ROLUL AVOCAŢILOR ÎN PROCESUL DE MEDIERE ÎN CAUZE PENALE

Conform art. 16 lit. g din Noul Cod de Procedura Penala, actiunea penala nu

poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata,

daca a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile

legii (Legii medierii n.n.).

Astfel, Capitolul I Acţiunea penală Art. 16 Cazurile care împiedică punerea

în mişcare şi exercitarea acţiunii penale (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în

mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: g) a fost

retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia

înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de

mediere în condiţiile legii;”

Asadar, impacarea si acordul de mediere sunt doua institutii procesual

penale care duc la incetarea procesului penal, in anumite conditii.

Împăcarea părţilor - cauză care înlătură răspunderea penală în anumite cazuri

prevăzute de lege; ea constă într-o înţelegere intervenită între persoana vătămată şi

infractor în sensul stingerii conflictului născut din săvârşirea infracţiunii şi

renunţării la punerea în mişcare a acţiunii penale sau la continuarea procesului

penal în cazul în care acesta a început. Prin împăcare se stinge totodată şi acţiunea

civilă. Se caracterizează prin faptul că este personală, necondiţionată, totală şi

definitivă şi trebuie să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza

respectivă. Dacă în cauză sunt persoane lipsite de capacitate de exerciţiu,

împăcarea se face numai de reprezentanţii legali ai acestora, iar persoanele cu

capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca, însă cu încuviinţarea persoanelor

prevăzute de lege. împăcarea produce efecte, chiar dacă acţiunea penală a fost pusă

în mişcare din oficiu.

 Conditiile impacarii sunt stipulate in art. 159 din Noul Cod Penal, iar

conditiile Acordului de Mediere in materie penala sunt stipulate la articolele 67-70

coroborate cu art. 56 din Legea Medierii nr. 192/2006.

Astfel, Capitolul III Dispoziţii comune Art. 159 Împăcarea (1) Împăcarea

poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din

oficiu, dacă legea o prevede în mod expres. (2) Împăcarea înlătură răspunderea

penală şi stinge acţiunea civilă. (3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la

persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a

instanţei. (4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face

numai de reprezentanţii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exerciţiu

restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege. (5) În cazul

persoanei juridice, împăcarea se realizează de reprezentantul său legal sau

convenţional ori de către persoana desemnată în locul acestuia. Împăcarea

intervenită între persoana juridică ce a săvârşit infracţiunea şi persoana vătămată

nu produce efecte faţă de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiaşi

fapte. (6) În cazul în care infracţiunea este săvârşită de reprezentantul persoanei

juridice vătămate, dispoziţiile art. 158 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

Partile pot fi asistate sau reprezentate de un avocat in mediere, aceasta

alegere fiind optionala.

Persoanele care considera ca pozitia lor poate fi mai bine sustinuta si

argumentata cu ajutorul unui avocat pot apela la asistenta acestuia pe parcursul

intregului proces de mediere.

In unele cazuri, o persoana poate opta sa fie reprezentata in mediere direct

de un avocat sau alta persoana imputernicita ( mandatar, delegat, consultant in

negociere etc.), si sa nu mai participe direct la mediere.

In mediere, mediatorul nu joaca rolul unui avocat sau consultant. Acesta

trebuie sa se mentina neutru si impartial, prin urmare nu acorda consultanta

juridica, insa vegheaza ca acordul final sa respecte legea.

In cazul in care doar o parte este asistata de avocat, mediatorul

intretine impartial echilibrul discutiilor, pentru ca partea neasistata sa nu fie

dezavantajata.

 Un rol mult mai important al avocatului în desfăşurarea procesului penal

determină în acelaşi timp şi creşterea responsabilităţii avocatului faţă de clientul

său. Numai astfel vor putea fi valorificate toate dispoziţiile legale care se constituie

în beneficii ale actualei reglementări.

Avocatul acţionează într-o mediere ca persoană de sprijin – ca o resursă de

informaţii juridice şi ca sfătuitor pentru clientul său. Avocatul asistă clientul astfel:

- informează clientul în legatură cu medierea, astfel încât acesta să ştie la ce

să se aştepte;

- lucrează împreună cu clientul la dezvoltarea unei strategii de negociere;

- îşi ajută clientul să identifice şi să dezvolte noi căi de rezlvare a disputei,

căi ce nu ar fi posibil de urmat în cazul unui proces în instanţa de judecată;

- face o evaluare a posibilităţilor pe care clientul său le are de a încheia sau

nu o înţelegere, inclusiv o evaluare a ceea ce se poate întâmpla dacă disputa nu este

rezolvată prin mediere;

- se asigură că orice acord la care se ajunge are la bază înţelegerea deplină a tuturor

aspectelor, că acesta nu este făcut sub nici un fel de presiune şi că este aplicabil din

punct de vedere legal.

Într-o societate întemeiată pe respect faţă de justiţie, avocatul îndeplineşte un

rol special. Îndatoririle avocatului nu se limitează doar la executarea fidelă a unui

mandat în cadrul legii. Avocatul trebuie să vegheze la respectul Statului de drept şi

a intereselor celor ale căror drepturi şi libertăţi le apără. Este îndatorirea avocatului

nu numai să pledeze pentru cauza clientului său ci şi să fie sfătuitorul clientului.

Atunci când este cazul, dacă medierea este recomandabilă şi reprezintă cea mai

bună opţiune pentru un client, avocatul are obligaţia să-l îndrume pe clientul său în

sensul încheierii unui acord de mediere. Astfel, sub rezerva respectării stricte a

normelor legale şi deontologice, avocatul are obligaţia de a apăra întotdeauna cât

mai bine interesele clientului său, chiar în raport cu propriile sale interese sau cu

interesele confraţilor săi. Important este de reţinut faptul că medierea nu se bazeaza

pe un principiu de drept, ci se bazeaza pe un principiu de interes si intelegere.

Prezenta avocatului in mediere este optionala si nu obligatorie cum este la

judecatorie.