Andronachi Ana

De ce este importantă pentru consumatori?

Politica în domeniul concurenţei vizează aplicarea normelor care garantează faptul că întreprinderile funcţionează în condiţii de concurenţă loială. Politica în domeniul concurenţei stimulează spiritul antreprenorial şi eficienţa, le asigură consumatorilor o ofertă mai variată şi contribuie la micşorarea preţurilor şi sporirea calităţii.

Preţuri mici: Cea mai simplă modalitate pentru a deţine o cotă de piaţă importantă este practicarea de preţuri mici. Sub efectul concurenţei, preţurile scad. Acest lucru este benefic pentru consumatori (deoarece creşte puterea lor de cumpărare), pentru întreprinderi, care sunt încurajate să producă şi pentru economie, în general.

Calitate mai bună: Concurenţa încurajează întreprinderile să producă bunuri şi să furnizeze servicii de mai bună calitate, pentru a atrage mai mulţi clienţi şi pentru a deţine o cotă de piaţă mai mare. Calitatea poate însemna: produse cu durată de viaţă mai îndelungată sau care funcţionează mai bine; servicii post-vânzare sau de suport tehnic mai bune; servicii mai accesibile şi mai bune.

Ofertă mai variată: Pe fondul concurenţei, întreprinderile vor depune eforturi pentru ca produsele lor să se diferenţieze de celelalte produse existente pe piaţă. Prin urmare, oferta devine mai bogată şi consumatorii pot alege produsul cu cel mai bun raport preţ-calitate.

Inovare: Pentru a prezenta o ofertă variată şi pentru a produce bunuri de mai bună calitate, întreprinderile trebuie să fie novatoare în concepţie, design, tehnici de producţie, servicii etc.

Concurenţi mai serioşi pe piaţa mondială: Concurenţa de pe piaţa UE ajută întreprinderile europene să fie mai competitive şi în afara UE, devenind capabile să facă faţă concurenţei de pe piaţa mondială.

Ce este politica în domeniul concurenţei?

Concurenţa exercită o presiune constantă asupra întreprinderilor pentru a pune la dispoziţia consumatorilor o ofertă cât mai variată, la cele mai bune preţuri. Concurenţa face parte din regulile de joc ale unei pieţe libere şi este în interesul consumatorilor, beneficiarii finali.

Uneori, întreprinderile încearcă să denatureze concurenţa. Pentru a garanta buna funcţionare a pieţelor, autorităţile competente, printre care Comisia Europeană, trebuie să prevină sau să corecteze comportamentele anticoncurenţiale. Comisia Europeană supraveghează:

1) Acordurile dintre întreprindere, care limitează concurența.2) Cazurile de abuz de poziție dominantă.3) Fuziunile. 4) Eforturile menite să liberalizeze piețele.5) Sprijinul financiar (ajutor de stat) în beneficiul întreprinderii.6) Cooperarea cu autoritățile naționale competente.

1) A cordurile dintre întreprinderi, care limitează concurenţa   (cartelurile sau alte tipuri de acorduri) şi prin care părţile îşi stabilesc propriile reguli şi evită regulile unei pieţe liberalizate.

Înţelegerile între întreprinderi concurente care au drept scop fixarea preţurilor sau împărţirea pieţei, astfel încât fiecare să-şi asigure o poziţie de monopol, pot denatura regulile concurenţei. Acordurile anticoncurenţiale pot fi publice sau secrete (ex. cartelurile), încheiate în scris sau pot fi mai puţin formale (ca „acorduri între întreprinderi” sau ca decizii ori regulamente ale asociaţiilor profesionale).

De ce cartelurile aduc prejudicii grave economiei şi cum pot fi ele identificate?

Întreprinderile care fac parte din carteluri nu sunt expuse presiunii concurenţiale care obligă operatorii economici să lanseze noi produse şi să propună consumatorilor o ofertă de mai bună calitate şi la preţuri competitive. Ca urmare, consumatorii vor plăti mai mult pentru o calitate inferioară.

Cartelurile nu sunt compatibile cu legislaţia UE în domeniul concurenţei, cu alte cuvinte sunt ilegale. Comisia Europeană aplică amenzi foarte mari întreprinderilor care încheie astfel de înţelegeri. Deoarece sunt ilegale, aceste acorduri sunt în general secrete, iar dovezile privind existenţa lor sunt greu de găsit.

Comisia aplică o „politică de clemenţă” prin care încurajează întreprinderile implicate în carteluri să aducă dovezi. Astfel, întreprinderile care oferă primele informaţii nu sunt amendate. Această abordare a dat rezultate şi multe carteluri au putut fi astfel eliminate.

Întreprinderile încheie zilnic diverse acorduri. Sunt toate ilegale?Legislaţia UE consideră ilegale acordurile prin care întreprinderile:

fixează preţuri limitează producţia îşi alocă pieţe sau clienţi stabilesc preţurile de revânzare (dintre producător şi distribuitori).

Un acord este considerat legal dacă: are mai multe efecte pozitive decât negative nu este încheiat între mai mulţi operatori economici concurenţi părţile implicate deţin o cotă mică de piaţă această înţelegere este necesară pentru a îmbunătăţi produsele sau serviciile, pentru a crea noi

produse sau pentru a găsi modalităţi noi, mai bune, de a pune produsele respective la dispoziţia consumatorilor.

ExempleAcordurile în domeniul cercetării şi dezvoltării şi acordurile privind transferul de

tehnologie sunt adesea compatibile cu legislaţia în domeniul concurenţei, deoarece pentru unele produse noi costurile de cercetare ar fi prea mari şi greu de asumat doar de o singură întreprindere. Acelaşi lucru poate fi valabil şi în cazul acordurilor de cooperare privind producţia, comercializarea sau standardizarea.

Acordurile de distribuţie pot fi ilegale dacă producătorii obligă distribuitorii să-şi decoreze magazinele sau să-şi instruiască personalul într-un anumit mod. Pe de altă parte, aceste acorduri pot fi autorizate în măsura în care asigură condiţiile necesare pentru a prezenta sau vinde produsele, pentru a oferi clienţilor consiliere personalizată sau pentru a preveni situaţiile în care un distribuitor profită de pe urma eforturilor promoţionale ale unui concurent. Fiecare caz trebuie analizat separat, ţinând cont de poziţia pe piaţă a întreprinderilor şi de cifrele de afaceri.

Exemple:Dejucarea unui cartel în industria producătoare de geamuri auto.În perioada 1998-2003, mai multe companii, reprezentând laolaltă circa 90% din piaţa de

geamuri auto (parbrize, laterale, lunete, plafon panoramic etc.) au avut o serie de întruniri şi contacte ilicite pentru a discuta despre fixarea preţurilor de referinţă, distribuirea pieţei şi repartizarea clienţilor. În 2008, Comisia a amendat 4 companii cu circa 1,4 miliarde de euro, o cifră istorică atât pentru un cartel, cât şi pentru o companie individuală (Saint Gobain, care fusese deja acuzată în trecut, a fost condamnată la plata sumei de 896 de milioane de euro).

Volkswagen – dealerii, forţaţi să nu vândă autoturisme persoanelor nerezidente.După ce a primit plângeri în repetate rânduri din partea unor cetăţeni germani şi austrieci

care au întâmpinat probleme atunci când au dorit să cumpere un autovehicul nou în Italia (unde preţurile erau mai mici), Comisia a descoperit că Volkswagen exercita în mod ilegal presiuni

asupra dealerilor pentru a nu vinde autoturisme cetăţenilor provenind din alte state membre. Compania Volkswagen a fost amendată cu suma de 90 de milioane de euro. De asemenea, alţi constructori auto au fost amendaţi pentru acelaşi tip de practici: Mercedes (72 de milioane de euro), Opel Nederland (43 de milioane de euro) şi Peugeot (circa 50 de milioane de euro).

Cartel în sectorul transportului aerian de marfă.Între anii 1999 şi 2006, mai multe companii aeriene binecunoscute au format un cartel

care controla preţurile pentru transportul de marfă. Companiile de transport aerian şi-au coordonat acţiunile vizând combustibilul şi taxele privind securitatea aviaţiei (fără reduceri), atât la nivel bilateral, cât şi multilateral. În 2010, UE a amendat 11 transportatori aerieni cu suma de 799 milioane de euro. Una dintre companii a beneficiat de imunitate totală deoarece a dezvăluit existenţa cartelului şi a furnizat dovezi importante. Alte companii au obţinut reduceri ale amenzilor întrucât au cooperat la anchetă.

Cartelul producătorilor de cipuri de memorie.Între anii 1998-2002, 10 producători de cipuri de memorie, printre care Samsung,

Mitsubishi şi Toshiba, au format un cartel pentru a controla preţurile şi cotările la bursă pentru cipuri vândute principalilor fabricanţi de calculatoare şi producători de servere din Europa. Drept urmare, cartelul a avut un impact asupra costurilor produselor finite care urmau să fie plătite de consumatori. În 2010, UE a aplicat acestor companii o amendă totală de 331 de milioane de euro.

2) Cazurile de abuz de poziţie dominantă , în care întreprinderea dominantă încearcă să-şi excludă concurenţii de pe piaţă.

O întreprindere care deţine o cotă importantă dintr-o anumită piaţă poate îngrădi concurenţa pe acea piaţă. O poziţie dominantă este considerată comportament anticoncurenţial atunci când întreprinderea se foloseşte de poziţia sa în mod abuziv pentru a elimina concurenţa.

Aceste practici abuzive pot consta în special în: impunerea unor preţuri nejustificat de mari câştigarea de noi clienţi prin practicarea unor preţuri menţinute artificial la un nivel scăzut, în

dezavantajul firmelor concurente de dimensiuni mai mici împiedicarea accesului pe piaţă a firmelor concurente, obligând consumatorii să cumpere un

produs asociat, în mod artificial, cu un alt prods mai popular şi mai cerut refuzul de a trata cu anumiţi clienţi sau practicarea unor reduceri speciale pentru clienţii care au

drept furnizor unic sau principal întreprinderea aflată în poziţie dominantă condiţionarea vânzării unui anumit produs de vânzarea altuia.

Exemple:Investigaţie în sectorul farmaceutic.În urma unei investigaţii, Comisia Europeană a descoperit unele nereguli în funcţionarea

industriei farmaceutice. S-a constatat că medicamentele generice, mai ieftine, dar la fel de sigure şi eficiente ca şi cele de marcă, ajung pe piaţă prea încet sau deloc. Prin urmare, consumatorii europeni sunt nevoiţi să plătească miliarde de euro în plus. În 2005, Comisia a amendat grupul farmaceutic AstraZeneca cu 60 de milioane de euro pentru că a abuzat de poziţia sa dominantă pe piaţă pentru a bloca sau pentru a întârzia comercializarea versiunilor generice ale medicamentului Losec, utilizat pentru tratarea ulcerului şi a problemelor de stomac, care se bucura de un foarte mare succes. În urma investigaţiilor, s-a constatat că, în unele ţări europene, AstraZeneca nu a respectat regulile privind mărcile înregistrate şi obţinerea autorizaţiilor de comercializare a medicamentelor.

Proceduri antitrust împotriva Microsoft.

Comisia a acţionat în justiţie compania Microsoft pentru o serie de probleme, în special includerea gratuită a anumitor aplicaţii în sistemul de exploatare Windows (Media Player şi Internet Explorer). Această practică împiedică intrarea pe piaţă a concurenţilor, deoarece utilizatorii Windows nu mai au nevoie să-şi procure aplicaţii de la firme concurente. De asemenea, Microsoft a refuzat să le furnizeze întreprinderilor concurente informaţii care să le permită să creeze produse compatibile cu cele ale Microsoft. Până în prezent, Microsoft a fost condamnată la plata unei amenzi de 1,68 de miliarde de euro şi a fost obligată să publice informaţii care să faciliteze interoperabilitatea. Mai mult decât atât, firma americană a început să comercializeze o versiune Windows fără Media Player. Ulterior, Comisia a lansat o consultare privind angajamentul luat de Microsoft de a le oferi clienţilor Windows posibilitatea de a alege browserul de navigare, pentru a nu-i mai obliga să-şi instaleze Internet Explorer. La 16 decembrie 2009, Comisia a decis ca acest angajament să devină obligatoriu din punct de vedere juridic: Microsoft va trebui să le ofere consumatorilor posibilitatea de a alege browserul de internet.

3) Fuziunile   şi alte acorduri formale între întreprinderi , care prevăd o asociere permanentă sau temporară (fuziunile sunt autorizate în măsura în care acestea permit o extindere a pieţelor, în beneficiul consumatorilor)

Autorităţile din domeniul concurenţei se asigură că asocierile de întreprinderi nu generează dezechilibre pe piaţă, care ar putea denatura concurenţa sau care ar putea crea abuzuri de poziţie dominantă.

Întreprinderile mari care doresc să fuzioneze sau să se asocieze trebuie să solicite în prealabil acordul Comisiei Europene şi să pună la dispoziţia acesteia informaţiile necesare pentru a putea lua o decizie în acest sens.

De ce trebuie autorizate fuziunile la nivel european? Această practică permite întreprinderilor care îşi desfăşoară activităţile economice în mai

multe state membre să obţină o autorizare unică pentru toate fuziunile. Gruparea activităţilor permite operatorilor economici să creeze noi produse într-un mod

mai eficient sau să-şi reducă costurile de producţie şi distribuţie. Astfel, concurenţa creşte, iar consumatorii beneficiază de produse de mai bună calitate, la preţuri mai echitabile.

Însă unele fuziuni pot reduce concurenţa, mai ales atunci când acestea au drept rezultat apariţia sau consolidarea poziţiei unei întreprinderi dominante. O astfel de situaţie îi poate afecta pe consumatori, care vor plăti preţuri mai mari, vor beneficia de o ofertă redusă şi de mai puţine inovaţii.

Ce tip de fuziuni are în vedere Comisia Europeană? Comisia Europeană examinează toate fuziunile care ar duce la crearea unei întreprinderi a

cărei cifră de afaceri anuală la nivel mondial şi european depăşeşte anumite plafoane prestabilite.

Fuziunile care se situează sub aceste plafoane pot fi evaluate de autorităţile naţionale competente.

Aceste reguli se aplică tuturor fuziunilor, indiferent de locul în care companiile care fuzionează îşi au sediul social sau sediul central, îşi desfăşoară activitatea sau unde se află unităţile lor de producţie. Motivul este acela că piaţa europeană poate fi afectată chiar şi de fuziuni ale unor întreprinderi cu sediul în afara UE, dacă acestea îşi desfăşoară activitatea în Europa.

De asemenea, Comisia poate examina şi fuziunile care îi sunt aduse la cunoştinţă de autorităţile competente din statele membre. Iniţiativa poate aparţine întreprinderilor care

fac obiectul fuziunii sau autorităţilor naţionale. În anumite condiţii, Comisia poate înainta un caz de fuziune unei autorităţi naţionale din domeniul concurenţei.

În ce condiţii sunt interzise sau autorizate fuziunile? Sunt interzise fuziunile care ar putea limita în mod semnificativ concurenţa în UE. Această măsură este luată pentru a proteja întreprinderile şi consumatorii, care s-ar putea

confrunta cu creşteri de preţuri sau oferte limitate. Fuziunile pot fi interzise, de exemplu, dacă părţile implicate sunt concurenţi importanţi ca dimensiuni sau dacă operaţiunea în cauză ar slăbi considerabil concurenţa efectivă de pe o piaţă, în special prin crearea sau consolidarea unui jucător dominant.

Fuziunile sunt acceptate atâta vreme cât Comisia recunoaşte faptul că această operaţiune nu ar frâna concurenţa.

Autorizaţie condiţionată. Comisia Europeană poate autoriza condiţionat o fuziune dacă părţile implicate se

angajează să ia măsuri pentru a preveni o eventuală denaturare a concurenţei. Aceste întreprinderi se pot angaja să vândă o parte din compania rezultată în urma

fuziunii sau să acorde licenţă pentru tehnologia utilizată unui alt actor economic de pe piaţă. În cazul în care Comisia este convinsă că angajamentele luate vor menţine sau vor restabili concurenţa pe piaţă, va aproba fuziunea şi va monitoriza întreprinderile implicate. Dacă aceste întreprinderi nu-şi respectă angajamentele, Comisia poate interveni.

Exemplu:Preluarea Aer Lingus de către Ryanair, blocată. În 2006, compania low-cost Ryanair a informat Comisia că doreşte să preia compania

irlandeza Aer Lingus. Comisia a examinat impactul potenţial al acestei măsuri asupra concurenţei şi consumatorilor, în special asupra celor peste 14 milioane de pasageri care zboară dinspre şi către Irlanda în fiecare an. Această fuzionare ar fi creat o companie cu monopol sau poziţie dominantă pe 35 de rute dinspre şi către Irlanda, restrângând oferta pentru consumatori şi, foarte probabil, conducând la creşterea preţurilor biletelor. Ryanair a fost invitată să propună soluţii pentru a restabili concurenţa pe aceste trasee, însă răspunsurile sale au fost inadecvate. Prin urmare, Comisia a refuzat preluarea Aer Lingus de către Ryanair.

4) Eforturile menite să liberalizeze pieţele  în sectoare precum transportul, energia, serviciile poştale şi telecomunicaţiile. Multe din aceste sectoare erau dominate de monopoluri de stat şi, prin urmare, este important să ne asigurăm că procesul de liberalizare nu le aduce acestora avantaje neloiale.

În unele state membre, o serie de servicii de bază (aprovizionarea cu apă şi energie, telecomunicaţii, transport şi servicii poştale) se află, în continuare, sub controlul autorităţilor publice.

Comisia Europeană încurajează guvernele naţionale să liberalizeze aceste servicii (aşa-numitele „servicii de interes economic general”) pentru a permite consumatorilor să beneficieze de preţuri mai avantajoase, la o calitate superioară. În acelaşi timp, ele ar trebui să garanteze accesul tuturor cetăţenilor la aceste servicii, inclusiv în regiunile unde acestea nu aduc profit.

Statele membre pot însărcina o întreprindere cu prestarea unui serviciu public. Aceasta va avea drepturi şi responsabilităţi şi va primi compensaţii financiare care trebuie să fie conforme cu normele referitoare la ajutoarele de stat.

Ţările UE trebuie să facă diferenţa între funcţionalităţile unui serviciu care pot fi liberalizate (ex. accesul la internet) şi cele care formează o reţea (ex. cablurile). Reţelele

deservesc un anumit teritoriu şi trebuie împărţite în mod echitabil între companiile concurente care le utilizează.

Care sunt avantajele liberalizării?- Consumatorii sunt liberi să aleagă furnizorul de servicii şi produsele pe care le doresc.- Consumatorii beneficiază de preţuri mai mici şi de noi servicii, mai eficiente şi mai bine

adaptate cerinţelor lor.- Economia europeană devine mai competitivă.Serviciile publice pot fi prestate corespunzător pe o piaţă liberalizată?Da, cu condiţia să existe norme care să garanteze faptul că serviciile publice sunt

furnizate în continuare la parametrii normali şi atâta vreme cât interesele consumatorilor nu sunt afectate.

Atunci când aplică legislaţia în domeniul concurenţei, Comisia Europeană ţine întotdeauna cont de obligaţiile speciale pe care le are orice organizaţie care beneficiază de „drepturi de monopol”. Această abordare asigură existenţa unei concurenţe loiale, care nu îl afectează pe furnizorul de servicii finanţat de stat, obligat să presteze servicii în interes public chiar şi atunci când acest lucru nu este profitabil.

Cum a fost introdusă libertatea de a alege?În sectorul feroviar, al furnizării de energie electrică şi de gaze naturale, operatorii de

reţea trebuie să acorde acum concurenţilor acces echitabil la reţelele lor. În aceste sectoare, monitorizarea accesului echitabil la reţea pentru toţi furnizorii este esenţială pentru a permite consumatorilor să îl aleagă pe cel care oferă cele mai bune condiţii.

Acest lucru îi afectează pe consumatori în mod direct?Da, este posibil.Transportul aerian şi telecomunicaţiile au fost primele două sectoare liberalizate, iar

preţurile medii au scăzut substanţial. Nu la fel stau lucrurile în cazul pieţelor care au fost liberalizate mai târziu sau deloc (ex. electricitate, gaze naturale, transport feroviar şi servicii poştale), unde preţurile au rămas neschimbate sau chiar au crescut.

Acest fapt se poate datora unor factori specifici acestor sectoare - de exemplu, preţurile la gaze sunt strâns legate de preţul petrolului. Se constată că în sectoarele liberalizate se practică preţuri mai reduse, ceea ce este în avantajul consumatorilor.

Exemplu:Monopol în sistemul german de eliminare a deşeurilorCompania germană DSD colecta ambalajele uzate de la consumatori în numele

fabricanţilor, care trebuiau mai apoi să plătească pentru a-şi putea eticheta produsele cu logoul „Punct verde”, marcă înregistrată (pentru a demonstra că respectă obligaţia legală de a-şi recicla ambalajele). Cu o cotă de piaţă de cel puţin 80%, DSD acţiona de pe poziţie de monopol. Comisia s-a sesizat deoarece fabricanţii trebuiau să plătească în funcţie de câte ori utilizau logoul „Punctul verde” şi nu în funcţie de numărul de ambalaje colectate de DSD. Astfel, DSD era plătită chiar şi pentru ambalajele colectate de o altă companie de profil. În 2001, Comisia a ajuns la concluzia că sistemul de plată instituit de DSD încalcă regulile concurenţei. Compania germană a modificat regulile, prevăzând măsuri mai potrivite care să ţină cont de colectarea ambalajelor. Decizia Comisiei a pus bazele unei concurenţe mai active în acest sector.

5) Sprijinul financiar (ajutor de stat) în beneficiul întreprinderilor  din partea guvernelor ţărilor UE – ajutoarele de stat sunt compatibile cu legislaţia europeană cu condiţia ca acestea să nu denatureze concurenţa dintre întreprinderile europene sau să nu aducă prejudicii economiei.

Uneori, guvernele naţionale cheltuiesc bani publici pentru a sprijini industriile locale sau anumite întreprinderi, ceea ce conferă acestora un avantaj neloial asupra sectoarelor similare din alte state membre. Cu alte cuvinte, această practică denaturează concurenţa şi comerţul.

Comisiei îi revine sarcina de a preveni acest lucru, autorizând acordarea ajutorului de stat numai dacă este cu adevărat în interesul publicului larg - dacă este în avantajul societăţii sau al economiei, în ansamblu.

Evaluarea ajutoarelor de statMai întâi, Comisia evaluează acordarea ajutorului de stat prin prisma următoarelor

întrebări: Autorităţile naţionale au acordat sprijin financiar? (de exemplu, sub formă de subvenţii,

scutiri de la plata dobânzii sau a taxelor, garanţii, participaţii la capitalul unor societăţi, bunuri şi servicii furnizate în condiţii preferenţiale)

Acest sprijin din partea statului ar putea afecta relaţiile comerciale dintre ţările UE? (se consideră că un ajutor mai mic de 200 000 de euro pentru o perioadă de 3 ani nu afectează relaţiile comerciale din UE)

Acest sprijin este selectiv? Oferă avantaje doar anumitor întreprinderi, sectoare sau operatorilor economici din anumite regiuni? De exemplu, măsurile privind fiscalitatea generală şi legislaţia privind ocuparea forţei de muncă nu sunt selective deoarece se aplică tuturor.

Concurenţa a fost denaturată sau există această posibilitate în viitor?Dacă este cazul, Comisia trebuie să revină asupra deciziei sale privind autorizarea

sprijinului – cu excepţia cazului în care se constată că acesta este compatibil cu piaţa comună.

ExempleAjutorul compatibil cu legislaţia europeană este în interesul comun al statelor membre:

sprijină sau promovează regiunile defavorizate, întreprinderile mici şi mijlocii, cercetarea şi dezvoltarea, protecţia mediului, formarea, ocuparea forţei de muncă sau cultura.

Ajutorul este incompatibil cu legislaţia europeană atunci când este acordat întreprinderilor mari din afara unor regiuni dezavantajate bine definite sau sub formă de sprijin la export şi sprijin acordat pentru a acoperi costurile de funcţionare ale întreprinderilor (ajutor de exploatare).

Un ajutor în valoare de până la 200 000 de euro acordat întreprinderilor de-a lungul unei perioade de trei ani nu este considerat ajutor de stat deoarece nu este suficient de mare pentru a afecta comerţul dintre statele membre. Această simplificare permite totodată Comisiei să se concentreze asupra cazurilor mai importante.

Monitorizarea sprijinului de statGuvernele statelor membre sunt obligate să informeze Comisia Europeană în legătură cu

subvenţiile şi alte tipuri de ajutoare pe care intenţionează să le acorde, înainte de a pune în aplicare astfel de măsuri.

Din totalul ajutoarelor care îi sunt notificate, Comisia aprobă 85%, în urma efectuării unei evaluări preliminare.

Atunci când este necesară efectuarea unei anchete oficiale, în cazurile litigioase, Comisia publică un anunţ în Jurnalul Oficial şi pe site-ul său de internet în registrul ajutoarelor de stat. Părţile interesate pot prezenta observaţii, care vor fi luate în calcul de Comisie înainte de a lua decizia finală.

Comisia examinează ajutoarele acordate şi fără să fi fost informată în prealabil („ajutoare ilegale”), aflând de existenţa acestora prin propriile mijloace sau în urma plângerilor depuse de persoane fizice sau juridice ori din mass-media. În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că un astfel de ajutor este incompatibil cu legislaţia UE şi cu regulile de concurenţă loială, aceasta ordonă autorităţilor să înceteze furnizarea acestui ajutor şi dispune recuperarea de la beneficiari a oricărui ajutor primit.

Statistici

Tabloul de bord privind ajutoarele de stat prezintă date statistice privind tipul de ajutoare de stat acordate de fiecare stat membru şi valoarea acestora.

Se observă că, în mare parte, ajutoarele acordate anterior întreprinderilor individuale sau sectoarelor industriei au fost redirecţionate către activităţi de interes general. Acest lucru ar trebui să ajute economia europeană să devină mai competitivă pe piaţa mondială.

Criza financiară: ce măsuri ia Comisia?Comisia depune eforturi pentru a garanta faptul că modul în care au reacţionat

guvernele naţionale la criza economică nu aduce atingere concurenţei, ci, mai degrabă, ţine cont de contextul european.

Regulile referitoare la ajutorul de stat sunt menite să împiedice guvernele naţionale să facă excese în efortul de a-şi subvenţiona fiecare întreprinderile naţionale, ceea ce ar fi în dezavantajul întreprinderilor care a o situaţie financiară bună.

Reguli temporare privind subvenţiile acordate băncilor.În acelaşi timp, Comisia recunoaşte faptul că guvernele naţionale ar putea fi nevoite să ia

măsuri pentru a soluţiona problemele din sectorul financiar şi a adoptat o serie de   reguli temporare privind ajutorul acordat băncilor.

Aceste reguli nu permit băncilor să beneficieze de ajutor public fără ca ele însele să ia măsuri pentru a-şi rezolva problemele.

Reguli temporare pentru alte categorii de întreprinderi.Pentru a oferi statelor membre o marjă de siguranţă mai mare în contextul înăspririi

condiţiilor de creditare, Comisia a adoptat reguli temporare, aplicabile până la sfârşitul lui 2010, pentru a permite o serie de măsuri care vizează:

limitarea ajutoarelor la 500 000 de euro pentru o întreprindere; acordarea de garanţii de stat pentru împrumuturi şi reducerea primelor; subvenţionarea împrumuturilor (în special, pentru produse ecologice).

Exemplu.Autorităţile spaniole au informat Comisia că intenţionează să acorde un ajutor de stat în

valoare de 800 de milioane de euro pentru a sprijini sectorul textilelor şi confecţiilor din Spania. Comisia a analizat riscul producerii unor efecte cumulate în urma acordării acestui ajutor şi incidenţa sa asupra concurenţei în Spania şi în UE. A ajuns la concluzia că nu există motive de îngrijorare şi că acest ajutor ar fi în interesul contribuabililor spanioli.

6) Cooperarea cu autorităţile naţionale competente  responsabile cu punerea în aplicare a legislaţiei europene în domeniul concurenţei, pentru a garanta aplicarea uniformă a dreptului concurenţei la nivelul UE.

În toate statele membre ale UE există autorităţi naţionale competente să aplice legislaţia europeană în domeniul concurenţei. Aceste organisme sunt abilitate să sisteze acordurile şi practicile care denaturează concurenţa şi să oblige întreprinderile care încalcă legislaţia UE în domeniul concurenţei la plata unor amenzi.

Între aceste autorităţi şi Comisia Euroepană au loc schimburi de informaţii privind punerea în aplicarea a legislaţiei în domeniul concurenţei prin intermediul Reţelei europene de concurenţă .

Această reţea permite identificarea autorităţilor competente să se ocupe de o anumită problemă şi a celor care pot furniza asistenţă.

Instanţele naţionale sunt competente să ia hotărâri în cazul încălcării legislaţiei UE în domeniul concurenţei?

Da. Instanţele naţionale sunt abilitate să decidă dacă un acord respectă sau nu legislaţia europeană în domeniul concurenţei.

Întreprinderile şi consumatorii pot solicita daune dacă au fost victimele unui comportament ilegal care limitează concurenţa.