rezumat

INFLUENŢA LIMBII ENGLEZE ASUPRA LIMBII ROMÂNE ACTUALE (ÎN LIMBAJUL ECONOMIC ŞI DE AFACERI)

- REZUMAT -

Influenţa engleză în limba română, foarte pronunţată în perioada

actuală în limbile europene, se realizează atât prin preluarea masivă de

elemente lexicale cât şi prin atribuirea unor sensuri ale împrumuturilor

englezeşti cuvintelor din limba română.

Manifestarea fenomenului de anglicizare şi în tara noastră se

datorează condiţiilor social-politice actuale precum şi lărgirii relaţiilor

economico – financiare cu lumea occidentală, cuvintele englezeşti fiind

utilizate de specialişti pentru comunicarea şi informarea în toate domeniile

de activitate (unde sunt preferaţi termenii originali), precum şi de vorbitori,

care au tendinţa de a practica limba engleză ca limbă internaţională de

comunicare.

Pornind de la influenţa limbii engleze exercitate la toate nivelurile

limbii, lucrarea se bazează pe cercetarea terminologiei economice

româneşti din perspectiva variatelor ipostaze de utilizare a împrumuturilor

din engleză, ce demonstrează dificultăţile de adaptare la sistemul limbii

române datorate deosebirilor majore dintre cele două limbi.

1. Primul capitol conţine câteva precizări teoretice privind diferitele

accepţiuni cu care sunt utilizate noţiunile limbă şi limbaj.

Fenomen deosebit de complex, limba evoluează permanent,

schimbarea fiind marcată de dezvoltarea internă a sistemului, precum şi de

influenţele datorate relaţiilor cu alte limbi în decursul timpului.

Influenţa unor limbi asupra altora - la nivel lexical, fonetic şi morfologic

semantic - are ca punct de plecare componenta lexicală a limbii, cele mai

multe şi mai directe interferenţe manifestându-se la nivelul vocabularului.

1

În evoluţia sa istorică, limba română a intrat în contact cu diverse

limbi de la care a asimilat cu mare uşurinţă numeroase cuvinte necesare

cerinţelor comunicative ale vremii.

Integrarea cuvintelor străine în procesul de comunicare a pus pe de-o

parte, problema adaptării acestora la structura lingvistică influenţată, iar pe

de altă parte, problema schimbărilor pe care le antrennează în organizarea

lexicală a limbii române, în funcţie de structura fonetică şi gramaticală,

fiecare influenţă străină manifestându-se în mod specific.

În funcţie de condiţiile de realizare a contactului dintre două limbi,

influenţa afectează diferenţiat diversele ipostaze funcţionale şi stilistice ale

limbii receptoare.

În utilizarea ei actuală, limba română este afectată de influenţa

engleză în diversele ei forme de manifestare. Unul dintre domeniile puternic

şi complex afectate este cel economic, cel asupra căruia s-a realizat

cercetarea pe care se întemeiază lucrarea propusă ca teză.

Faţă de alte variante funcţionale ale limbii, limbajul economic are

avantajul de a implica atât limbajul propriu activităţii ştiinţelor economice,

cât şi nivelul comunicării colocviale. Totodată specificul activităţii economice

presupune interferenţa cu alte limbaje specializate. Legăturile strânse dintre

diversele domenii de activitate determină propagarea termenilor de la un

domeniu la altul, favorizând o liberă şi rapidă circulaţie a termenilor în

general şi reducerea numărului celor cu un grad înalt de specializare

semantică. Prin extensie, termenii pătrund în diverse terminologii sau sunt

chiar preluaţi în vocabularul uzual.

În limbajul economic, ca şi în alte limbaje speciale, influenţa engleză

determină nu numai introducerea unui mare număr de termeni necesari

2

completării lexicului tehnic, ci şi procese de reorganizare şi resemantizare

la nivelul limbajul specializat şi al limbii comune.

2.Transformările majore din organizarea social-economică

internaţională au impus dezvoltarea unor discipline moderne ca: finanţe,

statistică, management, marketing, administrara afacerilor etc., ale căror

limbaje se subordonează domeniului economic.

Acordarea economiei actuale româneşti la sistemele economiei

internaţionale explică variata diversificare şi dezvoltare a specializărilor din

domeniu şi determină numeroasele schimbări din lexicul limbajului

economic, realizate mai ales prin împrumuturi din engleză, dar şi prin

reactualizarea şi resemantizarea, ca efect al contactului cu engleza, a unor

cuvinte existente în limba română.

Comunicarea în domeniul economic româneasc preferă preluarea şi

utilizarea termenilor specializaţi folosiţi în relaţiile de pe piaţa comună a

muncii traducerii (adeseori dificilă sau chiar imposibilă) sau calchierii

construcţiilor lexicale englezeşti.

Influenţa limbii engleze, care se manifestă mai pronunţat la nivel

terminologic, antrenează însă adeseori şi modificări ale vocabularului

general. Unele cuvinte englezeşti pătrund în limbajul economic odată cu

fenomenul/conceptul denumit, cum ar fi: outsourcing, joint-venture, dealer,

stoskholder, target market, altele dublează cuvintele româneşti (billing -

facturare, board - consiliu de conducere, overdraft - descoperire de cont,

deadline - termen-limită, salesman - comerciant ). Se constată totodată şi

actualizarea prin engleză a unor cuvinte mai vechi ( utilităţi prin utilities, a

exceda prin exceed, mentenanţă prin maintenance), alteori, cuvinte uzuale

3

se specializează semantic după ”tipare” englezeşti (maturitate “scadenţă”,

poziţie “funcţie”, nişă “colţ specializat, profitabil pe piaţă” ).

Termenii englezeşti, de strictă specialitate sau nu, pătrund mai ales

sub forma împrumutului direct în toate subdomeniile economice, în virtutea

unei tendinţe de interferenţă (manifestate pe plan internaţional) a

terminologiilor, precum şi a relaţiilor vocabularului specializat cu cel uzual.

O modalitate de pătrundere în limba română a termenilor englezeşti o

reprezintă textele de profil. Formele de introducere a împrumuturilor sunt

variate şi inconsecvente: unele cuvinte şi expresii sunt utilizate direct fără o

explicaţie prealabilă, altele sunt însoţite de echivalentul românesc sau de

explicaţii.

Influenţa engleză asupra limbajului economic românesc se realizează

cu precădere prin împrumutarea unor termeni englezeşti strict specializaţi,

care sunt de regulă monosemantici, dar şi prin adoptarea unor unităţi

lexicale polisemantice, care sunt preluate de română cu unul sau mai multe

sensuri, în funcţie de domeniul de utilizare şi de necesităţile de comunicare,

de exemplu: board, cookie, equity au fost preluate cu un singur sens (cel

specializat), pe când cross, break, pool, switch funcţionează în română cu

două sensuri (vezi p.59-64), dintre care unul este mai vechi în limba

română, iar celălalt este un împrumut recent (pool împrumutat iniţial cu

sensul de „bazin de înot”, este folosit în economie cu sensul „fond, gestiune

comună”). Majoritatea termenilor monosemantici împrumutaţi din engleză

îşi pot lărgi sensul în relaţie cu unităţi lexicale autohtone sau în contexte

unde se speculează valoarea lor figurată. Modificările semantice în ambele

sensuri, terminologizarea sau determinologizarea, înlesnesc pătrunderea

împrumuturilor şi circulaţia cuvintelor (în general), restricţiile de utilizare

fiind considerabil reduse.

4

Imitarea modelelor englezeşti prin calc participă împreună cu

împrumuturile lexicale propriu-zise la extinderea influenţei engleze în limba

română. În limbajul economic actual sunt reprezentate cele trei tipuri de

calc. Cuvintele româneşti îşi lărgesc semnificaţia după model englezesc

sub forma calcului semantic: a aplica dobândeşte şi sensul “a solicita un

post/funcţie, a face o cerere” după engl.to apply(for), ataşament împrumută

sensul recent “anexă” al engl. attachment, apreciere “creştere” după

engl.appreciation), modificarea semantică antrenând uneori şi modificări

de ordin gramatical (subsidiar “auxiliar”, adjectiv, iar subsidiară “filială”,

substantiv). Numeroase expresii englezeşti sunt reproduse în română sub

forma calcului frazeologic, frecvent întâlnit în textele economice, fie

traducându-se întreaga unitate frazeologică (autosuficient < engl.self-

sufficient, acţiune lichidă < engl.liquid share, companie scoică < engl.shell-

company, pieţe de capital < engl.capital-markets, reţea de distribuţie <

engl.distribution network), fie prin traducerea unuia dintre termeni, celălalt

fiind preluat ca atare (canal de retail < eng.retail channel, public target <

engl.target public, background educaţional < engl.educational background).

Reorganizări la nivelul lexical al limbajului economic românesc se

realizează şi sub forma actualizării unor împrumuturi (anterioare) din alte

limbi sub influenţa modelului englez (mentenanţă < fr. maintenance prin

anglicismul cu aceeaşi formă grafică, pronunţat [mənteinəns], insolvenţă <

it.insolvenza prin engl. insolvency), cu posibile modificări semantice

asociate adeseori cu conversiunea, de exemplu: adjectivul subsidiar (<

fr.subsidiaire, MDN 2000) “auxiliar, secundar” devine substantiv feminin –

subsidiară (< engl.subsidiary “filială, sucursală”, adjectivul publicitar (< fr.

publicitaire, MDN 2000) este substantivizat după engl. publisher, ca

echivalent al engl. editor.

5

3. Împrumutarea şi folosirea termenilor englezeşti în română ridică

numeroase şi complicate probleme de utilizare şi adaptare, din cauza

diferenţelor de sistem ortografic, fonetic şi morfologic dintre cele două limbi.

3.1. La nivel ortografic şi fonetic adaptarea anglicismelor la sistemul

limbii române se realizează cu dificultate, motivul esenţial constând în

caracterul diferit al ortografiei în cele două limbi: fonetic, pentru română şi

etimologic, pentru engleză.

Diferenţele importante care există în engleză între „imaginea” orală şi

cea scrisă a cuvântului explică utilizarea a două modalităţi principale de

scriere în română a anglicismelor (prin păstrarea formei grafice din engleză

sau prin redarea, pe cât posibil, cu mijloacele alfabetului românesc, a

aspectul fonetic englezesc: exceingi pentru engl.exchange [iks‘t∫einʤ],

năuhau notează engl. knowhow [‘nəu’hau], treidăr pentru engl.trader

[‘treidəʳ]). În comunicarea orală, pronunţarea lor redă cât mai fidel forma

fonetică originară sau transpune, adeseori, forma scrisă a anglicismului, în

termenii sugeraţi de sistemul grafic românesc ([aplicant] pentru

engl.applicant [‘æplikənt], [broker] pentru engl.broker [brəukəʳ], [email]

redă engl. e-mail [i’meil]) .

În procesul de adaptare a anglicismelor, se manifestă tendinţa de a

păstra (pe cât posibil) aspectul fonetic al cuvintelor din engleză, astfel

DOOM² (p.XII) recomandă: baseball [beĭsbol], bluff [blaf], bowling [baŭling],

dancing [densing], mistress [misiz], slow [slăŭ].

În general nu se păstrează particularităţile necunoscute limbii române

( engl.cool [ku:l] pron. rom. [kul]).

6

Astfel, de pildă, sistemul vocalic englez este mai complex: comparativ

cu limba română, în engleză numărul vocalelor este aproape dublu datorită

prezenţei unei trăsături suplimentare - durata. Deosebirea de cantitate este

inoperantă în sistemul vocalic românesc şi, ca atare, pronunţarea nu

sesizează diferenţa între vocalele lungi şi scurte, încordate şi neîncordate,

cele două foneme vocalice fiind redate în română printr-o unică vocală.

În consonantism, cea mai importantă particularitate a limbii engleze în

raport cu româna este aspiraţia, care caracterizează ocluzivele în poziţie

iniţială şi în silabe accentuate: [p, t, k] sunt puternic aspirate în opoziţie cu

perechile sonore [b, d, g]. În pronunţarea românească a cuvintelor de

origine engleză, aspiraţia ocluzivelor surde se pierde.

Altă particularitate a limbii engleze o constituie „consoanele latente”,

consoane care nu au realitate fonică în condiţii speciale de vecinătate [b, c,

g, k, l, p, r, s, t], de exemplu: doubt [daut], reign [rein], knee [ni:], calm

[ka:m], pneumatic [ŋju:’mætik], part [pa:t], island [‘ailənd], listen [lisən]; în

română literele corespunzând acestor consoane sunt în general pronunţate

în toate poziţiile.

Consoanele fricative [θ] şi [ð], inexistente în română, sunt realizate în

pronunţarea românească prin analogie cu [s] sau [t] şi respectiv [z], cum ar

fi: thriller ([‘θriləʳ]) pronunţat [srilăr], think-tank ([θink’tænk]) pron .rom.

[tink’tenk], the ([ðə]) pron. rom. [ză] - off the record se pronunţă

[offzărecord]).

Lungimea consoanelor, fără a avea valoare distinctivă, este în

engleză influenţată de cantitatea vocalei precedente: consoanele sunt mai

scurte după vocalele lungi şi se pronunţă mai lung după vocalele scurte. În

pronunţarea românească este neglijată această diferenţă.

7

Renunţarea la anumite particularităţi specifice englezei se constată şi

în normarea (oficială) a scrierii şi pronunţării. Astfel DOOM² recomandă

păstrarea anglicismelor neasimilate grafic şi fonetic la sistemul limbii

române.

Importantele deosebiri fonice şi ortografice dintre cele două limbi

explică variantele multiple de acomodare a anglicismelor la sistemul fonetic

şi (orto)grafic al limbii române.

În diversele publicaţii utilizate ca surse de material, sunt numeroase

situaţiile în care uzul dezvoltă modalităţi dintre cele mai variate de notare

şi pronunţare a anglicismelor, care nu concordă totdeauna cu normele.

În presa scrisă, în general, dar şi în revistele de strictă specialitate,

paralel cu păstrarea grafiei originare a termenului englezesc, recomandată

de DOOM², se întâlnesc şi anglicisme notate în variate moduri: cu grafia

adaptată scrierii româneşti (năuhau, senviş/sanviş, şou/shou, treidăr), se

renunţă uneori la consoanele duble (modeling, reseler, scaner), sau alteori

se dublează nejustificat anumite litere (developper pentru engl.developer,

dinning pentru engl.dining, spammer pentru engl.spamer) sau cu o formă

hipercorectă (night-loser pentru engl. night-looser, haker pentru

engl.hacker, handycraft pentru engl.handicraft). Pătrunderea şi răspândirea

pe cale orală şi scrisă a neologismelor din engleză favorizează apariţia

dubletelor (orto)grafice (brand/brend, discount/discont, feribot/ferry-boat).

Circulaţia largă a termenilor economici care au pătruns în vocabularul

uzual sau în alte limbaje speciale contribuie la extinderea uneia din grafii,

ca şi înregistrarea ei în dicţionare.

În comunicarea orală, împrumuturile din engleză apar frecvent cu mai

multe modalităţi de pronunţare: adeseori se redă cât mai fidel aspectul

fonetic originar ([ăsemblăr] pentru engl. assembler [ə’sæmbləʳ], [breikbit]

8

pentru engl. break-beat [breik’bi:t], [on-eăr] pentru engl. on-air [כn ‘æəʳ]),

dar sunt situaţii în care, din ironie sau ignoranţă, pronunţarea modifică

transpunerea în termenii valorilor sistemului grafic românesc a formei

scrise a cuvântului englezesc împrumutat; în unele cazuri asemenea

adaptări pot genera coliziuni semantice (engl.casual ['kæjuəl] pronunţat în

română [kazual], engl. track [‘træk] redat prin [trac], engl.trap [‘træp], prin

[trap]).

Variaţii se constată şi la nivelul recomandărilor normative. Astfel,

pentru o largă categorie de anglicisme înregistrate în DOOM¹ cu o formă

adaptată ortografic sistemului de scriere românesc, de exemplu: forehand,

groom, knockdown, looping, pentru forhend, grom, cnocdaun, luping

(DOOM¹), DOOM² recomandă forma grafică englezească; în cazul altora,

DOOM² acceptă ambele variante, fiind preferată cea comună

(pocher/poker, rosbif/roast beef, smeş/smash) sau cea etimologică

(clearing/cliring, cocktail/cocteil, derby/derbi, peking/peching).

Comparaţia indicaţiilor normative privind anglicismele din cele două

ediţii ale DOOM-ului pune în evidenţă destul de multe diferenţe fireşti având

în vedere procesul de evoluţie a limbii române. Modificările unor norme

relevă tendinţa actuală de a păstra grafia etimologică şi de a păstra o formă

cât mai apropiată de pronunţia originară. Numărul mare de împrumuturi a

căror adaptare favorizează scrierea şi pronunţarea etimologică relativizează

caracterul fonetic al sistemului ortografic românesc: prin normarea

împrumuturilor în sens etimologic, literele româneşti încep să cumuleze

diverse valori fonetice.

Ezitările şi variaţiile de scriere şi pronunţare a anglicismelor, inerente

procesului de adaptare, constituie o frână în extinderea recomandărilor

normative, tocmai pentru că variantele se întâlnesc în presa (scrisă sau

9

orală), care are o contribuţie importantă la dezvoltarea limbii, implicit

variantei literare.

3.2. Cercetarea efectuată are în vedere şi problemele de adaptare

morfologică a anglicismelor transferate prin limbajul economic şi de afaceri.

Diferenţele mari dintre sistemele morfologice ale celor două limbi

creează probleme de încadrare a anglicismelor în sistemul flexionar

românesc. Potrivit tendinţelor actuale, numeroase împrumuturi din engleză,

substantive (bluejeans, cornflakes, futures, non-targets) şi adjective

(greenfield, full, junky, scary, trendy), sunt utilizate ca invariabile, sporind

numărul celor deja existente în română.

Adaptarea morfologică a anglicismelor pune numeroase probleme de

adaptare din cauza diferenţelor dintre cele două sisteme gramaticale.

Astfel, în procesul de adaptare a substantivelor englezeşti,

încadrarea lor în clasele de gen ale limbii române are în vedere mai ales

criteriul semantic; criteriul aspectului formal este inoperant, având în vedere

faptul că substantivele din engleză - indiferent de gen - au mai ales

terminaţie consonantică, iar flexiunea este înlocuită prin prepoziţii. Genul

substantivului împrumutat din engleză se manifestă mai ales prin forma

determinanţilor sau a substitutelor (o inteligentă miss, un pub select), şi, în

alte situaţii, prin asocierea cu anumite desinenţe: –e (hardiste, hipiote,

punkiste, sprintere), pentru feminine şi –uri (missuri, sex-simboluri, staruri),

pentru neutre.

Substantivele englezeşti care denumesc inanimate sunt în general

tratate în română ca neutre, dar se întâlnesc şi situaţii de ezitare între

neutru şi feminin (acest story / o story, un/o erotic-line ).

10

Prin afluenţa împrumuturilor din engleză care denumesc inanimate,

neutrul românesc se întăreşte considerabil cantitativ, iar desinenţa de

plural –uri se extinde tot mai mult fiind asociată nu numai neutrelor, ci şi

unor feminine. În condiţiile ignorării valorii morfologice de plural a

terminaţiei –s, ataşarea desinenţei –uri are ca rezultat forme tautologice

(gadgetsuri, hotspotsuri, rate-cards-uri, skills-uri, sub-labels-uri).

Din inventarul bogat de alternanţe fonetice al limbii române doar

câteva afectează anglicismele, generale sunt alternanţele consonantice: d/z

(bodyguard/bodyguarzi, landlord/ landlorzi), s/ş (boss boşi, jean/jeanşi) şi t/ţ

(bit/biţi, racket/rackeţi). În DOOM² este înregistrată alternanţa vocalică a/e,

întâlnită în flexiunea substantivelor masculine reprezentate de anglicismele

compuse cu man (în afara celor mai vechi, împrumutate prin filieră

franceză, ca: barman, vatman), pluralul fiind marcat tautologic:

businessmeni, congresmeni, chairmeni, gentlemeni, yeomeni, yes-meni.

(vezi p.170-171)

În ce priveşte articularea, dificultăţile derivă din poziţia şi caracterul

flexibil al articolului în limba română. Articolul nedefinit este asociat fără

restricţii anglicismelor, constituindu-se în marcă a genului feminin sau

neutru pentru substantivele feminine englezeşti (o/un top-model, o/un

cover-girl, o/un script-girl), sau pentru cele care denumesc inanimate (un/o

story, un/o soap-opera). Articolul hotărât -ul se ataşează majorităţii

substantivelor împrumutate din engleză (chiar şi unor substantive a căror

semantică le situează ca feminine - cover-girl-ul, top-modelul, script-girl-ul).

Adjectivele împrumutate din engleză, funcţionând în frecvente situaţii

(ca şi în engleză) ca adverbe sau ca substantive, sporesc considerabil

numărul adjectivelor invariabile din română (junky, bearish, hawkish,

shocking).

11

În situaţii speciale, împrumuturi cu statut de adjective şi adverbe în

engleză sunt utilizate în română şi ca substantive (fresh-uri, low-uri, off-

shore-uri); sunt utilizate cu valoare adjectivală unele expresii verbale

englezeşti (management buy-out, principiul need-to-know, articole ready-to-

wear) şi unele substantive (vizualizări real-time, angajamentul stand-by).

Prin derivare cu sufixe româneşti, unele adjective se substantivizează

(horrorism<engl.horror, smartitudine<engl.smart).

Verbele din limba engleză sunt preluate în română de cele două

conjugări productive: majoritatea sunt încadrate la clasa verbelor cu –a la

infinitiv şi cu sufixul –ez la prezent indicativ (a forwarda, a marketiza, a

targheta, a up-data); câteva, mai recente, sunt “adoptate” de clasa verbelor

în –i , mai ales în comunicarea informală (a bipui, a brandui, a chatui).

Formele de participiu prezent din paradigma verbală engleză sunt

transferate adeseori în limba română ca substantive (un making-of

[„scenariu”], billing [„facturare”], sharing [„difuzare”]), iar cele de participiu

trecut sunt asimilate adjectivelor (built-in [“încorporat”], pre-paid

[“preplătite”], reloaded [„reîncărcat”]).

Cu toate dificultăţile de adaptare la sistemul lingvistic al limbii române,

împrumuturile din limba engleză continuă să pătrundă masiv şi rapid în

limba română actuală, accelerând procesul de îmbogăţire a vocabularului,

antrenând totodată schimbări importante la alte niveluri ale sistemului.

12

Bibliografie

Mioara Avram (1997), Anglicismele în limba română actuală. Conferinţa

prezentată la Academia Română. Editura Academiei Române, Bucureşti

Mioara Avram (1997), „Vocabularul actual al limbii române.” Limba şi literatura

română, nr.3

Mioara Avram (1998), „Noutăţi reale şi aparente în vocabularil românesc actual”,

în Limbă şi literatură, nr.1

Mioara Avram, „Desinenţe pentru cuvinte străine în limba română

contemporană”, SCL, XXVI, nr.4

Andrei Bantaş (1977), „A Bird’s Eye – View of English Influences upon the

Romanian Lexis”, in Studia Anglica Posnaniensia, nr.9

Andrei Bantaş, Ilinca Constantinescu, Paula Sendrea (1983), „Observaţii pe

marginea înregistrării cuvintelor de origine engleză în lucrări lexicografice

româneşti” în SCL, XXXIV, nr.6.

Alice Bădescu (1984), Gramatica limbii engleze, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti

Olga Bălănescu (2000), Limbaje de specialitate, Ed. Universităţii din Bucureşti

Florica Băncilă, Dumitru Chiţoran (1982) – „The English in Contemporary

Romanian”, in Rudolf Filipovic (ed.), The English Element in European

Languages, vol. al II-lea, Zagreb

Angela Bidu-Vrănceanu (1976) – Analiza structurală a vocabularului limbii

române contemporane, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti

Angela Bidu-Vrănceanu (1986), Structura vocabularului limbii române

contemporane. Probleme teoretice şi aplicaţii practice. Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti

Angela Bidu-Vrănceanu, Narcisa Forăscu (1984), Modele de structurare

semantică, Ed. Facla, Timişoara

Angela Bidu-Vrănceanu şi Narcisa Forăscu (1988), Cuvinte şi sensuri, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

13

Angela Bidu-Vrănceanu (1989), „Aspecte ale funcţiei reflexive a limbii în

terminologiile tehnico-ştiinţifice”, SCL, XL, nr.5

Angela Bidu-Vrănceanu (1990) – “Relaţiile dintre limbajele tehnico – ştiinţifice şi

limbajul literar standard”, în Limbă şi literatură, nr. 3-4

Angela Bidu-Vrănceanu (1995), „Dinamica vocabularului românesc după 1989.

Sensuri derivate ale termenilor tehnico-ştiinţifici”, în Limbă şi literatură, vol.1

Angela Bidu-Vrănceanu (1997), „Dinamica sensurilor”, în Limbă şi literatură,

nr.3-4

Angela Bidu-Vrănceanu (1997), Anglicismele în limba română actuală din

Conferinţele Academiei, Editura Academiei Române

Angela Bidu-Vrănceanu (2000), „Semantica românească din perspectiva

europeană”, în Identitatea românească şi integrare europeană, Ars Docendi, p.86

Gheorghe Bolocan (1961), „Unele caracteristici ale stilului publicistic al limbii

române literare”, SCL, XII, nr.1

Maria Bota (1978) – „Observaţii asupra morfologiei neologismelor de origine

engleză în limba română literară” în Limbă şi literatură, nr.1

Grigore Brâncuş (1978), „Pluralul neutrelor în limba română actuală” în SCL,

nr.3

Rolf Brendt (1982) – History of the English Language, Verlag Enziklopädie

Leipzig

Gheorghe Bulgăre (1971), Neologismele romanice la începutul secolului trecut.

Studii de stilistică şi limbă literară. Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti

Jacques Byck (1967) , Studii şi articole, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti

M.Teresa Cabré (1996), „Terminology Today” din Terminology, LSP and

Translation editat de Harold Somers, John Benjamins Publishing,

Amsterdam/Philadelphia

Elena Carabulea (1983), „Aspecte ale trunchierii cuvintelor în limba română”,

SCL, nr.6

Dumitru Chiţoran (1978), English Phonetics and Phonology, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti

Georgeta Ciobanu (1998), Elemente de terminologie, Ed. Mitron, Timişoara

Georgeta Ciobanu (1996), Anglicisme în limba română, Timişoara

14

Georgeta Ciompec, C-tin Dominte, Narcisa Forăscu, Valeria Guţu Romalo,

Emanuel Vasiliu (1985), Limba română contemporană, Ed. didactică şi

pedagogică, Bucureşti,

Timothy Cobb, Richard Gardiner (1994), Today’s English Grammar, Ed.

„Prietenii Cărţii”, Bucureşti

Ilinca Constantinescu (1972), „Influenţa limbii engleze în vocabularul sportiv

românesc”, Limba română, nr.6

Eugen Coşeriu (1993), „Filosofia limbii”, Teoria limbii în A.U.I. XXIX

Eugen Coşeriu (1994), Prelegeri şi conferinţe, Institutul de filologie română ”Al.

Philipide”, Iaşi

Eugen Coşeriu (1999), Introducere în lingvistică, Ed. Echinox, Cluj

Ion Coteanu (1960), „Stilurile moderne ale limbii române literare”, în Limba

română, IX, 2

Ion Coteanu (1967), Elemente de lingvistică structurală, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti

Ion Coteanu (1973), Stilistica funcţională a limbii române, Editura Academiei

R.S.R., Bucureşti

Ion Coteanu (1985) – în I. Coteanu, N. Forăscu, A. Bidu Vrânceanu, Limba

română contemporană. Vocabularul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Ion Coteanu (1986), „Din nou despre impactul terminologiei tehnico-ştiinţifice”,

XXXIX, în Limba Română, nr.2

Ion Coteanu (1990-a), „Terminologii tehnico – ştiinţifice. Aspecte. Probleme”, în

Limba română, XXXIX, nr.2.

Ion Coteanu (1990-b), “Despre popularizarea termenilor ştiinţifici”, în Limba

română, XXXIX, nr.3

Ion Coteanu,”Vocabularul limbii române”, în Societatea de Ştiinţe Filologice din

România, Buletinul Societăţii pe anii 1991-1992

David Crystal (1997), English as a Global Language, Cambridge University

Press

Anna Czepiec (2000), Remarks on the Ortographical and Phonological

Adaptation of English Loan-Words in Romanian. Romanica Cracoviensia 1

Ovidiu Densuşianu (1962), Istoria limbii române (vol I şi II), Ed. Ştiinţifică,

Bucureşti

15

Florica Dimitrescu (1978), Istoria limbii române. Ed. didactică şi pedagogică,

Bucureşti

Florica Dimitrescu (1995), Dinamica lexicului românesc – ieri şi azi. Cluj-

Bucureşti

P.Eliade– Influenţa franceză asupra spiritului public în România. Originile. Studiu

asupra stării societăţii româneşti în vremea domniilor fanariote.

Narcisa Forăscu (1978), „Sinonimia. Tipuri de sinonime”, în Limbă şi literatură,

nr.3

Narcisa Forăscu (1997), „Câteva observaţii asupra lexicului actual.”, în Limba

şi literatura română, nr.2, 1996 şi nr.4

A.C. Gimson, A.Cruttenden (1994), Gimson’s Pronunciation of English,

published by Edward Arnold, New York

Angela Goddard (2002), Limbajul publicităţii, Ed.Polirom, Bucureşti

Ana Goldiş Poalelungi (1973), L’influence du francais sur le roumain, Societé

Les Belles Lettres, Paris

M.Govaert (1971), “Paradoxes sur la traduction”, Lingvistica Antverpiensia, vol.5

Alexandru Graur (1968), Tendinţele actuale ale limbii române, Ed. ştiinţifică,

Bucureşti

A.J. Greimas (1975), Despre sens. Eseuri semiotice, Editura Univers, Bucureşti

Liviu Groza (1996), Discursul politic şi sloganul publicitar – surse ale frazeologiei

româneşti actuale, Editura Humanitas Educaţional

Mariana Gruiţă (1974), „Adaptarea cuvintelor de origine engleză la sistemul

fonetic ortografic al limbii române actuale”, în Limbă şi literatură, nr.1

Valeria Guţu Romalo (1985), Limba română contemporană, Ed. didactică şi

pedagogică, Bucureşti

Valeria Guţu Romalo (1995), „Limba română contemporană în perspectiva

evoluţiei limbii române”, în Limba română, nr.9-12

Valeria Guţu Romalo (1997), „<<Termenul>> - unitate a limbii”, în Limba

română, nr.1-3

Valeria Guţu Romalo (2002), Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi.

Ed. Humanitas, Bucureşti

16

Theodor Hristea (1968), Probleme de etimologie. Studii. Articole. Note, Ed.

ştiinţifică. Bucureşti

Theodor Hristea (1972), „Împrumuturi şi creaţii lexicale neologice în limba

română actuală”, Limba română, nr.3

Theodor Hristea (1973), „Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor

româneşti.”, în Limba română, XXII, nr.1.

Theodor Hristea (1974), „Pseudoanglicisme de provenienţă franceză în limba

română”, în Limba română, nr.I

Theodor Hristea (1984), „Influenţa engleză”. Sinteze de limbă română. Ediţia a -

III.-a revăzută şi din nou îmbogăţită, Bucureşti

Theodor Hristea (1991), Dezbaterea „Limba română actuală”, Caiete critice,

vol.8-9

Dumitru Irimia (1986), Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura


Dumitru Irimia (1999), Introducere în stilistică, Ed.Polirom, Iaşi

Iorgu Iordan (1956), Limba română contemporană, Ed.Ministerului

Învăţământului

Iorgu Iordan, Vladimir Robu (1978), Limba română contemporană. Ed.

Didactică şi Pedagogică

Gheorghe Ivănescu (1980), Istoria limbii române, Iaşi, „Junimea”

Georg Klaus (1977), Logica modernă, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti

R. Kocourek (1994/1995), Terminologie et linguistique de specialité, vol.7/8,

Halifax.

Pierre. Lerat (1995), Les langues specialisees, Presses Universitaires de

France, Paris.

Geoffrey Leech (1990), Semantics, Penguin Group

Leon Leviţchi (1975), Îndrumar pentru traducători din limba engleză în limba

română, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

Leon Leviţchi (1962), Gramatica limbii engleze, Ed. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti

17

Leon Leviţchi (1974), „Cuvânt introductiv”, în Dicţionar Englez-Român, Ed.

Academiei R.S.R.

Rumiana Liutakova (1993), „Trăsături specifice ale împrumuturilor englezeşti din

limbile română şi bulgară”, SCL, nr.2

Rumiana Liutakova (2001), “Adaptarea fonetico-fonologică a anglicismelor în

limbile română şi bulgară, în SCL, LII, 1-2

Rumiana Liutakova (2006), „Genurile substantivelor de origine engleză din

limbile română şi bulgară”, Studii de gramatică şi formare a cuvintelor, Editura

Academiei Române, Bucureşti, 2006

John Lyons (1995), Introducere în lingvistica teoretică, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti

John Lyons (1977), Semantics, Cambridge University Press, Cambridge

Mihaela Mancaş (1974), Istoria limbii române literare (perioada modernă, secolul

al XIX – lea), C.M.U.B.

Mihaela Mancaş (1983), Limbajul artistic românesc, secolul al XiX-lea. Ed.


N. Mihăescu (1982), Norme, abateri şi inovaţii în limba română contemporană,

Bucureşti Ed. Albatros

N. Mihăescu (1984), Aspecte ale limbii române contemporane, Bucureşti Ed.

Albatros

Ştefan Munteanu, V.D.Târa (1978), Istoria limbii române literare, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti

Eugene A. Nida (2004), Traducerea sensurilor, Institutul European, Iaşi

Gabriela Pană Dindelegan (1997) – “Terminologia lingvistică actuală, între

tradiţie şi inovaţie”, în Limbă şi literatură, nr.1-2.

Gabriela Pană Dindelegan (1999), „Formaţii substantivale recente şi rolul

<<clasificatorilor>> în actualizarea lor contextuală”, Limba română, XLVIII, nr.1-2.

Gabriela Pană Dindelegan, coord. (2002), Aspecte ale dinamicii limbii române

actuale, Ed. Universităţii din Bucureşti

Jennifer Pearson (1998), Terms in Context, John Benjamins Publishing

Company, Amsterdam/Philadelphia

18

Mariana Ploae-Hanganu (1992), „Terminologia şi limba comună”, Limba

română, XLI, nr.9

Mariana Ploae- Hanganu (1995), „Specificul terminologiei ca ştiinţă în raport cu

celelalte ştiinţe ale limbajului”, Limba română, nr.9-12

Hortensia Pârlog (1971), „Termeni de origine engleză în publicistică română

contemporană”, Analele Universităţii din Timişoara, seria Ştiinţe Filologice IX, nr.1

Hortensia Pârlog (1987), „Analiza anunţurilor publicitare la nivelul vocabularului”,

în Limba română, XXXVI, nr.6

Oana-Andreea Pârnuţă, Silvia Popa (2002), Comunicare prin lectură şi

traducere, Ed.Universităţii Transilvania-Braşov

Teodora Popa Tomescu (1970), „Lexicul internaţional. Definiţie. Criterii de

delimitare”, AUBLLR, nr.2

Magdalena Popescu-Marin (1983), „Cu privire la substantivele invariabile din

limba română”, SCL, XXXIV, nr.6

Irina Preda (1992), „Îmbogăţirea lexico-semantică a limbii române actuale (cu

privire specială la perioada post-decembristă)”, Limba română , XLI, nr.11-12

Sextil Puşcariu (1957), Limba română (vol I şi II), Ed. Academiei R.P.R.

Marina Rădulescu Sala (2007), „Despre adaptarea unor anglicisme în limba

română”, SCL, LVIII, nr.1

Sanda Rîpeanu Reinheimer (1989), „Derivat sau împrumut”, SCL, nr.2

Daniela Rovenţa-Frumuşani (1990), „Terminologie, coerenţă, nivele discursive

în textul ştiinţific.”, Limba română, nr.3

Alain Rey (1995), Essays on Terminology tradus de Juan C. Sager, John

Benjamins Publishing Company, Amsterdam/Philadelphia,

Paul Ricoeur (2005), Despre traducere, Ed.Polirom, Bucureşti

Fred.W. Riggs (1986), Terminology and Lexicography: Their Complementarity,

International Journal of Lexicology, 2:2

Guy Rondeau (1984), Introduction a la terminologie, Gaëtan Morin éditeur,

Québec, Canada

Al Rosetti., B.Cazacu (1961), Istoria limbii române literare, Ed. Ştiinţifică,

Bucureşti

19

Al.Rosetti, B.Cazacu, L.Onu (1971), Istoria limbii române literare(vol. I). De la

origini până în secolul al XIX – lea. Ed. Minerva, Bucureşti,

John Saeed (1997), Semantics, Blackwell Publishers Ltd.

Juan C. Sager (1990), A pactical Course in Terminology Processing, John

Benjamins Publishing, Amsterdam/Phiiladelphia

Marius Sala, coord. (2006), Studii de gramatică şi de formare a cuvintelor,

Editura Academiei Române, Bucureşti

Ferdinand de Saussure (1967), Cours de linguistique génerale, Paris, Payot,

traducerea integrală, Curs de lingvistică generală, Ferdinand de Saussure, Ed.

Polirom, Iaşi

Adam Schaff (1966), Introducere în semantică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti

Tatiana Slama-Cazacu (2000), Stratageme comunicaţionale şi manipularea, Iaşi

Adriana Stoichiţoiu Ichim (1987), Sens şi definiţie în limbajele de specialitate.

Consfătuirea pe ţară a cadrelor didactice care predau în anul pregătitor, Iaşi

Adriana Stoichiţoiu Ichim (1996), „Observaţii privind influenţa engleză în

limbajul publicistic actual”, Limbă şi literatură, nr. 2

Adriana Stoichiţoiu-Ichim (1996), „Anglomania – o formă de snobism

lingvistic”, Comunicările Hyperion II, Editura Hyperion, Bucureşti

Adriana Stoichiţoiu Ichim (1989) – Implicaţii didactice ale relaţiei comun-lexic

specializat, în ,,Limbă şi Literatură” nr.2

Adriana Stoichiţoiu-Ichim (2001), Vocabularul limbii române actuale –

Dinamică, influenţe, creativitate. Ed. “All Educational”, Bucureşti

Adriana Stoichiţoiu-Ichim (2006), Aspecte ale influenţei engleze în româna

actuală, Editura Universităţii din Bucureşti

Adriana Stoichiţoiu-Ichim (2006), Creativitate lexicală în româna actuală,

Editura Universităţii din Bucureşti

Françoise Thom (1993), Limba de lemn, Ed. Humanitas, Bucureşti

J.A.Thomson, V.A.Martinet (1981), A Practical English Grammar, Oxford

University Press

Nicoleta Tiugan (1982), „Stiluri ale limbii române”, în Limba şi literatura română,

VIII, nr.1

20

Stephen Ullmann (1962), Semantics, An Introduction to the Science of Meaning,

Jackson, Son&Co, Oxford

N. A. Ursu (1962), Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Ed. Ştiinţifică,

Bucureşti,

D.Ursu, N. A. Ursu (1996), „Observaţii privitoare la adaptarea neologismelor în

limba română”, Limba română, nr.3

Emanuel Vasiliu (1965), Fonologia limbii române, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti

Emanuel Vasiliu (1986), „Definiţia sensului sau definiţia obiectului?”, SCL,

XXXVII, nr.2

Emanuel Vasiliu (1995), Elemente de filozofie a limbajului, Editura Academiei

Române

Tudor Vianu (1968), Studii de stilistică, Editura didactică şi pedagogică

Rodica Zafiu (2001), Diversitate stilistică în limba română actuală,

Ed.Universităţii, Bucureşti

Rodica Zafiu (2002), „Mărci ale oralităţii în limbajul jurnalistic actual”, în Aspecte

ale dinamicii limbii române actuale , Editura Universităţii Bucureşti

DICTIONARE Concise Oxford English Dictionary - Oxford University Press,2004, U.K.

DEX - Dicţionarul explicativ al limbii române (1975), Institutul de Lingvistică din

Bucureşti, Editura Academiei R.S.R.

DOOM¹- Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (1982,

reeditat în 1989), Ed.Academiei R.S.R., Bucureşti

DOOM² - Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (2005),

Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti

DSL - Dicţionar de ştiinţe ale limbii (2001), Ed.Nemira, Bucureşti

Dimitrescu Florica (1997), Dicţionar de cuvinte recente, Ediţia a II a, Editura

Logos, Bucureşti

Andrei Bantaş, Violeta Năstăsescu (2003), Dicţionar economic englez – român,

român – englez, Ed.Niculescu, Bucureşti

H.Collins (2001), Paperback Thesaurus, Harper Collins Publishers

21

A.S. Hornby (2000), Oxford Advanced Learner’s Dictionary of Current English,

the 6th edition, Oxford University Press

Leon Levitchi (1974), Dicţionar englez – român, Ed.Academiei R.S.R.

Florin Marcu (2000), Marele dicţionar de neologisme (MDN), Editura

Sdaeculum I.O., Bucureşti

Dragoş Vlad Topală, Silvia Pitriciu (1999), Dicţionar economic Englez-Român,

Ed.Economică, Bucureşti

GALR - Gramatica Limbii Române (2005), Editura Academiei Române, Bucureşti

SIGLE ŞI ABREVIERI PUBLICAŢII

A. = “ADEVĂRUL” A.Ec. = „ADEVĂRUL ECONOMIC” B = „ BURSA” Bus.mag = „BUSINESS MAGAZIN” Top Bus. = „TOP BUSINESS” EVZ = „EVENIMENTUL ZILEI” Z.F. = „ZIARUL FINANCIAR” S.F. = „SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ” Co. = „COTIDIANUL” C. = „CAPITAL” Ca. = „CARIERE” Lib. = „LIBERTATEA” E.W. = „E.WEEK” Top.Cap. = „TOP CAPITAL” R.L. = „ROMÂNIA LIBERĂ” Top Bus. = „TOP BUSINESS” B.N. = „BANII NOŞTRI” Z.D. = „ZIARUL de DUMUNICĂ” G. = „GÂNDUL” J.N. = „JURNALUL NAŢIONAL T.V.Mania X mag. = „X MAGAZIN” Pro TV.mag. = „PRO TV. MAGAZIN” Zău Super AS Ac.C. = „ACADEMIA CAŢAVENCU” Ziua G.Sp.= „GAZETA SPORTURILOR”

22

EMISIUNI

Radio Star Europa F.M. Antena 1 Pro TV. Acasă Prima TV. Radio 21 Tele 7 ABC B1 TV. TVR 1, 2 Magic FM Kiss FM MTV Atomic Europa FM

23

rezumat

Documents

Transcript of rezumat