Rolul artei plastice în dezvoltarea capacităţilor creative

Arta plastică are un rol foarte important în educaţia elevilor, ajutând la îmbogăţirea cunoṣtinţelor de cultură generală într-un mod plăcut ṣi relaxant , la observarea comportamentului elevului , la stimularea creativităţii ṣi a talentului , la alegerea unei cariere.

Utilizarea desenului pentru a studia ṣi trata problemele emoţionale ale adultului ṣi ale copilului a fost introdusă de C. G. Jung , autorul a numeroase prezentări de cazuri ṣi a unui cadru interpretativ bine documentat empiric .

Educaţia plastică oferă piste de lucru ṣi hrăneṣte un proces de reflectare legat de imagine ṣi de lumea guvernată de ea , fiind “civilizaţia imaginii” în care trăim . Practica artistică ṣi cunoṣtinţele teoretice de istoria artelor sunt legate de construirea unei culturi artistice . O imagine pe care o vezi nu este întotdeauna o imagine pe care o ṣi înţelegi în întregime . Ca orice limbaj ṣi cel vizual presupune însuṣirea unui vocabular ṣi a unor structuri de articulare a acestui limbaj .

Comunicarea cu o operă de artă de reală valoare este cu atât mai intensă ṣi mai completă cu cât ajungi la un mod mai adânc de concentrare sufletească , ceea ce cere un timp mai îndelungat . Istoricul de artă Vasile Drăguţ scria despre arta românească : “ Izolat ṣi închistat nu a fost acest popor niciodata vădind o neîncetată sete de cunoaṣtere , înaintaṣii noṣtri au preluat cu mult curaj elementele culturale ṣi artistice dintre cele mai variate atât din Orient cât ṣi din Occident , pe care le-au topit în sinteze originale , de neconfundat , realizările fiind remarcabile în arhitectură ca ṣi în pictură , în artele decorative ca ṣi în muzică” .

Arta provine de la creator , din nevoia lui de a exprima o iluminare , o trăire intensă , numită de obicei inspiraţie . După acumularea în subconṣtient a multor impresii , senzaţii , sentimente , gânduri care au răscolit amintiri , artistul îṣi dă seama deodată că acestea se leagă între ele ṣi se cristalizează ca o nestemată , care trebuie arătată ṣi celorlalţi .

Dar este posibil ca aceṣtia să nu priceapă ce văd , să i-a diamantul drept sticlă ieftină , să nu aibă răbdare să-l privească atent din toate părţile , pentru a se bucura de strălucirea ṣi reflexele lui colorate , date de ṣlefuirea savantă a faţetelor . In acest caz trebuie să li se explice , să li se trezească interesul pentru a sta locului ṣi a primi mesajul artistic . Adică să li se facă educaţia vizuală .

De oriunde am porni , ajungem prin urmare la aceeaṣi concluzie .

PROF. PRODAN ELENA