rezumat violenta
-
Upload
iuliana-grosu -
Category
Documents
-
view
4 -
download
2
description
Transcript of rezumat violenta
R E Z U M A T asupra tezei de doctorat
"Evoluţia fenomenului violenţei intrafamiliale în societatea românească (1990-2003)"
Violenţa intrafamilială exercitată sub forma agresiunii, abuzului şi
maltratării partenerului de cuplu, copiilor, părinţilor sau persoanelor vârstnice
din familie, în general, este o problemă socială cu care se confruntă majoritatea
societăţilor contemporane. Manifestarea repetată a unor comportamente
violente în căminul familial, este cu atât mai gravă cu cât acesta reprezintă
mediul în care individul trebuie să beneficieze de un refugiu, de intimitate,
linişte şi securitate, pe de o parte, şi este instituţia cu una din cele mai
importante funcţii în procesul de socializare, pe de altă parte. Violenţa
intrafamilială conduce la deteriorarea relaţiilor dintre membrii familiei,
determinând, astfel, modificarea structurii acesteia, a rolului şi funcţiilor pe care
trebuie să le îndeplinească la nivelul societăţii, contribuind, în final, la
intensificarea conduitelor destructive şi deviante şi nu la păstrarea echilibrului
social.
Fenomenul violenţei intrafamiliale deşi datează din cele mai vechi
timpuri, fiind asociat familiei încă de la organizarea sa primară, a făcut obiectul
unor preocupări serioase (din partea oamenilor de ştiinţă, instituţiilor oficiale,
agenţiilor de asistenţă socială, ş.a.) abia începând cu câteva decenii în urmă.
Studierea acesteia se loveşte de multiple impedimente, iar o evaluare cât mai
exactă a dimnsiunii sale presupune, chiar şi în prezent, o operaţie extrem de
dificilă. Specificul familiei ca mediu intim, ce nu admite intervenţii din afară,
reţinerea victimelor în a reclama actele de agresiune, reticenţa autorităţilor faţă
de invadarea spaţiului privat, lipsa unor instituţii care să se ocupe cu
monitorizarea acestui fenomen, sunt câţiva dintre factorii care contribuie la
necunoaşterea şi ignorarea actelor de violenţă intrafamilială.
1
Lipsa unor surse importante de cunoaştere şi evaluare a acestor
conduite, corelată cu gravitatea proliferării violenţei în căminul familial, face
necesară orice încercare de abordare şi soluţionare a unui asemenea probleme.
Lucrarea cuprinde patru capitole, primul capitol intitulat "Determinări
conceptuale privind manifestarea violenţei în societatea contemporană" este
consacrat unor delimitări conceptuale absolut necesare pentru înţelegerea din
perspectivă sociologică, a fenomenului de violenţă în societatea contemporană.
Sunt explicate succint forme ale agresivităţii precum şi tipologii care au la bază
criterii principale precum şi subcriterii.
Influenţa mass-media asupra comportamentului agresiv justificat prin
teoria catharsisului, şi manifestări ale problemelor comportamentale ce se
observă încă din copilărie, când tendinţele înăscute către un comportament
antisocial sau alţi factori de risc se combină cu condiţii de mediu favorabile
manifestării lor. Aceste "seminţe" timpurii ale manifestărilor antisociale au la
bază o aproape întotdeauna o problemă mai veche, care stă la baza evoluţiei
comportamentului antisocial.
Dar asupra acestor manifestări violente există şi mecanisme de reducere
a lor care sunt tratate prin prisma analizelor efectuate de-a lungul timpului de
diverşi sociologi prin teoriile emise de aceştia.
Bineînţeles că violenţă există şi a nivel instituţional utilizat pentru
menţinerea sau dobândirea unei poziţii dominatoare care se poate realiza, fie
prin utilizarea violenţei ostile (război, terorism) fie prin utilizarea violenţei
simbolice, adică a autorităţii şi influenţei culturale exercitate în scopul asigurării
dominaţiei redate prin principalele forme de manifestare ale puterii disputate în
plan teoretic, cum ar fi: forţa, persuasiunea, autoritatea, constrângerea şi
manipularea.
De asemenea se propune o tipologie relevantă pentru descifrarea
violenţei, care ne ajută să distingem violenţa privată de violenţa colectivă,
violenţa criminala de violenţa non-criminală, violenţa cetăţenilor împotriva
puterii de violenţa puterii împotriva cetăţenilor.
2
Perioada istorică actuală se caracterizează prin frecvenţa şi intensitatea
conflictelor competitive, intra sau inter sociale, care nu par deloc a scădea, ci,
dimpotrivă, par a fi în creştere. Reducerea lor putându-se fi făcută prin
modalităţi de aplanare paşnică şi tehnici de reciprocitate gradată în reducerea
tensiunii, tactici de reconciliere, accentuarea similarităţilor, sporirea înţelegerii
şi bunăvoinţei reciproce astfel încât să nu determine o explozie în
comportamente violente şi incontrolabile.
Capitolul al doilea intitulat "Specificul şi dinamica structurilor
familiale" porneşte de la teorii sociologice cu privire la familie, pornind de la
Comte şi continuând cu preocupările cercetătorilor de după cel de-al doilea
război mondial care se plasează cu precădere asupra uneia din perspectivele
sociologice majore (funcţionalistă, conflictualistă şi interacţionistă) şi vorbeşte
de acea "mare ruptură" şi schimbările apărute în modelele familiale precum şi
de noile termene care definesc familia în societatea contemporană prin
răspândirea menajelor nefamiliale (celibatari, divorţaţi, familii monoparentale)
determinând specificul familiei contemporane, pentru a ajunge iniţial la
cercetarea fenomenului de violenţă intrafamilială.
Capitolul se referă de asemenea şi la apariţia în rândul tinerilor după
anul 1990 a acelui fenomen de "uniunea consensuală" partenerii considerând
aranjamentul o variantă optimă pentru vârsta şi statutul lor motivat printre altele
de dorinţa de a face carieră, lipsa unei locuinţe proprii, a unor surse de trai
decent, bani insuficienţi pentru oficializarea relaţiei în condiţii decente,
dispariţia unor restricţii ale vechiului regim care erau inacceptate modului de
convieţuire.
În capitolul trei intitulat "Evoluţia violenţei intrafamiliale în societatea
românească după anul 1990" se tratează noţiunea de violenţă prin care se
înţelege "o conduită şi atitudine care constau în constrângerea fizică sau psihică
exercitate de unele persoane asupra altora, pentru a le impune voinţa,
agresându-le".
3
Se dă şi o explicaţie clinică asupra violenţei şi se are în vedere şi un
tratament legislativ, asupra acestui fenomen. Se tratează principalele cauze ale
violenţei intrafamiliale în raportul soţ soţie, forme de manifestare şi etape ale
acestui fenomen precum şi efectul violenţei asupra femeilor care alături de copii
şi bătrâni sunt cei mai expuşi la astfel de fenomene agresogene.
Se fac vizibil diverse statistici preluate de la institute de specialitate,
(IMAS, Centrul Pentru Parteneriat şi Egalitate din România, Institutul Naţional
Pentru Prevenirea şi Combaterea Criminalităţii, etc. ).
În consecinţă violenţa împotriva femeilor pune în pericol sănătatea
fizică şi echilibrul psihologic al victimelor şi le obligă adesea pe acestea să
accepte subordonarea şi nesiguranţa economică din familie. Inegalităţile legate
de sex din familie creează un context propice pentru relaţiile violente. Este
redată o statistică a structurii persoanelor acuzate de acte de violenţă în familie
pe sexe în perioada 1993 – 1998 precum şi polul infracţionalităţii în familie în
anul 2002 pe judeţe.
Deşi rezultatele acestor cercetări relevă faptul că mai mulţi de jumătate
dintre victimele violenţei intrafamiliale sunt femei, nu trebuie să omitem faptul
că victimizarea a dobândit în zilele noastre o coloratură diferită de cea a anilor
trecuţi în condiţiile în care există şi cazuri de violenţă asupra bărbaţilor din
partea partenerelor. Noile reglementări le-au dat femeilor curajul de a se
împotrivi partenerilor lor, această tendinţă de împotrivire concretizându-se în
infracţiuni de vătămare corporală, tentativă de omor sau chiar omor.
Sunt redate şi explicate succint unele dintre cele mai importante cauze
ale violenţei intrafamiliale (consum de alcool, gelozie, statut educaţional scăzut,
situaţie economică precară, neglijarea familiei, infidelitate, etc).
Specialiştii Institutului Pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii
din România au subliniat faptul că violenţa familială este o "formă de
discriminare reprezentând un comportament ce are la bază o prejudecată:
statutul social inferior al femeii comparativ cu cel al bărbatului, prejudecată ce
devine manifestă într-un context socio-cultural care cultivă valori legate de
4
acceptabilitatea violenţei ca mijloc de a rezolva un conflict, caracterul de
afacere privată a familie, aflată sub controlul bărbatului, valori care le dau, în
mod tacit, drept de proprietate asupra femeilor şi copiilor". Ca principale forme
de manifestare a violenţei familiale sunt enumerate: abuzul fizic, abuzul sexual,
abuzul economic, abuzul social.
Efectele violenţei se resimt atât pe termen scurt cât şi pe termen lung
adeseori femeile victimizate au manifestări psihopatologice, de genul: confuzie,
aplatizare afectivă, teamă, oboseală cronică, tulburări de somn, dificultăţi în
luarea deciziilor.
O altă categorie supusă violenţei sunt copii care ar trebui să fie protejaţi
de părinţi şi nu abuzaţi. Definiţia abuzului, acceptată de către Organizaţia
Mondială a Sănătăţii, acoperă în întregime acest concept: "abuzul copilului sau
maltratarea lui reprezintă toate formele de rele tratamente fizice şi/sau
emoţionale, abuz sexual, neglijare sau tratament neglijent, exploatare
comercială sau de alt tip produse de către părinţi sau orice altă persoane aflată
în poziţie de răspundere, putere sau încredere, ale căror consecinţe produc
daune actuale sau potenţiale asupra sănătăţii copilului, supravieţuirii dezvoltării
sau demnităţii lui". Ca principale forme de abuz oficial se operează cu trei
tipuri: abuzul fizic, abuzul sexual şi abuzul emoţional (psihic), iar cele mai
grave forme de violenţă împotriva copiilor sunt pruncuciderea, infanticidul,
abandonul şi incestul.
Abandonul reprezintă un act de mare agresivitate de un tip special:
agresivitatea prin demisie. Acest act implică, întotdeauna depăşirea pragului
dintre norma şi patologic şi a fost în toate timpurile considerat anormal şi
reprobabil. Aceste forme produc şi consecinţe psihosociale care pot conduce la
un retard în dezvoltarea intelectuală, la tulburări de echilibru emoţional şi la
consecinţe psihice pe plan social care pot avea un impact de lungă durată
presupunând eforturi la nivel organizatoric, administrativ şi economic.
Reabilitarea copilului care a fost supus abuzului sau exploatării sexuale sunt
costisitoare din punct de vedere financiar prin asigurarea costurilor de rezolvare
5
a problemelor de sănătate, prin asigurarea serviciilor de recuperare şi reabilitare
prin pregătirea personalului de intervenţie.
O altă grupare socială şi de vârstă, care suferă din cauza actelor de
violenţă intrafamilială, este cea a bătrânilor, persoane care reprezintă o
categorie socio-demografică distinctă în populaţia totală prin vârsta înaintată
(60 ani şi peste) caracterizată prin modificări morfofiziologice ireversibile ale
organismului, nivelul scăzut de activitate, trebuinţe, interese, aspiraţii materiale
şi culturale specifice. Deşi maltratarea persoanelor vârstnice se întâmplă la fel
de des ca şi în cazul maltratării copiilor, totuşi, astfel de situaţii sunt mai greu
de sesizat de către autorităţi.
Forme de manifestare a violenţei împotriva vârstnicilor în accepţiunea
unor doctrinari ar fi: neglijarea pasivă, abuzul verbal sau emoţional, neglijarea
activă şi abuzul fizic.
În viziunea altora aceste forme ar fi următoarele: violenţă fizică, abuz
cu caracter psihic, abuz în ceea ce priveşte medicamentele, abuz material,
violarea unor drepturi.
Astfel, se poate observa că schimbările produse în interiorul familie
contemporane – tendinţa spre nuclearizare şi individualizare – au profunde
implicaţii asupra relaţiilor dintre vârstnici şi copii, asupra sistemului de valori
proprii fiecărei generaţii. Toate aceste transformări, inclusiv de status şi de rol
personal, pot avea consecinţe atât pozitive, cât şi negative, pe plan individual,
familial şi social.
Capitolul patru intitulat "Măsuri şi soluţii de combatere a agresivităţii în
relaţiile de convieţuire familială" cuprinde măsuri de combatere a violenţei
domestice promovate de legislaţia românească, europeană şi internaţională şi
programe de prevenire realizate de instituţii abilitate în vederea tratării
traumelor individuale şi sociale create de violenţa domestică. Servicii
dezvoltate în acest context ar putea fi: servicii de intervenţie în criză, servicii de
protecţie socială, consiliere pe termen lung, sfaturi juridice, servicii de pledare a
cauzei, etc.
6
Servicii de informare şi mediatizare sunt făcute de către Poliţia
Română, Direcţiile Judeţene pentru Protecţia Copilului, Direcţiile de Sănătate
Publică şi diverse ONG-uri.
Programele de prevenire a violenţe intrafamiliale au următoarele
obiective:
- sensibilizarea opiniei publice în legătură cu gravitatea acestor
probleme (desfăşurarea unor campanii de conştientizare în
rândul populaţiei, programe de educaţie comunitară prin care
se doreşte schimbarea mentalităţii populaţiei);
- identificarea, înregistrarea şi monitorizarea cazurilor de
violenţă în familie;
- elaborarea unor strategii în scopul de a asigura un sprijin
efectiv victimelor;
- propuneri în domeniul legislativ;
Deşi prin Legea nr. 217 / 2003 privind prevenirea şi combaterea
violenţei în familie propune înfiinţarea unor Direcţii de dialog în teritoriu,
acestea încă nu funcţionează la parametrii propuşi.
După Concluzii şi o bibliografie selectivă care cuprinde autori de
referinţă ce analizează o asemenea problemă actuală, lucrarea cuprinde şi anexe
cu statistici generale privind: victimizarea femeilor, infracţiuni săvârşite cu
violenţă, şi legislaţie europeană pin Recomandările Consiliului Europei.
Doctorand,
Cornel Răduţ
7