Revoluţia

Franceză

de la 1848

In Franta revolutia de la 1848 urmarea liberalizarea in continuare a societatii si participarea la viata politica a unui numar mai mare de cetateni. Declansata in Italia, revolutia a continuat in Franta, in Austria , Germania si in spatiul romanesc. La Paris in februarie 1848, in urma unor puternice manifestatii de strada, reprimate brutal, regele Ludovic-Filip a fost obligat sa abdice si a fost proclamata republica. A fost aleasă o adunare constituantă în martie 1848, care a emis constituţia republicii. Puterea executivă aparţinea guvernului provizoriu, iar puterea legislativă, adunării naţionale.

Guvernul provizoriu constituit decreta votul universal si garanta dreptul la munca prin crearea pentru muncitori a Atelierelor Nationale. Alegerile din aprilie 1848 au pecetluit soarta Atelierelor, care au fost desfiintate la 4 iunie 1848. Decizia de suprimare a singurului ,mijloc de existenta pentru mii de oameni a produs la Paris o agitatie extraordinara si a scos din nou (intre 23 si 26 iunie) multimile in strada. 2000 de morti , 25 000 de arestari si 11 000 de persoane inchise sau deportate reprezinta pretul ordinii instaurate de generalul Cavaignac.

Dupa aceasta revolta muncitoreasca reprimata sangeros in iunie 1848, in toamna aceluias an este adoptata Constitutia, care favoriza clasa mijlocie (burghezia) careia I se garantau drepturile politice cum ar fi participarea la conducerea statului si cele economice, adica dreptul la proprietate.

Preşedinte al Franţei este ales Louis Napoleon

Bonaparte care va profita de situaţia politică şi, în decembrie 1852, se va proclama împarat sub

numele de Napoleon al III-lea, iar Franţa va intra în

al doilea imperiu.

Napoleon al III-lea al Franței(n. 20 aprilie 1808 — d. ianuarie 1873)

Napoleon al III-lea, cunoscut ca "Louis-Napoléon" înainte să

devină împărat, a fost nepotul de frate al împăratului Napoleon I,

fiul fratelui său, Louis Bonaparte, care s-a căsătorit cu Hortense de

Beauharnais, fiica din prima căsătorie a soției lui Napoleon,

Joséphine de Beauharnais.

Epoca celui de-al doilea Imperiu Francez este caracterizată de o industrializare rapidă și de

modernizarea instituțiilor economice și administrative ale statului. După războiul din

Crimeea (1854-1856) și implicarea în unificarea Italiei Franța redevenise o mare putere europeană. După eșecul expediției militare din Mexic (1862-1867) și

neputința sa de a evita conflictul cu Prusia renumele politic al lui Napoleon III a apus și nu a mai putut fi restabilit nici prin reformele liberale din 1869. În

urma înfrângerii de la Sedan împăratul a căzut, pe data de 1 septembrie 1870, în captivitate germană și

a fost închis în castelul din Kassel.După eliberarea din detenție în 1871 Napoleon III s-a

stabilit la Chislehurst, unde a decedat la data de 9 ianuarie 1873.

Harta celui de-al doilea Imperiu Francez

Bibliografie

http://www.slideshare.net/milikoo/revoluia-francez-de-la-1848

http://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_al_III-lea_al_Franței

Prezentare realizată de elevele clasei X.SN1

Păcurar AndreeaScheuşan IuliaStănescu Roxana

a Colegiului Naţional Bănăţean