Rezumat Pentru Dan
4
Introspecţionismul îşi are originea în Germania, în laboratorul de psihologie înfiinţat de Wilhelm Wundt în anul 1879. Reprezentanţii lui concep psihicul ca un cerc de fenomene care îşi au sursa în ele însele, fără nici o relaţie de determinare cu lumea exterioară. Psihicul este considerat ca o lume în sine, exclusiv interioară, formată doar din trăiri subiective. El nu are nici o legătură cu lumea exterioară şi există numai în măsura în care se reflectă în conştiinţă, existenţa lui fiind redusă la trăirea lui. Fiind rupt de lumea înconjurătoare, materială, psihicul apare ca o realitate primară, „pură", constituind, astfel, o lume „închisă în ea însăşi", un bun personal al fiecărui individ. Psihicul este considerat ca o lume suficientă sieşi, o existentă sui-generis.Pentru a cerceta această lume interioară, psihologul trebuie să se dedubleze în obiect şi subiect al cercetării. De exemplu, dacă vrem să studiem gândirea, susţin introspecţioniştii, atunci nu avem altceva de făcut decât să-l punem pe subiect să gândească şi să-şi descrie propria existenţă. Pe scurt, a fi concomitent şi obiect şi subiect al cercetării psihologice constituie exigenţa fundamentală a metodei introspecţiei. Aceasta era considerată a fi un mod obiectiv şi analitic de a studia elementele conştiinţei. În cadrul acesteia, subiecţilor li se solicita să descrie procesele mentale din momentul în care au trăit un anumit eveniment sau o anumită experienţă de viaţă. Metoda introspecţiei s-a dovedit a fi, însă, o sarcină dificilă şi inadecvată, în principal din cauza diferenţelor existente între datele colectate de diverşi introspecţionişti în laboratoarele lor. Stabilirea unui acord în ceea ce priveşte elementele de bâză ale unei anumite experienţe mentale s-a dovedit a fi o sarcină dificilă, deoarece raportul asupra activităţii mentale nu era la fel de simplu de elaborat ca în cazul observării într-o eprubetă a unei reacţii în care se amestecă două substanţe chimice. Totodată, dedublarea cercetătorului în obiect şi subiect, nu dădea decât posibilitatea studierii propriilor funcţii psihice, nu şi pe acelea aparţinând altor persoane. În acest caz, pentru a putea trece dincolo de lumea psihică proprie şi a avea acces la alte orizonturi psihice, introspecţioniştii recomandau metoda empatiei, procedeu de transpunere a cercetătorului în trăirile şi stările psihice ale altor persoane. Introspecţioniştii au pus în centrul psihologiei studierea fenomenelor conştiente; de aceea, psihologia introspecţionistă mai este numită şi psihologia conştiinţei. W. Wundt a recurs la introspecţie în studiul conştiinţei ca fapt mental neobservabil direct şi nepretabil exprimării. Corelând cauzele şi efectele observabile ale fenomenelor psihice cu descrierile şi relatările subiecţilor antrenaţi într-un exerciţiu introspectiv, el spera să obţină date, concluzii valide despre fenomenele interne. Cu toate contribuţiile şi provocările sale, introspecţionismului i s-au adus critici şi i s-au evidenţiat neajunsurile: a) faptul observat se alterează prin actul însuşi al observaţiei;
-
Upload
lilia-morari -
Category
Documents
-
view
216 -
download
2
description
ok
Transcript of Rezumat Pentru Dan
Introspecionismul i are originea n Germania, n laboratorul de psihologie nfiinat de Wilhelm Wundt n anul 1879. Reprezentanii lui concep psihicul ca un cerc de fenomene care i au sursa n ele nsele, fr nici o relaie de determinare cu lumea exterioar. Psihicul este considerat ca o lume n sine, exclusiv interioar, format doar din triri subiective. El nu are nici o legtur cu lumea exterioar i exist numai n msura n care se reflect n contiin, existena lui fiind redus la trirea lui. Fiind rupt de lumea nconjurtoare, material, psihicul apare ca o realitate primar, pur", constituind, astfel, o lume nchis n ea nsi", un bun personal al fiecrui individ. Psihicul este considerat ca o lume suficient siei, o existent sui-generis.Pentru a cerceta aceast lume interioar, psihologul trebuie s se dedubleze n obiect i subiect al cercetrii. De exemplu, dac vrem s studiem gndirea, susin introspecionitii, atunci nu avem altceva de fcut dect s-l punem pe subiect s gndeasc i s-i descrie propria existen. Pe scurt, a fi concomitent i obiect i subiect al cercetrii psihologice constituie exigena fundamental a metodei introspeciei. Aceasta era considerat a fi un mod obiectiv i analitic de a studia elementele contiinei. n cadrul acesteia, subiecilor li se solicita s descrie procesele mentale din momentul n care au trit un anumit eveniment sau o anumit experien de via. Metoda introspeciei s-a dovedit a fi, ns, o sarcin dificil i inadecvat, n principal din cauza diferenelor existente ntre datele colectate de diveri introspecioniti n laboratoarele lor. Stabilirea unui acord n ceea ce privete elementele de bz ale unei anumite experiene mentale s-a dovedit a fi o sarcin dificil, deoarece raportul asupra activitii mentale nu era la fel de simplu de elaborat ca n cazul observrii ntr-o eprubet a unei reacii n care se amestec dou substane chimice. Totodat, dedublarea cercettorului n obiect i subiect, nu ddea dect posibilitatea studierii propriilor funcii psihice, nu i pe acelea aparinnd altor persoane. n acest caz, pentru a putea trece dincolo de lumea psihic proprie i a avea acces la alte orizonturi psihice, introspecionitii recomandau metoda empatiei, procedeu de transpunere a cercettorului n tririle i strile psihice ale altor persoane.Introspecionitii au pus n centrul psihologiei studierea fenomenelor contiente; de aceea, psihologia introspecionist mai este numit i psihologia contiinei. W. Wundt a recurs la introspecie n studiul contiinei ca fapt mental neobservabil direct i nepretabil exprimrii. Corelnd cauzele i efectele observabile ale fenomenelor psihice cu descrierile i relatrile subiecilor antrenai ntr-un exerciiu introspectiv, el spera s obin date, concluzii valide despre fenomenele interne. Cu toate contribuiile i provocrile sale, introspecionismului i s-au adus critici i i s-au evideniat neajunsurile:a) faptul observat se altereaz prin actul nsui al observaiei;b) strile afective intense sunt mai puin accesibile observaiei interne, introspeciei;c) prin introspecie nu se pot sesiza dect fenomenele psihice contiente, procese care nu constituie, ns, dect o parte din viaa psihic a individului;d) ideile preconcepute falsific interpretarea fenomenelor psihice proprii ntr-o mai mare msur dect n observaia ndreptat asupra altora.Mai precis, psihologia trebuia s abordeze procesele elementare ale experienei contiente.Astfel, structura contiinei i experiena mental imediat pot fi divizate n componente i elemente primare, similar cu felul n care este descris, din punct de vedere chimic, structura aerului sau cea a apei. Se consider c elementele experienei contiente sunt de dou tipuri: senzaii: vizuale, auditive, gustative, olfactive, tactile, care provin din stimularea organelor de sim; sentimente : dragoste, team, bucurie .a.m.d.De asemenea, pentru a descrie experienele din trecut ale individului, psihologii introspecioniti au utilizat termenul de imagine. Astfel, s-a considerat ca o experien de genul celei n care ntlneti i recunoti un vechi prieten este compus dintr-o mulime de imagini, sentimente i senzaii independente, sintetizate i combinate n minte.Totodat, Titchener credea c psihologia nu trebuie s-i formuleze scopuri practice, singurul ei scop fiind doar acela al unei (ct) mai bune cunoateri a contiinei prin introspecie. Psihologia structuralist i-a propus s delimiteze elementele experienei mentale i modul cum se combin acestea n cadrul fenomenelor mentale complexe. Era o perspectiv atomist, elementarist, care punea senzaiile la baza ntregi viei psihice, considernd c imaginile i ideile sunt elemente suprapuse, rezultate n urma principiilor asocierii. Era o perspectiv atomist, elementarist, care punea senzaiile la baza ntregi viei psihice, considernd c imaginile i ideile sunt elemente suprapuse, rezultate n urma principiilor asocierii.Metoda descompunerii acestor elemente ale experienei s-a numit introspecionism.Introspecia era metoda de lucru prin care se monitoriza experiena. Introspecionistul i propunea s semnaleze coninutul contient al unei experiene. Spre exemplu, un introspecionist nu ar fi semnalat vederea unei mese n mediul ambiant, ci ar fi semnalat c vede un anumit tipar, structura spaial, culoare, strlucire. Altfel spus, introspecionistul era pregtit s vad elementele experienei care compun perceperea unei mese. Dac cineva ar fi raportat n mod simplist c vede o mas, acest lucru ar fi fost considerat eroare de stimulare. Acesta a fost introspecionismul asociationist - senzualist i metoda introspeciei era riguroas, dificil i foarte greu accesibil celor din afar. n plus, metoda strnea suspiciune atta vreme ct introspecionitii din laboratoare diferite nu se puteau pune de acord asupra coninutului aceluiai experiment.Wilhelm Maximilian Wundta fost primul care a utilizat metoda experimental a introspeciei.Meritul lui Wundtesteacela de a fi impus decisivmetoda experimentalca o garanie a veridicitii rezultatelor obtinue: standardizarea situaiilor, observaia riguroas, repetabilitatea experimentelor au devenit criteriile fundamentale ale atributului de psihologie tiinific. Mergnd preponderent pe fenomene observabile i experimentabile, teoretizarea n psihologievaavea de suferit: metodologiile obiective au o importan considerabil, dar ele srcesc individul uman de bogaia vieii psihice i a mecanismelor ei interioare.Contribuiile:1. Delimitarea unei metode proprii a psihologiei care poate fi utilizat eficient cu condiia s se adapteze la situaia respectiv i s se coreleze cu alte metode obiective. Combinat cu studiul comportamentului, introspecia ne ofer informaii valoroase despre experiena strilor interne fr de care conduita nu poate fi neleas.2. Introspecionitii, prin reprezentanii colii de la Wrtzburg, au meritul de a fi relevat c specific gndirii este cunoaterea reconstructiv, mijlocit a impalpabilului, a ceea ce exist dar nu se ofer direct percepiei, c gndirea are tendina de a opera abstract, opunndu-se astfel senzorialului.3. Marea inovaie a introspecionitilor din coala de la Wrtzburg const n faptul c pentru prima dat gndirea este conceput ca un proces de rezolvare a problemelor considerat pe drept cuvnt cea mai important metod a psihologiei subiective,introspecia ca metod i curentul introspecionist au intrat n conflict teoretico-metodologic cu colile aparinnd orientrii opuse (a psihologiei obiective numit behaviorist), impunnd totui metoda introspeciei ca metod specific psihologiei.5. Afirmarea introspeciei i negarea ei au contribuit la elaborarea unui nou sens al observaiei interne, nelegere care reprezint o sintez ntre subiectiv i obiectiv, intern i extern, cunoatere i aciune, teorie i practic fr de care conduita nu poate fi just neleas.6. Introspecia a fost numit de unii "metoda regal a psihologiei", metoda veritabil sau metoda princeps a psihologiei.Curentul introspecionist a avut adepi pn n zilele noastre (cognitivitii) dar i muli critici. Immanuel Kant (1742-1804) a fost adeptul introspecionismului i a considerat introspecia ca unica metod de construire a tiinei despre psihic. Kant considera c cunotinele se bazeaz pe experien, ns nu toate cunotinele reies din experien, exist ceva ce preced experiena, exist pn la experien (a priori). n procesul cunoaterii el evideniaz trei etape: 1) sensibilitatea, 2) intelectul analitic, judecata i 3) raiunea. Sensibilitatea este capacitatea senzaiilor i percepiilor. La sensibilitate se refer spaiul i timpul. Intelectul este gndirea ce opereaz cu noiuni i categorii. Aici Kant include categoriile cantitate, calitate, relaie i modalitate. Raiunea este proprietatea de a formula raionamente, este cea mai superioar capacitate a subiectului care dirigeaz i controleaz intelectul. Senzaiile noi le primim din experien interacionnd cu obiectele singulare, dar ele nu au caracterul generalitii. Caracter general i universal au noiunile, dar ele exist n noi apriori, sunt date pn la experien. Cunotinele tiinifice pot fi concepute numai ca sinteza acestor dou elemente diferite. Problema const n aceea cum poate exista aceast sintez?
