REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT - usamvcluj.ro · temperat continental, cu influenţe subatlantice, cu...

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE

ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

ŞCOALA DOCTORALĂ

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Ing. CIOCOET V. MELANIA (OLTEAN)

REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT

CERCETÃRI DE BIOLOGIE, ECOLOGIE ŞI

COMBATERE INTEGRATÃ A DĂUNĂTORILOR CASTANULUI COMESTIBIL,

CURCULIO ELEPHAS GYLL ŞI CYDIA SPLENDANA HBN.

Conducǎtor ştiinţific Prof. dr. Perju Teodosie

Cluj-Napoca

2011

Ing. OLTEAN MELANIA Tezǎ de doctorat

REZUMAT

În condiţiile pedoclimatice ale depresiunii Baia Mare, caracterizatǎ printr-un climat

temperat continental, cu influenţe subatlantice, cu o temperatură medie multianuală de 9,4° C,

şi cu media multianuală a precipitaţiilor de 976 mm, castanul comestibil găseşte condiţiile

prielnice de dezvoltare. Literatura de specialitate confirmă faptul că la Baia Mare se află limita

nordică a speciei în Europa. Specie indigenă, la noi în ţară, castanul este întâlnit atât în stare

spontană, cât şi cultivat.

Castanul comestibil (Castanea sativa Mill.), este o plantǎ vitală în unele regiuni ale

lumii unde are o importanţă alimentară şi industrială.

Castanul comestibil este o plantă preţioasă, atât ca pom fructifer, cât şi ca specie

forestieră. Importanţa acestei specii este conferitǎ de: valoarea alimentarǎ şi terapeuticǎ, de

valorea idustialǎ, peisagisticǎ şi agroepedologicǎ (valorifică terenurile în pantă mai sărace,

improprii altor culturi).

DĂUNĂTORII ORGANELOR DE FRUCTIFICARE

Producţia culturilor de castan, poate fi afectată în mare măsură, atât din punct de vedere

cantitativ cât şi calitativ, de atacul diferitelor specii de animale dăunătoare. Complexul

speciilor de dǎunǎtori care atacǎ castanul este foarte diversificat, adesea aceştia fiind

specializaţi pe anumite organe vegetative sau generative ale castanului (Boguleanu, 1994;.

1979; Georgescu şi colab., 1994; Harapin şi colab., 2000; Mátyás, 1963, 1965; Perju şi colab.,

2001; Szemes şi colab., 1999; Teodoresci şi colab., 2003; Vázquez şi colab., 1990).

În condiţiile ecologice ale Depresiunii Baia Mare, cele mai impotante specii care

dǎuneazǎ fructele de castan comestibil sunt gǎrgǎritǎ castanelor şi viermele castanelor.

Gărgăriţa Curculio elepfas Gyll. are corpul de 6-10,5 mm lungime, de culoare brună-

deschis.

Larva este de tip curculionid, la completa dezvoltare are corpul de 12-15 mm lungime,

de culoare gălbuie, iar capsula cefalică şi plăcile toracice de culoare roşcată.

Insecta prezintă o generţie pe an. Iernează în stadiul de larvă în sol, într-o cameră

pupală. În primăvară prin aprilie-mai, larvele se transformă în pupe, iar după 8-10 zile, apar

insectele adulte.. Depunerea ouălor are loc în cursul lunilor iulie-august când femelele depun

ouăle în fructele tinere de castan sau de alun. Încubaţia durează până la 8 zile. Larvele se

hrănesc cu conţinutul fructelor. Într-un fruct în mod obişnuit se dezvoltă o singură larvă.

Fructele atacate cad. La părăsirea fructelor larvele rod orificii vizibile în pereţii acestora şi

223


întreg conţinutul lor este transformat într-o masă de resturi şi excremente. La completa

dezvoltare, în august-septembrie, larvele părăsesc fructele, cad pe sol, pătrund în sol până la

adâncimea de 15-40 cm unde, rămân în diapauză hiemală.

Viermele castanelor, Cydia splendana Hbn. are anvergura aripilor de 17-19 mm.

Aripile anterioare sunt cenuşii sau cenuşii-brune, cu un câmp bazal mai închis, la extremitatea

apicală se disting două benzi argintii, care cuprind 5 linii negre.

Larva este omidă adevărată, la completa dezvoltare are corpul de 13-15 mm lungime,

de culoare brună-lăptoasă.

Prezintă o generaţie pe an. Iernează ca larvă într-un cocon mătăsos, în stratul

superficial al solului. Primii fluturi apar la jumătatea lunii august. Ouăle sunt depuse izolat, de-

a lungul nervurii şi pe faţa inferioară a frunzelor. Larva eclozate se instalează într-un fruct

apropiat şi se hrăneşte cu mezocarpul acestuia. La completa dezvoltare, în cursul lunilor

octombrie-noiembrie, larva roade o perforaţie în peretele fructului, pe care-l părăseşte şi se

ascunde imediat în stratul vegetal sau pătrunde în sol.

Protecţia castanului comestibil împotriva dăunătorilor se poate realiza numai prin

aplicarea raţională a unui întreg complex de măsuri, elaborate pe baza celor mai noi cuceriri ale

ştiinţei şi practicii agricole.

OBIECTIVE

Pentru elaborarea prezentei teze de doctorat, cercetǎrile experimentale s-au efectuat în

perioada 2007-2010.

Cercetările s-au efectuat în pădurile cu castan administrate de Direcţia Silvică Baia

Mare, respectiv în ocoalele silvice Baia Mare, Baia Sprie, Tăuţii Măgherăuş şi Şomcuta Mare,

precum şi în livezile de castan din apropierea acestor păduri.

Obiectivele propuse în cadrul planului tematic de elaborare a tezei de doctorat au fost

urmǎtoarele:

Monitorizarea entomofaunei existentǎ din Depresiunea Baia Mare.

Studierea morfologiei externe a gǎrgǎriţei castanului, Curculio elaphas Gyll.

Studierea morfologiei esterne a viermelui castanelor, Cydia splendana. Hbn.

Studierea bioecologiei gǎrgǎriţei castanului, Curculio elaphas Gyll.

Studierea bioecologiei viermelui castanelor, Cydia splendana Hbn.

Studierea bioecologiei moliei miniere Tischeria eckebladella Bjerk.

Studierea modului de dǎunare şi a pagubelor produse de pricipalii dǎunǎtori ai

castanului: Curculio elaphas Gyll., Cydia splendana Hbn. şi Tischeria

eckebladella Bjerk.

224


Comportarea sortimentului bilogic la atacul produs de Curculio elaphas Gyll.şi

Cydia splandana Hbn.

Stabilirea eficacitǎtii biologice a diferitelor metode de combatere a dǎunǎtorilor

castanului comestibil.

Elaborarea unei strategii de combatere integratǎ a dǎunǎtorilor castanului

comestibil

MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE UTILIZATE

► Monitorizarea entomofaunei existentǎ în zona Şomcuta Mare.

Pentru colectarea materialului biologic au fost utilizate următoarele metode:

♦ colectarea manualǎ a speciilor;

♦ scuturarea plantelor-gazdă (castanilor) pe prelate;

♦ colectarea directă a speciilor de pe arborii de castan;

♦ colectarea entomofaunei cu ajutorul fileului entomologic;

♦ folosirea capcanelor cu feromoni sintetici şi a capcanelor colorate;

♦ Controlul vizual al habitatului.

Materialul biologic a fost transportat în laborator, unde a fost supus investigaţiilor

necesare de identificare.

► Studierea morfologiei externe a gǎrgǎriţei castanului, Curculio elaphas Gyll. şi

a viermelui castanelor, Cydia splendana. Hbn.

Pentru speciile: Curculio elephas Gyll, Laspeyresia splendana Hübner, cercetările de

morfologie externǎ sau efectuat pe material biologic proaspăt recoltat şi examinat la lupa

binocular în laborator.

La larve s-au determinat aspecte dimensionale ale corpului, culoarea, forma corpului,

dezvoltarea capsulei cefalice şi aparatului bucal, poziţia capsulei cefalice faţă de axa corpului,

dezvoltarea toracelui şi picioarelor toracice, dezvoltarea abdomenului şi a picioarelor

abdominale,

► Studierea bioecologiei gǎrgǎriţei castanului, Curculio elaphas Gyll. şi a

viermelui castanelor, Cydia splendana. Hbn.

Cercetările de bioecologie au fost efectuate între anii 2008 – 2009, într-un căstăniş de 5

ha, din localitatea Şomcuta Mare, prin tehnica observării şi colectării materialului biologic.

Pentru semnalarea apariţiei fiecǎrui stadiu de dezvoltare s-au utilizat diferite metode de

depistare a ale acestuia.

225


:Controlul vizual al plantaţiei şi al organelor atacate;

Colectarea adulţilor cu fileul entomologic;

Captarea adulţilor cu ajutorul panourilor colorate (capcane optice);

Captarea adulţilor cu ajutorul capcanei luminoase;

Captarea adulţilor cu ajutorul brâielor capcanǎ sau a inelelor cu clei;

Captarea adulţilor în capcanele cu momeli feromonale sintetice nespecifice.

Pentru determinarea stadiului hibernant, toamna în lunile septembrie-octombrie s-au

colectat fructe de castan comestibil infestate care au fost depozitate în cuşti de creştere în

condiţii naturale şi au fost ţinute până în primăvară în livadă.

S-a urmărit apariţia adulţilor, curba de zbor, împerecherea, ponta, larva, pupa şi adultul.

Pentru Cydia splendana Hbn. şi Tischeria eckebladella Bjerk. am utilizat feromoni de

sinteză, cu ajutorul cărora am putut urmări curba de zbor. Întrucât Institutul de Cercetări în

Chimie ,, Raluca Ripan” Cluj Napoca nu produce feromoni specifici pentru dăunătorii fructelor

castanului comestibil, am utilizat capcane AtraPOM, AtraBLANC, AtraFUN. Capcanele cu

momeli feromonale au fost ansamblate în plantaţia de castan începând cu luna iunie pînă în

citirile făcîndu-se până în luna septembrie. Observaţiile privind dinamica populaţiilor s-a făcut

de 2 ori pe săptămână, prin înregistrarea numărului de capturi

La controlul vizual al plantaţiei s-a determinat momentul apariţiei diferitelor stadii de

dezvoltarea ale dăunătorului şi organele atacate, pe câte 50 de pomi o dată pe săptămână..

Pentru ecologia speciilor au fost utilizate datele meteorologice din resursa

agrometeorologică a Unităţii Fitosanitare Maramureş obţinute prin sistemul AgroExpert.

Acestea în concordanţă cu datele despre biologia insectelor obţinute în condiţii de câmp şi

laborator, au fost folosite pentru întocmirea curbelor de zbor şi stabilirea parametrilor termici şi

hidrici.

► Studierea modului de dǎunare şi a pagubelor produse de Curculio elaphas

Gyll., Cydia splendana Hbn. şi Tischeria eckebladella Bjerk.

Prin observaţiile fǎcute în cǎstǎniş pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, precum şi la

recoltarea fructelor, s-a urmǎrit simtomatologia atacului şi parametrii de evaluare ai acestuia.

Atacul de agenţi dăunători este reprezentat valoric prin frecvenţă (F %), intensitate (I %) şi

grad de atac ( GA %).

Frecvenţa atacului reprezintă raportul dintre numărul de plante sau organe ale plantei

atacate (n) şi numărul total (N) de plante sau organe observate.

Intensitatea atacului este valoarea relativă prin care este dat gradul de acoperire sau de

extindere a atacului pe plantă, raportând suprafaţa atacată la suprafaţa total observată.

226


► Comportarea sortimentului bilogic la atacul produs de Curculio elaphas Gyll.şi

Cydia splendana Hbn.

Pentru a putea estima gradul atacului la fructe în cazul celor două insecte, observaţiile

s-au efectuat începând cu a doua decadă a lunii septembrie şi continuând în luna octombrie

până la terminarea recoltatului fructelor de castan.

Fructele au fost colectate şi examinate în detaliu.

Pentru aceasta am efectuat observaţii în două variante comparative.

Varianta 1, conţine observaţiile efectuate asupra biotipurilor şi soiurilor de castan din

mediul natural de la Baia Mare. În aceastǎ variantǎ au fost studiate 11 biotipuri

cultivate pe o suprafaţa de 5 ha.

Varianta 2, conţine observaţiile efectuate pe biotipurile de castan din fondul forestier

de la Tǎuţii Mǎgherǎuş. În aceastǎ variantǎ au fost studiate 4 biotipuri.

Varianta 3, în care s-a urmǎrit frecvenţa atacului la castanii seculari din 5 locaţii:

Şomcuta Mare (biotipul Şomcuta Mare 5), Berchez (biotipul Comune de Berchez),

Baia Mare (biotipul Baia Mare 6), Baia Sprie (biotipul Baia Sprie 1) şi Tǎuţii de Sus

(biotipul Tǎuţi).

► Stabilirea eficacitǎtii biologice a diferitelor metode de combatere a

dǎunǎtorilor castanului comestibil.

În perioada 2008-2010, în vederea elaborǎrii tezei de doctorat, unul dintre obiectivele

urmǎrite a fost testarea diferitelor metode care pot sǎ fie utilizate în prevenirea şi combaterea

celor douǎ specii luate în studiu: Curculio elephas Gyll., şi Cydia splendana Hbn..

În vederea realizǎrii acestui obiectiv au fost utilizate diferite metode de prevenire şi de

combatere, atât metode alternative cât şi metoda chimicǎ de combatere.

Metodele de lucru utilizate au fost urmǎtoarele:

Folosirea brâielor capcanǎ din carton gofrat;

Folosirea inelelor de clei;

Utilizarea capcanelor Barber în monitorizarea entomofaunei utile;

Studierea comportǎrii biotipurilor de castan la atacul dǎunǎtorilir;

Testarea unei game de insecticide.

Brâiele-capcană

Acestea sunt adăposturi artificiale, aplicate pe tulpinile castanilor, oferind dăunătorilor

posibilităţi de refugiu. Ele au fost confecţionate din carton ondulat şi amplasate pe trunchiul

castanilor în prima decadǎ a lunii iulie, perioadǎ în care işi fac apariţia adulţii de Curculio

227


elephas Gyll. Brâiele au fost controlate periodic pentru evaluarea densitǎţii populaţiei, precum

şi verificarea eficacitǎţii acestei metode în diminuarea populaţiei prin distrugere capturilor

realizate.

Inelele (brâiele) cu clei.

Acestea sunt benzi de hârtie impermeabilă, pe care se întinde un strat de clei nesicativ,

aplicate pe trunchiurile castanilor sau a arborilor forestieri din familia Quercineae, pentru

prinderea adulţilor de Curculio elephas Gyll Această lucrare reduce de asemenea, şi populaţia

speciilor de Geometridae, precum şi larvele ale multor specii de defoliatori.care se deplasează

de la un arbore la altul pentru căutarea hranei.

Capcanele Barber

În reglarea nivelului populaţional al speciilor monitorizate, o importanţǎ deosebitǎ o

prezintǎ entomofauna utilǎ, mai ales complexul pradǎtorilor naturali. În ecosistemele

forestiere, aceastǎ entomofaunǎ utilǎ este alcǎtuitǎ în principal din coleoptere, mai ales specii

aparţinǎtoare familiei Carabidae.

Metoda de bază utilizată pentru colectarea acestei entomofaune utile, a fost metoda

capcanelor de sol tip Barber, prin intermediul căreia s–au colectat coleopterele epigee care îşi

desfăşoară activitatea la suprafaţa solului sau în stratul superficial al lui.

O capcană de insecte constă în: îngroparea în pământ la nivelul litierei a unui recipient

de mărimea unui borcan de 800 de g în care se pune o nadă, care poate fi compusă din gem de

fructe, apă cu zahăr (nadă care am folosit-o şi eu), miere etc. pentru a atrage insectele, iar la

două-trei zile se recoltează captura şi se reîmprospătează nada.

Materialul colectat a fost adus în laborator unde au fost retinute doar speciile de

coleoptere, respectiv carabide, care au fost identificate şi inventariate.

Identificarea speciilor s-a efectuat la UBB Cluj-Napoca, catedra de nevertebrate, de cǎtre

d-l prof. Dr. Teodor Lucian.

► Testarea unei game de insecticide

În vederea combaterii celor douǎ specii de dǎunǎtori, în perioada de studiu s-au testat

diferite pesticide în vederea avaluarii efcicacitǎţii biologice a acestora.

Produsele testate au fost aplicate atât în perioada de activitate a dǎunǎtorilor, prin

aplicarea de tratamente pe vegetaţie, cât şi pentru combaterea rezervei biologice hibernante,

prin aplicarea de tratamente chimice la sol, inainte de pǎrǎsirea locurilor de hibernare de cǎtre

adulţi.

Pentru combaterea stadiului hibernat s-au efectuat tratamente la sol cu: Dozamet 90PP,

Basamid granule (2), Sinoratox 5G şi Nemasol (TM) 510, iar pe vegetaţie s-au aplicat 2

228


tratamente cu: Sinoratox 35 CE, Admiral 10 EC, Mospilan 20 SG, Actara 25 WG, Calypso 480

SC şi Reldan 40 CE.

REZULTATE OBŢINUTE

MONITORIZAREA ENTOMOFAUNEI EXISTENTǍ ÎN ZONA ŞOMCUTA MARE.

În activitatea de cercetare, în ceea ce priveşte bioecologia unei specii (inclusiv a

spaciilor fitofage), se impune o cunoaştere cât mai exactǎ a ecosistemului luat în studiu, mai

ales a componentelor biotice. Se cunoaşte cǎ între acestea se stabilesc o serie de interelaţii (de

o mare importanţǎ fiind strucura verigilor trofice) care au implicaţii în dinamica populaţionalǎ

a speciilor luate în studiu.

► Rezultatele obţinute prin metoda scuturării

.În urma scuturării pe prelată entomofauna colectată a fost determinată în condiţii de

laborator, identificându-se specii care sistematic au aparţinul ordinelor: Orthoptera,

Homoptera, Heteroptera, Coleoptera, Lepidoptera şi Blattodea

Din materialul colectat, s-au identificat 17 specii de insecte, aparţinând la 11 familii.

Cele mai multe insecte colectate aparţin ordinului Coleoptera (32 de exemplare), urmate de

ordinul Heteroptera (cu 17 exemplare) şi ordinul Orthoptera (cu 14 exemplare).

► Rezultatele obţinute prin control vizual

Speciile care atacǎ organele subterane semnalate în zonǎ, sistematic aparţin

încrengǎturilor Arthropoda (clasa Insecta) şi Vertebrata (clasa Mammalia).

Speciile semnalate în zonǎ, care atacǎ organele subterane, sistematic aparţin

încrengǎturilor Arthropoda (clasa Insecta) şi Vertebrata (clasa Mammalia).

● Din clasa Insecta s-au identificat: Melolontha melolontha Linné, Gryllotalpa

gryllotalpa L., Agriotes spp.

● Din clasa Mammalia s-au identificat: Microtus arvalis Pall., Arvicola terrestris L..,

Apodemus sylvaticus L.., Rattus norvegicus Berk. şi Eliomys quercinus Linnaeus Glis glis L.

Pe organele supraterestre ale plantelor din flora zonalǎ s-au identificat specii care

sistematic aparţin în principal claselor: Insecta, Arachnida şi Aves. Aproape în totalitate aceste

specii au un regim alimentar fitofag, încadrându-se astfel în categoria speciilor dǎunǎtoare.

● Clasa ARACHNIDA: Tetranychus urticae Koch., Panonychus ulmi Kokh.., Bryobria

rubriculosus Scheut.

● Clasa INSECTA: Sciaphobus squalidus Gyll., Curculio elephas Gyll., Xileborus

dispar, Cerambix cerdo L., Ruguloscolytus rugulosus, Tischeria eckebladella Bjerkander,

229


Operopthera brumata L., Hibernia defoliaria Cl., Aporia crataegi L, Euproctis chrysorrhoea

L., Lymantria dispar L., Orgya antiqua L., Malacosoma neustria L., Cydia splendana

Hübner., Cossus cossus L., Zeuzera pyrina L.

► Rezultatele obţinute cu ajutorul diferitelor capcane

Entomofauna capturată cu ajutorul capcanelor cu feromoni, a panourilor colorate şi cu

capcanele alimentare face parte din 7 ordine: Mecoptera, Lepidoptera, Diptera, Hymenoptera,

Coleoptera, Orthoptera, Heteroptera (specia dominantǎ este Panorpa communis, ordinul

Mecoptera).

REZULTATE PRIVIND MORFOLOGIA EXTERNÃ A SPECIILOR CURCULIO ELAPHAS Gyll. ŞI CYDIA SPLENDANA. Hbn

Pentru identificarea speciilor se apeleazǎ la elementele de morfologie externǎ ale

tuturor stadiilor de dezvoltare (ou, larvǎ, pupǎ şi adult).

În acest sens, pe perioada de pregǎtire a doctoratului am procedat şi la studierea

morfologiei externe a celor douǎ specii care atacǎ frecvent fructele de castan.

► Morfologia externã a speciei Curculio elaphas Gyll.

Adultul este o gărgăriţă cu lungimea corpului cuprinsǎ între 6-10,5 mm lungime, de

culoare brună deschis.

Rostrul este lung, curbat, subţire şi de culoare roşcatǎ. Lungimea rostrului constituie un

criteriu de dimorfism sexual. Astfel, la mascul rostul are jumătate din lungimea corpului, iar la

femelă este ceva mai lung decât lungimea corpului.

Antenele sunt lungi şi subţiri, alcǎtuite din 12 articule. Scapul este articulul cel mai

dezvoltat al antenei. Partea distalǎ a articulelor din flagel este uşor dilatatǎ. Forma antenelor

este geniculatǎ şi mǎciucatǎ. Mǎciuca este alcǎtuitǎ din ultimile 4 articule. Antenele sunt

înserate în prima treime de la baza rostului, pe partea dorsalǎ a acestuia.

Pronotul este mai lat decât lung, cu o pubescenţa bine dezvoltatǎ.

Scutelul este îngust şi rotunjit posterior, cu câte o mică adâncitură alungită pe fiecare

latură.

Elitrele au marginile laterale paralele doar până în treimea superioară, apoi elitrele se

îngustează treptat. Elitrele sunt acoperite uniform cu solzi alb-gălbui şi pete de solzi galben –

maronii.

Larvǎ de ultimǎ vârstǎ are lungimea corpului cuprinsǎ între 10-12 mm. Corpul este

curbat spre partea ventrală, de culoare galbenă. Capul este de culoare maroniu-roşcat, rotunjor,

230


cu mandibule negre şi cu liniile suturale evidente. Mandibula este de culoare neagră, prevăzută

în faţă cu doi dinţi, iar în partea exterioară are 2 perişori.

Segmentele corpului sunt prevăzute fiecare cu perişori, iar ultimul, prezintă

protuberanţe aranjate în formă de cruce în jurul anusului şi este prevăzut cu 6 perişori.

► Morfologia externã a speciei Cydia splendana Hübner

Adultul este un fluture cu anvergura aripilor de 17-22 mm. În cadrul populaţiei de

viermele castanelor, existǎ o oarecare variabilitate în ceea ce priveşte coloritul aripilor. Se

întâlnesc exemplare care au culoarea gri-maroniu albicios, precum şi exemplare a cǎror culoare

este maroniu-închis. Aripa anterioarǎ prezintă ornamentaţii de culoare uşor galben-ocru, având

un aspect de pudrare cu ,,făină”. La extremitatea apicală a aripilor anterioare se disting două

benzi argintii, cu câte 5 linii negre. Pe marginea costală se întâlnesc pete în formă de virgulă.

Larva este o omidă, care la completa dezvoltare are o lungime a corpului de 12-16 mm.

La eclozare, larva este de o culoare alb-lăptoasă, cu capsula cefalică de o culoare galbenă-

oranj, urmând ca apoi colorile sa sufere mici modificǎri, în funcţie de vârsta larvarǎ.

Începând cu vârsta a doua, primul segment toracic primeşte o culoare brună. Pronotul

este mai deschis la culoare, uşor sclerificat.

Abdomenul este de culoare verde-gri sau alb-gălbui, uneori nuanţat cu gri-mov pe

partea posterioară.

Placa anală este uşor sclerotică, de culoare alb-gălbuie, uşor pătată cu maro şi se

termină cu un pieptene anal.

REZULTATE OBŢINUTE PRIVIND BIOLOGIA ŞI ECOLOGIA SPECIILOR CURCULIO ELAPHAS Gyll. ŞI CYDIA SPLENDANA. Hbn

Cunoaşterea ciclului biologic al unei specii, precum şi a locurilor de hibernare, prezintă

o importanţă practică deosebită, multe măsuri de combatere (mai ales a celor ecologice) se

aplică în funcţie de aceste două aspecte.

► Bioecologia gãrgãriţei castanului Curculio elaphas Gyll. Specia preferă regiunile mai calde unde trăieşte pe castanul comestibil (Castanea sativa

Mill.), dar şi pe specii de stejar (Quercus spp.) dintre care cel mai des este întâlnită pe Quercus

robur L., şi Quercus petraea Matt.(Dieckmann, 1988). Aceste condiţii sunt întâlnite în

Depresiunea Baia Mare, afectând într-un procent semnificativ fructele de castan comestibil în

fiecare an.

Cercetările privind biologia speciei Curculio elephas Gyll. sau desfăşurat în perioada

anilor 2008-2009, în căstănişurile din Şomcuta Mare.

231


● Ciclul biologic al speciei Curculio elephas Gyll. în anul 2008

În anul 2008, primele pupe au fost semnalate la data de 23 iulie, iar ultimile pupe la

data de 4 august.

Primii adulţi au fost observaţi începând cu data 6 august, când temperatura media a

zilei a fost de 21,2°C şi o umiditatea medie a aerului de 84%.

Adulţii zboară şi se hrănesc cu frunzele şi fructele acestora şi încep activitatea de

depunere a pontei în fructele formate. Maximum curbei de apariţie a adulţilor are loc la

aproximativ 2 sǎptǎmâni de la declanşarea zborului.

Prezenţa adulţilor în plantaţie se eşaloneazǎ pe o perioadă de aproximativ 3 luni,

perioadǎ în care temperaturile medii zilnice, sunt cuprinse între 12-18°C, ultimii adulţi

întâlnindu-se pe castani la data de 30 octombrie.

După o perioadă de hrănire de aproximativ 5-8 zile, se maturează sexual şi începe

împerecherea şi apoi depunerea pontei. În anul 2008, perioada de ovipoziţie s-a eşalonat pe

intervalul 14-27 august. Perioada de incubaţie durează 5-10 zile.

În condiţiile climatice din zona monitorizatǎ, primele larve au fost semnalate la 11 zile

de la depunerea pontei. Astfel, primele larve au fost semnalate în fructele la data de 25 august.

Larva trăieşte în interiorul fructului, unde se hrănesc cu conţinutul acestora, iar

dezvoltarea larvară durează 4-6 săptămâni. La completa dezvoltare, larvele părăsesc fructele

printr-un orificiu ros în peretele acestora. Larvele ies din fructele de castan comestibil în

perioada septembrie- noiembrie şi coboară în sol până la 60 cm adâncime, unde hibernează.

● Ciclul biologic al speciei Curculio elephas Gyll. în anul 2009

În anul 2009, împuparea larvelor hibernante s-a declanşat la data de 21 iulie. Pupele au

fost semnalate pânǎ la data de 9 august.

Data la care s-a semnalat apariţia insectei a fost în 9 august (la momentul realizării unei

temperaturi medii zilnice de 20,8°C şi o umiditate relativă medie a aerului de 70%.), cu trei

zile mai târziu faţă de anul anterior, ca urmare a temperaturilor medii zilnice mai ridicate din

acest interval de timp şi precipitaţii scăzute. Maximul curbei de aparitie a adulţilor hibernanţi

s-a înregistrat în intervalul 17-27 august. Ultimii adulţi au fost captaţi la data de 2 noiembrie.

Primele ouǎ le-am semnalat la data de 17 august. În fructele infestate, primele larve au

fost semnalate la data de 30 august. Primele larve active, larve care au început pǎrǎsirea

fructelor atacate în vederea retragerii în sol, au fost observate în data de 20 septembrie şi s-a

232


eşalonat până la sfârşitul lunii octombrie când, întreaga populaţie de larve s-a retras în sol

pentru diapauza hiemală.

► Bioecologia viermelui castanului Cydia splendana Hủb.

Viermele castanelor este o specie monovoltinǎ, prezentând o singurǎ gneraţie pe an.

Insecta iernează ca larvă matură în stratul superficial al solului (la o adâncime medie de 5-6

cm). Perioada de diapauză hiemală este îndelungată, larva retrǎgându-se pentru diapauzǎ la

sfârşitul lunii octombrie – început de noiembrie, şi dureazǎ pǎnǎ în vara anului urmǎtor (pânǎ

în luna august ), când începe împuparea larvelor.

● Ciclul biologic al speciei Cydia splendana Hủbner în anul 2008

Transformarea larvelor hibernante în pupe are loc începând cu luna iulie. Durata de

împupare a larvei este de 20-30 de zile, în funcţie temperatura medie.

În anul 2008, primul zbor al fluturilor a fost înregistrat în data de 15 august şi s-a

eşalonat până în ultima decadǎ a lunii septembrie. Ultimile capturi au fost realizate la data de

27 septembrie.

Depunerea pontei a început la data de 20 august, la 5 zile dupǎ apariţia adulţilor.

Incubaţia dureazǎ 9-12 zile, dupǎ care larva pǎtrunde în interiorul fructelor.

În acest an primele larve au fost semnalate la data de 29 august. La completa

dezvoltare, larvele fac o perforaţie în peretele fructului, pe unde ies afară pentru a se retrage în

sol, unde vor intra în diapauza hiemală. Durata stadiului larvar durează 30-40 de zile.

Primele larve care se retrag pentru diapauzǎ s-au semnalat la data de 28 septembrie.

Ieşirea larvelor din fructe s-a făcut eşalonat, pînă în lunile octombrie- noiembrie.

● Ciclul biologic al speciei Cydia splendana Hủbner în anul 2009

În anul 2009, apariţia primilor fluturi în livadă au fost observaţi în data de 11 august

2009. Declanşarea zborului adulţilor coincide cu faza fenologică de creştere a fuctelor, când

acestea au un diamentru de 2-3 cm.

În urma observaţiilor efectuate în teren, s-a constatat prezenţa ouălor pe partea

inferioară a frunzelor începând cu data de 16 august 2009.

Primele larve au eclozat după o perioadă de eclozare de 10-12 zile de la depunerea

ouălor. Larvele au apǎrut la data de 28 august., dupǎ care s-a semnalat atacul asupra fructelor.

La completa dezvoltare, larvele parǎsesc fructul pentru a se retrage în sol, unde vor

intra în diapauza hiemală.

233


Primele larve ieşite din fruct au fost observate în data de 30 septembrie 2009. La fel ca

şi în anul trecut ieşirea larvelor din fructe s-a făcut eşalonat, pînă în lunile octombrie-

noiembrie.

MODUL DE DǍUNARE AL SPECIILOR: CURCULIO ELAPHAS GYLL., ŞI CYDIA SPLENDANA HB.

Dăunările produse plantelor au aspect diferit, fiind cauzate de către dăunători, fie în

timpul hrănirii, fie în`perioada înmulţirii sau a altor activităţi desfăşurate de către ei.

► Modul de dǎunare al speciei Curculio elaphas Gyll.

Gărgăriţele hibernante, în perioada preovipozitară se hrănesc cu mugurii florali şi

foliari, precum şi cu mugurii verzi în formare, pepunând oul pe involucru.

Larvele se hrănesc cu conţinutul fructelor. Întreg conţinutul lor este transformat într-o

masă de resturi şi excremente. La părăsirea fructelor larvele rod orificii vizibile în pereţii

acestora. Fructele atacate cad. Produce pagube importante la fructele de castan comestibil,

stejar şi alun, în cazul unei infestări puternice.

În urma analizelor efectuate s-a constatat că atacul s-a încadrat în limitele de atac slab

spre mijlociu cu un procent de 3-5 % fructe atacate.

► Modul de dǎunare al speciei Cydia splendana Hb.

Daunele sunt provocate de larve şi nu de adulţi. Larvele rod o perforaţie circulară, de

obicei la baza fructului şi se hrănesc cu mezocarpul acestuia.Fructele dăunate se recunosc,

întru-cât prezintă o uşoară depresiune în zona dăunată. Viermele castanelor consumǎ parţial

interiorul fructului, pe care-l transformǎ într-o masǎ fǎinoasǎ amestecatǎ cu extremente, pe

când gǎrgǎruţa castanului afecteazǎ întreg conţinutul fructului.

Larvele complet dezvoltate parǎsesc fructele atacate. După părăsirea fructului, acesta

prezintă lateral un orificiu circular de 1,5 mm în diametru, astupat parţial de fire mătăsoase.

În urma analizării fructelor atacte de specia Cydia splendana Hb., gradul atacului în

anul 2008 a fost de 5%, iar în anul 2009, de 7%.

REZULTATELE OBŢINUTE PRIVIND COMPORTAREA SOIURILOR DE CASTAN LA ATACUL PRODUS DE

CYDIA SPLENDANA HBN. ŞI CURCULIO ELEPHAS GYLL.

Pentru a putea estima gradul atacului la fructe în cazul celor două insecte, observaţiile

s-au efectuat începând cu a doua decadă a lunii septembrie şi continuând în luna octombrie

până la terminarea recoltatului fructelor de castan.

234


► Comportarea soiurilor de castan la atacul produs de Curculio elephas Gyll.

În urma observaţiilor efectuate în prima variantǎ, am constatat cǎ faţă de atacul

gărgăriţei castanelor, biotipurile se comportă diferit

● În anul 2008, frecvenţa atacului a fost cuprinsǎ între 1% (biotipurile: Iza, biotipul 4,

biotipul 13, biotipul 14 şi biotipul 18) şi 20% (biotipul 9);

● În anul 2009 frecvenţa atacului a fost cuprinsǎ între 1% (biotipurile: Iza, biotipul 4,

biotipul 12, biotipul 13, biotipul 14 şi biotipul 18) şi 20% (biotipul 2);

● În anul 2010 frecvenţa atacului a fost cuprinsǎ între 1% (biotipurile: Iza, biotipul 4,

biotipul 12, biotipul 13, biotipul 14 şi biotipul 18) şi 23% (biotipul 9);

Din observaţiile efectuate pe parcursul celor 3 ani, reiese cǎ cel mai puţin afectate sunt

biotipurile: 1, 3, 4, 12, 13, 14, 18 şi 19; mijlociu afectate biotipurile: 2 şi 6; foarte puternic

afectate exemplarele din biotipul 9.

► Comportarea soiurilor de castan la atacul produs de Cydia splendana Hbn.

● În anul 2008 frecvenţa atacului a fost cuprinsǎ între: 1% (Mara, Iza, biotipul 4,

biotipul 12, biotipul 13, biotipul 14, biotipul 18 şi biotipul 19) şi 8% (biotipul 9);

● În anul 2009 frecvenţa atacului a fost cuprinsǎ între: 1% (Iza, biotipul 4, biotipul 12,

biotipul 13, biotipul 14, biotipul 18 şi biotipul 19) şi 10% (biotipul 6); iar

● În 2010 frecvenţa atacului a fost cuprinsǎ între: 1% (Iza, biotipul 4, biotipul 12,

biotipul 13, biotipul 14, biotipul 18 şi biotipul 19) şi 9% (biotipul 6 şi biotipul 9).

Din datele prezentate rezultǎ cǎ biotipul 9 este cel mai atacat, atât de gǎrgǎriţa

castanelor, cât şi de viermele castanelor.

► Comportarea soiurilor locale de castan la atacul produs de Cydia splendana Hbn. şi Curculio elephas Gyll.

Pentru realizarea acestui obiectiv, observaţiile care s-au efectuat pe parcursul celor trei

ani de studiu în 5 localităţi diferite pentru a putea examina toate soiurile locale: Baia Mare,

Tăuţii de Sus, Şomcuta Mare, Berchez şi Baia Sprie

● În anul 2008, frecvenţa cea mai ridicatǎ a atacului produs de cele douǎ specii luate în

studiu, s-a semnalat la Şomcuta Mare, unde 21,4% din fructe au fost atacate. Gǎrgǎriţa

acastanelor a afectat 14,6% fiind şi biotipul cel mai puternic atacat dintre cele 5 biotipuri luate

în studiu, iar viermele castanelor a atacati 6,8%. La biotipul Comune de Berchez, frecvenţa

atacului a fost de 8,2% la gǎrgǎriţǎ şi de 3,2% la viermele castanelor. Biotipul Baia Mare 6, a

prezentat cea mai scǎzutǎ frecvenţa a atacului produs de fiecare dǎunǎtor în parte. Astfel,

frecvenţa fructelor atace de cǎtre gǎrgǎriţa a fost de 4%, iar viermele castanelor a atacat

235


fructele într-o proporţie de 3%. La biotipul Baia Sprie 1, atacul produs de atre gǎrgǎriţǎ a fost

de 9,4%, iar de viermele castanelor de 7,8%. La biotipul Tǎuţi, fructele atacate au fost în

proporţie de 11,2% la Curculio elephas şi de 7% la Cydia splandana.

● În anul 2009, frecvenţa medie a atacului produs de cǎtre gǎrgǎriţa castanului a fost

cuprinsǎ între 3% (la biotipul Comune de Berchez) şi 9,6% (la biotipul Baia Sprie 1).

Frecvenţa cea mai ridicatǎ semnalatǎ la o probǎ de analizǎ a fost de 13%, semnalatǎ la biotipul

Tǎuţi.

Viermele castanelor, în anul 2009 a atacat fructele într-o proporţie de 1% (la biotipul de

Berchez) şi 7,4% (la biotipul Baia Sprie 1). Dacǎ ne raportǎm la frecvenţa ceea mai ridicatǎ

semnalatǎ la o probǎ de analizǎ, aceasta a fost de 8%, întǎlnitǎ la biotipul de Baia Sprie 1.

● Anul 2010 a fost anul cu cea mai scǎzutǎ frecvenţǎ a atacului produs de cele douǎ

specii luate în studiu. Astfel, la gǎrgǎriţa castanelor, a oscilat între 2,4% (la biotipul Comune

de Berchez) şi 6,8%.(la biotipul Baia Sprie 1). La aceasta specie, frecvenţa cea mai ridicatǎ

semnalatǎ la o probǎ a fost de 10%, întâlnitǎ la biotipul Şomcuta Mare 5.

Viermele castanelor a afectat fructele într-o proporţie cuprinsǎ între 0,8% (la biotipul

Baia Mare 6) şi 4,6% (la biotipurile Baia Sprie1 şi Tǎuţi). La aceasta specie, frecvenţa cea mai

ridicatǎ semnalatǎ la o probǎ a fost de 9%, întâlnitǎ la biotipul Tǎuţi.

Din datele prezentate se poate constata cǎ biotipurile de castan au un comportament

diferit în ceea ce priveşte atacul produs de cele douǎ specii. Se detaşeazǎ biotipul Baia Mare 6

şi Comune de Berchez, biotipuri care s-ar putea sǎ fie utilizate ca material genetic iniţial în

activitatea de ameliorare a castanului comestibil.

STABILIREA EFICACITǍTII BIOLOGICE A DIFERITELOR METODE DE COMBATERE A DǍUNǍTORILOR CASTANULUI COMESTIBIL

În perioada 2008-2010, în vederea elaborǎrii tezei de doctorat, unul dintre obiectivele

urmǎrite a fost testarea diferitelor metode care pot sǎ fie utilizate în prevenirea şi combaterea

celor douǎ specii luate în studiu: Curculio elephas Gyl. şi Cydia splendana Hbn.

În vederea realizǎrii acestui obiectiv au fost utilizate diferite metode de prevenire şi de

combatere, atât metode alternative (mǎsuri agrofitotehnice şi mecanice) cât şi metoda chimicǎ

de combatere.

► Rezultatele aplicǎrii metodelor fizice combatere

În cazul viermelui castanelor Cydia splendana Hbn., lupta contra dăunătorului constă în

recoltarea şi distrugerea fructelor atacate.

236


O metodă eficientă este umecatarea fructelor (scufundarea în apă), înainte de a fi

întrebuinţate ca material semincer. Prin această metodă, larvele din interiorul fructului aflate în

diferite stadii de dezvoltare mor în timp de 6-9 zile.

Lupta în cazul insectei gărgăriţa castanelor Curculio elephas Gyll., constă în recoltarea

şi distrugerea fructelor atacate ca şi în cazul viermelui castanelor.

► Rezultatele obţinute prin aplicarea metodelor mecanice de combatere a

gărgăriţei castanului Curculio elephas Gyll. Metodele mecanice de combatere a dăunătorului constau în colectarea directă a

adulţilor şi a larvelor sau izolarea lor prin diferite mijloace. Din rândul acestora se practică:

captarea insectelor, omizitul, aplicarea brâielor capcană ori a inelelor cu clei, scuturatul

castanilor, etc.

● Eficacitatea utilizării brâielor-capcană în combaterea gărgăriţei castanelor

Pentru captarea adulţilor s-a folosit carton ondulat, de lăţimea de 15-20 cm, care a fost

montat pe trunchiul pomului la înălţimea de 40-80 cm.

Pe perioada celor trei ani experimentali s-au realizat urmǎtoarele capturi:

în anul 2008 s-au capturat 77 de adulţi,

în anul 2009 s-au capturat 98 de adulţi,

în anul 2010 un total de 72 de adulţi.

Numǎrul capturilor realizate în cei 3 ani sunt apropiate, ceea ce denotǎ faptul cǎ

populaţia dǎunǎtorului este reletiv constantǎ în zonǎ.

În urma observaţiilor efectuate am constatat cǎ aplicarea acestei metode de combatere

poate sǎ reducǎ considerabil frecvenţa fructelor atacate. În varianta martor, frecvenţa atacului a

fost cuprinsǎ între 16% şi 21%, pe când în variantele experimentale, acest parametru a avut

valori cuprinse între 5% şi 7%. Aplicarea brâielor capcanǎ a redus frecvenţa atacului cu 59% în

anul 2008, cu 69% în anul 2009, iar în anul 2010 cu 67%. Este de menţionat faptul cǎ aceastǎ

metodǎ are utilizare limitatǎ datoritǎ dificultǎţii aplicǎrii ei, necesitând multǎ forţǎ de muncǎ,

precum şi faptului cǎ în zonǎ castanul comestibil se aflǎ şi-n fondul forestier.

● Eficacitatea utilizării brâielor cu clei în combaterea gărgăriţei castanelor

În anul 2008 s-au capturat 186 de adulţi, în anul 2009 s-au înregistrat 210 de capturi, iar

în anul 2010 un numǎr de 197 de gǎrgǎriţe. Constatǎm cǎ şi prin aceastǎ metodǎ de capturare

numǎrul capturilor este reletiv apropiat în cei trei ani. Dacǎ facem o comparaţie între cele douǎ

metode mecanice de capturare, constatǎm că inelele cu clei au o mai bunǎ funcţionalitate.

237


Astfel, cu brâiele capcanǎ pe perioada celor trei ani s-au capturat 247 de adulţi, iar prin

aplicarea inelelor cu clei s-au capturat 593 de adulţi.

Evident cǎ şi la aceastǎ metodǎ s-a fǎcut evaluarea eficacitǎţii în diminuarea frecvenţei

atacului. Prin aplicarea acestei metode de combatere, frecvenţa atacului a fost redusǎ cu 65% în

anul 2008, cu 81% în anul 2009, iar în anul 2010 cu 76%.

Comparând între ele cele douǎ metode de combatere, se constatǎ o superioritate a

eficacitǎţii obţinute prin aplicarea inelelor cu clei, faţǎ de aplicarea brâielor capcane. În anul

2008 brâiele capcanǎ au redus frecvenţa atacului cu 59%, iar inelele cu clei cu 65%, o creştere

a eficacitaţii cu 6 procente. În anul 2009 aceastǎ creştere a fost de 12% (eficacitate de 69% la

brâiele capcanǎ şi de 81% la inelele cu clei), iar în anul 2010, diferenţa dintre cele douǎ metode

a fost de 9 procente, în favoarea inelelor cu clei.

► Rezultate obţinute în monitorizarea entomofaunei utile prin instalarea capcanelor barber sau al altor metode

În anii de cercetare pentru elaborarea tezei de doctorat, am procedat la inventarierea

entomofaunei utile întâlnitǎ în zonǎ, utilizǎnd diferite metode de captare a acesteia, inclusiv

capcane Barber.

Entomofauna capturată atât cu ajutorul capcanelor Barber, dar şi prin alte metode de

cercetare, a fost identificată în condiţii de laborator.

În anul 2009, în locaţia de monitorizare a entomofaunei de coleoptere pradǎtoare, s-au

capturat un numǎr de 437 exemplare. Dintre acestea 359 aparţin familiei Carabidae (82,3%),

24 de exemplare din familia Coccinelidae (5,5%), iar 54 de exemplare sunt din familia

Staphilinidae (12,2%).

Cele mai multe capturi s-au realizat din specia Harpalus aeneus (42 de exemplare),

urmate de Carabus intricatus (38 exemplare), Carabus auratus (32 de exemplare). Cele mai

puţine exemplare s-au colectat din speciile: Proteinus ovalis (un exemplar), Pterostichus

macer (un exemplar), Calosoma sycophanta (3 exemplare), Carabus variolosus (3 exemplare),

Carabus cancellatus (4 exemplare), Acupalpus sp. (4 exemplare), Aleochara bipustulata (4

exemplare).

► Rezultatele obţinute privind combaterea chimicǎ la Curculio elephas Gyll. şi Cydia splendana Hbn.

În perioada 2008-2009 s-a testat o gamǎ de insecticide în combaterea celor douǎ specii

de dǎunǎtori. Produsele utilizate sau folosit fie prin tratamente la sol, fie prin tratamente

efectuate în perioda de vegetaţie, atunci când adulţii erau în faza de ovipoziţie.

238


Tratamentele la sol, s-au fǎcut în cursul lunii iulie, înainte de apariţia adulţilor. La

ambele specii stadiul diapauzant se aflǎ în sol, sub proiecţia coroanei castanelor. Produsele

aplicate au fost încorporate în sol, exact sub proiecţia coroanei.

În perioada de vegetaţie, s-au efectuat douǎ tratamente la un interval de 12 zile.

Tratamentele s-au fǎcut în prima şi a doua decadǎ a lunii august, perioadǎ în care adulţii îşi

depuneau ponta.

● Rezultatele obţinute privind combaterea chimicǎ la Curculio elephas Gyll.

În anul 2008, în varianta martor netratat, proporţia de fructe atacate de gǎrgǎriţa

castanelor a fost de 17%.

În variantele cu aplicarea tratamentelor la sol, proporţia de fructe atacate a fost cuprinsǎ

între 2% şi 7%. Produsul DOZAMET 90 PP a avut cea mai ridicatǎ eficacitate, aceasta fiind de

88%, iar SINORATOX 5 G a avut o eficacitate de 59% (cea mai scǎzutǎ).

Prin aplicarea celor douǎ tratamente din luna august, proporţia de fructe atacate s-a

diminuat, procentul acestora fiind cuprins între 1% şi 6%. Produsul RELDAN 40 EC a avut o

eficacitate de 94%, iar cea mai scazutǎ eficacitate s-a semnalat la produsul MOSPILAN 20 SG,

aceasta fiind de 65%.

În anul 2009, în varianta martor netratat frecvenţa atacului a fost de 16%, cu o uşoarǎ

diminuare faţǎ de anul precedent.

Aplicarea tratamentelor la sol a determinat scǎderea frecvenţei atacului, în variantele

experimentale proporţia de fructe atacate fiind cuprinsǎ între 1% şi 8%. Şi în acesta an

produsul DOZAMET 90 PP a avut ceea mai bunǎ eficacitate, aceasta fiind de 94% (mai

ridicatǎ şi faţǎ de anul anterior). Produsul SINORATOX 5 G a avut o eficacitate mai scǎzutǎ,

aceasta fiind de 50% (mai micǎ şi comparativ cu anul anterior).

Tratamentele aplicate în coronament au redus şi ele considerabil frecvenţa atacului, în

variantele experimentale aceasta fiind cuprinsǎ între 1% şi 7%. Rezultatele obţinute în anul

anterior au fost confirmate şi-n acest an. Cea mai mare eficacitate s-a semnalat la produsul

RELDAN 40 EC, aceasta fiind de 94%. Produsele SINORATOX 35 CE şi MOSPILAN 20 SG

au avut cea mai scazutǎ eficacitate, aceasta fiind de 56%.

●Rezultatele obţinute privind combaterea chimicǎ la Cydia splendana Hbn.

În anul 2008, la martorul netratat frecvenţa atacului a fost de 8%. Prin aplicarea

tratamentelor la sol frecvenţa atacului s-a diminuat, aceasta fiind cuprinsǎ în variantele

experimentale între 1% şi 5%. Produsul DOZAMET 90 PP a avut o eficacitate de 87% (fiind

239


cea mai ridicatǎ), BASAMID granule a avut o eficacitate de 75%, NEMASOL (TM) 510 o

eficacitate de 63%, iar produsul SINORATOX 5 G de numai 38% (cea mai micǎ eficacitate).

Tratamentele aplicate pentru combaterea adulţilor în perioada ovipozitarǎ au avut o

eficacitate cuprinsǎ între 38% şi 87%. Cea mai mare eficacitate s-a semnalat la produsele:

RELDAN 40 EC şi la cele douǎ din grupa imidaclopridelor (CALYPSO 480 SC şi ACTARA

25 WG). SINORATOX 35 CE a fost produsul cu cea mai scǎzutǎ eficacitate (de 38%).

La varianta martor netratat, în anul 2009, frecvenţa atacului a fost de 11%, în creştere

faţǎ de anul precedent.

Tratamentele la sol au prezentat o eficacitate cuprinsǎ între 64% (la produsul

SINORATOX 5G) şi 91% (la produsul DOZAMET 90 PP).

În urma aplicǎrii tratamentelor din luna august, frecvenţa atacului la nivelul fructelor a

scǎzut considerabil, procentul fructelor atacate fiind cuprins între 1% şi 5%. Cea mai mare

eficacitate s-a semnalat la produsul RELDAN 40 EC şi ACTARA 25 WG, iar cea mai scǎzutǎ

la produsul MOSPILAN 20 SG.

Din datele prezentate se poate constata cǎ cel mai bun produs în combaterea ambelor

specii dǎunǎtoare, prin aplicarea tratamentelor la sol, se obţin cu DOZAMET 90 PP, iar cele

mai slabe prin aplicarea produsului SINORATOX 5 G. Din pǎcate, însǎ, tratamentele la sol

sunt extrem de poluante pentru mediu.

Dacǎ combaterea se face prin tratamente aplicate la nivelul coranamentului, atunci

pentru combaterea celor douǎ specii de dǎunǎtori, se recomandǎ aplicarea a douǎ tratamente, la

un interval de aproximativ două săptămâni. Cele mai bune produse sunt: RELDAN 40 EC,

CALYPSO 480 SC şi ACTARA 25 WG. Rezultate mai modeste se obţin cu produsele

SINORATOX 35 EC şi MOSPILAN 20 SG.

ELABORAREA UNEI STRATEGII DE COMBATERE INTEGRATǍ A DǍUNǍTORILOR CASTANULUI COMESTIBIL

În urma cercetărilor intreprinse pe perioada anilor 2008-2010, s-a constatat că, prin

frecvenţa, densitatea populaţiei şi intensitatea atacului cauzat se remarcă dăunătorii: gărgăriţa

castanului - Curculio elephas Gyll., viermele fructelor de castan- Cydia splendana Hbn., fapt

ce a dus la aplicarea măsurilor de combatere integrată a acestor dăunători, temă ce face

obiectul acestei teze de doctorat.

►Măsuri agrofitotehnice

Măsurile agrofitotehnice, cuprind toate etapele de la alegerea terenului, selecţia

soiurilor, fertilizare echilibrată cu îngrăşăminte organice şi minerale, lucrări de întreţinere,

recoltare.

240


● Alegerea terenului

Tipul de sol trebuie să fie permeabil, profund, de origine vulcanică, şisturi permeabile

care să permită o bună dezvoltare a sistemului radicular.

Se ştie că sistemul radicular la castanul comestibil nu suportă excesul de umiditate, deci

se vor evita cu desăvârşire terenurile cu ape stagnante.

Reacţia solului trebuie să fie acidă, cu pH-ul între 4,8- 6,5, depăşirea acestor limite

duce la moartea acestora.

Trebuie ţinut cont de altitudine, de expoziţie şi de panta terenului. Se vor evita şi

versanţii unde se scurg curenţii reci, care pot periclita reuşita plantaţiilor de castan.

● Pregătirea terenului

Se execută nivelarea şi se vor executa lucrări de eliminare a excesului de apă. Dacă

terenul permite, se va face desfundarea la 50-60 cm, iar în cazul terenului cu panta mare şi

accidentat, pomii se vor planta în terase individuale.

Se face o arăturǎ adâncǎ, cu care ocazie se aplică şi 40 to gunoi de grajd /ha.

● Amendarea solului

În condiţiile unor soluri puternic acide (pH ≤5) şi acide (pH = 5,01-5,80), stimularea

fructificaţiei prin fertilizare se poate efectua numai după eliminarea blocajului absorbţiei

elementelor fertilizante prin amendare cu:

o 5,3 t/ha carbonat de calciu (CaCO3), sau 3 t/ha piatră de var (CaO) în cazul

solurilor puternic acide;

o 3,5 t/ha carbonat de calciu sau 2 t/ha piatră de var în cazul solurilor acide.

● Distanţele de plantare

Pentru a obţine plantaţii încheiate, cu intrare mai rapidă pe rod, se recomandă distanţele

de 5 x 5 m, sau 5 x 6 m, în funcţie de vigoarea combinaţiei soi şi portaltoi.

Odată cu creşterea pomilor, după intrarea pe rod, în anii 15-20 se poate elimina un rând

sau un pom din doi pe rând, pentru obţinerea spaţiilor necesare de creştere, rezultând totodată

şi un material lemnos foarte valoros, solicitat în industrie şi fabricarea mobilei.

● Întreţinerea solului.

Se recomandă întreţinerea solului, deoarece se împiedică dezvoltarea dăunătorilor care

atacă rădăcinile şi coletul, precum şi pentru distrugerea rezervei biologice a tuturor

dăunătorilor care se retrag în sol pentru iernare, atât a celor specifici culturii castanului, cât şi a

polifagilor.

241


Întreţinerea solului în livezile de castan este condiţionată de prezenţa culturilor

intercalate, de preferinţă a gramineelor perene.

● Fertilizarea solurilor

Fertilizările se vor face de preferinţă cu bioângrăşăminte, folosind 50 t/ha gunoi de

grajd fermentat. Efectul gunoiului de grajd durează 6 ani, după care se aplică din nou.

Pe solurile foarte slab şi slab aprovizionate cu fosfor sau potasiu se recomandă

fertilizările cu 300 kg P2O5 substanţă activă/ha şi 150 kg K2O substanţă activă pe hectar.

Fertilizările contribuie nu numai la stimularea fructificaţiei, ci şi la conferirea unei stări

de vigurozitate care ajută castanul să se opună bolilor şi vătămărilor cauzate de insecte cum

sunt Xyleborus dispar, care infestează numai arborii debilitaţi şi neîngrijiţi, ori de ciuperci,

cum sunt Botryosphaeria sp. şi Cryptodiaporthe sp. care infectează căstănişurile abandonate .

● Alegerea soiurilor

La înfiinţarea noilor plantaţii se recomnandă să se aleagă soiurile care prezintă

rezistenţă ridicată la atacul bolilor şi dăunătorilor, rezistenţă ridicată faţă de factorii de mediu.

● Lucrări de întreţinere

Tăierile de formare a coroanei la castan determină o dezvoltare rapidă, asigurând

intrarea pe rod mai timpurie: la 4-6 ani în loc de 15 ani sau mai mulţi şi producţii mai mari de

castane în decursul întregului ciclu de producţie.

După formarea coroanei se efectuează următoarele lucrări de întreţinere:

degajarea centrului coroanei, pentru a asigura o mai bună penetrare a luminii;

eliminarea lujerilor uscaţi, situaţi în general la baza şi în mijlocul ramurilor;

eliminarea ramurilor care prezintă atac de dăunători de scoarţă şi ramuri;

scurtarea ramurilor puţin viguroase şi nefructifere care sunt în curs de uscare;

eliminarea ramurilor prea aplecate, care pot împiedica accesibilitatea utilajelor de

întreţinere;

suprimarea şarpantelor care se suprapun sau se ating.

● Combaterea chimicǎ a dǎunǎtorilor

Atunci când densitatea numericǎ a speciilor de dǎunǎtori depaşesc valoarea pragului

economic de dǎunare se procedeazǎ la aplicarea tratamentelor chimice. Întru-cât lista

produselor pentru protecţia plantelor se revizueşte mereu, se recomandǎ utilizarea produselor

avizate pentru România, conform listei PEST-EXPERT, Codex.

242


243

Tratamentele pot sǎ fie aplicate la sol, pentru speciile de dǎunǎtori care-şi desfǎşoarǎ

anumite stadii de dezvoltare în sol (mai ales stadiul de diapauzǎ hiemalǎ). Produsul

DOZAMET 90 PP, în parcelele experimentale a avut cea mai ridicatǎ eficacitate, reducând

rezerva biologicǎ a speciilor luate în studiu pentru elaborarea prezentei teze de doctorat, pânǎ

la 88%.

În perioada de vegetaţie, în funcţie de biologia fiecǎrei specii de dǎunǎtor se aplicǎ

tratamente chimice în coronament.

Pentru combaterea gǎrgǎriţei şi a viermelui castanelor se recomandǎ aplicarea a douǎ

tratamente în luna august.

● Igiena culturală

Este o lucrare care se execută în plantaţiile de castan şi constă în răzuirea scoarţei, în

tăierea ramurilor uscate sau puternic atacate de dăunători şi distrugerea materialului rezultat în

urma acestei acţiuni.

Această acţiune are drept scop distrugerea formelor hibernante ale dăunătorilor care îşi

găsesc adăpostul sub scoarţa pomilor, în crăpăturile scoarţei, sub muşchii şi lichenii de ramuri

şi tulpină, (mai ales larve şi pupe de lepidoptere, adulţii unor gărgăriţe, adulţii unor specii de

acarieni), sau pe suprafaţa scoarţei ramurilor se află forma hibernantă a păduchilor ţestoşi (din

familiile Lecanidae şi Diaspididae), a păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum), ouăle diferitelor

specii de afide, (ou de rezistenţă), ale ouălor de acarieni tetranichizi (Panonicus ulmi, Bryobria

rubrioculus) etc.

● Lucrǎri de recoltare a fructelor de castane

Maturitatea de recoltare a castanelor este indicată de crăparea valvelor gubelor, de

culoarea specifică a fructelor şi căderea liberă sau împreună cu gubele.

La recoltare pentru păstrare şi consum se aleg fructele sănătoase, care nu prezintă atac

de dăunători.

REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT - usamvcluj.ro · temperat continental, cu influenţe subatlantice, cu...

Documents

Transcript of REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT - usamvcluj.ro · temperat continental, cu influenţe subatlantice, cu...