LA COMEMORAREA NAŞTERII LUI SIMION BĂRNUŢIU*).

Stăpânit de un profund sentiment de pietate, re­cunoştinţă şi admirajie, mă închin cu cuvenita sme­renie şi umilinţă tărânei care cuprinde în sânul său osemintele celui mai mare dascăl şi patriot al Na­ţiunii din secolul al XIX. preafericitul şi pururea pro-slăvitul în conştiinţa naţională: Simion Bărnutiu.

Emoţia ce mă copleşeşte în acestea momente de înălţare şi reculegere sufletească este cu atât mai mare şi mai justificată, întrucât în calitatea mea de revizor judeţean, conducător şi îndrumător al învăţă­mântului naţional din acest colt de tară, î-mi este re­zervat rolul a cultiva şi intensifica, în colaborarea tovarăşilor mei de muncă: conştiinţa naţională, care a constituit baza ideologiei lui Simion Bărnutiu şi care conştiinţă coborându-se în formă de limbi de foc în cele 50.000 suflete de pe Câmpul Libertăţii în 1848, electrizate prin cuvântul marelui patriot, a ţinut trează aceasta conştiinţă şi a cimentat focul sacru al naţionalismului, care t i m D de 70 ani a preparat tere­nul pentru înfăptuirea idealului naţional, Unirea pe veci a tuturor Românilor, în aceleaşi graniţe şi sub un singur sceptru.

Cultul sentimentului de recunoştinţă pentru marii înaintaşi este cea mai aleasă podoabă a unui po­por. Grandioasa întrunire şi manifestaţia de azi pro­bează cu prisosinţă acest sentiment nobil, de care

*) Idei din discursul rostit la serbările dela Bocşa Română, aranjate de către Societatea Culturală „Sălăjana" cu prilejul împlinirii a 125 dela naşterea lui Simion Bărnutiu şi inaugurarea distribuţiei bibliotecilor populare din Sălaj.

SCOALĂ NOASTRĂ Revistă pedagogică culturală a corpului didactic primar din jud. Sălaj

sunt duprinse sufletele noastre pline de evlavie creş­tinească când ne prosternem în fata memoriei ace­luia, care o viată întreagă de muncă laborioasă şi-a jertfit-o pentru libertatea poporului. In viziunea sa de idealist fanatizat a întărit şi cultivat sentimentul na­ţional pentru realizarea visului milenar. Dacă nu i s'a dat să ajungă înfăptuirea idealului, au rămas şi s'au moştenit din generaţie în generaţie ideile sale, prin razele cărora s'a încălzit şi alimentat sufletul colec­tiv al naţiei întregi, rupând pentru vecie cătuşele se­culare şi unind fraţii din cele patru părţi desrobite. Prin aceasta putere mistică, ce-a exercitat-o asupra posterităţii, Simion Bărnuiiu a devenit un adevărat pedagog naţional, croind calea pe care trebuia să-o străbată urmaşii.

Ştim, că înainte de înfăptuirea idealului naţional, poporul Rnmân de pe aceste plaiuri a trăit într'o pe­rioadă de sbucium colectiv, stropită cu lacrimile su­ferinţei şi'n nădejdea unei zile senine pe care o ves­teau cu tărie după inspiraţiile lui S. B. profeţii nea­mului, ca tot atâtea făclii aprinse, chemate să risi­pească bezna ignorantei şi ca luceferi luminoşi să arate calea neamului nostru, călăuzindu-i paşii spre biruinţă.

Şcoala sătească din Ardeal a prins acest suflu şi înainte de Unire şi prin „ectivitatea ei era pusă în slujba idealului naţional şi era pătrunsă de un adânc sentiment religios- moral, întărit de credinţa strămo­şească a poporului nostru."^

„Prin vechii dascăli dela şcoalele săteşti s'au păstrat neştirbite tradiţiile poporului nostru, cântecul bătrânesc cu accent de luptă voinicească, doinele trăgănate, graiul arhaic, portul atât de variat şi jocu­rile flăcăilor cari fac deliciul străinilor cari le văd.

„Şcoala şi biserica satului erau chivernisitorii su­fletului românesc pe care l-au transmis generaţiilor următoare". („Satul şi Şcoala" No. 10—1933).

Dacă în trecut şcoala satului a activat în ideile plantate în sufletul poporului în 1848 pe Câmpul Li-

bertăiii dela Blaj, nu e mai pu{in adevărat că astăzi mai mult ca ori când, la baza activităţii ei trebue aşezate ca o piatră de granit sentimental religios-mo-ral şi la comemorarea a 125 ani dela naşterea şi 69 ani dela moartea marelui Simion Bărnutiu, propovă­duitorul acestui sentiment, să ne primenim puterile pentru continuarea muncii de consolidare şi regene­rare naţională. Şi de câte ori ne vom simii obosiţi şi slăbiţi în opera noastră, de ridicarea poporului, să alergăm la acest mormânt pentru a ne adăpa din ideile propovăduite de cel ce-şi doarme aici somnul de veci.

Şi în special, noi, dascălii sălăgeni, avem mare nevoie de aceasta forţă spirituală. In aşezarea geo­grafică şi demografică avem o situaţie excepţională fată de alte judeţe. Excepţională este şi munca ce trebue să o prestăm şi lupta ce-o avem de susţinut împotriva duşmanilor culturei şi fiinţei noastre naţio­nale. Câmpul de muncă se lărgeşte tot mai mult. Ne aşteaptă continuarea operei de purificare şi regene­rare socială. Analfabetismul, ignoranta, nivelul moral scăzut, curente subversive, o ideologie bolnăvicioasă care stăpâneşte societatea, sunt duşmanii noştri, cari se opun cu toată dârzenia realizărilor pe cari le urmărim.

Evident că în fata acestei situaţii se reclamă o acţiune mai pronunţată şi mai intensă. Este lupta lu-minei contra întunericului; munca constructivă, pusă la valoare, contra inerţiei şi superficialităţii; a mora­lei contra desfrâului; a ordinei şi disciplinei centra dezagregării sociale şi a doctrinelor socialiste extre­miste; a sentimentelor nobile contra animalului; a idealului naţional — concretizat în limbă, credinţă, tradiţie şi patrie— contra internaţionalismului; a idea­lului suprem — D-zeu — contra ateismului.

Dacă şcoala veche — tradiţională — a satului legată de tradiţia şi aspiraţiile poporului a susţinut dealungul veacurilor de furtună un neam întreg, cu atât mai sigur va susţinea ea acum, când alături de massa populară avem şi o pătură intelectuală bine

pregătită. (Satul şi Şcoala.) Prin inaugurarea primei biblioteci populare, prin munca şi entuziasmul tine­retului universitar se perpetuă în massele poporului cultura. Exprim cele mai sincere mulţumite în numele şcoalei naţionale din judeţ.

Sufletul colectiv al dăscălimii străluceşte în o adevărată şi nobilă splendoare, pe lângă toate impe­dimentele cari caută să-i paralizeze acţiunea.

Valoarea şi rostul covârşitor al învătătorimei în opera de consolidare naţională este incontestabilă şi va ţinea vecinie aprinsă candela iubirii şi recunoş­tinţei, la altarul comun, pentru marile figuri din evo­luţia culturală şi naţională a naţiei. Ea va veghea cu toată energia patrimoniul naţional moştenit dela înaintaşi şi-1 va transmite din veac în veac posterităţii.

Să mi se îngădue deci, ca — în aceste senti­mente — să aduc prinosul de recunoştinţă memoriei lui Simion Bărnutiu, celui mai mare fiu al Sălajului şi Apostolul neamului, închinând în semn de adâncă şi pioasă veneraţie, în fata mormântului, stindardul învăţământului primar din acest judeţ, implorându-i dela Atotputernicul, odihnă în pământul României libere şi binecuvântarea memoriei din veac în veac.

D. Mărgineanu.

CURSURILE DE VARĂ DELA SIBIU.

La glasul sfânt al Asociaţiei învăţătorilor din România, de a da avânt mai puternic propoşirii Neamului pe căile cul­turii şi civilizaţiei, au răspuns până la 300 de învăţători din toate unghiurile ţării, venind la Sibiu spre a deslega şi asi­mila probleme şi curente cari frământă lumea pedagogică dela noi şi din străinătate.

Cursurile de vară dela Sibiu, al IV-lea ciclu după cele dela Braşov din 1930, dela Cluj din 1931 şi iar dela Braşov din 1932, au fost cred cele mai bine organizate.

In Sibiu, oraş cu vechi tradiţii culturale şi istorice şi-au dat întâlnirea cei mai distinşi oameni ai ştiinţei şi culturii ro­mâne, pentru a-şi spune cuvântul lor plin de lumină şi dra­goste de Neam, celor aproape 300 de învăţători, veniţi dintre Tisa şi Nistru. — Dat fiindcă spaţiu revistei noastre nu ne îngădue a reda în detalii toate problemele de pedagogie şi cultură generală, puse cu măestrită dibăcie de conferenţiarii cursurilor dela Sibiu, mă voiu mărgini a expune în linii ge­nerale aci sistemele de educaţie preconizate de diferiţi peda­gogi şi diferite probleme cari agită omenirea de azi, iar în partea a doua voiu da câteva relatări asupra excursiunilor organizate de Asociaţie cu ocazia cursurilor, trezind după pu­tinţă şi în sufletele cititorilor aceiaşi dragoste de Neam şi Ţară care s'a renăscut şi în sufletul meu cu ocazia desfăşu­rării lor.

I. Omenirea străbate azi epoca celor mai grozave frămân­

tări, epoca tuturor crizelor şi scadenţelor. Reîntoarcerea la normal s'a încercat prin atâtea schimbări de regimuri de gu­vernare, prin atâtea conferinţe internaţionale — cu aproape tot atâtea lamentabile eşecuri — şi la normal nu s'a revenit.

Nu s'a revenit că mai este o «criză morală» (Ghidionescu) o «criză a idealului de cultură» (Rădulescu-M.)Dl prof. univ. Ghidionescu prin conferinţa s a : Educaţia caracterului moral, ca trăsătură de unire între educaţia personalităţii şi educaţia omenirii şi Dl Rădulescu-Motru, prin conf. s a : Vocaţia, ne învederează până la evidenţă rolul mare al şcoalei în scoate-

rea omenirii din acest impas şi a o pune pe calea adevăratei evoluţii, formând caractere morale, căutând vocaţiile.

Dl prof. univ. Florian Ştefănescu-Goangă prin trei con­ferinţe despre individualitate, împreunate cu proecţii, ne îm­părtăşeşte ultimele cercetări asupra legilor cari guvernează individualitatea, asupra celor 3 mari cauze: ereditatea, matu­rizarea şi mediul, iar pentru cunoaşterea individualităţii ne dă 4 metode: de observare, a aprecierii, chestionarului şi metoda testelor. Ds. Victoria Pintilescu dela inst. de psichologie ex­perimentală a univ. din Cluj, printr'o admirabilă conferinţă ne expune problema «copiilor supra dotaţi,» îndemnându-ne la cultul valorilor, «copii dotaţi sunt valorile societăţii de mâine».

Cunoscutul propagandist cultural, profesor, medic Dr. Gh. Preda, ne pune chestiunea psichologiei copiilor anormali : de-generaţi-superiori, medii şi inferiori, însuflându-ne respectul şi devotamentul faţă de cei slabi, de cei învinşi, de cei de-sarmaţi.

Dl Liviu Roşea dela inst. de psich. experimentală din Cluj, prin conf. s a : Higiena mintală, analizează cele 3 cauze: ere­ditare, organice şi psichologice sau morale a boalelor mintale insistând şi asupra remediilor, la fel cu multă competinţă, în a doua conf., a pus problema eredităţii.

Marele prieten a învăţătorilor, S. Mehedinţi, pune pro­blema criteriilor după cari se poate judeca evoluţia unui po­por, cari sunt: civilizaţia — suma descoperirilor technice — technica materială şi cultura — suma evoluţiei sufleteşti — technica sufletului. Drumul spre civilizaţie şi cultură: «drumul dela muncă la carte care e cu mult mai scurt ca drumul dela carte la mancă».

Dl I. I. Gabrea, ne face o largă şi documentată expunere asupra structurii şcoalei româneşti şi organizării şcoalei pri­mare pe baza ultimelor date statistice, în a doua conferinţă: Propagandă culturală, arată mijloacele de propagandă şi ati­tudinea propagandistului.

Dl prof. D. Teodosiu, conferenţiază despre : Om şi forma­rea omului. Intr'o altă şedinţă, Dl Teodosiu, ne-a stat la dis­poziţie în deslegarea diferitelor probleme asupra actualităţii pedagogice.

La interpetările colegilor cursişti asupra manualelor şco-

lare, şcoalelor de experienţe, e t c , ne-a dat cele mai preţioase orientări şi indidicii de apreciere.

Dl prof. Popescu-Gruia, în legătură cu individualitatea scoate în evidenţă problema inconştientului, care colorează viaţa conştientă şi conchide: «De multe ori metodele de cer­cetare creiază automatismul de gândire şi simţire, să fim deci prevăzători spre a nu ucide spontaneitatea, muzicalitatea su­fletului».

Cunoscuta scriitoare, profesoară şi sincera prietenă a în­văţătorilor, Dna Izabela Sadoveanu, în două şedinţe ne redă câteva aspecte din viaţa culturală, economică şi financiară a Americei : Lumea nouă.

Problema cărţii şi a bibliotecilor şcolare a fost desbătută cu multă dibăcie de Dni i : prof. Victor Lazăr, Apostol Culea, iar Lucian Bologa dela inst. de psich. exp. pin Cluj, pe baza unor minuţioase anchete, ne dă expuneri asupra lecturii tine­retului.

Casa pădurilor prin Dnii ingineri : Dr. Drâmbă, Mihăi-lescu, Haralamb şi I. Heroiu, ne-a mijlocit cunoaşterea in­fluenţei pădurilor asupra vieţii, prăpădului ce s'a făcut prin exploatări iraţionale şi a mijloacelor de restaurare şi exploa­tare raţională a pădurilor şi vânatului.

Dl I. Heroiu, insista asupra creierii de gospodării model. Toate aceste conferinţe au fost însoţite de proecţiuni.

Dl prof. univ. Victor Stanciu a vorbit despre : Bogăţi i le minerale a României. Dl proî. univ. Dr. Ioan Lupaş prin con­ferinţa s a : Trecutul oraşului Sibiu, ne înfăţişează evoluţia oraşului dela epoca romană, colonizarea cu elementul teuton, luptele Românilor din jurul Sibiului pentru naţionalitate şi în­firipările de viaţă socială şi culturală a Românilor în Sibiu, amestecând, din nefericire, şi puţin confesionalism.

Dl prof. Horescu dela univ. din Bucureşti, în două con­ferinţe ne scoate în relief pe cel dintâiu dascăl al umanităţii, pe primul creştin Plato şi figura oratorului şi filosofului Cicero.

Dl prof. şi scriitor Dongorozi, ne conferenţiază despre pedagogul şi literatul S. Mehedinţi, scoţînd în evidenţă opera marelui nostru om de şcoală, pusă în slujba ridicării acestui Neam

Dl prof. Ţurcaş în conf. s-a Sigarama despre Arta româ­nească, arată că «nu este popor să aibă o artă aşa de de-

234 _ = = = = _ ^ Şcoala Noastră ^ = Anul X.

săvârşita ca Românii». Mâine va veni «era de renaştere» a artei româneşti, în acest scop învăţătorii sunt chemaţi a tran­smite modele posterităţii. Să formăm muzee etnografice. «E criminal acela care lasă să se piardă obiectele de artă româ­neasca». Tot Dsa ne-a condus la vizitarea muzeului Bruken-tal din Sibiu, dându-ne explicări şi desluşiri.

In 9 Iulie a. c. cursurile au fost vizitate de Dl ministru al Instrucţiunii D. Guşti, cu această ocazie a dat cursiştilor ample relatări asupra reformei înv. primar ce se proectează iar Dl Stanciu Stoian subdirector general al înv. primar, ex­pune principiile cari stau la baza proectelor de reformă. Câteva exemplare de proecte: lege şi programă analitică, au fost lă­sate cursiştilor spre cercetare şi expuneri de păreri.

Acestea chestiuni şi probleme au fost obiectul conferin­ţelor cursurilor de vară dela Sibiu, dar am mai avut o mână de oameni cari ş'au petrecut tot timpul cursurilor în mijlocul nostru: Dl D. V. Toni, preşedintele asoc. generale a înv. din România, promotorul şi animatorul cursurilor, care ne-a lumi­nat adevăratele căi pe cari să mergem spre a ne înălţă Nea­mul şi pe noi.

Altul a îost Dl Ion Ciolan, care a fost petrecut tot tim­pul cursurilor între noi, dându-ne preţioase îndrumări teore­tice şi practice, referitor In întemeierea de cooperative şco­lare şi la deslegarea multor probleme de actualitate. Am avut apoi zilnic pe marele compozitor muzical T. Popoviciu şi fiica sa Lia prof. de muzică, cari ne-au instruit în vederea înjghebărilor de coruri la sate. Cunoscutul artist V. Ion Popa autorul lucraţii «Muşcata din fereastră», prin cele două con­ferinţe : Istoricul teatrului şi Teatrul şcolar şi sătesc, a dat cursiştilor câteva noţiuni de ansamblu.

In alte şedinţe ne-a demonstrat practic despre dicţiune, grimă, scena, punerea în scenă a unei piese teatrale, etc.

Aceste conferinţe au creiat cursiştilor o atmosferă de cultură superioară pe care au trăit-o şi o vor manifesta în lupta pentru ridicarea Neamului nostru.

(p. II în numărul viitor).

Ardeleanu loan Senior.

EDUCAŢIA MORALĂ IN ŞCOALĂ ŞI SOCIETATE.

Educaţia morală e factorul care conlucrează la consoli­darea societăţilor, instituţiilor şi imperiilor. Ea este produsul: familiei, şcoalei şi societăţii. Cum îşi exercită fiecare din aceşti trei factori înrâurirea asupra individului, încă din frageda co­pilărie, e bine cunoscut. Toţi suntem de acord, că familia în cele mai frecvente cazuri, ignorează cu desăvârşire, enunţarea şi practicarea principiilor de morală, resădind virtutea şi ca­racterul. Familia, întâia instituţie de o valoare incontestabilă — în educaţia inividului — lasă de dorit sub toate aspectele. N'au şi nu dau nici cel mai elementar exemplu de bun simţ. Copilul creşte rău, diformat sufleteşte, atrofiindu-i şi înclină­rile bune ereditare de are norocul săle posede.

In familie copilul ori e supraveghiat prea strict, oprindu-1 dela orice manifestaţie a eului său propriu, ori e lăsat prea liber, ne interesându-se nimeni de acţiunile lui. In primul caz devine un timid, nici odată nu va avea curajul să întreprindă, pe cont propriu o afacere bună. In al doilea caz: un perfid, un feroce s'au chiar un criminal social.

Nu voi insista mult asupra rolului ce-i încumbă familiei în această privinţă, deoarece actualmente, şcoala este chemată să deschidă ochii părinţilor, asupra importanţei educaţiei. Deci şcoala va fi acea care necondiţionat va începe educaţia fami­liei, pentru a-i da îndrumările şi cunoştinţele necesare creşterii copilului, nu neglijând în şcoală însă copilul, care mâine el însu-şi va deveni cap de famiiie.

Şcoala când e în bune relaţii cu familia, poate cu mari şanse de reuşită, să reformeze şi să sbiciuească din sufletul copilului relele obiceiuri altoite în familie, pe «uliţe» cu copiii răi. Condiţia principală pentru educator e să ştie profita de momentul oportun şi să cunoască bine copilul şi familia. Să cunoască psichologia infantilă cu toate ramurile ei, precum şi ştiinţele cari s'au dovedit a-i fi ajutătoare; Biologia, Fiziolo­gia, Psiho-fiziologia, Patologia, că, sunt multe ramificaţii şi ar trebui o viaţă de centenar ca să pătrunzi în misterul fie­cărei ştiinţe, pretenă nedespărţită a psichologiei şi pedologiei. Ar trebui ca fiecare învăţător — educator — să-şi facă stu­diul în laboratoarele de psichologie infantilă. Or şcoala chiar

aşa cum e azi, poate deveni un mic laborator unde: cauţi, studiezi, tragi concluzii, la fiecare fenomen ivit în viaţa copi­lului, aplicând pe urmă fiecărui individ tratamentul de care are lipsă şi se crede mai eficace în ajungerea idealului suprem; moralitatea individului. Apatia şi indolenţa însă sunt defectele caracteristice, condamnabile pentru orice educator, care nici odată nu va face nimic bun, ci din contra ; va strica şi va preda pierirei grabnice, atâtea şi atâtea suflete cari aşteaptă dela el mântuirea.

Nici în şcoală nu e uşor să faci totul aşa cum ai dori, deoarece cele 5 - 6 ore petrecute în societatea copiilor, sunt insuficiente remedierii tuturor defectelor stabilite, căci cele 18—19 ore petrecute în familie — uneori foarte infectă — cuiburi de imoralităţi şi perversiuni, strică ceace ai făcut sau ai încercat. Pentru aceste motive, educaţia individului în şcoală, cu educaţia membrilor din familie, va merge concomitent. De­geaba voi persista la copii mei, că a fura e păcat şi cauzează daune materiale şi morale deaproapelui, căci după ce merge acasă, tata sau mama, îl trimite după cucuruzi în grădina ve­cinului, sfătuindu-1 să nu-1 vadă nimeni, etc. Când eu îl opresc să nu înjure — şi nu mă aude nici pe mine — şi acasă aude, înjurându-se şi bătându-se, rămâi cu sufletul îndurerat că cei 7 ani de şcoală n'a putut face nimic din punct de vedere moral. Pentru aceasta spuneam că educaţia morală din şcoală, să meargă concomitent cu cea din familie. In şezătorile lunare — dacă se ţin — să se atragă atenţiunea părinţilor asupra dezastrului ce-i aşteaptă, când ceace se învaţă şi deprinde la şcoală, ei nu ţin cont de ele.

Mulţi conducători ai satelor noastre prevăd şi ştiu bine pericolul ce ameninţă neamul nostru, unde s'au încuibat multe păcate şi rele, însă puţini sunt acei cari să sfătuiască pe ţăran, lăsând totul la voia întâmplării lucrând după teoria fatalismu­lui. Am întrebat pe un păstor sufletesc, dintr'o comună unde tot soiul de păcate şi imoralităţi se practicau pe o scară în­tinsă că, dece nu reacţionează, combatându-le căci aduce ru­şine asupra noastră, mi-a răspuns că «aşa a fost obiceiul, aşa a fost şi înainte cu 40—50 ani». Eu înţeleg că e obiceiu, dar fiind rău, trebue cu toată energia, pe toate căile posibile să-1 combată şi să nu permită ca sub ochii lui, să se desfăşoare oribilele orgii.

Deci greşesc toţi acei cari cred câ ţăranului, nu-i permis sau nu-i poţi spune unele lucruri prin cari să vadă că sunt mari greşeli pe cari le practică.

Insă precum o ploaie torenţială strică sămânăturile, grâ-nele, etc. tot aşa observaţia bruscă, o vorbire vehementă, ata­catoare, atrage ură sau antipatie. In schimb o ploaie lină, e binefăcătoare întregii naturi, o observaţie blândă, binevoitoare, prietenoasă, oricând va fi primită cu drag şi cuvintele tale ş'au găsit ecou în sufletul şi inima auditorului.

Crede cineva că e destul să cunoşti un rău şi prin aceasta am făcut totul, fără să iai atitudine contra acelora cari îl prac­tică strivindu-1. Nici nu ştiu din ce cauză, evită par'că inten­ţionat să arate ţăranului, să observe el însuşi un mare păcat şi rezultatele funeste ce-1 aşteaptă. Mulţi cred că de-i spui ceva ţăranului, referitor la îngrijirea copilului, educaţia lui nu te ascultă, sau nici nu ia în seamă sfaturile. Ba chiar sfătuin-du-1, nu primeşte el la început cu mare uşurinţă. Nici vorbă; de-i spui direct îl supără, deoarece azi «adevărul supără» şi eşti persiflat sau duşmănit când îl afirmi. Dar oricât ar supăra, trebue spus. O supăra pe unul, pe altul, însă vor fi şi de aceia cari vor recunoaşte că «bine zici» şi azi unul, mâine altul, va urma sfaturile date. Aşa de exemplu vrei să spui că e rău să laşi copilul liber, la vârsta cea mai precară, când se nasc in­stinctele sexuale, să umble noaptea pe «uliţele» satului, vâ­nând prada. E un obiceiu cu desăvârşire rău şi părinţii nu-i ştiu profilaxia, mai bine zis, nu le pasă de aşa ceva. Dacă însă le vei atrage atenţiunea asupra urmărilor şi mai ales asu­pra urmărilor şi asupra inevitabilelor boli sexuale epidemice, e imposibil să nu fie atent la purtarea adolescentului.

Se va riposta că azi e greu să încerci aşa ceva, când ţăranul numai are încredere în nimeni. E just. Când conduita învăţătorului, nu va inspira sinpatie şi încredere, nu se poate încerca şi e superflu. In orice caz însă, fiecare învăţător se năzueşte să-şi câştige simpatia comunei, ş'atunci în înţelegere cu celelalte autorităţi comunale — dacă sunt conştii — se poate încerca cu succes. Din experienţe şi constatările mele proprii, afirm că poţi sugera ţăranului nostru multe inovaţii de ordin moral, căci el şi aşa te consideră ca pe un «mai învăţat» şi conducător.

Or fi poate şi de aceia cari ar zice că «e bine să-1 laşi

238 Ş c o a l a _ N o a s t r ă _ _ ^ = _ _ Anul X .

pe ţăran în pace», ce ne interesează afacerile lui. Trebue să ştim că interesează, neamul şi ţara noastră, care pretinde ce­tăţeni integri. Trebue sfătuiţi părinţi, tineri, căci în ignoranţa lor, «încorda prea tare arcul, sburând săgeata peste obiectiv», iar tinerii orbiţi de plăcerile ce le gustă din paharul murdar, microbul murdăriei se aşează în ţesăturile lui organice, dis­trugând un element al neamului nostru.

Sfătuiţi părinţii; asupra epocii pubertăţi în care apare in­stitutul sexual. Această epocă critică, care un pedagog german o aseamănă cu «invaziunea barbarilor», când nu e călăuzită, supraveghiată şi controlată de părinţii.

Sfătuiţi părinţii; să nu înjure în faţa copilului, să nu vor­bească de rău pe nimeni şi să nu batjocorească. Să se poarte cu respect faţă de părinţii lui — bunicii copilului. — Ori cât ar fi de nervos, să se abţină dela manifestări murdare, în faţa copilului, a cărui subconştient: înregistrează, depozitează şi pe urmă în voluntar reproduce. Urmează deci şi e logic, ca el numai vorbe frumoase şi fapte bune să audă şi să vadă.

Sfătuiţi părinţii; şi locuitorii comunei, că oriunde vor auzi pe un copil, înjurând sau, săvârşind alte lucruri urâte, să-1 oprească momentan, să vadă copilul că este supraveghiat şi că nu numai învăţătorul sau părinţii, ci toată lumea opreşte faptele urâte. In felul acesta iarăşi se va feri, că în contact cu alţii să nu fie rău, debarasându-se încetul cu încetul de obiceiurile rele.

Gând învăţătorul, preotul, vor înţelege să fie; sfătuitori în comună şi nu vor lăsa nici o abatere nerelevată, e impo­sibil ca situaţia să nu se schimbe. începutul e greu, însă, lu­crând cu tactică, cu mare prudenţă, să nu ataci direct pe ni­meni, folosind exemple şi comparaţii, cari au un rol eminent.

Cred că fiecare învăţător s'ar simţi ruşinat când ar auzi că un fost elev a lui a devenit un excroc, tălhar sau un cri­minal şi se mândreşte, pe drept cuvânt, cu un elev devenit o persoană marcantă prin calităţile sale morale.

Când vom proceda astfel, în legătură cu familia — căci fără familie nu-mi închipui nici un rezultat fericit — atunci vei avea satisfacţia sufletească, că ai dat societăţi un element pe care nici cea mai destrăbălată societate de imbecili şi de­pravaţi nu o vor putea abate dela principiile cu cari a fost crescut. Căci cunoaştem cu câtă dragoste şi afecţiune îşi pri-

meşte societatea perfidă, pe unii conrupţi şi cum îi târeşte apoi în noroiul spurcăciunilor lor caractere, desbrăcându-i de haina nevinovăţiei, pentru ca împreună cu ei să guste din pa­harul fărădelegilor şi să fie apoi batjocoriţi şi huiduiţi, de societatea bună şi de indivizii crescuţi în spiritul creştinesc moral.

G. Moigrădeanu.

INTELIGENŢA. I.

GENERALITĂŢI.

Subiectul pare, în primul rând, că este dintre acele care discută teoreticeşte, numai, unele probleme şi ca atare nu şi-ar avea justificată existenţa în coloanele unei reviste ce-şi pro­pune mai întâiu de toate cultivarea spiritului practic—concret în care trebue să trăiască tagma ce o susţine şi pentru care ea există. Dar, nu din dorinţa de a contribui cu ceva la spo­rirea enormei volumnităţi a teoriei ori de a face apologia ce­lei aflate deja, l-am a l e s ; din contră, socotesc că din conside­rente practice şi cu scop util pentru viaţa de dascăl am pus chestiunea, speculând în bună parte o teorie şi trecând în fapt ceeace ea mi-ar putea pune la îndemână, pentru câştigarea acestei vieţi de apostol. O explicare însă :

Termenul de inteligenţă a fost interpretat greşit multă vreme, de multe ori chiar exchis din studii psihologice ca un lucru ce nu-şi are o natură proprie — de sine stătătoare — sau un sens binedefinit, lipsit fiind de evidenţă prin sine în-su-şi aşa cum se poate observa la celelalte fapte sufleteşti. Greşala a persistat mereu atât cât viaţa sufletească a fost cercetată numai analitic. S'a considerat inteligent cel care are o bună memorie sau cel care e atent -intensiv sau extensiv în-tr'un grad mai înal t ; gândirea adâncă era socotită inteligenţă superioară cum de altfel se credea şi despre imaginaţia creia-toare. Rând pe rând sau simultau inteligenţa a fost redusă la funcţiuni ale intelectului şi ca rezultat psichologia a căpătat o serie însemnată de definiţii, trăgând o umbră confuză peste una din cele mai importante facultăţi mintale.

Şi azi. deşi într'o epocă de adânci explorări în domeniul vieţii sufleteşti şi desăvârşite precizări a fenomenelor petrecute aci, sensul termenului «inteligenţă» rămâne tot confuz pentru mulţi care sunt chemaţi să-1 determine, să-1 îndrume pe cale succesului ca singurul lucru de care depinde câştigarea feri­cirii în viaţă. Cu aceste cuvinte cred că motivul problemei e justificat şi sfera lui de răsfrângere e precizată: educatorii, dintre care învăţătorii în primul rând.

înainte de a defini inteligenţa, notez, cu scop de preîn-ţelegere concretă a ei, nedumerirea unui tânăr absolvent de liceu care nu putea crede cum un coleg al lui de şcoală pri­mară rămas la coarnele plugului se poate găsi întt'un stadiu de inteligenţă mai superior decât el. Recunoaşte că duce un trai mai mulţumitor, că faţa lui e senină mai de multe ori de­cât a sa, dar că e mai inteligent, niciodată.

Nota e de o nuauţă cam grossieră, totuşi cu puţine ob­servaţii pe marginea ei intrăm în sensul adevărat al inteli­genţei. Există un echilibru între dorinţele — sigur, potrivite, situaţiei de plugar — şi putinţa de a-le satisface ? Se găseşte el în stare de a rezolva în favoarea sa toate piedicele — ni­micuri, alături de ale liceului — ce se ivesc în cale ? — Da. Ca atare el are şanse de a fi mai fericit decât colegul lui, actualmente impiegat, pentru care greutăţile vieţii cât şi sar­cinile noii apărute nu pot fi duse sau înlăturate cu uşurinţa cu care îşi rezolvă cel dintâiu pe ale lui.

Reţinând fericirea ca un indice pentru succesul în viaţă — deşi apare cu nuauţe diferite la fiecare rămânând în sinea însă aceiaş — putem spune că la primul e mai mare iar la cel de al doilea mai mică dacă e admisă o calculare graduală a fericirii. Succesul în viaţă nu e isvorât, însă, dintr'o situa­ţie, din cultura sau civilizaţie, ci din apacitatea mintală cu care individul vine pe lume. Situaţiile, cultura, civilizaţia sunt oa­recum atribute venite ulterior ca o încoronare a Succesului. Succesul' în sinea lui are ca determinat prin inteligenţa. Feri­cirea presupune inteligenţă; pentru păreri contrari «cămaşa fe­ricitului» din istoria unui ţar le poate spune mult.

Inteligenţa e înăscută, iar desvoltarea ei în cursul vieţii se face în limita acestui element nat iv ; dovadă e menţinerea coeficientului de inteligenţă al unui individ în tot timpul vieţii şi existenţa documentată a legii variaţiei inteligenţei. Contri-

buţia experienţei nu e decât materială, formală în foarte mică măsură.

Iată de ce gradul de inteligenţă poate fi mult mai înalt la un ţăran simplu decât la un om al cărţii; Universitatea din Upsala a declarat în anul trecut doctor honoris causa pe un ţăran pentru o lucrare de filologie.

Speculând o nedumerire a cărei origine este ignorarea sensului adevărat al inteligenţei şi neputinţa de a pătrunde un pic lucrurile, adunând la un loc observaţiile făcute, defi­niţia e aproape dată: Capacitatea generală a «individului de a se adapta la noile sarcini şi cerinţe ale vieţii» (Stern); «forma particulară de adaptare — fără a se confunda cu reacţiunile de moment sau cu deprinderile — în a cărei desfăşurare dis­tingem spirit de relaţie între datele expierenţei şi în cazuri superioare cugetare asupra relaţiilor» (Binet). Se observă la ambele definiţii ale inteligenţei câte o parte obscură: la prima geneza, iar la cea de a doua caracterizarea deplină a faptului socotit ca ceva dat. Alăturate însă în partea luminoasă, avem înţelesul adevărat al inteligenţei: Capacitatea generală, înăs-cută, a individului de a se adapta cerinţelor şi sarcinilor noi ale vieţii. Definiţia lui Binet cuprinde implicit ideea genezei inteligenţei: elementul hereditar.

Prin capacitate generală se înţelege totalitatea funcţiuni­lor intelectuale; inteligenţa e o sinteză a acestor funcţiuni şi ca* orice lucru rezultat dintr'o sinteză, prezintă caractere spe­cifice lui, care nu pot fi reduse la niciunul din elementele com­ponente: .viaţa cu toate fenomenele ei nu poate fi găsită în niciunul din elementele anorganice care compun celula orga­nică prin sinteză.

In acest punct corectează psichologia actuală vechile con­cepţii asupra inteligenţei şi odată cu această corectură s'a des­chis perspectiva celor mai frumoase observaţii în domeniul sufletesc, aşa precum vom vedea cu altă ocazie.

Cu aceste precizări: inteligenţa e sinteza funcţiunilor in­telectului, de natură hereditară şi are rostul de a adapta pe individ — e comportamentul adaptativ — se poate trece la consideraţii de ordin pur practic, pentru care a fost pusă pro­blema şi pe care le vom expune în împrejurări ulterioare.

Stârciu, 30 Mai 1933. y Pupuză înv. stud.

242 $coala_NoastTa Anul X.

MONOGRAFIA Scoalei primare de Stat din comuna Hurezul Mare, jud. Sălaj.

de Traian Cionfi î n v . dir.

— Urmează din No. 6. pag. 187 —

Peste o săptămână se reîntorc cu cărţile acasă. Plata învăţătorului era pe un a n : 78 viei sau 19 cubule

de bucate fără nici un ban. La 10 Dec. se ţine prima lecţie, la care sunt de faţă 23

copii şi 9 fete. Tot în această zi se învită autorităţile şi oas­peţii la sfinţirea localului şcolar renovat, făcută în ziua de 12 Dec. Iau parte la sfinţire protopopul Pop Ştefan din Şupurul Inferior şi capelanul r. cat. din Deltiug Hezer George.

Obiectele de studiu e rau : 1. Religie, 2. literile şi scrie­rea română, 3. literile şi scrierea ungurească, 4. cântările, 5. catechismul şi biblia. Aritmetica pe semne a rămas uitată cu toate că aveau cărţi de aritmetică. Scrierea se făcea cu litere cirile şi numai în 22 Februarie 1848 s'a dispus învăţarea lite­relor latine.

Din însemnările făcute de preotul Novac, reiese că înv. Pop Ilie nu era prea conştiincios, căci abuzând prea mult de beutură era mereu beat, şi comitea multe greşeli în funcţiunea sa, fapt care i-a atras ura atât a poporului cât şi a preotului, pedepsindu-1 cu detragerea din leafă iar preotul însuşi era nevoit să ţină dânsul lecţiile în absenţa învăţătorului. Pentru uşurinţa aceasta n'a mai fost angajat în al doilea an, căci după prestarea examenului i s'a abzis postul.

La acest examen au fost de faţă 25 băeţi. Dintre cei mai buni, doi elevi au fost premiaţi de către preot cu câte o pe­reche de ciubote sau cisme, anume pe : Ciora Gligor şi Ciuca Ioan iar ceilalţi au primit turte de miere.

La examen au asistat şi oaspeţi. Elevul Ciora Gligor a ţinut o vorbire de bineventare, eternizată în protocol în forma următoare :

«Domnilor, nevrednici suntem de ace ostenelă care vaţi luoat asuprăvi, ca să osteniţi astăzi la revederea şi auzirea acestei probe a nostre, dein care se va vede câtă înaintare am făcut in trecutul semestru intru invetiatura noue propusa, cu adânca inimei mulţumire vă mulţămim pentru acesta oste-

Anul X . ^Şcoala Noastră 243

nela. Inse Domni (i) noşti. şi părinţi (i) noşti, ne rugăm ca pe puţintelele noste scienţiă, pe cari intr-acest greu inceput ni le-am adunat, se nu ve miraţi, checi şi noi slăbuţi îiind nu multa comora ne-am cascigat, şi de veţi vede slabiţiunile noste se ne îndreptaţi şi se ne ertaţi. Iara voi conşcolarilor aveţi spema (sperare) în Dumnedieu şi vo străduiţi cu cuvente cu­rate şi limpezi a arăta ce aţi învetiat, spre mangaerea părin­ţilor şi a mai marilor noştri pe cari pentru a lor priveghieri ţi osteneele Dumnezieu spre mulţi ani săi trăiască. Mulţi ani.»

După aceasta se dă paşaportul învăţătorului Pop Ilie iar în urma lui s,e alege Dimitrie Marcuş care-şi începe activitatea sub cel mai greu augur fiindcă tocmai în semestrul II-lea este mai crâncenă revoluţia. Ungurii s'au răsculat în contra thro-nului şi în contra Românilor, după cum zice Novacu în înse­mnările lui, iar agenţii revoluţiei cutreierau satele ademenind populaţia la răsvrătire împotriva mai marilor lor spre a-i su­prima. Bietul Novacu încă a fost dintre cei destinaţi la spân­zurătoare şi numai norocul 1-a scăpat cu viaţă.

Iată aci însemnarea relativă la acest epizod; luată din «cronic'a scolaria» a lui Mihalca loan : «Parochul Noac ca om cu sciinţă superioară faciă de alţi preoţi săteni, şi ca Român invapaiat, dorita aredicarea unei scole romane în Hurez, pe care a o duce la ajungerea scopului seu nobil de a învăţa şi cresce poporul serac materialminte dar şi mai serac spirifual-minte, a fost dorul său preoţesc. Din istoria şcolară scrisa de el se vede cum a grigit el cu scuumpetate scola.

Insă pânăce poporul său român cu el dimpreună se-au bucurat de progresul şcolei române hurezane, alţii au fost cari se-au uitat cu ochii răi, pismăreţi la şcola română şi pe suf­letul şcolei, adecă pe parochul Noac, în oisma lor ar fi voit a-1 delatura, de nu a-1 nimici definitiv. Parochul Noac a avut contrar mare în protopopul s ă u : Stefan Pop, în oficialii do-miniali din loc, (şi în vânzătorul de sare Verebelyi Iosif) cari din pismă faţă de el şi din ură facia de tot ce p român, ca sobolul pe căi ascunse au subminat auctoritatea parochului Noac, care era aci se-şi peardă vieţia în acele zile de res-cola a Ungurilor.

De după enarările adurmitului în domnul Stefan Pop fost paroch de B a b ţ a ; Moise Sora Noac şi acesta amintit paroch de Babţa erau aieve destinaţi la epânzurătore inse Noac ca

asesor comitatens prin un amic al său de mare influinţă la vice corniţele şi la şeîii statariali (ca era statariu in rescola din 1848—49) au izbutit să se potă desvinovăţi; ceace succe-zând, au fost eliberaţi ambii din temniţă şi scăpaţi dela morte».

«Acele 9 zile de temniţă a potut fi o grosnică tortură pe preotul Noac, care nu scia sigur decă i-va mai resări sârele fericirei sale seu doră va ave să apună şi el ca un martir al chiamarei sale de preot roman.

In temniţa dela Careii-Mari cred că se-a rogat parochul Noac atât pentru sine cât şi pentru poporul seu hurezan, pe care l'a iubit şi a voit a-1 ajutora la sciinţă şi bună stare. Spiritul său nobil şi poetic cred că se-a avântat în sferele mai curate decăt erau cele de jos in timpul răscoalei. Nu pot sci sigur aci in temniţa de Careii-Mari seu in prinsorea sa dein Oradea Mare, dar in aceste doue locuri amare in careva a făcut poesia acesta ce o las se urmeze a c i :

«Am rămas ca celce'n lume E născut a suferi : Şi numai cu bunul nume Dintre lupte a eşi.

Am rămas bătut de sorte Cu duşmani incunjurat întristat până la morte Şi totuş n-am desperat.

Ved urzita ce-mi prepare Venitoriu înfiorat; O vietiă forte amară Şi nu sciu cui ce am stricat.

Bateţi venturi şi fortune Peste mine nencetat, Că eu cred că toate-s bune Câte sortea mi le-au dat».

(Va urma).

S E C T E L E R E L I G I O A S E ŞI U R M Ă R I L E L O R .

In afară de criza financiară, poporul nostru românesc mai trece, fiind la început, printr'o criză morală cauzată de diminuarea credinţei care este sdruncinată de curente străine dogmelor religiei creştine, asemănătoare cu torenţii de apă care vin cu multă repeziciune şi lasă după ce trec, urme' care se îndreaptă cu mare greutate, dacă se mai poate. Slăbirea moralităţii care este condiţionata în primul rând de reaua stare materială, este îndeplinită în timpul de îaţâ, de către sectele religioase.

Ele sunt nişte asociaţiuni de Oameni cu aspiraţiuni pro­prii, cu învăţături deosebite, cu un cult propriu şi cu o tra­diţie proprie, toate acestea contrare Bisericii creştine dela care s'au abătut. învaţă în mod deosebit despre Dumnezeu, despre om şi despre Biserică. Nu recunosc autorităţile bisericeşti, cultul icoanelor şi al sfinţilor. Sectarismul s'a ivit din timpul lui Luther care în urma con­flictului cu Papa dela Roma, a tradus Biblia în limba ger­mană din limba latină, ca să o citească tot poporul german, fiecare putând să-i înţeleagă învăţătura singur. Din această libertate a interpretării Sf. scripturi s'au înţeles greşit unele învăţături de carte cei cu o cultură insuficientă sau fără cul­tură şi astfel s'a ajuns la rătăcirile ce sunt şi astăzi în per­petuă practicare. Cei cari au format culte deosebite au răs ­pândit învăţăturile lor din Germania în Anglia, iar de aci au trecui în America, apoi în Ungaria şi din aceasta la noi în ţară, pela apus şi pela răsărit din Rusia.

Problema aceasta a început nebăgată în semă, acum se contează mult pe ea deoarece popoarele duşmane o între­buinţează ca armă de înfrângere faţă de popoarele duşmănite aşa că într'un viitor, război şi sectele religioase vor fi arme de luptă.

Dacă vom cerceta cu deamănuntul starea sufletului creş­tinilor noştrii ne convingem că între locuitorii ţării noastre, în care terenul este favorabil datorită celor deosebiţi de naţia românească, sunt câteva zeci de grupe de oameni rătăcite, unele mai puţin periculoase şi foarte dezastruoase, aşa încât statul trebue să se îngrijoreze. Adventiştii reformişti, Naza-

rienii, Mileniştii, Inochentiştii, Chiliştii şi Scapeţii sunt sec­tele care aduc decăderea ţării noastre din punct de vedere naţional, moral şi material.

Aşa de pildă, Adventiştii reformişti susţinuţi în acţiunea lor de către Evrei, învaţă contra hrănirii cu carne de animale domestice, contra jurământului contra armatei şi prin urmare contra apărării naţionale. Pe de altă parte prin învăţătura că Mântuitorul va veni în curând, cu toate că au minţit în două rânduri pe prozeliţii lor, fac ca lumea să devie inactivă şi prin aceasta omul aşteptând ca să treacă şi ziua şi noaptea să se apropie sf. moarte, în toate ramurile activităţii econo­mice se produce o stagnare sau un mers hibrid, având o con­secinţă de degradare generală.

Nu sfânta scriptură învaţă aşa, dar ei o explică în mo­dul, acesta, iar ca să-şi precizeze exactitatea, scriu Biblia în sensul cum ei se explică şi când îi ceri argumentarea ţi-o arată în cartea sfântă.

Mileniştii (studenţii în Biblie) prin doctrina lor neînţe­leasă de ei sunt împotriva a tot ceeace este autoritate, pro­pagând astfel indisciplina şi totodată dezagregarea organizării noastre de stat. Ei spun că orice instituţie şi orice conducă­tor este dracul pământesc. Tot asemenea Inochentiştii care s'ar putea egala cu comuniştii.

Cele mai periculoase şi mai de temut sunt Chiliştii şi Scapeţii , două secte de provenienţă rusească care sunt în B a ­sarabia şi în Moldova. Deosebit de faptul că învăţătura lor este potrivnică formii noastre de stat, sunt un mijloc puter­nic de conrupţiune a bunelor moravuri. Când stai de vorbă cu un chilist îţi spune bazat pe predica Rasputinilor, că în­tâi să păcătueşti şi pe urmă să te pocăeşti. Pentru aceasta cei cari fac parte din cultul lor practică o viaţă insuportabilă chiar de cel mai crud om şi de cel mai pervertit. Părinţii acţionează memoria senzuală la ficele lor, iar fiii la mama lor. Ce este mai degradator ca acest fapt. Am văzut în Basa ­rabia o progenitură de acest fel. Era un adevărat monstru, însăşi ştiinţa este contra acestei morale. Nici Scapeţii nu sunt departe de Chilişti, pentrucă acestea sunt contra naturii omeneşti, deoarece după căsătorie la un an sau 2 îşi distrug oganele genitale. Când ajungi în laşi şi mergi în dosul gării ca să iai o trăsură să mergi în oraş, eşti întâmpinat de nişte

birjari înalţi, galbeni la faţă, slabi, lipsiţi de barbă şi vorbesc foarte nedesluşit fiind lipsiţi de iniţiativă proprie. Ceeace este mai caracteristic este îndoirea înainte de şira spinării. Aceş­tia sunt Scapeţii.

Insă nu mai puţin periculoasă sectă, sunt Baptiştii care spun să nu se închine la icoane, să nu intfe în Biserică şi să se boteze la 15 ani. Lor nu le trebue popă, dar predicator da, nici semnul crucii.

Noi creştinii nu ne închinăm ca lumea antică la icoane ca la idoli, ci ne închinăm şi suntem cu gândul la cel care-1 adorăm sau venerăm. Primim taina botezului aşa mici deo­arece jurământul faţă de Dumnezeu ni-1 luăm prin naşi, ur­mând ca părinţii să ne crească în acest spirit şi aşa mai de­parte.

Membrii acestor asociaţiuni, rătăcite cu sufletul, sunt nu­mai cei care au avut vre-o nemulţumire din partea organelor însărcinate cu păstorirea sufletelor. Privite din o latură psi­hologică, ajungem la constatarea că părtaşii lor sunt persoane naive, snobiste şi de cele mai multe ori inculte sau dacă mai au materie cenuşie în creer sunt cel mult săraci cu duhul. Cea mai mare parte din membrii lor sunt numai gunoaiele disgraţiate de societatea omenească.

Ca mijloace de atracţie întrebuinţează atitudinea lor smerită, gesturjle lor de convingere, uniforme de îmbrăcăminte muzici cu care cântă, coruri în care se cântă rugăciuni fă­cute de predicatorii lor cum şi cărţi ce cuprind pasage din Biblie explicate după cum gândesc ei că e bine în raport cu învăţătura lor, distribuind celor ce le acceptă ideile câte o Biblie adusă din ţări străine, de obiceiu din Anglia sau din Germania, dându-le şi câte o sumă de bani. De atunci înainte sunt fraţi şi trebue ca să-şi mai câştige şi ei alţi fraţi. Tot­deauna în vorbirile lor fac uz ca să atragă, numai de fapte extraordinare spre a înfricoşa pe auditori.

Toate sectele religioase prin organizarea lor şi legătu­rile dintre ele şi sectele din ţările străine, sunt spionii ţării. Ele vând interesele ţării ta străini fără ca să ştie că săvâr­şesc o trădare. La aceasta le determină învăţătura lor. Cre­dinţa creştină este unicul factor permanent care unifică su­flete membrilor unei naţiuni, este temelia Statului. Prin cre­dinţa în Dumnezeu se simt oameni apropiaţi unii de alţii,

legaţi între ei în primejdii şi în nevoi. Mihai Viteazul prin semnul crucii- în faţa armatei, a câştigat victoria dela Călu-găreni, iar ştefan cel Mare datorită credinţei lui şi a ostaşilor a câştigat strălucite izbânzi în războae. Dacă credinţa în Dumnezeu este lanţul cel mai puternic de solidaritate în lupta vieţii, atunci când această tărie ar lipsi la un popor, ar îi întocmai ca o corabie, în mijlocul mării, în plină furtună mergând acolo unde o duce vântul cel puternic. Fiind contra organizării statului, contra formii lui de conducere, conţribuesc la desechilibrul sufletesc al oamenilor, la despărţirea în ta­bere ostile uneia alteia, deci la destrămarea noastră şi atunci străinii care ne doresc rău, atât aşteaptă ca să poată pune stăpânire mai repede pe noi.

Sunt în legătură, după cum vedem, cu străinii şi mai cu seamă cu comuniştii a căror morală o practică toate sectele. In Rusia numai pe aceasta cale s 'a ajuns la starea de astăzi. Numărul covârşitor de secte care a' împărţit populaţia în ta­bere cu aspiraţii deosebite, a fost efectul a ceeace se vede astăzi în acea ţară. Odată un împărat a chemat pe fiii săi când era pe patul de moarte .ca să spună cui se cuvine ave­rea : Le-a dat un snop de .nuele legate la un loc şi le-a spus: «Cine va rupe acest snop acela va avea moşia». S'au căznit pe rând şi nici unul n'a putut să-l rupă. Apoi 1-a des­făcut, şi le-a dat câte o parte. Atunci ei le-au rupt. «Vedeţi aşa se va întâmpla cu voi dacă veţi fi uniţi sau neuniţi în credinţă şi fapte» Pe urma împăratul a murit. Asemenea se va întâmpla şi cu o ţară desmembrafă.

Fiind contare organizării stalului, jurământului şi arma­tei, sunt duşmane ţârii şi apărării naţionale. Viaţa lor aşa cum o înţeleg este dăunătoare moralei şi un mediu de per­vertire. Luptă pe faţă contra Bisericii factorul principal al păstrării Raţiunii.

Pentru combaterea şi nimicirea lor Biserica şi şcoala să înceapă lupta prin conferinţe e t c , iar cărţile cu conţinutul religios să fie puse în vânzare numai acelea ce au aprobarea Sf. sinod, ca să nu se mai otrăvească sufletele celor ce le citesc.

P. Buzescu.

Oamenii mari ai Sălajului.

S I M E O N B Ă R N U Ţ I U ( 1 8 0 8 - 1 8 6 4 )

Nu vreau şi e imposibil a fixa în cadrele unui articol de revistă, viaţa, ideile şi faptele uneia dintre cele mai măreţe figuri din trecutul Neamului, de care sunt legate frământările şi evenimentele glorioase ale a. 1848 din Ardeal, care a fost Simeon Bărnuţiu.

Dar întrucât rev. «Şcoala Noastră» ţine deschisă o pagină pt. «Oamenii mari ai Sălajului», ajungând în ordinea cronolo­gică la S. Bărnuţiu, socotesc de bine a închina câteva rânduri acestui fiu al Sălajului şi al întregului Neam.

Simeon Bărnuţiu a văzut lumina zilei în Bocşa-română, din părinţii Ioan Bărnuţiu cantor învăţător şi Ana Oros fată de preot, la 21 Iulie—2 August 1808. A urmat cursurile şcoalei normale din Şimleu (1820) pt. ca la 1825 să sfârşească liceu­lui piarist din Cărei. In anul şcolar 1825—1826 urmează cursul de filosofie din Blaj şi între 1826—29 termină teologia din Blaj. In 4 Nov. 1829 e aplicat ca profesor de sintaxă la gi­mnaziul din loc până în 1831 când trece la catedra de filosofie şi istorie, ocupând între timp postul de archivar consistorial şi prefect de seminar.

In 1834—1839 funcţionează ca notar consistorial, în care calitate a luat parte la dieta ardeleană din Sibiu, 1837, când se discuta unirea «părţilor». In 1839 este trecut din nou la catedra de filosofie.

Drumurile spre Cărei, Blaj, cercetarea şcoalelor străine, audierea discuţiilor din dietă, i-au dat prilej lui S. Bărnuţiu, a frământa în inima sa durerile Neamului. Vasta sa cultură uma­nistă şi filosofică l-au ajutat a judeca drept şi fără reticenţe. Iată-1 de aci pe calea realizărilor practice, punându-şi în joc însăşi existenţa, începând dela atentatele şi isgonirea sa din Blaj, continuând cu sfâşietoarele suferinţe de mai târziu.

In Blaj propagă ideia de naţionalitate; contra articolului dietal cu usul limbei maghiare, la conchemarea consistorului şi corpului profesoral în şedinţă de către vicarul general S. Crainic, Bărnuţiu dictează protestul şi care se înaintează în 1842 episcopului I. Lemenyi pt. a-1 sucţinea în dietă.

Episcopul I. Lemenyi un maghiarofil, n'a vroit sa înţe­leagă senzul protestului, atunci Bâ.rnuţiu arată pe toate căile, prin presă, conveniri, despotismul clerical încuibat la Blaj care duce la ruinarea naţiunii române şi a bisericii române unite, cerând sinod.

In Joia patimilor 1843, la spălatul picioarelor, cei 12 teo­logi orânduiţi se împotrivesc; urmarea a fost că sunt elimi­naţi şi 46 apărători s'au aflat îndată, între cari era şi S. Băr-nuţiu. — De aci a început urâtul proces cu episcopul, urma­rea a fost că isgonirea sa din Blaj a rămas pecetluită. In toa­mna a. 1846 se înscrie la Academia îilosofică-juridicâ săsească din Sibiu; cheltuelile împreunate cu întreţinerea sa au fost mare parte acoperite de prietenii şi foştii săi elevi: Avram Iancu, Iacob Mureşianu, etc. La Sibiu îl ajung evenimentele a. 1848.

Din Sibiu lansează, Simeon Bărnuţiu, proclamaţia din 25 Martie 1848, care s'a răspândit ca fulgerul peste tot Ardealul. «Acum este ziua învierii. Să mergem, să răsturnăm piatra de-pe mormânt; să deslegăm lanţurile milenare a naţiunii române, pentruca să se ridice din pulbere şi să vieţuiască viaţă veci-nică». Aşa scria Bărnuţiu în proclamaţia sa din 25 Martie şi sfârşeşte: «Afurisit pe veci să fie Românul care va îndrăzni să facă uniunea, câtă vreme naţiunea română nu va fi recu­noscută ca naţiune pofitică».

In adunarea dela Blaj (întâia) din Dumineca Tomii 18— 30 Aprilie 1848, la glasul lui cuminte poporul şi toţi se în­torc la casele lor şi îi cheamă pe ziua de 3—15 Maiu 1848, zi îngăduită şi de mai marii vremilor.

In conferinţa prealabilă din 2 — 14 Maiu, în catedrala din Blaj, la strigătul mulţimii: «să vorbească Bărnuţiu», el ţine acel celebru discurs care 1-a făcut nemuritor în istoria fră­mântărilor de desrobire a naţiunii române din Ardeal.

La marea adunare din Câmpul Libertăţii, ideile lui devin a unui neam întreg, cele 16 puncte din rezoluţia dela Blaj sunt de naştere din discursul său.

Pe Câmpia L. 40—50000 de Români rostesc după S. Băr­nuţiu, jurământul de fidelitate către naţiunea română şi împă­rat. După alegerea celor 2 Deputaţiuni se alege Comitetul per­manent având ca v. preşedinte pe S. Bărnuţiu.

Comitetul se aşează la Sibiu. In discuţiile din sânul aces­tui comitet, lancu leagă o sfântă prietenie cu Bărnuţiu. Pen-

tru Iancu cuvintele lui Bârnuţiu erau «sancte scripturi» (I. Puş-cariu). Comitetul caută o apropiere cu Saşii, deşii se desfiin­ţează apoi, în taină rămâne şi lucrează în senzul programului depe C. L. , Blaj.

La Mihalţ, din cauza disputei a dreptului de proprietate asupra unei livezi, se naşte o încăerare între Români şi sol­daţii Săcui, în care 21 de ţărani cad, parte morţi, parte răniţi.

Comitetul dela Sibiu anchetează cazul, guvernul nu recu­noaşte comitetul. In Sibiu încep arestările membrilor corn.; S. Bărnuţiu scapă ca prin minune. Aceste agitări au provocat adunăriie dela Orlat (10 şi 11 Sept.), Năsăud (13 şi 14 Sept.) Blaj (16—25 Sept). La Blaj se fac încadrările în companii (1 sat), tribunate (10 sate) şi prefecturi (100 sate). Revoluţia se începe.

După adunarea din Blaj se institue un comitet de paci-fica'ţiune, de apărare, în frunte cu S. Bărnuţiu ca preşedinte. Poporul zicsa acestui comitet «guvern românesc».

Comitetul de pacificaţiune stabilindu-se la Sibiu, continuă lucrările de organizare militară şi administrativă. Alegerile

adm. pt. Blaj, le conduce însuşi Bărnuţiu. Generalul Puchner, învită comitetul a lua act de suspendarea ep. Lemenyi şi de numirea lui S. Crănic ca vicar provizor.

Doi mari inamici erau în acţiune: Bem dela V. şi Săcui dela E. In 16 Dec. 1848, Generalul Bem era la Şimleu, con­tinuând drumul spre Sibiu. In urma unor atacuri, Comitetul din Sibiu, expediază archiva la T. Roşu ; Bărnuţ se refugiază în Racoviţa la locot. David Urs, care-1 ascunde.

Pe când Ruşii chemaţi în Transilvania sosiau, Bem se afla la Ocna Sibiului. La 11 Martie 1848 seara, în urma a 4 atacuri, Sibiul cade. Bem ar fi stat cu drag de vorbă cu Co­mitetul, dar acesta începând dela ora 2 p. m. (11 Martie) s'a refugiat spre «ţară». S. Bărnuţiu după ce întunecase prin frig şi zăpadă a sărit peste ziduri şi s'a refugiat spre Veştem unde îl ajunge Bariţiu apoi o iau spre Tălmaciu, Lad, Boita, Căli-măneşti (aci întâlnesc pe nefericitul general Puchner), R. Vâl­cea unde Bărnuţiu e arestat şi scapă prin intervenţia consulu­lui austriac Huber din Galaţi. Bărnuţiu de aci pleacă (6 Iunie 1849) spre Smirna, Syra, Corsica, Triest iar la 23 Iunie ajunge * la Viena unde a stat până în 2 Sept. ,^ c - ,u| . t

252 Anul X.

In Deputăţia care în Iulie cerea autodeterminarea naţiu-nei române era şi S. Bărnuţiu.

In Septemvrie se'ntoarce în Ardeal. Bărnuţiu face apoi parte din delegaţia care în 4—16 Noembrie sosise la Viena, dar înbolnăvindu-se grav el nu-şi poate îndeplini obligaţiunea şi se duce pt. cură la Dresda. Din 23 Ian. 1850—19 Martie 1850 stă la cura Dr. Nicau în Kaltenleutgeben, dar în care timp ţinea legături cu cei din Viena.

In Sept. 1850 în Viena, Bărnuţiu semnează petiţia pt. con­vocarea sinodului şi alegerea episcopului, protestul contra amestecului primatelui ungar şi petiţia pt. înfiinţarea unei aca­demii, filosofico-juridică românească. In 12 Sept. 1850 Bărnu­ţiu este decorat.

Bărnuţiu continuă studiile de drept la Viena, ascultând aci 3 trim., apoi la Pavia, unde la 1854 este promovat doctor în drept, băneşte fiind ajutat de prietenii săi.

Intorcându-se spre casă, la chemarea ministrului Ma-vrogheni şi la îndemnul lui August Treboniu Laurianu, pleacă peste Lemberg la Iaşi. «O cauză principală, care a înlesnit lui Bărnuţiu plecarea din Patrie, trebuie căutată în lipsa de pers­pective demne şi de libertate a cugetării supt domnia absolu­tismului» (G. Bogdan-Duică).

începe ca profesor de logică la liceu (Ian. 1855) şi con­tinuă (1856) la facultatea de litere şi drept cu predarea filo­sof iei, dreptul ginţilor, public şi constituţional, ocupând între timp funcţia de inspector şcolar, în locul lui Laurianu şi de membru în consiliul şcolar al Moldovei.

Simeon Bărnuţiu aci a fost „un martir al datoriei şi al lipsei de oameni vrednici să-i uşureze sarcina" (G. B. Duică). Tot tim­pul şederii sale la Iaşi, cu sufletul era aproape de Ardeal, prin corespondenţă cu oamenii mai de seamă şi cu nepotul său Ioan Maniu, se interesa de starea politică şi culturală a Ar­dealului. In vara anului 1863 face o călătorie prin Ardeal.

Nervozitatea, împreunată cu insomnie, în urma muncii istovitoare ce o desvolta, l-au pus la pat. Nepotul lui de soră, Ioan Maniu, se duce la Iaşi, la patul suferinţelor marelui apostol.

Pela mijlocul lunei Maiu a anului 1864, într'un hinteu mare, Bărnuţiu în chinurile boalei sale se întorcea spre vatra

strămoşească. Ajuns pe «pământul făgăduînţii», pe valea Al-maşului (Sălaj) în dimineaţa zilei de 28 Maiu, Bărnuţiu îşi dă marele său suflet în mâinile creatorului. Nepotul de-aci adu­cea spre Bocşa trupul neînsufleţit al marelui apostol şi care a fost îngropat în 3 Iunie la Bocşa română.

Pe crucea ce străjueşte mormântul său stă scris: «In me­moria lui Simeon Bărnuţiu n. 1808—21 Iulie f 1864 16 Maiu, Fiii Selagiului», pe o parte: «Libertate, frăţietate, egalitate şi naţionalitate» iar pe a l ta : «Poporul român ţine minte de bi­nefaceri şi nedireptate».

In August anul acesta, împlinindu-se 125 de ani dela naş­terea lui S. Bărnuţiu, Sălajul a peregrinat la mormântul său dela Bocşa. Dl revizor şcolar al jud. Sălaj, D. Mărgineanu, a depus prinosul de recunoştinţă din partea învăţătorimii sălă-gene la mormântul lui, iar aci ne facem o pioasă datorie amin­tind într'o schiţă biografică viaţa sa.

Supurul de sus, 15 August 1933. Ardelean I. Seniorii.

B I B L I O G R A F I E :

1. Dr. C. Suciu, Corespondenta I. Maniu—S. Bărnuţiu. 2. « Cum a fost pregătit 3-15 Maiu 1848. 3. G. Bogdan-Duică, Viaţa şi ideile lui S. Bărnuţiu. 4. I. P. Lazar şi D. Stoica, Schiţa monografică a Sălajului. 5. A. Papiu-Ilarianu, Istoria Românilor din Dacia sup. 6. G. Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei. Operele lui Simeon Bărnuţiu: Dreptul ginţilor, natural şi

pozitiv ; Politica ; Constituţiunile statelor principale ; Antropo­logia ; Psihologia empirică; Enciclopedia filosof iei teoretice. Logica; Metafizica; Estetica ; Ştiinţa virtuţii; Pedagogia; Is­toria filosof iei, etc. din acestea unele au fost publicate, alte nu ;

°=gB=°

254 Anul X.

PAGINA FOLCLORULUI.

CÂTEVA CULEGERI FOLCLORISTICE DIN COMUNA HUREZUL-MARE.

Redau mai jos câteva producţii folclorice din comuna mea, respectând după putinţă felul de ex­primare original. Se va vedea din ele varietatea mo­dului de exprimare a sentimentelor ce • cuprind su­fletul la toate ocaziunile. Cred că aceste producţii se vor găsi în diferite variante şi pe alte sate. Tocmai aci ar sta marele merit al învăţătorului care l-ar cu­lege şi l-ar pune sub ochii cercetătorilor, publicân-du-le. Ar face un serviciu nepreţuit celor ce studiază unitatea sufletului românesc pe aceste plaiuri.

I. CÂNTECE DE DRAGOSTE.

1. La tătă lume-i ciudă Pân 'ce mă iubesc cu slugă, Da' io zoala n'am ce face Dacă mie slugă-mi place. Mai bine-un slugă frumos Ca ş'on gazdă zăhăios ; C a sluji o lună, doauă Şi ş a face casă noauă, C a sluji un an o doi Şi ş a lua car cu boi.

2. Cât oi fi ş'oi mai trăi, Fată dă neamţ n o i iubi; Ce-oiu iubi una română Că te ie sara dă mână ; Şi te duce în grădină Şi-Ji-arâtă florile Bumbii şi mărgelile.

3. Mi să mărită drăguja Şi-i rămâne grădinuja, Şi arată şi grăpată Numa'trabă sămânată.

Sămâna-u-aş bosoioc M o lăsat cu mare foc. Sămâna-u-aş cărăjele M o lăsat cu mare jele. Auzit-am eri la moară Că ş a meu drăguţ să'nsoară. Da nu-i baiu, insoare-se Gându'lamine să-i ste Nici la prânz să nu prânzască Tăt la mine să gândească.

4. Bade pân'ce m a i lăsat Nu t-oiu da mare păcat Num'on an să zaci pă pat, Şi patru cară dă paie Tăte să le faci gunoaie. Când i gândi că [i-i bine Noauă doctori lângă tine Doi la cap, doi la picioare, Doi te'ntrebe ce te doare, Doi îj facă legătoare Unui să te lecuiască ; Potica nu te joiască.

5. Frumos bade trandafir, Lasă-mâ să rump on fir, Rumpe-p mândră cât-i vre Trandafir d in pana me.

Tu li-i rumpe el a creşte Şi tu mândră mai feteşte Că şi io-i mai holtei Pân'amândoi ne-om iubi.

II. B A L A D E .

Cântecul mălaiului. Pă cel deal îndelungat Mere an puiu dă mălaiu cald ; Popa iapa ş'o'nşeuat După mălaiu o alergat. — Bună ziua mălaiu cald! — Sănătos popă bărbos! Cine amar în drum te-o s c o s ? Că io dau şi pripăjesc Dă popa nu hălădesc l 1) — întoarnă mălaiu nu te duce Că te-oiu scălda'n lapte dulce, Cu groştior 2) te-oiu murlui3) Şi cu brânză te-oi pumni. — B a io zo no i inturna Că, când ai vindici 4) la casă Da' mă iâpi°) tu pă su' masă Şi tragi tu masa pă mine Dă mă faci tăt dă ruşine, Ma' că şi io vă prind b ine ; Că vă umplu coşurile Şi vă satur galifâle • Şi vă fac o clisă 6) grasă Să fiJi tăt cu cinste'n c a s ă !

Doina lui Vălean. Frunză verde dă hirean Asta-i hore lui Vălean : Cându-i coaie joi sara Şapte mândre'l aştepta Cu palincă încălzită, Jumătate otrăvită. Văleanu cum o gustat La inimă i-o picat Şi acas 'o alergat, Pă maică-sa o strâgat: — Hai maică aşterne-m' patu' Că pe rău mă doare capu'. — Spusu t'am io Vălean Jâe Că mândrile te-or pune bine! — Nu m o r pune că m o pus Vai, bată-le Cel dă sus, Cel dă susu-i Dumnezău Vai bate-le-ar cât dă rău. Cându-i coa ' la mează-noapte Văleanu trage pă moarte, Cându-i coaie cătă zuă La Vălean clopotele-i sună. Trageţi clopote cu jele, Plângeţi surorile mele. Frunză verde dă măr dulce Pă Vălean la groapă-1 duce Frunză verde dă alun Pă Vălean în groapă-1 pun.

Am dat aceste câteva exemplare lirice şi epice, mai caracteristice, mai sugestive. Trebue să tin seamă de spaţiul restrâns, de aceea am ales ceeace am crezut mai bun, rămânând ca în numărul viitor să prezint câteva exemple de alt gen. Cei ce doresc să guste ceva frumos, îi rog să analizeze cu atenţiune rândurile de mai sus şi se vor convinge. Din parte-mi nu le doresc decât să mă imiteze.

Traian Cionfi înv. dir.

1) hălădesc — scap 2) groştior — smântână 3) murlui — acoperi 4) vindici — oaspeţi 5) tâpi — arunci 6) clisă — slănină.

ac

— Constantin Iencica: „Das­căli şi elevi" (Antologie). Cluj, 1933. Această broşură este o continuare a antologiei „Lumi­nătorii satelor" publicată în anul 1928 ca îndemn pentru tinerii învăţători ca să îndrăgească via­ţa dela ţară. Continuând firul de atunci, autorul dă astăzi, pa­gini din scriitorii noştri, cari au proslăvit munca dascălilor şi au descris emoţiile sufleteşti ale elevilor în drumul lor pentru agonisirea merindei sufleteşti.

Aceste pagini sunt închinate învăţătorilor pentru întărirea optimismului şi a încrederii în rostul lor de astăzi şi într'un vii­tor mai bun, atât al poporului nostru cât şi al omenirii întregi.

Broşura se recomandă dela sine şi ar trebui să nu lipsească din nici o bibliotecă învăţăto-rească.

— Elena Dr. Aciu n. Fabián : „Rosamunda", Şimleul-Silvani-ei, 1933. Alegorie eucharistică în 4 acte şi un tablou. Distinsa şi mult apreciata autoare în şi- j rul lung de teatre scrise pentru întărirea sentimentelor naţio­nale, morale şi religioase, îmbo­găţeşte acest gen de literatură populară cu o nouă perlă. Stilul uşor şi clar în care este scrisă şi ¡ subiectul din care se desprinde ¡ scopul final al omului: ridica- i roa către Idealul suprem, Dum­nezeu, ii dau acestei lucrări ca­racterul cel mai important pen- j tru a fi reprezentată cu demni­tatea cuvenită pe scenele săteşti

ca o puternică armă moraliza­toare a maselor săteşti şi un pu­ternic stimulent de înviorare şi reculegere religioasă.

O recomand cu toată căldura, pentru teatre şcolare şi săteşti. Eventualele îndrumări şi drep­tul de reprezentare se cere dela autoare Elena Dr. Aciu, profe­soară Şimleul-Silvaniei.

(rf. m.)

— „Legende şi povestiri". D-ş. Măria Mihălcescu (Mimoza) din Bucureşti, cu domiciliul în Bi ­serica Amzei (Piaţa Amzei), a editat pentru a fi citită de copii şi adulţi cartea „Legende şi po­vestiri". Ministerul recomandă această carte pentru premii şco­lare şi vă roagă să comunicaţi la rând această recomandare şcoalelor din judeţul Dvs.

Doritorii a procura cartea, se vor adresa librăriei Pavel Suru Calea Victoriei No. 73 din Bu­cureşti, sau d-rei Mihălcescu pe adresa arătată mai sus,

— „Protecţia populaţiei civi­le". D-l căpitan A. Călinescu, fost profesor de armament, cu domiciliul în Bucureşti, strada Andrei Mureşianu No. 26, a edi­tat cartea „Protecţia populaţiei civile^ contra atacurilor aeriene cu gaze, bombe explozive, in­cendiare şi microbiene.

Ministerul recomandă acea­stă carte pentru bibliotecile şco­lare.

— „Răsboiul României". D-l Ovidiu Hulea profesor la liceul

din Aiud, a tipărit pentru popor broşurică „Răsboiul României" scrisă în graiul popular, prin ca­re arată jertfa dorobanţului ro­mân. Ministerul apreciind că, această broşură este de mult fo­los atât elevilor cât şi adulţilor, o recomandă pentru premiile de fine de an şcoalelor primare.

Comunicând acestea, vă ru­găm a o recomanda la rând şcoa­lelor din circ. dvs. Costul unei broşuri este de 3 lei. Doritorii a o procura se pot adresa dlui pro­fesor Ovidiu Hulea, Aiud.

— „Pentru Ţară, Neam şi Rege". Dl Nic. Corfescu, artist cu domiciliul în Bucureşti, str. Vrancea No. 21, prin prelungi­rea Griviţa, a editat în scop de propagandă culturală poemul „Pentru Ţară, Neam şi Rege".

Ministerul recomandă, fără nici o obligaţie, această broşură pentru bibliotecile şcolare.

— „Satul", anul I I I , No. 32-33, lunile Iulie-August, revistă de cultură pentru popor, con­ţinând un bogat material ce in­teresează viaţa satelor, din care notăm:

Andrei Udrea : Tineretul de azi şi satul de mâine ; Prof. Dr. C. Michailescu: Higiena soci­ală în România; Ing. Al. C.Vis-sarion :• începutul aviaţiei; Dr. V. Cristea, G. Arion, Ionel Ior­dan, Gr. Nicolescu, Ing. Aurel Nieolae, Prof. Aurelia Simio-nescu, Ing. agr. D. M. Teodora, G. Borca, Slepuhin Voinova, Vasile Draguş, Aurel Dinu, etc. Versuri semnate de Vasile Mili-taru, George Popa, Ion Turcanu şi câţiva debutanţi cu frumoase promisiuni. Folklor inedit, mo- j nografii, anecdote, epigrame,

snoave, jocuri, veşti din ţară, de peste hotare, răspunsuri, nume­roase clişee, stc. care nu tre-bue să lipsească din biblioteca oricărui cetăţean care vrea să contribue cât de puţin la ridi­carea culturală a satelor noas­tre. — Redacţia şi administra­ţia Bucureşti, Prelungirea Po­lonă No. 13.

— Revista „CI. IV. B." (Cu­rentul activ.) Scopul: Răspân­direa metodelor active în edu­caţie şi învăţământ. — Carac­terul îndoit al revistei: a) Pre­zintă educatorului viaţa meto­delor, mecanizmul viu al şcoa­lelor organizate după cerinţele moderne, în baza experienţelor făcute la noi în ţară. b) Este şi revistă de copii. Serveşte co­pilului o literatură educativă; îl stimulează la cercetări, îi dă sugestii la activităţi nobile şi folositoare, îl îndeamnă să-şi fa­că autoeducaţia. — Apare lunar (afară de lunile de vară). — Re­dactarea : Partea I-a este scrisă de elevii cl. IV de experienţă (secţia băeţi) dela şcoala pr. No. 4 Cluj, sub conducerea dirigin­telui clasei, directorul revistei.

Colaborare : In partea H-a se publică experienţele şi realiză­rile colegilor, descrise de elevi. „Pagina interesantă," etc. (par­tea I I I ) redactată de adulţi şi elevi dela şcolile secundare.

„Curentul activ" se anexează numai exemplarelor abonate de părinţi şi corp. did. Materialul: Discuţii şi desbateri cu privire la aplicarea învăţământului ac­tiv. — Ilustraţîuni: Fotografii trimise, mărimea: 9x12, activ concepute, artistic executate. Să prezinte idei originale, în-

făptuiri reale. etc. din clasă. Abonamentul Intomiţi lista

elevilor, cari abonează revista pe un an şcolar. Exemplarele abonate şcoala sau clasa le pri­meşte într' un singur pachet. Costul se achită înainte prin mandat. — Abonamentul făcut prin şcoli: anual 27 lei, pe jum. 14 lei. (Altfel: 36 lei pe an.) Directorii şi diriginţii claselor abonate primesc revista gratuit plus „Curentul activ".,, CI. IV B " se poate cere şi din caz în caz. Costul se poate trimite în plic, în mărci poştale.

Abonamentul a c t i v pentru prietenii şi sprijinitorii revistei lfjO lei pe an. Asociaţiile cul­turale, comitetele şcolare, au­torităţile pot sprijini acţiunea prin a abona un număr mai mare de revistă pentru elevii şcolilor sărace. Pot contribui astfel efectiv la ridicarea nive­lului învăţământului românesc.

Redacţia şi Administraţia: Cluj, IV. Str. Fântânele 5 5 .

Dorim să vedem această re­vistă la elevii tuturor şcoalelor noastre cjin judeţ

— Jocurile noastre naţionale. Cercetătorul neobosit al fol-klorului nostru, d. G. T. Ni-culescu-Varone, ne-a dat încă o carte.

O bibliografie completă, în­cepând cu Dimitrie Cantemir şi terminând cu Profesorul 6 . Breazul, — bibliografie — la care — din modestie — numele d-sale n'a fost adăugat ; câteva consideraţiuni generale asupra importantei jocurilor naţionale în creaţia poetică a poporului nostru, 32 de clişee (cele mai multe inedite), contribue la îmbogăţirea folklorului nostru coreografie. Preţul 20 lei.

Atragem atenţiunea Onor. Corp Didactic, că la su­cursa la firmei noas tre din Şimleu se află ace leaş i mărfur i ca şi în centra la din Zălau, vânzându-se cu ace leaş i preţur i eftine. L ibrăr ia Luceafărul .

| CRONICA. - INFORMAŢIUNI. | — Congresul şi a d u n a r e a

generală a învăţătorilor — au avut loc la Cluj în zilele de 9, 10 Sept a. c. participând un număr de cea 4000 învă­ţători, învăţătorii Sălajului încă au fost reprezentaţi în număr frumos.

Cadrele şi atmosfera în care sau desfăşurat aceste serbări în capitala Ardealului, precum şi competinta cu care sau discutat şi soluţionat proble­mele puse în ordinea de zi dovedesc piedestalul înalt la care s a ridicat corpul nostru dăscălesc în vieata Asociaţiei generale, care are la condu­cere factori pricepuţi şi devo­taţi misiunii pentru ridicarea culturală a păturilor ţărăneşti.

Ne umple de mândrie de­mnitatea cu care se afirmă luptătorii culturii noastre naţio­nale. Felul cum Asociaţia ge­nerală a pus lupta şi o conti­nuă pentru satisfacerea dole­anţelor învăţământului popo­rului şi-a drepturilor profesio­nale, ne face să nădăjduim în izbândă deplină. Cu o sin­gură condiţie însă : Toti mem­bri ei să fie pătrunşi de spi­ritul de disciplină necondiţio­nată şi să facă zid puternic

în jurul vrednicului ei preşe­dinte V. D. Toni.

— Propagandă culturală. Studenţimea universitară din Sălaj, constituiţi în Societatea Culturală „Sălăjană" Cluj a întreprins în vara aceasta o propagandă de culturalizare pe teritorul judeţului nostru prin infiintarea de biblioteci populare în toate satele. Pen­tru aprobarea acestor biblio­teci şi a materialului didactic dela „Casa Şcoalelor" au avut înaltul sprijin al dlui Iuliu Ma-niu preşedintele de onoare a Societăţii.

Până în prezent sau distri­buit vre-o 150 biblioteci popu­lare satelor din jurul Zălaului, de sub poala Meseşului, Va­lea Almaşului, Valea Agriju-lui şi a Someşului, din plasa Tăşnad şi jurul Şimleului.

Inaugurarea acestor biblio­teci s a făcut în cadre serbă-toreşti, cari în unele locuri — cu învăţători mai destoinici şi cu suflet — sau ridicat la ran­gul de serbători najionale.

Prima parte a campaniei culturale s a început şi înche­iat cu două serbări pioase, vrednice de recunoştinţa Să­lajului şi-a întregii naţiuni: La

260 Scoală Noastră Anul X .

6 Aug. prin comemorarea a 125 ani dela naşterea Mare­lui Simion Bărnuţiu în Bocşa şi la 10 Sept. serbarea pune­rii pietrii fundamentale a „Ca­sei Naţionale Ion Maniu şi a sobei sale Clara Coroian" la Bădăcin, la aniversarea a 100 ani dela naşterea lui Ion Maniu.

Tinerimea universitară Să-lăjană de sub conducerea pre­şedintelui Ionel Cioban e vred­nică de toată lauda şi recu­noştinţa pentru aceste reali­zări, (d. m.)

— Detaşările pentru noul an şco lar — s'au făcut la Serviciul local în zilele de 3—6 Sept. a. c. întocmindu-se tablourile de Comisiunile constituite spre acest scop.

— Cooperaţia ş c o l a r ă — oferă cel mai vast câmp de activitate practică în instruc­ţia şi educajia copiilor. Se observă şi din reviste că acea­stă problemă a început să agite lumea pedagogilor dela noi şi din străinătate. Colegii cari doresc a înfiinţa pe lângă şcoalele lor astfel de copera-tive şcolare, îi îndemn cu toată dragostea de a cere statute (într'un ziar mai zilele trecute scria cineva că nu avem statute în acest scop) şi informaiiuni dela distinsul nostru coleg Ion Ciolan, Por-

ceşti-Sibiu, sufletul coopera­ţiei şcolare dela noi.

— Din principiile viitoa­rei reforme şcolare . Noul proect de lege al învăţămân­tului primar prevede printre altele: înfiinţarea unui ca­lendar şcolar cu vacante re­gionale, înfiinţarea unui con­siliu şcolar regional şi cultu­ral, monopolul cărţilor didac­tice şi şcoli superioare ţără­neşti.

— Se suspendă e x a m e ­nul de admitere în şcoalele normale. Având în vedere marele număr de absolvent de scoale normale rămaşi fără posturi, ministerul ins­trucţiunii a hotărât ca exa­menul de admitere în cl. I-a să se tină numai la câteva scoale normale; Elevi şi ele­ve proveniţi dela liceu nu se vor putea înscrie în nici o clasă a învăţământului nor­mal în r.nul şcolar ce vine.

— Anuarul învăţământu­lui primar. Ministerul instruc­ţiunii a pus sub tipar anua­rul învăţământului primar, un volum de aproape 1000 pagini, care va • fi de mare folos întregului corp didactic pentrucă în el se va găsi o-glinda întregului nostru în­văţământ primar. De aceea ministerul a crezut să-1 im­pună tuturor învăţătorilor fără

excepţie dispunând să se reţie prin state suma de 100 lei dela fiecare. Anuarul se va distribui la 38.266 înv., 2165 cond. grăd. şi 1337 ma­eştri. |

i — Ministerul de instruc- j

fie a trimis tuturor organelor şcolare primare anteproectul de lege pentru reforma învă- ; {amantului primar, proeclul j de reformă al programei a-nalitice, cu obligaţia să le discute. Observaţiile ce se vor face vor trebui înaintate ministerului până îa 1 Oc­tombrie a. c.

Aceleaşi proecte au fost trimise şi preşedinţilor a so ­ciaţilor învătăloreşîi judeţene, cari vor trebui să răspundă până la 10 Ortow'-r ir .

— Ş c o a l a d e Agricultură gr. I. clin Şimleu -Si lvanle i pri­meşte în ci. 1. elev de săteni cu 4 c!. primara s : : .'j ani im- j pliniţi Cererile de primire *r | ît tuntcttzft Oi i - diurni pri.w'*' !.«

im<> ş; f»xorr.^"...f! rt< admite !'rns, ; ; ••'tf si ••nfomnun.'ni r-v-i'..".--.c de!;' Diiecţiijn.'c; scolii

•• Heparafiunes ş i cură­ţ irea localurilor de ş c o a l ă , Toate primăriile şi c:»milc'lo:c şcolare au primii i;. timp dis- j poziţii pentru punerea loca­lurilor şcolare în bune condi-

ţiuni de funcţionare până la 15 Sept.

Direcţiunile şcolare vor ra­porta imediat Revizoratului şcolar unde nu s a u executat aceste măsuri, menţionând şi motivele.

— Apel. întrucât în anii din urmă s'a observat o abun­dentă anormală de elevi por­niţi din mediul rural la şco­lile cu caracter teoretic (se­cundare, normale, etc.) dând astfel naştere la un număr apreciabil de şomeri intelec­tuali, pe deoparte, iar pe de-alta parte, limitarea burselor şi majorarea taxelor au adus pe unii părinţi ai acestor ele­vi în stare de plâns, văzân-du-se la absolvenţa fiilor lor datori cu zeci şi chiar sute de mii lei, iar fiii în imposibili­tatea momentană de a-şi valo­rifica diploma obţinută, nepn-tând ocupa posturile pentru care nu fost pregătiţi, facem uu călduros Apel, rugând pe Dnii învăţători, diriguitori ai satelor noastre, de a îndruma ] > R elevii ce vor să urineze mai departe, să se înscri* nu­mai Ut şcoalele cu camcti:»* pnv.'.in: (agricultură, mi.:-:&'-i :•, eH-j i . i'i au fost atfit (ie glijate, în sc'iimb dc cari u-vem cea mai imperioasa i-mvoie.

- Şcoala de agricultură de gradul l. din Şimleul-Silvaniei jud. Sălaj, ('ontt^ţiiinite pen­tru admiterea elevilor

1. Şcolile de agricuh.urf. <!•; gradul I. au de scop să"pre­gătească gospodari destoinici cari să poată face o exploa-

tare mai raţională în gospo­dăriile proprii sau în cele par­ticulare.

2. Durata învăţământului este de 3 ani, cuprinzând în­văţământul teoretic şi prac­tica, ce se face la şcoală.

3. Absolvenţii şcolilor de gradul I. au dreptul la ser­viciul militar redus la un an.

4. Sunt admişi la examenul de intrare în clasa I-a numai tinerii, fii de sătenii în vârstă de cel puţin 13 ani, sănătoşi, bine desvoltati, cari au absol­vit 4 clase primare şi ai căror părinţi au o suprafaţă de te­ren corespunzătăare loturilor tip din localitate.

Dispesă de vârstă nu se admite.

Cei cari au absolvit cursul primar superior sau 2 clase secundare, ori un curs echi­valent, pot fi primiţi în clasa Il-a pe bază de examen.

5. Cererea de înscriere, tim­brată, se adresează direcţiunii şcoli respective până la 25 Sept. numai prin reprezen­tanţii legali ai candidatului: părinţi sau tutori, fie perso­nal, fie prin poştă. Cererile prezentate, mai târziu, sau cu actele necomplecte, nu se vor ţinea în seamă.

In cerere se va arăta dacă tânărul candidează pentru bur­să sau solvă.

Cererea va fi însoţită de următoarele acte:

a) Extractul de naştere, b) Actul de cetăţenie, c) Actul de revaccinare, d) Certificatul de absolvirea

cursului primar,

e) Reci pisa şcolii pentru achitarea taxei de înscriere de 100 lei,

f) O declaraţie autentică, certificată de primărie, din partea părintelui sau tutorului prin care se obligă să plă­tească taxele cerute de şcoală şi a restitui cheltuelile de în­treţinere suportate de Stat, în caz de retragere a elevului din şcoală, din vina sa.

g) Un certificat de situaţia materială, eliberat de percep­ţia locală, în care să se arate terenul, precum şi toată ave­rea pe care o posedă candi­datul sau părinţii săi, nu nu­mai în comuna de reşedinţă, ci şi în altă localitate, precum şi impozitul global la care este impus candidatul său pă­rinţii lui.

6. Examenul de admitere se va tine în localul şcolii la 25 Sept., după examinarea me­dicală, care este eliminatoare.

Examenul de admitere este scris şi oral, din următoarele materii: aritmetică şi geome­trie, citire, scriere şi exerciţii gramaticale, conform progra­mului şcolilor primare.

Proba scrisă este elimina­toare: vor fi admişi la proba orală, numai candidaţii cari vor obţine la proba scrisă me­dia generală cel puţin 6, fără a avea Ia una din lucrări o notă mai mică de 5.

Cei ce vor avea o medie generală mai mică de 5, vor fi respinşi chiar dacă sunt locuri disponibile.

7. Elevii vor fi înscrişi în clasa I-a pe temeiul exame-

milui de admitere şi reparti­zaţi în următoarele categorii:

a) Elevi interni: bursieri, solvenţi.

b) Elevi externi. Repartizarea elevilor pe ca­

tegorii se face după următoa­rele norme:

Numărul burselor se va sta­bili la fiecare şcoală de con­siliul profesoral, după capaci­tatea financiară a şcolii.

Bursele se vor distribui în ordinea clasificaţiei candidaţi­lor reuşiţi cu media generală cel puţin 7.

Elevii ai căror părinţi au stare materială bună, nu pot fi primiţi ca bursieri, oricare ar fi clasificaţia lor la exame­nul de admitere.

8. Elevii interni vor avea în şcoală hrană, locuinţă, lu­minat şi încălzit.

Taxă de solvă este de 3000

— Demisie. — Ministerul a aprobat, la cerere proprie, demisia din control pe ziua de 1 Septemvrie 1933 a dlui subrevizor Simion Oros, ur­mând să-şi reocupe catedra pe aceeaşi dată.

lei anual şi se va plăti jum. la intrarea în şcoala şi jum. la 1 Aprilie.

L a intrarea în şcoală fiecare elev va depune o garanţie de 400 lei, pentru acoperirea eventualelor stricăciuni ce ar cauza şcolii. Această garanţie se va complecta de elev după fiecare imputare ce i s'ar face pentru stricăciuni. Ea se va restitui elevului, la terminarea şcolii sau la retragerea lui de­finitivă din şcoală.

La intrarea în şcoală fie­care elev intern e obligat să aibă efecte de corp (3 schim­buri complecte) şi efectele de pat (3 cearceafuri pentru pla­pumă şi pat, 3 feţe de pernă) precum şi un ferestrău, un cosor şi un briceag pentru altoit.

9. Cursurile încep la 1 Oct. Direcţiunea.

— întocmirea orarelor se va face pe lângă respectarea principiilor didactico - pedago­gice şi în conformitate cu dis-poziţiunile art. 103-109 şi 111 din Reg., înaintându-se spre aprobare până la 25 Sept. a. c.

PAGINA BĂNCII

B a n c a Popu lară „ învăţătorul S ă l ă j a n " Zălau

B a l a n ţ ă d e v e r i f i c a r e încheiată pe ziua de 15 Septemvrie 1933.

1 N

o. c

uren

t I

Denumirea conturilor

S U M E S O L D U R I

1 N

o. c

uren

t I

Denumirea conturilor

Debit. Credit. Debit. Credit.

1 N

o. c

uren

t I

Denumirea conturilor

Lei Lei Lei Lei

1 Cassa — — — 528468 491311 37157 2 Asociali Capital social 916000 297400 618600 3 Capital social — — 916000 916000 4 Taxe de înscrieri — 11300 11300 5 Dobânzi şi beneficii 28791 28791 6 Cheltueli de adm -fie 9597 9597 7 împrumuturi 482100 35280 446820 8 Salarii — — — 6000 6000 9 Depuneri snre fructif. -Î46100 146100

10 M . i , r _ 1801 180 I l'i i 1934 1934 2 '¡097 1097

W . - J ' 1935779

Prezenta balanţă de verificare

•>93â779' M 1-1788

se certifică de noi.

1111788

Director, D. Mărgineanu. Contabil, V. 1. Bă lăneanu.

S i t u a ţ i e d e C a ş s ă

pe ziua de 15 Septemvrie! 1933.

Încasări cu lip. No. 1—74.') inel. 'Plăţi cu bon. No. 1—83 inel Sume

!. i j u m e

conlunie

:)74i,u i

';( I': O ¡Cjl

1 J6 S 00 : 4| Cheitueli generale 2879lj: 5¡ Imprimate — —

9597,1 ! T . , , . . [ (>:V- u! p ajiior Leí

S ü ! n Ííi 15 Sepí . 933

482100 180

6U0Ü:

10.97 1934

491311 37157

l'u!;-k 328468 Toiai Leií 528468 Se certifică exactitatea şi realitatea prezentei situaţii de cassă.

Director, D. Mărgineanu. Cassier, P e t r e P o p e s c u .

Buletinul Revizoratului şcolar al jud. Sălaj. (Circularele se vor înregistra imediat, comunica tuturor mem­

brilor corpului didactic şi e x e c u t a întocmai.)

No. 6 8 6 0 - 1 9 3 3 .

Dispozitiuni pentru deschiderea anului şcolar şi înscrierea elevilor.

C I R C U L A R Ă Către toate şcoalele primare şi de copii mici de stat

şi confesionale (particulare) din jud. Sălaj .

In vederea deschiderii noului an şcolar atragem atenţiune d-lor Directori asupra dispoziţiunilor cuprinse la art. 19—21.din lego şi art. 27 — 40 din regulamentul legii învăţământului pri­mar. Dorind să se execute întocmai şi cu cea mai mare conşti­inciozitate toate dispozitiünilé, din care subliniem cele ce urmează.

1. Directorii şcoalelor împreună cu comitetele şcolare vor lua toate măsurile pentru efectuarea reparaţiunilor şi desinfecta-rea localurilor de şcoală.

2. Membrii corpului didactic se vor prezenta la post până la 31 August a. c. cel mai târziu şi înscrierile se vor face dela 1 - -10 Septemvrie (Art. 19 din lege).

Despre prezentarea la post a tuturor membrilor corpului didactic, dnii directori sunt obligaţi a raporta Revizoratului şco­lar în ziua de 1 Septemvrie,' menţionând cu numele cari s'au prezentat şi cari nu. Dacă vre-unul se prezintă, ulterior, se va raporta in termen de 24 ore.

3 . Directorii şi conducătorii şcoalelor, preşedinţii comitete­lor şcolare şi primăriile comunale vor publica în mod obişnuit în comună deschiderea şcoalei şi termenul înscrierilor.

4. Directorii şcoalelor vor comunica până la 20 Septemvrie Revizoratului şcolar, îndeplinirea obligaţiunilor referitoare la în­scriere, arătând şi rezultatul înscrierilor, vor fi amendaţi conf. art, 20 din lege, cu 500—1000 Lei.

5. Intre 1 — 10 Septemvrie toţi părinţii, tutorii cari îşi în-

scriu pentru prima oară copiii la şcoală, sunt datori să se pre­zinte cu copiii la direcţiunea şcoalei respective pentru a-i înscrie. Copiii cari au urmat anul şcolar trecut sunt înscrişi de drept şi sunt supuşi obligativităţii fără altă declaraţie din partea repre­zentanţilor lor legali.

Părinţii, etc. cari -voesc a da copiilor lor instrucţiuni în familie sau în şcoalele particulare recunoscute de Stat, sau la o şcoală din altă circumscripţie, sunt datori să depună la şcoala circumscripţiei de care ţin declaraţie scrisă arătând institutul sau şcoala in care îi vor învăţa suu că îi instruesc în familie.

Onor. Minister cu ord. No. 45096—1932; dispune că nu face nici o constrângere la înscrierea elevilor minoritari în şco­lile statului. Părinţii sunt liberi să-şi înscrie copiii conform legii.

6. Directorii şcoalelor vor înainta până la 20 Septemvrie Revizoratului şcolar, tabloul de copiii pentru cari s'a depus de­claraţie că vor frecventa o şcoală particulară, o şcoală în altă circumscripţie sau se pregătesc în familie.

7. Tot până la 20 Septemvrie vor înainta statistica elevilor înscrişi, conform modelului anexat la sfârşitul revistei pentru toate şcoalele din comună. De exactitatea cifrelor din tablou ră­mân răspunzători dnii directori şcolari — în calitate de şefi ai recensământului din localitate, — vor îngriji cu cea mai mare atenţie şi conştiinciozitate executarea obligativităţii şcolare, ca să nu se sustragă dela şcoală nici un elev. In cămunele unde nu funcţionează şcoală de stat, statistica se va întocmi de directorul şcoalei confesionale, în localităţile cu şcoală de stat se va com­plecta numai de direcţiunea şcoalei de stat pentru toate şcoalele din comună, pe un singur tablou.

8. Directorii şcoalelor particulare şi ai şcolilor publice din alte circumscripţii vor comunica până la 20 Septemvrie şcoalelor din circumscripţia cărora au primit copiii, înscrierea acestora la şcoalele lor. In caz de neconformare se va aplica celor vinovaţi amenda prevăzută la art. 20 din lege.

9. Copii cari din diferite împrejurări n'au putut fi aduşi la şcoală până la vârsta de 12 ani, nu mai pot fi înscrişi la şcoala primară, ci obligaţi să urmeze şcoala de adulţi.

10. Copii (începătări) neînscrişi la şcoala de bună voe până la 10 Septemvrie se vor înscrie în 11 Septemvrie, din oficiu, iar părinţii copiilor neînscrişi vor fi amendaţi cu 100—300 Lei conform art. 21 din lege.

11. Până la 15 Septemvrie, directorii şcoalelor vor forma catalogul definitiv al şcoalei conform art. 39 din Regulament.

12. înscrierea şi începerea anului şcolar la şcoalele particu­lare se vor face amăsurat dispoziţiunilor regulamentului pentru şcoalele de stat şi în conformitate cu prevederile art. 89 din re­gulamentul pentru punerea în aplicare a legii învăţământului particular.

Elevii neînscrişi până la 10 Sept. la şcoala confesională se vor înscrie din oficiu la şcoala de stat în ordinea prevăzută la art. 39 din lege.

13. In baza art. 152 din regulament, directorii şcoalelor vor înainta necondiţionat revizoratului şcolar, în ziua de 11 Sept. a. c. lista tinerilor supuşi obligavităţii învăţământului adulţilor, grupaţi în secţia I. II. conform art. 137 din regulament. In drep­tul fiecărui obligat se va indica data naşterei şi clasele termi­nate în cursul primar.

14. învăţământului complimentar (cl. V. — VII.) să i se dea atenţiunea cuvenită şi să nu se mai repete cazurile din anul şcolar trecut, când şcoalele cu 2—3, învăţători, din motive uşor de înţeles, n'au prezentat nici un elev la examenul de absolvire.

15. Cursurile şcoalelor primare şi ale şcoalelor de copii mici încep la 15 Sept. a. c. art. 41 reg.).

Dată fiind importanţa lucrărilor dela început, pentru asigu­rarea bunului mers al învăţământului: apelăm la simţul de da­torie şi disciplină a tuturor membrilor corpului didactic primar, rugându-i să execute întocmai şi în termen dispoziţiunile prezen­tului ordin şi să stea la chemare între orice împrejurări.

In pragul noului an şcolar implorăm binecuvântarea lui D-zeu asupra muncii noastre dăscăleşti, dorind ca fiecare membru al corpului didactic din acest judeţ să stea necontenit la datorie, realizând progrese mai mari ca în trecut, învingând cu bărbăţie toate obstacolile, pentru a se face vrednic de încre­derea ce şi-a pus în el Nuţiunea şi Patria.

Zălau, 20 Aug. 1933.

No. 6201—1933. Circulară, către toţi membrii corpului didactic dela şcoalele primare de Stat din cuprinsul jnd. Sălaj. Decernarea medaliei comemorative şi diploma de onoare A. R. P. A. Pentru ajutorul ce membrii Corpului didactic din judeţul nostru au dat întodeauna aviaţiei naţională vi se decerne individual

268 Şcoala ^Noastră Anul X .

rnedahâ comemorativă şi diploma de onoare A. R.' P. A. Ca s'o primească rugăm pe fiecare sa trimită cu mandat poştal suma de lei 40 (patruzeci) care sumă reprezintă costul confecţionării Şi expediţia, la adresa A. R. P. A. Asociaţia Română pentru propaganda Aviaţiei Bucureşti, Cal. Victoriei 86, scriind pe cu­ponul rriandatului foarte citeţ, numele, pronumele, comuna şi ju­deţul şi se vor primi imediat medalia şi diploma conferită. Fiind

' aceasta-o deosebită distincţie, sunt rugaţi toţi D-nii membrii ai Corpului didactic, 'primar urban 1 şi rural, a proceda cum se arată mai sus.

No. ,6381^-1933. Vizarea c a r n e t e l o r C. F . R. Onor. Mimisterul Jnstrucţiunii cu ordinul No. 97.705—1933, ne face

; cunoscut căj pentru un mai serios .control, decide ca viza car-jietelor de identitate pe C. F . R. ale institutorilor şi învăţători­lor să se facă exclusiv numai de către Revizoratele şcolare .res­pectiv©,- In legătură cu aceasta reamintim dispoziţiunile ordine-

islor noastre^ anterioare că, viza carnetelor se face la acest revizo-irat numai î i ultima decadă a lunei ce precede trimestrul 'pentru .case şse solicită viza. (21—31 - D e c pentru trim. I ; 21—31 Mart.

•,*pentrn trim. IX; 21 — 30 Iunie; pentru, trim. IIl4<şi 21—30 Sept. pentru trim. IV.).

•A> , ?fo,,_§772 - 1 9 3 3 , împiedecarea opere i de maghiar i --,vJ?ŞJîe.. . t y ^ Y Ş f i \ onoare,, a dace cunoscut . că, Onor Minister al

Instrucţiunii vcu or'd* No. 106,471 — 1933 a dispus să se ia mă­suri categorice că la începutul anului şcolar 1933—34, şcoalele

..de. stat să înscrie ,1a . secţia Română, exclusiv pe toţi copiii a că­ror, obârşie e românească şi cari în decursul timpurilor vitrege, prjn diferite mijloace subversive, utilizate de preoţii, minoritari, cari doreau maghiarizarea Românilor au fost ademeniţi şi înscrişi la şcoalele,, cu limba de predare maghiară şi mai ales .confesio­nale. Aceasta' e o datorie „sfântă", a oricărui Român, de a îm­piedeca opera de maghiarizare la care s'au dedat şi se dedau minoritarii. De executare întocmai, a prezentului ordin, facem personal răspunzători pe Dnii directori şi pe unul fiecare dintre învăţătorii şcoalelor de stat, sub urmările celor mai aspro sanc­ţiuni disciplinare.

No. 6773 1933. Interz icerea introduceri i manua­lelor neaprobate . Onor Minister al Instrucţiunii cu ordinul No. 117.925 — 1933 ne face cunoscut ca, fiind informat că în unele judeţe, învăţătorii introduc cărţi şi caete neaprobate de Minister, sau a căror aprobare, a expirat, atragem serios aten­ţiunea tuturor şcoalelor că. le este interzisă aceasta abatere şi în consecinţă se vor introduce, numai acele cărţi şi caete cari figu­rează pe tabloul aprobărilor din anul curent.

No. 6877—1933. Rotaţia învăţători lor la c lase . Cu ocazia controlului în anul şcolar expirat, s'a constatat că, unele scoale cu mai multe puteri didactice, nu se conformează dispo-ziţiunilor art. 123 din Regulament, de a aplica sistemul rotaţiei la clase. In consecinţă, în interesul învăţământului şi al învăţă­torilor, dispunem aplicarea întocmai a dispoziţiunilor suscitatului articol, aliniatul al III-lea „Rotaţia parţială între învăţătorii şi învăţătoarele claselor I si II şi intre clasele III-IV-a e obligatorie." In legătură cu aceasta, la şcoalele cu mai multe puteri, dispu­nem ca, conducerea claselor V-VII să o aibă exclusiv 'un învă­ţător bărbat. De executare întocmai a prezentului ordin, facem personal răspunzători pe D-ni directori ai şcoalelor respective.

No. 6878-1933. Omul de serviciu al şcoalei . Cu 'oca­zia Controlului s'a constatat că, servitorii şcoalelor, angajaţi în con'diţiunile Art. 326 din Regulament, în' majoritatea Cazurilor, sunt întrebuinţaţi de D-nii directori la lucrările lor personale — în gospodărie, — lucrările agricole, — etc. fără să fie bonificaţi cu nimic în schimbul acestor lucrări, de către directorii respec­tivi. Având în vedere că acest procedeu, de a-ţi ' munci cineva fără nici-o remuneraţie, în bani s'au natură — este netunan şi care în acelaş timp contribuie la diminuarea autorităţii şi pres­tigiul ce -treime să aibă: conducătorii unor instituţii de stat; pu­nem în vedere celor vizaţi că, pe viitor este interzis cu desă­vârşire a întrebuinţa servitorii şcoalelor la lucrările cu caracter personal. Nerespectarea prezentului ordin va atrage după sine înlocuirea din direcţiune.

No. 6702—1933. Dispoziţiuni privi toare la p r o c u ­r a r e a manuale lor . Comunicăm în cele ce urmează ordinul Onor. Minister No. 108784—1933 pentru conformare şi execu­tare întocmai, cu adaosul că rapoartele de executarea acestor

270 Şcoala Noastră

lucrai se vor înainta Revizoratului necondiţionat până la data de 15 Octomvrie a. c. In vederea procurării cărţilor şi rechizite­lor şcolare, şcoalele primare se vor conforma, în totul următoa­relor dispoziţiuni: Procurarea cărţilor şi rechizitelor şcolare se va face sau de Comitetul şcolar sau de cooperativelor şcolare sau de consiliul şcolar al învăţătorilor şcoalei, cari prin această operaţiune,'vor pune bazele cooperaţiei şcolore acolo unde ea, până azi, n'a luat fiinţă. Cei cari vor „şi'n special elevii din oraşe, sunt liberi să şi le procure, singuri, din comerţ, după listele afişate la şcoală. Comitetul şcolar va fi convocat, în acest scop, între 1—20 Septemvrie şi va încheia un proces-verbal, motivat prin care să arate dacă îşi ia această sarcină, sau dacă o lasă în seama cooperativei şcolare, ori a consiliului şcolar. In cazul când îşi ia aceasă însărcinare, va arăta detailat în acel proces-verbal, cum înţelege să facă procurarea prin colectarea anticipată a sumelor dela elevi sau prin distribuirea cărţilor mai întâiu şi ap6i să colecteze sumele necesare. O copie depe acest proces-verbal a Comitetului şcolar, se va înainta, cu adresă în regulă directorului şcoalei, spre a o duce la cunoştinţa Consiliului şco-laT respectiv. Ori care din cele trei reprezentanţe: comitet, co­operativă ori consiliul şcolar vor face procurarea, ele îşi vor alcătui un dosar special al lucrărei, care va cuprinde obligator următoarele: 1. Copia procesului verbal al Comitetului. 2. Copia procesului verbal ce-1 va încheia Consiliului şcolar, în ziua de 15 Septemvrie, potrivit art. 37 şi 30, din Regulamentul pentru Ad-ţie interioară a şcoalelor primare rurale şi urbane, fixarea listelor de cărţi. 3. Un alt proces verbal al consiliului şcolar, în­cheiat tot acum, prin care ei hotărăsc cum vor procura cărţile, ţinând seama de hotărârea Comitetului şi de faptul dacă au sau nu cooperativă şcolară. El va cuprinde, pe aliniate, cele ce ur­mează : Lista de preţurile cărţilor şi rechizitelor şcolare, pentru fiecare clasă în parte, cu suma totală ce urmează a o aduce fie­care elev. Lista de colectarea sumelor dela elevi, în care trebue să se cuprindă neapărat următoarele date: No. curent, data de-punerei sumei, numele elevului, suma depusă in cifre şi litere, semnătura celui qe a depus, elevul sau părintele. Aceste liste vor fi vizate obligator de întreg consiliul şcolar. Consiliul alege un casier, dintre învăţători, care va colecta dela ceilalţi colegi, sumele colectate de ei zilnic, în clasa lor. Casierul n'are voie să înstrăineze nici o sumă din cele colectate sub nici o formă

Anuí k. §coaia Noastiă

şi sub nici un motiv. Prin procesul verbal al consiliului, ori al Comitetului, când procurarea se face de comitet, se va stabili precis cum se va face procurarea. Dacă procurarea se face prin comandă poştală, transportul se va scădea din rabatul ce se acordă de librăriile furnizoare) justificându-se prin acte. Dacă procurarea se face prin un învăţător delegat în acest scop, se va hotărî ca cheltuelile de transport să fie scăzute din rabatul acordat, justificând prin acte, bilet de tren etc. Procurarea căr­ţilor se va face prin justificarea celor procurarea prin facturi timbrate legal, fără taxele de înregistrare, întrucât ea se face dintr'un fond colectat. Facturile vor trebui să fie detailate, iar nu în mod vag „diferite cărţi şi rechizite şcolare, în valoare de

lei " Modalitatea folosirei rabatului se va stabili tot acum. Din el se vor acorda ajutoare elevilor lipsiţi de mijloace, în cărţi şi rechizite,, proporţional, pe clase, cu sumele colectate, putându-se ajuta şi din alte clase, dacă numărul celor lipsiţi de mijloace este mai mare în unele clase, decât în altele, având în vedere rabatul disponibil. Dacă din rabat rămân disponibilităţi, se vor procura rechizite pentru cooperativă, care vor fi vândute în cursul anului sau materiial didactic, cărţi pentru bibliotecă, etc., în primul rând se vor ajuta cei săraci, cu rechizite şi cărţi. Căr­ţile distribuite celor săraci se vor justifica prin liste de distri­buţie detailate, arătându-se numele celui ajutat, ce anume cărţi şi rechizite i s'au dat şi valoarea lor, semnând de primire. Cărţi distribuite celorlalţi elevi, se vor distribui tot prin liste, semnate de întreg consiliul şcolar şi care vor trebui să cuprindă neapă­rat următoarele date: No. curent, numele elevului, clasa, data distribuirei, cărţile şi rechizitele date, preţul total, semnătura de primire. Se vor mai afla la dosar deci: 4. Listele de colectarea sumelor pe clase. 5. Listele de distribuirea cărţilor elevilor, cari au adus suma. 6. Listele de distribuirea cărţilor şi rechizitelor cu cari s'au ajutat acei săraci. 7. Situaţia folosinţei rabatului. 8. Actele justificative de procurarea cărţilor şi rechizitelor. 9. Actele justificative de cheltuelile de transport. 10. Situaţia reca­pitulativă care va cuprinde: Sumele colectate în fiecare clasă. Valoarea cărţilor procurate. Rabatul acordat. Valoarea cărţilor distribuite elevilor ce au adus bani. Valoarea cărţilor şi rechizi­telor este gratuit celor săraci. Totalul cheltuelilor de transport. Acestea trebue să se soldeze între ele, în aşa chip, încât sumele colectate şi cele cheltuite, cu disponibilul rămas ce va fi vărsat

g7j $coala_rjoastrâ_ Anul X.

comitetului sàu cooperativei, să fié acelaş. Această situaţie va fi trecută în procesul verbal ce consiliul şcolar îl va încheia, la sfârşitul operaţiunei. Organele de control sunt obligate, în ins-pecţiunile cè vor face în cursul anului, să se intereseze asupra felului cum s'au procurat cărţile şi rechizitele şcolare, notând acest fapt în procesul verbal de inspecţie, verificând dosarul procurării cărţilor şi rechizitelor, vizându-1 şi cerând sancţiuni împotriva celor găsiţi în neregulă. Se vor totaliza la revizoratul şcolar judeţean — pe scoale — datele situaţii, cari vor fi înain­tate Ministerului până la 1 Noemvrie a. c. — p. Ministru, I. C. Petrescu. p. Consilier, Director General, T, Teodorescu.

Revizor şcolar:

D. MĂRGINEANU.

Comitetul şcolar al jud. Sălaj.

No. 1 0 6 4 - 1 9 3 3 .

O B I E C T : Gestiunea fondurilor şco lare .

Circulară c ă t r e toate Comitetele ş co lare primare, dnii Notarii

şi autorităţile administrative din judeţul Sălaj .

Deodată cu retrimiterea bugetelor şcolare verificate şi aprobate pe exerc. .1933—34, în legătură cu ordinele circulare ale Com. şcolar judeţean din anii precedenţi reamintim pen­tru strictă observare şi executare următoarele dispoziţiuni:

1. Toate încasările şi plăţile, adică serviciul de casierie, se va face în mod obligator de Notarul comunal sau cercual — în calitate de perceptor comunal — care va ţine conta­bilitatea, registre şi archiva deosebită pentru fondul şcolar. Notarul (perceptorul) va ţinea următoarele registre obligatorii: 1) Registru Chitanţier pentru încasări; 2) Jurnal de casă şi partizi de venituri şi cheltueli; 3) Registru pentru înscrierea

recipiselor şi a altor acte de valoare consemnate de comitet, comună, judeţ, etc. (Art. 45 . )

2. La sfârşitul fiecărei luni Notarul (perceptorul) va înainta comitetului un extras copie din jurnalul de venituri şi cheltueli din aceea lună. (Art. 47 . )

3. Comitetul va ţine din registrele de contabilitate: Registrul de bonuri sau ordonanţe de plată şi un Jurnal cassa de venituri şi cheltueli în care va trece încasările şi plăţile în fiecare lună în baza extrasului primit dela notar.

4. Nici o plată nu se poate face fără a avea acoperire bugetară la art. respectiv. Driii Notari vor putea face plăţile numai în baza bonurilor (ordonanţelor) de plată emise de comitet şi semnate de preşedinte şi secretarul comitetului, purtând sigilul oficial.

In ordonanţa de plată se indică natura cheltuelii şi art. din bugetul cheltuelilor.

Plăţile făcute fără întrunirea acestor condiţiuni se con­sideră făcute în contul propriu al Dior Notari.

5. Pentru preîntâmpinarea cheltuelilor mărunte sau ur­gente, secretarul va păstra totdeauna la sine o sumă oare­care, ordonanţată pe baza unei încheeri a comitetului, La bo­nul de plată se va anexa o copie după această încheere. Du­pă cheltuirea acestei sume (fireşte, că numai în cadrul buge­tului) secretarul va produce acte justificative în regulă după care i se va încredinţa o nouă sumă. (Art. 49 . ) Dacă suma s'a cheltuit la mai multe articole bugetare, actele justifica­tive se vor cuprinde într'un borderou indicând sumele re­partizate pe articole.

6. Pentru toate sumele cheltuite şi ordonanţate, comi­tetul va lua acte justificative (chitanţe, facturi, conturi) în 3 exemplare: 1 exemplar timbrat legal şi 2, exemplare copie. Actul justificativ original se va anexa la ordonanţa de plată, iar copiile se păstrează de comitet. La sfârşitul exerciţiului Notarul (perceptorul) va înainta comitetului toate actele jus­tificative însoţite de ordonanţele de plată şi un conspect din chitanţier de încasările avute în acel an.

7. Din fondurile alocate în bugetele şcolare pe exerciţiul 1933—34 nu se va putea achita nici o cheltuială înainte de a se achita subvenţia către Comitetul şcolar judeţean prevă­zută la art. 4 cheltueli.

Şcoala Noastră Anul X .

Deci prima plată ce se va face în contul acestui buget e contribuţia de / 5 ° / 0 către Comitetul şcolar judeţean.

Suma aceasta se va vărsa cu declaraţie la percepţie sau la Adm-ţia Financiară.

In declaraţie se va indica t i t lul : „Contribuţie către Corn. şcolar judeţean pe anul. "

Nici la un caz nu se va plăti cu mandat poştal direct Comitetului şcolar judeţean.

In cazul când nu s'ar respecta această dispoziţie, achi-tându-se mai înainte alte cheltueli, dnii Notari, Preşedinţii şi Sec­retarii comitetelor sunt şi rămân deopotrivă responzabili.

8. Sumele înscrise Ia art. 9 şi 10 cheltueli, se vor consemna (fiecare separat) Ia Casa de Depuneri prin Admi­nistraţia Financiară, pentru Casa Şcoalelor specificându-se titlul conform bugetului. Recipisele de vărsare se vor înainta direct Casei Şcoalelor, înaintând concomitent un raport Comi­tetului şcolar judeţean cu indicarea sumei şi No. recipisei.

9. Dnii Notari sunt rugaţi să înainteze Comitetului şcolar judeţean în termen de 15 zile un Tablou de sumele achitate comi­tetelor şcolare aparţinătojare circumscripţiei d-lor pe exerciţiul 1932 (1 Ian. 1932—31 Martie 1933) cu specificarea: 1. Cota de 1 4 % ; 2. Contribuţia comunei peste cota de 1 4 % ; 3. Rămăşiţe din anul precedent; 4 . Amenzi şcolare şi 5. Totalul. De aceste date avem absolută nevoie la verificarea gestiunilor.

10. Dnii secretari ai comitetelor şcolare vor pune la din-poziţia organelor de control, Registrele de inspecţiile şcolare.

11. Dnii preşedinţi şi secretarii comitetelor vor verifica lunar — în ultima zi a lunei — la primărie, dacă din în­casările făcute s'a achitat Comitetului şcolar întreagă cota parte din încasări. In caz contrar vor înainta imediat raport Comitetului şcolar judeţean, arătând situaţia încasărilor.

Zălau, la 15 August 1933.

Preşedinte : Secretar — Revizor şcolar : loan Deleu. , D. Mărgineam.

Redactor responzabil: D Mărgineanu.

Tipografia „LUCEAFĂRUL" (propr.: G, Avram) Zălau, Telefon No 10.