ROLUL SI FUNCTIILE STATULUI

1. Conceptul de interese generale

Din momentul constituirii sale, consemnat ntr-un act politico-juridic adoptat de un organism reprezentativ la nivel naional (Congres, Parlament, Diet, Adunare Naional etc.), statul capt automat personalitate juridic. Actul politico-juridic prin care se consemneaz apariia unui nou stat, poate fi declaraie (de exemplu, Declaraia de independen a S.U.A.), constituie, tratat, pact sau chiar numai o lege (Legea nr. 363/1947 pentru constituirea statului romn n Republica Popular Romn) ori acord (Acordul austro-ungar din 17 februarie 1867, n urma cruia s-a format Imperiul Austro-Ungar).n general, momentului constituirii unui stat i urmeaz recunoaterea acestuia pe plan internaional, de ctre alte state, aderarea sa la organizaii internaionale. Recunoaterea internaional a unui stat nu are ns efecte juridice n ceea ce privete calitatea de subiect de drept constituional a acestuia, deoarece personalitatea sa juridic este conferit printr-un act politic sau juridic intern care este, de fapt, o manifestare de voin suveran a poporului. Rolul statului consta, in principiu, in asigurarea, apararea si promovarea prin mijloacele prevazute in Constitutie si in celelalte legi a "interesului general" a "interesului public" a binelui comun inclusiv a "interesului individual". Dar, statul este un instrument special si specializat al poporului in primul rand pentru satisfacerea interesului general. Din nefericire intelesul interesului general difera de la un stat la altul, in raport de caracterul statului si de cat de fidel reprezinta acesta interesul poporului ca detinator al puterii politice. In principiu, interesul general reprezinta sinteza calitativa a intereselor politice, economice, religioase, etnice sau nationale ale poporului privite in integralitateaTrebuie fcut, ns, precizarea c noiunea de interese sociale generale, sinonim cu cea de bine comun, interese naionale fundamentale etc., poate avea un neles diferit de la un stat la altul i n cadrul aceluiai stat, de la o etap la alta a dezvoltrii acestuia. Coninutul noiunii de interese sociale generale depinde de condiiile social-istorice ale unui stat, de raporturile ntre forele politice angrenate n procesul de conducere social, de caracterul regimului politic, de raporturile ntre guvernani i guvernai, de poziia internaional a statului respectiv .a. Toti acesti factori si multi altii determina continutul si chiar modalitatile prin care se realizeaza interesele sociale generale. De asemenea, atragem atentia ca in unele state ( statele socialiste si in general, state totalitare ) exista o falsa reprezentare a unora dintre interesele sociale generale. Ceea ce erau, indeobste, denumite in societatea socialista interese sociale generale, erau, de fapt, interese de grup, prezentate ca interese nationale. Totodata, interesele nationale veritabile au servit in aceste state, in unele imprejurari, ca un capital politic. Alteori, statul socialist a actionat in concordanta cu aceste interese, avand si un suport popular (de exemplu: masurile de aparare luate de statul cehoslovac fata de agresiunea condusa de U.R.S.S. impotriva acestuia in 1968; actiunea Iugoslaviei impotriva hegemonismului sovietic in anii 50; rezistenta Romaniei fata de politica hegemonista a Moscovei in 1968; reformele economice si introducerea economiei de piata in R.P. Chineza etc. ) Pentru toate statele socialiste ramane o caracteristica a regimului lor politic indepartarea statului acaparat de partidul comunist, de aspiratiile vitale ale poporului.Interesele generale ale unui stat sunt deosebite de interesele generale ale altui stat. Tot atat de adevarat este si faptul ca interesele generale au o dinamica mai mult sau mai putin accelerata, potrivit scimbarilor produse in plan social. n principiu, interesul general reprezint suma sau sinteza calitativ a intereselor politice, economice, religioase, etnice sau naionale privite n integritatea lor Ca sa capete calitatea de interes general, interesele sociale trebuie sa aiba o importanta sau o motivatie fundamentala pentru intreaga natiune, sa exprime aspiratiile vitale ale acesteia si sa fie durabile..

2. Criterii de delimitare a funciilor statului

Pentru a-i ndeplini misiunea de a asigura interesul general, statul trebuie s asigure nfptuirea specializat a unor activiti concrete, a cror natur i ntindere variaz de la o epoc la alta i de la un sistem politic la altul. Interesul stabilirii funciilor statului este de a asigura ca acelai gen de activitate s se desfoare n mod repetat de organisme specializate, potrivit unor norme i metode clare i bine stabilite. Aceste activiti se regrupeaz i se deruleaz n cadrul diferitelor funcii ale statului, a cror analiz nu poate fi fcut dect pornindu-se de la dou criterii specifice: criteriul material i criteriul formal.A utiliza criteriul material n definirea funciilor statului nseamn a lua n consideraie coninutul unui act sau al unei activiti desfurate de stat prin organele sale, i n raport cu aceasta, a-i da o anumit calificare. Cu alte cuvinte, a analiza acea activitate ca o activitate economic, comercial, financiar, politic, religioas, juridic .a.m.d.n privina actelor sau activitilor juridice, criteriul material nu are o mare relevan pentru definirea unei funcii a statului. Aceasta deoarece, din punct de vedere al naturii lor juridice, ambele au un caracter juridic. Criteriul material a fost folosit pentru a deosebi, de pild, o activitate juridic de o activitate economic i cultural. Din momentul n care s-a stabilit cu precizie, potrivit criteriului menionat, c o anumit activitate are caracter juridic, trebuie s se recurg la criteriul formal, deoarece acesta indic ce ramur a sistemului de drept va reglementa activitatea respectiv: dreptul constituional; dreptul administrativ; dreptul penal; dreptul civil; dreptul financiar etc.Utilizarea criteriului formal nseamn a lua n consideraie organismul care a adoptat un anumit act, cu alte cuvinte, titularul funciei pe care o analizm i procedura prin care s-a adoptat actul respectiv. Criteriul formal permite clasificarea actelor juridice in acte administrative, legislative sau jurisdictionale, dar si identificarea organismelor competente sa adopte sau sa emitaactele respective. Pentru o mai eficienta precizie a functiilor statului, este de preferat ca analistul unei anumite activitati sa cmbine cele doua criterii. Evident, criteriul formal este mai clar, cel putin pentru delimitarea unor activitati juridice de altele. In orice stat, indiferent care i-ar fi dimensiunile, sistemul social-politic sau regimul politic, activitaile statale cu caracter juridic sunt indeplinite zilnic de catre autoritati investite cu atributii speciale. n general, prin funcie a statului se nelege un complex de atribuii avnd o natur comun, stabilite prin lege i realizate de un organ de stat specializat, potrivit unei anumite competene.

2. Clasificarea funciilor statului

In doctrina constitutionala vest-europeana a fost prezentate, din perspectiva analizei juridice, mai multe functii ale statului. Potrivit punctului de vedere predominant, formal exista trei functii. O parte a doctrinei constitutionale contemporane apreciaza ca stateele contemporane ar avea patru functii Distincia clasic a celor trei funcii ale statului rezult din teoria separaiei celor trei puteri. Potrivit acestei teorii, statul exercit urmtoarele trei funcii: funcia legislativ; funcia executiv; funcia jurisdicional (judectoreasc).Funcia legislativ const n adoptarea de ctre Parlament a regulilor de conduit obligatorii (avnd caracter general i impersonal), ce se adreseaz, prin urmare, tuturor persoanelor fizice i juridice, existnd i, respectiv, desfurnd activiti pe teritoriul unui stat. Exista o ierarhie a legilor in functie de importanta lor sociala, dar pot fi si caracterizate prin generalitatea si caracterul lor impersonal. Legile pot fi: costitutionale, organice si ordinare. In sistemul constitutional roman, legile constitutionale sunt cele prin care se modifica constitutia.Exista insa unele acte normative, care, fara a modifica constitutia, au caracter cvasiconstitutional, deoarece reglementeaza organzarea si functionarea unor organisme constitutionale sau regimul lor juridic. Prin legile organice se reglementeaza regimul juridic al unor institutii publice si domenii de activitate deosebit de importante, cum ar fi si funcionarea partidelor politice, proprietatea si mostenirea, organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii , sistemul electoral, organizarea si desfasurarea referendumului, etc.n principiu, funcia legislativ este exercitat n exclusivitate de ctre parlament. n practic ns, este admis ca i guvernul s exercite, n anumite condiii, o activitate legislativ. Aa cum s-a subliniat n doctrin, guvernul deine prerogativele cvasi-legislative, materializate n ceea ce se denumete ndeosebi puterea de reglementare a guvernului. Aceasta const fie ntr-o putere proprie a guvernului de a reglementa primar relaiile sociale care nu sunt rezervate domeniului legiiFuncia executiv (sau guvernamental) const n asigurarea sau organizarea legilor i, de asemenea, n adoptarea actelor necesare pentru activitatea de guvernare i administrare, pe plan central i local.Functia executiva, consta in activitatea speciala de asigurare si organizare a executarii legilor si de asemenea, in adoptarea actelor necesare pentru activitatea de guvernare si administrare pe plan central si local. De exemplu problema restituirii locuintelor este reglementata prin Legea nr. 112/1996, prin care se prevad cazurile de restituire si principiile care guverneaza concret aceasta activitate, insa modul concret de restituire, respectiv procedura, de organizare si functionare a comisiilor judetene, precum si activitatea acestora este stabilita prin norme metodologice aprobate prin hotarare de Guvern. Normele de aplicare a legilor sunt date de regula de Guvern, iar in alte cazuri si de alte autoritati ale administratiei publice, cand sunt abilitate prin lege. Este cazul Bancii Nationale a Romaniei, care emite norme in aplicarea unor legi. Actele emise in executarea functiei executive sunt extreme de diverse ( administratia generala a tarii, diplomatie, gestiune financiara, adica acte de organizare a executarii si executarea legii in concret.) Toate aceste acte administrative sunt subordonate legii si Constitutiei, incepand cu hotararea de Guvern si ordinele, instructiunile, normele metodologice ale ministerelor si terminand cu decizia primarului comunal sau procesul verbal de contraventie intocmite de agentul de politie. Actele executive sunt fie individuale fie normative. Funcia jurisdicional (judectoreasc) const n soluionarea de ctre instanele de judecat a diferendelor sau litigiilor ntre diferii subieci de drept: ntre persoane fizice; ntre persoane fizice i persoane juridice, precum i n restabilirea ordinii de drept nclcate.Potrivit principiului separaiei puterilor, fiecare funcie este ndeplinit de un alt organism: funcia legislativ de ctre parlament; funcia executiv de ctre guvern i eful statului, iar funcia judectoreasc de ctre instan, organismele avnd o competen exclusiv n domeniul lor de activitate.Dei cele trei instituii constituionale i desfoar activitatea separat, prin constituie se stabilesc mecanismele lor de interferen. Prerogativele atribuite fiecreia dintre puteri pentru a conlucra creeaz un echilibru ntre puteri n sensul c niciuna nu poate acapara ntreaga putere asumndu-i atribuiile celorlalte i nu poate s le impun adoptarea anumitor msuri. Bazata intru totul pe teoria separatiei celor trei puteri, distinctia mentionata intre functiile statului nu mai are insa acoperire in relatiile politice aflate intr-o continua diversitate si amplificare. Distinctia clasica intre cele trei functii nu mai reflecta in prezent prerogativele statului mult sporite. Iata de ce, in doctrina si practica constitutionala si administrativa se considera in mod intemeiat ca functia executiva a devenit mult mai larga. Extinderea activitatilor guvernamentale in epoca contemporana determina, dupa unii autori, necesitatea nuantarii acestei functii. Intr-adevar, fenomenul statal cunoaste in zielel noastre o amplificare si complexitate deosebite. Lumea contemporana se caracterizeaza printr-o acutizare a tensiunilor sociale existente in interiorul fiecarui stat, prin cresterea trebuintelor si aspiratiilor materiale si spirituale ale oamenilor, generand ele insele cerinta ca statul sa satisfaca pretentiile legitime ale cetatenilor, prin dezvoltarea economica libera si diversificarea pietelor, prin globalizarea unor probleme vitale ale omenirii: pacea si razboiul, conflictul nuclear, destabilitatea geo-politica a unor regiuni, intarirea legaturilor economico-financiare , militare si politico-diplomatice intre anumite tari, protectia mediului inconjurator etc. Toate acestea creeaza noi probleme statelor, obligandu-le sa-si adapteze institutiile publice noilor realitati economico-sociale, politico-diplomatice, militare interne si internationale. Sigur ca aceasta adaptare solicita, intre altele, schimbari la nivelul functiilor statului, modificarea unor prerogative, atributii, metode de lucru, etc.Distincia clasic ntre cele trei funcii nu mai reflect n prezent prerogativele statului mult sporite. Iat de ce, n doctrina i practica constituional i administrativ se consider n mod ntemeiat c funcia executiv a devenit mult mai larg. Extinderea activitilor guvernamentale n epoca contemporan determin, dup unii autori, necesitatea nuanrii acestei funcii. Fac obiectul jurisdictiilor litigiile dintre persoane fizice, dintre acestea si persoanele juridice civile sau de drept public, ori dintre acestea si autoritatile publice. Solutionarea litigiilor se face in cadrul unui proces, dupa anumite reguli prin acte numite hotarari judecatoresti. Judecatorul care infaptuieste justitia ceruta, trebuie sa afle adevarul in procesul respectiv, pentru a identifica exact incalcarea legii, victimele, cauzalitatea, raspunderea si responsabilii. Pentru ca justitia sa-si poata infaptuit misiunea, ea cunoaste o anumita organizare si anumite principii. Organizarea justitiei se face pe grade dejurisdictie care presupune controlul pentru a evita eroarea. Aceste grade de jurisdictie permit o evaluare a judecatii in fond dar si in apel si recurs, ca posibilitate de indreptare a erorilor, de reevaluare a sentintelor in raport cu probele in cauza. n statul modern, guvernul are rol preponderent n conducerea general. Organismele executive sau guvernamentale dein, uneori, o putere proprie autonom, a crei surs direct este nsi constituia.Transformrile petrecute la nivelul funciei executive, ndeosebi n ceea ce privete amplificarea prerogativelor efului statului i ale primului-ministru, au avut ca rezultat tendina tot mai vdit de a distinge activitile n exclusivitate politice de cele executiv-administrative, birocratice.Potrivit unei opinii larg rspndite n doctrina constituional francez, funcia politic const n stabilirea scopurilor activitii generale de conducere, iar funcia administrativ const n realizarea acestor obiective i de a face s funcioneze serviciile publice. n practic este frecvent trecerea de la o activitate la alta. Aceast distincie ntre activitatea executiv general de conducere i activitatea strict executiv (administrativ) este menionat de unii autori francezi, care deosebesc 4 funcii ale statului:a) legislativ;b) executiv (sau guvernamental) activitatea general de conducere;c) administrativ;d) judectoreasc.n doctrina constituional contemporan au fost fcute i alte clasificri ale funciilor statului, avndu-se n vedere ndeosebi criteriul material. Potrivit acestui punct de vedere, statul are trei funcii:a) funcia de exercitare a suveranitii. Aceast funcie are dou laturi: exercitarea suveranitii pe plan intern (de exemplu, stabilirea ordinii juridice i aprarea ei prin folosirea forei publice); exercitarea suveranitii pe plan extern (de exemplu: stabilirea liniilor generale ale politicii externe; colaborarea internaional cu alte state; participarea la organisme internaionale, aprarea teritoriului naional);b) funcia de orientare a dezvoltrii societii.c) funcia de promovare a progresului.O alt analiz tipologic a funciilor statului n doctrina constituional contemporan distinge trei categorii de funcii:a) funcii politice: meninerea ordinii sociale interne i aprarea teritoriului naional, alte intervenii ale statului n viaa social fiind excluse (teoria Statului jandarm; implicarea direct i substanial a statului n cele mai diverse domenii sociale[footnoteRef:1]; asigurarea progresului economico-social, planificarea i conducerea proceselor economice); [1: ]

b) funcii juridice: funcia legislativ; funcia executiv; funcia jurisdicional (judectoreasc);c) funcii sociologice; constrngerea social; activitatea de convingere a cetenilor n legtur cu compatibilitatea ntre interesele generale i cele personale (socializarea indivizilor i grupurilor sociale) .a.4. Atribuii eseniale ale statului

nelegem prin atribuii eseniale ale statului setul de prerogative care revin n exclusivitate oricrui stat i a cror nendeplinire echivaleaz cu lipsa statalitii. a) particularii au interese contradictorii unii fa de ceilali i chiar fa de stat;b) numai statul are resursele necesare ndeplinirii atribuiilor sale eseniale.Se consider c sunt atribuii eseniale ale statului: monopolul aprrii i al constrngerii sociale (armata i poliia), meninerea cadrului juridic, conducerea relaiilor internaionale, emiterea monedei naionale. 4.1Monopolul apararii si constrangerii sociale (armata si politia ) In epoca feudala, regele delega vasalilor sai atributii militare, fiind cunoscuta, insa, si institutia mercenariatului. Intru-un stat modern nu este posibila delegarea atributiilor cu caracter militar unor grupuri sociale si cu atat mai putin politice. Apararea nationala si mentinerea ordinii publice pe teritoriul statului sunt responsabilitati exclusiv guvernamentale. Armata isi trage radacinile din Natiune si exercita unul dintre atributele suverane ale acestuia: propria aparare si apararea teritriului pe care s-a organizat intr-un mod legitim, recunoscut de alte state. Armata este formata prin intermediul voluntariatului , fie al serviciului militar obligatoriu. Armata are, in prinicpiu, misiunea de a proteja si de a apara statul impotriva atacurilor din exterior. Prin urmare, armata nu apara interesele personale ale conducatorilor politici insarcinati sa conduca in acel moment si nu reprima activitati antistatale in teritoriul statului respectiv. Politia reprezinta institutia publica investita, printre altele, cu autoritatea de a asigura respectarea ordinii sociale si a linistii publice. In niciun stat de drept politia nu se subordoneaza unor grupari politice, economice, particulare s.a. Prin natura sa, politia, cu toate departamentele sale ( jandarmeria, structuri speciale etc. ), se afla in serviciul statului, ea se afala, desigur, la dispozitia guvernantilor aflati la un moment dat la putere, dar nu in serviciul lor personal si nici in cel vreunui partid politic. 4.2 Crearea si mentinerea cadrului juridic Prin cadrul juridic al unei societati intelegem ansamblul ierarhizat al dreptului (Constitutie, legi, hotarari ale guvernului, regulamente etc.), care stabileste limitele legale in care se desfasoara intreaga viata a natiunii. In crearea si mentinerea cadrului juridic sunt angrenate atat parlamentul cat si guvernul. Mentinerea cadrului juridic este asigurata insa si prin sanctionarea administrativa, civila, penala, a oricarei incalcari a dispozitiilor legale, prin aceasta urmarindu-se repararea pagubei produsa prin violarea respectiva si repunerea victimei in drepturile incalcate, precum si pedepsirea persoanei vinovate. 4.3 Conducerea relatiilor internationale Aceasta este o atributie prin excelenta cu caracter statal. Numai statul are prerogativa suverana si mijloacele institutionale si materiale de a se angaja pe plan international desfasurand o activiatate politico-diplomatica, militara, economica, culturala etc. Exceptan cateva cazuri, individul nu este un subiect de drept international. Activitatea politico- diplomatica se desfasoara de catre: presedinte, guvern si parlament.4.4 Emiterea monedei nationale Aceasta activiate esentialmente statala este motivata de preocuparea de a se asigura o ordine in schimburile economice, un control al circuitului financiar, atat in interiorul statului, cat si in raporturile internationale (cu un continut economic) ale statului. Cantitatea de moneda nationala necesara circulatiei banesti interne este calculata in functie de trebuintele circulatiei de marfuri, pornindu-se de la suma preturilor marfurilor aflate in circulatie tinandu-se seama de viteza de rotatie a banilor si mentinandu-se o concordanta intre cantitatea de bani emisa si suma preturilor marfurilor si serviciilor aflate la dispozotia populatiei.

5. Atribuii accesorii ale statului Sunt atribuii pe care statul le poate ncredina unor organisme care nu au calitate de autoriti publice i chiar unor persoane particulare. Atribuiile accesorii nu au o legtur nemijlocit cu suveranitatea statului. Practic, este vorba de activiti care pot fi ndeplinite de particulari dei, prin aceasta, se urmrete un scop general (de exemplu: organizarea nvmntului particular, nfiinarea unor aezminte de ajutor social, sntate, cultur etc.). 6. Extinderea rolului statului in epoca contemporana.Ultimele decenii pot fi considerate decenii ale expansiunii statului, atat ca fenomen sociologic, cat si ca factor propulsor al progresului social. Statul s-a extins tentacular nu numai pe plan intern, si si pe plan international. Doctrina constitutionala occidentala distinge, in general, trei fraze succesive ale dezvoltarii conceptiei privind rolul statului modern.a. Statul-jandarm (secolul al XiX-lea): se limita la exercitarea atributiilor esentiale, in special a functiei de politie, de aparare si a celei internationale. In alte domenii interventia statului era exclusa din principiu.b. Statul-antreprenor apare odata cu inceputul primului razboi mondial: statul incepe sa intervina in activitatile industriale ce putin in sectoarelele cheie, prin crearea intreprinderilor publice industriale si comerciale.c. Statul-providenta: intervine peste tot economic, cultura, sport, turism. Aceasta dezvoltare a statului se inbina in mod necesar cu sporirea considerabila a mijloacelor sale de actiune.In ultimii ani si cu deosebire dupa inlaturarea sistemelor social-politice totalitare socialiste s-a repus, cu o deosebita acuitate problema constituirii societatii civile si a statului de drept.Aceasta a permis realizarea conceptuala a statului garant.Conceptul de stat garant este foarte expresiv prin el insusi, potrivit acestei conceptii statul are indatorirea de a consfinti, un cadru larg de drepturi si libertati cetatenesti, de asigura progresul in toate dimensinile umane si de a granta afirmarea din aceasta perspectiva a conditiei umane. In acest fel, se legitimeaza prin modul in care garanteaza valorile nationale, caracteristicile psihosociale ale natiunii, adica acelea care definesc in mod fundamental fizionomia culturala, economica, istorica, politica, religioasa aunui popor si, totodata, valorile perene ale umanitatii- pacea, securitatea, colaborarea internationala, buna-starea popoarelor, mediul inconjurator, spatiul cosmic.

BIBLIOGRAFIE

1.Cristian Ionescu Tratat de drept constitutional contemporan Editia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2008 p. 149-1602. Ioan Muraru Drept Constitutional si Institutii Politice, Editura Actami, Bucuresti 1997, p.29-30, 287-304 3. Ioan Deleanu Drept Constitutional si Institutii Politice, Teoria generala, Editura Europa Nova Bucuresti 1991, p.144-145 4. Tudor Draganu Introducere in teoria si practica statului de drept, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1992 5. Sofia Popescu Statul de drept in dezbaterile contemporane, Editura Academiei, Bucuresti, 1998, p.36-107