Lucian Blaga: Mesterul Manole Ca si poezia, dramaturgia lui Blaga atesta stranse legaturi cu miscarea modernista. Chiar insesi denumirile pe care le da unora din piesele sale sunt marturie directa a inrauririi expresioniste: mister pagan (Zamolxe); joc dramatic (Ivanca); pantomima (Invierea).In teatrul lui Blaga, ca si in teatrul expresionist, personajele nu sunt decat simboluri pentru fortele stihiale ale vietii. In consecinta, la baza conflictului dramatic vor sta contradictiile dintre aceste forte, care actioneaza in spatele personajelor, si nu motive psihologice sau sociale, determinabile istoriceste.Drama Mesterul Manole a fost publicata la Sibiu in 1927. Peste doi ani in 1929, la 6 aprilie, piesa vedea si lumina rampei, in premiera absoluta, pe scena Teatrului National din Bucuresti. Piesa se sprijina pe cunoscuta legenda a Manastirii Argesului, iar autorul altoieste pe sensul metaforic al baladei populare ideea ca tot ce e cu adevarat durabil se obtine prin jertfe. Cunoscuta tema a jertfei zidirii este cunoscuta la toate popoarele din sud-estul Europei, dar balada romaneasca este unanim recunoscuta ca fiind cea mai aleasa intruchipare artistica. Innoirea si innobilarea acestui mit stravechi prin valorile nemuritoare dobandite de indrazneala, tenacitatea si jertfa generatiilor mai noi este strans legata de bogatia, stralucirea si unicitatea arhitectonica a manastirii de pe Arges.Lucian Blaga comprima datele oferite de partea introductiva a baladei si expozitiunea dramei incepe cu motivul surparii zidurilor. Derutat si aproape descurajat de acest fenomen de nepatruns, Manole masoara si socoteste in odaia sa de lucru, in prezenta staretului Bogumil si a unui personaj ciudat Gaman, care doarme intins pe dusumea un somn agitat, bantuit de vedenii terifiante, ce-l fac uneori sa tresara si sa se comporte in nestire. Staretul Bogumil are pentru situatia desperata in care se afla constructorii o singura solutie - jertfa. Pentru Manole, jertfa unei fiinte umane este irationala si el continua sa se framante in nehotarare. Conflictul dramei incepe in momentul in care intra in scena Mira, sotia lui Manole. Mira cunoaste framantarea interioara a sotului sau si a inteles sfatul staretului Bogumil. Intre cei doi soti are loc un schimb de replici, la care contribuie si Gaman in visurile sale, din care Manole intelege ca sfatul staretului Bogumil nu e lipsit de talc, dar in acelasi timp isi da seama si de puternica dragoste ce-i leaga pe cei doi soti. Acum conflictul e clar si definitiv instalat; el e de natura interioara, izvorat din infruntarea luciditatii mesterului care construieste inca multe altare, cu necesitatea, care pentru Manole e irationala, de a sacrifica un om, si nu pe oricine, ci pe propria-i sotie. Elementele conflictului sunt, asadar, pe de o parte, devoranta pasiune pentru constructie, pe de alta, intensa dragoste pentru viata, pentru frumusetea si puritatea ei, toate intruchipate de Mira. Manole este obligat de jocul sortii sa aleaga intre biserica - simbol al Vocatiei creatoare - si Mira - simbol al vietii, al dragostei, al puritatii omenesti: biserica si Mira sunt cele doua 'jumatati' ale personalitatii eroului. Fara una din ele, mesterul e anulat ca om. Constatam deci un echilibru perfect al fortelor conflictului, si de aici caracterul tragic al acestuia. Blaga va insista asupra acestor framantari interioare, facand din personajul sau un erou de tragedie antica, acolo unde balada rezolva aparent simplu - mai mult prin sugestie - un conflict starnit de clarificarea in vis a cauzei prabusirii zidurilor. Conflictul piesei lui Blaga e tragic pentru ca e fara iesire. Iesirea din conflict nu poate avea loc decat prin moartea eroului, o moarte necesara, fara indoiala, iar nu o sinucidere, cum am fi tentati, poate, sa credem, sau o moarte accidentala, ca in balada. Intreaga desfasurare a actiunii releva conditia tragica a creatorului de valori durabile, aflat in lupta cu propriul sau destin.Iar dincolo de aceasta semnificatie, mitul confera momentului intelesuri nebanuite. Metafora femeie-biserica, devenita transparenta prin insasi desfasurarea actiunii, trimite cu gandul la vocatia zamislirii, in care biserica e simbol al plasmuirii, unei valori estetice eterne, asa cum femeia reprezinta simbolul eternitatii prin neclintitul ei destin de a perpetua, nascand, Omul. Din acest punct de vedere in conceptia lui Blaga Mira nu este un personaj cu o identitate sociala si temporala precisa, e un simbol, si in acelasi timp, un purtator de cuvant al autorului, care o data cu desfasurarea intamplarilor descifreaza si semnificatiile lor. In acelasi fel trebuie vazut si Gaman, personaj stihial el insusi si simbol, totodata, al fortelor irationale dezlantuite impotriva rationalului. Manole, desi simbol si el ca mai toate celelalte personaje, evolueaza totusi ca un caracter cu o puternica si problematica personalitate, cu o individualitate distincta, traindu-si intens si neabatut destinul sau de martir al frumosului etern.Dar intamplarile se precipita. Zidurile cad din nou si mesterii lui Manole sunt tentati tot mai mult de ideea abandonarii lucrarii. SI, ca si cum noul esec nu era de ajuns, din partea lui Voda un sol aduce un ultimatum. Mistuit de arderea patimii sale creatoare si urmarit de ideea jertfei, Manole fagaduieste spre uluirea zidarilor o noua incercare. Cu raspunsul dat de Manole lui Voda actiunea se apropie de punctul culminant. Dar complexitatea compozitionala a dramei izvoraste din complexitatea personajului ei principal. In permanenta Manole evolueaza pe doua planuri fundamentale aflate intr-o stransa conditionare reciproca: unul psihologic si unul al faptelor. In ordine psihologica, actiunea ei, si o data cu ea, personajul atinge punctul maxim al incordarii in momentul hotararii de a jertfi (cand Manole spune solului ca 'biserica se va ridica', hotararea e definitiva); in ordinea faptelor, punctul culminant e marcat de zidirea Mirei in temeliile bisericii.Solul pleaca si Manole trebuie sa desluseasca zidarilor talcul fagaduielii lui. Unii vor sa-l paraseasca, dar marele mester le strecoara in suflet sentimentul unui destin implacabil care cere o jertfa. Hotararea e pecetluita prin juramant. Dupa trei zile de asteptare infrigurata, in care mesterii se istovesc in tot felul de banuieli de incalcare a juramantului, ale unuia, impotriva celuilalt si ale tuturor impotriva lui Manole, apare Mira. Se face un nou pas spre implinirea unui destin. Mira insa vine pentru a preintampina un omor pe care-l face raspunzator pe staretul Bogumil. Trecand prin chinuri mai presus de puterea unui om, Manole incearca sa evite jertfirea Mirei, dar zidarii sai il constrang cu virtutea juramantului facut. Acolo deci unde balada incerca evitarea zidirii Anei prin invocarea fortelor naturii, Blaga isi pune eroul in confruntare directa cu propriii sai colaboratori pentru a releva finetea mecanismelor sufletesti antrenate in trairea de catre marele mester a propriului sau destin. In balada natura era un personaj oarecum exterior intr-o intamplare oarecare; nevoile teatrului modern obliga pe poet la intruchiparea fortelor naturii in oameni. Dramatismul va fi mai intens, data fiind confruntarea directa dintre ei. Manole implineste destinul, caci patima de a zamisli frumosul e neinduratoare. In psihologia framantata a lui Manole, momentul hotararii de a jertfi, reprezinta in ordinea luptei omului cu natura, la scara istorica, momentul transfigurat artistic al neutralizarii opozitiei dintre natura si cultura. Manole e aici, prin sacrificiul facut, un erou civilizator, care da oamenilor o noua valoare, etern-durabila, asa cum Prometeu, tot prin sacrificiu, le daduse focul.Blaga nu paraseste nici o clipa conditia omului. Zidarii traiesc din plin febra constructiva a celorlalti, dar obsesia vaierului care razbate din zid si comportarea Mirei in ultimele ei clipe de viata il robesc tot mai mult. Tot mai puternica devine constiinta ca pentru el, ca individ, sacrificiul nu mai inseamna izbanda, ci secatuirea tuturor puterilor sufletesti. Bolnav de iubirea lui pentru Mira, muncit de inutilitatea sacrificarii celei mai de pret fiinte, care-i apartinea trup si suflet, in gestul suprem al renuntarii nemaigasind iarasi nici un sens, Manole se razvrateste impotriva propriei sale fapte si a celui care i-o ceruse si vrea sa sparga zidul pentru a-si elibera iubita. Dar zidarii il opresc: biserica pe care o concepuse, opera pentru care sacrificase totul nu mai apartine autorului ei, ci eternitatii. G. Calinescu gaseste in aceasta scena esenta clasica a interpretarii 'pe care o da L. Blaga mitului Mesterului Manole Mesterul vrea sa darame biserica, dar norodul il da la o parte. Multimea nu vrea sa stie de autor, el nu recunoaste decat opera'.Finalul dramei din nou se disociaza de balada. In balada, dupa terminarea bisericii, marele mester declara, ca vrea sa construiasca 'Alta monastire,/ Pentru pomenire,/ Mult mai luminoasa/ Si mult mai frumoasa!'. In drama, insistenta autorului se concentreaza asupra conditiei dramatice a creatorului, de unde gestul de razvratire impotriva propriei lui opere. Biserica ramane dreapta Ea are acum zugraveli, clopote si carti. Domnitorul vine cu alai sa vada minunea si sa se bucure de stralucirea ei. Boierii si calugarii insa il acuza pe Manole de crima si socotesc biserica lui 'intaiul lacas al lui Anticrist'. Acest conflict in aparenta secundar nu este, de fapt, altceva decat exteriorizarea unor contradictii existente in sufletul lui Manole, inca de la inceputul dramei. El se si manifesta de altfel prin dezacordul dintre marele mester si staretul Bogumil si prin ezitarile lui Manole de a se hotari asupra jertfei. Izvorul acestei contradictii se afla in incompatibilitatea mitului precrestin al jertfei cu religia crestina, care nu accepta ideea uciderii. Se clarifica astfel sensurile mitice pe care le aduce in drama Bogumil, calugar atemporal, altfel decat calugarii care cer osandirea lui Manole pentru crima. Dar osanda nu mai ajunge la marele mester. El si-a depasit conditia, cucerind eternitatea si atingand absolutul prin creatia sa zamislita din suferinta. Judecarea lui Manole prin raportarea la cea ce tocmai ispravise nu mai e posibila. El nu mai apartine clipei, nici macar timpului istoric, ci pur si simplu timpului. Nu intamplator Blaga isi localizeaza drama pe Arges in jos, dar intr-un timp mitic romanesc, adica intr-un timp initial, fara determinare precisa, in care se incheaga, prin expresia miturilor, situatiile arhetipale, etern repetabile, ale unui popor, in speta poporului roman.Multimea insasi care-l apasa pe Manole impotriva calugarilor si boierilor, sanctifica esenta mitica a eroului: 'Noi strigam, boierii urla, noi aparam, calugarii osandesc - toti suntem jos, Manole singur e sus, singur deasupra noastra, deasupra bisericii!' La propriu si la figurat, caci Manole se urca in adevar in turla, trage clopotul, dupa care se arunca in gol.Propria lui moarte, eterna ca orice moarte, ii eternizeaza opera. Astfel amandoi, autor si opera, ating absolutul.Desi Manole este cel ce filtreaza intreaga putere si forta a jertfei, zidarii nu raman nici ei straini de suferinta se de ideea ca au dat minunii cladite de ei tot ce aveau mai bun, inclusiv linistea si echilibrul sufletesc. Ei au invesnicit capodopera lor cu propriile lor suflete.Dupa cum stim balada se incheie cu moartea tuturor constructorilor, semnificatie nu numai a sacrificiului total, dar si a razbunarii voievodului egoist care vrea sa fie singurul ctitor al unei asemenea capodopere. Blaga lasa in viata pe mesteri ca pe niste dovezi vii si concrete ale adevarului ca marile izbanzi ale omului vor cere neintrerupt noi si mari sacrificii umane. In esenta lor, fiecare dintre zidari e un Mester Manole.Lucian BlagaMETERUL MANOLE- comentariu literar -Lucian BlagaAceast splendid dram, comparabil n literatura universal cu ceea ce au scris Dante i Goethe, este capodopera lui Lucian Blaga, unul din marii dramaturgi interbelici. Dramaturgia lui cuprinde opere literare reprezentative care se nscriu, ca perioad de creaie i apariie, ntre anii1921-1965:Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Daria (1925), MeterulManole (1927), Avram Iancu (1921), Arca lui Noe (1944), Anton Pann (1965).n anul 192, Lucian Blaga avea s publice, la Sibiu, drama Meterul Manole, pentru ca n 1929, la 6 aprilie, piesa s cunoasc premiera absolut, pe scena Teatrului Naional din Bucureti.Meterul Manole , care este denumit de ctre G. Clinescumitul estetic ca rod al suferinei, cunoate de la publicarea baladei de ctre V.Alecsandri n 1852, multe abordri n toate genurile literare. n 1964, Gh. Ciompec identifica numai n poezie peste 50 de creaii inspirate din mitul respectiv. Unicitatea baladei romneti, n ceea ce privete valoarea artistic, este legat i de perfeciunea edificiului cretin - unic prin arhitectonica sa- Mnstirea de la Curtea de Arge. Prelund cunoscuta balad, Lucian Blaga va da originalitate operei, adncind i lrgind motivele baladei din perspectiva expresionismului, ce-i permite scriitorului s dea realitii o expresie nou, prin raportarea lucrurilor la absolut i printr-o patetic participare la imaginile create. Drama poart dedicaia: Lui Sextil Pucariu - renumitul lingvist clujean care a contribuit la lansarea poetului nc din 1919 - i cuprinde cinci acte, constituite ntr-o gradaie, ce duce la deznodmnt. Dup ce enumer personajele: Vod, Manole, Mira, Stareul Bogumil, Gman, zidarii (care nu au nume, unii din ei, cu unele precizri privind ndeletnicirile: ntiul - a fost cndva cioban; Al doilea - a fost cndva pescar; Al treilea - a fost cndva clugr; Al patrulea - a fost cndva ocna; apoi de la al cincilea pn la al noulea fr alte precizri), un biat de curte, copii i ajutoare, un sol i doi suliai, trei cruai, boieri, clugri, femei, norod i robi - Lucian Blaga face urmtoarea precizare n legtur cu locul i cu timpul aciunii dramei: Locul aciunii: pe Arge n jos. Timpul mitic romnesc .Actul nti ne introduce n camera de lucru a Meterului Manole, ntr-un decor propice meditaiei grave - lumnri aprinse pe mas, pe blidar, n fereastr. Pe mas, dup precizrile autorului, se vede un chip mic de lemn al viitoarei biserici. Stareul Bogumil, n faa mesei, privete drept nainte i clipete repede din ochi. Gman, figur ca de poveste, cu barba lung mpletit, cu haina de ln ca un cojoc, doarme ntr-un col,micndu-se nelinitit n somn. Meterul Manole la mas, aplecat peste pergamente i planuri, msoar chinuit i fragmentat. Este noaptea trziu. Aceste precizri pe care le face autorul, precum i cele care deschid actele urmtoare evideniaz claritatea discursului poetic, ntr-un cadru foarte bine stabilit. De o mare nsemntate sunt i celelalte indicaii scenice, de micare, de reacie psihologic mai ales, care contribuie la caracterizarea personajelor, dat fiind faptul c drama este constituit ntr-o manier modern, cu un decor redus, care subliniaz ideile textului. Este folosit jocul de lumini care adncete i lumineaz misterul; jocul scenic este marcat de gesturi modelate i de pauze meditative. Fiind o dram de idei filozofice, autorul urmrete ca spectatorul s contemple un om n care s se regseasc, s triasc intens drama unei viei superioare, pline de tensiune, activ, pus mereu n faa unor alternative contrastante. Drama nu mai ncepe ca balada, cu alegerea locului pentru mnstire, pe un zid vechi, neisprvit i prsit. Construcia se concepe tot n spiritul tradiiei: ntru-un loc ncercat-am s-l ridicm pe moate. nalt parte apa unui ru am ridicat-o din albie, ca s cldim pe temelie curat. Peste mori am ncercat..Alegerea locului nseamn la Blaga contactul cu spiritualitatea originar, cu elementele simbolice: via, moarte, ap, mori. Intriga se contureaz nc din primul act, prin motivul jertfei, anunat de stareul Bogumil i de Gman.Bogumil semnific doctrina religioas cu originea n Asia Mic, cunoscut sub numele de bogomilism, dup numele clugrului bulgar Ieremia Bogomil. Doctrina concepe puterile supranaturale ca expresie a dou principii universale: al binelui, reprezentat de Dumnezeu, i al rului, reprezentat de Satana.Gman este, de asemenea, un personaj ce simbolizeaz mentalitatea primitivului care, n concepia lui Blaga, reprezint forele magice. Gman asist n somn la manifestrile spiritelor negative. Magicul explic faptul c zidurile se surp pentru c nu sunt contracarate de o alt for. Manole refuz ideea, ceea ce va adnci conflictul dramatic, pentru c Gman ntruchipeaz i un personaj n aciune. Neastmprul demonic care-l stpnete pe Manole pentru a realiza un lca de preamrire pentru divinitate este nfruntat de Bogumil care dezleag enigma nerealizrii prin jertfa de om... Rspunsul privind jertfa l primete de la Gman:... Manole, sunt mai btrn dect... Manole, de sfrit nu sunt departe. Metere - bisericata - m vreau cldit n ea eu!. Atitudinea lui Gman, replica sa sugereaz aspiraia spre nemurire, el nscriindu-se n categoria personajelor arhaice care aspir la realizarea unor valori nemuritoare perene.Mira, femeia adus de peste ap , este simbolul puritii, al jertfei care nelege tragismul situaiei lui Manole, n neputina sa de a renuna la creaie. Pasiunea lui este mnat de un destin necunoscut, ca n tragedia modern, i n care voina omeneasc se mpletete cu destinul, omul nu este trt de destin, ci destinul este dus la mplinire de voina omeneasc. (Liviu Rusu)Actul al doilea este semnificativ pentru scena Jurmntului, pe care l vom regsi n toate celelalte acte, aa cum am artat mai sus. Manole este surprins de meteri cum cerceteaz ruinele bisericii: Ce tot cerceteaz Meterul Nenoroc? Discuia ntre Manole, meteri i Solul venit de la Vod capt i ea un caracter dramatic. Certitudinea reuitei este sintetizat de cuvintele lui Lucian BlagaManole ctre sol: Ai venit sol de la Vod, ntoarce-te sol de la noi:biserica se va ridica!.Meterii se nvoiesc, dup o dramatic confruntare, care se vrea o dezlegare de la vrjitoria ascuns cu care Manole a biruit cu chipul mic al bisericii i care nu mai poate fi uitat. Manole, titan i rebel n realizarea marii opere, i d seama c nu se poate realiza opera fr ajutorul meterilor. Previziunea oracular a unuia (cu glas ireal, cum noteaz scriitorul) ncheie acest act: Pentru soie care nc n-a nscut, pentru sor curat sau fiic luminat care nti va veni / brbat s-i vad, / frate s-i vad, / tat s-i vad Actul al treilea pune n lumin, cu acelai rafinament artistic,momentele de mare groaz ale ateptrii, ale apariiei Mirei, ale jertfei:Trei zile ca trei ani ne-am pndit unul pe altul. Stai, ce faci? Nu te mica. Jurmntul ne-a istovit ntre bolovani. Fiecare a crezut a c poate s nele pe-Naltul. De fapt, indicaiile scenice ale acestui act sunt semnificative pentru caracterizarea atmosferei de mare ncordare.Zidarii sunt n ateptare acelei dinti care va veni. Feele lor sunt trase, palide, slbite. Mult timp tcere. Numai cte un tuit s-aude. Fiecare pe cte o piatr .Scena jocului de-a moartea este dramatic. Metaforele pe care Blaga le folosete n caracterizarea Mirei adncesc lirismul textului dramei:cprioar neagr , izvor de munte- simboluri ale frumuseii i ale puritii - ea fiind singura capabil de a deveni altar. Manole ncheie acest act prin cuvintele: Jocul e scurt. Dar lung i fr desfrit minunea . Aceast sintagm este susinut n textul acestui act de alte rscolitoare previziuni: ...a ta a fost patima de a cldi .Actul al patrulea relev febrilitatea zidirii, zbaterea lui Manole, constituindu-se n una din culmile a tot ce s-a scris pn acum la noi. Manole se rzvrtete, obsedat de vaietul ce rzbate din zidurile bisericii. Blaga face din Manole un erou civilizator ce depete durerea individual, care-l ndeamn la distrugerea operei neterminate: Bici subire de foc, arpe lung mi-ar trebui, s v ard. S rmnei nsemnai pe trup cu semn tlhresc. S v arate lumea. Ei sunt! S v ocoleasc, hulindu-v, c ai sugrumat femeia n zid. Judecata mea mi-o voi face-o singur, judecata voastr cine va face-o? Valorile metaforei sunt certe, Blaga gradnd intrarea n eternitate prin iubirea Mirei: lumin , femeia din miazzi i stea, n jocul etern al dragostei, almuncii n timpul zidirii, al morii.Asemnarea cu Luceafrul lui Eminescu este cert, fiindc geniul, inclusiv al creaiei, este sortit pieirii. Actul al cincilea relev moartea eroic, ntr-o comuniune de dreptate i iubire; autosacrificarea duce la unirea din nou cu Mira, dup credina popular - n viaa de dincolo. Ipostaza morii explic puterea creatoare a omului n folosul colectivitii. Prin creaie, prin perfeciunea ei, creaia intr n eternitate i o dat cu ea iubirea de via, de art. Deznodmntul este numai la prima vedere rezultatul unui factor exterior: Vod, nsoit de boieri i clugri, vine s vad minunea, iarreaciile sunt contradictorii. Voievodul e mulumit c n timpul su s-a zmislit un lca ntru vecie. Ceilali, boierii i mai ales clugrii, l acuz pe Manole de crim i cer pedepsirea lui. Pe Manole nu-l mai poate atinge ceea ce e omenesc. ntru-un gesticonoclast, el se adreseaz unui Dumnezeu care a creat doar prin cuvnt, ntimp de lui, omului-creator, i-a cerut totul: Doamne, pentru ce vin netiut amfost pedepsit cu dorul de a zmisli frumusee? .n balad, sfritul lui Manole era urmarea unui fapt exterior -invidia lui Vod; n drama lui Blaga, moartea eroului este un gest deliberat. Nu e o sinucidere oarecare, ci contopirea creatorului cu opera i unirea lui dincolo de existena efemer cu Mira. Viaa omului i a artistului Manole este biserica, menirea lui s-a mplinit i, neavnd ce mai jertfi, el intr nu numai n nefiin, ci n memoria colectiv, n legend. Ceilali zidari rmn n via (spre deosebire de balad), ca semnificaie a permanentului dor de a zmisli frumusee, fiecare din ei putnd fi un alt Meter Manole.Sunt relevante pentru ncrctura artistic metaforele, comparaiile, personificrile, antiteza i limbajul pe care Blaga l mbogete cu proverbe i zictori, expresii, expresii populare ce dau originalitate dramei.De asemenea, multe din replici se constituie ca sentine ale iubirii, ale vieii, morii, pasiunea pentru bine i frumos cptnd valoare gnomic. Mit la miturilor, capodoper a literaturii romne, ca de altfel ntreaga creaie a lui Lucian Blaga, drama Meterul Manole aduce, ca i Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, dovada miestriei, a talentului scriitoricesc, a concepiilor filosofice, artistice i de limb romneasc ridicare la rafinamentul intelectual circumscris n universalitate, alturi de creaii cum sunt cele ale lui Eschil, Dante, Goethe, n reprezentarea spiritualitii romneti i prin literatura lui Lucian Blaga i a capodoperei arhitectonice care se vede: Mnstirea de la Curtea de Arge.

2