Ministerul Educaţiei Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi

Liceul Teoretic „Ion Creangă”, Bălţi

Proiect

„Călătoria - mijloc de formare a personalităţii”

(cercetare în baza romanului „Robinson Crusoe” de Daniel Defoe)

Elaborat de :Briţchi Ion

Coordonator: Melnic Olesea

Bălţi, 2010

Cuprins:

1. Introducere................................................................pag.1

2. Motivul  călătoriei.........................................................pag.2-3

3. Despre  autorul  operei...................................................pag.4-6

4. Despre  romanul  „Robinson Crusoe” ................................pag.7-11

5. Despre personajul principal al lucrării................................pag.12-18

6. Concluzie......................................................................pag.19

7. Bibliografie....................................................................pag.20

Introdecere

Prin Robinson Crusoe, autorul inaugurează, romanul realist în Anglia. Publicat în anul 1719, cu titlul complet “Viaţa şi ciudatele aventuri ale lui Robinson Crusoe”.În scrierea acestui roman Daniel Defoe s-a inspirat dintr-un fapt real: aventura unui marinar, pedepsit să fie lăsat singur, vreme de patru ani, pe o insula pustie. Cartea, care s-a bucurat de o deosebită apreciere la acea vreme este în primul rînd un elogiu adus omului, curajului acestuia de a supravieţui în condiţii dificile, într-o singurătate deplină.Structurat în 19 capitole, romanul relatează neobişnuitele aventuri ale lui Robinson Crusoe. Plecat într-o calatorie pe mare, eroul cărţii este surprins de o furtună teribilă în apropierea insulelor Barbados şi devine unicul supravieţuitor al naufragiului corabiei. De acum încolo începe marea aventură a lui Robinson Crusoe, aflat singur pe o insula pustie, „neavînd nici ce mînca, nici unde se adăposti, nici haine, nici arme, fără nicio speranţă". După nenumărate încercări, ajutat de iscusinţa minţii şi de forţele braţelor, el reuşeşte să-şi construiască un adăpost, folosind îndeosebi lucrurile recuperate de pe corabie. Robinson Crusoe domesticeşte animale, munceşte pamîntul, practică olăritul şi croitoria, îşi face o barcă şi explorează insula, repetînd astfel, pe parcursul a cei 28 de ani de singurătate, experienţa civilizatoare a umanităţii. Tot Robinson este cel care va salva de la moarte un salbatic, pe care îl va boteza Vineri şi îl va educa. Între el şi Vineri se stabilesc raporturile patriarhale dintre un stăpîn şi sluga credincioasă. Soseşte şi momentul mult aşteptat, parăsirea insulei. Eroul nostru reuşeşte să-l salveze de la moarte pe căpitanul unui vas, al cărui echipaj se răzvrătise. Căpitanul, după înabuşirea revoltei, îşi ţine promisiunea şi, la 19 decembrie 1686, Robinson Crusoe este îmbarcat pe vasul englez şi readus în patrie.

1

Motivul  călătoriei

Motivul călătoriei este un motiv recurent al literaturii universale, el fiind prezent înca din cele mai vechi scrieri în arii geografice diferite căci însăşi călătoria juca un rol însemnat în viaţa oamenilor. Îl întâlnim în epopeea lui Ghilgameş dar şi în spaţiul cultural al lumii helenistice, în epopeele homerice. Încă din cele mai vechi mituri de origine asiatică sau egipteană tema călătoriei revine cu insisţenţă, căci călătoria a constituit mobilul epic primordial al epocii asiatice. __Rama (din poemul indian atribuit lui Valnuki), sumerianul Ghilgameş, egipteanul Setne şi chiar mai multe personaje biblice sunt produse ale mitologiei orientale, dar şi ale poeticii romanului asiatic care şi-a calculat de obicei reperele printr-un destin proiectat să se mişte într-un spaţiu uriaş şi un timp enorm al aventurii fizice şi spirituale. Antichitatea greacă şi latină nu putea rămâne indiferentă faţă de această mare aventură astfel încât călătoria este nelipsită din literatura lumii greco-latine. S-a spus despre Homer că a condensat umanitatea într-un spaţiu riguros trasat, limitând astfel dimensiunea aventurii, că geografia sa este extrem de precisă, şi nu una mitică, fabuloasă, vizionară ca în literatura orientală. Astfel călătoria apare chiar şi într-un spaţiu real, bine determinat ca acela din Iliada şi din Odiseea. __Călătoriile pe mare, între care câteva peripluri de mari proporţii formează una din temele caracteristice mitologiei greceşti, ceea ce pare un fapt firesc dacă ţinem cont că civilizaţiile antice şi în special cele neionice şi miceniană erau (sau au devenit foarte curând) thalasocraţii, întemeindu-şi puterea pe un comerţ maritim însemnat şi pe supremaţia asupra mărilor, mai ales in spaţiul mediteraneean,dar şi mai departe, în Marea Neagră şi chiar dincolo de Coloanele lui Hercule, pe malul iberic al Atlanticului. __În jurul anului 250 (după alţii cu câteva decenii mai târziu) apare primul roman cu piraţi Aethiopika al grecului Heliodor. Heliodor trebuie să fi fost bine informat în privinţa activităţii piratereşti din vremea lui fiind originar din oraşul sirian Emesa (sau Hemesa) ai cărui locuitori făceau comerţ cu susan şi ulei de măsline iar când condiţiile erau favorabile mai organizau şi câte o expediţie piraterească, îndeletnicire cu o veche tradiţie. De fapt Aetiopka nu este ceea ce întelegem astăzi printr-un roman cu piraţi, dar este primul roman în care pirateria şi piraţii joacă un rol destul de important. Şi iată că după ce vreme de veacuri piraţii au figurat numai in literatura istorică (Tucidide, Herodot, Tacit) şi în poezia epică

(Homer) ei pătrund şi în genul romanesc chiar de timpuriu. De vreme ce pirateria este condiţionată de navigaţie, de viaţa pe mare, în romanul lui Heliodor motivul călătoriei este central. De fapt întrega intrigă este concepută ca un voiaj pe mare şi pe uscat. Implicaţiile sunt multiple căci Heliodor creează în acelaşi timp o poveste de dragoste ilustrând totodată realităţile vremii sale. 22222 __Conţinând modelul grecesc Petronius şi Apuleius îşi prezintă romanele tot sub forma unor voiaje însă problematica lor este mai complexă căci aventura cedează loc căutării unui cod de existenţă. __În scolul al II-lea e.n., probabil după exemplul Satyriconului latin, se dezvoltă romanul umorisitic-parodic. O reacţie anticromanescă se declanşează astfel în spaţiul romanului, unde adesea, ulterior, va fi atacată iluzia realităţii propusă de literatura romanescă anterioară. Se pornea de asemenea, de la persiflarea aventurilor narate de Antonios Diogenes şi de Lucius din Patrai; acesta din urmă povestise în Metamorfoze despre transformarea unui om în măgar. În 1876 Erwin Rohde a considerat că joncţiunea elegiei erotice cu naraţia de călătorie în vederea zămislirii romanului, ar fi avut loc în secolul al II-lea e.n. sub impactul celei de-a doua sofistici greceşti. Expansiunea ce mai notabilă a cunoscut-o însă romanul erotic, rămas principala modalitate a genului. __Motivaţia romanului erotic se dedublează: iubirea împarte funcţia de generator al intrigii cu destinul; călătoria ca motiv adiacent este liantul eroilor spre împlinirea erotică.Primul asemenea roman erotic pare să fi fost Efesiaca sau Aventurile Anthieie şi ale lui Habrocones, scris de Xenofon din Efes.Înainte însa de a aborda aceste romane se cuvine să aruncăm o privire asupra Odiseei, care ne oferă prima călătorie a literaturii clasice.

3

Despre autorul operei

Daniel Defoe (1659/1661  — 24 aprilie , 1731) a fost un jurnalist și scriitor englez. Este celebru prin romanul „Robinson Crusoe” (1719), o poveste despre un om naufragiat care a rămas singur pe o insulă. Împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez. Primul mare romancier realist englez, Defoe este un observator minuțios, preocupat de morala individuală și socială. Defoe a început să scrie literatură după ce a exercitat și alte profesiuni, mai întâi ca om de afaceri și apoi ca ziarist. Tatăl lui era un mic negustor londonez pe nume Foe (Defoe și-a adăugat acest prefix aristocratic la mijlocul vieții), care ar fi dorit ca fiul lui să devină preot. Din cauza nonconformismului religios, Defoe nu a avut acces la o educație universitară, astfel, a studiat la o școala a disidenților de la periferia Londrei. În 1684 s-a căsătorit cu Mary Tuffley, fiica unui vânzător de vinuri, cu care a avut 2 băieți și 5 fete. 4 A devenit comerciant în diverse domenii. Negustor, fabricant, contabil, ziarist, agent politic, de multe ori ruinat, falit, închis, în același timp a realizat și o producție literară bogată, o operă de poet și ziarist, de pamfletar și istoric, de

economist și călător, de moralist și romancier. Comerțul va continua să-l fascineze pe tot parcursul vieții, oferindu-i în același timp posibilitatea de a observa în amanunt viața și obiceiurile englezești. Interesul lui se îndreaptă totuși către domenii multiple și nu se poate limita numai la afaceri. În 1685 a luat parte la rebeliunea din Monmouth împotriva lui Iacob al II-lea, dar ca urmare a unei grațieri, obținută probabil în schimbul unei mari sume de bani, a reușit să scape de deportare și execuție atunci când a fost prins. În 1692, războiul cu Franța a avut drept rezultat numeroase pierderi financiare, căci vasele de care erau legate interesele lui au fost capturate și Defoe a dat faliment. Pentru a-și putea plăti creditorii, a înființat o fabrica de cărămizi și țiglă care s-a dovedit a fi o afacere profitabilă. La vârsta de patruzeci și trei de ani Defoe a dat faliment a doua oară. În 1704, în timp ce își desfășura activitatea în slujba guvernului, Defoe a colaborat la cea mai vestită publicație a acestuia, „Review”, care a continuat să apară până în 1713. Defoe a scris fără întrerupere articole de ziar pentru douăzeci și șase de perioadice diferite, referindu-se la problemele curente și afaceri externe, controverse religioase și conflictul politic dintre partidele Tory și Whig. În anii 1690 Defoe și-a început cariera de scriitor iar în calitate de autor de pamflete va scrie „Englezul get-beget”. Acest lung poem ridiculizează sentimentele antiolandeze în rândul englezilor. În 1719, la vârsta de cincizeci și nouă de ani, în timp ce continua să scrie articole de ziar, precum și pamflete pe probleme curente, Defoe a abordat un alt gen literar. A început cu „Robinson Crusoe”, apoi a elaborat o serie de biografii fictive, memorii și autobiografii. Privit în ansamblu, „Robinson Crusoe” apare de asemenea ca un jurnal de călătorie, abundând în detalii de meteorologie, de geografie, de contabilitate, etc., o operă eminamente antifictivă: prin aceasta, Daniel de Foe deține un loc remarcabil în istoria universală a romanului.

Cine era Daniel Defoe? Daniel era fiul măcelarului Defoe, din cartierul londonez puritan St. Giles-Cripplegate. Se născuse cu 20 de ani înaintea lui Selkirk şi ajunsese cu timpul un om cu ocupaţii multiple: orator şi om politic, negustor şi autor a numeroase cărţi şi legi. Cartierul natal a fost unul din cele mai greu încercate în timpul groaznicei epidemii de ciumă neagră din 1665. De ravagiile molimei, Daniel Defoe avea să se ocupe el însuşi pe larg în faimosul Jurnal în anul ciumei, cu care se va înscrie printre memorialiştii de frunte ai secolului.Daniel a învăţat carte cu un dascăl bun, la a cărui trudă didactică s-a referit totdeauna cu recunoştinţă, căci spunea că cele învăţate de la dânsul i-au permis să-i răspundă cândva lui Swift, care-l făcuse “scriitoraş stupid şi analfabet“, că “aşa analfabet cum sunt, am învăţat la vremea mea să ştiu cinci limbi ca pe apă“. 5

Renunţând prea devreme la ideea de a se desăvârşi în teologie, cum voise să-l consacre tatăl sau, Daniel s-a dedicat carierei de negustor de ciorapi, deschinzând un magazin de galanterie şi tricotaje. Se lansează în diferite speculaţii şi e curând ruinat. Mai târziu poate fi întâlnit şi în închisoare. Însă nu falimentul comercial îl adusese acolo, ci noua-i profesie de pamfletar. Cel mai scurt dintre foiletoanele lui era mai exploziv decât un butoi cu pulbere. Un singur cusur avea pana lui Defoe: imprudenţa. Pentru foiletonul “Un drum mai scurt” este închis şi pus la stâlpul infamiei în piaţa centrală a Londrei.Creaţia lui literară, mai bine zis aceea carte apărută în 1719 la Londra, l-a făcut însă nemuritor.

6

Despre romanul „Robinson Crusoe”

7

Robinson Crusoe este un roman scris de Daniel Defoe, publicat pentru prima dată

în 1719 și adesea considerat primul roman vreodată scris în limba engleză. Cartea

este o autobiografie de ficțiune a presupusului autor, al cărui nume este omonim cu

cel al titlului romanului, descriind supraviețuirea și viața acestuia după naufragierea sa pe o insulă tropicală din largul coastei Venezuelei de astăzi, timp în

care întlnește locuitori nativi ai Americii, captivi și marinari răsculați, înainte de a fi salvat. Modul de prezentare al acestui roman se bazează pe prezentarea

amănunțită, aproape documentară a vieții personajului, prezentând narațiunea pe

baza unor "documente false", care conferă narațiunii un aspect real.

Romanul și conținutul acestuia au fost foarte probabil influențate de viața reală a

lui Alexander Selkirk, un marinar scoțian care a trăit absolut singur pe o insulă chileană din Oceanul Pacific, denumită Más a Tierra, al cărui nume a fost schimbat

în 1966 în Robinson Crusoe Island (Insula lui Robinon Crusoe). Totuși, detaliile insulei lui Crusoe au fost probabil inspirate de insula caraibiană Tobago, deoarece

această insulă se află la o scurtă distanță de nordul coastei venezueliene lângă gura

de vărsare a râului Orinoco și în vederea insulei Trinidad.Este de asemenea posibil

ca Defoe să fi fost inspirat de traducerile în limba engleză și în latină ale lui Ibn

Tufail pentru Hayy ibn Yaqdhan, un roman timpuriu ce se desfășura tot pe o insulă

pustie. O altă sursă pentru romanul lui Defoe mai poate fi declarația lui Robert Kno despre răpirea sa de către Regele din Ceylon în 1659, scriere publicată în "O referire istorică a insulei Ceylon".

Cum Apare Robinson Crusoe ?

Povestea lui Selkirk a nimerit în mâinile lui Defoe când acesta din urmă, în vârstă de 58 de ani, atinsese culmea creaţiei sale literare. Era un subiect minunat pentru pana sa. Nu-l putea el dezvolta? Defoe se gândi atunci să-l facă pe cititor să creadă în existenţa lui Robinson Crusoe (Crusoe era numele unui vechi prieten scoţian al lui). Avea nevoie de o ambianţă potrivită. Arhipelagul Juan Fernandez era departe, vizitarea lui aproape imposibilă. El s-a consultat cu un prieten care locuise mulţi ani în insula Tobago din Arhipelagul Antilelor Mici. De aceea flora, fauna şi clima insulei descrise în carte sunt asemănătoare celei din Tobago şi nicidecum celei din arhipelagul Juan Fernandez. Dar aceasta nu-l deranjează cu nimic pe Defoe. Pe lângă informaţiile primite de la prietenul său, el mai are şi o bibliotecă plină de cărţi documentare, dar şi o uimitoare capacitate de a face veridice legendele şi basmele cele mai uimitoare. Nu mai are timp să revadă paginile scrise. Romanul este conceput şi scris realmente dintr-o suflare.

8

Cartea a apărut în comerţ sâmbătă 25 aprilie 1719. Chiar din primele zile şi-a început călătoria triumfală împreună cu eroul principal şi credinciosul său Vineri (inventat în întregime de scriitor). Faptul că există şi multe pagini neverosimile nu-l deranjează cu nimic pe editor. Preocupat doar de profit, el cere scriitorului  să continue aventurile lui Robinson Crusoe. Daniel se aşează din nou la masa de scris şi noua carte care a ieşit de sub pana sa sprintenă s-a bucurat de acelaşi succes strălucit ca şi prima. Taylor, editorul nesăţios, pretinde noi aventuri. Dar Daniel se istovise. Alcătuieşte cu greu al treilea volum cu titlul “Raţionamentele serioase ale lui Robinson Crusoe“. De data aceasta, cartea n-a mai avut succes. Daniel Defoe a fost unul dintre primii scriitori care a scris cu inegalabil talent un minunat poem în proză despre măreţia luptei omului cu natura. Povestea naufragiului din insulă, triumful asupra singurătăţii şi inconfortului în eforturile de a-şi construi o existenţă civilizată, salvându-şi nu numai viaţa, dar şi condiţia umană, are toate atributele necesare pentru a-i asigura o reputaţie perenă.

9

“Romanul „Robinson Crusoe“, scris de Daniel Defoe, va fi distribuit împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. “Robinson Crusoe“ a înregistrat, încă de la apariţie, un enorm succes, iar apoi a devenit una dintre cele mai publicate cărţi din întreaga lume. În ciuda liniei narative complicate şi a substratului polisemantic, romanul a fost un best-seller încă din primul an de apariţie - 1719. Bazat pe relatarea reală a unui marinar scoţian numit Alexander Selkirk, cartea este totuşi o ficţiune despre personajul Robinson Crusoe, un naufragiat englez care petrece 28 de ani pe o insulă tropicală din vecinătatea Venezuelei.” (8.10.2009) http://www.adevarul.ro/cultura/Robinson-Adevarul-Crusoe-distribuie-impreuna_0_130786930.html Aventuri cu sens filosoficDupă ce părăseşte Anglia, fugind de o carieră în avocatură şi avântându-se pe mare, în septembrie 1651, Crusoe trece printr-o serie de aventuri în urma cărora, într-un final, eşuează pe o insulă pustie unde rămâne absolut singur.

Depăşindu-şi disperarea, îţi construieşte un adăpost lângă o peşteră şi îşi foloseşte toate resursele umane pentru a supravieţui. Cultivă porumb şi grâu şi începe să vâneze. Citeşte Biblia şi devine religios, considerând că nu îi lipseşte nimic decât compania oamenilor.Îi descoperă însă şi pe aceştia peste câţiva ani, atunci când dă peste un grup de canibali. Salvează din mâna lor un prizonier de culoare pe care îl numeşte Friday (Vineri) şi care devine însoţitorul său. Îl învaţă engleză şi îl creştinează. 10

Împreună, cei doi vor supravieţui singurătăţii, nativilor canibali şi intemperiilor naturii şi vor ajunge, într-un final, înapoi în Anglia. Scriitorul James Joyce considera că Robinson Crusoe reprezintă adevăratul prototip al colonistului britanic. În lumea construită de el pe insulă, imită societatea din care provine, aplicând tehnologiile, agriculatura şi chiar o ierarhie politică rudimentară ce sunt tipic europene. Destinul lui Crisoe poate fi privit şi dintr-un unghi religios. Hoinarul rătăcit pleacă pe mare pentru a înfrunta vicisitudini, descoperindu-l apoi pe Dumnezeu şi creştinându-l pe păgânul Vineri, devenind astfel simbolul creştinului universal. Aventurile lui Crusoe pe insulă ridică de asemenea şi dileme de natură etică. În confruntarea cu canibalii, englezul îşi pune problema relativismului cultural, încercând să răspundă moral la întrebarea dacă ceea ce fac canibalii poate fi considerat rău, în condiţiile în care acesta este axul fundamental al culturii lor.Daniel Defoe avea aproximativ 60 de ani când scria „Robinson Crusoe” şi publicase primul pamflet în urmă cu 20. Datorită scrierilor sale politice, fusese chiar întemniţat pentru o scurtă perioadă de timp. Se crede că a folosit aproape 198 de pseudomine în cariera de publicist, fiindcă fusese persecutat adesea pentru convingerile sale prezbiteriene. „Robinson Crusoe” este primul roman pe care l-a scris. I-au urmat, printre altele, o continuare mult mai puţin cunoscută şi apreciată, intitulată „The Father Adventures of Robinson Crusoe”, „Moll Flanders”(1722) şi „Roxana: The Fortunate Mistress” (1724), ultimul său roman. 11

Despre personajul principal al lucrării Robinson Crusoe este indescutabil un personaj simbol al literaturii universale. Un aventurier sânge-pur, ce nu reuşeşte să-şi găsească locul în confortul firesc al vieţii, îsi ia destinul în mîini şi pleacă de acasă în căutarea unui nu ştiu ce, spre un nu ştiu unde, hazardîndu-se astfel într-o poveste deopotrivă captivantă, fascinantă. Supravieţuitorul a 28 de ani de solitudine pe o insula virgină înfăţişează pentru mulţi un ideal – oare nu ne-am închipuit nicicînd într-o astfel de ipostază, drept unici guvernatori ai unei insule tropicale cu vegetaţie luxuriantă, trăind o viaţă tihnită şi sărăcită de stres şi griji?Daniel Defoe izbuteşte să închipuie – şi asta în urmă cu circa 3 secole, cea mai reputată poveste cu naufragiaţi, “a unei vieţi plină de aventuri, o viaţă cîrmuită de voia providenţei şi atît de variată, cum nu se gasesc multe pe lume”.O carte pe care e inutil să o propun spre lectură, fiindcă se recomandă de la sine. Păcat însă de cei în mîinile cărora acest titlu nu se opreste, fiindcă nu vor putea discerne între originalitatea rîndurilor sale şi imitaţiile inspirate de soarta lui Robinson Crusoe, a naufragiatului în genere. Doar citind-o vom naufragia, la rîndul nostru, din gălagia unui ocean mirean, citadin şi agasant în acalmia unei oaze de aventuri inegalabile. Filele acestui roman depanate în copilarie trezesc aceleaşi fantezii şi în împovarata maturitate, însă în timpul acesteia din urmă o asemenea deconectare literara poate fi savurată cu o mai mare poftă, reactualizînd-o şi privind-o drept un suvenir binemeritat al copilului din noi. Robinson Crusoe s-a nascut în anul 1632, în oraşul York, intr-o familie cumsecade, avand 2 frati.La 19 ani, împotriva voinşei părinţilor şi prin dorinţa de aventuri, împreună cu un prieten, a fugit de acasă îmbarcîndu-se pe un vas.Această navă a naufragiat lîngă Yarsmouth, însă echipajul a fost salvat de o altă navă.

12

Cu timpul, Crusoe a uitat suferinţele îndurate şi s-a îmbarcat pe corabia unui capitan cu care s-a înţeles foarte bine şi care i-a dat primele noţiuni de navigaţie şi matematică.Aceştia au pornit spre Guineea de unde Robinson a venit cu nişte bani strînşi, hotarîndu-se să continue negustoria pe coastele Guineei. El s-a îmbarcat într-o corabie,iar în apropiere de insulele Canare, a fost capturat de o navă cu piraţi mauri din Sallee, devenind robul lor.Cîstigînd încredere a facut rost de o barcă şi păcălind pe cei doi slujitori a-i stăpînului a plecat pe mare, scăpînd.

13

Pe Moley l-a aruncat în apă şi a continuat spre sud navigarea pînă cînd au întîlnit un vas portughez, care i-a dus în Brazilia, căpitanului devenindu-i foarte recunoscător.În această ţară,Robinson l-a vîndut pe Xury şi a devenit cultivator din banii strînşi.Noul cultiavtor avea ca vecin un om de origine engleză,Wells, cu care s-a împrietenit.Prin dorinţa lui de îmbogatire, a plecat în Guineea, în funcţia de capitan al vasului pentru a cumpăra negri, revenindu-i jumatate din ei.Corabia a fost prinsă într-o furtună îngrozitoare, ea naufragiind pe o insulă pustie.

14Noaptea aceea a fost de coşmar pentru Robinson, deoarece nu ştia dacă să se ferească de fiare sau sălbatici.Dimineţa a înotat pînă la corabie şi şi-a găsit de mîncare, puşti,îmbracăminte şi multe alte necesare, corabia scufundîndu-se.În primele zile pe insulă, a început să îşi facă un jurnal zilnic şi începe construirea unei locuinţe,descoperind că pe acel pămînt pot creşte grîne.

După ce şi-a dat seama că este norocos că a supravieţuit,a început să fie foarte credincios, găsind în barcă Sfînta Scriptură.Robinson a început să cerceteze insula,gasind un loc cu tutun, lămîi, trestie de zahar, struguri sălbatici, însă nici o

urmă de om.În altă parte a insulei a găsit o broască ţestoasă pe care a mîncat-o, alături de păsări marine. A început să-şi construiască o colibă, masă, scaune, mobilă şi chiar o barcă.

15 Pentru a-şi asigura hrana a început să îmblanzească capre, să culeagă struguri, să semene cereale şi să vîneze. Ca tovaraş de vorbă şi-a găsit un papagal pe care l-a învăţat să vorbească.

Pentru a nu uita nimic din întîmplările zilnice şi-a făcut un jurnal, iar pe o scîndură un calendar pe care îşi însemna lunile, zilele şi anii.

Robinson Crusoe domesticeşte animale, munceşte pămîntul, practică olăritul şi croitoria, îşi face o barcă şi explorează insula, repetînd astfel, pe parcursul a cei 28 de ani de singuratate, experienţa civilizatoare a umanităţii.Tot Robinson este cel care va salva de la moarte un sălbatic, pe care îl va boteza Vineri şi îl va educa. Între el şi Vineri se stabilesc raporturile patriarhale dintre un stapîn şi slugă credincioasă.Soseşte şi momentul mult asteptat, părăsirea insulei. Eroul nostru reuşeşte să-l salveze de la moarte pe căpitanul unui vas, al cărui echipaj se răzvrătise. Căpitanul, după înăbuşirea revoltei, îşi ţine promisiunea şi, la 19 decembrie 1686, Robinson Crusoe este îmbarcat pe vasul englez şi readus în patrie.Tot drumul parcurs de el împreună cu dificultăţile întîlnite au servit drept mijloace de autocunoaştere şi itinerar de formare a personalităţii,care provoacă o serie de schimbări ale trăsăturilor caracterului sau.

16

Robinson

Crusoe

Tulburat“Nimeni nu mă va ajuta pentru că sunt prea tulburat şi nu pot spune nimic mai mult”

Temător“Mă speria gîndul că nu i-am supus tatei,că m-am reîntors la nezuinţele mele păcătoase”

Ambiţios“El era hotărît să se duca din nou pe coastele acelea”

Neobrăzat“În cinci-şase zile mi-am învins conştiinţa devenind un tînăr neobrazat ce nu se lasă tulburat de remuşcări”

Impacient“Eram nerăbdător să am din nou barca la îndemînă,deşi nu voiam să risc alte aventuri”

Fricos“Maurii băgaseră atîta spaimă în mine,că mă temeam să nu cad iarăşi în mîinele lor”

17Mulţi istorici considera că, de la început Daniel Defoe a fost un fin ascultător şi culegător de istorii marinăreşti care la acea vreme în epocă colonizării circulau din abundenţă prin tavernele Londrei. Acolo şi la întîlnit pe adevăratul Robinson Crusoe, corsarul de origine scoţiană Alexander Selkirk,şi a foloseşte perepeţiile lui ca sursă de inspiraţie pentru formarea personajului din romanul său.

Alexander Selkirk (1676 - 13 decembrie 1721) a fost un marinar scoţian care a trăit patru ani pe o insulă de lângă Chile şi a servit drept inspiraţie pentru romanul Robinson Crusoe a lui Daniel Defoe. S-a născut în satul Lower Largo din regiunea Fife. În 1703 a plecat într-o expediţie pe vasul exploratorului englez William Dampier (1651 - 1715), care a fost primul om ce a circumnavigat de trei ori Pământul. Ulterior, perioada în care a stat singur pe insulă a fost între 1704 - 1708. A fost cel de al şaptelea fiu al unei prospere familii de tăbăcari. În ciuda educaţiei severe primită de la tatăl său, acesta avea să se

Harnic“Pe scurt am muncit ca un rob să găsesc argilă,să o scot,să o aduc acasă,să o lucrez şi cînd colo,nu am reuşit să fac decît două obiecte mari”

Abil“Dorinţa de îmbogăţire ma dus spre Guinea.Am devenit posesor de plantaţii în Brazilia”

Rîvnitor“Am săpat cîteva gropi mari în locul unde observasem că vin caprele la păşunat”

Aventurist“Fără să întreb pe tata şi pe mama,fără să-i anunţ măcar,într-un ceas rău la 1 septembrie 1651 m-am urcat pe corabie şi m-am îndreptat spre Londra”

dovedească un copil problematic, fiind autorul a numeroase infracţiuni şi acte pe care biserica le catalogase drept scandaloase. De altfel, în urma unei asemenea întîmplări, în care fusese acuzat de „expunere indecentă” în timpul slujbei religioase, Selkirk avea să îşi părăsească pentru totdeauna familia şi să se îmbarce pentru prima oara pe o corabie. Deşi puţini îi dădeau şanse de supravieţuire, se pare că viaţa de corsar îi pria de minune tînărului de numai 19 ani, cel care, opt ani mai tarziu, devenise unul dintre cei mai cunoscuti cîrmaci din flota engleză. Acesta avea să fie şi momentul în care Selkirk va primi comanda primei nave, galionul Cinque Ports, companionul navei de luptă Saint George, condusă la acea vreme de căpitanul William Dampier. Scopul expediţiei celor doi era acela de a captura şi de a prăda vasele spaniole care navigau în Oceanul Pacific, o metoda de îmbogăţire rapidă, des întîlnită la corsarii aflaţi în slujba guvernului Angliei din acea perioadă.

18

Concluzie

Proectul dat în primul rînd este o nouă experienţă,iar în al doilea el ne-a ajutat să înţelegem cu adevărat sensul cuvîntului “călătorie” şi ce presupune această călătorie.

Analizînd călătoria în romanul “Robinson Crusoe” de Daniel Defoe am constatat că încercările la care eşti supus de către viaţa sunt cele mai bune mijloce de afirmare a personalităţii şi cunoaştere a forţelor proprii.

Cronotopul influenţează în mod indirect asupra formării personalităţii,spaţiul şi timpul acţionînd asupra personajului care datorită muncii,sîrguinţei,ambitiei şi nevoiei a devenit mai increzut, a căpătat o maturizare şi un echilibru spiritual.În urma călătoriei sale Robinson Crusoe observă că capătă nişte calităţi şi experienţă care-l fac să se simtă mai încrezut în sine.

???????????????????????????????????????????????????? 19

Bibliografie1.Defoe D.”Robinson Crusoe”,Editura Litera,Chişinău,1997;

2. www.adevarul.ro

3. ro.wikipedia.org

4.www.dexonline.ro

5. www.preferatele.com

20