MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUI

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

FACULTATEA DE ISTORIE SI FILOLOGIE

REZUMAT TEZA DE DOCTORAT

COORDONATOR STIINTIFIC:

PROF. UNIV. DR. ION BUZASI

DOCTORANDA:

Prof. ADRIANA POSTESCU (TODORAN)

ALBA IULIA

2010

EMIL GIURGIUCA

MONOGRAFIE

CUPRINS

1. EMIL GIURGIUCA – FILE DIN ROMANUL VIETII

2. SCRIITORUL EMIL GIURGIUCA

2.1. Emil Giurgiuca – poetul

2.1.1. Critica literara despre poezia lui Emil Giurgiuca

2.1.2. Poezia lui Emil Giurgiuca

2.2. Emil Giurgiuca – încercari de proza

3. AUTOR DE ANTOLOGII

3.1. Emil Giurgiuca, autor de antologii

3.1.1. Poetii tineri ardeleni (1940)

3.1.2. Transilvania în poesia româneasca (1943)

3.2. Emil Giurgiuca în antologii

4. CONDUCATOR SAU ÎNTEMEIETOR DE REVISTE

4.1. „abecedar”

4.2. „Dacia”

4.3. „Colocvii”

5. PUBLICISTUL

5.1. Articolele lui Emil Giurgiuca, prezentare generala

5.2. Idei pedagogice în publicistica lui Emil Giurgiuca

6. ACTIVITATEA ÎN CADRUL EDITURII „MIRON NEAGU” DIN

SIGHISOARA

7. TRADUCATORUL

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

A. Opera

B. Referinte critice

ANEXE

1. Locuri legate de viata si activitatea lui Emil Giurgiuca

2. Emil Giurgiuca vazut de artistii plastici

Cu siguranta, aceia care cunosc viata literara din Ardeal, fie cât de putin, nu

vor considera inutil efortul de a scoate un scriitor din nemeritatul con de umbra în

care l- a plasat istoria. Activitatea culturala a lui Emil Giurgiuca, fiindca despre el este

vorba, este o „caramida” importanta din zidul înaltat în lungul proces de limpezire

literara si spirituala a literaturii si culturii românesti. Creator de literatura, pedagog

respectat, el a fost în acelasi timp un important luptator pentru idealul national, dar si

un mare animator, un îndrumator cultural al generatiilor de scriitori din perioada

interbelica si din cea postbelica. Asa cum observau numerosi cercetatori ai valorilor

estetice, se pare ca în orice literatura exista scriitori importanti, unanim recunoscuti

din punct de vedere valoric „cât si altii care se situeaza ceva mai jos, dar pe locuri

distincte în ierarhia valorilor, îmbogatind si variind peisajul artistic din epoca lor”1.

Initial poet al meleagurilor natale, dupa cum observa si Dumitru Micu în

Istoria literaturii române, si ulterior poet al întregului spatiu national, Emil Giurgiuca

nu poate fi încadrat usor în vreun curent si nici nu se poate spune ca apartine vreunei

scoli literare si „daca s-a instalat în formula clasica, adoptata de traditionalisti (dar si

de catre un Ion Barbu, un Paul Valéry), a facut-o, desigur, pentru ca aceasta formula

si numai ea, convenea sensibilitatii sale”2, ne spune Dumitru Micu. Fiecare poezie

rezistenta în consonanta cu exigentele artei, este organizata de o lege a echilibrului

launtric, un simt al masurii, al compozitiei, în aceasta constând „modernismul” lui

Emil Giurgiuca. „Un modernism atenuat pâna la rezindividualizare, modernism totusi

prin autonomismul estetic, prin purism, activ doar în ordinea compoziotionala”3, prin

clasicismul sau specific, si prin traditionalismul actionat de dorinta de a ajunge la

poezia pura.

În primul capitol al lucrarii noastre, FILE DIN ROMANUL VIETII, am

prezentat viata zbuciumata a poetului, anii de scoala, peregrinarile prin tara ca dascal,

1 Vârgolici, Teodor, Destinul unui poet, în „România literara”, nr. 11, 2007, http://www.romlit.ro/destinul_unui_ poet, sait accesat la data de 26 iulie 2010 ; vezi în acest sens si Traian Herseni, Sociologia literaturii. Cîteva puncte de reper, Bucuresti, Editura Univers, 1973; M. Ralea, Hariton Tiktin, Sociologia succesului, Bucuresti, Editura Univers, 1975 ; sau Mircea Braga, Teorie si metoda, Sibiu, Editura Imago, 2002. 2 Dumitru Micu, Istoria literaturii române. De la creatia populara la postmodernism, Bucuresti, Editura Saeculum I.O., 2000, p. 219 3 Ibidem

mutarea la Bucuresti si lupta sa continua pentru Ardeal. Cautând la Arhivele Statului

din Cluj, am descoperit în foi matricole o parte din notele sale obtinute la examene,

note bune si foarte bune, ceea ce denota ca a fost un elev dotat si ambitios, cu

înclinatii certe spre literatura, mai ales ca debutul sau publicistic a avut loc la revista

„Scânteia” a Liceului „Petru Maior” din Gherla, în anul 1924, si nu în „Datina” din

Turnu Severin, cum afirma unii critici, sau în „Universul literar”, cu poemul

Autumnala , dupa marturisirile târzii ale poetului însusi. Cautând prin paginile

periodicului de la Gherla, am descoperit versuri si proza semnate de Emil V.

Giurgiuca înca din primul numar al primului an de aparitie a revistei 1924. Este vorba

de poezia Rugaciune , care apare la pagina 2, si de proza Nevinovatul, de la pp. 8-12.

Câtiva fosti elevi sau colegi îsi aduc aminte de tânarul profesor Emil

Giurgiuca, venit sa predea limba româna pe meleagurile încarcate de istorie, la Aiud,

Uioara, Brad, Sighisoara, Cluj, scriind sau povestind despre întâlnirea cu acesta. Am

gasit, astfel, amintirile lui Nicu Caranica, sau cele ale lui Domokos Sámuel (ajuns el

însusi profesor de româna la o universitate importanta din Budapesta), cu ocazia

împlinirii a 350 de ani de la înfiintarea Liceului „Bethlen Gabor”. De Aiud îl mai

leaga scoaterea revistei „România literara”, împreuna cu Ovidiu Hulea.

Cu orasul Brad, cea mai puternica legatura se formeaza prin aparitia revistei

„abecedar”, iar de Sighisoara îl leaga lupta pentru înfiintarea Editurii Miron Neagu,

prima editura importanta din Ardeal. La Bucuresti, refugiat dupa Dictatul de la Viena,

desfasoara o importanta activitate publicistica, în special ca redactor al revistelor

„Dacia” si „Colocvii”.

Cea mai extinsa parte a studiului nostru am rezervat-o poetului Emil

Giurgiuca, respectiv capitolul 2, CREATORUL EMIL GIURGIUCA, deoarece, înainte

de toate, redactorul sef de la „Colocvii” s- a manifestat ca poet, lirismul sau inundând

toate zonele scrisului giurgiucian. Aceasta parte am împartit-o în doua subcapitole,

într-o prima parte referindu-ne la ceea ce a afirmat critica literara despre opera lui

Emil Giurgiuca, pentru ca apoi sa analizam, din unghi propriu, volumele sale de

versuri. Tot în acest capitol, am interpretat cele câteva încercari de proza ale

redactorului de la „abecedar”, unele publicate ca atare în periodice, altele fiind simple

note sau informatii descoperite prin rubricile acelorasi reviste de care s-a ocupat.

Editorial, poetul va debuta aproape un deceniu mai târziu, în 1938, cu Anotimpuri. La

cinci ani distanta de Anotimpuri va aparea Dincolo de padure , dupa care o pauza

destul de lunga va marca lirica poetului. Abia în 1964, deja în perioada contemporana,

Emil Giurgiuca revine în scena literaturii cu Poemele verii, iar în 1967 apare volumul

Cântece de tara. Un an mai târziu, în 1968, poetul mai editeaza un volum de versuri,

o antologie numita Poezii, dupa care, în 1972, scoate Semne pe scut. Saptesprezece

ani mai târziu, în 1989, Emil Giurgiuca va reuni o serie de poeme într-o a doua

culegere numita Poeme.

Aproape întreaga critica a perioadei interbelice, la aparitia volumului

Anotimpuri, a fost de acord ca Emil Giurgiuca era „exponentul numarul 1 al poetilor

tineri ardeleni”4 – dupa cum îl numeste Al. Piru, chiar daca nu dupa multa vreme

aceasta titulatura a fost revendicata de un alt ardelean, Mihai Beniuc. George

Calinescu îl plaseaza pe Emil Giurgiuca în fruntea Ardelenilor de care vorbeste la

rubrica Alte orientari , alaturi de Momentul 1923, de Critica sceptica si anticlasica.

Critica profesionala. Memorialistii. Noul roman citadin. Spirite perfectioniste, acesti

poeti, constienti de conditia lor culturala, formati în scoala nemteasca si nu

frantuzeasca a scriitorilor de peste munti, pe lânga faptul ca fac eforturi remarcabile

de a iesi din didacticismul samanatorist, se cultiva, citesc Baudelaire, Paul Valéry,

sunt influentati de Tudor Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga.

Ov. S. Crohmalniceanu îl asaza pe Emil Giurgiuca la Poezia chtonica,

alaturi de Ion Pillat, Ad. Maniu, Zaharia Stancu, Dumitru Ciurezu, Radu Gyr, V.

Ciocâlteu, N. Crevedia, Virgil Carianopol, Mircea Streinul, Iulian Vesper, Ion

Chelariu, George Lesnea, I. Valerian. Aceasta pentru ca asa-numitul cult al valorilor

chtonice apare cu predilectie la George Cosbuc, Lucian Blaga, Octavian Goga, or, era

deja acceptata ideea ca lirica lui Emil Giurgiuca este tributara celor trei înaintasi.

În Scriitori români de azi, Emil Giurgiuca este încadrat de catre Eugen

Simion la Poezia neoclasica. Debutul sau sta sub semnul traditionalismului de

influenta blagiana, având „o lirica în tonuri minore, luminata de un panteism strecurat

4 Al. Piru, Poezia româneasca contemporana. 1950-1975, generatia vârstnica , Bucuresti, Editura Eminescu, 1975, p. 233

în versuri caligrafiate cu mare acuratete”5, ne avertizeaza acesta. În afara de primele

doua volume de versuri, Anotimpuri si Dincolo de padure, pe care le analizeaza,

criticul considera ca restul volumelor ce urmeaza îl plaseaza pe liric undeva între

poezia ocazionala si cea a bucolismului vetust si doar câte o nota elegiaca, pe ici, pe

colo, mai aminteste de „finul poet din Anotimpuri”6.

Ca si Pompiliu Constantinescu, Marian Popa gaseste la redactorul sef al

„Colocviilor” un poem uneori „violent teluric”, panic sau melancolic. Emil Giurgiuca

ofera publicului cititor un ciclu de „plângeri” pentru tara impregnate de un patriotism

impresionant, cu o natura împletita intim cu cotid ianul si cu anotimpurile. „Lirica sa

contine stilizari folclorice în spiritul unui aparent modernism specific

traditionalismului interbelic, dar claritatea expresiei este desavârsita”7.

Pe aceeasi directie, Ion Siugariu apreciaza exact poeziile aparute pe tema

vietii din Ardeal, care ar fi singurele, dupa parerea domniei sale, ce trec în regim de

arta. Iar Victor Felea gaseste în analizele sale câteva „trasaturi native” care îl leaga pe

Giurgiuca de obârsii, una fiind atasamentul profund fata de tinutul natal, manifestat

prin limbaj, prin elementele particulare ale peisajului rural; alta tinând de „valorile

îndelung sedimentate” ale sufletului taranesc.

Aureliu Goci8, plecând de la exegezele înaintasilor lui, stabileste doua

directii ale poeziei ardelenesti – cea vitalista, mesianica, eticizanta cultivata de Aron

Cotrus, Mihai Beniuc, Ion Th. Ilea, George Popa; si cea deschisa si epuizata de

Lucian Blaga, centrata pe poetica mitului ca proiectie cosmica, pe revelarea

panteismului si pe aureola misterului – si conchide ca rapsodul podisului somesean nu

se încadreaza doar pe una dintre cele doua directii ci, în creatia lui, acestea se

întrepatrund, interfereaza. Mai observa predilectia autorului spre peisaje interiorizate,

spre caligrafie si miniatura lirica.

Ion Chelariu vede un poet „suav si dur în acelasi timp”9, la care exista unde

limpezi ,dar si ape tulburi cum sunt cele ale primaverii. Poezia sa, asemenea plantelor,

5 Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, Bucuresti, Editura Cartea Româneasca, 1989, p. 75 6 Ibidem, p. 78 7 Marian Popa, Dictionar de literatura româna contemporana , editie a doua revizuita si adaugita, Bucuresti, Editura Albatros, 1977, p. 250 8 Aureliu Goci, Semne pe scut, Editura Eminescu, 1972, în „România literara”, nr. 3/ 1973, pp. 9-10 9 Traian Chelariu, [Emil Giurgiuca. Dincolo de padure], în „Universul literar”, 1943

traieste în doua medii, „unul teluric – în care- si înfige bogatele radacini –, si altul

aerian, – prin care-si înalta catre soare si luna si constelatii dorul cel mai curat”10.

La câtiva ani distanta de la aparitia volumelor, Doina Uricariu are o privire

de ansamblu asupra operei si îsi construieste analiza tinând cont de faptul ca nu se

poate vorbi de liricul Emil Giurgiuca în contextul publicarii, în perioada interbelica,

nu se poate vorbi nici de o „ridicare facila” din mijlocul mediocritatii literare, asta în

conditiile în care spiritul critic era foarte exigent si în poezie se impuneau nume ca

Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, George Bacovia, Adrian

Maniu, Al. Philippide, Ion Pilat etc. Tot ea observa ca poezia versificatorului de la

„Colocvii” nu poate fi analizata din prisma bucolismului, nici din perspectiva

liris mului rustic, fiindca natura este prezentata ca lume exterioara ce reflecta lumea

launtrica si nu e nicidecum exotica si decorativa. „Esentiala ramâne mereu discretia

lumii interioare si pulverizarea de sine, înteleasa ca o miraculoasa si feerica

adapostire în Celalalt, în receptacolul tuturor regnurilor si culorilor, în imperceptibila,

fireasca, umila si monumentala ritmicitate a celor ce germineaza”11. Autorul

Anotimpurilor se simte în natura ca într-un camin si o „con-simte”.

Dintre cei care au observat afinitati muzicale în lirica lui Emil Giurgiuca,

Pompiliu Constantinescu, dupa ciclul elegiac Pan din Anotimpuri, surprinde o

„relaxare” în Nimburi si reaparitia „încordarii” în Tristia . Pentru volumul Dincolo de

padure Petru Comarnescu considera ca, dintre instrumentele muzicale, liricii lui

Giurgiuca i se potriveste vioara, poezia fiind strabatuta de nostalgie si tristete, pentru

ca mai departe, în cazul Semnelor pe scut, Dragos Vrânceanu sa vorbeasca de

„violoncelul îngândurat”, datorita versului devenit mai rece.

La fel de pertinent, si profesorul Vasile Fanache considera ca poezia lui

Emil Giurgiuca este marcata de o puternica interiorizare, asta pe lânga caracterul

confesiv, vorbind în articolul domniei sale, în cazul poetului transilvanean, „despre

propriul sau travaliu artistic, orientat consecvent spre smulgerea din inertiile

traditionale”12. O alta referinta importanta, publicata în aceeasi revista, „Cetatea

10 Ibidem 11 Doina Uricariu, Emil Giurgiuca , în „România literara”, nr. 38/1989 12 Vasile Fanache, Poetul Emil Giurgiuca, în „Cetatea culturala”, seria a II-a, Anul VII, nr. 3 (60), decembrie 2006, p. 16

culturala”, apartine cronicarului Constantin Cublesan13, studiu generos în care sunt

luate în discutie toate volumele de versuri ale creatorului din Diviciori, care, în mod

firesc, cupleaza vechiul misionarism traditional ardelenesc cu modernismul acelor

vremuri. Emil Giurgiuca este seful unei generatii de tineri scriitori care aduce în

marea literatura a tarii de dupa Unire setea de modernitate impusa de chiar

misionarismul traditional.

Aprecierea unei poezii, a unei opere literare în general, este o activitate

complexa si destul de riscanta, aceasta din cauza modificarilor continue ale teoriei si

metodei critice. Nu exista metode si tehnici de abordare exhaustiva a literaturii si nici

care sa nu fi fost combatute si „lasate în urma” de noile teorii ale vremii. Iar utilizarea

uneia presupune, pâna la urma, o vaduvire a textului, caci se admite exclud erea

celorlalte metode de analiza. Avem convingerea ca tehnicile de abordare a textului

literar sunt importante pentru ca de-a lungul timpului critica literara a urmat pas cu

pas evolutia liricii, a literaturii în general.

Pe parcursul demersului nostru, ne-am întrebat adesea cum am putea aborda

volumele mai sus amintite, din ce perspectiva, tinând cont de curentele ce au circulat

în epocile respective, de metodele si instrumentarul folosit de critica vremii, dar si de

cele ale criticii actuale? Critica literara, în general, a considerat poezia lui Emil

Giurgiuca greu de încadrat într-un curent, poetul fiind mereu în pas cu noutatile, cu

lirica moderna româneasca si straina, europeana în special, a cunoscut modernismul

secolului al XIX- lea, i- a înteles bine pe clasici, pe romantici, pe parnasieni. Totusi, se

considera ca dominanta liricii sale, o tema obsesiva chiar, este Transilvania, lucru ce

l- a „plasat” pe Emil Giurgiuca undeva în descendenta marilor poeti ardeleni, Octavian

Goga si George Cosbuc, unde a intrat într-un con de umbra.

Plecând de la poezia lui Emil Giurgiuca, am dorit sa stabilim niste

coordonate, sa vedem ce ne mai spune astazi creatia stihuitorului de la Diviciori.

Poetii tind, în general, sa înfatiseze lumea altfel, într-un mod personal, dorind sa

prezinte cititorilor „un univers oarecum nou” 14 ne spune Romulus Dmetrescu. Felul în

13 Constantin Cublesan, Poetul unei noi generatii. Emil Giurgiuca , în „Cetatea culturala”, seria a II-a, Anul VII, nr. 3 (60), decembrie 2006, pp. 19-23 14 Romulus Demetrescu, Comentar la poeziile lui Emil Giurgiuca, în „Pagini literare”, Anul V, No. 3, martie, 1938, p. 82

care liricul Giurgiuca reuseste sa foloseasca „arsenalul de imagini, metafore si alte

instrumente similare”15 – gaseste acelasi Romulus Demetrescu, este demn de remarcat.

Vocabularul voit „cautat” al poetului transilvanean tine tot de personalizarea

exprimarii poetice, important fiind, pâna la urma, felul în care limbajul ales „se

armonizeaza cu un substrat spiritual care ne încânta sufletul, ne convinge ratiunea sau

ne face sa cugetam asupra rosturilor realitatii”16.

Dupa o trecere în revista a unei parti din ceea ce s-a scris în critica vremii

despre volumele de versuri ale lui Emil Giurgiuca, am observat ca unele analize au

fost sumare, altele foarte scurte, insistându-se de multe ori mai mult pe latura

biografica, au fost articole telegrafice sau superficiale, altele usor partinitoare, au fost

si cronici mai lungi, dar axate pe diferite directii de analiza mai mult sau mai putin

convingatoare – subliniind influentele blagiene sau argheziene, panteismul,

bucolismul, elegiacul sau jalea versurilor –, dar câtiva critici, care au avut o privire de

ansamblu asupra operei, si- au organizat în functie de acest fapt discursuri pertinente

care se pot valida în contextul directiilor critice actuale.

George Calinescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Octav Sulutiu

sau Ion Chinezu au fost printre primii critici ai volumelor lui Emil Giurgiuca, ei au

scris cronici favorabile si au stabilit o caracterizare, care, din pacate, va fi aproape

unanim acceptata si preluata de comentatorii ulteriori, putini fiind aceia care s- au

ridicat peste aceste interpretari, cautând notele personale ale poetului. Spunem toate

acestea fara a aduce vreo acuzatie celor ce au scris despre lirica poetului somesean,

constienti fiind de faptul ca avem de-a face, în general, cu critica de întâmpinare.

Astfel, dupa cum spuneam putin mai sus, fie s-au supralicitat elementele

traditionalist-gândiriste, fie s-a plasat lirica lui Giurgiuca în continuarea modelului

blagian si arghezian. Iata cum ar arata, dupa observatiile lui Leon Baconsky, o

caracterizare a poetului în liniile stabilite: „poet «de vigoare rustica si de aspiratii

panteiste», în creatia caruia, izvorâta «dintr-o vâna telurica» si modelata în spirit

decorativ- folcloric, «instinctul panic al vietii, atitudinea bucolica si structura

15 Ibidem 16 Ibdiem

elegiaca» dobândesc o expresie de o incontestabila prospetime lirica”17.

Cert este ca Anotimpuri a fost considerat în totalitate cel mai bun volum,

despre el scriindu-se numeroase cronici, urmat de Dincolo de padure. Mai departe,

majoritatea interpretilor considera celelalte volume ale redactorului de la „Colocvii”

drept minore si le -au tratat ca atare, gasind doar câteva poeme demne de a fi luate în

calcul, importante doar pentru temele abordate, respectiv jalea pentru Transilvania

ocupata si plânsul exilatului.

Privind opera rapsodului somesean, în ansamblul ei, personal credem ca

destinul poetic al lui Emil Giurgiuca s-ar situa sub aripa vulturului, motiv prezent, de

altfel, în lirica sa, prin poezia Puiul de vultur , din volumul Semne pe scut : „Sub pisc e

prapastie si azur,/ Iar cuibul pe-o buza de stei,/ Dar stânca, în palosul sur/ Al vântului,

scuipa scântei.// Puterile muntelui vin/ Sa- l apere pe înserat,/ Ca firav e micul stapân/

Si înca neînvatat.// Dar mâine, ivit dintre nori,/ Un cerc auriu va taia/ Si aripa plina de

sori/ Va tine padurea sub ea”18. Vulturul, în momentul ajungerii la batrânete, este

capabil sa regenereze. În cuibul sau de pe stânci, îsi smulge cu ciocul penele de pe

aripi si ghearele, îsi bate ciocul de stânca pâna ce acesta cade, dupa care asteapta cu

rabdare câteva luni, fara hrana, sa renasca. Îi cresc alte pene pe aripi, îi cresc gheare

noi si un cioc mai puternic, dupa care maiestuoasa pasare mai traieste câtiva zeci de

ani.

Acum, la multi ani distanta, în alt context istoric si cu alte metode de

interpretare, ce mai spune în plus lirica lui Emil Giurgiuca? Noile tehnici de abordare

a operei ar permite oare o revigorare a creatiei poetului ardelean? Ar putea duce la

scoaterea autorului din nemeritatul – spunem noi – con de umbra în care se gaseste?,

ne-am întrebat adeseori.

Interesant ni s-a parut ca mai departe sa analizam din unghi personal cele

sapte volume de versuri amintite în acest capitol si sa vedem spre ce directii de

interpretare ne-ar ghida lirismul lor. Gruparea poemelor, de exemplu, pe teme si

motive ar putea oferi indicii importante, credem noi, poate despre angoasele,

nelinistile si neîmplinirile poetului, poate despre eurile poetice care la o analiza

17 Leon Baconsky, Emil Giurgiuca , în „Steaua”, nr. 12, 1981, p. 19 18 Emil Giurgiuca, Puiul de vultur, în volumul Semne pe scut, Bucuresti, Editura Eminescu, 1972, pp. 75-76

specializata ar putea trimite spre un mit personal.

Unul dintre atuurile poetului Emil Giurgiuca este, credem, peisagistica,

având convingerea ca autorul este în primul rând un poet al naturii. Plecând de la

aceste considerente, de la modul cum trateaza redactorul sef de la „Colocvii” regnul

vegetal, dar si animal, credem ca lirica sa ramâne actuala, îsi poate gasi un loc în

marea arena a literaturii române.

Cele trei cicluri ale volumului Anotimpuri: Pan19, Nimburi si Tristia contin

poezii închinate naturii, si nedezmintind faptul ca apartin volumului numit

Anotimpuri, sunt adunate versuri închinate primaverii si mai ales verii, în toate fazele

lor. Poemele din Pan lasa impresia a fi niste poze de natura, realizate cândva de

memoria autorului si acum, la mare distanta de acel moment, aflat undeva într-un

punct exterior evenimentelor, poetul cauta printre amintiri ca si cum ar rasfoi un

album cu imagini vechi. Cele unsprezece poezii grupate în ciclul Nimburi sunt pline

de lumina, de seninatate, iar poetul, desi usor întunecat, constient parca de destinul

sau tragic, de mostenirea sa grea, este împacat cu sine si cu natura, sufletul sau

pereche. Armonia cu universul vegetal este aproape desavârsita, nu apar elemene

contaminatoare, de exe mplu legate de viata satului, de obiceiuri, de muncile câmpului,

poetul situându-se pe sine undeva sus (probabil si de aici titlul ciclului, Nimburi) de

unde poate contempla linistit natura personificata cu care se simte legat sufleteste si

trupeste, el respira prin natura si aceasta se manifesta prin el. În Tristia , ultimul ciclul

al Anotimpurilor, cititorii gasesc douazeci si doua de poezii în care domina în mare

masura anotimpul toamna, atmosfera fiind din acest motiv mai apasatoare si

prevestitoare: „Nu stiu ce caut dar simt ca ceva are sa se întâmple”20, marturiseste

poetul care are parca presimtiri referitoare la vremurile ce vor veni, si se pregateste

pentru atmosfera din urmatorul volum de versuri, Dincolo de padure în care, dupa

cum vom vedea, domneste întunericul si durerea.

În ceea ce priveste limbajul, din punctul nostru de vedere, este unul destul 19 Pan, zeu din mitologia greaca veche, fiul lui Hermes si al Dryopei, era socotit protectorul turmelor si al pastorilor si inventatorul syrinxului (naiul modern). Pan avea o înfatisare ciudata, jumatate om, jumatate animal, avea coarne, barba si copite de tap, iar trupul îi era acoperit de par si facea parte din cortegiul lui Dionis pe care îl însotea adesea, dar, cel mai mult, îi placea sa îsi duca traiul în desisul codrilor de unde pândea nimfele. Odata, aflat în padure, Pan s-a apropiat de o nimfa si aceasta s-a transformat într-o trestie. Din acea trestie, zeul turmelor a inventat naiul. În mitologia romana, Pan era identificat cu Faunus si cu Lupercus. 20 Emil Giurgiuca, Ardere, în Anotimpuri Poeme , Sibiu, Tiparul Tipografiei Krafft & Drotleff 1939, p. 60

de greoi, doar a doua citire lasând drum deschis întelesurilor profunde. Fie topica, fie

expresiile ardelenesti des uzitate, conduc spre aceasta dificultate în întelegerea liricii

lui Emil Giurgiuca, dar dincolo de ele, asa cum spuneam, poezia e plina de întelesuri,

de frumuseti, asemenea unei acuarele sau unei poze vechi privite în tihna.

Dincolo de padure , al doilea volum al rapsodului câmpiei somesene aparut

în anul 1943, cuprinde patru cicluri subtil legate între ele: Cântarea durerii, Ceasuri

de taina, Chemarea copilariei si Întunecata chemare. Primul ciclu, cel mai mare,

cuprinde 33 de poeme, este cel mai variat din punct de vedere tematic si, în acelsi

timp, cel mai uniform. Cel de-al doilea ciclu include si poemele datorate vizitarii

Florentei, care aparent nu au nici o legatura cu întregul. Spunem aparent, deoarece

legatura este una fina, tine de organic, tine de capacitatea poetului de a se detasa

pentru o perioada de vechile probleme, de a se bucura de ceea ce îi ofera viata pentru

ca apoi, dupa un moment de reverie, de traire în imperiul amintirilor, sa se reîntoarca,

în ultimul ciclu, la jalea si plânsul specifice acestui volum, atât de bine sesizate de

întreaga critica literara, prin închipuirea sfârsitului. Chemarea copilariei este un poem

mai lung, care da si numele întregului ciclu, si este alcatuit simbolic din douasprezece

parti, în care sunt prezentate diferite aspecte ale vietii copiilor si unele etape în

trecerea lor spre maturitate. Ultimul ciclu, Întunecata chemare , cuprinde paisprezece

poeme, destul de unitare în ceea ce priveste tematica abordata. Întâlnim aici, în

majoritatea lor, poeme care închipuie trecerea în lumea de dincolo, plecarea, somnul

si moartea. Trecerea într-o alta lume este de data aceasta întunecata, nu este acceptata

cu seninatatea specifica taranului român, ca pe un dat al sortii.

Versul volumului Dincolo de padure este greoi, apasator, iar apasarea

rezida si din multa durere care curge, navaleste peste tot, peste amintiri, peste prezent

,dar si peste trecut si care întuneca totul încet, încet. Mai mult, uneori apare impresia

ca poetul face eforturi destul de mici de a iesi din aceasta stare de victima, cel putin în

prima parte a volumului, pe parcurs atmosfera destinzându-se usor, dar numai în cazul

reveriei, a visului, a amintirilor despre copilaria fericita din sat. Întoarcerea în prezent

e o ruptura dureroasa si întunecata. Si totusi, speranta exista, ea este prezenta în unele

poeme, chiar daca si ea este umbrita de neîncrederea rezolvarii imediate a

problemelor: „Azi-mâine rândul nostru o sa vie...”21. Desi uneori pare prea

îndepartata, lasând iar loc deznadejdii22, speranta este prezenta în toate visurile, se

amesteca cu natura, este însotita de o apriga dorinta de razbunare. În vis apare noaptea

si „Îngerul razbunarii”, în car de flacari23.

Poemele verii (1964) apare la douazeci si unu de ani distanta de precedentul

volum, într-o perioada în care, asa cum aratam undeva, s-a impus o noua ordine social

politica, o perioada în care se vorbeste deja de realismul socialist, curent literar oficial

al statului. Supravietuirea culturala devine tot mai dificila, se impune cultura

democratiei populare, se sustine poezia cu continut social care cânta pacea sau prin

care se cheama la „lupta”. Conform noii scoli de literatura a anilor ’50 politizarea

literaturii viza temele preponderent agricole, transformarea omului muncitor al satului

si preamarirea „omului nou”. Intelectualul este egal cu muncitorul manual si trebuie

sa îi împartaseasca suferinta, foamea, mizeria, scriitorul luptator trebuie sa se implice

activ în viata si problemele muncitorilor de la sate si orase.

Emil Giurgiuca a recurs, în volumul sau, la unele teme si motive specifice

acestei perioade deoarece omului de litere îi ramânea fie sa se retraga din viata

literara, pentru a nu accepta compromisul, fie sa ia calea exilului, fie sa taca o

perioada pentru a vedea înspre ce se îndreapta lucrurile, fie sa pactizeze cu noua

formula contextuala si sa se bucure de avantajele noii existente. Poetul câmpiei

somesene, fara a- l putea acuza de tezism, îmbina, nu stim cât de reusit, vechile teme

ale naturii din creatia sa anterioara cu noile descoperiri ale stiintei si tehnicii, cu

atmosfera orasului si a satului cooperativizat, pe care creatorul o accepta ,dar în care

pare a- si gasi locul cu greu. Poate din aceasta cauza elementele „lumii noi”, aparute în

mijlocul naturii giurgiuciene apar ca o ruptura, iar poemele dedicate orasului

muncitoresc par lipsite de miez, nu au nimic din specificul eului liric de pâna acum.

Poetul însusi se simte stângaci în acest univers, constatând câteodata ca „Poate ca

21 Idem, Nu plânge codre, în Dincolo de padure, p. 21 22 A se vedea poeziile Tot mai departe, p. 26, sau Iarna, p. 27, în Op. cit., în care o sanie cu clopotei declanseaza amintiri despre satul natal si o anume bucurie a trairii sarbatorilor, chiar daca aceasta bucurie nu e deplina. Putina veselie datorata crentilor verzi de brad si a „gatelilor” pentru sarbatori este repede umbrita de amintirea dureroasa a pierderii a ceea ce înseamna „acasa”. 23 A se vedea Idem, Destin, în Op. cit., p. 24

versu-mi fara maiestrie/ Nu- i pe masura vremurilor noi”24. Limbajul se modifica si el,

este unul specific metropolei, iar registrul tematic, cum vom vedea, se largeste si el.

Poezia, ca manifestare a artei, reflecta si ea fenomene sociale si morale,

transfigurate. Sublimarea sensurilor si transfigurarea actioneaza asupra substantei si

aceste „mutatii” în zona realului au determinat orientarea liricii, continutul ei, aparând

materiale noi, de inspiratie surprinzatoare, foarte variate si bogate în semnificatii.

Toate acestea au condus la o diversificare a stilurilor poetice25. Odata cu instaurarea

socialismului dispar sau trec în plan secund miturile singuratatii, atât de evidente în

primele volume ale poetului somesean, si se modifica limbajul. Si în cazul lui Emil

Giurgiuca se poate spune ca se opereaza o trecere de la sursele originare ale poeziei

spre exterior, într-un univers mult largit si variat. Se face tot mai simtita poezia

cotidianului, net diferita de poezia filozofica, autorul resimtind o „foame de

universalitate”, cum o numeste Eugen Simion26.

Se observa, de asemenea, o inserare în viziunile lirice a elementelor

realismului socialist, de aici si sentimentul de amestec al vechilor teme si motive cu

altele noi, sentimentul de ruptura aparut brusc în cadrul unor poezii. Doar ca socialul

si politicul pot deveni elemente ale poeticului numai în cazul în care fac sa vibreze

sensibilitatea si fantezia creatorului, altfel, fara o viziune originala asupra universului,

procedeul nu va conduce la nici un rezultat estetic. Din acest motiv afirmam mai sus

ca nu stim în ce masura reuseste sa îmbine Emil Giurgiuca vechile teme ale naturii din

creatia sa anterioara cu socialul, cu descoperirile stiintei, cu atmosfera orasului si a

satului cooperativizat.

În cazul acestui volum, se remarca lipsa „ecolului mitic”, al bucolismului,

lipsa nostalgiei pentru copilaria petrecuta la sat, dar apar elemente noi, entuziasmul

pentru „înfaptuirile contemporane”, imaginea uzinelor si a ogoarelor patriei. Lirismul

poetului este hranit de o patrie noua, alcatuita din cocserii, aerogari, e populata de

sondori, de oameni care conduc agregate imense ce lucreaza pamântul; o lume

compusa din furnale, uzine, fier, otel înrosit; din chei, piete, porti, scari, muncitori,

24 Idem, Balada, în Poemele verii. Poezii, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1964, p. 49 25 A se vedea Eugen Simion, Prefata, în Poezia româna contemporana. Culegere, Bucuresti, editura pentru literatura, 1964, pp. III -XLIII 26 Ibidem, p. X

din forfota strazilor orasului nou; din parcuri, fântâni, autobuze, sosele si largi

bulevarde, blocur i uriase; din orase în care vechiul se amesteca cu noul, istoria cu

prezentul, cetatea veche cu turnurile si zidurile ei, ceasul din turn, domul înnegrit,

toate înconjurate de sosele, masini sau de un nou oras situat la mica distanta.

Cântece de tara (1967) este un volum aparut la trei ani distanta de

precedentul si cuprinde 48 de poezii, destul de asemanatoare ca tematica si limbaj cu

cele din Poemele verii. Dupa întunericul specific primelor volume ale poetului si dupa

lumina ce începe sa se manifeste cu anteriorul volum, acum apare, firesc, iubirea,

apare dragostea pentru natura, pentru frumusetile ei de care creatorul nu- si mai satura

sufletul, caci „Nou cer a-nfrunzit din fântâni. S-a ales ce- i curat”27. Tot în acest

volum, pe lânga numeroasele creatii care cânta natura, frumusetile ei, din pacate apare

mult mai explicita tema patriei, apar poezii dedicate partidului, republicii, tarii.

Aceasta optiune ar fi explicata de credinta ca doar asa satul s-a putut elibera, soarele

rasarind si deasupra lui, îndepartând negura. Trezit din somnul sau adânc în care era

cufundat de multi ani, satul poate respira linistit, ca în poezia Triumful: „Pe calul alb

cu frâu de aur,/ Doritul ins între sarmani/ Si cade vânatul balaur/ Dupa-un razboi de

mii de ani”28. Totusi, de remarcat în acest volum este eliminarea aproape totala a

tehnicii, a noilor descoperiri stiintifice atât de prezenta în volumul anterior.

În aceste ultime doua volume, termenii la care se raporteaza poeticul sunt

aproape aceiasi, doar ca pe lânga cei care tin de mediul vegetal au aparut si cei ai

cotidianului si ai socialului, forme ale perfectiunii în conceptia giurgiuciana, pâna la

urma. De asemenea, violenta a disparut, nu- si mai afla locul aici. Se mai observa ca

tot ce tine de natura, ne da viata, de ceea ce este viu, în timp ce socialul, cu tot ceea ce

reprezinta el – în special descoperirile tehnicii, tehnologizarea excesiva etc. – exclude

viata. Iata cum se explica faptul ca apelul la natura genereaza trairi euforice, bucurii

si împliniri în creatia lui Emil Giurgiuca, în vreme ce în cazul apelului la social

,versul este sec, descriptiv,pentru ca poetul are disponibilitatea identificarii cu

elementele realului, le întelege, dar nu le apreciaza si nu încearca sa le justifice. Le

constata si se retrage în actul simplei lor consemnari poetice.

27 Emil Giurgiuca, Cântec de dragoste, în Cântece de tara , Bucuresti, editura Tineretului, 1967, p. 9 28 Idem, Triumfu l, în Op. cit., p. 41

Semne pe scut (1972) este un volum de versuri aparut între doua antologii

de autor, cuprinde saptezeci si trei de poezii împartite în 5 capitole: Oracol, Semne si

nimburi , Cerc diurn, Pe o margine de vreme si Poeme regasite. Fara a ajunge la

nivelul primului volum de versuri, Anotimpuri, Emil Giurgiuca nu renunta la vehea sa

dragoste, natura locurilor natale, mai ales ca am constatat în poeziile anterioare ca

legatura sa cu elementele naturalului tine de organic, nu de exterior, ele formând un

spatiu intim al poetului la care revine mereu si mereu spre a se încarca cu toate

energiile teluricului. E de remarcat faptul ca, tematic, cu aceasta carte creatorul se

apropie mai mult de Anotimpuri si de Dincolo de padure decât de volumele ce le-au

urmat acestora, în care se simte usor influenta socialului, Poemele verii si Cântece de

tara.

Unirea cu natura din ciclurile anterioare e prezenta si aici, poetul se simte

asemenea unui „copac furat” mereu de cântecele sale, devastat de amurguri, un copac

care are cerul pe post de acoperis si care rezista doar datorita pamântului, al tarinii

care „Îl tine-n radacini îmbratisat”29. Cele mai frecvente teme si motive ale acestui

ciclu sunt Padurea (frunza, ramul, copacul, codrul, brazii), Muntele (stânca, piscul),

Jocul (dansul, cântecul), Elementele cosmicului (stele, astre, raze), Istoria. Padurea

este cea din care îsi poate culege poetul cântecele (Visatorul); ea cunoaste stie sa auda

în tacere cântecele zeului Pan care ard în frunzele sale „ca o durere fara sfârsit”30; în

padure traieste copacul care are tatuat pe scoarta un nume, si pe care nu îl poate

încapea nicio casa (Fugar); dupa ramul si frunza ei tânjeste poetul în taina

(Mustrare); padurile sunt cele care dau „vuiet de guri” la moartea ultimului musatin

(Ultimul musatin); vederea padurilor sau a muntilor declanseaza amintirea trecutului,

a unor locuri încarcate de istorie: Ghimesul, Vidra lui Avram Iancu, Bradul, Baia de

Cris, Rasinarul sau Paltinisul; niste brazi plantati în oras, peste care a nins peste

noapte, declansând în amintirile poetului imaginea muntilor cu tot ce înseamna ei, ger,

ninsoare, pârtii, arbori, stele „mirate” etc. (Nastere); muntilor îsi închina mumele

pruncii, lor si apelor din fântâni. Mumele vietuiesc în natura si cu natura si savârsesc

acest ritual ca semn de recunoastere, de înscriere într-o istorie nescrisa a firii

29 Idem, Rapsodul, în Semne pe scut, p. 66 30 Idem, Oracol, în Op. cit., p. 9

(Mumele);

Ceea ce ne bucura în analiza acestui volum este faptul ca de-a lungul anilor

spiritul poetic giurgiucian s-a amplificat si a reusit sa se elibereze cu demnitate, sa se

desparta cu discretie de realismul socialist, oricum nespecific liricii sale.

Cele doua volume de antologii, Poezii (1968) si Poeme (1989) aparute în

timpul vietii autorului, reiau poezii din celelalte carti publicate. De asemena, la finele

fiecarui volum apar câteva poeme regasite si chiar câteva inedite. Astfel în primul

volum, Poezii, autorul îsi grupeaza sub titlul Versuri neaparute în volum , poeziile

publicate în diferite reviste si regasite acum, la câtiva ani distanta. În Poeme, Emil

Giurgiuca, pe lânga Poemele regasite, preluate din volumul anterior, Semne pe scut,

mai are un ciclu, Inedite, lucru ce demonstreaza ca poetul de la Diviciori, la vârsta de

83 de ani, mai scria înca versuri.

Antologia de autor Poezii, aparuta în anul 1968, cu destul de mult timp

înainte de evenimentele din 1989, apare la Editura Tineretului si are un Cuvânt înainte

semnat de Dragos Vrânceanu. Ceea ce surprinde oarecum cititorul de astazi, poate nu

si pe cel din acei ani, este faptul ca în culegerea în discutie predomina poeme

publicate în special în volumele Poemele verii si Cântece de tara, – în care poetul a

cam abandonat panteismul naturist „si a intrat în constiinta «sevelor de piatra» ale

mutatiei sociale”31, dupa cum o numeste autorul Cuvântului înainte – si mai putin cele

din Anotimpuri sau Dincolo de padure, cele mai realizate artistic, din punctul nostru

de vedere.

În opinia criticului Ion Buzasi, fiecare volum este reprezentat aici de „o

selectie de versuri si cu fragmente semnificative din referintele critice culese din

presa literara, astfel ca evolutia poetica a lui Emil Giurgiuca (poezie si receptare

critica) ni se înfatiseaza într-o imagine cuprinzatoare”32.

Cele mai reusite poezii giurgiuciene sunt, cum spuneam, cele închinate

naturii, poezii ale teluricului, pline de vitalitate si culoare. În functie de simbolurile,

temele si motivele lirice esentiale ce predomina în volumele de versuri, am împartit

31 Dragos Vrânceanu, Cuvânt înainte , în Emil Giurgiuca, Poezii , Cuvînt înainte de Dragos Vrânceanu, Bucuresti, Editura Tineretului, 1968, p. 11 32 Buzasi, Ion, Antologie centenara , în „România literara”, nr. 2, 2007, http://www.romlit.ro/antologie_ centenar, sait accesat la data de 26 iulie 2010

analiza noastra în câteva subcapitole ca Natura , Reveria, Lumea povestilor si a

legendei , Crezul poetului, Unde esti copilarie?, Motive religioase în poeziile lui Emil

Giurgiuca, Poezii închinate unor oameni de seama – scriitori, politicieni, domnitori.

Rasfoind paginile revistelor în care a publicat Emil Giurgiuca, în special în

„abecedar”, am fost oarecum surprinsi sa descoperim câteva bucati de proza semnate

de autorul Anotimpurilor, chiar daca printre primele publicatii din „Scânteia” ale

elevului Emil V. Giurgiuca exista si proza, Nevinovatul (proza), Baciul Costan.

Nuv ela din popor si Între copii (proza).

Am mai gasit apoi o lucrare mai ampla, Opium, publicata în 1938 în „Pagini

literare”, destul de dificil de plasat undeva, tinând cont ca în corpul prozei sunt

intercalate si versuri. Citind cu atentie notele semnate de rapsodul câmpiei somesene

am descoperit ca unele pot fi încadrate usor genului epic.

Secventele de proza din periodice, nu prea ample, unele abia schitate ,dar

extrem de lirice, demonstreaza ca prozatorul nu se disociaza de poetul Giurgiuca. Un

exemplu evident este faptul ca în aceste încercari de proza, ca de altfel si în

majoritatea comentariilor si notelor semnate de el în rubrica numita Carnet , se

regasesc teme si motive mult îndragite de liric si prezente în multe din poemele sale –

crângurile, lanurile de azur, macii (florile atât de iubite de creatorul ardelean),

soarele, jocurile de lumini, bruma (foarte prezenta si cu sens si propriu si mai ales cu

sens figurat), ulciorul si multe altele.

Antologiile sunt un instrument util si necesar prin intermediul caruia

publicul poate intra în contact cu opera scriitorilor unei literaturi. Este o cale sigura

de patrundere a poeziei în rândurile largi ale cititorilor de masa si, în acelasi timp,

aceste culegeri literare ajuta la formarea gustului poetic al marelui public, ne spune

Ion Pillat. A alcatui o antologie este un lucru care cere multa îndemânare, chiar

migala si mult simt artistic, de aceea am introdus în studiul nostru un capitol special

dedicat acestei îndeletniciri giurgiuciene, capitolul 3. AUTOR DE ANTOLOGII.

Prima antologie din Transilvania aparea la Orastie, în 1911, Almanahul

scriitorilor de la noi, sub îngrijirea lui Sebastian Bornemisa. O a doua antologie,

Noua lirica ardeleana, care reunea în paginile sale poezii de dupa Unire, aparea la

Cluj, în 1935, sub semnatura lui Octavian Sireagu. Intre timp, în tara aveau sa mai

apara doua culegeri de poezie, Antologia poetilor de azi a lui Ion Pillat si Perpessicius

(1925, 1928), Antologia poetilor tineri a lui Zaharia Stancu (1934) si de asemenea, în

1938 va aparea la Cernauti antologia Poeti tineri bucovineni, semnata de Mircea

Streinul, cu portrete realizate în penita de Rudolf Rybicza. Câtiva ani mai târziu, în

1940, Emil Giurgiuca aduna si el în paginile antologiei Poeti tineri ardeleni noi

poezii. Toate aceste culegeri amintite aveau obiective estetice si adunau creatiile dupa

criteriul valoric.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial cât si dupa acesta, noile culegeri

de poeme devin unelte de propaganda, caracteristica ce va prima în fata cunoasterii si

a valorii literare, chiar daca majoritatea poemelor sunt de foarte buna calitate. Astfel,

în acest context putem vorbi de aparitia antologiei Transilvania în poesia româneasca

a lui Emil Giurgiuca, aparuta în 1943; de Ardealul cântat de poeti (1943) semnata de

Matei Alexandrescu – o antologie ce cuprindea poeme dedicate muntilor, apelor,

plaiurilor si satelor din Ardeal; de culegerea lui Iustin Handrea, Versuri pentru Ardeal

(un amestec greu digerabil de poezie, care nu se bazeaza pe criterii estetice si nici

macar istorice); de Ne cheama Ardealul, volum aparut în 1944 sub îngrijirea lui

George Togan care aduna poeziile (axate pe criteriul valoric) despre si pentru Ardeal

apartinând poetilor din toate regiunile; de Antologia scriitorilor din Tara Bârsei,

aparuta în 1946 la Brasov, si semnata de Vasile Gionea – aici fiind vorba de

activitatea celor 18 poeti participanti, pe parcursul unui an de zile, la „Cenaclul

scriitorilor din Tara Bârsei”.

Poetii tineri ardeleni (1940) este o antologie „cu caracter de bilant,

consfintind o mentalitate literara în curs de emancipare”33, ne spune Vasile Fanache,

care contribuie din plin la „legitimarea unui stil poetic modern”34 si care dezvaluie

sensibilitatea noii generatii de poeti, un limbaj rafinat si o „poezie a «sufletului»,

profund interiorizata”35. Poeti tineri ardeleni, a lui Emil Giurgiuca se vrea o

33Vasile Fanache, Poetul Emil Giurgiuca, în „Cetatea culturala”, seria a III-a, Anul VII, nr. 3 (60), decembrie 2006, p. 15 34 Ibidem 35 Ibidem

diferentiatoare între tinerii poeti ardeleni formati în marea scoala a poeziei „angajate”

si poetii care si- au lasat creatia invadata de noile tendinte ale formalismului si

tehnicismului.

Legat sufleteste prin nastere si apoi prin formatia sa culturala de poezia

Ardealului, poetul de pe Somes alcatuieste trei ani mai târziu, în 1943, o antologie de

versuri numita Transilvania în poezia româneasca , animat fiind de aceleasi

sentimente ce i- au determinat si pe Matei Alexandrescu si mai târziu pe George Togan

sa alcatuiasca antologiile lor, ca un act de protest împotriva Diktatului de la Viena din

1940, dar si ca replica la antologia de poezie maghiara Ardealul oglin dit în poezie

(Versekben Tundoklo Erdely), „ca o forma de jubilare a spiritului maghiarimii

eredentiste”36, ne spune Constantin Cublesan.

Si nu în ultimul rând, Emil Giurgiuca este prins el însusi cu poeme în

numeroase antologii, acest lucru demonstrând ca opera sa poetica a fost remarcata si

apreciata în epoca si mai tîrziu. Emil Giurgiuca a fost prezent cu versuri în sapte

antologii aparute de-a lungul vremii, prima fiind cea alcatuita de Zaharia Stancu,

Antologia poetilor tineri, 1934, aceasta fiind si lo cul unde a debutat în volum, dupa

chiar marturia poetului. Tinând cont apoi de tematica volumelor sale, nu putea sa

lipseasca nici din Ne cheama Ardealul, 1944, alcatuita de George Togan. Va fi prezent

si în antologia realizata de Eugen Simion, Poezia româna contemporana, 1964, dar si

în Întâlniri cu poezia, 1967. În anul 1971 va fi publicat în doua culegeri de poezie

româneasca, în Efigiile naturii, o antologie a pastelului românesc alcatuita de Petre

Stoica si Mircea Tomus, si în Tara poetilor, iar mai târziu, în 1978, Ion Buzasi îl va

include în antologia realizata împreuna cu Monica Anton si Ion Margineanu, „Noi

vrem sa ne unim cu tara”.

Într-un capitol mai amplu, capitolul 4, CONDUCATOR SAU

ÎNTEMEIETOR DE REVISTE, ne-am ocupat de „România literara”, „abecedar”,

„Dacia” si „Colocvii”. Am crezut de cuviinta ca si „România literara” de la Aiud a

fost o etapa importanta din viata publicistica a lui Emil Giurgiuca, în care, consideram

noi, poetul si- a facut ucenicia într- ale presei, alaturi de oameni minunati ca Ovidiu

Hulea, Gabriel Dragan, Romulus Demetrescu si altii cu care va colabora si ulterior.

36 Constantin Cublesan, Poetul unei noi generatii. Emil Giurgiuca, în Loc. cit., p. 21

Revista „abecedar” apare în data de 11 mai 1933 la Brad, unde vor iesi opt numere.

Articolele program ale celor doi redactori ai revistei „abecedar”, publicate în primul

numar si în urmatoarele, avertizeaza cititorii despre ce vor Emil Giurgiuca si George

Boldea sa ofere publicului în Ardealul acelor vremuri când cultura era atât de dorita si

cautata, dar la care aveai acces atât de greu. Iata ce scrie Emil Giurgiuca în primul

numar, în articolul numit Îndrumare : „În cadrele strâmte ale acestui abecedar , o sa va

aduc, domnule cititor, saptamânal, o icoana, un vers, o idee. Vreau sa va desprind

spiritul din angajamentele lui cotidiane, numai pentru o clipa, numai pentru doua batai

de pleoape, sa- i smaltuiesc forma cu ceva mai proaspat si nou. E ca si când v-as opri

din mers în drum, ca sa va prind la butoniera hainei o floare”37.

Revista „Dacia” apare la Bucuresti în 15 aprilie 1941, de doua ori pe luna,

Comitetul de redactie fiind alcatuit din Octavian C. Taslauanu, Dan Botta si Emil

Giurgiuca. Aparuta ca reactie la Dictatul de la Viena ce a dus la pierderea

Transilvaniei, „Dacia” se vrea un simbol al neamului românesc, si dupa cum indica

însusi titlul, este o aluzie la pamântul întregit al românilor, asa cum era el pe vremea

Daciei, cu Bucovina alipita. Articolele sale, în marea lor majoritate istorice, sunt

adevarate manifeste nationaliste menite a recupera cele doua tinuturi, Ardealul si

Basarabia.

Revista „Colocvii. Despre scoala, familie si societate” apare la Bucuresti,

din 1 iulie 1966 pâna în aprilie 1971, avându- l Redactor sef pe Emil Giurgiuca. Este o

revista cu aparitie lunara, patronata de Ministerul Învatamântului, cu un numar foarte

mare de redactori, universitari, profesori, învatatori, educatori, directori de editura,

sociologi si psihologi din toata tara. Aparând în plin socialism, revista trateaza

aproape în exclusivitate probleme educationale.

Într-un alt capitol al lucrarii noastre, capitolul 5. PUBLICISTUL, am dorit

sa analizam articolele lui Emil Giurgiuca si ideile sale pedagogice, tinând cont ca a

fost un bun profesor, un îndragostit al muncii la catedra. Din pacate, Emil Giurgiuca a

fost destul de zgârcit cu împartasirea ideilor sale în presa, gas ind relativ putine

lucrari, atât legate de viata literara, cât si despre învatamânt. Frunzarind paginile

revistelor la care a colaborat Emil Giurgiuca, se poate observa ca în majoritatea acesta

37 Emil Giurgiuca, Prezentare, în „abecedar”, Anul I, nr.1, joi, 11 mai 1933, p. 1

a publicat versuri si doar foarte putine articole, desi la revistele abordate pe larg în

cuprinsul acestei lucrari a fost redactor si chiar conducator. Lipsa articolelor semnate

de poetul Anotimpurilor se poate explica prin faptul ca acesta era un introvertit, asa

cum o spune chiar el într-o scrisoare adresata lui Teodor Muresanu, si despre care am

vorbit în cuprinsul lucrarii, dar si prin faptul ca lucrul la o revista este destul de

migalos si ocupa mult timp, mai ales daca exista si alte preocupari, cum ar fi în cazul

lui Giurgiuca cele pedagogice. Totusi, din putinele materiale scrise de acesta, se

desprind ideile pe care le vehicula, preocuparile sale de moment sau cu deschidere

spre un viitor mai mult sau mai putin îndepartat. Lucrarile sale sunt închegate,

armonioase, demne de luat ca exemplu în alcatuirea unui material pe baze stiintifice,

caci tradeaza preocuparea autorului pentru forma. Ideile prezentate nu ramân

niciodata suspendate, îsi au un loc al lor bine stabilit, iar în cazul cronicilor dedicate

în special unor volume de versuri, înainte de trecerea la analiza propriu-zisa a

textului, Emil Giurgiuca încearca sa situeze si autorul în contextul epocii sau al unui

curent literar, si textul în cadrul operei scriitorului în cauza. De asemenea, nu ezita în

a face legaturi cu alte scrieri, fie ele estetice sau literare, în a- si justifica optiunile prin

concepte estetice si nici în a exemplifica afirmatiile sale cu citate bine alese din opera

comentata.

Rolul sau în înfiintarea Editurii Miron Neagu l- am marcat în capitolul 6.

ACTIVITATEA ÎN CADRUL EDITURII „MIRON NEAGU” DIN SIGHISOARA , unde

ne-am referit la istoria aparitiei editurii, aflata în mare parte din corespondenta unor

personalitati ale vremii (Teodor Murasanu, Pavel Dan, Ion Chinezu, Radu Brate,.

Raoul Sorban etc.),

Se pare ca traducerea din literatura maghiara a fost o traditie ardeleneasca,

de care s- au ocupat mari carturari ai timpului. Emil Giurgiuca s-a ocupat intens de

traduceri, o perioada de aproape 20 de ani îndeletnicindu-se doar cu traducerea a

numeroase opere ale scriitorilor maghiari. În capitlul VII., TRADUCATORUL, am

vazut versurile, schitele, nuvelele, romanele apartinând scriitorilor maghiari, în

general din Ungaria, dar si din tara traduse de rapsodul podisului somesean. Îi putem

aminti pe Zsigmond Moricz cu Fii bun pâna la moarte , Chef boieresc , sau cu volumul

de povestiri Cel din urma haiduc, pe István Örkény cu romanul Sotii, pe Darvas

József cu romanul Istoria unei familii de tarani, pe Gardonzi Geza cu romanul Stelele

din Eger , pe Nagy István cu nuvela Toate drepturile rezervate, pe Mikszath Kalman

cu Schite, pe Szabo Bela Gy cu Schite de calatorie din China , pe Vas Zoltan cu 16 ani

în închisoare . Versuri a tradus din Melinsz József, Cât cuprind cu ochii, Joszef Jolan,

La periferia orasului, Desida Jeno, Peisaj cu nori si Bartalis Janus, Poezii. A mai

tradus din Maksim Gor’kiy, alaturi de Demostene Botez, Marcu Gafton C- tin Toiu, si

Pericle Martinescu, Viata lui Klin Sanghin (patruzeci de ani), un roman în 4 volume.

La fel de putine informatii am gasit si despre traducatorul Emil Giurgiuca, deoarece,

tot din nefericire, despre traducatori nu se dau informatii nicaieri, eventual se pot gasi

relatii, de multe ori aluzive, în corespondenta, sau în critica vremii.

Opera lui Emil Giurgiuca, poezie, proza, note de lectura, articole, studii,

este destul de unitara din punct de vedere tematic, temele si motivele abordate fiind

generate de starea de moment a poetului, de lecturile sau de activitatile ce le desfasura

în diferite perioade ale vietii. Dupa cum am vazut pe parcursul acestei lucrari, atât

poezia si proza cât si celelalte scrieri, de diferite naturi, sunt strabatute de regretul

dupa timpul trecut, de dragostea si dorul dupa tarâmul copilariei, dupa spatiul satului

natal, cu tot ce reprezinta acesta: câmpul cu flori si ierburi, padurea, lanurile de grâu

cu maci, soarele, stelele, toamnele sfâsietoare si reci, brumele, norii, frigul si

întunericul, durerea dupa Ardealul „spintecat”, pacea si linistea regasite la ceasul

senectutii etc.

Consideram ca activitatea destul de vasta a lui Emil Giurgiuca merita a fi

reconsiderata, atât pentru lirica sa, cât si pentru calitatea de traducator si pentru munca de

conducator de reviste. Chiar daca este considerat un scriitor minor, chiar daca volumele sale

de versuri nu sunt la acelasi nivel din punct de vedere valoric (lucru firesc, de altfel),

Anotimpurile si Dincolo de padure ies în evidenta, si alaturi de „abecedar”, care poate fi

plasat în fruntea activitatilor sale publicistice, urmat de „România literara” de la Aiud, sunt

probe suficiente pentru reconsiderarea unui scriitor ardelean intrat într-un nemeritat con de

umbra, la fel ca multi alti creatori interbelici. Cum spuneam la începutul studiului nostru, cu

siguranta, aceia care cunosc viata literara din Ardeal, fie cât de putin, nu vor

considera inutil efortul de a scoate un scriitor din umbra timpului. Activitatea

culturala a lui Emil Giurgiuca este o „caramida” importanta din zidul înaltat în lungul

proces de limpezire literara si spirituala a literaturii si culturii românesti. Creator de

literatura, pedagog respectat, el a fost în acelasi timp un important luptator pentru

idealul national, dar si un mare animator, un îndrumator cultural al generatiilor de

scriitori din perioada interbelica si mai ales postbelica. Asa cum observau numerosi

cercetatori ai valorii estetice, se pare ca în orice literatura exista scriitori importanti,

unanim recunoscuti din punct de vedere valoric „cât si altii care se situeaza ceva mai

jos, dar pe locuri distincte în ierarhia valorilor, îmbogatind si variind peisajul artistic

din epoca lor”38.

38 Vâ rgolici, Teodor, Destinul unui poet, în „România literara”, nr. 11, 2007, http://www.romlit.ro/destinul_unui_ poet, sait accesat la data de 26 iulie 2010

BIBLIOGRAFIE

A. Opera lui Emil Giurgiuca I. În volume: a) POEZIE 1. Giurgiuca, Emil, Anotimpuri. Poeme, Sibiu, Tiparul Tipografiei Krafft & Drotleff 1939 2. Giurgiuca, Emil, Dincolo de padure (versuri), Bucuresti, Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, 1943 3. Giurgiuca, Emil, Poemele verii. Poezii, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1964 4. Giurgiuca, Emil, Cântece de tara, Bucuresti, 1967 5. Giurgiuca, Emil, Poezii. Cuvânt înainte de Dragos Vrânceanu, Bucuresti, Editura Tineretului, 1968 6. Giurgiuca, Emil, Semne pe scut, Bucuresti, Editura Eminescu, 1972 7. Giurgiuca, Emil, Poeme. Cuvânt înainte de Ion Dodu Balan, Bucuresti, Editura Eminescu, 1989 b) ANTOLOGII 1. Giurgiuca, Emil, Poeti tineri ardeleni. Antologie . Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu, Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940 2. Giurgiuca, Emil, Transilvania în poezia româneasca. Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943

c) TRADUCERI 1. Moricz Zsigmond, Fii bun pâna la moarte, în Opere alese, vol. II, în româneste de Emil Giurgiuca, cuvânt înainte de Kacsir Mária, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1961 2. Moricz Zsigmond, Fii bun pâna la moarte (1920), în româneste de Emil Giurgiuca, prefata de Fodor Sándor, Bucuresti, Editura Tineretului, 1956 3. Moricz Zsigmond, Chef boieresc în Opere alese, vol. II, în româneste de Emil Giurgiuca, cuvânt înainte de Kacsir Mária, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1961 4. Méliusz József, Cât cuprind cu ochii – poeme (1931,1960), în româneste de Emil Giurgiuca si Radu Boureanu, prefata de M. Gafita, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1962 5. Desida Jeno, Peisaj cu nori – versuri, în româneste de Emil Giurgiuca, prefata de Stefan Aug. Doinas, Bucuresti, Editura Kriterion, 1974

6. Culegere din lirica maghiara, în versiune româneasca de Emil Giurgiuca, Bucuresti, Editura de Stat, 1947 7. Maksim Gor’kiy, Viata lui Klin Sanghin (patruzeci de ani). Roman, vol 1-4. Traducerea de Demostene Botez, Marcu Gafton si C-tin Toiu, Emil Giurgiuca, Pericle Martinescu, Bucuresti, Editura pentru literatura universala, 1961 8. Nagy István, Toate drepturile rezervate – nuvela, traducere de E. Giurgiuca, Bucuresti, Editura pentru literatura si arta a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., Atelierele grafice „1 mai”, 1949 9. Illes Bela, Rapsodia Carpatilor , vol I, II si III, editia a 2-a, în româneste de Emil Giurgiuca, Bucuresti, Editura de Stat, 1950-1951 10. Joszef Jolan, La periferia orasului – versuri, în româneste de Emil Giurgiuca, versuri de Emil Giurgiuca si Mihnea Gheorghiu, Bucuresti, Editura tineretului a C.C. al U.T.M., 1952 11. Örkény István, Sotii – roman, în româneste de Emil Giurgiuca, Bucuresti, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1953 12. Mikszath Kalman, Schite, traducere de Emil Giurgiuca, prefata de Ovidiu Drimba, Bucuresti, Editura Tineretului, 1954 13. Moricz Zsigmond, Cel din urma haiduc – povestiri, în Opere alese, vol. V, în româneste de Emil Giurgiuca, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1970 14. Darvas József, Istoria unei familii de tarani – roman, în româneste de Emil Giurgiuca, cu o prefata de Kovács György, Bucuresti, Editura pentru literatura universala, 1963 15. Gardonyi Geza; Stelele din Eger – roman, vol. I si II, prefata de Antal Arpad, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1963 16. Szabo Bela Gy, Schite de calatorie din China, Bucuresti, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1959 17. Illyes Gyula, Poporul pustelor, Bucuresti, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1957 18. Vas Zoltan, 16 ani în închisoare, Bucuresti, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1951 d) PREFETE 1. Boldea, George, Soliloquii. Poeme. Cu o prefata de Emil Giurgiuca si un portret de Nasturel 2. Boldea, George, Versuri , antologie si cuvânt înainte de Nae Antonescu. Prefata de Emil Giur giuca, Bucuresti, Editura Minerva, 1973

II. Poezii reproduse în antologii:

1. Giurgiuca, Emil, Poarta , în Antologia poetilor tineri. Cu 55 chipuri de Margareta Sterian si o postfata de Ion Pillat , Bucuresti, Fundatia pentru Literatura si Arta „Regele Carol II”, 39, Bulevard Lascar Catargi, 39, 1934, pp. 91-92 2. Giurgiuca, Emil, Soare de martie, în Antologia poetilor tineri. Cu 55 chipuri de Margareta Sterian si o postfata de Ion Pillat, Bucuresti, Fundatia pentru Literatura si Arta „Regele Carol II”, 39, Bulevard Lascar Catargi, 39, 1934, pp. 92-93

3. Giurgiuca, Emil, Tristia , în Antologia poetilor tineri. Cu 55 chipuri de Margareta Sterian si o postfata de Ion Pillat , Bucuresti, Fundatia pentru Literatura si Arta „Regele Carol II”, 39, Bulevard Lascar Catargi, 39, 1934, p. 93 4. Giurgiuca, Emil, Crâmpee câmpenesti, în Antologia poetilor tineri. Cu 55 chipuri de Margareta Sterian si o postfata de Ion Pillat, Bucuresti, Fundatia pentru Literatura si Arta „Regele Carol II”, 39, Bulevard Lascar Catargi, 39, 1934, p. 94 5. Giurgiuca, Emil, Ruga poetului, în Antologia poetilor tineri. Cu 55 chipuri de Margareta Sterian si o postfata de Ion Pillat , Bucuresti, Fundatia pentru Literatura si Arta „Regele Carol II”, 39, Bulevard Lascar Catargi, 39, 1934, pp. 95 6. Giurgiuca, Emil, Soare de martie , în Poeti tineri ardeleni. Antologie. Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu, Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 119 7. Giurgiuca, Emil, Somn de vara, în Poeti tineri ardeleni. Antologie. Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu, Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 120 8. Giurgiuca, Emil, Amiaza, în Poeti tineri ardeleni. Antologie. Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu , Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imp rimeria nationala, 1940, p. 121 9. Giurgiuca, Emil, Pan, în Poeti tineri ardeleni. Antologie . Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu, Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 122 10. Giurgiuca, Emil, Înserare , în Poeti tineri ardeleni. Antologie. Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu , Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 123 11. Giurgiuca, Emil, Daruri , în Poeti tineri ardeleni. Antologie. Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu , Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 124 12. Giurgiuca, Emil, Suferinta , în Poeti tineri ardeleni. Antologie. Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu , Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 125 13. Giurgiuca, Emil, Copila , în Poeti tineri ardeleni. Antologie. Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu , Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 126 14. Giurgiuca, Emil, Rugaciune simpla de primavara, în Poeti tineri ardeleni. Antologie. Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu, Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 127 15. Giurgiuca, Emil, Rasfrângere , în Poeti tineri ardeleni. Antologie. Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu, Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 128 16. Giurgiuca, Emil, Plâns, în Poeti tineri ardeleni. Antologie. Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu , Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 129 17. Giurgiuca, Emil, Epava, în Poeti tineri ardeleni. Antologie . Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu , Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 130

18. Giurgiuca, Emil, Toamna, în Poeti tineri ardeleni. Antologie. Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu , Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, pp. 131-132 19. Giurgiuca, Emil, Încrustare pe un gât de vioara, în Poeti tineri ardeleni. Antologie. Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu, Bucuresti, Editura Fundatia „Rege le Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 133 20. Giurgiuca, Emil, Pentru un crin , în Poeti tineri ardeleni. Antologie . Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu, Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 134 21. Giurgiuca, Emil, Tristia, în Poeti tineri ardeleni. Antologie. Cu 18 masti în lut de Ion Vlasiu , Bucuresti, Editura Fundatia „Regele Carol II”, M.O. Imprimeria nationala, 1940, p. 135 22. Giurgiuca, Emil, Cântarea durerii, în Transilvania în poezia româneasca. Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 357 23. Giurgiuca, Emil, Cântec de jale , în Transilvania în poezia româneasca. Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 357 24. Giurgiuca, Emil, Dincolo de albele vai, în Transilvania în poez ia româneasca. Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 358 25. Giurgiuca, Emil, Cântec de dor, în Transilvania în poezia româneasca. Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 360 26. Giurgiuca, Emil, Nor mare, în Transilvania în poezia româneasca. Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 361 27. Giurgiuca, Emil, Cântec, în Transilvania în poezia româneasca. Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 361 28. Giurgiuca, Emil, Pe Tibles, în Transilvania în poezia româneasca. Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 362 29. Giurgiuca, Emil, Elegie , în Transilvania în poezia româneasca . Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 362 30. Giurgiuca, Emil, Drumul, în Transilvania în poezia româneasca . Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 363 31. Giurgiuca, Emil, Copacul jalei românesti, în Transilvania în poezia româneasca. Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 364 32. Giurgiuca, Emil, Când ma voi întoarce , în Transilvania în poezia româneasca. Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 365 33. Giurgiuca, Emil, Asteptare, în Transilvania în poezia româneasca. Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 365 34. Giurgiuca, Emil, Septemvrie, în Transilvania în poezia româneasca . Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 366 35. Giurgiuca, Emil, Destin , în Transilvania în poezia româneasca . Antologie, Bucuresti, Tipografia „Lupta” N. Stroila, 1943, p. 367 36. Giurgiuca, Emil, Cântarea durerii, în George Togan, Ne cheama Ardealul (Cântarea patimirii din urma). Cu 60 gravuri originale de Marcel Olinescu, Bucuresti, 1944, p. 64 37. Giurgiuca, Emil, Cântec de jale, în George Togan, Ne cheama Ardealul (Cântarea patimirii din urma). Cu 60 gravuri originale de Marcel Olinescu, Bucuresti, 1944, p. 64

38. Giurgiuca, Emil, Cântec de dor , în George Togan, Ne cheama Ardealul (Cântarea patimirii din urma). Cu 60 gravuri originale de Marcel Olinescu, Bucuresti, 1944, p.65 39. Giurgiuca, Emil, Cântec , în George Togan, Ne cheama Ardealul (Cântarea patimirii din urma). Cu 60 gravuri originale de Marcel Olinescu, Bucuresti, 1944, p. 65 40. Giurgiuca, Emil, Vestitorul, în George Togan, Ne cheama Ardealul (Cântarea patimirii din urma). Cu 60 gravuri originale de Marcel Olinescu, Bucuresti, 1944, p.66 41. Giurgiuca, Emil, Copacul jalei românesti, în George Togan, Ne cheama Ardealul (Cântarea patimirii din urma). Cu 60 gravuri originale de Marcel Olinescu, Bucuresti, 1944, p.68 42. Giurgiuca, Emil, Când ma voi întoarce , în George Togan, Ne cheama Ardealul (Cântarea patimirii din urma). Cu 60 gravuri originale de Marcel Olinescu, Bucuresti, 1944, p. 68 43. Giurgiuca, Emil, Acum vei sti, în Poezia româna contemporana. Culegere, cu o prefata de Eugen Simion, Bucuresti, Editura pentru Literatura, aparuta în 1964, p. 117 44. Giurgiuca, Emil, Scrisoare , în Poezia româna contemporana. Culegere , cu o prefata de Eugen Simion, Bucuresti, Editura pentru Literatura, aparuta în 1964, p. 117 45. Giurgiuca, Emil, Îmi hranesc poemul, în Poezia româna contemporana. Culegere, cu o prefata de Eugen Simion, Bucuresti, Editura pentru Literatura, aparuta în 1964, p. 118 46. Matei Alexandrescu, Întâlniri cu poezia , 1967 47. Giurgiuca, Emil, Pentru acest timp, în Tara poetilor. Antologie lirica închinata Partidului Comunist Român la cea de-a 50-a aniversare, prezentarea artistica, coperta si ilustratiile de Mihai Sînzianu, îngrijirea editiei în redactie: Nicolae Ioana, Bucuresti, Editura Albatros, 1971, p. 160 48. Giurgiuca, Emil, Ceas de taina , în Efigiile naturii. Antologia pastelului românesc, de Petre Stoica si Mircea Tomus, Bucuresti, Editura Minerva, 1971, pp. 149-150 49. Giurgiuca, Emil, Crâmpee câmpenesti, în Efigiile naturii. Antologia pastelului românesc, de Petre Stoica si Mircea Tomus, Bucuresti, Editura Minerva, 1971, p. 221 50. Giurgiuca, Emil, Când ma voi întoarce, în „Noi vrem sa ne unim cu tara”. Din lirica transilvana a unitatii nationale. Culegere de materiale din creatia membrilor cercurilor si cenaclurilor literare din judet, prezentate în cadrul celei de-a II-a editii a Festivalului National „Cântarea României” , antologie întocmita si îngrijita de: Ion Buzasi, Monica Anton si Ion Margineanu, Alba Iulia, 1978, p. 101 51. Giurgiuca, Emil, Cântec , în „Noi vrem sa ne unim cu tara”. Din lirica transilvana a unitatii nationale. Culegere de materiale din creatia membrilor cercurilor si cenaclurilor literare din judet, prezentate în cadrul celei de-a II-a editii a Festivalului National „Cântarea României” , antologie întocmita si îngrijita de: Ion Buzasi, Monica Anton si Ion Margineanu, Alba Iulia, 1978, p. 101 52. Giurgiuca, Emil, Identitate, în „Noi vrem sa ne unim cu tara”. Din lirica transilvana a unitatii nationale. Culegere de materiale din creatia membrilor cercurilor si cenaclurilor literare din judet, prezentate în cadrul celei de-a II-a editii

a Festivalului National „Cântarea României” , antologie întocmita si îngrijita de: Ion Buzasi, Monica Anton si Ion Margineanu, Alba Iulia, 1978, pp. 101-102

III. În periodice:

1. Giurgiuca, Emil, Rugaciune, în „Scânteia. Revista literara-stiintifica si de folclor a societatii de lectura «Ion Creanga» a elevilor liceului «Petru Maior»”, Anul I, Gherla, nr. 1, 1 ianuarie 1924, p. 2 2. Giurgiuca, V. Emil, Nevinovatul (proza), în „Scânteia. Revista literara-stiintifica si de folclor a societatii de lectura «Ion Creanga» a elevilor liceului «Petru Maior»”, Anul I, Gherla, nr. 1, 1 ianuarie 1924, pp. 8-12 3. Giurgiuca, V. Emil, Baciul Costan. Nuvela din popor, în „Scânteia. Revista literara-stiintifica si de folclor a societatii de lectura «Ion Creanga» a elevilor liceului «Petru Maior»”, Anul I, Gherla, nr. 2, februarie 1924, pp. 22-32 4. Giurgiuca, V. Emil, Desen, în „Scânteia. Revista literara-stiintifica si de folclor a societatii de lectura «Ion Creanga» a elevilor liceului «Petru Maior»”, Anul I, Gherla, nr. 3-4, martie-aprilie 1924, p. 36 5. Giurgiuca, V. Emil, Între copii (proza), în „Scânteia. Revista literara-stiintifica si de folclor a societatii de lectura «Ion Creanga» a elevilor liceului «Petru Maior»”, Anul I, Gherla, nr. 3-4, martie-aprilie 1924, pp. 42-46 6. Giurgiuca, V. Emil, În sat la noi la sezatoare , în „Scânteia. Revista literara-stiintifica si de folclor a societatii de lectura «Ion Creanga» a elevilor liceului «Petru Maior»”, Anul II, Gherla, nr. 1, ianuarie 1925, p. 2 7. Giurgiuca, V. Emil, Cântec pentru manusite, în „Scânteia. Revista literara-stiintifica si de folclor a societatii de lectura «Ion Creanga» a elevilor liceului «Petru Maior»”, Anul II, Gherla, nr. 2, februarie 1925, p. 16 8. Giurgiuca, V. Emil, Dom nelor si Domnilor, iubiti colegi, în „Scânteia. Revista literara-stiintifica si de folclor a societatii de lectura «Ion Creanga» a elevilor liceului «Petru Maior»”, Anul II, Gherla, nr. 6-7-8, iunie, iulie, august 1925, pp. 43-44 9. Giurgiuca, V. Emil, De ce nu vii, în „Scânteia. Revista literara- stiintifica si de folclor a societatii de lectura «Ion Creanga» a elevilor liceului «Petru Maior»”, Anul II, Gherla, nr. 6-7-8, iunie, iulie, august 1925, p. 47 10. Giurgiuca, V. Emil, Bisericuta veche, în „Zari senine”, Anul I, nr. 1, 1 aprilie 1925, p.18 11. Giurgiuca, V. Emil, Fragment, în „Zari senine”, Anul I, nr. 5-6, august-septembrie 1925, p. 94 12. Giurgiuca, Emil, Dimineata de primavara, în „Universul literar”, Anul XLII, nr. 29, 18 iulie 1926, p. ?? 13. Giurgiuca, Emil, Autumnala , în „Universul literar”, Anul XLII, nr. 52, 26 decembrie 1926, p. ?? 14. Giurgiuca, Emil, Crâmpeie câmpenesti, în „Datina”, Anul IV, nr. 9-10, nov.-dec. 1926, p. 165 15. Giurgiuca, Emil, Dorinta , în „Datina”, Anul V, nr. 3-4, martie-aprilie 1927, p. 52

16. Giurgiuca, Emil, Despartire, în „Datina”, Anul V, nr. 3-4, martie -aprilie 1927, p. 64 17. Giurgiuca, Emil, Amurgire si astâmpar , în „Datina”, Anul V, nr. 5-6, mai-iunie 1927, p. 93 18. Giurgiuca, Emil, Dupa fân, în „Datina”, Anul V, nr. 5-6, mai-iunie 1927, p. 107 19. Giurgiuca, Emil, Autumnala, în „Datina”, Anul V, nr. 7-8, sept.-oct. 1927, p. 137 20. Giurgiuca, Emil, Haiducii de odonioara, în „Datina”, Anul V, nr. 7-8, sept.-oct. 1927, p. 148 21. Giurgiuca, Emil, Tinerete, în „Datina”, Anul V, nr. 9-10, nov.-dec. 1927, p. 188 22. Giurgiuca, Emil, Glas, în „Datina”, Anul VI, nr. 1-2, ian. - feb. 1928, p. 172 23. Giurgiuca, Emil, Mielul, în „Datina”, Anul VI, nr. 1-2, ian.- feb. 1928, p. 18 24. Giurgiuca, Emil, Câmp batrân, în „România literara”, Anul I, nr. 1, martie 1930, p. 11 25. Giurgiuca, Emil, Ion Barbu: „Joc secund” – versuri – cu portretul autorului desemnat si gravat în lemn de Marcel Iancu. Editura „Cultura nationala”, în „România literara”, Anul I, nr. 1, martie 1930, p. 21 26. Giurgiuca, Emil, Singuratate, în „România literara”, Anul I, nr. 2, aprilie 1930, p. 39 27. Giurgiuca, Emil, D. Iacobescu: Quasi, cu o prefata de Perpessicius si un frontispiciu de N.N. Tonitza. Editura „Cultura Nationala”, în „România literara”, Aiud, Anul I, nr. 2, aprilie 1930, pp. 58-59 28. Giurgiuca, Emil, Însemnari pentru „Lauda somnului” de Lucian Blaga, în „România literara”, Anul I, nr. 3-4, mai- iunie 1930, p. 86 29. Giurgiuca, Emil, Suferinta, Anul I, nr. 3-4, mai- iunie 1930, p. 65 30. Giurgiuca, Emil, Dimineata de primavara, în „Darul vremii”, Anul I, nr. 3, aprilie 1930, p. 71 31. Giurgiuca, Emil, Suferinta, în „România literara”, Anul I, nr. 3-4, mai-iunie 1930, p. 65 32. Giurgiuca, Emil, Dorinta, în „Tara noastra”, Anul X, 6 aprilie 1930, p. 556 33. Giurgiuca, Emil, Soare de martie, în „Tara noastra”, Anul X, nr. 20, 11 mai 1930, p. 716 34. Giurgiuca, Emil, Despartire, în „Tara noastra”, Anul X, nr. 20, 11 mai 1930, p. 717 35. Giurgiuca, Emil, Dezolare, în „Tara noastra”, Anul X, nr. 26, 22 iunie 1930, p. 909 36. Giurgiuca, Emil, Câmp batrân, în „Tara noastra”, Anul X, nr. 26, 22 iunie 1930, p. 910 37. Giurgiuca, Emil, Singuratate , în „Tara noastra”, Anul X, nr. 30, 3 august 1930, p. 1933 38. Giurgiuca, Emil, Tristia , în „Gând românesc”, Anul I, nr. 5, septembrie, 1933, p. 195 39. Giurgiuca, Emil, Poarta, în „Gând românesc”, Anul I, nr. 5, septembrie, 1933, pp. 195-196

40. Giurgiuca, Emil, Ruga poetului, în „Gând românesc”, Anul I, nr. 7, noiembrie, 1933, p. 320 41. Giurgiuca, Emil, Copila, în „Gândirea”, Anul XIII, nr. 5, mai 1933, p. 194 42. Giurgiuca, Emil, Prezentare, în „abecedar”, Anul I, nr. 1, joi, 11 mai 1933, p. 1 43. Giurgiuca, Emil, Copila, în „abecedar”, Anul I, nr. 1, joi, 11 mai 1933, p. 2 44. Giurgiuca, Emil, [Saptamâna ce a trecut...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 1, joi, 11 mai 1933, p. 3 45. Giurgiuca, Emil, [La deschiderea unltimului numar...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 1, joi, 11 mai 1933, p. 3 46. Giurgiuca, Emil, [În cealalta toamna viitoare...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 1, joi, 11 mai 1933, p. 4 47. Giurgiuca, Emil, Abecedar pentru scriitorii Ardealului, în „abecedar”, Anul I, nr. 2, joi, 18 mai 1933, pp. 1-3 48. Giurgiuca, Emil, [Pe meleagurile Iancului...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 2, joi, 18 mai 1933, p. 4 49. Giurgiuca, Emil, a.b.c. cu învatatorii, în „abecedar”, Anul I, nr. 3, joi, 25 mai 1933, pp. 1-2 50. Giurgiuca, Emil, [Dan Botta e un nume...], în „abecedar”, Anul I, nr. 3, joi, 25 mai 1933, p. 4 51. Giurgiuca, Emil, [Simion Stolnicu, descoperit literelor...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 3, joi, 25 mai 1933, p. 4 52. Giurgiuca, Emil, [Panait Istrati, scriitorul prin care...], în „abecedar”, Anul I, nr. 3, joi, 25 mai 1933, p. 4 53. Giurgiuca, Emil, [Scapat la lumina zilei...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 3, joi, 25 mai 1933, p. 4 54. Giurgiuca, Emil, Împrimavarare, în „abecedar”, Anul I, nr. 3, joi, 1 iunie 1933, p. 1 55. Giurgiuca, Emil, [Am ravasit cu copiii...], în „abecedar”, Anul I, nr. 4, jo i, 1 iunie 1933, p. 4 56. Giurgiuca, Emil, [Repertoriul cartilor de scoala...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 4, joi, 1 iunie 1933, p. 4 57. Giurgiuca, Emil, [În comertul cartii reclama...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 4, joi, 1 iunie 1933, p. 4 58. Giurgiuca, Emil, Brume pretimpurii, în „abecedar”, Anul I, nr. 5, joi, 8 iunie 1933, pp. 1-2 59. Giurgiuca, Emil, [Abecedarul de acum...], în „abecedar”, Anul I, nr. 5, joi, 8 iunie 1933, p. 3 60. Giurgiuca, Emil, [„Gând românesc” e numele unei reviste...] în „abecedar”, Anul I, nr. 5, joi, 8 iunie 1933, p. 3 61. Giurgiuca, Emil, [Paginile însorite ale „Gândirii”...] în „abecedar”, Anul I, nr. 5, joi, 8 iunie 1933, p. 4 62. Giurgiuca, Emil, [Revista „Datina” de la Turnu-Severin...] în „abecedar”, Anul I, nr. 5, joi, 8 iunie 1933, p. 4 63. Giurgiuca, Emil, Pan, în „abecedar”, Anul I, nr. 6, joi, 15 iunie 1933, p. 1 64. Giurgiuca, Emil, [Între poeti, N. Crebedia...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 7, joi, 22 iunie 1933, p. 4

65. Giurgiuca, Emil, [„Societatea demâine”, revista de 10 ani...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 7, joi, 22 iunie 1933, p. 4 66. Giurgiuca, Emil, [„Ansonia” duce în caerele ei trimestriale...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 7, joi, 22 iunie 1933, p. 4 67. Giurgiuca, Emil, [Nr. 69 al „României literare” aduce...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 7, joi, 22 iunie 1933, p. 4 68. Giurgiuca, Emil, [Cine stie ca la Brad traieste...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 7, joi, 22 iunie 1933, p. 4 69. Giurgiuca, Emil, [Abecedarul nostru...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 8, joi, 29 iunie 1933, p. 4 70. Giurgiuca, Emil, [Abecedarul s-a mutat...], în „abecedar”, Anul I, nr. 8, joi, 29 iunie 1933, p. 4 71. Giurgiuca, Emil, [Am parasit vaile Iancului...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 8, joi, 29 iunie 1933, p. 4 72. Giurgiuca, Emil, [Anton Holban, scriitorul care...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 9-10, joi, 6-13 iulie 1933, p. 6 73. Giurgiuca, Emil, [Una din multele lacune...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 9-10, joi, 6-13 iulie 1933, p. 7 74. Giurgiuca, Emil, [Ruptura recenta de la SSR...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 13-14, joi, 3-10 august 1933, p. 7 75. Giurgiuca, Emil, Plâns, în „abecedar”, Anul I, nr. 15-16, joi, 17-24 august 1933, p. 1 76. Giurgiuca, Emil, Somn de vara în „abecedar”, Anul I, nr. 17-18, joi, 7-14 septembrie 1933, p. 1 77. Giurgiuca, Emil, [Întoarceri la patriarhal...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 19-20, joi, 21-28 septemvrie 1933, p. 11-12 78. Giurgiuca, Emil, Balada mirilor de bruma , în „abecedar”, Anul I, nr. 29-30, joi, 23 noiemvrie, 1933, p. 1 79. Giurgiuca, Emil, [Vladica Nicolae Ivan a cucerit...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 31-32, joi, 7 decemvrie 1933, p. 14 80. Giurgiuca, Emil, [Ce lucru bun înfaptuirste la sate...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 31-32, joi, 7 decemvrie 1933, p. 14 81. Giurgiuca, Emil, [„Moment cinegetic” se numeste...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 31-32, joi, 7 decemvrie 1933, p. 14 82. Giurgiuca, Emil, Seara de craciun , în „abecedar”, Anul I, nr. 33-35, joi, 21 decemvrie 1933, p. 1 83. Giurgiuca, Emil, Betie, în „abecedar”, Anul I, nr. 33-35, joi, 21 decemvrie 1933, p. 1 84. Giurgiuca, Emil, [Detasari de imagini...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 33-35, joi, 21 decemvrie 1933, pp. 12-14 85. Giurgiuca, Emil, [Revista Herald...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 33-35, joi, 21 decemvrie 1933, pp. 12-14 86. Giurgiuca, Emil, [„Amvonul de azur” e numele...], în „abecedar”, Anul I, nr. 33-35, joi, 21 decemvrie 1933, pp. 12-14 87. Giurgiuca, Emil, [Poetul Radu Boureanu...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 41-44, joi, 1 februarie 1934, p. 18

88. Giurgiuca, Emil, [Versul lui C.I. Siclovanu...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 41-44, joi, 1 februarie 1934, p. 18 89. Giurgiuca, Emil, [Dupa spectacolul de rara frumusete...], în „abecedar”, Anul I, nr. 41-44, joi, 1 februarie 1934, p. 18 90. Giurgiuca, Emil, Mustrare , în „abecedar”, Anul I, nr. 45-48, joi, 1 martie 1934, p. 1 91. Giurgiuca, Emil, [„Societatea de Mâine” a împlinit 10 ani...] , în „abecedar”, Anul I, nr. 45-48, joi, 1 martie 1934, pp. 17-18 92. Giurgiuca, Emil, [Blajul...], în „abecedar”, Anul I, nr. 45-48, joi, 1 martie 1934, pp. 17-18 93. Giurgiuca, Emil, [În inflatia de reviste...] , în „abecedar”, Anul II, nr. 45-48, joi, 5 martie 1934, p. 16 94. Giurgiuca, Emil, [„Stante pentru nemurirea altora”...] , în „abecedar”, Anul II, nr. 45-48, joi, 5 martie 1934, p. 16 95. Giurgiuca, Emil, Mesaj, în „Gând românesc”, Anul II, nr. 6, iunie, 1934, p. 328 96. Giurgiuca, Emil, Întoarcere, în „Gând românesc”, Anul II, nr. 6, iunie, 1934, pp. 328-329 97. Giurgiuca, Emil, Cântec sa se duca somnul, în „Gând românesc”, Anul II, nr. 6, iunie, 1934, pp. 329-330 98. Giurgiuca, Emil, Flirt , în „Gând românesc”, Anul II, nr. 6, iunie, 1934, p. 330 99. Giurgiuca, Emil, Epava, în „Gând românesc”, Anul II, nr. 6, iunie, 1934, pp. 330-331 100. Giurgiuca, Emil, Camil Baltazar: Întoarcerea poetului la uneltele sale , în „Gând românesc”, Anul II, nr. 9-10, septembrie-octombrie, 1934, pp. 523-526 101. Giurgiuca, Emil, Amiaza , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul II, Nr. 8, august 1935, p. 300 102. Giurgiuca, Emil, Daruri, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul III, Nr. 12, decembrie 1936, p. 544 103. Giurgiuca, Emil, [Un eseu al lui Vasile Bancila], în „Gând românesc”, Anul IV, nr. 3-4, martie-aprilie, 1936, pp. 246-247 104. Giurgiuca, Emil, Opium , în „Pagini literare”, An. V, No. 4-5, aprilie-mai, 1938, pp. 175-184 105. Giurgiuca, Emil, Tara lui Fat -Frumos, în „Pagini literare”, An. VI, No. 6, iunie, 1939, p. 133 106. Giurgiuca, Emil, Drumul poetului, în „Pagini literare”, An. VI, No. 6, iunie, 1939, p. 134 107. Giurgiuca, Emil, Sunt cel din urma cronicar, în „Pagini literare”, An. VI, No. 6, iunie, 1939, p. 135 108. Giurgiuca, Emil, Dumineca de primavara, în „Pagini literare”, An. VI, No. 6, iunie, 1939, p. 136 109. Giurgiuca, Emil, Vatra povestilor , în „Pagini literare”, An. VI, No. 6, iunie, 1939, pp. 136-137 110. Giurgiuca, Emil, Înca dorm , în „Pagini literare”, An. VI, No. 6, iunie, 1939, p. 137 111. Giurgiuca, Emil, Drum de toamna, în „Pagini literare”, An. VII, Nr. 1-2, ian.-febr., 1940, p. 24

112. Giurgiuca, Emil, Cântec de plecare, în „Pagin i literare”, An. VII, Nr. 1-2, ian.-febr., 1940, p. 24-25 113. Giurgiuca, Emil, Ursita, în „Pagini literare”, An. VII, Nr. 1-2, ian.- febr., 1940, p. 25 114. Giurgiuca, Emil, Florenta , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul VII, Nr. 1, ianuarie 1940, pp. 30-34 115. Giurgiuca, Emil, Cetatea florilor , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul VII, Nr. 1, ianuarie 1940, pp. 30-34 116. Giurgiuca, Emil, Botticelli în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul VII, Nr. 1, ianuarie 1940, pp. 30-34 117. Giurgiuca, Emil, Lauda marii, în „Revista Fundatii lor Regale”, Anul VII, Nr. 1, ianuarie 1940, pp. 30-34 118. Giurgiuca, Emil, Cuvinte pentru început, în „Dacia”, Anul I, nr. 1, 15 aprilie 1941, p. 1 119. Giurgiuca, Emil, Ungurii valahi, în „Dacia”, Anul I, nr. 2, 1 mai 1941, p.8 120. Giurgiuca, Emil, Tragedia unei scoli românesti, în „Dacia”, Anul I, nr. 2, 1 mai 1941, p.8 121. Giurgiuca, Emil, Ziua libertatii, în „Dacia”, Anul I, nr. 3, 15 mai 1941, p. 6 122. Giurgiuca, Emil, Porunca zilei: Redresarea voinsei nationale , în „Dacia”, Anul I, nr. 3, 15 mai 1941, p. 8 123. Giurgiuca, Emi l, Pro domo, în „Dacia”, Anul I, nr. 3, 15 mai 1941, p. 8 124. Giurgiuca, Emil, Revendicari maghiare ,în „Dacia”, Anul I, nr. 4, 15 iunie 1941, p. 8 125. Giurgiuca, Emil, Imn de pe câmpie , în „Dacia”, Anul I, nr. 4, 15 iunie 1941, p. 8 126. Giurgiuca, Emil, Ultima vitrin a a Cartii Românesti la Cluj , în „Dacia”, Anul I, nr. 4, 15 iunie 1941, p. 8 127. Giurgiuca, Emil, Cenusa altarelor noastre , în „Dacia”, Anul I, nr. 4, 15 iunie 1941, p. 8 128. Giurgiuca, Emil, Tribuna Ardealului, în „Dacia”, Anul I, nr. 4, 15 iunie 1941, p. 8 129. Giurgiuca, Emil, Preabunul împarat, în „Dacia”, Anul I, nr. 5, 15 iulie 1941, p. 8 130. Giurgiuca, Emil, Copiii pamântului, în „Dacia”, Anul I, nr. 7, 1 noiembrie 1941, p.7 131. Giurgiuca, Emil, Vechimea românilor din Ardeal, în „Dacia”, Anul I, nr. 7, 1 noiembrie 1941, p.7 132. Giurgiuca, Emil, Nistrul în literatura , în „Dacia”, Anul I, nr. 7, 1 noiembrie 1941, p.7 133. Giurgiuca, Emil, Oameni si locuri din Caras, în „Dacia”, Anul I, nr. 7, 1 noiembrie 1941, p.7 134. Giurgiuca, Emil, Versuri din Transilvania Nordica, în „Dacia”, Anul I , nr. 8, 1 noiembrie 1941, p.7 135. Giurgiuca, Emil, Elegie , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul IX, Nr. 4, aprilie 1941, pp. 125-128

136. Giurgiuca, Emil, Întunecata chemare , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul IX, Nr. 4, aprilie 1941, pp. 125-128 137. Giurgiuca, Emil, Uliul, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul IX, Nr. 4, aprilie 1941, pp. 125-128 138. Giurgiuca, Emil, Tot mai departe, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul IX, Nr. 4, aprilie 1941, pp. 125-128 139. Giurgiuca, Emil, Pe curtea lui Verde-mparat, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul IX, Nr. 8, august 1941, pp. 290-293 140. Giurgiuca, Emil, În acest veac ne-ndurator... , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul IX, Nr. 8, august 1941, pp. 290-293 141. Giurgiuca, Emil, Departe, la Septentrion, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul IX, Nr. 8, august 1941, pp. 290-293 142. Giurgiuca, Emil, In memoriam , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul IX, Nr. 8, august 1941, pp. 290-293 143. Giurgiuca, Emil, Ad amicum , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul IX, Nr. 12, decembrie 1941, pp. 532-535 144. Giurgiuca, Emil, Har, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul IX, Nr. 12, decembrie 1941, pp. 532-535 145. Giurgiuca, Emil, Dupa apus, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul IX, Nr. 12, decembrie 1941, pp. 532-535 146. Giurgiuca, Emil, Iubire , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul IX, Nr. 12, decembrie 1941, pp. 532-535 147. Giurgiuca, Emil, Elegie, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul X, Nr. 4, aprilie 1942, p. 125 148. Giurgiuca, Emil, Întunecata chemare, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul X, Nr. 4, aprilie 1942, p. 126 149. Giurgiuca, Emil, Uliul, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul X, Nr. 4, aprilie 1942, p. 127 150. Giurgiuca, Emil, Tot mai departe... , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul X, Nr. 4, aprilie 1942, p. 128 151. Giurgiuca, Emil, Pe curtea lui verde-mparat, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul X, Nr. 8, 1 august 1942, p. 290 152. Giurgiuca, Emil, În acest veac ne-ndurator , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul X, Nr. 8, 1 august 1942, p. 291 153. Giurgiuca, Emil, Departe, la Septentrion, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul X, Nr. 8, 1 august 1942, p. 292 154. Giurgiuca, Emil, In memoriam , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul X, Nr. 8, 1 august 1942, p. 293 155. Giurgiuca, Emil, Semne pe scut , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul XI, Nr. 8, august 1943, pp. 260-263 156. Giurgiuca, Emil, Vesperala, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul XI, Nr. 8, august 1943, pp. 260-263 157. Giurgiuca, Emil, Câinele, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul XI, Nr. 8, august 1943, pp. 260-263 158. Giurgiuca, Emil, Anotimpul pierdut, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul XI, Nr. 8, august 1943, pp. 260-263

159. Giurgiuca, Emil, Lauda conducatorilor. Marelui barbat, prea ilustrului OCTOGENARIU, lui GEORGIU BARITIU , în „Basarabia literara”, 16 mai 1943 160. Giurgiuca, Emil, Viata satului transilvanean , în „Basarabia literara”, 18 aprilie, 1943 161. Giurgiuca, Emil, Cântecul padurii, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul XII, Nr. 1, ianuarie 1944, pp. 40-43 162. Giurgiuca, Emil, Vis în zadar , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul XII, Nr. 1, ianuarie 1944, pp. 40-43 163. Giurgiuca, Emil, Copil de la Nord, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul XII, Nr. 1, ianuarie 1944, pp. 40-43 164. Giurgiuca, Emil, Fereastra , în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul XII, Nr. 1, ianuarie 1944, pp. 40-43 165. Giurgiuca, Emil, Floarea din fereastra, în „Gazeta literara”, Anul XI, nr. 14 (524), joi, 2 aprilie 1964, p. 9 166. Giurgiuca, Emil, Cosmica, în „Gazeta literara”, Anul XI, nr. 17 (527), joi, 23 aprilie 1964, p. 5 167. Giurgiuca, Emil, Gândul pierdut , în „Gazeta literara”, Anul XI, nr. 17 (527), joi, 23 aprilie 1964, p. 5 168. Giurgiuca, Emil, Convalescenta , în „Gazeta literara”, Anul XI, nr. 17 (527), joi, 23 aprilie 1964, p. 5 169. Giurgiuca, Emil, Ducem timpul, în „Gazeta literara”, Anul XI, nr. 29 (540), joi, 16 iulie 1964, p. 3 170. Giurgiuca, Emil, Malurile , în „Gazeta literara”, Anul XI, nr. 29 (540), joi, 16 iulie 1964, p. 3 171. Giurgiuca, Emil, Cântec pentru tara noua, în „Gazeta literara”, Anul XI, nr. 34 (545), joi, 20 aug. 1964, p. 3 172. Giurgiuca, Emil, Astartit , în „Gazeta literara”, Anul XI, nr. 39 (550), joi, 24 sept. 1964, p. 1 173. Giurgiuca, Emil, Cântec de dragoste în „Gazeta literara”, Anul XI, nr. 39 (550), joi, 24 sept. 1964, p. 1 174. Giurgiuca, Emil, Pentru acest timp , în „Gazeta literara”, Anul XII, nr. 9 (572), joi, 25 febr. 1965, p. 9 175. Giurgiuca, Emil, Partidul, în „Gazeta literara”, Anul XII, nr. 15 (578), joi, 8 aprilie 1965, p. 3 176. Giurgiuca, Emil, Cântec de victorie, în „Gazeta literara”, Anul XII, nr. 19 (582), joi, 6 mai 1965, p. 3 177. Giurgiuca, Emil, Vara puternica, în „Gazeta literara”, Anul XII, nr. 25 (588), joi, 17 iunie 1965, p. 1 178. Giurgiuca, Emil, Timpul devine istorie, în „Gazeta literara”, Anul XII, nr. 27 (690), joi, 1 iulie 1965, pp. 1, 7 179. Giurgiuca, Emil, Patrie, în „Gazeta literara”, Anul XII, nr. 28 (691), joi, 8 iulie 1965, p. 3 180. Giurgiuca, Emil, Meditatie, în „Gazeta literara”, Anul XII, nr. 28 (691), joi, 8 iulie 1965, p. 3 181. Giurgiuca, Emil, Urare, în „Gazeta literara”, Anul XII, nr. 30 (693), joi, 22 iulie 1965, p. 3

182. Giurgiuca, Emil, Copacul mirific, în „Gazeta literara”, Anul XII, nr. 35 (698), joi, 26 august 1965, p. 3 183. Giurgiuca, Emil, Câmpul, în „Gazeta literara”, Anul XII, nr. 36 (699), joi, 2 septembrie 1965, p. 3 184. Giurgiuca, Emil, Geneze , în „Gazeta literara”, Anul XIII, nr. 41 (674), joi, 7 oct. 1965, p. 5 185. Giurgiuca, Emil, Patriei, în „Gazeta literara”, Anul XIII, nr. 41 (674), joi, 7 oct. 1965, p. 5 186. Giurgiuca, Emil, Septembrie, în „Gazeta literara”, Anul XIII, nr. 41 (674), joi, 7 oct. 1965, p. 5 187. Giurgiuca, Emil, Albina, în „Gazeta literara”, Anul XIII, nr. 41 (674), joi, 7 oct. 1965, p. 5 188. Giurgiuca, Emil, Pegas, în „Gazeta literara”, Anul XIII, nr. 41 (674), joi, 7 oct. 1965, p. 5 189. Giurgiuca, Emil, Identitate, în „Gazeta literara”, Anul XIII, nr. 41 (674), joi, 7 oct. 1965, p. 5 190. Giurgiuca, Emil, Confesiune, în „Gazeta literara”, Anul XIII, nr. 41 (674), joi, 7 oct. 1965, p. 5 191. Giurgiuca, Emil, Întâlniri în vacanta, în „Gazeta literara”, Anul XIII, nr. 48 (681), joi, 25 nov. 1965, p. 7 192. Giurgiuca, Emil, Cartea fundamentala a educatiei, în „Colocvii”, Anul I, nr. 1, iulie 1966, p. 15 193. Giurgiuca, Emil, Familia trabuie sa contribuie la cunoasterea valorilor etice, în „Colocvii”, Anul I, nr. 2, august, 1966, p. 6 194. Giurgiuca, Emil, 8 martie – Omagiu, în „Colocvii”, Anul III, ne. 3 (21), martie 1968, p. 1 195. Giurgiuca, Emil, Luchian , în „Colocvii”, Anul III, nr. 3 (21), martie 1968, p. 1 196. Giurgiuca, Emil, Alba Iulia, în „Colocvii”, Anul III, nr. 12 (30), decembrie 1968, p. 1 197. Emil Giurgiuca, 23 August. Omagiu , în „Colocvii”, Anul IV, nr. 8 (38), august 1969, p. 1

B. Referinte critice

I. În volume: 1. Alexandrescu, Matei, Ardealul cântat de poeti, Bucuresti, 1943 2. Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, traduceri de Mirela Adascalitei, Serban Anghelescu, Maria Chiritescu si Ramona Jugureanu, Bucuresti, Editura Univers, 1999 3. Anderson, Benedict, Comunitati imaginate. Reflectii asupra originii si raspândirii nationalismului, Bucuresti, Editura Integral, 2000 4. Antohi, Sorin, Civitas imaginalis. Istorie si utopie în cultura româna, Iasi, Editura Polirom, 1999 5. ***, Antologia poetilor tineri. Cu 55 chipuri de Margareta Sterian si o postfata de Ion Pillat, Bucuresti, Fundatia pentru Literatura si Arta „Regele Carol II”, 39,

Bulevard Lascar Catargi, 39, 1934 6. ***, Antologie Centenara (1906-2006), volum conceput si îngrijit de Tudor Giurgiuca, Deva, Editura Corvin, Brad-2006 7. Balota, Nicolae, Arte poetice ale secolului al XX. Ipostaze românesti si straine, Bucuresti, Editura Minerva, 1976 8. Balota, Nicolae, Scriitori maghiari din România. 1920 -1980 , Bucuresti, Editura Kriterion, 1981 9. ***, Baritistii, zari întrerupte, selectarea textelor, notele si prefata de Iuliu Pârvan, Cluj, Editura Napoca Star, 1998 10. Brates, Radu, Oameni din Ardeal, Bucuresti, Editura Minerva, 1973 11. Brates, Radu, Scrieri inedite, editie îngrijita si evocare bibliografica de Liliana Biris, Cluj-Napoca, Casa Cartii de Stiinta, 2009 12. Breazu, Ion, Literatura Transilvaniei. Studii. Articole. Conferinte, Editura Casa Scoalelor, 1944 13. Boldea, Iulian, Simbolism, modernism, traditionalism, avangarda , Brasov, Editura Aula, 2002, Colectia Istoria didactica a literaturii române 14. Bote, Lidia, Simbolismul românesc, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1966 15. Calinescu, George, Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent , editia a II-a, revazuta si adaugita, editie si prefata de Al. Piru, Bucuresti, Editura Minerva, 1988 16. Câmpean, Ioan (coordonator), Câmpean, Damian Mircea, Câmpean, Maria, Mester, Mihai, Bunea, Vasile, Moldovan, Maria, Zegrean, Flavia, Dragan Giurgea, Georgeta, Gherla pe treptele istoriei. Locuri, oameni, fapte, Cluj-Napoca, Editura Casa Cartii de Stiinta, 2004 17. Chinezu, Ion, Pagini de critica , editie îngrijita de I. Negoitescu, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1969 18. Chinezu, Ion, Aspecte din literatura maghiara ardeleana (1919-1929) , Editura revistei „Societatea de mâine”, tipografia „Editura de ziare” S.A. Cluj, 1930 19. Chirita, Romulus, Daruri de la Eris. Trei dispute interbelice. Privire axiologica, Bucuresti, Editura Scripta, 1998 20. ***, Clujeni ai secolului 20. Dictionar esential, Cluj-Napoca, Editura Casa Cartii de Stiinta, 2000 21. Constantinescu, Pompiliu, Anotimpuri, Dincolo de padure , în Scrieri, vol. III, Bucuresti, Editura Minerva, 1970 22. Cristea, Valeriu, Interpretari critice, Bucuresti, Editura Cartea Româneasca, 1970 23. Crohmalniceanu, Ov., S., Literatura româna între cele doua razboaie mondiale, Vol. I, Bucuresti, Editura Minerva, 1972 24. Crohmalniceanu, Ov., S., Literatura româna între cele doua razboaie mondiale, Vol. II, Bucuresti, Editura Minerva, 1974 25. Crohmalniceanu, Ov., S., Literatura româna între cele doua razboaie mondiale, Vol. III, Bucuresti, Editura Minerva, 1975 26. Crohmalniceanu, Ov., S., Literatura româna între cele doua razboaie mondiale, Vol. II, Bucuresti, Editura Universalia, 2003 27. Demetrescu, Romulus, Însemnari critice , editie îngrijita de Nae Antonescu si Dimitrie Danciu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979 28. Diaconu, A. Mircea, Poezia de la Gândirea, Bucuresti, Editura Didactica si

Pedagogica, 1997 29. ***, Dictionar de literatura româna. Scriitori, reviste, curente, Paul Cornea, Florin Manolescu, Pompiliu Marcea, Valentina Marin-Curticeanu, Dumitru Micu, Dim. Pacurariu, Al. Pezderka, Marian Popa, Eugen Simion, Dan Simonescu, I. V. Serban, Elena Zaharia-Filipas, coordonator: Dim. Pacurariu, Bucuresti, Editura Univers, 1979 30. ***, Dictionarul general al literaturii române, E-K, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic, 2005 31. Domokos Sámuel, Profesorii mei de odinioara de la colegiul „Bethlen Gabor” , în Album Omagial al Colegiului Bethlen , culegere realizata de Gyorfi Dénes, Aiud-Cluj- Budapesta, 1995 32. ***, Efigiile naturii. Antologia pastelului românesc , de Petre Stoica si Mircea Tomus, Bucuresti, Editura Minerva, 1971 33. Fanache, V., „Gând românesc” si epoca sa literara . studiu si bibliografie, cu un cuvânt înainte de acad. David Prodan, Bucuresti, Editura Enciclopedica Româna, 1973 34. Georgescu, Paul, Printre carti, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973 35. Grasoiu, Liviu, Emil Giurgiuca, sub povara vremurilor, Bucuresti, Editura Vestala, 2006 36. Hangiu, I., Dictionarul presei literare românesti (1790-2000), editia a III- a, Bucuresti, Editura Institutului cultural Român, 2004 37. Iorga, Nicolae, Neamul românesc în Ardeal si Tara Ungureasca la 1906, Bucuresti, Editura Saeculum I.O., f.a 38. Lovinescu, Eugen, Istoria civilizatiei române moderne, editie si studiu introductiv de Z. Ornea, Bucuresti, Editura Minerva, 1997 39. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, Bucuresti, Editura Minerva, 1973 40. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, (1900-1937), postfata de Eugen Simion, Bucuresti, Editura Minerva, 1989 41. Malita, Liviu Eu, scriitorul. Conditia omului de litere din Ardeal între cele doua razboaie , prefata de Mircea Zaciu, Centrul de studii transilvane, Fundatia Culturala Româna, Cluj-Napoca, 1997. 42. Manolescu, Nicolae, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, editie îngrijita de Mircea Mihaies, Iasi, Editura Polirom, 1999 43. Martin, Mircea, Generatie si creatie, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1969 44. Micu, Dumitru, Gândirea si gândirismul, Bucuresti, Editura Minerva, 1975 45. Micu, Dumitru, Istoria literaturii române. De la creatia populara la postmodernism , Bucuresti, Editura Saeculum I.O., 2000 46. Micu, Dumitru, Început de secol. 1900-1916, Curente si scriitori, Bucuresti, Editura Minerva, 1960 47. Micu, Dumitru, Limbaje moderne în poezia românesca de azi, Bucuresti, Editura Minerva, 1986 48. Micu, Dumitru – Manolescu, Nicolae, Literatura româna de azi. 1944-1964. poezia, proza, dramaturgia , Bucuresti, Editura Tineretului, 1965 49. Moceanu, Ovidiu, Literatura româna la începutul secolului al XX-lea (1900-1918). Reviste, curente si directii literare, Brasov, Editura Universitatii Transilvania Brasov, 2002

50. Munteanu, Basil, Panorama literaturii române, Cleveland, 1996, R.D. Shelden Entreprises, Inc. 51. Natura în poezia româneasca , antologie, prefata, comentarii, note si bibliografie de dr. Georgeta Antonescu, conferentiar la Universitatea „Babes Bolyai”, Bucuresti, editura Humanitas, 1996 52. Negoitescu, Ion, Istoria literaturii române, (1800-1945), vol. I, Bucuresti, Editura Minerva, 1991 53. Negoitescu, Ion, Scriitori moderni, Bucuresti, Editura Eminescu, 1997 54. ***, „Noi vrem sa ne unim cu tara”. Din lirica transilvana a unitatii nationale. Culegere de materiale din creatia membrilor cercurilor si cenaclurilor literare din judet, prezentate în cadrul celei de-a II-a editii a Festivalului National „Cântarea României” , antologie întocmita si îngrijita de: Ion Buzasi, Monica Anton si Ion Margineanu, Alba Iulia, 1978 55. Opris, Tudor, Reviste literare ale elevilor (1834-1974)- Istoria presei scolare românesti, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1977 56. Ornea, Zigu, Anii treizeci. Extrema dreapta româneasca , Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Române, 1996 57. Ornea, Z., Poporanismul, Bucuresti, Editura Minerva, 1972 58. Ornea, Z., Portrete , Bucuresti, Editura Minerva, 1999 59. Ornea, Z., Samanatorismul, Bucuresti, Editura Minerva, 1970 60. Ornea, Z., Traditionalism si modernitate în deceniul al treilea , Bucuresti, Editura Eminescu, 1980 61. Paleologu, Alexandru, Spiritul si litera. Încercari de pseudocritica , Bucuresti, Editura Eminescu, 1975 62. Palelologu, Alexandru, Ipoteze de lucru, Bucuresti, Editura Eminescu, 1996 63. Pascu, Petre, Puncte si linii, în „Înnoirea”, nr. 15-16, pp. 16-17 64. Pârvu, Iuliu, Baritistii. Zari întrerupte, Cluj-Napoca, editura Napoca Star, f.a. 65. Perpessicius, Opere 8. Mentiuni critice, Bucuresti, Editura Minerva, 1978 66. Perpessicius, Opere 9. Mentiuni critice, Bucuresti, Editura Minerva, 1979 67. Perpessicius, Opere 10. Mentiuni critice , Bucuresti, Editura Minerva, 1979 68. Pervain, Iosif, Studii de literatura româna, Cluj, Editura Dacia, 1971 69. Pillat, Ion, Opere (Proza 1916-1942) 6. traditie si literatura. Rasfoind clasicii nostri, editie îngrijita, nota asupra editiei, bibliografie, note, referinte critice, indice de nume si postfata de Cornelia Pillat,Bucuresti, Editura Eminescu, 1994 70. Piru, Al. Istoria literaturii române de la început pâna azi, Bucuresti, Editura Univers, 1981 71. Piru, Al., Panorama deceniului literar românesc (1940-1950), Bucuresti, Editura pentru literatura, 1968 72. Piru, Al., Poezia româneasca contemporana. 1950-1975, generatia vârstnica, Bucuresti, Editura Eminescu, 1975 73. ***, Poezia româna contemporana. Culegere, cu o prefata de Eugen Simion, Bucuresti, Editura pentru Literatura, aparuta în 1964 74. Pop, Ion, Avangarda în literatura româna , Bucuresti, Editura Minerva, 1990 75. Popa, Grigore, Peisaj ardelean, Sighisoara, Editura „Miron Neagu”, 1943 76. Popa, Marian, Dictionar de literat ura româna contemporana, editie a doua revizuita si adaugita, Bucuresti, Editura Albatros, 1977

77. Raicu, Lucian, Structuri literare, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973 78. Regman, Cornel, Cica niste cronicari..., Bucuresti, Editura Eminescu, 1970 79. Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române , Bucuresti, Editura Minerva, 1972 80. Sasu, Aurel, Dictionarul biografic al literaturii române, A-L, Bucuresti, Editura Paralela 45, 2006 81. Sasu, Aurel, Progresii, Cluj, Editura Dacia, 1972 82. Scarlat, Mircea, Istoria poeziei românesti, vol. IV, editie îngrijita de Dora Scarlat, cu un Argument de N. Manolescu, Bucuresti, Editura Minerva, 1990 83. Scridon, Gavril, Istoria literaturii maghiare din România. 1918 -1989 , Cluj-Napoca, Editura Promedia Plus, 1996 84. Selejan, Ana, Literatura în totalitarism. 1957-1958, Bucuresti, Editura Cartea Româneasca, 1999 85. Selejan, Ana, România în timpul primului razboi cultural (1944-1948). Vol. I. Tradarea intelectualilor, Sibiu, Editura Transpres, 1992 86. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, IV, Bucuresti, Editura Cartea Româneasca, 1989 87. Siugariu, Ion, Viata poeziei , editie si tabel cronologic de lector. univ. dr. Marcel Crihana, Timisoara, Editura Marineasa, 1999 88. Stefanescu, Alex., Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, Editura masina de scris, Bucuresti, 2005 89. Togan, George, Ne cheama Ardealul (Cântarea patimirii din urma). Cu 60 gravuri originale de Marcel Olinescu, Bucuresti, 1944 90. Tomus, Mircea, Istorie literara si poezie, Timisoara, Editura Facla, 1974 91. ***, Tara poetilor. Antologie lirica închinata Partidului Comunist Român la cea de-a 50-a aniversare, prezentarea artistica, coperta si ilustratiile de Mihai Sînzianu, îngrijirea editiei în redactie: Nicolae Ioana, Bucuresti, Editura Albatros, 1971 92. Valea, Lucian, Generatia amânata, Cluj, Editura Limes, 2002 93. Zaciu, Mircea, Ca o imensa scena, Transilvania… , Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Române, 1996 94. Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian, Sasu, Aurel, coordonatori, Dictionarul scriitorilor români, D - L, Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Române, 1998 II. În periodice: 1. Antonescu, Nae, Abecedar , în „Steaua”, Anul XXII (serie noua), nr. 9, 1-15 septembrie, 1971, pp. 15, 30 2. Baconsky, Leon, Emil Giurgiuca , în „Steaua”, Anul XXXII, nr. 12 (415), decembrie, 1981, pp. 18-19 3. Bârna, Vlaicu, Nobila frunte sub lespede, în „România literara”, Anul XXV, 12-18 martie, 1992, p. 8 4. Brudascu, Dan, La ceas aniversar, în „Cetatea culturala”, seria a III- a, Anul VII, nr. 3 (60), decembrie, 2006, p. 3 5. Buzasi, Ion, Emil Giurgiuca si poezia Transilvaniei (pe marginea antologiei „Transilvania în poezia româneasca”, Bucuresti, 1943), în „Cetatea culturala”, seria a III-a, Anul VII, nr. 3 (60), decembrie 2006, pp. 33-37

6. Calinescu, George, Emil Giurgiuca, „Anotimpuri”, în „Adevarul literar si artistic”, Anul XIX, nr. 826, 1938 7. Cesereanu, Domitian, [Emil Giurgiuca. Poemele verii], în „Tribuna”, Anul VIII, nr. 39 (399), 24 sept., 1964 8. Chelariu, Ion, [Emil Giurgiuca. Dincolo de padure], în „Universul literar”, Anul XLVII, nr. 21, 20 mai 1943 9. Chinezu, Ion, Emil Giurgiuca, Anotimpuri, în „Gând românesc”, Anul VI, nr. 5-12, mai 1938, pp. 350-355 10. Comarnescu, Petru, Un poet cu adevarata chemare: EMIL GIURGIUCA , în „Timpul”, Anul IV, nr. 184, sâmbata, 7 aug. 1943 11. Constantinescu, Pompiliu, Emil Giurgiuca: „Semne pe scut”, în „Vremea”, nr. 539, 29 mai 1938 12. Constantinescu, Pompiliu, GEORGE BOLDEA: Soliloquii (poeme; cu o prefata de Emil Giurgiuca si un portret de Nasturel). EMIL GIURGIUCA: Anotimpuri; (poeme); Colectia Abecedar, în „Vremea”, Anul XI, nr. 539, 29 mai 1938 13. Crohmalniceanu, Ov., S., Emil Giurgiuca. Poemele verii, în „Gazeta literara”, Anul XI, nr. 28, 9 iulie 1964, p. 2 14. Cublesan, Constantin, Poetul unei noi generatii. Emil Giurgiuca , în „Cetatea culturala”, seria a III-a, Anul VII, nr. 3 (60), decembrie 2006, pp. 19-23 15. Demetrescu, Romulus, Comentar la poeziile lui Emil Giurgiuca , în „Pagini literare”, Anul V, No. 3, martie, 1938, pp. 81-97 16. Dima, Al., Ardealul si literatura, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul IX, Nr. 10, octombrie 1942, p. 233 17. Dima Al., Antologia scriitorilor ardeleni, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul VIII, nr. 1, 1941 18. Dimisianu, G., Emil Giurgiuca. Semne pe scut , în „Viata literara”, p. 24 19. Fanache, V., Poetul Emil Giurgiuca, în „Cetatea culturala”, seria a III-a, Anul VII, nr. 3 (60), decembrie 2006, pp. 14-18 20. Fanache, V., Reviste ardelene. „Abecedar” , în „Tribuna”, 1966 21. Fântâneru, Constantin, EMIL GIURGIUCA: Anotimpuri, poeme. Colectia „Abecedar”. STEFAN BANCIU: 25 de poeme din Georg Trakl. Editura „Frize”, în „Universul literar”, Anul XLVII, nr. 21 22. Florea, S., Emil Giurgiuca. Anotimpuri, în „România noua”, Anul VI, nr. 41, 16 februarie, 1938, p. 2 23. Goci, Aureliu, Emil Giurgiuca. Semne pe scut, Editura Eminescu, 1972 , în „România literara”, Anul VI, nr. 3, joi 18 ianuarie 1973, pp. 9,10 24. Grasoiu, Liviu, Aparitii neasteptate, în „Cetatea culturala”, seria a III- a, Anul VII, nr. 3 (60), decembrie 2006, pp. 30-32 25. Grigurcu, Gheorghe, Lungul drum al poetului, în „Steaua”, Anul XLI, nr. 1 (512), ianuarie, 1990, pp. 37-38 26. Micu, D., Emil Giurgiuca. Poemele verii, în „C ontemporanul”,, nr. 31 (929), iulie 1964, pp. 2-3 27. Mihadas, Teohar, „Sat al meu nu plânge”, în „Viata Româneasca”, Anul LXXXVII, nr. 3-4, martie-aprilie, 1992 28. Moraru, Ioan, Soapta izvoarelor, în „Renasterea”, serie noua, nr. 3-4, martie-aprilie, 1992

29. Murasanu, Teodor, Însemnari, în „Pagini literare”, Anul V, No. 6-7-8, iunie-iulie-august, 1938, pp. 289-296 30. Neag, Romulus, Emil Giurgiuca – spre noi orizonturi în poezia româneasca , în „Cetatea culturala”, seria a III-a, Anul VII, nr. 3 (60), decembrie 2006, pp. 24-29 31. Perpessicius, EMIL GIURGIUCA: Anotimpuri, poeme, (Colectia Abecedar). GEORGE BOLDEA: Soliloquii, poeme, cu o prefata de Emil Giurgiuca si un portret de Nasturel (Colectia Abecedar), în „Cuvântul”, Anul XV, nr. 3139, miercuri, 9 februarie, 1938, pp. 3,6 32. Perpessicius, EMIL GIURGIUCA: Culegere din lirica maghiara (Editura de Stat), în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul XIV, Serie noua, nr. 8-9, august-septembrie 1947, pp. 92, 97 33. Philippide, Al., Emil Giurgiuca: Dincolo de padure, în „Saptamâna C.F.R.”, Anul IV, nr. 1 34. Popa, Grigore, Emil Giurgiuca, cântaret al Ardealului – „Dincolo de padure” si „Transilvania în poezia româneasca” – Bucuresti 1943, în „Tara”, 19 iulie 1943 35. Popa, Mircea, Începuturile literare ale lui Emil Giurgiuca, în „Adevarul”, nr. 4921, 3 ianuarie 1986, p.4 36. Popescu, Magdalena, Emil Giurgiuca „Poezii” , în „România literara”, Anul II, nr. 5 (17), joi 30 ianuarie 1969, p. 8 37. Porumbacu, Veronica, Virgil Gheorghiu: CURENT CONTINUU. Emil Giurgiuca: POEZII, în „Steagul rosu”, Anul XXVI1, nr. 60 81, 6 mai, 1969 38. Raicu, Lucian, Un jurnal liric impresionant , în „România literara”, Anul VII, nr. 43, joi, 24 octombrie 1974, p. 10 39. Rau, Aurel, Emil Giurgiuca, în „Cetatea culturala”, seria a III- a, Anul VII, nr. 3 (60), decembrie 2006, pp. 38-40 40. „Revista Fundatiilor Regale” . Indice bibliografic adnotat , Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti, 1995 41. Stoica, Traian, Emil Giurgiuca: „Semne pe scut”, în „Viata româneasca”, Anul XXVI, nr. 2, februarie 1973, pp. 162-163 42. Siugariu, Ion, Viata poeziei, în „Revista Fundatiilor Regale”, Anul X, Nr. 6, 1 iunie 1943, pp. 683-655 43. Sulutiu, Octav, Emil Giurgiuca: Anotimpuri (Colectia Abecedar), în „Familia”, seria a III- a, Anul V, nr. 3-4, pp. 75-81 44. Uricariu, Doina, Contemplare si consimtire, în „România literara”, Anul XXII, nr. 38, joi, 21 septembrie, 1989, p. 9 45. Zaciu, Mircea, Reviste de ieri: „Abecedar” , în „Tribuna”, Anul XI, nr. 2 (519), 12 ianuarie 1967, p. 3

Site-grafie: 1. Baciut, Nicolae, Nicu Caranica, Dincolo de noapte, articol aparut pe adresa http://www.poezie.ro/index.php/article/203969/index.html, sait accesat la data de 26 iulie 2010 2. Buzasi, Ion, Antologie centenara, în „România literara”, nr. 2, 2007, http://www.romlit.ro/antologie_centenar , sait accesat la data de 26 iulie 2010

3. Vârgolici, Teodor, Destinul unui poet, în „România literara”, nr. 11, 2007, http://www.romlit.ro/destinul_unui_poet , sait accesat la data de 26 iulie 2010 4. Gyorfi Dionisie, Profesori de limba si literatura româna la colegiul „Bethlen Gábor” din Aiud în perioada interbelica, în „Aiudul literar”, anul III, serie noua, Nr. 5 (25), www.aiudonline.ro/pagini-aiudene/2005/?page=54, sait accesat la data de 1 septembrie 2010