CAUTAREA SFINTULUI GRAAL

VENIREA LVI GALAAD. ASEDIUL PRIMEJDIOS. TRECEREA GRAALULUl. YNALTA CAUTAREIn ziua de Rusalii, regele Artus ~i regina Guenievra se imbracara cu hainele regale ~i,~i pused coroana de aur pe cap; ~i de buna seama regele era foarte frumos a~a ~i avea intr,adevar inHitisarea unui barbat leal. Cum se intorcea de la slujba religioasa, dupa ceasul al treilea din zi, dadu porunca sa se intinda mesele, ciici, dupa parerea sa, era de,a binelea vremea pentru masa. - Sire, spuse sene~alul Keu, am tot vazut cii, la praznicile mari, nu te a~ezi la masa mare pina dnd nu se petrece vreo isprava vitejeascii in casa mariei,tale: de,ai face altfel, astazi, ai calca datina. - Adevarat graie~ti, Keu. In timp ce vorbeau a~a, cavalerii se apropiasera de Masa rotunda. Pe fiecare jil~ se gasea scris numele celui ciiruia i se ciidea sa ocupe locul acela. Oar, pe eel numit jil~ul pri, mejdios, intrudt niciodata nu se a~ezase in eI fiin~a orne, neascii fara sa fie pedepsita de Dumnezeu, bagara de seama ca ni~te slove de aur de curind scrise (nu s,a aflat niciodata de ciitre cine anume) graiau a~a:

La patru sute cincizeci ~i patru de ani dupa Patimirea lui Isus Cristos, zn ziua de R...usalii, jilful acesta va avea un stJpzn..

- Pentru numele lui Dumnezeu, izbucni Laneelot, dupa ce repetase aceste cuvinte cu glas tare, face~i socoteala ~i,o sa vedeti cii e chiar astiizi sorocul! T oti m~rii vasali ai Coroanei si toti cavalerii Mesei rotunde ra~asera uluiti de aceasta m~re ~inune si Keu striga: - Pe via~a m~a, sire, po~i sa prinze~ti acu'm, ciici n,a lipsit nici fapta eea mare! - Haide~i! spuse regele. Dupa ce se intinsera fe~ele de masa ~i se puse apa de spalat in col~ul mesei, cavalerii se spa lara pe miini in lighene de aur, apoi regele se a~ezain jil~ul lui inalt ~i fiecare Ia locul sau; ~i, cum cavalerii Mesei rotunde veniserii eu to~ii, toate jil~urile fudi ocupate, in afara de jil~ul primejdios. Oar, in clipa in care urma sa se serveascii primul fel de mincare, deodata u~ile ~i ferestrele se inchisera singure; apoi, in mijlocul salii, se ivi un batrin in mantie alba, pe care nll'1 vazuse nimeni intrind, ~i eare ~inea de mina un eavaler imbriicat intr,o armura de culoarea foeului, dar fara pavaza. - Paee voua! grai batrinul eu glas atit de raspicat, indt n,a fost unul eare sa nll'1 auda. Rege Artus, iata,1 pe adeva, ratul eavaler, eel dorit, eel harazit, purees din inalta vi~a a regelui Solomon ~i a lui Josif din Arimateea, eel eare va duce la bun sfir~it ciiutarea Sfintului,Graal ~i va pune eapat vremii ispravilor eavalere~ti! - Fie bine venit in mijlocul nostru, spuse regele ridicin' dUimarturisi jignirile pe care Ie adusese Crea, torului; dar, cu toate ca vietuise in virtejul smintelilor lume~ti, nu era patat de nici un alt pacat trupesc in afara de cel pe care il savir\>ise odinioara cu fiica regelui Bran, gore d'Estrangore, din care se nascuse fiul sau Helain cel alb, \>ipreotul se minuna; totu~i, ii porunei sa nu manince dedt piine cu apa \>isa poarte in loc de cama~a 0 stofa de d1ti aspra, alba, pe sub 0 mantie ro~ie, pina la sfir~itul cautarii Graalului. ~i Bohor primi cuminecatura; apoi i~i relua drumul, inarmat asa cum se cuvine sa fie un cavaler ceresc \>i bine aparat impotriva Necuratului.

In padure, Bohor intilni un calugar care calarea cu umi, linta pe magarul lui, nefiind insotit de slugi sau de valeti ~i, dupa ce,l intreba pe cucernic daca era preot, ii ceru CAUTAR.EA LUI BOHOR.: voie sa i se spovedeasca: caci Bohor nu era smintit sa pur< LIONEL FARA AJUTOR. ceada intru cautarea Sfintului,Graal atit de minjit ~i de . FALSUL CALUGAR negru de pacate. - Pentru numele lui Dumnezeu, ii raspunse calugarul, daca wa~ primi ~i daca domnia,ta ai muri in pacat de Catre vremea chindiei, Bohor vazu 0 pasare alba ca un moarte, din Jipsa de ajutor, m,ai putea chema in ziua cea caier de lina care sosi in zbor ~i se a~eza intr'un copac. mare a ]udecatii de Apoi inaintea chipului lui Isus Cristos. Acolo, gasindw\>i puii tepeni ~i reei in cuibul lor, pasarea incepu sa se tinguiasca amarnic pe limba ei; apoi i~i izbi De aceea, te voi povatui dt voi putea mai bine. Cine e~ti domnia,ta? pieptul cu ciocul ei ascutit \>itaios, atit de tare, inch incepu - Bohor din Gannes, fiul regelui Bohor ~i varullui Lancelot sa,i ti\>neasca singele. ~i pui~orii, scaldati in singe cald. reca' patara viata, in timp ce mama lor mtirea intre ei. du Lac. - Dsigur, Bohor, dumniata trebuie sa fii un om bun, Bohor i\>i vazu de drum mai departe, chibzuind asupra daca, a~a cum spune Domnul nostru Isus Cristos, pomul cel ~ tilcului acestei intimplari; dar nu facuse niei 0 leghe galeza, bun da rod bun, caci parintele domniei,tale a fost un om dnd vazu trednddoi in~i in armura care il duceaupe fratele sau, Lionel, i'mbracat doar in nadragi, cu miinile foarte cucernic, \>iregina Evaine, mama domniei,tale, una

legate, pe un cal Inalt ~i puternic; ~i II bateau la singe, dar fara sa,i smulga un ripat, atlt de curajos era. ~i Bohor fu gata sa se aVlnte In ajutorul fratelui sau, dnd zari In alta parte un cavaler Inarmat plnam dinri, care ducea cu de,a sila 0 fecioara spre inima padurii. - Sfinta Fecioara, striga ea, nu ma lasa! Ajutor! Bohor puse atunci dragostea pentru Oomnul nostru Isus Cristos mai presus de simramintele lui fire~ti ~i, fara sa,i mai poarte de grija fratelui sau, se aVlnta pe urmele cavales rului care 0 rapea pe fata; aflari ca a fost una din faptele pentru care Oomnul nostru Isus Cristos I,a privit cu mai multa dragoste. II Invinse fara greutate pe rapitor; dar, dnd voi sa,i ajunga din urma pe cei care II duceau pe Lionel, nu izbuti sa dea de ei. Ratiici vreme Indelungata pe sub copaci; In cele din urma, Int1lni un om Imbracat ca un calugar ~i Incalecat pe un cal mai negru dedt mura, care 11Intreba ce cauta. - Pai, cucernice, pe fratele meu! - Pofteste cu mine si 11 vei vedea. ~i a~a,zi~ul calugar II' duse la oarecare departare de acolo, unde E arata, Intr,un hari~, trupul lui Lionel, care zacea strapuns de Impunsaturi ~i plin de singe. Clnd II vazu, un mare zbucium cotropi inima Illi Bohor. Cizu la pamlnt, Ie~inat. - Vai, draga frate, Incepu el sa se tlnguiasca, dupa ce,~i reveni In. fire, au cine te,a adus In halul asta? In vecii vecilor n'o sa mai vreau sa aud de vreo bucurie! Spunlnd a~a, lua mortulln brare ~i 11strinse la piept, cople~it de negra ita jale, Inclt ri,era mai mare mila vazlndusl. -In sfir~it, Intreba daca era prin Imprejurimi vreo capel a In care sa poata fi Inmormlntat Lionel. - Urmeaza,ma, Ii raspunse insul Imbracat In sutana de calugar. Dar mai Intli afla ca durerea aceasta ti'a venit ca pedeapsa pentru Infumurarea ta fara friu. Caci e~ti asemenea acelui fariseu care spunea dnd intra In templu: Doamne Dumnezeule, Iri mulrumesc ca nu slnt ~i eu atlt de diu ca vecinii mei . ~i afla ca pasarea aceea pe care ai vazut,o ~i care venea spre tine In zbor Inseamna 0 fata bogata, frumoasa ~i de neam ales, care te va iubi Cll dragoste adeva' rata ~i care te va ruga sa fii iubitul ei: daca 0 vei respinge,

va muri de suparare. lar pui~orii care ~i,au recapatat viara dnd au fost scaldari In slngele parintesc .Inseamna pacatele la care va duce moartea ei: Intnadevar, nu din frica lui Oumnezeu 0 vei respinge, ci ca sa fii preamarit In lumea asta pamlnteasca ~i sa te bucuri de de~arta glorie a lumii. ~i a~a vei fi plin de Inglmfare ~i de doua od nelegiuit, caci I,ai ucis ~i pe fratele tau, pe care nu I,ai ajutat dnd ai rinut S'O scapi pe fata aceea care nici nu e macar ruda cu tine. Vezi acum daca era mai bine sa fie fata siluita, sau ca unul dintre cei mai buni cavaleri din lume sa fie rapus! Ascultlnd asemenea cuvinte, Bohor se simtea foarte tulburat. ~i calauza lui Ii arata curind un fel de c~pela foarte veche ~i darapanata, In mijlocul careia se Intindea 0 lespede de marmura: a~eza deasupra le~ul lui Lionel ~i porni sa caute agheasma, dar nu gasi nici picatura. - Bohor, Ii spuse omul Imbracat cu ve~minte de calugar, am sa ma Intorc mline pentru slujba de Inmormlntare a fratelui tau. Plna atunci, yom locui In casa Invecinata. Cavalerul se temu ca, refuzlnd sa,i dea ascultare cucerni, cului, sa nu cada iar In pacatul Inglmfarii, ~i II Insoti la un castel care se Inalta nu prea departe de acolo ~i In care 0 doamna, Inzestratii Cll toata frumllserea pamlnteasca, Ie facu primire aleasa.

CAUTAREA

LUI BOHOR:

ISPITIREACi iata ca, dupa ce se stinsera luminile ~i dupa ce Bohor adormi In patul sau, se Intlmpla ca 11trezi 0 mlna ce i se a~eza pe umar, ~i Bohor a vazu, doar In cama~a, pe staplna casei, care Ii spuse: - Seniore cavaler, fa,mi lac sa ma culc Hnga dumneata. EI raspunse ca,i va lasa patul; ~i, spunlnd a~a, se scula In cama~a ~i In nadragi. - Nobile senior, Ii spuse ea, culciHe la lac: Iri fagaduiesc ca nu ma voi atinge de domnia,ta dedt cu voia'ri. Oar poarta,te frumos cu mine, ap cum Ii ~ade bine unui cavaler.

- N,am facut niciodata vreo nedreptate sau vreo ticalo~ie unei doamne sau domnisoare si n,am sa incep eu domnia,ta. - Iti foarte multumes~. ~tii' bine ca, dupa datina din regatul Logres, un cavaler trebuie sa sara In ajutorul oriearei domni~oare eare,i cere ajutorul, eu riscul de a';;1 pierde onoarea. Ajuta,ma, a~adar! - ~i cum anume? - Culclndwte cu mine. - E;;ti eumva fata? S,ar ziee ca nu, atlt de desfdnata pad. Chiar de,ar fi sa'ti placa un eavaler mai mult dedt orieine pe Iume, tot n,ar trebui sa,i spui asemenea euvinte! De alv minted, nu pot sa te cred atlt de smintita: de buna seama, vrei sa ma pui Ia ineereare? - Hei, Bohor, daca nu te,a;; iubi mai mult dedt a iubit dndva vreo femeie, ti,a;; cere oare una ea asta? T e rog sa,mi vii in ajutor a~a cum ti,am cerut. Daca n,ai 5'0 faei, te voi socoti neputincios ~i invins. - Eu m,as soeoti si mai invins, ii spuse Bohor, de ti,a~ face voia! ' , - A~adar, culca,te Ia Ioe in pat, seniore cavaler: n,a;; vrea sa am. drept ibovnic un om ajuns de ru~ine, un necredincios. Bohor se lungi Intl'e eeaqafuri: numaidedt perfida se VIr! si ea Ilnga el si, tragindu,l de camasd, cauta sa'[ imbrdtiseze. bar d 0 lua 0 a~eza pe pam.int, ~nde 0 tinu dtva ti:n cu atlta vigoare Indt nu se putea mi;;ca. Atunci femeia ineepu sa se jdeasca, spunind ca se simtea bolnava, ;;i II tot ruga staruitor: - Pentru Dumnezeu, da,mi ce,am sa,ti cer! N u,ti va stirbi cu nimic onoarea! Dar asta trebuie s5 ti,o spun 'Ia ur~che. Bohor se apleaca: ea face ce face ~i,1saruta pe gura. Mlniat, Bohor se repede la spada, jurindwse ca i,ar taia capuI, daca n,ar fi femeie. Asta se va vedea! )} spuse ea mai alergind inca dupa d, cu bratele intinse. Bohor fugi din camera, ;;terglndu'se pe buze ;;i ferindwle bine, apoi se urca plna In vlrful tUl"l1ului. Dar femeia se ia indata dupa d, insotita de douasprezece fecioare, ;;i striga tare: - Uita,te cum am sa mor de dragul domniei,tale! La care una dintre fete adauga pllngind: - Vai, seniore, ta ce'ti cere doamna sau ne yom al'unea toate de aid, caei n'am putea sa,i Induram moartea! Nieio,

data n,a savir~it vreun eavaler 0 fapta ath de mir~ava laslnd sa moara ni~te femei doar pentru atita lueru! Lui Bohor ii era tare mila de de; eu toate aeestea, mai degraba Ie,ar fi lasat pe ele sa,~i piarda suHetul, dedt sa ~i,1 piarda el ;;i Ie raspunse ca nu va face ce,i cere doamna, nici cu pretul mortii, niei cu pretul vietii lor. Numaidedt femeia ~i cele douasprezece fete i~i dadura drumul, una dupa alta, din vlrful tUl"l1ului: Bohor fu atit de naucit, Inch i~i ridica mina sa se inchine. ~i chiar in clipa aceea castelul ~i pretinsa capda ~i pretinsul trup al fratelui sau - totul se mistui Intnun zgomot atlt de cumplit, inclt ai fi crezut ca ~, toti demonii iadului udau In jurul lui ;;i, fara Indoiala, erau destui.

CAUTAR.EA LUI BOHOR.: MORT IF lCAREJ-\Bohor I;;i Intinse atunci miinile spre cer ;;i,i mul~umi lui Durn.nezeu. $i, dupa ce se ruga, llltdese '1devaratu[ tile al celor vazute dimineap: pasarea alba i[ intrLichipa pe Domnu[ nostru ISLlSCristos, iar pui;;orii ei ii intruchipau pe o'1meni, care au fost ca morti pina dnd fiullui DUlllnezeu s,a urcat pe cop'1c, adica pe Cruce, ;;i pina dnd a tost il1lpuns in coasta dreapta cu lancea, umplindw;;i vlastarele cu singele lui si redllldwle viata. Cum calare'1, dus pe ginduri, 'intllni in cale ;;ase scutied care dntau voio;;i; purtau scuturi la git, duceau ni;;te cai de friu ;;i minau in fata lor 0 ;;areta plina cu land. Bohor Ii intreba unde se duc cu tot echipamentul acela. - Seniore, noi sintem oamenii lui Melian du Lys ;;i ne ducem [a tUl"l1iru[ care va avea lac mline la castelul din CybeIe. AHa ca VOl'fi vazuti '1colo cei mai de seama barbati din Bretania! Bohor se gindi ca va putea sa dea la Cybele de dtiva cavaleri ai Mesei rotunde sau de careva care sa,i dea vqti despre tratele lui, ;;i 0 lua pe urmele scutierilor. Cu toate acestea, cam pe la vremea chindiei, cum trecea.prin f'1ta unei forta:

~i

p

rete, se hotari sa ceara gazduire peste noapte, pentru ca'! era calul foarte obosit. Vavasalul1 se afla num,li bine la poarta, unde sta de yorba cu ni~te slujitori. - Draga seniore, ii spuse el lui Bohor, daca vrei sa mii aici peste noapte, miine ai sa fii la CybeIe inainte de a se lumina de ziua, caci e foarte aproape. Niciodata n,am vazut atita Hoare a cavalerilor, nici arme mai bogate. Bohor intra in casa. Slugile venira sa,i ia calul ~i ii scoasera armura sub ulmul din curte; apoi, dupa ce a fost spalat ~i imbracat de ni~te fete ~i dupa ce i s,a pus 0 bogata mantie ro~ie pe umeri, a fost condus in saJa, unde se servea masa de seara. $i desigur nimic nu (ipsea din ce,i prie~te unui trup de barbat: cele mai alese mincari cu carne, boboci de gisca, claponi fripti la frigare, gaini, lebede, pauni, potirnichi, fazani, bit/ani, buhai,de,balta; tot soiul de vinat: cerbi, lopatari, mistreti, caprioare, iepuri; pqte din bel~ug, nisetri, somoni, cambule, tipari de mare, dndunici rosii de mare, moruni, calcani, barbuni, bari sau lupi de ma:e, limba,de,mare, platici, scrumbii grase, mer/ani durdulii, heringi proaspeti: toate sosurile cele mai pieante, condi, mentate eu piper, cu camelina, cu zeama de agurida, cum ~i in multe alte ehipuri; ~tiuci ~i chilieari in gelatina; tipari ~i turturele pateuri; mii de feluri de prajituri ~i placinte, tarte rasturnate, fagurele, rulouri eu fri~ca, brinzoaice, tarte obi~nuite, turta,dulce, crepine, dariole cu crema, clatite, coltunasi; vinurile cele mai de soi: vin cu ardei vin cu ghi~bir: vin cu flori, vin porfiriu, negru, cu gust d~ isop, vin din Gasconia, din Montpellier, din La Rondelle, din Beaune, din Saint,Pourcain, din Auxerre, din Or/eanais,1 Tn original: Ie vavasseur vasal al unui alt vasal.

din Gatinois, din Leonais, atita vin, inc,t ar fi fost de ajuns sa umple cu eI un hele~teu, vin pe care rinda~ii ~i bouarii 11 lasara in oale. Dar Bohor se multumi sa taie trei felii de piine, pe care Ie minca, dupa ce I~ muiase intr,o cupa de argint plina cu apa. - Draga seniore, ii spunea gazda, nu'ti plac mincarurile astea? - Ba da, scumpe seniore. Cu toate acestea, astazi n'a111.sa maninc altceva dedt ceea ce vezi. Gnd veni ceasul de odihna, stapinul casei iI conduse pe Bohor intr,o camera luminata ca ziua, in care pusese sa ifse pregateasca un pat vrednic de un rege: plapumi din blanite de veverite, albe'gri, din hermina; bogate macaturi, perne albe, pui~ori de perna, pufuri, covoare late, frumos lucrate - nimic nu lipsea. Dar Bohor nu primi sa se culce vreun osta~ linga el, in camera. ~i, dupa ce ie~i toata lumea, Bohor stiose luminarile, se intinse pe jos, ca sa aiba un culcu~ tare, i~i puse 0 ladita sub cap lii adormi intru tihna Domnului nostru Isus Cristos, dupa ce ilii rosti rugaciunile. A doua zi, dnd mijira zorii ~i dupa ce suna din goarna paznicul, i~i desfacu patul in a~a fel inctt sa nu poata nimeni banui ca nu se cllicase in eI; dupa aceea se duse in capela sa asculte slujba de utrenii lii slujba zilei, ~i purcese iar Ia drum, dupa ce rosti rugaciuni catre Dumnezeu pentru gazda.

CAUTAR.EA LUI GALAAD: GA UV AIN 1NFRtNTDupa ce,a para I Castelul eu Fecioare, Galaad a savir~it multe aventuri des pre care nu pomene~te 0 yorba poves, tirea; prea am ave" iosa multe de facut de,am vrea sa Ie in~iram una dupa alta. Intr,,:> zi. i,a intilnit la un turnir pe seniorii Gauvain ~i Hector ~i nu i,a recunoscut, caci i~i

nobi! de rang inferior 'n orinduirea feudala,

Cavalerul cel pHn de vrednicie ~i fecioara scoaserii friul ~i ~aua cailor ~i,i lasara slobozi, ca sa pasca in voie; apoi, dupa ce facura semnul crucii, intrara in corabie, care ~i porni de indata in larg.

schimbasera armurile; dar ei, de indata ce zarisera scutul alb cu cruce ro~ie i~i spusesedi unul altuia: - lata scutul despre care ne,a vorbit seniorul Yvain: asta e Galaad. Nebun ar Ii cel ce I,ar a~tepta, ca nu e arl11ura care sa poata tine in fata spadei lui. Ci iata ca, in chiar clipa aceea sosea stra~nicul cavaler, zdrobind totul in cale, ca un tr':snet ~i, in trecere, dintr,o singura palire cu spada, spinteca vijelios coiful ~i boneta dc zale a seniorului Gauvain, Ii taie pielea ~i carnea pina la osul capatinii si il azvirli din oblincuri. Vazind aceasta, Hector se i;depa~ta putin, atit pentru ca se gindea ca al' Ii fost 0 prostie sa se masoare cu barbatul in stare de asemenea lovituri, c1t ~i pentru ca se cadea sa,1 iubeasca ~i sa,1 ocro' teasca pe nepotul sau Galaad, mai degraba dec1t sa se lupte cu el. ~i toti cavalerii care luau parte la turnir fura amariti cind alara ca tocmai momeniorul Gauvain fusese napastuit de lovitura aceea cumplita, caci era cel mai cunoscut si cel mai iubit dintre toti barbatii vremii lui. II dusera I~ castel, unde i se scoase arn~ura ~i f~ intins intno camera, departe de zgomot; apoi trimisera dupa un doftor ~i,i fagaduira ca,1 vor face om bogat daca it va vindeca pe ranit. Doftorul se prinse ca,l va lecui. Galaad isi vedea de drum in vremea aceasta. Si in curind vazu ca'vine intru intimpinarea lui 0 domni'~oara, infa, ~urata bine in voaluri de in, ~i ea ii spuse: - Galaad, in numele Domnului, urmeazaHua! Am sa te duc la cea mai de seama aventura de care a avut vreodata parte vreun cavalef. I1 conduse de,a dreptul pe tarmul marii. Acolo se gasea corabia in care se aflau Perceval si Bohor. - Fii binevenit, seniore strigara' cei doi cavaleri, caci te,am a~teptat atita vreme!

COR,ABIAPATUL.

LUI SOLOMON:SPADA. FUSELE

Ci iata ca, dupa ce plutira in largul marii ~i cei trei cavaleri i~i povestira aventurile prin carc trecusera, Perceval se uitft la [;lta, care l~i scosese voalul'ile, ~i 0 recunoscu pe muta care incepuse sa vorbeasca in ziua in care fusese eI inarmat cavaler de catre regele Artus ~i care it dusese sa ia loc fa Masa rotunda, fata careia i se spunea Fecioara carelll,a, mintitmiciodata. - S~niori, Ie spuse ea celor trei cavaleri, va dau in pl'itllul rind de veste, ca unor fiinte la care tin cel mai mult pe lumea aceasta, ca, daca n,ati avea 0 credinta desaviqita in Domnul nostru lsus Cristos, ati pieri pe corabia aceast'l.~i acum priviti intr,o parte ~i in alta. Vizitara corabia ~i, cercetind toate, descoperira indaratul unor perdele de pat, facute din matase,patul cel mai frumos ~i cel mai bogat din cite au existat vreodata. La picioare, cineva a~ezase 0 coroana de auf. La capatii, zacea 0 spada pe jumatate trasa din teaca ei, care era deosebit de bogata. Maciulia era fkuta dintr'o singura piatra, in care straluceau toate culorile de pe pamint, ~i fiecare dintre culorile acestea avea puterea ei. Minerul era fkut din doua prasele: 0 prasea din ~arpele numit papagusta, care vietuie~te in Celidonia si care are darul ca nu simti niciodata 0 prea mare caldura 'cind stringi in mina vreun 'os al lui, oricit de mare ar Ii dogoarea soarelui sau a focului; cea de,a doua prasea era fkuta din osul unui pe~te mic numit ottonax, care haladuie~te in apele fluviului Eufrat ~i care are urma, toarea putere: cel ce tine in mina un os al lui uita orice bucurie sau orice durere trecuta ~I i~i aminte~te numai

despre temeiul avut de a,l lua in mina. Asa era minerul spadei ~i pe el se puteau citi urmatoarele ~uvinte: Sfnt minunata de uazut, mai minunatd de eUl1oseut, edei nimeni nu md poate Lua fn mind, orieft de mare i,ar fi mlna, In afard de eeL diruia Ii sint hdrazita. - Pentru numele lui Oumnezeu, spuse Perceval, am sa vad daca sint eu acela! Oar in zadar incerca sa apuce arma de miner ~i, dupa el, la fel ~i Bohor; insa Galaad declara ca nu va incerca ~i el dedt dupa ce va vedea toate minunile spadei. Intr