Ritmuri Francofone Bratu Nicolae

In loc de prefaţă

Nicolae Bratu s-a născut la Tăbărăşti (comuna Gălbinaşi) în judeţul Buzău în 20 noiembrie 1975. A urmat cursurile Şcolii generale din comună, apoi Liceul Pedagogic Ortodox în Buzău. Din 2000 este absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, secţia Litere – Limba şi literatura franceză. Încă din septembrie 2000 este încadrat în învăţământ, profesor de limba franceză la Şcoala cu clasele I-VIII Gălbinaşi. În

decembrie 2007 obţine autorizaţia de traducător de limba franceză de la Ministerul Justiţiei. Toamna anului 2011 îl găseşte profesor de limba franceză la Colegiul Naţional “Alexandru Vlahuţă” din Râmnicu Sărat, oraş a cărui efervescenţă culturală îl inspiră. Astfel, începută în decembrie 2011, prima sa carte de traduceri, Histoires d’amour à travers l’histoire, este publicată de către Editura Rafet în prima parte a anului 2012 în cadrul Festivalului Cărţii Râmnicene. Profesorul Nicolae Bratu se implică activ în promovarea francofoniei, atât local, la nivelul judeţului Buzău, cât şi naţional şi internaţional: este membru fondator al Centrului Cultural Francofon Buzău și responasbil al Bibliotecii-Mediatecii ”Paul Miclău” din cadrul Colegiului Național ”Alexandru Vlahuță” – Râmnicu Sărat. La lansarea acestei asociații (mai 2012) își prezintă cel de-al doilea volum de traduceri, Nature... de l’amour (Tipografia Vega, Buzău). Anul 2013 aduce debutul ca autor de poezie apare volumul Poeme cu suflet (Editura Editgraph), volum publicat cu sprijinul administrației locale și al organizațiilor râmnicene de tineret și voluntariat.

5

Capitolul I Incercări lirice în limba franceză

7

***Comment refaire quand tout est déjà fait?

Comment recolorer l'azur taché par gris nuagesQuand on n'a ni même le courage

Un rêve rebelle, un vol léger à entamer...?

***La sève de nos désirs nourrit

La rose de nos songes. Tu vois,Cette fleur, je la regarde parfois

Par l'œil en larmes, mais qui sourit...

9

RacinesJe viens d'où les cigales sont les déesses de la nuit ;

oui, je viens de l'été, des bruyères qui enchantent encore la narine.

Je viens d'où le brouillard fait le mystère de la nuitoui, je viens de l'hiver, de la douce froideur qui faitLa nuit assez bénite, et le feu du foyer une Mécha

Je suis né dans un temple où la Sainte des Saintes est toujours couverte par une nuit -

quelque fois douce et portée par dessus par des cigales, quelque fois assez froide et portée par des vents vers le doux

foyer.

Je suis né entouré par milliers de gens Souriants et bavards autour du foyer…

Ou suis-je né peut être autour d'un autel païen... ?Ils attendent encore mon sacrifice (ou Moi sacrifice... ?)

10

Rondeau de la bien-aiméeVous êtes partie, mais toujours avec moi,

C'est si bien dans notre doux foyer!Pays lointains, hommes étrangers...

Mais un et une font un amour tu vois...

Beaucoup ou peu, le temps qui est passéEn éloignés, m'a bien rendu toi;

Vous êtes partie, mais toujours avec moi,C'est si bien dans notre doux foyer!

Que fait l'espace quand on se sent l'un, l'autre?Que fait le temps quand il n'est que durée?

Ils sont rien, mais je les fais les vôtres...C'est si bien dans notre doux foyer!

Vous êtes partie, mais toujours avec moi.

11

Capitolul II Poeme româneşti traduse în limba

franceză

12

Ana Blandiana, pe numele ei real Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie1942, Timișoara) este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentăși apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate.Ana

Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar.S-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba. Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică. După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna

14

din Cluj. Premii literare: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; Premiul Internațional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001;

15

La Paris

La Paris, la colţ de străzi,Cireşele cresc în lăzi;

Strugurii afuzaliiCresc de-a dreptul în cutii;

Piersicile, nici n-ai crede,Cresc ascunse în şervete;

Şi-ascultaţi-mă pe mine,Merele cresc în vitrine.

Prunele cresc pe cântar,Pepenii în galantar,

Fragile, în mare grabă,Cresc de-a gata din tarabă,

Şi alunele sadeaCresc în bar, de sub tejghea.

Un plictis de zile mari:Nici albine, nici bondari.

Dar, în schimb, nimic de zis,Pe-orice stradă din Paris,

Orice câine, cât de mic,Creşte-n coadă un covrig

17

À Paris

À Paris, juste aux carrefoursIl y a des cérises mûres;

Les raisins beaux, rubicondsPoussent juste dans les cartons;

Les abricots – ma fillette-Poussent dans les serviettes;

Et puis, ma chère voisine,Les pommes poussent dans les vitrines,

Les prunes juste en balance, Les melons près de la caisse ;

Les fraises poussent jusqu'au soirIncroyable : du comptoir!

Les noisettes aux yeux noirsPoussent : où ? Au-dessous du bar

Mais qui a vu chose pareille:Pas de bourdon, pas d'abeille

Mais en échange, je vous dis,Sur toute route de Paris

Petit ou grand, tout doux chienÀ la queue porte un petit pain

18

Ștefan Augustin Doinaș

(n. Ștefan Popa, 26 aprilie 1922, Cherechiu, județul Arad - d. 25 mai 2002, București) a fost un poet, eseist, traducător, deținut politic, academician, și politician român, senator în legislatura 1992-1996, ales în municipiul București pe listele partidului Partidului Alianța Civică. Senatorul Ștefan

Popa l-a înlocuit pe senatorul René-Radu Policrat de la data de 22 februarie 1993. Mistreţul cu colţi de argint A debutat în 1939, cu o poezie, în Jurnalul literar, câștigând apoi, cu volumul Alfabet poetic, în 1947, premiul Eugen Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet.

Astfel încât Ștefan Augustin Doinaș a reușit să debuteze în poezie abia în 1964, cu volumul Cartea mareelor, cuprinzând poeme preluate dintr-un volum mai vechi, rămas nepublicat, Alfabet poetic, dar și versuri de dată recentă, marcate de concesii făcute ideologiei oficiale (care reprezintă însă o excepție în creația sa). Volumul marca tranziția poeziei sale de la baladă la o poezie mai cerebrală.

A teoretizat alături de alți poeți membri ai Cercului literar de la Sibiu (în special, Radu Stanca) estetica baladei în poezie. În timpul studenției clujeano-sibiene din anii războiului, a fost unul dintre membrii de seamă ai Cercului Literar de la Sibiu și a semnat chiar "Manifestul" acestuia, care a apărut în ziarul Viața în 1942. Alte volume publicate: Omul cu compasul (1966), Seminția lui Laocoon (1967), Papyrus (1974). Abia în 1978 reușește să-și publice volumul Alfabet poetic. Mai publică Hesperia (1979) și Foamea de UNU (1987), înainte de anul de răscruce 1989. Interiorul unui poem și Psalmii sunt câteva dintre semnele poetice pe care ni le-a trimis în anii din urmă.

19

Ștefan Augustin Doinaș este și autorul unor cărți de eseuri și reflecții pe marginea poeziei românești și a poeziei în general: Lampa lui Aladin (1970), Poezie și moda poetică (1972), Orfeu și tentația realului (1974), Lectura poeziei (1980). Cel mai cunoscut poem al său, unul dintre cele mai frumoase scrise vreodată în limba română este Mistrețul cu colți de argint. Activitatea sa literară acoperă toate genurile, meritele sale culturale și literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician în anul 1992.

20

Mistreţul cu colţi de argint

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoareaprin inimă neagră de codru trecea.

Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunsemistreţul cu colţi de argint, fioros,

ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunsecopita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne, mistreţul acela nu vine pe-aici.

Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainteprivea printre arbori atent la culori,lăsând în culcuş căprioara cuminteşi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semnmistreţul cu colţi de argint, nu departe:veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,zicea servitorul privindu-l isteţ.

Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,

21

mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

Le sanglier aux dents d’argent

C'est un prince de Levant amoureux de la chasseQui passait par la plus ténébreuse forêtA peine traversant buissons et crevasses

Il jouait de la flûte d'os et disait:

- Venez à la chasse dans des sombres forêtsDe l'affreux sanglier aux dents en argent

Qui change toujours dans des creuses ombragesLa patte et de poil et son œil luisant…

-Seigneur, disaient les servants aux cors,Ce sanglier ne vient par ici,

Mieux vaut abattre les bêtes aux cornes,Ou les rouges renards ou lièvres petits...

Mais le prince s’avançait confiant, un sourireAux levres, en bois, attentif aux couleurs,

Laissant la biche couchee sur le riveEt le lynx qui rit aux yeux en lueurs.

En coupant les bruyères, sous les hêtres, disait:-Il tourne, fait des signes pour nous, le voilà

Pas loin, le sanglier aux dents argentées :Allons le frapper à la flèche en bois !...

-Seigneur, c’est l’eau qui joue dans le bois,Disait le servant d’un regard fier

Mais il répondit en tournant: Tais-toi-là…Et l’eau scintillait comme une dent d’ sanglier

Sous les ormes, dirigeant des cortèges dissipés:22

-Regardez comme il pouffe et gratte solitaireA travers les pays, o, ses dents argentées!

Allons le frapper à la flèche en fer.- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,

zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...

Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc

mistreţul cu colţi de argint, din poveste:veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,zicea servitorul râzând cu dispreţ.

Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţiicum stă în amurg, la izvor aplecat,veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,oprind vânătoarea mistreţului meu?

Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul, chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.

Ascultă cum latră copoii gonindu-l...Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.Să suni până mor, către cerul senin...

23

Atunci asfinţi după creste lunaşi cornul sună, însă foarte puţin.

-Seigneur, l’herbe frémisse sous ces arbres la,Disait le servant d’un sourire trop osé.

Mais il répondit en tournant: Tais-toi-là…Et l’herbe scintillait comme une dent d’ sanglier

Sous les sapins, vers les cimes, les menait :-Voilà où il dort et trouve son lieu

Le sanglier fantastique des contes de féesAllons le frapper à la flèche de feu.

-Seigneur, la lune scintille dans le bois,Disait le servant qui bien s’en moquait.

Mais il répondit en tournant: Tais-toi-là…Et la lune scintillait comme une dent d’ sanglier

Mais hélas ! Sous les pâles étoiles du cielEn tant que penchét sur la source, vers le soir,

Un énorme sanglier vint la en colèreLe trainant comme une fauve dans la rousse poussière

C’est qui la bête qui me fait cette blessureEt arrête la chasse de mon cher sanglier ?

Quelle noir oiseau git et pleure dans la lune ?Quelle feuille fanée me frappe sans arrêt ?

-Seigneur, c’est ce sanglier, lui-même, qu’on chasseAux dents comme l’argent, qui vraiment te blessa.

Ecoute les chiens aboyant sur ses tracesMais il répondit en tournant: Tais-toi-là…

Mieux, de ton cor sonne sans cesse vers l’azurJusqu'à ma mort, que tu sonnes longtemps…

24

Et la lune tomba parmi cimes, et le corSonna comme promis, mais assez peu de temps…

25

Capitolul III Poeme franceze traduse în limba română

26

Guillaume Apollinaire,

pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Roma - d. 9 noiembrie1918, Paris) a fost poet, prozator și critic de artă. Mama sa a fost o nobilă poloneză dar identitatea tatălui este incertă. Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naște la Roma, în 1880, și urmează școala la Monaco, Cannes și Nisa. Publică

primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Sosește în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcționar bancar la aceea de profesor particular. Împreună cu unul din elevii lui petrece un timp în Renania (Germania). Acolo, pe frumoasa vale a Rinului, se pare că și-a descoperit înzestrarea pentru poezie. Se stabilește definitiv la Paris în 1903, unde își începe colaborările literare în diverse publicații, după ce - încă din 1902 - își vădise talentul de critic de artă în paginile revistei "L'Européen", unde publicase eseuri despre operele de artă admirate în muzeul din Nürnberg. Devine în scurtă vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunității artistice a Parisului, client obișnuit al localurilor "Le bateau lavoir" și "Le lapin agile" din Montmartre.Printre prietenii și colaboratorii săi se vor număra Pablo Picasso, Jean Cocteau, Alfred Jarry, Erik Satie, Ossip Zadkine, Max Jacob ș.a. Își câștigă pâinea lucrând la o bancă, dar pentru a-și rotunji veniturile începe să scrie romane erotice (pe care le numește pornographiques et alimentaires). Colaborează la reviste literare în care îi apar poemele în proză, publicate mai târziu în volumul de debut, L'enchanteur pourrissant (1909, cu xilogravuri de André Derain). Atras de pictură,

28

îi aduce în atenția publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse și Georges Braque. Asistă la nașterea cubismului și devine unul dintre animatorii și teoreticienii curentului, fapt consfințit în 1913 de eseul Les peintres cubistes, apărut în revista de sub conducerea lui "Les Soirées de Paris". Apollinaire propune termenul de "orfism" pentru a descrie tendința către abstracția absolută în pictura lui Robert Delaunay, termen care i se putea aplica la fel de bine și lui, ținând seama de prima sa culegere de poeme din 1911 intitulată Le Bestiaire ou Cortège d'Orphée. Tot în 1913 apare volumul care îl consacră, Alcools, în care adună cele mai reușite poeme scrise între 1898 și 1912, suprimând punctuația pentru a nu stânjeni discursul liric, angajat în epopeea libertății expresiei. În 1907, Picasso i-o prezentase pe Marie Laurencin, pictoriță de talent, ale cărei opere pot fi văzute la muzeul "Orangerie" din Paris, prin care se va lega, printr-o iubire pătimașă, tot mai temeinic de lumea artelor.În 1914 se înrolează, iar în 1916 este rănit grav la cap de o schijă de obuz și este supus unei trepanații craniene.În același an apare Le poète assassiné, o culegere de nuvele și povestiri mythiques et autobiographiques. În 1917 pune în scenă piesa Les mamelles de Tirésias, pe care o definește, vizionar, "dramă suprarealistă", piesă care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continuă să colaboreze la revistele de avangardă literară ale vremii și publică manifestul artistic L'Esprit nouveau et les poètes. În ianuarie 1918 suferă o congestie pulmonară care îi șubrezește și mai mult sănătatea. În luna aprilie a aceluiași an, apare Calligrammes, o culegere de Poèmes de paix et de guerre, poèmes conversations, idéogrammes lyriques, însoțite de câteva scrisori de pe front (corespondența din această perioadă va fi publicată integral abia în 1947 sub titlul Poèmes à Lou). Moare pe 9 noiembrie 1918, fiind victimă a marii epidemii de gripă spaniolă. Este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.

29

Le pont MirabeauSous le pont Mirabeau coule la Seine

Et nos amours Faut-il qu'il m'en souvienne

La joie venait toujours après la peine

Vienne la nuit sonne l'heure Les jours s'en vont je demeure

Les mains dans les mains restons face à face

Tandis que sous Le pont de nos bras passe

Des éternels regards l'onde si lasse


L'amour s'en va comme cette eau courante

L'amour s'en va Comme la vie est lente

Et comme l'Espérance est violente


Passent les jours et passent les semaines

Ni temps passé Ni les amours reviennent

Sous le pont Mirabeau coule la Seine

30

Podul MirabeauPe-al Senei val iubirea se duce înainte

Şi podul MirabeauE martor mut spre-aducere aminte

Că după chin veneau plăceri ţii minte

Bată ceasul a nopţii venireEu rămân zilele trec într-a lor menire

Să stăm faţă-n faţă ținându-ne de mânăÎn timp ce

Sub a noastre braţe ca pe sub o cununăTrec veşnice priviri, trece unda cea lină


Se duce iubirea purtată ca o boareSe duce iubirea

Într-a vieţii lentoareŞi-ntr-a speranţei nebună vâltoare


Timpul zboară-n făgaşu-i cuminteDar timpul trecut

Şi iubirile rămân doar cuvintePe-al Senei val iubirea se duce-nainte

31

La TziganeLa Tzigane savait d'avance

Nos deux vies barrées par les nuits Nous lui dîmes adieu et puis De ce puits sortit l'Esperance

L'amour lourd comme un ours privé Dansa debout quand nous voulûmes

Et l'oiseau bleu perdit ses plumes Et les mendiants leurs Avé

On sait très bien que l'on se damne Mais l'espoir d'aimer en chemin

Nous fait penser main dans la main À ce qu'a prédit la tzigane

32

ŢigancaŢiganca ştia înainte de-a face pasenţa

Vieţile noastre de bieţi muritoriI-am spus adio şi-a plecat uşorŞi din ăst izvor a ieşit speranţa

Dragostea grea ca un urs ce dansaseCum noi i-am cântat şi-am bătut din tangere

Şi pasărea-albastră ce-a rămas fără peneŞi cerşetori îngânând un „Cuvine-se”

O, ştim foarte bine a sorţii menire,Dar sperând să iubim până-n clipa din urmă

Ne tot gândim, ţinându-ne de mânăLa a ţigăncii fatală prevestire.

33

Cors de chasseNotre histoire est noble et tragique

Comme le masque d’un tyranNul drame hasardeux ou magique

Aucun détail indifférent

Ne rend notre amour pathétique Et Thomas de Quincey buvantL’opium poison doux et chasteÀ sa pauvre Anne allait rêvant

Passons passons puisque tout passeJe me retournerai souvent

Les souvenirs sont cors de chasseDont meurt le bruit parmi le vent

34

Corn de vânătoarePovestea noastră este nobilă şi tragică

Asemenea măştii unui rege dementNicio dramă-ntâmplătoare sau magică

Nici un detaliu indiferent

Nu fac dragostea noastră pateticăŞi Thomas de Quincey opium bând

Otrava cea castă şi dulceMergea la sărmana-i Anne visând

Ne ducem ne ducem căci totul se duceEu voi reveni din când în când

Amintirile sunt corn ce vânătorii conduceÎn care moare zgomotul purtat de vânt

35

L'Adieu

J'ai cueilli ce brin de bruyèreL'automne est morte souviens-t'en

Nous ne nous verrons plus sur terreOdeur du temps brin de bruyèreEt souviens-toi que je t'attends

36

Adio

Cu un buchet de imortele ce-am culesIți amintesc, vezi, vara e trecută

Și nu ne-om mai vedea pe-acest pământ ce-adesParfum avea de imortele de pe șes.Dar nu uita ca te aștept, iubită…

37

Stéphane Mallarmé (n. 18 martie, 1842, d. 9 septembrie, 1898), de fapt cu numele real Étienne Mallarmé, a fost un poet și critic francez, o figură de seamă a curentului simbolist european. A cultivat o poezie cerebrală, voit obscură, bogată în sensuri filozofice, de o rară muzicalitate și forță sugestivă. Creația sa („Herodiada”, „După-amiaza unui faun”, „Poezii”) constituie o expresie viguroasă și originală a poeziei moderne. Mai târziu, prin opera sa a influențat decisiv școli artistice

reprezentative ale secolului al XX-lea, cum ar fi: cubismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul. Primele scrieri ale lui Mallarmé sunt inspirate din stilul lui Charles Baudelaire, mai târziu creându-și propriul stil. El anticipează fuziunile dintre poezie și celelalte arte care au început să înflorească secolul următor. Cea mai mare parte dintre lucrările sale a explorat relația dintre conținut și forma, între text și aranjamente de cuvinte și spatiile de pe pagină. Acest lucru este evidențiat mai ales în ultimul sau poem reprezentativ („Un coup de des jamais n`abolira le hasard” - „O aruncătură de zaruri nu va elimina șansa”) din anul 1897. Unii consideră ca Mallarmé este unul dintre cei mai dificili poeți de tradus în alte limbi. Dificultatea se datorează complexității textului, natura multistratificată, dar rolul cel mai important îl are muzicalitatea cuvintelor. Când poeziile sunt recitate în limba franceză, poezia admite sensuri care nu sunt evidente la lecturare. Aspectul poeziei sale este un subiect de analiză muzicală, poezia neputând fi tradusă fără a-i schimba sensul. Poezia lui Mallarmé a fost sursă de inspirație

38

pentru mai multe părți musicale, în special muzica lui Claude Debussy în anul 1894 care interpretează poezia „Prélude à l'après-midi d'un faune” ce creează impresii puternice prin utilizarea unor fraze izbitoare dar izolate. Maurice Ravel pune și el opera lui Mallarmé pe muzică în anul 1913 cu poezia „Trois poèmes”. Alți compozitori ce au folosit opera lui Mallarmé pentru a creea cântece au fost Darius Michaud în anul 1917 cu poezia „Chansons bas” și Pierre Boulez în anul 1957 și 1962 cu poezia „Pli selon pli”. Ultimul film al lui Man Ray, intitulat „Mystères du Château de Dé” („Misterul din castelul de zaruri”) apărut în anul 1929 a fost puternic influențat de lucrările lui Mallarmé . Mallarmé este menționat pe larg într-o secțiunea din „Joris-Karl Huysmans À rebours” : „Acestea au fost capodoperele lui Mallarmé și de asemenea au fost clasate printre capodoperele poeziei în proză, pentru că a combinat un stil atât de magnific pentru ca în sine a fost așa de lină ca o incantație melancolică, o melodie îmbătătoare cu gânduri sugestive irezistibile, sufletul pulsează ca al unui artist sensibil ai căror nervi tremură cu o intensitate pe care le umple cu un extaz dureros”. - Robert Baldick

39

Si tu veux nous nous aimerons

Si tu veux nous nous aimeronsAvec tes lèvres sans le dire Cette rose ne l'interromps Qu'à verser un silence pire

Jamais de chants ne lancent promptsLe scintillement du sourire

Si tu veux nous nous aimeronsAvec tes lèvres sans le dire

Muet muet entre les ronds Sylphe dans la pourpre d'empire Un baiser flambant se déchire Jusqu'aux pointes des aileronsSi tu veux nous nous aimerons.

40

De vrei ne-om iubi în tăcere

De vrei ne-om iubi în tăcereCu buzele tale petale-altar

Ce nu părăsești decât spre a cereDin rele tăceri să sorbi cu amar

În cânturi nu-și află izvorul placereNici zâmbet curat sclipitor așadar

De vrei ne-om iubi în tăcereCu buzele tale petale-altar

Și fără de grai în bucolice sfereSilfid în veșminte bogate de țarSărutu-i scânteie pornită din jar

Ce urcă extatic spre culmi și-apoi cereDe vrei să te-ador în tăcere

41

Jacques Prévert (4 februarie 1900 - 11 aprilie 1977) este poet și scenarist francez. După succesul primului său volum de poezii, Paroles (la vârsta de 45 de ani) devine, grație limbajului familiar și jocurilor de cuvinte, un mare poet popular. Poeziile lui sunt celebre în cadrul statelor francofone și sunt învățate în școlile franceze. Volumele sale, Paroles (1946), Spectacle (1951), La Pluie et le beau temps (1955), Histoires (1963), Fatras (1971) and Choses et autres (1973), au fost apreciate

atât de publicul larg, cât și de criticii de specialitate. O parte din poenele lui Prévert's, precum "Les Feuilles mortes, "La grasse matinée", "Les bruits de la nuit", and "Chasse à l'enfant" au fost puse pe muzică. Prévert sparge caraterul convențional al discursului prin jocul de cuvinte. Poezia sa este in mod constant creată din jocuri de limbaj (calambururi, invenții burlești, neologisme, lapsus voluntar...) din care poetul extrage obține efectre comice neașteptate (un umor negru, adesea), semnificații duble sau imagini insolite. Poemele sale sunt pline de jocuri de sunete, de combinații sonore (aliterații, rime și ritmuri variate) care par facile, dar de care Prévert se folosește în mod savant. În fine, nu trebuie uitate onctribuțiile suprarealismului : inventare, enumrări heterolicte de obiecte și indivizi, adunări de substantive sau de adjective etc. Prévert se leagă de stereotipiile de limbaj, de tot ceea ce este strict, impus: Expresiile stereotipe, citatele celebre, proverbele, permit toate mistificările posibile. Când anumite ființe oprimă alte ființe, încercă să le facă să creadă că ceea ce se spune sau se scrie reflectă ordinea naturală a lucrurilor: "A tout seigneur tout honneur (Tuturor domnilor, tot respectul) ", "Qui aime bien châtie bien (Cine iubește cu nădejde, pedepsește cu nădejde) ", etc. Prévert deturnează aceste ”mesaje ale minciunii”, le convestște în favoarea celor cărora erau adresate :, sau inventează la rândul său

42

aforisme care insinueazî alte raporturi de forță și, mai ales, o altă concepție asupra societății. Răasturnarea automatismelor se dovedește, în definitiv, vitală, căci utilizând execesiv limbajul așa cum ne este ”servit”, riscăm să pietrificăm ființele și lucrurile.

43

Les feuilles mortesOh je voudrais tant que tu te souviennes Des jours heureux ou nous étions amis En ce temps là, la vie était plus belle

Et le soleil plus brûlant qu'aujourd'hui Les feuilles mortes se ramassent à la pelle

Tu vois je n'ai pas oublié Les feuilles mortes se ramassent à la pelle

Les souvenirs et les regrets aussi Et le vent du nord les emporte Dans la nuit froide de l'oubli

Tu vois, je n'ai pas oublié La chanson que tu me chantais

C'est une chanson, qui nous ressemble Toi tu m'aimais, et je t'aimais

Et nous vivions, tous deux ensembles Toi qui m'aimait, moi qui t'aimais

Mais la vie sépare ceux qui s'aiment Tout doucement sans faire de bruit

Et la mer efface sur le sable Le pas des amants désunis

Les feuilles mortes se ramassent à la pelle,Les souvenirs et les regrets aussi

Mais mon amour silencieux et fidèleSourit toujours et remercie la vie.Je t'aimais tant, tu étais si jolie.

Comment veux-tu que je t'oublie ?En ce temps-là, la vie était plus belle

Et le soleil plus brûlant qu'aujourd'hui.Tu étais ma plus douce amie

Mais je n'ai que faire des regretsEt la chanson que tu chantais,

Toujours, toujours je l'entendrai !Les feuilles mortes se ramassent à la pelle,

44

Les souvenirs et les regrets aussi

Frunzele moarteO, cât aş vrea aminte să ne-aducem

De-atunci când înflorea iubirea noastrăŞi viaţa ne era atât de dulce

Şi strălucirea soarelui mult mai intensăAtâtea frunze moarte ni se adună-n cale

Şi a uita nu pot, oricât aş vrea,Atâtea frunze moarte ni se adună-n cale

Regrete şi-amintiri asemeneaŞi Crivăţul le poartă prin iarna cea rea

În noaptea cea rece a cruntei uităriŞi a uita nu pot, oricât aş vrea,

Un cântec suav ce adesea mi-l cântaiE un cântec ce poată al nostru nume

Tu ma iubeai şi eu te iubeamŞi trăiam fericiţi ca singuri în lume

Tu, cea care mă iubeai, eu cel ce te iubeamDar viaţa separă inimile pline de dor

În linişte, pe ne-simţite,Şi val după val marea şterge uşorUrmele iubirilor pe veci despărţite

Atâtea frunze moarte ni se adună-n caleŞi a uita nu pot, oricât aş vrea,

Atâtea frunze moarte ni se adună-n caleRegrete şi-amintiri asemenea

Dar dragostea-mi tăcută şi fidelăCu zâmbet larg primeşte tot ce-i bun în viaţă

Eu te iubeam nespus, erai aşa frumoasă,Cum aş putea să scumpa-ţi prezenţă?

Pe-atunci viaţa ne era seninăŞi strălucirea soarelui mult mai intensă

Atâtea frunze moarte ni se adună-n caleŞi a uita nu pot, oricât aş vrea,

45

Atâtea frunze moarte ni se adună-n caleRegrete si-amintiri asemenea

46

Sables mouvants

Démons et merveillesVents et marées

Au loin déjà la mer s’est retiréeDémons et merveilles

Vents et maréesEt toi

Comme une algue doucement carressée par le ventDans les sables du lit tu remues en rêvant

Démons et merveillesVents et marées

Au loin déjà la mer s’est retiréeMais dans tes yeux entrouverts

Deux petites vagues sont restéesDémons et merveilles

Vents et maréesDeux petites vagues pour me noyer.

47

Nisipuri mişcătoare

Demoni şi minuniVijelii şi maree

Şi marea s-a retras deja în depărtareDemoni şi minuni

Vijelii şi mareeŞi tu

Ca o algă purtată uşor de-o pală de vântÎn nisipurile patului te mişti visând

Demoni şi minuniVijelii şi maree

Şi marea s-a retras deja în depărtareDar în ochii tăi întredeschişi

Două valuri mici sunt în aşteptareDemoni şi minuni

Vijelii şi mareeDouă valuri mici pentru a mă ineca

48

Alicante

Une orange sur la table Ta robe sur le tapis Et toi dans mon lit

Doux présent du présent Fraîcheur de la nuit Chaleur de ma vie.

49

Alicante

Pe masă o portocalăRochia ta pe covorNoi doi în dormitorCadou ca două clipe

În al nopții fiorViața mea ca un dor

50

La rivière

Tes jeunes seins brillaient sous la luneMais il a jeté

Le caillou glacéLa froide pierre de la jalousie

Sur le refletDe ta beauté

Qui dansait nue sur la rivièreDans la splendeur de l’été.

51

Râul

Sânii tăi străluceau nubili sub lunăDar el deodată

Aruncă piatra-ghețatăPiatra cea rece a geloziei

Și așa reflectatăE frumusețea toată

A ta dansând goală pe râu În vara-nmiresmată

52

C’était l’été

Dans ses deux mainssous ma jupe relevée

j’étais nue comme jamaisTout mon jeune corps

était en fêtedes cheveux de ma têteaux ongles de mes pieds

J’étais une source qui guidaitla baguette de sourcier

Nous faisons le malet le mal était bienfait

53

Era vară

In mâinile saleSub fusta-mi ridicată

Eram goală ca niciodatăÎntregul meu corp tânăr

Era în sărbătoareDin cap pâna-n picioareDe-a fir-a-pîr și-n unghii

Eram sursa minuniiBaghetei sale-pronii

Noi făceam rău dar răulslăvea minunea firii

54

C’était l’été

L’été était arrivé.Alors Adam sourit à Ève etlui arracha sa peau de bête.La dépouillant, l’écorchant,

il la découvrit nue et fut agréablement surpris,comme s’il ne l’avait jamais vue ainsi.

Et Ève lui dit : » Je suis belle comme je suis,je le sens, le ressens, je le sais

et pourtant je ne l’ai pas appris. »Et Adam comprit

qu’elle n’avait pas la mort dans l’âmemais la vie dans le corps et le corps dans la vie.

Et ils furent éblouis par le plaisiret le sang fut lavé par l’amour.

La Beauté n’était pas imaginaire,c’est pourquoi de nos jours

elle se promène encore sur la terre.Premier test des amants

55

Era vară

Sosise vara.Atunci Adam surăse Evei șiÎi smulse pielea sa sălbatică. Tot jupuind-o, curățând-o,

O descoperi goală-goluță și fu plăcut suprinsCa și cum nu ar fi văzut-o niciodată așa.

Și Eva îi spuse:”Eu sunt frumoasă așa cum sunt,

Simt, resimt și știu astaȘi totuși nimeni nu m-a învățat!”

Și Adam înteleseCă ea nu avea moartea în suflet

Ci viața în corp și corpul în viață.Și ei au fost uimiți de plăcereȘi sângele fu spălat prin amor.Frumusețea nu era imaginară,

De aceea, în zilele noastre Ea se plimbă încă pe pământ.

Primul test al iubiților.

56

Le bouquetQue faites-vous là petite fille?

Avec ces fleurs fraîchement coupées?Que faites-vous là jeune fille?

Avec ces fleurs, ces fleurs séchées?Que faites-vous là jolie femme?Avec ces fleurs qui se fanent?

Que faites-vous là vielle femme?Avec ces fleurs qui meurent?

J'attends le vainqueur.

57

BuchetulCe faci aici fetițo ?

Cu florile astea prospăt tăiate ?Ce faci aici fetițo ?

Cu florile astea uscate ?Ce faci aici femeie frumoasă ?

Cu florile astea ce stau să se ofilească ?Ce faci aici femeie serioasă ?

Cu florile astea ce mor ?

Îl aștept pe învingător.

58

Pour toi mon amourJe suis allé au marché aux oiseaux

Et j'ai acheté des oiseauxPour toi

mon amourJe suis allé au marché aux fleurs

Et j'ai acheté des fleursPour toi

mon amourJe suis allé au marché à la ferraille

Et j'ai acheté des chaînesDe lourdes chaînes

Pour toimon amour

Et puis je suis allé au marché aux esclavesEt je t'ai cherchée

Mais je ne t'ai pas trouvéemon amour

59

Pentru tine iubirea mea Am mers în piața de păsări

Și am cumpărat păsăriPentru tineiubirea mea

Am mers în piața de flori Și am cumparat flori

Pentru tineiubirea mea

Am mers la fierar Și am cumparat lanțuri

Lanțuri grele Pentru tineiubirea mea

Apoi am mers în piața de sclaviȘi te-am căutat

Dar nu te-am găsitiubirea mea

60

Le cancreIl dit non avec la tête

Mais il dit oui avec le coeurIl dit oui à ce qu'il aimeIl dit non au professeur

Il est deboutOn le questionne

Et tous les problèmes sont posésSoudain le fou rire le prend

Et il efface toutLes chiffres et les motsLes dates et les noms

Les phrases et les piègesEt malgré les menaces du maître

Sous les huées des enfants prodigesAvec des craies de toutes les couleurs

Sur le tableau noir du malheuril dessine le visage du bonheur.

61

NeatentulSpune nu din cap

Dar spune da din inimăSpune da pentru ce îi place

Spune nu profesoruluiEl este în picioare

Este întrebatȘi toate întrebările sunt puse

Deodată îl apucă un râs nebunȘi șterge totul

Cifrele și cuvintele Datele și numele

Frazele și capcaneleȘi în ciuda amenințărilor profesorului

Și-n huiduielile copiilor cumințiCu cretă de toate culorile

Pe tabla neagră a nefericiriiEl desenează chipul fericirii

62

Déjeuner du matinIl a mis le café Dans la tasse Il a mis le lait

Dans la tasse de café Il a mis le sucre

Dans le café au lait Avec la petite cuiller

Il a tourné Il a bu le café au lait Et il a reposé la tasse

Sans me parler

Il a allumé Une cigarette

Il a fait des ronds Avec la fumée

Il a mis les cendres Dans le cendrier Sans me parler

Sans me regarder

Il s'est levé Il a mis

Son chapeau sur sa tête Il a mis son manteau de pluie

Parce qu'il pleuvait Et il est parti Sous la pluie

Sans une parole Sans me regarder

Et moi j'ai pris Ma tête dans ma main

Et j'ai pleuré

63

Mic dejunEl a pus cafea

În ceascăA pus laptele

În ceașca de cafeaA pus zahărul

În cafeaua cu lapteCu lingurițaȘi-a turnat

Și-a băut cafeaua cu lapteApoi ș-a pus ceașca pe masă

Fără să-mi vorbească

Și-a aprins O țigară

A făcut rotocoaleCu fumul

A pus scrumulÎn scrumieră

Fără să-mi vorbeascăFără să mă privească

S-a ridicatȘi-a pus

Pălăria pe capȘi-a pus mantoul de ploaie

Pentru că plouaȘi a plecat Prin ploaie

Fără o vorbaFără să mă privească

Și eu mi-am luatCapul în mâini

Și am plâns

65

Les enfants qui s'aimentLes enfants qui s'aiment s'embrassent debout

Contre les portes de la nuitEt les passants qui passent les désignent du doigt

Mais les enfants qui s'aimentNe sont là pour personne

Et c'est seulement leur ombreQui tremble dans la nuit

Excitant la rage des passantsLeur rage, leur mépris, leurs rires et leur envie

Les enfants qui s'aiment ne sont là pour personneIls sont ailleurs bien plus loin que la nuit

Bien plus haut que le jourDans l'éblouissante clarté de leur premier amour

67

Copiii care se iubescCopii care se iubesc se îmbrățișează în picioare

Lângă porțile nopțiiȘi trecătorii îi arată cu degetul

Dar copii care se iubesc Nu sunt acolo pentru nimeni

Și doar umbra lor Tremură în noapte

Aprinzând furia trecătorilorFuria lor, disprețul lor, râsetele lor și invidia lorCopii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeniEi sunt în altă parte mai indepartată decât noaptea

Mai înaltă decât ziuaÎn stralucirea orbitoare a primei lor iubiri

68

Pour faire le portrait d’un oiseau Peindre d’abord une cage

avec une porte ouvertepeindre ensuite

quelque chose de joliquelque chose de simplequelque chose de beauquelque chose d’utile

pour l’oiseauplacer ensuite la toile contre un arbre

dans un jardindans un bois

ou dans une forêtse cacher derrière l’arbre

sans rien diresans bouger…

Parfois l’oiseau arrive vitemais il peut aussi bien mettre de longues années

avant de se déciderNe pas se décourager

attendreattendre s’il faut pendant des années

la vitesse ou la lenteur de l’arrivée de l’oiseaun’ayant aucun rapport

avec la réussite du tableauQuand l’oiseau arrive

s’il arriveobserver le plus profond silence

attendre que l’oiseau entre dans la cageet quand il est entré

fermer doucement la porte avec le pinceaupuis

effacer un à un tous les barreauxen ayant soin de ne toucher aucune des plumes de l’oiseau

Faire ensuite le portrait de l’arbre

69

Pentru a face portretul unei păsăriPictează mai întâi o colivie

cu o ușă deschisăpictează apoi ceva drăguțceva simpluceva frumos

ceva utilpentru pasăre

pune apoi pânza lângă un copacîntr-o grădinăîntr-un zăvoi

sau într-o pădurete ascunzi după copac

fără să spui nimicfără să te miști...

Undeori pasărea vine repededar de asemenea pot trece ani buni

înainte să se hotărascăNu te descuraja

Așteaptăașteaptă ani de zile dacă e nevoieviteza sau lentoarea venirii păsării

neavând nicio legătură cu resșita tabloului

Când sosește passăreadacă sosește

privește-o în cea mai profundă linișteașteaptă ca pasărea să intre în colivie

și când a intratînchide ușor ușa cu zăvorașul

apoișterge una câte una toate zăbrelele

având grijă să nu atingi niciuna dintre penele păsăriiFă apoi potretul copacului

71

en choisissant la plus belle de ses branchespour l’oiseau

peindre aussi le vert feuillage et la fraîcheur du ventla poussière du soleil

et le bruit des bêtes de l’herbe dans la chaleur de l’étéet puis attendre que l’oiseau se décide à chanter

Si l’oiseau ne chante pasc’est mauvais signe

signe que le tableau est mauvaismais s’il chante c’est bon signesigne que vous pouvez signer

Alors vous arrachez tout doucementune des plumes de l’oiseau

et vous écrivez votre nom dans un coin du tableau.

73

alegând cea mai frumoasă dintre crengile salepentru pasăre

pictează apoi frunzișul verde și răcoarea vântuluipulberea soarelui

și zgomotul animalelor prin iarbă în căldura veriiși apoi așteaptă ca pasărea să se hotărască să cânte

Dacă pasărea nu cântăeste semn rău

semn că tabloul este prostdar dacă va cânta este semn bun

semn că te poți semnaAtunci smulge cu bâandețe

una dintre penele păsăriiși scrie-ți numele într-un coț al tabloului

74

Arthur Rimbaud

(Jean Nicolas Arthur Rimbaud) (*20 octombrie1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere "Les étrennes des orphelins". În același

an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateau ivre" ("Corabia beată"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar - în același timp - se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în locuința acestuia din Paris, unde întrețin până în anul 1873 o relație homofilă. Se ajunge la ruptură definitivă în 1873, când Verlaine, încercând să-l ucidă, îi produce o rănire gravă.Acest episod este redat de Rimbaud în poemul în proză "Une Saison en enfer" ("O vreme petrecută'n iad", 1973), care - prin dinamismul și radicalitatea stilistică a compoziției - marchează un punct de cotitură în istoria literaturii. Tot din această perioadă datează ciclul de poeme în proză "Les Illuminations" ("Iluminările"), creații vizionare, pline de explozie poetică a tiparelor convenționale. În acest ciclu se găsește celebrul "Sonnet des voyelles" ("Sonetul vocalelor"), în care, fiecăreia din cele cinci vocale, i se atribuie o anumită culoare. Urmează o viață de peregrinări și vagabondaj prin Anglia, Germania, Italia, Java și Cipru, lucrînd ca prezentator de circ, mercenar, supraveghetor la o carieră de piatră etc. Din 1880 este negustor de

75

cafea, piei de animale și arme în Africa de nord și ia parte la expediții în Etiopia și Somalia. În afara unei bogate corespondențe cu familia, de la vârsta de 20 de ani, Rimbaud nu a mai scris nimic în domeniul literaturii. Bolnav fiind, se întoarce în 1891 la Marsilia, unde moare la 10 noiembrie, in dureri salbatice din cauza unei gangrene,la varsta de 37 de ani. Orașul său natal, Charleville-Mézières, a organizat în anul 2004 o serie de manifestări comemorative, în cadrul "Anului Rimbaud".

76

RomanI

On n'est pas sérieux, quand on a dix-sept ans.- Un beau soir, foin des bocks et de la limonade,

Des cafés tapageurs aux lustres éclatants !- On va sous les tilleuls verts de la promenade.

Les tilleuls sentent bon dans les bons soirs de juin !L'air est parfois si doux, qu'on ferme la paupière ;Le vent chargé de bruits - la ville n'est pas loin -

A des parfums de vigne et des parfums de bière...

II- Voilà qu'on aperçoit un tout petit chiffon

D'azur sombre, encadré d'une petite branche,Piqué d'une mauvaise étoile, qui se fond

Avec de doux frissons, petite et toute blanche...

Nuit de juin ! Dix-sept ans ! - On se laisse griser.La sève est du champagne et vous monte à la tête...

On divague ; on se sent aux lèvres un baiserQui palpite là, comme une petite bête...

IIILe coeur fou robinsonne à travers les romans,- Lorsque, dans la clarté d'un pâle réverbère,

Passe une demoiselle aux petits airs charmants,Sous l'ombre du faux col effrayant de son père...

Et, comme elle vous trouve immensément naïf,Tout en faisant trotter ses petites bottines,

Elle se tourne, alerte et d'un mouvement vif...- Sur vos lèvres alors meurent les cavatines...

77

RomanI

Cât de profund poţi fi la şaptesprezece ani...- Şi, iată, într-o seară, cu beri şi limonadă,Localuri zgomotoase, scăldate in lumini!

- Te plimbi, apoi, sub teii verzi de pe promenadă!

Ah, teii te îmbată în seri de Cireşar!Si pleoapele-ţi închide-a văzduhului dulceaţă;

Zefirul, purtând larma - oraşu-i la hotar -Are parfum de bere şi-arome tari de viţă...

IIDar, iată, se zăreşte un petic de azur

Înrămat în crenguţe; si-o stea din Carul MareGhiduş îl săgetează, în timp ce din contur

Mică şi dalbă piere în blândă-nfiorare.

Noaptea de vis, - şi vârsta! - de Cireşar te-mbată!Şampania-i licoare ce sufletu-ţi trezeşte

Tu divaghezi; se simte pe buze cum palpităUn sărut ce o data cu inima zvâcneşte.

IIIPrin cărţi îţi croieşti calea, o, inimă sprinţară!

- Când, în lumina pală a unui lampadarSuav, ca o prinţesă, trece o domnişoarăAlături de-al său tată, grav şi-autoritar.

Şi pentru că te crede - o, Doamne! - prea naiv,Tropăind din botine, se-ntoarce surâzând

Şi cu pas iute pleacă. Şi-atunci aveam motivCa-n vrajă a rămâne, visând la ea...cântând...

78

IVVous êtes amoureux. Loué jusqu'au mois d'août.Vous êtes amoureux. - Vos sonnets La font rire.Tous vos amis s'en vont, vous êtes mauvais goût. - Puis l'adorée, un soir, a daigné vous écrire !...

- Ce soir-là..., - vous rentrez aux cafés éclatants,Vous demandez des bocks ou de la limonade...- On n'est pas sérieux, quand on a dix-sept ansEt qu'on a des tilleuls verts sur la promenade.

79

IVDa, eşti îndrăgostit. Al ei eşti până-n august.Da, eşti îndrăgostit. Faci versuri ce-o amuză.

Amicii tai te lasă şi le pari de prost gustDar într-o seară-ţi scrie, Ea, preaiubita Muză!

Şi iar ieşi în localuri scăldate în lumini,Cerând din nou o bere sau poate-o limonadă.- Cât de profund poţi fi la şaptesprezece ani

Când calea ţi-o aţin tei verzi pe promenadă...?

80

SensationPar les soirs bleus d'été, j'irai dans les sentiers,

Picoté par les blés, fouler l'herbe menue : Rêveur, j'en sentirai la fraîcheur à mes pieds.

Je laisserai le vent baigner ma tête nue.

Je ne parlerai pas, je ne penserai rien : Mais l'amour infini me montera dans l'âme,

Et j'irai loin, bien loin, comme un bohémien, Par la Nature, -- heureux comme avec une femme.

81

SenzaţieÎn seri de var-albastre, porni-voi pe poteci,Pişcat de blonde spice, strivind iarba firavă:Distrat, în tălpi simţi-voi ai gliei fiori reciŞi-n fruntea goală boare de austru jilavă.

Nu voi gândi nimic, atunci, nimic voi spune:Dar veşnica iubire în sufletu-mi urca-va

Departe mă voi duce, hoinar boem prin lume,În mijlocul Naturii - ca-ntr-o iubire fi-va.

82

Ma BohèmeJe m'en allais, les poings dans mes poches crevées;

Mon paletot soudain devenait idéal; J'allais sous le ciel, Muse, et j'étais ton féal;

Oh! là là! que d'amours splendides j'ai rêvées!

Mon unique culotte avait un large trou. Petit-Poucet rêveur, j'égrenais dans ma course

Des rimes. Mon auberge était à la Grande-Ourse. Mes étoiles au ciel avaient un doux frou-frou

Et je les écoutais, assis au bord des routes, Ces bons soirs de septembre où je sentais des gouttes

De rosée à mon front, comme un vin de vigueur;

Où, rimant au milieu des ombres fantastiques, Comme des lyres, je tirais les élastiques

De mes souliers blessés, un pied près de mon coeur!

83

Boema meaPlecam hai-hui, hoinar cu buzunare sparte;

Şi c-un palton ce-mi era doar de formă;O, Muz, - acoperiş avem bolta enormă!Iubiri splendide, o!, visam nenumărate!

Singurii mei nădragi îmi erau rupţi in tur.- Ca Degeţel, covor în urmă-mi presăram

Cu rime. Ca oaspete în Carul Mare poposeam.Stelele-n cer îmi arătau un dulce tremur

Şi-n margine de drum, acolo le-ascultamIn blânde seri de toamnă, când simţeamDe roză sevă picuri, un filtru-ntăritor.

Şi, cum rimau într-al visării joc fantastic,Am tras atunci, ca de o coard-a lirei, de-un elasticDe la pantofi, şi pusu-mi-am pe inim-un picior!

84

Louise Labé (născută Louise Charly în 1520 sau 1522[1] - d. 25 aprilie 1566), cunoscută și ca La Belle Cordière, a fost o poetă franceză.

Reprezentantă a "Școlii lioneze", a scris o lirică erotic-pasională, remarcabilă prin prospețimea și sinceritatea sentimentelor. La aproximativ trei secole de la apariția primelor "romans de

chavalerie", și vreo patru de când trubadurii cântau în versuri iubirea platonică a cavalerului pentru aleasa inimii lui, Labé inversează în mod curajos rolurile, în poezia ei femeia exprimându-și deschis dorințele erotice, bărbatul fiind doar subiectul pasiunii; acest fapt separă de altfel poezia ei și de stilul unui contemporan ca Ronsard (și în general acela al celorlalți poeți ai Pleiadelor).

86

Sonnet VIIIJe vis, je meurs ; je me brûle et me noie ;J'ai chaud extrême en endurant froidure :

La vie m'est et trop molle et trop dure.J'ai grands ennuis entremêlés de joie.

Tout à un coup je ris et je larmoie,Et en plaisir maint grief tourment j'endure ;

Mon bien s'en va, et à jamais il dure ;Tout en un coup je sèche et je verdoie.

Ainsi Amour inconstamment me mène ;Et, quand je pense avoir plus de douleur,Sans y penser je me trouve hors de peine.

Puis, quand je crois ma joie être certaine,Et être au haut de mon désiré heur,

Il me remet en mon premier malheur.

87

Sonetul VIIITrăiesc şi mor; în flăcări ard şi mă înec

Îngheţ de frig în timp ce-ndur arşiţaPrea dulce şi prea cruntă-mi este viaţa

Prin bucurii din chinuri traiul mi-l petrec

În hohot râd şi-n lacrimi trec deodatăŞi prin plăcere mari dureri îndur

Ce am se duce şi de el pe veci mă bucurMă ofilesc şi înfloresc pe dată

Astfel Amor mă duce neîncetatŞi când mă cred în cea mai grea durere

Într-o clipită greul e curmat

Şi bucuria când o cred de ne-nturnat Şi nu-mi încap în piele de plăcereM-aruncă iar în cea dintâi durere

88

Charles-Pierre Baudelaire a fost un poet francez (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867), a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal („Florile răului"). Va avea o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de

mai târziu. Auguste Poulet-Malassis publică prima ediție din "Les Fleurs du mal" și veghea apariția cărții. În luna august, are loc procesul "Florilor răului" cu un rechizitoriu susținut de același procuror care în anul precedent se ocupase de "Madame Bovary". Poetul și editorii sunt condamnați, iar șase dintre poeme care descriau dragostea lesbiană sau vampiri au fost excluse din cadrul volumului. Interdicția a fost ridicată în Franța abia în 1949.

În 1861, Baudelaire a adăugat 36 de poeme noi la această colecție. Florile răului i-au adus lui Baudelaire un oarecare grad de popularitate; scriitori ca Gustave Flaubert și Victor Hugo i-au lăudat poemele. Flaubert i-a scris lui Baudelaire "Ați găsit o cale de a injecta o nouă viață Romantismului, sunteți diferit de toți, și aceasta e cea mai mare calitate". Spre deosebire însă de poeții romantici, Baudelaire se inspira din viața citadină a Parisului. El argumenta că arta trebuie să creeze frumusețe chiar și din cele mai josnice și non-poetice situații. Florile răului l-au transformat pe Baudelaire într-un poet blestemat.

În anii '60, Baudelaire a continuat să scrie articole și eseuri ocupându-se de o mare varietate de figuri și teme.

În 1869 a publicat și poeme în proză, care au fost adunate postum în volumul Petits poémes en prose (Mici poeme în proză). Prin faptul că

89

a denumit aceste compoziții în vers alb poeme, Baudelaire a fost primul poet care a spart forma tradițională a versificației.

În 1862, Baudelaire a început să aibă coșmaruri și temeri, iar sănătatea i s-a șubrezit brusc. A plecat la Bruxelles să țină o serie de conferințe, dar a avut câteva atacuri cerebrale care s-au finalizat printr-o paralizie parțială. În iulie 1866, mama sa îl aduce în Paris și îl internează în diverse sanatorii pentru tratament.

Pe 31 august, 1867, la 46 de ani, după o lungă agonie, Charles Baudelaire a murit la Paris. Chiar dacă doctorii nu au declarat-o, moartea sa a fost provocată de sifilis.

Posteritatea sa de mare poet era însă asigurată. Poeții timpului Stephane Mallarmé, Paul Verlaine, și Arthur Rimbaud l-au considerat imediat un predecesor. În secolul al XX-lea, gânditori, critici sau poeți celebri cum ar fi Jean-Paul Sartre, Walter Benjamin, Robert Lowell și Seamus Heaney i-au celebrat opera. La noi voulumul poetului Tudor Arghezi, Flori de mucigai a fost influențat de volumul lui Baudelaire, Florile răului.

90

CorrespondancesLa Nature est un temple où de vivants piliersLaissent parfois sortir de confuses paroles;

L'homme y passe à travers des forêts de symbolesQui l'observent avec des regards familiers.

Comme de longs échos qui de loin se confondentDans une ténébreuse et profonde unité,Vaste comme la nuit et comme la clarté,

Les parfums, les couleurs et les sons se répondent.

II est des parfums frais comme des chairs d'enfants,Doux comme les hautbois, verts comme les prairies,

- Et d'autres, corrompus, riches et triomphants,

Ayant l'expansion des choses infinies,Comme l'ambre, le musc, le benjoin et l'encens,

Qui chantent les transports de l'esprit et des sens.

91

CorespondenţeUn templu e Natura, cu colonade vii

Care şoptesc cuvinte mustind de sensuri miiPrin codri de simboluri, priviri familiare

Omul trece prin viaţă ca-ntr-o iniţiere

Asemeni depărtate ecouri ce vibreazăCa într-o unitate profundă, nevăzută

Ca noaptea şi lumina de-ntinsă, nesfârşităParfum, culoare, sunet, cu toate rezonează

Sunt fragede arome, ca de copil în faşă,Ca flautul de blânde, ca pajiştea de verzi

Şi altele corupte, bogate şi trufaşe

Şi lucruri infinite în ele se răsfrângMosc, ambră şi tămâie şi smirnă-arome tari

Ce laudă răpirea din minte şi simţiri

92

Le RevenantComme les anges à l'oeil fauve,

Je reviendrai dans ton alcôveEt vers toi glisserai sans bruitAvec les ombres de la nuit;

Et je te donnerai, ma brune,Des baisers froids comme la lune

Et des caresses de serpentAutour d'une fosse rampant.

Quand viendra le matin livide,Tu trouveras ma place vide,Où jusqu'au soir il fera froid.

Comme d'autres par la tendresse,Sur ta vie et sur ta jeunesse,

Moi, je veux régner par l'effroi.

93

StrigoiulCa îngerii cu ochi de fiară

Te-oi bântui în fapt de searăŞi către tine, în tăcere

Voi luneca cu umbre rele

Şi îţi voi da, iubită brună,Sărut de gheaţă, ca din lună,

Şi mângâiere de năpârcă,Jivină ce se târâie pe burtă

Şi zorile de-or să aparăÎmi vei găsi doar perna goală

Ce până seara sloi va fi

Cum alţii domnesc prin tandreţePe scumpa-ţi viaţă, tinereţe,Prin groază eu voi stăpâni.

94

Charles d'Orléans, Charles de Valois (n. 24 noiembrie 1394 - d. 5 ianuarie 1465) a fost Duce de Orléans, dar și un poet francez, cunoscut pentru celebrele sale rondeluri, balade și versuri ocazionale. Poeziile sale se remarcă prin stilul cavaleresc de curte și puritatea limbajului. A scris Cartea iubirii ("Canticum amoris") șiCartea meditației ("Le livre de pensée"). Făcut prizonier

de către englezi la Azincourt (Războiul de o sută de ani), Charles d ‘Orleans îşi scrie opera poetică marcată de dorul de ţară, de iubirea faţă de natură şi de cei dragi. O peră bogată, ce cuprinde 131 cântece, 102 balade, şapte complente şi nu mai puţin de 400 rondeluri. Este, de asemenea, autorul unor poeme in limba engleză.

96

Le temps a laissé son manteau

Le temps a laissé son manteauDe vent, de froidure et de pluie,

Et s'est vêtu de broderie,De soleil luisant, clair et beau.

Il n'y a bête ni oiseauQu'en son jargon ne chante ou crie:« Le temps a laissé son manteau!”

Rivière, fontaine et ruisseauPortent, en livrée jolie,

Gouttes d'argent, d'orfèvrerie;Le temps a laissé son manteau

97

Își leapădă timpul cojocul cel gros

Îşi leapădă timpul cojocul cel grosDe Crivăţ, de geruri şi ploaie

Şi mândru îmbracă dalbele straieBrodate din soare prea-luminos

Fiare şi pasări cu glasul voiosFirii se-ntrec să îi spuie :

« Îşi leapădă timpul cojocul cel gros ! »

Fântâni, pâraie şi râul spumosÎşi poartă veşmânt cu mândrie

Din stropi de argint de orfevrărieÎşi leapădă timpul cojocul cel gros

98

Alphonse Marie Louis de Prat de Lamartine

(numele complet Alphonse Marie Louise Prat de Lamartine) (n. 21 octombrie 1790 înMâcon - d. 28 februarie 1869 în Paris) a fost un poet, scriitor și politician francez. În 1829 a devenit membru alAcademiei franceze.Alături de Victor Hugo și de Alfred de Vigny, a fost unul dintre inițiatorii poeziei romantice franceze.

A scris o poezie a emoțiilor delicate, spiritualizate, remarcabilă prin lirismul melancolic și contemplativ, datorat aspirației nostalgice către timpul trecut, retrăirea elegiacă a iubirii, consonanța dintre natură și starea sufletească a eului liric. Opera sa (ordonată cronologic) :1820: Meditații poetice ("Méditations poétiques");1823: Noi meditații poetice ("Nouvelles Méditations poétiques");1830: Armonii poetice și religioase ("Harmonies poétiques et religieuses");1835: Amintiri, impresii, gânduri și peisaje în timpul unei călătorii în Orient ("Souvenirs, impressions, pensées et paysages pendant une voyage en Orient");1836: Jocelyn. Episod. Jurnal găsit la un preot de țară ("Jocelyn. Épisode. Journal trouvé chez un curé de village");1838: Căderea unui înger ("La chute d'un ange");1839: Reculegeri poetice ("Recueillements poétiques");1847: Istoria Girondinilor ("Histoire des Girondins");1849: Raphaël, pagini din anul douăzeci ("Raphaël, pages de la vingtième année");1849: Graziella ("Graziella");1856 - 1869: Curs familiar de literatură ("Cours familier de littérature");1857: Via și casa ("La Vigne et la Maison").

100

Vers sur un album

Le livre de la vie est le livre suprêmeQu’on ne peut ni fermer, ni rouvrir à son choix ;

Le passage attachant ne s’y lit pas deux fois,Mais le feuillet fatal se tourne de lui-même :On voudrait revenir à la page où l’on aime,

Et la page où l’on meurt est déjà sous nos doigts !

101

Versuri pe un album

Cartea vieţii este cartea puterii divineŞi n-o putem închide nici deschide când vrem;

Fiece om o dată parcurge capitolul suprem,Dar pagina fatală se-ntoarce de la sine:

Şi ne dorim a ne întoarce la fraza cea iubită,Dar fila morţii e acolo într-o clipită.

102

Le lacAinsi, toujours poussés vers de nouveaux rivages,

Dans la nuit éternelle emportés sans retour,Ne pourrons-nous jamais sur l’océan des âges

Jeter l’ancre un seul jour ?

Ô lac ! l’année à peine a fini sa carrière,Et près des flots chéris qu’elle devait revoir,

Regarde ! je viens seul m’asseoir sur cette pierreOù tu la vis s’asseoir !

Tu mugissais ainsi sous ces roches profondes, Ainsi tu te brisais sur leurs flancs déchirés,

Ainsi le vent jetait l’écume de tes ondesSur ses pieds adorés.

Un soir, t’en souvient-il ? nous voguions en silence ;On n’entendait au loin, sur l’onde et sous les cieux,Que le bruit des rameurs qui frappaient en cadence

Tes flots harmonieux.

Tout à coup des accents inconnus à la terreDu rivage charmé frappèrent les échos ;

Le flot fut attentif, et la voix qui m’est chère Laissa tomber ces mots :

« Ô temps ! suspends ton vol, et vous, heures propices !Suspendez votre cours :

Laissez-nous savourer les rapides délicesDes plus beaux de nos jours !

« Assez de malheureux ici-bas vous implorent,Coulez, coulez pour eux ;

Prenez avec leurs jours les soins qui les dévorent ;Oubliez les heureux.

103

LaculPurtaţi neîncetat spre mereu alt liman

În veşnica noapte ce-o tot îndurămPutea-vom spera într-al vieţii ocean

O zi s-ancorăm?

Lacul meu! S-au dus toate filele din calendarŞi valul tău blând, o, ea l-ar fi văzut…Priveşte! Pe-acest stei mă aşez solitar

Unde ea a şezut!

Mugeai tumultuos pe sub stânci de granitDe care te zdrobeşti fără încetareIar vântul arunca stropi de argint

Peste iubitele picioare

Îţi aminteşti seara-n care vâsleamŞi aşteptam între valuri şi steleVâsla lovind în bătăi profunde

Fremătândele-ţi unde

Deodată, venind de pe malul vrăjitSe răsfrâng în ecouri ireale accente

Iar valul i-atent la glasul iubitCare şopteşte aceste cuvinte:

Oprească-se timpul! Voi ore fugareFuga nebună v-o suspendaţi!

Din plin să gustăm plăcerile frugaleAle frumoaselor tinereţi

Atâţi nefericiţi pe pământ vă roagă Să alergaţi, pentru ei să goniţi:

Să le luaţi zilele şi grija ce-i roadeSă îi uitaţi pe cei fericiţi

104

« Mais je demande en vain quelques moments encore, Le temps m’échappe et fuit ;

Je dis à cette nuit : Sois plus lente ; et l’auroreVa dissiper la nuit.

« Aimons donc, aimons donc ! de l’heure fugitive,Hâtons-nous, jouissons !

L’homme n’a point de port, le temps n’a point de rive ;Il coule, et nous passons ! »

Temps jaloux, se peut-il que ces moments d’ivresse,Où l’amour à longs flots nous verse le bonheur,

S’envolent loin de nous de la même vitesse Que les jours de malheur ?

Eh quoi ! n’en pourrons-nous fixer au moins la trace ?Quoi ! passés pour jamais ! quoi ! tout entiers perdus !

Ce temps qui les donna, ce temps qui les efface,Ne nous les rendra plus !

Éternité, néant, passé, sombres abîmes,Que faites-vous des jours que vous engloutissez ?Parlez : nous rendrez-vous ces extases sublimes

Que vous nous ravissez ?

Ô lac ! rochers muets ! grottes ! forêt obscure ! Vous, que le temps épargne ou qu’il peut rajeunir,

Gardez de cette nuit, gardez, belle nature,Au moins le souvenir !

Qu’il soit dans ton repos, qu’il soit dans tes orages,Beau lac, et dans l’aspect de tes riants coteaux,

105

Zadarnic mă rog să pot opri oraŞi timpul îmi scapă şi prinde-a fugiNopţii îi spun: Nu pleca; şi-aurora

Alungă noaptea cât ai clipi

Să iubim, o, da, să iubim! Şi secundaCe fuge nebună acum s-o gustăm!Căci omul se duce şi timpul e unda

Care tot curge şi noi o urmăm

O, timp hain! Toate clipele-n careCu fericire în valuri iubirea ne-alină

Se duc de la noi, oare, dintr-o mişcareCa şi clipa haină?

Cum oare? Un semn să lasăm nu putem?Vai, se duc pe vecie? Pierdute de tot?

Şi timpul ce le dă şi le ia, călăul supremNu le înapoiază deloc?

Veşnicie, neant, trecut, întunecate hăuriCe faceşi cu zilele ce le înghiţiţi?

Spuneţi: ne daţi sublimele extazuri Cu care ne-ademeniţi?

Straniu lac! Stânci tăcute! Grote! Pădure obscură!Tu, pe care timpul o creează sau o dă spre piere

Păstrează cu drag din ăst miez de noapte, Natură, Măcar o amintire!

Fie din liniştea sau zbuciumul tău pe timp de furtunăLac frumos, sau din însoritele-ţi maluri,

106

Et dans ces noirs sapins, et dans ces rocs sauvagesQui pendent sur tes eaux.

Qu’il soit dans le zéphyr qui frémit et qui passe,Dans les bruits de tes bords par tes bords répétés,

Dans l’astre au front d’argent qui blanchit ta surfaceDe ses molles clartés.

Que le vent qui gémit, le roseau qui soupire,Que les parfums légers de ton air embaumé,

Que tout ce qu’on entend, l’on voit ou l’on respire,Tout dise : Ils ont aimé !

107

Sau din brazii vânjoşi, sau din stânca cea brunăCare se-apleacă peste valuri

Fie din zefirul ce vibrează şi trece, Din zgomot de val repetat în ecou

Din astrul de-argint ce lin peste unde luceşteÎntr-un idilic tablou!

Fie vântul gemând sau trestia care suspină,Fie-aromele fine din aerul tău prea-vrăjit,Fie tot ce se-aude, se vede ori se respiră

Totul spune: “Ei au iubit!”

108

Paul Marie Verlaine

(n. 30 martie 1844 — d. 8 ianuarie1896) a fost un poet francez. El aparține curentului simbolist și este unul dintre cei mai citiți dintre poeții francezi. Este privit de simboliștii francezi ca șef al curentului. A dus o viață de boem, de “poet blestemat”, ce contrastează în planul creației cu aspirația spre puritate și candoare. Versurile de început (“Poeme saturniene”, 1866), cu reminiscențe din parnasieni și din

Baudelaire, afirmă tonul său inegalabil prin viziunea dramatică asupra lumii, prin înclinația către melancolie, prin căutarea armoniilor. Verlaine cultiva o lirică a sentimentelor intime, a variatelor stări sufletești, într-o atmosferă crepusculară și vagă. Sunt versuri care se sustrag retoricii, de o armonie muzicală sugestivă, așa cum o demonstrează volumele sale: “Romanțe fără cuvinte” (1874), considerat cel mai valoros, “Înțelepciune” (1881), “Odinioară și altădată” (1885), “Iubire” (1888), “Elegii” (1893) etc. El afirma că arta înseamnă a fi absolut tu însuți și formulează, în versurile celebre din “Arta poetică” (1855), notele caracteristice ale esteticii simbolismului: “Muzica înainte de toate”; “Sucește gâtul elocinței”; “Nuanță, nicidecum culoare”. "Deci, muzica intâi de toate / Astfel, Imparele prefer, / Mai vagi, mai libere-n eter, / Fiind în tot, plutind în toate." (Paul Verlaine – Arta poetică)

110

Chanson d'automneLes sanglots longs

Des violonsDe l'automne

Blessent mon coeurD'une langueur

Monotone.

Tout suffocantEt blême, quandSonne l'heure,Je me souviens

Des jours anciensEt je pleure

Et je m'en vaisAu vent mauvaisQui m'emporte

De çà, de là,Pareil à la

Feuille morte.

111

Cântec de toamnăSuspin adânc

Din corzi de vântDin lira toamneiMi-aduce-n gând

Un simţământDe renunţare

Chiar sufocatSi derutat,

Când sună ora,Plângând, gândesc

Si mi-amintescDe-odinioară

Şi mă tot ducDe-un vânt năucPurtat, şi, iată, Mă zboar-aşaCum ai sufla

O frunză moartă

112

CuprinsIn loc de prefaţă......................................................................................5

Capitolul I Incercări lirice în limba franceză.........................................7

***..................................................................................................9

***..................................................................................................9

Racines.........................................................................................10

Rondeau de la bien-aimée............................................................11

Capitolul II Poeme româneşti traduse în limba franceză....................12

Ana Blandiana..................................................................................14

La Paris.........................................................................................17

À Paris..........................................................................................18

Ștefan Augustin Doinaș....................................................................19

Mistreţul cu colţi de argint...........................................................21

Le sanglier aux dents d’argent.....................................................22

Capitolul III Poeme franceze traduse în limba română........................25

Guillaume Apollinaire......................................................................28

Le pont Mirabeau.........................................................................30

Podul Mirabeau............................................................................31

La Tzigane....................................................................................32

Ţiganca.........................................................................................33

Cors de chasse..............................................................................34

Corn de vânătoare........................................................................35

L'Adieu.........................................................................................36

Adio..............................................................................................37

113

Stéphane Mallarmé...........................................................................38

Si tu veux nous nous aimerons.....................................................40

De vrei ne-om iubi în tăcere.........................................................41

Jacques Prévert.................................................................................42

Les feuilles mortes.......................................................................44

Frunzele moarte............................................................................45

Sables mouvants...........................................................................46

Nisipuri mişcătoare......................................................................47

Alicante........................................................................................48

Alicante........................................................................................49

La rivière......................................................................................50

Râul..............................................................................................51

C’était l’été...................................................................................54

Era vară........................................................................................55

Le bouquet....................................................................................56

Buchetul.......................................................................................57

Pour toi mon amour......................................................................58

Pentru tine iubirea mea.................................................................59

Le cancre......................................................................................60

Neatentul......................................................................................61

Déjeuner du matin........................................................................62

Mic dejun.....................................................................................63

Les enfants qui s'aiment...............................................................64

Copiii care se iubesc.....................................................................65

Pour faire le portrait d’un oiseau..................................................66

Pentru a face portretul unei păsări................................................67

114

Arthur Rimbaud...............................................................................70

Roman..........................................................................................72

Roman..........................................................................................73

Sensation......................................................................................76

Senzaţie........................................................................................77

Ma Bohème..................................................................................78

Boema mea...................................................................................79

Louise Labé......................................................................................81

Sonnet VIII...................................................................................82

Sonetul VIII..................................................................................83

Charles-Pierre Baudelaire................................................................84

Correspondances..........................................................................86

Corespondenţe..............................................................................87

Le Revenant.................................................................................88

Strigoiul........................................................................................89

Charles d'Orléans.............................................................................91

Le temps a laissé son manteau.....................................................92

Își leapădă timpul cojocul cel gros...............................................93

Alphonse Marie Louis de Prat de Lamartine...................................95

Vers sur un album........................................................................96

Versuri pe un album.....................................................................97

Le lac............................................................................................98

Paul Marie Verlaine.......................................................................105

Chanson d'automne....................................................................106

Cântec de toamnă.......................................................................107

115

Ritmuri Francofone Bratu Nicolae

Documents

Transcript of Ritmuri Francofone Bratu Nicolae