Robi

2
verificat Cătălina CHELCU Mărturii documentare despre robie în Moldova (1655-1670) * Studiile de istorie a Ġiganilor din Moldova au reliefat, în analize punctuale sau în studii monografice, aspecte esenĠiale cu privire la raporturile juridice cu stăpânii domn, mănăstire sau boier –, la normele care reglementau drepturile şi obligaĠiile robilor faĠă de aceştia, la instanĠele judiciare şi procedura de judecată specifică 1 . Grija permanentă din partea stăpânului de a clarifica situaĠia Ġiganilor săi a arătat importanĠa pe care o acordau robilor, pe care, prin acte solemne, îi putea dona, vinde, cumpăra sau schimba 2 . Aceeaşi conduită era abordată şi în cazul pedepsirii Ġiganilor robi găsiĠi vinovaĠi de fapte penale grave. Cele mai multe surse documentare dovedesc faptul că robii pasibili de pedeapsa cu moarte puteau fi răscumpăraĠi de către stăpânii lor; neputând repara prejudiciul cauzat prin fapta comisă, aceştia intrau în posesia părĠii lezate sau, în caz de omor, erau daĠi în schimbul celor ucişi 3 . Practica judiciară ilustrează din plin aplicarea procedeului juridic al compoziĠiei 4 în soluĠionarea cazurilor penale grave. Documente inedite, care ies la iveală în urma unor investigaĠii arhivistice, confirmă această realitate istorică, aducând în plus detalii ce întregesc imaginea justiĠiei medievale şi premoderne privitoare la Ġiganii robi. * Studiu finanĠat din grantul UEFISCDI, cod proiect PN-II-RU-PD-2012-3-0417. 1 MenĠionăm câteva dintre contribuĠiile ştiinĠifice privitoare la instituĠia robiei şi cadrul juridic ce a întreĠinut-o: Ioan Nădejde, Din dreptul vechiu românesc, Bucureşti, 1898; Boris Th. Scurtulencu, SituaĠia juridico-economică a Ġiganilor în Principatele Române, Iaşi, Albina Românească; George Potra, ContribuĠii la istoricul Ġiganilor din România, Bucureşti, 1939; N. Grigoraş, Robia în Moldova (De la întemeierea statului până la mijlocul secolului al XVIII-lea), I, în AIIAI, IV (1967), p. 31-79; II, în V (1968), p. 43-85; Viorel Achim, ğiganii în istoria României, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998; Florina Manuela Constantin, Robii Ġigani din ğara Românească în justiĠie: cutume şi ipostaze juridice. Studiu de caz (hrisovul din 21 iunie 1637), în RI, XVIII (2007), nr. 1-2, p. 91-108; idem, Robia în pravilele româneşti ale secolului al XVII-lea. Îndreptarea Legii (1652), în RI, XX (2009), nr. 1-2, p. 73-99. 2 Cu privire la situaĠia juridică a Ġiganilor robi, vezi Petre Strihan, Valeriu Şotropa şi Nicolae Stoicescu, vocile rob; robie. ğiganii, în InstituĠii feudale din ğările Române. DicĠionar, coordonatori Ovid Sachelarie şi Nicolae Stoicescu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1988, p. 412-413. 3 Istoria dreptului românesc, I, responsabil de volum Vladimir Hanga, secretar ştiinĠific şi coordonator tehnic Liviu P. Marcu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1980, p. 487. 4 Petre Strihan şi Valeriu Şotropa, vocea compoziĠie, în InstituĠii feudale din ğările Române. Dicționar, p. 117.

description

robii tigani

Transcript of Robi

  • verificat

    Ctlina CHELCU

    Mrturii documentare despre robie n Moldova (1655-1670)

    *

    Studiile de istorie a iganilor din Moldova au reliefat, n analize punctuale

    sau n studii monografice, aspecte esen iale cu privire la raporturile juridice cu stpnii domn, mnstire sau boier , la normele care reglementau drepturile i obliga iile robilor fa de acetia, la instan ele judiciare i procedura de judecat specific1. Grija permanent din partea stpnului de a clarifica situa ia iganilor si a artat importan a pe care o acordau robilor, pe care, prin acte solemne, i putea dona, vinde, cumpra sau schimba2. Aceeai conduit era abordat i n cazul pedepsirii iganilor robi gsi i vinova i de fapte penale grave. Cele mai multe surse documentare dovedesc faptul c robii pasibili de pedeapsa cu moarte puteau fi rscumpra i de ctre stpnii lor; neputnd repara prejudiciul cauzat prin fapta comis, acetia intrau n posesia pr ii lezate sau, n caz de omor, erau da i n schimbul celor ucii3. Practica judiciar ilustreaz din plin aplicarea procedeului juridic al compozi iei4 n solu ionarea cazurilor penale grave. Documente inedite, care ies la iveal n urma unor investiga ii arhivistice, confirm aceast realitate istoric, aducnd n plus detalii ce ntregesc imaginea justi iei medievale i premoderne privitoare la iganii robi. * Studiu finan at din grantul UEFISCDI, cod proiect PN-II -RU-PD-2012-3-0417. 1 Men ionm cteva dintre contribu iile tiin ifice privitoare la institu ia robiei i cadrul juridic ce a ntre inut-o: Ioan Ndejde, Din dreptul vechiu romnesc, Bucureti, 1898; Boris Th. Scurtulencu, Situa ia juridico-economic a iganilor n Principatele Romne, Iai, Albina Romneasc; George Potra, Contribu ii la istoricul iganilor din Romnia, Bucureti, 1939; N. Grigora, Robia n Moldova (De la ntemeierea statului pn la mijlocul secolului al XVIII-lea), I, n AIIAI, IV (1967), p. 31-79; II, n V (1968), p. 43-85; Viorel Achim, iganii n istoria Romniei, Bucureti, Editura Enciclopedic, 1998; Florina Manuela Constantin, Robii igani din ara Romneasc n justi ie: cutume i ipostaze juridice. Studiu de caz (hrisovul din 21 iunie 1637), n RI, XVIII (2007), nr. 1-2, p. 91-108; idem, Robia n pravilele romneti ale secolului al XVII-lea. ndreptarea Legii (1652), n RI, XX (2009), nr. 1-2, p. 73-99. 2 Cu privire la situa ia juridic a iganilor robi, vezi Petre Strihan, Valeriu otropa i Nicolae Stoicescu, vocile rob; robie. iganii, n Institu ii feudale din rile Romne. Dic ionar, coordonatori Ovid Sachelarie i Nicolae Stoicescu, Bucureti, Editura Academiei Romne, 1988, p. 412-413. 3 Istoria dreptului romnesc, I, responsabil de volum Vladimir Hanga, secretar tiin ific i coordonator tehnic Liviu P. Marcu, Bucureti, Editura Academiei Romne, 1980, p. 487. 4 Petre Strihan i Valeriu otropa, vocea compozi ie, n Institu ii feudale din rile Romne. Dicionar, p. 117.

  • Astfel de mrturii provin i din fondul arhivistic Mnstirea Sf. Sava-Iai de la Serviciul Jude ean Iai al Arhivelor Na ionale. Cele patru documente inedite ce fac parte din acest fond, pe care le supunem aten iei, emise ntre 1655 i 1670, se refer la solu ionarea faptelor de omor i de furt n care sunt implica i igani robi. n primul document, redactat n limba slavon, Gheorghe tefan voievod ntrete mnstirii Tazlu stpnirea asupra iganului rob nemicat, niciodat, n veci Gavril, care ia locul socrului su, iganul mnstiresc Vasile Nan, pe care l ucisese. ns, hotrrea judectoreasc nu a fost dus la ndeplinire, chiar dac porunca executrii ei fusese dat fratelui domnului, Vasile hatmanul, n competen a cruia intrau pricinile privitoare la iganii domneti. Patru ani mai trziu, aa cum reiese din al doilea document, clugrii de la Tazlu adreseaz domnului Gheorghe Ghica o jalb din care reiese c sentin a nu fusese respectat.

    *

    n cel de-al treilea document, a crui redactare s-a fcut n anul 16625, se

    arat c Iorest, egumenul mnstirii Bistri a, trimite la mnstirea Secu pe popa Gheorghie pentru a cere lmuriri cu privire la situa ia juridic a dou ignci, anume Mint i Iaana, i a copiilor lor. Egumenul Paisie de la Secu i apra dreptul de stpnire asupra celor dou ignci, apelnd la mrturia unor clugri btrni, potrivit crora nite igani ai mnstirii Bistri a au furat doi cai de la Mitrofan, episcopul de Roman, n timpul domniei lui Ieremia Movil. Cei care i-au prins au fost oameni ai mnstirii Secu, care i-au dus pe fptai naintea dregtorului domnesc delegat s-i judece pentru fapta de furt, anume Nestor Ureche mare vornic, fiindu-le rnduit spnzurtoarea. Potrivit lui Paisie, cele dou ignci au intrat n stpnirea mnstirii Secu n urma schimbului fcut ntre cele

    dou lcae de cult, intermediat chiar de ctitorul ei, prin care, dup rscumprarea vinei prin plata capului, iganii vinova i rmneau robi ai Bistri ei. Mirarea lui Paisie a izvort ca urmare a punerii la ndoial a stpnirii asupra celor dou roabe, pentru c pn acmu n-am avut nice o nevoie, nice o trbare de nimerele.

    De ce dup mai bine de 50 de ani se face o astfel de cercetare? Periodic, lcaurile monahale ntocmeau inventare ale moiilor i robilor lor; probabil c, n urma comparrii unui inventar mai vechi cu unul nou, s-a observat c dou ignci ale mnstirii Bistri a apreau ca fiind cedate mnstirii Secu, fr a se men iona motivul transferului; n nscrisurile de la Secu, ns, cei doi igani sunt scrii furi. Din relatarea lui Paisie, cel pgubit cu mult timp n urm fusese Mitrofan episcopul de Roman. Se cunoate faptul c scaunul episcopal de la Roman a fost ocupat, n dou rnduri, de Mitrofan II, acelai cu ierarhul din documentul aflat n discu ie, prima dat ntre anii 1607 16126. Schimbul de igani s-a fcut, cum se men ioneaz de dou ori n cuprinsul actului, n timpul lui Ieremia Movil, a crui

    5 Vezi justificarea datrii n descrierea arheografic a documentului. 6 Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, Episcopia Romanului i Huilor, 1984, p. 179.