1

UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT SCOALA DOCTORALA

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMAT

Investigarea criminalistică a infracţiunilor informatice care

aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe

Conducător de doctorat

Prof.univ.dr.Emilian Stancu

Doctorand

Geană Marian

Bucuresti

2012

2

I.Cuprinsul tezei de doctorat

ARGUMENT

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE

Secţiunea I. Dreptul de autor componentă a proprietătii intelectuale 1.Precizări terminologice

2.Repere istorice asupra dreptului de autor

3.Noţiune

4.Justificare

5.Natura juridică

6.Calitatea de autor şi subiect al dreptului de autor

7.Obiectul dreptului de autor

8.Conţinutul dreptului de autor

9. Durata protecţiei dreptului de autor

10.Limitele exercitării dreptului de autor

Secţiunea a II-a. Aprecieri privind drepturile conexe dreptului de autor si

drepturile sui generis 1.Drepturile conexe dreptului de autor

2.Drepturile sui-generis

Secţiunea a III-a. Dreptul de autor şi societatea informaţională 1.Societatea informaţională

2.Internetul - simbol al societăţii informaţionale

3.Dreptul de autor în era Internetului

4.Dreptul de autor spre un drept european

Secţiunea a IV-a. Infracţiunile informatice care aduc atingere dreptului de

autor şi drepturilor conexe - expresie a criminalităţii informatice

1.Preliminarii

2.Scurt istoric privind apariţia criminalităţii informatice

3.Noţiunea de criminalitate informatică

4.Clasificări ale infracţiunilor informatice

5.Caracteristici generale ale criminalităţii informatice

6.Specificul criminalităţii informatice

7.Probleme specifice identificate cu ocazia combaterii acestui fenomen infracţional

8.Tendinţe evolutive

CAPITOLUL II. REGLEMENTĂRI JURIDICE PRIVIND INFRACŢIUNILE

INFORMATICE CARE ADUC ATINGERE DREPTULUI DE AUTOR ŞI

DREPTURILOR CONEXE. ELEMENTE DE DREPT COMPARAT

Secţiunea I. Reglementări juridice interne 1.Cadrul legislativ actual

2.Conştientizarea importanţei aplicării reglementărilor legale interne în domeniu

3.Iniţiative recente în domeniul aplicării şi protejării drepturilor de autor şi drepturilor

conexe

Secţiunea a II-a. Reglementări juridice internaţionale 1.Preliminarii

2.Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice

3.Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale

4.Acordul TRIPs

5.Convenţia de la Budapesta privind criminalitatea informatică

6.Alte convenţii internaţionale

3

7.Reglementări juridice europene

Secţiunea a III-a. Elemente de drept comparat 1.Preliminarii

2.Statele Unite ale Americii (S.U.A.)

3.Italia

4.Franţa

5.Germania

6.Spania

7.Bulgaria

8.Portugalia

9.Republica Moldova

10.Concluzii

CAPITOLUL III. FORME DE MANIFESTARE A INFRACŢIUNILOR

INFORMATICE CARE ADUC ATINGERE DREPTULUI DE AUTOR ŞI

DREPTURILOR CONEXE

Secţiunea I. Aspecte de drept penal şi drept procesual penal privind infracţiunile

analizate 1.Preliminarii.

2.Aspecte de drept penal

3.Condiţii necesare pentru existenţa infracţiunilor

4.Consideraţii privind desfăşurarea urmăririi penale

5.Constatarea infracţiunilor

6. Competenţa de judecată

7.Punerea în mişcare a acţiunii penale

8.Aspecte procesuale specifice

Secţiunea a II-a. Analiza infracţiunilor informatice care aduc atingere

dreptului de autor şi drepturilor conexe 1.Analiza infracţiunilor care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe

săvârşite prin intermediul sistemelor informatice

1.1.Analiza infracţiunii prevăzute de art.1398 din Legea nr.8/1996

1.2.Analiza infracţiunii prevăzute de art.1399 din Legea nr.8/1996

1.3.Analiza infracţiunii prevăzute de art.143 alin.(2)din Legea nr.8/1996

2.Analiza infracţiunilor care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe

săvârşite cu ajutorul sistemelor informatice

2.1.Analiza infracţiunii prevăzute de art.1396 alin.(1) lit.a) din Legea nr.8/1996

2.2.Analiza infracţiunii prevăzute de art.1396 alin.(5) din Legea nr.8/1996

2.3.Analiza infracţiunii prevăzute de art.140 alin.(1) lit.a) din Legea nr.8/1996

2.4.Analiza infracţiunii prevăzute de art. 1411 alin.(3) din Legea nr.8/1996

2.5.Analiza infracţiunii prevăzute de art.143 alin.(1) din Legea nr.8/1996

CAPITOLUL IV.PIRATERIA SOFTWARE ŞI PIRATERIA ONLINE

Secţiunea I. Pirateria – concept şi caracterizare 1.Noţiune

2.Forme

3.Cauze

4.Incidenţă

5.Efecte

6.Raţiunile măsurilor antipiraterie

7.Măsuri penale antipiraterie

Secţiunea a II-a. Pirateria software 1.Noţiune

4

2.Definiţie

3.Programele informatice - obiect al pirateriei software

4.Forme ale pirateriei software

5.Sancţionare

6.Particularităţi privind investigarea infracţiunilor prevăzute de art.1399

7.Impactul pirateriei software

8.Concluzii

Secţiunea a III-a. Pirateria online 1.Noţiune

2.Forme ale pirateriei online

3.Dificultăţi în combaterea pirateriei online

4.Sancţionare

5.Mecanismul peer-to-peer şi consecinţele sale

6.Cazuri semnificative

7.Impactul pirateriei online

8.Concluzii

CAPITOLUL V. ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA

CRIMINALISTICĂ A INFRACŢIUNILOR INFORMATICE CARE ADUC

ATINGERE DREPTULUI DE AUTOR ŞI DREPTURILOR CONEXE

Secţiunea I.Consideraţii generale 1.Aspecte introductive de ordin criminalistic

2.Caracteristica criminalistică a infracţiunilor informatice la regimul dreptului de autor

3.Noţiunea de „investigare criminalistică a calculatorului”

Secţiunea a II-a. Particularităţi în domeniul investigaţiilor informatice 1.Principalele probleme de clarificat cu ocazia investigării criminalistice

2.Particularităţi ale muncii de culegere a informaţiilor necesare combaterii acestui

fenomen infracţional

3.Culegerea informaţiilor din mediul informatic

4.Mijloace tehnice de localizare şi identificare a subiectului investigat

5.Metodologii de investigare a infracţiunilor informatice privind dreptul de autor

Secţiunea a III-a. Incriminarea unei infracţiuni informatice la regimul dreptului

de autor 1.Preliminarii

2.Mijloacele materiale de probă

3.Probele digitale

4.Constatările tehnico-ştiinţifice şi expertizele

Secţiunea a IV-a. Tehnici speciale de investigare a infracţiunilor informatice din

domeniul drepturilor de autor şi drepturilor conexe 1. Noţiunea şi importanţa tehnicilor speciale de investigare

2.Tehnici speciale de investigare prevăzute de Legea nr.161/2003

3.Tehnici speciale de investigare secretă

CAPITOLUL VI. PARTICULARITĂŢI PRIVIND CERCETAREA LA FAŢA

LOCULUI ŞI PERCHEZIŢIA INFORMATICĂ ÎN CAZUL

INFRACŢIUNILOR INFORMATICE CARE ADUC ATINGERE DREPTULUI

DE AUTOR ŞI DREPTURILOR CONEXE

Secţiunea I.Particularităţi privind cercetarea la faţa locului în cazul infracţiunilor

informatice care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe 1.Noţiunea şi importanţa cercetării la faţa locului

2.Fazele cercetării la faţa locului în cazul infracţiunilor informatice

3.Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului în cazul infracţiunilor informatice

5

4.Etapele procesului de investigare a infracţiunilor informatice la regimul

dreptului de autor şi a drepturilor conexe

Secţiunea a II-a. Particularităţi tactice de efectuare a percheziţiei informatice 1.Consideraţii generale

2.Noi propuneri privind reglementarea percheziţiei informatice

3.Efectuarea percheziţiei informatice

4.Reguli de efectuare a percheziţiei informatice

CAPITOLUL VII. INSTITUŢII, AUTORITĂŢI ŞI ORGANISME DE

PREVENIRE ŞI COMBATERE A INFRACŢIUNILOR INFORMATICE CARE

ADUC ATINGERE DREPTULUI DE AUTOR ŞI DREPTURILOR CONEXE

Secţiunea I. Cadrul instituţional de prevenire si combatere a fenomenului

infracţional 1.Ministerul Public

2.Inspectoratul General al Politiei Române

3.Inspectoratul General al Politiei de Frontieră

4.Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

5.Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii

6.Autoritatea Naţională a Vămilor

7.Garda Financiară

8.Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor

Secţiunea a II-a. Organismele nonguvernamentale.

1.Grupul de Lucru pe Probleme de Proprietate Intelectuală

2.Organismele de gestiune colectivă

3.Organizaţiile nonguvernamentale antipiraterie

CAPITOLUL VIII. COOPERAREA JUDICIARĂ ŞI POLIŢIENEASCĂ

INTERNAŢIONALĂ ÎN VEDEREA PREVENIRII ŞI COMBATERII

ACESTUI GEN DE INFRACŢIONALITATE

Secţiunea I.Consideraţii generale 1.Caracterul transfrontalier al infracţiunilor informatice la regimul dreptului de autor

şi drepturilor conexe

2.Cooperarea judiciară versus cooperarea poliţienească

Secţiunea a II-a. Instituţii de cooperare judiciară şi poliţienească pentru

combaterea infracţionalităţii transfrontaliere în domeniu

1.Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală – Interpol

2.Oficiul European de Poliţie – Europol

3.Eurojust

4.Reţeaua Judiciară Europeană

Secţiunea a III-a. Aspecte privind reglementări ale cooperării internaţionale

cuprinse în Convenţia europeană privind criminalitatea informatică

Secţiunea a IV-a. Oportunităţi prin care se realizează în România cooperarea

judiciară şi poliţienescă internaţională în domeniu 1.Legislaţia internă

2.Oportunităţi privind realizarea cooperării judiciare

3.Oportunităţi privind realizarea cooperării poliţieneşti

Secţiunea a V-a. Concluzii

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

6

II.Cuvinte cheie

a) drept de autor,

b) infracţiune informatică;

c) calculator/sistem de calcul;

d) investigare criminalistică,

e) percheziţie informatică,

f) piraterie online,

g) piraterie software.

III.Importanţa, noutatea şi actualitatea temei Infracţionalitatea informatică la regimul dreptului de autor şi drepturilor conexe

este nu numai un domeniu de maximă actualitate în materie penală, dar mai ales un

domeniu ce oferă largi şi numeroase perspective cercetării viitoare, datorită fenomenalei

dinamici tehnologice şi diversificării, dar şi sporirii gradului de rafinament al activităţilor

antisociale, într-o lume electronică în care existenţa virtuală devine tot mai mult o a doua

natură umană.

Motivaţia redactării acestei lucrări o constituie dorinţa de a pune la dispoziţia

specialiştilor în drept, dar şi a celor cu preocupări în domeniu, a experienţei acumulate de

către autor în cei doisprezece ani de muncă de poliţie judiciară, cu competenţe în

investigarea infracţiunilor la regimul dreptului de proprietate intelectuală, prin elaborarea

unei lucrări de specialitate, utilă şi necesară pentru a clarifica unele aspecte privind

investigarea criminalistică a infracţiunilor informatice care aduc atingere dreptului de

autor şi drepturilor conexe, un fenomen aflat în permanentă mişcare.

Caracterul de pionerat al demersului de faţă este conferit de absenţa, cel puţin în

România, a unei tratări academice a investigrii infracţiunilor care aduc atingere dreptului

de autor şi a drepturilor conexe, comise prin intermediul sau cu ajutorul sistemelor

informatice şi a prevederilor legale necesare.Tema îşi relevă caracterul interdisciplinar,

fiind la conexarea delicată a noilor tehnologii legate de informatică, ştiinţe juridice şi

criminalistică.

Interesul pentru cercetarea acestei problematicii se întemeiază îndeosebi pe

oportunitatea şi obligativitatea de a răspunde imperativ momentului, în ideea identificării

mijloacelor de prevenire şi combatere a acestor infracţiuni, sens în care sunt de observat

7

noutatea şi diversitatea problematicii abordate, în contextul în care domeniul infracţional

de interes este puţin cercetat şi cunoscut, atât ca modus operandi, cât şi ca tehnică

investigativă, deşi se află în continuă expansiune şi amplificare, iar organismele

internaţionale au semnalat în permanenţă, în ultima perioadă de timp, periculozitatea şi

instabilitatea pe care le induce în societate.

Lucrarea nu îşi propune să epuizeze problemele ridicate de această instituţie de

drept, ci numai să le documenteze şi să le deschidă noi căi de reflecţie asupra acesteia, din

perspectiva unor surse diverse de documentare, prin cunoaşterea aprofundată a acestui

fenomen infracţional care a devenit într-o perioadă scurtă de timp un adevărat flagel

mondial.

IV.Structura lucrării Lucrarea este structurată pe opt capitole, alcătuite din secţiuni, respectiv

subsecţiuni, cuprinde 313 pagini şi 379 referinţe (note) de subsol.

Capitolul I intitulat „Consideraţii generale” cuprinde patru secţiuni şi are ca scop

pe de o parte, familiarizarea cu noţiunile de drept de autor şi drepturi conexe dreptului de

autor - ca părţi componente ale proprietăţii intelectuale, iar pe de altă parte prezentarea şi

analiza relaţiei dintre dreptul de autor şi societatea informaţională, dar şi a infracţiunilor

informatice care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe, ca expresie a

criminalităţii informatice.

Ideea fundamentală în jurul căreia s-a cristalizat protecţia penală a creaţiilor

intelectuale specifice dreptului de autor este aceea că aceste produse spirituale nu pot fi

protejate împotriva utilizării lor de către alte persoane, prin simpla posesie. Astfel,

titularul dreptului de autor asupra unei opere protejate poate utiliza opera după cum

doreşte, dar fără a ignora drepturile legal recunoscute şi interesele celorlalţi şi poate

interzice altora utilizarea operei fără consimţământul său.

În mod unitar se afirmă că obiectul dreptului de autor îl reprezintă toate operele de

creaţie intelectuală, rezultat al activităţii creatoare, în domeniul literar, artistic sau

ştiinţific, indiferent de modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare,

valoarea sau destinaţia lui şi care este ocrotită juridic.

În privinţa drepturilor conexe dreptului de autor, trebuie precizat că existenta lor

se justifică în special prin dezvoltarea tehnologiilor moderne de comunicare care a adus

modificări esenţiale modurilor clasice de comunicare a operelor, fiind vorba despre

8

interpreţi, executanţi, producători de fonograme şi videograme, dar şi organismele de

radioteleviziune.

În referire la relaţia dintre dreptul de autor şi societatea informaţională, ce face

obiectul celei de-a treia secţiuni, cercetarea a pornit de la ideea fundamentală că dreptul de

autor nu a fost niciodată mai important decât în societatea informaţională, societate în care

informaţiile au devenit fundamentul vieţii culturale şi sociale, iar tehnologia informaţiei,

inclusiv Internet-ul au căpătat un rol foarte important.

Din păcate aceste noi oportunităţi ale Internet-ului au permis multora să exploateze

materialele disponibile în format digital fără permisiunea autorilor de opere intelectuale

sau titularilor drepturilor de autor, aspect ce a creat, pe de o parte, numeroase provocări

pentru normele juridice existente, în special cele referitoare la reglementarea şi protejarea

drepturilor de autor în mediul digital, iar pe de altă parte, posibilitatea ca reţeaua să

folosită şi pentru organizarea şi desfăşurarea de activităţi criminale.

În privinţa infracţiunilor informatice specifice dreptului de autor şi a drepturilor

conexe, acestea includ infracţiuni foarte diferite, mai mult sau mai puţin incriminate de

unele state, astfel încît rămâne în sarcina fiecărui stat grija de a adapta această formă de

criminalitate la propriul lor sistem juridic şi la tradiţiile lor istorice. Mai mult, infracţiunile

informatice sunt multiple şi diverse, iar un catalog al acestora poate fi incomplet deoarece,

domeniul fiind în continuă efervescenţă, se îmbogăţeşte permanent cu tipuri noi de

infractiuni.

Capitolul al II-lea purtând titlul „Reglementări juridice privind infracţiunile

informatice care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe. Elemente de

drept comparat” şi-a plasat ca obiectiv central abordarea, în cele trei secţiuni ale sale, a

reglementărilor în domeniul de referinţă, pe plan intern şi internaţional, dar şi în diferitele

ţări din întreaga lume.

În ceea ce priveşte prima secţiune, am constatat că pe plan intern infracţiunile la

regimul drepturilor de autor şi drepturilor conexe, în modalitătile specifice fiecăreia,

inclusiv cele comise în mediul digital, sunt reglementate pentru prima dată prin Legea

nr.8/1996, fiind considerată la momentul apariţiei sale o legislaţie modernă, ce asigura

titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe, un ridicat grad de protecţie.

Totodată, Guvernul României, în calitate de coordonator al agenţiilor naţionale

române din domeniu, a iniţiat seria unor măsuri vizând aplicarea eficientă şi în folosul

titularilor de drepturi, prin adoptarea unor reglementări care se referă exclusiv la acest

9

aspect, dar şi prin demararea colaborării inter-instituţionale, absolut necesară pentru a

asigura un climat economic şi social sănătos pentru exercitarea acestor drepturi.

În acelaşi timp, cadrul juridic internaţional pentru protecţia drepturilor de autor şi

a drepturilor conexe împotriva ilegalităţilor comise în mediul digital, prezentat în cea de-a

doua secţiune, este deosebit de important întrucât are efecte şi asupra reglementărilor

juridice în materie din România.

În consecinţă, am prezentat şi analizat principalele convenţii şi tratate

internaţionale încheiate până în prezent pentru protecţia drepturilor de autor, precum şi

cele mai importante directive ale Uniunii Europene şi recomandări ale Consiliului

Europei, deoarece în marea majoritate, dispoziţiile acestora se regăsesc şi în legislaţia

română adoptată după 1990, conform principiului pacta sunt servanta.

De asemenea, reţine atenţia şi ultima secţiune, în care s-a pornit de la ideea că un

examen de drept comparat în domeniul incriminării faptelor care aduc atingere dreptului

de autor şi drepturilor conexe comise prin intermediul sau cu ajutorul sistemelor

informatice, surprinde nu doar realităţi, ci şi tendinţe care ne pot ajuta să înţelegem mai

bine perspectivele legislative din domeniu, perspective care trebuie să fie mereu cu un pas

înaintea infractorilor şi a reţelelor de criminalitate organizată.

Analiza aspectelor de drept comparat a avut în vedere legislaţia în domeniu din

SUA, Italia, Germania, Portugalia, Franţa, Spania, Bulgaria şi Republica Moldova şi mi-a

dat prilejul să constat că infracţiunile îndreptate împotriva dreptului de autor şi a

drepturilor conexe comise prin intermediul sau cu ajutorul sistemelor informatice sunt

abordate diferit, neunitar, folosind o terminologie diversificată de la stat la stat. Sunt

necesare prevederi comune care să reglementeze acest domeniu de activitate şi suntem de

părere că un rol important în realizarea acestui obiectiv îl poate avea Organizaţia

Mondială a Proprietăţii Intelectuale.

Capitolul al III-lea denumit „Forme de manifestare a infracţiunilor informatice

care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe”, analizează detaliat în cele

două secţiuni ale sale, infracţiunile reglementate de Legea nr.8/1996 cu incidenţă în sfera

faptelor comise prin intermediul sau cu ajutorul calculatorului, ocazie cu care se prezintă

şi aspectele specifice de drept penal şi drept procesual penal, condiţiile necesare pentru

existenţa infracţiunilor, constatarea infracţiunilor, modalitatea de desfăşurare a urmăririi

penale, competenţa de judecată şi punerea în mişcare a acţiunii penale.

Legea nr.8/1996 împreună cu modificările şi completările ulterioare incriminează

ca infracţiuni ce se pot comite în mediul informatic, o serie de fapte, prin care se aduce

10

atingere acestor drepturi supuse protecţiei juridice, gruparea lor fiind realizată în raport cu

pericolul social legal al acestora, reflectat de sancţiunile prevăzute pentru fiecare

infracţiune în parte.

Dacă avem în vedere criteriul rolului avut de sistemele informatice în comiterea

infracţiunii, considerăm că infracţiunile informatice la regimul dreptului de autor şi

drepturilor conexe pot fi grupate în două categorii, după cum urmează:

1)infracţiuni săvârşite prin intermediul sistemelor informatice, adică infracţiuni

care aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe, comise doar prin intermediul

sistemelor informatice:

- infracţiunea de punere la dispoziţia publicului, inclusiv prin Internet sau prin alte

reţele de calculatoare, fără consimţământul titularilor de drepturi, a operelor sau a

produselor purtătoare de drepturi conexe sau de drepturi sui generis ale fabricanţilor de

date, ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în

orice loc sau în orice moment ales în mod individual, reglementată de art.1398;

- infracţiunea de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor

pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităti: instalare, stocare, rulare sau

executare, afişare ori transmitere în reţea internă, reglementată de art.1399;

- constituie infracţiune fapta persoanei care, fără a avea consimtamântul titularilor

de drepturi şi ştiind sau trebuind să stie că astfel permite, facilitează, provoacă sau

ascunde o încalcare a unui drept prevăzut în prezenta lege;

a) înlatură în scop comercial, de pe opere sau de pe alte produse protejate, ori

modifică pe acestea orice informatie sub formă electronică privind regimul drepturilor de

autor sau al drepturilor conexe aplicabil;

b) (...) pune la dispoziţie publicului, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi

în orice moment, alese în mod individual, fără drept, prin intermediul tehnicii digitale,

opere sau alte produse protejate, pentru care informatiile existente sub forma electronică,

privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe, au fost înlaturate ori

modificate fără autorizaţie, reglementată de art. 143 alin.2.

2) infracţiuni săvârşite cu ajutorul sistemelor informatice, adică infracţiuni care

aduc atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe, în care sistemele informatice

constituie un instrument de facilitare a comiterii infracţiunilor:

- infracţiunea de realizare, în scopul distribuirii, fără a se urmari direct sau indirect

un avantaj material, cu orice mijloace şi în orice mod, de mărfuri-pirat, reglementată de

art.1396 alin.(1) lit.a);

11

- infracţiunea de promovare de mărfuri-pirat prin orice mijloc şi în orice mod,

inclusiv prin utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau

prin expunerea ori prezentarea catre public a listelor sau a cataloagelor de produse,

reglementată de art.1396 alin.(5);

- infracţiunea de reproducere a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi

conexe, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de

prezenta lege, reglementată de art.140 alin.(1) lit.a);

- infracţiunea de utilizare anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de

comunicare în scopul promovării dispozitivelor pirat de control al accesului la serviciile

de programe cu acces conditionat, precum şi expunerea sau prezentarea către public în

orice mod, fără drept, a informatiilor necesare confecţionarii de dispozitive de orice fel,

apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de programe precizate, cu acces

condiţionat, ori destinate accesului neautorizat în orice mod la astfel de servicii,

reglementată de art.1411 alin.(3);

- constituie infracţiune fapta persoanei care, fără drept, (...) prestează servicii care

conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care neutralizează aceste măsuri

tehnice de protecţie, inclusiv în mediul digital, reglementată de art.143 alin.(1).

În această a doua categorie sunt incluse acele infracţiuni considerate „tradiţionale”

în care modus operandi nu este îndreptat împotriva funcţionării corespunzătoare a unui

sistem informatic sau asupra informaţiilor cuprinse în el, ci rezultatul procesării datelor

este utilizat pentru înfăptuirea unor infracţiuni clasice. Desigur, datorită progresului

tehnologic şi a dezvoltării exponenţiale a Internetului, se constată în ultima perioadă de

timp că aceste infracţiuni „tradiţionale” sunt comise de cele mai multe ori într-un mediu

informatic, prin utilizarea sistemelor informatice.

Capitolul al IV-lea, intitulat sugestiv „Pirateria software şi pirateria online”

cuprinde trei secţiuni, din care prima abordează, în principal, noţiunea, cauzele,

modalităţile, incidenţa şi efectele pirateriei, dar şi măsurile penale antipiraterie, pentru ca

în celelalte două secţiuni să se insiste pe două dintre cele mai frecvente forme ale

pirateriei, şi anume pirateria software şi pirateria online.

Cu această ocazie, cu o deosebită rigoare ştiinţifică sunt prezentate şi analizate

modalităţile concrete de comitere a infracţiunilor informatice din domeniul drepturilor de

autor, specifice acestor forme de piraterie, fiind propuse metode de investigare

criminalistică a acestora, inclusiv cu dezbaterea problemelelor de natură juridică

identificate în practică.

12

O atenţie deosebită este acordată şi pirateriei online realizată cu ajutorul reţelelor

peer-to-peer, metodă care permite, prin intermediul Internetului, schimbul de fişiere între

persoanele care intră în reţea, altfel spus reproducerea în calculatorul propriu a unui fişier,

aflat în calculatorul altui utilizator aflat în reţea.

În continuare, Capitolul al V-lea denumit „Aspecte metodologice privind

investigarea criminalistică a infracţiunilor informatice care aduc atingere dreptului de

autor şi drepturilor conexe” are ca obiectiv central prezentarea şi analiza particularităţilor

din domeniul investigaţiilor informatice, ocazie cu care sunt abordate şi aspectele

referitoare la incriminarea unei infracţiuni informatice la regimul dreptului de autor şi a

drepturilor conexe, dar şi tehnicile speciale de investigare.

Cu privire la planul intern al dispoziţiilor procedurale ce reglementează

instrumentarea penală a cauzelor de criminalitate informatică, am arătat că acesta se

regăseste în principal în legi speciale, însă dispoziţiile acestora trebuiesc coroborate cu

prevederile din Codul de procedură penală.

În principal, investigarea criminalistică a infracţiunilor informatice care aduc

atingere dreptului de autor şi drepturilor conexe necesită efectuarea unor activităţi

specifice referitoare la modalitatea de culegere a informaţiilor, inclusiv a celor din mediul

informatic, dar şi la mijloacele tehnice de localizare şi identificare a subiectului investigat,

toate aceste aspecte fiind judicios analizate pe parcursul acestui capitol.

Un aspect meritoriu îl reprezintă şi prezentarea unor metodologii de investigare a

infracţiunilor informatice la regimul dreptului de autor, care reflectă practicile,

procedurile şi tehnicile folosite pentru a colecta, stoca, analiza şi prezenta informaţii şi

probe ce sunt obţinute prin intermediul unei investigări criminalistice a calculatorului.

În fine, reţine atenţia, în mod deosebit, şi ultima secţiune a acestui capitol, în care

sunt abordate tehnicile speciale de investigare a infracţiunilor informatice din domeniul

drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, şi anume:

- tehnicile speciale de investigare prevăzute de Legea nr.161/2003 privind unele

măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor

publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, fiind vorba despre

conservarea datelor informatice, ridicarea obiectelor care conţin date informatice,

percheziţia informatică, accesul într-un sistem informatic şi interceptarea şi înregistrarea

comunicărilor desfăşurate prin intermediul sistemelor informatice, şi

- tehnicile speciale de investigare secretă: folosirea investigatorilor sub acoperire,

13

interceptările şi înregistrările audio sau video, folosirea informatorilor şi supravegherea

secretă.

Capitolul al VI-lea intitulat „Particularităţi privind cercetarea la faţa locului şi

percheziţia informatică în cazul infracţiunilor informatice care aduc atingere dreptului

de autor şi drepturilor conexe conţine două secţiuni.

În cuprinsul secţiunii consacrate particularităţilor cercetării la faţa locului sunt

abordate noţiunea, importanţa, fazele cercetării la faţa locului, dar şi fixarea rezultatelor

acesteia, fiind totodată realizată şi o analiză atentă a etapelor de investigare a

infracţiunilor informatice specifice dreptului de autor.

În privinţa particularităţilor percheziţiei informatice, tratate în cea de-a doua

secţiune, pe fondul existenţei unor dificultăţi practice în administrarea probelor în cazul

investigării infracţiunilor săvârşite prin intermediul sau cu ajutorul unui sistem informatic,

reţine atenţia în mod deosebit trasarea unor reguli tactice precise care trebuie să fie urmate

de către investigatorul desemnat pentru efectuarea percheziţiei informatice.

În Capitolul al VII-lea intitulat „Instituţii, autorităţi şi organisme de prevenire

şicombatere a infracţiunilor informatice care aduc atingere dreptului de autor şi

drepturilor conexe” se prezintă în două secţiuni, cadrul instituţional de prevenire şi

combatere a acestui fenomen infracţional, precum şi organismele nonguvernamentale

(organismele de gestiune colectivă şi asociaţiile antipiraterie) cu atribuţii în acest

domeniu.

Desigur, sistemul naţional legal al protecţiei instituit printr-o legislaţie modernă şi

în concordanţă cu prevederile internaţionale, trebuie să fie însoţit de un sistem eficient de

implementare a drepturilor de autor, deoarece cadrul legal ce asigură recunoaşterea unor

drepturi exclusive nu este suficient pentru ca titularii acestora să fie protejaţi de încălcările

drepturilor lor, mai ales când acestea se produc în mediul digital.

Astfel, orice sistem de protecţie a drepturilor de autor, are nevoie de un sistem

judiciar capabil, prin mijloacele penale de care dispune, să lupte împotriva criminalităţii

care afectează titularii de drepturi, consumatorii, precum şi economia statului în ansamblu.

Rolul cel mai important în asigurarea aplicării corespunzătoare a drepturilor de

autor şi drepturilor conexe, inclusiv în mediul digital, îl au autorităţile judiciare din

România, dar în egală măsură şi autorităţile administrative române din domeniul

drepturilor de autor, acestea fiind cele mai în măsură să realizeze punerea în practică a

mărurilor procedurale legale de drept penal în domeniu.

14

De asemenea, un factor hotărâtor în implementarea măsurilor de diminuare a

infracţiunilor informatice la regimul drepturilor de autor şi drepturilor conexe este

cooperarea bine planificată şi implementată continuu dintre instituţiile şi autorităţile

statului şi organizaţiile neguvernamentale - asociaţii antipiraterie şi organisme de gestiune

colectivă, fiind absolut necesar ca acest parteneriat să existe şi să poată fi implementat în

orice moment.

În fine, în Capitolul al VIII-lea intitulat „Cooperarea judiciară şi poliţienească

internaţională în vederea combaterii acestui fenomen infracţional” se prezintă şi se

analizează, pe parcursul a cinci secţiuni, pe lângă aspectele introductive din debutul

capitolului şi concluziile finale, instituţiile de cooperare judiciară şi poliţienească pentru

combaterea infracţionalităţii transfrontaliere în domeniu, oportunităţile prin care se

realizează în România această cooperare, precum şi principalele reglementări ale

cooperării internaţionale cuprinse în Convenţia privind criminalitatea informatică.

În această perioadă când mijloacele de comunicare s-au modernizat, când

aplicaţiile calulatorului sunt extrem de diverse, iar Internetul a devenit indispensabil

activităţilor curente ale omenirii, posibilităţile oferite criminalităţii informatice

internaţionale au crescut considerabil, fiind descoperite noi modalităţi de comitere a

acestor genuri de infracţiuni.

În condiţiile în care o astfel de infracţiune poate implica mai multe state şi

jurisdicţii, autorităţile naţionale cu atribuţiuni în domeniu trebuie să cunoască perfect

cadrul juridic naţional şi să aplice în mod eficient tratatele internaţionale de asistenţă

legală mutuală la care statul respectiv este semnatar.

De asemenea, caracterul transfrontalier al infracţionalităţii informatice din sfera

drepturilor de autor necesită un răspuns pe măsură prin realizarea unei cooperări

internaţionale reale între jurisdicţiile şi instituţiile naţionale cu atribuţii în domeniu, fiind

esenţial ca investigatorii din diferite ţări să conlucreze în pofida diferenţelor legislative şi

procedurale, prin formarea unor puncte de contact în rândul forţelor de poliţie competente

în domeniu.

IV.Concluzii finale

Este o realitate faptul că în actuala epocă digitală se produc cele mai multe

încălcări ale drepturilor de autor şi drepturilor conexe, cu consecinţe negative din toate

punctele de vedere, de la prejudicierea autorilor, a titularilor de drepturi, a consumatorilor

15

şi a bugetului statului, până la crearea unei imagini negative a României din cauza

neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin semnarea unor tratate, convenţii sau acorduri

internaţionale.

Legea nr.8/1996 împreună cu modificările şi completările ulterioare reprezintă

fundamentul pe care s-a edificat, în ultimii ani, o legislaţie modernă, cuprinzătoare şi din

ce în ce mai eficientă în domeniul prevenirii şi combaterii acestui fenomen infracţional,

care începe, încet dar sigur, să contribuie la pedepsirea infractorilor informatici, dar şi la

prevenirea generală pe care are menirea să o îndeplinească orice lege penală.

În acelaşi timp, locul acestor infracţiuni în peisajul juridic penal a devenit la fel de

important ca acela al infracţiunilor clasice deosebit de grave, gravitatea acestora fiind

accentuată de uşurinţa comiterii şi camuflării lor, de caracterul preponderent

transfrontalier datorat mediului Internet şi potenţialul devastator al efectelor acestor

acţiuni.

Complexitatea şi tehnicitatea domeniului, dar şi problemele tactice-criminalistice

specifice au făcut ca evoluţia fenomenului infracţional să nu aibă un corespondent

proporţional în activitatea de prevenire, descoperire şi tragere la răspundere penală a

infractorilor, aceasta din urmă fiind de multe ori devansată de perspicacitatea autorilor şi

tehnologiile din ce în ce mai avansate, de care aceştia dispun.

În acest context, suntem de părere că infracţiunile din acest domeniu nu vor putea

fi eradicate, deoarece istoria dreptului ne-a demonstrat că nici o legislaţie nu a reusit să

elimine în totalitate un anumit tip de criminalitate, dar putem spera, însă, că acest fenomen

poate fi controlat şi stopat în mare măsură printr-un efort conjugat al autorităţilor, al

titularilor de drepturi, al organismelor de gestiune colectivă şi al asociaţiilor antipiraterie.

Cercetarea ştiinţifică s-a fundamentat pe o bibliografie bogată alcătuită atât

literatură juridică română – 95 de tratate, cursuri sau monografii, 64 de studii, comentarii

şi articole, cât şi literatură juridică străină – 24 de tratate, cursuri sau monografii, 28 de

studii, comentarii şi articole, dar şi 56 de acte normative interne şi internaţionale, 27 de

documente juridice internaţionale, alături de jurisprudenţă şi resurse Internet.