REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT - · PDF filede avocat au fost guvernate de următoarele acte...

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE POLIŢIE

REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT PROF.UNIV.DR. VLAD BARBU

DOCTORAND MARINESCU DORU

Bucureşti 2014

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE POLIŢIE

AVOCATUL SALARIZAT ÎN

CADRUL PROFESIEI - rezumatul tezei de doctorat-

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT PROF.UNIV.DR. VLAD BARBU

DOCTORAND MARINESCU DORU

Bucureşti 2014

1

CUPRINS

CAPITOLUL I ISTORICUL PROFESIEI DE AVOCAT 1. Introducere 2. Primele reglementări sistematizate în materia exercitării profesiei de avocat în România 2.1. Pravilniceasca condică a lui Alexandru Ipsilante din 1780 2.2. Manualul juridic al lui Andronache Donici din 1814 şi Legiunea Caragea din 1818 2.3. Regulamentul Organic al Munteniei din 1831 2.4. Ofisul domnesc (decret) nr. 11 al lui Vodă George Bibescu din 3 februarie 1847 pentru advocaţi şi hotarnici 2.5. Legea pentru constituirea corpului de advocaţi din 6 decembrie 1864 2.6. Legea pentru organizarea corpului de advocaţi din 12 martie 1907 3. Profesia de avocat în perioada interbelică şi exercitarea acesteia 4. Profesia de avocat în perioada 1948-1990 4.1. Introducere 4.2. Desfiinţarea barourilor şi înfiinţarea colegiilor de avocaţi 4.3. Reglementarea calităţii de avocat 4.3.1. Reglementarea calităţii de avocat în baza Decretului nr. 39/1950 4.3.2. Reglementarea calităţii de avocat în baza Decretului nr.281/1954 4.4. Asistenţa juridică 4.4.1. Asistenţa juridică în baza Decretului nr. 39/1950 4.4.2. Asistenţa juridică în baza Decretului nr. 281/1954 CAPITOLUL II CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT 1. Dobândirea calităţii de avocat

2

1.1. Modalităţile de dobândire a calităţii de avocat prin Legea nr.51/1995 1.2. Înscrierea în Tabloul avocaţilor 1.3. Interdicţii privind exercitarea profesiei de avocat 2. Formele de exercitare a profesiei 2.1 Consideraţii generale 2.2. Cabinetele individuale 2.3. Cabinetele asociate 2.4. Societatea civilă profesională de avocaţi 2.5. Societatea profesională cu răspundere limitată 3. Clasificarea avocaţilor 3.1. Avocatul stagiar 3.2. Avocatul definitiv 3.3. Avocatul titular al cabinetului individual şi avocatul asociat 3.4. Avocatul colaborator 3.5. Avocatul salarizat în interiorul profesiei CAPITOLUL III SPECIFICUL ACTIVITĂŢII DE AVOCAT SALARIZAT 1. Noţiunea de avocat salarizat 2. Consideraţii generale privind contactul de salarizare în interiorul profesiei de avocat

2.1. Noţiunea şi specificul contractului de salarizare în interiorul profesiei de avocat 2.2. Trăsăturile caracteristice ale contractului de salarizare în interiorul profesiei de avocat

3. Încheierea contractului de salarizare în interiorul profesiei de avocat

3.1. Clasificarea condiţiilor la încheierea contractului de salarizare în interiorul profesiei de avocat 3.2. Capacitatea juridică 3.3. Consimţământul părţilor la încheierea contractului de salarizare în interiorul profesiei de avocat 3.4. Obiectul şi cauza contractului de salarizare în interiorul profesiei de avocat

3

3.5. Condiţiile prealabile încheierii contractului de salarizare în interiorul profesiei

4. Conţinutul contractului de salarizare în interiorul profesiei de avocat CAPITOLUL IV DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AVOCATULUI SALARIZAT 1. Noţiunea de drepturi şi obligaţii ale avocatului salarizat 2. Drepturile avocatului salarizat 2.1. Aspecte generale 2.2. Dreptul avocatului la sediu profesional 2.3. Dreptul la formarea profesională 2.3.1. Formarea profesională iniţială 2.3.2.Formarea profesională continuă 2.4. Dreptul la onorariu. Interzicerea pactului de quota litis 2.5. Dreptul de a desfăşura activităţi specifice avocatului salarizat 2.6. Dreptul la asigurări sociale 2.6.1. Dreptul la pensie al avocaţilor 2.6.1.1. Pensia pentru limită de vârstă 2.6.1.2. Pensia de retragere definitivă din profesie 2.6.1.3. Pensia de retragere anticipată definitivă din profesie 2.6.1.4. Pensia de invaliditate 2.6.1.5. Pensia de urmaş 2.6.1.6. Stabilirea şi plata pensiilor 2.6.2. Alte drepturi de asigurări sociale 2.7. Alte drepturi ale avocatului salarizat 3. Obligaţiile avocaţilor 3.1. Obligaţii generale ale avocaţilor 3.1.1. Obligaţia de păstrare a secretului profesional 3.1.1.1. Consideraţii introductive 3.1.1.2. Conţinutul obligaţiei de păstrare a secretului profesional 3.1.2. Obligaţia de a evita conflictul de interese

4

3.1.3. Obligaţia de a purta roba şi insigna de avocat 3.1.4. Obligaţia să achite taxele şi contribuţiile la formarea bugetului baroului, al bugetului U.N.B.R. şi al bugetului sistemului de asigurări al avocaţilor 3.1.5. Obligaţia de a depune toate diligenţele necesare pentru îndeplinirea serviciului profesional 3.1.6. Obligaţia de a se abţine de la exercitarea oricărei activităţi profesionale ce ar da naştere unui conflict de interese 3.2. Obligaţiile specifice avocatului salarizat CAPITOLUL V SUBORDONAREA AVOCATULUI SALARIZAT 1. Noţiunea de subordonare 1.1. Noţiunea de subordonare a avocatului salarizat 1.2. Identificarea formelor de subordonare 1.2.1. Subordonarea faţă de baroul de avocaţi 1.2.2. Subordonarea faţă de beneficiar - formă de exercitare a profesiei de avocat 2. Limitele subordonării 2.1. Limitele subordonării faţă de baroul de avocaţi 2.1.1. Supunerea activitatea reglementărilor Lege 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat şi înscrierea pe tabloul avocaţilor 2.1.2. Asigurarea de răspundere civilă profesională 2.1.3. Desfăşurarea activităţi specifice avocatului salarizat 2.1.4. Convenţii de colaborare 2.2. Subordonarea faţă de beneficiar 2.2.1. Activităţi specifice desfăşurate de avocatului salarizat 2.2.2. Clientela proprie 2.2.3. Dedicarea întreg timpul de muncă îndeplinirii sarcinilor încredinţate de beneficiar 2.2.4. Neinpunerea de sarcini contrare conştiinţei 2.2.5. Abţinerea de la orice concurenţă profesională neloială după încetarea contractului 2.2.6. Independenţa profesională 2.2.7. Specificul subordonării avocatului stagiari

5

3.Comparaţie între subordonarea avocatului salarizat în interiorul profesiei şi subordonarea salariatului – parte a unui contract individual de muncă 3.1. Asemănări între subordonarea salarizatului şi subordonarea salariatului 3.2. Deosebiri între subordonarea salarizatului şi subordonarea salariatului CAPITOLUL VI SPECIFICUL RĂSPUNDERII JURIDICE A AVOCATULUI SALARIZAT 1.Consideraţii generale privind răspunderea juridică 1.1 Noţiunea de răspundere juridică 1.2.Principiile răspunderii juridice 1.3.Raportul juridic de răspundere 1.4.Condiţiile răspunderii juridice 1.5. Fundamentul răspunderii juridice 2. Răspunderea civilă 2.1. Consideraţii introductive 2.2. Condiţiile angajării răspunderii civile a avocatului 2.2.1. Prejudiciul 2.2.2.Fapta ilicită 2.2.3. Legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu 2.2.4. Vinovăţia 2.3. Obligaţia privind asigurarea de răspundere profesională 2.3.1. Noţiuni introductive 2.3.2. Reglementarea şi conţinutul obligaţiei de răspundere profesională a avocatului 2.3.3. Obligaţia de asigurare de răspundere profesională a avocaţilor care îşi desfăşoară activitatea într-un Stat-membru gazdă 3.Răspunderea disciplinară 3.1. Abaterea disciplinară 3.2. Specificitatea cercetării disciplinare prealabile a avocatului

6

3.2.1. Cercetarea prealabilă a avocatului potrivit Legii nr. 51/1995 3.2.2. Cercetarea prealabilă potrivit statutului profesiei de avocat 3.3. Aplicabilitatea sancţiunilor disciplinare de dreptul muncii persoanei care profesează în calitate de avocat 3.4. Sancţiunile disciplinare aplicabile avocatului 3.4.1. Conceptul de sancţiune specifică 3.4.2. Particularităţi ale regimului disciplinar al avocatului 3.4.3. Organizarea şi funcţionarea instanţelor disciplinare ale profesiei de avocat CAPITOLUL VII ASPECTE GENERALE PRIVIND STATUTUL PROFESIEI DE AVOCAT ÎN UNELE STATE EUROPENE 1. Consideraţii generale 2. Tipuri de formare obligatorii pentru accederea şi exercitarea funcţiei de avocat 3. Remunerarea avocaţilor 4. Activitatea avocaţială în unele state ale Uniunii Europene CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA BIBLIOGRAFIE

7

CAPITOLUL I ISTORICUL PROFESIEI DE AVOCAT

1. Introducere Referindu-ne la profesia de avocat, am reţinut că ea

constituie, fără îndoială, fiind profesia judiciară cea mai veche, revendicându-şi sorgintea din epoca romană. În acest context, în urma cercetării specificului instituţie în epoca romană, am conchis că avocatura nu a fost considerată o veritabilă profesie nici în vremea Republicii, nici în prima parte a Imperiului, întrucât această activitate nu era înţeleasă ca prestaţie de muncă (locatio operaris), romanii apreciind că doar sclavii şi mercenarii puteau fi remuneraţi pentru munca lor, nu şi reprezentanţii claselor nobile, din care făceau parte avocaţii. Cu timpul, avocaţii au format asociaţii (colegium), împăratul Justin atribuindu-le denumirea „ordo”, însă prima atestare a noţiunii de „ordin al avocaţilor” este atribuită lui Iustinian I, care a decernat această denumire colegiului avocaţilor.

2. În cadrul secţiunii a două am analizat primele

reglementări sistematizate în materia exercitării profesiei de avocat în ţara noastră, acestea fiind următoarele: a) Pravilniceasca condică a lui Alexandru Ipsilante din 1780 – document în care se reglementează instituţia vechilatului, stabilindu-se că rezultatul judecăţii se va răsfrânge asupra părţilor implicate, iar nu în persoana vechilului; b) Manualul juridic al lui Andronache Donici din 1814 şi Legiunea Caragea din 1818 – în care se recunoaşte dreptul vechilului la încasarea onorariului „după tocmeală”, „dacă va isprăvi”. În caz contrar „intră supt judecată şi nimic nu va lua”, dispoziţie care, prin raportare la exercitarea profesiei de avocat în condiţiile reglementării actuale, pare a veni în contradicţie cu obligaţia de diligenţă asumată de profesionist; c) Regulamentul Organic al Munteniei din 1831- adoptat la cererea Imperiului ţarist, realizează trecerea de la instituţia vechilului la cea nouă, complexă, a avocatului;

8

d) Ofisul domnesc (decret) nr. 11 al lui Vodă George Bibescu din 3 februarie 1847 pentru advocaţi şi hotarnici - a pornit de la constatarea că exercitarea avocaturii s-a făcut de anumite persoane „fără a avea de multe ori nici măcar cele mai elementare ştiinţe despre aceste profesii, fiind un izvor necurmat de abuzuri, încurcături şi de mulţimea judecăţilor”. În scopul de a contracara această stare de lucruri, s-a poruncit ca pe viitor nimeni să nu poată îndeplini activitatea de advocat fără a deţine un act semnat de Ministrul Dreptăţii în baza „destoinicilor dovezi ce se vor aduce despre cunoştinţele cerute” pentru exercitarea acestei profesii; e) Legea pentru constituirea corpului de advocaţi din 6 decembrie 1864 - deşi această lege, asemenea celorlalte reglementări adoptate în cadrul reformei înfăptuite sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, redă multe dintre dispoziţiile existente în legislaţiile statelor dezvoltate din Europa vremii respective, nu este mai puţin adevărat că acest act normativ a stat la baza primei organizări în corp a avocaturii în România; f) Legea pentru organizarea corpului de advocaţi din 12 martie 1907 - s-a remarcat pe bună dreptate în literatură că, urmare a evoluţiei rapide spre modernizare a societăţii româneşti, legea pentru constituirea corpului de advocaţi din 1864 a devenit insuficientă şi necuprinzătoare în raport cu diversitatea situaţiilor ce apăruseră în procesul de constituire şi consolidare a avocaturii organizate în corp.

3. Profesia de avocat în perioada interbelică şi exercitarea acesteia

În perioada interbelică, organizarea şi exercitarea profesiei de avocat au fost guvernate de următoarele acte normative relevante: - Legea pentru organizarea şi unificarea corpului de advocaţi (Decretul nr. 610 din 19 februarie 1923), modificată prin Legea nr. 155 pentru modificarea art. 120 din Legea pentru organizarea şi unificarea corpului de advocaţi din 1923 (Decretul nr. 3.834 din 21 decembrie 1925), prin Legea pentru modificarea art. 82 şi 90

9

din Legea corpului de advocaţi din 28 aprilie 1927 şi prin Legea privitoare la modificarea unor articole din Legea corpului de advocaţi din 31 martie 1928; - Regulamentul Legii pentru organizarea şi unificarea corpului de advocaţi (Decretul nr. 4619 din 12 octombrie 1923); - Legea pentru organizarea corpului de advocaţi din 28 decembrie 1931, completată prin Legea pentru introducerea unor dispoziţiuni tranzitorii în Legea pentru organizarea corpului de advocaţi, adaus din 6 aprilie 1932; - Regulamentul Casei Centrale de Pensiuni a Avocaţilor din România şi al Caselor de Ajutor ale Barourilor din 10 decembrie 1936; - Regulamentul pentru îndeplinirea efectivă a stagiului de avocat din 23 februarie 1939; - Regulamentul pentru examenul de avocat din 25 februarie 1939.

4. Profesia de avocat în perioada 1948-1990 În cadrul acestei secţiuni am avut în vedere următoarele

repere legislative: Legea nr. 3/1948 pentru desfiinţarea Barourilor şi înfiinţarea Colegiilor de Avocaţi din România; Decretul nr. 39/1950 privitor la profesiunea de avocat; Decretul nr. 60/1951 privitor la organizarea Casei de asigurări a avocaţilor; Decretul nr. 281/1954 pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în Republica Populară Română; Decretul nr. 251/1978 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor. Am sistematizat informaţiile obţinute în următoarele subsecţiuni: Desfiinţarea barourilor şi înfiinţarea colegiilor de avocaţi; Reglementarea calităţii de avocat; Asistenţa judiciară.

10

CAPITOLUL II CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND EXERCITAREA

PROFESIEI DE AVOCAT 1. Dobândirea calităţii de avocat

În ceea ce priveşte modalităţile de dobândire a calităţii de avocat, amintim prevederile art.14 din Statutul profesiei de avocat, în temeiul căruia primirea în profesia de avocat se realizează numai în baza promovării examenului organizat de către Uniunea Naţională a Barourilor din România, la nivel naţional. De la regula dobândirii calităţii de avocat prin examen, există şi excepţia accederii directe în profesie aplicabilă, însă, numai judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau de la instanţele internaţionale cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiţi ori, după caz, care au fost eliberaţi din motive neimputabile lor

Examenul de primire în profesie se organizează de Uniunea Naţională a Barourilor din România, cel puţin anual şi la nivel naţional, potrivit Legii de organizare şi exercitare a profesiei şi Statutului profesiei de avocat. Examenul de primire în profesie urmează a fi susţinut în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi se va desfăşura în mod unitar, în centrele teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie elaborată şi aprobată de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Cererea în vederea înscrierii la examen se depune însoţită de dosarul de înscriere la sediul Baroului unde solicitantul doreşte să-şi exercite profesia. Cererea de primire în profesie se va afişa în cel mult 3 zile de la înregistrare la sediul baroului, afişarea fiind constatată prin proces-verbal. În termen de 10 zile de la afişarea cererii orice persoană poate face opoziţie la cererea de primire în profesie, indicând motivele şi arătând împrejurările şi probele pe care îşi întemeiază opoziţia. În termen de 3 zile de la înregistrarea cererii de primire în profesie decanul desemnează dintre membrii consiliului baroului un avocat-raportor care va efectua investigaţiile necesare cu privire la

11

moralitatea şi demnitatea solicitantului, chiar dacă nu se face opoziţie la înscriere. După depunerea raportului, consiliul baroului analizează îndeplinirea condiţiilor pentru primirea în profesie şi soluţionează eventualele opoziţii. În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Consiliul baroului pronunţă o hotărâre motivată asupra cererii de primire în profesie, ce poate fi atacată în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R. Cel primit în profesia de avocat va fi înscris în Tabloul avocaţilor prin decizia emisă de consiliul baroului. Potrivit art.47 din Statutul profesiei de avocat, înscrierea în tablou a avocaţilor definitivi şi stagiari se face numai după depunerea jurământului prevăzut de lege, în faţa consiliului bariului de către avocaţii nou-înscrişi în barou.

Conform art. 24 din Legea nr.51/1995, baroul are obligaţia să întocmească anual tabloul avocaţilor definitivi şi stagiari în ordine alfabetică, cu menţionarea numelui, prenumelui, titlului ştiinţific, datei înscrierii în barou, sediului profesional, formei de exercitare a profesiei şi a instanţelor la care au dreptul să pună concluzii.

Potrivit art.27 din Statutul profesiei de avocat, pentru primirea în profesie şi pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie să nu se găsească în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege. În primul rând, amintim că, în temeiul art.16 din Legea nr.51/1995, exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu: a) calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau judeţene; b) activităţi şi funcţii didactice în învăţământul juridic superior; după cum se poate observa cu uşurinţă nu este vorba despre învăţământul superior privit în ansamblul său, ci exclusiv despre învăţământul superior din domeniul juridic; c) activitatea literară şi publicistică, fiind inclusă aici şi activitatea de cercetare ştiinţifică fără a se distinge între domeniul juridic şi altele;

12

d) calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier în proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială, traducător autorizat, administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară, în condiţiile legii. La aceste cazuri se adaugă şi: - calitatea de avocat salarizat în interiorul profesiei, după cum

prevede art.28 din Statutul profesiei de avocat în deplină concordanţă cu art.15 lit.a din Legea nr.51/1995;

- calitatea de asociat sau acţionar la societăţile comerciale cu răspundere limitată sau la cele pe acţiuni, potrivit art.29 alin.2 din Statutul profesiei de avocat;

- funcţia de membru în consiliul de administraţie sau în consiliul de supraveghere al unei societăţi comerciale pe acţiuni ori de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, cu obligaţia de a aduce acest fapt la cunoştinţa decanului baroului în care îşi exercită profesia, după cum prevede art.29 alin.3 in Statutul profesiei de avocat.

Deşi profesia de avocat este o profesie liberă şi independentă cu organizare şi funcţionare autonomă, în temeiul art.15 din Legea nr.51/1995, exercitarea ei este incompatibilă cu :

a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat; a nu se confunda „avocatul salarizat în interiorul profesiei” cu „salariatul”. Ca atare, calitatea de avocat este incompatibilă cu cea de salariat având ca izvor un contract individual de muncă în afara profesiei, cu menţiunea că în interiorul profesiei sale, avocatul poate încheia un contract de salarizare care, însă, nu este asimilat contractului individual de muncă.

b) ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri;

c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ. Pentru corecta înţelegere şi aplicare a acestui din urmă caz,

art.29 din Statutul profesiei de avocat prevede sunt incompatibile cu calitatea de avocat următoarele: a) faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără autorizaţie;

13

b) calitatea de asociat într-o societate comercială în nume colectiv, de comanditar într-o societate comercială în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni; c) calitatea de administrator într-o societate comercială în comandită pe acţiuni; d) calitatea de administrator unic sau, în cazul unei pluralităţi de administratori, aceea de administrator cu puteri depline de reprezentare şi administrare, de preşedinte al consiliului de administraţie ori de membru în comitetul de direcţie al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată; e) calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere ori de membru în comitetul de direcţie sau în directoratul unei societăţi comerciale pe acţiuni.

Art.20 alin.8 din Legea nr.51/1995 prevede că avocaţii - foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, iar foştii procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la unitatea de urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea, timp de 5 ani de la încetarea funcţiei respective. Conform art. 39 alin.2 din Statutul profesiei de avocat, în cazul în care, avocatul a funcţionat ca judecător la mai multe instanţe, interdicţia operează pentru fiecare instanţă şi se calculează distinct de la data încetării activităţii la instanţa respectivă. Aceeaşi interdicţie se aplică şi magistraţilor-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, executorilor judecătoreşti, grefierilor şi personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al Curţii Constituţionale.

În temeiul art. 40 alin.2 din Statutul profesiei de avocat, în cazul în care avocatul - fost procuror sau cadru de politie a avut şi calitatea de judecător, interdicţia priveşte atât instanţele, cât şi organele de urmărire penală, durata fiind calculată în mod corespunzător. Aceeaşi interdicţie se aplică avocaţilor - foşti procurori cu privire la dreptul de a pune concluzii la instanţele corespunzătoare parchetului în care au funcţionat. Aceste dispoziţii se aplică şi personalului auxiliar al organelor de urmărire penală.

14

Conform art. 21 alin.1 din Legea nr.51/1995, profesia de avocat nu poate fi exercitată la instanţele, precum şi la parchetele de pe lângă acestea, inclusiv la Direcţia Naţională Anticorupţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde soţul avocatului sau ruda ori afinul său până la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror, indiferent de secţia, direcţia, serviciul sau biroul în care îşi desfăşoară activitatea. Plecând de la premisa ce ar fi stat la baza soluţiei de constatare a constituţionalităţii acestei dispoziţii, anume aceea de incompatibilitate a avocatului cu instanţa, în doctrina mai veche s-a considerat că, dacă legea ar consacra o incompatibilitate, aceasta poate exista numai în relaţia cu un anumit magistrat (şi nu cu o instanţă sau cu un parchet, în sine), ceea ce circumscrie interdicţia de exercitare a profesiei de avocat numai în faţa completului de judecată, înţeles ca instanţă, în care este membru magistratul aflat în situaţia de rudenie sau afinitate cu avocatul. Actuala reglementare este însă clară, legea referindu-se explicit la instanţe ca instituţii şi la parchetele de pe lângă acestea. În ce ne priveşte, în acord cu opinia exprimată în doctrină, considerăm că dispoziţia de la art. 21 alin.1 se întemeiază pe o prezumţie de influenţare şi de parţialitate a magistratului care are calitatea de soţ, rudă sau afin până la gradul al treilea inclusiv faţă de avocatul în cauză. Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi avocatului al cărui soţ, rudă ori afin până la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător la Curtea Constituţională ori funcţia de judecător financiar, consilier de conturi sau procuror financiar la instanţele Curţii de Conturi.

2. Formele de exercitare a profesiei În cadrul acestei secţiuni am analizat cabinetele individuale de avocaţi, cabinetele asociate, societatea civilă profesională de avocaţi şi societatea profesională cu răspundere limitată. Reglementarea cadru este reprezentată de dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicată coroborate cu cele ale

15

art. 180, alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, în temeiul cărora formele de exercitare a profesiei sunt cabinetele individuale, cabinetele asociate, societăţile civile profesionale şi societăţile profesionale cu răspundere limitată, avocatul putând opta, la alegere, pentru oricare dintre acestea. 3. Clasificarea avocaţilor

Avocaţii se împart după statutul profesional în avocaţi stagiari şi definitivi, iar în funcţie de modul de exercitare a profesiei, în avocaţi titulari, asociaţi, colaboratori şi salarizaţi în interiorul profesiei.

16

CAPITOLUL III SPECIFICUL ACTIVITĂŢII DE AVOCAT SALARIZAT

1. Noţiunea de avocat salarizat

Concluziile acestei secţiuni se materializează în definirea noţiunii de avocat salarizat, respectiv temeiul juridic al desfăşurării activităţii de către acesta - contractul de salarizare în interiorul profesiei.

Astfel, prin avocat salarizat sau salarizat înţelegem avocatul care, în temeiul unui contract de salarizare în interiorul profesiei, se obligă, în schimbul unui onorariu convenit, să îşi exercite profesia în cadrul unui cabinet individual, respectiv al unei societăţi profesionale civile sau cu răspundere limitată, fiind subordonat acestuia/acesteia cu privire la condiţiile de muncă, nu şi cu privire la modul de exercitare a activităţilor încredinţate.

Contractul de salarizare în interiorul profesiei nu este un contract de muncă şi, în consecinţă, nu se supune legislaţiei muncii. Cu toate acestea, însă, munca prestată de salarizat nu va avea un caracter independent. Ne bazăm afirmaţia pe art.127 alin.3 din Codul fiscal potrivit căruia nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea sau alte obligaţii ale angajatorului. Salarizatul se va subordona angajatorului (de regulă, societate profesională), insă subordonarea, în cazul său va fi diminuată în raport cu subordonarea salariat-angajator din dreptul muncii

2. Consideraţii generale privind contactul de salarizare în interiorul profesiei de avocat

După cum am arătat în cadrul secţiunii anterioare, contractul de salarizare în interiorul profesiei nu este un contract de muncă şi, în consecinţă, nu se supune legislaţiei muncii. Contractul de salarizare în interiorul profesiei îşi are sediul materiei în art.219

17

din Statutul profesiei de avocat şi poate fi definit ca acea convenţie încheiată în scris în temeiul căruia un avocat, denumit salarizat, se obligă, ca în schimbul unei remuneraţii denumite onorariu, să îşi exercite profesia în cadrul unei societăţi profesională civile sau cu răspundere limitată, denumită beneficiar, pe o perioadă determinată de timp, fiind subordonat acesteia numai cu privire la condiţiile de muncă.

Contractul de salarizare în interiorul profesiei se evidenţiază prin următoarele trăsături:

a) este un act juridic pentru că reprezintă o manifestare de voinţă a două persoane făcută cu scopul de a produce efecte juridice şi anume stabilirea de drepturi şi obligaţii corelative ce alcătuiesc conţinutul raporturilor juridice rezultante;

b) este un act juridic bilateral, deoarece nu poate reuni decât voinţa a două părţi: salarizatul şi societatea profesională civilă sau cu răspundere limitată, respectiv cabinetul individual de avocat;

c) este contract sinalagmatic, având în vedere că salarizatul se obligă să îndeplinească sarcinile încredinţate, iar beneficiarul să plătească onorariul şi să asigure condiţiile necesare îndeplinirii sarcinilor încredinţate;

d) este un contract oneros şi comutativ, întrucât fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor celeilalte, iar existenţa drepturilor şi obligaţiilor lor este certă încă de la momentul încheierii contractului, nedepinzând de vreun eveniment viitor incert;

e) este un contract solemn, pentru a cărui încheiere valabilă fiind necesară forma scrisă, după cum dispune art.219 alin.3 Statutul profesiei de avocat;

f) are un caracter personal, fiind încheiat intuitu personae, în considerarea pregătirii, aptitudinilor şi calităţii salarizatului, eroarea asupra persoanei constituie eroare esenţială - viciu de consimţământ care duce la anulabilitatea contractului;

g) este un contract cu executare succesivă, prestaţiile reciproce şi corelative pe care le presupune fiind posibil de realizat numai în timp şi nu uno ictu (dintr-o dată);

18

h) atât salarizatul, cât şi patronul îşi asumă obligaţii de a face, îndeplinirea sarcinilor încredinţate şi plata onorariului. Aceste obligaţii trebuie executate în natură. De asemenea, afirmăm că obligaţiile asumate de ambele părţi, una faţă de cealaltă, sunt şi obligaţii de rezultat.

3. Încheierea contractului de salarizare în interiorul profesiei de avocat

Pentru încheierea valabilă a contractului trebuie îndeplinite anumite condiţii legale. Într-adevăr, încadrarea avocatului salarizat reprezintă o operaţiune pentru a cărei validitate este necesară îndeplinirea de către părţile contractante a unor cerinţe, inclusiv în raport cu profesia ce urmează a exercita.

Aceste condiţii pot fi clasificate în mai multe categorii şi anume:

a) condiţii comune tuturor contractelor (capacitatea, consimţământul, obiectul, cauza) şi condiţiile specifice;

b) condiţii de fond şi condiţii de formă; c) condiţii esenţiale, de a căror îndeplinire depinde însăşi

validitatea contractului de salarizare în interiorul profesiei şi condiţii neesenţiale, care, deşi sunt prevăzute de lege, în considerarea utilităţii lor nu determină totuşi însăşi existenţa actului juridic.

În ceea ce priveşte, capacitatea juridică a părţilor amintim că un contract de salarizare în interiorul profesiei de avocat încheiat cu o persoană care nu a dobândit în prealabil calitatea de avocat este nul absolut pentru incapacitate. Cea de-a doua parte contractuală este reprezentată de beneficiar prin care înţelegem societatea profesională civilă sau cu răspundere limitată, respectiv cabinetul individual ce poate, potrivit legii, să încadreze avocat salarizat pe bază de contract de salarizare în interiorul profesiei. Menţionăm faptul că dacă un cabinet individual poate fi parte a unui contract de salarizare în interiorul profesiei, pe cale de consecinţă şi cabinetele asociate ca forme de exercitare în comun a profesiei pot avea această calitate.

19

Fiind un act juridic solemn, contractul de salarizare în interiorul profesiei de avocat se încheie prin consimţământul celor două părţi, exteriorizat în forma cerută de lege, şi anume forma scrisă.

Ca orice convenţie, o condiţie obligatorie la încheierea contractului de salarizare în interiorul profesiei de avocat o reprezintă obiectul contractului. În contractul de salarizare în interiorul profesiei, care este un contract bilateral sinalagmatic, obiectul îl constituie două elemente inseparabile care se intercondiţionează, îndeplinirea sarcinilor încredinţate de către salarizat şi remuneraţia plătită de beneficiar. Astfel, se prevede că beneficiarului îi revine obligaţia de a retroceda salarizatului o anumită sumă convenită de părţi, frecvenţa plăţii fiind lunară. Obligaţiile principale ale beneficiarului sunt reprezentate de retribuirea salarizatului şi asigurarea condiţiilor de muncă necesare.

Cauza contractului de salarizare în interiorul profesiei reprezintă şi ea o condiţie obligatorie. Cauza sau scopul este acel element al actului juridic care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act. Cauza nu se confundă nici cu consimţământul şi nici cu obiectul actului juridic, ceea ce evidenţiază caracterul său de element independent, de sine stătător. Împreună cu consimţământul, cauza formează voinţa juridică. Cauza constituie motivaţia care determină asumarea obligaţiei. Executarea sarcinilor de către salarizat reprezintă scopul urmărit de către beneficiar prin încheierea contractului, deci cauza acestuia, după cum primirea retribuţiei lunare este scopul determinant al încheierii contractului pentru salarizat.

În subsecţiunea dedicată condiţiilor prealabile încheierii contractului de salarizare în interiorul profesiei, am analizat certificatul medical şi perioada de încercare.

4. Conţinutul contractului de salarizare în interiorul profesiei de avocat

Prin încheierea contractului analizat, avocatul dobândeşte calitatea de salarizat, aşa cum acesta este stabilit prin ansamblul

20

actelor normative care reglementează profesia respectivă. Chiar dacă unele drepturi şi obligaţii nu sunt stipulate expres în contract, ele decurg din lege. Tot astfel, dacă o clauză ar fi contrară legii, iar celelalte condiţii de validitate ar fi îndeplinite, contractul va produce efecte, clauza respectivă fiind considerată nescrisă.

Contractul de salarizare în interiorul profesiei de avocat cuprinde clauze generale şi clauze specifice. În categoria clauzelor generale includem următoarele: a) identitatea părţilor; b) domiciliul profesional –locul desemnat în vederea executării contractului; c) obiectul contractului; d) durata contractului; e) data de la care contractul urmează să îşi producă efectele; f) condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia; g) onorariul retrocedat; h) durata timpului de muncă; i) durata perioadei de încercare.

Partea convenţională reprezintă acea parte a contractului lăsată la liberul acord de voinţă al părţilor, dar şi în acest caz, cu respectarea normelor legale. Astfel, părţile pot negocia şi cuprinde în contractul de salarizare în interiorul profesiei clauze precum: clauză de prelungire, clauza de stabilitate, clauzele specifice pentru formarea profesională iniţială.

21

CAPITOLUL IV DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AVOCATULUI

SALARIZAT

În conturarea acestui capitol am avut ca punct de pornire concepţia exprimată în doctrină în sensul că drepturile avocatului salarizat constituie latura activă, pe care o are raportul juridic obligaţional izvorât din contractul de salarizare în interiorul profesiei şi cuprinde drepturile avocatului salarizat asupra debitorului respectiv forma de exercitare a profesiei în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea. Obligaţiile avocatului salarizat constituie latură pasivă a raportului juridic stabilit între salarizat şi beneficiar. Am continuat cu prezentarea drepturilor avocatului salarizat şi anume: dreptul la sediu profesional, dreptul la formare profesională iniţială şi continuă, dreptul la onorariu, dreptul de a desfăşura activităţi specifice, dreptul la asigurări sociale. De asemenea, am avut în vedere aici şi dreptul la asigurarea condiţiilor de muncă, dreptul de a fi independent profesional, dreptul de nu i se impune sarcini contrare conştiinţei.

În finalul capitolului am analizat, în primul rând, obligaţiile generale ale avocatului, dintre care amintim obligaţia de păstrare a secretului profesional, de a evita conflictul de interese, de a purta roba şi insigna, de a depune toată diligenţa necesară exercitării profesiei, iar, în al doilea rând, obligaţiile specifice avocatului salarizat.

22

CAPITOLUL V SUBORDONAREA AVOCATULUI SALARIZAT

În ceea ce priveşte noţiunea de subordonare a avocatului

salarizat, aceasta poate fi definită ca fiind raportul de ierarhie între două entităţi rezultat în temeiul unui contract de salarizate în interiorul profesiei.

Pentru a putea detalia formele de subordonare a fost necesara individualizarea acestora dată fiind natura specifică a activităţii de avocat salarizat. Astfel am identificat două forme de subordonare, şi anume subordonarea faţă de Baroul de avocaţi din care face parte avocatul salarizat şi subordonarea faţă de beneficiar ca formă de exercitare a profesiei în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea avocatul salarizat.

Subordonarea faţă de baroul de avocaţi În exercitarea profesiei, avocatul este independent şi se

supune numai legii, statutului profesiei şi codului deontologic, fără a putea fi asimilat funcţionarului public sau altui salariat. Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R).

Subordonarea faţă de beneficiar - formă de exercitare a profesiei de avocat

Specificul acestei forme de subordonare reiese din trăsăturile relaţiei juridice stabilite între avocatul salarizat şi beneficiar în urma încheierii unui contract de salarizare in interiorul profesiei.

Limitele subordonării Având în vedere specificul activităţii avocatului salarizat

limitele subordonării acestuia vor fi prezentate distinct ca şi limite ale subordonării faţă de Baroul de avocaţi din care face parte avocatul salarizat si limite ale subordonării faţă de beneficiarul în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea în calitate de salarizat, aceasta având în vedere drepturile şi obligaţiile avocatului salarizat.

http://www.dex-online-ro.ro/cautari/Raport.htm

http://www.dex-online-ro.ro/cautari/ierarhie.htm

23

În cadrul celei de-a treia secţiuni a acestui capitol, am identificat asemănările şi deosebirile dintre subordonarea avocatului salarizat în interiorul profesiei şi subordonarea salariatului – parte a unui contractul individual de muncă.

24

CAPITOLUL VI SPECIFICUL RĂSPUNDERII JURIDICE A AVOCATULUI

SALARIZAT

1. Consideraţii generale privind răspunderea juridică Referindu-ne la răspunderea juridică – mijloc de

constrângere prin apelarea la forţa coercitivă a statului, am reţinut că ea constituie, fără îndoială, domeniul central al dreptului, îndeplinind rolul de garant a realizării eficienta a dreptului.

Concepută a fi o componentă fundamentală a sistemului de drept, răspunderea juridică este, în manifestările ei concrete, o sumă de forme de răspunderi specializate, reglementate de instituţii juridice distincte şi, pentru că formele răspunderii (civilă, penală, administrativă, disciplinară etc.) se diferenţiază sensibil între ele, este dificil de construit o definiţie care să înglobeze toate caracteristicile comune ale acestora. De aceea, în doctrină şi practica judiciară au fost aduse până în prezent precizări cu privire la condiţiile în care o persoană poate fi trasă la răspundere, natura şi întinderea sancţiunilor susceptibile a fi aplicate celui vinovat, principiile şi limitele în care va opera răspunderea. Totuşi, este important de subliniat că răspunderea juridică intervine atunci când o anumită conduită nu se conformează modelului prestabilit de norma juridică.

Astfel, răspunderea juridică a fost definită ca fiind complexul de drepturi şi obligaţii conexe care, potrivit legii, se naşte ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat, prin aplicarea sancţiunilor juridice în scopul asigurării stabilităţii raporturilor sociale şi a îndrumării membrilor societăţii în spiritul respectării ordinei de drept.

Potrivit unei alte opinii, răspunderea juridică reprezintă acea formă a răspunderii sociale stabilite de stat în urma încălcării normelor de drept printr-un fapt ilicit şi care determină suportarea consecinţelor de către cel vinovat, inclusiv prin utilizarea forţei de constrângere a statului în scopul restabilirii ordinii de drept astfel lezate.

25

În teoria generală a dreptului, răspunderea juridică a fost definită ca fiind un raport juridic creat de norma legală între persoana care a încălcat dispoziţia legii şi stat, reprezentat de organele de aplicare a legii, conţinutul acestui raport juridic de tip special fiind alcătuit, pe de o parte, din dreptul statului de a aplica sancţiunile prevăzute de normele juridice persoanelor care au încălcat prevederile legale şi, pe de altă parte, din obligaţia acestor persoane de a se supune sancţiunilor legale, în scopul restabilirii ordinii de drept.

În ceea ce priveşte principiile răspunderii juridice, în literatura de specialitate s-a exprimat opinia potrivit căreia la baza instituţiei juridice a răspunderii stau următoarele: principiul legalităţii răspunderii, principiul răspunderii personale, principiul răspunderii bazate pe vinovăţie, principiul prezumţiei de nevinovăţie, principiul proporţionalităţii dintre sancţiune şi gravitatea faptei, principiul aplicării unei sancţiuni pentru o încălcare a legii, şi principiul celerităţii tragerii la răspundere juridică. Suntem de părere că putem adăuga cu succes următoarele două idei fundamentale, şi anume principiul umanismului răspunderii şi principiul prevenţiei prin răspundere.

Am avut în vedere şi condiţiile ale răspunderii juridice care se regăsesc în diferite forme de răspundere ca fiind: atingerea adusă unei valori sociale ocrotite de lege; fapta ilicită; raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi atingerea adusă valorilor ocrotite de lege; vinovăţia persoanei responsabile; inexistenţa unei cauze care să înlăture răspunderea juridică, cu menţiunea că, în cazul diferitelor forme de răspundere, angajarea acesteia poate fi determinată şi de existenţa unor condiţii specifice referitoare la fapta ilicită, la persoana făptuitorului, la existenţa unei legături între autorul faptei ilicite şi cel chemat în responsabilitate.

În ce priveşte fundamentul răspunderii juridice, doctrina aminteşte despre conduita ilicită - temei obiectiv al răspunderii juridice şi despre vinovăţie - temei subiectiv al răspunderii juridice.

26

2. Răspunderea civilă Răspunderea civilă a fost definită drept acea formă a

răspunderii juridice care constă într-un raport de obligaţii în temeiul căruia o persoană este îndatorată să repare prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa ori, în cazurile prevăzute de lege, prejudiciul pentru care este răspunzătoare. În acest context, am analizat condiţiile angajării răspunderii civile avocatului, precum şi obligaţia privind asigurarea de răspundere profesională.

3. Răspunderea disciplinară

Sfera de înţeles şi aplicabilitate a conceptului de « abaterea disciplinară » în materia disciplinarului avocaţial se subsumează cadrului general în domeniu, iar legea cadru şi statutul profesiei prevăd dispoziţii de natură să puncteze tocmai specificul conceptului în acest domeniu de « nişă », răspunderea disciplinară a avocatului.

Studiind cadrul normativ aplicabil în domeniu am observat că analiza procedurii cercetării prealabile a avocatului trebuie să se realizeze în primul rând în raport cu prevederile legii de organizare şi exercitare a profesiei de avocat şi statului profesiei, astfel că, în cele ce urmează ne propunem să prezentăm şi să pune în discuţiei conţinutul acestor prevederi.

Problema sancţiunilor disciplinare aplicabile avocatului trebuie precedată de o discuţie asupra poziţiei avocatului în interiorul profesiei sale, observând în acest sens prevederile legii cadru, prevederile statutului profesiei de avocat şi ale codului deontologic, dar şi de o discuţie cu privire la calitatea de salarizat a avocatului.

27

CAPITOLUL VII ASPECTE GENERALE PRIVIND PROFESIA DE AVOCAT

ÎN DREPTUL COMPARAT

Misiunea avocatului este esenţială pentru statul de drept. Recomandarea Rec2000 (21) cu privire la libertatea de exerciţiu a profesiei de avocat, adoptată de Comitetul de Miniştri, la 25 octombrie 2000, defineşte avocatul ca „o persoană calificată şi autorizată în conformitate cu legislaţia naţională pentru a pleda şi a acţiona în numele clienţilor săi, pentru a se angaja în practicarea legii, pentru a compărea în faţa instanţelor sau pentru a oferi consiliere şi a reprezenta clienţii pe probleme juridice”.

În toate statele membre ale Uniunii Europene, profesia de avocat este o profesie liberală, care se desfăşoară independent de guvern şi de administraţia de stat. Avocaţii trebuie să fie înregistraţi în toate statele membre în Barou, după ce au obţinut diplomele relevante şi/sau au trecut examenele relevante care le permit să-şi efectueze profesia.

În cadrul acestui capitol am realizat o repertoriere a reglementărilor legale privind tipurile de formare obligatorii pentru accedere şi exercitarea profesiei de avocat, remunerarea avocaţilor, respectiv activitatea avocaţială în state precum: Anglia, Franţa, Germania, Olanda, Belgia, Spania, Italia.

28

CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Ultima parte de tezei de doctorat este dedicată concluziilor şi propunerilor de lege ferenda. În cele ce urmează, am redat pe scurt câteva dintre propunerile de lege ferenda identificate de mine în cadrul demersului meu ştiinţific.

O primă propunere de lege ferenda, care a fost făcută în doctrină şi pe care o îmbrăţişez, are în vedere reglementarea în România a posibilităţii exercitării profesiei de avocat în cadrul unui parteneriat multidisciplinar (Multi Disciplinary Practice - M.D.P.), „care sub aspectul naturii juridice este, mai degrabă o societate comercială decât civilă” şi în care „cooperează la soluţionarea cauzelor mai multe persoane având profesii diferite (cum ar fi, spre exemplu, avocaţi şi experţi contabili)”.

O altă propunere de lege ferenda se referă la ierarhizarea avocaţilor pe baza unor criterii bine stabilite care să dea posibilitatea avocatului să pună concluzii în apel sau recurs.

Consider de asemenea, că ar trebui să existe unele criterii de distincţie între avocatul generalist şi cel specializat pe diverse domenii de activitate, după modelul francez.

Referitor la avocatul salarizat în cadrul profesiei, consider ca ar trebui să reglementată noţiunea de „beneficiar” astfel sa nu se creeze confuzie între avocatul salarizat în cadrul profesiei şi avocatul colaborator.

O altă propunere vizează instituirii unei răspunderi disciplinare a avocatului salarizat în cadrul profesiei pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale pe de o parte, iar pe de altă parte pentru neîndeplinirea atribuţiilor şi obligaţiilor rezultate din Statut şi din Lege.

De asemenea, consider necesară instituirea unei clauze de neconcurenţă pentru avocatul salarizat în cadrul profesiei, după modelul celei reglementate de Codul muncii.

29

BIBLIOGRAFIE I. Acte normative A. Interne

1. Constituţia României; 2. Codul muncii; 3. Noul Cod civil (Legea nr.287/2009); 4. Codul de procedură civilă; 5. Codul penal; 6. Codul de procedură penală; 7. Legea nr.134/2010 – Codul de procedură civilă; 8. Legea nr.135/2010 – Codul de procedură penală; 9. Legea nr.286/2009 – Codul penal; 10. Legea nr.1/2011 a educaţiei naţionale; 11. Legea nr.62/2011 a dialogului social; 12. Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice; 13. Legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă; 14. Legea nr.7/2006 privind statul funcţionarului public

parlamentar; 15. Legea nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă; 16. Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile

proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente; 17. Legea nr.477/2004 privind Codul de conduită a

personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice;

18. Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii;

19. Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară; 20. Legea nr.514/2003 privind organizarea şi exercitarea

profesiei de consilier juridic; 21. Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea

profesiei de avocat; 22. Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale; 23. Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic

al contravenţiilor;

30

24. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici;

25. Hotărârea Guvernului nr.500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor;

26. Hotărârea Guvernului nr.1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină;

27. Hotărârea Guvernului nr.991/2005 pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului;

28. Hotărârea Guvernului nr.616/2005 privind condiţiile, procedura de selecţie şi de propunere de către Consiliul Economic şi Social a candidaţilor pentru a fi numiţi ca asistenţi judiciari de către ministrul justiţiei, precum şi condiţiile de delegare, detaşare şi transfer ale asistenţilor judiciari;

29. Hotărârea Guvernului nr.938/2004 privind condiţiile de înfiinţare şi funcţionare, precum şi procedura de organizare a agentului de muncă temporară;

30. Codul deontologic al farmacistului; 31. Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr.378/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti;

B. Internaţionale

1. Convenţia civilă asupra corupţiei adoptată la Strasbourg în 1999;

2. Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.138/1973 privind vârsta minimă de încadrare în muncă;

3. Directivei Consiliului nr.94/33/CE din 1994 referitoare la protecţia tinerilor în muncă;

4. Constituţia spaniolă; 5. Constituţia italiană; 6. Constituţia maghiară; 7. Codul civil spaniol; 8. Codul civil italian; 9. Codul obligaţiilor al Elveţiei;

31

10. Codul muncii francez; 11. Codul muncii maghiar; 12. Codul muncii al Bulgariei; 13. Codul muncii al Republicii Moldova; 14. Decretul regal nr.1/1995 – Legea privind Statutul

lucrătorilor (Spania); 15. Decretul regal nr.2/1995 - Legea privind jurisdicţia muncii

(Spania); 16. Legea pentru prevenirea riscurilor în muncă nr.31/1995

(Spania); 17. Legea belgiană din 3 iulie 1978 relativă la contractele de

muncă; 18. Legea belgiană din 5 decembrie 1968 asupra convenţiilor

colective; 19. Legea belgiană din 8 aprilie 1965 instituind regulamentele

de muncă; 20. Legea nr.300/1970 - Statutul salariaţilor (Italia); 21. Legea nr.604/1966 privind concedierea individuală

(Italia); 22. Convenţia colectivă încheiate la nivel naţional în domeniul

transporturilor feroviare pe anii 2008-2012 (Spania); 23. Convenţia colectivă la nivel naţional în domeniul centrelor

de asistenţă şi educaţie a copiilor pe anii 2010-2013(Spania);

24. Convenţia colectivă la nivel naţional în domeniul industriei încălţămintei pe anii 2010-2012 (Spania);

25. Convenţia colectivă la nivel naţional în domeniul agenţiilor de voiaj pe anii 2008-2011 (Spania);

26. Convenţia colectivă la nivel naţional a companiilor aeriene (Spania);

II. Tratate, cursuri, monografii A. Autori români

1. Abraham Pavel, Răspunderea penală a angajaţilor pentru infracţiuni săvârşite în cadrul raportului juridic de muncă.

32

Corelaţii cu răspunderea disciplinară – Teză de doctorat, Bucureşti, 1994;

2. Albu Ioan, Ursa Victor, Răspunderea civilă pentru daunele morale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979;

3. Alexe Cristina Emilia, Judecătorul în procesul civil, între rol activ şi arbitrar, vol.I, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008;

4. Anghel M. Ion, Deak Francisc, Popa F. Marin, Răspunderea civilă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970;

5. Apostol Pavel, Norma etică şi activitate normată, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968;

6. Athanasiu Alexandru, Dima Luminiţa, Dreptul muncii – curs universitar, Editura All Beck, Bucureşti, 2005;

7. Barac Lidia, Răspunderea şi sancţiunea juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997;

8. Bălan Ioan, Motivele de recurs în procesul civil, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2007;

9. Bejan Pavel, Schmutzer Gabriela Georgiana, Dreptul muncii. 2008-2009. Jurisprudenţă, Editura Moroşan, Bucureşti, 2010;

10. Beleiu Gheorghe, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ediţia a XI-a, revăzută şi adăugită de Marian Nicolae şi Petrică Truşcă, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2007;

11. Beligrădeanu Şerban, Studii de drept român al muncii, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007;

12. Bîrsan Corneliu, Dobrinoiu Vasile, Ţiclea Alexandru, Toma Mircea, Tufan Constantin, Societăţile comerciale, ediţie revăzută şi adăugită, vol. I, Casa de Editură şi Presă Şansa S.R.L, Bucureşti 1995;

13. Boboş Gheorghe, Teoria generală a dreptului, Editura Dacia, 1994;

14. Boroi Alexandru, Drept penal. Parte generală. Conform Noului Cod penal, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010;

15. Boroi Gabriel, Codul de procedură completat şi adnotat, vol. I, Editura All Beck, Bucureşti, 2001;

33

16. Boroi Gabriel, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ediţia a II-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2002;

17. Boroi Gabriel, Rădescu Dumitru, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Editura All, Bucureşti, 1994;

18. Buia Vasile, Mohanu Gheorghe, Organizarea şi disciplina muncii în unităţile socialiste de stat, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1975;

19. Bulai Costică, Bulai N. Bogdan, Manual de drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007;

20. Bulai Costică, Filipaş Avram, Mitrache Constantin, Instituţii de drept penal. Curs selectiv pentru examenul de licenţă 2006-2007 cu ultimele modificări ale Codului penal, Editura Trei, Bucureşti, 2006;

21. Cărpenaru D. Stanciu, David Sorin, Predoiu Cătălin, Piperea Gheorghe, Legea societăţilor comerciale. Comentariu pe articole, Ediţia a 4-a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009;

22. Chivulescu I.Gheorghe, Revizuirea în dreptul procesual al R.P.R., Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961;

23. Ciobanu Viorel-Mihai, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, Editura Naţional, Bucureşti, 1997;

24. Deleanu Ion, Tratat de procedură civilă. Din perspectiva noului Cod de procedură civilă, vol.I, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010;

25. Deleanu Ion, Tratat de procedură civilă, Ediţia a II-a, vol.II, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007;

26. Dima Luminiţa, Codul muncii şi legile conexe, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008;

27. Dimitriu Raluca, Contractul individual de muncă, prezent şi perspective, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2005;

28. Dimitriu Raluca, Concedierea salariaţilor, drept românesc şi comparat, Editura Omnia Uni S.A.S.T., Braşov, 1999;

34

29. Dogaru Ion, Cercel Sevastian, Drept civil. Persoanele, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007;

30. Dongoroz Vintilă Kahane, Siegfried, Antoniu George, Bulai Constantin, Iliescu Nicoleta, Stănoiu Rodica, Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român, Vol.I, Editura Academiei, Bucureşti, 1976;

31. Dongoroz Vintilă, Kahane Siegfried, Oancea Ion, Fodor Iosif, Iliescu Nicoleta, Înlocuirea răspunderii penale pentru unele infracţiuni cu răspunderea administrativă sau disciplinară, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1970;

32. Dorneanu Valer, Bădică Gheorghe, Dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002;

33. Drăghici Pompil, Faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii, Editura Universitaria, Craiova, 1999;

34. Eliescu Mircea, Răspunderea civilă delictuală, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1972;

35. Flitan Constantin, Răspunderea disciplinară a angajaţilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959;

36. Gheorghiu Valeria, Procedura soluţionării conflictelor de muncă. Aspecte teoretice şi practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2008;

37. Ghimpu Sanda, Ştefănescu Ion Traian, Beligrădeanu Şerban, Mohanu Gheorghe, Dreptul muncii. Tratat, Volumul I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978;

38. Ghimpu Sanda, Ştefănescu Ion Traian, Beligrădeanu Şerban, Mohanu Gheorghe, Dreptul muncii. Tratat, Volumul II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979;

39. Ghimpu Sanda, Ştefănescu Ion Traian, Dreptul muncii, vol.II, Universitatea din Bucureşti, 1974;

40. Ghimpu Sanda, Ţiclea Alexandru, Dreptul muncii, Ediţia a III-a, Casa de editură şi presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1998;

35

41. Ghimpu Sanda, Ţiclea Alexandru, Dreptul muncii, Ediţie revăzută şi adăugită, Casa de editură şi presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1995;

42. Leş Ioan, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, vol.I, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2011;

43. Leş Ioan, Tratat de drept procesual civil. Cu referiri la Proiectul Codului de procedură civilă, Ediţia 5, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010;

44. Leş Ioan, Tratat de drept procesual civil. Cu referiri la Proiectul Codului de procedură civilă, Ediţia 5, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010;

45. Leş Ioan, Instituţii judiciare contemporane, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007;

46. Lorincz Anca Lelia, Drept procesual penal. Curs universitar, Editura a II-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2009;

47. Lozneanu Verginel, Excepţiile de fond în procesul civil, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003;

48. Maierean Laura, Capacitatea juridică a părţilor contractului individual de muncă, Editura Moroşan, Bucureşti, 2008;

49. Mateuţ Gheorghe, Procedură penală. Partea generală, vol.II, Editura Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi, 1994;

50. Măgureanu Florea, Drept procesual civil, Ediţia a X-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008;

51. Măgureanu Florea, Drept procesual civil, Ediţia a II-a, Editura All Beck, Bucureşti, 1999;

52. Mircea N. Costin, Răspunderea juridică în dreptul R.S.R., Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974;

53. Mischie Beatrice, Conflicte de muncă. Culegere de practică judiciară, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010;

54. Muraru Ioan, Constantinescu Mihai, Tănăsescu Elena Simina, Enache Marian, Iancu Gheorghe, Interpretarea Constituţiei. Doctrină şi practică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002;

36

55. Muraru Ioan, Tănăsescu Elena Simina (coordonatori), Constituţia României. Comentariu pe articole, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008;

56. Pătulea Vasile, Şerban Stelu, Marconescu Gabriel Ion, Răspundere şi responsabilitate socială şi juridică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988;

57. Pop Liviu, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. Tratat, ediţia a II-a, Ed. Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi, 1996;

58. Popa Ion, Tratat privind profesia de magistrat în România, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007;

59. Popa Nicolae, Prelegeri de sociologie juridică, Facultatea de drept – Universitatea Bucureşti, 1983;

60. Popescu T. R., Anca P., Teoria generală a obligaţiilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968;

61. Prisăcaru V., Contenciosul administrativ român, Editura All Beck, ediţia a II-a, 1998;

62. Puie Oliviu, Recursul administrativ şi jurisdicţional, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007;

63. Rădulescu D. Dan Şerban, Raportul dintre dreptul disciplinar şi dreptul penal, Tipografia I. C. Văcărescu, Bucureşti, 1938;

64. Sorică Irina, Răspunderea disciplinară a salariaţilor, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010;

65. Spinei Sebastian, Recursul în procesul civil, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008;

66. Stătescu Constantin, Bîrsan Corneliu, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ediţia a IX-a revăzută şi adăugită de Corneliu Bîrsan, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008;

67. Stătescu Constantin, Bîrsan Corneliu, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ediţia a VIII-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2002;

68. Stoenescu Ilie, Zilberstein Savelly, Drept procesual civil. Căile de atac şi procedurile speciale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;

69. Şantai Ioan, Introducere în studiul dreptului, Sibiu, 1994;

37

70. Ştefănescu Ion Traian, Tratat teoretic şi practic de drept al muncii, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010;

71. Ştefănescu Ion Traian, Disciplina muncii şi răspunderea disciplinară a personalului muncitor din unităţile socialiste de stat, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1979;

72. Tăbârcă Mihaela, Drept procesual civil, vol.I, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005;

73. Ţiclea Alexandru, Tratat de dreptul muncii, Ediţia a VII-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013;

74. Ţiclea Alexandru, Tratat de dreptul muncii, Ediţia a IV-a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2010;

75. Ţiclea Alexandru (coordonator), Georgescu Laura, Cioriciu Ştefănescu Ana, Vlad Barbu, Dreptul public al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2009;

76. Ţiclea Alexandru (coordonator), Diko Daniela, Duţescu Leontina, Georgescu Laura, Ioan Mara, Popa Aurelia, Codul muncii comentat şi adnotat cu legislaţie, doctrină şi jurisprudenţă, Volumul I, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008;

77. Ţiclea Alexandru (coordonator), Diko Daniela, Duţescu Leontina, Georgescu Laura, Ioan Mara, Popa Aurelia, Codul muncii comentat şi adnotat cu legislaţie, doctrină şi jurisprudenţă, Volumul II, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008;

78. Ţiclea Alexandru, Codul muncii comentat, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008;

79. Ţiclea Alexandru, Reglementarea contravenţiilor, Ediţia a V-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007;

80. Ţiclea Alexandru, Tratat de dreptul muncii, Ediţia a II-a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007;

81. Ţiclea Alexandru, Popescu Andrei, Ţichindelean Marioara, Tufan Constantin, Ţinca Ovidiu, Dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004;

82. Ţop Dan, Tratat de dreptul muncii,Editura Wolters Kluwer, Bucureşti., 2008;

38

83. Uţă Lucia, Rotaru Florentina, Cristescu Sorina, Codul muncii adnotat, Vol.II, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009;

84. Vartolomei Brînduşa, Dreptul muncii pentru învăţământul economic, Editura Economică, Bucureşti, 2009;

85. Vasile Cătălin, Reprezentarea persoanelor în acte juridice civile, Editura Sitech, Craiova, 2011;

86. Vlad Barbu, Cernat Cosmin, Gheorghiu Valeria, Vasile Cătălin, Ivan Ştefania, Dreptul muncii – curs universitar, Editura Cermaprint, Bucureşti, 2008;

87. Vlad Barbu, Vasile Cătălin, Ivan Ştefania, Vlad Mihai, Dreptul muncii, Editura Cermaprint, Bucureşti, 2008;

88. Voicu Costică, Teoria generală a dreptului. Curs universitar, Ediţie revăzută şi actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006;

89. Voiculescu Nicolae Dreptul muncii. Reglementări interne şi comunitare, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2007;

90. Zanfir Valeriu, Codul muncii – comentat, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2004;

91. Zanfir Valeriu, Forţa majoră în raporturile de muncă, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010;

92. Zanfir Valeriu, Răspunderea patrimonială a salariaţilor şi funcţionarilor publici, Editura Tribuna Juridică, 2005;

B. Autori străini

1. Aguilera Izquierdo Raquel, Las causas de despido disciplinario y su valoracion por la jurisprudencia, Pamplona, 1997;

2. Banderet M.E., Le droit disciplinaire: etude comparative, Revue BIT, 1986;

3. Blanpain Roger, Labour law in Belgium, Wolters Kluwer International Publishing House, 2010;

4. Cholet Didier, La célérité de la procédure en droit processuel, LGDJ, 2006;

5. Francois Lucien, Theorie des relations collectives du travail en droit belge, Edition Bruylant, Bruxelles, 1980;

39

6. Galantino Luisa, Diritto del lavoro, 17 editione, G.Giappichelli Editore, Torino, 2010;

7. Gatumel Denis, Le droit du travail en France. Principes et approche pratique du droit du travail, 17e edition, Editions Francis Lefebvre, 2006;

8. Gillain Joseph, Le droit du travail belge, Editions PAC, 1982;

9. Jamoulle Micheline, Le contract de travail, Liege, 1982; 10. Lalou Henri, La responsabilité civile. Principes

elementaires et aplications practiques, Paris, 1928; 11. Lardy-Pelissier Bernadette, Pelissier Jean, Roset Agnes,

Tholy Lysiane, Le nouveau Code du travail annote, 29eme edition, Groupe Revue Fiduciaire, Paris, 2009;

12. Lyon Caen Gerard, Pelissier Jean, Supiot Alain, Droit du travail, Dalloz, 1998;

13. Malaurie Philippe, Aynes Laurent, Stoffel-Munck Philippe, Droit civil: les obligations, 3eme edition, Defrenois, 2007;

14. Malaurie Philippe, Liberte et responsabilite, Defrenois, 2004;

15. Marchand Daniel, Mine Michel, Le droit du travail en pratique, 19e edition, Eyrolles, Patis, 2008;

16. Mazeaud Antoine, Droit du travail, 4eme edition, Montchrestien, Paris, 2004;

17. Mengoni Luigi, Les sanctions en droit italien în Les sanctions civiles, disciplinaires et penale sen droit belge, francais ei italien, Congres et Colloques, Universite Liege, 1962;

18. Montoya Melgar Alfredo, Derecho del trabajo, 31a edicion, Editorial Tecnos, Madrid, 2010;

19. Peanain R., Manuale di diritto penale, vol. I, Torino, 1962; 20. Pélissier Jean, Auzero Gilles, Dockès Emmanuel, Droit

du travail, Dalloz, coll. Précis Dalloz, 25e éd. 2011; 21. Pelissier Jean, Lyon Caen Antoine, Jeammaud Antoine,

Dockes Emmanuel, Les grands arrets du droit du travail, 3eme edition, Dalloz, 2004;

40

22. Pelissier Jean, Supiot Alain, Jeammaud Antoine, Droit du travail, 24e edition, Editeur Dalloz, 2008;

23. Perelman Chaim, Le raisonnable et le deraisonnable en droit, L.G.D.J., Paris, 1984;

24. Ripa Alessandro, Collia Filippo, La riforma del lavoro nella giurisprudenza, Ipsoa Indicitalia, 2007;

25. Savatier Rene, Traite de la responsabilite civile en droit francais, Tome 1, Paris, 1939;

26. Stefani Gastron, Levasseur Georges, Bouloc Bernard, Droit penalgeneral, Ediţia a III-a, Dalloz, Paris, 1987;

27. Valverde Antonio Martin, Garcia Murcia Joaquin, Tratado practico de derecho del trabajo, Volumen II, Editorial Thomson Aranzadi, Madrid, 2008;

28. Vannes Viviane, Le contract de travail. Aspects theoreques et pratiques, Bruylant, 2003;

29. Vogel Polski Eliane, Etude sur lţexercise du pouvoir disciplinaire et du droit disciplinaire dans les entreprises de commerce et de bureau, studiu realizat pentru Biroul Internaţional al Muncii (Secretariatul Permanent al Organizaţiei Internaţionale a Muncii);

30. Wyler Remy, Droit du travail, deuxieme edition, revue et completee avec la collabotation de Francoise Martin, Stampfli Editions SA Berne, 2008;

III. Studii în reviste de specialitate:

1. Apostol Dumitru, Anularea măsurii desfacerii contractului de muncă şi unele efecte ale acesteia în Revista română de drept nr.3/1979;

2. Asănică Daniel, Procedura aplicării sancţiunilor disciplinare poliţiştilor în Revista română de dreptul muncii nr.2/2011;

3. Athanasiu Alexandru, Aspecte teoretice şi practice ale revocării deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă şi a deciziei de imputare în Revista română de drept nr.3/1984;

41

4. Beligrădeanu Şerban, Consideraţii critice asupra diversităţii nejustificate a reglementărilor legale privind competenţa materială a instanţelor hudecătoreşti în domeniul soluţionării conflictelor de muncă în Revista română de drept privat nr.3/2009;

5. Beligrădeanu Şerban, Efectele admiterii recursului civil dacă hotărârea recurată este nemotivată şi/sau nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei. Reflecţii asupra Deciziei XXI/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile unite (II) în Revista Dreptul nr.6/2007;

6. Beligrădeanu Şerban, Inadmisibilitatea obstaculării dreptului instanţei judecătoreşti de înlocuire a sancţiunii disciplinare, aplicată de angajator salariatului, cu o alta mai uşoară prin dispoziţii înscrise în regulamentul intern al unităţii în Revista Dreptul nr.4/2007;

7. Beligrădeanu Şerban, Admisibilitatea cumulului răspunderii disciplinare a salariaţilor cu răspunderea lor penală şi contravenţională în Revista Dreptul nr.4/2006;

8. Beligrădeanu Şerban, Efectele refuzului nejustificat al salariatului de a se prezenta la cercetarea disciplinară prealabilă în Revista Dreptul nr.8/2005;

9. Beligrădeanu Şerban, Modul în care trebuie procedat în cazul reintegrării în muncă a salariatului drept consecinţă a punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive care, ulterior, este modificată sau casată în urma admiterii recursului angajatorului în Revista Dreptul nr.1/2005;

10. Beligrădeanu Şerban, Consideraţii de ansamblu şi observaţii critice referitoare la tribunalele specializate de muncă şi asigurări sociale, precum şi la asistenţii judiciari în lumina Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară în Revista Dreptul nr.9/2004;

11. Beligrădeanu Şerban, Aspecte esenţiale referitoare la forma, conţinutul şi nulitatea deciziei de concediere în lumina Codului muncii în Revista Dreptul nr.6/2004;

42

12. Beligrădeanu Şerban, Inadmisibilitatea – de regulă – a casării cu trimitere la prima instanţă în cazul admiterii recursului împotriva unei sentinţe pronunţate în materia conflictelor (de muncă) de drepturi în Revista română de dreptul muncii nr.2/2004;

13. Beligrădeanu Şerban, Inadmisibilitatea obstaculării dreptului instanţei judecătoreşti de înlocuire a sancţiunii disciplinare, aplicată de angajator salariatului, cu alta mai uşoară prin dispoziţii înscrise în regulamentul intern al unităţii în Revista Dreptul nr.4/2007;

14. Beligrădeanu Şerban, În legătură cu modul de soluţionare a plângerilor făcute împotriva sancţiunilor disciplinare în Revista română de drept nr.12/1971;

15. Beligrădeanu Şerban, Ştefănescu Ion Traian, Răspunderea civilă reciprocă între părţile raportului contractual de serviciu al funcţionarului public în Revista Dreptul nr.4/2009;

16. Beligrădeanu Şerban, Ştefănescu Ion Traian, Consideraţii critice şi sugestii referitoare la prevederile proiectului noului Cod al muncii, în Revista română de dreptul muncii nr.1/2002;

17. Belu Magdo Monna-Lisa, Răspunderea disciplinară în sistemul general al legislaţiei muncii, în Revista română de dreptul muncii nr.1/2005;

18. Ciobanu Viorel Mihai, Aspecte noi privind recursul în procesul civil în lumina proiectului Codului de procedură civilă în Revista română de drept privat nr.1/2009;

19. Ciobanu Viorel Mihai, Boroi Gabriel, Nicolae Marian, Modificările aduse Codului de procedură civilă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.138/2000 (II) în Revista Dreptul nr.2/2001;

20. Cristescu Gheorghe (I), Beligrădeanu Şerban (II), În legătură cu modul de soluţionare a plângerilor făcute împotriva sancţiunilor disciplinare în Revista română de drept nr.12/1971;

43

21. Dascălu Daniel, Fodor Maria, Unele consideraţii privind competenţa soluţionării conflictelor de muncă şi a litigiilor de muncă. Impactul elementelor de extraneitate asupra competenţei soluţionării litigiilor şi conflictelor de muncă în Revista română de dreptul muncii nr. 1/2004;

22. Deleanu Ion, Consideraţii cu privire la excepţiile procesuale în contextul prevederilor Proiectului noului Cod de procedură civilă în Revista română de drept privat nr.4/2009;

23. Diamant Betino, Suciu Cosmin Ovidiu, O problemă în legătură cu calea de atac a recursului în materia conflictelor de muncă în Revista română de dreptul muncii nr.1/2005;

24. Dimitriu Raluca, Particularităţi ale contractului individual de muncă încheiat de către minor, în Revista română de dreptul muncii nr.1/2005;

25. Duicu Sabău, Refuzul neîntemeiat al salariatului de a se prezenta la convocarea în vederea cercetării disciplinare prealabile poate constitui – el însuşi – o abatere disciplinară în Revista Dreptul nr.9/2004;

26. Duicu Sabău, Posibilitatea aplicării unei alte sancţiuni disciplinare de către organele de jurisdicţia muncii investite în soluţionarea contestaţiei împotriva sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului de muncă în Revista Dreptul nr.10-11/1994;

27. Duţescu Leontina Constantina, Individualizarea şi aplicarea sancţiunilor disciplinare în Revista română de dreptul muncii nr.8/2009;

28. Duţescu Leontina Constantina, Concedierea disciplinară în dreptul francez în Revista română de dreptul muncii nr.2/2008;

29. Duţescu Leontina Constantina, Revocarea deciziei de concediere disciplinară în Revista română de dreptul muncii nr.6/2007;

44

30. Duţescu Leontina Constantina, Ordinul de serviciu ilegal, cauză exoneratoare de răspundere disciplinară în Revista română de dreptul muncii nr.5/2007;

31. Elisei Constantin, Consideraţii critice cu privire la Decizia nr.XXI din 12 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Revista română de dreptul muncii nr.6/2007;

32. Filip Gheorghe, Caracterul şi efectele reabilitării în materie disciplinară în Revista română de drept nt.4/1972;

33. Firoiu V. Dumitru, Inadmisibilitatea aplicării unei alte sancţiuni disciplinare de către organul de jurisdicţie a muncii investit cu soluţionarea contestaţiei împotriva sancţiunilor disciplinare impuse de către unitate în Revista Dreptul nr.2/1994;

34. Fodor Maria, Aspecte privind probele admisibile în recursul exercitat împotriva hotărârilor pronunţate în conflictele (de muncă) de drepturi în Revista română de dreptul muncii nr.4/2004;

35. Fodor Maria, Sarcina probei în litigiile de muncă în Revista română de dreptul muncii n.3/2004;

36. Frenţiu Gabriela Cristina, Consideraţii asupra nulităţii prevăzute de art.268 alin.2 lit.b şi c din Codul muncii în Revista Dreptul nr.10/2005;

37. Furtună Mircea, Constituie refuzul nejustificat al salariatului de a se prezenta la convocarea prevăzută de art.267 alin.2 din Codul muncii abatere disciplinară? În Revista Dreptul nr.1/2005;

38. Gheorghiu Neculai, Un punct de vedere referitor la sancţiunea nulităţii absolute a deciziei de sancţionare disciplinară a salariatului, prevăzută de art.268 alin.2 din Codul muncii în Revista română de dreptul muncii nr.3/2005;

39. Ghimpu Sanda, Câteva aspecte ale desfacerii disciplinare a contractului de muncă în lumina Legii organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat, în Revista română de drept nr.7/1970;

45

40. Ghimpu Sanda, Marica Petre, Desfacerea contractului de muncă în temeiul art.20 lit.f din Codul muncii şi în temeiul art.13 lit.e din Legea nr.1/1970 în Revista română de drept nr.6/1970;

41. Gilescu Gheorghe, Importanţa structurii normelor juridice pentru analiza lor asupra relaţiilor sociale, Analele Universităţii Bucureşti, nr. 13-14, 1960;

42. Gîlcă Costel, Efectele refuzului nejustificat al salariatului de a se prezenta la cercetarea disciplinară prealabilă (I) în Revista Dreptul nr.8/2005;

43. Gliga Ioan, Consideraţii privind definirea răspunderii juridice, în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai“, Cluj-Napoca, 1970;

44. Godeanu Teodor Narcis, Obligativitatea generală a cercetării disciplinare în vederea sancţionării disciplinare a salariaţilor în Revista română de dreptul muncii nr.3/2009;

45. Iftenie Valentin, Pistol Ştefan, Semnificaţia medico-legală şi juridică a noţiunii de infirmitate, în Revista Dreptul nr.5/2005;

46. Leş Ioan, Admisibilitatea probelor în cadrul recursului devolutiv reglementat de art.304¹ C.pr.civ. în Curierul Judiciar nr.10/2005;

47. Leş Ioan, Implicaţiile reformei constituţionale asupra participării persoanelor din afara magistraturii la înfăptuirea actului de justiţie în Revista Dreptul nr.4/2004;

48. Leş Ioan, Sistemul dublului grad de jurisdicţie în dreptul procesual civil actual în Revista română de drept comercial nr.6/2003;

49. Leş Ioan, Spre un sistem judiciar cu instanţe specializate? în Revista Pandectele Române, nr.3/2003;

50. Mircea Costin, O încercare de definire a noţiunii răspunderii juridice, în Revista română de drept nr.5/1970;

51. Musta Ovidiu, Noi precizări referitoare la sancţiunea lipsei din decizia de sancţionare a menţiunii prevăzute de

46

art.268 alin.2 lit.f din Codul muncii în Revista română de dreptul muncii nr.1/2007;

52. Naubauer Ştefan, Observaţie privind dreptul salariatului de a fi asistat de avocat în cursul cercetării disciplinare prealabile în Revista română de dreptul muncii nr.2/2010;

53. Oancea Ion, Noţiunea răspunderii penale în Analele Universităţii Bucureşti seria ştiinţe sociale juridice nr.6/1956;

54. Pătulea Vasile, Corelaţia dintre răspunderea juridică şi responsabilitatea socială în Revista română de drept nr.1/1984;

55. Pop Virgil, Răspunderea disciplinară a magistraţilor în Studii de drept românesc nr.1-2/1996;

56. Popa Vasile, Pană Ondina, Concedierea între uz şi abuz. Concedierea individuală pentru motive ce ţin de persoana salariatului – analiză comparativă cu dreptul italian în Revista română de drept comercial nr.11/2003;

57. Postolache Ada, Regulamentul intern şi limita judecătorului în calificarea abaterii disciplinare în Revista română de dreptul muncii nr.4/2006;

58. Roşu Claudia, Soluţiile instanţei de judecată în căile de atac împotriva sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului de muncă în Revista Dreptul 12/2002;

59. Sasu Horaţiu, Consecinţe practice ale prevederilor art.287 din Codul muncii sub aspectul poziţiei angajatorului în litigii în Revista română de dreptul muncii nr.4/2005;

60. Săvescu Andrei Eusebiu, Probaţiunea în conflictele de muncă în Revista română de dreptul muncii nr.3/2007;

61. Spinei Sebastian, Natura activităţii instanţei şi posibilitatea administrării probelor în situaţia reţinerii cauzei spre rejudecare după casare, în procesul civil în Revista Dreptul nr.5/2007;

62. Ştefănescu Ion Traian (I), Beligrădeanu Şerban (II), Principalele aspecte teoretice şi practice rezultate din cuprinsul Legii nr.40/2011 pentru modificarea şi

47

completarea Legii nr.53/2003 – Codul muncii în Revista Dreptul nr.7/2001;

63. Ştefănescu Ion Traian, Controverse posibile în legătură cu interpretarea unor norme din cuprinsul Legii nr.1/2011 a educaţiei naţionale în Revista română de dreptul muncii nr.1/2011;

64. Ştefănescu Ion Traian, Admisibilitatea sancţionării disciplinare a salariatului sau a funcţionarului public pentru faptele ilicite săvârşite în afara executării obligaţiilor de serviciu în Revista Dreptul nr.12/2008;

65. Ştefănescu Ion Traian, Beligrădeanu Şerban, Înţelesul şi sfera de aplicare a noţiunilor de forţă majoră şi caz fortuit în dreptul muncii, în Revista Dreptul nr.6/2008;

66. Ştefănescu Ion Traian, Efectele refuzului nejustificat al salariatului de a se prezenta la cercetarea disciplinară prealabilă sancţionării disciplinare în Revista Dreptul nr.1/2005;

67. Ştefănescu Ion Traian, Delegarea de atribuţii disciplinare în dreptul muncii în Revista Dreptul nr.12/2004;

68. Ştefănescu Ion Traian, Răspunderea patrimonială reglementată prin noul Cod al muncii în Revista Dreptul nr.9/2003;

69. Ştefănescu Ion Traian, Beligrădeanu Şerban, Prezentare de ansamblu şi observaţii critice asupra noului Cod al muncii în Revista Dreptul nr.4/2003;

70. Ştefănescu Ion Traian, Infirmitatea – cauză de nerăspundere disciplinară în Revista Dreptul nr.12/2002;

71. Ştefănescu Ion Traian, Trăsăturile fundamentale ale raportului juridic de muncă în lumina noii reglementări privind organizarea şi disciplina muncii în Revista română de drept nr.12/1970;

72. Ţiclea Alexandru, Contestaţia în anulare – cale extraordinară de atac iluzorie. Necesitatea reevaluării acesteia în Revista română de dreptul muncii nr.8/2010;

73. Ţiclea Alexandru, Consideraţii privind cercetarea abaterii disciplinare în Revista română de dreptul muncii 1/2010;

48

74. Ţiclea Alexandru, Discuţii privind reintegrarea în muncă drept efect al anulării măsurii concedierii dispuse de angajator în Revista dreptul nr.12/2008;

75. Ţiclea Alexandru, Urgenţa în soluţionarea conflictelor de muncă şi consecinţele erorilor judiciare asupra acesteia în Revista română de dreptul muncii nr.2/2005;

76. Ţiclea Alexandru, Competenţa instanţelor judecătoreşti de a soluţiona conflicte de drepturi în Revista română de dreptul muncii nr.1/2002;

77. Ţinca Ovidiu, Comentarii referitoare la reglementarea contractului de ucenicie în Revista Dreptul nr.9/2006;

78. Ţinca Ovidiu, Observaţii referitoare la concedierea disciplinară pentru abatere gravă în Revista română de dreptul muncii nr.6/2008;

79. Ţinca Ovidiu, Unele observaţii referitoare la suspendarea contractului individual de muncă în Revista Dreptul nr.5/2006;

80. Ţinca Ovidiu, Despre cercetarea disciplinară prealabilă în Revista română de dreptul muncii nr.1/2006;

81. Ţop Dan, Aspecte teoretice privind comisiile de disciplină din administraţia naţională a penitenciarelor şi unităţile subordonate în Revista română de dreptul muncii nr.1/2005;

82. Uluitu Aurelian Gabriel, Posibilitatea suspendării efectelor deciziei de concediere sau de sancţionare disciplinară în Revista română de dreptul muncii nr.2/2008;

83. Verdinaş Virginia, Unele consideraţii teoretice şi implicaţii practice privind noua Lege a contenciosului administrativ nr.554/2004 în Revista Dreptul nr.5/2005;

84. Vlad Barbu, Unele aspecte în legătură cu calea de atac a recursului în materia conflictelor de muncă în Revista română de dreptul muncii nr.4/2004;

85. Volonciu Magda, Nulitatea absolută şi relativă în dreptul muncii în Revista română de dreptul muncii nr.2/2005;

49

IV. Jurisprudenţă 1. Lupaşcu Dan (coordonator), Comşa Carmen Georgiana,

Cosma Viorica, Harabagiu Lizeta, Ionescu Valentina, Neculae Păuna, Opriş Elena Daniela, Petre Magdalena, Sandu Valentina, Curtea de Apel Bucureşti. Culegere de practică judiciară în materie de litigii de muncă, 2005, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006;

2. Schmutzer G.G., Jurisprudenţă dreptul muncii 2006-2008, Editura Moroşan, Bucureşti, 2008;

3. Uţă Lucia, Rotaru Florentina, Cristescu Simona, Dreptul muncii. Răspunderea disciplinară. Practică judiciară, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009;

4. Probleme de drept din deciziile Curţii Supreme de Justiţie (1990-1992), Editura Orizonturi, 1993;

5. Revista română de dreptul muncii nr.1/2011; 6. Revista română de dreptul muncii nr.7/2010; 7. Revista română de dreptul muncii nr.6/2010; 8. Revista română de dreptul muncii nr.4/2010; 9. Revista română de dreptul muncii nr.2/2010; 10. Revista română de dreptul muncii nr.1/2010; 11. Revista română de dreptul muncii nr.8/2009; 12. Revista română de dreptul muncii nr.7/2009; 13. Revista română de dreptul muncii nr.6/2009; 14. Revista română de dreptul muncii nr.5/2009; 15. Revista română de dreptul muncii nr.4/2009; 16. Revista română de dreptul muncii nr.3/2009; 17. Revista română de dreptul muncii nr.2/2009; 18. Revista română de jurisprudenţă nr.1/2009; 19. Revista română de dreptul muncii nr.4/2008; 20. Revista română de dreptul muncii nr.1/2008; 21. Revista română de dreptul muncii nr.6/2007; 22. Revista română de dreptul muncii nr.5/2007; 23. Revista română de dreptul muncii nr.3/2007; 24. Revista română de dreptul muncii nr.2/2007; 25. Revista română de dreptul muncii nr.1/2007; 26. Revista română de dreptul muncii nr.2/2006;

50

27. Revista română de dreptul muncii nr.1/2006; 28. Revista română de dreptul muncii nr.2/2005; 29. Revista română de dreptul muncii nr.1/2005; 30. Revista română de dreptul muncii nr.1/2004; 31. Revista română de dreptul muncii nr.4/2003; 32. Revista română de dreptul muncii nr.3/2003; 33. Revista română de dreptul muncii nr.1/2003; 34. Revista română de dreptul muncii nr.2/2002; 35. Revista Pandectele române nr.2/2002; 36. Revista Pandectele Române nr.2/2001; 37. Revista Dreptul nr.9/2007; 38. Revista Dreptul nr.11/2004; 39. Revista Dreptul nr.11/2001; 40. Revista Dreptul nr.3/2001; 41. Revista Dreptul nr.10/1997; 42. Revista Dreptul nr.2/1997; 43. Revista Dreptul nr.11/1996; 44. Revista Dreptul nr.8/1996; 45. Revista Dreptul nr.5/1996; 46. Buletinul Curţilor de Apel nr.1/2008; 47. Revista română de drept nr.2/1985; 48. Revista română de drept nr.3/1984; 49. Revista română de drept nr.7/1971; 50. Culegerea de decizii pe anul 1973; 51. Curtea de Apel Bucureşti. Culegere de practică judiciară

în materie de conflicte de muncă şi asigurări sociale 2006-2008, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2008;

52. Buletinul Curţilor de Apel nr.2/2008; 53. Buletinul Curţilor de Apel nr.1/2008; 54. Buletinul Curţilor de Apel nr.1/2008; 55. Revista română de dreptul muncii nr.8/2010; 56. Revista română de dreptul muncii nr.3/2010; 57. Revista română de dreptul muncii nr.8/2010; 58. Revista română de dreptul muncii nr.1/2011;

V. Alte surse

51

www.scj.ro; www.jurisprudenta.org; www.avocatura.com; www.fedee.com; www.lexadin.nl; www.ilo.org; www.legifrance.gouv.fr; www.eu-employment-observatory.net; www.segec.be; www.emploi.belgique.be ; www.cass.be; www.suisse.juridat.be; www.raadvst-consetat.be; www.ugt.es; http://convenios.juridica.com; www.senado.es; www.mlsp.government.bg; www.cortedicassazione.it;

http://www.scj.ro/

http://www.jurisprudenta.org/

http://www.avocatura.com/

http://www.fedee.com/

http://www.lexadin.nl/

http://www.ilo.org/

http://www.legifrance.gouv.fr/

http://www.eu-employment-observatory.net/

http://www.segec.be/

http://www.emploi.belgique.be/

http://www.cass.be/

http://www.suisse.juridat.be/

http://www.raadvst-consetat.be/

http://www.ugt.es/

http://convenios.juridica.com/

http://www.senado.es/

http://www.mlsp.government.bg/

http://www.cortedicassazione.it/

REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT - · PDF filede avocat au fost guvernate de următoarele acte...

Documents

Transcript of REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT - · PDF filede avocat au fost guvernate de următoarele acte...