RÂNDUIALA

SFINTEI SPOVEDANII*

CANOANE DE POCĂINŢĂ

Carte tip\rită cu binecuvântarea~naltpreasfin]itului TEOFAN

Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei

DOxOlOgiAia[i, 2019

CUPRINS

RÂNDUIALA SFINTEI SPOVEDANII POVĂ}UIRE ............................................... 5REgUL| ................................................... 15RUgĂCIUNI ÎNAINTE DESPOVEDANIE ........................................... 19RUgĂCIUNI DUPĂSPOVEDANIE ......................................... 31

CANON DE POCĂINŢĂ CĂTREDOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS ..... 36

CANON DE bUCURIE CĂTREPREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DEDUMNEzEU ................................................ 60

CANON DE RUgĂCIUNE CĂTREÎNgERUL PĂzITOR ALVIEŢII OMULUI .......................................... 79

CANON DE RUgĂCIUNE CĂTRESFINŢII ARHANgHELIMIHAIL ŞI gAVRIIL ŞI CĂTRETOATE PUTERILE CEREŞTI ................. 107

CANON DE RUgĂCIUNE AL SFINTEIŞI DE VIAŢĂ PURTĂTOAREI CRUCI .... 124

CANON DE RUgĂCIUNE CĂTREPUTERILE CEREŞTI ŞI CĂTRETOŢI SFINŢII ............................................... 143

RÂNDUIALASFINTEI SPOVEDANII

POVĂŢUIRE*

Spovedania este Sfânta Taină princare credinciosul primeşte de la În -suşi Dumnezeu iertarea păcatelormărturisite duhovnicului, cu zdro-bire de inimă.

Mântuitorul a făgăduit aceastăTaină Sfinţilor Apostoli când le-aspus: „Adevăr grăiesc vouă: oricâteveţi lega pe pământ vor fi legate încer şi oricâte veţi dezlega pe pământ

5

* Învăţătura de credinţă ortodoxă, Edi-tura Doxologia, Iaşi, 2009, pp. 175-176 şi321-323.

vor fi dezlegate în cer” (Matei 18, 18;cf. 16, 19). El a instituit-o după sfântaSa Înviere prin cuvintele: „LuaţiDuh Sfânt; cărora le veţi ierta pă -catele, le vor fi iertate, şi cărora leveţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23).Puterea de a lega şi a dez lega păca -tele o are numai Mântuitorul nostruIisus Hristos, cum a dovedit-o cuprilejul minunilor Sale (Luca 5, 20),dar El a dat această putere şi Apos-tolilor (Ioan 20, 21-23) şi, prin aceş tia,episcopilor şi preo ţilor. Pocăinţă pre - di cată de Sfântul Ioan Boteză to rul şimărturisirea pă catelor care aveauloc atunci (Marcu 1, 4-5) au pre ves titspovedania şi pocăinţa creştină.

Condiţiile iertării păcatelor prinTaina Pocăinţei sunt: adâncă pă rerede rău pentru păcatele săvâr şite,

6

mărturisirea lor duhovnicului, cu ho -tărârea de a nu mai greşi, cre dinţa pu -ternică în Hristos şi nădejdea înîn durarea Lui.

Dezlegarea este iertarea desă -vârşită a păcatelor şi reaşezareacelui ce se pocăieşte sub putereaharului. Numai episcopul şi preotulau puterea şi dreptul de a dezlegapăcatele, căci numai Apostolilor şiurmaşilor lor, episcopii şi preoţii,le-a dat Hristos puterea şi poruncade a lega şi a dezlega păcatele oa me- nilor (cf. Matei 18, 18; Ioan 20, 21-23).Canonul 102 Trulan prevede obli -gaţia preoţilor de a cerceta felulgre şelilor mărturisite, pentru a pre -scrie leacuri potrivite.

Iată ce zice Sfântul Ioan Gură deAur despre puterea de a dezlega,

7

încredinţată preoţilor: „Locuitori aipământului şi ducându-şi viaţa peel, preoţii au fost cinstiţi cu încrede -rea de a administra cele cereşti; eiau primit puterea pe care Dumne -zeu nici Îngerilor şi nici Arhan ghe -lilor n-a dat-o. Acestora nu li s-aspus: «Câte veţi lega pe pământ vorfi legate şi în ceruri şi câte veţi dez -lega pe pământ vor fi dezlegate şiîn ceruri». Stăpânitorii pământuluiau puterea de a lega, dar numai tru -purile. Însă lanţul pe care Dumne -zeu l-a dat preoţilor atinge sufletulşi e lung până la ceruri. Cele ce facpreoţii aici jos, Dumnezeu le întă -reşte sus şi Stăpânul aprobă hotă -rârea servilor Săi. Ce altceva le-adat decât puterea cerească? «Căroraveţi ierta păcatele, le vor fi iertate,

8

şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute»(Ioan 20, 23). Ce autoritate ar puteafi mai mare decât aceasta: Tatăl a datFiului toată judecata (cf. Ioan 5, 22).Iar eu văd că toată această putere afost dată preoţilor de către Fiul”.

Preotul deţine această putere învirtutea harului hirotoniei în treaptade preot, iar dreptul de a pune în lu-crare această putere îl are prin hi-rotesia în duhovnic. Este bine să nuschimbăm duhovnicul decât la cazde mare nevoie, de pildă, când seschimbă preotul sau când ne mutămîn altă parohie.

Toţi trebuie să ne spovedim, chiarşi aceia cărora ni se pare că nu gre -şim şi nu păcătuim cu nimic. Aşa neînvaţă Sfântul Ioan Evanghelistul,ucenicul cel iubit al Domnului: „Dacă

9

zicem că păcat nu avem, ne amă -gim pe noi înşine şi adevărul nu esteîntru noi. Dacă mărturisim păcatelenoastre, El cre dincios este şi dreptca să ne ierte nouă păcatele şi să necurăţească pe noi de toată ne drep -tatea” (I Ioan 1, 8-9).

Mărturisirea păcatelor înainteaduhovnicului trebuie să fie:

a) Completă, adică să cuprindătoa te păcatele săvârşite după botezsau de la ultima spovedanie, şi sănu as cun dă nimic din cele făptuite;

b) Sinceră şi făcută de bunăvoie;

c) Secretă (făcută în taină);

d) Cu umilinţă şi cu zdrobire deinimă, cu părere de rău pentru pă -catele săvârşite şi cu dorinţa sin ceră

10

de a nu le mai face. Simpla măr turi -sire sau înşirare a păcatelor fărăpocăinţă adevărată şi fără hotărârede îndreptare nu aduce iertareapăcatelor, căci zice Domnul: „Denu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri lafel” (Luca 13, 5). Totul este ca, de lao mărturisire până la alta, creştinulsă se ostenească a-şi îndrepta cât maimult viaţa, desăvârşindu-se mereuîn virtute.

Spovedania nu este legată de a nu -mite termene sau soroace din cursulanului. Putem alerga la du hovnicori de câte ori şi oricând simţim nevoiade a ne uşura sufletul de povarapă catelor sau de a primi mângâ ie -rea harului şi nădejdea ier tării. Cucât ne spovedim mai des, cu atât estemai bine pentru curăţirea sufletului

11

de păcate şi pentru dobândirea pu -terii de a săvârşii virtutea.

Este recomandat să ne cercetămcugetul cât mai des posibil, în fie -care lună sau la 40 de zile, iar dacăacest lucru nu se întâmplă, să nespovedim măcar în cele patru pos-turi: al Paş tilor, al Naşterii Domnu-lui, al Maicii Dom nului şi al Sfin ţilorApostoli. Dar să nu amânăm împli -nirea acestei datorii creştineşti abiaîn săp tă mâna cea din urmă a Postu-lui, cum se întâmplă de multe ori,căci atunci şi preotul este ocupat cusăvârşirea sfintelor slujbe şi nicivreme de ajuns nu ne mai ră mânepentri împlinirea canonului ce ni seva da. Întrucât tot postul pentruaceea s-a şi orânduit, fiind el vremede pocăinţă şi de îndreptare.

12

Locul cel mai potrivit unde secuvine să se facă Mărturisirea estebiserica, şi anume înaintea icoaneiMântuitorului Hristos. Numai ceibolnavi sau cei care nu pot veni labiserică pot fi spovediţi acasă la ei.

La sfârşit, dacă este cazul, preo-tul duhovnic îi rânduieşte cre din -ciosului un canon sau o epitimie, dupăfelul păcatelor săvârşite. Acestea suntmijloace de pocăinţă rânduite de du -hovnic păcătosului care se spove -deşte, ca, de pildă, ru gă ciuni, me- ta nii, să meargă la biserică, fapte demilostenie, posturi, înfrâ nări de laanumite mâncăruri sau fapte, şi al-tele. Cea mai aspră epitimie este o -prirea de la împărtă şire pentru unanumit timp.

13

Epitimiile nu urmăresc pedepsireapăcătosului, ci ispăşirea păcatelor şi în-dreptarea lui; ele sunt ajutoare, exer -ciţii de întărire în virtute şi de în -de păr tare de păcat.

14