Roata Timpului 2

8/16/2019 Roata Timpului 2

1/1188

mari. Erau mulţi. Şirul lor se întindea până departe înfiecare direcţie, fără să-i se vadă capetele, dar în mijloc,

chiar în faţa lui Lan, se afla un Pierit calare.

Când oamenii apărură în vârful dealului, !rddraalul păru să"ovăie, dar în clipa următoare scoase la iveală o sa#ie cu lamanea$ră, pe care %and parcă "i-o amintea va$ "i tul#ure, "i o

flutură deasupra capului. Şirul de troloci începu să înainte&ecă&nit.

Chiar înainte ca !rddraalul să se fi mi"cat, Lan î"i scosesesa#ia.

' %ămâneţi cu mine( stri$ă el, iar andar# o luă la $alop în josul dealului, către troloci. Pentru cele Şapte )urnuri( mai

stri$ă *trăjerul.%and în$hiţi în sec "i î"i îm#oldi calul cu călcâiele+ între$ul $rse luă pe urmele *trăjerului. Constată cu surprindere că avea înmână sa#ia lui )am. Pătruns de stri$ătul de luptă al lui Lan, $ăsi

"i el unul ' anetheren( anetheren(Perrin stri$a "i el acela"i lucru ' anetheren( anetheren(n schim#, at alese un alt stri$ăt

' Carai an Caldazar! Carai an Ellisande! Al Ellisande!Capul Pieritului se întoarse dinspre troloci către călăreţiicare veneau în $alop spre el. *a#ia cea nea$ră îi împietri

deasupra capului, iar $lu$a se mi"că dintr-o parte într-alta,

de parcă faţa lui fără ochi cerceta $rupul de călăreţi. n clipaurmătoare, Lan ajunse lân$ă el, în timp ce oamenii senăpusteau asupra "irului de troloci. *a#ia *trăjerului întâlni

oţelul ne$ru topit în cuptoarele din )ha an, dar cu un&ăn$ănit puternic, precum #ătaia unui clopot mare+ toată

văioa$a se umplu de ecouri, iar în aer se &ări o străful$erare


2/1188

de lumină al#ăstruie, ca un trăsnet prăvălit din cer./estiile aproape omene"ti, dar cu #oturi de fiară se

în$hesuiră în jurul fiecăruia, a$itându-"i armele cu care încercau să-i dea jos din "a. 0umai pe Lan "i pe !rddraal îi

ocoliră. Cei doi se luptau într-un cerc pustiu+ armăsarii lorne$ri se mi"cau în acela"i timp, la fel ca să#iile care-"i 123


3/1188

răspundeau, lovitură după lovitură. 4erul era plin de ful$ere"i de văpăi.

0oruţ î"i dădu ochii peste cap "i neche&ă puternic, ridicân-du-se în două picioare "i lovind cu copitele în chipurile

rânjite "i cu colţi ascuţiţi din jurul său. )rupurile îndesate se în$hesuiau de jur împrejur, umăr la umăr. nfi$ându-"i fărămilă călcâiele în coastele calului, %and îl sili să înainte&e

chiar "i a"a, fluturându-"i sa#ia fără să ţină cont prea mult deme"te"u$ul pe care încercase Lan să i-l transmită "i lovind deparcă tăia lemne. 5E$6ene( 7isperat, se uită după ea în timp‖ ce-"i îm#oldea calul înainte, croindu-"i drum printre trupurile

păroase ca "i cum ar fi secerat #ălăriile de pe jos, care-i încurcaupa"ii.

8apa cea al#ă a lui oiraine se năpustea încoace "i încolo,reacţionând la cele mai mici atin$eri de frâu. Chipul ei era la felde împietrit ca al lui Lan+ deodată, î"i întinse toia$ul. )rolocii

fură cuprin"i de flăcări "i plesniră cu un mu$et care lăsapământul plin de siluete diforme, nemi"cate. 0!naeve "i E$6enecălăreau alături de 4es *edai, cu mi"cări $ră#ite "i frenetice, cudinţii rânjiţi aproape la fel de săl#atic ca ai unui troloc "i având în mâini cuţitele pe care le purtau la cin$ătoare. Lamele scurtenu le puteau fi de niciun ajutor dacă vreun troloc se apropia deele. %and încercă să-l aducă pe 0oruţ mai aproape, dar calul î"iluase căpăstrul în dinţi. 0eche&ând "i lovind cu copita, 0oruţ

înainta, oricât de tare ar fi tras %and de frâie.n jurul celor trei femei se făcu puţin loc, căci trolocii încercau

să fu$ă de toia$ul lui oiraine, dar, dacă ei căutau s-o ocolească,veni ea după ei. 9lăcările mu$eau, iar trolocii urlau de mânie "itur#are. Pe deasupra tuturor &$omotelor se au&ea sa#ia

*trăjerului, iindu-se de cea a !rddraalului. n jurul lor se&ări un ful$er al#astru, apoi altul, "i altul.

:n laţ de la capătul unui #ăţ flutura înspre capul lui %and. Cu o


4/1188

mi"care "ovăielnică, el tăie unealta în două, apoi îl hăcui "i petrolocul cu #ot de capră. :n cârli$ venit din spate îi prinse

umărul "i i se încurcă în mantie, tră$ându-l înapoi. 7isperat,aproape pier&ându-"i sa#ia, se prinse de o#lâncul "eii pentru a

nu cădea. 0oruţ se răsuci, neche&ând ascuţit. %and se a$ăţă cu12;


5/1188


6/1188

*pre marea lor mirare, un sin$ur om că&use din "a = at.%and veni spre el, dar at se eli#eră de laţul care-l


7/1188

dintr-o mi"care #ruscă, î"i adună arcul "i se urcă din nou în"a fără să ai#ă nevoie de ajutor, de"i î"i ţinea o mână la $ât.*unetele de corn se au&iră iar, ca lătraturile unor o$ari care

au prins mirosul căprioarei. Şi care se apropiau. %itmul

impus de Lan fusese "i înainte rapid, dar acum era "i mai "i.Caii ajunseră să urce pantele mai repede decât co#orâseră depe dealul dinainte, iar apoi să se arunce pur "i simplu în jos,

pe cealaltă parte. Şi totu"i hăituitorii se apropiau mereu,până ce, de câte ori &$omotul de corn încetă, se puteau au&isunetele $uturale scoase de urmăritori. n cele din urmă,

oamenii ajunseră pe creasta unui deal tocmai când trolociiapărură pe dealul din spatele lor. Culmea se umplu de

troloci, cu #oturile căscate, urlând. Printre ei se aflau trei!rddraali, care-i umpleau pe toţi de $roa&ă. ntre cele două

$rupuri erau numai vreo sută de lun$imi de cal.8nima lui %and se usca, precum o stafidă. 5)rei(‖

*ă#iile ne$re ale !rddraalilor se ridicară la unison. )rolocii senăpustiră în josul pantei, scoţând stri$ăte ră$u"ite de triumf "i

a$itându-"i #eţele cu laţuri la capete.oiraine se dădu jos de pe spinarea lui 4ldie#. Cu mi"cărilini"tite, scoase ceva din pun$a de la #râu "i apoi desfăcuo#iectul din pân&a care-l învelea. %and &ări filde" ne$ru.

4n$realul. Cu el într-o mână "i cu toia$ul în cealaltă, femeia 4es*edai se înfipse #ine pe picioare, cu faţa la valul de troloci care

se apropia "i la să#iile ne$re ale Pieriţilor, apoi ridică toia$ul sus"i-l înfipse în pământ dintr-o mi"care.

Pământul răsună ca un ceainic de fier lovit de un ciocan. Ecoulse împră"tie, "i în cele din urmă se stinse. 4poi, pentru o clipă, selăsă tăcerea. )otul se cufunda în tăcere. >ântul muri. *tri$ăteletrolocilor se potoliră+ până "i năvala lor încetini "i apoi se opri.)otul rămase în a"teptare, vreme de o #ătaie de inimă. 4poi,

încet, clinchetul înfundat se au&i din nou, pres-chim#ându-se


8/1188

într-un huruit surd care crescu "i crescu până ce pământul începu să $eamă.

*u# copitele lui 0oruţ, pământul se cutremură. Era o ispravătipică pentru 4es *edai, precum cele despre care se povestea+

%and î"i dori să se afle undeva, foarte departe de acel loc.Cutremurul deveni mai puternic, până ce copacii din jurul 12?


9/1188

lor începură să tremure. Calul cenu"iu se împiedică "iaproape că&u. Până "i andar# "i 4ldie#, rămasă fără

călăreaţă, se împleticiră ca ni"te oameni #eţi, iar cei aflaţi încă în "a tre#uiră să se prindă de frâie "i de coamele cailor,

de orice, pentru a nu cădea.9emeia 4es *edai rămase nemi"cată, la fel ca la început,ţinând an$realul "i toia$ul înfipt în creasta dealului+ nici ea "inici toia$ul nu se mi"cară deloc, de"i pământul se cutremura"i tresălta de jur împrejurul ei. 4poi pământul începu să se

vălu-rească, pornind din locul în care era înfipt toia$ul+valurile se îndreptau spre troloci precum cercurile de pe

o$linda unui ia&, crescând pe măsură ce înaintau, scoţând dinrădăcini tufi"urile #ătrâne, ridicând în vă&duh nori de frun&e

moarte, crescând mereu, ca ni"te tala&uri de pământ care-i înconjurau pe troloci. Copacii din văioa$ă tremurau ca ni"te

ver$i prinse în pumnii unor #ăieţei. Pe panta care co#ora,trolocii că&ură $rămadă unul peste altul, răsturnaţi de

Şi totu"i, ca "i cum nu s-ar fi cutremurat totul în jurul lor, ceitrei !rddraali începură să înainte&e în "ir. Caii lor ne$ri camoartea nu "ovăiau niciun pas, ci înaintau la unison. )rolociise tăvăleau pe pământ, de jur împrejurul ne$rilor armăsari,urlând "i înfi$ându-"i mâinile în coasta dealului care-i sălta în vă&duh, dar cei trei !rddraali se apropiau încet, încet.

oiraine ridică toia$ul "i pământul se opri, dar nuterminase. 4rătă spre văioa$a dintre cele două dealuri "i din

pământ începură să se reverse flăcări, un i&vor înalt de

două&eci de picioare. 9emeia î"i desfăcu lar$ #raţele, iar foculse întinse la stân$a "i la dreapta cât vedeai cu ochii, ca un &idcare-i despărţea pe oameni de troloci. Căldura îl făcu pe

%and să-"i acopere chipul cu #raţele, chiar "i acolo, în vârfuldealului. 4rmăsarii ne$ri ai !rddraalilor, oricâte puteri

ciudate ar fi avut, neche&ară din pricina focului, se ridicară


10/1188

pe picioarele din spate "i se împotriviră călăreţilor care-i îm#oldeau, încercând să-i silească să treacă prin flăcări.

' *ân$e "i cenu"ă, "opti at cu $lasul sla#.%and încuviinţă, &ăpăcit "i rămas fără $rai. 7intr-odată,

oiraine se clătină pe picioare "i ar fi că&ut dacă Lan nu s-arfi dat pe dată jos de pe cal ca s-o prindă. 12@


11/1188

' La drum, le stri$ă el celorlalţi, cu un $las dur care contrastacu $esturile #lânde cu care o ridică în "a pe femeia 4es *edai.9ocul ăla o să se stin$ă la un moment dat.


12/1188

într-o &i de vară la amia&ă. 0u înţele$ea cum. >ântul rece încerca să-i în$heţe picăturile de sudoare pe chip "i pe trup."i privi prietenii. at î"i "ter$ea sudoarea de pe faţă cu poalelemantiei. Perrin, hol#ându-se la ceva din depărtare, "i 12


13/1188

neplăcându-i ceea ce vedea, părea să nu-"i dea seama că aveafruntea scăldată în transpiraţie.

7ealurile se mic"orară, iar pământul începu să devină maiplat, dar, în loc să-i $ră#ească, Lan se opri. 0!naeve făcu o

mi"care, de parcă ar fi vrut să vină iară"i lân$ă oiraine, darprivirea *trăjerului o făcu să rămână pe loc. El "i femeia 4es*edai înaintară puţin "i-"i apropiară capetele, iar din

$esturile lui oiraine se vă&u că se certau. 0!naeve "i )homrămaseră cu ochii aţintiţi la ei, e"tereasa, încruntându-se

în$rijorată, iar enestrelul, mormăind ceva cu $las scă&ut,apoi oprindu-se să privească îndărăt de unde veniseră. )oţi

ceilalţi î"i întoarseră capetele. Cine "tia ce putea să iasă dintr-o ceartă între o 4es *edai "i *trăjerul eiD

7upă câteva clipe, E$6ene îi spuse încet lui %and, aruncândo privire în$rijorată către cei doi care încă se certau

' Ce ai stri$at atunci, cu trolocii4poi se opri, de parcă nu era si$ură de ce voia să spună.

' 7a, ce eD între#ă %and, simţindu-se cam ciudat+ stri$ătelede luptă erau ceva o#i"nuit pentru *trăjeri, dar oamenii din

Finutul celor 7ouă %âuri nu făceau astfel de lucruri, orice le-ar fi spus oiraine 7ar dacă E$6ene avea de $ând să-"i#ată joc de el

' Cred că at ne-a spus povestea de vreo &ece ori. ' Şi încă prost, interveni )hom, iar at scoase un mormăit

de protest. ' ă ro$, oricum ar fi fost, vor#i %and, am au&it-o cu toţii

de mai multe ori. n plus, tre#uia să stri$ăm ceva. 4dică, astase face într-un asemenea moment. 7oar l-ai au&it pe Lan. ' Şi avem "i dreptul, adău$ă Perrin, $ânditor. oiraine

spune că ne tra$em cu toţii din oamenii ăia din anetheren.Şi ei s-au luptat cu Cel ntunecat, la fel ca noi. 4"a că avem

E$6ene pufni, ca "i cum ar fi arătat ce crede despre cele


14/1188

' 7ar nu despre asta vor#eam. )u at ce stri$aiDat dădu stânjenit din umeri.

' 0u-mi amintesc, răspunse el, privindu-i sfidător. Aău cănu. )otul e în ceaţă. 0u "tiu ce-am spus, nici de unde mi-a 1GH


15/1188

venit ideea "i nici ce înseamnă. Cred că, de fapt, nu înseamnănimic, încheie #ăiatul, cu un hohot de râs, de parcă se lua

peste picior pe sine însu"i. ' /a #a eu cred că da, spuse încet E$6ene. Când ai

stri$at, o clipă numai o clipă, am avut impresia că te înţele$. 7ar acum a trecut, oftă ea "i clătină din cap. Poate căai dreptate. E ciudat ce de lucruri îţi pot trece prin minte

într-un asemenea moment, nuD ' Carai an Caldazar,$răi oiraine, "i toţi se întoarseră către

ea. Carai an Ellisande. Al Ellisande.*lavă >ulturului %o"u.*lavă )randafirului din *oare. )randafirul din *oare. 4cestae vechiul stri$ăt de luptă din anetheren, stri$ătul ultimului

re$e. Eldrene era poreclit )randafirul din *oare.Le &âm#i lui E$6ene "i lui at, cu toate că s-ar fi &is căprivirea ei se oprise o clipă mai mult asupra #ăiatului.

' *ân$ele din stirpea lui 4rad e încă puternic în Finutulcelor 7ouă %âuri. *trăvechiul sân$e cântă.

at "i E$6ene se priviră, iar toţi ceilalţi î"i îndreptară ochiispre ei, E$6ene rămăsese cu ochii lar$ deschi"i "i cu $ura

care se încăpăţâna să se strâm#e într-un &âm#et pe care ea îl înă#u"ea de fiecare dată, ca "i cum nu era si$ură de reacţiape care ar fi tre#uit s-o ai#ă, au&ind discuţia despre sân$ele

străvechi. at, în schim#, nu "ovăia = dacă era să te iei dupăchipul său dispreţuitor. %and se $ândi că "tia ce-i trecea prinminte prietenului său. )ot la asta se $ândea "i el. 7acă at setră$ea din străvechii re$i din anetheren, poate că, de fapt,

tro-locii erau pe urmele lui "i nu îi urmăreau pe toţi trei.


16/1188


17/1188

Ca "i cum i-ar fi întărit vor#ele, dinspre mia&ă&i se au&i unsunet de corn, căruia îi răspunseră "i altele, dinspre răsărit "i

apus. Caii neche&ară încet "i se foiră nervo"i. ' 4u trecut de foc, $lăsui lini"tit Lan, "i se întoarse spre

oiraine. 0u e"ti încă îndeajuns de puternică pentru ceea ceai de $ând. 0u poţi să iute"ti, dacă nu te odihne"ti un pic.8ar în locul acela nici !rddraalii, nici trolocii nu vor intra.

oiraine ridica un #raţ, de parcă ar fi vrut să-l întrerupă,apoi îl lăsă să cadă pe lân$ă corp.

' /ine, se răsti ea mânioasă. Până la urmă, cred că aidreptate, dar tot a" fi preferat să mai avem de ales.

"i scoase toia$ul, care stătuse prins de una din curelele "eii. ' 4dunaţi-vă cu toţii în jurul meu. Cât puteţi de aproape. Şi

mai aproape.%and îl îm#oldi pe 0oruţ să se apropie de iapa ei. La

stăruinţele lui oiraine, veniră într-un cerc din ce în ce maistrâns, până ce fiecare cal stătea cu $âtul întins peste crupasau "alele altuia. 0umai atunci femeia 4es *edai se arătă

mulţumită. fără vreo altă vor#a, se ridică în scări "i răsucitoia$ul peste capetele lor, întin&ându-se pentru a fi si$ură că-icuprindea pe toţi.%and clipi de fiecare dată când toia$ul îi trecea pe deasupracapului. La fiecare mi"care, îl stră#ătea un fior. 4r fi pututurmări toia$ul "i fără să-l vadă, $hidându-se numai după

tremurul celor peste care trecea. 0u era nici o surpri&ă faptulcă Lan era sin$urul neafectat.

/rusc, oiraine întinse toia$ul spre apus. 9run&ele moarte seridicară în aer, iar cren$ile fo"niră de parcă un vârtej de prafse deplasa în direcţia în care arăta ea. Când tornada

invi&i#ilă dispăru, ea se a"e&ă la loc în "a, cu un oftat. ' )rolocilor, le arătă ea, li se va părea că mirosul "i urmelenoastre se îndreaptă într-acolo. !rddraalii î"i vor da seama


18/1188

până la urmă, dar până atunci ' Până atunci, spuse Lan, ne vor fi pierdut urma.

' )oia$ul tău e foarte puternic, se miră E$6ene, spreiritarea lui 0!naeve.

oiraine plesni din #u&e. 1GG


19/1188


20/1188


21/1188

mai multe straturi $roase. B coastă de munte( 5Cor&ile o săne ajute să ne căţărăm, dar caii nu-i putem lua cu noi.‖

7intr-odată, după ce se apropiară, vă&u un turn. 0e$re"it, eraun turn, nu un ţanc de stâncă, "i avea în vârf un dom ciudat,

ţu$uiat. ' :n ora"( spuse el.Era acolo "i &idul de împrejmuire, iar turnurile care se &ăreau

erau turnurile de pa&ă de pe &id. %ămase înmărmurit. Pesemnecă era ceva cam de &ece ori mai mare ca /aerlon. Poate de

cinci&eci de ori. ' :n ora", încuviinţă "i at. 7ar ce caută aici, în mijlocul

păduriiD ' Şi fără niciun om, spuse Perrin, iar când ceilalţi se uitară spre

el, le arătă &idul. Credeţi că oamenii ar lăsa cor&ile de viţă săcrească a"a, peste totD Ştiţi că plantele astea pot face orice perete

să se sfărâme. 8a uitaţi-vă cum s-a pră#u"it.%and se uită într-acolo, "i ima$inea îi rămase în minte, alături de

impresiile de până atunci. Perrin avea dreptate. *u# aproapetoate locurile în care &idul era mai scund se $ăsea câte o movilă

acoperită de #uruieni, alcătuită din pietrele că&ute din &idulpră#u"it. 0u eIistau două turnuri de pa&ă care să ai#ă aceea"i înălţime.

' Bare ce ora" o fi fost ăstaD se între#ă E$6ene. Şi ce i s-o fi întâmplatD 0u-mi aduc aminte nimic din harta lui tata.

' *e numea 4ridhol, le eIplică oiraine. n &ilele răoaielortroloce, a fost înfrăţit cu anetheren.

Ea se uita ţintă la &idurile masive "i părea să nici nu fiecon"tientă de pre&enţa celorlalţi, nici măcar a lui 0!naeve, care osprijinea în "a, ţinându-i o mână pe #raţ.

' 4poi, 4ridhol a murit, iar locul acesta a primit alt nume. ' Ce numeD între#ă at.

' Pe aici, spuse Lan, care-l opri pe andar# în faţa a ceea ce


22/1188

fusese cândva o poartă îndeajuns de lar$ă pentru cinci&eci decălăreţi, care să măr"ăluiască unul lân$ă altul. 4cum rămăseserănumai turnurile străjilor, sfărâmate "i acoperite cu iederă+ din

poartă nu se mai vedea nimic. Pe aici este intrarea.

n depărtare se au&iră sunetele ascuţite de corni. Lan se uita îndirecţia din care venea, apoi privi spre soare, care 1G3


23/1188

co#orâse deja la jumătatea drumului, înspre vârfurilecopacilor de la apus.

' 4u descoperit că urma e falsă. Jaideţi, tre#uie să ne $ăsimadăpost înainte de amur$.

' Ce numeD între#ă iară"i at.oiraine îi răspunse în timp ce intrau călare în ora". ' *hadar Lo$oth, spuse ea. *e nume"te *hadar Lo$oth. 1G;


24/1188

9PITOLUL

Umbra care pândeştePietrele sparte din pavaj trosneau su# copitele cailor, în timpce Lan îi conducea în ora". )otul era sfărâmat, din câte ve-dea %and, "i părăsit, a"a cum spusese Perrin. 0u se mi"canici măcar vreo pasăre, iar din crăpăturile &idurilor "i din

pavaj răsăriseră #uruieni, mai ales din cele #ătrâne. Caselecu acoperi"ul pră#u"it erau mai multe decât cele între$i.

Aidurile prăvălite revărsau pe stră&i $răme&i de cărămi&i "ipietre. )urnurile erau înclinate, a#rupte "i nere$ulate, ca

ni"te #eţe rupte la mijloc. oviliţele de diferite forme, pe ale

căror laturi cre"teau câţiva copaci strâm#i, puteau firămă"iţele unor palate.Şi totu"i, ceea ce rămăsese era suficient pentru a face ca lui

%and să-i se taie răsuflarea. Până "i cea mai mare clădire din/aerlon s-ar fi pierdut în um#ra celor de aici. Palate demarmura al#ă, având în vârf domuri uria"e, îi ie"eau

înaintea ochilor oriunde privea. 9iecare clădire părea să ai#ă

cel puţin un dom+ unele aveau patru sau cinci, "i toate de altăformă. 4lei lun$i, măr$inite de coloane, se întindeau pe sutede pa"i, până la turnurile care păreau să ajun$ă la cer. La

fiecare răscruce se vedea o fântână de #ron&, sau spirala deala#astru a vreunui monument, sau o statuie pe piedestal.

Chiar dacă fântânile secaseră, cele mai multe monumente sepră#u"iseră "i multe statui erau sparte, ceea ce rămăsese era

atât de măreţ, încât nu putea decât să se minune&e.5Şi eu care credeam că /aerlon e un ora" mare( 4rde-m-ar

focul, ce tre#uie să se mai fi distrat )hom. Şi oiraine, "i Lan.‖Era a"a de captivat de ceea ce vedea, încât rămase surprinsatunci când Lan se opri, dintr-odată, în faţa unei clădiri de

piatră al#ă, care fusese cândva de două ori cât Cer#ul "i Leul.0u eIista niciun semn care să indice ce fusese acolo, pe când


25/1188

ora"ul era viu "i strălucitor = putea să fi fost chiar "i un han. 7incaturile de mai sus nu rămăsese decât o cochilie $oală = prin

ramele $oale ale ferestrelor se vedea cerul de după amia&ă+ 1GK


26/1188

lemnul "i sticla dispăruseră de multă vreme, dar catul de jospărea încă solid.

oiraine, ţinându-se în continuare de "a, cercetă amănunţitclădirea înainte să încuviinţe&e.

' 4ici e #ine.Lan sări din "a "i o ridică pe femeia 4es *edai în #raţe. ' 7uceţi caii înăuntru, porunci el.


27/1188

urmele lui )hom, ducându-i pe /ela "i pe 0oruţ, dar eu sar înajutorul tuturor celor care au nevoie, fie că-mi plac, fie că nu.

' 0u te-am învinovăţit de nimic, e"tereasă, ţi-am spusnumai să ai $rijă cu ier#urile.

Ea îl privi cu coada ochiului. 1G?


28/1188

' 4devărul e că ea are nevoie de ier#urile mele, "i dumneatala fel.


29/1188

toţii puteau să-"i dea seama, chiar "i din locul în care se aflau.Cea de-a doua arcadă era numai un dreptun$hi întunecat, pe

peretele din spate. at trecu încet pe dedesu#tul ei "i se întoarse mult mai repede, scuturându-"i apri$ pân&ele vechi

de păianjen care-i se prinseseră în păr. 1G@


30/1188

' 4colo nu-i nimic, spuse el, aruncând încă o privire însprealee.

' >rei să-ţi ve&i de cal sau nuD între#ă Perrin.El, unul, terminase deja cu al său, iar acum ridica "aua de pe

andar#. n mod ciudat, armăsarul cu ochi fioro"i nu eraneastâmpărat, de"i îl privea intens. ' *ă "tii că nimeni n-are de $ând să facă "i trea#a ta.

at aruncă o ultimă privire de a lun$ul aleii, apoi se întoarse, oftând, la calul său. Când %and lăsă jos "aua /elei,

o#servă că pe chipul celuilalt se a"ternuse o eIpresieposomorâtă. Privirea lui părea pierdută undeva, în

' at, ai păţit cevaD între#a %and.at ridica "aua de pe cal "i rămase în picioare, cu ea în

' atD at(at tresări, mai-mai să scape "aua pe jos. ' Ce-iD Bf că&usem pe $ânduri.

' Pe $ânduriD replică Perrin, care tocmai îi scotea căpăstrullui andar#, pentru a-l priponi. Parcă adormise"i.

at se încruntă. ' ă $ândeam la la ce s-a întâmplat mai devreme. Lavor#ele alea. Eu

Cu toţii, nu doar %and, se întoarseră să-l privească, iar el sefoi stânjenit.

' Ei, aţi au&it ce spunea oiraine. Ca "i cum un mortvor#ea prin $ura mea. 0u-mi place.

Chipul său se înăspri, au&indu-l pe Perrin chicotind.

' *tri$ătul de luptă al lui 4emon, asta a spus = nuD Poate căe"ti 4emon reînviat. 7acă e să mă iau după ce ne tot spuneai,cum că Emond s 9ield ţi se pare un loc foarte plicticos, cred

că ţi-ar plăcea să fii re$e, "i un erou renăscut. ' 0u spune asta( interveni )hom, care răsuflă adânc+ de

acum, cu toţii se uitau la el. 4semenea cuvinte sunt


31/1188

primejdioase "i proste"ti. orţii pot învia sau pot punestăpânire pe un trup viu, iar asta nu e ceva de care să poţivor#i cu u"urinţă. %ăsuflând din nou, ca să se lini"tească,

continuă *ân$ele străvechi, asta a spus. *ân$ele, nu vreun

1G


32/1188

mort. 4m au&it că asta se poate întâmpla, din când în când.4m au&it, de"i nu m-am $ândit vreodată că Erau

rădăcinile tale, #ăiete. Ceea ce te une"te cu tatăl "i #unicultău, stirpea care mer$e îndărăt până la anetheren, "i poate

"i dincolo de asta. Ei, acum "tii că te tra$i dintr-o familiestrăveche. 4r tre#ui s-o la"i #altă "i să fii mulţumit. Cei maimulţi oameni nu "tiu mai multe decât că au avut "i ei un tată.

5:nii dintre noi nu pot fi si$uri nici măcar cu atât, se $ândi%and, amar. Poate că e"tereasa avea dreptate. Pe Lumină,

sper să fi avut.‖at încuviinţă, au&ind cuvintele enestrelului.

' 7a, îmi închipui că-i a"a. 0umai că, mă între# cre&i că arede-a face cu ce ni s-a întâmplat nouăD Cu trolocii "i toate celeD

4dică ei, nu "tiu ce vreau să &ic. ' Cred că ar tre#ui să uiţi de asta "i să te $ânde"ti că tre#uie săscapi de aici nevătămat, răspunse )hom, scoţându-"i din mantiepipa cu mu"tiucul lun$. Şi mai cred că eu, unul, o să mă duc să

tra$ un fum.9luturând din pipă în direcţia lor, dispăru în încăperea din faţă.

' *untem cu toţii la mijloc, nu doar unul, îi spuse %and lui at.at se înfioră "i scoase un hohot scurt de râs. ' 4"a-i. Ei, dacă tot vor#e"ti de asta acum, că am terminat cu

caii, ce-aţi &ice să mer$em să mai vedem câte ceva din ora"ulăstaD :n ora" adevărat, fără mulţimi de oameni care să-ţi deacoate "i să te în$hiontească în coaste. Şi fără nimeni care să ne

privească de sus. ai avem un ceas, poate două, până la asfinţit.

' 0u cumva ai uitat de trolociD între#ă Perrin.at scutură dispreţuitor din cap. ' Lan a spus că nu vor intra aici, după noi, ţi-aduci aminteD 4r

tre#ui să asculţi cu mai mare atenţie ce se vor#e"te. ' mi amintesc, rosti Perrin. Şi chiar ascult. Bra"ul ăsta =4ridhol, nuD = a fost înfrăţit cu anetheren. >e&iD 4scult.


33/1188

' 4ridhol tre#uie să fi fost cel mai mare ora" de pe timpulrăoaielor troloce, vor#i %and, pentru ca lor să le fie încă

teamă de el. 0u le-a fost teamă să intre în Finutul celor 7ouă11H


34/1188

%âuri, iar oiraine ne-a &is că anetheren a fost = oare cuma spusD = un $himpe înfipt în coasta Celui ntunecat.

Perrin ridică #raţele. ' 0u mai vor#i despre Păstorul 0opţii, te ro$.

' Ce &iceţiD râse at. Jai să mer$em( ' 4r tre#ui s-o între#ăm pe oiraine, propuse Perrin, iarat ridică #raţele.

' *-o între#am pe oiraineD Cre&i că ne-ar lăsa să ne îndepărtămD Şi de 0!naeve ce părere aiD *ân$e "i cenu"ă,Perrin, de ce n-o între#i "i pe jupâneasa Luhhan, dacă tot e

pe-a"aDPerrin încuviinţă, cam fără voia lui, iar at se întoarse,

rânjind, către %and. ' )u ce &iciD :n ora" adevărat Cu palate, râse el viclean.

Şi fără antiile 4l#e care să se hol#e&e la noi.%and îl privi urât, dar nu "ovăi decât o clipă. Palatele erau ca

desprinse din povestea vreunui enestrel. ' /ine.

er$ând încet, ca să nu fie au&iţi de dincolo, plecară pe alee,urmând-o din faţa clădirii până la o stradă de pe parteaopusă. er$eau repede, iar după ce se îndepărtaseră

îndeajuns de mult de clădirea din piatră al#ă, at începu ' Li#eri( stri$ă el. *untem li#eri(

ncetini până ce ajunse să se învârtă în cerc, hol#ându-se latot ce era împrejur, "i râ&ând în continuare. :m#rele după-

amie&ii se întindeau lun$i "i &drenţuite, iar soarele care

co#ora colora în auriu ora"ul în ruină. ' 4ţi visat vreodată că ar putea eIista un loc ca ăstaD EiDPerrin râse "i el, dar %and ridică stânjenit din umeri. 0u era

ca ora"ul din primul său vis, "i totu"i ' 7acă e să vedem ceva, spuse el, mai #ine mer$em mai

departe. n curând va fi întuneric.


35/1188

at părea să vrea să vadă totul, "i-i trase pe ceilalţi după elcu mult entu&iasm. *e căţărară pe fântâni prăfuite, ale căror

#a&ine erau îndeajuns de mari pentru a-i cuprinde pe toţioamenii din Emond s 9ield, "i se preum#lară prin clădiri

alese la întâmplare, dar numai prin cele mai mari pe care le


36/1188

$ăsi. Pe unele le înţeleseră, pe altele nu. :n palat era,limpede, un palat, dar ce era uria"a clădire rotundă, cu o

cupolă mare ca un deal pe dinafară "i cu o sin$ura încăperemonstruoasă pe dinăuntruD 7ar locul înconjurat de &iduri,

deschis spre cer "i îndeajuns de mare pentru a adăposti totsatul lor, înconjurat de "iruri între$i de #ănci de piatrăDat deveni neră#dător când vă&u că nu $ăsesc decât praf,

pietre sau tapiserii decolorate care se rupeau la cea mai micăatin$ere. La un moment dat, dădură peste ni"te scaune delemn, adunate lân$ă un &id, dar toate se făcură praf când

Perrin încercă să ridice unul.Palatele, cu încăperile lor uria"e "i $oale, dintre care unele ar

fi putut cuprinde tot hanul 8&vorul de >in = #a să mairămână "i ceva loc, în toate direcţiile =, îl duseră pe %and cu$ândul numai la oamenii care locuiseră acolo. i trecu prin

minte că toţi cei din Finutul celor 7ouă %âuri ar fi putut staacolo, su# cupola cea rotundă, cât despre locul cu #ăncile depiatră 4proape că-"i putea închipui că-i vede pe oameniiascun"i în um#ră, care îi priveau de&apro#ator pe cei trei

Până la urma o#osi "i at, oricât ar fi fost de măreţeclădirile, "i-"i aminti că în noaptea de dinainte nu dormisedecât un ceas. Cu toţii începură să-"i amintească de asta.Căscând, se a"e&ară pe treptele unei clădiri înalte, în faţa

căreia se aflau mai multe "iruri de coloane mari, de piatră, "i începură să se certe ce să facă mai departe.

' *ă ne întoarcem, propuse %and, "i să dormim un pic. "i

duse mâna la $ură, iar după ce reu"i să continue, adău$ă *ădorm, asta vreau. ' 7e dormit, poţi dormi oricând, spuse at hotărât. :ită-te

unde suntem. :n ora" în ruină. Comori. ' ComoriD mormăi "i Perrin, trosnind din fălci. Pe aici nu e

nici o comoară. 0u e decât praf.


37/1188

%and î"i duse palma la frunte "i privi soarele, ca o min$ero"ie care stătea spân&urată pe lân$ă acoperi"uri. ' *e face târ&iu, at. n curând va fi întuneric.

' 4r putea să fie comori, o ţinu una "i #ună at. Bricum,

vreau să mă sui într-unul din turnuri. :itaţi-vă la cel de


38/1188

E între$. Pun pariu că de acolo de sus se vede împrejur, calede mai multe mile. Ce &iceţiD

' )urnurile sunt primejdioase, se au&i o voce de #ăr#at dinspatele lor. %and sări în picioare "i se răsuci, cu mâna

încle"tată pe plăselele sa#iei, iar ceilalţi reacţionară la fel derepede. >ă&ură un #ăr#at care stătea printre um#rele dintrecoloanele de la capătul treptelor. El făcu un pas mic în faţă,ridică #raţul pentru a-"i proteja ochii "i apoi se trase la loc.

' 8ertaţi-mă, vor#i el lini"tit. 4m stat prea multă vreme înă-untru, în întuneric. Bchii mei încă nu s-au o#i"nuit cu

' Cine sunteţiDLui %and i se păru că #ăr#atul avea un accent ciudat, chiar "idupă eIperienţa din /aerlon. Pronunţa unele cuvinte atât de

straniu, încât %and de-a#ia îl putea înţele$e. ' Ce faceţi aiciD Credeam că ora"ul este pustiu.

' ă cheamă ordeth, răspunse #ăr#atul "i se opri, deparcă se a"tepta ca numele să-i fie recunoscut+ după ce

niciunul dintre #ăieţi nu dădu niciun semn de recunoa"tere,mormăi ceva cu $las scă&ut "i continuă >-a" putea între#a "i

eu acela"i lucru. n 4ridhol n-a mai fost nimeni de multăvreme. 7e foarte, foarte multa vreme. 0-a" fi cre&ut să daupeste trei tineri hoinărind pe stră&ile de aici.

' er$em înspre Caeml!n, spuse %and, "i ne-am oprit să neadăpostim în noaptea asta.

' Caeml!n, spuse încet ordeth, rotunjind cuvântul, apoiclătină din cap. *ă vă adăpostiţi, daD 4tunci, poate veniţi

împreună cu mine. ' )ot nu ne-aţi spus ce faceţi aici, spuse Perrin. ' Păi, sunt căutător de comori, fire"te.

' 4ţi $ăsit cevaD între#a at, cu sufletul la $ură.Lui %and i se păru că ordeth &âm#ea, dar din pricina

um#relor nu putea fi si$ur.


39/1188

' 7a, răspunse #ăr#atul. ai mult decât m-am a"teptat.ult mai mult. ai mult decât pot duce. 0u m-am a"teptat

ni-ciodată să $ăsesc trei tineri puternici "i sănăto"i. 7acă măajutaţi să duc ce pot în locul în care mi-am lăsat caii, vă

puteţi împărţi ceea ce rămâne. Cât puteţi duce. Bricum, tot


40/1188

o să dispară, din pricina vânătorilor de comori, până să măpot întoarce aici să iau "i restul.

' >-am spus că tre#uie să fie comori într-un loc ca ăsta,eIclamă at, apoi o u$hi în sus pe scări. B să vă ajutăm,

desi$ur. 0umai să ne arătaţi drumul.El "i ordeth se cufundară mai adânc în um#rele dintrecoloane. %and îl privi pe Perrin.

' 0u-l putem lăsa sin$ur.Perrin se uită la soarele care apunea "i încuviinţă. :rcară

treptele cu $rijă, în timp ce Perrin î"i pre$ătea securea de lacin$ătoare, iar %and avea mâna încle"tată pe mânerul sa#iei.7ar at "i ordeth îi a"teptau printre coloane, ordeth cu

#raţele încruci"ate pe piept, iar at privind neră#dător înăuntru.

' Jaideţi, îi chemă ordeth. B să vă arăt comoara.*e strecură înăuntru, iar at îl urmă. Ceilalţi nu avură de

ales "i se luară după el. ncăperea dinăuntru era întunecată,dar, aproape imediat, ordeth o luă în lateral "i co#orî pe oscară în$ustă "i răsucită, din ce în ce mai întunecoasă, pânăce ajunseră să-"i caute drumul într-o #e&nă deplină. %andpipăia cu o mâna &idul, fără să "tie si$ur dacă mai urma sau

nu o treaptă, până ce nu dădea cu piciorul de ea. Până "i at începu să se în$rijore&e, după cum îi suna vocea atunci când

' 4ici, jos, e tare de întuneric. ' 7a, da, mormăi ordeth, care nu părea deranjat din

pricina asta. Mos sunt lumini. Jaideţi.

ntr-adevăr, scara răsucită ajunse #rusc într-un coridor sla#luminat cu ajutorul câtorva torţe fume$ânde, înfipte ici "icolo, în suporturile de fier de pe pereţi. 9lăcările

tremurătoare "i um#rele îi în$ăduiră lui %and să-l priveascăpe ordeth pentru prima dată+ acesta se $ră#i pe coridor,

fără să se oprească nici o clipă "i făcându-le semn să-l


41/1188

Era ceva ciudat cu el, se $ândea %and, dar nu-"i putea daseama ce anume. ordeth era un #ăr#at în$rijit "i cam $ras,cu pleoapele că&ute, de parcă se ascundea după ceva "i tră$eacu ochiul. Era scund "i complet chel, dar pă"ea de parcă era

mai înalt decât oricare dintre ei. Şi era îm#răcat cu ni"tehaine care, "i acestea, erau complet noi "i străine în ochii lui


42/1188

pantaloni ne$ri "i strâmţi, "i încălţări ro"ii, moi, cu carâm#irăsfrânţi în jurul $le&nelor, un surtuc lun$ "i ro"u, împodo#it

cu #roderii $roase de aur, "i o căma"ă al#ă ca laptele, cumâneci lar$i, care îi ajun$eau aproape până la $enunchi. 0u

erau nici pe departe ni"te ve"tminte cu care să te îm#racipentru a um#la printr-un ora" în ruină, în căutare de comori.7ar nu asta îl făcea să arate ciudat.

4poi, coridorul se termină într-o încăpere cu pereţi de piatră,iar %and uită de toate ciudăţeniile pe care le-ar fi putut avea

ordeth. *coase un sunet înă#u"it, iar ceilalţi îi ţinurăisonul. Şi aici, lumina venea numai de la câteva torţe careafumau tavanul "i făceau ca fiecare o#iect să lase um#re în

mai multe direcţii, dar ea se reflecta de o mie de ori înpietrele preţioase "i în aurul în$rămădit pe podea, $răme&i

între$i de monede "i de #ijuterii, pocale, platouri "i tăvi, să#ii"i pumnale poleite "i încrustate cu diamante, toate

în$rămădite ne$lijent în mormane care le ajun$eau până la*coţând un stri$ăt, at făcu câţiva pa"i înainte "i că&u în

$enunchi în faţa unei $răme&i. ' *aci, "opti el cu răsuflarea tăiată, pipăind aurul. B săavem nevoie de saci ca să cărăm toate astea.

' 0u putem lua totul, remarcă %and, "i privi neajutorat în jurul său+ tot aurul adus de ne$uţători în Emond s 9ield într-

un an de &ile nu ar fi făcut nici a mia parte dintr-una dinacele $răme&i. Cel puţin, nu acum. E aproape întuneric.

Perrin scoase de undeva o secure, aruncând nepăsător pe jos

lanţurile de aur care se încurcaseră în jurul ei. Pe mânerulne$ru "i strălucitor sclipeau pietre preţioase, iar cele douălame erau acoperite cu incrustaţii delicate de aur.

' 4tunci, o s-o facem mâine, hotărî el, cântărind securea înpalmă "i rânjind. oiraine "i Lan o să înţelea$ă, dacă le

arătăm asta.


43/1188

' 0u sunteţi sin$uriD între#ă ordeth+ îi lăsase să i-o ia înainte, în camera comorii, dar acum îi urmă. Cine mai e cuCu mâinile vârâte până la coate în monede, at îi răspunse, fără

să se $ândească11;


44/1188

' oiraine "i Lan. Şi mai sunt "i 0!naeve, E$6ene "i )hom = enestrelul. er$em în )ar >alon.

%and în$heţă. 4poi, vă&ând că ordeth nu mai spune nimic, seuită la el.

Chipul #ăr#atului era schimonosit de mânie "i de teamă. /u&elei se su#ţiaseră, lăsând să-i se vadă dinţii. ' )ar >alon( stri$ă el, scuturându-"i pumnii încle"taţi. )ar>alon( 4dineauri spuneaţi că mer$eţi în cum îi spune în

Caeml!n( -aţi minţit( ' 7acă mai sunteţi dornic, încercă Perrin să-l lini"tească, venim

mâine să vă ajutăm.Cu mare $rijă, puse securea la loc, în $rămada de pocale

încrustate cu diamante "i alte #ijuterii. ' 0umai dacă vreţi.

' 0u. 4dică răspunse ordeth, $âfâind de parcă nu se puteahotărî. Luaţi ce vreţi. n afară de de

7intr-odată, %and î"i dădu seama de lucrul care-l nedumerise,cu privire la străin. )orţele răspândite pe ici "i colo în coridor îi înconjuraseră pe fiecare dintre ei cu un cerc de um#re, la fel "icele din sala comorii. 0umai că Era a"a de uluit, încât o spusecu $las tare

' 0u lăsaţi um#ră.at scăpă din mână un pocal, care că&u cu &$omot pe pământ

ordeth încuviinţă "i, pentru prima dată, pleoapele salecărnoase se ridicară complet. Chipul său #uhăit păru #rusc

descărnat "i lacom.

' 4"adar, $răi el, îndreptându-se "i părând parcă mai înalt, s-ahotărât.Şi atunci, totul deveni limpede. ordeth se umflă ca un #alon,

trupul i se schimonosi, capul îi ajunse în tavan, umerii se frecarde pereţi+ umplea tot capătul încăperii, tăindu-le orice cale descăpare. Cu o#rajii supţi, cu dinţii rânjiţi ca o fiară, se întinse


45/1188

spre ei, cu mâinile îndeajuns de mari pentru a smul$e capul unuom.

%and ţipă "i făcu un salt în spate. Picioarele i se încurcară într-un lanţ de aur "i că&u $rămadă la podea, rămânând fără

suflare. Chinuindu-se să tra$ă aer în piept, î"i căuta sa#ia,lup-tându-se cu mantia care se răsucise împrejurul plăselelor.


46/1188

ncăperea răsuna de ţipetele prietenilor săi "i de &$omotulscos de platourile "i pocalele de aur care cădeau pe jos. 7intr-odată, %and au&i un stri$ăt tremurător, care-l făcu să în$heţe

de $roa&ă.

4proape suspinând, reu"i în cele din urmă să tra$ă aer înpiept, tocmai când î"i scoase "i sa#ia din teacă. *e ridică cu#ă$are de seamă în picioare, între#ându-se care dintre

ceilalţi scosese stri$ătul de mai înainte. Perrin se uită la el, cuochii mari, din celălalt capăt al încăperii, stând $hemuit "iţinându-"i securea, de parcă se pre$ătea să taie un copac. l&ări "i pe at, care tră$ea cu ochiul pe după un morman de

comori, cu mâna încle"tată pe mânerul unui pumnal pe care-ln colţul cel mai întunecat "i plin de um#re se mi"că dintr-

odată ceva, care-i făcu pe toţi trei să tresară. Era ordeth,cu $enunchii sprijiniţi de piept, $hemuit cât mai departe de

ei, aproape una cu peretele. ' 0e-a păcălit, $âfâi at. 4vea de $ând să ne în"ele.

ordeth î"i dădu capul pe spate "i scoase un vaiet care făcupereţii să se cutremure, umplând podeaua de praf. ' *unteţi morţi cu toţii( stri$ă el. orţi, cu toţii(4poi ţâ"ni în picioare "i o luă la fu$ă de-a curme&i"ul

%ând rămase mut uimire, "i aproape că-"i scăpă "i sa#ia dinmână. Pe măsură ce ordeth înainta, se făcea tot mai su#ţire

"i mai mic, ca o trâm#ă de fum. Când ajunse cât un de$et,dădu de o crăpătură din peretele de piatră "i dispăru în ea.Ecoul ultimului său stri$ăt se mai au&i o clipă, după ce el

dispăru, apoi se stinse cu totul. ' *unteţi morţi cu toţii( ' Jaideţi să ie"im de aici, murmură Perrin cu voce sla#ă,

încle"tându-"i mâna pe mânerul securii "i parcă încercând săse uite în toate direcţiile în acela"i timp+ aurul "i #ijuteriile se

împră"tiară la picioarele sale, ne#ă$ate în seamă.


47/1188

' 7ar comoara, protestă at. 7oar n-o s-o lăsăm aici. ' 0u vreau nimic din averile lui, se răsti Perrin, continuând

să se răsucească încoace "i încolo, apoi ridică 11?


48/1188

$lasul "i stri$ă la pereţi Comoara îţi aparţine, au&iD 0u luămnimic cu noi(

%and îl privi mânios pe at. ' >rei să vină pe urmele noastreD *au ai de $ând să rămâi

aici ca să-ţi umpli #u&unarele, până ce se întoarce cu încăat făcu un $est către tot aurul "i #ijuteriile, dar, până săapuce să spună ceva, %and îl apucă de un #raţ "i Perrin decelălalt. l scoaseră din încăpere pe sus, în timp ce at se

ătea "i stri$a după comoară.nainte să apuce să facă mai mult de &ece pa"i pe coridor,

lumina, deja sla#ă, din urma lor începu să scadă "i mai mult.)orţele din sala comorii se stin$eau. at încetă să mai ţipe "itoţi trei iuţiră pa"ii. Prima torţă din afara încăperii pâlpâi "i

se stinse, apoi următoarea. Până să ajun$ă la scara cearăsucită, nici nu mai era nevoie să-l târască pe at. 9u$eaucu toţii, cu întunericul pe urmele lor. 0ici măcar #e&na scăriinu-i făcu să "ovăie decât o clipă, apoi se năpustiră în sus pe

trepte, stri$ând cât îi ţineau puterile, încercând să-i sperie pecei care ar fi putut fi acolo, a"teptându-i, "i ca să nu uite

4junseră în sala de deasupra, alunecând "i că&ând pe mar-mura prăfuită, trecură în $ra#ă printre coloane "i sepră#u"iră pe treptele de afară, rosto$olindu-se $rămadă în

strada, plini de vânătăi.%and se ridică "i luă sa#ia lui )am de pe jos, privind nesi$ur în jur. 7easupra acoperi"urilor se mai vedea încă mai puţinde jumătate din discul soarelui. :m#rele se întindeau ca ni"te

#raţe întunecate, pe care lumina sla#ă care mai rămăsese lefăcea să pară încă "i mai ne$re, umplând aproape toatăstrada. *e înfioră. :m#rele aduceau cu ordeth, care se

' ăcar am ie"it, $âfâi at, ridicându-se de pe jos "i scu-turându-se de praf, încercând &adarnic să pară lini"tit. Şi

măcar


49/1188

' Bare chiar am scăpatD se între#ă Perrin.7e data aceasta, %and î"i dădu si$ur seama că nu mai eravor#a de ima$inaţia lui. *imţi înţepături la ceafă. Ceva îi


50/1188

din întunericul dintre coloane. *e răsuci pe călcâie, privindfiI clădirea de dincolo de stradă. Şi de acolo simţea priviriaţintite asupra lui. "i încle"tă mâna pe plăselele sa#iei, de"ise între#a la ce i-ar folosi. Bchii urmăritorilor păreau să fie

peste tot. Ceilalţi aruncau priviri în$rijorate în jur+ î"i dăduseama că "i ei aveau aceea"i sen&aţie. ' %ămânem pe mijlocul stră&ii, le spuse el cu voce ră$u"ită.Privirile li se întâlniră+ ceilalţi doi păreau la fel de speriaţi pe

cât se simţea "i el. n$hiţi în sec, cu $reutate. ' %ămânem pe mijlocul stră&ii, ne ţinem cât mai departe de

um#re "i mer$em repede. ' 9oarte repede, încuviinţă pe dată at.

9iinţele care-i priveau se ţinură după ei. *au poate că erau omulţime de asemenea făpturi, o mulţime de ochi care îi

priveau ţintă, din interiorul tuturor clădirilor. Bricât s-ar fistrăduit, %and nu &ărea nici o mi"care, dar simţea privirilepofticioase "i flămânde. 0ici nu "tia cum ar fi fost mai rău =să fie mii de ochi, sau doar câţiva, care se ţineau după ei.

n colţurile în care încă mai ajun$ea lumina soarelui încetiniră pasul, doar puţin, privind cu ochii mijiţi în întunericul care părea să se întindă mereu în faţa lor.

0iciunul dintre ei nu era prea dornic să pătrundă din nouprintre um#re. 0u erau convin"i că nu se afla cumva cineva

acolo, a"teptându-i. 0eră#darea urmăritorilor se făceasimţită peste tot pe unde um#rele se întindeau peste stradă,

tăindu-le calea. *tră#ătură acele locuri în fu$ă, stri$ând. Lui

%and i se păru că aude hohote ră$u"ite de râs.n cele din urmă, tocmai când soarele începuse să apună,ajunseră în apropierea clădirii din piatră al#ă de unde

plecaseră mai înainte+ li se părea că trecuse o ve"nicie deatunci. 7intr-odată, privirile care-i urmăreau dispărură, câtai clipi din ochi. :n sin$ur pas, "i se tre&iră sin$uri. fără vreo


51/1188

vor#ă, %and iuţi pasul, urmat de prietenii săi, apoi o luară dea dreptul la fu$ă "i nu se opriră decât după ce ajunseseră

înăuntru+ se pră#u"iră pe podea, $âfâind.n mijlocul podelei de piatră ardea un foc mic+ fumul

dispărea printr-o $aură din tavan, într-un chip care-i


52/1188


53/1188

9iecare începu de altundeva. at pomeni mai întâi de comoară,de parcă ar fi $ăsit-o de unul sin$ur, Perrin începu să eIplice dece plecaseră fără să anunţe, iar %and sări direct la ce i se părea

important, întâlnirea cu străinul dintre coloane. 7ar erau atât de

furio"i, încât niciunul nu povestea întâmplările în ordineaadevărată+ cum le venea ceva în minte, îl pomeneau 13H


54/1188

fără să se $ândească la ce fusese mai înainte sau ce venisedupă aceea. 0u le păsa cine ce poveste"te. Şi urmăritorii. Cu

toţii pomeniră de urmăritori, încurcându-se în cuvinte.7e"i din vor#ele lor nu se înţele$ea mai nimic, erau vădit

înspăimântaţi. E$6ene începu să arunce priviri în$rijoratecătre ferestrele $oale care dădeau spre stradă. 4fară se făcuseaproape noapte+ focul părea foarte mic "i firav. )hom î"i

scoase pipa din $ură "i ascultă cu capul aplecat, încruntându-se. Privirea lui oiraine trăda o u"oară în$rijorare. Până7intr-odată, femeia scoase un "uierat "i îl apucă pe %and de

#raţ, strân$ându-l cu putere. ' ordeth( *unteţi si$uri că a"a se numeaD -a atinsD îi între#ă ea. >-a dat ceva sau aţi făcut ceva pentru

elD )re#uie să "tiu( ' 0u, spuse %and. 0iciunul dintre noi. 0imic din ce ai spus.

Perrin încuviinţă "i el "i adău$ă ' 0umai că a încercat să ne omoare. 0u-i destulD *-a umflatpână ce a umplut jumătate din încăpere, a stri$at la noi căsuntem morţi cu toţii "i a dispărut. Ca o pală de fum, încheie el

ridicându-"i #raţul ca să le arate.E$6ene scoase un ţipăt înă#u"it.

at se foi "i spuse îm#ufnat ' 0e-ai &is că suntem în si$uranţă. Că trolocii nu intră aici. Ce

era să credemD ' *-ar &ice că nici nu v-aţi $ândit deloc la ce făceaţi, răspunseoiraine, părând din nou calmă. :nui om cu mintea întrea$ă i-

ar fi trecut prin cap să se ferească de un loc în care trolocilor le frică să pătrundă.

' at a făcut-o, vor#i 0!naeve cu multă si$uranţă în $las.


55/1188


56/1188

' Cândva, pe la sfâr"itul %ăoaielor )roloce, o armată "i-afăcut ta#ăra aici, între aceste ruine = troloci, 8scoade ale Celuintunecat, !rddraali, *tăpânii *paimei, mii "i mii. >ă&ând cănu mai ies la iveală, au fost trimi"i cerceta"i pe urmele lor.

4ce"tia au $ăsit arme, #ucăţi de armuri "i sân$e peste tot. Şini"te mesaje scrijelite pe pereţi, în lim#a trolocă, prin care ei îi cereau Celui ntunecat să-i ajute în ceasul de pe urmă. 7aroamenii care au venit după aceea nu au mai $ăsit nici o urmăde sân$e sau de cuvinte. 9useseră toate curăţate. Mumate-Ba-menii "i trolocii încă î"i mai aduc aminte, "i de asta nu intră

' Şi tocmai aici ne-aţi adus să ne ascundemD între#ă %and,nevenindu-i să creadă. 4m fi mai în si$uranţă afară,

încercând să scăpăm cu fu$a. ' 7acă n-aţi fi plecat a"a, rosti ră#dătoare oiraine, aţi "tică am luat măsuri pentru ca această clădire să fie apărată.:n !rddraal nici nu le-ar o#serva, căci sunt menite săoprească un alt soi de rău, dar făpturile care se afla în

*hadar Lo$oth nu pot pătrunde aici "i nici măcar nu se potapropia. 7imineaţă vom putea pleca în si$uranţă+ aceste

făpturi nu suportă lumina soarelui. *e vor ascunde în ' *hadar Lo$othD murmură "ovăielnic E$6ene. Parcăspuneai că ora"ul se nume"te 4ridhol.

' Cândva, se numea 4ridhol, răspunse oiraine, "i era unuldintre cele &ece 0eamuri care au întemeiat Cel de al 7oilea

Le$ământ, neamuri care s-au ridicat împotriva Celuintunecat, încă din primele &ile după 9rân$erea Lumii. n

vremea în care )horin al )oren al /an era re$e înanetheren, re$ele din 4ridhol era /al6en a!el, /al6en/raţ de fier. Pe când totul ameninţa să se cufunde în #e&na

disperării, în timpul %ăoaielor )roloce, "i victoriaPărintelui inciunii părea asi$urată, la curtea lui /al6en a

sosit un #ăr#at pe nume ordeth.


57/1188


58/1188

' 0u trecuse mult de la sosirea lui ordeth, "i el do#ândisedeja încrederea lui /al6en. n scurtă vreme, era cel mai

puternic, după re$e. ordeth i-a otrăvit minţile lui /al6en,iar 4ridhol a început să se preschim#e. *-a închis în sine, iar

oamenii săi au devenit mai cru&i. *e spune că unii preferausă-i vadă sosind pe troloci, decât pe #ăr#aţii din 4ridhol.0umai victoria Luminii contea&ă. 4cesta a fost stri$ătul deluptă pe care ordeth l-a ales pentru ei, iar #ăr#aţii din4ridhol stri$au aceste vor#e, de"i prin faptele lor pă"eau

departe de calea Luminii. Povestea e prea lun$ă pentru a v-ospune pe toată, prea tristă "i nici măcar în )ar >alon nu estecunoscută în totalitate. Cum fiul lui )horin, Caar, a sosit aici

ca să câ"ti$e din nou ora"ul de partea naţiunilor înfrăţiteprin Le$ământul celor &ece 0eamuri, iar /al6en l-a primita"e&at pe tron, o făptură împuţinată "i cu ochii sclipind din

pricina ne#uniei, "i a râs, în timp ce ordeth &âm#ea alăturide el, "i a poruncit ca solii, în frunte cu Caar, să fie omorâţica fiind 8scoade ale Celui ntunecat. Cum Prinţul Caar a

ajuns să fie numit Caar Ciun$ul. Cum a scăpat el dintemniţele din 4ridhol "i a fu$it, de unul sin$ur, la Jotare,urmărit de asasinii #lestemaţi trimi"i de ordeth. Cum s-a

întâlnit acolo cu %hea, care nu l-a cunoscut, "i cum a luat-ode soţie, "i astfel în Pân&ă a apărut un fir care a dus la

momentul în care el a murit de mâna ei, iar ea "i-a luat viaţa în faţa mormântului, "i 4leth-Loriel a că&ut. Cum armatele

din anetheren au venit să-l răune pe Caar "i au $ăsit

porţile din 4ridhol pră#u"ite la pământ, iar înăuntru nici ofăptură vie, ci ceva mai rău ca moartea. n 4ridhol nupătrunsese niciun du"man, în afară de el însu"i. /ănuielile "iura aduseseră la lumină o făptură care se hrănea cu ceea ce-idăduse na"tere, ceva ascuns chiar la temelia pe care se înălţaora"ul. ashadar e încă aici, "i a"teaptă, flămând. Bamenii


59/1188

nici nu mai pomenesc de 4ridhol, ci îl numesc *hadarLo$oth, Locul-în-Care-:m#ra-4"teaptă sau, cu mai puţinecuvinte, :m#ra-Care-4"teaptă. 0umai ordeth a scăpat de

ashadar, dar a fost prins de acesta "i a rămas, la rândul

său, pri&onier între aceste &iduri, de-a lun$ul veacurilor. Şialţii l-au vă&ut. Pe unii i-a su#ju$at prin daruri care le-ausucit minţile "i le-au murdărit sufletul cu o pată care s-a

mic"orat "i apoi s-a întins, 131


60/1188

până ce a pus stăpânire pe ei sau i-a omorât. 7acă reu"e"tevreodată să convin$ă pe cineva să-l însoţească până la &iduri,până la hotarele puterii lui ashadar, îi va fura sufletul "i se

va hrăni cu el. 4tunci, ordeth va pleca, închis în trupul

celui atins de o soartă mai rea decât moartea, pentru a-"irăspândi iară"i relele în toată lumea. ' Comoara, murmură Perrin după ce ea se opri. >oia să-lajutăm să o ducă în locul în care-"i lăsase caii. Pun rămă"a$

că locul era, chipurile, undeva în afara ora"ului, sfâr"i el, trasla faţă+ %and se înfioră.

' 7ar acum suntem în si$uranţă, nuD între#a at. 0u ne-adat nimic "i nu ne-a atins, suntem în si$uranţa, nu, cu

măsurile pe care le-ai luatD ' *untem în si$uranţă, încuviinţă oiraine. 0u poate

pătrunde aici, nici el, nici vreo altă făptură care sălă"luie"te în ora". Şi tre#uie să se ascundă din calea luminii, a"a că

putem pleca nestin$heriţi după ce se face &iuă. 4cum încercaţi să dormiţi. B să fim #ine apăraţi până ce se întoarce

' Lipse"te cam mult, vor#i 0!naeve, privind în$rijoratăafară, în întuneric+ noaptea se lăsase cu totul "i era nea$ră ca ' 0-o să păţească nimic, răspunse oiraine lini"tită, "i-"i întinse păturile alături de foc în timp ce vor#ea. *oarta luieste să se lupte cu Cel ntunecat, "i i-a fost hotărâtă încă dinlea$ăn, când i s-a dat să ţină o sa#ie cu mâinile sale de prunc.Pe lân$ă asta, a" simţi clipa "i felul în care ar muri, precum "i

el simte mereu ce fac. Bdihne"te-te, 0!naeve. )otul o să fie

7ar, tocmai când se cui#ărea în paturi, oiraine se opripuţin "i privi în stradă, de parcă "i-ar fi dorit, la rândul ei, săafle de ce întâr&ia *trăjerul.

%and î"i simţea #raţele "i picioarele ca de plum#, iar ochiiparcă voiau să-i se închidă de la sine, "i totu"i nu adormi prea

curând, iar când o făcu, începu să vise&e, să mormăie "i să


61/1188

dea din picioare, mototolindu-"i paturile. *e tre&i #rusc "iprivi în jur câteva clipe înainte să-"i amintească unde se afla.%ăsărise luna. Era una din &ilele ultimului pătrar, când dindiscul ei rămăsese numai o a"chie care se pre$ătea să se 133


62/1188

înnoiască. Lumina nu reu"ea să învin$ă #e&na. )oţi ceilalţidormeau încă, de"i nu prea adânc. E$6ene "i cei doi prieteni

ai săi se răsuceau "i murmurau ceva ce nu se putea au&i.*forăitul lui )hom, care, pentru prima oară, nu mai era a"a

de puternic, era întrerupt din când în când de cuvinte pe jumătate rostite. Şi încă nici urmă de Lan./rusc, %and avu sen&aţia că măsurile de apărare luate de

oiraine nu însemnau nimic. 4colo, afară, în întuneric,putea fi orice. *punându-"i că se purta proste"te, mai puse

ceva lemne pe foc, înteţind jarul. 9ocul era prea mic pentru ada prea multă căldură, dar măcar, a"a, lumina ceva mai tare.Ja#ar n-avea ce-l făcuse să se tre&ească din visul neplăcut. *e

făcea că era din nou un #ăieţel, ducând în mână sa#ia lui)am "i cu un lea$ăn în spate, le$at în curele, fu$ind pe

stră&ile pustii, urmărit de ordeth, care îi stri$a că nu voiadecât să-i ia o mână. Şi mai era acolo "i un #ătrân care-i

privea fără clipire, scoţând un hohot de râs dement."i adună păturile "i se întinse, privind fiI în tavan. 7orea din

tot sufletul să doarmă, chiar dacă ar fi visat ceva asemănător,dar nu se putea hotărî să închidă ochii.Pe nea"teptate, *trăjerul intră neau&it în încăpere. oiraine

se tre&i "i se ridică în capul oaselor, de parcă ar fi sunat ceva.Lan deschise pumnul "i trei o#iecte mici că&ură pe podeaua

de piatră, în faţa ochilor ei, cu un &$omot ca de fier. Erau trei însemne ro"ii ca sân$ele, de forma unor cranii cu coarne. ' *unt troloci înăuntru, îi anunţă Lan. B să ajun$ă aici în

mai puţin de un ceas. 8ar 7ha vol sunt cei mai răi dintre ei.Şi începu să-i tre&ească "i pe ceilalţi. Cu mi"cări calme,oiraine se apucă să-"i adune păturile.

' Câţi suntD Ştiu că ne aflăm aiciD între#ă ea, de parcă nuera nici o $ra#ă.

' 0u cred, răspunse Lan. Erau mai mult de o sută,


63/1188

îndeajuns de speriaţi pentru a omorî tot ce mi"că, chiar "iunul pe altul. Mumate-Bamenii tre#uie să-i conducă ei în"i"i,"i sunt patru pentru un sin$ur pâlc+ chiar "i ei par că nu-"idoresc nimic mai mult decât să stră#ată ora"ul "i să iasă cât

mai repede de aici. 0u-"i dau prea mult osteneala săcercete&e împrejurimile "i sunt a"a de tul#uraţi, încât, dacănu s-ar 13;


64/1188


65/1188

ră$a&ul să împletim plute pentru a traversa. *au, "i mai #ine,s-ar putea să avem norocul să dăm peste #arca vreunui

ne$uţător care co#oară din *aldaea.Lan o#servă că toţi cei din Emond s 9ield erau pali&i la faţă.

' )rolocii "i !rddraalii urăsc apa adâncă. )rolocilor le e$roa&ă de ea. 0u pot înota. :n Mumate-Bm nu pătrunde înapă 13K


66/1188

decât cel mult până la #râu, mai ales dacă-i o apă cur$ătoare.8ar trolocii nu fac nici măcar asta, dacă pot $ăsi o cale să

' 7eci după ce trecem râul suntem în si$uranţa, conchise%and, iar *trăjerul încuviinţă.

' Pentru !rddraali va fi aproape la fel de $reu să-i facă petroloci să construiască plute ca "i să-i silească să pătrundă în*hadar Lo$oth, iar dacă totu"i încearcă să-i facă să treacă

a"a peste 4rinelle, jumătate o s-o ia la fu$ă, iar restulpesemne că se vor îneca.

' Luaţi-vă caii, le porunci oiraine. ncă n-am trecutdincolo. 13?


67/1188

20PITOLUL

Praf în bătaia vântuluiCând plecară din clădirea de piatră al#ă, pe caii lor care se

foiau nervo"i, vântul în$heţat începu să #ată în rafale,$emând "i învârtejindu-se în jurul acoperi"urilor, făcându-lemantiile să fluture ca ni"te flamuri "i împin$ând norii su#ţiripeste discul aproape ascuns al lunii. 7upă ce le poruncise în

"oaptă să nu se îndepărte&e, Lan o apucă în josul stră&ii,deschi&ând drumul. Caii se foiau "i smuceau frâiele, dornici

să scape din locul acela.%and privi în$rijorat clădirile pe lân$ă care treceau, care se

desenau ameninţător pe cerul nopţii, cu ferestrele lor $oale caor#itele unui cadavru. Printre ele, păreau să se mi"te um#re.7in când în când se au&eau &$omote = era vântul care făceapietrele să se pră#u"ească. 5 ăcar au dispărut ochii. 7ar‖

u"urarea lui nu ţinu mult. 5Şi de ce au dispărutD‖)hom "i cei din Emond s 9ield erau foarte aproape de el "i foarte$rijulii să nu se îndepărte&e nici cu un pas. E$6ene avea umerii

plecaţi, de parcă încerca să facă în a"a fel încât copitele /elei sănu mai răsune pe pavaj. %and nu voia nici măcar să respire.Brice &$omot putea atra$e atenţia.

/rusc, descoperi că între ei "i cei din faţă, *trăjerul "i femeia 4es*edai, rămăsese un spaţiu li#er. Cei doi erau la vreo trei&eci de

pa"i mai înainte, "i de-a#ia li se mai vedeau siluetele. ' %ămânem în urmă( murmură el, "i-l îm#oldi pe 0oruţ să

$ră#ească pasul.B pală su#ţire de ceaţă, colorată în ar$intiu "i cenu"iu, plutea

jos, pe stradă, în faţa lui. ' Bpriţi( se au&i stri$atul înă#u"it al lui oiraine, ascuţit "i

poruncitor, rostit astfel încât să nu răată prea departe.0esi$ur pe el, %and se opri imediat. 7e acum, vălul de ceaţă se

întinsese de-a curme&i"ul stră&ii, în$ro"ându-se încet, ca "i cum


68/1188

s-ar fi revărsat din ce în ce mai multă din clădirile aflate de-oparte "i de alta. 4junsese la fel de $roasă ca #raţul unui 13@


69/1188

#ăr#at. 0oruţ neche&ă "i încercă să se tra$ă înapoi, tocmaicând E$6ene, )hom "i ceilalţi îl ajunseră din urmă. Şi caii lor

î"i dădură capetele pe spate, ferindu-se să se apropie preamult de peticul de ceaţă.

Lan "i oiraine veniră încet spre ceaţa care se în$ro"ase camcât un picior, "i se opriră de cealaltă parte, nu foarte aproape.9emeia 4es *edai cercetă vălul de ceaţă care-i despărţea.

%and ridică din umeri, simţind un fior de spaimă care-i se înfipsese dintr-odată între omoplaţi. Ceaţa era scăldată într-olumină sla#ă, care devenea însă mai strălucitoare pe măsură

ce #raţul tul#ure se în$ro"a. )otu"i, nu ajunsese încă nicimăcar cât lumina lunii. Caii se foiau stin$heriţi, chiar "i

4ldie# "i andar#. ' Ce-i astaD între#ă 0!naeve.

' E forţa malefică din *hadar Lo$oth, răspunse oiraine.ashadar. 0u vede, nu $ânde"te "i se mi"că prin ora" fără

ţintă, ca o râmă care se târă"te pe pământ. 7acă te atin$e,%and "i ceilalţi î"i lăsară caii să se tra$ă iute înapoi, dar nu

prea departe. Bricât "i-ar fi dorit %and să scape de 4es*edai, lân$ă ea era la fel de în si$uranţă ca acasă, dacă se$ândea la ce se afla împrejur.

' Şi atunci, cum ajun$em la voiD între#ă E$6ene. Poţi săomori făptura să ne croie"ti drumD

oiraine scoase un hohot de râs, scurt "i amar. ' 9etiţo, ashadar e uria", la fel de mare ca însu"i *hadar

Lo$oth. 0ici între$ul )urn 4l# nu-l poate ucide. Ca să-l

vatăm îndeajuns încât să puteţi trece mi-ar tre#ui atât demultă Putere încât i-a" atra$e aici pe toţi Mumate-Bamenii ca"i cum a" suna dintr-o $oarnă. 8ar ashadar s-ar repe&i să

vindece răul pe care-i l-a" face "i, poate, să ne prindă în plasa%and schim#ă o privire cu E$6ene, apoi repetă între#area.

oiraine oftă "i răspunse


70/1188

' 0u-mi place, dar nu avem de ales. 9ăptura asta nu poate fipeste tot, su# cerul li#er. Pesemne că mai eIistă "i alte căi.

>edeţi steaua aceeaDŞi se răsuci în "a, pentru a le arăta o stea ro"ie, undeva jos pe

cer, către răsărit. 13


71/1188

' er$eţi mereu către ea, "i vă va duce la râu. Brice s-ar întâmpla, nu vă opriţi. er$eţi cât de repede puteţi, dar, mai

presus de toate, nu faceţi &$omot. 0u uitaţi de troloci. Şi decei patru Mumate-Bameni.

' 7ar cum o să vă $ăsimD protestă E$6ene. ' B să vă $ăsesc eu, spuse oiraine. 9ii si$ură că pot. 4cumplecaţi. 9ăptura asta nu are niciun pic de minte, dar poate săsimtă când se află prin preajmă ceva cu care se poate hrăni.ntr-adevăr, din #raţul principal se desprinseseră firi"oare de

ceaţă ar$intii "i cenu"ii, care pluteau, tremurătoare, prin aer,precum sutele de tentacule ale făpturilor de pe fundul

lacurilor din Codrul cu /ălţi.Când %and, care urmărise trunchiul $ros de ceaţă opacă,

ridică privirea, *trăjerul "i femeia 4es *edai dispăruseră. El î"i ume&i #u&ele cu lim#a "i prinse privirea celorlalţi. Erau lafel de în$rijoraţi ca el. Şi mai rău, chiar. Păreau să a"tepte cutoţii ca altcineva să facă prima mi"care. Erau înconjuraţi de

#e&nă "i de ruine. Pieriţii erau pe undeva, pe acolo, "i trolocii,poate chiar după primul colţ. 9irele de ceaţă se apropiară+

erau cam la jumătatea distanţei "i nu mai tremurau. "ialeseseră prada. 7intr-odată, îi simţi foarte puternic lipsa lui)oţi ceilalţi rămăseseră încă pe loc, cu ochii mari, între#ân-

du-se încotro s-o apuce. %and îl făcu pe 0oruţ să se întoarcă,iar calul o porni la trap, smucind căpăstrul ca să poată fu$imai repede. Ca "i cum această primă mi"care l-ar fi făcut

conducătorul $rupului, toţi ceilalţi îl urmară.

9ără oiraine, nu mai avea cine să-i apere dacă apăreaordeth. Şi trolocii. Şi %and încercă să nu se mai$ândească. B să se ţină după steaua cea ro"ie. ăcar asta7e trei ori se vă&ură siliţi să se întoarcă, deoarece stră&ileerau #locate dintr-o parte în cealaltă de movile de pietre "i

cărămi&i peste care caii nu s-ar fi putut căţăra. %and îi au&ea


72/1188

pe ceilalţi respirând "uierat, scurt "i &$omotos, aproapecuprin"i de panică. *trânse din dinţi, pentru a-"i opri "i el

$âfâitul. 5 ăcar fă-i să creadă că nu ţi-e frică. )e descurci #ine,cap pătrat( B să-i aduci pe toţi în si$uranţă.‖ 1;H


73/1188

Bcoliră un colţ "i dădură de un val de ceaţă care scăldapavajul spart, cu o lumină la fel de strălucitoare ca luna

plină. /raţe $roase cât trupul cailor se îndreptară spre ei.0imeni nu mai &ă#ovi. %ăsucindu-se, o luară la $alop, foarte

aproape unii de alţii, fără să le mai pese de &$omotul scos den faţa lor, pe stradă, apărură doi troloci, la nici &ece lun$imide cal.

B clipă, oamenii "i trolocii nu făcură altceva decât să se hol-#e&e unii la alţii, cuprin"i de uimire. 4păru o altă pereche de

troloci, apoi alta "i alta, ciocnindu-se de cei din frunte "irămânând împietriţi în loc la vederea oamenilor. 7ar numaipentru o clipă. 7inspre clădiri răsunară urlete $uturale, iar

trolocii ţâ"niră spre ei. Bamenii se risipiră ca iepurii.Calul lui %and ajunse la $alop din trei pa"i.

' Pe aici( stri$ă el, dar au&i acela"i îndemn scos de alte cinci$lasuri diferite. 4runcând o privire iute peste umăr, î"i vă&utovară"ii dispărând în mai multe direcţii, fiecare urmărit de

troloci.Erau "i pe urmele sale trei, care-"i fluturau prin aer #eţele culaţuri la capete. 8 se făcu pielea de $ăină când î"i dădu seamacă ţineau pasul cu 0oruţ. *e lăsă în jos pe $ruma&ul calului

"i-l îm#oldi, urmărit de stri$ătele ră$u"ite.n faţa lui, strada se în$ustă. 7e o parte "i de alta erau clădiri

pră#u"ite, care se aplecau ca ni"te #eţivi. ncet-încet,ferestrele $oale se umpleau cu o strălucire ar$intie, o ceaţă

$roasă care se revărsa afară. ashadar.

%and îndră&ni să privească peste umăr. )rolocii încă aler$au,la mai puţin de cinci&eci de pa"i în urma lui. Lumina careemana din valul de ceaţă era îndeajuns de puternică pentrua-i &ări limpede. 7e acum, în spatele lor apăruse "i un Pierit,iar trolocii păreau că fu$ de el, în aceea"i măsură în care-l

urmăreau pe %and. n faţa #ăiatului, vreo "ase #raţe cenu"ii


74/1188

de ceaţă, sau poate "i mai multe, tremurau la ferestre,pipăind vă&duhul. 0oruţ î"i dădu capul pe spate "i neche&ăputernic, dar %and î"i înfipse fără milă călcâiele în coastele

lui "i calul se năpusti săl#atic înainte.

/raţele de ceaţă rămaseră nemi"cate când %and trecu în$alop printre ele, dar el se lăsă foarte jos pe spinarea lui


75/1188

"i refu&ă să le privească. 7incolo, drumul era li#er. 57acă măatin$e vreunul Pe Lumină( l îm#oldi "i mai tare pe 0oruţ,‖ iar calul ţâ"ni înainte, înspre #ine venitele-um#re. fără să se

oprească din fu$ă, %and privi înapoi, de îndată ce strălucirea lui

ashadar începu să scadă./raţele tremurătoare ale acestuia #locau jumătate din drum, iartrolocii "ovăiau, dar Pieritul scoase un #ici din co#uri "i începu

să "fichiuie din el pe deasupra capetelor fiarelor, scoţând un&$omot ca de trăsnet "i umplând vă&duhul de scântei.


76/1188

faţa lui.Pră#u"it în "a, ascultă, dar nu se au&ea altceva decât sân$ele

care-i pulsa în urechi. Chipul îi era scăldat într-o sudoare rece, "ise înfioră când vântul îi făcu mantia să fluture.

n cele din urmă, se îndreptă în "a. Cerul era împân&it de stele, în locurile care rămăseseră neacoperite de nori, dar 1;G


77/1188

steaua ro"ie aflată jos, la răsărit, era u"or de o#servat. 5Bmai fi cineva în viaţă s-o vadăD Br fi fost li#eri sau că&uţi în‖

mâinile trolocilorD 54rde-m-ar Lumina, E$6ene, de ce nu te-aiţinut după mineD 7acă erau vii "i în li#ertate, tre#uia să‖

urme&e steaua. 7acă nu %uinele se întindeau la nesfâr"it+putea să-i caute &ile în "ir, fără să-i $ăsească, dacă iutea să seferească de troloci. Şi de Pieriţi, "i de ordeth, "i de ashadar.

fără tra$ere de inimă, se hotărî să pornească mai departe.*trânse frâiele. Pe una din stră&ile care se încruci"au se au&i o

piatră, iindu-se de alta cu un &$omot puternic. %ămase împietrit în loc, ţinându-"i răsuflarea. Era ascuns în um#ră, laun pas de răspântie. Cuprins de panică, se $ândi să se tra$ă mai în spate. 7ar ce era acoloD 0u cumva avea să facă vreun &$omot"i să se dea de $olD 0u-"i mai putea aminti, "i-i era teamă să-"i ia

ochii de la colţul clădirii.4colo se adunase un văl de #e&na, din care se desprindea o

um#ră mai lun$ă. :n laţ, prins în vârful unui #ăţ( n aceea"iclipă, %and î"i înfipse călcâiele în coastele lui 0oruţ "i-"i scoasesa#ia din teacă, dintr-o mi"care+ se năpusti înainte, cu un stri$at

nearticulat, "i flutură sa#ia cu toată puterea. 0umai un efortdisperat îi opri tăi"ul să cadă. Cu un ţipăt scurt, at se pră#u"ipe spate, aproape că&ând de pe cal "i mai-mai să-"i scape arcul

din mână.%and răsuflă adânc "i-"i co#orî sa#ia+ #raţul îi tremura.

' 4i mai vă&ut pe cinevaD reu"i el să între#e.at în$hiţi mult în sec, înainte să se îndrepte în "a, cu mi"cări

stân$ace. ' Păi păi numai troloci, răspunse el, ducându-"i o mână la$ât "i ume&indu-"i #u&ele. 0umai troloci. )uD

%and clătină din cap. ' Pesemne că încearcă să ajun$ă la râu. ai #ine am porni "i

noi.


78/1188


79/1188

câte ori se putea. 7upă ce trase o dată de frâie, de parcă aveade $ând să pornească în $alop, at făcu la fel. 0u se mai au&i

niciun sunet de corn, "i astfel ajunseră în tăcere la odeschi&ătură în &idul acoperit de iederă, unde fusese cândva

o poartă. %ămăseseră numai turnurile, care se înălţau,sfărâmate, pe cerul întunecat.Bdată ajuns în dreptul porţii, at "ovăi, dar %and îi spuse în

"oaptă ' Cre&i că suntem mai în si$uranţa înăuntru decât afarăD

0u încetini nici măcar cu un pas, iar at îl urmă dupăcâteva clipe, încercând să privească în toate direcţiile în acela"itimp. %and răsuflă adânc+ avea $ura uscată. 5B să scăpăm. Lu-

mină, o să scăpăm(‖Aidurile dispărură în urma lor, în$hiţite de noapte "i de pădure.ncordându-"i au&ul ca să prindă cel mai mic &$omot, %and ţinu

drumul drept către steaua cea ro"ie./rusc, )hom se ivi din spatele lor, la $alop, încetinind numai cât

să le stri$e ' ai repede, nătân$ilor(

B clipă mai târ&iu, &$omotele "i trosnetele care răsunară înurma lui le dădură de înţeles că apăreau trolocii. %and î"i înfipsecălcâiele în coastele calului, iar 0oruţ ţâ"ni pe urmele mur$ului.

5Şi ce se întâmplă când vom ajun$e la râu fără oiraineD PeLumină, E$6ene(‖

Perrin "edea în "a, printre um#re, cercetând poarta de care îlmai despărţea încă o mică distanţă, "i, fără să-"i dea seama,

pipăia cu de$etul lama securii. Părea să fie o cale li#eră princare să iasă din ora"ul ruinat, "i totu"i rămăsese acolo vreo cinciminute, cercetând-o. >ântul îi urlea părul cârlionţat "i încercasă-i rupă mantia, dar el se înfofoli cu ea, fără să-"i dea prea #ine

seama ce făcea.Ştia că at "i aproape toţi cei din Emond s 9ield credeau că are


80/1188

mintea cam înceată. n parte, din cau&ă că era atât de mare "i, în$eneral, se mi"ca foarte $rijuliu = dintotdeauna îi fusese teamăsă nu lovească din $re"eală pe cineva sau să nu facă vreun rău,de vreme ce era cu mult mai mare decât #ăieţii cu care crescuse

= numai că, în realitate, prefera să $ândească 1;3


81/1188

lucrurile până la capăt, dacă putea. 8uţimea unei minţineprevă&ătoare îl dusese pe at în încurcătură de mai multeori, "i tot at, cu a$erimea sa, reu"ea să-i tra$ă după el fie pe

%and, fie pe el, fie pe amândoi.

"i simţea $âtul uscat. 5Pe Lumină, să nu mă mai $ândesc la încurcături. ncercă să-"i pună din nou ordine în $ânduri.‖


82/1188

răspunseră scuturând din cap. ' B să fie #ine, murmură E$6ene, mân$âind $âtul /elei. 0u

cre&iD ' oiraine *edai "i Lan o să ai#ă $rijă de ei, răspunse Perrin.

B să ai#ă $rijă de noi toţi, după ce ajun$em la râu. 1;;


83/1188

Chiar nădăjduia să fie a"a.7upă ce trecură de poartă, simţi o mare u"urare, chiar dacămai erau troloci în pădure. *au Pieriţi. ncercă să risipească

acele $ânduri. Cren$ile $oale ale copacilor nu-l împiedicau să

se conducă după steaua cea ro"ie, "i de acum ordeth nu-imai putea ajun$e. 4cesta din urmă îl speriase mai mult decâtorice troloci.

Curând aveau să ajun$ă la râu "i să se întâlnească acolo cuoiraine, iar ea avea să facă în a"a fel încât nici trolocii să

nu-i mai poată ajun$e. Credea asta, pentru că avea nevoie săcreadă. >ântul făcea cren$ile să se atin$ă una de alta, iar

frun&ele "i acele copacilor ve"nic ver&i să fo"nească. *tri$ătulsin$uratic al unui "oim de noapte răsuna în întuneric, iar el,"i E$6ene veniră mai aproape unul de altul, ca "i cum voiau

să se încăl&ească. Erau foarte sin$uri.:ndeva, în spatele lor, răsună cornul unor troloci, care scoasecâteva note scurte "i tremurătoare, îndemnându-i pe vânători

să se $ră#ească, să iuţească pasul. 4poi, pe urma lor se înălţară urlete ră$u"ite, neomene"ti, iscate de corn. :rletecare se ascuţiră din ce în ce mai tare, pe măsură ce #estiilesimţeau mirosul de om.

Perrin î"i îndemnă calul la $alop, stri$ând ' Jai(

E$6ene îl urmă, "i amândoi î"i îm#oldiră caii cu călcâiele,fără să le pese de &$omot "i de cren$ile care-i "fichiuiau.


84/1188

printre copaci, mu$ind "i rânjindu-"i colţii pentru a le în$heţa sân$ele în vine. 4pucă mânerul securii, care-i atârna

la "old, atât de strâns încât începură să-l doară de$etele. '


85/1188

re$ăsi echili#rul "i că&u cu capul înainte într-o apă în$heţată.fără să-"i dea seama, că&use de pe mar$inea unei stânci

a#rupte drept în 4rinelle.Şocul provocat de apa rece ca $heaţa îl făcu să icnească "i să

în$hită destul de multă apă, înainte să iutească să iasă lasuprafaţă. *imţi, mai mult decât să audă, cum "i altcineva sepră#u"ea pe urmele lui "i se $ândi că pesemne E$6ene o

apucase pe acela"i drum.


86/1188

ima$ina pe sine căţărându-se pe malul celălalt, a"teptat detroloci. 0u că securea l-ar fi ajutat prea mult împotriva a jumătate de du&ină de troloci, sau chiar împotriva unuia

sin$ur, dar era mai #ine decât să lupte cu mâinile $oale. 1;?


87/1188

7upă o vreme, începu să se între#e dacă mai putea ridicasecurea în mâini, chiar dacă dădea peste troloci. /raţele "ipicioarele îi erau ca de plum#+ fiecare mi"care era un chin,iar capul nu-i se mai înălţa din apă la fel de mult ca înainte,

începu să tu"ească, din pricina apei care-i intra în nas. 50ici o &ila fierărie nu e u"oară , se $ândi el ostenit, "i chiar atunci lovi cu‖ piciorul în ceva. )re#ui să mai dea o dată ca să-"i dea seama ce

era. 9undul. 4junsese în apa mică. )recuse râul.)ră$ând aer pe $ură, se ridică în picioare, împro"când cu apă în

jur "i $ata-$ata să se pră#u"ească. Cu chiu, cu vai, î"i scoasesecurea de la cin$ătoare în timp ce se târa spre mal, tremurând

din pricina vântului. 0u vă&u niciun troloc. 0ici pe E$6ene.7oar câţiva copaci, răspândiţi pe mal, "i o ra&ă de lună

a"ternută pe apă, ca o pan$lică.7upă ce-"i trase sufletul, începu iar "i iar să stri$e după ceilalţi.i răspunseră ni"te stri$ăte sla#e de pe malul celălalt+ chiar "i de

la distanţă, î"i dădu seama că erau $lasurile aspre ale trolocilor.Prietenii săi însă nu răspunseră.

>ântul se înteţi+ $emetele sale înă#u"iră $lasurile trolocilor, iarPerrin se înfioră. 0u era îndeajuns de fri$ pentru ca hainele saleude să în$heţe, dar s-ar fi &is că o lamă în$heţată îi sfâ"ia trupul.

*e prinse cu #raţele, dar tot nu reu"i să se oprească dintremurat. *in$ur, se căţără cu $reu pe mal, pentru a $ăsi un loc

în care să se adăpostească de vânt.%and mân$âie $âtul lui 0oruţ, "optindu-i vor#e lini"titoare.

Calul î"i scutură capul "i se mi"ca iute de pe un picior pe altul.

)rolocii rămăseseră în urmă = sau a"a părea =, dar 0oruţ simţea încă mirosul lor puternic. at călărea cu o să$eată în arc,ve$hind să nu ai#ă parte de vreo surpri&ă venită din întuneric,

în timp ce %and "i )hom priveau printre cren$i, căutând steauaro"ie după care să se călău&ească. 9usese destul de u"or să n-o

scape din ochi, chiar "i cu toate cren$ile de deasupra, câtă vreme


88/1188

merseseră drept spre ea. 7ar apoi apăruseră alţi "i alţi troloci înfaţa lor, ceea ce-i silise să $alope&e într-o parte, cu am#ele cete peurma lor, urlând. )rolocii puteau ţine pasul cu un cal, dar nu peo distanţă foarte lun$ă, a"a că până la urmă scăpaseră de ei, cu

urletele lor cu 1;@


89/1188

tot. 7ar, cu toate ocolurile făcute, pierduseră steauacălău&itoare.

' Eu tot vă spun că-i pe-acolo, &ise at, arătând spredreapta sa. :ltima dată mer$eam spre mia&ănoapte, iar asta

înseamnă că răsăritul e acolo. ' :ite-o, stri$ă #rusc )hom, arătând spre stân$a lor printrecren$ile dese, drept către stea.

at mormăi ceva neau&it.Cu coada ochiului, %and prinse o mi"care, când un troloc

ţâ"ni dintre copaci fără niciun sunet, le$ănându-"i #ăţul culaţul la vârf. %and lovi calul cu călcâiele, iar acesta se năpusti

înainte, tocmai când apărură alţi doi, care se desprinserădintre um#re, pe urmele primului. :n laţ atinse ceafa lui

%and, provo-cându-i un fior pe "ira spinării.B să$eată străpunse ochiul uneia dintre #estii, apoi atapăru lân$ă el, în timp ce caii îi purtau printre copaci.9u$eau către râu, î"i dădu %and seama, dar fără să fie

convins că-i ajuta cu ceva. )rolocii se ţineau pe urmele lor,mai mai să prindă co&ile învol#urate ale cailor, dacă

întindeau #raţele. 7acă mai câ"ti$au o jumătate de pas,%and se aplecă pe $ruma&ul calului pentru a se ţine cât maideparte de laţuri. Chipul lui at era aproape în$ropat în

coama calului său. 7ar %and se între#ă unde era )hom. Bareenestrelul hotărâse că-i era mai #ine de unul sin$ur, devreme ce toţi cei trei troloci se luaseră după #ăieţiD

7intr-odată, mur$ul lui )hom apăru din întuneric, la $alop,

în spatele trolocilor. 4ce"tia nu avură decât ră$a&ul să arunceo privire peste umăr, surprin"i, înainte ca #raţeleenestrelului să fluture înapoi "i, imediat, înainte. %a&ele delună se reflectară într-o lamă de oţel. :nul dintre troloci se împiedica "i că&u, răsucindu-se de mai multe ori înainte să

rămână $rămadă la pământ, în timp ce un altul că&u în


90/1188

$enunchi cu un ţipat, ducându-"i am#ele mâini la spate. Celde al treilea mârâi, de&$olindu-"i #otul cu dinţi ascuţiţi, dar,

când tovară"ii săi se pră#u"iră, el se răsuci "i dispăru în întuneric. /raţul lui )hom făcu din nou aceea"i mi"care, de

parcă ar fi lovit dintr-un #ici, 1;


91/1188

iar trolocul ieră, dar nu se opri din aler$at, "i stri$ătelesale se topiră în depărtare.

%and "i at se opriră, cu ochii hol#aţi la enestrel. ' Cele mai #une cuţite pe care le aveam, mormăi )hom, dar

nu făcu nici o mi"care să co#oare din "a pentru a-"i le lua înapoi. Nla o să-i aducă pe alţii după el. *per că râul nu-iprea departe. Şi sper

nsă se mulţumi să clatine din cap "i plecă imediat. %and "iat se luară după el.

n scurtă vreme, ajunseră la un mal jos, unde copaciicre"teau chiar până la mar$inea apei întunecate, a căreio$lindă vârstată de ra&ele de lună se încreţea în #ătaia

vântului. %and nici nu vedea malul celălalt. 0u-i plăcea ideeasă treacă pe întuneric, cu pluta, dar era cu atât mai puţin dornic

să rămână în locul în care se afla. 57acă tre#uie, o iau înot.‖:ndeva, departe de râu, răsună un corn de troloc+ un sunet

scurt, iute "i ascuţit, din întuneric. Era prima dată când se au&eacornul, după ce se îndepărtaseră de ruine. %and se între#ă dacă

asta însemna că unii dintre tovară"ii lor fuseseră prin"i. ' 0-are rost să stăm aici toată noaptea, hotărî )hom. 4le$eţi. nsusul ori în josul râuluiD

' 7ar oiraine "i ceilalţi ar putea fi oriunde, protestă at.7acă nu ale$em #ine, n-am face decât să ne îndepărtăm de ei.

' Chiar a"a, răspunse )hom, pocnind din #u&e "i îndem-nându-"i calul în josul râului, pe lân$ă mal. Chiar a"a.

%and se uită la at, care ridică din umeri, "i, o vreme, nu se mai

întâmplă nimic. Pe alocuri, malul era ceva mai înalt, în alte părţimai jos, copacii se îndeseau sau se răreau, alcătuind micilumini"uri, dar noaptea, râul "i vântul erau la fel peste tot, ne$re"i reci. Pe lân$ă asta, nu mai erau troloci. nsă %and nu le ducea

dorul câtu"i de puţin.4poi, în faţa lui se &ări o luminiţă, foarte foarte mică. Pe măsură


92/1188

ce se apropiară, î"i dădu seama că era cu mult deasupra râului,de parca ar fi atârnat în vârful unui copac. )hom $ră#i pasul "i

începu să fredone&e în surdină. 1KH


93/1188

n cele din urmă, vă&ură "i de unde venea lumina = era olampă, atârnată de unul din catar$ele unei #ărci mari de

ne$oţ, care fusese ancorată pentru noapte la mar$inea unuilumini". /arca avea cam opt&eci de picioare în lun$ime "i se

clătina u"or din cau&a curentului, smucind frân$hiile deancorare le$ate de copaci. Pân&ele ârnâiau "i trosneau dinpricina vântului. Lampa lumina puntea, la un loc cu ra&ele

de luna, dar nu se vedea nimeni. ' Ei, asta, spuse )hom, co#orând din "a, e mai #ine decât

"mecheriile unei 4es *edai, nuD"i puse mâinile în "olduri "i, chiar "i pe întuneric, se vă&u

limpede cât era de mulţumit. ' >asul nu pare făcut să care "i cai, dar, ţinând seama de

primejdia în care se află, "i de care noi o să-l prevenim,căpitanul s-ar prea putea să fie înţele$ător. 0umai să mă

lăsaţi pe mine să vor#esc. Şi luaţi-vă păturile "i d

Roata Timpului 2

Documents

Transcript of Roata Timpului 2