Rolul Frantei şi al Germaniei î Uniunea Europeana

1. PREZENTAREA UNIUNII EUROPENE:

Integrarea este un proces activ şi reflexiv care implică includerea unei părţi într-un întreg, încorporarea lui şi armonizarea cu viziunea de ansamblu. Verbul care defineşte această acţiune este de origine franceză – integrer, care, la rândul lui, este preluat din latinescul integrare. Importanţa sensului lui este atât de mare, prin aspectul practic şi teoretic, încât s- a constituit şi în simbol matematic. A te integra într-un sistem, mai ales când acesta şi-a dovedit viabilitatea, este, desigur, un mare avantaj, aşa, cum şi păstrarea identităţii este nu doar o obligaţie, ci chiar singura şansă de supravieţuirea a individualităţii. Observatorii politici, istoricii, eseiştii atrag atenţia supra dublului pericol: a fuziona înseamnă a face jocul modelului dominant, în timp ce afirmarea fără discernământ a specificului ar putea duce la reapariţia ghetourilor şi la un război al tuturor naţiilor împotriva tuturor celorlalte şi a fiecărui trib împotriva celorlalte triburi. Situaţia nu este fără ieşire, aşa cum pare multora, ci dimpotrivă: măsuri chibzuite, cunoaşterea realităţii, studiul dezvoltării tendinţelor, cooperarea, învăţarea din experienţa altora, însuşirea propriilor responsabilităţi sunt doar câteva dintre căile care pot face un individ dar şi o colectivitate să-şi găsească locul printre alţii, alături de alţii şi chiar în întreg fără a-şi pierde esenţa.

1.2. CE ESTE UNIUNEA EUROPEANA?

Uniunea Europeana (UE) este o comunitate de state europene independente - astăzi în număr de 15, reunite în jurul unor valori politice, economice, culturale si sociale comune, în urma procesului de cooperare si integrare început în 1951, odată cu semnarea Tratatului de la Paris.

1.3. MISUNEA UNIUNII EUROPENE:

Organizarea relaţiilor între statele membre si între popoarele lor într-o maniera coerenta si pe baza solidarităţii dintre ele este misiunea de baza a Uniunii Europene.

1.4. OBIECTIVE PRINCIPALE:

- sa promoveze progresul economic si social (piaţa unica a fost stabilita în 1993; moneda unica a fost lansata în 1999);

- sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaţionala(prin ajutorul unanitar către tarile ce nu sunt membre, politica externa si de securitate comuna, acţiunea în crizele internaţionale; de asemenea, prin poziţii comune în cadrul organizaţiilor internaţionale);

- sa introducă cetăţenia europeana (care nu va înlocui cetăţenia naţionala, ci o va completa si va conferi un număr de drepturi civile si politice cetăţenilor europeni);

- sa extindă zona libertăţii, securităţii si justiţiei (legat de operaţiunile de pe piaţa interna si, mai ales, de libertatea de mişcare a persoanelor);

- sa păstreze si sa întărească legislaţia UE existenta (întreaga legislaţie adoptata de instituţiile europene, împreuna cu tratatele fundamentale).

1.5. STATELE MEMBRE:

Uniunea Europeană este formată din 28 de state suverane:

Austria (1995)Belgia (1958)Bulgaria (2007)Cipru (2004)Croaţia (2013)Danemarca (1973)Estonia (2004)Finlanda (1995)Franţa (1958)Germania (1958)Grecia (1981)Irlanda (1973)Italia (1958)Letonia (2004)Lituania (2004)Luxemburg (1958)Malta (2004)Polonia (2004)Portugalia (1986)Regatul Unit (1973)Republica Cehă (2004)România (2007)Slovacia (2004)Slovenia (2004)Spania (1986)Suedia (1995)Ţările de Jos (1958)Ungaria (2004)

1.6 INSTITUTII ALE UNIUNII EUROPENE:

Parlamentul European: este forul democratic al popoarelor europene, ai cărui membri sunt aleşi prin vot universal direct, din cinci în cinci ani. Funcţiile primordiale ale Parlamentului European sunt de a participa la procesul de adoptare a legislaţiei UE si de a controla activitatea Comisiei Europene.Membrii lui se întâlnesc în sesiuni plenare o săptămâna pe luna la Strasbourg, care a fost confirmat ca sediul definitiv al Parlamentului European. Membrii Parlamentului European se întâlnesc, de asemenea, în sesiuni de scurta durata la Bruxelles, unde se afla birourile permanente ale comisiilor si birourile deputaţilor. Secretariatul Parlamentului European se afla la Luxemburg.Membrii Parlamentului European sunt grupaţi în funcţie de partidele politice cărora le aparţin si nu în funcţie de naţionalitate.

Consiliul Uniunii Europene: este principala instanţa de decizie a Uniunii Europene, format din reprezentanţii guvernelor tarilor membre. Exista câte un Consiliu de Miniştri, alcătuit din miniştrii de resort ai statelor membre, pentru fiecare din domeniile vizate: agricultura, finanţe, educaţia, afaceri generale sau externe. Reglementările adoptate sunt obligatorii pentru toate statele membre si devin parte a legislaţiilor naţionale.

Comisia Europeana: este organul executiv al Uniunii Europene si este format din 20 de comisari, independenţi de guvernele lor naţionale, dar numiţi de ele. Comisarii sunt numiţi pentru un mandat de cinci ani, pentru ca mandatul fiecărei Comisii sa se desfăşoare în paralel cu perioada legislativa de cinci ani a Parlamentului European. Sediul Comisiei Europene este la Bruxelles.Ca membru al acestui organ colectiv, fiecare comisar este responsabil de un anumit portofoliu sau într-un anumit domeniu politic, la fel ca un ministru într-un guvern. Comisia Europeana este condusa de un preşedinte, în prezent aceasta funcţie fiind ocupata de Romano Prodi (Italia).Rolul Comisiei Europene este de a asigura respectarea prevederilor tratatelor fundamentale ale UE, de a propune legislaţia comunitara, si, odată legislaţia aprobata, de a asigura aplicarea ei. Comisia are puteri autonome substanţiale, mai ales în privinţa politicii concurentei si în domeniul conducerii si administrării politicilor comune pe domenii. Ea administrează diferite fonduri si programe UE, inclusiv cele destinate sprijinirii tarilor din afara UE.

Curtea Europeana de Justiţie: din Luxemburg este Curtea Suprema a Uniunii Europene în domeniile în care se aplica legislaţia UE. Comunitatea europeana este constituita pe baza de tratate obligatorii, ceea ce înseamnă ca articolele tratatelor de baza si legislaţia ce decurge din ele devin parte a legislaţiei naţionale a statelor membre. Pentru a fi aplicate, aceste articole trebuie sa fie interpretate clar, fapt ce conferă Curţii Europene de Justiţie un rol foarte important. Tratatele de baza au făcut la legislaţia UE sa prevaleze în fata legislaţiei naţionale.

Curtea de Conturi Europeana: verifica legalitatea si regularitatea veniturilor si cheltuielilor Uniunii în vederea unei bune gestionari a bugetului european.Banca Centrala Europeana: defineşte si aplica politica monetara europeana. Ea coordonează operaţiunile de schimb si asigura buna funcţionare a sistemelor de plata.

Comitetul Regiunilor: veghează la respectarea identităţii si prerogativelor regionale si locale. Este consultat obligatoriu în chestiuni ce ţin de politica regionala, mediu si educaţie.

Banca Europeana de Investiţii: este instituţia financiara a UE care finanţează proiecte de investiţii pentru a contribui la dezvoltarea echilibrata a Uniunii.

Ombudsman-ul european: poate sa fie sesizat de orice persoana fizica (cetăţeni) sau morala (instituţii, întreprinderi) din UE, care se considera victime ale unor acţiuni greşite ale instituţiilor sau organismelor comunitare.

Consiliul European a devenit cel mai înalt organ legislativ al UE, deşi nu era prevăzut în tratatele fundamentale ale Uniunii. Uniunea Europeana sau Consiliul European nu trebuie sa fie confundate cu Consiliul Europei de la Strasbourg (Consiliul Europei este o organizaţie interguvernamentala, în timp ce UE este o comunitate de state; cele 15 state membre UE fac parte din Consiliul Europei, alături de alte 28 de tari ce nu sunt membre UE).Consiliul European a fost creat în 1974, când şefii de stat si de guvern au hotărât sa se întâlnească în mod regulat, împreuna cu miniştrii lor de externe, cu preşedintele si cu un vicepreşedinte al Comisiei Europene. Statutul Consiliului European a fost definit în Tratatul de la Maastricht din 1993: „Consiliul European va oferi Uniunii Europene dinamismul necesar dezvoltării sale si va defini liniile politice generale ale acesteia".

1.7 SIMBOLURI ALE UNIUNII EUROPENE:

Drapelul Uniunii Europene a fost adoptat în anul 1986 de Consiliul European: pe un fond azuriu sunt 12 stele aurii în cerc, ce reprezintă uniunea popoarelor Europei. Numărul de stele este fix, 12 fiind un simbol al perfecţiunii.

Imnul UE este „Oda Bucuriei", de la finalul Simfoniei a 9-a de Ludwig van Beethoven. Este folosit începând cu anul 1986.

Ziua Europei, 9 mai, a fost stabilita pentru a marca data de 9 mai 1950, când ministrul francez de externe, Robert Schuman, a propus crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui si Otelului - propunere vizionara care cimenta reconcilierea franco-germana si care a condus la Uniunea Europeana de astăzi.Aceste trei simboluri exemplifica entitatea politica a Uniunii Europene.