ROLUL IMM-URILOR ÎN EVALUAREA CONTRIBUŢIEI ...Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de...

AE Rolul IMM-urilor în evaluarea contribuţiei antreprenoriatului la formarea Produsului Intern Brut în mediul de afaceri românesc

Amfiteatru Economic 198

ROLUL IMM-URILOR ÎN EVALUAREA CONTRIBUŢIEI ANTREPRENORIATULUI LA FORMAREA PRODUSULUI INTERN BRUT

ÎN MEDIUL DE AFACERI ROMÂNESC

Dan Armeanu1, Nicolae Istudor2 şi Leonard Lache3 1) 2) 3)Academia de Studii Economice, Bucureşti, România

Vă rugăm să citaţi acest articol astfel: Armeanu, D., Istudor, N. and Lache, L., 2014. The role of SMEs in assessing the contribution of entrepreneurship to GDP in the Romanian business environment. Amfiteatru Economic, 17(38), pp. 198-215 Rezumat

În contextul efectelor negative ale crizei financiare asupra economiei româneşti, antreprenoriatul reprezintă unul dintre principalii vectori ai relansării economice, iar autorităţile trebuie să acţioneze în sensul susţinerii iniţiativei antreprenoriale în mediul privat. Cu toate că între antreprenoriat şi segmentul întreprinderilor mici şi mijlocii nu poate fi pus semnul de egalitate, există argumente solide în literatura de specialitate cu privire la importanţa acestui segment în economiile naţionale, atât prin potenţialul de intervenţie a autorităţilor publice, cât şi prin contribuţia lor la valoarea adăugată creată în economie. Evoluţia fluctuantă a mediului de afaceri din ţara noastră a însemnat o volatilitate a contribuţiei acestuia la PIB, aspect observat cu precădere în cazul IMM-urilor care nu dispun de baza tehnologică, de capitalul şi accesul la finanţare, precum şi de know-how-ul companiilor mari ce domină piaţa românească. De succesul iniţiativei antreprenoriale, concretizat în viabilitatea afacerilor şi în capacitatea de a asigura tranziţia de la ideea de afaceri la producerea de valoare adăugată, depind atât creşterea economică, cât şi închiderea decalajelor macroeconomice accentuate de recesiunea economică. Ca o componentă distinctă şi dinamică a antreprenoriatului românesc, segmentul IMM-urilor are o contribuţie importantă la PIB. Prezentul studiu îşi propune să determine contribuţia antreprenoriatului, prin intermediul IMM-urilor, la formarea PIB al României în principalele sectoare de activitate şi totodată să estimeze deviaţia PIB real faţă de PIB potenţial la nivel sectorial, umplând astfel un gol existent în literatura de specialitate autohtonă pe tema antreprenoriatului. Cuvinte-cheie: antreprenoriat, mediu de afaceri, întreprinderi mici şi mijlocii, PIB real, PIB potenţial, deviaţia PIB, funcţie de producţie Clasificare JEL: L26

Autor de contact, Dan Armeanu – [email protected]

Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de afaceri aflat în schimbare AE

Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 199

Introducere

Iniţiativa antreprenorială reprezintă fundamentul oricărei economii de piaţă, iar încurajarea şi susţinerea ei sunt măsuri în absenţa cărora, pe termen lung, bunăstarea economică nu poate fi atinsă. Aceste măsuri sunt cu atât mai importante în cazul unei economii aflate în tranziţie către un sistem economic de piaţă funcţional, aşa cum este situaţia României, în care progresul greoi a fost un rezultat direct al nedezvoltării unui mediu de afaceri stabil şi competitiv. Ceea ce a lipsit în orientarea politicilor economice din România ultimelor două decenii a fost o abordare concertată şi coerentă a autorităţilor în materie de stimulare a antreprenoriatului local, cu efecte benefice directe asupra dezvoltării economice ulterioare. În măsura în care economia românească este dominată de companii multinaţionale, în aria cărora potenţialul de intervenţie a autorităţilor publice în sens stimulativ este unul redus (limtându-se, de pildă, la facilităţi fiscale), trebuie acordată atenţie sporită sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM). Acestea reprezintă, în multe sectoare ale economiei naţionale, principala sursă de angajare, având de asemenea o contribuţie însemnată la crearea valorii adăugate în România, iar statul le poate susţine printr-o varietate de mijloace (facilităţi de natură fiscală şi administrativă, consiliere şi asistenţă în atragerea de fonduri europene, sprijin în ceea ce priveşte calificarea forţei de muncă etc.).

Legătura dintre antreprenoriat şi IMM-uri în mediul de afaceri românesc este bine documentată în literatura de specialitate, meritând amintite studiile lui Lafuente şi Driga (2007, 2009), Lafuente şi Rabetino (2007), Marchiş (2011) şi Ciucan-Rusu şi Szabo (2013). Autorii arată că iniţiativa antreprenorială în economia românească a fost relativ slabă sub aspectul producerii de valoare adăugată şi al orientării către client, iar dificultăţile de ordin educaţional/al resurselor umane1, financiar şi instituţional nu au permis IMM-urilor să se dezvolte la adevăratul potenţial, limitând astfel contribuţia lor la PIB. Specificitatea instituţională, lipsa de cultură managerială şi de educaţie superioară în acest sens, precum şi dificultăţile inerente mediului de afaceri din România (accesul greoi la finanţare pentru firmele mici, numărul mare de falimente, lipsa de transparenţă fiscală) au contrabalansat astfel avantajele tradiţionale ale IMM-urilor, şi anume potenţialul ridicat de a crea valoare adăugată, adaptabilitatea rapidă la cerinţele unor pieţe aflate în continuă schimbare, adoptarea rapidă a noilor tehnologii şi capacitatea de inovaţie managerială. Toate acestea au afectat, în mod evident, contribuţia sectorului IMM-urilor la produsul intern brut.

În contextul în care literatura de specialitate autohtonă dedicată fenomenului antreprenorial (şi subsegmentului său IMM) se axează în mare parte pe analiza descriptivă şi latura calitativă a acestuia2, obiectivul acestei lucrări este de cuantificare a capacităţii antreprenoriatului, prin componenta sa de întreprinderi mici şi mijlocii, de a inova şi de a crea valoare adăugată. Abordarea propusă se bazează pe modelul de output al funcţiei de producţie Cobb-Douglas cu randamente la scară constante şi pe tehnici de filtrare statistică şi estimează toate input-urile modelului (capitalul, munca şi elasticitatea output-ului în funcţie de muncă) prin tehnici specifice, utilizând date statistice disponibile pentru economia românească aferente perioadei 2000-2013. Modelul elaborat este folosit pentru analiza deviaţiei PIB realizat de IMM-uri faţă de nivelul de echilibru al acestuia, dar şi evidenţierea contribuţiilor muncii, capitalului şi productivităţii totale a factorilor la creşterea economică din primele şase sectoare de activitate, ordonate în funcţie de contribuţia sectorială la valoarea adăugată brută produsă în economia românească.

1 Cf. Lafuente şi Rabetino (2007). 2 A se vedea Lafuente şi Driga (2007, 2009).



Lucrarea este structurată astfel: secţiunea următoare trece în revistă principalele rezultate ale literaturii ştiinţifice consacrate antreprenoriatului şi IMM-urilor, atât la nivel internaţional, cât şi din România, fiind descrisă apoi metodologia cercetării (prezentarea modelului bazat pe funcţia de producţie, estimarea variabilelor de intrare, aplicarea modelului şi justificarea pertinenţei sale pentru scopurile studiului de faţă, precum şi contribuţia autorilor la dezvoltarea metodologiei standard, ţinând seama de particularităţile economiei româneşti). Următoarele două secţiuni vor discuta apoi rezultatele obţinute în urma aplicării modelului elaborat şi vor trage concluziile ce se degajă în urma studiului efectuat. 1. Revizuirea literaturii ştiinţifice

La nivel global, antreprenoriatul, prin întreprinderile mici şi mijlocii, este considerat un motor fundamental al dezvoltării economice, însă ineficienţele instituţionale şi de piaţă cu care acestea se confruntă reclamă intervenţia autorităţilor pentru susţinerea lor (Pîslaru şi Modreanu, 2012). Politicile pro-IMM se bazează pe trei piloni principali (a se vedea Banca Mondială, 1994, 2002, 2004) şi Beck şi Demirgüç-Kunt, 2004): în primul rând, dezvoltarea concurenţei şi a spiritului antreprenorial, care promovează eficienţa economică, inovaţia şi eficacitatea în utilizarea resurselor. În al doilea rând, se consideră că IMM-urile prezintă cel mai bun potenţial de creare a locurilor de muncă, deoarece companiile mari se bazează mai puţin pe acest factor de producţie în activitatea lor. În al treilea rând, se susţine ideea că IMM-urile au o productivitate mai bună decât firmele mari, însă progresul lor este limitat de accesul mai dificil la finanţare decât în cazul marilor corporaţii, precum şi de probleme de ordin instituţional (a se vedea, de pildă, Ardic, Mylenko and Saltane, 2011; Cressy şi Toivanen, 2001; Dietrich, 2010).

Beck şi Demirgüç-Kunt (2004, 2006) subliniază faptul că, în pofida interesului manifestat de comunitatea internaţională pentru susţinerea IMM-urilor, concretizat de pildă în programe de asistenţă financiară directă şi indirectă în valoarea de mai multe miliarde de dolari anual, derulate de Banca Mondială şi BERD, există numeroşi critici ai politicilor pro-IMM, care pun sub semnul întrebării eficienţa politicilor pro-IMM. Unii dintre aceştia (Pagano şi Schivardi, 2001) argumentează că firmele mari au un avantaj competitiv ce le permite realizarea de importante economii la scară, ceea ce le conferă potenţialul de a realiza investiţii semnificative în activităţi de cercetare-dezvoltare, cu efecte benefice asupra productivităţii, putând în acelaşi timp să facă faţă mai bine provocărilor unui mediu internaţional de business aflat în continuă schimbare (Maksimovic şi Phillips, 2002). Alte studii (Haltiwanger, Jarmin and Miranda, 2010) indică faptul că, pe termen mediu, IMM-urile nu reuşesc nici să creeze mai multe locuri de muncă decât companiile mari, şi nici nu sunt mai dependente de factorul muncă decât acestea.

Un punct de vedere interesant este propus de Ayyagari, Demirgüç-Kunt and Maksimovic (2011) şi Beck şi Demirgüç-Kunt (2006), care pun sub semnul întrebării relaţia dintre dimensiunea firmei şi contribuţia acesteia la creşterea economică. Această relaţie este influenţată de o multitudine de factori, cum ar fi înzestrarea cu resurse naturale, orientarea şi eficienţa politicilor economice, gradul de deschidere a economiei şi competitivitatea produselor autohtone pe pieţele internaţionale ş.a.m.d.. De exemplu, economiile care exportă produse ce încorporează valoare adăugată substanţială favorizează firmele mari, spre deosebire de ţările ce sunt mai puţin deschise comerţului internaţional, iar politicile pro-IMM pot produce distorsiuni la nivel microeconomic în cadrul acestor


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 201

economii. Totodată, literatura de specialitate nu susţine neechivoc ipoteza eficienţei mai ridicate a IMM-urilor, a productivităţii superioare în raport cu firmele mari sau a contribuţiei acestora la creşterea economică. Aşa cum arată Beck şi Demirgüç-Kunt (2004), pentru ca acestea să se întâmple este nevoie de un mediu de business cu cât mai puţine bariere la intrarea şi ieşirea de pe pieţe, cu un cadru instituţional eficient şi nebirocratic, cu un sistem legal transparent şi cu politici publice ce favorizează iniţiativa economică privată şi stimulează concurenţa.

Problema eficienţei IMM-urilor şi a contribuţiei acestora la creşterea economică se complică şi mai mult în cazul economiilor emergente, unde lipsa unei culturi manageriale adecvate, birocraţia şi ineficienţa instituţiilor publice, precum şi lipsa sprijinului acordat de acestea mediului de afaceri descurajează iniţiativa antreprenorială şi internaţionalizarea activităţii IMM-urilor, cu implicaţii directe asupra dezvoltării acestora (Volchek, 2013).

În ceea ce priveşte antreprenoriatul în România, Ciucan-Rusu şi Szabo (2013) identifică o problemă adiţională a mediului de afaceri, în general, şi a IMM-urilor, în particular: translatarea unor activităţi deja derulate în sectorul public într-un mediu de afaceri ”nomenclaturist”, în care un număr mare de companii private au un singur angajat şi nu au ca obiectiv inovarea şi producerea de valoare pentru client. Aceiaşi autori subliniază slaba implicare a învăţământului românesc în conştientizarea importanţei antreprenoriatului pentru economie sau în dezvoltarea culturii antreprenoriale, idee susţinută şi de Lafuente şi Rabetino (2007). Alte studii (Lafuente şi Driga, 2007; 2009; Marchiş, 2011; Pîslaru şi Modreanu, 2012 ş.a.) realizează fie analize descriptive ale fenomenului antreprenorial şi IMM-urilor în România, fie prezintă informaţii statistice relevante pentru IMM-uri, neîncercându-se însă o cuantificare a contribuţiei IMM-urilor la PIB, şi nici modelarea output-ului sectorial al întreprinderilor mici şi mijlocii şi a deviaţiei acestuia faţă de nivelul său de echilibru. Un asemenea demers este relevant deoarece permite corelarea şi interpretarea simultană cu analize similare realizate la nivelul economiei naţionale (de către Banca Naţională a României sau Comisia Europeană, de pildă), constituind astfel un instrument util pentru factorii de decizie în materie de politici economice. 2. Metodologia cercetării

Modelul de output bazat pe funcţia de producţie Cobb-Douglas porneşte de la ipoteza că output-ul evoluează în conformitate cu următoarea ecuaţie:

1KLAY (1),

unde Y este PIB potenţial, L este input-ul potenţial de muncă (la nivelul ocupării depline a

acesteia), K este input-ul (stocul) potenţial de capital, la nivelul ocupării depline a forţei de muncă, iar α reprezintă elasticitatea output-ului în raport cu munca.

Aşa cum arată Konuki (2008), în ipoteza în care salariile reflectă productivitatea marginală a muncii, α va fi egal cu ponderea câştigului salarial cumulat la nivelul economiei în produsul intern brut. O metodologie de estimare a parametrului pentru economia românească va fi prezentată în cele ce urmează.

Estimarea PIB potenţial pe baza funcţiei de producţie presupune, astfel, identificarea nivelurilor potenţiale ale input-urilor de capital şi muncă, productivitate totală a factorilor şi estimarea elasticităţii α. Principalele avantaje al metodologiei constau în simplitatea sa şi în faptul că aceasta se bazează pe teoria economică, furnizând în acelaşi



timp informaţii utile cu privire la determinanţii output-ului de echilibru, ceea ce metodele pur statistice nu pot realiza. Denis, Grenouilleau, McMorrow and Roger (2006) atrag atenţia că fiabilitatea acestei abordări depinde în mare măsură de estimările de trend pentru input-urile de muncă şi capital, problema estimării PIB potenţial reducându-se, în esenţă, la o cuantificare cât mai apropiată de realitate a acestora.

Pentru estimarea input-ului potenţial de muncă la nivelul economiei naţionale, vom folosi următoarea ecuaţie:

TNAIRUNL 1 (2),

unde: L este nivelul de echilibru al forţei de muncă utilizat în estimarea PIB potenţial, N

este populaţia aptă de muncă (segmentul de vârstă 15-64 ani), este trend-ul ratei de participare a populaţiei apte la forţa de muncă, iar rata şomajului de echilibru (NAIRU) va fi estimată pornind de la următoarea relaţie pentru rata şomajului (Ut):

Cttt UNAIRUU (3),

în care CtU reprezintă şomajul ciclic (influenţat de starea curentă a economiei).

T reprezintă trend-ul numărului mediu de ore lucrate săptămânal în economie. În ceea ce priveşte estimarea parametrilor discutaţi în relaţiile anterioare se impun

câteva importante precizări de ordin metodologic. Pentru estimarea NAIRU, literatura de specialitate propune două tipuri de abordări: pe de o parte, este vorba despre modele de dinamică macroeconomică în care sunt considerate explicit variabile macro- ce influenţează NAIRU (cum ar fi rata inflaţiei; a se vedea, de exemplu, Altăr, Necula şi Bobeică, 2010, Kuttner, 1994 sau Denis, Grenouilleau, McMorrow and Roger, 2006); pe de altă parte, sunt folosite diferite tehnici de extragere a trend-ului din seriile de timp, cele mai populare fiind filtrele Hodrick-Prescott şi Kalman sau variaţiuni ale acestora.

Pentru scopurile prezentei lucrări va fi utilizată abordarea propusă de Ozbek şi Ozlale (2005) şi NAIRU va fi modelat ca un proces de timp mers la întâmplare cu tendinţă:

NAIRUtttt zAIRUNNAIRU 1 (4),

cu tendinţa zt urmând, la rândul său, un proces random walk. Estimarea componentei ciclice a şomajului prezintă unele dificultăţi de ordin

metodologic, aşa cum subliniază şi Altăr, Necula şi Bobeică (2010). Pe fondul frecventelor rupturi structurale din economia românească, ce au condus la o volatilitate mare a variabilelor macreoeconomice şi o senzitivitate crescută a economiei la fazele ciclului economic, considerăm că o alegere legitimă pentru componenta ciclică a şomajului este un model de tip AR(2) cu coeficienţi variabili în timp:

CUt

Ctt

Ctt

Ct UUU 2211 (5),

desigur, cu condiţia de staţionaritate 121 tt .

Pornind de la aceste ecuaţii de dinamică, NAIRU trimestrial va fi estimat utilizând un filtru Kalman extins aplicat asupra seriei ajustate sezonier. Pentru nivelul de echilibru al

celorlalte variabile din ecuaţia (2), respectiv rata de participare la forţa de muncă şi

timpul lucrat T , se va estima trend-ul utilizând un filtru Hodrick-Prescott simplu şi nu o abordare de tip consens cum este cea sugerată de Altăr, Necula şi Bobeică (2010), care propun folosirea simultană a filtrului Hodrick-Prescott şi a filtrului Kalman. Această alegere este motivată de faptul că seriile de timp nu au cunoscut o volatilitate ridicată pe


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 203

parcursul perioadei de analiză, având mai degrabă o evoluţie lină, de unde aşteptarea ca filtrul Hodrick-Prescott să producă rezultate fiabile pentru trend-ul variabilelor.

Estimarea input-ului de muncă la nivel sectorial se realizează urmând acelaşi raţionament ca în formula (2), corectând însă cu ponderea angajaţilor din întreprinderi mici şi mijlocii ce activeză în sectorul respectiv în numărul total de angajaţi, astfel:

TNAIRUwN

NNL IMMS

EC

SS 1_ (6),

unde: SL este input-ul potenţial de muncă la nivel sectorial pentru IMM-uri, SN este

trend-ul numărului de angajaţi din sectorul economic S, estimat utilizând un filtru Hodrick-

Prescott, ECN este trend-ul numărului de angajaţi din economie, estimat de asemenea cu

un filtru Hodrick-Prescott şi IMMSw _ reprezintă ponderea numărului de angajaţi din IMM-

uri în total număr de angajaţi în sectorul S. Pentru elasticitatea output-ului în funcţie de input-ul de muncă, α, în literatura de

specialitate sunt propuse o serie de modalităţi de calcul ce se bazează pe diferite variaţiuni ale raportului dintre câştigurile populaţiei ocupate şi valoarea adăugată produsă în economie (a se vedea Guerriero, 2012) pentru o discuţie detaliată a modelelor alternative de calcul). Pentru economia românească, estimările pentru α variază între 0,65 (Altăr, Necula şi Bobeică, 2010), 0,68 (Comisia Europeană, pe un orizont de estimare cuprins între 1990 şi 2006) şi 0,69-0,70 (Guerriero, 2012).

Pentru scopurile prezentului studiu, va fi utilizată următoarea formulă de calcul pentru estimarea parametrului α, atât la nivelul economiei naţionale, cât şi la nivel sectorial:

VAB

VMC (7),

în care: C este compensaţia angajaţilor, care îmbracă forma veniturilor salariale şi a celor asimilate acestora, iar VM este venitul mixt, reprezentând partea din excedentul brut de exploatare prelevată pentru retribuirea antreprenorilor, în timp ce VAB reprezintă valoarea adăugată brută. Estimarea α la nivel sectorial ridică unele probleme, deoarece venitul mixt nu este disponibil la nivel de ramură economică. De aceea, se porneşte de la ipoteza că venitul mixt este distribuit în economie proporţional cu valoarea adăugată realizată pe sectoare de activitate, astfel:

S

EC

SECS

S VAB

VAB

VABVMC

(8),

În mod evident, în această abordare este implicită supoziţia că elasticitatea α este aceeaşi atât pentru sectorul IMM, cât şi pentru economie în ansamblul său.

Următorul pas important în calibrarea funcţiei de producţie este reprezentat de estimarea stocului de capital din economie, care nu este direct observabil. O posibilă abordare este propusă de Konuki (2008) şi Altăr, Necula şi Bobeică (2010) şi se bazează pe metoda inventarului permanent , potrivit căreia stocul de capital la momentul t va fi dat de:

ttQtt FBCFdKK ,11 1 (9),

în care Kt este capitalul total la momentul t, iar dq este rata trimestrială de depreciere a capitalului; între dq şi rata anuală de depreciere dA există următoarea relaţie:



4/111 Aq dd , iar FBCFt – 1, t reprezintă formarea brută de capital fix (intrările în

stocul de capital) în perioada t. În aplicarea metodei inventarului permanent există două abordări posibile. În

prima dintre ele, sub ipoteza în care rata de creştere a stocului de capital este egală cu rata de creştere a PIB real, stocul real de capital la finele anului n se poate determina astfel (cf. Gălăţescu, Rădulescu şi Copaciu, 2007):

AA

nn dr

FBCFK

(10),

în care rA reprezintă rata anuală de creştere a formării de capital. Această abordare prezintă dezavantajul necesităţii unei fundamentări corecte a ratei anuale de creştere a intrărilor de capital, ipoteze diferite conducând la rezultate diferite şi nu întotdeauna facil de interpretat, după cum subliniază Konuki (2008). Cea de-a doua abordare are ca punct de plecare stabilirea unui nivel iniţial al raportului dintre capital şi output şi estimarea ulterioară a stocului de capital utilizând relaţia recursivă (9) .

În studiul lor, Altăr, Necula şi Bobeică (2010) propun un raport între stocul de capital şi PIB real egal cu 2,0 pentru anul 1995, valoare inconsistentă cu raportul de ţară al FMI din 2003, care estimează un nivel de 1,3 pentru acelaşi indicator în anul 1992. Dată fiind obsolescenţa capitalului productiv din economie în primii ani ai tranziţiei către economia de piaţă (implicând rate ridicate de depreciere a capitalului existent la momentul respectiv), considerăm rezonabilă o valoare de 2,17 a raportului dintre capital şi PIB pentru anul 2000, corespunzătoare unei valori de 2,44 a raportului dintre capital şi valoarea adăugată brută produsă în economie în acelaşi an. Aceasta este valoarea ce va fi utilizată în model, fiind estimată pe baza ecuaţiei (9), în care s-a considerat o rată anuală medie de creştere a PIB real de 3,59% şi o rată anuală de depreciere a capitalului de 5% pe orizontul 2000-2013. Rata anuală de depreciere a utilizată este în concordanţă cu studiile lui Altăr, Necula şi Bobeică (2010) şi Gălăţescu, Rădulescu şi Copaciu (2007).

În vederea estimării stocului de capital al IMM-urilor la nivel sectorial, punctul de plecare va fi raportul determinat pentru anul 2000 între capitalul din economie şi valoarea adăugată brută, astfel:

SEC

SIMMVABKSIMM VAB

VABwVABK

,

,2000,,20002000,, (11),

Estimarea stocului de capital pentru perioadele următoare se realizează pornind de la premisa că stocul de capital al IMM-urilor va cunoaşte o rată trimestrială de variaţie egală cu aceea a stocului de capital din economie în ansamblul său. Pentru modelarea PIB potenţial, există argumente solide în literatura de specialitate (Denis, Grenouilleau, McMorrow and Roger, 2006), Konuki, 2008, FMI, 2003 şi 2012 ş.a.) în ceea ce priveşte folosirea stocului real de capital din economie ca aproximare a capitalului potenţial

( TT KK ). Ultimul pas în calibrarea modelului este reprezentat de estimarea productivităţii

totale a factorilor (TFP). În acest sens, va fi calculată mai întâi productivitatea implicită considerând PIB real efectiv realizat, pe de o parte, şi input-urile potenţiale de capital şi muncă şi elasticităţile anterior determinate, pe de alta, astfel:

1KL

YAimplicit (12),


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 205

unde L şi K reprezintă input-urile actuale (efective) de muncă şi capital. Pentru input-ul potenţial de muncă se va utiliza relaţia de calcul (6), înlocuind valorile de trend ale variabilelor cu cele efectiv observate pentru fiecare trimestru, în timp ce input-ul potenţial de capital este dat de stocul real de capital din economie. Odată obţinută seria implicită a TFP, va fi aplicat un filtru Hodrick-Prescott pentru estimarea trend-ului productivităţii totale a factorilor, necesar în modelarea output-ului potenţial.

În opinia noastră, principalul merit al modelului elaborat constă în identificarea simultană a contribuţiei factorilor şi productivităţii la PIB creat de IMM-urile din diferite sectoare de activitate şi, concomitent, identificarea deviaţiei PIB generat de IMM-uri, la nivel sectorial. După cum se va vedea, rezultatele propuse de model permit o mai bună înţelegere a decalajelor macroeconomice ale României (supraîncălzirea economiei în 2004-2008 şi contracţia severă de după 2009) şi, în acelaşi timp, evaluarea performanţei IMM-urilor din sectoarele analizate în perioada de recesiune şi în cea ulterioară de relansare economică. Identificând învingătorii şi învinşii perioadei de criză, vom putea avea o imagine mai clară a capacităţii antreprenoriatului local de a se adapta noilor condiţii economice şi de a contribui, prin inovare şi creşterea productivităţii, la relansarea economică a României de după 2011. 3. Rezultate şi discuţii

Primul pas în prezentul demers de cercetare este reprezentat de estimarea elasticităţii output-ului în raport de input-ul de muncă, α. Estimarea a fost realizată atât pentru economia naţională în ansamblul său, cât şi pentru cele şase sectoare de activitate considerate în funcţie de contribuţia lor la valoarea adăugată brută totală produsă în economie. Metodologia de estimare a fost discutată în detaliu în secţiunea anterioară, iar datele folosite acoperă un orizont de 14 ani (perioada 2000-2013). Rezultatele sunt prezentate în tabelul nr. 1:

Tabel nr. 1: Valorile elasticităţii α la nivelul economiei şi pe sectoare de activitate Economie Industrie Comerţ IT&C Imobiliare Construcţii Agricultură

0,6261 0,6374 0,6932 0,5739 0,2349 0,5109 0,4348 Sursa: calcule proprii.

O altă precizare importantă de natură metodologică vizează contribuţia sectorului

întreprinderilor mici şi mijlocii la valoarea adăugată brută, precum şi ponderea salariaţilor din sectorul IMM în totalul salariaţilor din economie. Aşa cum s-a discutat anterior, acestea sunt necesare pentru a estima input-urile de muncă şi de capital din ecuaţia (9). Pentru scopul prezentei lucrări, s-a considerat o medie pe cinci ani (perioada 2008-2012) pentru cei doi indicatori, cu excepţia sectorului agricol, pentru care nu există valori calculate şi pentru care am considerat o proporţie de 90% din valoarea adăugată brută ca fiind realizată de IMM-uri şi, de asemenea, o contribuţie de 90% a segmentului IMM la numărul total de angajaţi din sectorul respectiv. Rezultatele sunt prezentate în tabelele nr. 2 şi 3:



Tabelul nr. 2: Ponderea segmentului întreprinderilor mici şi mijlocii în valoarea adăugată totală creată în diferite sectoare ale economiei, 2008-2012

Valoarea adăugată brută la preţurile factorilor, mld. RON

Industrie Comerţ IT&C Imobiliare Construcţii An

Total %

IMM Total

% IMM

Total %

IMM Total

% IMM

Total %

IMM 08 85,7 31,7 65,4 68,1 15,9 30,1 6,8 95,3 26,7 68,3 09 75,1 32,6 55,9 68,1 14,8 28,8 5,0 94,9 21,9 72,9 10 83,9 31,0 56,6 64,1 14,8 31,7 4,9 95,8 19,8 71,1 11 88,2 30,8 59,8 62,2 14,8 33,1 5,0 95,4 19,5 68,5 12 95,4 30,3 61,6 63,0 15,8 36,0 5,8 96,7 18,5 73,4

Σ 428,3 31,3 299,2 65,1 75,9 31,9 27,4 95,6 106,4 70,8

Sursa: date INSSE, calcule proprii.

Tabelul nr. 3: Numărul de angajaţi din economie, 2008-2012 Numărul de salariaţi, mii pers.

Industrie Comerţ IT&C Imobiliare Construcţii An

Total %

IMM Total

% IMM

Total %

IMM Total

% IMM

Total %

IMM 08 1.644 49,5 1.543 76,7 145 58,2 47 89,3 554 77,2 09 1.423 50,4 1.410 75,9 135 59,7 43 89,3 469 79,1 10 1.346 50,1 1.330 76,1 130 59,3 41 88,4 393 78,1 11 1.387 50,9 1.362 77,0 134 59,0 41 87,8 418 79,7 12 1.381 50,2 1.369 76,2 137 58,9 40 88,2 400 80,9

Σ 7.181 50,2 7.013 76,4 681 59,0 211 88,6 2.235 79,0

Sursa: date INSSE.

Înainte de a proceda la prezentarea şi discutarea rezultatelor estimării PIB potenţial şi deviaţiei PIB pentru mediul de afaceri mici şi mijlocii din România, este utilă o analiză a contribuţiei factorilor de producţie la creşterea economică a României în perioada 2001-2013. Rezultatele sunt prezentate în figura nr.1:

Figura nr. 1: Dinamica PIB real al României, 2001-2013

Sursa: calcule proprii. Notă: ratele de creştere a PIB se vor citi pe axa secundară.


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 207

Evoluţia PIB real pe orizontul de analiză evidenţiază faptul că dinamica accelerată a economiei româneşti în perioada pre-criză s-a datorat în principal îmbunătăţirii productivităţii totale a factorilor şi recapitalizării şi retehnologizării economiei, în special pe fondul pătrunderii capitalului străin în România. Criza economică ce a debutat în anul 2008 a fost acompaniată de o contracţie rapidă a TFP în 2009 şi 2010, productivitatea nerevenindu-şi nici până în prezent. În perioada 2011-2013 recuperarea economică a fost susţinută în principal de stocul de capital din economie, a cărui contribuţie a variat destul de puţin pe parcursul perioadei de analiză, cum de altfel era şi de aşteptat, revenirea din ultimii ani datorându-se unor factori precum agricultura în 2011 sau revenirea cererii şi creşterea exporturilor în 2012 şi 2013. Contribuţia scăzută, aproape mereu negativă, a factorului muncă la creşterea economică subliniază o arie slabă a mediului antreprenorial românesc, şi anume productivitatea slabă a muncii, pentru corectarea acestei situaţii fiind necesare investiţii şi reforme structurale în sistemul educaţional, astfel încât capitalul uman să contribuie în mod real la creşterea economică şi nu să fie o piedică în calea dezvoltării.

De asemenea, se remarcă dinamica mult temperată a PIB de echilibru în perioada post-criză, recesiunea economică afectând sever potenţialul de creştere economică al României. În acest context, închiderea deviaţiei PIB preconizată pentru finele lui 2013 se produce atât datorită unei creşteri solide în ultima parte a lui 2012 şi în 2013, cât şi din cauza unei evoluţii slabe a potenţialului de creştere al economiei, reflectând scepticismul mediului de afaceri cu privire la perspectivele de redresare economică a României. Revenirea la ratele de creştere pre-criză este condiţionată de o serie de factori, cum ar fi finalizarea rapidă a reformelor structurale, susţinerea mediului antreprenorial, accesarea de fonduri europene sau atragerea de investiţii străine directe.

Ne îndreptăm acum atenţia către studiul deviaţiei PIB real, atât la nivelul economiei naţionale, cât şi la nivelul IMM-urilor, unde vom realiza o analiză la nivelul primelor şase sectoare de activitate ca importanţă – industrie, comerţ şi servicii, informaţii şi comunicaţii, tranzacţii imobiliare, construcţii şi agricultură. Tabelul nr. 4 prezintă o viziune centralizată a deviaţiei PIB real, pe total şi pe cele şase sectoare analizate.

Rezultatele produse de model sunt consistente cu evoluţia economiei româneşti în perioada 2000-2014. În prima parte a deceniului trecut (2000-2004), pe măsura realizării transferului de tehnologie către România, a creşterii TFP şi a competitivităţii economiei noastre, deviaţia PIB s-a închis, economia crescând anual peste nivelul său potenţial. Evoluţia fluctuantă a deviaţiei PIB din perioada 2005-2007, pe fondul creşterii susţinute a economiei, poate fi în parte atribuită şi schimbării regimului de politică monetară din România, Banca Naţională trecând la un regim de ţintire directă a inflaţiei, prin corelarea atentă a ratei de dobândă de referinţă cu aşteptările inflaţioniste (şi cu evoluţia anticipată a PIB în raport cu nivelul său de echilibru). În acest context, deviaţia PIB s-a menţinut într-un coridor de + / - 1 p.p. în 2005-2006, economia avansând în continuare de la un an la altul şi cunoscând un ritm încurajator al investiţiilor.

Tabelul nr. 4: Output gap la nivelul global şi sectorial, 2001-2013

AN Output

Gap IMM

Industrie IMM

Comerţ IMM IT&C

IMM Imobiliare

IMM Construcţii

IMM Agricultură

2001 -1,99% -1,26% 0,72% -1,50% -2,90% 2,18% -2,00% 2002 -0,86% 0,07% -5,91% 1,49% 2,52% 1,70% -2,36% 2003 -0,02% 0,92% -2,69% 0,30% -2,71% -1,56% 0,53% 2004 0,41% 1,57% -0,92% 0,40% -2,17% -6,23% 8,34% 2005 -0,67% -0,44% -0,46% -3,41% 2,15% -11,22% 0,56%



AN Output

Gap IMM

Industrie IMM

Comerţ IMM IT&C

IMM Imobiliare

IMM Construcţii

IMM Agricultură

2006 0,05% 0,31% 4,01% 0,00% 3,90% -7,60% -0,14% 2007 2,00% 1,92% 4,91% 3,62% 3,75% 4,52% -6,54% 2008 5,90% 1,26% 10,00% 4,41% 3,43% 20,06% 0,81% 2009 -2,46% -3,67% -3,46% -2,33% -4,98% 5,99% -2,23% 2010 -3,76% -0,39% -5,31% -3,98% -5,42% 1,20% -5,00% 2011 -1,02% 0,57% -3,58% -1,19% -1,98% -10,11% 6,23% 2012 -1,28% -3,34% 3,41% 0,16% -1,10% -6,43% -5,48% 2013 1,68% 1,93% 2,56% 0,54% 2,90% 0,94% 4,32%

Sursa: date INSSE, Eurostat, AMECO, calcule proprii.

Perioada de creştere susţinută a continuat şi în anii 2007-2008 când, pe fondul creşterii productivităţii totale a factorilor şi a utilizării capacităţilor productive, a sporirii competitivităţii externe a României şi a reducerii şomajului, dar şi a expansiunii fără precedent a antreprenoriatului local, output gap-ul s-a închis şi apoi economia s-a supraîncălzit, crescând mult peste nivelul său potenţial. Criza financiară ce a debutat la finele lui 2008 a marcat prăbuşirea economiei româneşti, care a cunoscut contracţii în doi ani consecutivi (de 6,6% în 2009 şi, respectiv, de 1,2% în 2010). În perioada de recesiune, Banca Naţională a României, de teama presiunilor inflaţioniste, a fost reticentă în ceea ce priveşte reducerea dobânzii de referinţă, investiţiile străine s-au redus drastic, numărul de falimente a crescut, în primul rând în segmentul IMM, iar sistemul bancar s-a confruntat cu situaţia indezirabilă a creşterii accelerate a creditelor neperformante (pe lângă crize de lichiditate, cum a fost cea din ultimul trimestru a anului 2008) şi, astfel, nu a mai putut finanţa economia reală, ceea ce a afectat sever iniţiativa antreprenorială în România. Astfel, în mod natural, deviaţia PIB a redevenit negativă, iar ritmul de creştere a PIB potenţial a fost mult temperat. Revenirea pe creştere a economiei româneşti, într-o primă fază timidă (2011 şi 2012) şi surprizele din 2013 şi primul trimestru al lui 2014 au făcut ca PIB să revină pe un trend convergent la nivelul său potenţial. Interesant de observat este şi faptul că ritmul de creştere a PIB potenţial s-a temperat faţă de anii de expansiune economică, în principal pe fondul vulnerabilităţii arătate de economia românească în perioada de criză, a creşterii gradului de îndatorare publică şi a reluării greoaie a cererii la ieşirea din recesiune.

Sectorul industrial, a cărui evoluţie este prezentată în figura nr. 2, a urmat îndeaproape traiectul economiei româneşti pe orizontul de analiză. În perioada pre-criză, creşterea economică puternică realizată în sectorul industrial s-a datorat atât iniţiativei antreprenoriale în plan local, cât mai ales capitalului străin care a pătruns în economia românească într-un ritm susţinut şi productivităţii totale a factorilor, pe fondul transferului de tehnologie către România. O lecţie importantă a perioadei 2001-2008 este contribuţia în general negativă a muncii la creşterea economică, productivitatea muncii fiind slabă chiar şi în condiţii de expansiune a economiei. Perioada de recesiune ce a debutat la sfârşitul anului 2008 a fost marcată de reducerea drastică a TFP şi de menţinerea productivităţii muncii la un nivel slab, ce nu au mai fi putut contracarate de contribuţia capitalului la creşterea economică, generând atât contracţia PIB real la nivelul industriei, cât şi reducerea spre zero a ratei de creştere a PIB potenţial. Investiţiile efectuate în industrie în 2011-2012 au necesitat o perioadă de ajustare a capacităţilor productive ale afacerilor din sector, perioadă caracterizată de TFP şi output gap negative; această perioadă a luat sfârşit în 2013, când sectorul industrial a cunoscut cea mai mare creştere economică post-criză. Cu toate acestea, principala problemă a mediului de afaceri românesc în sectorul industrial este productivitatea slabă a muncii. De aceea, capitalul uman trebuie să constituie o preocupare majoră a antreprenorilor din acest segment,


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 209

alături, desigur, de investiţiile în sectorul manufacturier, inclusiv prin accesarea de fonduri europene, şi de inovarea continuă a antreprenoriatului local.

Figura nr. 2: Dinamica PIB real – IMM din sectorul industrial, 2001-2013

Sursa: calcule proprii. Notă: ratele de creştere şi deviaţia PIB se vor citi pe axa secundară.

Sectorul comercial, a cărui evoluţie este prezentată în figura nr. 3, a cunoscut o

volatilitate mai accentuată decât economia în ansamblul său: în perioada 2001-2005, datorită avansului rapid al economiei, potenţialul de creştere al comerţului şi serviciilor a fost unul ridicat (de cca. 10%), iar output gap-ul a fost negativ, în timp ce în 2007-2008 consumul a contribuit din plin la supraîncălzirea economiei, deviaţia PIB real în sectorul comercial atingându-şi maximul istoric de 10%. Recesiunea economică a atras după sine, aşa cum era firesc, o contracţie severă a cererii, gap-ul redevenind negativ în 2009-2011 şi închizându-se în perioada următoare pe fondul reluării cererii agregate. Este important de subliniat însă faptul că la închiderea output gap în sectorul comercial a contribuit şi reducerea PIB potenţial în perioada 2009-2013, criza afectând serios acest sector.

Figura nr. 3: Dinamica PIB real – IMM din comerţ şi servicii, 2001-2013




Ca o particularitate a sectorului de comerţ şi servicii şi spre deosebire de industrie, se observă contribuţia preponderent pozitivă a muncii la creşterea economică realizată de IMM-urile din acest sector, în timp ce productivitatea totală a factorilor, care a contribuit substanţial la creşterea pre-criză, nu şi-a revenit la nivelurile anterioare în perioada post-recesiune. Reluarea productivităţii este o condiţie esenţială pentru revenirea sectorului de comerţ şi servicii la un potenţial de creştere sănătos. Aşadar, pentru mediul antreprenorial local din sectorul comercial şi al serviciilor, în care IMM-urile reprezintă de departe principala sursă de locuri de muncă (peste 76%), principala provocare pentru perioada următoare este reprezentată de creşterea productivităţii totale, în contextul în care aportul factorului muncă este unul pozitiv.

Investiţiile semnificative efectuate, precum şi numeroasele start-up-uri locale în sectorul IT în anii 2000 au determinat un potenţial de creştere ridicat la nivelul sectorului, care nu a fost atins de ratele actuale de creştere, rezultând un gap negativ al output-ului în intervalul 2000-2006, care s-a închis în 2007 şi şi-a atins maximul în anul 2008 datorită evoluţiei pozitive a productivităţii totale a factorilor (a se vedea figura nr. 4). Recesiunea economică a afectat şi sectorul de informaţii şi comunicaţii, înregistrându-se rate negative de creştere în 2009 şi 2010, în principal pe fondul unei contribuţii negative a TFP. În perioada post-criză nu s-a consemnat o revenire a productivităţii în sectorul IT, iar ratele de creştere au rămas modeste, ceea ce înseamnă că deviaţia PIB real a rămas negativă, fiind de aşteptat ca output gap-ul să se închidă în jurul anilor 2014-15. Capitalizarea companiilor şi încurajarea iniţiativei antreprenoriale în IT&C, eventual prin accesarea de fonduri europene, continuarea asimilării de noi tehnologii şi a investiţiilor în capitalul uman sunt condiţii esenţiale pentru revenirea sectorului IT la nivelurile de creştere pre-criză.

Figura nr. 4: Dinamica PIB real – IMM din sectorul IT&C, 2001-2013


Sectoarele imobiliar şi al construcţiilor (a căror evoluţie este prezentată în figurile

nr. 5 şi 6) au fost cele mai afectate de criza economică, ratele de creştere pre-recesiune, care au depăşit chiar şi 30% în cazul construcţiilor fiind urmate de contracţii. iar deviaţia negativă a PIB real a persistat în ambele sectoare în această perioadă. Efectele crizei au fost înrăutăţirea pronunţată a productivităţii muncii în sectorul tranzacţiilor imobiliare, ceea ce a determinat ajustarea semnificativă a numărului de angajaţi, şi a productivităţii totale a


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 211

factorilor în cazul construcţiilor, pe fondul cererii reduse cu care s-a confruntat acest sector post-recesiune. Măsurile corective necesare (îmbunătăţirea productivităţii muncii, adaptarea la noile condiţii ale mediului de afaceri din România) sunt amplificate de faptul că IMM-urile reprezintă principalii angajatori din aceste sectoare (în proporţie de 89% în tranzacţii imobiliare şi 79% în construcţii) şi, în acelaşi timp, principalele entităţi creatoare de valoare adăugată (în procent de 96% în tranzacţii imobiliare şi, respectiv, de 71% în construcţii).

Figura nr. 5: Dinamica PIB real – IMM din sectorul imobiliare, 2001-2013


Figura nr. 6: Dinamica PIB real – IMM din sectorul construcţiilor, 2001-2013


Sectorul agricultural, analizat în figura 7, a cunoscut o evoluţie fluctuantă pe

parcursul perioadei de analiză, alternând anii foarte buni cu alţii cu o producţie slabă. În condiţiile unei infrastructuri agricole învechite agricultura a cunoscut, în general, niveluri reduse ale productivităţii, anii agricoli buni datorându-se mai degrabă unor factori externi (de ex., condiţii meteorologice favorabile). Pentru a se putea ajunge la o creştere



sustenabilă în agricultură, an de an, sunt necesare investiţii semnificative în baza de capital, în retehnologizare, astfel încât contribuţia agriculturii la creşterea economică să nu mai fie una aleatoare. Fondurile europene reprezintă o soluţie nu doar necesară, ci şi viabilă. În contextul în care agricultura noastră a operat în fiecare an sub nivelul său potenţial, nerealizarea unor investiţii masive în sectorul agricol are un cost de oportunitate însemnat, dacă ţinem seama de faptul că agricultura a contribuit, în 2013, cu aprox. 7% la PIB.

Figura nr. 7: Dinamica PIB real – IMM din sectorul agricultural, 2001-2013


Concluzii

Economia României a fost caracterizată de o volatilitate pronunţată, cauzată de procesul lung şi complex de tranziţie la economia de piaţă şi de numeroasele transformări structurale suferite de economie în acest interval. Aşa cum s-a arătat, criza economică internaţională a lăsat urme adânci asupra potenţialului de creştere a economiei româneşti, care a scăzut la niveluri departe de cele anterioare crizei, dar şi asupra productivităţii totale a factorilor, alimentate şi de reducerea drastică a investiţiilor străine directe. Acelaşi lucru se poate spune şi despre utilizarea capacităţilor industriale şi despre şomajul structural, amplificat în recesiune prin efectul de histerezis, ceea ce a condus la slăbirea drastică a mediului antreprenorial românesc.

Încorporând evoluţiile pozitive din ultima perioadă, modelul calibrat transmite semnale pozitive, sugerând închiderea deviaţiei PIB în 2013. Totuşi, aceste rezultate trebuie interpretate cu precauţie, revenirea economiei României la nivelurile de creştere pre-criză fiind condiţionată de o multitudine de factori. Dacă în perioada pre-criză sectorul industrial şi cel comercial şi al serviciilor au reprezentat principalele motoare ale creşterii, în perioada 2009-2013 acestea s-au confruntat cu o scădere drastică a TFP şi cu niveluri slabe ale productivităţii muncii. Revenirea acestor sectoare la niveluri sănătoase de creştere necesită investiţii semnificative din partea mediului antreprenorial, iar accesarea fondurilor europene este o soluţie logică în acest sens, acelaşi lucru putând fi spus şi despre sectorul informaţiilor şi comunicaţiilor. În ceea ce priveşte sectoarele tranzacţiilor imobiliare şi al


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 213

construcţiilor, care au avut contribuţii însemnate la creşterea economică pre-2008, în perioada următoare acestea au cunoscut contracţii drastice ca urmare a reducerii productivităţii muncii şi, respectiv, a TFP. Dacă în cazul sectorului imobiliar răspunsul logic a fost reducerea masivă a personalului angajat, în cazul construcţiilor revenirea pe creştere va depinde în mare măsură de performanţa economiei în ansamblul său. Evoluţia oscilantă a sectorului agricol, cauzată de productivitatea slabă şi a tehnologiei învechite, subliniază necesitatea urgentării accesării fondurilor europene şi a investiţiilor în acest sector. Pe măsură realizării lor, agricultura va contribui an de an la o creştere sănătoasă.

Mesajul transmis de model este unul clar: mediul antreprenorial românesc a fost sever afectat de criză, productivitatea IMM-urilor din principalele şase sectoare ale economiei naţionale reducându-se substanţial. Factorii care au condus la această stare de fapt sunt lipsa capacităţii de inovare, concentrarea IMM-urilor în sectoare cu valoare adăugată redusă, accesul îngreunat la finanţare şi management-ul deficitar al IMM-urilor. Îngrijorător este faptul că şi după ieşirea din recesiune segmentul IMM-urilor operează sub nivelul său potenţial în aproape toate sectoarele de activitate (cu excepţia comerţului, ceea ce este normal, datorită relansării cererii agregate). În contextul în care output gap-ul la nivelul economiei se închide în 2013/14, acest lucru subliniază avantajul competitiv al companiilor mari pe piaţa românească în raport cu întreprinderile mici şi mijlocii, ceea ce le-a permis celor dintâi să depăşească mai rapid recesiunea economică şi să revină la rate de creştere apropiate de cele pre-criză. Pentru a atinge acest nivel de performanţă, antreprenoriatul trebuie să îşi crească nivelul de inovare în segmentul IMM-urilor.

Pentru a sprijini iniţiativa antreprenorială în România, autorităţile trebuie să ia măsuri în sensul sporirii competitivităţii şi atractivităţii mediului de afaceri, inclusiv prin reforme instituţionale şi legislative şi prin promovarea unui mediu fiscal transparent şi stabil, dar şi în ceea ce priveşte importanţa extrem de redusă acordată educaţiei antreprenoriale în sistemul de învăţământ, ceea ce are repercursiuni directe asupra calităţii capitalului uman angajat.

Bibliografie Altăr, M., Necula, C. and Bobeică, G., 2010. Estimating Potential GDP for the Romanian

Economy. An Eclectic Approach. Romanian Journal of Economic Forecasting, 3/2010, pp.5-25.

Ardic, O.P., Mylenko, N. and Saltane, V., 2011. Small and Medium Enterprises – A Cross-Country Analysis with a New Data Set. Policy Research Working Paper 5538, The World Bank.

Ayyagari, M., Demirgüç-Kunt, A. and Maksimovic, V., 2011. Small vs. Young Firms Around the World – Contribution to Employment, Job Creation and Growth. Policy Research Working Paper 5631, The World Bank.

Beck, T. and Demirgüç-Kunt, A, 2006. Small and medium-size enterprises: Access to finance as a growth constraint. Journal of Banking and Finance, 30, pp.2931-2943.

Beck, T., Demirgüç-Kunt, A. and Levine, R., 2005. SMEs, Growth and Poverty. [online] NBER Working Paper 11224. Available at: <http://www.nber.org/papers/w11224> [Accessed 26 November 2014].



Ciucan-Rusu, L. and Szabo, Z., 2013. The Pyramid of Entrepreneurship in Romania: Towards New Approach. In: Ramadani, B. and Schneider, C., eds., 2013. Entrepreneurship in the Balkans. Berlin Heidelberg: Springer-Verlag.

Cressy, R. and Tovainen, O., 2001. Is there adverse selection in the credit market? Venture Capital: An International Journal of Entrepreneurial Finance, 3(3), pp. 215-238.

Denis, C., Grenouilleau, D., McMorrow, K. and Roger, W., 2006. Calculating potential growth rates and output gaps - A revised production function approach. European Commission Economic Papers, 247.

Denis C., Mc Morrow K. and Röger W., 2002. Production Function Approach to Calculating Potential Growth and Output Gaps - Estimates for the EU Member States and the US. Economic Paper, 176, European Commission.

Dietrich, A., 2010. Explaining Loan Rate Differentials between Small and Large Companies: Evidence from Switzerland. Small Business Economics, 38(4), pp.481-494.

Gălăţescu, A., Rădulescu, B. and Copaciu, M., 2007. Estimarea PIB Potenţial în România. [pdf] Caiete de Studii nr. 20, BNR. Available at: <http://www.bnr.ro/ DocumentInformation.aspx?idInfoClass=6786&idDocument=3710&directLink=1> [Accessed 26 November 2014].

Guerriero, M., 2012. The Labour Share of Income around the World. Evidence from a Panel Dataset, Inequalities and Development: new challenges, new measurements?. [pdf] University of Bordeaux. Available at: <http://piketty.pse.ens.fr/files/ Guerriero2012.pdf> [Accessed 26 November 2014].

Haltiwanger, J., Jarmin, R. S. and Miranda, J., 2010. Who Creates Jobs? Small vs. Large vs. Young. [pdf] NBER Working Paper, 16300. Available at: <http://www.nber.org/ papers/w16300.pdf> [Accessed 26 November 2014].

International Monetary Fund, 2003. Romania: Selected Issues and Statistical Appendix. [pdf] IMF Country Report 03/12. Available at: <http://www.imf.org/external/pubs/ ft/scr/2004/cr04220.pdf> [Accessed 26 November 2014].

International Monetary Fund, 2012. Romania: Selected Issues. [pdf] IMF Country Report. 12/291. Available at: <http://www.imf.org/external/pubs/ft/scr/2012/cr12291.pdf> [Accessed 26 November 2014].

Konuki, T., 2008. Estimating Potential Output and the Output Gap in Slovakia. [pdf] IMF WP, 08/275. Available at: <https://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2008/wp 08275. pdf> [Accessed 26 November 2014].

Kuttner, K.N., 1994. Estimating Potential Output as a Latent Variable. Journal of Business and Economic Statistics, 12(3), pp.361-368.

Lafuente, E. and Driga, O., 2007. 1st Report on Entrepreneurial Activities in Romania. CEBR WP, 02. [pdf] Available at: <http://www.kfacts.ia.ro/uploads/File/ WP012007.pdf> [Accessed 26 November 2014]

Lafuente, E. and Driga, O., 2009. 2nd Report on Entrepreneurial Activities in Romania: Executive Summary for the Year 2008. CEBR WP, 01. [pdf] Available at: <http://www.kfacts.ia.ro/uploads/File/WP200901.pdf> [Accessed 26 November 2014]

Lafuente, E. and Rabetino, R., 2007. Human Capital as a Determinant of Small Firms' Growth in Romania: A Quantile Approach. CEBR WP, 03. [pdf] Available at: <http://www.kfacts.ia.ro/uploads/File/WP032007.pdf> [Accessed 26 November 2014]


Vol. 17 • Nr. 38 • Februarie 2015 215

Maksimovic, V. and Phillips, G., 2002. Do Conglomerate Firms Allocate Resources Inefficiently? Evidence from Plant-Level Data. Journal of Finance, 57, pp.721-767.

Marchiş, G., 2011. Study Regarding Romanian Entrepreneurship. EuroEconomica, 30(5).

Ozbek, L. and Ozlale, U., 2005. Employing the extended Kalman filter in measuring the output gap. Journal of Economic Dynamics and Control, 29, pp.1611-1622.

Pagano, P. and Schivardi, F., 2001. Firm Size Distribution and Growth. Banca d’Italia Working Paper, 394.

Pîslaru, D. and Modreanu, I. Studiu – Contribuţia IMM-urilor la Creşterea Economică – Prezent şi Perspective. Beneficiar – Comisia Naţională de Prognoză. Bucharest: Editura Economică.

Volchek, D., 2013. Internationalization of small and medium-sized enterprises and impact of institutions on international entrepreneurship in emerging economies: the case of Russia. [pdf] Available at: <https://www.doria.fi/bitstream/handle/10024/93790/isbn 9529522655127.pdf?sequence=2> [Accessed 26 November 2014]

World Bank, 2002. Review of Small Business Activities. Washington DC: World Bank.

World Bank, 2004. Review of Small Business Activities. Washington DC: World Bank.

World Bank, 1994. Can Intervention Work? The Role of Government in SME Success. Washington DC: World Bank.

ROLUL IMM-URILOR ÎN EVALUAREA CONTRIBUŢIEI ...Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de...

Documents

Transcript of ROLUL IMM-URILOR ÎN EVALUAREA CONTRIBUŢIEI ...Promovarea antreprenoriatului într-un mediu de...