Rezistenta Plantelor La Salinitate

2
10.4. ACŢIUNEA DĂUNĂTOARE A CONCENTRAŢIEI RIDICATE DE SĂRURI.REZISTENŢA LA SALINITATE 10.4.1. Acţiunea dăunătoare a concentraţiei ridicate de săruri Solurile cu concentraţie ridicată de săruri se numesc soluri salinizate. Acumularea de săruriîn sol este dăunătoare plantelor deoarece măreşte concentraţia soluţiei solului şi perturbă procesulde absorbţie radiculară, precum şi datorită efectului toxic asupra plantelor.Concentraţia ridicată de săruri din sol inhibă germinaţia seminţelor şi morfogenezasistemului radicular al plantelor. Cea mai mare sensibilitate o prezintă plantele tinere.Sub acţiunea concentraţiei ridicate de săruri, plantele suferă modificări morfo-anatomice şifiziologice care constituie caractere de halomorfism.La nivel celular, concentraţia mare de săruri provoacă o acţiune toxică asupra protoplasmei manifestată prin dereglarea structurii submicroscopice a cloroplastelor. Ţesuturile plantelor devinsuculente, în vacuole se acumulează glucide solubile şi ioni minerali care măresc presiuneaosmotică.La organele aeriene are loc micşorarea suprafeţei foliare, îngroşarea cuticulei şi a ţesutuluipalisadic al frunzelor, modificarea dimensiunii celulelor stomatice. Pe frunze apar pete necroticesau arsuri. Are loc reducerea diametrului şi înălţimii tulpinii şi lignificarea ţesuturilor.În ţesuturi este intensificată activitatea enzimelor hidrolizante. Proteinele sunt hidrolizate laaminoacizi, care prin dezaminare dau NH3 . Acţiunea toxică a NH3 este neutralizată prin sintezaunor noi aminoacizi sau a unor amide, de exemplu asparagina şi glutamina. Alţi produşi toxicisunt putresceina şi cadaverina, precum şi H2O2 . 10.4.2. Rezistenţa plantelor la salinitate Rezistenţa plantelor la salinitate este determinată de însuşirile morfo- anatomice şifiziologice care le asigură toleranţa la concentraţia ridicată de săruri, numite caractere dehalomorfism.Plantele rezistente la salinitate se numesc plante halofile. După gradul de rezistenţă, plantele halofile se împart în euhalofite, crinohalofite şi glicohalofite. Euhalofitele prezintă o rezistenţă foarte mare la salinitate, asigurată de concentraţia foartemare a sucului celular care acumulează săruri minerale şi poate atinge o presiune osmotică de 100atm. Sunt plante suculente, de exemplu Sueda şi Salicornia . Crinohalofitele prezintă o mare rezistenţă la salinitate, asigurată de eliminarea sărurilor minerale prin frunze, de exemplu Limonium gmelini şiTamarix gallica . Glicohalofitele prezintă o rezistenţă scăzută la salinitate, asigurată de o presiune osmoticădatorată acumulării de glucide solubile şi acizi organici, de exemplu Artemisia salina şi A.maritima

description

Adaptarea plantelor la conditii nefavorabile de mediu

Transcript of Rezistenta Plantelor La Salinitate

Page 1: Rezistenta Plantelor La Salinitate

10.4. ACŢIUNEA DĂUNĂTOARE A CONCENTRAŢIEI RIDICATE DE SĂRURI.REZISTENŢA LA SALINITATE 10.4.1. Acţiunea dăunătoare a concentraţiei ridicate de săruri Solurile cu concentraţie ridicată de săruri se numesc soluri salinizate. Acumularea de săruriîn sol este dăunătoare plantelor deoarece măreşte concentraţia soluţiei solului şi perturbă procesulde absorbţie radiculară, precum şi datorită efectului toxic asupra plantelor.Concentraţia ridicată de săruri din sol inhibă germinaţia seminţelor şi morfogenezasistemului radicular al plantelor. Cea mai mare sensibilitate o prezintă plantele tinere.Sub acţiunea concentraţiei ridicate de săruri, plantele suferă modificări morfo-anatomice şifiziologice care constituie caractere de halomorfism.La nivel celular, concentraţia mare de săruri provoacă o acţiune toxică asupra protoplasmei  manifestată prin dereglarea structurii submicroscopice a cloroplastelor. Ţesuturile plantelor devinsuculente, în vacuole se acumulează glucide solubile şi ioni minerali care măresc presiuneaosmotică.La organele aeriene are loc micşorarea suprafeţei foliare, îngroşarea cuticulei şi a ţesutuluipalisadic al frunzelor, modificarea dimensiunii celulelor stomatice. Pe frunze apar pete necroticesau arsuri. Are loc reducerea diametrului şi înălţimii tulpinii şi lignificarea ţesuturilor.În ţesuturi este intensificată activitatea enzimelor hidrolizante. Proteinele sunt hidrolizate laaminoacizi, care prin dezaminare dau NH3. Acţiunea toxică a NH3este neutralizată prin sintezaunor noi aminoacizi sau a unor amide, de exemplu asparagina şi glutamina. Alţi produşi toxicisunt putresceina şi cadaverina, precum şi H2O2.10.4.2. Rezistenţa plantelor la salinitateRezistenţa plantelor la salinitate este determinată de însuşirile morfo-anatomice şif i z i o l og i ce ca r e l e as ig u ră t o le r an ţ a l a concen t r a ţ i a r i d i ca tă de să r u r i , num i te ca r ac te re de halomorfism.Plantele rezistente la salinitate se numesc plante halofile. După gradul de rezistenţă, plantele halofile se împart în euhalofite, crinohalofite şi glicohalofite.Euhalofiteleprezintă o rezistenţă foarte mare la salinitate, asigurată de concentraţia foartemare a sucului celular care acumulează săruri minerale şi poate atinge o presiune osmotică de 100atm. Sunt plante suculente, de exemplu Sueda şi Salicornia.Crinohalofiteleprezintă o mare rezistenţă la salinitate, asigurată de eliminarea sărurilor  minerale prin frunze, de exemplu Limonium gmelini şiTamarix gallica.Glicohalofiteleprezintă o rezistenţă scăzută la salinitate, asigurată de o presiune osmoticădatorată acumulării de glucide solubile şi acizi organici, de exemplu Artemisia salina şi A.maritima.Plantele cu rezistenţă foarte redusă la salinitate se numesc glicofite.După gradul de rezistenţă la săruri, plantele cultivate se clasifică în trei categorii:- p l an t e sen s ib i l e l a să r u r i , de exem p l u o rezu l , ovă zu l , po rum bu l , m ază r ea , f aso l ea , cartoful, inul, castravetele, morcovul, trifoiul, lucerna, sparceta, pomii fructiferi;- plante cu rezistenţă medie, de exemplu grâu, orzul, secara, meiul, soia, bobul, floareasoarelui, bumbacul, varza, tomatele, pirul, obsiga, golomăţul;- p l an t e r ez i s ten t e l a să r u r i , de exem p l u so rgu l , s f ec la de zahă r , dov l eacu l , v i ne t e l e , pepenele verde şi galben, varza furajeră, sulfina.Limita de toleranţă la salinitate este indicată de încetarea creşterii, de formarea unor necrozesau arsuri pe frunze, de căderea frunzelor sau de moartea plantelor.Rezistenţa la salinitate poate fi indusă de acumularea inhibitorilor endogeni. La grâu,conţinutul de ABA endogen reduce efectele negative ale salinităţii asupra producerii de substanţăuscată, a intensităţii transpiraţiei şi conţinutului de clorofilă a şi b.Rezistenţa la salinitate a plantelor cultivate este determinată de însuşirile fizice ale solului,particularităţile fiziologice ale plantelor, faza de creştere şi dezvoltare etc.Sporirea rezistenţei plantelor glicofile la salinitate se face prin aplicarea de îngrăşăminteorganice, de îngrăşăminte fiziologic active sau de microelemente, de exemplu Al, Mn, Cu, Zn, Bce acţionează antagonist anionului Cl-.Con t r o lu l sa l i n i t ă ţ i i subs t ra tu l u i de cu l t u r ă a re o im po r t an ţ ă de oseb i tă în f l o r i cu l t u r ă . Salinitatea apare în urma fertilizării nejudicioase sau din cauza depunerii sărurilor din apa deirigaţie, mai ales la culturile cu un volum limitat de sol sau amestec de

Page 2: Rezistenta Plantelor La Salinitate

substrat.Efectul salinităţii asupra plantelor floricole se manifestă prin indisponibilizarea apei, aşanumita "secetă fiziologică ", care constă în dificultatea rădăcinii de a absorbi apa la o presiuneosmotică externă ridicată. În acelaşi timp se intensifică pătrunderea diferiţilor ioni minerali în plante, în specialNa + şi Cl-, care manifestă antagonism ionic şi toxicitate.