1

REZUMAT

BISERICA ŞI STATUL BIZANTIN ÎN

EPOCA JUSTINIANĂ

Împăratul Flavius Petrus Sabbatius a fost una dintre personalităŃile cele mai

importante , mai celebre, şi, oricât de paradoxal ar părea , cele mai enigmatice ale întregii

istorii bizantine. Descoperirile şi, în special, aprecierile vieŃii, firii şi realizărilor sale sunt

adesea contradictorii şi ar putea servi drept sursă celor mai variate fantezii. Dar, oricum ar fi,

BizanŃul nu a cunoscut un alt împărat care să i se asemene după amploarea realizărilor şi

supranumele ,,cel Mare” i-a fost atribuit conform meritelor sale.

Statul şi, mai ales Biserica, au avut de câştigat enorm din impresionanta activitate

desfăşurată de Justinian. Niciodată în decursul istoriei sale BizanŃul n-a cunoscut o ascensiune

mai accentuată ca în epoca justiniană.

Din punct de vedere politic şi administrativ împăratul a reuşit să mărească graniŃele

Imperiului- prin recucerirea Africii, Italiei şi Spaniei-făcând din nou din Mediterana un ,, lac

roman”, păstrând pacea la graniŃele Imperiului- în special în raporturile cu perşii, reconstruind

şi întărind cetăŃi inclusiv în Ńinuturile străbătute de bătrânul fluviu Danubius, arătând prin

aceasta că s-a ocupat de orice parte a Imperiului chiar dacă era mai puŃin apropiată de

Constantinopol. Politica sa administrativă s-a sprijinit foarte mult pe lucrarea sa legislativă,

una impresionantă cuprinsă în Corpus Juris Civilis şi care a venit în sprijinul aplicării mai

uşoare a legilor din acele timpuri. Lucrarea legislativă bisericească a lui Justinian pare a avea

o asemenea importanŃă în analizarea şi înŃelegerea relaŃiilor dintre Biserică şi Stat în vremea

domniei sale , încât, de obicei, ea este privită ca bază de plecare în studierea întregii politici

religioase. Din legile sale privitoare la religie se pot deduce principiile generale care stabilesc

relaŃiile dintre Basileia şi Sacerdotium în BizanŃ.

Politica sa bisericească a vizat apărarea şi creşterea Ortodoxiei în ochii supuşilor

prin legile care sprijineau dreapta credinŃă şi prin propoveduirea ei prin toate mijloacele:

scrieri , edicte, conferinŃe , sinoade locale sau convocarea celui de-al cincilea Sinod Ecumenic

2

de la Constantinopol din anul 553. Unul din idealurile politicii sale bisericeşti a fost neobosita

încercare de a-i împăca pe monofiziŃi şi ortodocşi, găsind ca punct de sprijin mult- discutata

formulă a călugărilor sciŃi:,,Unul din Treime a pătimit cu trupul” pe care a reuşit să o impună,

prin multă diplomaŃie, papilor romani care iniŃial o respiseseră.

Strâns legată de politica sa religioasă este şi lucrarea sa filantropică: ajutorul acordat

săracilor, sclavilor, prizonierilor, ridicarea unor spitale, azile sau orfelinate, realizări care au

dat naştere atât la defăimări, cât şi la proslăvirea lui Justinian de către cercetători.

Îndepărtând prin edictele sale orice erezie din graniŃele imperiului Bizantin ,

împăratul a demonstrat că a fost un ortodox adevărat , vrednic de a fi cinstit în calendarul

bisericesc.

Justinian şi-a dedicat întreaga viaŃă înfăptuirii pe pământ a unui ideal: Un

Dumnezeu unic şi mare, un Imperiu unic şi mare, un suveran unic şi mare. Chiar dacă nu a

reuşit în totalitate să împlinească acest ideal, totuşi faptele sale l-au făcut pe scriitorul

Agathias din Myrna să-l numească ,,primul între toŃi care au domnit în BizanŃ ce s-a dovedit a

fi împărat roman nu în vorbă, ci în faptă”.

I. Începutul epocii jutiniene

Epoca lui Justinian se află din punct de vedere istoric la un punct de răscruce,

marcând tranziŃia de la antichitate la Evul Mediu în lumea mediteraneană. Perioada a durat

aproximativ un secol, din momentul în care tânărul Justinian a sosit la Constantinopol din

Illyric, în jurul anului 500, până spre anul 600 când imperiul avea să intre într-o perioadă de

instabilitate.

Justinian a dorit ca domnia sa să fie caracterizată de reparaŃia generală a unui

sistem de guvernare roman moştenit. A crezut că Dumnezeu l-a făcut custode al unui imperiu

care era foarte vechi, dar în dezordine. Justinian intenŃiona să refacă gloria venerabilă a

Romei şi să-i dea o strălucire în plus ,ca un stat creştin deplin oglindind splendorile raiului.

Aceste eforturi de a crea un teritoriu roman unificat de o singură credinŃă creştină sub

autoritatea sa a atins vieŃile a milioane de oameni, setând cursul politicilor imperiale care au

continuat să influenŃeze Europa şi Orientul Apropiat mult după moartea sa.

3

Nu putem înŃelege importanŃa lui Justinian în istorie şi mai ales în istoria

Bisericii, fără a vedea în el primul ideolog al Imperiului creştin. În această perioadă s-a

realizat o primă sinteză a creştinismului bizantin, care va orienta cursul ulterior al Ortodoxiei.

Justinian nu a făcut vreo distincŃie între tradiŃia politică romană şi creştinism.

Considerându-se împărat roman, el se autointitula şi împărat creştin. ConcepŃia aceasta îşi

avea originea în unitatea indisolubilă dintre imperiu şi religia creştină. Sub influenŃa

creştinismului, imperiul suferise modificări importante: Justinian se considera slujitorul dar şi

executorul voii lui Dumnezeu. Imperiul era plasat sub semnul Sfintei Cruci având misiunea de

a răspândi creştinismul printre oameni. Conştient fiind că unitatea Statului se bazează pe

unitatea de credinŃă a Bisericii, el a considerat aceste două realităŃi – Statul şi Biserica – drept

principalele coordonate ale domniei sale. Justinian şi-a dezvoltat politica bisericească pe

principiul armoniei dintre Stat şi Biserică. Din acest punct de vedere, cele două surse de

putere îşi au autoritatea de la Dumnezeu, ceea ce înseamnă că ele nu pot veni în contradicŃie

una cu cealaltă. În acest caz, Biserica era sufletul, iar statul era trupul, ca atare numai unirea

dintre ele ducea la o colaborare armonioasă. Categoric, scopul celor două instituŃii era acelaşi:

preamărirea lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor. Numai într-un asemenea duh, principiul

armoniei putea deveni realitate, aşa cum arată împăratul-teolog: „Sunt două mari daruri pe

care Dumnezeu, în iubirea Sa de oameni, ni le dăruieşte de sus: preoŃia şi demnitatea

împărătescă. Prima slujeşte cele dumnezeieşti, în timp ce ultima conduce şi cârmuieşte cele

omeneşti; totuşi amândouă curg de la acelaşi izvor şi împodobesc viaŃa oamenilor.”(Novela

VI). Tocmai de aceea şi canoanele bisericeşti elaborate la primele patru Sinoade Ecumenice

au devenit legi ale Statului.

Epoca justiniană a debutat cu domnia lui Justin I (518-527), unchiul lui Justinian.

Acesta, dintr-un Ńăran venit din provincia Dardania în Constantinopol, pentru a-şi asigura un

trai mai bun, a devenit în urma aclamaŃiilor gărzii imperiale, împărat al Imperiului Roman de

Răsărit, după moartea lui Anastasie I (518). Cum reflecta Napoleon că fiecare soldat poartă

bastonul de mareşal în raniŃa sa, aşa orice ins din Imperiul Bizantin putea să aibă în mâinile

sale sceptrul imperial, evident dacă augurii îi erau favorabili. Justin ajunsese astfel din păstor,

la vârsta de 68 de ani, conducător al Imperiului. Personalitatea împăratului Justin era una

interesantă cu trăsături specifice pentru o întreagă epocă istorică. El a rămas toată viaŃa un

analfabet în sensul pur al cuvântului: neputând să înveŃe, a desenat cele patru litere din

formula oficială LEGI (,,am citit”) de aplicat pe decretele împărăteşti i s-a confecŃionat un fel

4

de tipar (şablon) cu aceste litere tăiate în lemn unde mâna lui greoaie era purtată pe făgaşul

slovelor de către un secretar, obŃinându-se astfel pe documente ,,semnătura” împăratului”. Şi

aceste date sunt demne de crezare având în vedere că Justin nu frecventase vreo şcoală, ba,

din contră, întreaga sa viaŃă şi-a desfăşurat-o fie păzind turmele de oi, fie în tabere, campanii

şi lupte.

Principala realizare a domniei sale o reprezintă renunŃarea la schisma acachiană, care

dura de 35 de ani între Apus şi Răsărit. Această schismă apăruse în urma publicării edictului

de unire – Henoticon – publicat de împăratul Zenon pentru împăcarea ortodocşilor cu

monofiziŃii. În realitate acest edict mai mult a învrăjbit spiritele decât să le împace.

La începutul lunii aprilie 527 Justin I s-a îmbolnăvit grav şi de aceea l-a asociat la

domnie pe nepotul său, Justinian cu titlul de august. De fapt acesta conducea din umbră de

multă vreme imperiul în locul unchiului său împovărat de ani. La 1 august 527 Justin I a murit

lăsându-l conducător al Imperiului Bizantin pe Justinian care avea să guverneze 38 de ani,

acesta fiind şi cel mai de seamă reprezentant al dinastiei justiniene, dinastie ce s-a aflat

aproape un veac în fruntea bizantinilor.

II. Împăratul Justinian – omul şi teologul

Justinian s-a născut la 11 mai 483 într-un sat numit Tauresium aflat în zona din jurul

cetăŃii Skopje din provincia Dardania, între Illyric şi Macedonia. Despre el, de la un istoric al

acelor vremuri, Procopie, aflăm că era un bărbat de înălŃime medie, petrecea foarte mult timp

în camerele palatului imperial, dormea foarte puŃin, îi plăcea să se implice în discuŃiile

teologice şi nu de puŃine ori se pronunŃa în cazul unor chestiuni de felul acesta, înzestrat cu o

capacitate de muncă extraordinară şi cu un excelent spirit organizatoric.

Două Ńinte a avut în cursul domniei sale de 38 de ani: prima, restabilirea şi

continuarea vechii puteri imperiale a poporului roman şi, cea de-a doua, unitatea Bisericii şi a

Statului. Deviza politicii sale interne şi externe era: „Un stat, o Lege, o Biserică.” În realizarea

acestei devize, în primul rând trebuia să aducă pacea în Biserică. De aceea, pe de o parte a

încercat să înlăture schisma acachiană ce dura din 484 şi care dusese la ruperea legăturilor din

Constatinopol şi Roma, iar, pe de altă parte, a încercat o rezolvare a problemei monofizite. În

al doilea rând era de datoria lui să apere graniŃele imperiului, mai ales în Apus. Lucrul acesta

l-a şi realizat cucerind Africa de la vandali, Italia de la ostrogoŃi, Spania de la vizigoŃi şi Galia

5

de la franci. În al patrulea rând trebuia să refacă, folosind toate mijloacele pe care le avea la

dispoziŃie, legăturile comerciale ale imperiului. În al cincilea rând, el trebuia să dezvolte un

asemenea sistem administrativ şi legislativ în cadrul imperiului, încât să vină în întâmpinarea

tuturor nevoilor, totuşi fără a se depărta de glorioasa tradiŃie şi experienŃă greco-romană. În al

şaselea rând se cuvenea să înfrumuseŃeze imperiul, cu noi şi minunate construcŃii, pentru a

împlini cele de trebuinŃă supuşilor săi. Toate acestea puteau deveni realitate dacă pe tron se

afla un om care avea o voinŃă de fier şi o încredere puternică în el însuşi. În fapt, Justinian s-a

dovedit a fi acest conducător, capabil să rezolve problemele şi nevoile vremii sale.

El este autorul mai multor scrieri, în special cu un cuprins teologic. ÎnvăŃătura

cuprinsă în aceste scrieri este identică cu cea a primelor patru Sinoade Ecumenice tratând

diverse teme: Dumezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul, Dumnezeu- Sfântul Duh, Sfânta Fecioară

Maria, Sfânta Scriptură şi Sfânta TradiŃie.

Justinian a fost sprijinit în aproape toate activităŃile sale administrative de soŃia sa

Teodora. Aceasta, înainte de a deveni împărăteasă, îşi crease o popularitate rău-famată, prin

prezenŃa sa goală pe scena Circului. ViaŃa ei s-a schimbat după o şedere de câteva luni la

Alexandria. Întorcându-se la Constantinopol, a devenit soŃia lui Justinian căruia i-a salvat

tronul, în anul 532, prin tăria caracterului ei. Când la 29 iunie 548 Teodora a murit, răpusă de

cancer, Justinian a plâns îndelung pierderea ei, care, pe drept cuvânt, era ireparabilă.

III. Împăratul Justinian, apărător al Ortodoxiei calcedoniene împotriva

monofizismului

Secolul al IV-lea , cu primele două Sinoade Ecumenice de la Niceea(325) şi

Constantinopol(381), a adus precizarea terminologiei trinitare, cu învăŃătura ortodoxă despre

Sfânta Treime. Secolul V a adus controversele hristologice: nestorianismul şi monofizismul,

combătute la Sinoadele III şi IV Ecumenice de la Efes(431) şi Calcedon(451).

Ghidându-se după deviza ,,Un Stat, o Lege, o Biserică”, Justinian a considerat că

este de datoria sa să restaureze vechea credinŃă ortodoxă în graniŃele Imperiului pe care îl

conducea. El se socotea chemat a fi restauratorul Ortodoxiei, de aceea îşi manifesta şi această

intoleranŃă absolută faŃă de eretici care erau consideraŃi duşmani ai adevărului şi pe care îi ura

din toată inima sa. Ereticii nu mai aveau în timpul domniei lui drept de cetăŃeni ai imperiului

şi erau puşi în afara legilor. Li se confiscau averile în folosul Bisericii Ortodoxe şi lăsaŃi în

sărăcie deoarece nu veneau la credinŃa cea adevărată. Ereticii nu aveau voie să intre în armată,

6

căci orice militar trebuia să dovedească faptul că era ortodox. Nu puteau fi martori în procese

decât pentru ereticii lor, nu şi pentru ortodocşi. În general, ereticii sunt consideraŃi în legiuirile

lui Justinian ca paria societăŃii, ale cărei legi nu le dau niciun drept sau privilegiu, căci acestea

erau rezervate ortodocşilor. Păgânilor avea chiar să le închidă Şcoala din Atena, în anul 529.

Împăratul chiar îşi exprimase dorinŃa ca ortodocşii să beneficieze de mai multe privilegii în

defavoarea celor care s-au înstrăinat de adevărata Biserică.

Erezia monofizită (mono+fisis=o singură fire), împotriva căreia a scris şi

Justinian, susŃinea că firea umană a Mântuitorului a fost absorbită de cea dumnezeiască,

pierzându-şi însuşirile proprii, păstrându-şi doar aspectul văzut şi dispărand în firea divină,

astfel încât în Mântuitorul Hristos exista o singură fire, cea divină.Temeiul monofizismului

este conferit de ideea o natură nu poate exista fără persoană. CondamaŃi la Sinodului IV

Ecumenic, monofiziŃii s-au împotrivit hotărârilor acestuia, creând dispute şi haos în întregul

Imperiu Bizantin în timpul domniei lui Justinian. Urmările opoziŃiei monofiziŃilor faŃă de

acest Sinod au fost grave, atât pentru Biserica Răsăritului cât şi pentru statul bizantin.

Pentru Biserica Ortodoxă consecinŃa cea mai gravă a fost aceasta: din cauza

împotrivirii monofiziŃilor de a recunoaşte hotărârile dogmatice ale sinodului de la Calcedon şi

din stăruinŃa lor pentru adoptarea formulei monofizite, în ceea ce priveşte raportul celor două

firi ale Persoanei lui Hristos, divină şi umană, monofizismul s-a perpetuat sub diferite forme

şi numiri, în tot secolul al V-lea şi al VI-lea, ducând în cele din urmă la crearea unor biserici

monofizite care se menŃin până în zilele noastre: Biserica Coptă(Egipteană), Biserica Biserica

Abisiniană sau Etiopiană, Biserica Siro-Iacobită.

În timpul domniei lui Justinian cel mai de seamă teolog al monofiziŃilor a fost

Sever de Antiohia, cel care a contribuit în cea mai mare măsură la răspândirea

monofizismului printre sirieni. El a pus bazele teologice şi a fixat cadrele definitive ale

doctrinei Bisericilor monofizite. Sever, deşi recunoaşte şi el existenŃa firii umane în Iisus

Hristos, pe care o numeşte „esenŃă”, păstrează această fire în umbră dând impresia că o neagă

total. El subliniază aproape totdeauna existenŃa celor două firi, dar numai în actul unirii,

trecând cu vederea că acest act se prelungeşte continuu. Izvorul erorilor hristologice ale lui

Sever, ca de altfel ale tuturor monofiziŃilor, este identificarea conceptului „phisis” cu

„ipostasis”. Sever, cu toate că admite dualitatea naturilor, în mod clar, înainte şi în timpul

7

unirii lor, se fereşte să o admită şi după aceea, de teama de a nu ajunge la dualitatea

persoanelor. De aceea severianismul este un monofizism moderat.

Cel care l-a combătut pe Sever a fost teologul de la curtea imperială, LeonŃiu de

BizanŃ, cel care l-a influenŃat pe împărat de multe ori în problemele teologice cu care se

confrunta. El este singurul teolog ortodox care a reuşit să se ridice împotriva hristologiei lui

Sever, să o domine prin calitatea, limpezimea şi profunzimea ideilor puse în circulaŃie.

LeonŃiu operează în hristologia sa cu noŃiunile de fire şi ipostas. Firea arată ideea de a fi, iar

ipostasul ideea de a fi în sine însuşi. Firea corespunde speciei sau fiinŃei, fiind esenŃa ei

comună. Ipostasul are caracter particular. Între fire şi ipostasă se află următorul raport: firea

conŃine ideea de existenŃă, pe când ipostasul conŃine şi pe aceea de existenŃă în sine. Firea

arată specia, ipostasul indică individul. Cea dintâi desemnează caracterul universalului, cea

de-a doua separă particularul de comun. Pentru a explica existenŃa umanităŃii reale a lui

Hristos, LeonŃiu de BizanŃ se foloseşte de conceptul de enipostasă. Natura umană a lui Hristos

nu este anipostatică , pentru că există, dar nu are un ipostas pentru că nu există pentru sine

însuşi , ci este enipostatică , pentru că există în Logosul căruia îi aparŃine şi care, primind-o în

sine, îi dă puterea de a exista.

Justinian a încercat să-i aducă pe monofiziŃi la dreapta credinŃă printr-o conferinŃă

Ńinută la în anii 532-533 şi un sinod de la Constantinopol, din 536, dar ambele încercări s-au

soldat cu eşec. Mâhnit de rezultatul acestor încercări, Justinian a publicat un edict la 6 august

536 prin care erau condamnaŃi monofiziŃii, iar conducătorul lor, Sever de Antiohia era exilat.

În cadrul disputelor disputelor dintre monofiziŃi şi ortodocşi a fost introdusă şi

chestiunea Celor trei Capitole – nume sub care se înŃelegeau cele trei anateme date de

împăratul Justinian la Sinodul V Ecumenic împotriva: 1). Persoanei şi scrierilor lui Teodoret

de Mopsuestia; 2).Scrierilor lui Teodoret de Cyr în favoarea lui Nestorie şi împotriva

Sfântului Chiril al Alexandriei şi Sinodului III Ecumenic de la Efes; 3). Scrisoarei lui Ibas de

Edesa către Maris Persanul.

Teodor de Mopsuestia aparŃinea şcolii antiohiene, fost ucenic al lui Diodor de

Tars, coleg al Sfântului Ioan Gură de Aur şi dascăl al lui Nestorie, om de o înaltă cultură şi

fusese creatorul nestorianismului, de multe ori fiind mai radical în exprimare decât Nestorie.

Murind înaintea izbucnirii crizei nestoriene (428), Sinodul al III-lea Ecumenic nu s-a ocupat

de el şi de scrierile lui care au putut fi traduse şi în alte limbi: persană, siriană sau armeană.

8

Deşi denunŃate de Rabuna, episcop de Edesa, şi condamnate de Sfântul Chiril al Alexandriei

şi Proclu al Constantinopolului, greşelile lui Teodor au rămas necondamnate la Sinodul al IV-

lea Ecumenic pe motiv că autorul lor nu mai trăia.

Problema dogmatică centrală a nestorianismului era distincŃia celor două firi ale

Mântuitorului. Această distincŃie mergea atât de departe încât cele două firi deveneau cele

două persoane. Teodor de Mopsuestia susŃinea că unul este Dumnezeu-Cuvântul care a făcut

minuni şi altul este Hristos care a pătimit. Cei doi se află împreună ca unul în celălalt, dar nu

este unul şi acelaşi Domn Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat şi făcut om, acelaşi

subiect, autor al minunilor şi îndurător al patimilor. El deosebea pe Iisus Hristos răstignit cu

trupul de Dumnezeu adevărat, Domn al slavei şi Unul din Sfânta Treime, distingând firile

după număr şi nu în minte, rezultând de aici o împărŃire materială în două entităŃi. Dacă unul

este Dumnezeu-Cuvântul şi altul Hristos, rezultă că unul este binefăcătorul şi altul cel ce este

mântuit. Prin aceasta se nega mântuirea adusă de Iisus Hristos. Cum poate mântui pe alŃii,

acela care primeşte binefacerea de la altul? Nestorienii, cu Teodor în frunte, foloseau termenul

„fire” sinonim cu cel de „persoană” şi înŃelegeau prin două firi două persoane sau ipostase.

Teodoret, episcop de Cyr din 423 până la moartea sa, în anul 457, antiohian ca

orientare, foarte învăŃat, misionar, predicator vestit, participant la Sinoadele Ecumenice din

431 şi 451, prieten şi apărător al lui Nestorie până la sinodul de la Calcedon, reabilitat de acest

sinod şi reintegrat în scaunul său episcopal din care fusese depus de sinodul de la Efes din

449, nu avea un cazier de gravitatea celui al lui Teodor de Mopsuestia, al cărui elev fusese.

Vina lui cea mai mare era de a fi acuzat de mai multe ori pe Sfântul Chiril al Alexandriei că

amestecă cele două firi ale Mântuitorului de a-i fi combătut anatematismele pe care le acuza

de apolinarism, de a fi excomunicat pe marele alexandrin la sinodul de la Efes din 431 condus

de Ioan al Antiohiei şi de a fi continuat şi mai târziu opoziŃia faŃă de patriarhul alexandrin,

deşi se pare că el ar fi autorul simbolului de unire dintre Sfântul Chiril şi orientali din 431. A

refuzat să anatematizeze pe Nestorie până la sinodul de la Calcedon, unde a îndeplinit acest

lucru şi unde, pentru ştiinŃa sa teologică şi pentru faptul că a denunŃat pe monofiziŃi câŃiva ani

mai înainte în lucrarea sa Eranistes (447), a fost proclamat „dascăl ortodox”. De altfel,

împăratul Justinian şi Sinodul al V-lea Ecumenic nu aveau să condamne persoana şi nici toate

scrierile lui Teodoret, ci numai pe cele îndreptate împotriva Sfântului Chiril şi a Sinodului III

Ecumenic şi care se pronunŃau în favoarea lui Nestorie.

9

Hristologia lui Teodoret este, în bună parte, hristologia lui Teodoret de Mopsuestia şi

Nestorie, până la sinodul de la Calcedon. După aceea ea este ortodoxă.

Ibas, episcop de Edesa, a fost nestorian de la început. După primul sinod de la Efes el

a trimis o scrisoare episcopului Maris de Ardaşir în care critica sever pe Sfântul Chiril şi acest

sinod şi făcea anumite consideraŃii doctrinare eretice. Ibas a fost cercetat de un sinod Ńinut la

Tyr de către episcopii Fotie al Tyrului şi EustaŃiu al Beritului unde a susŃinut că Scrisoarea

către Maris nu îi aparŃine şi că după unirea din 433 a Sfântului Chiril cu orientalii, el nu l-a

mai criticat pe acesta. Cerându-i-se să-l anatematizeze pe Nestorie, precum şi învăŃătura

acestuia şi pe cei care îl apărau, dar şi să accepte sinodul de la Efes, lucru de care vorbise în

Scrisoare, el a refuzat, fapt ce i-a adus depunerea din scaunul episcopal.

El a cerut Sinodului de la Calcedon reanalizarea situaŃiei sale, refuzând încă o dată

recunoaşterea paternităŃii acelei Scrisori. Sinodul i-a cerut lui Ibas să declare lucruri contrare

Scrisorii, ceea ce a făcut, mărturisind astfel credinŃa ortodoxă, recunoscând Sinodul III

Ecumenic de la Efes, acceptând pe Sfântul Chiril şi anatematizând pe Nestorie şi învăŃătura

lui eretică. Ibas a fost iertat nu pentru ortodoxia scrisorii, ci pentru că a condamnat erorile pe

care ea le cuprindea şi a anatematizat pe Nestorie şi învăŃăturile lui

Vina cea mare a Scrisorii către Maris de Ardaşir era de a fi apărat pe Teodor de

Mopsuestia şi Nestorie cu învăŃăturile lor, de a-şi fi însuşit aceste învăŃături şi de a fi dat

calificative blasfemiatorii Sfântului Chiril şi Sinodului al IV-lea Ecumenic. Toate acestea îi

vor aduce condamnarea la Sinodul V Ecumenic aşa cum vom vedea.

Văzând în chestiunea „Celor trei Capitole” un obstacol în realizarea Ńelului său de

a-i atrage pe monofiziŃi la dreapta credinŃă, Justinian le-a condamnat printr-un prim edict dat

în anul 544. După LeonŃiu de BizanŃ această condamnare urmărea înlesnirea, acceptarea

Calcedonului de către anticalcedonieni. Justinian dorea prin aceasta refacerea unităŃii

bisericeşti, dar şi îndepărtarea ereziilor din imperiu. ToŃi episcopii erau îndemnaŃi să semneze

acest edict, în caz contrar fiind depuşi şi exilaŃi. Patriarhii de Alexandria, Antiohia,

Constantinopol şi Ierusalim au acceptat cu greu acest edict. Biserica Apuseană şi cea din

Africa, prin episcopul Ferrandus, s-au opus semnării acestui decret argumentând în felul

următor decizia lor: părerile personale ale împăratului nu pot deveni legi prin semnarea lor de

către cele patru Patriarhii şi, de asemenea, nu pot fi condamnaŃi nişte oameni care au murit, ci

doar învăŃăturile lor.

10

Justinian l-a chemat la Constantinopol pe papa Vigiliu pentru a-l convinge să

condamne Cele trei Capitole. În primă instanŃă, în 546, papa respins edictul, dar apoi,

constrâns de împărat a publicat un document – Judicatum – prin care condamna cele trei

Capitole, atrăgându-şi mânia apusenilor şi africanilor.

În anul 551 Justinian a publicat un al doilea edict de condamnare a Celor trei

Capitole – Confessio Rectae fidei Justiniani imperatoris adversus Tria Capitula – dar nici

acesta nu a beneficiat de sprijinul Apusului şi al Africii. Această Mărturisire de credinŃă a

împăratului conŃinea şi 14 antemetisme care au fost aprobate la scurt timp de Sinodul V

Ecumenic.

Evenimentele înfăŃişate în paginile anterioare i-au demonstrat lui Justinian că nu

putea condamna ereziile din Cele trei Capitole prin cele două decrete imperiale din 544 şi 551

chiar dacă erau semnate de reprezentanŃii Pentarhiei. Publicarea Judicatum-ului lui Vigiliu, la

12 aprilie 548, nu numai că n-a adus biruinŃa decretului imperial, ci mai mult, a adus schisma

între răsăriteni şi apuseni. Justinian, însă, era ferm convins că Cele trei Capitole conŃineau

greşeli ce trebuiau condamnate. De aceea a hotărât ca problemele în chestiune să fie rezolvate

în cadrul unui sinod ecumenic.

Lucrările Sinodului s-au deschis la 5 mai 553 în Secretarium-ul Bisericii Sfânta

Sofia din Constantinopol fără participarea papei. La sinod au participat 153 de episcopi. Dintre

aceştia numai 8 erau latini. La închiderea sinodului au semnat 160. Vigiliu nu a dorit să

participe, motivând că este bolnav. PreşedinŃia onorifică a sinodului a fost încredinŃată

patriarhului Eutihie al Constantinopolului. În fapt, conducerea şi responsabilitatea aparŃineau

tuturor celor patru patriarhi. În timpul lucrărilor sinodale papa Vigiliu a elaborat un act –

Constitutum – prin care condamna doar învăŃăturile lui Teodor de Mopsuestia pe care le

considera eretice. Nu făcea nicio referire la Teodoret de Cyr şi Ibas de Edesa. Prin acest

Constitutum, papa căuta o cale de mijloc pe care să o impună sinodului şi prin care dorea să

evite schisma între Apus şi Răsărit. Vigiliu făcea uz de autoritatea sa papală, având o atitudine

de forŃă şi căutând cu orice preŃ ca hotărârea sa să fie acceptată în întreaga Biserică. Actul

papei nu a fost acceptat de sinodul care l-a condamnat pe Vigiliu ca eretic nestorian,

excomunicându-l până se va îndrepta. Din ordinul împăratului el a fost exilat la 14 iulie 553

pe o insulă din Marea Marmara.

11

În cea de-a VIII-a şi ultima şedinŃă a sinodului au fost condamnate Cele trei

Capitole, dar şi cei care au apărat sau încearcă să apere pe Teodor de Mopsuestia, Teodoret de

Cyr şi Ibas de Edesa.

Papa Vigiliu nu şi-a menŃinut prea mult hotărârea luată în Constitutum, şi, în

decembrie 553 a trimis o scrisoare patriarhului Eutihie al Constantinopolului în care îşi

recunoştea greşeala şi condamna Cele trei Capitole, acceptând totodată hotărârile Sinodului V

Ecumenic. I s-a permis să revină la Roma, dar nu a mai apucat să facă acest lucru deoarece a

murit , pe drumul de întoarcere, la Siracuza, în Sicilia, la 7 iunie 555. Urmaşul său, diaconul

Pelagiu, deşi iniŃial se împotrivise condamnării Celor trei Capitole, şi-a schimbat poziŃia când

i s-a propus scaunul papal, condamnându-le şi promiŃând că va face tot posibilul să-i convingă

şi pe supuşii săi să facă acelaşi lucru.

IV. Împăratul Justinian şi origenismul

Chiar dacă a reuşit condmnarea Celor trei Capitole în cadru sinodal, visul lui

Justinian de a-i împăca pe monofiziŃi cu ortodocşi nu s-a realizat. Pe fondul acestor dispute,

împăratul a fost angrenat într-o altă controversă: cea îndreptată împotriva origenismului. Atras

în aceste discuŃii, Justinian l-a considerat pe marele alexandrin un eretic, condamnându-l

printr-un decret în anul 543, iar apoi şi la Sinodul V Ecumenic de la Constantinopol din anul

553. Până atunci, Origen împărŃise lumea teologică în două părŃi: o parte care îl considera o

lumină călăuzitoare în tainele teologiei, iar o parte care îl considera nici mai mult nici mai

puŃin decât un eretic.

Aclamat de unii drept cea mai mare lumină a Bisericii după SfinŃii Apostoli,

hulit de alŃii ca fiind părintele tuturor ereticilor, el a văzut lumea divizată: pentru sau

împotriva lui. În cele două părŃi, în număr aproape egal, găsim şi ereticii, dar şi SfinŃii PărinŃi

ai Bisericii, încât dacă s-ar lua în considerare majoritatea sufragiilor, hotărârea ar fi nesigură.

Celebrul dascăl alexandrin face parte din galeria acelor bărbaŃi excepŃionali ai omenirii, care,

prea bogaŃi în spiritul lor şi în manifestările lor, nu pot fi înfăŃişaŃi vreodată în lumina lor

proprie, reală. În jurul unor asemenea oameni s-au creat mereu tabere pro şi contra, care de

multe ori răstălmăceau scrierile celui pe care îl venerau sau îl detestau, în încercările de a-şi

argumenta propriile idei.

Cele mai bogate ştiri privind biografia lui Origen ni le-a păstrat Eusebiu de

Cezareea în Istoria sa. Origen îşi petrecuse ultimii aproape 20 de ani ai vieŃii sale în Cezareea

12

Palestinei unde înfiinŃase o şcoală catehetică asemenea celei din Alexandria şi îşi desfăşurase

remarcabila sa activitate didactică în cei mai fructuoşi ani ai vieŃii sale. Aici, în acest centru

ridicat şi aureolat de Origen, s-a născut probabil Eusebiu, la aproape 10 ani de la moartea

marelui alexandrin, şi a ajuns episcop în anul 313, moştenind împreună cu preotul Pamfil

biblioteca dar şi întreaga sursă de amintiri lăsată de părintele alexandrin celor ce l-au

înconjurat.

Origen, supranumit Adamantios (Omul de oŃel) s-a născut în jurul anului 185 la

Alexandria, într-o familie creştină cu şapte copii. După moartea tatălui său, Leonida, în timpul

persecuŃiei lui Sptimiu Sever, Origen a fost numit conducătorul Şcolii din Alexandria care

pregătea mulŃimile pentru primirea botezului de către episcopul Demetru. Curând, în 231,

admiraŃia acestui episcop s-a transformat în invidie la adresa lui Origen, pe care l-a depus din

treapta preoŃiei şi l-a deposedat de conducerea prestigioasei şcoli. A plecat la Cezareea

Pelestinei unde a înfiinŃat o şcoală asemănătoarei celei din Alexandria. Aici şi-a desfăşurat

activitatea timp de 20 de ani. Dacă a scăpat nevătamat din primele două persecuŃii, cea a lui

Septimiu Sever şi cea a lui Maximin Tracul, nu acelaşi lucru se întâmplă în timpul persecuŃiei

împăratului Deciu. Origen este întemniŃat, chinuit, iar în anul 254 rănile provocate i-au adus

sfârşitul în oraşul Tyr din Fenicia, la vârsta de 69 de ani.

Origen a scris enorm, fiind considerat cel mai prolific autor din toată istoria

creştinismului, abordând toate genurile, excelând în domeniul filologiei biblice şi exegezei.

Din mărturiile ajunse la noi despre opera lui Origen, se pare că nu există un catalog al

acesteia. De la cele 800 de titluri amintite de Ieronim în Epistola XXXIII către Paula până la

cele 6000 pomenite de Epifanie, nimeni nu poate aduce mai multe lămuriri în această privinŃă.

Scrierile lui Origen se pot împărŃi în cinci categorii: apologetice, biblice, dogmatice,

practice şi scrisori. Operele cu caracter biblic cuprind: lucrările de critică biblică ( în primul

rând Hexapla) şi lucrări cu caracter exegetic (sholii, omilii, comentarii).

Printre lucrările cu caracter apologetic şi polemic se numără cea mai cunoscută scriere

a lui Origen, Contra lui Cels, cea mai completă lucrare de apărare a creştinismului în faŃa

atacurilor nedrepte ale păgânului Cels.

Dintre lucrările dogmatice amintim prima alcătuire a crezului creştin Despre principii

în care vorbeşte deapre Dumnezeu, Logos, Sfântul Duh, crearea lumii, libertatea şi liberul

13

arbitru, lupta dintre bine şi rău şi triumful binelui. Aceasta reprezintă coroana tuturor creaŃiilor

origeniene.

Între lucrările cu conŃinut practic amintim scrierea Despre rugăciune în care tratează

despre rugăciune în general, explică rugăciunea ,,Tatăl nostru” şi vorbeşte despre atitudinea

trupului şi sufletului, locul şi direcŃia în care trebuie făcută rugăciunea.

Ultima grupă de scrieri o formează corespondenŃa sa din care s-au păstrat astăzi doar

două scrisori: Scrisoarea către Grigorie Taumaturgul şi Scrisoarea către Iuliu Africanul.

În timpul lui Justinian spaŃiul disputelor origeniste l-au reprezentat două centre

monahale din Palestina: Lavra Mare, întemeiată în 486, la sud-est de Ierusalim, aproape de

Marea Moartă şi Lavra Nouă, întemeiată prin 505-507 de 60 de călugări veniŃi din cea Veche

şi aşezaŃi pe locul satului biblic Tecoa, la sud de Betleem. Disputele dintre călugării origenişti

şi neorigenişti l-au făcut pe Justinian să intervină, cerându-i patriarhului Mina al

Constantinopolului să convoace un sinod în care să condamne învăŃătura origenistă, lucru care

s-a petrecut în anul 543.

Împăratul nu s-a oprit aici, ci a scris chiar un Tratat împotriva lui Origen în care sunt

combătute erorile dascălului alexandrin cu texte din Sfânta Scriptură şi SfinŃii PărinŃi. Acest

tratat are trei părŃi:

1. enumerarea greşelilor lui Origen

2. citatele din operele lui Origen, pentru a argumenta erorile sale.

3. cele 10 anatematisme ale împăratului îndreptate împotriva unor erori ale

părintelui alexandrin.

Autorul tratatului este împăratul Justinian, dar ajutat desigur de teologii de la curtea sa

pentru documentarea scrierii cu citatele aduse din SfinŃii PărinŃi şi din Origen. Printre erorile

origeniste combătute de împărat amintim: limitarea puterii lui Dumnezeu, subordinaŃianismul,

pluralitatea lumilor care necesita repetarea Întrupării Domnului, preexistenŃa sufletelor

(învăŃătură împrumutată de la Platon din lucrarea acestuia Phaidon) şi care conducea la altă

eroare- metempsihoza sau reîncarnarea.

Însă cea mai mare eroare a lui Origen o reprezenta învăŃătura despre apocatastază sau

reabilitarea tuturor: sufletele celor care au păcătuit pe pământ pot fi purificate după moarte

prin foc, dintr-o treaptă inferioară spre alta superioară, până la purificarea completă. O

14

consecinŃă a acestei nefericite învăŃături era aceea că bucuriile Raiului nu sunt veşnice, la fel

ca şi chinurile Iadului care vor lua sfârşit când toŃi cei osândiŃi vor fi îndreptaŃi. Justinian a

combătut apocatastaza lui Origen deoarece, prin aceasta, toate actele Mântuitorului,

Întruparea, Răstignirea, Moartea şi Învierea nu ar avea niciun sens. Sunt citate texte ale

SfinŃilor PărinŃi Ioan Gură de Aur, Grigorie de Nazianz şi Vasile cel Mare care vorbesc despre

veşnicia chinurilor Iadului şi a bucuriilor Raiului. Uneori Origen a negat că ar fi susŃinut

această învăŃătură eronată, dar textele sale demonstrează contrariul, deşi el prezenta această

idee a mântuirii diavolului ca pe o ipoteză, nu ca pe o dogmă. Teoria apocatastazei,

încununarea erorilor origeniste, care avea ca bază ideea preexistenŃei sufletelor, a compromis

reputaŃia părintelui alexandrin. Aducând atingere temeliei credinŃei creştine, Biserica a osândit

această învăŃătură greşită.

Tratatul Contra lui Origen este preŃios din mai multe puncte de vedere: el citează

fragmente din originalul grec al lui Peri Arhon, care astăzi nu mai există, oferă cea mai

complexă listă a erorilor origeniste şi este un document de politică religioasă al lui Justinian.

Tratatul se evidenŃiază şi prin larga orientare a autorului în sistemul origenist, în sistemele

cugetării profane- mai ales stoic, pitagoreic şi platonic- care au influenŃat pe cel origenist.

Este preŃios şi prin stăpânirea magistrală a teologiei creştine până la jumătatea secolului al VI-

lea, prin precizia şi arta cu care sunt sesizate, definite şi combătute greşelile lui Origen.

Chiar dacă a fost unul aspru, Tratatul contra lui Origen al împăratului Justinian nu a

calmat spiritele printre călugării origenişti palestinieni. Deşi acesta interzicea existenŃa şi

activităŃile origeniştilor, totuşi ei au continuat să trăiască în Lavra Nouă agitând atmosfera în

întregul Imperiu.

Pentru a linişti spiritele , Justinian le-a cerut episcopilor aflaŃi la

Constantinopol în vederea întrunirii celui de-al V-lea Sinod Ecumenic să ia în discuŃie şi

problema origenistă. Aceştia s-au întrunit într-un presinod în lunile martie-aprilie 553,

condamnând erorile dascălului alexandrin şi elaborând totodată 15 Anatematisme împotriva

acestuia. Întrucât acest presinod s-a Ńinut cu puŃin timp înainte de deschiderea Sinodului V

Ecumenic şi la el au luat parte membrii acestuia din urmă, care veniseră mai devreme şi

aşteptau deschiderea sa, nu s-a putut face această deosebire între ele şi s-a crezut că Sinodul V

Ecumenic din 553 s-ar fi ocupat de origenism. Din actele păstrate nu rezultă acest lucru.

Numai în cea de-a V-a şedinŃă, Teodor Askidas aminteşte de unele condamnări ale lui Origen.

15

Nu a fost însă o discuŃie cu privire la origenism, ci doar o aluzie la părintele alexandrin. Doar

în şedinŃa a opta, din 2 iunie 553, erau condamnaŃi ereticii Arie, Nestorie, Apolinarie, Eutihie

şi Macedonie. Între aceştia era numărat şi Origen, împreună cu învăŃăturile lui greşite. Prin

urmare, Sinodul V Ecumenic a anatematizat pe Origen şi adepŃii săi în contextul condamnării

celorlalŃi eretici, fără a discuta cazul lui, ci luând act de edictul imperial şi de hotărârile

presinodului din anul 553. Prin condamnarea lui Origen şi a origenismului era condamnată

filozofia platonică şi neoplatonică.

Origen a fost condamnat la presinodul din lunile martie-aprilie 553 atât pentru a

se pune capăt disputelor origeniste din mănăstirile palestiniene, dar şi pentru importanŃa

dogmatică a ideilor sistemului de a gândi origenist. Aceste erori ale părintelui alexandrin au

obligat teologia secolului al VI-lea, la recapitulare a doctrinei creştine, insistând asupra

eshatologiei şi antropologiei, puncte netratate la sinoadele ecumenice anterioare.

Condamnarea lui Origen şi a adepŃilor săi este, în mod special, opera lui Justinian

care a adus credinŃei ortodoxe multe servicii în timpul domniei sale de 38 de ani. Chiar dacă

nu a elaborat singur Tratatul contra lui Origen, meritul împăratului este imens pentru că a

ştiut să împletească darul său teologic cu puterea şi misiunea sa politică şi administrativă.

Deşi în anumite opere ale sale Origen a dat dovadă de genialitate, totuşi trebuie să

recunoaştem că greşelile lui erau clar demascate de fragmente ale operelor sale. Origen, care

nu a fost suspectat ca eretic în timpul vieŃii şi nu a fost condamnat pentru aşa ceva, a devenit

eretic după moartea sa. Ereticii şi prietenii săi i-au falsificat grav, uneori, textele, iar

polemicile, sinoadele şi timpul i-au ruinat sistemul doctrinal. ÎnvăŃătura origenistă,

considerată corectă în timpul vieŃii autorului, a devenit uşor-uşor eretică, pe măsură ce

Biserica îşi limpezea şi fixa în formule precise doctrina sa. ContradicŃiile lui Origen sunt aşa

de numeroase şi de evidente, încât s-a putut spune, că în opera sa sunt suficiente elemente

pentru a alcătui un anti-Origen.

După ce timp de 300 de ani geniul său agitase Biserica, iată că cele 15 anatematisme

ale presinodului din 553 şi anatematisma a XI-a a Sinodului V Ecumenic, aveau să

pecetluiască definitiv soarta lui Origen, înmormântându-l pe acesta sub raport bisericesc. Dar,

pentru a fi totuşi obiectivi, trebuie să spunem totuşi că, Biserica s-a folosit mult timp de

operele sale, profitând în diverse perioade ale ei de cugetarea înaltă şi de ştiinŃa acestui om

remarcabil.

16

V. Opera politico-administrativă a împăratului Justinian

În domeniul artei, perioada lui Justinian, poartă numele de ,,prima epocă de aur’’ şi

asta datorită numeroaselor construcŃii realizate în această perioadă, de la fortificaŃii la

ridicarea sau refacerea unor oraşe sau biserici.

Împăratul a acoperit cu o reŃea de oraşe şi puncte fortificate reînnoite şi recent

construite atât partea europeană, cât şi părŃile asiatică şi africană ale imperiului. Au fost

reconstruite, de pildă, oraşele Dara, Amida, Antiohia, Thedosiopolis, distruse în urma

războaielor cu Chosroes, precum şi Termopile în Grecia şi Nicopole pe Dunăre, care se

degradaseră din cauza vechimii. Cartagina, înconjurată de ziduri noi, şi-a schimbat numele în

Justiniana Secunda , iar oraşul Bona, din nordul Africii, renovat în acelaşi mod, a început să

se numească Theodorida. CetăŃi noi au fost ridicate din porunca împăratului în Asia la

Bithynia sau la Capadocia. Împotriva incursiunilor slavilor a fost construită de-a lungul

malului Dunării, o puternică linie de fortificaŃii pentru a apăra graniŃa Imperiului.

Însă capodopera arhitecturală din timpul lui Justinian o reprezintă Sfânta

Sofia(,,înŃelepciunea divină”) sau Marea Biserică, ridicată pe locul unei bazilici mai vechi din

timpul Constans şi Constantin. Pentru realizarea acestei opere măreŃe, împăratul a ales doi

arhitecŃi talentaŃi, geometrul Anthemios din Tralles şi fizicianul Isidor din Milet care au

coordonat activitatea a 10000 de muncitori.

Justinian a construit nu numai fortificaŃii şi biserici, ci şi poduri, apeducte, băi

publice şi spitale. De asemenea, el a refăcut palatul imperial şi Hipodromul. Constantinopolul

a devenit în timpul lui Justinian un centru artistic de prim rang, preluând rolul pe care l-au

avut altădată oraşe ca Antiohia, Efes sau Alexandria. Bisericile ridicate de împărat au ca scop

principal slava lui Dumnezeu dar şi satisfacerea mândriei imperiale. Întreaga măiestrie depusă

la ridicarea acestor opere de artă a fost pusă aşadar, prin intervenŃia şi grija lui Justinian, în

slujba şi folosul creştinismului.

Justinian a urcat pe tron cu idealurile unui împărat deopotrivă roman şi creştin.

Considerându-se urmaş al cezarilor romani, el înŃelegea ca o datorie sfântă refacerea unităŃii

Imperiului în aceleaşi graniŃe avute în secolele I-II. Ca împărat creştin, Justinian avea

misiunea de a răspândi credinŃa adevărată printre necredincioşi, indiferent dacă erau eretici

sau păgâni. Această ideologie l-a făcut pe Justinian să viseze la cucerirea întregii lumi

cunoscute.

17

Cel mai important aspect extern al domniei lui Justinian îl reprezintă efortul lui de a

recuceri teritoriile vestice ale Mediteranei care se aflau în mâinile barbarilor. Acest efort a

constituit una dintre temele predominante în tot ceea ce a întreprins Justinian. Sunt două

aspecte care trebuie evidenŃiate cu privire la eforturile de recucerire ale lui Justinian. În

primul rând este problema tipului de stat pe care îl conducea Justinian şi perspectiva din care

îl dirija. Este uşor să ne gândim la statul lui Justinian ca la Imperiul Roman de Răsărit. Cu

partea vestică a Mediteranei , locul originar al puterii romane, pierdută de sub suzeranitatea

imperială şi cu un grup de regi barbari locali luând locul conducătorului Imperiului de Apus,

exista tentaŃia de a crede că Imperiul Roman a încetat să existe şi că BizanŃul era total diferit

de vechiul Imperiu. Această presupunere nu era împărtăşită de oamenii secolului al VI-lea şi

cu atât mai puŃin de însuşi Justinian. Pentru aceştia, faptul că Roma ca oraş şi zonă geografică

fusese pierdută, era irelevant, pentru că tradiŃia imperială nu dispăruse, chiar dacă acum era

centrată în estul Mediteranei, în Roma Nouă. În ochii tuturor, anul 476 nu pusese capăt

Imperiului Roman, dar a reunit încă o dată suveranitatea întregii lumi romane sub

conducătorul din Constantinopol. Justinian se considera mai puŃin succesorul lui Arcadius şi

mai mult moştenitorul lui Constantin cel Mare.

La acest aspect trebuie adăugată şi propria perspectivă a lui Justinian. Este adevărat că

partea estică a Mediteranei era în mare parte greacă şi era caracterizată de multe aspecte care

o deosebeau în mod natural de partea vestică. Chiar şi aşa, această separare nu era vizibilă

pentru un om cu trecutul său. Spre deosebire de alŃi împăraŃi care l-au precedat la

Constantinopol în secolul anterior, Justinian venea din lumea europeană, şi mai important,

dintr-un cadru puternic latinizat şi vorbitor de latină. Se considera nu doar conducător al părŃii

estice a Mediteranei, dar şi suveranul de drept al întregii lumi romane. Având în vedere

circumstanŃele fericite şi natura sa ambiŃioasă, el se afla într-o situaŃie norocoasă pentru a

încerca să transforme această viziune în faptă.

În al doilea rând, la ceea ce numim perspectiva romană a lui Justinian, mai trebuie

adăugată o altă consideraŃie, viziunea lui creştină, viziune care reprezenta un factor important

în preocupările sale externe, dar şi în cele interne. Cum mulŃi dintre barbarii care ocupaseră

teritoriile vechiului Imperiu de Apus erau eretici, foarte mulŃi dintre ei - arieni, Justinian a

considerat că era datoria sa să pornească la recucerirea acestor teritorii şi reinstaurarea

credinŃei adevărate, cea stabilită la Calcedon.

18

Beneficiind de resurse financiare impresionante, de o organizare riguroasă şi mai ales

de generali iscusiŃi precum Belizarie, Narses, Germanus sau Mundus, Justinian a pornit la

recucerirea teritoriilor care se aflaseră în trecut în stăpânire romană, dar care căzuseră sub

stăpânire barbară. Rând pe rând, bizantinii au cucerit Africa de la vandali (533), Italia de la

ostrogoŃi (554) şi Spania de la vizigoŃi, realizându-se unul din Ńelurile lui justinian:

transformarea Mediteranei în ,,lac roman”.

Pentru a-şi pune în aplicare planurile în vest, Justinian avea nevoie de linişte în partea

de est a Imperiului, acolo unde interesele lor se confruntau cu cele ale perşilor.Cu aceştia,

bizantinii au încheiat tratate de pace, uneori chiar umilitoare. Astfel, în 532, Justinian a

încheiat ,,pacea perpetuă sau eternă” în urma căreia bizantinii se angajau să plătească tribut

perşilor, iar în 562 s-a încheiat o pace pentru 50 de ani, în aceleaşi condiŃii.

Războaiele duse de Justinian au fost ofensive şi defensive. Cele ofensive i-au vizat pe

vandali şi ostrogoŃi, cucerind de la aceştia Africa, respectiv Italia. Ele au durat foarte mult

timp şi au necesitat eforturi materiale, umane şi armate imense. Dar şi satisfacŃia a fost pe

măsură, Justinian ieşind victorios din acestea.

Războaiele de apărare au fost purtate împotriva perşilor în Răsărit, deşi bizantinii mai

mult au cumpărat pacea prin imensele sume date regelui Chosroes şi împotriva slavilor şi

hunilor pe care i-a învins, forŃându-i să se retragă în nordul Peninsulei Balcanice.

Dacă pe plan extern Justinian a avut parte de destul zbucium şi pe plan intern, domnia

acestuia a fost destul de agitată. În anul 532 a izbucnit revolta NIKA în capitală, ruinând-o şi

care s-a declanşat datorită nemulŃumirilor ce vizau administraŃia. Ea a debutat cu o răscoală pe

Hipodrom între cele două facŃiuni, Verzii şi Albaştrii şi care în circumstanŃe obişnuite ar fi

fost uşor stăpânite. Aceştia au adus haos în capitală prin acŃiunile lor anarhice, au incendiat o

parte a palatului imperial, au ucis oameni şi au vizat înlocuirea lui Justinian cu unul dintre

nepoŃii săi, Hypatius. Speriat de gravitatea manifestaŃiilor, împăratul chiar s-a gândit să

părăsească Constantinopolul, dar tăria caracterului şi hotărârea soŃiei sale, Teodora, l-au făcut

să se răzgândească. Bazându-se pe loialitatea generalilor săi Belizarie şi Mundus, a pus în

aplicare un plan prin care răscola a fost stinsă, iar conducătorii acesteia au fost executaŃi.

Răscoala NIKA a fost singura acŃiune internă importantă care a pus în pericol domnia

lui Justinian. Ruinată după această revoltă a Partidelor, capitala a intrat într-un amplu proces

de refacere pentru a înlătura urmele distrugerilor la care fusese supusă. Marea operă de

19

reconstrucŃie începută de Justinian avea să culmineze cu refacerea Sfintei Sofii, distrusă şi ea

de această răscoală, simbol şi sinteză a artei greco-romane a veacului al VI-lea.

VI. Opera legislativă şi economică a lui Justinian

Justinian îşi datorează celebritatea universală operei sale legislative, remarcabilă prin

amploarea ei. Convingerea sa era că un împărat „nu trebuie să se glorifice doar prin arme, ci

trebuie să fie înarmat cu legi, ca să fie în stare să guverneze în timp de război, ca şi în timp de

pace; trebuie să fie puternicul protector al legii, precum şi biruitor asupra inamicului” În plus,

el considera că Dumnezeu i-a rânduit pe împăraŃi cu dreptul de a legifera şi interpreta legile.

Împăratul trebuie să fie un legislator, un drept care este sancŃionat de divinitate. Justinian a

înŃeles că trebuie să se implice şi practic, deoarece legislaŃia romană din timpul său se afla

într-o situaŃie haotică.

Ajutorul de nădejde al împăratului în realizarea operei sale legislative a fost

Tribonian. Acesta a condus o comisie formată din zece membri, care avea datoria de a revizui

cele trei coduri vechi – Codex Gregorianus, Codex Hermogenianus şi Codex Theodosianus ,

de a elimina din ele tot ceea ce era învechit şi de a sistematiza constituŃiile care apăruseră

după publicarea Codex-ului Theodosian. Rezultatele acestor strădanii au fost reunite într-o

singură colecŃie, publicată sub numele de Codex Justinianus la 7 aprilie 529.

În decembrie 530, împăratul a numit o nouă comisie, formată din 16

membri,condusă de acelaşi Tribonian, care avea misiunea de a revizui operele tutror juriştilor

clasici din secolele II-III, să elimine paragrafele învechite, iar materialele rămase să fie

aşezate într-o anumită ordine. Noua operă a primit titlul de Digeste sau Pandecte, intrând

imediat în aplicare în practica legislativă a Imperiului.

Dar, potrivit împăratului, nu toŃi puteau spera să cunoască conŃinutul celor două mari

opere – Codexul şi Digestele şi, de aceea , pentru tinerii care voiau să studieze, a fost necesară

realizarea unui manual util din punct de vedere practic. A fost împărŃit în patru cărŃi şi a fost

numit InstituŃiile sau Institutele.

Decretele publicate de împărat între anii 534-565 au fost numite Novele. Ele

reprezintă ultima parte a operei legislative a lui Justinian şi un izvor important de cunoaştere a

politicii sale interne.

20

Justinian a dorit ca cele patru colecŃii de legi, Codexul, Digestele, InstituŃiile şi

Novelele să formeze un singur corp de legi, dar acest lucru nu s-a realizat în timpul domniei

sale. Mult mai târziu, începând cu secolul al XII-lea, juriştii UniversităŃii din Bologna, au

numit acest corp de legi al lui Justinian Corpus Juris Civilis, denumire păstrată până în

prezent.

Dacă dreptul lui Justinian a oferit puterii imperiale fundamentul autorităŃii sale

absolute în perioada Evului Mediu, el a conservat şi a făcut să reapară, mai târziu, în Occident

ideea de stat şi de principii ale organizării sociale. Pe de altă parte, combinând rigoarea

vechiului drept roman cu spiritul nou al creştinismului, el a introdus în lege o preocupare,

până arunci necunoscută, de justiŃie socială, de moralitate publică şi de umanitate.

Justinian a fost un fiu credincios al dogmelor Bisericii Ortodoxe, multe dintre ele

expunându-le în operele sale. El s-a străduit să apere şi să păstreze dreapta credinŃă nealterată.

Îi considera ca vrăjmaşi ai săi pe toŃi cei care respingeau credinŃa ortodoxă. Pe aceştia îi

numea eretici. În această categorie îi includea nu doar pe cei care se îndepărtau de la dreapta

credinŃă-arieni, monofiziŃi, nestorieni - ci şi pe păgâni, iudei, samarineni sau manihei.

Împotriva acestora din urmă a dat numeroase legi, încercând să le înăbuşe activitatea.

Pentru ca Biserica să-şi îndeplinească datoria, Justinian s-a simŃit obligat să o ajute

pe toate căile posibile. Operele sale dogmatice şi edictele îndreptate împotriva necreştinilor şi

ereticilor au avut acelaşi scop. Dar aceasta nu era de ajuns. Justinian a fost preocupat de

creşterea moralităŃii conducătorilor spirituali ai Bisericii, ca şi de eficacitatea sistemului său

de guvernare. Din această cauză, au fost emise mai multe edicte cu privire la membrii

clerului-episcopi, preoŃi, diaconi, viaŃa monahală şi sistemul de organizare a Bisericii. Prin

această legislaŃie, Justinian a remediat multe din neajunsurile Bisericii. Prin edictele sale el

nu a introdus noi principii în organizarea bisericească, ci mai degrabă a ordonat şi dezvoltat

principiile deja existente.

Concluzionând toate cele spuse până aici în privinŃa legislaŃiei lui Justinian

trebuie subliniată grija pe care a manifestat-o ierarhiei bisericeşti, scaunelor episcopale dar şi

vieŃii monahale. Toate legile pe care le-a dat au fost în sprijinul acestora, spre buna lor

organizare şi spre creşterea morală a locuitorilor Imperiului. Eliminarea lipsurilor din toate

aceste categorii ale clerului nu putea decât să ajute la întărirea ierarhiei, dar şi la cimentarea

relaŃiilor dintre Stat şi Biserică.

21

Una dintre caracteristicile principale ale politicii economice a împăratului Justinian a

fost lupta sa hotărâtă împotriva marilor proprietari de pământuri. Statul simŃea că cei mai

periculoşi rivali ai săi erau marii proprietari de pământ, funciari, care îşi derulau afacerile fără

a fi interesaŃi câtuşi de puŃin de puterea centrală. Împotriva acestor mari proprietari funciari,

Justinian a dus o luptă nemiloasă. Prin donaŃii forŃate, uneori chiar false, către împărat, prin

imixtiunea în problemele de moştenire, Justinian a încercat distrugerea marii proprietăŃi

funciare. După revolta Nika, a purces la multe confiscări de pământuri. Totuşi, împăratul nu a

reuşit să distrugă în totalitate aristocraŃia funciară.

Războaiele de cucerire, proiectele grandioase, construcŃiile colosale, cereau eforturi

financiare imense. De aceea , în opinia lui Justinian cea dintâi datorie a fiecărui cetăŃean este

aceea de a-şi plăti impozitele. FuncŃionarii trebuiau să depună un jurământ solemn că-şi vor

îndeplini datoria onest, dar în acelaşi timp erau făcuŃi răspunzători pentru plata integrală a

taxelor din provinciile încredinŃate lor. Cei care erau găsiŃi vinovaŃi de abuzuri trebuiau

pedepsiŃi, în timp ce aceia care îşi îndeplineau în mod corect atribuŃiile, erau promovaŃi în

funcŃii.

Prin reformele legislative şi economice, împăratul a încercat să reformeze cele două

aparate de stat care în acea perioadă se aflau într-o continuă şi accentuată decădere. Chiar

dacă reuşita a fost doar una parŃială nu trebuie trecută cu vederea imensa muncă a celor care

au trebuit să pună în aplicare ideile măreŃe ale împăratului Justinian.

VII. Legăturile împăratului Justinian cu Ńinuturile dunărene

Provenit din rândurile romanităŃii sud-dunărene (născut la Tauresium, lângă Skoplje

în 482, care a dat mulŃi conducători ai Imperiului în secolele IV-VI), Justinian nu şi-a uitat

locul natal, organizând totodată viaŃa bisericească în prefectura Illyric. Numele localităŃii

Tauresium a fost schimbat cu cel de Justiniana Prima, devenind reşedinŃa politică şi centru

bisericesc a prefecturii Illyric. Prin Novela a XI-a, din 14 aprilie 535 el dispunea înfiinŃarea

unei arhiepiscopii în acest oraş devenit şi reşedinŃă a prefecturii Illyric. Capitala politică a

Illyricului a fost mutată de la Tesalonic la Justiniana Prima şi tot aici a fost mutată şi

reşedinŃa bisericească. Nou-înfiinŃata arhiepiscopie avea în juridicŃia sa următoarele

provincii: Dacia Ripensis, Moesia Prima, Dardania, Dacia Mediteranea, Macedonia Secunda,

dar şi unele cetăŃi din nordul Dunării, amintite fiind în Novelă Recidava (azi Vărădia, lângă

OraviŃa) şi Litterata (probabil Palanca Nouă, în Serbia).

22

În secolul VI Arhiepiscopia de Justiniana Prima a avut un rol important în

păstrarea şi continuitatea romanităŃii sud-dunărene precum şi a credinŃei creştine răsăritene în

faŃa pretenŃiilor papale în Illyric , rămânând în amintirea acelor Biserici naŃionale de astăzi

care s-au aflat sub jurisdicŃia sa canonică.

Legăturile împăratului Justinian cu teritoriile Ńării noastre nu au fost numai de origine

administrativă, precum înfiinŃarea Arhiepiscopiei de Justiniana Prima sau refacerea unor cetăŃi

de pe malul stâng al Dunării, ci şi de origine dogmatică prin dezvoltarea disputei theopasite.

Controversele theopasite (adăugarea la imnul ,,Sfinte Dumnezeule” a expresiei de

nuanŃă calcedoniană „Cel Ce Te-ai răstignit pentru noi” care implica şi recunoaşterea formulei

„Unul din Treime a pătimit cu trupul”) care au izbucnit la Constantinopol în primii ani al

secolului al VI-lea sub patriarhul Macedonie au tulburat viaŃa Bisericii din Răsărit. Adaosul

acesta l-a făcut prima dată patriarhul Petru Fullo al Antiohiei. Ortodocşii nu au recunoscut

adaosul lui Petru Fullo, combătându-l atât prin hotărâri sinodale, cât şi prin scrieri sau chiar

revolte. ConcepŃia teopasită era veche, fiind întâlnită pentru prima dată la Sfântul Ignatie

Teoforul, care afirma că ,,Hristos a suferit”.

Disputa teopashistă este legată de numele călugărilor sciŃi. Aceştia apar cu un rol

însemnat în cadrul disputelor hristologice ce au continuat şi în secolul al VI-lea sub domnia

lui Anastasie (491-518) şi a împăraŃilor Justin I (518-527) şi Justinian (527-565). Aceşti

călugări au adus la Constantinopol această formulă, sperând că vor aduce astfel împăcarea

între monofiziŃi şi ortodocşi. LegaŃii papali aflaŃi în capitala Imperiului pentru a pune capăt

schismei acachiene, i-au acuzat de inovaŃii doctrinare, acuzându-i de aceste lucruri şi înaintea

papei Hormisda, care a respins vehement formula sciŃilor.

În această perioadă Justinian căuta o formulă dogmatică ce putea servi ca punct

comun între ortodocşi şi monofiziŃii moderaŃi. O soluŃie în rezolvarea problemei a părut a fi

oferită de călugării sciŃi, care susŃineau că se poate ajunge, la o înŃelegere prin acceptarea

comună a mărturisirii ,,Unul din Sfânta Treime a pătimit în trup”. Această formulă putea fi

explicată nu numai în înŃeles monofizit, ci şi ortodox. Ea exprima comunicarea atributelor

celor două firi ale Mântuitorului, datorită unirii lor în Persoana lui Hristos. Înseamnă că a

doua Persoană a Sfintei Treimi a suferit nu în natura Sa dumnezeiască, ci în trup, adică în

firea omenească, unită cu cea dintâi. Aprobând această formulă, cu tot refuzul papei şi a

trimişilor acestuia la Constantinopol, în iulie 520, Justinian spera să atragă la dreapta credinŃă

23

pe monofiziŃii moderaŃi. Dar nu a reuşit să realizeze acest deziderat, deoarece monofiziŃii au

continuat să creadă în învăŃătura lor greşită.

În decretul din anul 533 Justinian a ratificat ca obligatorie formula teopasită

pentru toŃi cei care mărturiseau dreapta credinŃă. . În acest edict formula călugărilor sciŃi este

pusă în acord cu întreaga învăŃătură trinitară şi hristologică. Sfânta Treime rămâne Sfânta

Treime chiar dacă Unul din Ea S-a întrupat şi a suferit în trup , dar nu în esenŃa Sa divină.

Ulterior, Justinian i-a convins pe urmaşii papei Hormisda, Ioan II şi Agapet să accepte această

formulă. Aceasta era încă o dovadă a faptului cât de puternic era împăratul, ce prestigiu avea

şi câtă pasiune punea în problemele bisericeşti, lucru care l-au apreciat şi episcopii romani.

Formula călugărilor dobrogeni a fost adoptată definitiv la Sinodul V Ecumenic din anul 553.

Călugării sciŃi au influenŃat politica religioasă a împăratului Justinian în sensul

apropierii monofiziŃilor, prin teologia Sfântului Chiril al Alexandriei şi păstrarea hotărârilor

Sinodului al IV-lea Ecumenic. Lucrul acesta este baza politicii religioase a împăratului

Justinian şi este o mare onoare pentru aceşti călugări din îndepărtata Scythia Minor că au

însemnat ceva în timpul aprigelor dispute dintre ortodocşi şi monofiziŃi, a căror împăcare o

dorea şi împăratul.

VIII. Sfârşitul epocii justiniene

Deşi a luptat din toate puterile pentru propăşirea Ortodoxiei şi pentru atragerea

monofiziŃilor la dreapta credinŃă, totuşi, unii dintre contemporani şi istorici de mai târziu au

pus la îndoială credinŃa împăratului Justinian.Istoricul Evagrie ne informează că în anul 564,

Justinian a emis un decret prin care impunea învăŃătura aftardocheŃilor. Acest decret nu s-a

păstrat. Singura informaŃie despre el este dată de Evagrie şi nicio altă sursă contemporană nu

vorbeşte despre acest decret.

ÎnvăŃăturile aftardocheŃilor, despre care vorbeşte Evagrie, au apărut şi s-au

răspândit în Egipt pornind de la episcopul monofizit Iulian de Halicarnas care susŃinea că

trupul lui Hristos, născut din Sfânta Fecioară, a fost trupul Noului Adam, fără păcat,

incoruptibil (gr.=aftartos), fără a purta urmările păcatului lui Adam, adică slăbiciunile şi

afectele naturale: foame, sete sau oboseală. Doctrina iulianistă cădea într-o greşeală gravă

considerând trupul lui Hristos ireal, aparent, lipsit de facultăŃile sale naturale (dochetism),

ceea ce i-a adus grupării numele de aftardochetă .

24

AftardocheŃii au fost combătuŃi de către LeonŃiu de BizanŃ care era de părere că

Mântuitorul nu a primit calitatea incoruptibilităŃii în momentul concepŃiei Sale din Sfânta

Fecioară, ci doar la Înviere.

Majoritatea istoricilor acceptă informaŃia istoricului Evagrie în legătură cu acest

decret al lui Justinian ca fiind una adevărată. Potrivit acestor istorici, Justinian a procedat

aşa ,fie pentru că în ultimii ani se convertise la aftardochetism, fie pentru că era prea înaintat

în vârstă (80 de ani) şi nu mai realiza ceea ce făcea.

La 14 noiembrie 565, după o domnie de 38 de ani, Justinian a murit, iar Biserica

nu a uitat meritele sale în lupta pentru triumful Ortodoxiei: bazileul iubitor de Hristos

Justinian fiind pomenit în ziua de 14 noiembrie după calendarul iulian. În pofida împotrivirii

unora, Biserica Ortodoxă nu a renunŃat la pomenirea şi cinstirea lui Justinian cel Mare pentru

dragostea şi credincioşia pe care le-a avut faŃă de ea, pentru operele sale teologice şi pentru

încercările de a aduce la dreapta credinŃă partida monofizită.

Perioada cuprinsă între anii 565-610 aparŃine uneia dintre cele mai triste epoci din

istoria Imperiului Bizantin, când anarhia, sărăcia şi nenorocirile s-au dezlănŃuit în tot

Imperiul. Dezordinea din această perioadă l-au făcut pe Ioan de Efes să vorbească despre

„apropierea sfârşitului lumii.” Urmaşii săi, Justin II (565-578), Tiberius II (578-582),

Mauriciu (582-602) şi Phokas (602-610) nu s-au putut ridica prin nicio faptă demnă de luat în

seamă la nivelul ilustrului lor predecesor.

Posteritatea bizantină nu i-a precupeŃit numele de Justinian cel Mare; si, într-adevăr, cu

toate defectele şi viciile sale, împăratul a meritat acest titlu, Dar, mai ales legenda populară,

mai îndurătoare decât istoria, i-a consacrat definitiv gloria. Lumea întreagă a păstrat şi a

înfrumuseŃat amintirea acestei măreŃe figuri. În Egiptul secolului al VII-lea, ca şi în Italia

secolului al IX-lea, se vorbea cu multă admiraŃie despre minunatele măsuri prin care Justinian

stabilise ordinea în provincii, despre construcŃiile caritabile şi despre splendidele biserici pe

care le zidise, despre generozitatea superioară a tuturor înaintaşilor săi şi, în jurul numelui şi

monumentelor domniei sale, imaginaŃia poporului Ńesea un întreg ciclu de povestiri minunate

şi pitoreşti. În BizanŃul secolului al XI-lea şi al XII-lea, legenda înconjura cu prestigiu şi

minuni marea operă care dintre toate păstra numele lui Justinian, admirabila Sfânta Sofia, ale

cărei proporŃii colosale uluiau o posteritate degenerată.

25

Astfel, cu trecerea secolelor amintirea sa se păstra, adesori şi mai vie prin

episoade surprinzătoare: ca în acea zi din anul 1204, când cruciaŃii latini, prădând în lăcomia

lor nelegiuită mormintele imperiale din Biserica SfinŃilor Apostoli, au găsit în mormântul său

profanat cadavrul lui Justinian încă intact, după mai mult de şase secole şi s-au retras înapoi

uimiŃi dinaintea acestui împărat, care părea că iese din mormânt în toată strălucirea

veşmintelor sale de paradă şi a pietrelor scumpe care îl împodobeau. Şi, în sfârşit, când Evul

Mediu occidental învăŃa din nou din cărŃile sale dreptul roman uitat, prestigiul său a crescut şi

mai mult. Dante l-a aşezat pe Justinian în Paradisul său şi a pus în gura sa aceste cuvinte

semnificative, care-i rezumă gândirea şi gloria: ,, Am fost Cezar şi sunt Justinian...I-a plăcut

lui Dumnezeu să mă inspire în marea mea operă.”

IncarnaŃia ideii imperiale, completându-se cu ideea creştină, aceasta a fost

într-adevăr, acesta a voit să fie Justinian şi prin aceasta a fost mare.

26

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Izvoare

Acta Conciliorum Oecumenicorum, Iussu atque Mandato Societatis Argentoratensis, ed.

Edward Schwartz, Vol. I-IV, Berlin, 1914-1927

Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu binecuvântarea P. F. Părinte Teoctist, Patriarhul

Bisericii Ortodoxe Române, EIBMBOR, Bucureşti, 2001

Calist, Nichifor, Historia Ecclesiastica, Migne, PG, 147, Paris, 1865, col. 219-327

Chiril Skythopolis, Vita Sabae, în TU 49, 2, ediŃia Edward Schwartz, J. C. Hinrichs Verlang,

Leipzig, 1939, p. 85-200

Epifanie al Salaminei, Ancoratus, ediŃie bilingvă, traducere şi note de Oana Coman, studiu

introductiv de Dragoş Mârşanu în TC 5, Editura Polirom , Iaşi, 2007

Idem, Ancoratus, în PG, XLIII, Paris, 1863, col.11-236

Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, în Eusebiu de Cezareea, ,,Scrieri.Partea întâi.

Istoria Bisericească. Martirii din Palestina’’,traducere, studiu şi comentarii de Pr. Prof. T.

Bodogae, în PSB 13, EIBMBOR, Bucureşti, 1987, p.27-391

Evagrie, Historia ecclesiae, III, Migne, PG, 86, Paris, 1865, col.2594-2703

Grigorie Taumaturgul, Sfântul, Discursul Sfântului Grigorie Taumaturgul adresat lui

Origen, în Cezareea Palestinei, la sfârşitul studiilor sale în preajma acestuia, înainte de a

pleca acasă, în Sfântul Grigorie Taumaturgul, Metodiu de Olimp, ,,Scrieri’’, studiu

introductiv, traducere, note şi note de Pr. Prof. Constantin CorniŃescu în PSB 10, EIBMBOR,

Bucureşti, 1984, p.14-37

Grigorie de Nazianz, Sfântul, Epistola 101 ad Cledonium, Migne, PG, 37, col. 179-181

27

Grigorie de Nyssa, Sfântul, Despre crearea omului ,în Migne, PG , 44 , Paris, 1863, col.123-

258

Hefele-Leclercq, Histoire des conciles, vol. III, Letouzey et Ane Editeurs, Paris, 1909

Ieronim,Sfântul,Despre bărbaŃi iluştri, în Sfântul Ieronim, ,,Despre bărbaŃi iluştri. Despre

vieŃile Apostolilor.Despre cei doisprezece învăŃători’’,introduceri, traduceri şi note de Dan

Negrescu, Editura Paideia, Bucureşti,1997 Justinianus, Imperatoris, Liber adversus Origenem,

Migne, PG, 86, Paris,1865, col.891-902B

Idem, Institutiones, trad. engl. Dr. George Harris, London, 1814

Idem, Tratatul prea piosului împărat Justinian, trimis prea sfinŃitului şi prea fericitului

arhiepiscop al fericitului oraş şi patriarh Mina, contra lui Origen cel nelegiuit şi a nepioaselor

lui învăŃături ,traducere de Prof. Teodor M. Popescu, în ST nr. 4/1933,p.28-63

Idem, Litterae Justiniani imperatoris sad sanctam synodum C. P de Origene et sectatoribus

ejus,Migne, PL,69, col.221-225

Idem, Libellus piisimi domini nostri Justiniani imperatoris quem dedit Agapeto papae

Constantinopoli de fide , Migne , PG, 86, Paris, 1864, col. 42-43C

Idem, Confessio Rectae Fidei Justiniani imperatoris adversus Tria Capitula, Mansi, IX,

Paris/Leipzig, 1901, col. 537-582 şi PG, 86, col. 993-1035

Malalas, Ioan, Chronographia, Migne, PG, 97, Paris, 1865, col.87-627

Mineiul pe august, ed. a V-a, EIBMBOR, Bucureşti, 1989

Nichifor I, Chronographia Brevis, Migne, PG, 100,Paris, 1865, col. 1002-1062

Origen, Commentaria in Evanghelium secundum Matthaeum în Migne, PG, 13,

Paris, 1862,col.829-1600C

Idem,Omilii la Numeri,în Origen, ,,Scrieri alese.Partea întâi.Din lucrările exegetice la Vechiul

Testament’’,Traducere de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Nicolae Neaga şi Zorica LaŃcu,

studio introductiv şi note de Pr.Prof. Teodor Bodogae, în PSB 6, EIBMBOR, Bucureşti,1981,

p.41-48

28

Idem,Contra lui Cels,în Origen, ,,Scrieri alese.Partea a patra.Contra lui Celsus’’,Studiu

introductiv, traducere şi note de Pr. Prof. Teodor Bodogae în PSB 9,

EIBMBOR,Bucureşti,1984,p. 25-570

Idem, Despre principii, în Origen, ,,Scrieri alese.Partea a treia’’, studiu introductiv, traducere

şi note de Pr.Prof. Teodor Bodogae, în PSB 8, EIBMBOR, Bucureşti, 1982,

p.33-312

Procopie, Istoria secretă, traducere de H. Mihăescu, Editura Gramar, Bucureşti, 2006

Idem, De bello persico, Ed. H. B. Dewing, New York, 1916

Idem, De bello gotico, ed. H. B. Dewing, Harvard University Press, New York, 1971

Scriptores originum Constantinopolitanorum, ed. T. Preger, Leipzig, 1901

Sozomen,Ecclesiastica historia, în Migne, PG, 67, Paris, 1864, col.843-1666

DicŃionare

Bardy, Gustave, ,,Origene” în DThC, vol. XI, Paris, 1931, col. 1489-1565

Benedetto, John, The new Westminster dictionary of Church history, Westminster John

Knox Press, Louisville, 1989

Branişte, Pr. Prof. Dr. Ene şi Branişte, Prof. Ecaterina, DicŃionar enciclopedic de cunoştinŃe

religioase, Caransebeş, 2001

Bria, Pr. Prof. Dr. Ioan, DicŃionar de Teologie Ortodoxă, EIBMBOR, Bucureşti, 1984

Daşkov, S., B., DicŃionar de împăraŃi bizantini, Editura Enciclopedică , Bucureşti, 1999

Jugie, P., ,,Gaianites” în DThC, tom. VI, Paris, 1928

Leclercq-Hefele, ,,Ethiopie” în Dictionaire d’Archeologie chretienne et de Liturgie

CărŃi

29

Baker, Derek, Relations between East and West in the Midle Age, New Jersey, 1973

Balthazar, Hans Urs, Origen- spirit and fire.A thematic anthology of his writings, Salzburg,

1938

Barker, J., Justinian and the Later Roman Empire, Madison and Milwakee, Londra, 1926

Băbuş, Emanoil, BizanŃ, istorie şi spiritualitate, Editura Sophia, Bucureşti, 2010

Brezeanu, Stelian, O istorie a Imperiului Bizantin, Editura Albatros, Bucureşti, 1981

Browning, Robert, Justinian and Theodora, Gorgias Press, New Jersey, 2003

Bury, J., B., History of the Later Roman Empire, vol. II, SUA, 1986

Chifăr, Pr. Nicolae, Istoria creştinismului, vol. II, Editura Trinitas, Iaşi, 2000

Coman, Pr. Prof. Dr. Ioan G., Patrologie, EIBMBOR, Bucureşti, 1956

Idem, Şi Cuvântul trup S-a făcut, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1993

Corneanu, IPS Nicolae, Origen şi Celsus.Confruntarea creştinismului cu păgânismul, Editura

Anastasia, Bucureşti, 1999

Crouzel, Henry, Origen, personajul-exegetul-omul duhovnicesc-teologul, Editura Deisis,

Sibiu, 1999

Danielou, Jean, Origene, La Table Ronde, Paris, 1946

Diehl, Charles, Figuri bizantine, vol. I, traducere de Ileana Zara, Editura pentru Literatură,

Bucureşti, 1969

Idem, Figuri bizantine, vol. II, traducere de Ileana Zara, Editura pentru Literatură,

Bucureşti, 1969

Idem, Justinien et la civilisation byzantine au VI-eme siecle, Editura Ernest Leroux,

Paris, 1901

Evans, James Allan, The Age of Justinian.The circumstances of the imperial power,

SUA, 1996

Faye, Eugene de, Origene,sa vie , son oevre, sa pensee,Vol. I ,Paris, 1923

30

Gerostergios, Astergios, Justinian cel Mare. Sfânt şi împărat, Editura Sophia, Bucureşti,

2004

Gibbon, Edward, The history of the decline and fall of the Roman Empire, Vol. VII, Fred and

Fau Company Publishers, New York , 1776

Gordon, William, The age of Justinian and Theodora, London, 1912

Iorga, Nicolae, Istoria vieŃii bizantine, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1974

Meyendorff, John, Hristos în gândirea creştină răsăriteană, EIBMBOR; Bucureşti, 1997

Ostrogorski, Georg, Geschichte der Biazantinischen Staates, vol. I, Munchen, 1963

Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, EIBMBOR,

Bucureşti, 1992

Popa, IPS Prof. Univ. Dr. Irineu, Iisus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veac, Editura

Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2010

Rămureanu, Pr. Prof. Ioan, Şesan, Pr. Prof. Milan, Bodogae, Pr. Prof. Teodor, Istoria

Bisericească Universală, vol. I, EIBMBOR, Bucureşti, 1987

Reli, Simeon, Istoria vieŃii bisericeşti a românilor, CernăuŃi, 1942

Russu, Ion I., Elemente traco-getice în Imperiul Roman şi în Byzantium în veacurile III-VIII,

Editura Academiei, Bucureşti, 1976

Sanders, Thomas Collet, The Institutes of Justinian, New Jersey, 2007

Seviciu, Arhim. Dr. Timotei, Doctrina hristologică a Sfântului Chiril al Alexandriei în

lumina tendinŃelor actuale de apropiere dintre Biserica Ortodoxă şi Vechile Biserici

Orientale, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1973

Sibiescu, Pr. Vasile Gheorghe, Împăratul Justinian I şi ereziile, Tipografia CarpaŃi, Bucureşti,

1938

Idem, Călugării sciŃi, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1936

31

Tixeront,J., Histoire des dogmes dans l’Antiquite Chretienne. De Saint Atanase a Saint

Augustine(318-430), vol II, IX-eme edition, Librairie Lecoffre J. Gabalda et Fils Editeurs

Paris, 1931

Trigg, Joseph, Origen, Taylor and Francis, London, 1998

Treadgold, Warren, O scurtă istorie a BizanŃului, traducere de Mirela Acsente, Editura

Artemis, Bucureşti, 2007. Vasiliev, A. A., Istoria Imperiului Bizantin, traducere de IonuŃ-

Alexandru Tudorie, Vasile-Adrian Carabă şi Sebastian-LaurenŃiu Nazâru, Editura Polirom,

Bucureşti, 2010

Vălean, Daniel Nicolae, Erezii, controverse şi schisme în creştinismul sec. I-IX, editura

Limes, Cluj-Napoca, 2009

Voicu, Arhid.Prof. Univ. Dr. Constantin şi Dumitraşcu, Pr. Conf. Univ. Dr. Nicu, Patrologie,

EIBMBOR, Bucureşti, 2004

Studii

Băbuş, Pr. Dr. Emanoil, ,, Justiniana Prima în lumina noilor cercetări” în ST, nr. 1/1987, p.

75-86

Branişte, Pr. Magistrand Marin, ,,Eshatologia în concepŃia lui Origen” în ST nr.7-8/1958,

p.440-453

Buzescu, Pr. Prof. Dr. Nicolae, ,,Hristologia lui Origen” MO nr. 3-4/1984, p.160-181

ChiŃescu, Prof. Nicolae, ,,Formula o singură fire întrupată a Logosului lui Dumnezeu” în O,

nr. 3/1965, p. 295-308

Idem, ,,A doua Persoană a Sfintei Treimi în viziunea Sfântului Ioan Damaschin” în O,

nr. 2/1976, p. 325-345

Coman,Pr. Prof. Dr. Ioan G., ,,Chipul lui Origen după Eusebiu al Cezareei,Pamfil şi Ieronim”

GB nr. 11-12/1960, p. 916-926

Idem, ,,Probleme dogmatice ale sinodului V ecumenic” în ST nr.5-6/1953,p.312-346

32

Idem, ,,ContribuŃia scriitorilor patristici din Schytia Minor la patrimoniul ecumenismului

creştin în secolele IV-VI” în O, nr. 1/1968, p. 3-26

Haldon, John F., ,,Economy and administration. How did the Empire work” în The

Cambridge Companion..., London, 2005, p. 28-60

Horden, Peregrine, ,,Mediteranean plague in the age of Justinian” în The Cambridge

Companion..., London, 2005, p.134-161

Humfress, Caroline, ,, Law and legal practice in the Age of Justinian” în The Cambridge

Companion..., London, 2005, p. 161-185

Ielciu, Drd. Ioan Mircea, ,,Hristologia lui Sever de Antiohia şi importanŃa ei în contextul

actual al dialogului cu necalcedonienii” în O, nr. 4/1988, p. 74-99

Lazăr, Prof. Iacob, ,,Împăratul Justinian I ca legislator bisericesc” în BOR, nr. 3/1947,

p.219-228

Munteanu, Magistrand Alexandru Armand, ,,Arhiepiscopia de Justiniana Prima şi jurisdicŃia

ei” în ST, nr. 7-8/1962, p.814-837

Popa, IPS Prof. Univ. Dr. Irineu, ,,Hristologia împăratului Justinian şi a Sinodului al V-lea

Ecumenic” în MO, nr. 9-12/2009, p. 5-34

Popescu,Prof . Teodor M., ,,Denaturarea istoriei lui Origen” în BOR nr.5/1926,p.246-254,

7/1926,p.378-383, 10/1926, p.580-586, 11/1926,p.631-635, 12/1926,p710-718

Rămureanu, Pr. Prof. Ioan, ,,Evenimente înainte şi după Sinodul de la Calcedon” în ST, nr.

3-4/1970, p.179-212

Stăniloae, Pr. Prof. Dumitru, ,,DefiniŃia dogmatică de la Calcedon”, în O, nr. 2-3/1951, p.

295-440

Trigg, Joseph, ,,Some comments of the ecclesiology of Origen of Alexandria” în SP, vol.

XLIII, Paris, 2003,p.253-260

Voicu, Dr. Constantin, ,,Autori patristici în spaŃiul carpato-danubian până în secolul al IX-lea”

în MA, nr. 3/1989, p.3-19

33

34

35