UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

ŞCOALA DOCTORALĂ

TEZA DE DOCTORAT

- REZUMAT - PROIECTAREA ŞI MANAGEMENTUL CURRICULUMULUI

LA NIVELUL ORGANIZAŢIEI ŞCOLARE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

PROF. UNIV. DR. DAN POTOLEA

DOCTORAND:

BUNĂIAŞU CLAUDIU MARIAN

2

PROIECTAREA ŞI MANAGEMENTUL CURRICULUMULUI

LA NIVELUL ORGANIZAŢIEI ŞCOLARE

1. Argument

În actualul context al politicii educaţionale din ţara noastră, problematica proiectării şi

managementului curriculumului reprezintă una de maxim interes, iar dezvoltarea şi

perfecţionarea competenţelor în domeniu constituie mijlocul esenţial al eficientizării

procesului de implementare a strategiei de descentralizare curriculară şi instituţională. Din

această perspectivă, lucrarea Proiectarea şi managementul curriculumului la nivelul

organizaţiei şcolare aduce în prim plan un cadru metodologic de referinţă în domeniul

curricular, fundamentat ştiinţific şi cuprinzând repere operaţionale, utile managerilor şcolari şi

cadrelor didactice.

Denumirea problematicii de studiu evidenţiază opţiunea epistemologico-metodologică

pentru una dintre perspective de abordare în domeniu. Aceasta se referă, pe de o parte, la

considerarea proiectării curriculare ca o activitate specifică managementului curriculumului,

iar, pe de altă parte, la aprecierea că proiectarea şi activitatea managerială în domeniul

curricular sunt două sisteme de activităţi interrelaţionate, dar în cadrul a două procese

curriculare. Am optat pentru cea de-a doua perspectivă de abordare şi, în consecinţă, pentru

denumirea Proiectarea şi managementului curriculumului la nivelul organizaţiei şcolare, în

urma unui demers de logică curriculară. Acest demers s-a finalizat cu aprecierea că produsele

proiectării manageriale ale curriculumului sunt, ulterior, obiectul managementului

curriculumului, rezultând un management de proiect, unde se aplică toate funcţiile

manageriale specifice:

- organizarea activităţii manageriale;

- coordonarea şi monitorizarea implementării produselor proiectării curriculare;

- evaluarea continuă şi reglarea operativă a implementării proiectelor şi programelor

curriculare;

- evaluarea multilaterală a produselor curriculare (rezultate, impact, proces, proiect).

3

2. Obiectivele generale şi secţiunile lucrării

Pornind de la situaţiile problematice semnalate în practica anterioară de cercetare şi

constatările privind necesitatea şi oportunitatea fundamentării teoretico-metodologice a

problematicii proiectării şi managementului curriculumului, a extinderii strategiilor,

procedurilor şi instrumentelor operaţionale specifice, am definit următoarele obiective

generale ale lucrării:

a) În plan reflexiv-teoretic:

Fundamentarea ştiinţifică a proiectării şi managementului curriculumului la

nivelul organizaţiei şcolare, prin sistematizarea şi conturarea premiselor

epistemologice, teoretice şi metodologice din literatura de specialitate.

Dezvoltarea bazelor teoretico-metodologice ale problematicii de studiu, prin

analize conceptuale, interpretări şi reconstrucţii teoretice.

b) În plan practic-aplicativ:

Realizarea unei suite de cercetări empirice, care să contribuie la dezvoltarea unui

cadru de referinţă şi la furnizarea unor repere metodologice utile managerilor

şcolari şi cadrelor didactice, în domeniul proiectării şi managementului

curriculumului şi în optimizarea procesului curricular.

Secţiunile lucrării au fost delimitate în funcţie de aceste obiective generale, astfel:

- partea I a lucrării – Fundamente teoretice – cuprinde bazele conceptuale ale

problematicii de studiu, sistematizate, generalizate şi interpretate în scopul conturării codului

terminologic al studiului întreprins;

- partea a II-a a lucrării – Fundamente metodologice – conturează cadrul metodologic

general de susţinere a modelelor şi instrumentelor manageriale operaţionale la nivelul

organizaţiei şcolare;

- partea a III-a a lucrării – Metodologia proiectării şi a managementului curriculumului,

din perspectiva organizaţiei şcolare – reprezintă cea mai amplă secţiune a lucrării, cuprinzând

două capitole. În al treilea capitol sunt prezentate şi analizate strategii, metodologii, modele şi

instrumente manageriale reprezentative în literatura de specialitate sau prioritare în sugestiile

metodologice ale factorilor de decizie, iar în capitolul patru – modelele şi instrumentele

manageriale proprii, construite, testate şi validate în cadrul demersului investigativ.

4

2. Fundamentarea teoretico-metodologică a problematicii

Fundamentele teoretice ale investigaţiei în domeniul proiectării şi managementului

curriculumului, focalizate pe abordările conceptuale în analiza curriculumului educaţional,

evidenţiază caracterul polisemantic al termenului şi realitatea vastă a domeniului curricular,

cu interpretări teoretice şi propuneri metodologice foarte diverse. Semnificaţia actuală a

curriculumului de concept-construct relevă, pe lângă accepţiunea de reflectare a unei realităţi

pedagogice ulterioare, elaborată şi reconstruită plecând de la experienţele educaţionale ale

beneficiarilor direcţi ai actului educaţional şi pe cea de reconsiderare, reelaborare de noi

sensuri şi implicaţii ale curriculumului.

Capitolul I – Abordări conceptuale în analiza curriculumului educaţional – conturează

premisele teoretice ale problematicii curriculumului educaţional, prin sistematizarea, analiza

şi interpretarea fundamentelor curriculumului, a procesului extensiunii conceptuale, a

paradigmelor, teoriilor şi modelelor de analiză conceptuală. Nucleul conceptual îl reprezintă

abordarea multidimensională a curriculumului, în cadrul definiţiilor şi modelelor de analiză

conceptuală. Caracterul comprehensiv, forţa explicativă şi valoarea de referenţiale holistice în

înţelegerea curriculumului sporesc rolul modelelor multidimensionale în consolidarea

statutului epistemologic al conceptului de curriculum educaţional, iar valoarea lor

praxiologică le legitimează ca fiind reperul teoretic fundamental al studiului întreprins.

O definiţie reprezentativă pentru abordarea multidimensională, care relevă statutul

epistemologic şi identitatea conceptului de curriculum este dată în literatura pedagogică

românească de către Dan Potolea:

Curriculum este în esenţă sau în primul rând un proiect care are valoarea unui plan de

acţiune educaţională. Acest proiect:

- din punct de vedere funcţional, indică finalităţi de atins, orientează, organizează şi

conduce procesul de instruire şi învăţare;

-din punct de vedere structural, include finalităţi, conţinuturi, timp de

instruire/învăţare, strategii de predare-învăţare şi strategii de evaluare;

- din punct de vedere al produsului, se concretizează în: plan de învăţământ, programă

curriculară, manual şi într-o varietate de materiale curriculare auxiliare (Potolea, 2002, pp.

82-83).

Capitolul al II-lea – Modele de proiectare şi management în domeniul curriculumului –

este axat pe avansarea unui sistem taxonomic al modelelor reprezentative în domeniu. Acesta

a fost conturat în urma analizei premiselor modelelor de proiectare şi management, constând

5

în analize conceptuale ale termenilor de proiectare şi management, a conceptelor derivate

(proiectarea didactică şi proiectarea managerială în domeniul curriculumului), argumentele

pentru opţiunea epistemologico-metodologică vizând denumirea de proiectare şi management

în domeniul curriculumului, întărite de o definiţie personală, din perspectiva abordării

holistice:

Proiectarea şi managementul curriculumului reprezintă un ansamblu coerent şi unitar

de principii, funcţii, strategii, sisteme metodologice şi procedurale, astfel concepute, integrate

şi contextualizate în procesul de învăţământ, încât să determine realizarea la standarde înalte

de performanţă a finalităţilor de diferite grade de generalitate, implicând mai multe instanţe

decizionale distribuite pe paliere ierarhice, rezultând competenţe şi atribuţii specifice la

nivelurile strategic, tactic şi operativ ale managementului educaţional.

Aceste competenţe şi atribuţii specifice procesului managerial în domeniul curricular

sunt integrate pe sisteme de activităţi manageriale, distribuite pe niveluri de realizare,

rezultând:

a) Proiectarea şi managementul strategic al curriculumului, realizat la nivelul

ministerului de resort şi constând în:

elaborarea politicilor curriculare la nivel naţional;

proiectarea curriculară globală, obiectivată în elaborarea planurilor de

învăţământ, programelor curriculare pentru curriculumul obligatoriu, ghidurilor

metodologice;

monitorizarea şi eficientizarea implementării curriculumului naţional;

evaluarea multilaterală a politicilor şi proiectelor curricular, la nivel naţional

(rezultate, proces, proiect);

metaevaluarea – evaluarea modului în care a fost realizată evaluarea politicilor,

produselor şi proceselor curriculare;

adoptarea de decizii curriculare vizând optimizarea politicilor curriculare din

punct de vedere al reconstrucţiei, adaptării, coerenţei şi operaţionalităţii.

b) Proiectarea şi managementul tactic al curriculumului, realizat la nivelul instanţelor

decizionale zonale, constând în:

monitorizarea implementării reformei curriculare în reţelele instituţionale zonale;

proiectarea şi punerea în practică a unor politici zonale vizând dezvoltarea

curriculară, în acord cu specificul socio-cultural şi economic al zonei, cu

perspectivele dezvoltării şi inserţiei pe piaţa muncii a absolvenţilor;

6

elaborarea şi gestionarea unor programe curriculare de dezvoltare profesională, de

dezvoltare a relaţiilor comunitare;

c) Proiectarea şi managementul operativ al curriculumului, realizat la nivelul

organizaţiei şcolare, incluzând:

activităţile manageriale specifice ale echipei manageriale a şcolii, vizând

elaborarea şi derularea programelor instituţionale din zona domeniilor funcţionale

dezvoltarea curriculară şi dezvoltarea resurselor umane, din cadrul proiectului de

dezvoltare instituţională;

activităţile manageriale ale profesorilor în clasa de elevi (proiectare curriculară,

decizii curriculare, organizarea structurală şi acţională a activităţii didactice,

coordonarea activităţilor, evaluarea continuă şi reglarea operativă a procesului

curricular).

Modelele prezentate în cadrul sistemului taxonomic sunt grupate pe mai multe criterii,

în vederea legitimitării lor:

- concepţia curriculară existentă într-o anumită etapă a conceptualizării şi dezvoltării

curriculare;

- concepţia metodologică generală în praxiologia curriculumului;

- axarea pe anumite dimensiuni ale proiectării şi managementului (tehnologică,

procesuală, descriptivă, conceptuală, critică);

- abordarea prioritară a categoriilor de surse ale proiectării şi managementului

curriculumului.

Analizele comparative asupra modelelor de proiectare şi management, din perspectiva

actualităţii şi valorii praxiologice a determinat să opţiunea pentru instrumentele manageriale

integrative la nivelul organizaţiei şcolare, astfel încât raţionalitatea demersurilor şi

posibilitatea contextualizării şi dezvoltării curriculare să fie calităţi ale acestora

Capitolul al III-lea – Strategii şi metodologii manageriale în domeniul curriculumului

operativ, specifice reformei curriculare din România – detaliază premisele metodologice ale

cercetării prin includerea, alături de direcţiile metodologice şi modelele generale prezentate în

capitolul al doilea, a unor perspective de abordare şi elemente specifice managementului

organizaţiei şcolare. Problematica abordată în acest capitol este corelată cu raţiunile ce ţin de

conturarea cadrului normativ şi metodologic-operaţional al instrumentelor manageriale

propuse în cadrul demersului investigativ, fiind materializată prin mai multe demersuri:

- prezentarea specificului activităţii manageriale la nivelul operaţional al reformei

curriculare, prin eşalonarea acţiunilor manageriale pe dimensiunea instanţelor decizionale şi

7

pe activităţile fundamentale ale procesului dezvoltării curriculare (APIE: analiză curriculară –

proiectare – implementare – evaluare);

- descrierea şi analiza unor modele manageriale ale proiectării şi managementului

curriculumului la nivelul organizaţiei şcolare, împărţite în două categorii: modele manageriale

sugerate de către factorii de decizie şi modele avansate de către experţi. Astfel, s-au conturat

mai multe tipuri de premise: cele ce ţin de normativitatea în domeniu, de asigurarea

caracterului ştiinţific şi de posibilitatea adaptabilităţii la contexte instituţionale şi curriculare

diverse.

Cadrul de referinţă, conturat prin sintetizarea referinţelor din literatura de specialitate,

este dezvoltat prin propunerea unor repere metodologice:

- un model de proiect curricular al şcolii, structurat pe toate activităţile fundamentale

ale procesului de dezvoltare curriculară;

- etape metodologice ale analizei curriculare multidimensionale şi ale activităţii de

prognoză, la nivelul procesului curricular.

În opinia noastră, elementele structurale ale proiectului curricular al şcolii trebuie să

evidenţieze principalele etape ale proiectării manageriale în domeniul curriculumului, anterior

parcurse şi să reflecte politica curriculară a şcolii, definită în cadrul proiectului de dezvoltare

instituţională. Pornind de la cel din urmă considerent, un proiect curricular al şcolii reprezintă

un instrument procedural de natură tehnico-managerială, care detaliază proiectul instituţional,

asigurând premisele unui management raţional al procesului curricular raţional, dar şi deschis

creativităţii contextuale.

Un model structural orientativ, care să ilustreze această concepţie de construcţie

curriculară, pe care îl propunem ca instrument deschis inovaţiilor metodologice, cuprinde

următoarele componente:

Misiunea şcolii în plan curricular.

Analiza resurse-nevoi educaţionale.

Obiective ale dezvoltării curriculare:

- Obiective strategice ale dezvoltării curriculare;

- Obiective curriculare pe an şcolar;

- Obiective curriculare pe ani de studiu.

Lista disciplinelor opţionale.

Lista programelor curriculare, pe categorii de elevi şi tipuri de programe.

Resurse necesare susţinerii ofertei curriculare a şcolii.

Termene şi responsabilităţi pe discipline, module, programe curriculare.

8

Evaluare (criterii, metode şi instrumente).

3. Procesul cercetării empirice

Capitolul al IV-lea – Un demers investigativ privind modelele şi instrumentele

proiectării şi managementului curriculumului la nivelul organizaţiei şcolare – reprezintă o

redactare sintetizată a procesului cercetării empirice şi a rezultatelor obţinute, prin raportare la

obiectivele specifice şi ipotezele cercetării

Demersul investigativ este unul specific direcţiei care promovează combinarea

paradigmelor şi metodelor cantitative şi calitative, valorificând designul metodologiei mixte

în fiecare etapă a cercetării. Din punctul de vedere al finalităţii, cercetarea este de tip

ameliorativ, vizând promovarea unor instrumente manageriale operaţionale, care să

eficientizeze practica managerială şi curriculară în domeniul curriculumului, la nivelul

organizaţiei şcolare.

Procesul cercetării a fost orientat de următoarele obiective şi ipoteze:

a) Obiectivele cercetării:

1. Studierea percepţiilor, opiniilor, concepţiilor cadrelor didactice, managerilor

şcolari şi părinţilor, referitoare la reforma curriculară şi managerială, la problematica

proiectării şi managementului curriculumului.

2. Elaborarea, testarea şi validarea unui model metodologic al proiectării şi

managementului curriculumului la nivelul organizaţiei şcolare, prin trei modalităţi de

evaluare: validare teoretică, validare empirică şi validare experimentală.

3. Elaborarea, dezvoltarea şi testarea unui program curricular de tip

modular-interdisciplinar (cross-curricular), în spiritul modelului metodologic; analiza şi

evaluarea impactului programului curricular asupra elevilor, părinţilor, cadrelor

didactice şi managerilor şcolari.

b) Ipotezele cercetării

b.1.) Ipoteza generală:

Dacă echipa managerială a şcolii şi cadrele didactice utilizează, adecvat şi flexibil,

modelul metodologic propus, de proiectare şi management al curriculumului, atunci se

pot produce schimbări dezirabile la nivelul concepţiei şi a practicilor educaţionale bune

ale cadrelor didactice şi managerilor şcolari, cu implicaţii asupra optimizării procesului

de instruire.

9

b.2.) Ipotezele particulare:

1. Dacă modelul metodologic al proiectării şi managementului curriculumului

cuprinde elemente care-i asigură susţinerea teoretică, adecvarea la strategia de

descentralizare şi repere operaţionale specifice, atunci poate avea următoarele tipuri de

efecte benefice:

obţinerea adeziunii cadrelor didactice şi managerilor şcolari la modelul

propus;

dezvoltarea şi fortificarea concepţiei şi competenţelor cadrelor didactice şi

managerilor şcolari, cu privire la proiectarea şi managementul

curriculumului.

2. Dacă modelul metodologic propus este multifuncţional, aplicabil la diferite

domenii curriculare, el poate conduce la elaborarea unui program curricular

interdisciplinar valabil. În această situaţie, programul curricular validează modelul

metodologic.

3. Dacă se elaborează şi dezvoltă un program curricular interdisciplinar, în spiritul

modelului metodologic propus, există un grad mai mare de probabilitate ca impactul

său educaţional şi profesional să fie superior efectelor practicilor curente.

Pe lotul de 420 de subiecţi (cadre didactice, manageri şcolari, elevi, părinţi, inspectori

şcolari, experţi şi studenţi) au fost aplicate mai multe categorii de metode de cercetare:

- metode de acumulare empirică a datelor: metoda chestionarului, focus-grupuri,

interviul individual, metoda observaţiei, analiza documentelor curriculare, analiza

documentelor instituţionale, teste docimologice, analiza produselor activităţii elevilor;

- metoda experimentală;

- metode şi instrumente de prelucrare şi interpretare a rezultatelor: metode de

reprezentare grafică a rezultatelor cercetării – histograme, diagrame, poligonul frecvenţelor;

calculul unor indici ai tendinţei centrale – media aritmetică, mediana, modul; metode şi

tehnici statistice – comparaţia statistică a semnificaţiei diferenţelor unor caracteristici

calitative (valoarea T, a semificaţiei diferenţelor procentuale), abaterea standard, testul t de

semnificaţie a diferenţelor între două medii, testul Z de semnificaţie a diferenţelor între două

medii; metode de interpretare calitativă – comparaţia criterială, metodele deductive, de

interpretare teoretică.

10

4. Rezultate finale ale demersului investigativ

4.1. Rezultate pentru obiectivul nr.1 al cercetării

Datele aferente acestui obiectiv au fost acumulate în etapa constatativă a cercetării,

prin aplicarea a trei chestionare (pentru cadre didactice, manageri şcolari şi părinţi) şi

desfăşurarea a două şedinţe de focus-grup (cu cadre didactice şi manageri şcolari). Datele

acumulate prin metoda triangulaţiei au fost supuse unei analize comparative între categoriile

de subiecţi şi au fost interpretate prin raportare la mai multe criterii:

- cultura curriculară a subiecţilor;

- gradul de expertiză în domeniul managementului instituţional, în general, în cel al

managementului curriculumului, în special;

- contextul politicilor regionale şi locale în domeniul învăţământului, mediul

instituţional;

- contextul curricular în care se instituţionalizează curriculumul.

Prin aplicarea acestor metode şi instrumente, am obţinut următoarele categorii de

rezultate:

4.1.1. Percepţii şi opinii asupra reformei curriculare:

a) Aspecte pozitive:

Creşterea numărului de studii teoretice şi de cercetare privind cadrul conceptual,

metodologia şi impactul reformei curriculare (cadre didactice şi manageri şcolari);

Evidenţierea unui progres faţă de perioada de debut a reformei curriculare (cadre

didactice şi manageri şcolari), raportat la:

- demersuri curriculare centrate pe elev, prin deplasarea progresivă a accentului de pe

procesul de predare pe cel de învăţare, prin orientarea spre formarea de competenţe,

capacităţi şi atitudini;

- flexibilitatea curriculumului, prin posibilitatea adaptării unor variabile curriculare

(conţinuturi, resuse temporale, strategii de instruire şi de evaluare) la contextul curricular în

care se implementează curriculumul;

- posibilitatea de desfăşurare a unor trasee curriculare diferenţiate şi personalizate, prin

discipline opţionale, ca răspuns la nevoile educaţionale ale elevilor, părinţilor şi comunităţii

locale;

- descentralizarea decizională în plan curricular, prin elaboarea şi gestiunea unei

politici proprii instituţiei şcolare privind oferta curriculară.

11

b) Aspecte negative:

Disfuncţionalităţile între politicile şi strategiile reformei curriculare şi procesul de

implementare, cauzate de:

- dotarea insuficientă cu tehnologii didactice moderne (cadre didactice şi manageri);

- dominarea încă a aspectului formativ în procesul de instruire (manageri şcolari);

- lipsa motivaţiei, ataşamentului şi a deontologiei profesionale în cazul multor cadre

didactice (părinţi);

Nerestructurarea programelor curriculare, în sensul adecvării acestora la obiectivele

reformei curriculare, al descongestionării lor;

Inconsecvenţa metodologiei de evaluare, pentru accederea în învăţământul liceal;

Disfuncţionalităţi în evaluarea şi avizarea manualelor alternative şi a auxiliarelor

curriculare( cadre didactice şi manageri şcolari);

Lipsa de finalitate a multor programe de perfecţionare a cadrelor didactice, din cauze

ce ţin mai ales de nerelevanţa unor programe de formare continuă (manageri şcolari);

Declinul autorităţii profesorului, ca un efect pervers al conştientizării relaţiilor

democratice între profesori şi elevi (cadre didactice şi părinţi).

c) Direcţii de optimizare a reformei curriculare(cadre didactice şi manageri şcolari):

Descongestionarea programelor curriculare, în sensul esenţializării conţinuturilor

curriculare şi prevalării conţinuturilor procedurale;

Mărirea ponderii curriculumului la decizia şcolii;

Utilizarea într-o măsură mai intensă a strategiilor care facilitează învăţarea activă,

autonomă;

Mărirea ponderii curriculumului integrat în cadrul curriculumului la decizia şcolii,

unde activităţile de parteneriat educaţional să fie intens valorizate(manageri şcolari);

Selectarea mai riguroasă a manualelor alternative (cadre didactice).

4.1.2. Percepţii şi opinii asupra reformei manageriale, axate pe descentralizarea

instituţională (cadre didactice şi manageri şcolari):

a) Aspecte pozitive:

Adecvarea ofertei şcolare şi a serviciilor educaţionale, prestate prin programe

instituţionale şi de parteneriat, la contextul local şi la nevoile beneficiarilor, prin

redistribuirea responsabilităţilor, a autorităţii decizionale şi a răspunderii publice de

la nivelul central la cel zonal, local sau instituţional;

12

Eficientizarea activităţii şi creşterea performanţelor instituţiilor de învăţământ prin

consolidarea autonomiei şi a capacităţii de gestionare a resurselor umane şi

financiare;

Posibilitatea atragerii de fonduri extrabugetare prin derularea unor programe

finanţabile;

Dezvoltarea, mai ales, a domeniilor funcţionale vizând curriculumul la decizia şcolii,

baza materială a şcolii şi relaţiile comunitare.

b) Aspectele negative:

Stabilirea mecanismelor de finanţare prin administraţia locală şi în proporţionalitate

cu numărul de elevi (manageri şcolari);

Subfinanţarea învăţământului, având consecinţe negative asupra finalizării unor

proiecte şi programe instituţionale;

Dezechilibre, disfuncţionalităţi şi inconsecvenţe în sistemul legislativ al

descentralizării, în cadrul măsurilor de implementare ale reformei instituţionale;

Ineficienţa unor structuri de cooperare locală;

Perspectiva instabilităţii posturilor didactice, a desfiinţării titulaturii în învăţământ,

în condiţiile descentralizării(cadre didactice).

c) Direcţii de optimizare a reformei manageriale:

Alocarea unor resurse financiare corespunzătoare proiectelor strategice la nivel

naţional, zonal şi instituţional;

Consecvenţa strategiei şi mecanismelor descentralizării instituţionale;

Axarea programelor instituţionale pe satisfacerea nevoilor educaţionale ale grupurilor-

ţintă;

Depolitizarea structurilor manageriale ale sistemului de învăţământ.

4.1.3. Concepţii şi opinii privind eficientizarea managementului curriculumului

la nivelul instituţional şi al clasei de elevi:

Eficientizarea strategiilor şi mecanismelor de comunicare a ofertei curriculare a şcolii,

a strategiilor de motivare şi implicare a membrilor organizaţiei şcolare în proiectarea

şi managementul programelor instituţionale ( manageri şcolari).

Aplicarea strategiilor specifice managementului clasei elevi;

Prevalarea, în cadrul metodologiei de instruire, a metodelor instruirii problematizate,

a metodelor care favorizează învăţarea activă, autonomă, prin cercetare;

Accentuarea funcţiei motivaţionale a evaluării, prin preponderenţa evaluării

formative, a utilizării metodelor alternative de evaluare.

13

Rezultatele cercetării aferente obiectivului nr.1 al demersului investigativ asigură

premisele susţinerii modelului metodologic, prin adeziunea subiecţilor la principiile,

obiectivele şi strategiile reformei curriculare şi instituţionale, prin optica acestora asupra

activităţilor manageriale în domeniul curriculumului.

4.2. Rezultate pentru obiectivul nr.2 al cercetării:

Rezultatele aferente acestui obiectiv au fost conturate în etapa postexperimentală a

cercetării, prin raportarea modelului metodologic, construit în etapa preconstatativă şi

perfectat în cea preexperimentală, la trei criterii de validare:

- premisele teoretico-metodologice ale modelului;

- impactul modelului metodologic asupra subiecţilor care au cunoştinţe şi competenţe în

domeniu (specialişti în educaţie, inspectori şcolari, manageri şcolari, cadre didactice şi

studenţi), studiat în urma aplicării unui chestionar şi desfăşurării unor şedinţe de focus-grup;

- obiectivarea modelului managerial în cadrul unui program curricular în viziune

modular-interdisciplinară, care este validat, la rândul lui, printr-un proces de testare

experimentală şi un studiu de impact asupra tuturor categoriilor de subiecţi (vizat de al treilea

obiectiv al cercetării empirice).

Componentele modelului au fost stabilite din raţiuni ce ţin de caracterul logic al

succesiunii elementelor structurale şi procesuale ale unui ghid metodologic, de

complementaritatea şi alternativitatea variabilelor curriculare. Elementele componente ale

modelului metodologic sunt:

1. Justificarea modelului metodologic/Principii de concepere

2. Premisele modelului metodologic

2.1. Premise teoretice

2.2. Premise metodologice

3. Viziunea metodologică a modelului

4. Misiunea modelului metodologic

5. Obiective generale ale modelului metodologic

6. Grupul-ţintă

7. Structura operaţională a modelului metodologic

7.1. Obiective specifice

7.2. Etape, niveluri decizionale şi beneficiari

7.3. Activităţi şi acţiuni manageriale

7.4. Strategii şi modalităţi de realizare

14

7.5. Modalităţi şi instrumente de evaluare a obiectivelor specifice şi a activităţilor

manageriale

8. Criterii, modalităţi şi instrumente de evaluare/validare a modelului metodologic

Misiunea modelului metodologic cuprinde intenţiile majore, distribuite pe două axe

teleologice, care asigură caracterul funcţional al acestuia:

- îmbunătăţirea activităţii managerilor şcolari şi a cadrelor didactice, în domeniul

proiectării şi a managementului curriculumului, prin interiorizarea modelului mental al

modelului şi detalierea unor structuri operaţionale, specifice contextului curricular;

- optimizarea procesului de învăţare şi creşterea performanţelor şcolare ale elevilor, prin

aplicarea în procesul curricular a strategiilor, metodologiilor şi procedurilor alternative,

invocate în cadrul modelului metodologic.

Obiectivele generale ale modelului sunt centrate pe oferirea unor sugestii metodologice

şi câmpuri problematice (rezolvabile prin analiza contextuală şi creativitatea managerială) şi

presupun fortificarea următoarelor tipuri de competenţe profesionale în domeniul

curriculumului, ale managerilor şcolari şi cadrelor didactice:

1. Competenţe de înţelegere, explicare - interpretare:

1.1. Devoltarea capacităţilor de analiză, interpretare şi evaluare a principalelor evoluţii,

orientări, perspective de analiză a curriculumului educaţional.

1.2. Dezvoltarea capacităţilor de analiză reflectiv-critică şi formularea judecăţilor de

valoare proprii, privind abordarea problematicii curriculumului şcolar în literatura de

specialitate, a procesului de implementare a curriculumului oficial şi a celui la decizia şcolii.

1.3. Dezvoltarea capacităţilor de autoevaluare a competenţelor manageriale în

domeniul curriculumului şi dezvoltarea unor strategii metacognitive, vizând

autoperfecţionarea acestor competenţe (self-managementul curriculumului).

2. Competenţe acţional - metodologice:

2.1. Dezvoltarea competenţelor decizionale privind elaborarea şi gestionarea unei

politici curriculare proprii instituţiei şcolare.

2.2. Dezvoltarea competenţelor de a realiza un audit al curriculumului şi de a emite

prognoze privind rezultatele implementării politicii curriculare, în general, a proiectului

curricular al şcolii şi al produselor curriculare care îl obiectivează..

2.3. Dezvoltarea capacităţilor de a construi produse curriculare, care să transpună

orientările postmoderne ale curriculumului şi să obiectiveze politica curriculară a şcolii.

15

2.4. Dezvoltarea capacităţilor de elaborare a strategiilor de organizare a activităţii

mangeriale în domeniul curriculumului şi de eficientizare a implementării produselor

curriculare.

2.5. Dezvoltarea capacităţilor de elaborare şi aplicare a modalităţilor, procedurilor şi

instrumentelor adecvate de monitorizare, evaluare multilaterală a curriculumului oficial şi a

celui la decizia şcolii (proiect, rezultate, proces).

2.6. Adoptarea de decizii curriculare de ameliorare/perfecţionare/dezvoltare a

procesului curricular.

2.7. Dezvoltarea competenţelor de cercetare managerială şi inovare, prin emiterea de

ipoteze care să întrevadă soluţii de optimizare a situaţiilor problematice în practica curriculară

şi întreprinderea de demersuri investigative.

3. Atitudini profesionale:

3.1. Integrarea principiilor de concepere a modelului, a conceptelor vehiculate, a

metodologiei şi instrumentelor invocate, în sistemul valorilor profesionale ale managerilor

şcolari şi cadrelor didactice.

3.2. Adoptarea unei atitudini profesionale de receptivitate la inovaţiile din domeniul

curricular.

3.3. Aplicarea consecventă a principiilor deontologice în construcţia şi aplicarea

produselor curriculare la nivelul organizaţiei şcolare, în toate ipostazele specifice.

Grupul-ţintă al modelului metodologic al proiectării şi managementului curriculumului

are mai multe categorii de beneficiari:

- manageri şcolari şi cadre didactice din învăţământul preuniversitar, prin ghidarea

activităţii manageriale de dezvoltare curriculară şi optimizare a procesului curricular;

- factori de decizie la nivelul inspectoratelor şcolare judeţene, prin oferirea unui

instrument de monitorizare şi evaluare a activităţii manageriale în domeniul curricular, din

cadrul instituţiilor şcolare;

- studenţi care urmează modulul de pregătire psihopedagogică, prin punerea la dispoziţie

a unui instrument util aprofundării competenţelor metodologice în domeniul curricular, în

etapa formării iniţiale.

Categoriile de rezultate, grupate pe criteriile de evaluare a modelului metodologic,

evidenţiază:

16

4.2.1. Validarea teoretică, prin premisele teoretico-metodologice ale modelului

metodologic:

a) Premise teoretice:

Perspectivele epistemologice în abordarea curriculumului: dezvoltarea curriculumului,

prin adaptarea modelului tylerian şi înţelegerea curriculumului, iniţiată de mişcarea

reconceptualistă;

Paradigme majore ale curriculumului: paradigma modernă sau a curriculumului

behaviorist şi paradigma postmodernă sau cea a curriculumului constructivist;

Concepţiile moderne despre curriculum: curriculum centrat pe elev şi curriculum

abordat în manieră sistemico-holistică;

Modelele de analiză conceptuală multidimensională a curriculumului;

Cadrul teoretico-ideologic al reformei curriculare şi instituţionale.

b) Premise metodologice:

Modelele generale ale proiectării curriculumului, cu accent pe modelele

conceptuale;

Modelele manageriale în domeniul curriculumului, cu accent pe cele bazate pe

schemele de optimizare şi dezvoltare curriculară;

Strategii şi modele manageriale de dezvoltare a instituţiei şcolare, în contextul

managementului schimbării curriculare şi al adecvării la contextul curricular;

Analiza impactului reformei curriculare şi instituţionale, pentru a evalua contextul

şi suportul de susţinere a modelului metodologic, în condiţiile schimbării

manageriale şi curriculare, a promovării, în cele din urmă, a unui management al

schimbării în domeniul practicilor manageriale în plan curricular;

Analiza tip audit a modelelor metodologice la nivelul organizaţiei şcolare, unde

am constatat o serie de neajunsuri, ce ţin de inconsistenţă, caracterul simplist,

dezechilibrul activităţilor manageriale ale instanţelor decizionale curriculare,

caracterul raţionalist-tehnologic.

4.2.2.Validarea empirică, prin impactul modelului metodologic al proiectării şi

managementului curriculumului:

Subiecţii (cadre didactice, manageri şcolari, inspectori şcolari, experţi şi studenţi) au

validat modelul metodologic, prin următoarele elemente:

Îndeplinirea condiţiilor de adecvare la strategia de descentralizare curriculară şi

instituţională a învăţământului românesc:

- operaţionalitatea, prin materializarea în produse manageriale şi ale activităţii

17

didactice inovatoare (modelul de proiect curricular al şcolii, programe curriculare în viziune

modular-integrată);

- flexibilitatea modelului, prin posibilitatea adaptării acestuia la diverse contexte

instituţionale şi curriculare;

- coerenţa, prin articularea optimă a elementelor componente;

- sistematizarea activităţilor manageriale, prin eşalonarea logică, concisă pe etape

ale dezvoltării curriculare la nivelul instituţiei şcolare.

Funcţionarea ca un instrument alternativ şi complementar prin elemente,

caracteristici care-i asigură valoarea adăugată în raport cu alte instrumente:

- delimitarea activităţilor manageriale fundamentale pe instanţe decizionale, cu

precizarea competenţelor şi atribuţiilor specifice;

- analiza curriculară multidimensională, cu includerea unei metodologii a auditului

curriculumului naţional şi la decizia şcolii şi diversificarea metodelor şi instrumentelor

analizei de nevoi educaţionale;

- caracterul integrativ şi comprehensiv al modelului, prin îmbinarea dimensiunii

normativ-tehnologică cu dimensiunea procesual-contextuală;

- materializarea unor orientări şi tendinţe postmoderne în managementul educaţional

şi în teoria curriculumului;

- posibilitatea convertirii şi materializării în instrumente operaţionale la nivel

instituţional şi al clasei de elevi;

- diversificarea portofoliului metodologic specific managementului instituţional şi al

clasei, prin strategii, metodologii şi instrumente operaţionale de analiză curriculară,

proiectare, organizare, implementare, monitorizare, evaluare şi reglare a curriculumului, cu

implicaţii asupra dezvotării competenţelor manageriale ale managerilor şcolari şi cadrelor

didactice.

Posibilitatea întrevederii unor efecte formative în practica managerială şi

curriculară, prin sugerarea unor modalităţi de optimizare a programelor de formare

continuă a managerilor şcolari şi cadrelor didactice, din două perspective:

- dezvoltarea competenţelor acţional-metodologice dezirabile aplicării strategiilor şi

metodologiilor invocate;

- exersarea unor comportamente şi conduite prevăzute în model, prin crearea

cadrului favorabil (dat de rezonanţa afectivă a modelului metodologic),care susţine cercetarea

şi inovarea metodologică în domeniul curriculumului operativ.

18

Aceste rezultate, aferente celui de-al doilea obiectiv al cercetării, centrate pe construcţia

modelului metodologic şi pe adeziunea subiecţilor la acesta, apreciindu-l, prin raportare la

criteriile generale de susţinere teoretică, adecvare la strategia de descentralizare, valoare

adăugată şi efectele formative în practica managerială şi curriculară, confirmă prima ipoteză

particulară a cercetării.

În concluzie, modelul metodologic al proiectării şi managementului curriculumului

cuprinde elemente care-i asigură susţinerea teoretică, adecvarea la strategia de descentralizare

şi repere operaţionale specifice, care generează următoarele tipuri de efecte benefice:

- obţinerea adeziunii cadrelor didactice şi managerilor şcolari la modelul propus;

- dezvoltarea şi fortificarea concepţiei şi competenţelor cadrelor didactice şi managerilor

şcolari, cu privire la proiectarea şi managementul curriculumului.

4.3. Rezultate pentru obiectivul nr.3 al cercetării:

Rezultatele aferente obiectivului nr.3 al cercetării au fost conturate în etapa

postexperimentală, prin raportarea programului curricular în viziune modular-

interdisciplinară, elaborat în etapa preconstatativă, restructurat şi finalizat în cea

preexperimentală, la două criterii:

- validarea modelului metodologic, prin elaborarea şi implementarea unui program

curricular în viziune modular-interdisciplinară;

- calitatea programului curricular de instrument alternativ programelor din trunchiul

comun, prin oferirea unui model de practici educaţionale bune, care asigură o probabilitate

mai mare de realizare a unor obiective ale reformei curriculare.

Investigarea programului curricular a fost realizată prin aaplicarea schemei

experimentale cu două grupe (experimentală şi de control), cu pretest, test şi postest,

presupunând următoarele activităţi:

- conceperea şi implementarea programului curricular în viziune modular-

interdisciplinară, cu tema Momente ale istoriei – Conducători, eroi, evenimente – adresat

elevilor de clasa a IV-a, bazat pe relaţii interdisciplinare tematice, conceptuale, metodologice,

axiologice la clasa experimentală, ca variabilă independentă;

- studierea aceleiaşi teme, la clasa de control, din perspectiva unei singure discipline

(Istoria), fără utilizarea de conexiuni interdisciplinare sistematice şi fără elementele

inovatoare introduse la eşantionul experimental;

- stabilirea variabilelor aleatoare, perturbatorii, care pot influenţa rezultatele elevilor;

- controlul variabilelor dependente;

19

- analiza comparativă a diverselor tipuri de rezultate şcolare (cunoştinţele acumulate şi

transferul acestora, capacităţi intelectuale, deprinderi de studiu, atitudini, interrelaţionarea în

echipele de lucru, produse ale activităţilor - variabile dependente) între cele două eşantioane,

pe parcurs şi la încheierea programelor, precum şi efectuarea de comparaţii criteriale, în

cadrul fiecărui eşantion, între situaţia iniţială şi cea finală;

- verificarea ipotezelor particulare, prin analiza rezultatelor implementării programului

curricular şi calculul statistic al semnificaţiei diferenţelor.

Impactul programului curricular a fost testat prin aplicarea unui chestionar pentru

experţi, inspectori şcolari, manageri şcolari, cadre didactice şi studenţi şi desfăşurarea unor

şedinţe de focus-grup cu aceste categorii.

Utilizând această metodologie, am obţinut următoarele rezultate:

4.3.1.Obiectivarea modelului managerial al proiectării şi mangementului

curriculumului, prin respectarea demersului metodologic în toate etapele procesului

curricular:

Analiza curriculară multidimensională şi multireferenţială, cu accent pe auditul

curriculumului naţional (unde am constatat neconcordanţe între elemente ale

curriculumului naţional şi obiectivele reformei curriculare), auditul curriculumului

la decizia şcolii şi analiza de nevoi educaţionale ale beneficiarilor programului;

Aplicarea metodologiei de planificare şi programare a curriculumului, obiectivată

în structura programului curricular;

Aplicarea metodologiei modelului managerial, în procesul managementului

curriculumului programului curricular, la nivelul mai multor categorii de

activităţi:

- organizarea structurală şi acţională a activităţii manageriale de implementare,

monitorizare şi evaluare a curriculumului;

-coordonarea, monitorizarea şi evaluarea formativă a implementării

curriculumului;

- evaluarea globală a programului curricular, prin analiza efectelor formative şi

impactul asupra grupului-ţintă ( beneficiari, cadre didactice, manageri, experţi şi studenţi).

4.3.2. Calitatea de instrument alternativ şi complementar, prin:

3.2.1. Variabilele specifice programului curricular (variabile curriculare,

activităţi şi situaţii manageriale şi de instruire):

analiza de nevoi educaţionale;

20

proiectarea modular-integrată,centrată pe obiective de natură

interdisciplinară şi transdisciplinară;

strategii interactive;

strategii ale instruirii constructiviste;

conţinuturi procedurale;

activităţi extraşcolare;

activităţi de parteneriat educaţional;

evaluarea formativă;

metode alternative de evaluare;

managementul implicativ la nivelul clasei de elevi.

3.2.2. Efectele formative ale programului curricular:

dezvoltarea gândirii interdisciplinare,creatoare, critice;

dezvoltarea capacităţii de transfer a cunoştinţelor;

stimularea imaginaţiei creatoare;

facilitarea dezvoltării structurilor metacognitive;

stimularea dezvoltării sentimentelor intelectuale, estetice, a ethosului

activităţii de cunoaştere prin efort propriu;

dezvoltarea unor trăsături şi însuşiri ale personalităţii (motivaţia, interese

cognitive, conduite corespunzăţtoare învăţării prin cooperare);

atingerea unor finalităţi generale, chiar la nivelul acestei vârste şcolare:

descoperirea conexiunilor între fenomene, procese, sesizarea complexităţii

unor fenomene istorico-sociale, culturale, interiorizarea valorilor culturale,

estetice;

realizarea unor obiective ale noilor educaţii: educaţia pentru pace, educaţia

pentru comunicare, educaţia axiologică;

facilitarea dezvoltării de capacităţi, deprinderi, strategii care să faciliteze

metacogniţia;

Efectele formative ale programului curricular sunt evidenţiate prin următoarele

categorii generale ale rezultatelor elevilor:

capacităţi de utilizare a surselor monodisciplinare, pluridisciplinare şi

interdisciplinare, în studiul temelor istorice;

capacităţi de investigare şi interpretare a personalităţilor, faptelor şi proceselor

istorice, prin aplicarea unei metodologii de natură interdisciplinară;

deprinderi de muncă intelectuală, în mod individual şi în grup;

21

dobândirea de cunoştinţe declarative şi procedurale, în mod activ;

capacităţi de comunicare orală şi scrisă, prin corelarea adecvată a limbajului

ştiinţific, literar şi artistic;

interese cognitive şi motivaţii pentru studiul temelor istorice sau specifice altor

discipline/module, în manieră interdisciplinară.

Rezultatele aferente obiectivului al treilea al cercetării, prin care este validat programul

curricular, din perspectiva obiectivării modelului metodologic şi a oferirii unor practici

curriculare bune şi alternative celor curente, confirmă a doua şi a treia ipoteză particulară a

cercetării empirice.

În concluzie, modelul metodologic multifuncţional a condus la elaborarea unui

program curricular interdisciplinar valabil, care a validat experimental modelul. Elaborarea şi

dezvoltarea programului curricular, în spiritul modelului metodologic propus, a generat un

impact educaţional şi profesional superior efectelor practicilor curente.

4.4. Concluzii ale demersului investigativ

Analiza demersului metodologic şi a rezultatelor finale ale cercetării empirice în

domeniul proiectării şi managementului curriculumului relevă atât aspecte pozitive, cât şi

limite. Acestea reprezintă cadrul teoretico-metodologic pentru emiterea unor reflecţii, judecăţi

de valoare şi direcţii ameliorative/de optimizare atât a demersului investigativ prezentat, cât şi

a cercetărilor ulterioare în problematica proiectării şi managementului curriculumului.

Decantarea acestor puncte tari şi puncte slabe devine necesară şi operantă prin raportarea

rezultatelor finale la obiectivele specifice, la ipotezele particulare şi ipoteza generală a

cercetării. Din această perspectivă, apreciem ca virtuţi ale cercetării empirice:

- realizarea obiectivelor specifice, prin aplicarea demersului metodologic al cercetării;

- validarea celor trei ipoteze particulare, prin susţinerea teoretică, impactul şi efectele

formative ale celor două instrumente manageriale;

- înregistrarea unor schimbări la nivelul percepţiilor şi atitudinilor managerilor şcolari şi

cadrelor didactice, cu implicaţii asupra procesului instruirii, ca indicatori de validare a

ipotezei generale a cercetării.

Limitele demersului investigativ, în opinia noastră, sunt reprezentate de:

- testarea quasiexperimentală a modelului metodologic al proiectării şi managementului

curriculumului, prin programul curricular, ceea ce nu a condus la un nivel ridicat al

aprecierilor privind efectele formative ale modelului în planul practicilor manageriale şi

curriculare, în comparaţie cu aplicarea acestuia ca instrument fundamental al politicii

22

curriculare a managementului unei instituţii şcolare (cadrul normativ nepermiţându-ne, în

momentul derulării cercetării, implicarea directă în politica instituţională a unei unităţi

şcolare).

Validarea celor trei ipoteze particulare, pe de o parte, punctele slabe menţionate, pe de

altă parte, ne conduc spre aprecierea că ipoteza generală a cercetării este parţial confirmată.

Astfel, modelul metodologic al proiectării şi managementul curriculumului propus a produs

unele schimbări dezirabile la nivelul concepţiei cadrelor didactice şi managerilor şcolari, a

generat unele practici curriculare şi educaţionale bune în proiectarea, implementarea şi

evaluarea programului curricular. Din perspectiva confirmării totale a ipotezei generale, ne

propunem să abordăm problematica de studiu într-o cercetare ulterioară, de o mai mare

amploare, având ca scop investigarea experimentală a modelului metodologic (restructurat,

dezvoltat), la nivelul uneia sau mai multor unităţi şcolare, în cadrul cărora să elaborăm şi să

gestionăm politica de dezvoltare curriculară, în parteneriat cu echipa managerială.