ºcoala.

Cel mai frecvent invocat motiv pentru care copiii romi se lasã de ºcoalã este cãsãtoria: fetele nu pot întârzia foarte mult din acest punct de vedere, pentru a nu trece de vârsta consideratã potrivitã la cãsãtorie, iar bãieþii de asemenea nu pot amâna foarte mult, deoarece riscã sã nu îºi mai gãseascã o partenerã potrivitã. Cãsãtoria, precum ºi atribuþiile lor în cadrul familiei, sunt în continuare aspecte care prevaleazã în faþa educaþiei sau ºcolaritãþii.

N.E. are ºapte copii, patru bãieþi ºi trei fete. Doi bãieþi sunt la ºcoalã, unul în a I-a ºi celãlalt în clasa a III-a. Cel mai mare a fãcut ºapte clase, iar apoi a abandonat ºcoala pentru a se cãsãtori, iar fetele nu merg încã la ºcoalã deoarece sunt prea mici, însã vor merge ºi acestea la ºcoalã.

Referitor la relaþia de cuplu, N.E. menþioneazã cã, deºi cele mai multe decizii în casã le ia bãrbatul, soþiile au un rol hotãrâtor în alegerea nurorilor ºi a ginerilor: nora trebuie sã fie frumoasã, sã fie harnicã ºi curatã, iar ginerele sã fie gospodar ºi sã fie din pãrinþi bogaþi. Se precizeazã însã cã în timp s-a adãugat un alt criteriu hotãrâtor în stabilirea cãsãtoriilor celor care au aderat la cultul penticostal, iar fii sau fiicele acestora se pot cãsãtori doar în familii în care ambii pãrinþi sunt penticostali:

Care e bogat se dã la bogat, care e sãrac la sãrac, care e pocãit la pocãit, cã nu poþi sã dai la nepocãit. Nici mãcar aºa nu putem da la o familie la care nu sunt ambii pocãiþi: dacã ea este, ºi el nu, noi nu putem da feciorul sau fata, trebuie sã ne gãsim altã familie în care amândoi sã fie pocãiþi cum suntem noi, ºi bãrbatul ºi femeia.

În lipsa acestor condiþii, N.E. afirmã cu convingere cã nu meritã sã facã o cãsãtorie, cã nu ar merge treaba între soþi! Dacã pãrinþii se înþeleg în toate privinþele, tinerii trebuie sã se supunã, ºi, dupã nuntã, fata merge la bãiat, niciodatã invers. Ea primeºte zestre, alãturi de salba de aur, a cãrei valoare depinde de posibilitãþile pãrinþilor, pat, masã, scaune, aºternuturi, în timp ce bãrbatul asigurã locuinþa ºi întreþinerea.

Eu când m-am mãritat am primit un pat, trei perne, o plapumã, cearceafuri, 3 monezi de aur. Îi 8 milioane acuma o monedã, da atunci, pe vremea mea, era mai ieftin. Dar aurul ºi-a cam pãstrat valoarea. M-am mutat apoi la soþ acasã. Ne-am înþeles apoi, nu am avut nimic cu el. ªi eu am dat la fetele mele, la fiecare aur, câte 5 monezi.

Cu excepþia învãþãrii atribuþiilor gospodãreºti, mamele nu îºi pregãtesc în nici un fel fiicele pentru viaþa de familie, nu existã nici un fel de comunicare legat de probleme personale sau viaþã intimã, nici înainte de cãsãtorie ºi nici dupã aceea:

Nu, cã la fete le e ruºine. Nici mama nu îi spune fetei de 15 ani nimic. ªi dacã e fatã mare, nu poþi sã vorbeºti despre asta, cã sunt prostii. Dar nici dupã ce s-a mãritat... cum sã o întreb pe fatã ce face ea cu bãrbatul... Da, ele, fiicele între ele mai discutã. Dar aºa ne mai dãm seama ºi noi mamele de exemplu... la venirea ciclului, ea nu voia sã spunã nimic, dar am vãzut cã e mai aºa... mai cu ameþealã, ºi am întrebat-o ce are, ºi ea aºa mai cu râs, cã îi era ruºine... dar discuþiile astea nu se întâmplã, mai ales cã sunt bãrbaþii. Când se mãritã fata nu îi spui toate lucrurile ce va sã fie, îi spui numai atât: „Sã nu ai copii degrabã! Cã eºti tânãrã ºi e greu”. Dar altceva nu le spunem, e ruºine


56

pentru ea. Chiar dacã i-ai spune, ea nu rãspunde la vorbele astea, nici nu stã sã asculte.

Cãsãtoria ºi familia ocupã un loc esenþial în viaþa romilor cãldãrari,

pentru femei reprezentând chiar rostul existenþei lor, dupã cum acestea o ºi

declarã. Poveºtile de viaþã au relevat schimbãri lente, dar progresive în ceea ce

priveºte atitudinea faþã de copii, faþã de educaþie sau atitudini în relaþia de

cuplu.În ceea ce priveºte femeile, atât respondentele, cât ºi restul femeilor din

comunitate au avut, fãrã excepþie aceeaºi ocupaþie: de peste 50 de ani, fetele

sunt învãþate încã de la vârsta de 6 ani treburile gospodãreºti: sã gãteascã, sã

coase, sã aibã grijã de copii. Îºi mai însoþesc pãrinþii, ºi ulterior soþii, la vânzarea

cazanelor în sate, declarând cã, în unele cazuri, se pricep mai bine la vânzãri

decât ei. În plus, spre deosebire de bãrbaþi, ele mai muncesc cu ziua pe timp de

varã: unele merg la pãpuºoi, altele mai ajutã prin gospodãrii, însã cei care

asigurã banii în familie sunt bãrbaþii. N.E. nu ar renunþa în nici o formã la acest

stil de viaþã ºi nu vede cum ar putea o femeie rom cãldãrar sã trãiascã în alt fel

decât au trãit ei pânã acum:

Portul ãsta e mai greu. Dar femeile cum sã renunþe la portul ãsta? Aºa ne-am nãscut, aºa ne-am

învãþat... aºa murim. Dacã mergem aºa în altã parte... dacã mergem pe drum aºa, spun, „uite

þiganca”. Dar aici la noi în sat, se ºtie, s-au obiºnuit cu noi... dar în altã parte nu ar fi aºa. ªtie

lumea aici cã aºa e portul nostru. ªi fetele mele tot aºa vor fi îmbrãcate.

Sintezã Toþi cei cinci respondenþi se declarã mulþumiþi de viaþa pe care o au

acum, precizând cã, pentru întreaga comunitate, a fost mult mai greu când

pãrinþii lor trãiau în cãruþe, cu corturi. Comparativ cu contextul de atunci, se

considerã cã situaþia comunitãþii s-a îmbunãtãþit considerabil: acum au casã,

mâncare, bani, nu duc lipsã de nimic. Femeile îºi doresc pentru copiii lor un traseu

asemãnãtor, dacã nu identic cu cel avut pânã acum de cãtre membrii

comunitãþii: bãieþii sã ºtie sã batã cazanul, convinse fiind cã aceasta este meseria

care le asigurã viitorul, chiar dacã vor face ºcoalã, iar fetele sã îºi întemeieze

familii bune ºi sã aibã grijã de copii. Aºteptãrile bãrbaþilor diferã într-o anumitã

mãsurã, fiind mai pragmatici ºi subliniind lipsurile prezente ale comunitãþii, în

special lipsa terenurilor în proprietate, aspect care creeazã o anumitã stare de

instabilitate permanentã. Legat de satisfacþia romilor cãldãrari faþã de viaþã, trebuie menþionat

din nou rolul religiei penticostale, în care majoritatea membrilor comunitãþii

au experimentat o regãsire spiritualã deosebitã. Nu existã intenþii ca, pe viitor

sã se mute cineva în altã parte, ºi, deocamdatã, cu excepþia lui T.M., nimeni nu

concepe viaþa în afara comunitãþii. Femeile rome declarã cã tot ceea ce îºi doresc

este sã le asigure cele necesare traiului copiilor lor, sã le facã „rânduiala”, ele

fiind mulþumite cu cât au. M.I. este mulþumit cã a apucat sã vadã ºi sã trãiascã

neamul mai bine ca în trecut, iar B.P. sperã sã ajungã sã practice cât mai bine

rolul de predicator ºi, poate pe viitor sã devinã noul bulibaºã al comunitãþii.

T.M. are ºanse de a deveni primul membru al comunitãþii care va avea o altã


57

ocupaþie, dacã se va concretiza ºansa de a deveni mediator ºcolar.Putem spune, însã, cã destinele membrilor comunitãþii, aºa cum se

desprind din relatãrile celor intervievaþi au un numitor comun: predictibilitatea. Cu greu putem distinge de exemplu diferenþe între poveºtile de viaþã ale celor douã femei sau între planurile acestora privind viitorul lor, sau chiar al copiilor lor. Comunitatea ºi religia conferã deocamdatã siguranþã cu privire la ce vor face în viitor, expresia Elenei caracterizând cel mai bine situaþia prezentã ºi modalitatea de raportare a romilor cãldãrari faþã de viaþã: aºa ne-am nãscut, aºa ne-am învãþat, aºa murim!


58

Romii ursari din BãlþeºtiClaudia Petrescu

ComunitateaÎnfiinþarea comunitãþii de romi Comuna Bãlþeºti din judeþul Prahova este formatã din 3 sate: Bãlþeºti,

Izeºti ºi Podenii Vechi. În ceea ce priveºte compoziþia etnicã a localitãþii datele

oferite nu au fost precise. Din analiza informaþiilor primite de la cei intervievaþi

rezultã cã înainte de rãzboi populaþia majoritarã era formatã din românii,

numãrul romilor fiind redus. În perioada comunistã, proporþia romilor ursari a

crescut ajungând sã reprezinte circa 7-8% din totalul populaþiei. Dupã 1989

numãrul lor a crescut semnificativ, la recensãmântul din 2002 populaþia roma

reprezentând 374 de persoane. Analiza informaþiilor primite de la

reprezentanþi ai administraþiei publice aratã cã mulþi dintre romii din Izeºti s-

au declarat la recensãmânt ca fiind români, dar proporþia romilor în localitate

este de 30-40%. În satul Bãlþeºti, din declaraþiile primãriei, sunt 482 de romi ºi

912 români, adicã proporþia ursarilor este de 34,5% din populaþia satului.

Dupã revoluþie s-a mãrit comunitatea, au fost case noi ºi numãrul de locuitori a crescut faþã de

vremea lui Ceauºescu. Au crescut copiii ºi au fãcut cãsuþe. Numãrul de oameni a crescut mult mai

mult decât înainte de 1989. (lider informal rom)

Comunitatea de romi a apãrut înainte de 1828, ei fiind aduºi ca robi pe

moºiile boierilor. În comuna Bãlþeºti existã douã comunitãþi de romi: ursarii ºi

romii de Izeºti care sunt lãutari, fac cãrãmidã ºi au serviciu. Informaþiile primite

de la cei intervievaþi indicã faptul cã primii romi aduºi în comuna Bãlþeºti sunt

cei din Izeºti, unde a fost formatã ºi prima comunitate roma, dar ºi cei din

Ursãrie sunt veniþi înainte de 1900.

Se duce înainte de 1900 ºi obârºia romilor ursari. În general au venit ca robi pe moºiile boiereºti.

(reprezentant administraþie publicã)

Faptul cã romii au fost aduºi ca robi de cãtre boieri ca sã lucreze pe

moºiile lor este confirmat de cãtre toþi cei intervievaþi.

…iar romii chiar de boieri au fost aduºi ca sã le munceascã pe moºie… aºa au apãrut romii în

localitatea Bãlþesti. Întâi au fost aceºti boieri mari ºi nu aveau cine sã le munceascã pãmântul ºi au

adus ºi români din alte sate ºi romi. (lider informal român)

Numele comunitãþii de romi din Ursãrie, conform celor declarate de

liderii români, vine de la tipul de populaþie roma care o compune – ursarii. Nu

se cunoaºte locul de unde au fost aduºi romii din Ursãrie în localitate, ei fiind

romi nomazi, dar la începuturi aceºtia erau din cei care de sãrbãtorile de iarnã

practicau dansul ursului:


59

Nu ºtiu de unde i-au adus, din câte ºtiu eu erau din cei care veneau cu ursul. Dupã aceea ei au fost

turnãtori. ªi acuma mai practicã turnãtoria, sunt turnãtori, dar ei iniþial au fost ursari, cu ursul.

De la asta le vine numele. Primii romi care au venit, cã pe urmã nu au mai practicat. (lider

informal român)

Dupã dezrobire romii au rãmas în localitate deoarece „este o comunã

bogatã ºi aveau de unde sã îºi procure hranã”, dar ºi pentru cã pe unii i-au

împroprietãrit boierii ºi îºi fãcuserã deja „un rost”.

Au venit cu ursul ºi au gãsit un locºor unde sã se stabileascã ºi au rãmas. De ce nu au plecat dupã

ce au plecat boierii?... nu pleacã o familie dupã ce te stabileºti, chiar rãu cum este... vedeþi vin

inundaþii ºi tot nu-þi muþi casa pe deal. Bãnuiesc cã boierii i-au împroprietãrit cã ºtiu cã acuma

dupã 1990 au primit o parte dintre ei pãmântul. (lider informal român)

Prima comunitate de romi, a celor din Izeºti, a fost situatã ºi este situatã

central, casele fiind dispuse de-a lungul ºoselei principale a localitãþii.

Comunitatea romilor ursari este situatã la semi-periferie ºi nu este compactã,

casele acestora fiind situate printre cele ale românilor.

Da, comunitatea este la periferie, aºa a fost dintotdeauna, nu i-am izolat noi, acolo au fost ei ºi

bãnuiesc cã ºi le place pentru cã ei simt nevoia sã evadeze în câmp, în naturã, aºa îi vãd eu, nu ºtiu

cum s-ar încadra într-un spaþiu mai restrâns între douã gospodarii româneºti… trebuie sa aibã

ieºire la deal, la câmp, la pãdure. (lider informal român)

Comunitatea nu este compactã. ªi acolo sunt români ºi ultima casã este romã... ºi doamna

învãþãtoare este între ei. (reprezentant administraþie publicã)

Unii dintre romii ursari au migrat dinspre periferie spre centru

cumpãrând case în centru, dar ºi în Izeºti printre romii aflaþi acolo. Informaþiile

primite de la cei intervievaþi aratã cã s-au mutat cei care erau mai bogaþi ºi au

avut bani sã cumpere casele din centru de la români, cei mai mulþi s-au mutat

pe vremea comunismului deoarece atunci câºtigau bine din turnãtorie. Cei

care s-au mutat au fãcut acest lucru deoarece în Ursãrie nu era spaþiu suficient

ºi trãiau mai multe familii în gospodãrie. În Izeºti s-au mutat ºapte familii dupã

revoluþie deoarece acolo au gãsit loc sã îºi poatã face case. Relaþiile dintre cele

douã comunitãþi de romi sunt tensionate, cei din Izeºti neacceptându-i pe

ursari datoritã ilegalitãþilor comise de aceºtia. Sunt câþiva romi, în special

femei, care au plecat din Ursãrie în alte localitãþi prin cãsãtorie, dar numãrul

acestora este destul de mic.Comunitatea de romi din Ursãrie este omogenã formatã numai din

romi ursari, cei veniþi prin cãsãtorie din alte comunitãþi fiind asimilaþi.

Viaþa comunitãþii de romi: locuirea. Chiar dacã la prima vedere Ursãria pare o comunitate la periferie,

jumãtate din ursari au case printre cele ale românilor. La periferia „cartierului”

trãiesc romii cei mai sãraci, deoarece cei care au avut bani ºi-au cumpãrat case

printre românii care locuiesc aici. Localitatea Bãlþeºti are gaze ºi apã curentã de

60 de ani, de acestea beneficiind toate zonele, chiar ºi Ursãria. Nu este o zonã

izolatã, de la ultima casã de romi pânã la ºoseaua principalã fiind o distanþã de


60

aproximativ 1 km pe care o poþi strãbate în zece minute maxim.Casele romilor sunt de regulã mici, construite din lemn ºi pãmânt. Într-

o gospodãrie trãiesc cel puþin douã familii, dar existã ºi case în care locuiesc chiar patru - cinci familii. Marea majoritate a caselor în exterior aratã neîngrijit, unele nu au fost vãruite, sunt crãpate, dar în interior sunt curate. De regulã în interior existã numeroase covoare, carpete ºi multã mobilã (în special paturi). În ceea ce priveºte aparatura electrocasnicã, majoritatea caselor au televizoare, aparate radio ºi casetofoane.

Marea majoritate a caselor au curte mare, „ca sã poatã întoarce cãruþa”, dar sunt neîngrijite ºi nu se cultivã nimic în curte. Gardurile curþilor sunt fãcute din lemn, dar nu sunt în stare foarte bunã, unele fiind chiar degradate. Majoritate caselor au garduri, mai puþin cele aflate la margine. Tâmplãria este din lemn ºi este veche, romii mai sãraci având în loc de geamuri din sticlã, bucãþi de celofan.

Casele romilor aflate printre cele ale românilor aratã mult mai bine: sunt vãruite, curþile sunt mai curate deºi tot necultivate. La unii dintre aceºtia sunt anumite camere considerate „bune” în care nu locuiesc, dar primesc musafirii.

Informaþiile culese aratã cã în Ursãrie nu existã tipuri diferite de case, marea majoritate fiind sãrace „pentru cã sunt micuþe la numãrul de persoane care locuiesc acolo, sunt încãperi foarte mici unde locuiesc 10-12 persoane într-o cãmãruþã”. Singura casã care ar putea fi consideratã “bogatã” este cea a liderului rom care este construitã din cãrãmidã ºi ciment ºi are camere mai multe.

Noi am apucat din vremurile mai bune ºi am fãcut case. Acum nu mai putem, aveam mai mulþi bani, mergeam la ferme ºi munceam ºi am rezolvat. Asta este cum ar zice ceilalþi þigani de bogaþi. Este casã cu ciment. (lider informal rom)

Starea drumurilor este bunã în comunitate, mai ales dupã ce strada a fost pietruitã prin proiectul finanþat de Fundaþia Soros. Singurele strãzi asfaltate din comunã sunt cele care fac legãtura între sate ºi drumul judeþean, restul fiind pietruite. În momentul cercetãrii se întocmea un proiect pentru a accesa fonduri de la Fondul Român de Dezvoltare Socialã cu scopul asfaltãrii acestei strãzi ce face legãtura între cartierul Ursãrie ºi centrul comunei, care a fost pietruitã anterior prin finanþarea Fundaþiei Soros. Drumul de acces cãtre comunitatea de romi ursari este practicabil în orice anotimp în acest moment.

Acuma de când cu Soros e acceptabilã, cã au pietruit-o, da este acceptabilã aici… ºi la ei acolo este piatrã, da este acceptabilã. ªi acuma punem asfalt. (lider informal român)

Deºi existã acces la utilitãþi (apã, gaze, electricitate) în Ursãrie, romii de la periferie nu beneficiazã de acestea deoarece nu ºi-au achitat facturile. Mai mult au fost amendaþi deoarece s-au branºat ilegal la gaze, electricitate ºi apã. Pentru aprovizionarea cu apã existã ºi câteva fântâni în comunitate. Nici romii care sunt branºaþi la apã nu acceptã ca ceilalþi sã mai ia de la ei apã deoarece fie au montate apometre, fie ceilalþi nu au grijã ºi lasã apã sã îngheþe iarna sau vara


61

o lasã sã curgã fãrã sã o opreascã. Singura utilitate care nu existã în comunã este

canalizarea.În comunitatea din Ursãrie nu existã case abandonate, unii dintre romi

fãcându-ºi case puþin mai departe, pe terenuri oferite de primãrie unde nu

existã facilitãþi.

Viaþa comunitãþii de romi: familia. Familiile romilor ursari sunt numeroase, fiind formate din cel puþin

ºase membri deoarece majoritatea au de la patru copii în sus. De regulã aceste

familii numeroase trãiesc într-o camerã, maxim douã, nu existã bãi separate ºi

nici bucãtãrii separate. Într-o gospodãrie obiºnuitã trãiesc cel puþin douã

familii, în cel mult trei camere.

Sunt foarte mulþi membrii într-o camerã, deci ei, bãnuiesc, dupã camerele pe care le au ºi dupã cât

ºtiu eu, o familie trãieºte într-o camerã... deci nu se pune problema de bucãtãrie, de o baie, de altele.

(lider informal român)

Deºi din informaþiile primite rezultã cã familia nuclearã este modelul

cel mai des întâlnit în comunitatea romi ursari, putem afirma cã aceasta este o

familie nuclearã atipicã, care seamãnã cu cea extinsã: pãrinþii, copiii ºi nepoþii

trãiesc în aceeaºi gospodãrie ºi doar veniturile sunt gestionate separat.Familiile monoparentale sunt rare în comunitãþile de romi, deoarece

nu existã divorþuri, iar separãrile sunt temporare. Majoritatea romilor trãiesc în

concubinaj (un procent de aproximativ 80%), vârsta la cãsãtorie a fetelor fiind

între 15 ºi 17 ani. Unii dintre ursari s-au cãsãtorit legal dupã revoluþie în

momentul în care statul a oferit bani pentru acest lucru. Cãsãtoriile se fac, de

obicei, între ei, dar existã ºi cãsãtorii cu romi de alt tip din alte localitãþi. Cele

mai rare sunt cãsãtoriile ursarilor cu români, existând doar douã - trei familii de

acest tip

De divorþat nu divorþeazã… în momentul în care se despart se împacã la loc. Adicã nu mi-a

convenit astãzi ceva la soþie, poate am avut un moment de nebunie, am bãtut-o… a plecat… stã o

sãptãmânã la mamã, la rude, se întoarce înapoi… nu e vorba de divorþ aici cã odatã ce nu sunt

cãsãtoriþi legal ce sã divorþeze… se despart, se împacã... dar de obicei stau împreunã. (lider

informal rom)

Femeile nu folosesc mijloace contraceptive deoarece ursarii considerã

cã o casã este cu atât mai bogatã cu cât ai mai mulþi copii.Relaþiile puternice din cadrul familiei, numãrul mare al membrilor

unei familii care locuiesc în aceeaºi gospodãrie, uniunile consensuale foarte

rãspândite, vârsta scãzutã la cãsãtorie, utilizarea redusã a mijloacelor

contraceptive sunt caracteristice modelului tradiþionalist al familiei.

Viaþa comunitãþii de romi: educaþia.Copiii romi din Ursãrie merg la ºcoalã, toþi cei intervievaþi declarând

cã nu se face nici o diferenþã între romi ºi români la ºcoalã. Din contrã, românii

au declarat cã se poate spune cã copiii români sunt discriminaþi deoarece


62

învãþãtoarele pierd mult timp cu elevii romi care nu îºi fac temele acasã.Vârsta la care încep ºcoala este opt - nouã ani, iar marea majoritate a

copiilor romi nu frecventeazã grãdiniþa din acest motiv, având probleme de

adaptare în clasa I. Nu existã diferenþe între vârsta pânã la care merg la ºcoalã

fetele ºi bãieþii romi, acest lucru depinzând de momentul în care se cãsãtoresc.

În localitate existã ºi o ºcoalã de arte ºi meserii unde pot merge dupã terminarea

celor opt clase.

Nu se înscriu la ºcoalã la ºase - ºapte ani, ci mai târziu pentru cã dau vina cã sunt plecaþi în

momentul 15 septembrie când începe ºcoala ºi vin... se înscriu mai târziu, la opt - nouã ani…

majoritatea se înscriu... existã mari dificultãþi pentru cã ei nu frecventeazã grãdiniþa, ei nu sunt

socializaþi, ei nici nu vorbesc nici bine româneºte unii din ei la clasa întâi ºi sunt diferenþe foarte

mari între ei ºi copiii care au frecventat grãdiniþa. (lider informal român)

Din pãcate, mulþi dintre elevii romi abandoneazã ºcoala datoritã

faptului cã rãmân repetenþi. Existã ºi clase de alfabetizare ºi programul „A

doua ºansã” dar prezenþa romilor la aceste cursuri este extrem de redusã.

O abandoneazã destul de frecvent, de obicei rãmân repetenþi de trei ori cã aºa zice legea … ºi dupã

aceea rar mai vin… au fost niºte clase de alfabetizare... acuma este o clasa de a doua ºansã, deci li se

dã o ºansã dupã asta. (lider informal român)

Sunt ºi douã cazuri de romi care au absolvit liceul ºi sunt acum înscriºi

la facultate. Amândoi stau în comunitate, unul lucrând la primãrie ca facilitator

pe problemele romilor. Comunitatea de romi îi considerã pe aceºtia doi care

sunt la facultate „venetici” deoarece din punctul lor de vedere „au devenit

români”. Cu toate acestea se mândresc cu ei ºi îi respectã.Marea majoritate a celor care îºi continuã studiile (numãrul lor este mic

deoarece majoritatea nu terminã opt clase) se întorc în comunitate.Cel mai important aspect în ce priveºte educaþia este conºtientizarea

faptului cã au nevoie de „carte” ca sã îºi poatã gãsi un loc de muncã. În timpul

regimului comunist câºtigau bani din fabricarea ºi comercializarea tuciurilor ºi

din lucru în agriculturã la ferme, acum aceste activitãþi nu mai pot fi

desfãºurate, veniturile au scãzut ºi majoritatea pãrinþilor îºi trimit copiii la

ºcoalã tocmai pentru ca aceºtia sã se poatã angaja mai târziu. La nivel declarativ romii doresc sã investeascã în educaþia copiilor, dar

indivizii din cadrul etniei care acumuleazã capital educaþional peste medie

sunt marginalizaþi într-o oarecare mãsurã. Stocul redus de capital uman la

nivelul comunitãþii este responsabil într-o mare mãsurã de problemele cu care

se confruntã romii ursari.

Viaþa comunitãþii de romi: economia.În prezent principalele surse de venit ale romilor ursari sunt ajutoarele

sociale acordate în baza Legii 416 ºi alocaþiile copiilor. Principala ocupaþie a

ursarilor a fost cea de turnãtori, din analiza interviurilor reieºind cã aceasta a


63

fost ocupaþia care aducea cele mai multe venituri în comunitate. Ei prelucreazã

aluminiu si fac vase din acest metal (tuciuri, ceaune) fiind recunoscuþi pentru

mãiestria lor. Aceastã meserie tradiþionalã a romilor ursari este transmisã de la

o generaþie la alta, de regulã în gospodãrii lucrând ºi tatãl ºi fiii. Datoritã lipsei

materiei prime pentru fabricarea acestor vase din aluminiu, turnãtoria nu mai

este în momentul de faþã o sursã principalã de venit. Unii dintre romi lucreazã

vara ca zilieri în agriculturã sau la alte persoane din comunã, sau ca muncitori

necalificaþi la gaterul din localitate.Pe lângã turnãtorie, dupã revoluþie o altã ocupaþie aducãtoare de

venituri a fost cãrãuºia cu sare, pepeni, mere. În timpul regimului comunist,

romii ursari aveau ca principale ocupaþii turnãtoria, munca în agriculturã

(plecau cu toatã familia din aprilie pânã în noiembrie ºi lucrau la ferme în

Bãrãgan), iar unii lucrau ca muncitori necalificaþi la fabricile din Ploieºti, Vãleni

ºi Boldeºti-Scãieni.

Acum cred cã decât ajutorul social, alocaþiile. Rar mai toarnã câte un tuci… dar foarte rar cã nu au

materie primã. ªi atât… A mai fost o perioadã cu sarea... a fost un deal în apropiere… luau bucãþi

de sare ºi le mãcinau ºi le vindeau, dar nu mai merge nici cu sarea, deci ajutorul social ºi alocaþiile.

(lider informal român)Vara plecam la sere ºi veneam toamna cu bani, porumb, varzã, porc, pãsãri. Nu aveam nevoie toatã

iarna sã muncim. Plecam la Cãlãraºi, la Feteºti. Erau mulþi cu serviciu la Ploieºti. Eu am lucrat la

fabricã la UZUC, lãcãtuº mecanic. (lider informal rom)

Nu existã diferenþe între femei ºi bãrbaþi în ceea ce priveºte ocupaþiile,

femeile lucrând alãturi de bãrbaþi la fabricarea “tuciurilor ºi a ceaunelor” ºi

mergând împreunã cu ei sã le vândã. Din informaþiile primite reiese cã femeile

lucreazã mai mult ca bãrbaþii, deoarece pe lângã ajutorul acordat bãrbaþilor ele

sunt cele care fac ºi muncile casnice ºi ajutã ºi copii la ºcoalã. Copii încep sã

lucreze de la nouã - zece ani deoarece ei sunt cei care îi ajutã pe pãrinþi la

treburile gospodãreºti ºi sunt luaþi de aceºtia când merg sã vândã tuciurile.

Copiii mei mã ajutã toþi. Lucreazã ºi ei la ceaune... îl ajutã pe tati, îi dã la mânã ºi prinde ºi meserie.

(lider informal rom)

Din comunitatea de ursari numai ºapte - opt persoane au fost plecate la

muncã în strãinãtate, dar toþi s-au întors. Numai o singurã persoanã a fost

plecatã un an, restul fiind plecaþi între una ºi trei luni. Aceºtia au lucrat în

agriculturã în strãinãtate, iar þãrile unde au fost sunt Italia ºi Spania.

Relaþiile din interiorul comunitãþii. Relaþiile între membrii comunitãþii sunt foarte bune, mai bine de 50%

având un arbore genealogic comun, care are „clanul Danca” la bazã. Cu toate

acestea membrii comunitãþii au declarat cã nu se ajutã foarte mult unii pe alþii,

fiecare fiind „cu gospodãria lui”, sunt împreunã la „nunþi ºi cumetrii” chiar

dacã sunt certaþi.

Noi nu þinem duºmãnie. Suntem strânºi. Mai sunt care fac câte un abuz, se înjurã. Mai sunt ºi


64

pãrþi rele. La nuntã, botez ne strângem chiar dacã suntem certaþi, cã îmi vine ºi mie rândul. (lider informal rom)

Autoritãþile locale au afirmat cã mai sunt conflicte între membrii comunitãþii care apar de la „bãuturã, barbut”, unii dintre membrii familiei Danca fiind mai iuþi la mânie. Din informaþiile primite rezultã cã familia Danca este cea care încearcã sã îºi impunã autoritatea prin forþã, celorlalþi fiindu-le teamã de aceºtia.

Familia Danca este dominantã acolo ºi nu prea are nimeni curaj sã spunã ceva. Ei între ei mai încing câte o bãtaie. (reprezentant administraþie publicã)

De regulã conflictele ºi le rezolvã singuri, între ei, dar sunt ºi cazuri în care apeleazã la autoritãþi, unde vin cu toatã familia.

Vin cu toatã trupa la autoritãþii ºi cu vulgaritãþi. De regulã intervine poliþia. (reprezentant administraþie publicã)

În Ursãrie existã un lider de opinie, un rom numit ºi „primarul þiganilor” care deºi nu avea o autoritate mare era respectat de cãtre ceilalþi datoritã atitudinii sale împãciuitoare. În ultimul timp, datoritã unor probleme pe care le-a avut în familie, nu s-a mai implicat foarte mult în problemele comunitãþii ºi ceilalþi nu îl mai percep ca pe un lider. Au început sã capete încredere în facilitatorul rom deoarece acesta i-a ajutat sã obþinã venituri de la primãrie.

Nu se poate vorbi de o schimbare a relaþiilor între membrii comunitãþii de-a lungul vremii, doar cã pe vremea comunismului erau mai multe conflicte datorate jocului de cãrþi (aveau mai mulþi bani), iar poliþia intervenea pentru aplanarea acestora.

Relaþiile cu populaþia majoritarã Relaþiile romilor cu populaþia majoritarã sunt în general bune, excepþie

fãcând cazurile în care romii sãvârºesc ilegalitãþi. Conflictele principale izbucnesc de la cai, care sunt lãsaþi liberi sã pascã prin culturile românilor. Autoritãþile locale declarau cã dacã pe vremea comunismului lângã ultimele case ale romilor erau culturi, acum abia dupã unu – doi kilometri mai este plantat ceva tocmai datoritã faptului cã porumbul este furat sau caii ursarilor distrug culturile.

Aºa cum am mai indicat deja, ursarii nu au relaþii foarte bune cu romii din Izeºti, aceºtia din urmã arãtându-se reticenþi în a avea contacte cu Ursãria. În opinia celor din Izeºti ursarii sunt „þigani ºi ne fac de ruºine”. Romii din Izeºti nu vorbesc limba romani, lucreazã la diverse firme particulare în Ploieºti, Boldeºti-Scãieni, Vãleni, sunt foarte curaþi, nu comit infracþiuni ºi din acest motiv populaþia majoritarã îi respectã foarte mult ºi nu îi considerã „þigani”. Astfel, în localitate „ursarii” sunt consideraþi a fi cei mai rãi dintre romi.

Existã trei evenimente importante în comunã, Hramul bisericii, Izvorul tãmãduirii ºi Sãrbãtoarea Recoltei, dar la acestea ursarii nu particip cu muncã, bani sau produse, ci vin doar pentru a se ospãta.


65

Avem în comunã trei sãrbãtori mari: Izvorul Tãmãduirii, Sãrbãtoarea Recoltei ºi Hramul

bisericii unde vine lume multã ºi din Bãlþeºti ºi din alte pãrþi. La Sãrbãtoarea Recoltei avem ºi

concerte de muzicã popularã ºi vin multe personalitãþi. Românii participã ºi cu muncã ºi cu

produse, mai ales la hram, dar romii nu fac nimic, ei vin doar sã mãnânce cã e gratis.

(reprezentant administraþie publicã localã)

Ursarii au încredere în personalul didactic, în special, ºi mai ales în

învãþãtoare, care locuieºte chiar lângã ei ºi pe care o respectã tocmai datoritã

faptului cã are rãbdare cu ei, cã le-a educat copiii ºi cã le explicã ºi le dã

informaþii atunci când au nevoie.Faþã de vremea comunismului se poate vorbi de o deteriorare a

relaþiilor între ursari ºi populaþia majoritarã datoritã înmulþirii numãrului de

infracþiuni. Înainte de 1989 mulþi erau plecaþi la muncã din martie-aprilie pânã

în noiembrie, când veneau fãceau tuciuri ºi aveau venituri suficiente pentru a

putea trãi decent. Analiza datelor obþinute în teren indicã cã dupã 1989 romii

ursari, nemaiavând unde sã lucreze, stau mai mult în comunitate ºi consumã

alcool apoi se iau la ceartã, nu îºi fac orele necesare pentru obþinerea venitului

minim garantat ºi din acest motiv se ceartã cu autoritãþile locale.

Interacþiuni în afara localitãþii. Nu se poate vorbi despre interacþiuni cu alte comunitãþi de romi.

Singurele relaþii cu alte comunitãþi de romi sunt cele pe care le au cu rudele lor

cãsãtorite în alte localitãþi, dar se întâlnesc rar, doar la înmormântãri ºi nunþi.

Motivul pentru care se întâlnesc rar este, dupã cum afirmã cei intervievaþi,

lipsa veniturilor pentru a se putea deplasa la rude.Romii din Izeºti au legãturi cu alte localitãþi, navetismul fiind un

fenomen prezent într-o mãsurã mare în cadrul acestei comunitãþi. Mulþi dintre

romii din Izeºti lucreazã la firme din Ploieºti, Vãleni, Boldeºti Scãieni, iar la

locul de muncã au contact mai mult cu români. Copiii romilor din Izeºti merg la

licee în Ploieºti sau Vãleni ºi chiar la facultãþi, ceea ce face ca interacþiunile lor cu

alte comunitãþi sã fie numeroase. Mobilitatea socialã în cadrul acestei

comunitãþi este ridicatã, iar capitalul relaþional este destul de mare. De aceea

putem vorbi de existenþa unei culturi a deschiderii în cadrul comunitãþii

romilor din Izeºti, aceastã comunitate având resurse de capital social de tip

bridging ºi capital uman.Spre deosebire de romii din Izeºti, comunitatea de romi ursari este

practic una închisã, neavând relaþii nici cu alþi romi din comunã, nici cu romi

din afara comunei ºi nici cu populaþia majoritarã din comunã. Practic

comunitatea este sãracã în resurse de tip capital social, fapt care le reduce

oportunitãþile de dezvoltare la nivel comunitar. Existã cazuri de mobilitate

socialã individualã (cei care merg la facultate sau la alte ºcoli), însã comunitatea

în ansamblul ei este destul de imobilã (încã mai practicã meserii tradiþionale,

deºi nu au materie primã), parþial ºi datoritã lipsei contactelor externe.


66

Interacþiuni cu autoritãþile locale. În cadrul administraþiei publice locale romii nu sunt discriminaþi.

Conflictele cu autoritãþile apar doar datoritã nesatisfacerii orelor necesare

pentru obþinerea venitului minim garantat sau când au fost debranºaþi de la

utilitãþi datoritã neplãþii acestora.

Cu ajutorul social am mai fost supãraþi. Dacã unul ridicã tonul mai mult la cei din primãrie ºi ei

vorbesc dupã cum vorbeºte, dacã vorbeºti frumos nu se poate sã nu se rezolve fiecare treabã. (lider

informal rom)Dar nu suntem lãsaþi la o parte. Mai sunt care încalcã legea... dar poliþia ºi oamenii de la primãrie

îi trateazã pe toþi la fel. (lider informal rom)

În momentul de faþã romii sunt reprezentaþi la nivelul administraþiei

publice locale, în primãrie existând un facilitator rom, iar în momentul

cercetãrii se încerca gãsirea unui mediator ºcolar.O nemulþumire a ursarilor este legatã de neasfaltarea drumului din

comunitate, dar autoritãþile au declarat cã fondurile erau insuficiente ºi nu se

putea asfalta doar între casele lor cum ar fi dorit romii.

Prin banii romilor s-a fãcut programarea ca sã ne bage asfalt. Dar s-au dus aºa banii; au venit bani

de la romi ºi ne-au oprit banii. (lider informal rom)

De-a lungul timpului relaþiile romilor ursari cu administraþia publicã

s-au schimbat. Astfel, în timpul regimului comunist ei veneau rar la primãrie,

mai ales cã nu aveau de luat bani de acolo, la ºcoalã nu mergeau deoarece

cadrele didactice veneau ele la ei, în vreme ce acum relaþiile s-au inversat, la

primãrie merg ei pentru a putea lua bani, iar cadrele didactice nu mai merg la

ei, deoarece vin ei la ºcoalã:

Da, acuma merg… pe timpul lui Ceauºescu nu prea mergeau la primãrie. Acuma merg sã-ºi cearã

drepturile… sã ia ajutorul, sã ia ajutorul de încãlzire… toate ajutoarele acestea... dar nu cred cã

merg cu alte scopuri, din câte ºtiu eu. A… sã le mai dea teren de case… acte. Da... vin, vin…

(lider informal român)

Probleme actuale ale comunitãþii. În opinia celor intervievaþi principala problemã a comunitãþii ursarilor

este lipsa locurilor de muncã. Alte probleme enunþate sunt: numãrul mare de

copii datoritã neutilizãrii mijloacelor contraceptive, educaþia scãzutã, timpul

scurt pe care îl petrec la un loc de muncã, neracordarea la utilitãþi datoritã lipsei

surselor financiare pentru a plãti facturile, asfaltarea drumului.

Lipsa locurilor de muncã, dat faptului cã nu sunt cu ºcoalã, pregãtire ºi apoi prin comportamentul

lor cã pleacã, lucreazã douã, trei zile cã dacã ar fi serioºi n-ar fi nici o problemã cã ar gãsi ºi zilieri

dacã se duc. (reprezentant autoritãþi locale)


67

Prima problemã era sã facã asfaltul pe care a promis cã îl face... canalizare ºi aº vrea sã se reabiliteze

cu apa. Sunt mulþi care nu au apã. Nu mai are posibilitate... Ãia de la apã au fãcut ambiþie ºi multã

lume a rãmas fãrã apã... cei care nu au plãtit-o. Asta e datoria fiecãruia sã-ºi plãteascã. Ar fi bine sã

dea drumul la apã primãria. Câte unul are posibilitate de apometru. Noi avem aici înaltã

tensiune…dacã s-ar putea sã aibã luminã cei cu casele pe câmp... au cinci cãsuþe acolo. (lider

informal rom)

Pentru rezolvarea problemei locurilor de muncã autoritãþile au angajat

ursari ca paznici pentru diverse firme, dar aceºtia au renunþat dupã douã - trei

zile spunând cã e prea mult de lucru pentru salariul primit. În momentul

cercetãrii exista depus un proiect al unui investitor pentru construcþia unei hale

pentru îmbutelierea apei (apa de Bãlþeºti a fost recomandatã ca fiind foarte

bunã) în apropierea staþie de apã unde ar putea fi angajate 60-70 de persoane.

Autoritãþile locale lucrau la întocmirea unui proiect pentru asfaltarea

drumului de acces în Ursãrie care sã fie depus spre finanþare la FRDS.Dacã acum doi ani principala problemã era cea a dispensarului care nu

exista, acum problema cea mare este cea a grãdiniþei care este foarte micã

pentru a primi toþi copiii ºi a ºcolii care este micã, iar elevii învaþã în 3

schimburi.Principalele probleme ale comunitãþii de romi ursari rezultã din

nivelul redus al educaþiei membrilor ei. Stocul redus de capital uman

determinã dificultãþi în gãsirea unui loc de muncã, greutãþi în implementarea

unor proiecte de dezvoltare ºi neutilizarea mijloacelor contraceptive.Cele douã comunitãþi de romi din comuna Bãlþeºti au oportunitãþi

diferite de dezvoltare. Resursele de tip capital social (de tip bridging), uman ºi

relaþional sunt reduse în cazul romilor ursari, care au o comunitate

caracterizatã prin mobilitate socialã scãzutã, nivel de educaþie scãzut,

practicarea meseriilor tradiþionale, neîncredere în autoritãþi ºi familii

tradiþionale. Este o comunitate roma non-sãracã, accesul la utilitãþi ºi

infrastructura fiind bune, singura problemã reprezentând-o veniturile reduse

ºi fluctuante. Pasivitatea ursarilor ºi neimplicarea în rezolvarea problemelor

este o altã caracteristicã a acestei comunitãþi, ei considerând cã este de datoria

autoritãþilor locale sã facã acest lucru. Ei declarã cã se primesc banii la primãrie

pentru rezolvarea problemelor lor, dar aceºtia sunt utilizaþi în alte scopuri.

Oamenii• Femeie cu traiectorie de viaþã tipicã pentru comunitatea roma.

Prima persoanã intervievatã este o femeie de 61 de ani, care a fost

nãscutã într-o altã localitate, dar prin cãsãtorie a ajuns în comunitatea romilor

ursari. Este o femeie care provine dintr-o familie numeroasã, unde tatãl era

fierar, care a fost cãsãtoritã iniþial de pãrinþi cu un rom dintr-o altã localitate, s-a

despãrþit de acesta ºi a ajuns sã trãiascã în concubinaj cu un ursar. S-a cãsãtorit

ca majoritatea femeilor din comunitatea lor foarte tânãrã, dar spre deosebire de

acestea a avut doar un singur copil din cauza unor probleme medicale. Casa în

care locuieºte se aflã printre cele ale românilor, are o curte mare ºi este îngrijitã


68

în exterior ºi în interior este curatã. Ocupaþia ei principalã a fost turnãtoria,

ajutându-ºi soþul la fabricarea tuciurilor.

Copilãria. Femeia s-a nãscut în anul 1946, în luna mai, în localitatea

Calvini, judeþul Buzãu, în comunitatea de romi Zeletin. Comunitatea Zeletin

era una mare, dupã cum declarã femeia: „eram þigãnie mare, mai mulþi decât

aici în 1946”, dar au plecat aproximativ 20-30 de familii de acolo de-a lungul

timpului. Romii din Zeletin erau tuciurari, fierari ºi lãutari, tatãl ei vitreg fiind

fierar de meserie.A fost un copil provenit din primul concubinaj al mamei, care s-a

cãsãtorit nelegitim apoi cu un alt rom. În familie au fost ºapte copii, ea fiind cea

mai mare ºi cea care a trebuit sã aibã grijã de toþi ceilalþi fraþi vitregi. Cu toþi

fraþii s-a înþeles bine, deºi dupã ce s-a cãsãtorit nu a mai pãstrat legãtura cu ei.

Din cei ºapte fraþi, una dintre surori este cãsãtoritã în Bãlþeºti, dar „ºade în

fund” ºi nu discutã prea des, pentru cã fiecare are multe probleme. Restul

fraþilor sunt rãspândiþi prin alte localitãþi: o sorã este la Constanþa, douã surori

sunt la Calvini, un frate e la Bucov ºi un frate e decedat. Surorile sunt casnice,

iar fratele lucreazã ca zilier la sãpat de ºanþuri. Cu fraþii, exceptând sora din

Bãlþeºti cu care se vede sãptãmânal, se întâlneºte la nunþi, botezuri ºi

înmormântãri deoarece stau departe, numai cu fratele de la Bucov se vede mai

des, respectiv o datã sau de douã ori pe an, deoarece este mai aproape.

La ani de zile, la frate-miu mã mai duc eu când mã ia dorul de el o datã, de douã ori pe an. Pe Rodica

de la Constanþa nu am mai vãzut-o de când a murit mama. Ãia din Calvini toþi la fel… cine ºtie

când mai vine... la nunþi, botezuri, înmormântãri. (femeie roma, 61 ani)

Dupã cãsãtoria cu al doilea soþ, familia a trãit la Slãnic, unde tatãl a

lucrat la salinã pânã s-a îmbolnãvit. Din momentul în care s-a îmbolnãvit ºi nu a

mai lucrat în mina de sare, tatãl a practicat meseria sa tradiþionalã, învãþatã de

generaþii, aceea de fierar ºi turnãtor, fãrã a fi autorizat. Mama a fost casnicã, dar

lucra ºi ca zilier la munci agricole, mai ales în perioada în care tatãl a satisfãcut

cei doi ani de stagiu militar.

ªcoala. ªcoala a început-o la ºapte ani, dar a fãcut doar douã clase,

pânã la nouã ani, deoarece mama a obligat-o sã stea acasã ºi sã aibã grijã de

ceilalþi fraþi astfel încât ea sã poatã lucra ca zilier. Erau o familie sãracã, cu patru

copii, iar în aceea perioadã tatãl vitreg îºi satisfãcea stagiul militar ºi nu aveau

surse de venit.I-a plãcut sã meargã la ºcoalã, în special pentru cã acolo se întâlnea cu

ceilalþi copii ºi scãpa ºi de muncã: „era mai bine la ºcoalã decât acasã, cã acasã

eram muncitã”. Cele douã clase le-a fãcut în localitatea Calvini unde locuiau

pãrinþii. La opt - nouã ani familia s-a mutat la Slãnic ºi ea nu a mai continuat

studiile. Cel mai important lucru este cã ºtie sã se semneze ºi sã socoteascã, dar

citeºte doar pe litere pentru cã nu a învãþat sã citeascã bine.


69

Ar fi dorit sã îºi continue studiile, dar nu a fost lãsatã de pãrinþi sã facã

acest lucru. Fiind copil nelegitim, tatãl o bãtea destul de des, iar pe mamã nu a

interesat-o foarte tare progresele ei ºcolare. Datoritã faptului cã erau o familie

sãracã, nu aveau bani pentru achiziþionarea celor necesare educaþiei; în plus

aveau nevoie de cineva ca sã aibã grijã de ceilalþi copii astfel încât sã poatã lucra

cu ziua. Amintiri prea multe din aceea perioadã legate de colegi nu are.Considerã cã educaþia este foarte importantã în viaþa omului deoarece

„e greu fãrã carte” mai ales cã nu poþi citi ºi nu poþi avea o meserie bunã. Faptul

cã preþuieºte ºcoala se vede din faptul cã o ajutã mult pe nepoatã sã înveþe ºi este

foarte mândrã de faptul cã aceasta a luat în cele patru clase numai premiul I.

Cãsãtorie ºi familie. Prima datã s-a cãsãtorit la cincisprezece ani,

aceastã cãsãtorie fiind stabilitã de mamã deoarece tatãl vitreg o bãtea foarte

tare. Ca sã o scape de bãtãile soþului mama a hotãrât sã o mãrite cu un rom din

localitatea Aluniº. Dupã cãsãtorie a locuit la Aluniº cu familia primului soþ.

Prima cãsãtorie a durat circa opt ani ºi a fost cãsãtoritã legal cu acest soþ de care

nu a divorþat niciodatã. Din prima cãsãtorie nu a rezultat nici un copil.

Pãrinþii, mama cã avea bãrbatul de al doilea ºi mã bãtea ºi ca sã scap de bãtãi ºi de chinuri a cãutat ºi

m-a mãritat. Ea a stabilit cu cine. (femeie roma, 61 ani)

A plecat de la primul soþ înapoi la Slãnic la pãrinþi deoarece acesta

lipsea foarte mult de acasã, nu îi plãcea sã munceascã ºi o bãtea foarte tare. Pe

cel de-al doilea soþ l-a cunoscut în casa pãrinþilor la Slãnic, acesta fiind rudã cu

soþul surorii sale cãsãtoritã în Bãlþeºti. În Bãlþeºti s-a mutat în 1974, la 28 de ani,

trãind în concubinaj cu al doilea soþ, care ºi el fusese cãsãtorit legal înainte. În

Bãlþeºti a locuit cu mama vitregã a soþului, casa având douã camere.

Nu am divorþat... a murit al doilea ºi tot nu am divorþat ºi am rãmas tot cu numele primului. Cu

primul am fost cãsãtoritã legal, cu cununie… cu al doilea am trãit concubinaj, cã a fost ºi el

cununat; nu a divorþat nici el. (femeie roma, 61 ani)

Are o singurã fatã de 32 de ani, care a absolvit cinci clase ºi are ºapte

copii. În familia lor s-a încercat utilizarea metodelor contraceptive, dar fata s-a

simþit rãu ºi a preferat sã facã copii. În opinia ei, o familie e bine sã aibã maxim

patru copii pentru a putea avea cu ce sã îi creascã.În momentul interviului, al doilea soþ era decedat, iar în aceea

gospodãrie mai stãtea ºi familia fetei care numãra opt membri. Este o familie

extinsã care este unitã ºi în care nu existã certuri sau neînþelegeri majore, ci doar

mici probleme apãrute din cauza diverselor lipsuri.

Ocupaþie. A început sã munceascã de la zece ani când trebuia sã aibã

grijã de ceilalþi fraþi ºi apoi a lucrat cu ziua împreunã cu pãrinþii la munci

agricole. În perioada cât a fost cãsãtoritã cu primul soþ, când avea 22 de ani, a

lucrat o perioadã de cinci ani la Azuga la fabrica de ºamotã ºi la cea de bere,


70

fãrã a avea însã carte de muncã.

Am muncit cu ziua... de muncit am muncit de la zece ani… cu pãrinþii, la sapã, la orice. Am lucrat

pe la Azuga, dar fãrã carte de muncã... la fabrica de ºamotã vreo cinci ani ºi la fabrica de bere. Cum

era înainte, temporar, câte trei luni, pe urmã iar fãceai angajarea. (femeie roma, 61 ani)

Dupã ce a venit în Bãlþeºti a început sã lucreze la fabricarea tuciurilor

cu cel de-al doilea soþ ºi la comercializarea acestora.Nu are pensie deoarece nici ea ºi nici soþul nu au avut carte de muncã.

Principala sursã de venit a gospodãriei este venitul minim garantat pe care îl

primesc de la primãrie, iar ginerele mai fabricã tuciuri, deºi în ultima perioadã

nu mai are materie primã suficientã ºi face cãrãuºie. Ginerele este cel care aduce

cei mai mulþi bani în casã, dar asta în perioadele în care fabricã tuciuri ºi le poate

vinde.

Migraþie. Traseul parcurs în viaþã de aceastã femeie romã este

urmãtorul: a fost nãscutã în Calvini unde a trãit pânã la opt - nouã ani, apoi s-a

mutat cu familia în Slãnic, dupã care prin cãsãtorie a plecat în Aluniº, a locuit

cinci ani în Azuga unde a lucrat, iar apoi a ajuns în Bãlþeºti unde a trãit în

concubinaj. Casa din Bãlþeºti în care locuieºte de 33 de ani este a soþului, care

mai are ºi alþi moºtenitori în afara fiicei rezultatã din acest concubinaj.

Satisfacþie cu viaþa. Nu este mulþumitã de viaþa pe care o are în acest

moment datoritã lipsurilor materiale. Este destul de bolnavã, dar nu are bani cu

care sã îºi poatã procura medicamentele necesare. Dacã ar fi sã o ia de la capãt ar

dori sã aibã mai multã ºcoalã ca sã aibã un serviciu cu carte de muncã astfel

încât sã „aibã drepturi” astfel încât sã poatã beneficia de pensie.Povestea de viaþã a celei intervievate prezintã traseul personal destul

de „obiºnuit” pentru o femeie romã din generaþia cãrei îi aparþine. Având un

nivel de educaþie foarte redus (doar douã clase), a început sã munceascã de

foarte timpuriu, însã nu a dobândit nici o calificare. A fost implicatã în munci

necalificate, iar dupã mutarea în Bãlþeºti a practicat meseria tradiþionalã din

comunitate – fabricarea de vase de aluminiu. Istoricul ei personal este profund

marcat de violenþa domesticã, atât în perioada copilãriei, cât ºi la maturitate.

Tot la strategia de supravieþuire recurge ºi fiica ei, care urmeazã un traseu

personal de tip tradiþional. Deºi este nemulþumitã de situaþia personalã,

insatisfacþia este legatã de lipsa resurselor materiale ºi de incapacitatea de a-ºi

acoperi nevoile curente ºi nu de strategia de viaþã pe care a adoptat-o.

• Bãrbat tradiþionalist cu o strategie de viaþã bazatã pe acumularea de capital

material. Cel de-al doilea subiect este un bãrbat rom de 60 de ani care a copilãrit

ºi a trãit în Bãlþeºti ºi care a învãþat meºteºugul tradiþional al fabricãrii


71

obiectelor din aluminiu de la pãrinþi ºi l-a transmis mai departe copiilor sãi. Ca

vecini are familii de români, iar în gospodãria lui trãiesc douã familii. În Bãlþeºti

ºi-a cumpãrat casa ºi locul de pãmânt, iar în gospodãria actualã are trei rânduri

de case, dintre care una este „bunã” în care sunt primiþi oaspeþii ºi care este

foarte curatã. Poate fi considerat unul dintre cei „bogaþi” pentru cã de-a lungul

vieþii ºi-a mai fãcut o casã în curtea celei pãrinteºti, iar apoi a putut sã îºi

cumpere loc ºi case de la români. Istoria vieþii lui am putea-o considera însã

tipicã pentru comunitatea de ursari, el fiind un om care a copilãrit acolo ºi a

practicat meseria tradiþionalã.

Copilãria. S-a nãscut în localitatea Corneºti din judeþul Dâmboviþa, în

anul 1947, unde pãrinþii au stat o iarnã deoarece tatãl lucra ca fierar acolo,

familia fiind originarã din Bãlþeºti. Aºa dupã cum declarã s-a nãscut pe vremea

foametei, iar pãrinþii lucrau la o familie înstãritã ºi locuiau în gazdã la aceºtia.Au fost cinci fraþi la pãrinþi dintre care au mai rãmas doar trei în viaþã,

el fiind cel mai mare. Toþi cei aflaþi în viaþã locuiesc în Bãlþeºti ºi se înþeleg bine

între ei ºi practicã meseria tradiþionalã învãþatã de la pãrinþi, aceea de turnãtor.

Pentru fabricarea de tuciuri ei au autorizaþie familialã fãcutã numai pe familia

intervievatului nostru. Cu ceilalþi fraþi se întâlneºte aproape zilnic deoarece

aceºtia trec prin faþa casei lui ca sã iasã la „ºosea”, ei locuind mai spre capãtul

strãzii.Deºi a fost nãscut în altã localitate a copilãrit în Bãlþeºti, unde pãrinþii

au revenit dupã aceea iarnã. Au locuit în cartierul numit Ursãrie, mai spre

capãt, iar ca vecini au avut romi ursari. Tatãl sãu a fost fierar ºi turnãtor foarte

bun, iar mama casnicã, deºi îºi ajuta soþul la fabricarea ceaunelor ºi a tuciurilor.

ªcoala. La ºcoalã a mers la ºapte ani ºi a urmat doar patru clase. Deºi a

„ieºit din ºcoalã” la 14 ani, a fãcut doar patru clase, rãmânând repetent vreo

patru ani deoarece „nu am învãþat, nu mi-a plãcut”. Nu a învãþat deoarece,

fiind cel mai mare copil, era cel care îl ajuta pe tatã la fabricarea vaselor ºi erau ºi

sãraci mergând la ºcoalã desculþi, dezbrãcaþi ºi cu ghiozdane de cârpã.

Am avut probleme familiale... pentru cã eram ãl mai mare ºi nu puteam sã-l pãrãsesc pe tata cã

eram mâna dreaptã la lucru… din cauza pãrinþilor... nu cã nu mã lãsa, dar nu era timp…

dezbrãcaþi, desculþi… ne duceam cu ghiozdane de cârpã. (bãrbat rom, 60 ani)

Colegi la ºcoalã i-au fost români ºi romi ursari ºi din Izeºti, în Bãlþeºti

existând ºcoalã cu clasele I-IV, dupã care trebuiau sã meargã la Podenii Vechi.

La ºcoalã i-a plãcut cel mai mult faptul cã se putea juca cu ceilalþi copii, iar

prietenii cei mai buni i-au fost tot ursari, cu care se mai întâlneºte deoarece stau

în acelaºi cartier. Învãþãtorii la ºcoalã nu au fãcut diferenþe între copii. Nu lipsea

de la ºcoalã decât dacã avea tatãl nevoie de el, dar aºa cum mãrturiseºte „nu-mi

mergea capul”.În opinia respondentului, educaþia este foarte importantã în viaþa

omului tocmai pentru cã îl învaþã sã se exprime, ce ar putea sã facã, sã aibã


72

un serviciu.

Foarte importantã... pentru cã poate sã fie mai pregãtit omul... ºtie mai mult... ºi aºa e nepregãtit...

nu ºtim nici bine sã ne exprimam, sã vorbim bine… sã ne dãm seama ce ne-ar mai trebui, ce am

putea sã facem… acuma ne luptãm cu copii sã-i þinem prin ºcoalã pe unde putem ca sã poatã sã

înveþe. (bãrbat rom, 60 ani)

Cãsãtorie ºi familie. S-a cãsãtorit la nouãsprezece ani, iar soþia avea

paisprezece ani. Decizia de a se cãsãtorii i-a aparþinut în întregime, pãrinþii

neintervenind. Dupã cãsãtorie a locuit împreunã cu pãrinþii sãi un an, apoi

împreunã cu pãrinþii partenerei un an, dupã care ºi-au ridicat casã.Din cãsãtorie au rezultat patru copii, un bãiat (35 de ani) ºi patru fete

(40 de ani, 28, 30), care sunt cãsãtoriþi ºi locuiesc tot în Bãlþeºti. Alãturi de copiii

lor a fost crescut ºi bãiatul unei surori care a murit tânãrã. Bãiatul locuieºte cu

familia lui în gospodãria pãrinteascã, iar fetele stau la casele soþilor, dar atunci

când au probleme vin ºi ele la pãrinþi. Fetele s-au cãsãtorit la vârsta de 20-22 de

ani ºi au numai câte un singur copil datoritã unor probleme de sãnãtate. Copiii

cei mari au zece clase,iar fetele mai mici au doar opt clase, însã nepoþii sunt la

liceu la Ploieºti.În familie au fost utilizate mijloace contraceptive de cãtre femei, dar

mai puþin pe timpul comunismului când nu existau. Cu toate acestea,

considerã cã o familie trebuie sã aibã cât mai mulþi copii.În casa actualã locuieºte de „douãzeci ºi ceva de ani”, ei cumpãrând loc

cu casã între casele de români. În casa veche a rãmas unul dintre fraþi. În

gospodãrie singurele certuri care apar sunt cauzate de lipsa banilor, dar

deciziile se iau împreunã de cãtre toþi membrii familiei

Ocupaþie. A început sã lucreze la doisprezece - treisprezece ani

împreunã cu tatãl sãu la fabricarea tuciurilor ºi la comercializarea lor prin

diferite sate. În timpul regimului comunist a avut pensie zece ani deoarece s-a

întors din armatã bolnav ºi a lucrat 8 ani pe ºantier la Gura Vitioarei ºi la

Câmpina.

Am lucrat pe ºantier opt ani, la Gura Vitiorii, Câmpina, ºantier la sãpãturi. Dupã aceea nu am

mai lucrat; eu am fost pensionar zece ani de zile de boalã din armatã ºi dupã aceea a venit un decret.

Am început lucrul, mi-a venit decizie sã lucrez patru ore ºi sã iau ºi pensie ºi nu mi-a convenit, eu

am preferat sã lucrez opt ore. (bãrbat rom, 60 ani)

Tot în timpul regimului comunist a lucrat cinci - ºase ani ca muncitor

sezonier la ferme la Feteºti ºi Cernavodã. Pentru a putea munci la aceste ferme

plecau primãvara, în lunile martie-aprilie, ºi se întorceau toamna, în

octombrie-noiembrie. A preferat sã munceascã la ferme deoarece se plãtea mult

mai bine, mergeau cu toatã familia acolo, inclusiv cu copiii, ºi acolo primeau o

baracã în care sã stea ºi aveau ºi mâncare.

Lucram sezonieri. Aveam cazare acolo... mâncare, dormit acolo la ei. Am lucrat vreo cinci - ºase

ani... dar sezonier... chiar pânã la revoluþie, chiar am fost la Medgidia. (bãrbat rom, 60 ani)


73

Dupã revoluþie a revenit la meseria iniþialã ºi a început sã

confecþioneze tuciuri ºi oale din aluminiu. Principala ocupaþie ºi sursã de venit

a familiei este fabricarea ºi comercializarea oalelor din aluminiu. Pe lângã

acesta, mai au venitul minim garantat. În gospodãrie veniturile principale sunt

obþinute de cãtre persoana intervievatã ºi de fiul acestuia.

Migraþie. În localitatea Bãlþeºti respondentul locuieºte de ºaizeci de

ani, iar în gospodãrie de peste douãzeci. Cât a lucrat pe ºantier a fãcut naveta,

dar când a plecat la ferme a mers cu toatã familia, ca mulþi dintre romii ursari.

Plecam cu toatã familia, nu rãmânea nimeni ... închideam uºile ºi plecam. Acolo ne creºteam ºi noi

pãsãri, doi porci... veneam cu de toate, cu varzã, porc, porumb... cu ce ne trebuia pentru iarnã.

(bãrbat rom, 60 ani)

Fiul a fost plecat la muncã în Spania ºi a stat douã luni jumãtate, a lucrat

puþin la cules de mãsline, apoi nu a gãsit de muncã ceva din care sã câºtige mai

mulþi bani ºi a venit înapoi acasã.

Satisfacþie cu viaþa. Nu se poate spune cã respondentul este mulþumit

de viaþa din prezent deoarece nu are venituri suficiente pentru a putea sã

realizeze tot ceea ce ºi-ar dori. Ar vrea sã amenajeze curtea, sã modernizeze

casa ºi dependinþele ºi ar dori sã le poatã oferi nepoþilor ºi copiilor o casã a lor.

Eu unul personal nu sunt mulþumit deloc cã nu sunt posibilitãþi. Sã ne facem poftele, plãcerile...

prin curte aº modifica casa sã fie mai frumos, sã trãim ºi noi mai bine, dar nu avem posibilitãþi.

(bãrbat rom, 60 ani)

Individ axat pe strategie de acumulare ºi creºtere, chiar dacã a avut

resurse puþine, nu a avut capital uman (în termeni de educaþie formalã), însã

folosind resursele disponibile (meºteºuguri tradiþionale) a acumulat capital

material (ºi-a cumpãrat casã între români) ºi a investit în educaþie, copiii lui

fiind mai educaþi decât media populaþiei de romi sau decât media comunitãþii

în care trãiesc. În plus, a doua generaþie, nepoþii, merg la liceu.

• Femeie roma tânãrã care încearcã sã spargã unele din valorile tradiþionale.Portretul ce urmeazã este al unei femei roma de 31 de ani, nãscutã în

Bãlþeºti ºi cãsãtoritã cu un membru al familiei Danca. Este o femeie roma tipicã

pentru comunitatea din Ursãrie, cãsãtoritã la 18 ani, cu trei copii, care îºi ajutã

soþul la fabricarea oalelor din aluminiu, dar în acelaºi timp este una dintre

persoanele care foloseºte mijloacele contraceptive ºi luptã pentru educaþia

copiilor ei.

Copilãria. Copilãria ºi-a petrecut-o în satul Bãlþeºti, unde s-a nãscut în

anul 1976. În familia în care s-a nãscut au fost patru copii, trei fete ºi un bãiat,

dintre care o sorã este cãsãtoritã în Bucureºti, una în localitatea Grindu din

Ialomiþa, iar fratele stã în Bãlþeºti în aceeaºi gospodãrie cu pãrinþii.


74

Cel mai bine se înþelege cu sora care locuieºte în Bucureºti, în Dobroieºti,

cãsãtoritã cu un rom, deoarece se vãd mai des datoritã faptului cã uneori mai

înnopteazã la ea când merg sã vândã oalele din aluminiu. Cu fratele se înþelege

mai puþin pentru cã este „mai urâcios”, deºi cu acesta se vede zilnic. Cu sora

care locuieºte la Grindu se vede cel mai rar datoritã distanþei; aceastã sorã s-a

cãsãtorit la 25 de ani cu un român ºi are un copil.Pãrinþii au avut o perioadã de câþiva ani serviciu pe vremea

comunismului, tatãl lucrând la fabrica de geamuri, iar mama la fabrica de pui,

ambele în Boldeºti-Scãieni. Dupã ce au renunþat sã mai facã naveta, au început

sã meargã sã munceascã sezonier la fermele din Feteºti, Cernavodã, Medgidia.

La aceste ferme pleca toatã familia de primãvara dupã Paºte pânã toamna în

septembrie, octombrie. Dupã 1989, pãrinþii au revenit la meseria tradiþionalã a

ursarilor – fabricarea ºi comercializarea vaselor din aluminiu.

Au avut servicii pe vremea lui Ceauºescu cât am fost noi copii. Tata lucra la geamuri aici în

Scãieni ºi mama la fabrica de pui. Au lucrat câtva timp acolo. Nu ºtiu câþi ani ºi pe urmã a plecat la

ferme. (femeie roma, 31 ani)

Singurele mutãri din localitate intervenite în perioada copilãriei au

fost cele datorate plecãrii la ferme, în diferite localitãþi din Dobrogea, împreunã

cu toatã familia, din primãvarã pânã în toamnã.

ªcoala. A început ºcoala la ºapte ani ºi a fãcut numai ºapte clase, pânã

la treisprezece ani. Nu a continuat ºcoalã deoarece nu i-a plãcut sã înveþe, deºi

pãrinþii au dorit sã o ajute sã termine mãcar opt clase. Datoritã plecãrii familiei

pentru munca sezonierã de la ferme, copiii pierdeau câteva luni de ºcoalã,

respectiv douã luni primãvara ºi o lunã iarna.

Sincerã sã fiu, nu mi-a plãcut cartea, pãrinþii au vrut sã ne întreþinã, sã ne ducã sã ne înveþe.

(femeie roma, 31 ani)

Nu poate spune ce anume i-a plãcut cel mai mult la ºcoalã, dar în

clasele I-IV a avut rezultate bune la învãþãturã, lucru care nu s-a mai întâmplat

dupã ce a trecut în clasa a V-a. Cel mai important din ce a învãþat la ºcoalã este

faptul cã ºtie sã scrie ºi sã citeascã, astfel putând sã îºi ajute copii la lecþii. Colegi

la ºcoalã a avut români ºi romi ursari ºi din Izeºti, dar cel mai bine s-a înþeles cu

colegii ursari. Cu colegele de etnie românã care locuiesc în Bãlþeºti se întâlneºte

ºi discutã, iar prietena cea mai bunã a fost tot o fatã romã care era din Ursãrie ºi

cu care a pãstrat relaþiile deºi aceasta ºi-a cumpãrat casã în Izeºti.Profesorii de la ºcoalã nu fãceau discriminare în clase ºi din acest motiv

s-a înþeles foarte bine cu aceºtia. Pãrinþii au fost preocupaþi de educaþia copiilor,

mergeau la ºcoalã, îi supravegheau la lecþii ºi chiar le aplicau ºi câte o corecþie în

cazul în care aveau rezultate proaste. Fratele a fãcut zece clase, iar celelalte

surori nouã clase, respectiv opt clase. De la ºcoalã a început sã lipseascã din

clasa a V-a ºi atunci când pleca la ferme.


75

Nu a fost interesatã sã îºi continue educaþia ºi nici la programul de a

doua ºansã nu a mers datoritã faptului cã nu are cu cine sã lase copiii acasã ºi

cine sã îi facã treaba în gospodãrie.Din câte rezultã din spusele ei, nu a mai avut performanþe ºcolare dupã

clasa a V-a pentru cã a început sã lipseascã mult de la ºcoalã din cauza

plecãrilor sezoniere cu pãrinþii la muncã în afara localitãþii. Dincolo de faptul cã

„nu i-a plãcut cartea”, absenþele prelungite pot sã justifice abandonul timpuriu

al ºcolii, înainte de finalizarea educaþiei obligatorii. Cu toate cã nu i-a plãcut sã meargã la ºcoalã, doreºte ca sã înveþe carte

copii deoarece numai aºa pot „sã aibã un viitor” ºi drepturi ºi pot obþine locuri

de muncã care sã le aducã venituri sigure.

Îmi învãþ copiii acum cã sunt la ºcoalã ºi vreau sã îi trimit mai departe, sã nu rãmânã cum am

rãmas noi. Este foarte importantã pentru un copil, are ºi el un viitor în viaþã. Noi acum ne cãim cã

nu am învãþat cã nu avem nici un fel de drept. Oriunde ne-am duce nu avem carte. Acu vreau sã îi

trimit cât mai departe. (femeie roma, 31 ani)

Cãsãtorie ºi familie. S-a cãsãtorit la optsprezece ani cu un rom ursar

din familia Danca, iar alegerea partenerului a fost decizia ei, pãrinþii

neintervenind. Dupã cãsãtorie a locuit cu pãrinþii soþului într-o casã separatã

cu douã camere în aceeaºi gospodãrie. În casa cu douã camere locuiesc cinci

persoane dintre care trei copiii de unsprezece, ºapte ºi respectiv trei ani.Cei doi copii mai mari merg la ºcoalã, bãiatul cel mare obþinând pânã

acum numai premiul întâi. Fetiþa de ºapte ani este în clasa I, iar de anul urmãtor

doreºte sã îl dea la grãdiniþã ºi pe copilul cel mic de trei ani. Copiii mai mari nu

au urmat cursurile de la grãdiniþã deoarece nu avea cine sã se ocupe de ei. Îºi

doreºte ca sã înveþe carte bine copiii astfel încât sã poatã merge la liceu ºi sã aibã

un serviciu stabil.

Vreau sã înveþe carte bãiatul meu, sã iasã cineva în viaþã, nu sã fie cineva mare aºa, dar sã nu

rãmânã sã lucreze cum lucrãm noi... sã aibã un servici de unde sã câºtige bani. ªi fetiþa tot la fel, sã

înveþe tot la fel ca bãiatul. Sã aibã servici nu sã se mãrite cum m-am mãritat eu, sã aibã servici nu

sã stea numai la mâna soþului, sã aibã ºi ea un servici sã se întreþinã. (femeie roma, 31 ani)

Nu doreºte sã mai aibã alþi copii deoarece sunt greu de crescut ºi nu au

venituri care sã le ajungã. Din acest motiv a început sã utilizeze mijloace

contraceptive, medicul de familie fãcându-i o injecþie care îi permite ca timp de

trei luni sã evite sarcinile nedorite.

E greu de crescut. Le trebuie multe la un copil, copilului trebuie sã îi dai ºi dacã ai ºi dacã nu ai; sã

mãnânce, sã aibã ºi el un pic de îmbrãcãminte. Trebuie sã aibã ºi el un pic de igienã cã se

îmbolnãveºte… m-am chinuit mult. (femeie roma, 31 ani)

În cadrul familiei deciziile se iau de comun acord, iar certurile nu sunt

violente. Marea majoritate a neînþelegerilor apr din cauza lipsurilor materiale.


76

Ocupaþie. Prima datã a lucrat pe la doisprezece - treisprezece ani când

mergea cu pãrinþii la ferme ºi îi ajuta la plantat de roºii, vinete etc. ºi la

recoltarea legumelor. În afarã de aceastã muncã, a început sã lucreze la

optsprezece ani, dupã ce s-a cãsãtorit, ºi îl ajutã pe soþ la fabricarea ºi

comercializarea vaselor din aluminiu.Principala sursã de venit este cea provenitã din comercializarea

vaselor din aluminiu, soþul fiind cel care aduce cei mai mulþi bani în casã. Pe

lângã aceste venituri primesc ºi venit minim garantat. Nu a cãutat sã se

angajeze cu carte de muncã deoarece nu ar mai avea cine sã aibã grijã de copii,

dar soþul a vrut sã facã acest lucru, numai cã a fost dus cu vorba, iar salariul

câºtigat era mic în comparaþie cu nevoile.

Migraþie. Soþul a fost plecat o lunã în Spania, dar nu a gãsit ceva stabil

de lucru, muncind numai cinci zile la cules de struguri pentru a câºtiga bani de

întoarcere în România.

Satisfacþie cu viaþa. Lipsa veniturilor este principala cauzã a

nemulþumirii faþã de viaþa din prezent. Are ridicatã deja o casã, în spatele

comunitãþii de ursari, unde au fãcut case ºi alþi fraþi ai soþului, dar nu a avut

bani pentru a îi pune acoperiº.Dacã ar fi sã o ia de la capãt nu s-ar mai mãrita pânã nu ar avea o sursã

de venit ca sã le poatã oferi ceva mai bun copiilor.

Sã nu mai fiu mãritatã... s-o iau din urmã... nu m-aº mãrita o vreme pânã n-aº avea un rost în

viaþã sã am ºi eu din ce sã câºtig bani. Din cauza la copii. N-aº mai vrea sã… m-aº mãrita la 25 de

ani sã îi þin mai bine, sã le dau un rost în viaþã sã nu mai fie chinuiþi. Sunt zile când nu avem ce sã

le dãm sã mãnânce, cu ce sã îi trimit la ºcoalã. E foarte greu. (femeie roma, 31 ani)

Femeia intervievatã este orientatã spre ritualism, tradiþionalism,

reproducerea modelului tradiþional: s-a cãsãtorit la 18 ani, nu a terminat

educaþia obligatorie, este orientatã pe gospodãrie ºi practicarea meseriei

tradiþionale. Cu toate acestea, existã în povestea ei indicii ale ruperii de

modelul tradiþional, cum ar fi practicarea contracepþiei sau dorinþa de a investi

în educaþia copiilor. În plus, în povestea ei nu apar referinþe la violenþa

domesticã aºa cum se întâmplã în istoria primei femei rome. Povestea de viaþã

pe care o relateazã indicã o stare de nemulþumire faþa de situaþia actualã, faþã de

faptul cã a urmat modelul tradiþional.

• Tânãr rom orientat spre schimbare.Este un bãrbat de 25 de ani care a terminat liceul ºi este înscris la

facultate. Acest rom a început sã lucreze ca facilitator comunitar în cadrul

primãriei ºi în ultima perioadã a devenit un lider informal al comunitãþii, fiind

respectat de ceilalþi romi pentru cã i-a ajutat sã obþinã venituri de la primãrie.


77

Copilãria. Localitatea în care s-a nãscut a fost Bãlþeºti. În familie a fost

al patrulea copil dintre cei cinci fraþi (trei bãieþi ºi douã fete). Din cei patru fraþi

pe care îi are, doi locuiesc în Bãlþeºti – un frate ºi o sorã, iar doi stau la Bucureºti

– o sorã ºi un frate cãsãtoriþi. Toþi cei patru fraþi sunt cãsãtoriþi, trei legal cu

persoane de etnie romã, iar fratele din comunã stã în concubinaj cu o româncã.Cel mai bine se înþelege cu fratele cel mic care stã în comunã, vis-a-vis

de casa pãrinteascã ºi care este anul III la facultate. Sora cea mare are 32 de ani,

locuieºte în Bucureºti, este cãsãtoritã cu un rom ºi este casnicã, soþul ocupându-

se cu comercializarea fierului vechi. Fratele din Bucureºti are 27 de ani ºi

lucreazã la o fabricã de mobilã, iar soþia lui care este de etnie romã lucreazã la o

croitorie a unui mall. În Bucureºti, sora stã într-o comunitate de romi, dar

fratele locuieºte cu chirie într-un cartier unde este populaþie mixtã – romi ºi

români. Sora care este cãsãtoritã în Bãlþeºti are 30 de ani ºi locuieºte împreunã

cu soþul de etnie romã într-o casã în centrul satului. Socrii acesteia sunt romi

ursari care au stat în Ursãrie ºi apoi au cumpãrat casã „în centru, între români”

cu peste 20 de ani în urmã. Sora din Bãlþeºti ºi soþul ei nu au un loc de muncã

stabil ºi au fost plecaþi în Spania în ultimi ani. În Spania întâi a plecat soþul care a

stat circa ºase luni, apoi la douã luni a mers ºi soþia, amândoi lucrând în

agriculturã. Fratele cel mic este student în anul III la Facultatea de Petrol ºi Gaze

din Ploieºti.Cu fratele cel mic se întâlneºte foarte des deoarece au casele foarte

apropiate, cu ceilalþi fraþi se vede mai rar, mai ales cu cei care sunt în Bucureºti

pe care îi vede de douã - trei ori pe an. Relaþia cea mai apropiatã o are cu fratele

cel mic pentru cã „noi avem un þel în viaþã ºi am învãþat carte”.Dintre pãrinþi numai tatãl mai trãieºte ºi lucreazã ca zilier la gaterul din

sat. Mama sa a fost casnicã, dar s-a ocupat cu producerea ºi comercializarea

vaselor din aluminiu pentru a putea asigura o sursã de venit necesarã

menþinerii copiilor în ºcoalã. Tatãl a lucrat timp de 24 de ani în industria

petrolului, la schele de extracþie – la Bãicoi ºi la Boldeºti-Scãieni, în '97-'98 ieºind

cu ordonanþã în ºomaj.În copilãrie o perioadã de aproximativ doi ani familia a stat în Bãicoi, la

bloc, deoarece tatãl a lucrat la Schela Lilieºti în aceea perioadã, iar apoi s-au

mutat la casã în Þintea pentru o perioadã. Aceste mutãri s-au datorat ºi faptului

cã bunicii, atât cei din partea tatãlui, cât ºi cei din partea mamei, nu au acceptat

sã îi primeascã sã locuiascã la ei. Acest refuz al bunicilor s-a datorat faptului cã

mama a refuzat sã se cãsãtoreascã cu cel stabilit de aceºtia ºi a fugit în ziua

nunþii de acasã. A fost prinsã în final ºi obligatã sã se cãsãtoreascã, chiar dacã

avea 16-17 ani cu cel dorit de pãrinþi. Când s-au întors în Bãlþeºti au stat câteva zile la bunicii din partea

mamei care i-a dat afarã pe motiv cã nu au suficient loc. Au mers apoi la

primãrie ºi li s-a oferit un loc pentru a-ºi ridica casa în Ursãrie, dar acel loc era

plin de nuci. Tatãl a curãþat locul ºi a montat un cort în care familia cu cei cinci

copii a locuit o perioadã destul de lungã pânã au ridicat casa. La început au

dormit ºapte persoane în douã paturi într-o singurã camerã pânã au reuºit


78

sã termine ºi celelalte camere.

ªi în urma cãsãtoriei lor au rezultat cinci copii ºi am umblat aºa din sat în sat… Bãicoi, Lilieºti,

Bãlþeºti… apoi ne-am stabilit aici... îmi aduc aminte ... bunica mea nu vroia sa ne primeascã ºi nici din partea tatãlui… am stat pe la bunica din partea mamei cred cã vreo douã - trei zile ºi apoi ne-a

zgornit, a zis „plecaþi de la mine cã nu am unde sã vã þin”… ºi acest loc... a mers la primãrie, a vorbit cu primarul de atunci ºi i-a zis cã nu pot sã vã dau decât acolo, aici unde suntem noi, acel loc era plin de nuci... o livadã de nuci… ºi tatãl meu a venit, a fãcut curat, a instalat un cort… ca ºi aºa

au stat prima data, în cort... au stat destul de mult timp în cort aºa... ºi apoi a ridicat casa asta,

compusã din douã camere, o bucãtãrie, un hol ºi prispa ºi prima datã a terminat camera de

dincolo...ºi ne-am mutat toþi acolo ºi practic dormeam ºapte inºi în douã paturi … cu pereþii negrii

cã nu dãduse cu var, mã rog ... aºa am apucat sã ne facem la început. (bãrbat rom, 25 de ani)

Pãrinþii nu au avut o cãsnicie fericitã, acest lucru datorându-se în special tatãlui care era destul de violent. În ochii copiilor mama a rãmas o fiinþã specialã care a avut grijã de ei, care i-a þinut din scurt, care i-a încurajat sã meargã la ºcoalã pentru a „putea deveni oameni”.

ªcoala. ªcoala a început-o la ºapte ani, dar în clasa a II-a sau a III-a a abandonat ºcoala pentru un an deoarece mama a avut probleme de sãnãtate ºi a stat în spital, iar de cei doi fraþi mai mici nu a avut cine sã se ocupe. În momentul în care mama s-a întors acasã de la spital a mers la ºcoalã ºi a rugat cadrele didactice sã îi reprimeascã pe copii la cursuri. Deºi le-a fost greu sã meargã iar la ore, treptat, de ruºinea mamei, au început sã înveþe din ce în ce mai mult ajungând sã aibã rezultate bune la învãþãturã.

Pãi am intrat la ºapte ani normal… dar mi-aduc aminte cã prin clasa a doua sau a treia am abandonat… mama mea a avut niºte probleme de sãnãtate, a avut niºte pietre la rinichi ºi a fost internatã, a stat destul de mult în spital atât cât noi sã abandonãm... pentru cã surorile aveau

preocupãrile lor, fãceau curãþenie, mâncare ºi toate cele, nu mai aveau timp ºi de noi… sã ne spele, sã ne îmbrace, sã ne calce, sã ne trimeatã la ºcoalã. (bãrbat rom, 25 de ani)

Mama a fost persoana care i-a susþinut pe copii sã aibã o educaþie, iar pentru a putea avea venituri cu care sã le poatã cumpãrã cele necesare muncea foarte mult, ajutându-l pe soþ sã toarne tuciuri ºi mergând apoi sã le comercializeze. Ea este ºi pãrintele care se interesa de situaþia ºcolarã a copiilor, care mergea la ºedinþele cu pãrinþii, care îi ajuta la lecþii. Tatãl nu a fost interesat de situaþia ºcolarã, el nepunând mare preþ pe acest lucru. În momentul în care mama a murit, tatãl a refuzat sã îi susþinã pe cei doi bãieþi care erau la ºcoala profesionalã în Boldeºti.

Mama mea administra asta cu tuciurile, dar ºi el mergea cu ea ºi fratele mai mare. Întotdeauna s-a chinuit sã ne ofere ce aveam nevoie la ºcoalã, rechizite, haine, mâncare ºi tot ce trebuia. Pot sã spun

cã noi nu am suferit cum au suferit ceilalþi… pentru cã având un venit sigur...tatãl meu care muncea ºi un venit suplimentar pe lângã, ne descurcam altfel… dar îmi aduc aminte cã sãraca

muncea foarte mult... pe ploaie, pe ninsoare, pe ger… mergea ºi muncea sã ne aducã nouã sã

mâncãm ºi sã mergem la ºcoalã. (bãrbat rom, 25 de ani)

Cel mai mult la ºcoalã i-au plãcut „româna ºi matematica”, dar ºi biologia, educaþia fizicã acest lucru datorându-se în special profesorilor care îi


79

încurajau foarte mult. Profesorul de matematicã este cel care i-a încurajat foarte mult sã înveþe.

Mie îmi plãcea foarte mult limba românã ºi matematica… eram printre cei mai buni la matematicã, aveam un profesor, un om deosebit, mie mi-a fost mai mult decât un profesor... practic îmi dãdea sfaturi ca unui copil de-al lui, îl iubeam foarte mult, ºi mai ales când vedea cã provenim dintr-o familie cu mulþi copii ºi cu neajunsuri, vedea cã învãþam foarte bine... ne dãdea un impuls aºa tot timpul… mi-a plãcut ºi biologia... la fel doamna director era profesor de biologie ºi învãþam numai de plãcerea doamnei, dar mi-a plãcut ºi biologia… ce nu mi-a plãcut... nu ºtiu ... poate limba rusã nu mi-a plãcut niciodatã, am fãcut limba rusã, dar nu mi-a plãcut. Îmi plãcea educaþia fizicã, sportul, jucam handbal ºi mi-a plãcut foarte mult. (bãrbat rom, 25 de ani)

Clasele I-VIII le-a urmat la ºcoala generalã din localitatea Bãlþeºti, apoi a fãcut ºcoala profesionalã ºi liceul la Boldeºti-Scãieni, iar acum este student la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Drept ºi Administraþie. Mama a murit când era anul III la ºcoala profesionalã, iar în acel moment datoritã lipsei suportului financiar a dorit sã renunþe la ºcoalã, dar a fost ajutat de cãtre profesori sã îºi termine studiile. Liceul l-a fãcut la seral ºi fãcea naveta între Sinaia ºi Boldeºti-Scãieni, deoarece se angajase la Sinaia pentru a se putea întreþine.

În opinia lui tot ce a învãþat la ºcoalã a fost important ºi cã educaþia este extrem de necesarã în viaþa unui om, mai ales cã îþi permite sã ai o meserie.

Enorm, un om fãrã ºcoalã e ca ºi cum ar fi un copil fãrã mamã sau o farfurie de ciorbã fãrã lingurã. Exact asta e... fãrã ºcoalã un om este terminat… nu are practic nici un viitor, ºcoala este cea care te modeleazã din toate punctele de vedere ºi educaþie ºi te pregãteºte pentru viitor... îþi faci o meserie... orice... ºcoala este cea mai importantã. (bãrbat rom, 25 de ani)

La ºcoala din Bãlþeºti a avut doi - trei colegi romi în clasã, dar majoritatea erau români, însã nu a simþit cã este marginalizat de cãtre colegi sau profesori, ci mereu era dat ca exemplu deoarece învãþa bine. Mulþi dintre foºtii colegi au terminat facultãþile ºi nu se mai vãd prea des, dar cu cei care stau încã în Bãlþeºti comunicã atunci când se întâlnesc. Cel mai bun prieten din ºcoala generalã era român, dar cu acesta nu a mai pãstrat legãtura deoarece s-a mutat împreunã cu familia la Bucureºti. Nu a avut prieteni romi ursari deoarece avea foarte puþin timp liber, fiind obligat de mamã sã îºi facã temele ºi apoi sã iasã la joacã.

Foarte bine… mai erau încã doi sau trei romi în clasã, dar eu m-am înþeles nu bine... foarte bine. Niciodatã nu am simþit o reticenþã a lor faþã de mine, niciodatã nu am fost marginalizat. Poate eram mai mult bãgat în seamã decât unii dintre ei care nu prea învãþau, întotdeauna mã dãdea exemplu... am avut niºte colegi deosebiþi. (bãrbat rom, 25 de ani)

Toþi ceilalþi fraþi au mers la ºcoalã, dar surorile ºi fratele cel mare au doar patru - cinci clase. Fratele cel mai mic este anul III la Universitatea de Petrol ºi Gaze din Ploieºti.

De la ºcoalã nu lipsea niciodatã, pãrinþii lãsându-i acasã când plecau sã vândã vase din aluminiu, spre deosebire de celelalte familii de romi, iar mama era cea care îi pedepsea dacã aveau absenþe atât pe ei, cât ºi pe surori cã nu i-au trimis la ºcoalã. A urmat ºi cursurile grãdiniþei, deºi de acolo îºi aminteºte


80

doar cât de neastâmpãrat a fost.Atitudinea mamei faþã de ºcoalã este cea care l-a influenþat cel mai

mult sã îºi continue studiile. Un alt motiv pentru care a luptat sã îºi finalizeze

educaþia a fost dorinþa de a îºi putea gãsi ceva de muncã ºi sã poatã pleca din

Bãlþeºti din casa pãrinteascã. Dupã moartea mamei a fost ajutat sã îºi finalizeze

studiile la ºcoala profesionalã de cãtre profesorii de acolo, apoi a început sã

lucreze ºi a putut sã termine liceul la seral. În perioada cât a fãcut liceul la seral a

fost ajutat moral ºi material de o doamnã avocat la care a ºi lucrat în Sinaia.

Ne-au plãtit profesorii ºi masa ºi cazarea. Am mers la d-na dirigintã imediat ce a murit mama ºi i-

am zis cã nu mai avem cum sã ne continuãm studiile nici eu ºi nici fratele meu… suntem obligaþi

sã renunþãm, nu avem încotro, ºi a zis dacã vreþi, veniþi sã staþi în cãmin vã plãtim noi ºi masa ºi

cazarea, numai sã veniþi sã vã terminaþi studiile; pentru noi a fost ceva de vis... Foarte, foarte bine

ne-am înþeles cu profesorii ºi am început sã învãþãm ºi mai bine, asta a fost mulþumirea noastrã

faþã de ei, îi ascultam, nu fãceam urât.(bãrbat rom, 25 de ani)

Fratele mai mic a fost ajutat de cãtre cel intervievat pentru a-ºi continua

studiile ºi a merge la facultate.Celelalte rude l-au sprijinit moral (cã altfel nu aveau cu ce deoarece

erau sãrace) sã îºi continue studiile ºi sã „îºi facã un cãpãtâi”. Vecinii români îl

apreciazã mult pentru faptul cã a luptat atât de mult sã îºi continue studiile ºi sã

aibã o meserie stabilã, iar cei romi îl dau ca exemplu, deºi îl considerã român ºi

nu unul de-al lor.

Cãsãtorie ºi familie. Ursarul intervievat nu este ºi nu a fost cãsãtorit,

asta ºi datoritã faptului cã nu doreºte sã îºi întemeieze o familie pânã nu are un

„rost” al lui. Nu a locuit cu un alt partener, deºi a avut alte relaþii.Nu doreºte sã se cãsãtoreascã cu o femeie de etnie romã deoarece

acestea nu au ºcoalã ºi au un comportament neconform cu normele morale. Îºi

doreºte o soþie cultã ºi care sã aibã un loc de muncã stabil, iar numãrul de copii

pe care ar vrea sã îi aibã este doi pentru a le putea oferi ceea ce îºi doresc ºi au

nevoie.

Nu am avut timp... am 25 de ani ºi sunt anul I la facultate... m-am gândit aºa… eu mã însor, sunt

în ºcoalã, ce fac, ce-i ofer soþiei mele, n-am de gând sã mã însor cu o þigancã, deja sunt eu þigan…

nu m-aº cãsãtori cu o þigancã. De ce? În primul rând cã nu are ºcoalã, în al doilea rând… n-aº

suporta-o s-o vãd cu fusta aia lungã pânã în pãmânt. Nu au fuste lungi, dar comportamentul pe

care îl au lasã de dorit ºi nu îmi place, încerc sã mã integrez, sã trãiesc altfel decât ei cã nu îmi place

cum trãiesc ei. ªi de asta nu m-am însurat. Vreau sã am o familie bine unitã, bine închegatã,

educatã în primul rând ºi o soþie cu care pot discuta pe toate temele. (bãrbat rom, 25 de ani)

ªi femeia ºi bãrbatul ar trebui sã se cãsãtoreascã atunci când se

maturizeazã, ºi asta se întâmplã dupã douãzeci de ani, în opinia lui. Faptul cã

fetele se cãsãtoresc la 14-15-16 ani este un lucru reprobabil tocmai pentru cã ele

nu gândesc foarte mult la aceea vârstã ºi fac deja copii cãrora nu au ce sã le

ofere.


81

Ocupaþie. A început sã lucreze la nouãsprezece ani, pânã atunci mama fiind cea care îi susþinea material. Primul loc de muncã a fost în Sinaia la un restaurant, ca ajutor de bucãtar. Apoi s-a transferat la un alt restaurant în Ploieºti pentru a fi mai aproape de liceu. În momentul în care a renunþat la locul de muncã din Ploieºti s-a mutat la brutãria din Bãlþeºti. În acest timp a fãcut un curs de specializare ca maseur ºi dupã finalizarea acestuia a plecat la Gura Humorului la un hotel ca maseur. Dupã ce a renunþat la locul de muncã de la Gura Humorului în decembrie 2006 a fãcut un curs de asistent social ºi a fost angajat la primãrie în martie 2007. În prezent este expert pe problemele romilor în cadrul primãriei Bãlþeºti.

Principala sursã de venit a familiei este salariul lui, tatãl având ajutor social de la primãrie.

Când am început eu sã muncesc, am lucrat într-un restaurant, prima datã în bucãtãrie ajutor de bucãtar, dar fãceam practic ºi munca bucãtarului cã luam ºi comenzi ºi cu cântarul ºi cu tot… dupã ce am lucrat acolo am lucrat la un alt restaurant din Ploieºti. Dupã ce nu am mai lucrat nici acolo, am lucrat la o brutãrie la noi în sat, la brutãria din staþie, ºi dupã acel loc de muncã de la brutãrie am fãcut cursul de maseur ºi am plecat la Gura Humorului. De acolo am venit direct la primãrie ºi între timp am mai fãcut un curs de asistent social la care trebuie sã mã duc marþi sã-mi iau diploma. (bãrbat rom, 25 de ani)

Migraþie. Deºi este foarte tânãr, acest rom ursar s-a mutat deseori din localitatea Bãlþeºti din diferite motive, având o rutã extrem de interesantã. Ruta urmatã de el este urmãtoarea: s-a nãscut în Bãlþeºti, s-a mutat cu pãrinþii în Bãicoi ºi apoi în Þintea deoarece tatãl lucra la schela de petrol din Lilieºti, a plecat la Boldeºti-Scãieni pentru a îºi face studiile la ºcoala profesionalã, s-a angajat în Sinaia, apoi s-a mutat cu serviciul în Ploieºti pentru a îºi putea finaliza liceul, ºi-a mutat locul de muncã la brutãria din Bãlþeºti pentru a scurtã perioadã pentru a nu mai face naveta ºi a economisi astfel bani necesari fratelui mai mic pentru ºcoalã, a plecat sã lucreze ca maseur la Gura Humorului deoarece acolo i s-a oferit un post bine plãtit ºi masã ºi casã, iar din decembrie 2006 a revenit în localitatea natalã pentru a lucra în cadrul administraþiei publice.

Fratele cel mic a fost plecat în ultimii doi ani pentru perioade de trei - patru luni la muncã în Italia. A plecat în Italia nu atât pentru a munci, ci în special pentru a cunoaºte lumea, dar deºi câºtiga bine acolo s-a întors pentru a îºi putea finaliza studiile ºi a putea avea un venit sigur ºi un anumit statut social.

Fratele mai mic a fost anul trecut ºi în urma cu un an, deci în ultimii doi ani a fost plecat. Nu a fost plecat vai pentru cã nu ne descurcãm sau nu aveam ce mânca. A zis „vreau sã cunosc lumea, vreau sã vãd cum este ºi dacã e ºi bãnuþi ar fi foarte bine”ºi a plecat în Italia. A mers, a stat vreo patru luni ºi s-a întors… i-am zis „faci facultatea cã, mergi în Italia, câºtigi ce câºtigi acolo, e un venit temporar… a fi inginer este altceva” ºi a venit acasã ºi merge la facultate. (bãrbat rom, 25 de ani)

Satisfacþie cu viaþa. Este unul dintre romii care se declarã mulþumit de viaþa lui pentru cã a reuºit sã îºi finalizeze studiile ºi cã are un loc de muncã


82

stabil ºi care îi conferã un anumit statut social.

În general sunt foarte mulþumit. De ce? Nu ºtiu sã zic... sã aspir la o bogãþie mai mare... nu ºtiu

…dar totdeauna zic aºa „doamne, îþi mulþumesc din tot sufletul cã sunt cum sunt”. Sunt alþii

care trãiesc mai rãu decât mine... ce mi-am fãcut, mi-am fãcut singur cu mâna mea, dacã eram

bogat cine ºtie ce drogat eram, cine ºtie ce puºcãrii înfundam, cine ºtie ce nebunii fãceam, aºa, fiind

mai sãrac, aºa mã gândesc ºi la cel de lângã mine, adicã banii îþi ia minþile ºi e mai bine sã mai

pãstrãm un echilibru... ca orice om visez la o casã, la o maºinã, dar toate la timpul lor, nu vreau sã

mã îmbogãþesc peste noapte. (bãrbat rom, 25 de ani)

Singurul lucru pe care l-ar schimba ar fi serviciul pe care îl are acum

deoarece este dificil sã lucrezi cu romii la care ar trebui schimbatã mentalitatea

prin educaþie.Persoanã orientatã spre strategii de dezvoltare. Provine dintr-o familie

de romi cu resurse mai multe decât media comunitãþii din care face parte, tatãl

având un serviciu stabil pentru o lungã perioadã de timp, ceea ce a oferit

familiei o stabilitate financiarã mai mare. În plus, experienþa de migraþie

acumulatã în familie a fost de folos atunci când a fost vorba de continuarea

studiilor sau de câºtigarea unui venit. Resursele materiale ale familiei au fost

rezultatul unei combinaþii de venituri provenite din ocupaþii moderne

industriale ºi ocupaþii tradiþionale, producere ºi vânzare de vase de aluminiu.

Strategia familiei, în special a mamei a fost cea de investire a în capital uman, în

dezvoltarea copiilor. Astfel, doi dintre copii au ajuns la facultate, cel intervievat

acumulând o serie de competenþe în urma unor cursuri (masaj, asistenþã

socialã), competenþe care i-au permis sã îºi continue investiþia în propria

dezvoltare.Trebuie precizat faptul cã membrii comunitãþii de romi îi contestã

apartenenþa etnicã, din cauza stocului educaþional acumulat. Chiar ºi tatãl sãu

are aceeaºi atitudine. Se poate afirma cã, deºi la nivel declarativ membrii

comunitãþii afirmã cã educaþia este foarte importantã pentru reuºita în viaþã,

acumularea de capital uman dincolo de media comunitãþii duce la excluderea

sau cel puþin la marginalizare în cadrul comunitãþii.



Romii din GeoagiuMelinda Dincã

Cartier Þigãnie, Strada Muzicanþilor, Oraºul Geoagiu, judeþul Hunedoara

Localizare: de-a lungul râului GeoagiuNumãr persoane de etnie romã: circa. 800 (doar 200 dintre aceºtia s-au declarat de etnie romã la recensãmântul din 2002)

Populaþia totalã a localitãþii Geoagiu: 3000. Alte grupuri etnice în localitatea Geoagiu: câteva familii de germani ºi maghiari însumând, în opinia liderilor locali cca. 1% din totalul populaþiei.

ComunitateaRomii din Þigãnie nu sunt un grup etnic definit prin limba vorbitã. Ei

nu vorbesc „þigãneºte” sau „romani” ºi din câte îºi amintesc, nici n-au vorbit vreodatã.

Da. Ãºtia-s românizaþi. De fapt noi, câþi suntem în cartier, cã-s sute aici, da' noi în limba noastrã, noi nu ºtim þigãneºte. Nu ºtim, nu ºtim ºi n-am învãþat, nu ºtiu neam de neamu' nost' ºi nici noi nu ºtim. (T.C., 80 de ani)În limba romani? Nici unul n-o ºtie, dar nici unul n-o ºtie de-aicea. (L.E., 52 de ani)

E adevãrat, celelalte atribute ale etniei le reclamã, se identificã cu ele ºi le sunt definitorii. Au un teritoriu bine delimitat, de-a lungul râului Geoagiu, în centrul localitãþii, pe strada cu nume sugestiv: Strada Muzicanþilor. Din punct de vedere religios, oamenii din Þigãnie formeazã majoritatea comunitãþii greco-catolice din oraºul Geoagiu (din 405 enoriaºi, 100 sunt români, iar ceilalþi sunt romi). O bunã parte dintre romi se declarã ortodocºi ºi aproximativ 7% dintre ei sunt creºtini dupã Evanghelie. Însã indiferent de confesiune, practicile religioase ale comunitãþii de romi sunt mai degrabã sporadice ºi arareori regulate, cu excepþia noului grup confesional, ai cãrui membri sunt mai activi. Doar un numãr redus dintre cei care se îºi legalizeazã cãsãtoria - circa zece procente - ajung sã se cunune religios. Nunta ºi botezul sunt mai degrabã practici excepþionale în rândul romilor din Geoagiu, iar sãrbãtorile religioase sunt în mare mãsurã puse în act prin manifestãri laice.

Obiceiurile, ocupaþiile tradiþionale ºi majoritatea practicilor sociale îi disting numaidecât de ceilalþi localnici. Aspectul caselor, al strãzii, numãrul mare al persoanelor care locuiesc în aceeaºi gospodãrie, meseriile tradiþionale încã bine reprezentate prin cãrãmidari, fierari sau lãutari, stocul educaþional mic, gradul redus de integrare activã în comunitatea din Geoagiu, numãrul extrem de redus al persoanelor angajate cu contracte de muncã, numãrul mare de persoane care trãiesc din ajutor social, toate reprezintã elemente ale diferenþei de necontestat.

Înfiinþarea localitãþiiOraºul Geoagiu, transformat din comunã în noiembrie 2000, se întinde

pe o suprafaþã de 213,64 ha, limitatã de râurile Geoagiu ºi Mureº. Are 3000

84 FUNDAÞIA SOROS ROMÂNIA

locuitori, iar în componenþa sa intrã ºi localitãþile rurale Aurel Vlaicu, Bãcâia, Bozeº, Cigmãu, Gelmar, Geoagiu-Bãi (staþiune turisticã de interes naþional), Homorod, Mermezuº-Vãleni, Renghet ºi Vãleni.

Ruinele castrului roman, situate în partea de vest a localitãþii, pe drumul judeþean Simeria - Geoagiu, atestã istoria locuirii regiunii de cel puþin peste 2000 de ani.

Comunitatea romilor din Geoagiu. Se ºtie despre existenþa romilor din Geoagiu din scrierile lui Ioan Budai

Deleanu, care a folosit aceastã comunitate ca sursã a operei sale, Þiganiada:

„Cãci auzisãm totdeuna, ºi deobºte sã zice cum cã soiul nostru þigãnesc sã trage de la Eghipet ºi purcede din faraonii cei slãviþi [...] Acesta mi-au deschis ochii întru multe, iar mai vârtos pentru purcederea noastrã, cãci au fost nãscut ºi crescut acolo, de-unde ne-am desghinat noi, nefericiþii”.

Însã în memoria colectivã a sãtenilor romi din Geoagiu, înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial, locuiau aici doar cinci – ºase spiþe de neam, ale cãror urmaºi îi gãsim ºi astãzi: Bacrãu, Trandafir, Buþi, Pojoni, Gligor, Ispas ºi Iacob.

În ultimii 60 de ani populaþia romilor din Geoagiu cunoaºte o creºtere naturalã relativ stabilã, cu excepþia perioadei recente, când regiunile industrializate ale þãrii, marile fabrici, uzine ºi mineritul au suferit colapsul din anii 1990, aducând imigranþi din judeþele Hunedoara, Cluj ºi Timiº, din Valea Jiului ºi zonele limitrofe (Orãºtie, Simeria, Petroºani, Cãlan, Brad), dar ºi din regiunea Moldovei.

Astãzi romii formeazã aproape o treime din populaþia Geoagiului (circa 800 de persoane), cu toate cã la ultimul recensãmânt al populaþiei s-au declarat doar 200 de persoane de etnie romã.

Viaþa comunitãþii de romi: locuirea.Romii din Geoagiu locuiesc în cartierul Þigãnie pe strada Muzicanþilor

din centrul localitãþii: douã rânduri de case de-a lungul râului Geoagiu, sensibil ieºite din peisajul general-rural al întregului oraº. La capãtul strãzii Muzicanþilor se înalþã de puþinã vreme o nouã stradã a romilor. Un proiect îndrãzneþ, încã la început de drum, însã cu locuinþe noi, ceva mai încãpãtoare ºi clãdite din materiale de construcþie mai trainice ºi mai moderne.

Pânã recent, toate casele din Þigãnie erau construite din chirpici sau cãrãmidã nearsã, pãmânt uscat la soare, clãdit pe structurã din lemn ºi erau acoperite cu papurã ºi paie. Toate casele aveau o singurã încãpere, iar aria de întindere a întregii gospodãrii nu depãºea cu mult suprafaþa construitã. ªi astãzi predominã casele de cãrãmidã, însã cu precãdere în ultimii patru-cinci ani acestea au fost în mare mãsurã consolidate, reabilitate, iar cele aflat în stare avansatã de degradare au fost demolate ºi reconstruite din materiale de construcþie moderne.

Cu excepþia câtorva imobile aflate în partea de vest a cartierului, înspre centrul oraºului, toate celelalte case, noi sau vechi, au un singur nivel, în medie


una pânã la trei încãperi de locuit ºi gãzduiesc în general, cinci pânã la

cincisprezece persoane.

Casele s-or… s-or refãcut! Era foarte sãraci. Sãraci! Erau… sã vã spun… Fãceau bolþari din

pãmânt, aºa, de pãmânt, sau puneau lemne de la pãdure, încleºtat aºe. Le lipe cu pãmânt ºi stãteau

acolo. ªi… Cu papurã ºi cu… ªi cu paie. ª-a lu' primariu o fost cu paie. ª-a noastrã, numa' le-am

stricat acuma ºi le-am modernizat… (T.C., 80 de ani)

Casele nu aveau ºi nu au nici astãzi dependinþe, iar romii din Geoagiu

nu deþin pãmânt agricol sau grãdini pe lângã case, cum au ceilalþi locuitori ai

Geoagiului. ªi din aceste motive nu cresc animale sau pãsãri, doar câteva

familii deþin unul – douã animale de tracþiune, în special cai. Astfel, peisajul

auzit al strãzii Muzicanþilor este unul cu siguranþã urban, pestriþat doar de

lãtratul câinilor, mieunatul pisicilor ºi zgomotul argourilor specific suburbane.Creºterea naturalã ºi migratorie a populaþiei rome din Þigãnie a

reclamat o soluþie cel puþin pentru problema spaþiului de construcþie de

locuinþe. Astfel, în ultimii patru ani s-au fãcut demersurile necesare ºi s-a

obþinut un teren de construcþie, amplasat perpendicular pe limita esticã a

strãzii Muzicanþilor, unde casele noi sunt se apropie de stadiul final de

construcþie. Acest teren aflat iniþial în proprietatea bisericii greco-catolice, a

fost obþinut de cãtre Primãria Geoagiu în schimbul unui teren agricol. De

asemenea, locuitorii întregului cartier, inclusiv rezidenþii noii strãzi din Þigãnie

beneficiazã de documente de proprietate pentru locuinþele lor, prin sprijinul

unui proiect iniþiat de Primãria Geoagiu ºi finalizat în ultimii doi ani.O stradã scurtã de circa 150 m - o hudiþã sau ulicioarã, în grai local, uneºte

ºoseaua principalã a localitãþii Geoagiu de Þigãnie. Hudiþa e asfaltatã, pe când

strada muzicanþilor sau strada nouã din Þigãnie nu sunt decât pe alocuri

pietruite. Infrastructura ºi utilitãþile din cartierul romilor abia acum se

introduc. Însã, în urmã cu numai cinci ani acestea erau cu totul inexistente.

Existã trei cãi de acces cãtre comunitate, toate drumuri tasate, parþial pietruite,

dar care în sezonul umed sunt greu accesibile.Astãzi cartierul este conectat la reþeaua electricã, iar casele au renunþat

la lampã. Reþeaua de apã potabilã strãbate întreaga comunitate, locuitorii

cartierului având în prezent acces doar la douã ciºmele, amplasate pe strada

Muzicanþilor. Reþeaua de gaz metan se întinde pânã la jumãtatea comunitãþii,

cu perspective de extindere.

Da. Deci acuma începe, cã cum au început de sus, cu asfaltare, cu nu ºtiu ce ºi au… Or bãgat

apa…Curentu'. Marea majoritate cred cã s-or conectat pânã acuma. Nu ºtiu dacã chiar toþi, da'… în

general au… da.

Canalizare nu existã în Geoagiu deloc. Adicã existã, dar doar la câteva blocuri aci care le-or fãcut.

Gaz… nu-s legaþi, nu ºtiu dacã îs legaþi… Ba-s legaþi, da' nu toþi, tot aºa, numa' partea asta

dincoace. Da. Nu, nu, nu, ãia de-acolo nu-s legaþi.

Existã un cântecel, aºa zice: „Moare lumea de necaz, c-are Buþi aragaz!” (E.M.M., 33 de ani)

86 FUNDAÞIA SOROS ROMÂNIA

Drumurile-s destul de rãu deocamdatã, da'…Tot aºa, cu piatrã, da' nu rezistã… Da, se face noroi mult, ºi îi greu de circulat ºi… (Dar… la fel sunt toate drumurile din Geoagiu?) Nu! Au fost

multe aºa, în situaþia asta… în ultimii patru ani s-or mai asfaltat din ele, ºi în momentu' de faþã se mai asfalteazã… S-a lucrat în paralel, ºi la drumurile care þin de centru, ºi la drumurile care þin de satele aparþinãtoare Geoagiului. Sunt vreo trei cãi de acces înspre comunitate, vreo trei intrãri…

(ªi-s asfaltate?) Nu! Nu, nu-s asfaltate, din primãvarã avem promisiuni, ha ha, (Infrastructurã, de utilitãþi…) Avem conductã de apã potabil în toatã comunitatea de romi… Canalizare, nu! Am

avut un proiect acum, s-o finanþat un proiect pentru Geoagiu de 30 de miliarde ºi-avem promis

cã… vom avea ºi canalizare. (Casele au… sunt conectate la reþeaua de apã?) Nu sunt conectate, deci existã decât partea de… stradalã… Deci asta am fãcut ºi urmeazã sã îºi facã fiecare în funcþie

de posibilitatea… sã-ºi tragã în curte la un robinet, sau… Avem douã… avem ºi douã ciºmele montate în comunitate de unde se alimenteazã, pentru cã unde se aflau, unele fântâni erau cu probleme, cu microbi ºi… (Reþeaua de gaz…?) Da, de gaz existã cam pânã la jumãtatea

comunitãþii. Am fãcut demersuri pentru extindere, dar… costurile sunt foarte mari. Am avut cereri din partea lor, ºi am obþinut ºi avizele, dar din cauzã cã ar necesita un proiect de extindere care costã foarte mult ºi lucrarea în sine… s-a renunþat. Asta ar fi acum una dintre problemele

prioritare: gazul metan, canalizarea ºi drumul. (T.B., 22 de ani)

Viaþa comunitãþii de romi: familia.Familia nou formatã, în general prin trai împreunã, fãrã documente de

cãsãtorie civilã ori religioasã, locuieºte fie cu familia de origine a bãrbatului, fie îºi întemeiazã un nou cãmin – o casã cu o singurã încãpere de locuit, de obicei construitã alãturi sau prin extinderea casei pãrinteºti a bãrbatului. Vârsta cãsãtoriei este în general între 15 ºi 18 ani.

Înainte vreme modelul endogamiei locale era predominant, însã astãzi doar e „mai bine s-o iei din cadrul comunitãþii [pe soþie]” (T.B., 22 de ani). De asemenea, tradiþional se reproduce modelul endogamiei etnice ºi ocupaþionale. Endogamia etnicã se pãstreazã destul de strict în mare mãsurã datoritã excluziunii sociale a romilor. Reproducerea modelului endogamiei ocupaþionale - „Tradiþiile aºa zic... sunt cãrãmidari din tatã-n fiu, ºi muzicanþi. Atâta. Alte din astea nu avem” (T.B., 22 de ani), „apãi ei învãþau unu' dupã altu' [inter-generaþional]” (T.C., 80 de ani) – s-a diminuat.

Numãrul copiilor unei familii se ridicã la ºase – ºapte, uneori mai mulþi ºi, doar ca o excepþie, mai puþini. Din totalul populaþiei comunitãþii de aproximativ 800 de persoane, peste jumãtate sunt minori. Cu o natalitate ridicatã, respingând utilizarea metodelor contraceptive ºi cu un model tradiþional al familiei numeroase, în general locuind trei generaþii în aceeaºi gospodãrie, numãrul populaþiei prezintã o creºtere constantã.

Pãi pânã acum a cam fost aºa: tatã, mamã ºi ºase, ºapte sau chiar opt copii, sau poate ºi mai mult.

Acum, deja copiii au fiecare casa lor… au familia lor.Tinerii s-au cãsãtorit, ºi-au fãcut, bineînþeles, o singurã camerã la început, c-aºa îi modelul…

Acum fiecare mai face câte una… (Câþi copii are o familie tipicã?) ªase, ºapte. (Care-i vârsta

cãsãtoriei?) Cinºpe, ºaiºpe, ªapteºpe, optiºpe, pân' la optiºpe ani, deja fiecare cu copii… (Cum se formeazã o familie ?) Tradiþiile aºa zice… sunt cãrãmidari din tatã-n fiu, ºi muzicanþi. Atâta. Alte

din astea nu avem. [Soþia] mai bine s-o iei din cadrul comunitãþii. (Existã ºi familii mixte etnic?) Nu. Dar nu existã vreo barierã. Nu existã nici un fel de barierã. (Sunt cazuri de coabitare, de… cãsãtorii nelegalizate?) Da, majoritatea. Dar de când cu proiectul de lege cu cei 200 de euro… Deci

io aºa simt. Cã în ultimii patru ani a fost schimbat foarte mult în viaþa lor… Da, îºi aleg partenerul, dar au început sã conºtientizeze cã îi bine sã-ºi trimitã copilul la ºcoalã, la grãdiniþã…

îi bine sã-ºi construiascã o casã mai bunã, sã aibã utilitãþi… (T.B., 22 de ani)

87

Intervievaþii noºtri fac parte din familii numeroase, dupã modelul comunitãþii

în care s-au nãscut. Cinci-ºase fraþi, locuind împreunã câte trei generaþii în

aceeaºi gospodãrie ºi, exceptându-i pe cei mai tineri dintre respondenþi, având

în medie câte patru-cinci copii fiecare.Sãrãcia ºi lipsa educaþiei formale sunt neajunsuri care s-au reprodus

destul fidel împreunã cu toate efectele lor, de la o generaþie la alta. Copiii încep

devreme sã ducã greul gospodãriei, merg la muncã cu ziua sã asigure traiul lor

ºi al celorlalþi membri ai familiei, majoritatea copii de asemenea, renunþã la

ºcoalã dupã încheierea ciclului primar sau, rareori, gimnazial, îºi întemeiazã

propria familie la vârsta pubertãþii, devenind poate prea devreme adulþi. Este

cazul primei noastre intervievate, recomandatã de o altã persoanã din

comunitate, destul de sugestiv:

Ia uite-o pe doamna, cã ea-i sãracã, n-are copii atâþia... Poa' sa-þi ia un interviu, doamnã?

Aceastã doamnã sãracã ºi cu puþini copii este acum la vârsta maturitãþii.

A avut opt fraþi, însã astãzi mai trãiesc doar patru dintre ei. Pãrinþi nu mai are.

Dupã patru clase absolvite a abandonat ºcoala pentru cã trebuia sã munceascã.

S-a cãsãtorit din pricina neajunsurilor: dupã moartea pãrinþilor, sora mai

vârstnicã a acesteia i-a spus sã-ºi caute bãrbat, pentru cã nu mai poate sã o þinã

în gospodãria ei. Aºa s-a cãsãtorit la vârsta de paisprezece ani, doar la sfat

pentru cã n-aveau bani ºi pentru cununia religioasã. Lucreazã cu ziua pe la

oameni pe-acasã, de când se ºtie.La vârsta de 20 de ani aproape fiecare om din comunitate ºi-a întemeiat

deja o familie ºi aºteaptã venirea pe lume a celui de-al doilea sau al treilea copil. Chiar dacã legitime ºi dezirabile, cãsãtoria civilã ºi cea religioasã nu

reprezintã forme de uniune necesare pentru locuitorii comunitãþii de romi din

Geoagiu. Poate numai în ultimii ani legalizarea traiului în comun sã fie mai

frecventã, stimulatã de recompensa bãneascã prin noile reglementãri juridice.

Forma cea mai comunã rãmâne însã coabitarea. Aceastã practicã nu înseamnã

numaidecât o manierã imoralã sau promiscuã, cum am fi tentaþi s-o etichetãm

privind din perspectiva celor mulþi, care suntem cãsãtoriþi. Dimpotrivã,

monogamia pare a fi cel mai uzitat comportament între parteneri, iar celelalte

reguli ale cãsniciei sunt similare populaþiei majoritare. În mod cert sãrãcia, lipsa educaþiei, detaºarea de ocupaþiile

tradiþionale care se desfãºurau în cadrul grupului familial ºi erau transmise

intergeneraþional în cadrul aceluiaºi grup al familiei extinse, transformarea

contextului socio-economic cu efectele sale asupra practicilor, obiceiurilor ºi

datinilor tradiþionale ale grupului etnic rom, îºi aratã efectele ºi asupra vieþii de

familie.

Viaþa comunitãþii de romi: educaþia. Numãrul copiilor de vârstã ºcolarã cuprinºi în sistemul de învãþãmânt

este foarte scãzut. În general numãrul de ani de ºcoalã absolviþi este de patru

pânã la ºapte ani. În ultimii doi ani primãria Geoagiu a delegat un mediator


88

ºcolar pentru comunitatea romilor care se asigurã de accesul ºi participarea

copiilor la cursurile ºcolii ºi în învãþãmântul preºcolar, însã rezultatele sunt

încã modeste.Cauza, dar ºi efectul prim al lipsei de educaþie, pentru comunitatea

romilor din Geoagiu este sãrãcia. Copii trebuie sã munceascã încã de la vârste

mici pentru asigurarea hranei ºi a celorlalte condiþii de viaþã. Liderii locali sunt de pãrere cã gradul ridicat de cuprindere a copiilor

romi în sistemul de învãþãmânt dinainte de 1989 era benefic ºi asigura acestora

în bunã mãsurã condiþii de viaþã decente, mai ales datoritã nevoii de forþã de

muncã din sectorul industrial, bine reprezentat în regiune (judeþul Hunedoara)

în perioada respectivã.

Nu ºtiu cum sã vã spun, deci, în ciclul primar în general îi înscriu, în clasã. În general se înscriu,

cã ne ducem noi, ºi avem recensãmântul ºi… asta-i populaþia care trebuie sã fie ºcolarizatã.

Dincolo la grãdiniþã nu îi mai primeºte, ºi… Mergem fiecare pe unde stã. Deci vreau sã vã spun cã

noi, cel puþin care suntem mai vechi, ºtim care unde stã. Numai cã dupã nume nu prea-i ºtiu aºa.

Dar nici nu ºtie când îi nãscut [copilul], vreau sã vã spun. Sau nu ºtie care îi de ºcoalã, oare tre' sã

meargã la ºcoalã? (L.E., 52 de ani)

Majoritatea oamenilor din comunitatea romilor din Geoagiu au

absolvit opt clase de ºcoalã. Absenteismul ºi abandonul ºcolar, în special în

perioada gimnaziului pare sã fie regula acceptatã. Motivaþia justificatoare

pentru abandonul ºcolar este starea de sãrãcie, nevoia de a aduce un venit în

gospodãrie alãturi de pãrinþi ºi fraþi. Pentru fete, care se cãsãtoresc cel mai

adesea devreme, la vârsta de 13 – 15 ani, îºi mutã domiciliul în casa pãrinteascã

a soþului, unde trebuie sã munceascã pentru întreþinerea gospodãriei, iar copiii

vin foarte curând, frecventarea ºcolii se terminã de cele mai multe ori înaintea

cãsãtoriei. Toate generaþiile prezente urmeazã acest pattern.Toþi respondenþii cu studii gimnaziale sau mai puþin regretã

abandonul ºcolii, dar nu întrevãd vreo soluþie pentru reluarea studiilor, nici

chiar cei mai tineri dintre ei. Regretul renunþãrii la ºcoalã se leagã direct de

ºansa de a gãsi mai uºor un loc de muncã calificat ºi implicit, de asigurarea unui

trai mai bun. Cu toate acestea pentru tânãra generaþie educaþia formalã nu

reprezintã o valoare, iar pãrinþii nu gãsesc resurse de a-ºi îndruma copii sã

urmeze cursurile ºcolii decât în primii ani ai copilãriei.

Viaþa comunitãþii de romi: economia.Dacã tradiþional romii din Geoagiu erau cãrãmidari ºi muzicanþi,

astãzi sunt în majoritate fãrã ocupaþie ºi îºi asigurã traiul din muncitul cu ziua

în gospodãriile oamenilor mai înstãriþi din localitatea Geoagiu ºi din regiune,

din munca în strãinãtate (cca. 5%), din prostituþie, din ºomaj sau din ajutor

social.De dupã rãzboi ºi pânã în urmã cu cincisprezece – douãzeci de ani,

romii lucrau îndeosebi în industrie ºi-ºi practicau ocupaþiile tradiþionale în

paralel, fãrã documente. Astãzi situaþia este sensibil schimbatã: ocupaþiile


89

tradiþionale ºi-au pierdut din importanþã, se practicã tot mai rar, iar

transformãrile pe piaþa forþei de muncã în regiune au reorientat persoanele

aflate în cãutarea unui loc de muncã.

Instrumente de coarde. Noi eram patru fraþi ºi unu' trebuia sã cânte la contrabas, cã altfel nu ne

primea la nuntã fãrã. D-apãi am cântat la contrabas ºi la braþe, el o fost cel mai bun de-aici, el ºi cu

socru-su, cu Buþu. ªi-o fãcut, no', i-o venit vechimea, i-o venit vechimea… Sã vãd dac-o vrut sã-

mi deie ºi mie…Puteai ºi cânta… mã luau de la cãrãmidã… De-aici, Orãºtie, Arad, Timiºoara, Cluj, Bucureºti,

Ploieºti… Am cântat la taraf… ºi banii… banii grãmadã… dacã-i aducem de bani, cã cântam

cu… cum sã vã spun io… Fãcea ãsta spectacole pã bani… (Cât timp aþi mers în formaþia asta, sã

cântaþi?) De când… din… din… aºe… din cinzãci… din cinzãci º-doi pânã-n optzãci ºi cinci. La

ãsta nu ne lãsa, la ospeþe… dacã nu, sã mai cântãm la ospeþe, cã cântam în tãte pãrþile… Dacã nu

meream la taraf… Nu ne mai lãsa. Vinea poliþia ºi ne lua de-acolo din sat. Trimiºi de primar. Aºa

cã, no'…”Îi învãþa sã facã cãrãmidã, ºi Sotori ãsta, unguru' ãsta care-o stat cu þiganca, l-o-nvãþat sã

zideascã. Dintre ei. Apãi ei învãþau unu dupã altu. ªi aºa s-a transmis, ºi la copii, ºi pe-ormã ºi la

nepoþi ºi… la… Or învãþat, de copii mici mereau la cãrãmidã, ºi de-asta s-o fãcut ºi ºcoalã mai

puþinã în perioada aia…

Nooo… [Acum] nu se mai fac… Ba se mai fac, da' fac pentru… Eu fãceam cãrãmidã, am fãcut

cãrãmidã… de la douã… de la optsprezece ani, cã am fost cãsãtorit. La optsprezece ani am fãcut

pânã la ºaizeci … la ºaizeci ºi cinci de ani am fãcut cãrãmidã. Da' nu pe-aici… La Hunedoara…

Almaº, Poiana Nu gãseai aicea… Nu gãseai aicea om vara…

Erau duºi la cãrãmizi.ªi-acuma… Atunci era ce meserie vrei sã-þi alegi. La Cugir, la Simeria, un' te duceai bãteai la

uºã… tâmplar, ce vreai, fierar, de toate… mecanic auto… (În prezent, cu ce se ocupã oamenii?)

Apãi acuma se duc la lucru unii care n-au un cãþãu, se duce… se duc la lucru, se duc la oameni de-

ãºtia… Cu ziua. Sã îl ie douã zile la lucru, o zi… ªi se unesc oamenii tãþi, unu cu altu ºi se duc ei

unu la altu' la lucru, s-ajutã unii pã alþii. Merg la cules la cucuruz, la scos de cartofi, atât. La

pãmânt. Atât. Atâta-i tãt. (T.C., 80 de ani)

Relaþiile din interiorul comunitãþii. Forme de întrajutorare în comunitatea de romi nu prea existã. Oamenii

se ajutã sporadic ºi doar în situaþii de crizã. Existã însã câþiva lideri care se

bucurã de autoritate în rândul oamenilor din Þigãnie: referentul local din

Primãria Geoagiu pentru romi, preotul greco-catolic, pastorul grupului creºtin

dupã Evanghelie ºi încã doi – trei lideri informali dintre bãtrânii comunitãþii.

Aceºtia activeazã grupuri pentru realizarea de beneficii comune sau pentru

soluþii la crizele comunitãþii. Tot aceºtia au ºi rol de mediatori între comunitate

ºi autoritãþile locale sau între comunitate ºi locuitorii din afara cartierului

Þigãnie.

Relaþiile cu populaþia majoritarã. Raporturile cu populaþia majoritarã se datoreazã relaþiilor economice

dintre cele douã comunitãþi, altfel izolate. Populaþia majoritarã angajeazã


90

pentru activitãþile curente din gospodãrii, din agriculturã sau pentru

construcþii romi la lucrul cu ziua, fãrã acte ºi cu un preþ avantajos. Conflicte între majoritari ºi locuitorii romi nu au loc decât sporadic. Cel

mai actual conflict mocnit în memoria colectivã e cel legat de fondurile strânse

de Primãrie pentru casele romilor avariate sau distruse în urma unei inundaþii

ce avusese loc vara, în urmã cu un an. Românii se simt nedreptãþiþi pentru cã ºi-

au pierdut recolta din grãdini în urma aceleiaºi calamitãþi ºi n-au primit nici o

despãgubire, în timp ce romilor li s-au refãcut casele din materiale de

construcþie achiziþionate de Primãrie. În general, ajutorul oferit romilor din

partea autoritãþilor locale este privit ca un privilegiu nemeritat adus acestora ºi

ca un dezavantaj pentru ceilalþi.

Interacþiuni în afara localitãþii. Cele mai semnificative interacþiuni cu alte localitãþi sunt reprezentate

prin sosirea ºi integrarea noilor veniþi, în ultimele douã decenii. Integrarea

acestora în comunitate a implicat ºi acceptarea unor noi maniere de-a face,

valori ºi comportamente. Românii majoritari în Geoagiu îi percep pe aceºti

nou-veniþi ca fiind cauza ºi mai multor neajunsuri în rândul populaþiei de etnie

romã ºi totodatã iniþiatorii schimbãrilor nefaste ale raporturilor dintre români

ºi romi. Oamenii nãscuþi în familiile din comunitatea de romi a Geoagiului

sunt în general sedentari, doar o micã parte dintre aceºtia au plecat în cãutarea

unui trai mai bun, de obicei în apropiere, în aceiaºi regiune a þãrii. Chiar ºi în

aceastã din urmã situaþie membri familiilor rãmân în strânsã legãturã pentru

tot restul vieþii. Astfel, comunitatea romilor din Geoagiu reprezintã cel mai adesea

destinaþia ºi foarte rar punctul de plecare, în calea fenomenului migraþiei.

Oameni care ºi-au pierdut locul de muncã, care deþin o calificare medie într-un

domeniu din industrie sau minerit în care cu greu ar gãsi angajare, cu întreg

complexul de probleme ataºat sãrãciei, s-au integrat relativ uºor în

comunitatea romilor din Geoagiu, degradând mai mult echilibrul precar al

condiþiei socio-economice al acesteia. Romii din cartier i-au asimilat destul de

bine. Totuºi bãtrânii din Þigãnie, cât ºi românii majoritari din oraº, îi percep pe

aceºtia ca aducãtori de rele. Sunt nelegiuiþi care se ascund în cartier, care furã ºi

cautã rost de scandaluri. Nu o datã au chemat poliþia sã calmeze certurile

zgomotoase iniþiate de aceºtia.

Îs localnicii ºi viniturile, ºtii. ªi îi desconsiderã pe cei care îs veniþi aici, mulþi. Îs cei care ºi pânã ºi

vin… or venit cu problemele. Deci marea majoritate care îs veniþi, or ºi venit, cã, na… Cã îs fugiþi,

mulþi îs fugiþi, cã vin ãºtia, mascaþii, ºi intrã aici în ei, no. Atunci se bagã la ãia, cã ºtiu cã acolo se-

adunã tot felul, cã azi îi cu unu ºi mâine-i cu altu' ºi vine de la puºcãrie, vine ºi se bagã aicea, zice

cã nu-l gãseºte aicea, cã, no. (E.M.M., preot, 33 de ani)

Oamenii care s-au nãscut ºi au crescut aici, nu pãrãsesc comunitatea

decât atunci când pleacã temporar în cãutarea unui loc de muncã, în localitãþile

limitrofe sau în oraºele din regiune, pentru perioade scurte de timp ºi în


91

general, se întorc aici.

(Unde v-aþi nãscut?) Aicea m-am nãscut… (Câþi fraþi aveþi?) Or murit, numai trii mai îs…

am fost opt. Trei surori, restu' fraþi. (ªi locuiesc tot aicea-n sat?) Toþi, toþi. (Unde aþi locuit

când aþi fost copil?) Da, tot aicea… (femeie, n. 1966)

(Unde v-aþi nãscut?) Aici… (Unde aþi locuit cât aþi fost copil? Tot aici?) Da. (I.M.,

n.1979)(Unde v-aþi nãscut?) La Orãºtie… (Câþi fraþi, surori sunteþi?) ªap… ºase fraþi. Patru surori

ºi doi bãieþi. (Unde locuiesc…) Aici… Toþi… aici (Unde aþi locuit când aþi fost copil?) Aici.

În Geoagiu. Tot… în aceeaºi casã… (P.M.C., n. 1981)(Unde v-aþi nãscut?) La Geoagiu, da… (În casa asta?) Nu, nu, acolo, peste apã… (Unde

locuiesc fraþii care mai trãiesc?) Aici, în cartier locuiesc… (bãrbat, n. 1946)

Numãrul celor care pleacã la muncã în strãinãtate este redus,

însumând circa 2-3% din totalul populaþiei, iar perioadele de timp în care sunt

plecaþi variazã între una ºi trei luni pe an. Munca în strãinãtate este desfãºuratã

de asemenea în afara condiþiilor legale, motiv pentru care plecarea ºi revenirea

în acest scop, de cele mai multe ori nu se repetã dupã prima iniþiativã.

Interacþiuni cu autoritãþile locale. Ajutorul primit de comunitate din partea autoritãþilor locale – atragere

de fonduri pentru consolidarea sau reconstrucþia locuinþelor din Þigãnie;

construirea reþelei de electricitate, apã curentã ºi gaze; facilitarea includerii

copiilor de vârstã ºcolarã în sistemul de învãþãmânt ºcolar ºi preºcolar prin

proiecte de tip „a doua ºansã pentru educaþie” etc. – atrage raporturi tensionate

între populaþia majoritarã ºi populaþia de romi. Aceasta din urmã fiind

perceputã ca privilegiatã în comparaþie cu ceilalþi.

Or bãgat apa… Curentu'. Da, marea majoritate cred cã s-or conectat pânã acuma. Cã de exemplu

mai taie ºi-aºa, no… Canalizare nu existã în Geoagiu deloc. Adicã existã, dar doar la câteva

blocuri aci care le-or fãcut. Gaz… nu-s legaþi, nu ºtiu dacã… îs legaþi… Ba-s legaþi, da' nu toþi, tot

aºa, numa' partea asta dincoace. Da. Nu, nu, nu, ãia de-acolo nu-s legaþi. (E.M.M., preot, 33 de

ani)

Da, care muncesc ºi care vor sã-ºi facã ceva ºi sã iasã din starea aia, º-or realizat ºi or avut ºi ajutor

de la primãrie, ºi din partea localnicilor, cã… iau din impozitul meu ºi alu altu', ºi a lu' altu' ºi dau

dincolo fonduri, acuma sincer. ªi apã li s-o tras, ºi curent... Primãria o venit ºi i-o ajutat. Dar ei se

pot lua ºi de bunãvoinþa lor, sau sã punã ºi ei, sã-nþeleagã cã este în folosul lor, ºi sã punã mâna sã

facã pentru cã se face pentru ei ºi spre binele lor, sã-nþeleagã lucrul ãsta! Cã nimeni nu face, aºa,

cum se zice, Dumnezeu îþi dã… (învãþãtoare, 52 de ani)

Probleme actuale ale comunitãþii. Respondenþii din comunitatea romilor puncteazã mai degrabã

insatisfacþiile. Mai acut le simt pe cele legate de sãrãcie, de condiþiile de viaþã la

limita subzistenþei. Celelalte doar întregesc peisajul neajunsurilor: femeile


92

ºi-ar fi dorit mai puþini copii, bãrbaþii ar fi mers mai mulþi ani la ºcoalã, ca sã

obþinã o meserie, un loc de muncã bine plãtit, cu acte în regulã, care sã le aducã

o pensie la bãtrâneþe. Sãrãcia ºi lipsa educaþiei formale/numãrul mic de ani de

ºcoalã absolviþi de membri comunitãþii de romi, rãmân probleme structurale,

cu siguranþã cele mai importante ale comunitãþii.Pentru comunitatea romilor din Geoagiu rãmâne stringentã ºi

problema lipsei acute de pãmânt agricol. Datoritã acestei situaþii, dar ºi ca efect

al prezentelor schimbãri socio-economice, cãrãmidãritul, ocupaþie tradiþionalã

a oamenilor de aici îºi pierde din „ucenici”. Aceastã ocupaþie se practicã astãzi

sporadic, cu toate cã romii cãrãmidari din comunitate au construit deja

dinainte de rãzboi toate imobilele administraþiei locale din Geoagiu: primãria,

biserica, cãminul cultural, dar ºi majoritatea caselor de locuit din zonã.

Creºterea cailor, ocupaþie recent adoptatã de câteva familii din comunitate este

de asemenea greu de gestionat fãrã pãmânt agricol sau pãºune. Liderii

comunitãþii reclamã lipsa coeziunii sociale între romi ºi lipsa asocierii

constructive a acestora.Tradiþional, romii din Geoagiu sunt cãrãmidari ºi lãutari, însã foarte

puþini dintre ei se simt încã chemaþi de aceste vocaþii. Pe de-o parte, ambele

ocupaþii au fost ºi sunt practicate fãrã un fundament legal, fãrã încadrare în

câmpul muncii. Pentru aceste prestaþii, romii erau plãtiþi pe ziua de muncã sau

pe eveniment; în parte în bani, în parte cu bunuri materiale. Pe de altã parte,

ambele ocupaþii ºi-au pierdut parþial sau total cererea pe piaþã. Cãrãmida din

pãmânt este înlocuitã cu alte materiale de construcþie mai trainice (însãºi

comunitatea apelând la acestea din urmã), iar lãutarii sunt progresiv substituiþi

cu alte trenduri în materie de entertainment.Astfel, dacã ocupaþiile tradiþionale încep sã iasã din uz, obiºnuinþa de a

muncii cu ziua ºi fãrã contract de muncã, se pãstreazã fidel. Tinerii încep sã

munceascã de la vârste mici alãturi de pãrinþi, cu ziua în gospodãriile celor mai

înstãriþi sau în propria gospodãrie. În mod obiºnuit primii copii vor îngriji fraþii

mai mici. În plus, lipsa educaþiei formale nu le asigurã învãþarea unei meserii

calificate ºi nici accesul la un loc de muncã în condiþii legale.

Oamenii• O femeie...

Ia uite-o pe doamna, cã ea-i sãracã, n-are copii atâþia... Poa' sã-þi ia interviu, doamnã?

Percepþia comunã a locuitorilor din cartier este sensibil distorsionatã

faþã de aprecierea medie a unui outsider. Doamna din istorioara urmãtoare nu

e mai sãracã decât majoritatea, dacã privim sãrãcia în contrapunere cu

bunãstarea, ºi nici nu are puþini copii, dacã aflãm cã cei opt descendenþi ai

familiei sale reprezintã ceva peste numãrul mediu al copiilor unei familii din

Þigãnie ºi mult peste natalitatea românilor din aceeaºi perioadã de timp.


93

Mai mult, parcurgând toate interviurile realizate, vom observa curând

cã datele factuale oferite de respondenþi sunt lipsite de acurateþe. Sã luãm

exemplul informaþiilor furnizate de intervievata de faþã: s-a nãscut „în '66” –

are deci 41 de ani la momentul intervievãrii; s-a cãsãtorit „la paiºpe' ani” – adicã

în anul 1980; are opt copii cu vârste cuprinse între „32 ºi 16 ani” – aºadar, primul

copil s-a nãscut în 1975, pe când mama sa avea numai 8 ani. Un alt subiect ne

spune cã s-a nãscut în 1981 pentru ca, dupã 35 de minute de convorbire, sã ne

relateze cu toatã convingerea cã are numai 18 ani. Astfel de situaþii le-am

întâlnit la aproape jumãtate dintre subiecþi. Învãþãtoarea ne relateazã despre

unele din problemele pe care le întâmpinã când înregistreazã copii ajunºi la

vârsta ºcolarã:

… are doi bãieþi. La unu' i-o pus numele Bacrãu Constantin, o mai avut o fatã, ºi dup-aceea încã

un bãiat ºi i-o pus numele la bãiat tot Bacrãu Constantin, dar nu i-o mai pus ceva în plus. ªi nu

mai ºtia care îi. Al cui îi? Bacrãu Constantin, al lu' Margareta de la numãrul nouãºpe. Da' aºtia-s

micuþi, îs preºcolari.

Dincolo de aceste inadvertenþe, portretul intervievatei noastre se

contureazã între modelele de viaþã clare, simple, preluate fãrã modificãri

substanþiale de la generaþiile anterioare. Vãzutã dinafarã, viaþa sa reproduce

steril vieþile ascendenþilor ºi pe ale majoritãþii co-vârstnicilor sãi, iar de aceea,

imaginea comunitãþii care stã în loc, de prea multã vreme pânã de curând, este

covârºitoare.

Copilãria. Doamna s-a nãscut „în '66”, într-o familie cu opt copii, trei

fete ºi cinci bãieþi. Astãzi numai patru dintre aceºtia sunt în viaþã. Unul dintre

fraþi locuieºte ºi acum cu ea, ceilalþi toþi trãiesc sau au trãit în cartier. Vecinii de

lângã casã ºi de pe stradã sunt toþi romi ºi rude cu intervievata. Pãrinþii ei s-au

prãpãdit de mult. Erau cãrãmidari. Toþi cei zece membri ai familiei ºtiau sã facã

cãrãmidã. ªi astãzi ocupaþia principalã a celor rãmaºi în viaþã din familie este

tot cãrãmidãritul.

ªcoala. A mers la ºcoalã pânã pe la 11 ani, pe urmã pãrinþii au murit ºi

fraþii n-au mai avut posibilitate s-o trimitã la ºcoalã. Cu toate cã se ajutau între ei

ºi încã locuiau împreunã în aceeaºi gospodãrie micã, n-au reuºit sã þinã mezina

familiei, pe intervievata noastrã, la ºcoalã. Ei, fraþii au apucat sã termine câte

ºase-ºapte clase fiecare, dar ea are doar patru clase primare. ªcoala a fãcut-o

aici, în Geoagiu, ºi îºi aminteºte cu plãcere de acei ani din copilãria sa. Îi plãcea

matematica ºi învãþa multe lucruri folositoare la ºcoalã. S-a înþeles bine cu

învãþãtoarea ºi cu ceilalþi copii, toþi din Geoagiu. Pe foºtii colegi de ºcoalã îi cunoaºte bine ºi acum, dupã atâta vreme

care s-a scurs de când avea 10 – 11 ani. Sunt toþi de aici din sat, iar ea merge sã

munceascã cu ziua la ei, îi ajutã la treburile gospodãriei pentru bani, pentru a-ºi

asigura traiul ei ºi al familiei sale.Dintre fraþii ºi surorile ei, doar unul dintre bãieþi are ceva mai multã

ºcoalã. Lui îi plãcea sã se þinã de învãþãturã ºi cu toate cã nu aveau posibilitãþi,


94

pãrinþii muriserã deja, fraþii l-au ajutat sã meargã la ºcoalã încã câþiva ani.

Cãsãtoria. Dupã scurtã vreme de la moartea pãrinþilor, sora ei mai

mare, care se cãsãtorise deja, ºi împreunã cu care locuia în casa pãrinteascã, nu

mai putea s-o întreþinã ºi a hotãrât cã trebuie s-o mãrite în sat. De regulã, fetele

dupã cãsãtorie locuiesc cu familia soþului. Aºa ºi-a gãsit bãrbat ºi s-a mutat în

casa socrilor ei, când avea vârsta de 14 ani. De atunci locuieºte aici, cu soþul ºi cu

cei opt copii ai lor, în doar douã camere. Duce un trai greu, cu grijile unei familii

numeroase, cu venituri din munca cu ziua pe la vecini ºi pe la oamenii din sat.

Soþul ei a intrat în patima bãuturii ºi din aceastã cauzã de multe ori se iscã

certuri în casa lor.Copii sãi au, dupã cum ne spune, vârste cuprinse între 16 ºi 32 de ani.

Fetele au plecat pe rând, s-au cãsãtorit repede, dupã modelul pãrinþilor. ªcoala

au lãsat-o devreme: doar una dintre fete are 7 clase, celelalte au mai puþini ani

de ºcoalã. Cei trei bãieþi ai familiei locuiesc în casa pãrinteascã ºi acum. ªi

aceºtia au abandonat ºcoala pentru cã: „n-or mai vrut ei. Noi am vrut sã-i dãm

[la ºcoalã]... mereau ºi se ascundeau, nu mereau la ºcoalã”.Pentru copii ei îºi doreºte sã aibã parte de fericire, sã trãiascã bine ºi „sã

se-mpece cu familia”. Ea nu prea se împacã, cu soþul care bea, cu lipsa unui

venit stabil, cu grijile zilei de mâine ºi pare cã acest deziderat sã nu-l fi atins

niciodatã.O familie e bine sã aibã doi copii, crede doamna din povestea noastrã.

Dar în fapt ne spune cã se întâmplã cum dã Dumnezeu. În propria familie

Dumnezeu a stabilit câþi copii sã aibã. N-a folosit niciodatã metode

contraceptive.

Ocupaþia. Lucreazã de când era copil, de când s-a cãsãtorit, de la 14 ani.

La început a muncit la aprozarul din sat. Ajuta la uscãtoria de legume, fãrã acte.

Pe urmã la oameni, cu ziua. Iar de atunci, întreþine întreaga familie. Nici soþul,

nici feciorii nu prea muncesc. Unul dintre ei e plecat la adunat de fier vechi prin

Orãºtie. Ceilalþi tot zilieri, dar fãrã prea bune rezultate. A cãutat sã se angajeze

cu acte, de multe ori, dar n-a reuºit. N-o primea nimeni pentru cã avea copii sau

era însãrcinatã. A primit ajutor bãnesc de la stat pentru fiecare copil timp de doi

ani dupã naºtere. Acum, de când copii au crescut, nu mai primeºte nimic. I-a

rãmas doar munca cu ziua pe la oamenii din sat prin gospodãrii. N-a plecat

niciodatã din sat. Nici sã caute de lucru în altã parte.

Satisfacþia cu viaþa. Nu e mulþumitã deloc de viaþa sa. Îºi duce traiul

de pe-o zi pe alta. Dacã ar fi s-o ia de la capãt nu s-ar mai cãsãtori.

Ce mulþumitã tre' sã fii? Pentru ce? Cã cu ce trãim, de pe-o zi pe alta… (Dacã ar fi sã o luaþi de

la capãt, ce aþi face?) Ããã… Nu m-aº cãsãtori veac!


95

• Un bãrbat...Tânãrul din istorioara ce urmeazã are deja câteva realizãri cu care se

poate mândri înaintea co-vârstnicilor sãi din comunitate. S-a însurat la vârsta

de 20 de ani, dupã cum fac majoritatea bãrbaþilor tineri. ªi-a construit o casã în

care locuieºte doar cu soþia sa, cum puþini îºi pot permite. Þelul sãu este sã lucreze, orice. Sã facã bani. Sã poatã ieºi din sãrãcia

care apasã prea greu pe umerii întregii comunitãþi. Iar pentru asta s-a lãsat de

carte înainte de vreme ºi nu are o meserie – singurul sãu regret. ªtie cã dacã ar fi

urmat câþiva ani de ºcoalã în plus, l-ar fi ajutat sã câºtige mai mult ºi sã obþinã

un loc de muncã stabil, cu acte în regulã ºi mai bine plãtit. Acum nu vede vreo

cale de remediere a acestei situaþii. La ºcoalã nu se mai poate întoarce pentru cã

n-ar mai avea timp sã câºtige pentru asigurarea celor necesare familiei sale.

Trãieºte, împreunã cu soþia sa din ajutor social ºi din munca cu ziua în

construcþii.Deocamdatã este mulþumit „pe jumãtate” de viaþa sa. Pe de-o parte, a

reuºit sã depãºeascã condiþiile minimale ale celorlalþi, construindu-ºi o casã

pentru viitorul familiei sale. Pe de altã parte, înþelege cã a urmat îndeaproape

modelul general din comunitate, cãutând un câºtig imediat ºi neglijând

educaþia.

Copilãria. Are 28 de ani. S-a nãscut ºi trãieºte aici în cartier. Are un

frate tot „aici” ºi o sorã plecatã la muncã, în Spania. Fraþii se întâlnesc în fiecare

zi, cu sora se vãd în fiecare varã o lunã – douã, cât are vacanþã ºi vine acasã, în

Þigãnie.Toatã viaþa au trãit aici în cartier. Mama lor a murit, iar tatãl s-a

recãsãtorit. Pãrinþii n-au muncit niciodatã cu acte, cu carnet de muncã sau, cum

ne spune subiectul nostru, au fost „casnici”. Tatãl sãu, aflat acum la vârsta

pensionãrii, nu are nici un venit legal ºi trãieºte din ce primeºte de la copii. Din

familie, doar fratele lui are o meserie ºi lucreazã cu acte, toþi ceilalþi lucreazã la

negru, cu ziua, munci necalificate.

ªcoala. ªcoala o vede ca pe o oportunitate de a-ºi gãsi un loc de muncã.

Tare i-ar fi plãcut sã înveþe o meserie la atelierul ºcolii. Ãsta i s-a pãrut cel mai

bun lucru: practica în atelierul „dulgheanului”, sã înveþe sã prelucreze lemnul

pentru construcþii mari. Dar nu are decât opt clase încheiate pentru cã pe urmã

„nu erau posibilitãþi. N-or fost...” Oricum ºi în cei câþiva ani de ºcoala a cam

chiulit, cã aºa era „anturajul, bãieþii”. Lipseau de la cursuri ca sã hoinãreascã

prin oraº. Unii dintre colegi îi sunt prieteni ºi acum. Profesorii erau ºi buni ºi

mai puþini indulgenþi. La 14 ani, dupã încheierea gimnaziului, a terminat cu

ºcoala pentru totdeauna. S-a gândit uneori sã reia învãþãtura, însã acum e

convins cã n-ar mai putea: are familie, are de câºtigat bani.În ºcoalã îl þinuse gândul cã va termina, va avea o meserie ºi un loc de

muncã. Dar n-a fost se pare suficient de ambiþios sã termine liceul, cum a fãcut

fratele sãu. Sora lor are, ca ºi el, numai opt clase de ºcoalã generalã. În vremea


96

cât a fost elev pãrinþii se mai duceau sã se intereseze de situaþia ºcolarã a sa, însã

n-au avut destulã determinare sã-l facã sã rãmânã mai mult la ºcoalã.

Cãsãtoria. S-a cãsãtorit la vârsta de 20 de ani pentru cã aºa a vrut el. ªi

pe soþie tot el singur a ales-o. S-au cãsãtorit doar la Primãrie, fãrã cununie

religioasã. În cei opt ani de cãsnicie ºi-a fãcut o casã aici în cartier, numai pentru

el ºi pentru soþia lui. Nu a rãmas sã locuiascã în casa pãrinteascã, asemeni

majoritãþii bãrbaþilor tineri care se cãsãtoresc. Îºi doreºte sã aibã doi copii - „io'

zic maxim doi” -, dar tot el ne spune cã numãrul copiilor ce-i va avea stã doar în

voinþa lui Dumnezeu. Se înþelege bine cu soþia sa, însã mai apar ºi mici certuri

între ei din cauza neajunsurilor, cum ne lãmureºte cã sunt „la fiecare familie”.

Ocupaþia ºi migraþia. N-a gãsit niciodatã de lucru cu acte. Nu are carte

de muncã, cu toate cã asigurã hrana familiei sale de zece ani. Nefiind calificat

pentru vreo meserie, a muncit în diverse locuri ºi tot timpul la negru. Primeºte

ajutor social ºi lucreazã cu ziua în construcþii sau prin gospodãriile oamenilor,

oriunde gãseºte de muncã.

Nici o meserie calificatã… aºa… la construcþii, la orice… Cu ziua, aicea-n sat, ºi altundeva… în

Izvoru, în Chingi… alte locuri… (În care alte locuri?) Pãi… câteodatã ºi afarã din judeþ…

Na… pãi… ªi la Hunedoara… pe unde-am mai… pe la Sebeº… La oameni acas'… (În prezent

lucraþi?) Nu, din ajutor. Mai prind câte-o zi-douã… (Aþi lucrat vreodatã cu carte de muncã?)

Nu. Pãi n-am gãsit, no, nu… nu ne-au angajat, nu! Nu sunt locuri… Din cauza ºcolii… n-am

prins aºa… firme sã ne angajeze… Cum au alþii, mai mere… O lunã … o sãptãmânã … (Aþi fost

plecat la muncã în strãinãtate, vreodatã?) Da. În Spania. Puþin. Trei luni. (O singurã

datã?) Da. Tot aºa, în construcþii. (ªi de ce v-aþi întors?) Nu m-o mai þinut. Nu m-o mai luat.

A fost o datã plecat ºi peste hotare, în Spania, în cãutarea unui loc de

muncã. Dar ne spune cã n-a avut noroc, a trebuit sã se întoarcã dupã trei luni de

muncã la negru în construcþii, cã nu l-au mai luat. Sora lui în schimb merge de

cinci ani, lucreazã ce prinde ºi vine acasã o datã pe an, vara când e perioada

vacanþelor. Dar nu crede cã se va mai întoarce vreodatã definitiv acasã, pentru

cã aici în cartier nu are o locuinþã.

Satisfacþia cu viaþa. În general nu e nici mulþumit, nici nemulþumit de

viaþa sa. Sau, cum spune chiar el: „jumãtate – jumãtate”. Regretã cã n-are ºcoalã

mai multã, sã fi avut ºi el o meserie care sã-i asigure un trai mai bun.

Ce sã zic, cã n-avem ce… n-avem ce mulþumire… jumãtate- jumãtate… nici mulþumit, nici …

(Dacã ar fi sã o luaþi de la capãt, ce aþi face?) Prima datã ºcoala! Da… da… pe orice, pe orice

meserie care-n ziua de azi îi mai… mai selectatã eee… Trebe calificare… Dacã nu ai calificare…

(I.M., n. 1979)

• Un pensionar…Un pensionar reprezintã un caz aproape excepþional în comunitatea

romilor din Geoagiu. Oamenii aflaþi la vârsta pensionãrii nu au nici un venit,


97

cel puþin nici unul legal. Au doar venituri legitime: ajutorul copiilor lor,

ajutorul comunitãþii sau plata pentru muncile pe care le presteazã cu ziua prin

gospodãriile altora mai avuþi.Povestea pensionarului nostru, care a ajuns sã-ºi „creeze” o meserie nu

este deloc rezultatul unei întâmplãri fericite. Întreaga sa evoluþie reprezintã

urmarea unei adevãrate strategii de viaþã, pe care respondentul nostru ºi-a

asumat-o conºtient ºi cu care este mulþumit. A înþeles devreme cã ºcoala,

urmatã cu respect ºi conºtiinciozitate îi va oferi un viitor.

Copilãria. S-a nãscut „dincolo de apã”, într-un capãt al Þigãniei de

peste râul Geoagiu, la 1 decembrie 1949. Toþi vecinii erau romi, asemenea

familiei sale. A locuit acolo peste 20 de ani, pânã când s-a cãsãtorit ºi s-a mutat

în casa socrilor sãi pentru încã 17 ani, dupã care s-a întors la Geoagiu ºi ºi-a

construit casã, împreunã cu soþia sa, aici în cartier.Au fost patru copii la pãrinþi: trei bãieþi ºi o fatã. S-au înþeles bine cu

toþii, însã l-a preferat pe fratele mai mare dupã mamã.

Fiindcã o fost mai mare ºi am putut sã ne-nþelegem, ne-am ascultat unul pe altul, am fost vitregi,

de mamã numai am fost...

Fraþii locuiesc ºi acum în cartier cu toþii.

ªcoala. A fãcut ºapte clase elementare. Pe urmã a dat admitere la

ºcoala profesionalã de la Cugir, însã n-a reuºit la admitere. A intrat la ºcoala de

la Alba Iulia ºi a urmat cursurile trei ani. La 17 ani ºi jumãtate a terminat ºcoala

ºi a fost angajat numaidecât la o întreprindere agricolã. ªcoala a fost ºansa lui, pe care a valorificat-o. Pãrinþii sãi erau oameni

simpli, se ocupau cu agricultura, dar ºi-au îndrumat copii sã urmeze ºcoala.

Când a fost respins la ºcoala profesionalã de la Cugir, tatãl sãu vitreg a mers cu

el la Alba Iulia unde auzise de o ºcoalã de mecanici agricoli. Aici a reuºit ºi a

rãmas elev pentru urmãtorii trei ani. I-a plãcut la ºcoalã pentru cã a învãþat o

meserie care i-a oferit un viitor ºi pentru cã avea acces fãrã sã plãteascã, chiar

dacã venea dintr-o familie sãracã, fãrã posibilitãþi de a-l întreþine la ºcoalã.Pe vremea când era tânãr, ºcoala avea altã valoare decât acum. L-a

ajutat sã-ºi „creeze meseria” lui ºi sã se angajeze imediat dupã terminarea

studiilor. Astãzi vede cã accesul la ºcoalã e mai limitat, iar terminarea studiilor

nu mai oferã automat un loc de muncã.

De la vârsta de ºapte ani… Nu, atunci se mergea la ºapte ani, se fãcea ºapte clase elementare, pe-

urmã, mai necãjit, am fost la Cugir, n-am reuºit pã vremea aia cã era greu… numai cine-avea…

Da… din auzite… aºa… unde se fãcea ºcoalã pe vremuri… (Ce ºcoalã era la Cugir?) Era ºcoalã

profesionalã… aºa… ºi de-acolo m-am dus cu taicã-miu vitreg la Alba Iulia, la ºcoala de mecanici

auto… de mecanici agricoli… Acolo am fãcut trei ani de profesionalã… Cum m-am gândit…(La

ce vârstã aþi terminat?) Pãi la ºapteºpe ani jumãtate. Atunci m-am ºi angajat… Aveam avans 300

de lei… La ªemeu, la Orãºtie, aºa era ªemeu… ªi eram tot judeþu'… Tot aicea locuiam ºi pe-ormã

mergeam, dacã lucram la Vinerea, sau io ºtiu, era pe sector, aºa, la Vinerea, la Haþeg, la Cãlan…


98

ne dãdea cazare acolo, dormitor, masã… (V-a plãcut la ºcoalã?) Pãi ori am vrut, ori n-am vrut, o

trebuit sã-mi placã… aveam tot de gratis, începând de la ciorapi la pastã de dinþi, aveam tot,

numai trebuia sã fii conºtiincios, sã fii elev silitor. Am fãcut ºi io ceva în viaþa mea, ºi-am creat

meseria mea… de care-am crescut, acuma-s pensionar… O fost folositoare… Foarte folositoare,

mai folositoare ca acum, cã uite acum fac copiii ºcoalã ºi n-au unde sã meargã sã munceascã,

pleacã-n strãinãtate, se-aude la radio, la televiziune… La radio cel mai mult se-aude.

Doar el s-a þinut de carte. Fraþii sãi nu au decât ºapte – opt clase fiecare.

Fratele cel mic a fost calificat la locul de muncã, în ºase luni.

Cãsãtoria. La 21 de ani ºi-a gãsit nevastã, a primit binecuvântarea

pãrinþilor sãi ºi ai soþiei ºi pe urmã s-au cãsãtorit.

Pãi io cu soþia împreunã, dacã pãrinþii mei ºi cu pãrinþii ei or fost de acord… A trebuit acordul lu'

patru persoane. De exemplu, acordul meu, acordul lu' soþia mea, acordul lu' pãrinþii mei ºi

acordul lu' pãrinþii ei.

Acum e vãduv, are însã douã nepoate - pe fiicele copilei sale -, care sã-i

aline bãtrâneþile. Fiica lui n-a preþuit ºcoala asemeni tatãlui. Are nouã – zece

clase pentru cã nu i-a plãcut ºcoala ºi s-a mãritat repede. Dupã nouã ani de

ºcoalã s-a cãsãtorit ºi s-a mutat în casa socrilor ei. Crede cã o familie e bine sã aibã doi copii. El n-are decât o fatã pentru cã

atunci când a decis, împreunã cu soþia sa, sã aibã încã un copil era prea târziu ºi

n-au mai reuºit.

Ocupaþia. Lucreazã de la terminarea ºcolii, înainte sã fi împlinit 18 ani,

ca tractorist ºi mecanic agricol. A fost angajat la întreprindere agricolã care

contracta lucrãri în tot judeþul, acolo unde era de muncã: la Orãºtie, la Vinerea,

la Haþeg, la Cãlan. Când angajaþii erau în deplasare primeau cazare, masã ºi

transport gratuite. Ne spune cu mândrie cã a ocupat acelaºi loc de muncã, la

aceiaºi întreprindere agricolã din Orãºtie, timp de 38 de ani încheiaþi. A ieºit la

pensie anticipat, acum doi ani. A avut „grupã” pentru cã a lucrat în condiþii

grele, iar legea i-a permis sã se pensioneze înainte de vârsta legalã.

Satisfacþia cu viaþa. Nu prea e mulþumit de viaþa sa. Nu prea are bani

cu toate cã acum gãseºte „de toate” de cumpãrat.Dacã ar fi s-o ia de la capãt, n-ar ºti cum s-o facã în România de astãzi.

Cu siguranþã ar alege la fel: ar învãþa o meserie care sã-i asigure un trai decent.

Acum stã acasã ºi trãieºte din pensia lui de 600 - 700 lei ºi nu ºi-ar pãrãsi familia

ca sã meargã la muncã în strãinãtate, cum a auzit cã aleg sã facã foarte mulþi

oameni.

Mmm… Nu prea… Aºa ºi-aºa… Pãi nu-mi ajung banii… Asta-n primu' rând. Aºa, gãseºti tot ce

vrei, îs toate scumpe, ºi te satisfaci sã mânci aºa pe pofte… nu poþi…(Dacã ar fi sã o luaþi de la

capãt, ce aþi face?) Dacã aº avea ºapteºpe ani, încã la ºaptºprezece ani nu eºti capabil sã-þi creezi


99

viitorul! Nu eºti copt la minte… ha ha… La minte… numai la douãºcinci de ani… numai dacã

mintea sã… nu, da uite cã nu-i posibilitate, la noi în România nu-i posibilitate, la ºapteºpe ani

pleci… pleacã pãrinþii ºi lasã copilul de cap… ºi lasã copii ºi n-au cu ce sã trãiascã… Asta e! Eu

dac-aº avea acum douºcinci – treizeci de ani, sã fi loc de muncã, în România, sã prind o meserie, sã

câºtig un cinºpe, ºaiºpe milioane pe lunã, la ce sã mai merg în strãinãtate, cã vin strãinii ºi

lucreazã la noi… Asta e! Atunci mã mulþumesc cu ºase - ºapte milioane aici în România ºi-am

terminat!

• Altã femeie…Istoria de viaþã prezentatã în cele ce urmeazã, ilustreazã un pattern

socio-cultural, care s-a transmis intergeneraþional fãrã modificãri substanþiale.

Ne referim aici la condiþiile precare de trai, situate la pragul de jos al sãrãciei, la

limitarea accesului ºi interesului pentru educaþia formalã ºi la viziunea despre

lume ºi viaþã care se împotmoleºte între greutãþile vieþii de zi cu zi, ce nu lasã loc

ºi timp pentru conceperea unui proiect de viaþa pe termen lung.Doamna din istorioara de faþã îºi deapãnã amintirile despre viaþa sa cu

demnitate, dar ºi cu multã tristeþe. Din totdeauna a simþit neajunsurile, dar a

muncit sã le depãºeascã. E mulþumitã cã a reuºit sã-ºi creascã cei patru copii, iar

acum trãieºte din sprijinul acestora din urmã. Dar suferã din cauza vieþii grele

pe care a trãit-o, a neînþelegerilor ºi lipsei de sprijin din partea soþului ei ºi din

cauza sãnãtãþii sale ºubrede.

Copilãria. S-a nãscut în 29 iulie '44 aici, în casa din spatele curþii. Casa

aceasta nouã e a fiicei sale. Erau ºapte fraþi: cinci bãieþi ºi douã fete. Acum mai

sunt în viaþã doar surorile, fraþii s-au prãpãdit cu toþii. S-a înþeles cel mai bine cu

cel mai mic dintre fraþi, cãruia i-a crescut ºi copii, dupã ce el n-a mai fost. Sora ei

trãieºte tot în sat, douã grãdini mai în jos, pe uliþã. O paralizie o þine la pat de

cinci ani. Fraþii aici s-au nãscut ºi aici au rãmas pânã la sfârºitul vieþii. Nici unul

n-a pãrãsit satul.Pãrinþii erau muncitori zileri. Dintre fraþi ºi surori, ea a rãmas în casa

pãrinteascã unde, dupã moartea pãrinþilor sãi, s-a cãsãtorit ºi ºi-a întemeiat

propria familie. S-a nãscut în sãrãcie, într-o familie numeroasã unde toþi

„munceau numai din palme” pentru hranã, pentru ziua de mâine. Cei ºapte

copii au învãþat de mici sã munceascã la fel, alãturi de pãrinþi. Mergeau cu toþii

la cãrãmidã sau la lucru cu ziua în agriculturã.

ªcoala. De ºcoalã nu prea s-au þinut nicicare dintre fraþi. Nici pãrinþii

nu prea aveau timp sã-i îndrume cãtre ºcoalã, sã-i urmãreascã pe-ndelete cum

evoluau cu învãþãtura. Are patru clase primare ºi nici nu s-a gândit vreodatã sã

continue ºcoala. Trebuia sã munceascã.

La ºepte ani. Apãi n-am fãcut numai patru clase. (De ce?) Am fost mulþi copii la pãrinþi ºi-atunci

nu erau posibilitãþi. Era atâta de nãcãjiþi! Eram nãcãjiþi, no… Munceau numai ei din palme, ºi ne

þinea pã ºepte copii. Da, da eram, merem cu pãrinþii la cãrãmidã, cã fãceau cãrãmidã, meream


100

poate la vaci, la ciurdã… La câmp, cã… ne-o-nvãþat, dac-am fost ºepte, ne-o-nvãþat sã lucrãm tãþi.

Crede cã în ziua de azi ºcoala e mai importantã decât pe vremea ei,

pentru cã acum ºtie cã îþi trebuie ºcoalã ca sã-þi gãseºti un loc de muncã. Înainte,

ca sã lucrezi cu ziua în agriculturã sau la ciurda de vaci, nu-þi trebuia ºcoalã.

Astãzi nu se mai gãseºte de muncã în agriculturã, iar ºcoala rãmâne singura

opþiune ca sã poþi munci. E tot mai greu de trãit din munca cu ziua, aºa cã ºi-a

îndrumat copii ºi nepoþii sã meargã la ºcoalã. Toþi þin de carte, au mai mulþi ani

de ºcoalã decât ea.

Chiar dacã-þi gãseºti ºi-un post de serviciu, iaca, ºi io-am spus ºi la nepoþii mei, la copiii mei, le-am

spus cã sã facã ºcoalã, ºi toþi au ºcoalã, nu i-am lãsat sã nu facã, la… O mers ºi astalaltã de dincolo,

fata, zece clase, ãºtilalþi or mers mai puþin, ea o mers numai nouã clase.

Cãsãtoria. S-a cãsãtorit la 17 ani. O vârstã bunã pentru mãritiº, e de

pãrere doamna din povestirea noastrã. Altele se mãritã mult mai devreme, la

14, la 12 ani chiar. Ea ºi cu soþul dânsei s-au gãsit ºi s-au hotãrât, pe urmã ºi

familiile au acceptat. Au rãmas în casa mamei sale.Dupã cãsãtorie au urmat copii, patru la rând – doi bãieþi ºi douã fete.

Astãzi sunt toþi oameni maturi, cu vârste cuprinse între 36 ºi 44 de ani. A vrut

sã-i dea la ºcoalã ºi i-a îndrumat sã facã o meserie. Toþi au câte zece clase, iar

unul dintre bãieþi are ºi ºcoala profesionalã în meseria de tractorist terminatã.

Chiar dacã nu ºi-a practicat meseria, a gãsit mai uºor de lucru la Orãºtie. Acolo

lucreazã acum, iar casa închisã îl aºteaptã sã se întoarcã în cartier.Are patru copii buni, oricare ar þine-o sã locuiascã la ei în casã, dar mai

des stã la una dintre fiicele sale. Soþul n-a prea ajutat-o nicicând. Ea s-a îngrijit

de gospodãrie ºi de creºterea copiilor de când se ºtie. Pânã cu câteva zile în

urmã soþul a fost plecat vreme de trei ani fãrã sã þinã legãtura cu nimeni din

familie. Tocmai ce s-a întors în cartier, stã în casa fiului sãu plecat la muncã la

Orãºtie ºi vrea sã fie acceptat înapoi de soþia sa. Ea crede cã acum, la bãtrâneþe s-

or ajuta unul pe altul mai mult ºi probabil se vor împãca ºi-l va primi iarãºi

înapoi. Soþul ei a avut mai multã ºcoalã ºi a gãsit uºor de lucru mai tot timpul. A

schimbat însã multe locuri de muncã de-a lungul vieþii, îi plãcea bãutura ºi

pleca deseori de acasã, aºa cã Maria a fost mai mult singurã „ºi femeie ºi

bãrbat”, pânã copii au crescut. Din cauza asta nu se prea înþelegeau ºi deseori

apãreau certuri între soþi.

Ocupaþia. A început sã lucreze de când era copil. Mergea cu mama ei

sã munceascã pe la oameni pe acasã, la câmp sau la curãþenie la femei. De la

vârsta de 14 ani a mers la uscãtoria de legume. Curãþa ºi prepara legumele

pentru uscat: cartofi, ceapã, toate legumele. A mai lucrat ºi cinci ani la CAP, ca

mulgãtoare ºi îngrijitoare de vite. A lucrat mult ca sã poatã asigura singurã

hrana ºi toate cele necesare celor patru copii ai sãi.De la vârsta de 50 de ani nu mai lucreazã pentru cã au ajuns-o bolile ºi

nu mai poate munci. A avut o paralizie, iar acum are diabet. Pentru anii


101

munciþi la uscãtoria de legume ºi pentru cei cinci ani de la CAP n-a primit pensie. A fost cu fiica ei sã-ºi caute în arhive „la sfat”, vechimea în muncã. S-au gãsit, însã doar doi din cei cinci ani munciþi la CAP. I-au spus cã pentru doi ani de muncã nu poate primi pensie. Aºa cã acum nu are nici un venit ºi trãieºte din ajutorul pe care i-l oferã cei patru copii ai sãi.

Migraþia. A fost plecatã deseori dupã soþ, când acesta gãsea de muncã în altã parte. Pleca întreaga familie, dar de fiecare datã toþi ºase se întorceau acasã chiar ºi dupã un an pentru cã soþul nu pãstra locurile de muncã prea multã vreme.

Dupã 1989 familia sa a rãmas tot aici în sat. Fetele s-au cãsãtorit ºi au plecat cu familiile lor în Germania. Una acum 12 ani, cealaltã acum 6 ani. Nu s-au acomodat ºi pe întreaga perioadã au tot revenit acasã. Copilul uneia dintre ele a fost plecat acolo o singurã datã, pentru patru luni, apoi l-a adus la Geoagiu, pentru cã acolo nu i-a plãcut deloc. Ginerii Mariei sunt încã acolo. Fiicele ºi nepoþii sunt toþi acasã. Filmul vieþii sale este cu grijã repus în act.

Satisfacþia cu viaþa. Dacã ar fi s-o ia de la capãt, nu s-ar mai cãsãtori. Simte cã a avut o viaþã foarte grea alãturi de un partener care n-a ajutat-o niciodatã. A suferit foarte mult în cãsnicia asta.

(Dacã ar fi sã o luaþi de la capãt, ce aþi face?) Nu mi-ar mai trebui în viaþa me bãrbat! (Pãi?!)

Absolut nimic! Atâta, copiii mi-i doresc, da'… ca sã mai îmi trebuie aºee… Da… N-aº… mai vre… n-aº mai vre. Am tras de poate n-o fost o… mã gândesc, n-am fost niciodatã-n puºcãrie, da' mã gândesc c-o fost mai rãu ca-n puºcãrie! Viaþa mea de trai de când m-am cãsãtorit. Am suferit

foarte mult! Pentru asta acuma… îs…


102

Romii din MimiuDaniel Arpinte

ComunitateaÎnfiinþarea comunitãþii.

Comunitatea se împarte în douã: zona Mimiu Vechi (format din zonele

Halanca ºi Smârdan) ºi Cãtun. Este situatã în sudul Ploieºtiului, într-o zonã

perifericã a oraºului, în aproprierea rafinãriei Astra. Informaþiile cu privire la perioada înfiinþãrii comunitãþii sunt

contradictorii, însã cele mai multe opinii plaseazã acest moment la sfârºitul

anilor 1800. Zona, aflatã în proprietatea unui boier, era locuitã de ursari. În

perioada rãzboiului, comunitatea este pãrãsitã din cauza intenselor

bombardamente care vizau rafinãria din imediata apropriere. Imediat dupã

încheierea rãzboiului, romii revin în comunitate. În perioada regimului

comunist comunitatea este treptat depopulatã ca urmare a politicilor

asimilaþioniste. Mãsurile nu au fost percepute ca agresive, fiind acceptate de

cãtre romi, care primeau astfel locuri de muncã ºi locuinþe la bloc de la

întreprinderile la care erau angajaþi. Dupã 1990, romii care au plecat din comunitate au început sã revinã

din cauza faptului cã nu au putut face faþã costurilor de trai. O mare parte

dintre romi ºi-au pierdut slujbele ºi nu au mai putut sã acopere cheltuielile

curente ale gospodãriei.

În vremea ceauºistã au intrat pe la servicii ºi au obþinut, având copii mulþi, apartamente. Au

locuit în aceste apartamente însã, o datã cu venirea revoluþiei, a fost o tragedie mare pentru ei

pentru cã nu au reuºit sã cumpere aceste apartament, având copii mulþi. Aceste apartamente au

fost date cãtre terþe persoane, au rãmas în stradã ºi aºa au fost nevoiþi sã se întoarcã la cocioabele

care le aveau de dinainte. Dupã revoluþie, un val foarte mare s-a reîntors. (mediator ºcolar)

Revenirea în comunitate s-a fãcut dupã principiul ocupãrii

amplasamentelor care le-au aparþinut în trecut, chiar dacã nu exista ºi dovada

unui act de proprietate, ºi a fost posibilã datoritã faptului cã în zonã nu au fost

efectuate demolãri. Excepþie fac unele locuinþe aflate pe terenul unde au fost

construite anexe ale rafinãriei. De altfel, nu au existat neînþelegeri sau conflicte

din cauza ocupãrii abuzive a unui teren sau a unei locuinþe.

S-au întors la casele unde mai aveau pe cineva sau unde ºtiau cã mai au terenuri acolo. ªtia cã

bunicul lui a avut acolo teren, chiar dacã nu era fãcut cu acte în regulã ºi ºi-a fãcut acolo casã.(N-au fost probleme cu terenurile?) Nu, pentru ei se cam ºtiu, oamenii ºtiu cam cui a aparþinut

terenul acela. (facilitator comunitar)

Înþelegerea tacitã a funcþionat chiar ºi în relaþia cu instituþiile publice,

terenul neavând un statut cert. Nu au fost înregistrate situaþii în care o instituþie

publicã sã intervinã pentru ocuparea abuzivã a unui teren, deºi un numãr mare


103

de familii au revenit în comunitate dupã 1990.

Viaþa comunitãþii de romi: locuirea / infrastructura. Pentru majoritatea locuinþelor vechi, lemnul ºi chirpicii sunt cele mai

utilizate materiale de construcþie. Chiar ºi dupã 1989 au fost construite case din

pãmânt cu aspect de locuinþã provizorie. Mai târziu, romii care au adãugat

anexe sau ºi-au construit case noi au început sã foloseascã materiale de mai

bunã calitate ºi sã construiascã respectând un minimum de norme. Schimbarea

este datoratã atât creºterii veniturilor dar mai ales dobândirii de cunoºtinþe în

domeniul construcþiilor. Bãrbaþii care au fost plecaþi la muncã în alte zone din

þarã sau în strãinãtate în domeniul construcþiilor au experienþa necesarã pentru

a ridica o construcþie. De regulã, în aceeaºi curte locuiesc trei - patru familii. Existã ºi locuinþe

supraaglomerate, cu 12 sau 14 persoane într-o camerã. Locuinþele sunt, în

general modeste, cu minimum de bunuri sau mobilier. Sunt ºi familii care ºi-au

reconstruit, renovat sau extins locuinþele, în cele mai multe cazuri cu bani

obþinuþi din munca în strãinãtate. De altfel, familiile în care cel puþin un adult

este plecat la muncã în afara þãrii pot fi uºor identificate dupã calitatea

construcþiei casei sau a investiþiilor realizate în confortul locuirii.Zona este una dintre cele mai poluate din oraº. Situatã lângã rafinãria

Astra, infiltraþiile de petrol au afectat atât de sever solul încât pentru o bunã

perioadã familiile din comunitate au trãit de pe urma produselor petroliere.

Era suficientã sãparea unei gropi pentru a asigura încãlzirea locuinþei ºi chiar,

în unele cazuri, o parte din venituri. Apa a fost pentru comunitate principala

problemã, având în vedere faptul cã nu puteau fi sãpate fântâni sau puþuri în

zonã din cauza infiltraþiilor de petrol. Reþeaua de apã a funcþionat în

comunitate pânã în anii 1996-1997 când, la decizia furnizorului, a fost închisã.

În zona Cãtun s-a reuºit racordarea la reþeaua de apã pentru 35 de familii, în

cadrul proiectului Fundaþiei Soros. ªi calitatea aerului este afectatã atât de

activitatea industrialã cât ºi de oamenii din comunitate. În lipsa resurselor, în

perioada de iarnã sunt utilizate diverse reziduuri (cauciucuri, materiale textile

etc.) pentru a fi arse în scopul încãlzirii locuinþelor, ceea ce determinã eliberarea

în atmosferã a unei cantitãþi apreciabile de noxe. Un numãr semnificativ de

locuinþe nu sunt racordate la reþeaua de electricitate, caz în care se practicã

racordarea la vecini.În comunitate nu existã acces la reþeaua de transport în comun, fapt

care face dificilã deplasarea celor care au slujbe permanente în oraº. Au existat

cereri pentru înfiinþarea unei linii de transport sau prelungirea uneia existente,

însã rãspunsul a fost nefavorabil sugerându-se cã o astfel de investiþie se va

dovedi nerentabilã. Drumurile din comunitate sunt din pãmânt, cu excepþia ºoselei de

acces cãtre rafinãrie. Mai existã un drum pietruit cãtre mãnãstirea din Cãtun

pentru a facilita accesul credincioºilor din regiune, atraºi de


104

faima lãcaºului de cult.

Viaþa comunitãþii de romi: familia. Cãsãtoriile mixte sunt rar întâlnite, ºi niciodatã între romi aparþinând

unor neamuri diferite ci numai între romi ºi români. Din cauza lipsei actelor de proprietate ºi chiar a celor de identitate, un numãr redus de cãsãtorii sunt legalizate. Astfel, în comunitate sunt ºi mame în vârstã de 18-19 ani, care urmeazã sã nascã, dar nu au nici mãcar certificat de naºtere. Familia tipicã are cinci - ºapte copii, un numãr mai redus de copii fiind înregistrat la familiile de români. Cãsãtoriile sunt, cele mai adesea, timpurii însã vârsta soþilor tinde sã se apropie de majorat. Tendinþa cãsãtoriilor la vârste mici se pãstreazã mai degrabã în rândul zavragiilor sau al spoitorilor.

Din punct de vedere al religiei, majoritatea romilor sunt creºtin ortodocºi, însã existã ºi un numãr important de penticostali sau adventiºti. Aceºtia provin, cu preponderenþã, din familiile celor care s-au mutat la bloc în perioada regimului comunist.

Viaþa comunitãþii de romi: educaþia.Nu existã date certe cu privire la rata abandonului ºcolar, din cauza

faptului cã, pe lângã copiii care renunþã la ºcoalã, existã ºi elevi care sunt retraºi de cãtre pãrinþi de la ºcoala din comunitate pentru a fi reînscriºi la o altã ºcoalã în anul imediat urmãtor. Se abandoneazã cel mai frecvent dupã clasa I sau în clasele a VII-a sau a VIII-a. În cazul fetelor, abandonul ºcolar intervine în momentul în care decid sã se cãsãtoreascã, în vreme ce la bãieþi apare la vârsta la care pot participa deplin la activitãþile economice ale familiei.

Pãrinþii îºi iau ºi copiii cu ei pentru cã nu au cu cine sã-i lase ºi, când cresc, fac ºi ei acelaºi lucru. Se moºtenesc, cum se întâmplã la bresle. Din pãcate, asta înseamnã ºi abandon ºcolar. (facilitator comunitar)

Din generaþia ultimilor ani nu este cunoscut nici un caz în care un copil a continuat studiile mai departe de ºcoala generalã. În cele mai multe cazuri, copiii fie pleacã împreunã cu pãrinþii la târguri pentru o perioadã mai mare de timp ºi pierd contactul cu ºcoala, fie se constatã, cel mai adesea de cãtre pãrinþi, cã, deºi copiii au mers câþiva ani la ºcoalã, nu au dobândit minimul de aptitudini (scris, citit). În cazul fetelor, întreruperea participãrii la cursuri intervine ºi din cauza atitudinii protective a pãrinþilor care vor sã scoatã fetele dintr-un mediu care nu asigurã educaþie compatibilã cu statutul unei viitoare soþii. Spre deosebire de bãieþi, rar se întâmplã ca fetele sã termine clasa a VIII-a.

Un alt motiv al slabei participãri ºcolare ºi ratei ridicate a abandonului ºcolar îl reprezintã lipsa resurselor necesare. Cele mai multe familii din comunitate nu au surse de venit permanente pentru a asigura suportul copilului înscris la ºcoalã.

Ei vãd ºcoala ca un lucru necesar, dar greu de atins, motivul fiind faptul nu au cu ce sã-i încalþe. Sunt foarte multe lipsuri de la ºcoalã ale copiilor cã nu au cu ce sã se încalþe sau cu ce sã se îmbrace. Puteþi sã vedeþi copii care vin în teniºi când este zãpadã afarã,


105

cu ºosetele rupte, uzi fleaºcã… (mediator ºcolar)

De asemenea, pentru majoritatea pãrinþilor educaþia este slab valorizatã, ºansele de integrare profesionalã cu un nivel redus de studii fiind nule.

ªcoala din comunitate deruleazã o serie de proiecte care au ca scop creºterea participãrii ºcolare, cel puþin la nivelul finalizãrii studiilor obligatorii. Existã ºi adulþi care s-au înscris la cursuri în programul „A doua ºansã” însã succesul eforturilor în acest sens este sub aºteptãri. O altã formã de intervenþie vizeazã pãrinþii, pentru conºtientizarea importanþei educaþiei.

De curând, ºcoala a intrat într-un proiect PHARE, „A doua ªansã”, „ªcoala pãrinþilor”, activitãþi ºi cu cadrele didactice, cursuri de formare ºi mai avem o colaborare cu teatrul Art Fusion

din Bucureºti prin care se încearcã o comunicare mai strânsã cu pãrinþii, o responsabilizare mai

mare a lor faþã de ºcoalã, de importanþa educaþiei. (cadru didactic)

Viaþa comunitãþii de romi: economia. La scurt timp dupã 1989, unul dintre motivele pentru care romii s-au

întors în Mimiu a fost faptul cã în pãmânt au existat infiltraþii de produse petroliere, care puteau fi extrase prin procedeul sãpãrii unei gropi. Familiile utilizau reziduurile petroliere pentru încãlzire ºi, în unele cazuri, surplusul era vândut. Activitatea era atât de extinsã încât existau familii care sãpaserã gropi chiar ºi în locuinþã iar prestigiul se mãsura în numãrul de gropi deþinute.

ªi acum mai au sobe pe motorinã, dar mai ºi vindeau. Toatã lumea avea groapã. Cât a lucrat rafinãria, a mers, când au închis-o, a secat. Era un fel de trecere, aºa, se întreba „Dar tu câte gropi

ai?” Cu câte aveai mai multe… (facilitator comunitar)

Dupã închiderea rafinãriei, volumul petrolul infiltrat a scãzut iar activitatea de extracþie s-a mutat în afara comunitãþii, spre rafinãrie, pe traseul vechilor conducte. Petrolul a fost unul din principalele motive al reîntoarcerii familiilor de romi în comunitate, în special în perioada 1995-1996 când costurile vieþii la bloc nu puteau fi acoperite în lipsa unei slujbe permanente.

Colectarea de fier vechi a fost pentru o bunã perioadã de timp o activitate profitabilã, mai ales cã în zonã au fost abandonate instalaþii ale întreprinderilor închise dupã 1989. Existã ºi un numãr semnificativ de familii din care un adult îºi ispãºeºte pedeapsa în penitenciar. Cei mai mulþi au fost condamnaþi în perioada în care colectarea de fier vechi era o practica generalã. Poliþia îi sancþiona, iar somaþiile de platã erau trimise la adresa înscrisã în cartea de identitate. În cazul celor care, dupã 1990, s-au mutat de la bloc în Mimiu, amenzile nu au fost plãtite din cauza faptului cã nu au ajuns la destinatar. Astfel, pedeapsa contravenþionalã a fost transformatã în închisoare.

Unii dintre ei au ajuns pe la puºcãrie datoritã nebuniei generale creatã de colectarea fierului… Nu

sunt extraordinar de multe familii în aceastã situaþie, dar necesitatea de a trãi, eu aºa o gândesc, ºi nu ºi-au putut dovedi nevinovãþia pentru cã ei au actele de identitate la adresele vechi, au primit

înºtiinþarea de a se prezenta în instanþã, bineînþeles cã acolo de la bloc nu i-a anunþat nimeni ºi


106

în felul acesta nu a avut cum sã se prezinte la instanþã. Atunci, instanþa l-a gãsit vinovat pentru

neprezentare. S-au trezit doar cã trebuie sã meargã la închisoare, fãrã sã poatã sã-ºi dovedeascã

nevinovãþia. În cele mai multe cazuri aºa s-a întâmplat. (mediator ºcolar)

În prezent, principala activitate a majoritãþii familiilor din comunitate

este comerþul, domeniu cãtre care s-au îndreptat în special cei care aveau

tradiþie în a participa la târguri sau bâlciuri. Chiar ºi în perioada regimului

comunist, bãrbaþii erau angajaþi la rafinãrie iar femeile casnice au pãstrat

obiceiul de a face comerþ. Un numãr redus de adulþi au slujbe permanente la

societatea de salubrizare din Ploieºti sau desfãºoarã activitãþi independente

care le aduc venituri suficiente pentru nevoile familiei. Se estimeazã cã aproape

jumãtate dintre familii sunt dependente de ajutorul social, care este completat

cu venituri din activitãþi ocazionale sau sezoniere. Nivelul redus de ocupare cu

slujbe permanente ºi lipsa oportunitãþilor de angajare determinã familiile sã se

orienteze cãtre activitãþi care solicitã un volum mare de muncã. În aceste

condiþii, copiii sunt antrenaþi în obþinerea veniturilor, în mod direct, alãturi de

pãrinþi sau prin îngrijirea fraþilor mai mici. De un standard de viaþã mai ridicat se bucurã familiile din care cel

puþin un adult se aflã la muncã în strãinãtate. Casele acestora sunt renovate iar

unii chiar îºi extind locuinþele. Copiii acestora sunt mai bine îngrijiþi, fapt

remarcat ºi de personalul didactic de la ºcoala din comunitate.

Vin ºi îºi mai fac ceva pe lângã casã, încearcã sã-ºi cumpere strictul necesar în casã, pentru copii.

Chiar se deosebesc copii ai cãror pãrinþi vin din strãinãtate. Bine, cã nu aduc cine ºtie ce bani dar

oricum se simte, se vede faþã de ceilalþi care vin nemâncaþi la ºcoalã. Unii vin efectiv doar pentru

corn ºi lapte. (mediator ºcolar)

În ultima perioadã se pleacã foarte frecvent la muncã în alte zone ale

þãrii, în special în Bucureºti. Existã persoane din comunitate care au experienþã

ºi suficiente contacte cu angajatori sau persoane care solicitã forþã de muncã în

construcþii ºi recruteazã cunoºtinþe sau rude din comunitate. În afara banilor

obþinuþi, s-a observat cã cei care au dobândit o minimã experienþã în munca în

construcþii au început sã aplice cunoºtinþele ºi în construcþia propriilor case. În

prezent, rareori se mai construieºte fãrã fundaþie sau fãrã a respecta un

minimum de norme.

Relaþiile din interiorul comunitãþii. Peste 90% din populaþia comunitãþii este de etnie romã. Numai câteva

familii de români locuiesc la marginea comunitãþii. Romii, la rândul lor, sunt în

majoritate ursari, dar apartenenþa la neam este lipsitã de elemente tradiþionale

caracteristice. Acestea se pãstreazã mai degrabã izolat, iar ocupaþia de bazã

rãmâne comerþul. De altfel, în raport cu celelalte neamuri, ursarii pãstreazã cele

mai puþine tradiþii ºi obiceiuri. O influenþã importantã a avut-o ºi faptul cã o

parte dintre familii au pãrãsit comunitatea în perioada regimului comunist.


107

În zonã mai locuiesc câteva familii de zavragii ºi de spoitori. Zavragii

din comunitate provin din zona Moldovei, de unde au venit în perioada anilor

1960. Doar un numãr redus de familii de zavragii s-a stabilit Mimiu, cei mai

mulþi alegând un alt cartier al Ploieºtiului, Malu Roºu.

Mai este o categorie de romi care stã mai la margine la o oarecare distanþã de ceilalþi. Sunt vreo trei

- patru - cinci familii de zavragii ºi nu prea se amestecã cu ursarii. Le este teamã sã nu aparã

conflicte din cauza copiilor. Ar mai fi ºi niºte spoitori pentru cã primãria nu a ºtiut unde sã le dea

teren ºi ãºtia au mai rãscolit aºa, nu vor sã fie primiþi acolo. Au înþeles ºi cei de la primãrie ºi vor

acum sã le dea mai departe. (facilitator comunitar)

Stilul de viaþã al acestora pãstreazã tradiþiile mai accentuat decât în

cazul ursarilor. Copiii se cãsãtoresc de vârste mai mici, dupã tradiþia plaþii unei

sume de bani, existã judecata þigãneascã, iar femeile poartã fuste lungi. Relaþia

zavragiilor ºi a spoitorilor cu ursarii este conflictualã însã, interacþiunea fiind

evitatã de ambele pãrþi. Zavragii locuiesc la marginea comunitãþii, la o distanþã

apreciabilã de restul caselor ºi trãiesc relativ izolat faþã de restul comunitãþii.

Spoitorii s-au mutat în zonã în perioada în care locuinþele pe care le aveau într-o

altã zonã a oraºului au fost distruse în urma inundaþiilor. O perioadã au existat

unele conflicte între familii de spoitori ºi ursari, însã acum sunt toleraþi având

în vedere faptul cã primãria cautã alternative pentru locuri de casã destinate

acestora.Comunitatea Mimiu are un lider recunoscut care menþine relaþia cu

autoritãþile ºi se implicã în proiectele destinate romilor din zonã. În ultimii ani

s-a creat un grup de persoane reprezentative pentru comunitate fapt care a

facilitat implementarea unor proiecte sau intervenþia instituþiilor publice în

favoarea locuitorilor.

Mai exista ºi un ONG, preºedintele e ºi mediator ºcolar la ºcoala 19 ºi s-a creat o echipã care sã-i

reprezinte pe cei din comunitate. Acum au la cine sã meargã, cu cine sã discute. Oamenii sunt

înþelegãtori dacã li se explicã. (facilitator comunitar)

Reþelele de suport funcþioneazã chiar ºi în afara relaþiilor de rudenie,

dovadã faptul cã vecinii se ajutã cu conectarea la reþeaua de curent electric sau

permit accesul la apã pentru cei care nu sunt conectaþi. Un exemplu de

întrajutorare este proiectul de conectare la reþeaua de apã când sãpãturile

pentru ºanþurile în care urmau sã fie amplasate conductele de apã au fost

realizate cu maºinã specialã însã nu la adâncimea necesarã. Oamenii din

comunitate au participat pentru finalizarea lucrãrilor iar vârstnicii au fost

ajutaþi sã-ºi termine lucrãrile la punctele individuale de racord la reþea.

Da, se ajutã, sunt foarte sãritori, vreau sã vã zic cã atunci când au venit cu apa nu sãpase tractorul

exact la adâncimea care trebuia ºi oamenii s-au mobilizat singuri. ªi Apa Nova s-a minunat a

doua zi când au vãzut ºanþurile mai adânci. În momentul când vãd cã se face ceva pentru ei, se

unesc ca treaba sã meargã la bun sfârºit. Erau ºi familii de bãtrâni ºi nu puteau sã-ºi sape cãminul

respectiv, au venit vecinii sã le sape, sã-l tencuiascã. (mediator ºcolar)


108

Biserica se implicã adesea în ajutorarea copiilor care frecventeazã cursurile ºcolii din comunitate. Preotul are resursele necesare având în vedere cã la mãnãstire din Cãtun vin ºi persoane din alte zone ale þãrii.

Relaþiile cu populaþia majoritarã. Zona Mimiu era în trecut recunoscutã ca fiind o zonã a oraºului, romii

de aici fiind bine percepuþi de cãtre populaþia majoritarã.

Stând de vorbã cu bãtrâni de acolo, îmi spuneau cã arãta foarte bine comunitatea de acolo, era un fel de bulevard, cum spuneau ei. Nu au specificat o perioadã, dar erau bãtrâni la vreo 80 de ani ºi spuneau cã aici veneau ºi din celelalte cartiere din oraº, se plimbau pe aici. În Ploieºti mai existã un cartier de ursari ºi ãºtia s-au mai luat, dar Mimiu a fost singura comunitate din oraº acceptatã. A fost o perioadã înfloritoare pentru ei. (facilitator comunitar)

Ponderea românilor în comunitate nu depãºeºte 10%, iar poziþia acestora în comunitate este perceputã ca privilegiatã faþã de cea a restului comunitãþii. Casele acestora sunt situate de-a lungul drumului principal ºi se disting prin aspectul îngrijit.

Existã însã neînþelegeri cu romii aparþinând altor neamuri. Cele mai frecvente conflicte au intervenit între ursari ºi zavragii, pornite de la disputa asupra unei zone comerciale din centrul oraºului, zonã controlatã pânã la începutul anilor 1990 de cãtre ursari. În 1993 are loc un conflict de proporþii în cele mai importante comunitãþi de romi din oraº, motivul fiind violenþele declanºate de cãtre zavragii.

Interacþiuni cu autoritãþile locale. Relaþia cu instituþiile este sensibil mai bunã în situaþia în care existã un

angajat pentru problemele romilor. În cazul primãriei, expertul roma mediazã relaþia dintre instituþie ºi comunitate. Au mai fost organizate unele întâlniri la nivel de BJR ºi Partida Romilor în scopul îmbunãtãþirii relaþiilor cu poliþia. Rezultatul imediat a fost renunþarea la raziile brutale organizate de poliþie în comunitate. În acest caz, dacã apar conflicte majore, intervine liderul comunitãþii.

S-au mai fãcut unele întâlniri cu BJR, Partida Romilor unde este ºi liderul comunitãþii, s-au fãcut niºte protocoale de colaborare unde s-a cãutat sã se ajungã la o colaborare pentru cã s-au mai fãcut razii noaptea ºi erau traume pentru femei, pentru copii. Se intervine automat dacã apare vreo problemã, intervine liderul comunitãþii, mai cheamã pe cineva sã aplaneze cât de cât. (facilitator comunitar)

În comunitate activeazã ºi un mediator sanitar ºi unul ºcolar. Activitatea acestora este vizibilã pentru membrii comunitãþii ºi datoritã faptului cã în ultima perioadã au fost implementate câteva proiecte importante . ªcoala deruleazã o serie de proiecte pentru copiii dar ºi pentru adulþii care vor sã-ºi completeze studiile. Condiþiile oferite de ºcoalã s-au îmbunãtãþit semnificativ datoritã investiþiilor din ultimii ani. De asemenea, prin proiecte sociale se încearcã scãderea abandonului ºcolar. În cazul accesului la serviciile medicale, mediatorul sanitar a contribuit la creºterea accesului prin obþinerea


109

actelor de identitate.

Probleme actuale ale comunitãþii. Accesul la servicii medicale este precar din cauza faptului cã multe

familii nu au acte de proprietate ºi astfel nu ºi-au putut obþine actele de

identitate pentru a se asigura. În comunitate nu existã un dispensar iar pentru

serviciile medicale oamenii din comunitate sunt nevoiþi sã apeleze la spitalul ºi

cabinetul medical aflate în cartierul din vecinãtate. Din cauza condiþiilor de

locuit sunt înregistraþi ºi câþiva bolnavi TBC.

Avem probleme ºi de TBC datoritã condiþiilor de trai, copii care s-au nãscut cu diferite

malformaþii; a mai fost ºi lipsa apei, dar acum putem sã spunem cã s-a rezolvat aceastã problemã,

dar când nu era apã era o mizerie totalã. ªi câteodatã Primãria mai uitã strângerea gunoaielor de

aici. (mediator ºcolar)

Nivelul de ocupare în comunitate este redus. Comerþul, ca principala

sursã de venit, este o activitate dependentã de sezon ºi nu poate asigura în

totalitate venituri pentru un trai decent. O parte dintre familii trãiesc din

colectarea fierului vechi sau din munca cu ziua în agriculturã.

Problema e cã n-au venituri, n-au pregãtire, n-au calificãri. Au mai fost încercãri din partea

AJOFM, dar nu s-a reuºit pentru cã nu vor sã munceascã pentru salariul minim. Preferã munca

la negru care e mai bine plãtitã. Dacã ei nu aveau moºtenirea asta din familie cu negustoria, poate

cã mai acceptau, dar ei se mai descurcã ºi când vãd cã pot câºtiga bani cu o micã iniþiativã nu mai

poþi merge la un serviciu unde eºti plãtit cu 3 milioane ºi ceva. Sã facem o socotealã: cât dai pe

drum, pe pachet… (facilitator comunitar)

Infrastructura comunitãþii este deficitarã. Nici o instituþie nu îºi asumã

responsabilitatea de a realiza investiþii importante într-o zonã în care terenul

ocupat de oameni nu are un statut cert. Spre exemplu, primãria nu asigurã

ridicarea gunoiului menajer în lipsa unor contracte cu locuitorii din zonã. Însã

contractele nu pot fi încheiate în lipsa actelor de proprietate pe locuinþe. Pentru

salubrizarea zonei se apeleazã la primãrie prin liderii comunitãþii. Instituþia

pune periodic la dispoziþia comunitãþii utilaje pentru ridicarea gunoiului însã

nu existã facilitãþi pentru depozitarea temporarã a acestuia. În acestei condiþii,

pânã când se intervine pentru ridicarea gunoaielor, familiile din comunitate

aruncã reziduurile în spaþii neamenajate, în afara curþii, fapt care creeazã

frecvent neînþelegeri între vecini.

De la Primãrie mi-a aprobat 4 maºini pentru gunoi, el mi-a venit cu 2 ºi într-o maºinã a pus douã

cupe ºi mi-a zis cã s-a umplut maºina… când a venit ºoferul, alaltãieri, toþi þiganii au vrut sã-ºi

dea gunoiul, dãdeau câte 50 mii, dar eu am chemat maºina ca sã ia munþii ãºtia de gunoi, cã este

focar de infecþie. Dar þiganii s-au enervat ºi au ameninþat cã taie cauciucurile la maºinã. Atunci,

eu le-am zis sã taie ºi-i bag în puºcãrie, mã ameninþau cu briceagul. Eu sunt pus aici sã fac

curãþenie generalã, fiecare trebuie sã-ºi care gunoiul aici. (lider comunitar)

Condiþiile de locuit sunt precare din cauza supraaglomerãrii

locuinþelor ºi a accesului deficitar la utilitãþi. Drumurile din comunitate, cu


110

excepþia unora din zona Cãtun, unde s-a mai turnat piatrã, sunt din pãmânt ºi

devin greu accesibile în perioadele cu precipitaþii. Nu au fost realizate investiþii

sau lucrãri la drumuri deºi efortul necesar pentru pietruirea acestora nu ar fi

semnificativ. Deºi o parte dintre familii vor deveni curând beneficiare ale unui

proiect PHARE pentru legalizarea situaþiei locative, lipsa actelor de identitate

ºi de proprietate pentru case sau terenurile ocupate reprezintã o problemã

importantã a comunitãþii.

Oamenii• G.G.

Copilãria. Este primul copil al familiei, nãscut în 1957 în Ploieºti. Mai

are ºase fraþi ºi o sorã, cu vârste cuprinse între 27 ºi 45 de ani. Toþi au propriile

familii iar trei, cei mai mari, locuiesc în Tulcea, ceilalþi în Mimiu. A crescut alãturi de pãrinþi în Mimiu pânã la vârsta de ºapte ani, dupã

care a fost lãsat în grija bunicilor sãi din Plopeºti (jud. Prahova) pânã la majorat,

motivul fiind divorþul pãrinþilor. Tatãl lor, comerciant, confecþiona diverse

obiecte de uz casnic sau bijuterii pe care le vindea în baza unei autorizaþii la

târguri în þarã. În urmã cu 35 de ani decide sã se stabileascã în Tulcea, motivul

fiind piaþa de desfacere mai bunã pentru produsele sale. Soþia refuzã sã-l

urmeze ºi câþiva ani mai târziu divorþeazã. Trei dintre fraþi îºi urmeazã tatãl în

Tulcea, ceilalþi, inclusiv I. ºi sora, rãmân în Ploieºti cu mama. I. este luat în grija

bunicilor. Din cauza situaþiei familiei I. trebuie sã-ºi obþinã independenþa

financiarã muncind cu bunicul sãu la bâlciuri sau târguri.

Eu de pe la 9 ani am început sã plec în þarã, plecam cu bâlciurile. Bunicul meu avea lanþuri,

paraºute, bãrcuþe… cum era înainte, ºi plecam în toatã þara cu bunicu'. Am plecat pânã la vârsta

de 30 de ani.

Fraþii de la Tulcea, care au locuit cu tatãl, au absolvit liceul, sunt

cãsãtoriþi ºi au câte un copil. Cei din Ploieºti, rãmaºi alãturi de mamã, cu

excepþia surorii care a absolvit liceul, au pânã la 10 clase. Independent de

traseul ºcolar sau de pãrintele cu care au ales sã rãmânã dupã divorþul acestora,

copiii familiei pãstreazã tradiþia ocupaþiei. Ca ºi tatãl lor, toþi sunt comercianþi.

Fac comerþ ambulant, cum era tata, dar acum nu le mai fac ei, tradiþia s-a pierdut. Acum ei nu mai

fac inele, cercei, verighete… cum se fãcea înainte, foraºe, potcoave, caiele nu mai fac. Ãla mai mare

mai ºtie câte ceva, eu nu ºtiu. Dar acum cumpãrã ºi-i bun, cumpãrã de la Europa, cum face toate

lumea: cumpãrã ºi vinde. Mai pui un adaos comercial; cumpãrã jucãrii de copii, îmbrãcãminte,

încãlþãminte… mãrunþiºuri.

ªcoala. A absolvit opt clase, toate parcurse la ºcoala din Plopeºti. O

parte dintre colegi îi sunt încã buni prieteni ºi se mândreºte cu reuºitele lor

profesionale. La ºcoalã nu s-a simþit niciodatã discriminat din cauza etniei

pentru cã „nu era nici o diferenþã atunci, acum este diferenþã. Înainte nu exista sã se


111

spunã cã nu stau în bancã cu þigan”. Se mai întâlnesc ºi acum, iar cu unii dintre ei, angajaþi ca experþi roma la instituþiile publice, lucreazã în proiecte comune.

Da, îl aveam pe Georgescu Florin, Ilie Rãducanu, Enescu Georgeta, Piºcot Ioaneta care erau numai premianþi; fetele erau premiante ºi eu eram ofticos „cum fetele premiante si eu nu”, eu luam numai menþiuni. Eram foarte uniþi, ne înþelegeam foarte bine, mâncam împreunã… Nu am avut probleme la ºcoalã, eram respectat de toþi ºi chiar ºi acum când mã întâlnesc cu ei, una lucreazã la Dero, este secretarã, Georgescu este inspector la garda financiarã, Elena Georgescu este ºef de vamã, alþii sunt ºoferi, alþii mãcelari… ºi când ne întâlnim stãm de vorbã. Cu Ilie Rãducanu, care este de etnie romã, þinem legãtura foarte des, suntem prieteni ºi cu Georgescu. Ne invitã la onomasticã, la o bere.

În place istoria, dar apreciazã cel mai mult cã ºcoala îl ajutã sã dobândeascã unele abilitãþi practice care mai târziu îl ajutã chiar ºi la construcþia unei casei. În perioada cât a fost elev învaþã sã confecþioneze diverse obiecte de artizanat pe care le comercializeazã. Mai târziu, cunoºtinþele i-au fost utile în munca la bâlciuri ºi reuºeºte chiar sã ajute la proiectarea casei bunicilor. ªi la construcþia propriei case îºi foloseºte cunoºtinþele de la ºcoalã.

Lucram la un atelier, cã aºa se spunea pe timpul nostru – atelier – ºi profesorul de atelier ne învãþa sã facem cãsuþe din traforaje, din plãcuþe, din beþe de chibrituri ºi la un moment dat mi-a plãcut ºi m-am apucat de ele. Fãceam cãsuþe din beþe de chibrituri, din placaje, lãmpi, eu singurel. Adaptam câte un abajur înãuntru ºi facem veioze pentru casã. Dupã aceea, când m-am mai mãrit, ºi prima casa care a fost construitã de bunici… i-am fãcut planul casei. Ei au rãmas surprinºi, de unde ºtiam eu sã dau cote, sã mãsor ºi le ziceam cã am învãþat la ºcoala la atelier. ªi acum casa existã, este în picioare în Bariera Bucureºtilor, iar la casa mea, la ora actualã, eu i-am fãcut planul, eu i-am fãcut tot, nu am avut nevoie de nimeni. A fost important sã ºtiu sã fac ceva în viaþã.

Fiind plecat în perioada vacanþelor de varã cu bunicul sãu la bâlciuri, adesea revenea la ºcoalã cu întârziere. Un rol important în menþinerea sa în ºcoalã îl are diriginta, care-l ajutã sã þinã pasul cu ºcoala. Lucreazã individual cu acesta pentru a recupera perioadele lipsite de la ºcoalã.

Au fost excepþionali, mai ales o doamnã, ea mã îndruma, mai ales la ora de dirigenþie, mã învãþa. „Iliuþã nu te mai duce pe la bâlciuri, cã viitorul tãu nu o sã fie bâlciul, sã vii la ºcoalã”. Eu chiar mai lipseam pentru cã plecam vara ºi ne întorceam toamna, ºi mai întârziam câte 2-3 sãptãmâni, cã eram plecat la bâlciuri. ªi atunci îmi dãdea sã lucrez din urmã ºi mã ajuta foarte mult, mã ºi medita gratuit.

Deºi îºi însoþeºte bunicul la bâlciuri, motiv pentru care începea cursurile cu întârziere, acesta se preocupã de situaþia ºcolarã. Nu de puþine ori îi aplicã ºi corecþii fizice atunci când performanþele ºcolare nu-l mulþumeau. Mama îi acceptã desele perioade când lipseºte de la ºcoalã dar îi impune sã termine cel puþin gimnaziul, considerat a fi minimum de educaþie necesar pentru a obþine o slujbã permanentã.

Mai ales mama, ea era foarte exigentã, tata nu era aºa, mai ales cã el era la Tulcea. Mama mã bãtea, punea bãþul pe mine „du-te la ºcoalã sã faci mãcar opt clase… cã-þi va fi rãu, nu o sã ai nici o meserie în viaþã”. Mã duceam la ºcoalã, dar asta era: în fiecare an întârziam, începând din clasa a IV-a, plecam la bâlciuri. Mama se interesa de note, venea la ºcoalã sã se intereseze de note, nu ca acum când copii sunt lãsaþi de izbeliºte. Chiar ºi bunicu' se interesa de ºcoala mea ºi mã mai bãtea cu biciul. Dacã luam un cinci eram mâncat.


112

Dupã ce terminã opt clase renunþã la ºcoalã pentru muncã. Îºi continuã activitatea cu bunicul sãu la bâlciuri în þarã. Principalul motiv al abandonului ºcolar este situaþia familiei. Mama sa nu are resursele necesare pentru a-l susþine la liceu.

ªcoala îmi plãcea, ºi îmi plãcea sã merg mai departe, dar datoritã timpurilor care erau pe vremea lui Ceauºescu lipsa banilor m-a îndemnat sã merg la bâlciuri cu bunicu' ca sã pot sã trãiesc; a trebuit sã plec cu bunicu' în þarã sã fac bani. Mama era despãrþitã de tata, amândoi erau recãsãtoriþi ºi nu îmi puteam permite sã cer bani de la ei, fiecare era cu familia lui. Noi fraþii ne-am înþeles bine între noi, nu au fost probleme.

Mai târziu, ca adult, deºi ºi-ar fi dorit sã continue, este nevoit sã renunþe având responsabilitatea întreþinerii familiei. A primit chiar suportul liderilor locali roma pentru a se înscrie la liceu, dar a abandonat varianta continuãrii studiilor.

Da, mi-am depus dosarul, dar nu m-am dus. S-au supãrat cei de la Partida Romilor – „domnule, tu eºti descurcãreþ, ai o dicþie bunã… este pãcat, dacã ar fi un post de conducere dumneata nu poþi sã-l ocupi pentru cã ai doar 8 clase”. Adevãrul acesta este, dar eu fac treabã ºi aºa, fãrã facultate sau liceu.

ªcoala o considerã importantã pentru cã nivelul studiilor condiþioneazã ascensiunea profesionalã. Considerã cã un nivel mai înalt al studiilor l-ar fi ajutat sã facã o carierã în politicã.

Acum nu mai vorbim de minim, adicã ºapte - opt clase, mãcar o facultate, dacã nu ai facultate nu ai cum sã reuºeºti în viaþã.

Cãsãtorie ºi familie. La 25 de ani îºi cunoaºte viitoarea soþie la un bâlci în Feteºti. Un an mai târziu se cãsãtoresc, în ciuda opoziþiei pãrinþilor fetei. Aceºtia ºi-ar fi dorit pentru aceasta un soþ cu o slujbã permanentã.

Pãrinþii ei nu au fost de acord, mai ales taicã-su: „îl iei pe ãla, el este cu bâlciu', nu are serviciu, pleacã cu bâlciul… nu-l iei pe ãla, îþi iei un om stabil, cu serviciu”. Pânã la urmã a fost tot ca mine, am furat-o ºi am dus-o la pãrinþii mei.

Un an dupã cãsãtorie au primul bãiat, iar la diferenþã de un an se nasc ceilalþi trei. Îºi construieºte casã în Mimiu, iar mai târziu se angajeazã la rafinãrie. Deºi nu renunþã la comerþ, slujba de la rafinãrie îi asigurã veniturile necesare familiei.

Dupã un an de zile cât am stat la mama mea, mi-am fãcut casã în Mimiu. Au venit copiii ºi toate au fost bune. Pe vremea lui Ceauºescu ea se mai ducea sã vândã seminþe pe stadion, mai câºtiga ºi ea un ban, mi-am luat ºi eu serviciu, pentru cã trebuia sã dau copiii la ºcoalã. A fost mai greu cât au fost ei mici pentru cã au fost unul dupã altul ºi le trebuia de îmbrãcat, de încãlþat.

Cel mai mare dintre copii a absolvit un liceu de mecanici auto, doi au terminat ºcoala profesionalã iar cel mai mic, din cauza problemelor de sãnãtate, a absolvit doar opt clase. În prezent toþi patru sunt comercianþi, deºi tatãl ºi-ar fi dorit ca aceºtia sã fi obþinut o calificare ºi sã aibã un loc de muncã permanent.

Nu sunt mulþumit pentru cã au luat-o tot pe calea asta de comerþ, bâlciuri, nu sunt mulþumit de ei


113

pentru cã acesta nu este un viitor pentru ei, dar ce au vãzut la mine au fãcut ºi ei. Acela mai mare

este autorizat ºi are o societate cu care pleacã prin þarã cu bâlciuri, ºi ceilalþi trei la fel - pleacã la

festivaluri, bâlciuri. Nu-i nimic sigur: la un bâlci pot sã facã bani, la altul pot sã nu facã nimic. Nu

au un viitor, nu-mi place ce ºi-au ales. Cel mai bine ar fi fost aici la rafinãrie, acolo am lucrat ºi eu,

era aproape, nu dãdeau bani la transport ºi nu conta sã fie inginer la rafinãrie, ci sã fie calificat

într-o meserie ca sã-ºi poatã sã câºtige un ban.

Ocupaþie. Încã din copilãrie a început sã lucreze cu bunicul sãu la

bâlciuri, în special în perioada vacanþelor. De la 19 ani, dupã ce a renunþat la

ºcoalã, se dedicã meseriei. Lucreazã astfel pânã la 30 de ani când se angajeazã

permanent la rafinãrie ca încãrcãtor – descãrcãtor. Condiþiile de lucru erau

considerate a fi decente iar veniturile obþinute din muncã, la care se adãugau

transferurile sociale, asigurau familiei un trai decent. În 1990, în urma

restructurãrilor, renunþã la locul de muncã în schimbul beneficiilor acordate

ºomerilor.

Lucram în trei schimburi ºi luam 1700 de lei, plus 7-800 banii pe copii. Eram foarte mulþumit,

aveam bani ca sa trãiesc ºi mai puteam sã mai iau ºi câte un lucru în casã. Acum nu mai pot sã-mi

cumpãr nimic. În 1990, primii care au fost daþi afarã de la rafinãrie au fost romii, eram vreo 300 de

romi care lucram.

Angajarea la rafinãrie a fost perceputã ºi ca o conformare la

constrângerile regimului comunist în condiþiile în care I. îºi pãstrase ocupaþia

de comerciant la târguri sau bâlciuri. În lipsa unui loc de muncã permanent

risca sã fie condamnat la închisoare conform legii. Astfel legitimaþia de lucru

obþinutã la rafinãrie funcþiona ca un paºaport pentru libertate.

Eu m-am angajat la rafinãrie, dar sâmbãta sau duminica mã mai duceam ºi la bâlciuri sã mai fac

câte un ban de buzunar. Dar eu aveam legitimaþia de serviciu pentru cã dacã te oprea poliþia nu-þi

mai cerea buletinul, ei voiau sã vadã legitimaþia, îi arãtam legitimaþia ºi eram liber. Mulþi dintre

noi au fãcut puºcãrie din aceastã cauzã. Dar pe atunci se gãsea serviciu, dar fiindcã romii din

Mimiu sunt mai mult comercianþi, aveau în sânge de mici aceasta îndeletnicire ºi de asta mulþi

dintre ei nu aveau serviciu stabil. Plecau din martie ºi se întorceau toamna acasã.

Îºi continuã activitatea în comerþ iar în 1995 face primii paºi cãtre

politicã, înscriindu-se în Partida Romilor unde urmeazã un traseu ascendent ca

lider politic local. Mai întâi este numit vicepreºedinte în cartier, apoi preºedinte

municipal, vicepreºedinte judeþean iar în prezent coordoneazã zona de sud.

Migraþie. În 1991 pleacã pentru o scurtã perioadã în Germania la

muncã. Lucreazã într-un atelier auto câteva luni, perioadã în care reuºeºte sã

acumuleze resursele necesare pentru familie. Deºi ºi-ar fi dorit sã lucreze în

continuare în afara þãrii, este nevoit sã renunþe din cauza condiþiilor restrictive

în ceea ce priveºte accesul migranþilor.

Am fost plecat prin 1991, dar foarte puþin. Am stat trei luni în Germania unde demontam

motoare, luam 50 mãrci pe un motor, câte motoare demontam, atâþia bani luam. Când am venit

acasã am adus 3000 de mãrci, cu haine la copii ºi mi-am adus ºi o maºinã. Eu nu ºtiam sã vorbesc


114

nemþeºte, dar bãiatul la care eram angajat, la negru, m-a ajutat sã iau maºina asta, aproape nouã

era. Am þinut-o cinci ani fãrã sã-i fac nimic, dupã care am vândut-o cu 11 milioane. (De ce nu aþi

mai plecat în Germania?) Nu m-am mai dus pentru cã pe urmã am intrat în politicã. Dar am

auzit cã au plecat mulþi români acolo ºi s-au apucat de prostii ºi nu mai mergea treaba, nu au mai

primit români.

Satisfacþie cu viaþa. Regretã cã a abandonat ºcoala ºi nu a avut

condiþiile necesare pentru a-ºi continua studiile astfel încât sã poatã accede la

poziþii mai importante în partid sau într-o instituþie publicã de unde sã poatã

face ceva pentru romi.

Primul lucrul care l-aº face ar fi sã termin o facultate ºi apoi sã am o muncã de conducere, sã fiu

cineva. ªi aºa bãtrân m-aº duce la ºcoalã, Partida Romilor chiar m-a trimis la liceu, dar datoritã

copiilor ºi banilor nu m-am dus.

Ascensiunea în cariera politicã datoratã calitãþilor sale de lider îi este

limitatã doar de nivelul studiilor. Deºi admite cã a avut oportunitatea de a

continua ºcoala a renunþat în favoarea activitãþilor care-i asigurã resurse certe

pentru familie. Acelaºi tip de alegere i-a marcat întreaga copilãrie, fiind

constrâns sã-ºi neglijeze ºcoala pentru a se întreþine.

• R.A.Copilãria. S-a nãscut în 1979. Bunicii R.A. avea ca activitate

confecþionarea de piepteni pe care îi comercializa la târguri în þarã. Când încã

pãrinþii R.A. erau copii, aceºtia decid, într-un interval de câþiva ani sã se mute

din comunitate mai cãtre centrul oraºului. Bunicii paterni aleg zona Mihai

Bravu, iar cei materni se mutã în zona gãrii de Sud. Pãrinþii R.A. se cunosc la un

târg iar la scut timp decid sã se cãsãtoreascã. Mama avea vârsta de 14 ani iar

tatãl 23. Acesta a lucrat pânã în 1990 la rafinãrie dar avea ºi o micã afacere cu

obiecte de artizanat.

A fost cândva salariul tatãlui ºi, pe lângã salariu, mai mergea ºi la târg cu bunicii. Mai fãcea fel ºi

fel de lucruri pe care le vindea – mãrþiºoare, gentuþe, puiºori. Dupã revoluþie, tata ºi-a dat demisia

ºi ºi-a fãcut o autorizaþie ºi am trãit de pe urma aceleia, mergeau pe la târguri. În prezent afacerile

nu mai merg faþã de cum mergeau ºi, de vreo cinci ani, tatãl meu este taximetrist. Mama a fost

casnicã din totdeauna.

La 19 ani, mama dãdea naºtere ultimului copil. Cele patru fete, nãscute

la diferenþã de un an, au vârste cuprinse între 25 ºi 28 de ani. Cu excepþia unei

surori care terminã liceul, celelalte nu reuºesc performanþe ºcolare notabile.

Douã dintre surori au terminat gimnaziul iar una renunþã la studiile liceale

pentru a se cãsãtori.

Au fãcut opt clase cele mici, una dintre ele a reuºit sã intre ºi la liceu ºi s-a mãritat, a fugit cu un

bãiat. Atunci a fost foarte mare supãrare în familia noastrã atunci, mai ales tata. Pe urmã, ea ar fi

vrut sã continue ºcoala, dar nu a mai lãsat-o pãrinþii mei. Cea mai micã, tot aºa prin clasa a VIII-a

prinsese un anturaj mai prost, mai chiulea de la ore ºi tata i-a zis cã dacã intrã la liceul economic,

va continua ºcoala. Nu a intrat fãrã 12 sutimi ºi nu a mai continuat. Cea de dupã mine a fãcut 12

clase, dar nu a reuºit sã ia bacalaureatul ºi a renunþat. Acum ea este mâna dreaptã a mamei,


115

mama are operaþie de inimã, triplu bypass ºi este foarte multã treabã acasã.

Necãsãtoritã, R locuieºte în zona Mihai Bravu în casa pãrinþilor.

Aceºtia s-au mutat din Mimiu în urmã cu doi ani. Temporar, în casa pãrinteascã

locuiesc ºi surorile sale pentru cã locuinþele lor se aflã în renovare. Deºi a avut

prieteni, R.A. nu s-a gândit încã la cãsãtorie, prioritatea sa fiind finalizarea

studiilor superioare.

ªcoala. A absolvit cursurile unui colegiu pedagogic în Bucureºti ºi este

în prezent studentã la facultatea de administrare a afacerilor. Primii opt ani de

ºcoalã i-a parcurs la Ploieºti, în ºcoala de cartier. Fiind o ºcoalã frecventatã în

majoritate de români, considerã cã prezenþa unei fete de etnie roma a surprins.

Relateazã cu detalii refuzul învãþãtoarei de a o primi la cursuri, aparent din

cauza unor încurcãturi administrative.

Eu la ºapte ani la ªcoala nr. 9 din Ploieºti. Era o ºcoalã destul de mare ºi în prima mea zi de ºcoalã

am mers cu mama, ea era tânãrã, avea 19 ani. Se strigau copiii pe clase ºi la clasa I mama nu a auzit

numele meu strigat, pentru cã erau patru clase ºi dupã ce au intrat toþi copiii ea s-a uitat pe listele

care erau afiºate. Mi-a vãzut numele ºi am intrat în clasã, când m-a vãzut învãþãtoarea nu a vrut

sã mã primeascã în clasã ºi m-a trimis la d-na directoare. Ne-am dus la directoare ºi a vãzut ºi ea cã

sunt la I-B ºi ne-a trimis iar la clasã. Dar nici de aceastã datã nu a vrut sã ne primeascã ºi, pânã nu

am venit cu directoarea, nu a vrut sã mã primeascã. Poate unde m-a vãzut ºi aºa mai bruneþicã,

cine ºtie ce s-a gândit. Ei, pânã la urmã m-a primit ºi lucrurile au început sã se schimbe, dar mai

erau copii care mã fãceau þigancã, dar a venit o nouã învãþãtoare, în clasa a II-a, care mã iubea

foarte mult pentru cã a vãzut cã sunt un copil mai retras ºi le-a impus copiilor sã nu se mai ia de

mine.

ªi cu colegii a întâmpinat probleme din cauza etniei, fiind adesea þinta

ironiilor acestora. Atitudinea protectivã a unor profesori ºi performanþele

ºcolare obþinute schimbã percepþia colegilor.

Eu am avut o dorinþã foarte mare sã iau ºi eu premiul I, pentru cã din clasa I pânã în a IV-a am luat

numai menþiuni, în clasa a VIII-a am ieºit cu media cea mai mare din clasã 9,30, dar tot nu am luat

premiul I pentru cã acesta se dãdea dacã obþineai 9,50.

Problemele s-au repetat ºi mai târziu, în primul an de liceu. Primele

sãptãmâni de ºcoalã sunt marcate de atitudinea discriminatorie a colegilor. În

prezent, þine legãtura cu foºtii colegi de ºcoalã ºi urmeazã sã se ocupe cu

organizarea evenimentului reîntâlnirii dupã 10 ani de la absolvirea liceului.

În clasa a IX-a eram singura fatã roma din clasã ºi bãieþii, care nu erau tocmai cuminþi, mã mai

înjurau în þigãneºte, dar eu nu le zicem nimic. Asta nu a durat mult, cam douã sãptãmâni pentru

cã pe urmã au început profesorii sã ne asculte, sã ne întrebe despre teme ºi au vãzut cã sunt destul

de bunã la chimie, fizicã ºi au încetat cu prostiile, cãutau sã ne împrietenim. Am ajuns în clasa a

XII-a sã fiu îndrãgitã de toþi.

În 1998, la sfârºitul clasei a VIII-a, alege liceu economic însã este

admisã la clasele de comerþ, deºi ºi-ar fi dorit sã urmeze contabilitate.Când am terminat eu clasa a VIII-a se dãdea examen la matematicã, românã ca sã intri la liceu. Eu

mi-am dorit foarte mult sã intru la liceul economic, era, ºi este un liceu cu concurenþã foarte mare,


116

erau cam trei pe loc. Pãrinþii mei s-au dus sã vadã rezultatele, tata mã cãuta pe listele de admiºi, iar

mama pe cei de respinºi. Au vãzut cã am intrat la comerþ, nu la contabilitate. Eu când am auzit am

început sã plâng pentru cã aº fi vrut sã intru la contabilitate.

Dupã absolvirea liceului concureazã pentru admiterea la

Universitatea de Petrol ºi Gaze, însã nu obþine decât o notã suficientã pentru a

ocupa un loc cu taxã. Aflã de existenþa locurilor speciale pentru romi ºi face

demersurile necesare la Partida Romilor. Din cauza unor neînþelegeri nu poate

ocupa un astfel de loc, însã primeºte de la inspectorat recomandarea pentru a

urma cursurile colegiului pedagogic Credis. Obþine o bursã pentru

specializarea institutor limba romani cu condiþia ca dupã absolvire sã predea

limba romani.

O doamnã de la Inspectorat mi-a zis sã mã înscriu la Credis ca sã mã fac profesoarã. Colegiul

Credis face parte din Universitatea Bucureºti ºi prin telefon am aflat cã se mai fac înscrieri, dar pe

locuri tot cu taxã. Secretarele mi-au spus cã dl Sarãu mai oferã burse, dar pentru institutori limba

romani. Era prima datã când auzeam de acest termen. Nu ºtiam nimic ºi am vrut sã mã întorc

acasã, voiam sã mã duc la garã. Eram foarte nehotãrâtã, dar pânã la urma m-am întors înapoi, am

lãsat dosarul ºi am aflat când se dau examenele ºi am intrat.

ªcoala este perceputã ca instituþia care poate contribui la progresul

comunitãþilor roma. Slab valorizatã în rândul pãrinþilor romi, ºcoala oferã

ºansa copiilor roma de a depãºi condiþia pãrinþilor. În comunitatea Mimiu, rata

abandonului ºcolar se menþine încã ridicatã, copiii fiind implicaþi de la vârste

mici, uneori 12 – 13 ani, în activitãþile gospodãriei. Cel mai înalt nivel al

studiilor pentru copii de la ºcoala din comunitate este de opt clase.

Normal cã este importantã, educaþia stã la baza societãþii ºi mai ales în rândul copiilor romi. În

prezent, foarte mulþi pãrinþi romi nu-ºi dau seama cã educaþia este importantã pentru viitorul

copiilor ºi chiar aici la ºcoalã ne confruntãm cu probleme pentru cã copiii mai mari, chiar o fatã de

clasa a VII-a a renunþat la ºcoalã pentru cã trebuie sã stea cu fraþii mai mici. Se pierd, altele se

mãritã.

Ocupaþie. Predã la ºcoala din Mimiu de trei ani, imediat dupã

absolvirea colegiului. Obligaþia contractualã pentru bursa primitã a fost sã se

reîntoarcã în comunitate pentru a preda limba romani.

În cei trei ani mi s-au plãtit taxele universitare, în anul II trebuia sã predau limba romani ca sã pot

beneficia de bursã, m-am dus la doamna inspectoare sã mã interesez, dar nu m-a ajutat foarte

mult, mi-a spus doar sã vin aici în cartier ca sã obþin acordul pãrinþilor ca sã predau limba romani.

Unii nu erau de acord, „ce le-ar trebui copiilor sã înveþe limba romani pentru cã ei învaþã aceastã

limbã acasã?”. Poate sfaturile pãrinþilor au fost mai utile decât ºcoala, bine, cã ºi ºcoala are rolul ei

pentru cã fãrã ea nu poþi reuºi nimic în viaþã, vorba bunicului. În cadrul colegiului am învãþa ºi

alte dialecte ale limbii romani; în momentul de faþã pot sã înþeleg ºi un spoitor, ºi un zavragiu, iar

în aceastã ºcoalã sunt mai multe neamuri de romi – sunt zavragii, ursari, pletoºi ºi îi pot înþelege

pe toþi. Pânã sã fac acest colegiu nu înþelegeam toate dialectele, eu sunt ursãreasã ºi ºtiam de micã

dialectul de acasã.


117

Satisfacþie cu viaþa. Deºi traseul educaþional nu a fost cel iniþial planificat, îºi urmeazã visul de a absolvi cursurile unei facultãþi cu profil economic. Perioada colegiului ºi a activitãþii ca profesor într-o ºcoalã frecventatã în majoritate de romi o considerã o etapã importantã ºi încãrcatã de experienþe care compenseazã eºecurile iniþiale.

Nu am ce sã schimb la drumul pe care l-am ales, poate dacã aº fi putut sã fac facultatea de ºtiinþe economice atunci când am vrut eu, în 1999. Nu-mi pare rãu pentru cã o fac acum ºi sunt mulþumitã de ceea ce sunt.

Faptul cã se aflã alãturi de familie este, considerã R.A., mai important decât reuºita profesionalã.

În momentul de faþã sunt foarte mulþumitã cã am doi nepoþei frumoºi… cel mai mult conteazã sã fim sãnãtoºi ºi sã putem sã supravieþuim de pe o zi pe alta. Nu cerem ºi nu am cerut niciodatã mai mult de la viaþã.

Este singurul copil al familiei care reuºeºte, nu fãrã dificultãþi, sã-ºi îndeplineascã visul de a urma o facultate. Deºi parcursul ºcolar este marcat de neºansã în momentele cheie, reuºeºte sã termine studiile la colegiu ºi sã se înscrie ca student la o facultate de studii economice, acolo unde ºi-ar fi dorit sã ajungã încã din perioada liceului.

• C.T.Copilãria. S-a nãscut în Plopeºti, comuna Negoieºti în 1958. A locuit

împreunã cu pãrinþii ºi bunicii sãi într-o comunitate de romi lãutari, dar care au renunþat în mare mãsurã la tradiþii.

Acolo era o comunitate de romi romanizaþi, nu vorbeau limba. Bãrbaþii au fost muzicanþi, lãutari, iar femeile… bunicã-mea se ocupa cu negustoria - fãcea îngheþatã, vindea seminþe, ciubuce, mergea ºi la colectiv ca toatã lumea.

La vârsta de 12 ani se mutã împreunã cu pãrinþii în Ploieºti. Tatãl sãu, lãutar cu o carierã prodigioasã în muzicã, a motivat decizia prin oportunitãþile pe care le oferã un oraº în comparaþie cu satul.

Taicã-meu a sesizat cã la oraº poþi avea altã viaþã, alte oportunitãþi ºi el dorea ca eu, în special, sã învãþ la o ºcoalã bunã. Noi suntem familie de lãutari, iar taicã-meu a fost un lãutar în adevãratul sens al cuvântului, a avut înregistrãri radio, Electrecord, televiziune. La nivelul judeþului Prahova a fost cel mai bun ºi poate ºi la nivel de þarã, la acel moment. Acum 40 ºi ceva de ani era în top, ca sã zic aºa.

ªcoala. Deºi în comunitatea din care provine tradiþia decide în mare mãsurã cariera copiilor, tatãl l-a încurajat sã acorde atenþie ºcolii. Fãrã a avea importanþã domeniul pe care urma sã-l aleagã, tatãl sãu considera cã reuºita în viaþã este posibilã cu un nivel de educaþie cât mai înalt.

Taicã-meu a ºtiut cã dacã fac o facultate, o sã reuºesc. (Voia o facultate anume?) Nu, nu avea importanþã, el a fost conºtient cã având numai patru clase a trebuit pe urmã sã facã la comasat pânã a fãcut zece clase, ºi ºi-a dat seama cã fãrã o diplomã nu poþi sã te angajezi.


118

Primeºte din partea familiei tot suportul pentru a obþine performanþele

ºcolare necesare la acea vreme pentru a avea succes la admiterea în facultate. A

terminat cu succes studiile liceale, însã nu a reuºit sã ocupe un loc la facultate.

Normal cã el având o experienþã profesionalã ºi de viaþã a sesizat cã viitorul constã în carte. El

chiar nu voia sã fiu lãutar, insista pe faptul cã trebuie sã învãþ, era scopul lui sã fac o facultate. Mi-

a asigurat toate condiþiile necesare ca sã pot sã învãþ ºi sã nu muncesc fizic, nici la un pachet de

þigãri nu mã trimitea. Eu eram mai sensibil ºi cu sãnãtatea. Am fãcut liceul la zi, dupã liceu am dat

la facultate ºi nu am luat. Pe urmã am plecat în armatã, normal cã dupã perioada asta nu prea…

Dupã ce terminã stagiul militar îºi încearcã din nou, fãrã succes, ºansa

la facultate. Deºi ºi-ar fi dorit sã respecte dorinþa tatãlui sãu, renunþã la visul de

urma o facultate ºi se îndreaptã cãtre muzicã.

Am mai încercat o datã la facultate, dar pierdusem din antrenamentul acesta al învãþatului ºi am

mers pe linia muzicii. Mama, între timp, a insistat ºi fãcuse rost de un pian, vioarã, am mai fãcut ºi

chitarã clasicã ºi puteam sã câºtig o pâine, ca sã zic aºa. Am fost angajat ca ºi coregraf, repetitor,

instructor cultural la Casa de Culturã în Mizil, Vãlenii de Munte, am predat chitarã câþiva ani

buni. Pe urmã am cântat la nunþi, în restaurante, cred cã cel puþin 20 de ani am mâncat pâine din

muzicã.

Îºi aminteºte cã în perioada ºcolii a fost atras de istorie, disciplinã de la

care ar fi vrut sã afle cunoascã mai multe despre romi. Dorinþa sa este

determinatã ºi de situaþia comunitãþii sale, una care nu a mai pãstrat tradiþiile

dar care este afectatã de prejudecãþile majoritarilor.

Pentru cã în familie, taicã-meu, de mic eram curios, ºi el mi-a transmis lucrul acesta. Nu aveam o

explicaþie clarã ce este cu noi aici. Eu fac parte dintr-o familie de romi care nu au vorbit limba ºi

eram undeva la mijloc. Cei care vorbesc limba nu ne agreeazã, iar majoritarii ne fac þigani ºi noi

suntem foarte derutaþi, cum s-ar spune, aceasta situaþie nu se rezumã doar la familia mea, sunt

foarte mulþi romi. Or, neavând acces sau posibilitate la ceva concret unde sã vezi date… totuºi

istoria era singura care putea elucida lucrul acesta. Bineînþeles cã istoria României sau ce am mai

studiat – anticã, evului mediu, sau modernã ºi contemporanã, era o istorie normalã, cu datele

societãþii de atunci ºi pãrtinitoare, abia dupã revoluþie mi-am dat seama ce înseamnã cu adevãrat

istorie. Dar mi-a plãcut ºi istoria României, pentru cã am considerat cã suntem români, când eram

puºtan chiar aveam un suflet de patriotism. Noi avem un fel al nostru de loialitate faþã de cei cu

care trãim, de respect… asta a fost educaþia primitã în familia mea, a neamului nostru de lãutari ca

sã zic aºa. Cred cã acesta a fost un motiv de a putea mai departe sã am acces ºi la istoria asta –

pentru elucidarea istoriei noastre. Mã gândeam cã dacã pot sã fiu la facultate o sã am acces sã

studiez, pe timpul lui Ceauºescu nici nu se putea discuta despre aºa ceva.

Faptul cã a fost înscris la o ºcoalã unde elevii romi erau mai degrabã o

excepþie a fost un avantaj, deºi au existat ºi situaþii în care s-a simþit discriminat

de cãtre profesori sau colegi. A apreciat însã competiþia între colegi ºi faptul cã

ºcoala impunea standarde mai ridicate.

În primul rând a fost contactul cu ceilalþi, a fost ºi concurenþa, era ºi spiritul acesta de a fi mai bun

decât alþii, ºi în acelaºi timp de a-i respecta pe ceilalþi, ºi s-a creat ºi o formã de apreciere din partea


119

celorlalþi. La un moment dat, eu mutându-mã la Ploieºti, eram singurul elev de etnie romã din ºcoalã. La început eram privit cu oricare îndoialã, mentalitãþi ºi prejudecãþi. Mi-aduc aminte cã în liceu avem o profesoarã de limba românã ºi la un moment dat, când m-a ascultat, ºtiam chiar de 10, ea de obicei îmi dãdea 7, ºi atunci când am ºtiut de 10 mi-a dat 7+. Putea sã-mi dea un 8 sau 9, dar mi-a dat doar 7+ ºi atunci am constatat cã nu vrea sã-mi dea mai mult, poate cã eram mai închis la culoare, dar totuºi au cãpãtat încredere ºi chiar au apreciat.

Frecventarea unei ºcoli din afara comunitãþii i-a oferit ºansa de a beneficia de condiþii de pregãtire mai bune. De asemenea, faptul cã a fost în contact cu colegi români, cu care a ºi legat prietenii, l-a ajutat sã înþeleagã viaþa din afara comunitãþii.

Nu m-am simþit discriminat decât, poate, de doi - trei profesori, ºi la fel ºi cu colegii care în timp ne-am împrietenit. Dacã aº fi învãþat la o ºcoalã unde ar fi fost numai romi cred cã mã plafonam ºi n-aº mai fi avut ºansã, concurenþã, care sã mã motiveze, sã mã stimuleze. La început ºi pãrinþii erau reticenþi. Mã ducem dupã ore pe la colegii mei acasã… educaþia, condiþia lor se rãsfrângea asupra mea, stãteam cu ei la ºcoalã, mai mergeam pe acasã la ei ºi pe urmã seara veneam acasã în comunitatea de romi. Pot sã spun cã am fost un norocos cã am putut sã îmbin ambele pãrþi, ca sã spun aºa, din punct de vedere al educaþiei, al ºcolii, al prietenilor mei români ºi romi, pentru cã ºi de la ei am învãþat multe lucruri bune.

În 2000 decide, la sfatul unui prieten, sã încerce din nou la facultate. Este admis pe locurile speciale pentru romi la secþia de Asistenþã Socialã, iar în perioada 2004 – 2006 urmeazã ºi cursurile de master.

Dupã 1995 am cântat în continuare în þarã pânã în preajma lui 2000 când s-a întâmplat ceva: un prieten de-al meu care dãduse de vreo câteva ori la facultate mi-a reamintit cã aº fi bun acolo. În 2000 am dat examen la Facultatea de Sociologie ºi Asistenþã Socialã, dupã ce am fãcut o pregãtire de vreo lunã ºi jumãtate, pe locurile speciale pentru romi, 2000-2004. În perioada asta am avut ºi bursã de studiu, am avut medii de 9,60-9,70, eram conºtient cã nu pot sã lucrez, ori fac una, ori fac alta. A trebui sã învãþ ca sã iau bursa asta, am mai luat una de la Soros, m-a mai ajutat familia, soþia. Pe urmã am fãcut ºi un master de probaþiune, 2004-2006; am mai fãcut un curs de agent de ocupare, pentru prima datã în þarã s-a fãcut lucrul acesta ºi m-am îndreptat cãtre dezvoltare comunitarã.

Crede cã avantajarea romilor la admiterea în facultate trebuie menþinutã având în vedere faptul cã, adesea, candidaþii de etnie roma nu au acelaºi nivel iniþial de pregãtire cu cel al majoritarilor. Considerã cã dacã nu ar fi avut acces la locurile speciale pentru romi ºansele sale de urma o facultate ar fi fost nule.

De mic mi s-a pus o etichetã cã sunt inteligent ºi capabil sã învãþ carte ºi eu am luat lucrul acesta ca pe ceva care într-adevãr altceva nu aº fi fost în stare sã fac. Când mã pregãteam sã dau la vârsta de 40 de ani la facultate unii prieteni glumeau, dar pentru mine nu conteazã vârsta decât cã trebuie sã faci ceva ºi dacã faci ceva ce-þi place este în regulã.

Cãsãtorie ºi familie. Este cãsãtorit de 24 de ani ºi are un copil. Acesta urmeazã tradiþia familiei ºi este înscris în clasa a XI-a la Liceul de muzicã unde studiazã vioarã.

Cred cã o tradiþie de familie, ºi eu am cântat… dacã el corespunde, îl las, dar dacã nu… o sã încerc sã-l orientez cãtre ce ar putea sã facã. Dar am vãzut cã este super-talentat ºi-l las acolo. Noi ne dorim ca sã termine liceul, sã facã conservatorul ºi cred cã o sã facã muzicã pentru cã este talentat.


120

Ocupaþie. Imediat dupã ce terminã armata, se angajeazã la o casã de

culturã în mediul rural unde ocupã diverse funcþii: coregraf, repetitor sau

instructor cultural. Obþine ºi certificatul de liber-profesionist, ceea ce-i permite

sã cânte la nunþi. La sfârºitul anului 1990 îºi pierde slujba permanentã, când

casele de culturã se desfiinþau din cauza lipsei de finanþare.

Aº fi putut sã-mi gãsesc un loc stabil, dar am fost atras… conjunctura a fost de aºa naturã sã ajung

în dezvoltarea dezvoltare comunitarã, în proiecte, ºi am reuºit sã pot avea carte de muncã ºi mi-am

scos o autorizaþie de persoanã fizicã ºi-mi plãtesc toate dãrile cãtre stat. Acum conºtientizez cã

timpul trece… aici e ºi venitul mai consistent decât sã fii bugetar ºi-mi convine, ºi mai cânt între

timp, mai puþin cã nu mai am timp, dar mai mult pentru cel mic pentru cã din neamul meu nu mai

cântã nimeni, el e ultimul mohican ºi trebuie sã fie sprijinit.

Dupã ce renunþã la slujbã, cãlãtoreºte mai bine de doi ani în afara þãrii

însã renunþã din cauza lipsei abilitãþilor de comerciant. Revine în þarã ºi reia

ocupaþia de muzicant.

Satisfacþie cu viaþa. Faptul cã a reuºit sã termine o facultate la o vârstã

potrivitã mai degrabã pentru planuri pentru perioada pensionãrii îi dã

mulþumirea reuºitei în viaþã.

Foarte, foarte mulþumit în primul rând cã am terminat o facultate, e cea mai mare satisfacþie

posibilã nu din punct de vedere material. Colegii nu aveau decât cuvinte de laudã vis-a-vis de

faptul cã eu aveam o vârstã, mergem zi de zi ºi randamentul meu era unul pe mãsurã, ca sã zic aºa,

care s-a concretizat în notele obþinute. Nu ºtiu cât va þine aceastã perioadã cu discriminarea

pozitivã, dar orice început are ºi un final, dar sincer am simþit pe propria piele ce înseamnã

discriminare pozitivã ºi m-a ajutat enorm pentru cã altfel nu aº fi putut sã intru cu un concurs de

admitere, pentru cã nu am avut posibilitatea sã mã pregãtesc cum se pregãtea majoritatea care

poate proveneau din familii de doctori, ingineri, ºtiau cum sã înveþe, aveau metode. Eu învãþam

aºa… ce-mi plãcea mie, cam aºa ceva. Avem materiale pe care nu le învãþam cã nu-mi plãceau ºi

atunci cum sã fi intrat dacã îmi dãdea vreun subiect din acel material. Dacã aveam un profesor

care sã mã mediteze era altã situaþie, dar de unul singur este greu. Acum, la rândul meu, pot sã-mi

ajut copilul cum sã înveþe ºi nici pentru capacitate nu l-am meditat.

Am dat de trei ori la istorie ºi pânã ala urmã am fãcut asistenþã socialã ºi aici m-am regãsit, D-zeu

a fãcut în aºa fel ca sã-mi dau seama cã aici este locul meu ºi, chiar dacã am cântat, nu am

considerat cã acel lucru l-am fãcut mai bine decât ce fac acum. Acum sunt mulþumit ºi chiar fericit

în adevãratul sens al cuvântului.

Deºi are o carierã de succes în muzicã ºi obþine recunoaºtere

profesionalã ºi suficiente resurse, nu ezitã sã se dedice studiilor la vârstã care

face subiectul glumelor prietenilor. Astfel, obþine dreptul de a practica

asistenþa socialã, profesie în care crede ºi se regãseºte.

• M.H.Copilãria. S-a nãscut în 1960, în Ploieºti. La câteva luni, mama sa o lasã

în grija bunicilor ºi se mutã la Bucureºti unde se recãsãtoreºte. Pãstreazã

sporadic legãtura cu mama sa, însã responsabilitatea ocrotirii revine în


121

totalitate bunicilor. Mama sa pleacã la Bucureºti imediat dupã naºterea fiicei sale unde se recãsãtoreºte. M.H. nu ºi-a cunoscut niciodatã tatãl, deºi ºi-ar fi dorit.

Pe tata nu-l cunosc, dar am auzit cã a murit. Mi-am dorit foarte mult sã-l cunosc, sã vãd ce fel de om este. Am pus o veriºoarã sã-i dea telefon: „ºtii cine este la mine? Fetiþa ta”, dar el a spus cã este prea târziu sã mã mai cunoascã.

ªcoala. Cursurile ºcolare le-a urmat la ºcoala din Mimiu. Îºi aminteºte cu drag de ºcoalã ºi de prietenii legate în acea perioadã. Deºi nu a fost un elev cu performanþe înalte, terminã cu succes opt clase, ca majoritatea copiilor din comunitate. Suportul primit din parte bunicilor îl considerã ca fiind important. Deºi mulþi copii de vârsta ei neglijau ºcoala pentru a lucra alãturi de pãrinþi, bunicii acesteia i-au oferit condiþiile pentru a frecventa ºcoala în condiþii cât mai bune. Resursele obþinute de aceºtia din comerþ au asigurat familiei un nivel de trai decent pentru acele vremuri.

Era o directoare care era ºi profesoarã de limba românã pe care am îndrãgit-o foarte mult, venea prin þigãnie dupã noi ca sã ne cheme la ºcoalã ºi-mi spunea ”Mãriucã învaþã, cã tu eºti cel mai frumos copil”. Mi-a plãcut copilãria, ce sã vã zic, cã mi-a plãcut sã învãþ. Îmi plãcea sã scriu dar… mai mult copilãria. O lecþie când îmi plãcea mie, o învãþam din clasã, parcã înainte erau lecþii mai frumoase ºi istoria era frumoasã. Acum, mã uit la copiii ãºtia ºi nu mai sunt lecþiile pe care le-am învãþat noi, nu mai sunt aºa frumoase.

A abandonat ºcoala în clasa a VIII-a pentru a se cãsãtori. Regretã cã nu ºi-a continuat studiile cel puþin pânã la un nivel care sã-i ofere ºansa unei slujbe mai bune.

Foarte importantã, eu atunci nu ºtiam ce este ºcoala… acum stau în frig ºi muncesc la mãturã, plouã, ninge, trebuie sã fac pentru cã vin ãºtia de la Primãrie ºi ne controleazã. ªi dacã te prinde cã stai îþi taie din ore, îþi ia din sectoare ºi nu-þi convine. Dacã ai carte, ai ºi parte, poþi sã munceºti înãuntru mai uºor. De deºteaptã eram, cap aveam …

Cãsãtorie ºi familie. A locuit cu bunicii pânã la vârsta de 14 ani când hotãrãºte sã se cãsãtoreascã. Decizia a fost una luatã în grabã fapt care a determinat opoziþia bunicilor care considerau cã nu are vârsta necesarã vieþii de familie. Aceºtia o conving sã renunþe ºi o trimit la mama sa în Bucureºti unde se va cãsãtori peste trei ani.

Bunicii mei mã cãutau înnebuniþi, dar nu m-au lãsat acolo decât trei zile ºi m-au adus acasã, ºi pe urmã m-au trimis la Bucureºti la maicã-mea ca sã nu mã mai ia þiganul acesta de aici cu care fãcusem prostia. Eram obiºnuitã cu el la ºcoalã, am þinut foarte mult la el, dragoste de copil, nu ºtii ce iubeºti, când îþi intrã ceva în cap greu îþi iese.

Mariajul nu a durat decât câþiva ani perioadã în care naºte o fetiþã. Divorþul este motivat de neînþelegeri ºi violenþa soþului. Munceºte o perioadã în Bucureºti unde obþine, ca ºi mama sa, slujbe pe termen scurt ca femeie de serviciu, însã revine în Mimiu unde se recãsãtoreºte cu actualul soþ. Locuiesc


122

împreunã cu fata din prima cãsãtorie ºi au o casã în comunitate. Aceasta are 17 ani ºi a terminat opt clase la ºcoala din Mimiu ºi îºi ajutã pãrinþii la treburile din gospodãrie.

Ocupaþie. Pânã la vârsta de 27 de ani are diverse slujbe ocazionale ca femeie de serviciu în Bucureºti. Dupã 1990 îºi pierde slujba pe care o avea la un magazin în Bucureºti ºi decide sã revinã în Mimiu.

Pe la 27 de ani am lucrat în multe pãrþi în Bucureºti: la scãri, apoi îmi gãsisem un serviciu bun la Romarta, dar a venit legea proprietarilor ºi i-a luat terenul pe care era construit magazinul ºi din aceastã cauzã am rãmas fãrã serviciu. Acolo mi-a plãcut foarte mult sã lucrez.

Dupã ce se recãsãtoreºte devine casnicã, însã soþul se îmbolnãveºte ºi decide sã se reangajeze. Lucreazã astfel 12 ani la rafinãrie, fãrã contract legal de muncã, pânã în 2006. Slujba sa presupunea asigurarea igienei spaþiilor destinate muncitorilor, iar remunerarea activitãþii era asiguratã de contribuþiile benevole ale angajaþilor. Renunþã la slujbã din cauza condiþiilor de lucru, dar mai ales a lipsei certitudinii cu privire la venituri ºi alege sã lucreze la societatea care asigurã salubritatea în Ploieºti.

Apoi am venit aici înapoi unde m-am recãsãtorit ºi, cât a fost el sãnãtos, nu am mai lucrat. Am lucrat 12 ani la cãminul rafinãrie fãrã carte de muncã, asta pânã acum opt - nouã luni. Acolo fãceam curãþenie, veceuri, bãi, munceam de nu mai puteam ºi nu aveam nici un drept – dacã mã îmbolnãveam o zi trebuia sã o recuperez pentru cã nu aveam dreptul la un medical, la absolut nimic. ªi ce îmi dãdea? Tot eu trebuia sã mã duc la fiecare uºã sã îmi dea câte 100 mii. Alþii îmi spuneau cã nu au acum ºi sã revin sãptãmâna urmãtoare ºi mã tot amânau aºa, zici cã mergem cu cerºitul. ªi în toatã aceastã perioadã nu am avut nici un drept timp de 12 ani.

Satisfacþie cu viaþa. Condiþiile de trai în comunitate ºi starea sa de sãnãtate ºi a soþului sunt cele mai importante probleme ale sale. Condiþiile de trai în zonã sunt dificile, iar schimbãrile din ultimii ani nu lasã speranþa unei îmbunãtãþiri semnificative în perioada imediat urmãtoare. Soþul are o problemã de sãnãtate majorã din cauza cãreia nu se mai poate angaja. De altfel, acesta este pensionat pe caz de boalã.

Sunt mulþumitã cã sunt eu sãnãtoasã, dar supãrare am pe dânsu' cã este bolnav ºi nu prea avem condiþii de trai. Dacã speli o rufã, o iei neagrã de afarã, alþii pun cauciuc, haine, ce gãsesc pe la gunoaie le pun pe foc ºi când spãl rufe… ªi eu sunt bolnavã, am fost operatã, am sinuzitã. În ziua de azi trebuie sã munceºti, nu vine nimeni sã-ºi bage în traistã, cât oi putea munci, voi munci, când nu, sã mor ºi gata.

Considerã cã atâta vreme cât poate munci ºi contribuie la întreþinerea familiei, nu-ºi mai poate dori altceva. Principala îngrijorare o reprezintã apariþia unui eveniment neaºteptat ca îmbolnãvirea unui membru al familiei sau pierderea slujbei.

Odatã ce mi-a dat D-zeu ochi, mâini ºi picioare, pot sã-mi câºtig o pâine cinstit, pentru cã toatã familia noastrã a muncit cinstit, nu am fost din ãia care sã fure, sã facem lucruri rele. Am vrut sã fiu iubitã ºi respectatã. Eu acum lucrez la SSB ºi nu spun cât sunt de iubitã de oamenii de acolo, mã respectã, sunt mulþumiþi de mine cã muncesc toatã ziua. ªi aºa este toatã familia mea.


123

Cu o copilãrie marcatã de lipsa pãrinþilor, decide la o vârstã fragedã sã-ºi caute independenþa, mai întâi prin încercarea de a se cãsãtori la 14 ani ºi mai apoi prin muncã. Aspiraþiile sale nu depãºesc încercãrile de a obþine echilibrul în viaþa familiei ºi pãstrarea unei slujbe care asigurã cea mai mare parte a resurselor familiei. De asemenea, foarte important pentru M. este conformarea la reguli ºi legi ºi evitarea încãlcãrii acestora. „Sã muncim, sã nu facem lucruri rele, sã nu furãm” au devenit cele mai importante principii de viaþã ale M.H.


124

Poveºti de succesDelia Bobîrsc

În acest capitol ne propunem o abordare holisticã a conþinutului unor

poveºti de viaþã ale unor etnici romi. Deºi fiecare personalitate ºi fiecare

poveste a vieþii sunt unice, analiza prezentatã mai jos aratã ceea ce se poate afla

din lectura holisticã a conþinutului unei naraþiuni. Nu propunem aceastã

lecturã ca pe una „adevãratã”, ci ca pe o posibilitate printre altele bazatã pe

datele obþinute în urma interviurilor de tip povestea vieþii. Menþionãm cã toate

numele utilizate în acest capitol au fost schimbate pentru a proteja identitatea

intervievaþilor.Tematica abordatã în interviuri a gravitat în jurul unor subiecte majore

din viaþa indivizilor precum: copilãria, ºcolaritatea, cãsãtoria, familia, traseul

profesional.De ce am ales sã povestim viaþa acestor indivizi? Prin ce se evidenþiazã

ei? În selectarea subiecþilor intervievaþi ne-a interesat cu precãderea urmarea

ºcolii panã la cel mai înalt nivel. Subliniem cã în prezent intervievaþii se aflã în

etape diferite ale vieþii, cu trasee familiale ºi profesionale diferite. Doi dintre

aceºtia – Elena ºi Andrei – se gãsesc la prima tinereþe, când încã îºi construiesc

traseul de viaþã, Claudiu este un tânãr matur, în plinã ascensiune profesionalã,

iar Ioana este un adult cu o vastã experienþã profesionalã ºi de viaþã.Care sunt asemãnãrile ºi deosebirile poveºtilor lor? Modul în care

fiecare îºi construieºte povestea vieþii este puternic personalizat. Dacã ar fi sã

cãutãm elemente comune celor patru povestiri am putea spune cã toþi au avut o

situaþie materialã precarã, provenind din familii sãrace. De asemenea,

beneficiind de suportul familiilor, toþi au investit în educaþie devenind lideri

recunoscuþi în rândul etnicilor romi ºi apreciaþi de populaþia majoritarã.Dincolo de aceste aspecte comune, fiecare poveste de viaþã este unicã.

Povestea vieþii Ioanei este una a carierei, fiecare etapã din viaþã este naratã ca o

experienþã de învãþare, de acumulare de informaþie, dezvoltare de abilitãþi. Iar

reþeta pentru a reuºi în viaþã este considerã a fi munca ºi efortul personal. Povestea vieþii lui Claudiu este una pozitivã ºi predominant

relaþionalã. Sentimentele sau evenimentele negative sunt extrem de rare.

Conform spuselor lui, persoanele întâlnire de-a lungul vieþii – rude, profesori,

colegi – i-au hrãnit experienþa ºi l-au stimulat sã devinã din ce în ce mai

performant. Traiectoria sa profesionalã a început sã progreseze rapid în

perioada liceului, continuând într-un trend ascendent pe parcursul facultãþilor

urmate, pentru a ajunge la excepþional o datã cu alegerea sa ca lider formal al

tinerilor romi afiliaþi politic.În povestea sa, Andrei pune mare accent pe construirea relaþiilor

familiale, iar amintirile timpurii reprezintã momente de pierdere ºi de

abandon. Viaþa sa este puternic marcatã de lipsa modelului patern ºi de

schimbãrile repetate ale domiciliului care i-au creat un puternic


125

sentiment de insecuritate.Istoria vieþii celei mai tinere intervievate, a Elenei, este una a carierei

educaþionale, a experienþelor de viaþã acumulate o datã cu parcurgea fiecãrui ciclu ºcolar. Definitoriu pentru aceastã poveste este modul cum Elena învaþã sã reacþioneze stereotipurilor negative, nu prin internalizarea stigmatului ºi respingerea apartenenþei la etnia romã, ci prin asumarea deschisã a identitãþii etnice.

• IoanaCopilãria. Nãscutã în anul 1959 într-o localitate ruralã din apropierea

oraºului Focºani, Ioana este cea mai micã dintre cei patru copii ai unei familii mixte. Pãrinþii, la rândul lor sunt rezultat al unor cãsãtorii mixte, tatãl este fiul

5unui evreu cu o romiþã , iar mama, fiica a unui rom cu romiþã. Povestea copilãriei se construieºte în jurul traumelor sufleteºti generate de despãrþirea pãrinþilor sãi ºi de absenþa modelului patern.

Dupã ºase luni de la naºterea Ioanei, din cauza violenþei domestice repetate, mama sa decide sã pãrãseascã domiciliul conjugal ºi sã se „adãposteascã” în casa pãrinteascã, situatã în imediata vecinãtate a casei conjugale. În rãstimp de câteva luni, când copiii rãmân în grija tatãlui, pãrinþii decid cã disoluþia maritalã este iminentã ºi, ca atare, fiecare trebuie sã îºi asume responsabilitatea creºterii copiilor. Fraþii mai mari, un bãiat ºi o fatã, se mutã în altã localitate împreunã cu tatãl lor. Ioana ºi bãiatul cel mic al familiei rãmân în grija mamei. Ioana mãrturiseºte cã a crescut doar cu mama, spre deosebire de fratele ei care stãtea o bunã parte din timp cu tatãl: „el a fost navetistul, îi plãcea mai mult la tata cã era bogat. La noi, la mama, era sãrãcie, de toate felurile, tot ce înseamnã sãrãcie, nu numai materialã”.

Petrecându-ºi copilãria în sânul familiei lãrgite, alãturi de bunici, unchi ºi mãtuºi, Ioana spune cã din punct de vedere afectiv nu a simþit lipsa tatãlui, deºi în alt context mãrturiseºte: „e clar cã am avut afecþiune de la trei taþi ºi trei mame, dar mai existã un gen de educaþie, de apropiere pe care o ai faþã de tatãl tãu, care mi-a lipsit ºi îmi lipseºte în continuare ºi îmi va lipsi toatã viaþa”.

Prima datã îºi întâlneºte tatãl la vârsta de ºapte ani, cu ocazia divorþului pãrinþilor, când aceºtia îºi împart, legal, copiii ºi bunurile. Când îºi aminteºte de interacþiunile secvenþiale cu tatãl ei, Ioana spune:

Eu nu am avut o relaþie cu tata, dar absolut deloc. ªtiam cã e tata ºi atât. Îmi aduc aminte cã venea în vizitã la sora lui, vecinã cu noi ºi îmi spunea mama: „vezi cã vine taicã-tu”. [...] Mama mã învãþa: „ieºi ºi tu în uliþã” - asta însemna cã puteam sã mã fac cã mã duc cãtre un unchi de-al meu ºi aºa mã putea vedea tata, ca din întâmplare. Tata mã pupa ºi cred cã îmi dãdea 10 lei, cât era pe timpul acela. Asta a fost relaþia mea cu el.

Atunci când vorbeºte despre tatãl sãu, Ioana foloseºte cuvinte ca: violenþã, pedanterie, exigenþã, gelozie, lipsã de comunicare, teamã,

-------------------------------5Termenul de „romiþã” este folosit, în accepþiunea intervievatei, pentru acele persoane care sunt rezultatul unei cãsãtorii mixte, în care unul dintre parteneri este rom.


126

nemulþumire, nefericire. În completarea profilului conturat prin aceste atribute, putem menþiona calitãþile luate în considerare de bunica Ioanei atunci când hotãrãºte cãsãtoria fiicei sale: situaþie financiarã bunã, are o meserie – cizmar de lux – este mai deschis la culoare. Alegerea ginerelui se face din considerente pragmatice ºi mai puþin afective (nu se ia în considerare comportamentul violent ºi faptul cã viitorul ginere se aflã la al doilea mariaj). Comportamentul violent al tatãlui, vãzut prin ochii maturului de acum, este explicat de frustrãrile ºi neîmplinirile sentimentale ale acestuia.

El a iubit-o foarte mult pe mama, dar nu a ºtiut cum sã îi spunã lucrul acesta ºi s-a purtat cu ea prosteºte. De pildã, o bãtea ºi mama îl întreba: „De ce mã baþi?” ªi el îi rãspundea: „Ca sã nu ai timp sã te gândeºti la altul”. E clar cã e o chestie de gelozie, de lipsã de comunicare, de fricã etc. de asta s-au ºi despãrþit.

În modul în care îºi construieºte povestea copilãriei poate fi remarcatã figura mamei. Istoria de viaþã a mamei Ioanei este schiþatã de începutul interviului, pentru ca pe parcursul relatãrilor sã se contureze profilul acestei femei care a avut o influenþã hotãrâtoare asupra destinului intervievatei noastre. Ea este descrisã ca cea mai frumoasã fatã din sat, harnicã, dar pentru cã avea o starea materialã precarã (într-o singurã camerã locuia toatã familia, formatã din ºase membri, patru copii ºi doi adulþi) este obligatã de pãrinþi sã se cãsãtoreascã cu un bãrbat pe care nu îl dorea.

Au forþat-o pãrinþii, ba chiar au inventat o poveste, specificã la noi la romi. În cazul în care nu sunt de acord pãrinþii, copiii fug, iar la întoarcere, þi-am povestit despre virginitate ca bogãþie, clar ca nu mai au ce sã zicã, nici comunitatea nici pãrinþii, nici copiii. Asta s-a fi întâmplat ºi în cazul mamei. Mama era cea mai frumoasã fatã din sat, dar era sãracã, iar tata avea o stare materialã mai bunã, pentru cã ºi bunicul ºi el erau cizmari de lux.

Înainte de cãsãtorie, pentru a-ºi asigura cele necesare traiului de zi cu zi, mama Ioanei lucra ca zilier la oamenii mai înstãriþi din sat. Sezonier, pentru a-ºi mai întregi veniturile, culegea fructe de pãdure pe care le comercializa, apoi pe piaþa de la Focºani. Dupã ce s-a despãrþit de soþ, pentru a-ºi întreþine familia, a lucrat ca îngrijitoare la ºcoalã, iar dupã serviciu lucra ca femeie în casã la oamenii înstãriþi din zonã.

Socializarea primarã a Ioanei se bazeazã pe valorile comunitare tradiþionale: pãstrarea virginitãþii pânã la cãsãtorie, bunã gospodinã, seriozitate, respectarea bãrbatului. Este învãþatã sã se ocupe de casã, sã gãteascã, sã facã curãþenie. Reflectând asupra credinþelor, valorilor, idealurilor transmise de familie, Ioana admite cã atât mama, cât ºi bunica, au proiectat asupra ei neîmplinirile vieþii lor ºi au încurajat-o sã urmeze ºcoala. Bunica, care ºi-a dorit sã înveþe mai mult de patru clase a învãþat-o sã citeascã, iar mama a susþinut-o, în mãsura posibilitãþilor, pe tot parcursul ºcolarizãrii.

În orice caz, conform experienþelor dure din viaþa ei, ceea ce mi-a transmis mie mama au fost exact dorinþele ei, ceea ce i-ar fi plãcut ei sã facã, adicã se ducã la ºcoalã, motiv pentru care principala ei opþiune în viaþã, în ceea ce mã priveºte pe mine, a fost ca eu sã merg la ºcoalã. Pe urmã, în mãsura în care a putut, mi-a asigurat minimul de îmbrãcãminte ºi mâncare. Orice pãrinte cred cã îºi


127

doreºte ca ºi copilului lui sã nu-i lipseascã nimic.

Referitor la traseul de viaþã al fraþilor Ioanei, observãm atât similaritãþi,

cât ºi diferenþe, în unele etape de viaþã. Fratele mai mare, a urmat o ºcoalã de

meserii ºi s-a calificat ca ºi sudor. Apoi, în timpul migraþiei interne, a optat

pentru domeniul mineritului. În prezent, este pensionar, cãsãtorit, tatã a cinci

copii.Sora a urmat un liceu teoretic, a profesat ca învãþãtoare, aproximativ

un an, într-o localitate montanã din judeþul Vrancea. Distanþa mare faþã de oraº

ºi condiþiile de viaþã grele au determinat-o sã renunþe ºi sã se angajeze la

Combinatul Siderurgic de la Galaþi. S-a cãsãtorit ºi are doi copii.Traseul de viaþã al fratelui cel mic este strâns legat de cel al Ioanei, el

fiind cel care a ghidat traseul educaþional ºi profesional al acesteia. Vorbind

despre fratele ei, Ioana spune cã este o fire boemã, scriitor, „mare lider în

miºcarea romilor”, întemeietorul acestei miºcãri. În alt context menþioneazã cã

„era feciorul preferat al mamei”, „trebuia sã am grijã de el”. Pentru a asigura

copiilor un viitor mai bun, acesta a decis sã plece, împreunã cu familia, din þarã.

[...] a plecat cu familie cu tot. Toatã lumea face aºa, încearcã sã le gãseascã copiilor viitorul pe care

ei ºi l-au dorit, dar nu l-au putut avea ºi atunci de dragul copiilor, încearcã cele mai dure strategii.

Povestea de viaþã a Ioanei configureazã ºi o imagine a comunitãþii în

care aceasta îºi petrece primii ani din viaþã. Astfel, aflãm cã în urma politicilor

de asimilare promovate de statul comunist, familiile de romi nu erau aºezate

compact la marginea satului, ci intercalate cu cele de români. Comunitatea de

romi nu este una tradiþionalã, cu obiceiuri, tradiþii sau port proprii, specifice

romilor. Puþini dintre ei vorbeau limba romani iar, cu timpul, s-au integrat în

comunitatea localã ºi au adoptat obiceiurile românilor. Cu toate acestea, Ioana

îºi aminteºte cã în primii ani ai tinereþii a participat la câteva baluri tradiþionale

þigãneºti. Acestea baluri organizate la Odobeºti le ofereau tinerilor romi

oportunitatea de a se cunoaºte ºi de a se cãsãtori.

Anual, se organizau baluri þigãneºti, dacã nu de 2 ori pe an, o bunã ocazie pentru tineri de a se

cunoaºte, de a se împrieteni ºi, eventual, cãsãtori.

Eu am ieºit la primul bal, ca aºa se fãceau înainte, baluri þigãneºti, unde mergeau pãrinþii cu copiii,

fete ºi bãieþi, la 19 ani, când eram prea bãtrânã.

ªcoala. Primii ani de ºcoalã, începând cu grãdiniþa ºi încheind cu ciclul

gimnazial, Ioana îi petrece în ºcoala din localitate. Tot ca urmare a politicilor de

integrare a romilor, copiii romi erau distribuiþi în mai multe clase, nu erau clase

compacte de romi. Aºa se face cã prietena din copilãrie a Ioanei era o româncã,

colegã de bancã, despre care acum îºi aminteºte cu nostalgie cã „[...] îi plãcea sã

þinã mâna mea în mâna ei; am întrebat-o odatã de ce face asta ºi mi-a spus cã îi

place cã am mâinile moi ºi calde. Acum când judec cu altã minte gestul ei cred

cã îi dãdeam ºi un anumit sentiment de siguranþã ºi încredere pe lângã


128

prietenia sincerã, specificã vârstei.”Vorbind despre profesori, Ioana spune cã aceºtia erau calificaþi,

exigenþi ºi nu au încurajat discriminarea pozitivã sau negativã faþã de elevii romi. Încurajau competiþia atât în cadrul activitãþilor didactice, cât ºi prin concursurile extraºcolare de ºah, circulaþie, muzicã sau dansuri populare. Cuvântul care defineºte acea perioadã este „competiþia”, atât în ceea ce priveºte activitãþile ºcolare, cât gospodãreºti.

Eram activã de micã, am folosit criteriul competenþei, ne-am luat la întrecere noi cu noi, pe urma noi cu ceilalþi.

Performanþa ºcolarã a Ioanei este ridicatã, fiind premiantã pânã în clasa a opta, când obþine doar premiul doi. Acest episod este definit ca unul nefericit, mai ales pentru cã mama alege ca pedeapsã sã nu îi dea florile pentru dirigintã. Este un gest care o rãneºte, pricinuindu-i ruºine faþã de dirigintã ºi de oamenii din sat.

În toatã perioada ºcolarã, mama este cea care urmãreºte îndeaproape procesul educaþional al Ioanei.

Cât am fost la grãdiniþã a fost femeie de servici acolo, când am intrat la ºcoalã, a fost femeie de serviciu la ºcoalã. Faptul cã a fost tot timpul dupã mine a însemnat cã eu nu puteam sa lipsesc de la ºcoalã, nu puteam sã nu învãþ bine pentru cã profesorii ºtiau a cui sunt ºi ii spuneau mamei.

Un punct de rãscruce în viaþa Ioanei apare odatã cu admiterea la liceu. Pornind de la învãþãtura popularã „meseria e brãþarã de aur”, mama Ioanei o îndrumã pe aceasta sã urmeze liceul pedagogic, deºi visul Ioanei era sã urmeze liceul teoretic de la Vidra. În acest moment, Ioana înregistreazã un prim eºec, întrucât nu reuºeºte sã treacã de proba eliminatorie de muzicã, cu toate cã pe parcursul studiilor gimnaziale fãcea parte dintr-o formaþie de muzicã ºi participa la concursurile de dansuri populare. Comentând acest episod, intervievata noastrã spune: „prin urmare nu ºtiu dacã a fost discriminare, cred cã a fost altceva, nu a avut cine sã-mi facã lobby”. Urmând aceeaºi concepþie, mama îºi trimite fiica la liceul mecanic din Tecuci, dar nici aici Ioana nu are prea mult succes, obþine nota 1,75. În aceste condiþii, mama este de acord ca Ioana sã dea examen la liceul teoretic din Vidra. Ioana este admisã ºi pentru doi ani urmeazã cursurile acestui liceu care avea o reputaþie de liceu cu elevi care proveneau din familii înstãrite.

Tranziþia de la ºcoala elementarã la liceu a fost experimentatã ca fiind un punct critic. Nivelul aºteptãrilor faþã de elevi este foarte ridicat. Dacã în ºcoala generalã Ioana este de nota zece la majoritatea materiilor, în liceu, nu mai obþine niciun premiu. Pe de altã parte, experimenteazã programul foarte rigid de la internat.

Nu aveam timp liber, noi, cei de la internat eram ocupaþi tot timpul, cu meditaþii, cu program fix de somn, venea pedagoga în timpul nopþii ºi ne controla dacã suntem în camere, dacã dormim. Purtam ciorapi mercelizaþi, aveam un numãr la bascã ºi pe mâneca uniformei, nu aveam voie cu fuste scurte, nu aveam voie cu pantaloni. Doi ani de zile am crescut aºa. Ce folosesc din perioada aia e un puternic simþ pentru curãþenie ºi ordine. Asta cred cã e moºtenire ºi de la pedanteria tatãlui, dar ºi de la pedagoga care avea caracterul tatãlui meu.


129

Despre aceastã perioadã Ioana îºi aminteºte cã pedagoga o cataloga ca

aparþinând unei „familii dezorganizate”. Adolescenta nu înþelegea sensul

acestei sintagme, dar percepe cã „este ceva rãu”, cã are o moºtenire discutabilã

ºi, în cazul în care nu respectã cerinþele instituþionale, ar putea avea neplãceri.Profesorii din liceu sunt descriºi ca foarte exigenþi ºi bine pregãtiþi din

punct de vedere profesional. Ei îºi cunosc elevii ºi le cunosc ºi situaþia familialã.

Despre dirigintã, Ioana spune cã avea încredere în ea, pentru cã îi cunoºtea ºi

fraþii mai mari, care au urmat aceleaºi liceu ºi care erau disciplinaþi. Astfel, ea îi

cere Ioanei sã supravegheze o colegã de liceu, care fost transferatã de la

Focºani, pe motive disciplinare. De acest episod se leagã o amintire amuzantã

cu privire la iubirea adolescentinã.

Diriginta ºi pedagoga mã puseserã sã o pãzesc sã nu se întâlneascã cu bãieþi, ea fiind foarte

frumoasã, modernã. Ce fãcea fata? se pupa cu un bãiat frumos, în curtea internatului, între

salcâmi. Eu trebuia sã stau sã mã uit cum se pupã ea ºi s-o spun. Cum ºi pe mine mã plãcea un

bãiat, coleg de liceu, o pãzeam tot în salcâmii din curtea internatului, pupându-mã ºi eu. Mã

întreba diriginta „Ce a fãcut Stela ieri?” „S-a pupat” „Cu cine?” „Cu cutãrescu” „ªi tu ce ai

fãcut? „M-am pupat ºi eu cu cutãrescu”.

Viaþa licealã este una plinã de privaþiuni. Principalele surse de

întreþinere ale Ioanei sunt bursa socialã ºi ajutorul financiar venit din partea

mamei care este nevoitã sã lucreze foarte mult pentru a reuºi sã o întreþinã în

ºcoalã. Întrucât aceste surse de întreþinere sunt insuficiente, Ioana era nevoitã

sã se îmbrace cu haine primite de mama sa de la femeile prin ale cãror case

muncea. Odatã cu perioada adolescenþei, pretenþiile Ioanei cresc, îºi doreºte

îmbrãcãminte ºi încãlþãminte nouã ºi specificã vârstei. În acest moment intrã în

conflict cu mama sa, care nu îi poate asigura veniturile necesare pentru

continua studiile liceale. În aceste condiþii, este nevoitã sã abandoneze liceul

pentru a intra în câmpul muncii.

În clasa a X-a mama mi-a zis cã sunt mare ºi cã aveam nevoie de haine, cã sunt alte fete care

muncesc ºi sã fac ºi eu acelaºi lucru. Am întrerupt liceul ºi m-am dus ºi am fãcut o ºcoalã de

calificare la locul de muncã.

Vorbind despre acest moment, Ioana spune cã a fost ºocant pentru ea

sã nu îºi poatã continua studiilor din cauza dificultãþilor materiale: „am urmat

ciclul unui copil pe care familia nu-l poate ajuta pentru a trãi demn”.

ªcoalã ºi muncã. Prima rãscruce în viaþa Ioanei a apãrut în momentul

în care a luat decizia de a se califica într-o meserie ºi de a-ºi croi propriul drum

în viaþã. Începând din acest moment, axa profesionalã a devenit centralã în

viaþa ei. Ascensiunea, aºa cum o descrie este dificilã ºi uneori plinã de

obstacole. Primul pas în cariera profesionalã îl reprezintã calificarea în meseria

de filatoare în industria textilã. Pentru a fi admisã la ºcoala de filatoare din

Buzãu, a trebuit sã lucreze ºase luni ca menajerã în casa unei femei foarte

bogate, care se ocupa de procesul de selecþie. Vorbind despre perioada de


130

ºcolarizare la locul de muncã, Ioana mãrturiseºte: „[...] am amintiri tare

frumoase despre acea perioadã, dar ºi uºor triste, pentru cã era prima oarã când

plecam de lângã mama mai mult de 5 zile”. Odatã cu obþinerea calificãrii în

meseria de filatoare, pe care o exercitã timp de 13 ani, Ioana se mutã la Focºani.

Din acest moment putem spune cã Ioana trece într-o nouã etapã a vieþii, cea de

adult.

Am terminat ºcoala din Buzãu ºi m-am întors la Focºani ºi am început sã muncesc. Am stat un

timp cu gazda, apoi statul mi-a dat casã, mi-am cumpãrat mobilã, mi-am fãcut un prieten ºi aºa au

trecut 13 ani.

În paralel cu activitatea de zi cu zi, Ioana decide sã îºi continue studiile

ºi urmeazã cursurile liceale la seral. Ea admite cã aplecarea spre studiu i-a fost

transmisã din familie, în special de cãtre mama sa, ºi încurajatã pe parcurs de

cãtre fratele mai mic care îi îndrumã lecturile.

Mi-a transmis bine mama chestia cu învãþatul, plus cã aveam un frate, îl am ºi acum, care se ocupa

oarecum de educaþia mea. Îmi dãdea cãrþi sã citesc, Freud, Cioran.

Facultatea. La vârsta de 32 de ani, încurajatã de fratele mai mic, Ioana

decide sã facã o schimbare majorã în viaþa cotidianã - sã dea admitere la

Facultatea de Drept din Bucureºti. Gândindu-se la motivele care au stat la baza

acestei hotãrâri, identificã câteva: o stare de nemulþumire faþã de viaþã în

general, dorinþa de a schimba mediul, nevoia de a cunoaºte „alþii” asemãnãtori,

dorinþa de a învãþa lucruri noi, de a avansa profesional. La acestea putem

adãuga ca motivaþie extrinsecã faptul cã, la rugãminþile mamei sale, Ioana

mergea în Bucureºti pentru a observa ce face fratele sãu. În urma acestor vizite,

dobândeºte o anumitã „experienþã” cu evenimentele din afara þãrii.

Evenimentul este prezentat ca fiind un punct de rãscruce în viaþa

intervievatei, întrucât într-o scurtã vizitã la fratele sãu se hotãrãºte sã dea

examen de admitere la facultate. Reuºita la facultate este determinantul

mutãrii în Bucureºti.

La un moment dat ajunsesem o însinguratã, fiindcã nu aveam cu cine sã vorbesc despre gândurile

mele, despre ce citeam. Eram oarecum o femeie normalã, ar fi trebuit sã fiu foarte mulþumitã,

aveam un bãrbat, un cerc de prieteni gãlãgioºi, aveam douã case, cã avea ºi el casã, el avea ºi

maºinã, aveam un salariu bun, se muncea în acord individual ºi eu chiar munceam etc.

Începusem sã spun cã mã simþeam incomod eu cu mine însãmi, plus de asta noi eram numai fete în

fabrica aia. Era o femeie, colegã cu mine, cu care muncisem atâþia ani ºi ne certam foarte des ºi ea

nu uita sã îmi spunã cã sunt þigancã.

Apoi, trebuia schimbat mediul, e în firea noastrã sã schimbãm din când în când mediul, sã

schimbãm ceea ce facem, sã schimbãm în noi înºine câte ceva. Cred cã a fost perioada când simþeam

nevoia de o schimbare chiar dacã aveam în general mai tot ce îmi doream. Când am venit la

Bucureºti, efectiv am închis uºa ºi am plecat, nici prietenului meu nu i-am spus cã s-ar putea sã nu

mã mai întorc. Am venit tot aºa sã vãd ce face frate-miu ºi în urmãtoarele cinci zile am dat examen

la facultate ºi am ºi luat.


131

De ce Facultatea de Drept? Opþiunea pentru aceastã facultate este

strâns legatã de întreaga viaþa ºi mai ales de copilãria Ioanei alãturi de un tatã

violent. Ea povesteºte acest moment astfel: „când am hotãrât cã vin la Drept, e o

chestie amuzantã, dar pusã în context psihologic conteazã ca motivaþie. Îmi

povestea mama câte bãtãi îi trãgea tata ºi am zis eu, o chestie copilãreascã, cã fac

facultatea de drept ºi gãsesc eu un motiv pentru care sã îl închid pe tata, ca sã îl

pedepsesc pentru câte i-a fãcut mamei. Cred cã acolo mã includeam ºi pe mine,

cã eu crescând doar cu mama nu mai fãceam diferenþa, a supãrat-o pe ea, m-a

supãrat pe mine. Pânã am terminat facultatea s-a dus ºi tata la locul lui, deci mi-

a cam dispãrut motivaþia ºi obiectul muncii”.Mutarea în Bucureºti este o provocare ºi necesitã depãºirea unor

greutãþi ºi a unor temeri. În lipsa resurselor financiare ºi unui loc de muncã care

sã îi permitã sã se întreþinã în Bucureºti, Ioana se vede nevoitã sã accepte

suportul fratelui sãu. În primii doi ani de facultate locuieºte împreunã cu

fratele, care îi oferã postul de consilier personal la Ministerul Culturii.Episodul dedicat vieþii de student se referã la diferenþele dintre

aºteptãrile legate de viaþa studenþeascã ºi modul cum se desfãºoarã aceasta.

Pentru cã nu a trãit „viaþa de licean”, fiind nevoitã sã se împartã între serviciu ºi

viaþa de familie, îºi doreºte sã trãiascã din plin viaþa de student. Îºi imagineazã

cã va merge la cursuri, va citi ºi se va distra împreunã cu colegii. Dar acest lucru

nu s-a întâmplat, pe de o parte, din cauzã cã majoritatea colegilor erau

funcþionari publici din ministere, aveau un loc de muncã, o familie ºi nu le

permitea timpul, iar, pe de altã parte, însãºi Ioana are puþin timp pentru loisir

fiind nevoitã sã lucreze pentru a se întreþine.Când îºi aminteºte de colegii de facultate, ea descrie episodul când le

mãrturiseºte acestora cã este romiþã. În primele zile dupã ce îºi declarã

identitatea, observã cã se creeazã o distanþã între ea ºi colegi ºi cã este privitã cu

reticenþã. Atitudinea rezervatã a colegilor se schimbã când Ioana îi ajutã la

examene.

Tot criteriul competenþei m-a ajutat ºi în facultate. Dacã nu eram bunã ºi nu îi ajutam pe colegi sã-

ºi ia examenele poate cã eram izolatã.

Traseul profesional. În modul în care îºi construieºte povestea carierei

poate fi remarcat faptul cã vorbeºte despre cantitatea foarte mare de timp ºi

energie investite pentru a deveni profesionist.

Eu, cel puþin din'92 de când am venit în Bucureºti ca sã ajung sã îmi iei tu un interviu, am muncit

tare mult. Cred cã dacã ar fi sã îmi reproºez ceva mi-aº reproºa faptul cã nu am avut grijã de mine.

Am acordat prea multã atenþie muncii, ideii ca atunci când spun sau vorbesc despre un lucru sã

fiu ºi ascultatã ºi lumea sã mã ºi creadã cã ceea ce spun eu e probat ºi cu practica ºi cu teoria decât

ideii de a mã mãritata, a avea copii.

Aºa cum am menþionat deja, îºi începe traseul profesional la o vârstã

foarte tânãrã, la sfârºitul clasei a zecea, exercitând meseria de filatoare. Apoi, în

perioada studenþiei lucreazã la Ministerul Culturii pe postul de consilier


132

personal. I-a fãcut plãcere sã se ocupe de problemele minoritãþilor pentru cã

avut acces la informaþii legate de istoria, cultura ºi valorile romilor. Dar aceastã

„educaþie elevatã” nu îi este suficientã pentru a înþelege tradiþiile romilor.

Astfel, pentru un an, decide sã lucreze într-o organizaþie a romilor al cãrei

preºedinte era un rom tradiþional ºi învaþã despre tradiþiile romilor. Ca urmare

a experienþei dobândite în acest timp, în 1996 va fi angajatã la o organizaþie

militantã pentru drepturile omului. Privind retrospectiv, Ioana identificã

abilitãþile care au recomandat-o pentru postul de coordonator de proiecte.

Referitor la aceste calitãþi, ea spune: „[...] m-am trezit implicatã în coordonarea

unor proiecte, eram studentã la drept, era clar cã puteam sã coordonez proiecte

în domeniu juridic. Dupã aceea, eu sunt vorbãreaþã din naºtere ºi foarte

apropiatã de oameni, cel mai bine ºtiu sã îi ascult, era clar cã eram bunã pe

cursuri de formare”. I-a fãcut plãcere sã lucreze în aceastã organizaþie întrucât a

acumulat experienþã profesionalã ºi de viaþã. În alt context, reflectând asupra

perioadei din viaþã, când a fost cea mai fericitã, menþioneazã acei ani: „Cred cã

perioada '96-'98 când stãteam în Bucureºti o sãptãmânã cã restul stãteam în

teren. [...]. Cred cã perioada aceea de doi-trei ani fericirea a fost maximã”.Traiectoria profesionalã începe sã progreseze rapid în perioada cât a

lucrat în cadrul organizaþiei militante pentru drepturile omului. ªansa de a

lucra împreunã cu un sociolog ºi cu finanþator olandez la implementarea

principiilor de dezvoltare comunitarã, îi marcheazã în mod definitoriu cariera

profesionalã. Are posibilitate de a îmbina cunoºtinþele de drept cu cele de

sociologie în domeniul dezvoltãrii comunitare, de a promova mai târziu acest

mod de abordare a comunitãþilor în politicile guvernamentale ºi de a studia

mai apoi problematica dezvoltãrii comunitare în teza de doctorat.Oportunitatea de a participa la cursuri de formare profesionalã în

afara þãrii, oferitã de aceastã organizaþie, este generatoare de noi experienþe de

viaþã. Interacþiunea cu alte culturi, alte moduri de abordare a realitãþii sociale

determinã schimbãri în modul de a privi lumea al Ioanei.

[...] nu pot sã îþi spun cât de ºocatã am fost la prima mea ieºire din þarã, care a fost la Budapesta.

Trebuia sã vorbesc o limbã strãina, eu sunt francofilã, cã pe timpul nostru se învãþa rusa ºi

franceza. […] am interacþionat cu oamenii din alte þãri, aºa am vãzut ce înseamnã altã þarã, alta

decât România ºi întoarsã de acolo am venit schimbatã ºi provocatã. Apoi am intrat în reþeaua lui

George Soros, asta a însemnat un alt gen de educaþie ºi mai ales diplomaþie, alte deplasãri, alte

interacþiuni cu oameni de diferite profesii, cu diferite calitãþi ºi bune ºi rele etc. Dacã eºti atent ºi

înveþi din orice, te descurci, dacã nu... Se pare cã eu am fost atentã, mi-a folosit faptul cã am avut

multe exemple bune, de la care am învãþat.

Odatã încheiatã colaborarea cu aceastã organizaþie, ca urmare a

diferendelor de opinii cu preºedintele organizaþiei, Ioana este consiliatã de

cãtre prietenii sã conceapã o strategie de viitor pentru ea însãºi. Aºa ajunge sã

înfiinþeze o agenþie de dezvoltare comunitarã ºi începe o campanie de

strângere de fonduri ºi de dezvoltare organizaþionalã.


133

[...] trebuia sã fac ceva, sã duc mai departe conceptul de dezvoltare comunitarã pe care tocmai îl

învãþasem. A urmat o puternicã campanie de strângere de fonduri cu noua organizaþie, aveam

deja un finanþator strategic, olandezul despre care þi-am vorbit, iar Fundaþia Soros a fost unul din

cei cãrora le-am trimis cereri de finanþare ºi care au fost aprobate. Aveam 10 salariaþi, deci a fost o

organizaþie foarte serioasã, aveam bani, aveam succese.

În 1998, în contextul pregãtirii aderãrii României la Uniunea

Europeanã, în urma unui proces de selecþie foarte riguros, Ioana va fi aleasã sã

reprezinte romii în grupul de lucru mixt al Guvernului care se ocupa de

elaborarea strategiei de îmbunãtãþire a situaþie romilor. Contribuþia sa la

configurarea strategiei este valorizatã atât de ministru, cât ºi de reprezentanþii

organizaþiilor rome. Ca urmare a acestui fapt, ministrul îi încredinþeazã sarcina

de a se implica în procesul de elaborare ºi implementare a acestei strategii. Atunci când ia decizia de a lucra ca funcþionar public în Guvernul

României, ia în considerare o serie de factori: nu vroia sã renunþe la

manageriatul Agenþiei Împreunã care o consacrase, limitarea libertãþii de

opinie, veniturile salariile scãzute ale funcþionarilor publici, insistenþele

liderilor romi de a se implica în susþinerea intereselor etniei rome. Presiunile

exercitate de liderii romi au o influenþã determinantã, iar Ioana acceptã în anul

2000 sã facã parte din echipa guvernamentalã care avea drept sarcinã

implementarea strategiei de îmbunãtãþire a situaþiei romilor.Retrospectiv, experienþa celor cinci ani ca funcþionar public este vãzutã

ca „interesantã”: „[...] am reuºit sã aduc în România 50 de milioane de euro pe

conceptul de dezvoltare comunitarã, ceea ce pentru mine este o realizare, am

fructificat o oportunitate, am cãlãtorit mult ºi am scris mult, sunt poate mai

cunoscutã în exterior decât în România”.

Din 2005 pânã la jumãtatea anului 2007, Ioana avanseazã de la statutul

de funcþionar public la cel de secretar de stat. Privitã din punctul de vedere al

libertãþii de acþiune ºi puterii de decizie, aceastã experienþã nu este consideratã

la fel de productivã, apreciind cã nu a gândit suficient atunci când a acceptat

numirea.

O consider o decizie a mea neînþeleaptã, pentru cã dacã pânã atunci mã mai puteam exprima cât de

cât, exprimare în sensul cã ºefii pe care i-am avut de fiecare datã credeau în mine, în capacitãþile

mele ºi îmi acordau un mare grad de independenþã, inclusiv decizionalã. Ca secretar de stat, sã

conduci alþi 50 de oameni, tineri, fãrã experienþã în domeniul administraþiei publice ºi sã te

implici ºi în relaþiile instituþiei în plan intern ºi internaþional, nu a fost uºor.

Amintirile din perioadã cât a exercitat funcþia de secretar de stat sunt

catalogate ca fiind „nefericite”, dar doreºte sã ni le împãrtãºeascã. În primul

rând, se considerã a fi fost „incomodã” pentru unele organizaþii sau funcþionari

publici pentru cã nu accepta „sfaturile neautorizate” sau „lipsite de experienþã

practicã”. Dorind sã facã din instituþia publicã pe care o conducea una de

specialiºti care sã deþinã expertiza necesarã în tratarea problemelor romilor,

ajunge sã nu fie agreatã „ca stil, limbaj, metodã” ºi pânã la urmã este înlocuitã

din funcþia de conducerea a acestei Agenþii. Alte amintiri neplãcute ale Ioanei


134

sunt legate de discriminarea multiplã. Ea chiar afirmã: „cu cât urci mai sus, cu

atât eºti mai discriminat ºi mai respins”. În sprijinul acestei afirmaþii vine cu

douã exemple concrete. În primul rând, vorbeºte de modul cum a fost tratatã de

cãtre funcþionarii Secretariatului General al Guvernului:

Trebuiau mai întâi sã mã þinã în picioare trei sferturi de orã ºi sã îmi vorbeascã ei mie despre romi,

dupã care se aproba sau nu forma documentelor. Aºa mi-am dat seama cã acest comportament este

o dovadã a lipsei de respect, o datã pentru mine ca femeie, o datã pentru mine ca funcþie ºi nu în

ultimul rând, pentru mine ca cetãþean rom.

În aceeaºi ordine de idei, vorbeºte despre experienþa ca romiþã,

beneficiarã a unei burse de studiu de trei sãptãmâni la Bruxelles, care a avut

drept obiective: cunoaºterea instituþiilor ºi organizaþiilor Uniunii Europene,

diseminarea problemelor romilor. În aceastã ipostazã, se confruntã cu

reticenþa, distanþarea ºi lipsa de interes a oficialilor europeni faþã de problemele

romilor de la noi din þarã. Totuºi, reuºeºte sã se facã ascultatã schimbând

strategia de abordare: „mi-am dat seama cã nu pot sã fiu sincerã, cã trebuie sã

folosesc metodele lor, diplomaþia, ºi cã trebuie sã am mai multe strategii de

abordare a oficialilor europeni În momentul în care am spus cã lucrez cu

categoriile care nu au voce ºi cã încerc sã fac ca vocea lor sã fie auzitã ºi ulterior,

problemele lor sã fie puse în practicã, deveneam interesantã”.Evaluând experienþa ca secretar de stat, Ioana conchide: „În afarã de

perioada când am vrut sã mã mãrit ºi nu am putut, cu un român, cã n-a vrut

familia lui, am simþit puternic discriminarea, izolarea cât am fost secretar de

stat”.Vorbind pe scurt despre momentul prezent, Ioana afirmã cã este într-o

perioadã de refacere, de „reinventare” ºi „reformulare” a sinelui pentru a-ºi

stabili traseul de viaþã. Veniturile necesare traiului zilnic le obþine din

contractele de consultanþã. Ca plan, pe termen scurt, are finalizarea tezei de

doctorat, iar pentru termen lung se gândeºte ca alãturi de unele schimbãri în

viaþa personalã sã se implice în mai mare mãsurã în viaþa socialã.

Iubire ºi familie. Episodul dedicat vieþii de adult se referã la traseul sãu

profesional ºi mai puþin la viaþa familialã. Îºi începe povestea sentimentalã cu o

cerere în cãsãtorie primitã în clasa a ºaptea de la mama unui bãiat de etnie

romã, care îl cunoºtea pe tatãl Ioanei. Aceastã cerere nu se finalizeazã cu o

cãsãtorie, deoarece atât tânãra adolescentã, cât ºi mama sa, îºi doreau ca sã-ºi

continue studiile.O altã cerere în cãsãtorie finalizatã în mod similar este cea a unui

acordeonist pe care l-a întâlnit la un bal þigãnesc. În acea perioadã, cãsãtoria cu

un „muzicant” era consideratã „o ºansã”, având în vedere statusul social

ridicat: „erau bogaþi, bine socializaþi ºi, pentru cã ei interacþionau cu multã

lume, erau ºi educaþi, aveau ºi ºcoala vieþi”. Legat de acest episod Ioana îºi

aminteºte cã mama, dorind sã creeze impresia cã are o fatã cu zestre,

împrumutã de la vecini mobilã ºi chiar instaleazã, tot de la vecini, un cablu


135

pentru a avea curent electric.Momentul întâlnirii bãrbatului, alãturi de care va trãit 13 ani în uniune

consensualã, este prezentat foarte pe scurt: „ªi el era un fel de muncitor, vopsea maºini, ºi eu eram muncitoare ºi ne-am cunoscut la o petrecere. Ne-am plãcut ºi ne-am potrivit aºa de bine cã am stat 13 ani împreunã”. Povestea vieþii de cuplu ºi de familie în general nu este detaliatã, câteva aspecte sunt totuºi prezentate. Aflãm cã prietenul este cu 16 ani mai în vârstã ºi este nepotul unor „boieri” pe ale cãror pãmânturi muncise mama Ioanei. Diferenþele de status social dintre cei doi ºi stigmatizarea etnicã a Ioanei de cãtre „soacra sa” fac ca povestea celor doi sã fie perceputã ca una nefericitã.

Venea soacra mea în vizitã ºi mã lua de pãr, aveam pãrul lung ºi îºi înfãºura bine mâna ºi spunea, „da, eºti frumoasã, eºti deºteaptã, eºti gospodinã, dar nu te suport cã eºti þigancã, mama ta a lucrat pe pãmânturile mele”.

Nelegitimarea uniunii celor doi determinã disoluþia cuplului. Ioana percepe cã aceastã relaþie este lipsitã de viitor ºi decide sã renunþe la ea odatã cu începerea cursurilor universitare. Cu toate acestea, cuplul nu se dizolvã odatã cu începerea studiilor universitare ale Ioanei, ci mai continuã la distanþã, timp de doi ani.

Un timp am fãcut naveta cã mã simþeam eu datoare, cã îl lãsasem dupã atâþia ani, dar cred cã a contat mai mult faptul cã deºi ne iubeam ºtiam cã e o chestie fãrã viitor, cã legitim n-o sã fiu niciodatã soþia lui. Cât eºti tânãr treci uºor peste legalizarea legãturii afective, tocmai pentru cã ai niºte ani peste care poþi trece, însã la un moment dat te maturizezi ºi chiar iþi doreºti acest lucru, el iþi dã o anumitã stabilitate, certitudine ºi statut social.

Aceastã relaþie se terminã definitiv odatã cu decesul prietenului. Interesantã e o întâmplare superstiþioasã legatã de acest eveniment. Fiind puternic afectatã de relaþia nelegitimatã, mama Ioanei doreºte sã medieze conflictul cu a sa cuscrã. Discuþia dintre cele douã femei este tensionatã, iar mama bãiatului se situeazã pe o poziþie extremã: „decât [bãiatul meu] sã o ia pe fata ta, mai bine sã îl ia Dumnezeu”.

Dacã în viaþa profesionalã decizia de a accepta funcþia de secretar de stat este consideratã ca neînþeleaptã, în viaþa sentimentalã relaþia romanticã cu un artist este apreciatã ca nepotrivitã. În vremea când a lucrat la Ministerul Culturii are o relaþie romanticã cu un „artist”, care nu a iubit-o pentru ceea ce era ea ca om, ci pentru cã era „þigancã”.

Într-o manierã similarã, ne este povestitã relaþia cu un partener de etnie romã. Ioana crede cã o relaþie bazatã pe principiul homogamiei are mai multe ºanse de reuºitã. Etnia, statusul socio-profesional similar, proximitatea spaþialã favorizeazã latura emoþional afectivã a relaþiei. Dar prescripþia socialã tradiþionalã a rolurilor (femeia trebuie sã se ocupe de treburile casei, iar bãrbatul sã fie întreþinãtorul de familie) ºi stereotipul cã bãrbatul trebuie sã deþinã poziþia dominantã în contextele de muncã ºi în familie determinã un conflict de roluri. Aceste constrângeri de rol ies la ivealã într-o banalã situaþie cotidianã, când partenerul îi cere Ioanei, la o orã târzie sã îi gãteascã „ciorbã de


136

burtã”. Situaþia este perceputã ca „înfruntare profesionalã”, deoarece, la locul de muncã, Ioana era ºefa partenerului. Conflictul de roluri apãrut în context domestic determinã, în timp, destrãmarea cuplului.

Am încercat, la un moment dat am crezut cã dacã este un rom cel cu care sã mã asociez lucrurile se

schimbã. În plan afectiv e adevãrat, eºti mai deschis, ai mai multã încredere ºi mai puþine aºteptãri, sentimentele pornesc cãtre el fãrã sã le mai transmiþi tu, în schimb intri în conflicte de alt gen,

determinate de poziþia ta ca femeie în societate, mãrimea salariului, neacceptatã de unii bãrbaþi,

programul de lucru etc. Suntem într-o þarã în care bãrbatul trebuie sã aibã dreptate întotdeauna, el este cel mai frumos, cel mai puternic, cel mai deºtept, stâlpul casei cãci aºa i-a spus mama lui de

mic copil.

Intervievata noastrã considerã drept dezirabilã ca vârstã pentru cãsãtorie a unei femei cea a majoratului. Aceastã vârstã este potrivã pentru fetele rome, de vreme ce acestea sunt socializate pentru a fi gospodine, mame, soþii ºi mai puþin orientate spre carierã sau autodezvoltare.

[...] noi, fetele rome, primim educaþia de bunã gospodinã de mici, sã fim cuminþi, sã avem grija bãrbatului nostru ca ºi cum am fi mamele lor, ni se spune de mici cã suntem responsabile cu

armonia în familie, iar, dacã avem fraþi mai mici, sunt lãsaþi în grija noastrã. Unei fete nerome, în

general i se transmit alte valori ºi principii, i se spune cã ea este importantã ºi apoi bãrbatul.

Pe de altã parte, decizia în alegerea soþului ar trebui sã fie a fetei ºi nu a pãrinþilor acesteia, ei pot interveni ca ºi consilieri, dar în niciun caz ca decidenþi.

În legãturã cu vârsta propice pentru cãsãtorie a bãrbatului, Ioana crede cã este cea a maturitãþii, definitã subiectiv de fiecare individ în parte.

Satisfacþie cu viaþa. În planul evaluãrii subiective a satisfacþiei cu viaþã, Ioana face o delimitare clarã între viaþa profesionalã ºi cea familialã. Munca de zi cu zi i-a adus satisfacþie, dar nu împlinire, apreciind cã „mulþumirea vine din bucuriile mici pe care le obþii din familie”. Reflectând asupra factorilor care pot determina satisfacþie, considerã familia ca suportul fundamental ºi ca o valoare deosebit de importantã. Într-o manierã similarã, afirmã: „Oricât ai fi de puternic ºi oricâtã atenþie ai avea, dacã partea asta [familialã] nu e asiguratã, rãmâne un gol, pe care nu-l poþi umple cu nimic”.

Sfera profesionalã este cea care îi oferã cele mai multe satisfacþii, o datã pentru cã îi oferã recunoaºtere, putere, venituri, dezvoltare personalã, iar, pe de altã parte, îi permite sã schimbe în bine viaþa unor comunitãþi. Dezamãgirile din viaþa personalã sunt contrabalansate de realizãrile profesionale, iar schimbarea socialã produsã într-o comunitate tradiþionalã de romi ca urmare a intervenþiei reprezintã realizarea cu care Ioana se mândreºte. Valorificând resursele locale – forþã de muncã localã, materie primã – îi ajutã/învaþã pe sãteni sã construiascã case.

Realizarea cea mai importantã a fost cum am reuºit noi sã facem case. Tot procesul a fost unul participativ. Singurul lucru pe care ºtiau sã-l facã era cãrãmida. Am condus procesul, în aºa fel

încât ei spuneau ce trebuie fãcut, ei decideau, ei erau atât managerii propriilor propuneri, cât ºi

destinatarii rezultatelor.


137

Predicþiile în ceea ce priveºte viitorul se referã la aplecarea cãtre oameni. În planul evaluãrilor subiective, ea se considerã ca fiind orientatã spre celãlalt, transferând semenilor energie, cunoºtinþe îmbinate cu afecþiune ºi simpatie, fãrã a aºtepta nimic în schimb.

Pentru mine, ca persoanã, de acum încolo, nu prea mai pot face mare lucru, profesional cred cã încã mai pot face câte ceva, dar pentru asta este nevoie de o echipã. Mai multe minþi luminate la un loc ºi active pot sã promoveze schimbarea, mai mult decât o mulþime inactivã.

Referitor la persoanele semnificative din viaþa sa, Ioana a amintit pãrinþii atunci când a venit vorba de figurile semnificative ale copilãrie, iar în diferite etape ale existenþei au existat ºi alte persoane care i-au purtat de grijã ºi i-au îmbunãtãþit viaþa ºi au sprijinit-o în traseul profesional. Fratele cel mic a avut un rol determinant în ceea ce priveºte traseul profesional al Ioanei. El este cel care o influenþã determinantã pentru ca Ioana sã urmeze o facultate ºi sã devinã un membru activ al miºcãrii romilor din România. O altã persoanã care a i-a fost alãturi în ultimii 15 ani ºi a îndrumat-o permanent este Renate Weber. Ioana admite cã „dincolo de partea emoþionalã, Renate mi-a transmis activismul ºi militantismul”.

Femeile sunt rar modele pentru alte femei, pe lângã Renate Weber, modelul autohton, mai am un model, controversata Margaret Thatcher, controversata Margaret Thatcher. Sunt crescutã printre bãrbaþi, de la tata care m-a înþãrcat, la frate-miu care fiind mai mare cu patru ani, cu el am fãcut primul drum la bibliotecã, ºi terminând cu persoanele cu care am lucrat ºi care m-au marcat profesional în ultimii 10 ani.

În concluzie, putem afirma cã povestea vieþii Ioanei este o poveste a carierei. Fiecare etapã din viaþã este povestitã ca o experienþã de învãþare, de acumulare de informaþie, dezvoltare de abilitãþi. Iar criteriul pentru reuºita în viaþã se considerã a fi munca ºi efortul personal: „Conteazã ºi ce faci cu tine, dacã stai numai în baza cunoºtinþelor acumulate în facultate, sau preferi sã te distrezi, sau sã munceºti doar pe perioada voluntariatului sau a practicii obligatorii, sau îþi însuºeºti ºi munca ºi învãþatul, consecutiv”.

• ClaudiuCopilãria. Claudiu se naºte în 1975, fiind cel de-al treilea copil al unei

familii de romi din Bucureºti. Încã de la începutul interviului, când se prezintã, Claudiu ne vorbeºte despre pãrinþii sãi, despre fraþii ºi despre locul lui în cadrul familiei. Aflãm cã are o sorã cu 13 ani mai mare, un frate mai mare cu doi ani ºi o sorã mai micã cu doi ani. Principalele persoane în jurul cãrora îºi construieºte povestea copilãriei sunt pãrinþii sãi, caracterizaþi prin grijã ºi cãldurã sufleteascã.

Portretul tatãlui este schiþat prin elemente puþine, dar definitorii: talent, pricepere, vrednicie, notorietate, stimã, onestitate, înþelepciune, paternalism. Claudiu este vãdit emoþionat atunci când vorbeºte despre tatãl sau: „un om integru care a ºtiut toata viaþa ce este mai bine sã facã, un familist convins, un învingãtor aº putea sã spun”. În alt context adaugã: „sunt oameni


138

care se nasc cu talent, ori faptul ca el a putut sã îºi manifeste acest talent la cea

mai înaltã valoare a reprezentat o recunoaºtere în societate, în comunitate ºi la

nivelul familiei”. Figura tatãlui se contureazã în mintea lui Claudiu din

puþinele sale amintiri timpurii, dar mai ales din relatãrile celorlalþi: mama,

fraþii, unchii. Deºi îºi pierde tatãl la numai cinci ani, îi rãmân în minte câteva

episoade din timpul petrecut împreunã: „Eram mici când a murit el, dar eu încã

þin minte foarte bine ºi îºi fãcea foarte mult timp pentru noi ne ducea în parc ne

lua cadouri”. De la rude aflã cã tatãl sãu la vârsta de 12 ani a migrat în Bucureºti

dintr-o localitate ruralã din Ilfov, pentru a-ºi face ucenicia timp de opt ani pe

lângã un meºter zidar. La 20 de ani ºi-a început carierea pe cont propriu pentru

ca sã ajungã mai apoi un sculptor cunoscut. Multe din statuile din parcul

Ciºmigiu din Bucureºti îi aparþin, aºa cum îi aparþine ºi designul exterior al

Aeroportului Henri CoandãFigura mamei este prezentã în toate etapele vieþii lui Claudiu. În ochii

sãi, mama este „supraom”. Rãmasã vãduvã, la vârsta de 37 de ani, îºi asumã

singurã întreþinerea ºi educarea celor patru copii. În acel moment de cumpãnã

al vieþii sale, mama nu avea un loc de muncã sau alte resurse de susþinere a

familiei. S-a angajat ca supraveghetor de noapte ºi printr-o muncã susþinutã a

reuºit sã îºi întreþinã copiii la ºcoalã. Sacrificiile fãcute pentru ca fiii sãi sã

acceadã la un status social superior trezesc profunde sentimente de respect ºi

iubire pentru cea care îi educã în spiritul muncii.

Spun cã este supraom pentru cã a putut sã ne dea o educaþie, ne-a stimulat sã mergem la ºcoalã, a

fost alãturi de noi întotdeauna, ea ne-a fost ºi mamã ºi tatã. În momentele astea lucrurile din

copilãrie se resimt pentru cã nu ne-am mutat, noi locuim în continuare împreunã, ºi eu ºi mama ºi

frate-miu cu soþiile, deci stãm într-o casã, deºi am fi putut sã ne mutãm în altã parte. Iubirea ºi

respectul pe care îl avem unul faþã de celãlalt practic nu ne-a permis sã ne despãrþim.

Criteriul pentru a reuºi în viaþã, în concepþia mamei, este munca ºi

efortul depus pentru a învãþa carte sau pentru a te califica într-o meserie.

Rãmasã unicul întreþinãtor al familiei, adoptã strategia de a face din pregãtirea

ºi educarea copiilor sãi o „investiþie pe termen lung”. În mãsura posibilitãþilor,

îºi sprijinã copii material ºi moral, cu o singurã condiþie - sã înveþe. Claudiu îºi

aminteºte cã mama sa nu pierdea nici o ocazie sã le spunã: „daca vreþi sã reuºiþi

ºi sã ajungeþi pe picioarele voastre, eu o sã vã ajut cât pot, dar trebuie sã mergeþi

la ºcoalã, sã faceþi ceva, sã aveþi o meserie.”Descrierea fraþilor este fãcutã în cuvinte puþine. Un spaþiu mai larg îi

este dedicat fratelui sãu. Astfel, aflãm cã aceasta, dupã încheierea studiilor

gimnaziale, urmeazã o ºcoalã profesionalã în timpul cãrei primeºte o bursã

deloc de neglijat pentru veniturile familiale. Traiectoria sa profesionalã este

una ascendentã, dupã terminarea liceului la seral, urmeazã facultatea, pentru

ca acum sã practice meseria de inginer în telecomunicaþii ºi sã fie principalul

aducãtor de venituri în familie. Referitor la viaþa familialã, în prezent acesta

este cãsãtorit, dar nu are copii. Traseul de viaþã al surorilor este rezumat în


139

câteva cuvinte: sora cea mare a urmat liceul economic, dar pentru cã s-a

cãsãtorit ºi a fãcut un copil nu a mai urmat o facultate. Acum este casnicã ºi are

trei copii. Sora cea micã este managerul general al unui magazin.În trecere sunt menþionaþi ºi alþi membrii ai familiei intervievatului

nostru, bunici sau unchii paterni, fãrã a fi date detalii despre aceºtia.În episodul dedicat primilor ani din viaþã, Claudiu face o scurtã descrie

a comunitãþii în care a copilãrit. Ne vorbeºte despre o comunitate compactã a

romilor din cartierul bucureºtean Herãstrãu. Cea mai mare pondere în

comunitate o aveau romii ursari, apoi erau vãtraºii ºi câteva familii de români.

Familia lui Claudiu aparþine neamului vãtraºilor, neam care a renunþat la stilul

de viaþã tradiþional, nomad pentru a se aºeza într-un spaþiu ºi a practica o

meserie. Relaþiile între membrii comunitãþii se bazau pe bunã înþelegere ºi

respect reciproc. Referitor la modul cum era perceputã educaþia ºcolarã în

comunitate, Claudiu ne spune: „Comunitatea cred cã era scindatã pentru cã

erau unii oameni care idolatrizau practic ºcoala, alþii care nu, se uitau cu

reticenþã, cred cã mai degrabã nu înþelegeau ce înseamnã”.

Comunitatea era una nu tradiþionalã, haideþi sã îi spunem aºa, era o comunitate polivalentã.

Existau mai multe neamuri de romi. Între noi toþi exista comunicare, ne respectam fie cã eram din

neamul ursarilor, fie cã erau vãtraºi, comunicau foarte bine, unii aveau meserii normale, meserii

din astea aºa pe care le întâlnim mai la tot pasul, zidar, coºar ºi aºa mai departe, ceilalþi din neamul

ursarilor erau o comunitate mai închisã, deci mult mai tradiþionali, cu ghicitul, cu toate acestea

existau o comunicare ºi un respect foarte mare între noi.

Plasându-se în aceastã comunitate, Claudiu se vede iubit, îndrãgit de

vecinii sãi, care îl rugau sã le facã diferite comisioane.

Eram foarte iubit în comunitate, eram foarte iubit de toatã lumea ºi îmi aduc aminte cã fãceam tot

felul de comisioane, de fapt nu le fãceam în mod intenþionat, de fapt oamenii apelau la mine. Erau

oameni în vârstã: „du-te ºi ia un iaurt, ia o pâine” ºi îmi aduc aminte cã mã duceam numai într-o

fugã la alimentara la pâine ºi mã întorceam foarte repede ºi ne dãdea 5 lei, 10 lei; eu mã bucuram, cã

eram mic, luam tot felul de bomboane, de dulciuri pe care le aduceam acasã. Dar oamenii mã

priveau cu drag, mã chemau la ei.

ªcoala. Urmãrindu-ºi propria evoluþie intelectualã Claudiu

mãrturiseºte: „la ºcoalã a fost foarte bine pentru mine, m-a fascinat, mi-a plãcut

foarte mult ºcoala”. Interesele lui se îndreaptã spre ºtiinþele umaniste, îl

preocupã cu precãdere limba ºi literatura românã.Din ºcoala primarã reþine o situaþie discriminatorie care i-a produs

stãri afectiv-emoþionale neplãcute. Îºi aminteºte cã era în clasa a patra când s-a

organizat o manifestaþie în cinstea preºedintelui Germaniei, eveniment la care

participau toþi colegii sãi îmbrãcaþi în haine albe ºi cu flori în mâini. În

momentul în care toþii elevii se pregãteau de plecare, învãþãtoarea i-a spus cã

nu poate lua parte la aceastã demonstraþie, în consecinþã sã meargã acasã. Deºi,

pe moment, nu înþelege care este cauza pentru care i se interzice participarea la

eveniment, mai târziu conºtientizeazã: „eram brunet ºi probabil copiii aceia


140

trebuiau sã stea în primul rând ºi eventual unul dintre ei, nu ºtiu care, trebuia sã

fie sãrutat de cãtre preºedintele României ºi de cãtre preºedintele Germaniei.

Aceastã întâmplare nu are doar efecte punctuale, ci îl urmãreºte o perioadã

pânã când înþelege cã era vorba de „o discriminare mascatã, adicã nu în

comportament, cât în restricþia de la unele lucruri, de la unele evenimente”.

Aceastã întâmplare neplãcutã este contrabalansatã de povestirea unor

evenimente plãcute din viaþa sa de elev. Este menþionatã festivitatea de

investire ca pionier sau activitãþile extraºcolare la care lua parte cu plãcere.

Aproape în fiecare an aveam activitãþi patriotice, aºa se numea - „muncã patrioticã” - ºi astea, din

punctul meu de vedere, erau foarte bune. Era o formã de socializare care apropia extrem de mult

colegii ºi anume trebuia sã mergem la ºcoalã sâmbãta ºi duminica sã vopsim copacii, sã facem

curat în curtea ºcolii, sã vopsim gardurile. Fãceam ore de circulaþie, de educaþie civicã [...]

evenimente sportive. Erau tot felul de meciuri de fotbal organizate între diferite ºcoli.

Relaþiile cu colegii din ºcoala primarã ºi generalã sunt descrise ca bune,

cu unii dintre ei a pãstrat legãtura în timp, le cunoaºte traseul profesional: un

fost coleg este directorul general al unui post de televiziune, altul este liderul

galeriei unui club de fotbal. Îi descrie ca „oameni extraordinari, care au profesii

diferite în ziua de astãzi”, iar cu câþiva dintre ei a rãmas prieten ºi se întâlnesc

frecvent.Pentru a pune în valoare relaþiile existente la nivelul grupului de elevi,

ne este povestit episodul când toþii copiii se mobilizeazã pentru a ajuta un coleg

care avea probleme familiale: „îmi aduc aminte cã eram în clasa a cincea când

am fost la un coleg de-al meu care avea probleme. Murise maica-sa, locuia cu

bunica, bunica era foarte bãtrâna, nu putea sã se miºte, ºi el stãtea acasã ºi avea

grija de ea. [...] trãia în condiþii greu de imaginat ºi avea probleme foarte mari ºi

atunci l-am ajutat, ne-am mobilizat toþi colegii, mergeam la el ºi îl ajutam sã îºi

facã temele ºi l-am readus la ºcoalã”.Urmãrindu-ºi performanþele de elev, Claudiu spune cã era „apreciat

foarte mult de cãtre colegi ºi chiar de cãtre profesori”. Vãzând cã are rezultate

bune la învãþãturã, dar o situaþie familialã mai dificilã, profesorii o încurajeazã

pe mama sã îl sprijine pentru a nu se limita la studiile elementare, ci sã-ºi

desãvârºeascã pregãtirea ºcolarã. Mama este cea care îl sprijinã, dar ºi cea care

îl controleazã pe tot parcursul formãrii sale educaþionale. Se intereseazã de

activitatea ºcolarã ºi participã cu regularitate la toate ºedinþele cu pãrinþii.

Mama îmi povesteºte cã atât profesoara de romanã, cât ºi cea de matematicã au vrut sã o cunoascã

în mod special, sã stea de vorbã, bine, înþelegeau profesorii cã am o situaþie mai grea ºi tocmai de

aceea vroiau sã vorbeascã cu maicã-mea pentru a stimula-o sã tragã mai mult de noi pentru ca sã

nu ne oprim la ºcoala primarã.

Un nou pas în evoluþia intelectualã a intervievatului nostru îl

reprezintã liceul. Decizia de a continua parcursul educaþional cu aceastã nouã

treaptã îi aparþine mamei. Alãturi de discuþiile avute cu familia, discuþiile cu

colegii ºi consilierea ºcolarã a profesorilor, fãcutã pe baza rezultatelor ºi


141

aptitudinilor elevului, au constituit determinanþii în alegerea profilului

liceului. Deºi aspiraþiile candidatului erau orientate spre cariera militarã (îºi

dorea ca împreunã cu un prieten sã urmeze Liceul Militar de la Breaza) va

frecventa, pentru un an, cursurile liceului teoretic Jean Monet la profilul

matematicã-fizicã pentru ca apoi se mute la liceul Caragiale, la profil uman.

Principala motivaþie a schimbãrii liceului este proximitatea spaþialã a liceului

Caragiale.

As fi vrut sã merg la liceul militar de la Breaza, din pãcate nu am ajuns, liceul militar de la Breaza

însemna cã trebuia sã mã mut acolo din clasa a 9-a pânã în clasa a 12-a. Ori mama îmi imaginez cã

nu a vrut sã mã ºtie departe. Eram totuºi un copil în clasa a VIII-a, nu eram aºa un bãrbat pe

picioarele mele, iar mama a spus nu.

Despre rezultatele sale la învãþãturã ca licean aflãm cã au fost foarte

bune. Per ansamblu, viaþa de licean este presãratã cu amintiri plãcute,

amuzante, iar relaþiile cu colegii ºi profesorii sunt de asemenea cordiale. Din

aceastã perioadã este reþinut ºi povestit în amãnunt un eveniment care poate fi

privit ca un punct de rãscruce în viaþã lui Claudiu. Pe scurt, întâmplarea poate

fi rezumatã astfel: în clasa a unsprezecea, profesoara de limba ºi literatura

românã are un accident ºi este înlocuitã de o altã profesoarã renumitã pentru

exigenþa sa, dar ºi pentru excelenta pregãtirea profesionalã. Aceasta îºi testeazã

noii învãþãcei încã de la prima întâlnire. Claudiu îºi aminteºte ºi subiectul

lucrãrii de control: „Alexandru Macedonski, Noapte de decembrie”. La

proxima întâlnire sunt aduse lucrãrile, iar notele erau pe mãsura reputaþiei d-

nei profesoare, adicã foarte mici. O singurã lucrare era evaluatã de nota nouã,

cea a lui Claudiu. Dincolo de aceastã poveste, de reþinut este rolul pe care îl are

aceastã profesoarã în povestea vieþii lui Claudiu, în orientarea acestuia spre

performanþã.Momentul când primeºte nota zece este evocat cu emoþie de Claudiu:

„la prima teza pe care am susþinut-o cu ea am obþinut nota 10, ea nu a dat 10, în

momentul în care a dat nota 10 þin minte cã i-au dat lacrimile ºi a spus «este

prima nota de 10 pe care o dau dupã 18 ani de zile»”. Din dorinþa de a nu înºela

aºteptãrile, atât ale profesoarei, cât ºi ale colegilor, Claudiu se simte dator sã se

pregãteascã temeinic la aceastã materie, ajungând ca la lucrãrile de control sã

primeascã subiecte complexe ºi diferite de cele ale colegilor sãi de clasã.

M-a stimulat foarte mult, adicã m-a obligat, eu nu mai puteam sã fiu un elev care citeam în grabã

sau care învãþam aºa nativ ca mã descurc mai bine decât alþii citesc o data de 2 ori ºi merge, gata am

reþinut ºi înþeleg esenþa, m-a stimulat sã fiu din ce în ce mai bun, deci eu ºtiam „domnule sunt un

elev de 10, nu am cum sã o dezamãgesc, nici pe profesoarã, nici pe ceilalþi elevi ºi implicit pe mine

însumi.” Nu învãþam pentru notã, dar pur ºi simplu a fost un stimulent moral.

Rezultatele excepþionale din perioada liceului sunt confirmate ºi de

rezultatele obþine la examenul de bacalaureat la limba ºi literatura românã.

Este o altã întâmplare de viaþã relatatã în cele mai mici detalii. Aºteptând,

alãturi de colegii sãi, afiºarea rezultatelor la examenul de bacalaureat, Claudiu


142

este chemat de cãtre preºedintele comisiei (actualmente, un cunoscut lider sindical) pentru a fi prezentat profesoarei care a corectat lucrãrile la limba românã. Rezumã acest eveniment astfel: „Am intrat în biroul directoarei ºi era o comisie, m-a prezentat spunând «poftiþi, doamnã, el este misteriosul domn M. C.» ºi am vãzut o doamnã în spate, nu o cunoºteam, era D. B., o profesoara foarte cunoscuta de românã. S-a ridicat de pe scaun, mi-a întins mâna, a zis «felicitãri, aþi avut cea mai bunã lucrare ºi sfatul meu este sã urmaþi o facultate de litere»”. Reflectând la aceastã experienþã, Claudiu subliniazã cã a venit sã confirme ºi sã legitimeze evoluþia ascendentã din liceu.

Povestea adolescenþei este construitã în jurul activitãþilor didactice ºi în micã mãsurã sunt evocate întâmplãri extraºcolare. Ne mãrturiseºte cã a avut o iubitã în liceu de etnie românã, dar nu povesteºte nici o întâmplare legatã de acest episod. Totuºi, aflãm cã etnia nu a reprezentat un impediment în legarea relaþiilor de prietenie sau dragoste.

Terminând liceul, Claudiu simte cã a împlinit aspiraþiile mamei sale: „era foarte mândrã ºi foarte bucuroasã de tot parcursul meu ºi de toatã evoluþia mea în liceu”.

Alegerea Facultãþii de Litere din cadrul Universitãþii Bucureºti, vine ca un pas firesc al traseului sãu educaþional, având în vedere pasiunea ºi rezultatele excelente obþinute pe parcursul liceului la limba ºi litera românã. Fãrã a povesti pe larg experienþa studenþeascã, îºi defineºte parcursul educaþional ca fiind unul foarte bun, iar în alt context menþioneazã cã era „boem” ºi îi plãcea foarte mult sã citeascã. Cu toate acestea, încheie cei patru ani de facultate fãrã a participa la examenul de licenþã. Principala motivaþie pentru care, iniþial, amânã acest examen este valorificarea unei oportunitãþi de a lucra în afara þãrii. Este momentul când trece la o nouã etapa din viaþa sa, cea a maturitãþii, când îºi asumã responsabilitãþile de întreþinãtor al familiei.

Eu de mic copil am avut responsabilitatea familiei, chiar dacã nu mi-a spus vreodatã maicã-mea „vezi cã tu ai responsabilitatea asta”. Aºa am simþit-o, adicã eu ºtiam cã am o rãspundere ºi faþã de maicã-mea, faþã de sorã-mea ºi faþã de fratele meu care era ºi mai mare decât mine. Deci ºtiam cã trebuie sã avem de mâncare.

Contextul în care decide sã amâne momentul obþinerii unei diplome universitare este cel al dificultãþilor financiare ale familiei sale, dar ºi cel al mirajului obþinerii unor venituri ridicate din munca în strãinãtate. În urma discuþiilor cu un prieten care lucra în Franþa se hotãrãºte sã migreze temporar în aceastã þarã.

Era o perioadã mai proastã pentru fratele meu, sorã-mea nu lucra, maicã-mea avea un salariu foarte mic ºi atunci am simþit cã trebuie sã pun cumva osul la treaba zic „mã, ce fac, stau, citesc, îmi place sã fiu boem ºi aºa mai departe ºi de mâncare seara ce mâncãm, mâncãm literaturã?” Adicã pânã la urmã am fost împins cumva de situaþia financiarã, adicã am zis nu, lasã cã merg „afarã”. Era curentul în acea perioadã cã „afarã” se câºtigã bine.

Un vârf al evoluþiei sale profesionale îl reprezintã obþinerea licenþei în ºtiinþe politice. Dupã multiple experienþe de muncã asupra cãrora vom reveni


143

pe larg mai jos, intervievatul nostru opteazã sã urmeze cursurile SNSPA din

Bucureºti. Alegerea profilului facultãþii este ghidatã de dorinþa de a se implica

activ în soluþionare problemelor cu care se confruntã membrii comunitãþii sale

etnice. Îºi pune întrebãri cu privire la modalitãþile de a reduce sãrãcia în

comunitãþile de romi ºi posibilele modalitãþi de a face auzitã vocea comunitãþii.

[...] am înþeles cã lucrurile nu se rezolvã decât din prisma politicului. Dacã vrei sã schimbi ceva în

esenþã nu o poþi face decât dintr-o poziþie politicã, dar nu înainte de a înþelege ce înseamnã în

ansamblul relaþiilor sociale natura instituþiilor, circuitul instituþional.

O datã ce a fost aleasã calea ce avea sã fie urmatã, Claudiu solicitã ºi

obþine o recomandare de la Partida Romilor pentru a putea concura pe locurile

speciale pentru romi ale Facultãþii de ªtiinþe Politice.Experienþa educaþionalã este descrisã ca „unicã” datoritã multiplelor

interacþiuni cu profesori de renume. Sunt menþionate câteva nome notorii din

viaþa politicã ºi academicã: Cristian Pârvulescu, Petre Roman, Codiþã, Miroiu,

Mihaela Vlãsceanu, Alfred Bulai, Vintilã Mihãilescu.În contextul descrierii relaþiilor sale cu colegii, Claudiu spune cã era

apreciat ºi consultat de cãtre aceºtia în legãturã cu diferite proiecte. Aceastã

consideraþie a celorlalþi îi provoacã bucurie ºi determinã o creºtere a stimei de

sine. Menþioneazã explicit cã nu s-a simþit discriminat sau izolat în grup, din

contrã, credinþa sa este cã a reuºit sã schimbe percepþia negativã a romilor la

nivelul profesorilor ºi colegilor cu care a interacþionat direct: „sigur am reuºit

sã schimb, cel puþin la nivel academic, cel puþin în facultatea pe care am urmat-

o, percepþia vizavi de romi sau cel puþin de potenþialul unor tineri”

Relaþia pe care am avut-o cu colegii pe parcursul celor patru ani de zile a fost foarte bunã, nu am

simþit niciodatã cã sunt discriminat, cã sunt cumva izolat, ba din contrã, mã bucura enorm atunci

când majoritatea colegilor mã consultau pe holuri ori mã sunau seara: „Claudiu, ce pãrere ai dacã

fac proiectul ãsta, ce mã sfãtuieºti?” Adicã erau colegi care învãþau foarte bine ºi totuºi îmi cereau

anumite sfaturi.

Evaluându-ºi performanþele educaþionale obþinute celor patru ani de

facultate, Claudiu apreciazã cã au fost excepþionale, evoluând cu fiecare an. În

sprijinul acestei credinþe vin aprecierile simbolice, dar ºi formale, ale

profesorilor.

La nivelul percepþiei profesorilor vizavi de activitatea mea din facultate de asemenea am avut un

sentiment profund de responsabilitate ºi de bucurie în acelaºi timp pentru cã eu am fost apreciat

încã din primul an ºi practic evoluþia mea a culminat cu lucrarea de licenþã unde am obþinut nota

10 ºi mai departe am intrat la master din 200 de candidaþi, am intrat primul la buget, de asemenea

cu singura notã de 10.

Performanþe educaþionale excepþionale sunt realizate ºi în cadrul

programului de master în politici publice ºi integrare europeanã.În ochii lui Claudiu o prioritate ridicatã o are excelenþa academicã, ca ºi


144

abordarea competitivã a ºcolii. Aceasta este bine rezumatã atunci când spune: „ca sa fiu modest, dacã tot îmi faceþi profilul, spuneþi cã lucrarea mea a fost singura selectatã din toate lucrãrile de licenþã pentru teme de doctorat. Deci, practic sã se sarã, în sistemul nou de la Bologna, peste master. Deci eu puteam sã intru practic cu lucrarea direct la doctorat, iar lucrarea mea de licenþa nu a fost una pe minoritatea romã, a fost o lucrare din sfera doctrinelor politice ºi a ideologiei politice ºi anume titlul lucrãrii este: Definiri ale marxismului în gândirea politicã româneascã.

Traseul profesional. Aºa cum s-a menþionat deja, la sfârºitul celor patru ani de studiu în cadrul Facultãþii de Litere, determinat de situaþia financiarã ºi atras de mirajul câºtigurilor mari din munca în strãinãtate, Claudiu migreazã în Franþa. Cu ajutorul unui prieten român îºi gãseºte acolo un loc de muncã ca ospãtar. Munca ºi locuirea temporarã în strãinãtate nu sunt pe mãsura aºteptãrilor sale, înþelege cã activitãþile îndeplinite nu îl caracterizeazã nu se regãseºte pe sine în ceea ce face. Pe de o parte capitalul relaþional redus, iar pe de altã parte lipsa calificãrii, nu îi permit sã îºi gãseascã ºi sã ocupe un loc de muncã care sã corespundã aºteptãrilor sale. Eºecul încercãrii de a accede în reþeaua ºcolarã francezã este cel care amplificã dezamãgirea. Astfel, numai dupã douã luni petrecute în Franþa, se întoarce în þarã.

Nu mã regãseam pe mine, întotdeauna spun „nu astã sunt eu sau nu asta vreau sã fac în viaþã.” Ori eu am mers dupã principiul cã pânã la urmã vreau sã fac ceea ce îmi place sau ce ºtiu mai bine. Am încercat sã îmi gãsesc altceva, încercam sã îmi gãsesc o posibilitate de a merge la ºcoalã acolo, dar nu am avut contacte, eram singur acolo ºi pânã la urmã am renunþat ºi am venit în þarã.

Întors în þarã, se angajeazã pentru o perioadã ca director de vânzãri la un furnizor de internet, pentru ca apoi sã opteze pentru sistemul militar. Va lucra trei ani de zile la „cãºtile albastre” ca militar profesionist. În momentul în care constatã cã nu mai poate evolua în sistemul ierarhic pentru cã nu avea studii superioare ºi cã a ajuns la un plafon, decide sã pãrãseascã serviciul militar.

Sistemul miliar românesc din acea perioadã nu îmi permitea sã îmi fac studiile superioare în acelaºi timp, deci acolo aveai un program fix ºi nu aveai nici posibilitatea sã evoluezi ierarhic. Conta foarte mult prima încadrare, studiile liceale, ori eu nu vroiam sã rãmân sergent angajat [..] nu îmi convenea nici mie statutul, adicã nu vedeam practic posibilitatea de a evolua în interiorul sistemului ºi vedeam oameni mult mai slab pregãtiþi decât mine care erau în poziþii mult mai înalte, ori lucrul ãsta m-a determinat sã renunþ. Practic însemna o plafonare pentru mine, ori nu vroiam sã mã opresc aici.

Privite din perspectiva prezentului, evenimentele din trecutul lui Claudiu sunt descrise întotdeauna ca benefice. Cu aceastã experienþã militarã simte cã a împlinit visul copilului de 14 ani care îºi dorea sã urmeze liceul militar de la Breaza.

Urmeazã o perioadã din viaþa sa care este trecutã sub tãcere. Ne mãrturiseºte cã o datã cu ieºirea din sistemul militar simte nevoia unei perioade de regãsire pentru a alege un alt traseu de viaþã. O datã cu decizia de a urma Facultatea de ªtiinþe Politice se reconfigureazã ºi traseul profesional al intervievatului nostru. Este perioada din viaþã când îºi împarte timpul între ºcoalã ºi organizaþia politicã a romilor la care activeazã. Pentru a-ºi asigura


145

veniturile necesare traiului zilnic a înfiinþat împreunã cu un prieten „o micã afacere”, erau dealeri pentru o cunoscutã companie de telefonie mobilã. Timpul tot mai mult dedicat ºcolii ºi organizaþiei nu îi mai permit sã se ocupe de afacere ºi renunþã la aceasta.

Un loc central în viaþa sa îl ocupã organizaþia politicã a romilor în care investeºte din ce în ce mai multã muncã ºi pasiune, pe mãsurã ce avanseazã spre vârful ierarhiei.

M-am implicat încã de la început, campania electoralã din 2004 unde am ajutat atât logistic, cât ºi la nivelul unor concepte. Dupã aceea, încã de la început a fost un lucru care m-a obligat foarte mult faþã de romi în general ºi faþã de organizaþie: în 2004, în luna mai, am fost ales drept preºedinte al organizaþiei de tineret la nivel naþional, deja aveam o poziþie oficialã.

În prezent, activitatea sa profesionalã de bazã se desfãºoarã în interiorul organizaþiei rome, în cadrul cãreia ocupã funcþia de preºedinte al organizaþiei naþionale de tineret. Pentru a-ºi întregi veniturile lucreazã ca expert pe PHARE. Ca produse ale muncii sale de expert menþioneazã: „sunt autorul unei metodologii de soluþionare a lipsei actelor de identitate ºi de stare civile în rândul populaþiei rome la nivel naþional. Sunt coautor a unui plan de acþiuni la nivelul municipiului Bucureºti care, practic, a reprezentat modelul pentru toatã þara”.

Familie. Mutând discuþia cu Claudiu în planul familiei, aflãm cã vârsta dezirabilã pentru cãsãtorie a unui bãrbat este cuprinsã în intervalul 27-35 de ani, iar cea a unei femei în intervalul 23 - 28 de ani, iar un cuplu ar fi de dorit sã aibã doi copii.

În scurtele sale referinþe la tânãra sa familie, Claudiu ne spune cã are un mariaj de ºase ani, soþia sa este din Bucureºti, are 24 de ani ºi este studentã la ASE. Tânãra sa soþie este rezultatul unei cãsãtorii mixte dintre o mamã de etnie romã ºi tatã român. Ne mãrturiseºte cã la începutul relaþiei au existat disensiuni cu familia soþiei datoritã lipsei de comunicare. Pe de altã parte, mama sa se temea cã, odatã cãsãtorit, se va muta în altã locuinþã ºi îl va pierde. Claudiu nu doreºte sã povesteascã despre cãsnicia sa, considerã cã „sunt lucruri destul de intime pe care eu le apreciez ºi þin foarte mult la ele. În linii mari, pot spune cã îmi iubesc foarte mult soþia”.

Cuplul nu are deocamdatã copii, dar viitorul tatã îºi doreºte ca moºtenitorii sãi „sã aibã verticalitate, sã respecte principiile morale creºtine, sã înveþe carte ºi sã fie niºte adevãraþi lideri indiferent cã va fi fatã sau vor fi fete sau numai bãieþi.”

Încã de la începutul poveºtii aflãm cã este vorba de o familie extinsã, în aceeaºi casã locuiesc mai multe familii care se gospodãresc împreunã. Motivul pentru care Claudiu ºi fraþii sãi au rãmas în casã pãrinteascã, nu este lipsa resursele financiare, ci legãturile afective dintre membrii familiei.

Vorbind despre câteva aspecte ale traiului zilnic, Claudiu ne spune cã deciziile majore se iau de comun acord ca urmare a unor întâlniri la care participã toþi membrii, indiferent de sex. Capul familiei este mama, dar


146

punctul de vedere al lui Claudiu cântãreºte mult în ochii celorlalþi. La nivel

cuplului, deciziile se iau de comun acord, dar, la fel, opinia intervievatului

nostru are câºtig de cauzã.

Nu a existat niciodatã o impunere decât în momentul în care era foarte necesar, adicã atunci când,

din lipsa de experienþã, spre exemplu, când mergeam într-un anumit loc ºi soþia mea nu ºtia ceva

sau nu cunoºtea ori eu trecusem ºi eu ºtiam ce se întâmplã sau ce efecte ºi atunci era normal sã îmi

impun un anumit punct de vedere.

Neînþelegerile inerente apãrute în familia extinsã sunt minore ºi de

scurtã duratã. De cele mai multe ori sunt cauzate de nerespectarea „unor reguli

ale casei” stabilite de cãtre mamã: „spre exemplu, de multe ori mamei i se pare

cã frate-miu, nu ºtiu, a uitat sã spunã <<sãrut mâna pentru masã>> sau de ce ºi-

ai lãsat nu ºtiu ce tricou aicea sau de ce, adicã banale, dar chiar asta conteazã la

noi. Adicã ordinea sa nu fie cumva afectatã”. Administrarea gospodãriei este lãsatã pe mâna femeilor: mama, sora

mai mare ºi soþia intervievatului. Pentru cheltuielile necesare întreþinerii

familiei veniturile sunt puse în comun: „la noi totul este împreunã, totdeauna a

fost împreunã, deci la noi nu existã, spre exemplu, sã ne facem mâncare separat

sau noi cumpãram detergent ºi ne spãlam numai hainele noastre, deci totul este

în comun”.

Satisfacþia cu viaþa. Evaluând situaþia sa personalã actualã, Claudiu

identificã, din perspectivã subiectivã, câþiva indicatori ai calitãþii vieþii:

înþelegerea familialã, cercul de prieteni, aprecierea socialã, nivelul veniturilor.

Din perspectiva tuturor acestor indicatori se considerã foarte mulþumit. O

uºoarã nemulþumire þine de partea materialã, Claudiu considerând cã ar fi

putut sã aloce mai multã atenþie aspectelor financiare. Împlinirea sufleteascã

izvorãºte din coeziunea familialã, iar cãsãtoria este consideratã cea mai

importantã realizare a vieþii sale. Regretul sãu în viaþã este legat tot de familie,

mai precis de dispariþia timpurie a tatãlui. În concordanþã cu acest lucru,

temerile sale legate de viitor sunt: „sãnãtatea, iar moartea mamei mele e lucrul

care mã înfoiarã cel mai tare”. Maniera în care îºi construieºte povestea vieþii se caracterizeazã printr-

o imagine pozitivã în ceea ce priveºte imaginea de sine, oamenii din jur.

Sentimentele sau evenimentele negative sunt extrem de rare. Reþine cu precizie

episoadele predominant pozitive din fiecare fazã a vieþii sale de elev ºi apoi de

student. Episodul dedicat vieþii de adult se referã la traseul profesional, mai

mult decât la orice alte experienþe, în ciuda faptului cã propria familie este cea

mai importantã realizare a vieþii sale de pânã acum. Valorizeazã toate experienþele de viaþã, nu ar schimba nimic din viaþa

sa. Viaþa lui e stabilã pânã în momentul în care intrã la liceu, moment pe care îl

percepe ca pe un fel de salt. Traiectoria profesionalã începe sã progreseze rapid

în perioada liceului, continuã sã urce oarecum mai moderat, în timpul

Facultãþii de Litere, trecând printr-o scurtã descreºtere când Claudiu renunþã


147

la susþinerea licenþei, pentru a atinge excepþionalul în perioada Facultãþii de ªtiinþe Politice.

• AndreiCopilãria. Andrei se naºte în anul 1985, în Bucureºti, din pãrinþi de

etnie romã. Mama sa provine dintr-o familie de romi din Prahova, care, odatã cu perioada industrializãrii, s-au mutat în localitatea Voluntari de lângã Bucureºti. Aproximativ acelaºi traseu l-a avut ºi tatãl sãu, care a migrat în Bucureºti dintr-o localitate ruralã din judeþul Dolj. Configurând o istorie de viaþã a pãrinþilor sãi, Andrei ne povesteºte cã aceºtia s-au cunoscut la locul de muncã (ambii lucrând la RATB), iar tatãl ºi-a pãrãsit soþia ºi copilul la numai câteva luni de la naºterea acestuia.

Rolul tatãlui este minor în povestea de viaþa a lui Andrei, care se clãdeºte în jurul personalitãþii ambiþioase a mamei. Despre tatãl sãu ne mãrturiseºte: „Nu pot sã spun multe despre tatãl meu, pentru ca nu-l ºtiu, nu-l cunosc, m-a pãrãsit când eram mic, la câteva luni”. Ca urmare a unor întrebãri repetate ale intervievatorului aflãm totuºi câteva informaþii relevante pentru portretul tatãlui: avea studii medii, este posibil ca la un moment dat sã fi fost arestat, aºa dupã cum este posibil sã aibã douã fete. În aceeaºi ordine de idei, ne vorbeºte de lipsa oricãrei relaþii cu tatãl sãu natural, ba mai mult, nici fotografii cu acesta nu are.

Din câte ºtiu eu, [pãrinþii] s-au cunoscut la locul de muncã, au stat împreunã, iar dupã ce m-am nãscut eu au apãrut probleme între ei, el era un tip extra-familial, iar mama a luat decizia sã mã creascã singurã. Nu era omul care sã fie responsabil cu familia, sã aducã bani, sã întreþinã familia.

Când Andrei avea nouã ani, mama s-a recãsãtorit cu un etnic rom. Relaþia cu tatãl vitreg este lipsitã de afectivitate, în copilãrie, fiind chiar gelos cã acesta se apropia de mama sa. Mai târziu tânãrul este nemulþumit de modul în care îºi îndeplineºte rolurile de tatã, soþ ºi întreþinãtor al familiei. Concret, îi reproºeazã acestuia cã nu a muncit suficient pentru familia sa, cã nu a gestionat eficient resursele familiei, cã este lipsit de afectivitate faþã de soþia ºi fiica sa naturalã.

De câþiva ani nu mã mai înþeleg cu el, de când am crescut ºi am devenit matur, el tot nu a încercat sã fie responsabil, nu a ºtiut sã-i acorde atenþie fiicei lui, iar eu nu acceptat situaþia asta, pentru cã eu cred cã bãrbatul trebuie sã–ºi vadã de familie, sã munceascã, sã aducã bani, sã aibã grijã de copil, de familia lui, mai ales pentru cã din cauza lui s-au vândut case, maºini.

Din spusele lui Andrei transpar câteva trãsãturi de personalitate ale mamei sale: ambiþie, orgoliu, hotãrâre, determinare. Alãturi de acestea mai observãm: valorizarea pozitivã a educaþiei, dorinþa ca fiul ei sã reuºeascã în viaþã, mobilitate profesionalã ºi spaþialã. Atunci când se gândeºte la mama sa, Andrei o vede alãturi de el în toate momentele critice ale vieþii. Ea este cea care îi oferã suport financiar ºi îi insuflã dorinþa de a învãþa, de a se perfecþiona continuu. Admite cã modul cum mama sa l-a educat îi trezeºte profunde sentimente de respect ºi consideraþie. Pe toatã perioadã anilor de studiu, mama este cea care îl întreþine din veniturile obþinute ca angajat RATB sau din munca


148

pe cont propriu (comerþ sau muncã manualã). Mama este cea care îl ghideazã în viaþã, dar îl ºi supravegheazã din umbrã, merge la ºcoalã pentru a discuta cu profesorii sau pentru a participa la ºedinþele cu pãrinþii.

Un lucru foarte bun este acela cã ºi-a dorit foarte mult sã investeascã în mine, în educaþia mea, ca eu sã ajung sus. [...] A fost un orgoliu personal al ei, sã arate cã ea ºtie sã-ºi educe copiii ºi o respect pentru asta.

Deºi Andrei nu menþioneazã explicit reproºuri cu privire la unele decizii ale mamei, transpare ideea cã nu este de acord cu modul în care ea a gestionat relaþiile cu familia soþului sau cu cea fraþilor sau cum a folosit bunurilor materiale.

Din a doua cãsãtorie a mamei, Andrei are o sorã mai micã, în vârstã de 13 ani, care locuieºte împreunã cu mama sa într-o localitate ruralã din Argeº. Relaþiile dintre cei doi fraþi sunt apreciate ca bune, deºi, odatã cu mutarea în Bucureºti a lui Andrei, întâlnirile lor sunt mai rare. Din partea tatãlui natural este posibil sã aibã douã surori de aproximativ aceeaºi vârstã cu el, dar nu le cunoaºte.

Relaþiile cu tatãl sãu vitreg nu sunt „cordiale”ºi, cu toate cã locuiesc în acelaºi oraº, Bucureºti, întâlnirile lor sunt sporadice. Familia se reuneºte cu ocazia sãrbãtorilor importante din an, Paºti ºi Crãciun, în localitatea unde trãieºte acum mama lui Andrei

Tatãl meu vitreg este taximetrist de 15 ani în Bucureºti, eu stau separat de el, eu în cãminul studenþesc, el stã în chirie. Mama ºi sora mea locuiesc în Argeº, la 130 de km de Bucureºti. Sora mea este la ºcoala generalã unde am fost ºi eu. Mama este pensionatã pe caz de boalã, are de vreo trei ani mari probleme de sãnãtate. Cu tatãl meu mã vad, depinde de situaþie, îl sun când am nevoie sa mã ducã undeva, dar îi plãtesc cursa, mi-a fãcut ºi favoruri atunci când nu aveam bani, dar vreau sã-i plãtesc, pentru cã îl cunosc bine ºi nu vreau sã creez discuþii. Cu mama ºi sora mã vad foarte rar, au fost perioade când nu ne-am vãzut douã - trei luni, din cauza distanþei, sau pentru cã nu am timp, în varã am avut licenþa, masterul, pe urmã am fost plecat în Italia.

Vorbind de rudele apropiate, Andrei spune cã mai are trei veri primari din partea mamei sale, care locuiesc în Bucureºti, dar nu are o relaþie apropiatã cu aceºtia. Cu alte rude din partea mamei sau a tatãlui nu a pãstrat legãtura.

Migraþia internã a familiei. Copilãria ºi adolescenþa lui Andrei sunt marcate de pendularea continuã a familiei între Bucureºti, Voluntari ºi Domneºti (Argeº). Copilãria timpurie ºi primii ani de ºcoalã îi petrece în Bucureºti, în zona Baicului. Ca urmare a hotãrârii mamei de a vinde casa pentru a achiziþiona o maºinã în scopul practicãrii meserie de taximetrist de cãtre soþul sãu, familia se mutã în localitatea de provenienþã a tatãlui vitreg ºi locuieºte împreunã cu familia acestuia. Din cauza disensiunilor norã-soacrã, mama sa decide, dupã un an de convieþuire, sã se mute împreunã cu familia la pãrinþii sãi din Voluntari. Pentru cã ºi aici locuiau împreunã cu cei doi fraþi ai mamei ºi familiile acestora, apar conflicte care o determinã pe mamã sã se reîntoarcã în Argeº. Andrei rãmâne împreunã cu mama ºi sora sa în Argeº pânã în clasa a 12-a când aceasta se mutã din nou în Voluntari. În primul an de


149

facultate, Andrei stã împreunã cu familia în Voluntari, pentru ca, din anul doi, sã se mute toþi în Bucureºti. Mama lui se îmbolnãveºte grav ºi nu îºi mai permite sã locuiascã în Bucureºti, aºadar, dupã un an ºi jumãtate, se mutã împreuna cu fiica sa în Argeº. Soþul sãu rãmâne în Bucureºti pentru a fi taximetrist, locuieºte cu chirie, iar Andrei se mutã în cãmin.

Dupã ce am terminat liceul ne-am mutat iar cu toþii în Bucureºti, pentru cã iar au fost probleme cu soacra, au mutat-o ºi pe sora mea aici la o ºcoalã, am stat în chirie un an ºi jumãtate. Vãzând problemele care sunt în familie m-am hotãrât sã mã mut în cãmin, mama nu a fost de acord, am rãmas singur douã sau trei luni, nu mi-am permis chiria ºi atunci m-am mutat în cãmin, mama ºi sora mea s-au mutat înapoi la þarã ºi de atunci lucrurile au rãmas aºa.

Comunitatea în care îºi petrece copilãria ºi apoi adolescenþa este cea a românilor, el chiar menþioneazã cã nu a fost socializat în cultura tradiþionalã romã, nu i-au fost transmise tradiþii, obiceiuri sau cutume rome. Þinând cont de locul de provenienþã al tatãlui ºi numele pe care îl poartã, se afiliazã neamului cãldãrarilor.

ªcoala. Parcursul ºcolar al lui Andrei pânã în clasa a ºaptea urmeazã migraþia familiei sale: primii ani de ºcoalã, pânã în clasa a treia, îi face în Bucureºti, urmeazã clasa a patra la Domneºti, pentru ca în clasa a cincea ºi a ºasea sã se reîntoarcã în Bucureºti, în aceeaºi ºcoalã unde urmase clasele primare. Finalizeazã ºcoala generalã la Domneºti, urmeazã liceul la Topoloveni, iar pentru studiile universitare se reîntoarce în Bucureºti.

Atunci când vorbeºte despre primii ani de ºcoalã, Andrei spune cã i-a fãcut plãcere sã fie afiliat unui grup. Urmãrindu-ºi propria evoluþie intelectualã, Andrei se defineºte ca un elev cu rezultate ºcolare extraordinare, în ºcoala primarã este premiantul clasei, iar pe parcursul studiilor gimnaziale ºi liceale se menþine în primii cinci din clasã. Relaþiile cu colegii sunt catalogate ca bune, nu s-a simþit discriminat sau izolat pentru cã aparþinea etniei rome. Rezultatele ºcolare extraordinare din primii ani genereazã sentimente de mândrie ºi apreciere din partea mamei ºi a naºului sãu.

Mi-a plãcut sã fac parte din elevii unei clase, eram printre cei mai buni din clasã, la ºcoala generalã eram 14 elevi, iar eu eram printre primii 5. [...] îmi aduc aminte cã am poze de la sfârºitul anului ºcolar, în primii 4 ani am luat premiul întâi la rând, iar mama era foarte mândrã de mine.

Andrei se descrie ca un elev sociabil, care, deºi migreazã de la o ºcoalã la alta, reuºeºte sã lege prietenii cu colegii. Dar depãrtãrile spaþiale au stins unele dintre relaþiile de prietenie.

Mi-am fãcut prieteni, eram foarte comunicativ, dar de când am venit în Bucureºti nu mai am relaþii foarte apropiate, pentru cã am pierdut contactul, în primii 2 ani mai vorbeam la telefon, în ultimii 2 ani recunosc cã am pierdut legãtura, cu unii dintre ei care sunt studenþi aici vorbesc ºi pãstrãm legãtura.

Momentul admiterii la liceu este prezentat ca unul hotãrâtor, care a configurat traiectoria de viaþã a lui Andrei. Iniþial, se gândeºte se urmeze o ºcoalã profesionalã de ºoferi, pentru a obþine carnetul de conducãtor auto,


150

cât mai repede. În urma discuþiilor cu profesorii ºi cu mama sa, alege sã urmeze

un liceu teoretic din Topoloveni, aflat la 15 km de casã. Proximitatea spaþialã a

instituþiei de învãþãmânt este un factor care se ia în calcul atunci când se decide

ce liceu sã urmeze. Resursele financiare limitate nu îi permit sã locuiascã în altã

localitate pentru a urma liceul.

Dupã clasa a opta nu ºtiam ce sã aleg, ce sã fac mai departe, iniþial am vrut sã fac profesionalã, îi

vedeam pe toþi tinerii de acolo care spuneau cã dacã faci profesionala îþi iei carnetul de ºofer mai

repede, îþi iei maºina etc. Am ales un liceu teoretic, cred cã m-am consultat ºi cu mama, m-au

îndrumat ºi profesorii.

Andrei îºi aminteºte cu plãcere de perioada cât a fost licean. Privind

din perspectiva prezentului, acea perioadã stã sub auspiciile relaþiilor de

prietenie cu colegii. Este menþionat colegul de bancã, despre care Andrei spune

cã „era ºi el de etnie romã, dar nu recunoºtea, ne înþelegeam foarte bine, noi

eram spuma clasei, fãceam glume”. Despre performanþa licealã el adaugã „ºi în

perioada liceului m-am menþinut printre cei mai buni”. Un puternic sentiment al ataºamentului îl leagã de diriginta sa. Andrei

chiar spune „am amintiri frumoase legate de ea” sau „este cea mai frumoasã

amintire a mea”. Aceastã apropriere faþã de dirigintã este atribuitã credinþei

sale cã ºi ea era de etnie romã. În ochii lui Andrei, diriginta este „un înger

pãzitor”, care vegheazã sã îºi continue studiile ºi sã nu fie discriminat pe

parcursul liceului de cãtre profesori sau colegi. Este descrisã ca un om foarte

bun, cu un status social ºi venituri ridicate, pasionatã de obiecte lucrate

manual. Povestea oferã o imagine a apropierii de dirigintã: „Îmi aduc aminte cã

nu aveam bani ºi îmi spunea mama «cere-i d-nei diriginte niºte bani ºi îi dai tu

mai încolo». Nu ºtiu cum aveam curajul ãsta, sã merg sã-i cer bani, îi ceream 50

de mii, ea îmi dãdea 100 de mii ºi nu mi-i mai cerea înapoi, ºi asta s-a întâmplat

de mai multe ori”. În aceeaºi ordine de idei, Andrei povesteºte cã, aflând cã

dirigintei îi plãceau feþele de masã cusute manual, mama sa vrea sã îi facã

cadou un astfel de obiect, dar diriginta nu acceptã cadoul ºi plãteºte faþã de

masã la un preþ mai mare decât cel al pieþei. Frecventarea liceului este fãcutã cu regularitate, absenþele sunt puþine

ºi se datoreazã lipsurilor materiale. Andrei admite cã „au fost zile când nu am

fost la ºcoalã din motive financiare, ceream bani din vecini ca sã pot sã merg la

ºcoalã, aveam nevoie de bani, de transport, în primul rând”. Valorizarea pozitivã a educaþiei ºi orientarea spre învãþãturã îi sunt

transmise de mic de cãtre mama sa. Aºa cum am amintit deja, la fiecare

perioadã de prag, mama este cea care îl consiliazã ºi îl orienteazã în direcþia

doritã. Alegerea facultãþii este un alt exemplu de decizie pe care mama ºi fiul o

iau împreunã. Din paleta facultãþilor se iau în considerare trei posibile opþiuni:

Drept, Jurnalisticã ºi Sociologie. Andrei ºi-ar fi dorit sã urmeze Facultatea de

Drept, dar mama sa, þinând cont de posibilitãþile materiale, îl îndrumã spre

asistenþã socialã. De ce asistenþã socialã? Mama sa lucra în acea perioadã ca


151

asistentã într-un centru de plasament pentru copii cu dizabilitãþi, era familiarizatã cu acest domeniu ºi posibilitãþile de ocupare în aceastã meserie.

Experienþa de locuire din primul an de facultate este una traumatizantã. Andrei ne povesteºte cum a locuit o iarnã, împreunã cu familia sa, în condiþii improprii. Pãrinþii sãi hotãrãsc sã se mute în Voluntari, în vechea casã pãrinteascã a mamei, dar, din cauza neînþelegerilor cu soþia fratelui sãu, familia lui Andrei este nevoitã sã amenajeze spre locuire o „baracã” din curte. Fac improvizaþii în aceastã camerã pentru a putea supravieþui pânã în primãvarã.

Eu, împreunã cu sora mea, mama mea ºi taicã-miu am stat nouã luni de zile în aceastã baracã improvizatã. Deci, era din ciment ºi am turnat smoalã, lemne ca sã stãm aici. ªi pe urmã am fãcut o sobã improvizatã, ºi acum mã apucã pasa sentimentalã. Erau minus 30 de grade afarã ºi noi stãteam cu o pisicã ºi ne încãlzeam, þin minte asta.

În primãvara acelui an, mama lui Andrei aflã cã suferã de o boalã gravã ºi decide sã vândã terenul pe care îl moºtenise de la pãrinþi ºi sã se mute împreunã cu familia în Bucureºti într-o locuinþã închiriatã. Veniturile obþinute nu le permit sã se întreþinã în Bucureºti ºi, dupã un an, mama decide, ca împreunã cu fiica, sã se mute la Domneºti. Este momentul când Andrei se desprinde de familie ºi începe sã îºi gestioneze singur viaþa. Întrunind condiþiile necesare pentru a primi un loc în cãmin (medie ºi domiciliu în afara Bucureºtiului), Andrei va experimenta viaþa de student cãminist. Condiþiile de locuire sunt pe departe de a fi satisfãcãtoare, dar veniturile de care dispune nu îi permit sã adopte alte soluþii de locuire.

Pe durata studiilor universitare, pentru a îmbina teoria cu practica, Andrei activeazã ca voluntar în trei organizaþii nonguvernamentale. Din aceastã practicã învaþã sã scrie proiecte de finanþare, sã organizeze campanii de strângere de fonduri, workshop-uri sau sã lucreze cu copiii cu dizabilitãþi. Privind retrospectiv, aceste activitãþi de voluntariat i-au oferit, pe lângã dezvoltarea experienþei profesionale ºi personale, posibilitatea de a-ºi rotunji veniturile.

Mai aveam avantajul cã aici, la organizaþie, eram premiat. De exemplu, pe campania de distribuire de fonduri de acum 4-5 ani am fost premiat pentru cel mai bun activist pe campanie cu 500 de mii. Apoi existau o serie de cercetãri ºi eram trimis. Mergeam la o cercetare, mai ales cã ºtiam sã aplic interviuri, chestionare, „uite: hai sã mai faci un ban”. Mai luam un milion, douã de acolo.

Odatã terminatã facultatea, Andrei decide sã îºi continue pregãtirea urmând studiile postuniversitare în specializarea politici sociale ºi instituþii europene. Cu acest pas fãcut în cariera sa educaþionalã, intervievatul simte cã a îndeplinit aºteptãrile mamei sale. Bunicii nu s-au putut bucura de reuºita sa educaþionalã pentru cã au decedat, pe când Andrei era la liceu. Îºi aminteºte de recompensele în bani pe care le primea de la unchiul sãu, odatã cu obþinerea premiului întâi: „îmi spunea cã pentru fiecare premiu I luat îmi dãdea câte 1000 de lei, cum era înainte. ªi când terminam anul: <<naºule, uite diploma>>, 1000 de lei. ªi chestia asta a fost foarte fainã”.


152

Andrei crede cã nivelul de educaþie mai ridicat duce la creºterea ºanselor de a urca pe scara socialã. O altã motivaþie a învãþãrii este datã de atingerea unui anumit nivel de cunoaºtere care i-a permis sã se înscrie pe o rutã profesionalã ascendentã.

Având în vedere cã nu prea ajungi undeva, dacã nu ai ºcoalã… Este mai important cã îþi poate dezvolta gândirea, poþi activa într-un alt context, cunoºti mai multe persoane, contacte.

Apartenenþa la etnia romã nu este consideratã a fi un impediment în cariera profesionalã, din contrã, Andrei crede cã e posibil sã îi fi conferit un avantaj la admiterea în facultate, întrucât a fost admis pe locurile speciale pentru romi.

Tranziþia de la ºcoalã la muncã. Încã din primul an de facultate, Andrei începe sã munceascã. Pe lângã activitatea de voluntariat în trei organizaþii nonguvernamentale, lucreazã sezonier pentru un supermarket, ca distribuitor de materiale publicitare.

Pentru cã eram la facultate ºi nu mai aveam bani, am decis sã îmi caut de muncã. ªi cãram pliante, de la Cora ºi primeam 300, 400, 500 de mii pe zi, depinde. Ne plãtea la zi. ªi cãram pliante ca sã am eu banii mei.

Dupã anul doi de facultate, dorind sã treacã de la munca ocazionalã la cea permanentã, Andrei hotãrãºte sã se orienteze spre gãsirea unui loc de muncã. O prietenã l-a recomandat pentru a fi agent de asigurãri. Dar dorinþa de a obþine un venit permanent nu îºi gãseºte aplicabilitate. Despre experienþa ca agent de asigurãri, el zice: „[...] am reuºit ºi un contract de 10.000 de euro, dar nu am reuºit sã vând constant. Asta era problema mea. Deci am stat un an de zile ºi nu am reuºit sã vând. Erau luni când nu fãceam nimic, eram doar consumator”. Nedorind sã solicite ajutorul mamei sale grav bolnave, ajunge în situaþia de a nu se mai putea întreþine în Bucureºti. În acest moment viaþa îi oferã o ºansã, se scoate la concurs un post la una din organizaþiile nonguvernamentale în care activase ca voluntar. În urma interviului de angajare din toamna anului 2006, i se oferã postul de asistent pe proiect, slujbã pe care o exercitã ºi în momentul interviului.

Experienþã migraþionalã. Experienþa migraþionalã a lui Andrei este scãzutã, nici el ºi nici rudele apropiate nu au fost plecate din þarã pentru o perioadã mai îndelungatã pentru a cãlãtori sau pentru a munci. Ca ºi proiecþie în viitor, ia în considerare posibilitatea de migra în afara þãrii pentru a munci, dar deocamdatã prietena sa este mult prea legatã de pãrinþi pentru a fi de acord sã pãrãseascã þara.

Iubire ºi familie. De doi ani Andrei are o iubitã de aceeaºi etnie cu el pe care a cunoscut-o în organizaþia unde acum lucreazã. Un timp au fost colegi de serviciu, dar de câteva luni ea ºi-a schimbat locul de muncã. Cei doi nu au locuit ºi nu locuiesc împreunã, prietena sa este din Bucureºti ºi stã cu pãrinþii. Relaþiile cu familia de provenienþã a prietenei sale sunt considerate de Andrei


153

a fi chiar foarte bune. Andrei crede cã vârsta dezirabilã pentru cãsãtorie a unui bãrbat ar fi 26

sau 27 de ani, în funcþie de voinþa bãrbatului. Pentru o femeie crede cã ar fi de dorit sã se cãsãtoreascã în intervalul de vârstã 25-28 de ani. Familia idealã ar trebui sã aibã doi sau trei copii, asta pornind de la ideea cã ar trebui sã existe mai mulþi fraþi pentru a se sprijini reciproc.

Satisfacþie cu viaþa. Satisfacþia în viaþã, ca evaluarea globalã, este socotitã drept mulþumitoare: „ca ºi stadiu de viaþã sunt mulþumit”. Planul profesional ºi cel sentimental sunt cele care genereazã împlinire. Continuarea studiilor universitare este realizarea care îi dã un sentiment de mândrie. Nemulþumirile þin de realizãrile economice, de calitatea locuirii. ªi-ar dori sã poatã sã îºi ajute financiar mama ºi sora, dar veniturile obþinute îi ajung doar pentru traiul zilnic. Iar lipsa unei locuinþe proprii îl constrânge sã coabiteze într-o camerã de cãmin alãturi de alþi ºase colegi.

Chestia e cã nu mi se mai pare normal sã stau prin cãmine, cã stãm mai mult de 6, ºi poþi sã intri în conflict cu cineva, pentru cã oamenii sunt cum sunt. ªi mi-am dorit sã îmi satisfac nevoia a doua, sã am unde sã stau fãrã sã mã batã nimeni la cap.

Privindu-ºi retrospectiv întreaga viaþã, Andrei ºi-ar dori sã poatã schimba trecutul sãu „nomad”, relaþiile de familie tensionate ºi legãtura cu tatãl sãu. El admite cã migraþia continuã a generat stãri de nestatornicie, incertitudine, nesiguranþã, iar acest lucru i-a afectat personalitatea.

Aº schimba trecutul acesta nomad, de colo, colo. Asta mã ºi defineºte, câteodatã sunt incert, nu sunt sigur pe mine, sunt flexibil, nu sunt constant. Câteodatã nu am avut securitatea cã eu stau aici de mult, de 5 ani, de 10 ani. Nu am avut securitate: acesta e spaþiul meu. Ba du-te acolo, ba du-te dincolo. A fost chestia asta de du-te vino. Aº schimba relaþia mamei mele cu fraþii ei ºi cu mama tatãlui vitreg. Sã vãd ce e tatãl meu, ce e de capul lui, ºi cam atât.

Planuri de viitor. Legat de viaþa profesionalã, visele sale sunt sã devinã trainer în domeniul socio-uman, sã se specializeze în management de proiect, comunicare în grup sau medierea conflictelor. Un alt plan de viitor este sã aibã propria sa organizaþie nonguvernamentalã prin care sã deruleze proiecte în domeniul socio-uman. Aceastã dorinþã de a oferi sprijin altora porneºte din firea sa empaticã ºi din experienþele personale nefericite. Ne mãrturiseºte cã ºi-ar fi dorit sã fi avut un frate sau o sorã mai mare pentru a se sprijini reciproc, pentru a fi solidari.

Înþeleg pentru cã ºi eu am trecut prin chestii foarte grele ºi sper sã nu treacã mulþi, nu vreau sã treacã mulþi.

O altã intenþie a lui Andrei este ca, la un moment dat, sã îºi caute ºi sã îºi cunoascã tatãl: „M-am gândit sã-l caut, dar acum nu pot, nu am posibilitatea asta, nu am maºinã, nu am timp, am zis cã atunci când o sã pot, o sã o fac, pentru mine , sã vãd ce fel de om este”.


154

În povestea sa, Andrei pune mare accent pe construirea relaþiilor ºi

aspectelor familiale, amintirile timpurii reprezintã momente de pierdere ºi de

abandon. Sunt etape din viaþã la care el nu mai vrea sã se întoarcã, simte lipsa

sentimentului de stabilitate. Când familia se mutã dintr-o localitate în alta are

senzaþia cã sentimentul sãu de apartenenþã este ameninþat, iar acest lucru se

transformã, pe parcurs, într-un sentiment de insecuritate.

• ElenaCopilãria. Elena se naºte în 1987 într-o familie de romi din Brãila, oraº

în care locuieºte pânã la vârsta de 14 ani. Reþeaua familialã a Elenei este formatã

din: mamã, tatã, un frate cu ºapte ani mai mare ºi bunicii materni.În copilãria timpurie, interacþiunile cu alþi copii sunt sporadice, se

joacã mai mult singurã, în casã. În perioada ºcolarã timpurie începe sã

urmãreascã împreunã cu bunica sa telenovele pe posturile TV italiene sau

spaniole ºi chiar învaþã câteva cuvinte din aceste limbi. Încã de la începutul

povestirii putem identifica una din aptitudinile intervievatei noastre, aceea de

a învãþa cu uºurinþã limbi strãine.

De micã, nu prea pot sã spun cã ieºeam afarã ºi mã jucam cu copiii pentru cã stãteam într-un bloc

unde nu prea erau copii. Stãteam mai mult în casã, mã jucam de una singurã cu pãpuºile ºi cu

veriºoarele. Asta pânã au apãrut televiziunile prin cablu ºi am început sã mã uit pe posturi TV

strãine.

Un loc ºi un rol special în povestea vieþii Elenei îl are fratele sãu. Pentru

cã pãrinþii erau foarte ocupaþi cu activitãþile zilnice, de îndrumarea ºcolarã a

Elenei se preocupa fratele mai mare. El este numit „al treilea pãrinte ºi profesor

în acelaºi timp”, pentru ca, în alt context, sã îl considere „învãþãtor de acasã”.

Este vãzut de cãtre intervievata noastrã ca persoana care are o influenþã

determinatã asupra traiectoriei sale academice. El este cel care alege ºcolile ce

vor fi urmate ºi se intereseazã de performanþele ºcolare ale surorii sale.Elena ne prezintã câteva date factuale legate de viaþa fratelui sãu.

Aflãm cã a urmat un liceu teoretic în Brãila, ºi-a continuat studiile cu Facultatea

de Administraþie Publicã din cadrul SNSPA Bucureºti. Apoi s-a implicat activ

în miºcarea romilor, activând în diferite ONG-uri rome. O perioadã a fost

expert în Guvernul României pentru ca apoi sã apoi sã fie expert la European

Roma Est Center din Budapesta. În prezent, este expert în România pe diverse

programe sociale PHARE de incluziune socialã. La vârsta de 20 de ani s-a

cãsãtorit cu o persoanã de aceeaºi etnie. Acum soþia lucreazã în Budapesta, iar

familia se reuneºte periodic.Atributele prin care îºi caracterizeazã pãrinþii sunt: înþelepciune,

înþelegere, muncã, afecþiune, sprijin ºi îndrumare continuã.

[Pãrinþii] sunt foarte înþelegãtori ºi cred cã asta este valabil pentru orice pãrinte ºi, chiar dacã la

un moment dat cred cã nu au dreptate, totdeauna ajung sã le dau dreptate. Ei judecã lucrurile

foarte drept ºi foarte corect.


155

Elena este puternic legatã afectiv de pãrinþii sãi ºi valorizeazã sfaturile primite de la aceºtia. Cel mai mult învaþã din poveþele pãrinteºti: „întotdeauna am ajuns la pãrerea lor, mai devreme sau mai târziu le-am dat dreptate. Cam din asta am avut de învãþat, un om cu experienþã mai multã, nu neapãrat mai deºtept, îþi spune lucruri concrete”.

Sprijinul material ºi emoþional venit din partea pãrinþilor este vãzut ca esenþial în configurarea traseului sãu de viaþã. Ei sunt cei care urmãresc, din umbrã, evoluþia intelectualã a fiicei lor ºi intervin atunci când cred cã este necesar.

Pãrinþii mei erau interesaþi de cum învãþ, dar nu îºi arãtau interesul. Nici nu au venit la ºcoalã foarte des sã stea pe capul dirigintei. La lecþii nu m-au ajutat niciodatã. Mã întrebau în fiecare zi „Þi-ai fãcut lecþiile?” Într-a cincea, când am avut atunci probleme de mã descurcam mai greu, m-a certat mama cã nu ºtiam la istorie ºi m-a pus sã învãþ pe la unsprezece noaptea. Ce mai fãcea ea într-a întâia se uita pe caietul meu ºi, dacã scriam urât, îmi rupea foaia. În liceu au venit foarte puþin la ºcoalã.

Când ne vorbeºte de traseul educaþional al pãrinþilor sãi, Elena aminteºte cã încã de la generaþia bunicilor educaþia a început sã fie consideratã o valoare. Cu toate cã ar fi dorit sã urmeze studiile superioare, pãrinþii sãi, datoritã lipsei resurselor materiale, se limiteazã la studiile medii. Tatãl este cel care proiecteazã asupra copiilor sãi, dorinþele sale neîmplinite de a urma ºcoalã.

Erau mulþi copii, tatãl lui natural îl pãrãsise, a fost crescut de tatã de-al doilea la þarã în condiþii mai precare. A plecat la 14 ani la tatãl lui natural pe care nu-l cunoscuse pânã atunci ºi aºa s-a dus la liceu pentru cã dacã ar fi stat la þarã probabil s-ar fi dus la câmp, dar l-a încurajat bunica lui „mergi la taicã-tu, cã te dã la ºcoalã”. Taicã-su, dacã ar fi ales sã îl dea la liceu ºi nu la profesionalã, probabil cã ar fi ajuns departe, dar mai avea un copil ºi a ales sã îl ajute mai mult pe celãlalt. Dorinþa a fost de partea tatãlui meu sã mergem la ºcoalã. Mai este ºi posibilitatea din punct de vedere mintal, chiar învãþam foarte bine ºi cred cã asta e cel mai important, dacã vezi cã poate copilul tãu de ce sã nu îi ceri. ªi mai ai ºi posibilitatea financiarã, cu atât mai mult.

În prezent, ocupaþia mamei este de contabil, iar a tatãlui de agent comercial. O perioadã, când trãiau în Brãilã, pãrinþii aveau o afacere de familie cu profil în domeniul comerþului, dar au renunþat la aceasta, odatã cu mutarea în Bucureºti.

Atunci când vorbeºte despre copilãria timpurie, ne mãrturiseºte cã petrecea puþin timp cu pãrinþii, aceºtia fiind mai mereu ocupaþi. Dar, în acelaºi context, subliniazã cã nu este vorba despre privare afectivã, întrucât fratele ºi bunicii erau permanent lângã ea, iar pãrinþii îi dedicau în totalitate puþinul lor timp liber.

Lucrau de dimineaþã pânã seara, îi vedeam zilnic, dar nu pot sã spun cã stãteam cu ei. Nu am simþit o lipsã de afecþiune ca în filmele astea americane, cã aveam bunici, aveam frate, dar ºi ei [pãrinþii] tot timpul lor liber mi-l alocau mie, nicidecum altor chestii. Nu am avut probleme din punctul asta de vedere. Apoi, când am venit în Bucureºti, aveau mai mult timp liber, acum lucreazã ºi au mai mult timp liber.

Primele amintiri despre mama ºi tatãl sãu sunt legate de activitãþile educaþionale. Îºi aminteºte cã primise o revistã pentru copii de la pãrinþii sãi ºi o ruga pe mama sa sã îi citeascã din aceastã carte. Într-o searã, mama obositã refuzã sã îndeplineascã cerinþa fiicei ºi îi spune sã înveþe sã citeascã.


156

Din acel moment fata începe sã cearã explicaþii cu privire la fiecare literã,

pentru ca la scurtã vreme sã înceapã sã citeascã la TV cuvinte simple. Aºadar

activitatea de învãþare a cititului este asociatã cu mama.

Un episod amuzant îi vine în minte Elenei atunci când încearcã sã

reînvie primele amintiri legate de tatãl sãu: „þin minte cã eram cu toþii la masã ºi

frate-miu se îneca. Aveam un Abecedar de la frate-miu ºi tata îmi citea mie, era

o lecþie Pârvule, mãnâncã încet, cã te îneci ºi el a spus <<Cristi, mãnâncã încet, cã te

îneci>> ºi eu râdeam cã ºtiam cã nu scrie <<Cristi>> acolo”.

Povestea oferã ºi o imagine a comunitãþii în care se naºte ºi îºi petrece

primii ani din viaþã. Elena a locuit într-un cartier de români, în acelaºi bloc cu

naºa mamei sale, cu care familia sa a legat relaþii de prietenie foarte strânse.

Dorind sã fie cât mai aproape de copii ºi sã îi sprijine cât mai mult

posibil, pãrinþii Elenei hotãrãsc sã se mute în Bucureºti. Pe de altã parte,

observãm cã planurile familiei sunt pe termen lung, pãrinþii trasând din timp

traseul educaþional al copiilor.

Frate-miu era de 3 ani în Bucureºti, iar când era în anul 4 de facultate s-au decis ai mei sã se mute

în Bucureºti: „Hai sã mergem, cã oricum o sã termine ºi Elena ºcoala, o sã trebuiascã ºi ea sã

meargã la facultate ºi de ce sã nu fim acolo, ca ea sã stea prin cãmine, pe la rude”.

Mutarea în Bucureºti necesitã depãºirea unor greutãþi ºi a unor temeri

atât pentru Elena, care interacþioneazã cu alþi colegi, cât ºi pentru pãrinþii sãi

care trebuie sã îºi gãseascã un loc de muncã. Odatã cu aceastã schimbare,

familia Elenei locuieºte într-o zonã în care ponderea populaþiei de etnie romã

este ridicatã. Alegerea cartierului bucureºtean se face pe criterii de proximitate

spaþialã faþã de rudele mamei. Practic aceste rude s-au ocupat de gãsirea unei

locuinþe atunci când pãrinþii Elenei intenþionau sã îºi schime domiciliul.

Acum stau în Giuleºti, sunt mai mulþi romi, dar nu pot sã spun cã stau în comunitate de romi.

Vecinii mei prin jur sunt romi.

În primul an ne-a fost mai greu, pentru cã ai mei nu ºi-au gãsit serviciu imediat, fratele meu lucra

ºi ne-a mai ajutat el.

Evoluþia ºcolarã. Elena începe pregãtirea educaþionalã într-o ºcoalã

de cartier din Brãila în „cea mai slabã clasã”. Evaluându-ºi performanþele din

ºcoala primarã, Elena spune: „a fost uºor sã fiu prima din clasã patru ani de zile,

mai ales cã fratele meu era un fel de al treilea pãrinte ºi profesor în acelaºi

timp”. În alt context, menþioneazã cã îi plãcea foarte mult sã înveþe ºi cã cele mai

multe dintre note erau de zece însoþite de felicitarea „bravo”. Reuºita ºcolarã îi

creeazã sentimente de mândrie atunci când acasã îi povesteºte bunicii

experienþele ºcolãreºti: „mã duceam acasã la bunica ºi îi spuneam cã am luat 10

bravo, ºtiu cã într-o zi m-am dus cu vreo 5 de 10 bravo”.


157

Îndrumatã la fiecare pas de cãtre fratele mai mare, Elena învaþã sã scrie ºi sã citeascã înainte de a fi înscrisã în reþeaua ºcolarã. Îºi aminteºte de primii ani de ºcoalã cu bucurie: „mã gândesc aºa cu plãcere la vremea aia, nu mã forþam cu nimic, uneori mã enervam cã mã plictiseam la ºcoalã”. Experienþa de învãþare este vãzutã ca un joc, nu o ca o constrângere de rol: „mi-a plãcut cã nu m-am zbãtut, nu mi-a plãcut niciodatã sã îmi tocesc coatele cum se spune”.

[...] în clasa întâi ºtiam sã scriu ºi sã citesc, într-a doua eu ºtiam toate poeziile din manual, din varã le învãþam, nu mai trebuia sã îmi bat capul pe moment. [...] ºtiam pânã ºi fracþiile, mi le explica cu mãrul, îl tãia îi patru. ªtiu cã plângeam, cã eu nu mai vreau sã mai învãþ de acasã, cã mã plictisesc la ºcoalã.

Încã din primii ani de ºcoalã simte presiunile exercitate de stigmatizarea pe criterii etnice. De multe ori, învãþãtoarea o punea în situaþia de a-ºi „demonstra” în faþa clasei aptitudinile. Confirmarea cunoºtinþelor deþinute în faþa tuturor era urmatã de aprecieri stereotip de genul: „Elena, deºi e de etnie romã, citeºte bine”. Aceste comportamente stereotip au avut consecinþe negative asupra personalitãþii copilului care nu ºtie cum sã reacþioneze în astfel de context. Oscilaþia între a-ºi asuma ºi a-ºi nega identitatea creeazã conflicte interne puternice. Percepe situaþia ca una de disconfort psihic ºi apeleazã la ajutorul mamei, care o liniºteºte spunându-i cã ºi ea, la vârsta ºcolarã, a trecut prin aceleaºi experienþe.

Legat de colegii din ºcoala primarã îºi aminteºte cã erau majoritari romi, identificare fãcutã dupã culoarea pielii. Etnia era un subiect tabu în ºcoalã, îi vine în minte un episod când în timpul unei lecþii o întreabã pe o colegã dacã este de etnie romã: „m-am aplecat spre ea ºi am întrebat-o «Eºti þigancã?» ºi a zis «Da, ºi tu? » ºi cam atât. Erau mai mulþi romi în clasã, dar nu se discuta despre asta”. De asemenea, în familie apartenenþa la etnia romã nu constituie un subiect de discuþie.

Îmi aduc aminte cã într-a întâia sau a doua mã uitam dupã cei mai închiºi la ten ºi mã gândeam în sinea mea cã sunt ca mine, dar nu vorbeam despre asta. Plus cã nici la mine în clasã nu se vorbea despre asta, cã suntem þigani, cã nu suntem þigani. Bunicã-mea vorbea romani cu bunicã-miu, ºtia toatã lumea asta, dar nu o discutam.

Trecerea la un alt ciclu educaþional însemnã mutarea la o ºcoalã de elitã din centrul oraºului, într-o clasã cu profil informaticã-englezã. Aceastã schimbare este însoþitã de dificultãþi de adaptare, o datã pentru cã pierde sprijinul la lecþii al fratelui mutat la facultate în Bucureºti ºi apoi pentru cã cerinþele ºcolare sunt mult peste standardul ºcolii primare. Un alt obstacol în integrarea sa în noul grup îl constituie asumarea unui comportament bãieþesc: „m-au tuns ai mei foarte scurt ºi mã simþeam mai mult ca un bãiat într-a cincea. Nu mã mai simþeam eu, m-am îmbrãcat odatã în fustã ºi râdeau colegele ºi mi-au spus cã parcã aº fi un bãiat îmbrãcat în fustã. De atunci am început sã mã port ca un bãiat, m-am îmbrãcat bãieþeºte, mã purtam bãieþeºte, mã bãteam cu toþi bãieþii”.

Evaluând-ºi performanþele la învãþãturã din primii ani ai ºcolii gimnaziale, Elena le catalogheazã ca bune, dar sub nivelul celor înregistrate


158

în ºcoala primarã: „acolo nu mai pot sã spun cã mai eram prima, cel puþin într-a

cincea mi-a fost destul de greu sã mã adaptez. Prin clasa a ºasea mi-am mai

revenit un pic, am început sã fiu în primii cinci, cam aºa”.Relaþia cu profesorii din ºcoala gimnazialã se înscrie pe acelaºi trend,

ca ºi în ºcoala primarã. Ne referim ca faptul cã este evaluatã pozitiv, dar, în

subsidiar, apare prejudecata „deºi e þigancã, e deºteaptã”.Perioada studiilor gimnaziale se defineºte ºi prin legarea unor prietenii

de duratã. Douã dintre colegele de clasã îi devin prietene foarte bune, se

viziteazã foarte des, dar diferenþele etnice rãmân subiect tabu.

Cu prietena asta nu cred cã am discutat, cred cã a fost singura prietenã – ºi acum îmi este prietenã

– cu care nu am vorbit despre faptul cã sunt de etnie romã. Deºi venea la mine în casã, observa cã

suntem mai negri – cam asta e criteriul dupã care îºi dau seama oamenii dacã suntem sau nu

suntem romi - dar nu am discutat cu ea. Suntem la aceeaºi facultate, ºtie cã lucrez la R.C. ºi îi mai

povestesc una, alta. Acum vorbesc deschis despre asta, dar atunci nu comentam, nu cã mã feream,

dar nu aveam argumente.

Odatã cu mutarea în Bucureºti, în clasa a opta, noi schimbãri intervin

în viaþa Elenei. Ca orice etapã de prag, schimbarea mediului a generat aºteptãri,

dar ºi temeri. Dorinþa ei de a fi înscrisã la o ºcoalã performantã, este îndeplinitã

cu mari eforturi de cãtre pãrinþi. Reuºesc într-un final sã îi gãseascã un loc la

Liceul Spiru Haret, într-o clasã cu profil de germanã intensiv, în ciuda faptului

cã Elena nu învãþase germanã pânã atunci. Dacã iniþial porneºte cu complexe

de inferioritate faþã de elevii bucureºteni, ajunge ca la sfârºitul clasei a opta sã

fie premianta clasei. Adaptarea la noile cerinþe este relativ uºoarã, iar, din al

doilea semestru, leagã prietenii cu noii colegi. Retrospectiv, percepe cã

aºteptãrile legate de procesul educaþional existent în instituþiile ºcolare

bucureºtene i-au fost înºelate. Se gândea cã profesorii sunt mai exigenþi, iar

elevii mai ambiþioºi ºi interesaþi de cursuri decât cei din ºcolile de provincie.Factorii care au determinat alegerii liceului au fost: reputaþia instituþiei

de învãþãmânt ºi aptitudinile de a învãþa limbi strãine. La îndemnul fratelui sãu

a hotãrât sã urmeze cursurile Liceului George Coºbuc într-o clasã de englezã

intensiv.Perioada liceului este descrisã ca una care îi schimbã viziunea asupra

vieþii. Este etapa când învaþã sã îºi asume identitatea ºi sã vorbeascã deschis

despre etnia sa. Acest lucru s-a întâmplat în contextul interacþiunii cu profesori

ºi colegi „deschiºi la minte”, iar activitãþile extraºcolare în care a fost implicatã

i-au lãrgit aria cunoºtinþelor în diverse domenii ale vieþii sociale. Referindu-se

la activitãþile extraºcolare la care a participat, ne vorbeºte despre cursul despre

drepturile omului, despre clubul de „public speaking” sau despre rolul de

organizator al alegerilor pentru parlamentul tinerilor. Alãturi de aceste

preocupãri, menþioneazã ºi experienþa de voluntar, pe o perioadã de doi ani, în

organizaþia „Salvaþi copiii”.Un loc special în povestea de viaþa a Elenei îl deþine profesoara de

englezã care este de etnie romã. Este persoana care o îndrumã ºi o învaþã sã îºi

asume identitatea ºi sã reacþioneze în situaþii discriminante: „probabil cã


159

altfel aº fi reacþionat dacã nu aº fi avut profesoara aceasta în spate, care într-un

fel îmi arãta nu neapãrat cum trebuie sã reacþionez, ci cum trebuie sã mã simt eu

în pielea mea”.

Încã din clasa a noua m-a fãcut sã înþeleg cã dacã sunt de etnie romã nu trebuie sã mã feresc, nici sã

îmi fie ruºine, dar nici sã mã bat cu cãrãmida în piept. E o chestie absolut normalã, aºa cum simt

românii, chinezii, japonezii cã sunt de o anumitã naþionalitate, origine, aºa ar trebui sã mã

comport ºi eu. Asta m-a ajutat foarte mult în relaþiile cu colegii pentru cã altfel m-aº fi purtat dacã

n-aº fi cunoscut-o pe aceastã profesoarã, pentru cã deja dintr-a noua, de când am intrat în ºcoala

aceea începuserã colegii cu glume de genul „piranda”, „cioarã”, jigniri din astea de copii.

Consiliatã permanent de profesoara sa, începe sã discute cu colegii de

clasã despre etnia romã ºi, treptat, reuºeºte sã dãrâme unele cliºee de gândire

legate de minoritãþi. Ne mãrturiseºte cã a ajuns sã lege prietenii cu colegi, iar

„atmosfera deschisã” a liceului a determinat sentimente de bine, de „acasã”.

Colega mea de bancã, care în clasa a noua era foarte rasistã. Când i-am spus cã sunt de etnie romã,

mi-a spus cã n-am cum pentru cã nu miros, mã îmbrac bine ºi învãþ ºi bine la ºcoalã. Am rãmas

ºocatã, nu îmi venea sã cred în ce mod gândesc oamenii. Am avut multe discuþii cu ea, a venit ºi la

mine acasã ºi cunoscându-mi familia, a vãzut cã eram absolut Ok. Am fãcut-o sã îºi dea seama cã

ea nu vedea decât romii de pe stradã ºi romii pe care îi vezi la TV, la ºtiri, dar cã nu vede romii

precum familia mea care sunt destul de mulþi.

Tot din perioada liceului ne este povestit un episod definitoriu pentru

modul cum sunt percepuþi romii de cãtre populaþia majoritarã. Reprezentãrile

profesorilor de germanã ºi matematicã, bazate pe prejudecãþi ºi stereotipii

etnice, determinã atitudini ºi comportamente discriminatorii faþã de romi. La

fel ca ºi profesorii din ºcoala generalã ºi primarã, ºi aceºtia sunt prizonierii

cliºeelor cã un etnic rom nu poate avea rezultate ºcolare excepþionale: „Dar tu

chiar eºti þigancã?”, „N-ai cum mã, Elena, tu cea mai bunã din clasã la

matematicã.” Profesorii merg mai departe în încercarea de a-ºi confirma

stereotipurile legate de romi, încercând sã afle de la colegele Elenei o descriere

a mediului în care ea trãieºte: „mi-a chemat prietenele, ºtia cã sunt prietenã cu

trei fete din clasã, le-a chemat separat ºi le-a întrebat dacã au fost la mine acasã.

Probabil se aºtepta sã îi spunã cã stau în cort, cã am calul, cãruþa”.Beneficiind de un program de leadership prin ARDOR, în clasa a noua,

Elena a ajuns sã studieze pentru o lunã în Washington. Aceastã „experienþã

interesantã” a impulsionat-o sã îºi doreascã sã urmeze o facultate în strãinãtate.

În primã faza, a aplicat la o facultate din Italia, dar a depãºit termenul limitã cu

o sãptãmânã. Apoi, a parcurs toate etapele necesare depunerii premergãtoare

trimiterii unei aplicaþii de admitere la o facultate din US: „am dat toate

examenele, BAC-ul lor, Toefl-ul, am trecut prin tot procesul”. Momentul

deciziei de a trimite sau nu formularul de admitere este descris ca unul crucial.

A raþionalizat cã a studia în afara þãrii ar însemna sã îºi pãrãseascã, pentru o

vreme, familia ºi din acest motiv a renunþat, pe moment, la visul de a urma o

facultate în afara þãrii. A hotãrât sã se orienteze spre o instituþie ºcolarã din

Bucureºti ºi a ales Facultatea de Drept de la Universitatea Bucureºti.


160

Motivaþia alegerii facultãþii îºi gãseºte premisele în activitatea

extraºcolarã din timpul liceului (cursul de „public speaking”) ºi în încrederea

cã Facultatea de Drept este „cea mai bunã, cea mai serioasã, cã se face ceva greu

ºi nu doar aºa mã duc ºi tai frunzã la câini, ºi care te poate ajuta sã faci ceva

dupã. Da, ai trei-patru opþiuni, dar alea sunt opþiuni”.Privitã din perspectiva actualã, alegerea facultãþii este privitã ca una

potrivitã: „chiar îmi place, în momentul în care mã duc la curs, nu pot sã spun

cã mã plictisesc, chiar îmi place. Când aud cã se vorbeºte ºi de ordonanþe, parcã

mi se furnicã pielea, cred cã o meserie care sã mi se potriveascã mai bine nu cred

cã puteam alege”.Gândindu-se la relaþiile cu colegii de facultate, spune cã sunt pur

colegiale, nu a legat prietenii cu aceºtia, aºa cum a s-a întâmplat cu colegii din

liceu. Acest lucru se întâmplã pentru cã îºi împarte timpul între ºcoalã ºi

muncã, iar pe colegii de muncã îi simte mai apropiaþi afectiv. Unii dintre

profesorii din facultate sunt vãzuþi ca modele profesionale, iar relaþiile

dezvoltate sunt la nivel de profesor – student.

Traseul profesional. Traseul profesional este strâns împletit cu cel

ºcolar. Încã din perioada liceului, Elena a activat ca voluntar în organizaþii

nonguvernamentale. Fiind o fire energicã ºi orientatã spre activitãþi de

voluntariat, la terminarea liceului, s-a înscris ca voluntar într-o organizaþie

americanã pentru romi. Desfãºurând o muncã susþinutã în aceastã organizaþie,

dupã numai câteva sãptãmâni, i s-a propus sã fie angajatã permanent. Nu a

dorit sã îºi schimbe statul profesional, în principal, pentru cã dorea sã îºi poatã

dedica majoritatea timpului studiului. Referindu-se la diversele activitãþi

desfãºurate ca voluntar în aceastã organizaþie menþioneazã: „prima oarã am

stat prin birou pe acolo, fãceam tot felul de chestii, de la introdus cãrþi de vizitã

în calculator, la diferite activitãþi de birou. Apoi m-au trimis la centrul de varã ºi

am lucrat cu copiii de grãdiniþã”.Vorbind despre perioada petrecutã în aceastã organizaþie, ne spune cã

i-a fãcut plãcere sã lucreze cu copiii, dar simþea cã nu era ceea ce îºi dorea ea sã

facã în viaþa. Aspiraþiile sale erau de a lucra într-o instituþie care sã desfãºoare

activitãþi conexe dreptului. Nu a trebuit sã aºtepte prea mult pentru ca visul sãu

sã devinã realitate: o organizaþie romã care desfãºoarã activitãþi în domeniul

drepturilor omului i-a propus sã îºi înceapã activitatea în organizaþie mai întâi

ca voluntar. Prin calitãþile sale profesionale ºi munca depusã a reuºit sã

demonstreze, în scurt timp, cã este persoana de care organizaþia are nevoie ºi a

fost angajatã permanent.

Pe M.M. îl ºtiam, prieten de-al fratelui meu, m-a chemat sã îmi vorbeascã ºi el despre organizaþie

ºi când a început sã îmi vorbeascã despre drepturile omului ºi el fiind ºi avocat, foarte apropiat

Dreptului, mi-au sclipit ochii. Am zis gata, are legãturã cu ºcoala, asta îmi trebuie. Am venit ca

voluntar, mi-a spus M.M. stai vreo câteva luni voluntarã, cã aºa se procedeazã la noi ºi dacã

lucrezi bine ºi ne înþelegem te angajãm. Am stat vreo 2 zile ºi mi-au fãcut ofertã sã mã angajeze.

Nu ºtiu ce am fãcut eu, mi se pare cã am luat ce aveam de lucru acasã ºi am terminat ºi am venit cu

munca gata fãcutã pe o sãptãmânã.


161

În prezent este asistentã pe proiecte în aceastã organizaþie, iar pasiunea pe care o insuflã atunci când vorbeºte despre activitãþile zilnice ne transmit ideea cã munceºte cu plãcere: „are legãturã cu ceea ce vreau eu sã fac în viitor. Am legãturã directã cu cazurile noastre: avem cazuri de discriminare pentru care ori facem noi cãtre CNCD adrese, ori ne contractãm avocaþi”. Sesizãm totuºi cã munca în acest domeniu, pe lângã satisfacþii, îi provoacã ºi o stare de dezamãgire. Cerându-i intervievatei noastre sã ne spunã care a fost cea mai importantã lecþie de viaþã, ne mãrturiseºte: „e foarte greu sã te zbaþi de unul singur pentru alþii. E greu sã fi idealist”. Este dezamãgitã de faptul cã unii lideri ai organizaþiilor rome tind sã punã interesele proprii mai presus de interesele celor pe care îi reprezintã.

Mã refer strict la munca pe care o facem, la munca pe care o fac ONG-urile rome, stau ºi mã întreb câþi fac asta pentru cauza romilor ºi câþi o fac pentru interese proprii. E destul de frustrant ºi sunt destul de dezamãgitã când îmi dau seama cã sunt foarte puþini. Îmi dau seama cã îmi e greu sã devin ca ceilalþi, sã lupt pentru interesele mele. Dacã nu poþi sã îi învingi, alãturã-te lor, dar nu pot sã fac asta. De, asta e o lecþie de viaþã, cã nu trebuie sã fi idealist. (Dar cum ar trebui sã fi?) Sã fii pragmatic ºi sã îþi dai seama cã fiecare luptã pentru el, cã e o junglã. Ar trebui sã nu mai fiu atât de copil, mai am de învãþat mult.

Reflectând aspra performanþelor sale ca student, Elena recunoaºte cã aceastã îmbinare a activitãþilor didactice cu munca zilnicã este dificilã, iar, uneori, afecteazã negativ rezultatele ºcolare. Din aceastã perspectivã, a avut momente când s-a gândit sã renunþe la locul de muncã pentru a se dedica în totalitate ºcolii. Punând în balanþã ºi experienþa dobânditã în organizaþie se gândeºte cã este mai benefic pentru cariera sa profesionalã sã îmbine teoria învãþatã la ºcoalã cu practica în organizaþie.

Locuind cu pãrinþii, o parte din cele necesare traiului zilnic sunt acoperite de cãtre aceºtia, veniturile salariale proprii acoperind cheltuielile cotidiene. Taxa ºcolarã ºi-o plãteºte din bursa primitã de la Fundaþia Soros.

Retrospectiv, etnia nu este vãzutã nici ca un impediment, nici ca un atu, în cariera educaþionalã. Pentru Elena, rezultatele formale sunt definitorii: „mã gândesc cã nu am nici de câºtigat, nici de pierdut, sã mã bazez pe efortul propriu. Dacã cineva poate sã mã judece dupã un anumit criteriu, atunci, în mintea mea, a fost cã ãla e catalogul, alea sunt notele pe care le am la ºcoalã, nu alte criterii”.

Elena atribuie ºcolii, alãturi de familie, un rol definitoriu în viaþa indivizilor. Considerã cã prin ºcoalã omul îºi poate schimba traiectoria de viaþã, poate avea o mobilitate socialã ascendentã. Pentru ca acest lucru sã se întâmple, crede cã este necesar ca familia sã valorizeze educaþia. În acest context, adaugã cã bunica paternã „este mândrã ºi se laudã cu mine ºi cu frate-miu”.

Migraþie. Experienþele migraþionale ale familiei lãrgite sunt vaste. Aºa cum am menþionat deja, fratele ºi cumnata intervievatei noastre au lucrat sau lucreazã în altã þarã, iar Elena a fost plecatã pentru o scurtã perioadã în America. Fratele mamei s-a stabilit in Germania în urmã cu 20 de ani, þarã în care ºi-a obþinut cetãþenia. În urmã cu aproximativ cinci ani, fraþii tatãlui,


162

ca urmare a restructurãrii sistemului minier, au hotãrât sã migreze în Spania.

Chiar dacã distanþa spaþialã face ca rudele sã se întâlneascã mai rar, legãturile

familiale sunt strânse, membrii familiei lãrgite se întâlnesc anual.

Familie. Vârsta propice pentru cãsãtorie a unui bãrbat este, în

accepþiunea Elenei, cea de 30 de ani, iar a unei femei de 24-25 de ani.

Intervievata noastrã nu menþioneazã un numãr optim de copii pe care o familie

ar trebui sã îi aibã, spune doar cã ar fi de dorit ca un cuplu sã aibã atâþia copii

câþi poate întreþine.

În prezent, Elena nu este cãsãtoritã, are un prieten, dar nu locuiesc

împreunã. Planurile pentru viitorul mai îndepãrtat includ ºi cãsãtoria, dar ar

prefera o relaþie maritalã cu o persoanã de aceeaºi etnie, deºi nu exclude nici

posibilitatea unei cãsãtorii mixte. Crede cã o cãsãtorie mixtã ar putea fi afectatã

de comportamentele discriminatorii din viaþa cotidianã.

Chiar dacã el nu are absolut nimic, cu siguranþã se va gãsi cineva în familia lui care sã mã facã sã

mã simt eu prost ºi nu am de gând sã fac activism cu propria mea familie, sã încep sã explic de ce

trebuie sã gândeascã altfel. În plus, cred cã s-ar gãsi ºi în familia mea, poate chiar foarte aproape,

mama, tata care sã spunã „românul ãla” ºi iar m-aº simþi foarte prost ºi pusã la mijloc. La fel, poate

ºi din partea lui, la nervi, nu aº vrea sã fiu fãcutã þigancã sau ca eu sã îl fac pe el român. În plus mã

gândesc ºi la copii, care ar avea o identitate cu semnul întrebãrii. Probabil în familia soþului s-ar

simþi þigan între români ºi în familia mea s-ar simþi român între þigani.

Satisfacþia cu viaþa. Mulþumirea faþã de viaþã vine din sfera familialã

ºi cea profesionalã. Elena se considerã norocoasã cã are pãrinþi înþelegãtori ºi

un frate care a sprijinit-o mereu în cariera sa educaþionalã ºi profesionalã. Iar

faptul cã, de aproximativ un an, reuºeºte sã urmeze facultatea în paralel cu

locul de muncã îi dã sentimente de mulþumire sufleteascã.

Regretul legat de viaþa de pânã acum este cã a renunþat mult prea uºor

la ideea de a studia în strãinãtate. Dacã ar putea sã modifice ceva din viaþa sa,

acest moment crucial l-ar schimba.

Regret cã nu am dus la capãt ideea sã studiez în strãinãtate. Deºi sunt mulþumitã cu ce am acum,

mã gândesc cã ar fi fost cu totul altceva. ªi nu neapãrat în America, undeva în Europa, sã fiu ºi mai

aproape de casã. Cã nu am luptat pânã la capãt. ªi mai am regretul ãsta cã nu pot sã mã zbat pentru

ceva, vreau sã îmi pice din cer.

Îºi doreºte ca în viitor sã îºi îndeplineascã visul de copil, de a lucra în

domeniul juridic. Aspirã sã ajungã magistrat, dar este conºtientã cã este nevoie

de multã muncã pentru ca acest vis sã devinã realitate ºi are îndoieli cã va putea

sã depunã efortul necesar.

Anul trecut nu am dat foarte mult randament ºi aveam planuri mari, vroiam sã dau la INM, sã

devin judecãtor, dar trebuie sã înveþi foarte mult. Îmi doresc mult, dar nu pot sã spun cã sunt

leneºã, dar sunt comodã. Nu pot, nu vreau, nu-mi place sã stau sã învãþ cu nopþile. Dacã am citit o

datã vreau sã fie suficient, nu neapãrat ca sã trec, nu sã fiu bunã ºi acum nu mai merge ca la


163

ºcolile precedente, gata ai citit o datã ºi eºti cel mai tare. Acum trebuie sã te zbaþi ºi nu ºtiu dacã o sã am puterea sã fac asta.

Povestea vieþii Elenei este o poveste a carierei educaþionale, în care vorbeºte despre ceea ce a însemnat fiecare ciclu ºcolar. Definitoriu pentru aceastã poveste este modul cum Elena învaþã sã reacþioneze stereotipurilor negative, nu prin internalizarea stigmatului ºi respingerea apartenenþei la etnia romã, ci prin asumarea deschisã a identitãþii etnice. De la profesoara de englezã din liceu învaþã cum sã argumenteze în faþa cliºeelor de gândire ale colegilor ºi profesorilor, iar militantismul în organizaþiile rome îi oferã posibilitatea de a se implica în combaterea discriminãrii pe criterii etnice.


164

© 2008 Fundaþia Soros România (FSR)

Toate drepturile sunt rezervate Funda?iei Soros România. Nici publica?ia ºi

nici fragmente din ea nu pot fi reproduse fãrã permisiunea Funda?iei SorosRomânia.Bucureºti, aprilie 2008Funda?ia Soros România

Str. Cãderea Bastiliei nr. 33, sector 1, BucureºtiTelefon: (021) 212.11.01

Fax: (021) 212.10.32

Web: www.soros.roE-mail: [email protected]

FUNDAÞIA SOROS ROMÂNIA by

Po

intM

AX

Romii. Povesti de viata

Documents

Transcript of Romii. Povesti de viata