■ n■ nicolaeicolae BBReBanReBan. P. PRezentulRezentul

■ i■ ionon iianoşianoşi . D. Dostoievskiostoievski ee

întotDeaunaîntotDeauna PePe PRimulPRimul locloc

■ a■ augustinugustin BBuzuRauzuRa. c. canonulanonul PeRifeRieiPeRifeRiei

■ c■ călinălin ccălimanăliman • aPtR 2012 • aPtR 2012 PRemianţii micului ecRanPRemianţii micului ecRan

■ m■ miRciaiRcia DDumitRescuumitRescu şişi

şşcoalacoala RomâneascăRomânească DeDe gRaficăgRafică

Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă anul XXiii · nR. 7 (724) · iulie 2012

ion iAnoşi Augustin BuzurA

2

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

aura christi

(redactor-şef)

aNdrei Potlog

carmeN dumitrescu

mihaela david

adriaN ioNuţ Preda

floriN afloarei

corespondenţi din străinătate:moNica săvulescu-voudouri (grecia)emil raţiu (italia)PhiliPPe PaliNi (fraNţa)mircea gheorghe (caNada)

rubrici:luiza BarcaN, iuliaN Boldea, ŞtefaN BorBély, mariaN victor Buciu,coNstaNtiNa raveca Buleu, căliN

călimaN, iriNa cioBotaru, BogdaN creţu,coNstaNtiN cuBleŞaN, Nicoleta daBija,simoNa drăgaN, daNa duma, cătăliN

ghiţă, rodica grigore, Bedros horasaNgiaN,Boris mariaN, ŞtefaNia miNcu, mariN radu mocaNu, jeaNa morărescu,adriaN diNu rachieru, maria-aNa tuPaN,liviu ioaN stoiciu, alex ŞtefăNescu,adriaNa teodorescu, magda ursache,Petru ursache, răzvaN voNcu

vignetele rubricilor – laura PoaNtă

viziune grafică – mircia dumitrescu

apare sub egida uNiuNii scriitorilor

editor: asociaţia coNtemPoraNul

issN 1220-9864revista este înregistrată la oficiul de statpentru invenţii şi mărci (osim)

adresa: asociaţia coNtemPoraNul

o. P. 22, c. P. 113sector 1, Bucureşti cod 014780tel./fax: 021. 212 56 92 tel.: 021. 310 66 18sediul central: str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti

revista este membră a asociaţieiPublicaţiilor literare şiediturilor din românia (aPler)www.apler.rorevista este membră a aso ciaţiei revistelorşi Publicaţiilor din europa (arPe)e-mail: office@contemporanul.rowww.contemporanul.ro

ContEMporanul. IdEEa EuropEană

are 40 de pagini

tipar: sc PriNt multicolor srl &asociaţia euroBusiNess

unica responsabilitate a revisteiContEMporanul. IdEEa EuropEană

este de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform art. 205-206 codPenal, revine exclusiv autorilor

ilustrăm acest număr cu fotografii realizatede luiza BarcaN (grecia)

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul ministerului culturii şi Patrimoniului Naţional din românia

Apelpentru sAlvAreA Culturii

române viisemnat de 900 de

personalităţi din românia, Israel,sUA, Franţa, Germania, Irlanda,

republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

PolemiceNicolae BreBaN l PrezeNtul/ 3 LecturiBogdaN creţu l tâNărul ioN Negoiţescu: deveNirea uNuimare critic (i)/ 4Cărţi, cărţi, cărţialex ŞtefăNescu l mircea diNescu Şi femeile diN secolultrecut/ 5(Con)textemaria-aNa tuPaN l degeaBa sodome, degeaBa gomore!/ 6Cronica literarăŞtefaN BorBély l doi Poeţi/ 7Cronica literarărăzvaN voNcu l uN sPirit euroPeaN/ 8Coasta lui Apolloaura christi l orfaNii lui dostoievski/ 9ProfiladriaN diNu rachieru l mariN sorescu Şi „coNtracultura/ 10Lecturidumitru huruBă l cărţile care Ne-au făcut oameNi/ 11Pagina 12 Bedros horasaNgiaN l desPre ură/ 12LecturicătăliN ghiţă l coNfigurarea sPaţiului orieNtal îN Poezia romaNtică româNească i. elemeNte ale sPaţiuluiNatural/ 13Pe cont propriuliviu ioaN stoiciu l gruPul de la durău N-a fost o gaŞcă literară/ 14Polemicemagda ursache l uN fruct Narativ „Bio”/ 15coNstaNtiN cuBleŞaN l augustiN Buzura. caNoNul Periferiei/ 16mariaN victor Buciu l Poezia lui dimov/ 17LecturidiaNa cozma l iese, NumărâNdu-Şi PaŞii: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7.../ 18Clubul Ideea EuropeanăcoNstaNtiNa raveca Buleu l Bucura dumBravă Şi teozofia/ 19Clubul Ideea EuropeanăMihaela Helmis în dialog cu Ion IanoşiioN iaNoŞi: „dostoievski e îNtotdeauNa Pe Primul loc”/ 21EseucarmeN duvalma l caragiale îNtre amBiguitate Şi faNtastic/ 25Antologiile ConteaNNa saNtoliQuido traducere Şi PrezeNtare de răzvaN voNcu/ 27Polemicetheodor codreaNu l sPiridoN vaNgheli: MIMESIS ŞicoPilărie/ 29Poemeradu caNge / 30Antologiile Contevictoria kiNg l deParte de lumetraducere și PrezeNtare de livia cotorcea/ 31FilmTIFF 2012daNa duma l Noutatea îN haiNe de lucru/ 33căliN călimaN l aPtr 2012. PremiaNţii micului ecraN/ 34ModeleadriaNa Botez-craiNic l mircia dumitrescu Şi ŞcoalaromâNească de grafică/ 35CronICA PLAsTICăluiza BarcaN l uN Portretist moldav/ 37Cartea străinărodica grigore l diNcolo de ogliNdă/ 38scrisori din BalkaniamoNica săvulescu voudouri l madoNa Neagră/ 39

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Călin Căliman ■ istoria filmuluiromânesc Colecţia Dictionare &enciclopedii

Am văzut cu Călin Căliman multe, multe filmeromâneşti, ne-am luat de cap pentru nu ştiu câte,am râs împreună la atâtea şi atâtea prostii, amtremurat pentru soarta celor hărăzite, mai presusde toate ne-am găsit împreună în ideea aceea a

lui Perpessicius: „În orice naufragiu creatorul trebuie să caute o perlă”,încât pot scrie că am suficiente motive pentru ca istoria lui să fie bine-venită în Cinemateca mea personală.

Radu CosaşuIstoria filmului românesc, datorată lui Călin Căliman, mi se pare a fi oîncercare majoră de sinteză a istoriei a mai bine de un veac din istoriaunei arte care n-a dus deloc lipsă de detractori, de apologeţi neinspi-raţi, de confraţi cu orgolii exacerbate, de oportunişti identificabili dupăconjuncturile unei epoci sau alteia.

Călin StănculescuMarin Preda ar fi cântărit cartea în mâini, cu admiraţia hâtră pe carei-o stârneau volumele masive. (...) Dacă prin absurd ar pieri documen-te, fişe, dicţionare, dosarele cu ecouri din presa vremii şi ar rămânedoar această Istorie a Filmului românesc (...), de curând distinsă cuPremiul Asociaţiei Criticilor şi Filmologilor, din paginile ei s-ar puteareconstitui unul dintre posibilele chipuri ale filmului nostru.

Magda Mihăilescu

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Aura Christi ■ sfera frigului

O surpriză de mari proporţii neface Aura Christi, cu suita ei depsalmi scrişi parcă de o soră pânăacum necunoscută a fraţilor Karamazov. Prolificitateaautoarei, care te face să te gândeşti automat la improviza-ţie şi superficialitate, este, dimpotrivă, în mod paradoxal,expresia unui patetism abisal, a unei căderi în transă.Fiecare vers are rezonanţă în sufletul cititorului, ca o pro-

poziţie rostită sub bolţile unei catedrale. Alex Ştefănescu

Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidulvivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii.

Nicolae BalotăMignonă şi bătăioasă, cheltuind pasionalitate, războinică în pofida fragilităţii,împrăştiind texte curajoase pe care amicii internauţi nu ezită a le califica „dina-mită curată”, supărând pe mulţi, scriind febril, asumându-şi riscurile Balcaniei(„linşată”, pedepsită, izolată etc.), Aura Christi, citând vorbele „atroce” iubituluiNietzsche, vrea să devină ceea ce este: poetă. (...) Metamorfoza e izbitoare;discursul a devenit sincopat, auster, de o incantaţie adumbrită, celebrând„viaţa de vis” (...), pentru a conchide că, doar povestită, viaţa e trăită. Mulţi din-tre exegeţii Aurei Christi au subliniat „fulminanta ascensiune” a poetei.Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediile bucureşte-ne. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau şi în tenacitatea auto-construcţiei, promovând – programatic – „ruptura”.

Adrian Dinu Rachieru

avorbi despre prezent e ca şi cum aivorbi singur! despre prezentul social şipolitic, se’nţelege! el aproape nu existăîntr-atât este de aproape, în sensul

istoric; or, istoricii nu se ocupă decât de fenomene,oameni şi evenimente care au avut loc altădată, întimp adică – în timpul lor, al istoricilor. indiferentdacă istoria e ştiinţă sau artă! sau cronică sau, cumse întâmplă în modernitate, o selectare şi compoziţiede argumente factuale în sprijinul unei teorii recen-te asupra lumii şi societăţii.

Şi totuşi, aceste două decenii câte s-au scurs dela revoluţia sau evenimentele din decembrie ‘89, auo lucire cumva specială: nu cumva seamănă ele, canumăr de ani, ca timp, cu un alt timp, cel dintre celedouă războaie? o vreme care sub comunism ne apă-rea a fi un fel de El dorado românesc; brăzdat şiacesta de bolile noastre, caracteriale şi istorice, dar...totuşi! Nu puţini, după revoluţie, visau, dacă nu săne întoarcem la el, în acest timp, evident cel deînainte de dictatura carlistă, dar oricum, să re-înodăm cu acesta, cu acel elan, ni se spunea, remar-cabil, spre democraţie, cu leul tare, deoarece grâneleşi petrolul românesc erau exportabile, spre acel cli-mat şi acel tip de oameni, care se avântau în parla-mente şi la conducerea ţării mai ales dacă ei şi înain-taşii lor strânseseră ceva avere şi prestigiu înainte,iar agitaţia lor în camerele naţiunii era făcutăîndeosebi pentru a le întări reputaţia sau, uneori,chiar pentru a mişca lucrurile!

dacă am fi istorici get-beget, cu siguranţă cănu ne-am aventura aici, la sfârşitul acestui studiu,pe terenurile extrem de lunecoase ale prezentuluinostru social şi politic. dar, încă o dată, ca artist,hârşit în lumea mea ficţională şi caracterială! cu nupuţine astfel de prezenturi – sociale, psihologice,umorale, false sau profetice, unele, îndrăznim, ca unmatematician al viselor, să abordăm prezentul nos-tru, al româniei şi al românilor, în maniera unuiartificiu de calcul. cum am făcut-o mai sus propu-nând un elogiu al dictaturii sau, altă dată, sub aco-perire cum se zice, costumat într-un romancier careaplică regulile realului şi ale firii umane pentru a dala iveală un adevăr sau altul despre noi, timp, fire,destin sau, la urma-urmei, despre autorul însuşi. celpierdut cam demult pe culoarele imaginaţiei saletruculente şi care, cum ar spune un erou shakespear-ian, se caută când tocmai s-a găsit sau s-a găsit deşifiinţa lui nu se află nicăieri!

avem deci un minim punct de relaţie, de com-paraţie: perioada noastră fastă dintre războaie şi vatrebui să ne sprijinim niţel pe aceasta, pentru aputea porni. deoarece orice comparaţie cu democra-ţiile şi economiile vestului sunt, s-a văzut, absolutne-practice, ne-funcţionale, iar ceea ce ne-ar sta înposibilităţi, comparaţia cu ceea ce se întâmplă înjurul nostru nu ne stă în obicei. deşi aceste ţări aupetrecut ca şi noi o jumătate de secol de aşa-ziscomunsim de tip sovietic, unele s-au constituit ca şinoi, după prima mare bătaie, cum zic ţăranii, dar edrept că unele dintre ele, cele de la Nord, au benefi-ciat de secole de protectorat ale unui imperiu cuputernice caractere şi facultăţi civilizatorii care le-aucreat, printre altele, un alt tip de ceea ce numim

supra-structuri – şcoală, biserică, artă şi litere. oaltă psihologie şi un alt fel de a-şi cultiva valorile şitradiţia – bună-rea, nu importă! ţări, cum se spune,ale centrului european, Polonia sau cehia şi slovaciade azi, ca şi ungaria, altfel privite de lumea apusea-nă, se pare, cu o cu totul altă imagine ca a noastră, aromâniei şi a românilor, care, nu se ştie cu certitu-dine şi din ce pricină, arată mai şifonată decât ori-când. chiar şi de pe vremea împuşcatului!

acum, nu înţelegem prea bine de ce, în acestcapricios august al lui 2010, răbdarea oamenilorpare că s-a uzat cumva, criza financiară ne loveşte înplin şi după toate semnele va mai dura, finanţele şiguvernanţii nu sunt pregătiţi a-i face faţă. dupărevoluţie am trăit acea cunoscută perioadă a celorşapte vaci grase care l-a noi s-au petrecut mai ales înforma consumului; dar fără a fi capabili să punemceva de-o parte, adică să creăm condiţii ale uneireale porniri ecconomice şi locuri de muncă şi fără aface, cu calm, răbdare şi pricepere, posibil acestlucru, refacerea infra-structurii, atragerea de inves-titori străini şi de fonduri europene. ca şi ameliora-rea serviciilor şi susţinerea acelor zone care ne-ar fipermis să ieşim din şocul libertăţii, vorbim de liber-tatea economică şi financiară, şi care, într-o econo-mie ultracentralizată şi bazată pe exportul faţă deţări îndepărtate, cu precădere din lumea a treia sauarabă (contracte încheiate adesea pe baze şi compli-cităţi politice unde ultimul dictator a fost cu adevă-rat un fel de maestru) – da, libertatea a fost cu ade-vărat un şoc redutabil şi pe acest teren, al conversiu-nii marii şi greoaiei noastre structuri economice, amtraversat o altfel de criză, poate chiar mai conton-dendă şi mai aiuritoare decât cea pe care o trăim azi,cu întreg continentul. am dispreţuit comerţul, turis-mul, încurajarea unei alte forme de economie agrico-lă şi o mult mai chibzuită, mai curajoasă politică deîncurajare a ceea ce se numesc i.m.m.-urile, în fapt,crearea şi consolidarea clasei de mijloc, a unei noiburghezii.

toate aceste lucruri şi altele sunt de altfelcunoscute şi nu numai de mass-media, dar şi de par-lament şi de curtea de justiţie, dar şi o bună parte apopulaţiei; stăm cu toţii şi privim ca acei bieţioameni de pe malurile Prutului mai ales, înmoldova, în faţa dezastrului pe care îl pot face ploa-ia, vântul, apele: cum de am ajuns aici? ce ni seîntâmplă cu adevărat? Şi-apoi... cine e de vină? iaraceasta, azi, în vremurile unui nou început de demo-craţie, devine o întrebare cu mult mai dificilă, aşspune, cu mult mai spinoasă decât în vremurile tre-cute, ale blestematei dictaturi! atunci, se ştie dar separe că am cam uitat, cei care aveau puterea pri-meau nu numai reproşurile – exprimate atunci înalte moduri, mai puţin gălăgioase, mai puţin asurzi-toare! – dar şi vina; orice li se întâmpla poporului,grupurilor, straturilor sociale, dar şi indivizilor şifamiliilor lor, ţinta era sus. de acolo veneau şi seîntorceau toate problemele, reale sau fabricate, însensul că celebra birocraţie (vorbim de cea comunis-tă, care era, ca şi cea de azi, o formă a corupţiei, darşi a puterii) prelua şi profita de nu puţine dintrestângăciile sau abuzurile, uneori nu foarte grave aleputerii centrale, pentru a le administra în folosul ei.

acest mare imperiu albirocraţiei, se ştie, estenu numai un rău, ofatalitate, o frână a tim-purilor moderne, dar şio formă de organizare,de salvare a maselordemografice, multipli-cate enorm în ultimulsecol, un mod mereucriticabil şi cu maripierderi de a stăpâni şide a-şi da cont de imen-sul şi adeseori, amorfulşi incredibil de pitores-cul loc contencios. ca şio formă de a supravie-ţui, of course!

când vorbim de vremurile de azi, de prezentulsocial şi politic, ne amintim de unul din celebrele afo-risme care au făcut vâlvă şi au şi înlocuit multegrave discipline sub ultima dictatură, sub comandacelebrului imperator al glumei pe nume Bulă – oarepe unde o fi dispărut, nici un necrolog n-a anunţatdispariţia sa fizică, o fi emigrat şi el spre alte dicta-turi, unde, se pare, e totdeauna o acută nevoie deacest ersatz sau surogat spiritual care se numeştebanc, zvon burlesc, formă a rezistenţei active, fiu alcozii, glumă absurdă, ziar vorbit etc.:

– Nu, nu se poate, afirmă scepticul, mai rău nue posibil!

– Ba da, replică optimistul – e posibil; se poate!Paradoxul, marele paradox al vremurilor pe

care le trăim azi, la două decenii de la revoluţie şicând se pot trage primele şi mereu prudente conclu-zii, este faptul că deşi mergem din rău în mai rău!, înfapt – mergem spre bine, ne aflăm pe calea cea bună.Nu am nici o îndoială în această privinţă, aşa cum lasfârşitul deceniului nouă, fiind departe de ţară, darcompatizând adânc cu conaţionalii mei (vezi Spiritulromânesc... scris cu o anume fervoare, atunci!) amprezis sfârşitul întregii mascarade dramatice şi amîndrăznit a face, tot în scris, şi o altă profeţie: – Nu,scriam atunci în Contemporanul. Ideea europerană,încă în ‘990, nu am nici o îndoială că noi, comunita-tea românească va învinge; mi-este teamă doar de ovictorie de-a doua mână!

de curând, preşedintele româniei a declarat,fals şi imprudent, că am fi o ţară de second hand!trecând de aroganţa afirmaţiei, nu ne îndoim că nue singurul, înaltul nostru demnitar, care crede aşaceva! Numai că el nu are dreptul să o declare, decâtdupă ce părăseşte treburile publice. Şi poate niciatunci, puterea este ca un păcat originar, un fel decrimă sau violenţă publică de care te poate apăra sauscuza doar o uriaşă naivitate. Poate un viciu în careeşti încurajat de alţii şi care îţi dăruieşte o teribilăsingurătate pe care trebuie să ai puterea s-o suporţifără murmur.

este însă o colosală miopie politică şi umană săconfunzi ţara cu politica care se face într-un timpsau altul, cu o garnitură sau alta. ţara, în esenţa ei,nu există decât în istorie şi în noi; când există! ţara,comunitatea de interese, de timp, de origini, delimbă şi cultură, este un simbol, în primul rând,înainte de a fi o realitate. ea este mai mult decâtnecesară, deoarece există, deşi contestată sau ridicu-lizată de unii, sau poate şi de aceea! cunoaştem ada-giul hegelian: ce este real, este raţional şi, în ce măpriveşte, dintre cei doi termeni ai acestei scurteecuaţii, mie, cel mai puţin nebulos mi se pare al doi-lea: raţionalitatea! deoarece când vorbim desprerealitate şi enunţăm noţiuni atât de complexe, ampleşi aflate în mişcare, cum sunt naţiunile, este sigur cănu vom ajunge prea repede la un strat profund şifinal al conceptului. dar ceea ce este raţional, asta emai uşor de cuprins şi putem înţelege ceva mai binece este şi de ce e necesară naţiunea şi ideea de naţiu-ne, văzută prin stricta ei raţionalitate: adică nevoiade a fi! Şi de o anume logică şi mişcare a timpului, atimpului social.

Nu, nu ştiu bine – o chestiune enorm dezbătu-tă în ultimii ani! – dacă guvernele care ne-au condusdupă eliberarea socială petrecută în decembrie ‘89au fost mediocre sau incompetente, vezi corupte. Nucred că adevărata noastră problemă rezidă în aceas-ta, în nesfârşita şi cam debila – aproape fatalista! –nevoie de a arunca vina pe alţii, sau pe cineva, toutcourt. un adagiu apusean – eu îl deţin, din tinereţe,din mult citatul de mine miguel de unamuno! –spune: dacă nu merg treburile ca lumea sau nu eştimulţumit de ele, nu ai decât să dai vina pe alţii –dacă eşti slab! dar dacă eşti tare, trebuie să ţi leasumi tu însuţi! r

■ fragment

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

3

© A

uR

AC

hR

ISt

I

nicolae BrebanPrezentul

De curând, preşedintele româniei adeclarat, fals şi imprudent, că am fi o

ţară de second hand! Trecând dearoganţa afirmaţiei, nu ne îndoim că

nu e singurul, înaltul nostrudemnitar, care crede aşa ceva! numai

că el nu are dreptul să o declare,decât după ce părăseşte treburile

publice. Şi poate nici atunci, putereaeste ca un păcat originar, un fel de

crimă sau violenţă publică de care tepoate apăra sau scuza doar o uriaşă

naivitate.

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

Constantina raveca Buleu ■ paradigma puterii în secolul al XiX-lea Colecţia Dicţionare & Enciclopedii

Demersul interpretativ al Constantinei Buleu pare stimulat (casă nu spunem: „îndrăgostit”...) tocmai de caracterul la limitănon-definibil, misterios, ireductibil mitopetic al „puterii” şi al reprezentărilor sale dinsecolul al XIX-lea. Fie că ne prezintă metodologii de obedienţă structuralistă,neomarxistă, jungiană, lacaniană, funcţionalist-simbolică sau fenomenologică,autoarea e constant fascinată de un fenomen care, la un capăt al său, presupuneordine, alegere raţională, logică instrumentală, iar, la celălalt, revelaţie, intensitate,

magnetism, charismă, într-un cuvânt: magie. Cartea are darul de a înfăţişa, mai degrabă decât o „para-digmă”, o panoramă a spiritului secolului al XIX-lea, în relaţie cu tema puterii. Deschiderea curajoasăcătre un fenomen de o asemenea amploare aminteşte de aura eroică a unor faimoase întreprinderi inte-lectuale (Peter Gay, de pildă), deseori invocate, cu implicită admiraţie şi pricepere, în lucrareaConstantinei Buleu. Curiozitatea intelectuală mereu vie, claritatea gândirii, larga deschidere bibliografi-că şi, nu în ultimul rând, expresivitatea foarte personală a stilului plasează acest demers în categorialucrărilor de referinţă.

Caius Dobrescu

4

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

dintre criticii cares-au format încadrul cerculuiliterar din sibiu,

ion Negoiţescu este nu numaicel mai talentat, dar şi cel careşi-a trăit până la capăt naturastranie, lirică, care l-a predis-pus mereu către gesturi roman-tice sau porniri entuziaste,temperate cu greu de culturaprodigioasă a acestui dandyultrasensibil, nicicând maturi-zat. Poezia pe care a ratat-o învolumele lirice a răscumpă-rat-o cu asupra de măsură încritică. astfel încât este normalcă ion Negoiţescu a fost un omal marilor proiecte, pe care, deregulă, nu a reuşit să le înche-ie. Nu numai Istoria literaturiiromâne s-a oprit la primul op,dar şi autobiografia Straja dra-gonilor, opera pe care o socoteacea mai importantă, s-a curmatla momentul primei tinereţi.despre acest prim ion Negoi-ţescu avem prilejul să aflămmai multe decât scriitorul aapucat să mărturisească dinrecenta culegere recuperatoare de la „elanul juvenil”la „visatul euphorion”, îngrijită de lelia Nicolescu şipublicată la casa cărţii de Ştiinţă. o carte care artrebui să suscite un interes sporit, dat fiind că eaadună întreaga ebuliţie intelectuală (şi nu numai) aunuia dintre cei mai înzestraţi critici pe care i-amavut. dacă majoritatea articolelor nu au fost selecta-te de autor pentru a întregi cuprinsul unor cărţi, eleau avut un ecou în epocă şi reprezintă, alături deromanul epistolar, dovezi ale formării acestui inte-lectual „altfel” din toate punctele de vedere.

se cuvine să apreciem, pentru început, efortulcelei care a îngrijit ediţia de faţă. Numele lelieiNicolescu îmi era cunoscut de pe coperta unei cărţibine documentate, care a avut meritul de a da tonulreevaluării unui scriitor nedreptăţit: Ion d. Sîrbudespre sine şi lume. Şi acolo, autoarea avea altruis-mul de a pune la îndemâna cercetătorilor documen-tele necesare gestului recuperator. cum tocmai ast-fel de truditori lipsesc actualmente culturii noastre,ei trebuie, din când în când măcar, elogiaţi. la urmaurmelor, nu toţi avem generozitatea de a ne punetruda în slujba altui nume. Prezenta carte scoate lalumină publicistica de tinereţe a lui ion Negoiţescu,cuprinsă între anii 1938 şi 1947. de fiecare datăcând este cazul, lelia Nicolescu decupează din texte-le confesive ale criticului date privind cutare saucutare articol, astfel încât din această confruntare amemorialisticii cu materialul propriu-zis reiese oimagine corectă asupra june-ţii cerchiste sau pre-cerchistea autorului poeziei lui Emi-nescu.

întreg Negoiţescu esteîn planeta de tânăr scriitorpe care e. lovinescu, maes-trul absolut, i-o dedică în1943: entuziast, original,liric, candid, tăios când ecazul ş.a.m.d. de aceea, pos-tarea acestei întâmpinări caprefaţă este cât se poate defericită.

evident, primele textesuscită un interes strictdocumentar. ion Negoiţescudebutează la numai 16 ani,în revista liceală „Pâlcul”, cuo recenzie la pajerele luimateiu i. caragiale. Nu măpreocupă stângăciile fireştiale acestei uverturi, ci maicurând alegerea subiectului:ceva din estetismul autoruluiCrailor de Curtea-Veche vacultiva el mai târziu în criti-ca noastră. Nu cred că riscfoarte mult dacă afirm căpoezia lui Eminescu este, încritica literară, echivalentul

romanului inegalabilului „primşi ultim” caragiale. fireşte căprimele încercări suferă detipicele neajunsuri ale oricăruidebut timpuriu; de altfel, laacea „inflaţie verbală a tinere-ţii” nu a renunţat întru totulcriticul nici mai târziu, cândstilul i s-a aşezat. ceea ceextragem, deocamdată, de aicieste entuziasmul adolescentin,care transpare în prea mareadensitate a unor superlativeneacoperite: „înfloritoarea lite-ratură”, „măiestria” cutăruicritic, care răzbate, se-nţelege,prin „furtuna apelor literare”;eminescu „înseamnă piscul deglorie supremă şi nimb lumi-nos al gândirii poetice româ-neşti”, iar panorama literatu-rii române a lui Basil mun-teanu prilejuieşte străinilor„admiraţia ce o merită efortulimens ce îl depunem pentru aatinge piscurile spiritualităţii.Nu e un reproş (inutil), astfelde derapaje sunt mai multdecât explicabile, nu numaiprin vârsta debutantului, ci şi

prin stilul vremii. dar e important săobservăm că tocmai de această manierăse va despărţi polemic Negoiţescu pestecâţiva ani, atunci când spiritul critic nu îiva mai îngădui asemenea naivităţi.deocamdată, apreciază „naţionalismuladmirabil” al amintitei cărţi, pestenumai 6 ani va combate vehement încre-menirile în acest proiect naţionalist alliteraţilor ardeleni.

Campanii

începând cu anii studenţiei, ai asi-milărilor substanţiale (ion Negoiţescuciteşte, bulimic parcă, filosofie germană,literatură antică, clasică, romantică, tra-tate de teatrologie, de artă etc.), nunumai că stilul se rafinează, dar opţiuni-le criticului devin limpezi, prefigurânddestule puncte din programul cerculuiliterar, al cărui principal ideolog a fost.deocamdată, scrie sinteze concentratedespre poezia din Bucovina ori despre ceaa tinerilor poeţi din ardeal, optând pen-tru autorii necanonizaţi, cum ar fi mirceastreinul, respectiv radu stanca. se vedelimpede, din tot ce scrie tânărulNegoiţescu, că modelul absolut, reperul

în funcţie de careîşi fixează azi-mutul critic estee. lovinescu.câteva rânduri anunţă, darşi explică mesajul celebruluiManifest al cerculuiliterar, pe care el l-a redac-tat: „critica literară pe tra-iectoria estetică, şi însu-mând în chip fericit tehnicaştiinţifică cu aceea a artistu-lui, iată ce a dat e.lovinescu tinerei noastreculturi. o contopire de cali-tăţi, gust artistic, informaţievastă şi profundă, talent deartist al artistului, totularmonios iluminat de osănătoasă inteligenţă. e.lovinescu a creat stilul cri-tic românesc, a dat urmaşi-lor săi scule fine pentru ana-liza critică a fenomenuluiliterar”. de aceea, celebrascrisoare către magistrul„sburătorului” nu este, înesenţă, decât o declaraţie deafiliere la programul criticlovinescian; nu e, cum s-acrezut mult timp, mai ales

înainte ca Negoiţescu să publice el însuşi textul învolumul În cunoştinţă de cauză, un manifest pro-priu-zis, căci nu impune o cale proprie ori o formulăinedită, ci susţine necesitatea impunerii valorii este-tice ca principal criteriu (nu unicul) în judecarea lite-raturii din ardeal. astăzi nu ni se pare cine ştie ce,dar în epocă era o miză extrem de importantă, căciambiţiona să şteargă confuzia dintre estetic, etnic şiestetic pe care sămănătorismul tardiv încă o întreţi-nea în transilvania. de aceea, din această culegereatrag rapid atenţia cele câteva articole care comple-tează şi nuanţează dosarul acestei bătălii pentruestetic. Nu întâmplător, chiar ion Negoiţescu îşi iasarcina de a răspunde acuzelor, nu puţine, în nume-le întregii grupări. aceste clarificări ulterioare suntchiar mai tranşante decât cele afirmate în aşa-numi-tul Manifest: „în neo-sămănătorism valoarea esteti-că este confundată cu un sentiment de mare preţ,mai ales pentru noi ardelenii, în actualele împreju-rări: sentimentul naţional. Şi totuşi tocmai datorităacestui amestec, creaţia artistică suferă. o situaţiegrea, care însă în faţa eternelor imperative ale spiri-tului trebuie depăşită”. Nu era de colo să susţii ast-fel de puncte de vedere în 1943, când, pe fondulincertitudinii situaţiei teritoriale a româniei, atmos-fera era destul de tulbure, iar naţionalismul era obli-gatoriu, devenind sinonim cu patriotismul. atuncicând lămuririle simple nu mai au efect, condeiul cri-ticului scapără pamfletar, dând glas tot unei atitu-dini cerchiste: el intentează un tăios proces „păşu-

nismului”, adică ace-lui sămănătorismabsolutizat. „Nu e oinvenţie a acestorvremuri de ameţeli şiconfuzii, atacă el, căcipăşunismul există pemeleagurile noastredin timpi imemoriali:l-au practicat cu oneprihănită incon-ştienţă oiţele din celepatru unghiuri alehotarelor româneştiatât de întinse, dinPind până-n istria”.Şarja se îndrepta, defapt, către acei patri-otarzi, demagogi carese voiau lideri de opi-nie şi încercau săsufoce literatura cuastfel de dejecţii reto-rice: „arşi de febraexaltării când ţipă laorice colţ de stradăcuvântul «cultură»,toţi directorii patrio-tismului, ai moralei şiai poeziei înamoraţide «ţarina sfântă»numai fiindcă o pri-vesc din fotoliul

comod al oraşului pe care îl hulesc, păşuniştii sevisează ziua şi noapte când la coarnele plugului,când la nunta zamfirii, când făcând curtedăscăliţii... la început păşuniştii au fost consideraţica un fel de sectă fără voie, care cultiva tradiţionaleobiceiuri: să stea cu scobitoarea în dinţi după masă,să poarte dumineca pantofi de lac, să frecventezeregulat festivalurile, să se cutremure citind reginaostrogoţilor, să plângă duioşi citind mamina şitătunu şi să danseze tangoul dar să-i doară inimadupă sârbă. Noţiunea s-a mai lărgit apoi binişor,încât de la articolele lui timoleon Pisani a evoluat lamarile probleme ale «ştiinţei literare»... Păşunistulde ultimă oră are lustru: frecventează pe camilPetrescu, discută pe Baudelaire, se îmbracă mala-gambist, însă cugetă la restaurarea mariei cunţan”.am reprodus un fragment mai amplu nu numai gra-ţie virtuozităţii sale stilistice, ci şi pentru a sesizalecţia deprinsă de la maestrul lovinescu, şi el autoral unor pamflete memorabile cu aceeaşi ţintă: Negoloveşte acolo unde doare mai tare, luând în răspărrecuzita şi motivele fetişizate ale poeziei mesianice,pe care, altminteri, nu o desconsidera obtuz. el e undegustător de coşbuc, goga sau aron cotruş, fără aaccepta absolutizarea unei poetici oricum prost înţe-lese. r

Bogdan creţuTânărul Ion Negoiţescu: devenirea unui mare critic (I)

nego loveşte acolo unde doare maitare, luând în răspăr recuzita şi

motivele fetişizate ale poezieimesianice, pe care, altminteri, nu o

desconsidera obtuz. El e undegustător de Coşbuc, Goga sau AronCotruş, fără a accepta absolutizareaunei poetici oricum prost înţelese.

ion negoiţesCu

5

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

lui mircea dinescu îi place foarte multpescuitul. Şi cred că are o înţelegeresecretă cu peştii. îi convinge să vină,unul după altul, numai în undiţa lui.

l-am văzut cândva, la Neptun, pe digul din dreptulcasei scriitorilor, scoţând guvizi din mare la inter-val de două-trei secunde, sub ochii uimiţi ai luimircea sântimbreanu, înarmat şi el cu o undiţă, darlipsit de noroc.

mircea dinescu are noroc încă de când s-a năs-cut. dumnezeul geniului l-a sorbit din popor – imagi-nea îi aparţine lui eminescu – cum soarbe soarele unnor strălucitor din marea de amar. s-a născut la1950 la slobozia, ca fiu al lui Ştefandinescu, muncitor metalurgist, şi al soţieisale, aurelia dinescu. „Părinţii mei – aveasă-şi amintească poetul mai târziu – s-auferit să-mi dea prea multe cărţi pe mână,probabil de frică să nu mă tai în... pagini.”

rămâne o enigmă siguranţa cu careun băiat de 17 ani, dintr-o familie deoameni simpli, fără nici o legătură cu lite-ratura, şi-a format şi a impus un mod de ascrie, nelăsându-se nici intimidat de oficia-litate şi nici influenţat de mediul literarbucureştean. cert este că el ştia încă dinadolescenţă ce avea de făcut în literaturaromână. Părea programat să reinventezepoezia, poezia compusă din cuvinte, nu dinnecuvinte, poezia care cucereşte şi ameţeş-te instantaneu, şampanie lingvistică meni-tă să transforme orice lectură într-o sărbă-toare.

lumea literară l-a adoptat şi l-aîndrăgit repede, pentru că era tânăr şinesupus, discutând fără complexe până şicu ceauşescu, şi pentru că avea talent, maimult decât toţi colegii lui de generaţie la un loc.când l-a înfruntat în mod deschis pe dictatorulcomunist, admiraţia faţă de el a atins maximum. iarîn 22 decembrie 1989 mircea dinescu a devenit unsimbol al revoluţiei. o statuie a libertăţii a români-lor.

obiceiul său de a spune lucrurilor pe numeplace şi azi. Numai râuvoitorii se declară nemulţu-miţi de modul tranşant în care poetul vorbeşte, prin-tre altele, despre preoţii care au colaborat cusecuritatea:

„dumneavoastră, care, în 22 decembrie, agitaţicrucea, urlând, la tv, că «asta e mântuirea poporu-lui român!» – acum o scuipaţi, aceeaşi cruce, cu non-

şalanţă?! dvs., care declaraţi că sunteţi creştin bote-zat, nu v-aţi cutremurat, re-auzindu-vă, când spu-neaţi de «prăjirea berbecuţilor în sutană»?!

domnule mircea dinescu, de ce n-aţi rămaspoetul adolescenţei noastre, pline de elanuri curate?Nu vă daţi, oare, seama, că, printre aşa-zişii «berbe-cuţi în sutane aurite» se poate găsi chiar preotul carev-a afundat, spre mântuire, în cristelniţă, v-a spălat,adică, de păcatul adamic, aducându-vă în lumiNalui dumNezeu?!” (adrian Botez).

mircea dinescu s-ar bucura şi azi de simpatiedacă ar fi sărac sau dacă ar fi murit tânăr, ca Nicolaelabiş. el însă nu îndeplineşte niciuna dintre condi-ţii. are fermă, conac, 100 de hectare de viţă de vie şipăstrăvărie. Produce un vin care îi poartă numele:„vinul lui dinescu”. iar de pescuit pescuieşte într-obucată de dunăre care este ca şi a lui, întrucât îitrece prin faţa casei. să mai moară tânăr este impo-sibil, întrucât a trecut de şaizeci de ani. Şi nici nusunt semne că ar vrea s-o facă de acum înainte. areatât de multă vitalitate, încât simpla lui apariţie îioboseşte pe cei din jur. ia parte impetuos la viaţapublică, înţelege bine tot ce se întâmplă în societatearomânească, nu este poetul naiv şi leşinat, pe carel-ar agrea unii.

criticii literari deplâng înstrăinarea poetuluide poezie, în anii maturităţii lui. deşi scrie mult, înspecial pamflete, mircea dinescu – este adevărat –mai scrie foarte rar versuri. înclin să cred, însă, călamentaţia criticilor este demagogică. în 2010mircea dinescu ne-a făcut o surpriză, publicând ocarte cu poeme noi, Femeile din secolul trecut. înaceastă carte numai femeile sunt din secolul trecut,poemele sunt toate din secolul douăzeci şi unu şianume din perioada 2004 – 2010. Puţinii comenta-tori ai volumului nu s-au prea bucurat. Pe cât de tareîi întrista faptul că mircea dinescu părea să firenunţat la poezie, pe atât de tare îi întristeazăacum dovada că în realitate n-a renunţat:

„din punctul meu de vedere, nu există teribi-lism mai mare decât să crezi că ai oricând poezia ladegetul mic. de altele, mircea dinescu s-o fi lepădatdin prima tinereţe până acum. de acesta, ba. o dove-deşte volumul recent publicat, Femeile din secolul

trecut. sunt, în cele puţin peste o sută de pagini alelui, fix douăzeci şi patru de poeme noi. (restul fiindumplut cu elegantele colaje, din seria EroticaMagna, ale graficianului dan erceanu.) Proporţia,deja, e îngrijorătoare.

adevărata problemă e că, atâtea câte sunt, poe-mele de aici par scrise din amintiri. ca să zic aşa, dedata aceasta mircea dinescu îşi ţine minte talentul.altădată era purtat pe braţe de talent.” (cosminciotloş);

„Poetul a mai răguşit, însă ceea ce este eviden-tă acum e neputinţa sa de a mai privi poezia ca pe undar al zeului. ea e mai degrabă un artefact, poetulnu se mai supune rigorilor inspiraţiei, ci doar necesi-

tăţii de moment. scrie în tuşe groase, pentru călumea îl provoacă astfel. de fapt, nu mai scrie, alto-ieşte poemul cu lovituri de ciocan, aducându-l înzona cântecului de lume.” (Nicolae coande)

comentariile critice de acest gen cad pe alăturide carte. Până şi cunoscutul critic literar danielcristea-enache, atât de exact de obicei în verdictelesale, s-a lăsat luat de val şi s-a declarat dezamăgit devolumul Femeile din secolul trecut.

Poemele din această carte, admirabil ilustratăde originalul grafician dan erceanu, sunt pitoresc-licenţioase. mircea dinescu este unul dintre puţiniipoeţi de azi căruia îi stă bine să folosească în textelesale cuvinte deocheate, din acelea interzise minori-lor. alţii fac în textele lor aluzii timide la sex şi totdevin scabroşi. mircea dinescu merge cu îndrăznea-la foarte departe, fără să alunece în vulgaritate.

cartea este atrăgătoare nu numai prin impu-doarea ei deliberată, de genul celei practicate de ioncreangă în povestea poveştilor, ci şi prin jocul de-apoezia, care reprezintă o noutate în scrisul luimircea dinescu. Poetul organizează pentru noi ostrălucitoare paradă a modei poetice. iată, ca exem-plu, chiar primul poem din sumar, scris în stilul cân-tecelor lăutăreşti:

„şapte mere-ntr-o basma/ şi-am plecat la mos-cova// la coadă la lenin, tată,/ mă îndrăgostii de-ofată// ce parşiv mausoleu/ era fată de liceu// şi fru-moasă şi lăptoasă/ şi fugită de acasă// nea vasile, neablajenii/ mulţumesc de-aşa vedenii// ea pisică eumotan/ la tătucul din borcan// ce cosiţe şi ce membre/ce octombrie-n noembre/ când crezui că mă fac om/ea-mi răspunse nem tudom/ când crezui că mă însor/ea-mi răspunse nevermore”.

mulţi critici literari nu înţeleg poezia luimircea dinescu. uneori o găsesc prea libertină.alteori, merg în extrema cealaltă şi o consideră unfel de mesaj filosofic: „când organicul se lichefiazăsau se preschimbă într-un sunet strident, haşurândimagistica extincţiei, când nici măcar erosul (întot-deauna nebulos) nu poate învinge timpul, poetul stăfaţă în faţă cu cele două ipostaze ale realităţii.complementaritatea pare să nu (mai) fie posibilă,oscilaţiile şi-au pierdut şi ele cadenţa, spaţiul se

îngustează până când recuzita încape într-ocategorică disjuncţie.

scriitura lui mircea dinescu îşi distri-buie efectele cu promptitudinea şi pondereape care le dă de obicei suveranitatea afectu-lui. însă suveranitatea nu implică neapăratşi hegemonia: travaliul liric implică şi mizeinaccesibile unui imbold iraţional, boicotândsistematic formalităţile şi locurile comuneale poesisului.” (graţiela Benga)

consideraţiile acestea ţin de o falsăştiinţă a textului şi sunt cu totul inadecvatela poezia lui mircea dinescu. în esenţa ei,această poezie seamănă cu un plâns melo-dios.

deşi publică rar versuri, mirceadinescu întruchipează în continuare, înromânia, ideea de poet (aşa cum gabrielliiceanu întruchipează ideea de filosof). înprezenţa lui se intimidează şi eleva de liceu,şi omul politic. talentul extraordinar îi con-feră imunitate, în orice împrejurare. fiindmereu spontan şi inspirat, poetul nu pierde

în nici o confruntare, iar dacă totuşi pierde îşi recu-cereşte imediat poziţia. farmecul îl face invulnera-bil.

sintagma „triumful talentului”, folosită decaragiale, ironic, ca titlu al unei schiţe îşi recapătă,în cazul lui mircea dinescu sensul originar. volumulFemeile din secolul trecut nu face decât să confirmeacest triumf al talentului. r

ALEX. ŞTEFănEsCUBucureşti oP 22, CP 22alex2108145@yahoo.com

alex ştefănescu

Mircea Dinescu şi femeile din secolul trecut

n Cărţi, cărţi, cărţiCartea este atrăgătoare nu numai prin

impudoarea ei deliberată, de genulcelei practicate de Ion Creangă înPovestea poveştilor, ci şi prin jocul

de-a poezia, care reprezintă o noutateîn scrisul lui Mircea Dinescu. Poetul

organizează pentru noi o strălucitoareparadă a modei poetice. Iată, caexemplu, chiar primul poem dinsumar, scris în stilul cântecelor

lăutăreşti

mirCeA dinesCu tânăr

pe terAsA vilei sCriitorilor de lA neptun, Cu dumitru ţepeneAg,AleX. ştefănesCu, mAşA dinesCu şi ioAn groşAn

sentimentul că eşti însoţit de „măreţeumbre” te stapâneşte şi după ce ai tre-cut dincolo de intrarea liceului lazăr,deasupra căreia stă scris anul ctitoriei,

1860, pătrunzând într-un coridor lung pe ai căruipereţi veghează portretele unor personalităţi dindiverse domenii. românii nupar să aibă cultul trecutului,precum mai conservatoriioccidentali, unde edificiileimportante sunt păstrate, pecât posibil, în starea origina-ră, intrusul fiind asaltat deaerul timpului trecut: orăcoare umedă cu miros deargintărie veche. interiorulliceului lazăr, renovat cuinvestiţii generoase alePrimăriei, are un aer de opu-lenţă, combinând ornamenta-ţia barocă a ramelor ovale încare spiritele tutelare parînchise într-o lumină apoasă,de acvariu, şi sobrietatea scă-rii interioare din ceramicăneagră cu exuberanţa lam-briurilor şi jaluzelelor de unportocaliu discret dar parcăînsufleţit de o căldură inte-rioară.

Nu, niciuna din lecţiilede engleză la care vom asistanu este „de literatură”. Nutrebuie să mă surprindă; laurma urmelor. Nici examenulde licenţă la facultatea defilologie unde sunt angajatănu verifică vreo competenţănecesară studiilor literare. „să nu fie subiect de lite-ratură”, m-a avertizat şefa comisiei care mi-a solici-tat o temă pentru eseu.

lecţia la care asist acum se învârte în jurulunei singure idei, la modă, fireşte: ecologia. ce estemai folositor: să investeşti în producţie pentru câştigsau să protejezi mediul? răspunsul e cunoscut maiînaintea întrebării, totuşi ideea e „mulsă” pe parcur-sul unei ore întregi. dar cu ce „frumuşaţă” de retori-că!... elevii din penultimul an de liceu au deja şcoa-la actoriei. vin dezinhibaţi în faţa clasei, argumen-tează, gesticulează, îşi modulează vocea cam în felulmoderatorilor de la televiziune cu formare ziaristicăla cursuri intensive.

la ultima oră, a inspecţiei şi a programului,elevii trebuie dezmorţiţi. Pe vremea când eram euelevă, „încălzirea” însemna împrospătarea memorieilecţiei anterioare. elevii de acum sunt invitaţi să seridice în picioare, şi să formeze perechi. Bat dinpalme, bat în bancă, bat din pcior, schimbă ritmulpentru a-şi surprinde partenerii... feţele se destind,amuzate... mi-amintesc de un film documentar des-pre primele deportări de populaţie bucovineană însiberia. intelectualii, notabilităţile, clericii plecaserăpe „drumul oaselor”. în urma lor, rămăseseră prole-tarii, pe care fotografiile animate îi arătau cu feţesurâzătoare, defilând, făcând gimnastică în mers,mişcând la comandă braţele, capetele golite de gân-duri...

Profesoara e tânără şi energică, şi-a însuşitorientarea programului curicular către dimensiuneaprocedurală, pragmatică, nu enciclopedică sau crea-tivă a educaţiei. în mod conştiincios, notez, aşadar,că a predat impecabil. celelalte gânduri le păstrezpentru mine, dar, în vreme ce străbat iar coridorul,îmi pare că aud, de dincolo de ecranul tabloului, gla-sul lui camil Petrescu: „dar eu am văzut idei...”

societatea globalizată condusă, se pare, deagenţii de informaţii trans-guvernamentale este eti-chetată de filosofii antonio Negri şi michael hardtdrept „imperiu” într-o carte care a cunoscut un ful-minant success de librărie la “întorsura” noului secolşi mileniu. Nu mai trăim, alături de restul cetăţeni-lor euroatlantici, într-o societate disciplinară, dim-potrivă, a noastră ţine foarte mult la imaginea sa de„cea mai bună dintre lumile posibile”, dar acest per-fecţionism e… obligatoriu. e, aşadar, o „societate decontrol”, iar controlul nu se exercită niciodată în

favoarea originalităţii. Negri şi hardt remarcă uni-formizarea globală, standardizarea activităţilor,excluderea cercetării din învăţământ, reducereaeducaţiei la însuşirea de abilităţi şi dexterităţi.individul însuşi devine un dispozitiv operaţional,postuman.

despre postumanism,mai curând decât despre eti-cul suspendat, este vorba şi înrecentul roman al luialexandru ecovoiu, dupăSodoma (Polirom 2012).thomas, protagonistul, e unnecredincios şi un hedonistcoborât din Grădina deliciilorde Bosch, reprodusă pe coper-tă, ceea ce nu-l împiedică sădevină profesor universitarde… etică. e drept că nu pre-dică virtuţile teologice ci pecele pragmatice, tradiţionalahartă axiologică reconfigu-rându-se ca într-o fotografiemişcată. cum este etica posi-bilă în epoca post- kant-schopenhauer-Nietzsche-kierkegaard-tolstoi? cu ţâfnăşi bigotism burghez, thomasrespinge pe rând aceşti corifeiai antidogmatismului modern,pe apostolii puterii, dar, maiales, ai libertăţii de judecatăşi opţiune.

conceput ca o fabulăfilosofică, romanul luiecovoiu pune decădereavestului pe seama unui hedo-nism amoral şi ateu, plutind

liber de gravitaţia responsabilităţii sociale. in absen-ţa raportării la alţii, orgoliosul eu se autoproclamă,fără probe, reper unic. liantul relaţiilor interperso-nale se desface din reţeauaatomilor sociali, risipiţi pe pla-netă, precum copiii luithomas născuţi din materia-lul genetic donat de el luicryos international.

descinzând din strămoşioriginari din ţinuturi dispusede o parte şi de alta a europei– scandinavia şi rusia,thomas e un fel de everyman/jedermann, un prototip aleuropeanului din mileniultrei, oscilând între îngerulrău al occidentului decadentşi îngerul Bun al rusiei orto-doxe, locul de sorginte al uneimătuşe care, de altfel, moareîn urma unei come alcooliceinduse de votcă, şi nu e sigurdacă s-a sinucis din lehamitecă s-a umplut lumea de păcă-toşi… în linia unei dogmaticiwycliffiene, păcatul sodomieieste înţeles ca risipire a daru-lui divin (aici, seminţele vie-ţii), asemeni lui iuda, primulsodomit, care l-a vândut peisus pentru bani. el a schim-bat un bun spiritual pentru unul material, gest repe-tat, în epoca mdoernă, de „hipioţii” al căror protestsocial nu ia forma rezistenţei intelectuale sau politi-ce ce sfârşeşte în „campus, rezervaţie, ghetou, laza-ret”, ci se rezumă la aspecte exterioare de îmbrăcă-minte şi stil de viaţă. Protestul mimat, de suprafaţăşi fără miză, nu face istorie: „hipioţii deveniseră uniibunici, alţii muriseră din pricina exceselor de totfelul, alcool, drog, tutun, sex epuizant. viaţa ca sportextrem.” întreaga viaţă politică, de altfel, prescurta-tă în lovituri de palat ale unor grupe de interese cuorigine comună a golit de înţeles cuvântul „revolu-ţie”. tangenţi la istorie, oamenii nu mai posedă oidentitate substanţială, psihologică sau culturală.ecovoiu face ca fiecare personaj să „oscileze” întrestereotipuri de caracter sau tipuri sociale pe care nureuşsc să se muleze cu fermitate. despre christiania

(oslo), mulţi danezi cred că e iadul, dar alţiii cred,dimpotrivă, că locul e „liber de iad”… care se găseş-te oriunde în afară… ingrid, iubita lui thomas, nuare o identitate proprie, dar i se poate găsi un suro-gat sau mai multe printre reprezentările clişeizateale unei civilizaţii saturate de semne şi imagini:„ingrid era danemarca! Nu chiar. semăna puţin cuo regină care trăise în urmă cu câteva secole, iubeaartele, muzica veche, respecta o mulţime de tradiţii,ar fi putut chiar să fie aleasă o mariană adanemarcei. în locul bonetei frigiene ar fi purtat ocăciuliţă legată sub bărbie, părul blond particulari-zând efigia, dar nu prea mult, pentru că şi Norvegia,şi suedia ar fi putut să îşi imprime pe steagul naţio-nal un astfel de chip, şi finlanda sau ţările baltice.ingrid era o femeie a Nordului.

însemnele distinctive ale unei tradiţii naţiona-le se estompează, în vreme ce ordinea culturală seprăbuşeşte în amorful anistoric al Naturii. cum ado-ratoarea „vechilor tradiţii” şi amazoana revoluţieifranceze pot intra doar într-o superpoziţie de stăricontrare, ingrid apare ca Noua evă a grădinii ede-nice, cu varietatea ei extensivă, şi nu ca semnîntr-un sistem coerent de opoziţii sistematice, inten-sive, pe care se bizuie un cod cultural. de altfel, unadin partenerele de amor liber ale lui thomas senumeşte sema – semn vid, al unui mormânt, la ori-gine, şi nu tutore al unui sens sau referent real.

romanul se doreşte refacerea ordinii semnifi-cante. este nu doar construit cu risipă de „inventio”ci şi cu o rigoare pe alocuri manieristă. „dupăsodoma” înseamnă distanţă temporală (ulterior apo-calipsei atrase de orgia păcatului) dar şi „după chi-pul şi asemănarea sodomei”. Prototipul biblic esteevocat dar şi… agravat. în lipsa valorilor morale, sepetrece doar o reiterare a lui „acelaşi”, asemeniNaturii egale cu sine. spre deosebire de adam celvechi şi adam cel Nou, thomas-cel-Nou, devenitprofesor de etică, nu e mai virtuos decât thomas-cel-dinainte. ca şi lot, despre care se spune că a trăit cufiicele sale, thomas are un copil de la propria fiică.

dorinţa de a-şi cunoaşte copiii(reuşeşte cu trei) producenumai tragedii, cu excepţia luijuan, crescut în comunitateamai tradiţională şi religioasă amadridului. Pătrunzând înspaţiul simbolic al escoria-lului, thomas simte prezenţavie a spiritului unui rege, ceeace îi taie curiozitatea de a maivedea şi mausoleul. forţa spi-ritului face irelevantă prezen-ţa trupului.

alexandru ecovoiu dese-nează trei spaţii moralizate peharta sa realist-fictivă.amsterdam şi împrejurimilestudiourilor de la hollywood,unde unul din „urmaşi” maicurând decât „fiu” îşi ucidetatăl adoptiv în momentul încare îl află pe cel adevărat,sunt efectul unei subculturi aviolenţei şi isteriei sexuale.Perversiunile sunt generateaici chiar de propagandamediatică, prin care sunt crea-te nevoi tot atât de artificialeca în industria modei.

madridul şi vaticanul sunt centre de rezistenţă, învreme ce biblioteca borgesiană peste care prezideazăcabalistul Berger promite să ascundă un munte derevelaţii…

Numai oamenii rămân ascunşi, mai ales lorînşişi sub acoperişuri ce nu se mai adună în case…Numai universul se impune ca domeniu de studiupentru savanţi faustici, care încearcă să fure secre-tul demiurgului, să descopere, „sub alpi”, „particulalui dumnezeu”, infinit mai mică decât aceea din caresunt generaţi oameni în eprubete. ecologicul se sub-stituie eticului. Nu mai este judecată. degeabasodome, degeaba gomore!... r

6

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

maria-ana tupanDegeaba Sodome,

degeaba Gomore!

Alexandru Ecovoiu desenează treispaţii moralizate pe harta sa realist-fictivă. Amsterdam şi împrejurimilestudiourilor de la Hollywood, undeunul din „urmaşi” mai curând decât

„fiu” îşi ucide tatăl adoptiv înmomentul în care îl află pe cel

adevărat, sunt efectul unei subculturia violenţei şi isteriei sexuale.

n (Con)texte

7

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

ştefan BorbélyDoi poeţi (cinism, negreală, dezabuzare)

© C

ON

StA

Nt

INA

RA

vE

CA

Bu

lEu

Puţine lucruri se mai pot spune desprepoezia lui Nicolae coande, după real-mente superba postfaţă cu care al.cistelecan însoţeşte antologia

VorbaIago, apărută la editura măiastra din tg. jiu(2012). „Expresionist al fiziologiei agonice, al viscera-lităţii repugnante”, „bacovianism drogat cu extazadepresiei” sau „poemul ca religie nemiloasă, atroce”sunt câteva dintre sintagmele memorabile ale aces-tui text de escortă, în care cistelecan nu se mulţu-meşte să investigheze etichetele celebre care au înso-ţit poezia lui coande până acum – de la „existentulevenimenţial” al lui constantin m. Popa la „lucidita-tea cuplată cu un fel de nebunie profetică”, de carevorbea aurel Pantea, fericit de a fi găsit un poetchiar mai întunecat decât „negrul pe negru” al versu-rilor proprii – ci oferă o nouă perspectivă de aborda-re contrapunctică, axată pe ceea ce volumele luicoande nu spun sau se îngrijorează să ascundă:„Scârba lui Coande, întoarsă pe cealaltă faţă, e întot-deauna o dragoste lezată”, sursa originară a negati-vităţilor din volumele poetului craiovean consti-tuind-o, după cistelecan – în contradicţie cu ceea cecritica literară s-a obstinat să observe până acum –reconversia în marasm a unui exces de diafanitate:„E o oroare care l-a contropit, dar a cărei rădăcină echiar înlăuntrul său. Iar rădăcina acestei orori emereu exigenţa absolută cu care Coande întâmpinăşi măsoară lucrurile; de fapt, iubirea lui prea absolu-tă şi fanatizată de puritate, o iubire inuman de exi-gentă.” (subl. n., Şt.B.)

sună formidabil, lectura e chiar de reţinut, cape un viitor pol critic de referinţă, însă am uneleîndoieli că ea corespunde întru totul adevărului deprofunzime al versurilor lui Nicolae coande, al cărorizvor l-aş situa în psihologia acută şi atroce a uneilumi ruinate, descărnate în cărămizi şi molozuri,postapocaliptice, apocalipsa însemnând, de dataaceasta, atât rătăcirea într-o geografie urbanăabsurdă şi lipsită de sens, cât şi apocalipsa inteligen-ţei ca atare, pe care o vom găsi şi în al doilea volumcare constituie subiectul acestei cronici, şi anumeacela al lui virgil leon. Nu exacerbarea convertită însardonic a unei dorinţe de puritate găsesc înVorbaIago, ci, oarecum diferit, damnarea de a trăiîntr-o lume în care toate sensurile sunt deja ruine,şi-n care intelectul – sau inteligenţa – sunt incapabi-le să mai coaguleze ceva, o coerenţă structurantăanume. „Scârba” lui coande – celebră, în mod incon-testabil – e expresia unui om care-şi vedea mintearedusă la percepţii şi senzaţii, pradă „realului”amorf şi atroce. „om devastat de propoziţii inutile”,

„ins obscur”, marginalizat, trăind kafkian prinpoduri, obişnuit să vadă că „pe unde trece el cadenimicul”, coande nu cunoaşte „altă graţie decâtaceea de a sfârşi”, sau pe aceea de a fi un rătăcitor şiun „exilat” perpetuu sub „soarele umiliţilor”, darexasperarea sa nu vine într-atât din constatarea călumea este o decepţie fiindcă în ea potlogăria şi gre-garul depăşeşc în pondere aspiraţia spre puritate apuţinilor oameni care se mai pot iubi, ci-n primulrând din destrămarea în ruine a propriei sale inteli-genţe, devenită inutilă într-un univers care nu mairesimte nevoia ordonatorului axiologic.

lumea sa e o lume în care, indiferent cât demult s-ar forţa, mintea nu mai coagulează, ci doarvegetează: sensurile, dacă mai sunt, îi scapă, obosea-la lichefiază, coroziv, ca o prostraţie, până şi contu-rurile cele mai rezistente şi multe porţi rămân„închise”, nu fiindcă n-ar mai fi tâlcuri dincolo de ele,ci fiindcă nu e suficientă forţă pentru a apăsa o clan-ţă. Nu vreau să zic vorbe mari – comparaţia cu rea-litatea plumbuită bacovian nu-mi aparţine, însă euaş merge chiar dincolo de ea... – dar e greu să nuremarc că de câteva decenii bune nimeni n-a maitrăit, în poezia noastră, fervoarea „târziului” atât deintens cum o trăieşte coande. Bradul, sub care adas-tă, e deja „uscat”; ţara prin care se perindă e „de pia-tră”, viaţa la care aspiră e una „sub cenuşă”, deve-nind chiar foarte logice, în această înşirare de apoca-lipse anorganice exasperat receptate, inerentele des-chideri imagistice înspre moarte, în registrul cărora– fenomen semnificativ! – coande nu vede putrezin-dul, ci putreziciunea: oase vechi, colbuite, uitate deani buni într-o paragină indiferentă, pe care ochiul oînregistrează spasmodic, în mijlocul unei foartenegre prezentificări dezabuzate, în care nimic numai există încurajator de sens, nici simbol, nicitranscendenţă, nici hermeneuti-că, vise sau voinţe. însă, există,totuşi, ceva paradoxal în linişteaindiferentă a molozului care urcăpeste lucruri: omul, ultimul om,în ultimă instanţă o inadverten-ţă, o inutilitate. coande scrie,esenţializat, la marginea morţii:nu împotriva ei, ci în complicita-te cu ea, poezia sa fiind, după cetrecem de toate etichetele foarteinteligente care i s-au ataşat, othanatofilie atent controlată.

virgil leon (3, edituraBiblioteca apostrof, cluj-Napoca, 2011) e un retractil cumpuţini sunt în literatura noastrăactuală, undeva la margineaindecisă dintre însingurareextremă şi ermitism, sau chiar ofoarte serenă mizantropie, însăe, în mod incontestabil, unul din-tre cei mai esenţializaţi poeţi decare dispunem. antinarcisismullui coande se regăseşte şi lavirgil leon, care nu participă laviaţa literară, refuză îndatoritorpremii sau onoruri, dar este unom de o civilitate şi o corectitudi-ne umană aproape suprafireşti,pe ajutorul căruia poţi conta în situaţiile cele maiextreme, putând şti dinainte că nu te va lăsa de izbe-lişte. a publicat până acum trei volume cizelate laextrem, de o extraordinară tensiune existenţială şiimagistică, intitulate sobru 1, 2 şi 3, al căror miez ecartezianismul lucid, halucinant prin exacerbarematematică, al ororii. universul lui leon e infrarea-lul fetid, jilav al descompunerii cotidiene, larvarulsau viermuiala organică exasperată, lipsită de coa-gulare şi de sens, fie că le gândim la nivelul obiecte-lor, fie al oamenilor; poemele sale – 7 la număr învolumul de faţă – exprimă o fervoare corozivă perfec-tă, cinică, neagră, derivată din „dreptul la scârbă –întâiul” pe care-l regăsisem şi la coande, numai căspre deosebire de poetul craiovean, diagnoza luileon merge cu precădere către organicul convulsiv

preapocaliptic, prins în existenţă ca-ntr-un malaxorde eviscerare: „anotimp fraudulos prelins în zeamaochilor,/ reverenţa durerii în bulbucii de sânge:/ ast-fel trăieşti teşit în tiparul de silitră,/ cochilie în carebaţi şi dinăuntru, şi/ de afară, grijuliu argat/ cemulte creierul/ .../ alegi scârna, câlţii, gudronul,/strânsura, te adaugi, te scazi:/ pocitanie calibrată,valet al zaţului.”

foarte sistematică, de un cinism minimalizantaproape suprafiresc, algebra ororilor din poezia luileon vine din sarcasmul de a da cu tifla intelectului,rezultatul fiind o materializare de-a dreptul spasmo-dică a viziunii. intelectualii – sugerează acestdemers – se automistifică, eroare din care derivătoate escapismele, visele trandafirii sau coerenţele.dimpotrivă – sugerează poetul – se cuvine să facempasul regresiv „de la scriptic la faptic”, unde ideilemari nu sunt decât amintire şi „lumea începe foartede jos”, în viscerele unui „prezent borţos”, în econo-mia căruia frumosul este o inadvertenţă, onirismul oculpă de copil matur rătăcit şi teoriile cel mult unsarcasm. „Venim [de jos], dintr-o lume mai coerentădecât gândirea”, dorinţa poetului fiind aceea de asesiza ceea ce intelectualul repudiază oripilat şisancţionează ca pe o lipsă de armonie, adică viermu-iala infinită a energiei incapabile să devină cristal, aşarpelui incapabil să urce spre balaur: „pânzeturirăsfirate de fum lâncezesc/ pe landă, gărgăunii trecsita./ În smârc, între firimituri, în puzderie,/ cuvân-tul depresurizat te-apucă de chică./ Ziua se spilcu-ieşte, împâclită, limba/ fumegă fără astâmpăr,pământie/ rază viermuieşte printre scripeţi”. sau:„Cu cât mă scufund, cu atât/ se limpezeşte sângele./Mângâie-mă, sufleţel!/ Fără înconjur, pecingineaîmbie./ Hăpăie, copilaş, borşul/ .../ lume fără retur,pe cant,/ în huruit de glande – hărca razei.”

Peste tot avem o „patrie decatran”, făcută pentru cei careştiu doar să „viermuiască”, nu săşi „zboare”; trăiri scurte, spasmo-dice, în „zile descărnate”, un idea-lism negru, contrariat, sancţio-narea intelectului până la demi-sie, autoimolare: senzaţii, per-cepţii, scurte ţipete fără sens,nevroze organice, câte un crâm-pei sardonic de inteligenţă avor-tată, autoflagelare. asta suntem,asta am devenit în anul de graţie2012? te uiţi la ştiri, vezi cum epercepută ţara ta pe canalelestrăine, lipitorile care ne sugati-vează în politică sau la televizor,citeşti poezie mizerabilistă,romane mizerabiliste, te întâl-neşti cu literaţi mizerabilişti şidezabuzaţi la târgurile de carte –„breasla” e din ce în ce mai depri-mantă... – şi vezi mizerabilismulcinematografic românesc încoro-nat la cannes. se pare că astasuntem. Nu mai devenim, ci doarsuntem.... atât coande, cât şileon sunt reprezentativi pentrutimpul pe care le trăim, dar nuatât pentru sensibilitatea lui, câtpentru dreptul foarte lucid de a-i

sancţiona inferioritatea şi ororile. adevărul e de par-tea lor, dar nu-i ascultă nimeni. rămâne, însă, oîntrebare cu deschidere structurantă: după ce amavut un postmodernism pripit, nedus până la capăt,ne întoarcem din nou la realism, la unul negru, deza-buzat, eschatologic? Ne aşteaptă o fază de literaturăsardonică, ataşată unui intelectualism de asemeneasardonic? r

Foarte sistematică, de un cinismminimalizant aproape suprafiresc,

algebra ororilor din poezia lui Leonvine din sarcasmul de a da cu tifla

intelectului, rezultatul fiind omaterializare de-a dreptul spasmodică

a viziunii. Intelectualii – sugereazăacest demers – se automistifică, eroare

din care derivă toate escapismele,visele trandafirii sau coerenţele.

8

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Neobişnuite, aceste Confidenţe* pe carei le face kjell espmark traducătoareişi eseistei angela martin.

un mare scriitor suedez, fost preşedinte alcomitetului Nobel pentru literatură (1998-2005),calitate în care e de presupus că a fost literalmenteasaltat de scriitori din toate colţurile lumii, alege sădiscute pe îndelete, timp de aproape patru ani, des-pre literatură şi viaţă, devoalându-se în ce are maiprofund, cu un scriitor dintr-o literatură mică, aflatăla celălalt capăt al continentului. o face nu numai cuplăcere, ci şi într-un spirit de colegialitate şi de soli-daritate impresionant, mai ales pentru noi, românii,obişnuiţi adesea să fim trataţi drept rude sărace alemarii europe.

cei care au urmărit, în revista Cultura, specta-colul acestui dialog au acum plăcerea de a-l degustaca pe un întreg. experienţa redimensionează episoa-dele singulare şi ne ajută să înţelegem mai exactatât gândirea lui kjell espmark, cât şi raţiunile careau stat în spatele dialogului său cu cititorul român.

cartea este neobişnuită şi dintr-un alt motiv,de care sunt conştienţi ambii autori. literaturaromână este una dintre foarte puţinele literaturieuropene care, nefiind niciodată recompensată cuPremiul Nobel, are un adevărat complex, dacă nuchiar o psihoză a ilustrei distincţii. un complex totalneproductiv, în modesta mea opinie, dar asta e altăpoveste. convorbirea dintre angela martin şi kjellespmark nu se desfăşoară, însă, între un exponental „complexului Nobel” şi fostul preşedinte alcomitetului Nobel, ci între doi scriitori contempo-rani... şi-atât. subiectul Nobel nu intervine în discu-ţie decât accidental şi cu totul marginal.

elementul care îi leagă pe cei doi scriitori, pecare, altminteri, îi desparte un continent, este altul.atât kjell espmark, unul dintre marii scriitori sue-dezi contemporani, cât şi angela martin, una dintrecele mai importante traducătoare ale noastre, suntexponenţi ai unor literaturi marginale. limba încare scriu are o circulaţie redusă, ceea ce nu consti-tuie un handicap la nivelul creaţiei, dar nici nucreează auspicii favorabile circulaţiei operei. în plus,ca reprezentanţi ai unor limbi „mici”, ei resimt altfelpresiunea procesului de mondializare, care atingeinevitabil cultura şi, pe lângă cele câteva avantaje pecare le aduce, riscă să producă daune incalculabile.în special acelor culturi care, din cauze istorice, nuau reuşit să pătrundă pe de-a-ntregul în circuitulmondial.

spuneam că întregul redimensionează părţile,iar cartea conţinând cele 42 de convorbiri schimbăpercepţia noastră asupra părţilor. ceea ce capătă oaltă dimensiune, prin adunarea acestor confidenţe...publice, este, înainte de orice, rolul jucat de angelamartin. timp de 42 de episoade, cu o admirabilămodestie, ea a găsit de fiecare dată întrebarea potri-vită, păstrând în minte, în permanenţă, imaginea deansamblu a operei lui kjell espmark, ca şi a acelorteme pe care şi-a propus neapărat să le abordezeîmpreună cu el. legătura care se stabileşte, în timp,între cei doi autori, nu este una de simplă curtoazieintelectuală şi nici una în care amiciţia personală săprevaleze în raport cu miza literară a dialogului.Prietenia care se naşte, şi pe care kjell espmark o şimărturiseşte în cele din urmă, rezultă în urma aces-tui dialog dens, serios, refuzând obstinat frivolitateaşi mondenităţile literare. este, cu alte cuvinte, o

autentică amiciţie literară, care o dublează pe ceapersonală.

cu atât mai mult cu cât dialogul care se poartăîntre cei doi este unul mediat. la început, conformpostfeţei angelei martin, comunicarea este mediatăde limba franceză, în care scriitorul suedez acceptăsă se adreseze revistei Cultura, urmând ca textele săfie traduse de către angela martin. apoi – din moti-ve pe care le înţelegi dacă citeşti cartea –, espmarkva reveni treptat la limba samaternă, iar textele scrise însuedeză vor cunoaşte o primătraducere românească, dato-rată lui dan shafran, directo-rul icr din capitala suediei.ulterior, la Bucureşti, versiu-nea lui dan shafran va firevăzută de angela martin,pentru uniformizarea criterii-lor traducerii şi, bănuiesc,pentru adecvarea stilistică.

uimitor este că, la capă-tul acestei corespondenţemediate, „mesajul” sau „înţe-lesurile” lui kjell espmark nise transmit cu maximă clari-tate, într-un discurs româ-nesc în care se menţin destu-le inflexiuni ale frazei proza-torului, aşa cum o cunoaştemdin traducerile romanelorsale uitarea (2003) şiCălătoria lui Voltaire (2006).semn că, într-adevăr, parte-nera sa de dialog literar îşistăpâneşte foarte bine nunumai meseria, ci cunoaşte înprofunzime şi universul decreaţie al autorului pe care îlintervievează.

scriitorul suedez estefermecător şi chiar tonic, înopinia mea, mai ales prin forţa cu care îşi stăpâneş-te neliniştile şi îndoielile despre lumea în care trăieş-te, convertindu-le în creaţie. uluitoare, pentru scep-ticii postmoderni care suntem, este, desigur, credin-ţa sa în poezie, în utilitatea şi perenitatea ei, ca şi înstatutul ei de „gen suprem” al literaturii.

convorbirile sale cu angela martin ne livrează,de altfel, şi o privire senină (dar nu împăcată) asu-pra lumii contemporane. ca aproape orice suedez,kjell espmark nu are un discurs „de dreapta”: nu-iplace cultul banului, pe care se sprijină, în ultimultimp, civilizaţia occidentală, nu gustă transformarealiteraturii într-un produs de consum şi nici nu pri-veşte impasibil pericolul ca limbile de mare circula-ţie – şi în special limba engleză – să devină, la unmoment dat, unicele limbi ale culturii. Pledoaria sapentru limba suedeză, ca şi pentru limba română, nuare însă nimic nostalgic în ea. espmark spune, sim-plu, că numai în limba sa maternă scriitorul poate ficu adevărat creator: limba, în fond, nu este un sim-plu instrument de schimb, ca banul. literatura sefoloseşte de limbă într-un mod complex, pentru că,dacă este autentică (şi îmi place că scriitorul suedezîl invocă, dintre români, tocmai pe Nichitastănescu), devine ea însăşi o creatoare de limbă.

spuneam că espmark nu practică un discursde dreapta. Nu este, însă, nici un stângist, în genulscriitorilor francezi care în 1968 jurau pe mao.

scriitorul suedez nu s-a lăsat sedus de sirenelecomunismului şi a privit regimurile din europa deest cu circumspecţie, din perspectiva umanismuluioccidental dintotdeauna, pentru care toleranţa şidrepturile omului nu sunt propagandă, ci un faptfiresc, de viaţă cotidiană. însă, mefient faţă de socie-tăţile din spatele cortinei de fier, kjell espmark nucade în celălalt păcat în care cad, de regulă, intelec-tualii europeni: acela de a pune semnul egal între

dictaturile comuniste şi cul-turile ţărilor respective.scriitorul suedez este cu ade-vărat o conştiinţă europeană,pentru care cortina de fier afost o traumă şi o insultă laadresa acestui spirit euro-pean, la adresa universalită-ţii valorilor.

trebuie să mărturisesccă, deşi nu preţuiesc foartetare instituţia PremiuluiNobel, am înţeles, citind con-fesiunile literare ale acestuimare scriitor, de ce suediaeste ţara care îl acordă. lastockholm nu există, se pare,pulsiuni imperiale, ca în altecapitale europene. în măsuraîn care personalitatea luikjell espmark este exponen-ţială pentru intelectualulsuedez de calibru, pentru unanume tip scandinav de civi-lizaţie a culturii, se poatespune că acest intelectualsuedez percepe la modulnatural universalitatea valo-rilor. spiritul creator existăpretutindeni şi nu este unadevărat om de cultură acelacare, din considerente politicesau de morală îngustă, îl

ignoră. aceasta nu este o scuză pentru amoralitateapolitică şi nici un semn de toleranţă faţă de intolera-bil, ci doar o recunoaştere a frumuseţii spectacoluluiuniversal al culturii, pe care nu avem dreptul să-lştirbim, trasând „cortine de fier” culturale.

mi-a mai plăcut ceva, în mod deosebit, în con-vorbirea angelei martin cu kjell espmark. Şianume, ipostaza de – folosesc aici o sintagmă între-buinţată în legătură cu arghezi – geniu gospodar pecare acest scriitor o ilustrează. Nu e vorba numai debuna cuviinţă şi de comportamentul civilizat pe careîl asociem automat cu septentrionul. ci şi de o anu-mită seninătate a spiritului unui autor pentru care,până la urmă, totul – de la dramele şi fericirea per-sonală şi până la neajunsurile lumii de azi – sfârşeş-te şi se rezolvă printr-un nou roman sau printr-unnou ciclu poetic. chiar şi critica şi istoria literară, încare kjell espmark este, în suedia, o autoritate,reprezintă până la urmă, ca şi pentru g. călinescu alnostru, un gen literar, în care esenţială este tot crea-tivitatea. simplitatea cu care acest mare contempo-ran ne vorbeşte despre fantasmele sale, despre pier-derea prematură a soţiei şi despre redempţiunea pecare a reprezentat-o cea de-a doua sa soţie, despredificultatea condiţiei de poet în lumea de azi ş.a.m.d.îl transformă pe cititor într-un martor privilegiat alspectacolului unei existenţe scriitoriceşti la fel depilduitoare ca opera în spatele căreia stă.

se cade să îi mulţumim angelei martin pentrucă ne-a prilejuit întâlnirea cu acest spirit ales al lite-raturii europene contemporane. r

* kjell espmark – Confidenţe. 42 de convorbiricu angela Martin, editura curtea veche, Bucureşti,2011.

Răzvan voncuUn spirit european

Un mare scriitor suedez, fostpreşedinte al Comitetului nobel

pentru Literatură (1998-2005), calitateîn care e de presupus că a fost

literalmente asaltat de scriitori dintoate colţurile lumii, alege să discutepe îndelete, timp de aproape patru

ani, despre literatură şi viaţă,devoalându-se în ce are mai profund,cu un scriitor dintr-o literatură mică,

aflată la celălalt capăt alcontinentului.

© A

uR

AC

hR

ISt

I

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

nicoleta dabija ■ nopţile lui Cioran

Această carte este o „eliberare” de Cioran, o „despărţire” de acesta. Dar nu este o „răfuială”, ci o despărţire atentă şiamiabilă şi, cred eu, provizorie, pentru că nu poţi scăpa definitiv de bolile culturale ale adolescenţei şi primei tinereţi, nicinu ar fi bine s-o poţi face, însă le poţi îmblînzi. Şi, cred, acesta este efectul pe care îl va obţine autoarea asupra ei înşişiîn urma scrierii acestei cărţi, dincolo de excelenţa lucrării ca atare – pentru că este o carte foarte bine gîndită şi scrisă– şi trecînd peste debutul în volum. Şi este foarte bine aşa! Cioran cu care va avea de-a face de acum înainte, nu maipoate fi un autor devastator, cotropitor, care-ţi reduce propria personalitate, încercînd s-o „paraziteze”, s-o „vampirizeze”pe a ta. Efectul său nu va mai fi, în termeni blagieni, unul modelator, ci unul catalitic, deci autoarea – ca şi oricare alt inscare a trăit o asemenea experienţă – va merge mai departe pe propriile picioare, însă beneficiind şi de plus cunoaşte-

rea căpătată în urma frecventării operei sale, a disecării gîndirii sale oximoronice şi paradoxale.liviu Antonesei

în evanghelia după ioan, iisus le face o pro-misiune apostolilor: „Nu vă voi lăsa orfani:voi veni la voi. încă puţin timp şi lumea numă va mai vedea; voi însă mă veţi vedea,

pentru că eu sunt viu şi voi veţi fi vii. în ziua aceeaveţi cunoaşte că eu sunt întru tatăl meu şi voi înmine şi eu în voi”. iisus le promite, aşadar, ucenicilorsăi că nu-i va lăsa orfani, că va reveni la ei. el însuşieste orfan de tată. Părintele care l-a crescut pe fiuldomnului, iosif, s-a stins din viaţă, pe când cel de-aldoilea adam n-avea decât 19 ani; mama lui iisuschristos a fost şi ea o orfană crescută, după plecareapărinţilor ei în lumea celor drepţi, de nişte rude.

ce facem cu cei pe care, în pofida promisiunii,fiul domnului puterilor i-a lăsat orfani, e adevărat,nu în sensul investit în acestcuvânt de către Nazarinean?Probabil, aceeaşi întrebare imposi-bilă şi-a pus-o şi dostoievski. ca şisubteranistul, ca şi sărmanul cava-ler mîşkin, ca şi fraţii karamazov,rodion este orfan. Prin urmare, dinstart, e vorba de un soi de estropiatmoral, de un ciandala înstrăinat delume şi transformat într-un lăcaş alunui florilegiu de complexe, rumi-nate în adâncurile sale sufleteşti.despre tatăl lui raskolnikov nuaflăm mai nimic. acesta, pur şisimplu, nu există în curgerea ten-sionată, de o densitate incredibilă,a scriiturii, decât sporadic, indirect,înfăţişându-se, mai ales, în vise(bunăoară, în coşmarul, încărcat desimboluri, având-o în centru pemârţoaga exploatată bestial demikolka, scenă percepută devaleriu cristea într-o enigmatică simetrie cu „un frag-ment dintr-o scriere apocrifă, coptă citat într-un cutotul alt context de roderic dunkerley în lucrareaBeyond the gospels”). chipul tatălui rodionian estecreionat sugestiv, succint, în amintirile Pulherieialexandrovna, mama lui rodka. unii critici au regăsitimaginea unuia dintre autorii existenţei raskolniko-viene, a tatălui mai exact, întruchipată în cea... aalionei ivanovna, reunită într-un cuplu hegelian decălău-victimă cu sora sa, batjocorită de cămătăreasă;omorul cămătăresei este explicat de unii dostoievsko-logi prin complexul tatălui castrator – un paricid indi-rect, deci, un paricid simbolic, înfăptuit la propriu,ulterior, în Fraţii Karamazov. Nu vom insista asupraacestei piste hermeneutice, renunţând să ne adâncimîn terenul complexelor raskolnikoviene. subiectulacestor însemnări este raskolnikov însuşi. enigmaraskolnikov.

Prin absenţa tatălui, devine limpede, de depar-te, faptul că raskolnikov are o autoritate sporită:tânărul este, indiscutabil, stâlpul familiei. de aici, res-ponsabilitatea crescândă faţă de mama lui, Pulheriaalexandrovna, şi faţă de avdotia romanovna, minu-nata sa soră – o femeie tânără, de o rară frumuseţe,degajând echilibru, farmec, forţă, un alt tip de frumu-seţe în comparaţie cu cel al Nastasiei filippovna saucu cea caracteristică, bunăoară, gruşenkăi. acceptândmereu bani de la ele, deşi e la curent cu situaţia lorfinanciară precară – şi pe când trăia romanraskolnikov, familia (veche de 200 de ani, precizeazăvaleriu cristea) aflată în epicentrul scenei romaneştiera departe de a fi înstărită – raskolnikov îşi vădeşte,bineînţeles, incapacitatea de a se întreţine, şi, într-unanume sens, nimicnicia, reabilitată întrucâtva prinaversiunea mărturisită faţă de ticălosul, mizerabilullujin, cu care avdotia romanovna este de acord să secăsătorească, eliberându-şi astfel, consideră tânăra

plină de calităţi, regina fără tron, întreaga familie dinstrânsoarea problemelor de ordin financiar, care oaduce la limita mizeriei sociale. avdotia romanovnarecurge, aşadar, la un procedeu... neortodox. intenţiaei de a se căsători cu nemernicul Piotr Petrovici lujine o concesie de ordin moral, asemănătoare, evidentpână la un punct, cu căderea soniei marmeladova.dacă dunea, depăşind scrupulele de ordin moral, deci-de să-şi vândă sufletul şi trupul unei alianţe josnice,curente, de altfel, în sankt Petersburgul secolului alxix-lea (e vorba de căsătoria unui tip relativ avut,aflat în pragul celei de-a doua tinereţi, cu o femeietânără, instruită, plină de calităţi, de condiţie finan-ciară precară, stâlpul viitoarei familii mizând pe recu-noştinţa alesei sale, mai exact, pe funcţionarea fără

reproş a mitului salvatorului, ar fispus, probabil, criticul eugenNegrici), pentru a se salva şi pentrua-şi salva familia de crahul finan-ciar, de sărăcie – care nu este, aten-ţie, nuanţă făcută în textul dosto-ievskian, identică cu mizeria –sonia marmeladova recurge laprostituţie pentru a-şi întreţinefamilia, alcătuită, după cum se ştie,din tatăl ei, un beţiv sadea, undegradat, nelipsit de calităţi, carenutreşte speranţa de a se redresa,eşuată, în cele din urmă, de fiecaredată, iar, în final, prăbuşită înmoarte, mama vitregă, isterizatakaterina ivanovna, de o răutateformidabilă, şi fraţii vitregi – nişteîngeri căzuţi într-o sărăcie lucie,tiranizaţi de părinţii lor, cu o exis-tenţă la limita autodistrugerii, adegradării, refuzate, în cele din

urmă, de copiii năpăstuiţi, care, în scena nebuniei, deun grotesc tragic, dickensian, a celei ce le-a dat viaţă,fug la propriu de ea, părăsind-o, nedumeriţi şi speriaţide ceea ce li se întâmplă. „Ştii, mata, dunecika, căsoarta sonecikăi nu e cu nimic mai prejos decât soar-ta cu domnul lujin?” întreabă, la un moment dat, curăceală amară, aproape tandră, romancierul.

oriunde se întoarce, lui raskolnikov i se înfăţi-şează fragmente din viaţa petersbur-gheză – sankt-Petersburgul este unuldintre personajele atotprezente înacest roman – viaţă zugrăvită, în pagi-nile acestui text major al umanităţii,ca o prefigurare a infernului. încet,treptat, viaţa raskolnikoviană setransformă într-un preludiu al iadului.într-o scrisoare către Nikolai strahov,dostoievski chiar aşa numeşte roma-nul Crimă şi pedeapsă: „asta e tot des-crierea unui fel de iad”, comparându-lcu amintiri din Casa Morţilor. (18/ 30septembrie 1863) ulterior, alioşa îl vaîntreba pe fratele său diabolic, cupuseuri angelice, ivan karamazov –fraţi rămaşi, laolaltă cu dezmăţatulmitka, de la un punct încolo, orfani –cum de izbuteşte să trăiască într-unasemenea iad? („С таким адом в грудии в голове разве это возможно?”) Şirodion romanovici, şi razumihin,sunt cvasimuritori de foame.(svidrigailov îi vorbeşte pe îndelete, nuanţat, duniei,şi despre acest aspect, care a dus, în opinia lui, lacrima raskolnikoviană, trecând în revistă circumstan-ţele ce i-au creat condiţiile propice infamiei, şi referin-du-se, implicit, la „iritarea pricinuită de foame”, la„faptul că stă cum stă”, la „trenţele în care umblă” şi

la „conştiinţa clară a poziţiei lui socia-le, ca şi a surorii şi mamei lui”, iar„mai presus de toate, orgoliul, mân-dria şi orgoliul, dar, de fapt,dumnezeu ştie, poate şi nişte cali-tăţi...”) razumihin traduce din germa-nă, îl atrage şi pe rodion în „afacerile”sale editoriale, departe de a fi prospe-re, susţinute datorită abilităţii, rela-ţiilor şi cunoştinţelor razumihiene.deşi malnutriţia, sărăcia lucie, condi-ţiile cvasimizerabile de care are parterodion raskolnikov, nu au un roldecisiv în comiterea actului criminal,totuşi, acestea nu pot fi omise de totdin ecuaţia fărădelegii. la fel de lim-pede este faptul că atât crima, cât şijaful n-au fost comise, fireşte, din ava-

riţie: în timpul procesului, judecătorii constată stupe-fiaţi că raskolnikov nu cunoştea cu precizie listaobiectelor sustrase din cufărul nefericitei cămătărese.crima n-a fost comisă, spuneam, nici exclusiv dincauza sărăciei. Nici exclusiv din dorinţa de a-şi con-strui viaţa, destinul. Nu aceste aspecte sunt, prinurmare, decisive în cazul raskolnikov. deşi ele şi-auavut, insistăm, rolul greu de trecut cu vederea, imbol-dul definitiv, crucial, rămâne a fi, conform spuselorsvidrigailoviene, „mai presus de toate, orgoliul, mân-dria şi orgoliul, dar, de fapt, dumnezeu ştie, poate şinişte calităţi...”. înainte de toate însă: ideea oamenilorneobişnuiţi – obsesie irumptă nu o dată pe scenaromanescă, cu toate că, e adevărat, nu întotdeaunaexplicit.

umbra, aerul tare, dens, imposibil, al ideii napo-leoniene – alimentată „mai presus de toate” de „orgo-liul, mândria şi orgoliul, dar, de fapt, dumnezeu ştie,poate şi nişte calităţi...” – parcă ar bântui sufletul şimintea raskolnikoviene. ideea omului timonic, a omu-lui superior, este tornada de o forţă incredibilă, care îirăscoleşte viaţa, mintea tânără, ahtiată de forţa dedominare, firea sa, de departe, aleasă, de un nihilismstrictamente rusesc, însemnat de un amestec straniude dezordine fantezistă şi pusee apocaliptice. rodionare o minte cultivată, largă „precum pământul”, şi unsuflet, de asemeni, pecetluit de largheţe. Nu-i estestrăină nici lipsa tradiţiilor sfinte – da, iisus s-a ţinutde cuvânt: nu l-a lăsat orfan – nici graba de a trageconcluzii, deşi totul rămâne a fi confuz, înscriindu-seîn zona iraţionalului obscur: „ah, avdotia romanovna– exclamă, întrucâtva excedat, demoniculsvidrigailov, care va salva de mizerie copiii rămaşiorfani după moartea lui marmeladov – acum totul etulbure, adică, de fapt, nici n-a fost vreodată prea înregulă. ruşii sunt în genere oameni cu minte largă,avdotia romanovna, largă precum pământul, şiextrem de înclinaţi spre fantezie, spre dezordine”.dacă mintea îţi este largă, „fără să fii genial”, se potîntâmpla, continuă svidrigailov, nenorociri. avdotiaromanovna, pe vremuri, tocmai pentru „largheţeaasta” îl certa pe svidrigailov însuşi. „societatea cultă– continuă arătosul svidrigailov – nu are cine ştie cetradiţii sfinte, avdotia romanovna; unii îşi încropesccâte ceva din cărţi... ori mai scot câte ceva de prin leto-

piseţe. dar ce pot face ei, pentru căsunt mari savanţi, măcar că în felullor sunt tot nişte nătăfleţi, nu se cuvi-ne să facă un profan.”

mintea cultă şi profană a luirodion este încolţită de dorinţa de acâştiga timp, de a arde etapele şi de ase desprinde de vulgul adunat înmedia de aur, medias rei, invocată dehoraţiu, care, bineînţeles, conţineînţelepciunea ei, un anumit tip deînţelepciune; Nietzsche vedea înmediocritate „prima necesitate caexcepţia să poată fi dată”, ba mai multdecât atât: „o cultură înaltă estedeterminată de aceasta”, de mediocri-tate desigur, iar datoria unui omexcepţional e să se poarte cu oameniiobişnuiţi „mai delicat decât cu sineînsuşi şi cu cei egali lui”, nu numaidintr-o „curtoazie a inimii”.(antichristul) în trena pripei sale tine-reşti, raskolnikov, încet-încet, se

transformă în artizanul, artistul nefericit, locuitorulmalign, şi, totodată, calomniatorul, învinsul ideii deprincipiu, al acestui motiv – omul timonic/ omul supe-rior – încercând să se mute cu rădăcini cu tot în acest„principiu”, în acest concept dificil, interpretat într-ograbă de neiertat pentru un individ familiarizat cufantomele vii ale oamenilor mari. raskolnikov viseazăsă se depăşească printr-un salt teribil. el îşi doreşte sădevină repede-repede, dacă se poate cât ai clipi dinochi, Napoleon. „de fapt, uite cum a fost: am vrut săfac din mine un Napoleon, de-asta am şi omorât...” îimărturiseşte rodion soniei marmeladova. e limpedecă Napoleon n-a devenit ceea ce este Napoleon... uci-gând o cămătăreasă. Şi raskolnikov ştie aceasta.atunci ce s-a întâmplat? r

■ din vol. dostoievski – nietzsche. Elogiul suferinţei,în lucru. fragment

Umbra, aerul tare, dens, imposibil, alideii napoleoniene – alimentată „mai

presus de toate” de „orgoliul, mândriaşi orgoliul, dar, de fapt, Dumnezeu

ştie, poate şi nişte calităţi...” – parcă arbântui sufletul şi mintea

raskolnikoviene.

9

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

© N

ICO

lAE

BR

EB

AN

aura christiOrfanii lui Dostoievski

n Coasta lui Apollo

■ editura Poliromf.m. Dostoievski (1821 – 1881)

dostoievski, 1863

nietzsChe, 1864

recent, într-un articol din Cultura, subun titlu imprudent, derutant chiar (v.Contracultura lui Marin Sorescu, nr.22/7 iunie 2012), cosmin Borza punea

în discuţie poetica soresciană, pornind de la tinereţealui don Quijote, volumul din 1968 şi, mai ales, invo-când celebra postfaţă, pescuind acolo posibile „ele-mente de contracultură”. subliniind, desigur, „cosmo-logia relativităţii”, rescrierea parodică, clivajul etc., şiconchizând că răspunsul sorescian nu putea fi decât„sceptic”. dar, firesc, ne întrebăm: putea fi vorba de ocontracultură în contextul unei societăţi opresive,ideologizată, îndoctrinată, supusă unui control capi-lar? orice dicţionar de Sociologie ne lămureşte: con-tracultura propune simboluri, norme, valori, moduride viaţă în opoziţie cu cultura dominantă, ajungân-du-se chiar, dincolo de evaziune, marginalizare, con-flict, ruptură, la criminalitate (contre-culture crimi-nelle, după gilles ferréol). ca fenomen de disidenţăculturală, ea se poate radicaliza politic sau eşueazăîntr-un „hedonism confuz”, sfidând integraţionismul,normele instrumentale (acea „raţiune instrumentalis-tă”, denunţată de freudo-marxistul marcuse), produ-când efecte disfuncţionale; sau reverberând princapacitate inovativă, anunţând schimbarea. în fond,calea artei, ne reamintea acelaşi h. marcuse, estesubversiunea estetică permanentă, o „tradiţie a protes-tului” care ar sluji dialectica eliberării (manipulare,îndoctrinare, reprimare). dar acest potenţial subver-siv, împins în desublimare, grotesc, ironie etc., nu s-aconvertit în frondă programatică, radicală, deşi unelevoci, exagerând, pledau – în cadrele literaturii noas-tre – pentru un optzecism antisistemic, cu rol detona-tor. Nu e cazul, aici, de a adânci chestiunea. cert e căaceastă putere a negativului, viziunea criticistă (tole-rabilă între anumite limite), tentaţia subversivuluirimau cu nonconformismul sorescian, refuzând ruti-nizarea. Poetica soresciană a suportat mutaţii (brico-lându-i identitatea), dar poetul n-a fost un exclus, ciun nume charismatic, legalizat, intrat în circuitul şco-lar, răsfăţat pe piaţa bunurilor culturale. aşadar, dininteriorul culturii oficiale, beneficiind de capital sim-bolic şi ilustrând ceea ce, nejustificat, s-a numit, eroi-zant, rezistenţa prin cultură (salvând esteticul şi,rareori, est-etica). deseori în răspăr faţă de sloganu-rile propagandistice, pendulând între demitizare şiremitizare, păcălind (cu succes variabil) vămile cen-zurii, scrisul sorescian refuză „comanda”, prefabrica-tele, conformismul; poetul acuză frigul în „cămaşa delitere”, falsitatea lumii (în „des-fiinţare”, cu „sfinţirăsfinţiţi”) şi recomandă, pe calea progresului, clamat„euforic” în epocă, „extirparea mirării”. solitudineaoferă discursului parodic un timbru agonic, susţinutîn anii ultimi de filonul tragic. oricum, „indicaţiile”(de lectură) soresciene nu rimau cu preceptele / con-strângerile ideologice. Poetul ne îndruma „spre celă-lalt sens”, la o lectură „pe dedesupt”, refuzând poeziaţeapănă, cea care „suferă de lumbago”. încât „anti-

canoanele” lui marin sorescu, asupra cărora stăruiatot cosmin Borza (v. Cultura, nr. 16/26 aprilie 2012)se confirmă din plin.

să ne amintim că sorescu trezise interesulmarelui călinescu, criticul subliniind insolitul acelortexte de juneţe (v. un tânăr, în Contemporanul,1964). acea „ştampilă augustă” (cf. alex Ştefănescu),evident, l-a consacrat ca poet. aruncându-şi ochiul peîncercările soresciene, „divinul critic” – cu o intuiţiede zile mari – descoperea fantasticul lucrurilor umileşi latura imensă a temelor comune; să recunoaştem,observaţii de uz obştesc acum, prefigurând acea nouăformulă lirică, ieşind din negurile dogmatismului,subminând convenţiile şi înviorând lirismul autohton.adevărat, debutul său nu a fost strălucit. cum primulvolum (Singur printre poeţi, 1964, cu o prefaţă demarcel Breslaşu) era o colecţie de parodii în registruminor, reconstituind („caricatural”, sesiza ion Pop)stilurile unor poeţi în vogă, persiflând uzanţele con-fortabile, securizante, veritabilul debut se va consu-ma un an mai târziu (poeme, 1965). dar poetul seexprimase deja ca epigramist (Viaţa studenţească,1957) şi era angajat al secţiei de critică de laluceafărul (1963-1965); mai mult, un manuscris(schiţe) fusese retras de la o editură, anterior apariţieivolumului de parodii, trecând în revistă o deconcer-tantă paradă de stiluri. deşi Singur printre poeţirămâne, prin titlu, o promisiune nerespectată (cf.mihaela andreescu), tocmai poetul absentând (cavoce singulară), sorescu a fost de timpuriu aproape deel însuşi, ne asigura marian Popa, cercetând acribios,în masiva sa Istorie, poeziile de început (îndeosebi, înIaşul literar). astfel de digitaţii stilistice, sub aparen-ţa facilităţii, bucurându-se de complicitatea publicu-lui au impus, prin pana soresciană, critica parodisti-că. fiindcă parodia, negreşit, rămâne un exerciţiu decritică literară (surâzătoare), vestejind stiluri, ticurişi convenţii. interesat de răspunsul publicului (feed-back), obsesiv preocupat de a (se) comunica, poetul seva adapta din mers, propunând ingenios volume „înschimbare”. de unde şi mulţimea etichetelor aplicate:neomodernist, antitradiţionalist, post-modernist, experimentalist, decons-tructivist etc. Şi acum, iată, posibil dea fi inclus pe lista celor care au „ali-mentat” contracultura autohtonă.care, se ştie, n-a existat în intervalulcomunist. oricum, distanţându-se de„jocul demiurgic” al congenerilor, elfoloseşte texte anterioare (hipo-texte)pentru a savura, în ipostază decons-tructivistă (cf. maria-ana tupan, m.ene), mimo-texte, pe suport parodic.spiritul parodic, fie el şi respectuos,„de încurajare”, caracterizează, defapt, întreaga literatură soresciană.iscodelnic, proiectându-se în altul,poetul îşi devoalează temperamentulnonconformist, repudiind autoritateaconvenţiilor literare. Şi impune o direc-ţie polemică, cu o dublă raportare: faţăde text / autor, dar şi faţă de „lume”(context), inclusiv sub unghiul recep-ţiei, parodierea fiind, reamintim, opractică intertextuală.

vorbim, desigur, de o metafizicăînvăluită sub năvala prozaicului, de materia primă„umilă” folosită (regândind locul comun şi inventari-ind spaime, gânduri, tristeţi), de inocenţa pierdută,renăscând ca simplitate a posteriori (cf. s. marcus).„capcanele” sorescianismului au pus în încurcăturăcomentatorii. Pe bună dreptate s-a vorbit de o dublămişcare, antrenând „mecanismul silogistic” şi mas-când tragismul prin bravadă; adică, de o denudare lascara cotidianului şi, complementar, de o investire cupotenţe magice, sub incidenţa fabulosului (iulianBoldea). Poetul-şaman, parodistic, ins simplu, margi-nal, de o modestie netrucată în viaţa obişnuită, inven-tiv, întreprinzător, mobil, iubea spectacolul subversiv,demistificând actul creator şi subminând mitul mariipoezii. s-a vrut un scriitor complet, anexionist, dove-dind proteism stilistic, încercându-se în proză, critică,dramaturgie şi traduceri, cheltuind inteligenţă şiumor. curios, de o mare timiditate, stânjenit în„societate” (nefiind om „de lume”), s-a bucurat de oimensă popularitate, intrând, nemeritat, în eclipsă înepoca postdecembristă.

jubilativ, digresiv, vervos, sorescu se manifestaliber, chiar dacă – mărturisea într-un interviu – relaţiaautor-cenzură a fost „o relaţie permanentă”. citit,adaptabil, permeabil, imprevizibil, neceremonios, taci-turnul şi timidul sorescu brusca, trecând graniţa anti-poeziei, tabieturile de percepţie. curios, întrebător(neavând timp de răspunsuri), inventiv şi derutant,spiritul sorescian nu iubea fixismul / fixarea; iubeacomunicarea, cultiva dialogul complice, prezidat tiranicde „voinţa efectului” (poanta). fireşte, sub masca apa-rentei simplităţi, a ironismului sprinţar, surdinizat,insolit, apt de regenerare; ca dovadă, şi doctoratul săutârziu (Insolitul ca energie creatoare, 1992), explicând,astfel, sursa creaţiei sale. acest „cinic al poeziei” (cuml-a văzut mircea martin), pictor de succes (confundatchiar cu Picasso!), avea să ne surprindă, iarăşi, princiclul la lilieci (1973-1998), tras în şase volume, fructi-ficând experienţa „rurală” a autorului. Ne întâlnim cuo lume văzută „din pântecele ei”, preciza poetul, pre-zentând realist-naiv, ca într-un veritabil documentaretnografic, spectacolul vieţii. o poezie orală, epicizată,aglutinată, concretă, limbută, antilirică, purtândecouri biografice; o narativitate pletorică, „plebeiană”,cu iz evocator, invitându-ne într-un univers muzeistic(expresii idiomatice, obiceiuri, porecle), închipuind omonografie sentimentală. de unde poeticitatea orală,anecdotistă, explicită, cu enumerări fastidioase, mono-grafiind satul-cetate, aducând la suprafaţă „lava neva-lorificată” a Bulzeştiului. sunt poveşti înflorite, meliţa-te, zeflemitoare (pomeni de viu, „pulsul modei înadânc”), când bulzeştenii „stau la taină”. Poetul, străinde jubilaţia demiurgică, priveşte lumea „ţărăneşte”,oferindu-ne autobiografia unei colectivităţi; o lumesuficientă sieşi, în care moartea (cu lumea ei invizibilă,cimitirul) nu înspăimântă iar viaţa satului oltenesc,transcrisă aici, fremătândă, colcăitoare, gălăgioasă (încare ţaţa veta preluase comanda) aduce a picturănaivă, contrapusă universului convenţionalizat, inau-tenticului, vieţii „tipărite”. Şi poate că mirceaiorgulescu, survolând integrala soresciană, avea drep-tate: ea nu e atât expresia unei lumi, ci „a unui fel de a

privi lumea”. Pe care sorescu, sedus de succesul reţe-tei, era dispus să o exploateze interminabil, prelungindderuta criticii. Ne întoarcem, astfel, la opinia mihaeleiandreescu care descoperea (1983) o „pecete genetică aatitudinii faţă de lume”, asigurând coezivitatea corpu-sului sorescian, de o mare diversitate, perceput secven-ţial, cu un lirism estompat, camuflat, prozaificat, expe-diat de folclorul critic sub eticheta ironismului sprin-ţar, golit de metafizică. or, încă Moartea ceasului(1966) anunţa puseele anxioase iar descântoteca (1976)vorbea despre o domesticitate potolită. Şi poezii alesede cenzură (1991), invitând – mai degrabă – la o lectu-ră „politizată”, şi traversarea (1994) şi, îndeosebi,puntea (1997, adunând postumele) evidenţiază schim-barea dramatică de accent; în pofida asigurărilor („măîntorc repede”), poetul ştia prea bine că intră în „peşte-ra fără sfârşit a nopţii”, adulmecând „o planetă nouă adurerii / sfârâind prin eter tăciune” (v. rugăciune). ela schimbat „condeiul pe un toiag” şi,spectator îngrozit, pregătit de mareacălătorie, află în poezie puntea sprelumea din afară, ultimele zile oferindu-i

10

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

adrian Dinu RachieruMarin Sorescu şi „contracultura”

La sorescu maliţia ascunde şi protejeazăvulnerabilitatea fiinţei, fragilitatea„trestiei gânditoare”. scutul ironic-

parodic ne apără de comedia obiectelor,de propria noastră reificare; percepem

„dulcea gângurire a lucrurilor”, diferenţade nivel dintre ideal şi real. scindat,

sorescu nu devine un dezabuzat.

F

mArin soresCu

11

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

cu o întârziere normală într-o societatepe care o credem, naivi, că este implan-tată şi subordonată ideii de civilitate,am intrat în posesia unei cărţi pentru

care „editorul” merită felicitări – ca să lămurim lucru-rile de la bun început. o mică ciudăţenie ar fi că volu-mul apare la editura humanitas, în timp ce la nume-le autorului se mai adaugă şi menţiunea de „editor”.mă rog…

cartea în sine, însă, este una trebuincioasă pen-tru lecturi deconectante şi de luare aminte, parcurge-rea paginilor ei ducându-ne, din pagină în pagină, şiîn imediata vecinătate a nostalgiilor pitite prin cineştie ce nişe ale sufletului, dar şi pe alocuri, aş cutezasă spun, chiar în zone ale divertismentului, în sensulcel mai elegant al cuvântului. ceea ce nu e o pierde-re, din punct de vedere al conţinutului, ci un câştigpentru oricare categorie de cititori. exagerez un pic,fiind nevoit să spun imediat: din păcate, sintagma„care ne-au făcut oameni” – precizarea din titlu – nucred că va avea, nici pe departe, efectul scontat asu-pra mentalului şi mentalităţii tinerilor de azi. Şi nu ospun cu răutate, ci cu destulă mâhnire, fiindcă, în cemă priveşte, „divulgarea” cărţilor care i-au „făcutoameni” pe irina Petrescu (actriţă), andrei Pleşu (filo-sof), mircea cărtărescu (scriitor), livius ciocârlie(scriitor), Neagu djuvara (istoric), Nicolae manolescu(critic literar), mihai măniuţiu (regizor), gabrielliiceanu (filosof), alex Ştefănescu (critic literar),victor rebengiuc (actor), constituie un mesaj şi, înacelaşi timp, o atenţionare pentru noua/noile genera-ţii a căror chemare supremă şi de neclintit se numeş-te, în prezent, calculator. însă, aş mai spune şi că: nicimăcar dacă volumul s-ar distribui în format digital,eventual sub formă de referat – asta da!, parcă ar maimerge – deci prin calculator, cu internetul şi messen-gerul lui cu tot, atracţia pentru a afla cum şi-au for-mat cultura generală câteva personalităţi române nuar fi diferită. în context, cu un optimism puţin camexagerat, „omul care aduce cartea”, adică dan c.mihăilescu, notează pe ultima copertă a opului: „Îmiîngădui să cred că, în funcţie de simpatia pentru unulsau altul dintre autorii cuprinşi în sfera nostalgică aevocărilor de faţă, cititorii-părinţi şi mai ales bunici,îşi vor îndemna fiii şi nepoţii cu mult mai multă hotă-râre şi seninătate către un titlu sau altul, odată ce ele,titlurile, i-au făcut oameni pe…” am pomenit câtevanume mai înainte… din păcate şi din nefericire,lucrurile nu vor sta aşa, ci pledoaria celor vârstnici seva lovi de marele şi impenetrabilul zid al dezinteresu-lui fiilor şi nepoţilor şi nu doar al lor… aşa că, oare-cum parafrazându-l pe delavrancea, parcă îl aud peinegalabilul calboreanu cu vocea lui bubuitoare: cul-tura nu e a mea, nu e a voastră, ci a urmaşilor urma-şilor voştri, în vecii-vecilor! cu excepţiile care vor fixasituaţia la locul ei. de ce? Pentru că trăim cu toţiiîntr-o societate în care interesul se focalizează spreexistenţialul prozaic, dar, să recunoaştem, practic, încare dorinţei de cultură, de cunoaştere şi de acumu-lări valorice, i-a luat locul necesitatea imperioasă şi

primordială a existenţei material-concrete. Bietulmalraux n-a prea avut dreptate, fiindcă secolul xxinu e nici religios, nici nu a dispărut, ci este unul alvitezei, în care iureşul vieţii ne înglobează într-atât,încât destăinuirile „convivilor” lui d.c.m. nu sunt desenzaţie, ci plicticoase pentru… fii şi nepoţi. de exem-plu, faptul că la 12 ani, gabriel liiceanu, citea roma-ne poliţiste într-o cameră „luminată cu o lampă degaz”, sau că, spune filozoful, „…strângeam anevoie,din mărunţişul care-mi rămânea de la piaţă, cât săfac preţul unei cărţi”, pe cine mai poate impresionaazi când, mulţi dintre noi, nici nu mai ştiu cum aratăo lampă cu gaz, şi ce supliciu era să citeşti la luminaanemică a unei lămpi numărul 5, de exemplu?

revenind la carte: trebuie să avem în vederecâteva chestiuni nu neapărat relevante, mai degrabăinteresante, unele normale, altele ciudate sau, şi maişi, uşor-amuzant-mirabile. când spun aceasta, am învedere evoluţia formării personalităţilor care au răs-puns… chemării lui dan c. mihăilescu de a-şi mărtu-risi „păcatul” cititului în copilărie, adolescenţă şi încontinuare, şi la consecinţa acestuia. Poate puţin camriscant, dar, în mai toate cazurile, cărţile, lectura lor defapt, a fost baza – putem considera – a ceea ce numimacum personalitatea cuiva. este vorba, în realitate, deevoluţia cititorului abstract, fiindcă, în principiu, orica-re copil poate ajunge, prezumtiv, un nume importantîntr-un domeniu sau altul, fiind suficient să facem oscurtă incursiune în psihologia celor apropiaţi copiilor– părinţi, alte rude apropiate, prieteni, colegi, vecini,musafiri –, ca să aflăm că aceştia, copiii, toţi, absoluttoţi, sunt supradotaţi şi cu perspectivă indubitabilă dea deveni pur şi simplu genii. în cazul ultimelor patrucategorii de… evaluatori, e recomandabil să fim cevamai prudenţi în legătură cu sinceritatea. încolo, sun-tem obligaţi să credem că, în orice caz, Marele progra-mator nu va schimba vreodată ceva în… setarea iniţia-lă a oricăruia dintre noi, iar aceasta nu e deloc o nouta-te, ci doar „alte cuvinte” ale arhicunoscutei simpaticeziceri „ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus!” aşa că, hamle-tian vorbind, the rest is silence, sau, cel mult, o iluzie.

Punând lucrurile în ordine, dacă ana Blandianaa citit prima carte (al şaptelea volum din Istoriaromânilor, de a.d.xenopol) „stând în picioare” într-unfel de magazie-bibliotecă, ion vianu mărturiseşte:„cea mai veche adevărată lectură a mea (aşezat peburtă în pat, cu capul în jos, şi cartea pusă pe par-chet!) sunt Poveştile lui creangă”. dar să ţinemseama că lecturile anei Blandiana au continuat de-alungul vieţii cu Platon (dialogurile), sf. Pavel(epistolele), eminescu (Poezii), rilke, dostoievski,Blaga emily dickinson, camil Petrescu, danieldefoe… în timp ce la ion vianu „moby dick a fostBiblia copilăriei mele.” însă au venit la rând: verne,Poe, eminescu, Baudelaire, rimbaud, caragiale,dostoievski, joseph conrad, j. m. coetzee… sau:cine-ar fi putut intui că simplul şi normalul iubitor deeminescu, jules verne, al. dumas, charles dickens,jack london, tolstoi, gogol, Şolohov, thomas mann,marin Preda, Bulgakov, esenin, Blaga, Nichita

stănescu…, avea să devină unul dintre criticii noştriliterari importanţi, alex Ştefănescu? Poate în cazullui livius ciocârlie, după lista lecturilor sale dincezar Petrescu, karl may, jules verne, kipling,mihail drumeş, ionel teodoreanu, cronin, maugham,lloyd douglas, florence Barclay, coşbuc, eminescu,arghezi, Proust…, s-ar fi putut bănui unul dintre eru-diţii noştri scriitori de mai târziu. Poate… Nu altfelau stat lucrurile la viitorul Preşedinte al uniuniiscriitorilor, ambasadorul nostru la uNesco şi criti-cul şi istoricul literar cel mai important de după celde-al doilea război mondial, Nicolae manolescu:„Prima carte pe care am citit-o? N-am nici cea maimică idee.”, se confesează domnia-sa. „…romane pre-cum Cei trei muşchetari sau după douăzeci de ani,le-am descoperit abia student fiind (…)”. aş puteanumi faptul oarecum inedit în comparaţie cu celelaltepersonalităţi din carte… apoi, fraţii grimm, marktwain – un yankeu la curtea regelui arthur… Ne maiajută puţin în „prevestirea” marelui om de cultură şiliterat, precizarea: „marea lectură a anilor aceia,rămâne, ca şi pentru adolescenţii eliade, holban şisebastian, le Grand Meaulnes al lui alain fournier.”ei, aşa da!, îmi vine să exclam, parcă ne-apropiem-ne-apropiem… Pe aceeaşi lungime de undă, a derutei,viitorul istoric lucian Boia, nu se întrezăreşte din lec-tura cărţilor semnate de: dumas, Cei trei muşchetari,Contele de Monte Cristo; jules verne, Insula miste-rioasă, Copiii căpitanului Grant, victor hugo,Mizerabilii; mark twain, tom Sawyer, HuckleberryFinn; david lodge; eminescu, poezii; maiorescu,haşdeu. eventual, ultimii doi autori, dar… subţire.Nici în cazul lui andrei cornea, Neagu djuvara,mihai măniuţiu, h.-r. Patapievici, ioana Pârvulescu,irina Petrescu, victor rebengiuc, valeriu stoica…

evident, în altă categorie de posibile personali-tăţi, i-aş încadra pe dan c. mihăilescu şi gabrielliiceanu, ca să nu mai spun de andrei Pleşu…

în încheierea prezentării acestei interesante şifrumoase cărţi, apropo de… personajele care o popu-lează, deşi nu-mi plac statisticele, voi recurge la unclasament ad-hoc, deşi nu ştiu cât de semnificativpoate fi… iată, aşadar, primii zece autori preferaţi decătre personalităţile din carte: 1.verne (9);2.eminescu (6); 3.dumas (6); 4.Biblia (5);5.dostoievski (5); 6-10. k.may, Platon, shakespeare,tolstoi, twain (4). urmează: Blaga, Bulgakov,caragiale, creangă, hugo, rilke, rimbaud (3);Baudelaire, coşbuc, dickens, drumeş, fraţii grimm,goethe, hesse, homer, kafka, moliere, Pascal, Poe,sofocle, swift, teodoreanu, fiecare amintit de câte 2ori, restul autorilor o mulţime – sunt amintiţi o singu-ră dată, deci mi se pare fără importanţă…

cel puţin mie mi se pare cartea lui dan c.mihăilescu, o chemare nu doar spre noi înşine, ci şi cătrecei care vin după noi. sau, pentru aceştia, generaţiile vii-toare, să fie, totuşi, un semn de atenţionare? r

■ dan c. mihăilescu (editor): Cărţile care ne-aufăcut oameni, editura humanitas, 2010

Dumitru HurubăCărţile care ne-au făcut oameni

„Îmi îngădui să cred că, în funcţie desimpatia pentru unul sau altul dintreautorii cuprinşi în sfera nostalgică aevocărilor de faţă, cititorii-părinţi şi

mai ales bunici) îşi vor îndemna fiii şinepoţii cu mult mai multă hotărâre şi

seninătate către un titlu sau altul,odată ce ele, titlurile, i-au făcut

oameni pe…”

o „esenţă de tortură şi chin”. sunt ver-suri de o sinceritate nudă, vorbind cueconomism şi religiozitate despreiminenţa morţii; totuşi, cu o ultimă gri-

masă ironică, poetul contemplă neputincios Scara lacer (o capodoperă, acest text minuscul), aşteptând casufletul („pâş-pâş”) să „o ia înainte”...

la sorescu maliţia ascunde şi protejează vulne-rabilitatea fiinţei, fragilitatea „trestiei gânditoare”.scutul ironic-parodic ne apără de comedia obiectelor,de propria noastră reificare; percepem „dulcea gângu-rire a lucrurilor”, diferenţa de nivel dintre ideal şireal. scindat, sorescu nu devine un dezabuzat.seninătatea dezinvoltă a unui anxios (în fond) ia înstăpânire lumea prin disimulare (în formă); medita-ţia asupra condiţiei umane nu îmbracă haina de galăa solemnităţii retorice. cerebralitatea se deghizează,pătrundem spre miezul fiinţei şi pe cărările absurdu-lui. respingând metafora, „visălogeala”, poetul locu-ieşte în luciditate. înscenând fără a mima jocul supe-rior al spiritului, el va spera că „prostia va dispare /în curând / pe calea paşnică”. flecăreala, suculenţapot fi un antidot la acea posibilă vreme a Norduluiunic, calculat ştiinţific, la pericolul proliferării „oame-nilor mecanici”.

în fine, client statornic al cenzurii, protagonistal momentului transcendentalist (aşa s-a născut, pro-babil, dispozitivul), poetul ne-a oferit, în 1991, unvolum reunind textele „alese” (mai bine zis, respinse)de cenzură. N. manolescu l-a suspectat de „înşelăciu-

ne”, întrebându-se dacă ele, realmente, au fost refu-zate sau dacă poetul, prudent, le-a dosit în sertar,fiind nepublicabile. taxate drept „antipatice” de cătreacelaşi critic, negreşit incomode, poemele iau în răs-păr clişeele, retorica ideologizată (v. Eu, neabătutul),developând imagini ale degradării prin ştiuta-i tehni-că subversiv-aluzivă, devenind – în viziunea luieugen simion – veritabile contradiscursuri. în fond,în cazul textelor „esopice”, cultivând ambiguitatea şiechivocul e dificil să explicăm „raţiunile” cenzurii,fluctuantă, deseori complice. traversarea (1994) indi-că şi astfel de episoade, dar – mai cu seamă – trans-parentizează stările de alarmă; poetul, rătăcind înlabirint, îşi contemplă rănile şi anunţă profetic „undestin bolborosit”, în care absurdul existenţial neinvadează. sunt aici, în vecinătate argheziană, spu-nea e. simion, psalmi laici, îmbibaţi de tragism. ceeace va agrava volumul postum puntea (ultimele), ivitîn 1997 şi dedicat „celor care suferă”. deşi răcan „înale durerii”, poetul, acuzat de excesivă flexibilitate,măcinat acum de suferinţă – face „scufundări în dure-rea pură”, urmând a trece puntea („scândura şubre-dă”) care leagă pământul de cer. insolit, paradoxal,inventiv şi aluziv, marin sorescu n-a agreeat stilulînalt. dar sub coaja ludică, în pofida oboselii şi repe-tiţiei, el se autoparodiază, descoperind mereu, subalte faţete, fondul grav.

mai degrabă ignorat azi decât contestat, bucu-rându-se altădată de o largă popularitate (audienţaîntreţinând, inevitabil, suspiciunea facilităţii), cu un

bun instinct al pieţei literare (observase N.manolescu), făcând o figură aparte în cadrul genera-ţiei, şaizecistul marin sorescu s-a bătut pentru rein-ventarea/ „democratizarea” poeziei. congenerii, încontextul neomodernismului nostru, redescopereaucu entuziasm filoanele liricii interbelice; mânat deimpulsul înnoirii („am vrut să mă schimb pe unul maibun”), antitradiţionalistul sorescu, considerând căpoezia noastră este „volatilă”, „declorofilizată” etc.,voia să o apuce pe alt drum. dincolo de versificaţiacircumstanţială (la începuturi), oferta sa, permeabilă,depoetizând motive care au făcut şcoală, reîmprospă-tând vocabularul poetic „umil”, folosind masiv oralita-tea şi narativitatea îl defineşte drept poet de avan-gardă, e drept, fără furii demolatoare. încât, marcaSorescu, regenerând lirismul, stârnind febra imitati-vă, cultivând prozaismul, intertextualitatea, cotidia-nitatea, banalul etc., ne obligă să recunoaştem în pro-lificul autor un optzecist avant la lettre. cu observa-ţia, esenţială, la îndemână, că avem de-a face cu uncaz aparte, refuzat de optzecişti! celui „mai bun scrii-tor postmodern” (cum opina ion Buzera) îi datorămun precursoriat nerecunoscut, ceea ce ar explica (nici-decum justifica) tăcerea care îi însoţeşte posteritatea,exceptând unele manifestări ritualice olteneşti şi,iată, stăruinţa lui cosmin Borza, cel care va dezvolta,bănuim, o ipoteză îmbietoare într-o carte consistentă.Pe care bardul din Bulzeşti o merită cu prisosinţă. r

F

Bedros HorasangianDespre ură

12

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

de când a murit o copilă de zece aniînecată în haznaua unei şcoli dinjudeţul dâmboviţa (sau argeş?) parcămi-a dispărut cheful de orice formă de

cultură. citesc, ascult muzică, încerc să urmăresc unfilm, să mă bucur de ceremonia de la Buchihghamprilejuită de jubileul reginei – când Prinţul charlesîi spune suveranei mammy, spre stupefacţia şi amu-zamentul publicului etc., dar parcă nimic nu se maileagă. ceva s-a rupt. scârţăia bine şi când pledampentru memoria annei Politkovskaia, într-o lume încare se ridică din umeri la un aemenea nume sauasasinarea ei, ceva devenea tulbure şi neîncredereacreştea de la o lună la alta. mai exsită etică şi mora-lă în aceasă lume, dreptate, adevăr, bine, categoriietice la care să ne raportăm şi să-i învăţăm pe copiiinoştri să facă aşa sau altfel? să luăm aminte la gro-zăviile milioanelor de morţi prin atâtea războaiemondiale, să ne mai amintim de cei ucişi înholocaust, de cei ce intră în dosar 1915 (genocidularmean, de care m-am ocupat ani în şir ca să afluadevărul despe o crimă împotriva umanităţii şi nu casă obţin decoraţii). mai contează atâtea crime şimorţi când doar pe şoselele lumii mor alte mii şi miide oameni? mai impresionează moartea şi crimele pecineva când lumea dă buzna zilnic prin mall-uri şi peplajele lumii, să cumpere te miri ce, să se distreze temiri unde? mă tot întreb, că nu dau de nici un răs-puns coerent. adevărul e mereu în altă parte. ca şiliteratura.

ajunge la mine vestea – care m-a întristat foar-te tare, înainte de a mă pune pe gânduri – că scriuarticole mizerabile. aoleu, chiar aşa? da, chiar aşa,mizerabile. fie, nu toţi percepem ceea ce se întâmplăîn jur şi prin lume – fapte, evenimente, vorbe, acci-dente, sentimente etc. – identic. a mai căzut unavion, s-au ciocnit două trenuri, un uragan a maidistrus câteva localităţi. lista ştirilor de la breakingnews este infiniă. Nimic vesel, din păcate. Şi ar maifi ceva de pritocit, dacă tot am ajuns în acest punctal evaluărilor. Şi introspecţiilor, mai mult sau maipuţin lăuntrice. este vorba de ură. cică scriu cu preamultă ură. aoleu, ură, articole, scrie cu ură, gândurişi idei pline de ură. dar dacă are dreptate şi eunu-mi dau seama? cineva zice aşa, eu ascult. măi săfie, oare o fi şi adevărat sau sunt simple vorbe arun-cate cu năduf în cine ştie ce moment de supărare?dar dacă preopinentul nostru, nu spunem cine, per-soană onorabilă şi foarte importantă în bantustanulscriitoriecsc autohton, are dreptate? da, dar dacăscriu – şi nu de azi, de ieri – articole mizerabile şipline de ură, de venin, texte otrăvite care fac răuoamenilor din jurul meu? Başca. am tot stat şi m-amtot gândit fără să scriu nimic. dacă are omul drepta-te? dar dacă nu are?

ia să vedem. acum scriu. scriu şi pentru faptulcă am acest colţ de revistă unde pot să scriu. Nu con-tează cum, nu am fost nici apreciat. Nici depreciatpentru ce scriu în acest colţ de pagină. sigur că uranu se reflectă când am scris despre vreo carte a luiradu cosaşu sau un concert dirijat de horiaandreescu, ci, în mod sigur, este vorba de articolepolitice. emise de-a lungul multor ani de când totscriu în diverse publicaţii. româneşti. mai de voie,mai de nevoie, dacă ţi-ai asumat o rubircă. Nu amapucat să scriu şi în presa străină. ceea ce aş pune

în discuţie acum ar fi termenul de ură. care deja erafixat în zona mea de interes înainte de a mi se trans-mite de către distinsul om de litere că aş scrie cu ură.ideea cu ura care ne înprejmuie – nu chiar pe toţi,doar pe unii, voi face distincţia necesară imediat –nu este chiar nouă. Bântuie prin presa noastră cul-turală şi politică de mai bine de un an de zile. aupomenit de ura cu care sunt trataţi şi înconjuraţi şimircea mihăieş. Şi mircea cărtărescu a pomenit de

ură şi amicul volo tismăneanu şi fostul amic horiaPatapievici, şi andrei oişteanu şi andrei cornea,din ce îmi aduc eu aminte acum. glasuri reunite caun cor antic ce clama ura din preajmă cu care sunttrataţi. Ba unul, ba altul sau în genere cei din preaj-ma lui traian Băsescu. cum o vom întoarce, la acestpesonaj vom ajunge. Şi la cum ne raportăm la el.dacă îi suntem susţinători, suntem trataţi cu ură,dacă nu-i apreciem activitatea şi nu-l susţinem nuexistăm. să nu complic inutil lucrurile. vreau să rea-mintesc că aceste tip de văicăreala legată de ură amtot sesizat-o pe la diverşi distinşi filobăsescieni. eipot scrie orice şi oricum şi e dragoste de oameni şiidei – să zicem, cum a scris cu tandreţe mirceamihăieş despre cosaşu, doina cornea sau ionianoşi, odiosul bolşevic etc. sau cărtărescu despreticăloşii de liberali – dar a acceptat banii lor murdarica premiu al minsiterului culturii condus de unnetrebnic ministru liberal etc. Şi tot aşa. doar soare,flori, nori şi petale de trandafir. Pe partea ailaltă,dacă a scris ceva despre ei, cornel Nistorescu sau

sorin roşca stănescu – şi au scris, deseori dur şi pealocuri nedrept – este ură. revenind la persoanamea – deja nefrecventabilă, după cum mi-a târntit-oîn faţă o distinsă animatoare culturală pe lângămarii animatori literari de azi – nu prea am ce să-mireproşez. am scris cu ironie pe alocuri despre clien-tela politică şi nu cea culturală. am intervenit, poli-ticos şi fără ură când au fost făcuţi de cacao prieteniiradu cosaşu şi ianoşi – cu toate că ei sunt de stân-

ga şi eu mă tot consideram de dreapta, înainte cadrapta să fie anexată abuziv de gruparea băsescia-nă, care, între noi fie vorba, nu are treabă nici cudreapta, nici cu stânga, ci cu puterea pe care oemană funcţia prezidenţială a lui traian Băsescu. înfine, nu ştiu dacă aceste frământări proprii interese-ză pe cineva, dar aş vrea să cred că ura este departede mine. Nu se lipeşte de mine şi pace. sunt o natu-ră tonică şi veselă, am mai şi obosit, recunosc, numai marşez la toate glumiţele care animă viaţa noas-tră cultural-literară, dar de aici şi până la ură ar ficale lungă. Poate mă înşel. dar dacă distinstul inter-locutor – care, între noi fie vorba, întâlnindu-ne laBookfest mi-a întins mâna şi mi-a zimbit amical, pre-cum doamnele din secolul xviii francez – are drep-tate? oare sunt plin de ură şi încă nu-mi dau seama?dificilă situaţie din care nu ştiu dacă şi când voi ieşidin ea. dacă o fi să crăp pe neaşteptate – regretatulşi uitatul astăzi hâtru Şerban cioculescu îşi doreasubitul, care cumva i-a venit destul de iute – vă rogsă consemnaţi că n-am urât pe nimeni şi că aş vreasă se ştie de pe acum.

ar mai fi încă ceva. o idee. eu cred că ura laromâni nu există. cum clocoteşte ea la alte popoare.există doar un simpatic relativizant „ei, am zis şieu, n-am dat cu parul…”, care împacă pe toatălumea şi pe noi cu noi înşine. Şi toate supărările seîncheie cu Pupat Piaţa endependenţi, la o halbă laCaru cu bere şi poate se lasă, eventual, ceva de inimăalbastră şi cu periniţa. ceea ce nu ar fi chiar răul celmare de pe lume. Şi ar fi altceva decât codul lui lekalbanez. adică să se lase cu vărsare de sânge şi dupăsecole pentru a se apăra o onoare afectată. Şi atuncide unde până unde atâta ură?

doar aşa, de amorul artei literelor? sau de ce?Nu ştiu. subscriu însă la o campanie jos ura! dintoată inima. r

Mai contează atâtea crime şi morţicând doar pe şoselele lumii mor altemii şi mii de oameni? Mai impresio-nează moartea şi crimele pe cineva

când lumea dă buzna zilnic prin mall-uri şi pe plajele lumii, să cumpere temiri ce, să se distreze te miri unde?Mă tot întreb, că nu dau de nici un

răspuns coerent. Adevărul e mereu înaltă parte. Ca şi literatura.

n Pagina 12

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

nicolae Breban ■ singura cale

„Am o carte, tot un roman, încă nepublicat, care se petrece în aceeaşi perioadă [stalinistă – n.n.], unde am tentat ointeresantă experienţă: să-mi folosesc elemente ale propriei biografii, din aceiaşi ani, cincizeci, dar... modificând enormdatele şi traseul eroului principal. Epoca teribilă a acelor ani conţine, cred eu, un material epic şi uman extraordinar deinteresant şi de bogat, tratat azi de unii comentatori în fugă, polemic şi nu rareori în necunoştinţă de cauză. Nu numainoi, tinerii intelectuali, am fost aruncaţi de istorie într-un cazan aprins şi turbulent, dar întreaga societate românească,ocupată de tancurile «eliberatoare» sovietice, a fost pusă, cu forţa, în faţa unor aşa-zise noi valori şi împinsă să-şi negeşi să-şi calomnieze trecutul, tradiţia şi întemeietorii. Astfel de crize şi taifunuri istorice pot, uneori, să ne arate o altă faţăa neamului, a comunităţii noastre, cu atât mai mult cu cât în acei ani, ba chiar şi în acele decenii, noi, românii, am avut

senzaţia de a fi fost uitaţi sau părăsiţi de vechii noştri aliaţi care ne-au fost model în timp şi ne-au ajutat să ne constituim într-un stat struc-turat pe principii democrate. Franţa în primul rând, care, după cum ştim, a avut şi ea de luptat, mai ales în anul ‘68, cu revolte şi contes-taţii ale tinerilor, nu puţini dintre ei sub flamura radical-anarhistă a unui filosof de talia lui J. P. Sartre.”

Nicolae Breban

13

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

acordând, în numerele anterioare ale revis-tei Contemporanul, un tratament separattemei în cadrul romantismului englez, vă

propun să continuăm examinarea referinţelor orien-tale diseminate în poezia romantică europeană cuinstanţele specifice romantismului autohton. voi pro-ceda, ca şi în cazurile precedente, metodic, delimitândspaţiul natural de cel artificial.

ca într-o peliculă cinematografică, o mişcare dezooming vizionar are loc în poemul eminescian În cău-tarea Şeherezadei. este o fotografie lirică a unui para-dis geografic, în care elementele naturale se îmbinăfiresc, în absenţa oricărui efort ornamental: „din ce înce un rai în depărtare / se desfăşoară dintre stâncitrunchiete, / Plesnite lin de undele amare”. terţinele,rimate aBa, fixează ele însele o cadenţă a imaginilor:„munţii înalţi la cer străbat, se vede; / văi cu izvoare s-adâncesc sub soare / Şi dealuri mari păduri înalţă-nspete”. sintetic, apare şi titlul peisajului, împreună cusubtila deschidere către spaţiul urban, îmblânzit decide antropic: „e orientul. codrii cu grandoare, / cu vâr-fii nalţi vor norii să-i disfeţe. / cetăţi prin ei îşi pierd alor splendoare”. sincopa generată de figura ingamba-mentului devine, astfel, o semnătură a scenei.

vastul poem epic Conrad de Bolintineanu, con-struit pe modelul byronian al compoziţiei ChildeHarold’s pilgrimage,2 aduce în prim-plan o serie deinstantanee orientale, care se perindă prin faţa ochiu-lui ca fotografiile dintr-un album. construcţie epicădeficitară, cânturile al ii-lea, sirienele, şi al iii-lea,egiptul, oferă satisfacţia detectării unor insule delirism evocator într-un ocean de poezie pedestră. Prinmedierea poeţilor arabi, eul producător oferă un tre-pidant tablou al libanului, construit pe model clasic,cu paraphernalia de rigoare – prozopopee şi interoga-ţii retorice latine: „libanul se deseamnă! «Primeştesalutare / o, munte, care-adoră popoarele barbare /ce locuiesc în sânu-ţi! îmi spune ce-ai făcut / coroanata de cedri? sub ce fer a căzut? / tu porţi pe frunteiarna, pe umeri primăvara, / în sânu-ţi tu porţi toam-na, iar la picioare-ţi vara / repoză, somnoroasă şi fărăvijelii.» / aşa îţi cânt poeţii frumoasei arabii”.acumulările retorice compun encomionul cedrilor capasta vâscoasă din tablourile lui delacroix.

ajung, astfel, şi la o problemă de situare temati-că: unde ar trebui să plasez descrierea edenului (ycompris pe cea a Pomului cunoştinţei binelui şi răului)?Pentru că, până la urmă, autorul viziunii poetice alegeel însuşi calea concretă de figurare, mă voi axa asupraacestui aspect morfologic în cadrul subsecţiunii prezen-te, deşi unele dintre sugestiile lirice ale autorului per-mit şi alte situări tematice. astfel, un romantic român,heliade-rădulescu,3 transgresează, intuitiv, frontiere-le convenţionale ale reprezentării spaţiale orientale,atunci când, în partea a patra, intitulată arborul ştiin-ţei, din eposul anatolida sau omul şi forţele,4 este ten-tat de o descriere a Paradisului terestru, integratăîntr-o frescă mai vastă, cu pronunţat caracter istorio-grafic. de altfel, mircea anghelescu nu ezită să identi-fice în acest epos „o viziune poetică a istoriei umanită-ţii cu nimic inferioară în sine celei eminesciene dinMemento mori” (1982: 89).

fixat, pe model biblic, în asia, edenul cunoaşteo serie de „avataruri” geografice, ocupând, succesiv,mai multe spaţii orientale. mai întâi, îl descoperim înindia (tehnic, este o ascundere a naturalului în artifi-cial, aşa cum eliade credea că sacrul este ocultat deprofan), cămin al unei rase de giganţi cu puteri supra-naturale: „o singură cetate era pe globul nostru; /

maharhii, cetăţenii acestei urbe vaste, / era cât uni-versul de mari şi formidabili. / Pe lângă ei pământulera ca o puntură / Şi – o, minune mare! – că ei,maharhi cât lumea, / cu mii şi milioane se desfăta pedânsul / Şi bea la ambrozie şi se punea la luptă, /Precum se luptă zeii sau regii până astăzi”. în aceas-tă scenă utopizantă, îşi face loc o axis mundi, rezervoral unei cunoaşteri de care se serveşte magistral unzeu al geometriei (Blake l-ar fi numit urizen): „în mij-locul cetăţii, ce-era ca o grădină, / Şi arborul ştiinţeicreştea superb spre ceruri, / Nemărginit cu trunchiul.ca şi ştiinţa însăşi / se împărţea în ramuri, în crace,-n rămurele, / în secţiuni aparte, capitoli, paragrafe, /articoli, axiome, şi câte are ştiinţa / să semene cupomul”. surprind, aici, detaliile concrete: în plăsmui-rea eului creator, arborele în cauză este un obiect fizicdintr-un spaţiu fizic.

totuşi, starea de calm paradiziac este tulburatăde apostazie. un gigant răstoarnă arborele, pentru ademocratiza ştiinţa (nu este greu de intuit, în texturamitului versificat, silueta lui Prometeu din mitulelin): „un eretic odată, potente cât maharhii, /arhibrahman din leagăn, sacrat de sine însuşi / Şisuveran pontefice, c-un braţ de naltă forţă / ia pomulşi, smulgându-l din cele mai profunde, / l-întoarce şi-lînfige cu rădăcina-n ceruri, / cu ramurile-ncoace sprenoi ca nişte raze, / să-nveţe d-altădată să nu mai sugămoartea / ca pân-atunci din iaduri, ci viaţă şi lumină/ din cele preaînalte; să crează fiecare / că cine din elgustă ia viaţă şi putere”. din india, arborele estetransferat în china, prilej de comparaţii defavorabileultimei: „Pe-atunci china, mai simplă, cu totul primi-tivă, / N-avea atâtea-nvăţături ca cele de prin indii; /chinezii-n simplitate nu se putea pricepe / cum miide universuri, de colosali maharhi, / Putea să se des-fete pe glob ca un grăunte”. umanitatea intră, astfel,în epoca tehnologiei, acolo unde nu revelaţia, ci iscu-sinţa devine imperativul categoric. corupţi de copaculgnozei, chinezii sunt seduşi de inovaţia proto-ştiinţifi-că, dar şi de plăsmuire estetică: „spre consolare însăadvine pomul ştiinţei / Şi, tot gustând dintr-însul(cum gustă din ştiinţă), / locuitorii chinei inventăastăzi una, / inventă mâine alta; cu corpul şi cu min-tea / se puseră-n travaliu, se deteră la arte, / lamăiestrii, ştiinţe [...]”. vocabularul italienizant dejaface deservicii liricii.

cu toate acestea, în scenariul proiectat de eulcreator, ştiinţa revelată de dumnezeu însuşi îi permi-te patriarhului avram să identifice adevărata poziţiea edenului terestru, loc geometric al perfecţiuniinaturale din orient. acum, crede eul creator, se reali-zează intrarea propriu-zisă în istorie: „el face istoriedin fabula trecută, / el spune că edenul e parte dinasia / Prin care trece tigrul, geheon şi eufratul, / Şipoate şi-nsuşi istrul, cui şi Phison se zise, / grădinăce-avea-ntr-însa siria, etiopia, / cu indii împreună,cu ţărle-evilat”. iată şi concluzia: „era ca o grădinăcum nu e azi europa”. atrag atenţia asupra desfăşu-rării hegeliene, în trei faze (india-china-iudeea), aistoriei plăsmuite de heliade-rădulescu, după untipar numerologic de inspiraţie ebraică.5 de altfel, şiîn ambiţioasa şi neterminata sa carte, Istoria criticăuniversală, autorul gândeşte materia în sensul uneitriade, mircea anghelescu punctând divizarea istorieilumii „în epoci «divine» şi «eroice», amândouă plasateînaintea celor «organice» europene” (2001: 252).6

în deja menţionatul poem epic de largă respira-ţie, Conrad, eul producător situează edenul în inimaiudeii, în galileea. tiberiada, atât de râvnită de cru-ciaţii marelui tancred, se găseşte pe malurile râuluigenezaret. contrastul în raport cu clima aspră,deşertică a pământului lui israel este marcant: „lacde azur ce-ncadră divine frumuseţi! / aice tot e verdeşi plin de tinereţi! / Nu este sit mai splendid, vederemai frumoasă, / o climă de tropice, prin boarea răco-roasă / se temperă şi face din ăst loc părăsit, / unoasis de viaţă, eden îmbălsămit, / ce-nfrăgezeştedulce, rejună şi răsfaţă, / o tristă rămăşiţă de glorieşi viaţă”. ceea ce surprinde aici este alternativa ideal-vegetală la prezentul lui conrad, călător dezabuzatdin secolul al xix-lea, căutător de puritate într-olume care şi-a pierdut deja inocenţa. cu alte cuvinte,hortus conclusus al Paradisului terestru nu se maisituează într-un illud tempus, ci poate oferi refugiuimediat. simpla contemplaţie a acestor locuri binecu-vântate este regeneratoare fizic şi spiritual:„Plămânii beau un aer ce lacul răcoreşte, / ce searavivifie, ce floarea-mbălsămeşte, / Privighetoarea dulcesuspină în grădini; / cicalele îngână suavii săi sus-pini”. într-o încordare de estetism parnasian, eul pro-

ducător reuşeşte să anticipeze magistral un tablousinestezic, de care macedonski, leconte de lisle sauswinburne ar fi fost mândri. trebuie punctată şi aco-lada panteist-pneumatică a corespondenţelor sacre,obţinută prin abilă juxtapunere de detalii preţioase:„Nici un venin nu strică suflarea ce respir / oleandrul,ciparisul, suavul trandafir. / tot tremură sub vălul deviaţă, de plăcere. / tot, umbră, rază, floare, pământ,cer, în tăcere, / tot pare că admiră într-un misticlimagiu / Pe creatorul vieţii p-acest ferice plagiu”.Polaritatea subtilă dintre negaţia absolută şi inclu-ziunea plenară subsecventă potenţează lirismul.

în continuare, urmând itinerarul sinuos al luiconrad, merită amintite descrierea văii lui saron şi ceaa iaffei. Prima pare o prelungire extatică a edenuluievocat anterior: „sub ierburi prefumate, sub arboriînfloriţi, / Pe lunca râzătoare, prin plante, prin vâlcee /aleargă şi se joacă plăpândele gazele”. din acest peisajcu faună ludică, tranziţia se face către grădinile proas-pete ale iaffei, survolate panoramic în joncţiunea cuelementul acvatic, toate mângâiate de vântul înmires-mat: „d-aici se-ntinde această câmpie maiestoasă, /senină, totdauna, plăcută şi frumoasă. / Pe mare altămare de purpur şi argint, / vărsa cu voluptate al ziliizeu sânţind, / Şi umbrele de seară pe brazdele lichide,/ veneau, luptau trufaşe cu razele timide”.

egiptul bolintinian, aşa cum transpare acestadin Conrad, este o ţară apropiată de splendoarea para-diziacă. este un teritoriu al sintezei obţinute prinarmonizarea de contraste (în manieră inconştienthegeliană, ar şopti o voce cultivată), un loc geometric aljoncţiunilor fericite dintre imanent şi transcendent,dintre contingent şi divin. unicitatea obiectului des-crierii este potenţată de omniprezentele, laBolintineanu, interogaţii retorice: „cunoaşteţi voipământul ce Nilul a născut? / ce crivăţul cu coama degheaţă n-a bătut; / în care sub cunună-i se-nalţă pal-mierul / Şi pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul /aşa ca o columnă de marmur minunat / ce sprijină untemplu cu aur înstelat?”. după această comparaţieextinsă, cu referinţă clasică, urmează incarnarea plinăde epitete a sintezei amintite (care, desigur, nu e stră-ină de procedeul antitezelor romantice, de această datăexploatată la nivelul metisajului antropic): „cunoaşteţivoi egiptul ce n-are semănare / cu nici o altă ţară? loccurios în care / întunecoasa fiie a vechii ethiopii /contrastă cu evreea cu ochii azurii, / Şi palida arabă,cu fruntea visătoare, / cu copta cu păr negru şi braţe deninsoare?”. Şi spaţiul este contaminat de acest fericitechilibru deopotrivă fizic şi spiritual: „aice rar se-ntâmplă să fulgere, să plouă; / un cer senin şi splendidadapă cu-a sa rouă / Pământul ce rodeşte şi apele dinNil / îneacă în tot anul acest fecund argil”. insule liriceca acestea formează arhipelagul expresivităţii bolinti-niene.

Nilul însuşi este descris, înConrad, în doi timpi. Primul vizeazăcomponenta encomiastic-retorică, în

n Metamorfoze

cătălin ghiţă

Configurarea spaţiului oriental în poeziaromantică româneascăI. Elemente ale spaţiului natural1

Cătălin ghiţă

Ca într-o peliculă cinematografică, omişcare de zooming vizionar are loc în

poemul eminescian În căutareaŞeherezadei. Este o fotografie lirică a

unui paradis geografic, în careelementele naturale se îmbină firesc,în absenţa oricărui efort ornamental

1 această lucrare a fost finanţată din contractulPosdru/89/1.5/s/61968, proiect strategic id 61968(2009), cofinanţat din fondul social european, prinProgramul operaţional sectorial dezvoltarea resurselorumane 2007 – 2013.

2 Pe lângă evidentul hipotext byronian, criticaromânească (teodor vârgolici) a mai punctat o efigieautohtonă după care eul producător a modelat figura luiconrad: este vorba despre istoricul romantic NicolaeBălcescu, care utiliza pseudonimul conrad albrecht.

3 scriitorul român debutează în poezie cu traducerişi imitaţii lamartiniene. volumul apare în 1830 şi senumeşte Meditaţii poetice dintr-ale lui a. de lamartine.

4 Proiectându-l iniţial, după un evident tipar home-ric, în 12 cânturi, apoi, în 19, poetul nu a reuşit să redac-teze decât cinci dintre acestea. astăzi, anatolida apare cao tentativă lirică flagrant anacronică în a doua jumătate asecolului al xix-lea, ce se înscrie pe filonul vizionar alunui William Blake, de pildă, deja arhaizant în debutulaceluiaşi secol.

5 g. călinescu subliniază, la rându-i, că heliade-rădulescu are „viziunea grandioasă şi totală, obsesia uni-cului în trinitate” (1982: 144), citând mai multe sursecabalistice, dar şi legate de talmud sau chiar de cosmogo-nia greco-egipteană.

6 mircea anghelescu adaugă: „atât timpii divini, câtşi cei eroici aparţin unei perioade îndepărtate despre caredocumentele propriu-zise lipsesc şi istoricul este nevoit săcaute adevărul în chiar relatările fabuloase, în credinţeleşi legile popoarelor respective” (2001: 253). această aser-ţiune trebuie coroborată cu versul citat de mine anterior,privitor la intrarea în istorie a patriarhului avram.

F

au fost 7 (şapte) – într-o grupare de scrii-tori „gata formaţi”, membri ai uniuniiscriitorilor din românia-usr, azi vede-te, pe atunci doar recunoscuţi în plan

profesional naţional, personalităţi accentuate, fiecarefiind altceva: adrian alui Gheorghe, Gellu dorian,radu Florescu, doina popa, nicolae Sava, CassianMaria Spiridon, liviu Ioan Stoiciu. a fost o minunecă timp de cinci ani (1995-1999) întâlnirile de la intra-rea în staţiunea durău, la o cabană modestă de lemn(de pe malul unui pârâu de munte gălăgios; nu maiştiu, cred că era proprietate a romsilva, sau cum sechema pe atunci; adrian alui gheorghe, prin relaţiilelui din judeţul Neamţ, reuşea să facă rost de ea, cândşi când), au funcţionat sentimental, lăsându-se la oparte felul de a fi al fiecăruia, diferenţele date de golde atitudinile publice, de opţiunile politice sau litera-re (unele se băteau cap în cap), sau prieteniile în par-ticular. în acest grup am înţeles cât de greu se ate-nuează neînţelegerile sau conflictele (inevitabile întrescriitori care gândesc liber). eu, cel puţin, regretabil,nu aveam disciplina unor reguli (nu aveam experien-ţa unui membru de partid, de exemplu, care ştie ceimportant e compromisul cu colegul)…

totul a pornit într-o joacă literară de prieteniscriitori, reuniţi la o zi de naştere a unuia dintre ceişapte, la această cabană – era surpriza lui adrianalui gheorghe să o petrecem aici. Nu mai ştiu a cui afost ideea să ne reîntâlnim mai apoi trimestrial, pecât posibil, la această cabană (noi suportam cheltuie-lile de transport şi masa, cabana ne era oferită gra-tuit) şi să scoatem o revistă a grupului, tip carte, pecheltuiala celor ce aveau posibilităţi din grupul nos-tru, la editura timpul, a lui cassian maria spiridon(el apare, de altfel, pe cele şase numere ale publica-ţiei, ca „redactor coordonator”). entuziasmul de laînceput a fost de neuitat. repet, prietenia de departedintre membrii grupului de la durău venea dedinainte de revoluţie, legată pe compatibilităţi litera-re şi pe respect reciproc. în principal ne lega „optze-cismul”, starea lui de spirit. mie şi prozatoarei doinaPopa, soţie, ne-a plăcut din start propunerea săscriem obligatoriu pentru fiecare număr al revisteigrupului, Caietele de la durău, noi am mai trecutprintr-o asemenea experienţă la un cenaclu studen-ţesc pe care l-am condus la Bucureşti, între anii 1972-1974 intitulat „3,14” sau „Pi” şi la care era obligatoriusă citim, toţi membrii lui, la fiecare şedinţă săptămâ-nală de cenaclu, numai texte originale, „să ne formămmâna” (sau să ne regularizăm scrisul). Neobişnuit, laCaietele de la durău am scris despre cărţile membri-lor din grup (ceea ce a provocat stupoare în rândulcititorilor avizaţi, dar ne admirau demersul sincer).Natural, cele şase numere ale revistei-carte agrupului de la durău (care avea permanent invitaţi;şi la cabană, şi în revistă) reflecta şi realităţile litera-re ale anilor în care ele au apărut. interesant, strictstatistic, a existat şi un al şaptelea număr al Caietelor

de la durău pregătit să apară (care n-a mai apărutdatorită fricţiunilor legate de banii de editare), carear fi egalat la număr membrii grupului. era un grupde scriitori moldoveni (cu o sensibilitate specifică).Poate sunt subiectiv, dar trebuie să subliniez: celeşase numere ale Caietelor de la durău sunt remarca-bile prin conţinut şi trimiteri, ele pot fi pentru istorialiteraturii române un filon de minereu… aurifer (saude uraniu; pe lângă durău au fost mine de uraniu).Pentru mine, perioada întâlnirilor de la durău (eles-au prelungit şi după ce n-a mai apărut publicaţiagrupului) a fost unică în viaţă, de felul meu fiind unsinguratic, inadaptabil la o viaţă literară de grup.veneam la cabana modestă din durău (care ni sepărea a fi providenţială) cu familiile, cu soţiile, chiarşi cu copiii. în plus, aveam mereu invitaţi care se sim-ţeau bine cu noi… soţia, doina Popa, era fericită căvine aici (ea e fire sociabilă). eu, sosit de la Bucureştila cabana de la durău, la poalele ceahlăului, abiaaşteptam să urc pe munte, fie şi singur (am dintot-deauna pasiunea ascensiunilor). Pentru mine, totoda-tă, a fost o perioadă de creaţie nesperată (de altfel, amscris proze în care sunt personaje chiar cei prezenţi lacabană, am scris şi poeme recognoscibile locurilor dinjurul durăului). am şi un jurnal al acelor zile aleîntâlnirilor noastre de la durău, scris de mână, înfugă la faţa locului, pe caiete de voiaj (nu ştiu pe undele-am pus, dar ele există), dumnezeu ştie dacă-l voipublica vreodată. ar fi meritat, în timp, după ce s-auînchis Caietele de la durău să fi apărut cei şaptemembri ai ei într-o antologie reprezentativă, să impu-nă un stil al vieţii literare de grup. aşa a fost să fie,eu şi doina Popa să ne vedem de drum, la un momentdat (nu mai ştiu exact de când; ştiu doar că toţi mem-brii grupului au devenit şefi înlăuntrul sau în afarausr şi au devenit inaccesibili, tare dificil de abordatde mine; fiecare a ţinut la punctul lui de vedere, aapărut intoleranţa) şi grupul de la durău să se per-petueze într-o altă structură, dacă am înţeles bine,creând confuzii. au intervenit zâzania colegială şi cri-ticile nedrepte, neasumarea unor neînţelegeri. Ne-audespărţit opţiunile politice şi caracteristicile legate deele (mai exact, mie mi se reproşa că eram în opoziţiefaţă de ei). eu am reacţii instantanee la atacurilenedrepte şi nu cer nimic în schimb atunci când iauatitudine publică. deşi am fost plecat din grup (habarnu am dacă am fost exclus), i-am apărat pe membriigrupului în momente-cheie ale unor post-războaie alelor publice. îmi place corectitudinea, onestitatea.sigur, contează ce ne-a unit şi ce rămâne: cele şasenumere-carte ale Caietelor de la durău şi ecourile dinopera fiecăruia dintre membrii grupului. Pentrumine, grupul de la durău a fost o trecere printr-untunel de lumină – poate eu am fost singurul care amdescoperit întunericul de la capătul lui. ca orientareliterară? trebuie relativizat, membrii grupului n-aufost pe aceeaşi baricadă (ba chiar am avut senzaţia căfiecare a avut ridicată o baricadă a lui). eram optze-

cişti „ca ideologie” (am completat formula de a scrie aoptzeciştilor), fiecare şi-a demonstrat că merită săocupe un loc al lui în literatura română „pe propriilepicioare, nu în grup”. chiar avem de a face cu scriitoride primă mână în acest grup. altfel, fiecare membrudin grupul de la durău are ritmul lui de a scrie şi dea publica o carte, unii sunt mai înstăriţi, alţii tragmâţa de coadă, au altă perspectivă asupra lumii (uniicălătoresc în străinătate regulat, alţii nu ies din ţară),unii conduc instituţii sau reviste literare remarcabile,alţii nu conduc nimic… dacă a intrat acest grup înconştiinţa publică a celor interesaţi de fenomenul lite-rar românesc? da, nu s-a uitat, era un grup invidiat,de unii privit cu bună-credinţă, de alţii… grupul de ladurău, cât am făcut parte din el, n-a fost niciodatăconsiderat o gaşcă. apoi, atunci când au apărut,Caietele de la durău au fost un model de originalita-te, au scos şi scântei, a fost o publicaţie-carte „vie” (de100 de pagini, scris mărunt) receptată instantaneu,de atitudine, inclementă, crezută pe cuvânt. marepăcat că nu s-a perpetuat până azi… dacă a avutvreun rol în literatura română această publicaţie?are vreo revistă din ţară acest rol? ea a dat exemplulunei regrupări scriitoriceşti viabile, „pe banii ei”, înorice caz, care promova prietenia critică (doar cea carenu te menajează). au încercat şi alţii să ne calce peurme, formând alte grupări (nu mă refer la douămi-işti, care sunt numai grupuri-grupuri, şi nu numai peinternet). Noi, între noi, membrii grupului, ne certaminclusiv la durău la cabană „constructiv” pe subiecte,intram în polemici, nu ne menajam. important însă:ne respectam reciproc atunci (ne respectăm şi aziopera literară, doar că evităm să ne mai întâlnim ca„prieteni de familie”)… un loc al fostului grup de ladurău în istoria recentă a literaturii române? va aveatot timpul un loc, atâta timp cât fiecare membru algrupului va conta, va fi un nume, Caietele de ladurău fac parte din biobibliografia fiecăruia. toţi ceişapte membri sunt identificaţi cu acest grup şi cuaceste Caiete de la durău. Practic, eram un grup mic(format din membri apropiaţi sufleteşte, cu caracte-ristici aparte) în cadrul grupării mari optzeciste (carear trebui să consemneze printre reuşitele ei şi întru-nirea grupului de la durău). Poate ar fi avut altăsoartă grupul de la durău dacă, între membrii lui,spiritul critic n-ar fi fost amendat şi orgoliile n-ar fiexplodat. au apărut frustrări, inclusiv economice saulegate de viaţa literară. oricum aş lua-o, fondareagrupului de la durău (cu sau fără mine şi doinaPopa) a adus şi plus-valoare. o morală? am auzit cănu mai există nici cabana unde ne adunam, a fost„mâncată” din interior de o ciupercă… r

14

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

n Pe cont propriu

liviu ioan stoiciuGrupul de la Durău n-a fost o gaşcă literară

Grupul de la Durău, cât am făcut parte dinel, n-a fost niciodată considerat o gaşcă.

Apoi, atunci când au apărut, Caietele de laDurău au fost un model de originalitate,

au scos şi scântei, a fost o publicaţie-carte„vie” (de 100 de pagini, scris mărunt)receptată instantaneu, de atitudine,

inclementă, crezută pe cuvânt. Mare păcatcă nu s-a perpetuat până azi…

cadrul căreia fluviul dobândeşte contu-ruri divine. descoperim aici un adevă-rat pean al vitalităţii fecunde, o prozo-popee a spaţiului lichid ce-şi ocupă locul

în generosul panteon egiptean: „[…] salut, o, fluviumare! / zeu adorat în templul de la Nilopolis. / subformă a două sexe, fiu zeului cnufis, / tu singur, Nil,dai viaţă deşertelor profunde: / în fiecare vară verşipalidele-ţi unde, / Pe-această vale lată dând apă şipământ, / făcând un loc de viaţă dintr-un întins mor-mânt”. al doilea se referă la componenta atmosferei,sugerând o poetică a inefabilului hiperbolizat. concret,un echilibru admirabil înmănunchează fauna, flora şielementele, într-o osmoză a senzaţiilor beatifice:„Plutesc pe Nil ferice, în clima de plăceri, / în zile răco-rite de bori de primăveri. / tot varsă în natură, delicii,pace, viaţă. / o nea de flori cunună a pomilor verdeaţă:/ cosiţă râurindă sub vânturi, cu miros, / Şi paserea se-mbată de cântu-i amoros. / în silvele de finici o deasăumbră cură / Şi valea se vestmântă d-a rozelor purpu-ră, / Şi serile s-arată cu coama de eben / muiată-n albărouă, o, graţios eden!”. în fine, eul producător nu omitesă menţioneze, la câteva pagini distanţă, detaliile careanimă suplimentar psycheea Nilului: „Priviţi acestemaluri, priviţi acest larg pat / Pe care Nilul doarme înnoapte legănat / de strigăte de heare, de vânturi dindeşerte / ce se unesc să facă lugubre,-adânci concerte”.simfonia sirocoului este completată de un melanj defiguri bestiale şi umane, într-un potpourri de contras-te: „ici crocodilul iese la soare, pe uscat. / Şi cânelealeargă pe ţărmuri, însetat, / Necutezând se-mpace sfă-

şiitoarea sete, / de frica ce-i inspiră; colo un hor de fete,/ femei, de soare arse, mai nude, ies pe mal / ca nerei-de negre cu sânul nud şi pal, / Şi, prin grădini dearbori, purtând pe cap amfoare, / dispar ca nişteumbre poetici, gânditoare”.

ieşirea din scenă a antropicului se face sub aus-picii pindarice. insula filae este descoperită pe tra-seul Nilului dinspre sud spre deltă, refugiu al naturiice amestecă, într-o sinteză de rar bun gust, splendoa-rea arboricolă cu arhitectura artificială: „în mijloculacestui cuib verde, înflorit / aceştii insoliţe, edenîmbălsămit, / Plutind cu voluptate pe fluviul cel mare/ o grupă de piloane şi columnade-apare / măreţeprintre arbori, sit verde, răpitor / ce pare şi mai verdeşi mai desfătător / alături cu această natură dezolată./ o graţioasă file, fii binecuvântată”. o explozie vege-tală se produce în continuare, la capătul altor contem-plaţii de-a lungul divinului fluviu: „aicea cuconarulcu frunze prefumate / întinde lata coamă la zefirul cebate. / oleandru rumeneşte sub vânturi ce declin, /Bananierul face un fremet dulce, lin. / aice viaţa pareo viaţă dulce, nouă! / zefiru-ntinde aripa ce umectă derouă. / el împleteşte perla îmbălsămiţii nopţi / cu flo-rile dorminde sub turburile şopţi. / în vale cură Nilul[...]”. astfel se încheie, elegant şi simetric, unul dintrecele mai frumoase fragmente exotic-descriptive dinromantismul românesc.

Punând punct primei subsecţiuni practice, dedi-cate spaţiului natural, îmi propun să urmăresc în con-tinuare contrapartea artificială a acestuia, care, vomvedea, este mai consistent reprezentată. r

Bibliografie

anghelescu, mircea. Echilibrul între antiteze.Heliade – o biografie. Bucureşti: ed. univers enciclopedic,2001.

—-. Scriitori şi curente. Bucureşti: ed. eminescu,1982.

Bolintineanu, dimitrie. opere. 11 vol. ediţie îngriji-tă, tabel cronologic, note şi comentarii de teodor vârgolici.studiu introductiv de Paul cornea. Bucureşti: ed.minerva, 1981-1989.

—-. opere. 2 vol. ediţie îngrijită, cronologie, note,comentarii şi bibliografie de teodor vârgolici. Prefaţă deeugen simion. Bucureşti: ed. fundaţiei Naţionale pentruŞtiinţă şi artă şi ed. univers enciclopedic, 2006.

călinescu, g., Istoria literaturii române de la originipână în prezent. ediţie şi prefaţă de al. Piru. Bucureşti:ed. minerva, 1982.

eminescu, mihai. opere. 16 vol. ediţie îngrijită, noteşi variante de Perpessicius (şi, ulterior, de alţi coordona-tori). Bucureşti: fundaţia pentru literatură şi artăregele carol al ii-lea şi ed. academiei, 1939-1989.

—-. poezii. 3 vol. ediţie critică de d. murăraşu.Bucureşti: ed. minerva, 1982.

heliade rădulescu, i. opere. 3 vol. ediţie critică devladimir drimba. studiu introductiv de al. Piru.Bucureşti: ed. pentru literatură şi ed. minerva,Bucureşti, 1967-1975.

—-. opere. 2 vol. ediţie îngrijită, prefaţă, note şibibliografie de mircea anghelescu. Bucureşti: ed.fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi artă şi ed. universenciclopedic, 2002.

F

„am încredere în realul din literatură”Nicolae Breban

mărturisesc a fi fost îngrijorată pen-tru prietenul mareş atunci când amterminat de citit un must-read alprozei contemporane: Când ne vom

întoarce. ce-o să mai scrie după un roman de la exce-lent în sus, cum ar spune N. Breban? temere spulbe-rată. Când ne vom întoarce rămâne, deocamdată, ceamai bună proză a sa, dar pasiunea pentru naraţiuneiarăşi a învins. trebuie precizat: lui mareş şi eseultot naraţiune îi iese, vezi Manual de sinucidere, darşi demonstraţia că, în ciuda grozavei presiuni ideolo-gice instalate de stalinism, s-au scris cărţi mari, caluntrea lui Caron şi Zahei orbul, ca Moromeţii I,Groapa, Bietul Ioanide...; vezi şi notele despre realis-mul socialist reciclat în proza americană (de Philiproth), despre postmodernismul second-hand şi„carenţa de mesaj” ori superba schiţă de portret aacademicului ion Pop.

în ce mă priveşte, îl urmez şi-n calabria, şi-nBucovina anilor treizeci, şi-n zilele controversateirevoluţii. oricât s-ar ricana (iarăş’ mareş!), suntsigură că se va întoarce cu altă surpriză, poate la edi-tura humanitară, mai ştii, după ce a fost polimerizatîn 2012 cu deplasarea spre roşu; că vom avea din noudovada că radu mareş nu e un şaptezecist „expirat”.Nici nu-i displace eticheta, o găseşte provocatoare.

confruntat cu literatura de consum sexizată(vocabula sa), nu coboară o clipă ştacheta, nu se sin-chiseşte de noile nou romane mediatizate în exces.altfel spus, ţine la demnitatea de scriitor profesio-nist, fapt demn de toată lauda.

cuvântul decide povestea? la început a fost...incipit-ul? Nu în acest caz. Naratorul caută expune-rea voit incoloră, inodoră. Nu şi transparentă, stra-tegia textuală fiind să ascundă abil ce vrea să ascun-dă. o maşină intră pe poarta cu batanta căzută aunui orfelinat. s-o urmezi, să n-o urmezi?reportajele presei străine ne-au sastisit cu mizeriadin astfel de aşezăminte, cu fotografiile handicapaţi-lor scheletici, spălaţi de excremente cu furtunul. dardilema e falsă. după câteva fraze, vezi limpede căromanul are potenţial: vrei să ştii ce se întâmplă încolţul acela de lume. Şi se întâmplă! o bufnitură îlnăuceşte pe omul de la volan, convins că a lovit înplin un copil, de nicăieri sărit pe capotă. vă asigur,însă, că nimic nu-i ce pare a fi: accidentul e o joacă,iar culoarul narativ al orfelinatului va fi părăsit.Paginile „în plus” au justificare serioasă: sunt scriseca să amâne o confesiune insuportabilă şi pentruromi de la romulus, profesorul de franceză, gazetarîn timpul liber, şi pentru cel căruia i se adresează.radu mareş e redundant cu bună ştiinţă, amână,cere să avem răbdare-răbdare-răbdare şi să înain-tăm în poveste după regulile lui. aduce în scenă, dincomédia umană a tranziţiei, trei personaje pe care leva abandona: alin sârbu, liderul unui partid de opo-ziţie alcătuit din rudele unor deţinuţi politici şi câte-va fete exaltate, cel care i-a comandat reportajul casă găsească „un rost” amicului depresiv, directoarea

orfelinatului (soţia unui erou-martir al clujului,după unii; ucis din neglijenţa lui, după alţii) şi engle-zoaica venită cu „ajutoare”. „e straniu, dar româniapoate să cadă cu tronc cuiva, să nu se dea dus...”,notează cu ironie fină mareş.

autorul repetă şi repetă, să ne intre personajulîn cap, că profa de mate, doamna de fier cu picior defier şi dantură metalică, are un zâmbet rece de aur.Pare un detaliu nesemnificativ? Nu este. rece e uncuvânt-indiciu, opac e alt cuvânt-indiciu care-l obse-dează pe acest romi de la romulus. englezoaica roş-cată, cu „un milion de pistrui”, în bocanci de front, eo fiinţă absentă, cu privire inexpresivă, opacizată(subl.mea, magda u.) de indiferenţă”. de ce e perse-cutat de aceste cuvinte, radu mareş vrea să aflămmult mai încolo. vor avea rapel în „zâmbetul glacial”al gretei, femeia „fără compasiune, fără înţelegere”,opacă la ce se întâmplă în jur, alunecând ca un peştede acvariu pe lângă bărbatul care o iubeşte.

motorul prozei, cu piesele în perfectă stare,turează impecabil; „şoferul” merge cu viteză mică,dar îi simţi încordarea; dă în marşarier, face ocoluripeste ocoluri, doar aparent inutile. se vor justifica,aşa cum se justifică disproporţia în relatare: alinsârbu e adus (prea pe larg) în discuţie, doar ca săaflăm că romi de la romulus e „dezgustat de toate”şi să i-o prezinte pe englezoaica diana ca pe „unmedicament bun”.

abia la pagina 27 aflăm că romi de la romulusîşi disimulează o traumă: zace, nopţile, evitândpatul, ghemuit sub chiuveta din bucătărie „cu ţiuitul

singurătăţii amplificat în urechi şiîn craniu”; durerea şi-o anesteziazăcu raţia fixă de alcool: două sticlede „săniuţa”. Primul pahar eumplut cu lumina stinsă, fără avărsa picătură, graţie unui exerci-ţiu lung, deşi personajul întârzie săne spună că e dependent de băutu-ră. Până la pagina 27 nici nu ştimcui îi scrie, la pagina 37 aflăm căsoţia a rămas la fratele ei, îngermania, luându-i tot (copilul şifericirea casnică) şi că el bea. lapagina 57, pricepi că se adreseazăfiului, dar comportamentul rămâneimposibil de înţeles, motivaţia –necunoscută; îl întrebi şi vrei să-ţirăspundă de ce nu luptă pentruiubirea lui, pentru copilul lui, în locsă-şi consume anestezicul: vodkaautohtonă. Şi aici mă opresc cu tri-miterile la pagini, nu mai socotesc/cântăresc farmaceutic proporţiile.mi s-a părut, însă, că diana e dinaltă parte/ carte, că episodul a fost

lărgit prea mult, că relaţia stabilită între englezoai-că şi alcoolicul bătut de gânduri şi de insomnii e for-ţată. m-am înşelat (am pierdut multe pariuri cumareş, citindu-i deplasarea spre roşu). englezoaicaîl ajută să se confeseze. în fapt, limba în care comu-nică, franceza, e „masca de protecţie”: „m-am înfăşu-rat strâns în limba străină, m-am travestit ca la car-naval”. Pre limba lui, maternă, n-ar fi putut să-şidescopere rana. de la chinul atroce şi mut, romi dela romulus ajunge la destăinuire în altă limbă, ceeace îl duce la confesiunea – scrisoare către fiu.„medicamentul” diana a avut efect, aşa că englezoai-ca îşi încheie definitiv rolul, după ce povesteşte unepisod întunecat din viaţa ei: un viol. Peste alt epi-sod întunecat trece: „amănuntele pe care le aşteptamn-au venit”, cum trece şi „el, personajul” peste jumă-tatea lui de adevăr. de aici încolo, lumea vieţii luiromi de la romulus, die lebenswelt, e ocupată înîntregime de grete tamaş, violonista sasă purtân-du-şi cutia neagră a viorii ca pe un trofeu preţios.zâmbetul mic şi rece contrastează cu buzele: „tăietu-ra gurii era pofticioasă”.

romi de la romulus e un om fără (prea multe)însuşiri şi „vise grandioase”. încearcă să se izoleze decotidianul contaminat de frică şi de laşitate. un cap-tiv al sistemului dictatorial crede că se poate salva/elibera printr-o iubire mare (cum să rezişti decât ală-turi de cineva „care-ţi suflă în pânze”?) şi devine cap-tiv al iubirii. grete se dovedeşte a avea multe firideînchise în suflet. deşi are ureche perfectă, „nemţeas-că”, nu-şi aude iubitul. femeia refuză repetat să vor-bească despre ea („avea un pas de retragere şi unsesizabil reflex ostil”) şi despre coşmarurile ei. se

înţeleg la nivel trupesc, dar atât. apropierea fizică eperfectă, femeia se deschide spre bărbat ca o floare,iar fularul galben, interminabil (ca şedinţele ideolo-gice ale anilor optzeci) pare că le luminează nopţile.erosul e „un arpegiu ştiut pe dinafară, după ce-a fostexersat de o sută de ori”. comparaţia muzicală îisubclasează pe toţi romancierii de linie fierbinte. unprozator bun n-are nevoie de proptele porno oriscato.

deplasarea spre roşu e o poveste tristă (ca toatepoveştile mari), cu un el şi cu o ea. mai mult el, pen-tru că ea are mai puţină carne epică. tema-i veche,de când e lumea – lume şi proza – proză. el îşi inter-zice s-o vadă aşa cum este, cu un minus de senti-ment. e orbit de dragostea pentru ciudata lui, aflatăîntr-o stare de nemângâiere. Primele semne rele: îlexclude de la exerciţiile de vioară, nu-l îngăduie larepetiţii, el n-are voie să atingă măcar cutia, s-omute de colo-colo.

„Nu vreau copii. Nu trebuie să mă mărit. N-arerost, e o nebunie!” fericit, dar orb, el (încerc să evitimposibilul diminutiv romi) pune ne-iubirea peseama unei trăsături etnice: „răceala nemţească nu-io superstiţie”. Şi încă: „uneori aveam impresia că factotul de unul singur, îmi cânt melodia la care ea asis-tă din loja aflată la o distanţă cosmică”.

surprinzător, grete aproape că leşină când îiaduce ediţia fraţilor grimm, pregătire pentru copilulce stă să se nască. el reciteşte Hansel şi Gretel, cău-tând o cheie, se străduie să descifreze spaima ei debasm şi o pune pe seama faptului că grete şi fratelegeamăn fuseseră lipsiţi de părinţii biologici, morţi îndeportare, la sovietici. de abandon (mama părăsin-du-şi copiii în pădure, rătăcirea lor cine ştie câtăvreme) nu trece. ideea că, în crudul basm, hansel şigretel ucid ca să supravieţuiască îi scapă. e preafericit.

în apartamentul (de turtă dulce?) cumpărat cuajutor de la frate, unde vizoarele par teleobiectivelevecinilor curioşi (în orice blocoteţ era o oti-neni cuaer mămos, ştiind totul despre tine şi un preşedintesupraveghetor, „cu aer de şef ierarhic”), grete rămâ-ne intangibilă sufleteşte. el e prins în sentimentul„un pic dement, trăit noaptea pe tronul closetului”.iată şi un posibil (şi bun) incipit al romanului:„fericirea, în fine. gustul ei şi data când le-am sim-ţit, chiar ziua şi ora (deşi pare o prostie)”.

rezervat spre rece e şi geamănul, dr. tamash.hans şi grete sunt identici: aceiaşi pomeţi teutonici,aceleaşi degete prea lungi, aceeaşi piele văroasă,laba piciorului 43... se zice, constată soţul gretei, că„gemenii aparţin aceluiaşi corp”. Prea fericit şi deaceea prea locvace, nu observă că e respins de cei doifraţi care n-au „slăbiciunea, să-i zicem, umană, areamintirilor”. fericirea prevesteşte înaintarea spredezastru. urmează revelaţia negativă care-l zdrobeş-te. exuberantul turist, cu sufletul îmbogăţit deprima călătorie în vest, descoperă relaţia nefireascăa gemenilor, frate şi soră legaţi prin ritualul împreu-nării. „ceva se zbate alb pe alb”. e scena-cheie (unflash pe trupurile celor doi) expediată, ca să nu spunnereuşită? dar poate mărturisi un tată copilului maimult despre imaginea adulterului „pentru totdeaunade neuitat”? „e un detaliu pe care trebuie să-l afli,are importanţa lui în toată povestea”. detaliu?detaliu descoperit cu cutremurarea fiinţei, detaliucare i-a făcut creierul şi inima praf?

evident este că radu mareş nu vrea să cadă în„mizerabilism”, făcând o „descriere amănunţită” („arfolosi la ceva?”).

romi fuge (fapt psihanalizabil), înregistrând,totuşi, că grete l-a văzut în uşă; coboară în living. Peecranul televizorului rămas deschis îl aşteaptă altăscenă grotescă: minerii înconjurându-l pe bărbatulcu ochelari, în cămaşă albă, doborându-l cu bâte încreştet. e momentul când apare o tânără ducându-şivioara în stânga, ca grete, detaşată de realitateaimediată, ca grete. Pe tricoul alb scrie măruntgolaN. Bombă antipersoană! romi ar vrea să-istrige: „întoarce-te! fugi!”, dar n-o face. Bâtele mine-rilor lovesc şi sfărâmă. asta e deplasarea spre roşu:dorinţa de a distruge o fiinţă colosal de vulnerabilă.lumea se deplasează spre violenţă, odată cu perso-najul. furia e disperată, pe măsura erosului dispe-rat. fostul ins paşnic simte plăcerea teribilă, de nes-tăpânit, de-a lovi imaginar cu bâta pedepsitoare.

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

15

Povestea fraţilor Grimm se dovedeştemai puţin crudă decât povestea

contemporanului nostru, Mareş. Întranscrierea sa, Hans şi Grete sunt

mai cruzi, iar istoria personală (de unrealism crud) e relaţionată de cea

colectivă, de prezentul crud.magda ursacheUn fruct narativ „bio”

(continuare în pagina 20)

Nu sunt puţini scriitorii care, după aceldecembrie ‘89 înfiorat, s-au apucatvârtos de gazetărie. li s-a părut omeserie mai eficientă, mai rentabilă

(şi chiar este, fără îndoială, din multe puncte devedere), grăbindu-se a se alinia unor programe pro-pagandistice dezvoltate în paginile gazetelor celornoi – ce preluau (unele) titluri mai vechi, interbelice,de interesantă amintire – dar mai ales pe posturi deteleviziune. Numai că publicistica aceasta s-a înde-părtat din ce în ce mai mult de expresia scriitoriceas-că, unii simţindu-se chiar jenaţi că au produs maiînainte câteva cărţi (volume de versuri, proză saudramaturgie) şi nu s-au mai întors la un posibil ape-lativ de scriitor decât atunci când au dorit să aparăîn faţa publicului drept... intelectuali. iluzie deşartăînsă, pentru că azi intelectualul autentic este prostvăzut în societate, iar scriitorul e departe de-a aveaun statut onorabil într-o lume ce s-a dezvoltat, înultimii douăzeci de ani mai ales, pe coordonateleimposturii. sunt totuşi câţiva scriitori – din fericire,scriitori care prin opera lor înseamnă mult în cultu-ra românească, dincolo de perspectiva receptării lorîn conjunctură actuală – care au înţeles că gazetăriatrebuie făcută cu profesionalism în potrivirea cuvin-telor şi a ideilor şi nu în ultimul rând cu fermitate decaracter. între aceştia aş numi mai ales doi, deincontestabilă autoritate în breslă, întâmplarea (saupoate nu tocmai întâmplarea) făcând ca ei să-şi aibăobârşia în ţinuturile nordice ale ţării, acolo unde, înmaramureş, oamenii au fost educaţi, prin tradiţie,să nu trişeze istoria. istoria naţională, fireşte, de cesă ne ferim a o spune. e vorba de Nicolae Breban şiaugustin Buzura. acesta din urmă şi-a adunatrecent, într-un volum masiv – Canonul periferiei(editura limes, cluj-Napoca, 2012) articolele şieseurile (editorialele) publicate, număr de număr, înrevista Cultura, pe care a revitalizat-o în 2005 (edi-tată de fundaţia culturală română), articole datateîntre 8 decembrie 2005 şi 18 decembrie 2008 – treiani de polemici şi atacuri vehemente la adresa prac-ticilor imorale întreţinute de guvernanţi conduşidoar de propriile interese meschine („după 16 ani delibertate am ajuns să fim o lume fără repere moraleşi intelectuale, fără urmă de respect pentru perfor-manţă şi valoare, încât, până la urmă totul se mur-dăreşte şi se reduce la nivelul priceperii idioţilor. sesimte degradarea în toate câte ni se întâmplă” – laumbra glihotinei, 21 septembrie 2006), cu conştiinţacă „unui scriitor nu-i rămâne decât o singură soluţie:să scrie” şi prin aceasta să încerce „să salveze de lamoarte câteva din infinitele faţete ale lumii în caretrăim, în speranţa că urmaşii, la rândul lor, vor dez-lega măcar o parte din misterul numit viaţă”(licheliada – etapa municipală, 17 august 2006).

angajamentul lui augustin Buzura în aceastăbătălie poate să pară a fi unul donchijotesc dacă n-arsta mărturie interesul pe care îl arată publicul revis-tei în care semnează. se evidenţiază astfel o anumesolidaritate de opinie cu aceia care sunt şi ei nemul-ţumiţi de felul cum evoluează lucrurile în ţară,oameni care se regăsesc în opiniile şi în atitudineaintransingentă a prozatorului devenit astfel... forma-tor de opinie: „acum, după 15 ani de la revoluţiearătăm ca o corabie în derivă, încât avem nevoie deo minune, «dascălii patriei», în afară de propriile lormutre, nu mai au ce propune. diletanţii şi idioţiisunt luaţi în serios atunci când nici nu te aştepţi. lafel ca şi ieri, activiştii domină, astfel că, în loc să stu-diem experienţa altor ţări, inventăm mereu şi inven-tăm prost. cultura, sănătatea şi învăţâmântulcunosc o situaţie dramatică (...) o gălăgie asurzitoa-re, o aiureală fără sfârşit, prostul-gust, ura, agresiu-nea se revarsă ca o maree neagră pe toate frecvenţe-le, canalele, paginile. autoritatea instituţiilor statu-lui este într-o alarmantă scădere” (luna speranţelornoastre, 15 decembrie 2005). comentariile critice,polemice, de o vehemenţă ce nu poate scăpa nimănui(justificate, nici vorbă), fac parte, la drept vorbind –desigur într-o altă gamă de expresie – din linia pecare a evoluat, încă de la început, scrisul luiaugustin Buzura. e aceasta o eseistică de facturăstrict politică (politică implicit culturală), morală numai puţin. iar dacă e să caut corespondenţe cu atitu-dinile altor scriitori din alte ţări ale fostei europerăsăritene, socialiste, care şi ei abordează fenomenulpost-revoluţionar cu aceleaşi priviri critice – fenome-nul abuzurilor de toate felurile făcându-se resimţitcam peste tot – îmi îngădui a-l alătura pe Buzura luisoljeniţân care, şi acesta, un contestatar recunoscut

al regimului defunct, nu s-a sfiit nici o clipă să atace,cu demnitate, realităţile depravate ale noilor guver-nanţi... democratici.

augustin Buzura, aidoma înaintaşilor săi,scriitorii militanţi de odinioară pentru drepturilecivice şi naţionale (exemplul lui slavici este evocatadesea), pentru care şi-au pus atâţia tineri viaţa înjoc pe baricadele acelui decembrie revoluţionar, îşiasumă rolul de judecător obiectiv al timpului prezentîn dinamica emergenţei sale. discursul îi este adeseaevocator, cu trimiteri la un trecut de tristă amintire,nu doar în domeniul cultural („cine poate uita maşi-nile negre ale securităţii arestând în devălmăşienumai la miez de noapte, arderea cărţilor, lupteleinegale din munţi. canalul, în prima lui variantă,închisorile, uciderea cailor în numele tractoarelorcare urmau să fie fabricate, apoi colectivizarea forţa-tă” etc. – Viaţa între ură şi băşcălie, 6 aprilie 2006),dar mai ales condiţia intelectualului de azi îl deza-măgeşte şi îl revoltă. orizontul problematic abordateste însă complex şi denunţurile sale sunt marcateadesea de o întrebare ce per-sistă repetându-se ca un ade-vărat leit-motiv, în a căreiretorică se distinge dramatis-mul unei disperate (şi nu toc-mai) revolte: „ce facem cuţara aceasta?”, sau, altădată, încă şi mai apăsat: „cevrem să facem cu ţara asta?”etc. denunţul are în vederede fiecare dată, o stare defapt privită cu întreaga res-ponsabilitate a perspectiveiistorice naţionale: „Ne-amdistrus intelectualitatea lacanal şi prin închisori, iarastăzi se păcătuieşte prinignorarea ei, îndepărtând dinţară materia cenuşie, pe ceice ar putea să ne schimbemodul de a gândi. româniaadevărată migrează, dinpăcate, spre alte zări”(Judecători, comisii, papa-gali, 20 aprilie 2006).datarea menţinută a inter-venţiilor sale civice (de cenu?!) impune valoarea unuiveritabil jurnal al propriilortrăiri, al propriilor stări emo-ţionale, ca scriitor implicat întotdeauna în actualita-tea societăţii din care şi-a selectat subiectele roma-nelor (de odinioară ca şi a celor de acum). mustrareape care i-o face, colegial, Nicolae Breban, în sensulreproşului de a nu consemna faptele semnificativeale timpului său, ca atâţia alţii, într-un jurnal perso-nal („...m-a mustrat prieteneşte că nu-mi scriumemoriile...” – predici în pustiu, 24 august 2oo6)este doar parţial îndreptăţită. Pentru că, puse cap lacap, aceste editoriale refac, din perspectiva unui ochisever, critic prin excelenţă, o dramatică trăire perso-nală a istoriei actuale a ţării („Nu ţin jurnal, căci nuam nimic de ascuns” – Jurnale şi monede false, 23august 2007), articolele lui augustin Buzura nefiinddoar simple ieşiri în arenă ale autorului, în spiritgazetăresc, intervenţii perisabile de la o zi la alta învertijul evenimenţial. scriitorul implică în discursulsău, sarcastic adesea, o întreagă filosofie de viaţă cese reazimă pe întinse lecturi ale unor cărţi din celemai variate domenii ale gândirii umane (de la cita-rea scriitorilor la recuperarea meditaţiilor unor isto-rici, sociologi, oameni de ştiinţă din domenii practi-ce, din lumea largă), dând astfel publicisticii salealiura elevată a unei eseistici polemice, în epocă, decea mai bună calitate literară: „câtă vreme nu vomşti cine suntem cu adevărat, unde am greşit şi de ce,câtă vreme nu ne vom regăsi demnitatea, este greude crezut că vom repurta o victorie ca acelea, atât denecesare, care asigură identitatea unei naţiuni. or,cum spune marguerite yourcenar: «trebuie să încer-căm să lăsăm după noi o lume un pic mai curată, unpic mai frumoasă decât a fost, chiar dacă aceastălume nu-i decât o curte din spate sau o bucătărie».deocamdată, dacă am aplica avertizările din meteo-rologie, am fi la toate capitolele pe cod roşu” (Cinsteaca sperietoare, 17 ianuarie 2008); sau: „Privind cuatenţie în jur, sunt tentat să-l parafrazez pe juliengreen: «la ce bun să faci gazetărie, când nimic nupoţi schimba, când totul merge aiurea, când cei care

nu s-au deprins cu hărţuiala şi sărăcia părăsescţara?» faci pentru că faci. scrii pentru că scrii. iarcând ştii că s-a ajuns să se facă filme porno până şiîn biserică, îţi fug din memorie toate cuvintele...”(Hărţuire... naţională, 24 ianuarie 2008). asemeneacomentarii au valoarea unor autentice profesiuni decredinţă.

orizontul problematic abordat de augustinBuzura, având în vizor dinamica împlinirilor darmai ales a eşecurilor din politicile curente aleromâniei, este unul deprimant în esenţă.

conştient că este o voce incomodă (uneori sesimte dator să le răspundă, cu amărăciune însă fărăechivoc, celor care caută a-l discredita), că face oare-cum distonanţă într-un cor al vocilor obediente(„chiar nu găseşti nimic pozitiv în societatea de azi,în politica noastră? Nimic demn de o vorbă bună, delaudă?”, e întrebat azi, ca şi în trecut, de „cenzorii şiactiviştii” momentului – Viaţa între circ şi sarmale,10 ianuarie 2008), publicistul se justifică apelând lacondiţia sa de scriitor, la conştiinţa scriitorului

(angajat în destinele mase-lor) din totdeauna. confe-siunile sale au în acest con-text rezonanţa unor drama-tice mărturisiri de sine aleartistului lucid ce-şi asumăneabătut destinul: „scrisuleste, în ultimă instanţă, oneîncetată tentativă deamânare a morţii, o cursăsolitară în care nu vei ştiniciodată dacă ai câştigatsau ai pierdut. iar în înfrun-tarea cu cuvintele cine sepoate crede învingător?dincolo de ele începe muzi-ca, iar când nici ea nu te maiajută, ne rămâne, cumspune shakespeare, doartăcerea. the rest is silence.Şi ascultând-o, învăţând săne bucurăm de ea, trăindceea ce cuvintele nici măcarnu pot să sugereze, ne elibe-răm, fie şi pentru o clipă, demizeria lumii, de diletanţiicare ne chinuie cu ignoranţaşi agresivitatea lor, uităm deşobolanii ciumei camusienecare devastează cu consec-

venţă un spaţiu – al nostru, din păcate – ce cunoaş-te râsul, de orice şi oricând, dar nu bucuria, linişteaşi demnitatea” (17 august 2006). s-ar putea înţelegedintr-o asemenea declaraţie, dincolo de imensa leha-mite, o posibilă resemnare, ca să nu spun renunţarela combativitatea pe care augustin Buzura a înţe-les-o întotdeauna (ieri ca şi astăzi) ca o coordonatăfunciară a menirii sale, a vocaţiei sale la urma urme-lor, de scriitor în timpul şi pentru timpul său:„decâteva decnii practic o meserie pe care mulţi o igno-ră şi pe care alţii, în acest sezon al impostorilor şiveleitarilor, o folosesc drept trambulină pentrudiverse ascensiuni politice şi sociale. sunt scriitor.am şi alte calificări şi diplome, dar mie asta îmiplace să cred că sunt. de la o anumită vârstă şi dupăo asemenea experienţă literară, nu mai ai nevoie derecunoaşteri, de aplauze, de sfaturi ori de cine ştie celocuri în clasamantele celor care, în realitate, nicin-ar exista fără ele. adică în ierarhiile criticilor de«casă mică» - cum ar spune Pessoa. ierarhii mereuschimbătoare într-o viaţă literară tribalizată ca anoastră şi într-un spaţiu în care toate sunt supervi-zate de politică (...) dar cel ce înţelege obligaţiile pro-fesiei ştie că înfruntarea ultimă, decisivă, nu are locîn văzul lumii, cu precădere pe micile ecrane, ci sepetrece fără zgomot, dar cu furie şi cu disperare, înfaţa hârtiei albe (...) hârtia este martorul cel maifidel al înfrângerilor şi al căutărilor disperate”(Canonul periferiei, 30 octombrie 2008).

Publicistica literară a lui augustin Buzura dinmasivul volum Canonul periferiei, e în totul mărtu-ria unei conştiinţe scriitoriceşti aflată mereu în rezo-nanţă vie cu imperativele epocii în care îi este dat sătrăiască şi care nu-i este, nu îi poate fi, indiferentă,în nici o circumstanţă: „sunt conştient că toate sufe-rinţele n-ar fi avut niciun rost dacă nu le-aş fi con-vertit în literatură. am continuat să scriu, împăcatcu gândul că porcii nu citesc, ci mănâncă şi îşi facsiesta în noroi...” (Canonul periferiei). r

16

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

constantin cubleşan

Augustin Buzura. Canonul periferiei

Dacă e să caut corespondenţe cu atitudinile altorscriitori din alte ţări ale fostei Europe răsăritene,

socialiste, care şi ei abordează fenomenul post-revoluţionar cu aceleaşi priviri critice – fenomenul

abuzurilor de toate felurile făcându-se resimţitcam peste tot – îmi îngădui a-l alătura pe Buzura

lui soljeniţân care, şi acesta, un contestatarrecunoscut al regimului defunct, nu s-a sfiit nici oclipă să atace, cu demnitate, realităţile depravate

ale noilor guvernanţi... democratici.

17

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

florin manolescu (un vrăjitor blând, înlitere în tranziţie, cartea românească,1998), recunoaşte că dimov a creat şi o„importantă operă de teoretician al poe-

ziei”. fapt remarcabil. dezamăgitor e că opera înansamblu, de teoretician şi practician, nu e legitim,artistic vorbind, aşezată. dimov e numit, cum face şiN. manolescu, un creator de sinteză, împăcând tezaşi antiteza, într-o dialectică literară, afirmată, edrept, de dimov, în revista amfiteatru, din noiem-brie 1968, dar depăşită prin particularizare şi esen-ţializare. Pentru critic, el rămâne însă un „poet deviziune şi de sinteză barocă”. iar „canonizarea”, însensul de ierarhizare, devine eronată, dacă nu esteadevărată personalizarea creatoare. rămâne insufi-cientă încredinţarea criticului că dimov este un„mare poet”, „unul dintre marii noştri creatori deuniversuri şi de viziuni poetice”.

Şerban foarţă, oniric marginal, face un gestpreponderent de distanţare faţă de poetica nouluionirism, într-un interviu: Cu Şerban Foarţă ca la o„judecată de apoi”, convorbire realizată de eugenluca, în Jurnalul literar, serie nouă, an viii, nr. 43-48, noiembrie 1997 (1-2), p. 1. Nu arată că-i ştie prin-cipiile, ba chiar sugerează că ele nici nu există. fărăa explica în ce constă noul onirism, el sparge grupa-rea poetică, poetica însăşi, motivând într-un fel, săspun aşa, misterios statistic, că le-ar aparţinedimov, el şi numai el: „nici nu ştiu dacă, exceptân-du-l pe dimov, mai putem vorbi despre un alt oniricsută la sută”. foarţă, care e şi eseist, traducător, cri-tic de erudiţie şi nuanţată gândire, pe lângă poetulde limbaj personalizat, de extracţie filologică, nu şi-aluat răgazul de a citi, fie şi în reviste, textele teoreti-ce care validează principial şi complex noua poeziescrisă prin (şi nu din) vis. el crede că acele texte alelui dimov nici nu există, iar faptul i se pare cel maifiresc cu putinţă, întrucât dimov ar fi un creatorcare dispreţuia teoria. adevărul e pur şi simplu dim-potrivă. N-a dispreţuit-o, chiar a iubit-o, n-a uitat-oşi, mai mult, a şi lungit-o, datorită circumstanţelor:interdicţia, cenzura, ocazia rară de a o reaminti.foarţă atinge altfel cu indexul. „el (d. ţepeneag, n.n.) a fost un fel de şef de echipă, fiind cel care ainventat onirismul de pe poziţii teoretice, pentru cădimov nu că nu ştia ce face, dar pe el nu-l interesauteoretizările de factura asta; ba, uneori, îl iritau.” vafi ştiind, de bine, de rău, intervievatul ceva din cul-tura vorbită cu şi despre „onirişti”. deosebirile, feno-menale şi nu esenţiale, fireşti de altfel, n-au condusla antagonism sau antiteză, ca să fim în nota dialec-ticii, urmată şi mimată în epoca „socialismului”.există, prin ţepeneag şi dimov, o reală şi, mă gră-

besc să adaug, originală sinteză teoretică, de care epotrivit să vorbim, respingând sinteza – pasămiteapăsătoare – poetică a lui dimov, în raport cu formu-lele sau paradigmele poeziei din totdeauna.

alţii văd poezia lui dimov ca începând de la visşi terminând tot cu visul, ignoră legislaţia sau mode-lul oniric, şi dau calificative onirismului unor poeţiai grupării: rece sau cald, luminos sau întunecat etc.„faţă de leonid dimov, virgil mazilescu este celă-lalt pol al onirismului în poezie. dacă visul lui dimovera colorat, baroc, al lui virgil mazilescu a fost multmai întunecat, precum şi viaţa lui în «societateasocialistă multilateral dezvoltată», pe care a detes-tat-o din suflet, cu şeful ei cu tot.” (NicolaePrelipceanu, poetul la 42 de ani, ramuri, nr. 4,1998)

calităţi şi nu identitate poetologică are, pentrumulţi critici, onirismul lui dimov, după exemplul căeste euforic şi totodată neliniştitor (mihailPetroveanu, op. cit.), realist („«onirismul» se dove-deşte astfel a nu fi decât un realism liric dus până laultimele-i consecinţe, un realism stringent şi astrin-gent (provoacă, adesea, strângeri de inimă).”, mihaidinu gheorghiu, Identitatea visului, în reflexe con-diţionate, Bucureşti, cartea românească, 1983.) sauface echilibrul între antiteze, real şi imaginar, cumcrede N. manolescu: „onirismul lui l. dimov esteunul bine temperat.” (art. cit.)

unii exclud din literatura română chiar şi visulmaterial, cerând implicit transcrierea de vise reale.canonul sau legile visului ca bază a unei poetici leapar drept un lux literar ostentativ şi deplasat într-osărăcie artistică jenantă. citându-l pe Şt. a. doinaş(lampa lui diogene, p. 213), Petru Poantă (op. cit.),susţine teza radicală că „nu există un lirism cu preg-nanţă oniric în literatura actuală”.

tot o formă de necunoaştere este credinţa îninexistenţa onirismului, fără distincţie între formeleanterioare, romantică, suprarealistă, şi cea recentă:„procedeele sugerând aparent onirismul” (mirceaiorgulescu, poezia miraculosului, prefaţă la leoniddimov, Cele mai frumoase poezii, Bucureşti,albatros, 1980.) chiar şi eugen simion (Scriitoriromâni de azi, III, Bucureşti, cartea românească,1984), ezită să recunoască o poetică pe deplin articu-lată, deşi lăsase impresia că o cunoaşte bine: Cartede vise „încearcă să fixeze în chip deliberat, dacă nuo poetică, o tematică a onirismului”. cornel regman(„Istorii cu domestic iz”, în de la imperfect la maimult ca perfect, Bucureşti, eminescu, 1987) producesintagme colaterale, precum „colportaj oniric” şi„neorealism oniric”. Nu-i de mirare, devreme ce cri-

ticul îl asimilează pe dimov suprarealismului, încre-dinţat că „poetul transcrie, recuperează nişte vise”.

unica monografie (viorel mureşan, traianŞtef, leonid dimov, monografie, antologie comenta-tă, receptare critică, aula, Braşov, 2000) este extremde scurtă, didactică şi, ar spune cineva, fără s-o recu-noască, în descendenţă literară neomodernistă.

ion Bogdan lefter (leonid dimov, „oniricul”postmodern, prefaţă la leonid dimov, opera poetică,vol. i, ed. Paralela 45, Piteşti, 2010) înţelege, înparanteză, teoria onirică, citează fragmente lungi şielocvente din dimov şi ţepeneag, dar părăseşte doc-trina şi o trage spre „postmodernismul” său critic-publicistic-impresionist. dar lasă nelămurite punţileoniric-postmoderne. fără exemplificări, le acuză cri-ticilor ideologia („socialistă”) şi neomodernismul, încondiţiile în care numărul despre postmodernism alCaiete-lor critice de la revista Viaţa româneascăintra pe piaţă în 1987, anul morţii lui l. dimov.analizele de aici, dar şi din prefaţa la al doilea volumapărut în acelaşi an (Cărţile „maturităţii depline” alui leonid dimov), sunt entuziasmate, însă de celemai multe ori sumare ori chiar vagi. faptul că mili-tantului postmodernist nu-i cade tocmai bine doctri-na onirismului estetic-structural e vizibil în prefeţe.în cea dintâi dintre ele citesc: „dimovismul – nara-tiv, halucinant…” (p. 29). sugestia e de a acorda –printr-o perspectivă atât de limitată – onirismullucid cu neo-onirismul halucinant al unora dintrescriitorii „optzecişti”, la care, e drept, nu face trimi-tere aici. întrebarea e cu ce rămâne criticul din doc-trină? iată, tot în prima prefaţă: „Peste tot – aceeaşireţetă…” (p. 36). iar din cea de-a doua (Cărţile„maturităţii depline” a lui leonid dimov, p. 23):„reţeta oniro-poetică”. dacă aş rămâne în aceeaşinotă, aş spune că avem aici un fel de reţetă critică.

cunoaşterea poeziei noului onirism trece obli-gatoriu prin cunoaşterea teoriei, a poeticii, care-ieste suport şi legitimare. lectura poeziei lui dimov,cu obstinaţie, a fost şi a rămas o practică oarbă (sauorbitoare), de multe ori interesantă. Poate mai inte-resantă cu cât a fost mai nepotrivită? depinde deingenuitatea şi ingeniozitatea lecturii. adecvarea eirămâne însă necesară. Şi reprezintă o dovadă deminimă înţelegere respectuoasă faţă de opera auto-rului. una ambiţioasă, în concepţie şi producereestetică, de anvergură polemică, nu doar româneas-că, dacă ţinem seama că dimov constata că poeziaeuropeană trebuie să fie scoasă „din impasul în carea ajuns astăzi” (l. dimov, răspunsuri la un chestio-nar, în adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, ed.cartea românească, 1979.) r

Unii exclud din literatura românăchiar şi visul material, cerând implicit

transcrierea de vise reale. Canonulsau legile visului ca bază a unei

poetici le apar drept un lux literarostentativ şi deplasat într-o sărăcie

artistică jenantă.marian victor Buciu

Poezia lui Dimov

în perioada 14-16 iunie s-a desfăşurat laBotoşani cea de a xliii ediţie a zilelor eminescu.

un juriu format din mircea a. diaconu, vasilesipiridon, dragoş cojocaru, emanoil marcu şi adrianalui gheorghe, preşedinte, a acordat Premiul pentrupromovarea operei lui eminescu în străinătate lui degeo vasile.

în urma selectării de către o comisie formată dingellu dorian, lucian alecsa, dumitru ţiganiuc şiNicolae corlat a lucrărilor sosite la cea de a xxxi-aediţie a concursului Naţional de Poezie şi interpretarecritică a operei eminesciene „Porni luceafărul…”,juriul, format din: cassian maria spiridon, redactorşef revista şi editura „convorbiri literare”, lucianvasiliu, redactor şef revista „dacia literară”, liviuapetroaie, redactor editura junimea, Nicolae tzone,redactor şef editura vinea, daniel corbu, redactor şefeditura Princeps edit şi revista feead back, NicolaePanaite, redactor şef editura alfa, adi cristi redactorşef editura „24 de ore”, marius chelaru, redactor şefrevista „Poezia”, george vulturescu, redactor şef revis-ta „Poesis”, ioan radu văcărescu, redactor şef revista„euphorion”, carmen veronica steiciuc, redactorrevista „Bucovina literară”, dumitru augustindoman, redactor şef revista „argeş”, Paul aretzu,redactor şef revista „ramuri”, adrian alui gheorghe,redactor şef revista „conta”, liviu ioan stoiciu, redac-

tor revista „viaţa românească”, ioan moldovan,redactor şef revista „familia”, vasile spiridon, redac-tor revista „ateneu”, sterian vicol, redactor şef revis-ta „Porto franco”, gellu dorian, redactor şef revista„hyperion” şi „ţara de sus”, secretar al juriuluiNicolae corat, avînd ca preşedinte pe criticul literarNicolae oprea, a decis acordarea următoarelor premii:

i. secţiuNea carte de deBut: Premiul„horaţiu ioan laşcu” al filialei iaşi a uniuniiscriitorilor din românia – răzvaN Buzilă, pentrucartea respiraţii din reclame, editura vinea, 2011;Premiul „grigore vieru” al uniunii scriitorilor din r.moldova – aNia vilal, pentru cartea eu, mama tareşi tu, editura Brumar, 2011.

ii. secţiuNea maNuscrise carte:Premiul editurii vinea şi al revisdtei „euphorion” –ioNela mădăliNa grosu, din suceava; Premiulediturii junimea, iaşi şi al revistei „viaţaromânească” – floriN BuzdugaN, din galaţi;Premiul editurii revistei „convorbiri literare” şi alrevistei „convorbiri literare” – aNastasia gavri-lovici din suceava; Premiul editurii Princeps editşi al revistei „feed back” – tatiaNa scurtu muN-teaNu din galaţi; Premiul editurii „24 de ore” şi alrevistei „conta” – mara diaNa alexoaea – dinsuceava; Premiul editurii alfa, iaşi – NoNa tatia-Na ciofu, din galaţi;

iii. secţiuNea gruPaje: Premiul revistei„familia”: mariaN dragomir; Premiul revistei„dacia literară”: luciaN alexaNdru izarda dinPiatra Neamţ; Premiul revistei „Poezia”: vladgaler din Botoşani; Premiul revistei „Poesis”:aNdreea goreac din suceava; Premiul revistei„euphorion”: izaBela eleNa drăghici dinconstanţa; Premiul revistei „Bucovina literară”:camelia aNa Boiciuc din sişeşti, maramureş;Premiul revistei „argeş”: laura daNc dinhunedoara; Premiul revistei „ramuri”: Paulalavric din tulcea; Premiul revistei „Porto franco”:iriNa maria stoleru din Botoşani; Premiulrevistei „ateneu”: claudiu aritoN din Botoşani;Premiul revistei „hyperion”: otIlIa IulIana onI-CIuC din Botoşani; Premiul revistei „ţara de sus”:deNisa adeliNa aNdrei, din Botoşani.

iv. secţiuNea iNterPretare critică aoPerei emiNescieNe: Premiul revistei „convor-biri literare”: geta truică din com. Brebeni, jud.olt; Premiul revistei „dacia literară”: violetazamfirescu din Botoşani; Premiul revistei„Poesis”: cristiNa gaBriela NemeŞ dinharghita; Premiul revistei „feed back”: BiaNcaaNdreea Petraru din Botoşani; Premiul revistei„hyperion”: diaNa sPâNu din slatina, jud. olt.

rezultatele Concursului naţional de Poezie şiInterpretare Critică a operei Eminesciene „Porni Luceafarul…”

18

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

s-au scris nenumărate cărţi şi studii des-pre regizorul Peter Brook. faţa scriito-rului Peter Brook este mai puţin cunos-cută. experienţele sale consemnate în

the Empty Space, the Shifting point, the opendoor, threads of time au dus firesc la concepereascenariului dramatic the Man Who. semnat dePeter Brook şi marie-helene estienne, numit cerce-tare teatrală, the Man Who, în cazul în care nu esteacceptat doar ca o mărturie despre indicibilul unuispectacol de succes, sugerează că „reteatralizareateatrului”, fenomen petrecut cu patimă în secolulxx, a afectat în mod profund dimensiunea dramatic– conflictuală a teatrului. căci transformat în poezie,eseu sau naraţiune, teatrul îşi pierde raţiunea de afi.

the Man Who, apărut la editura methuen,london, 2002, eludează capcana dialogului filozoficsau a naraţiunii dialogate. didascaliile nu sunt des-crieri ale caracterului unui personaj ori sugestiilivreşti, ci plasarea în desfăşurarea unui conflictinterior sau exterior a uneia sau mai multor acţiunicare nu însoţesc dialogul, ci completează în dialogescaladarea unei tensiuni necesare ce va rodi înmomentul actualizării alegerii. dramaticul pare săse subsumeze comandamentului de a ajunge la odecizie, la excluderea uneia dintre cele două virtua-lităţi concomitente şi egale în forţa prin care sedoresc transpuse în realitate şi experimentate.totodată limbajul dramatic nu se rezumă la cuvân-tul vorbit, ci ridică acţiunea fizică la rang de cuvânt.Prin urmare, didascaliile au forţa replicilor contri-buind, în egală măsură, la configurarea limbajuluiacestei experienţe care rămâne să fie actul dramatic:„doctorul atinge partea dreaptă a capului pacientu-lui cu un electrod. mâna pacientului tresare uşor.doctorul schimbă locurile electrodului plasându-l defiecare dată pe partea dreaptă a capului. Pacientulreacţionează la stimulii diferiţi printr-o serie de miş-cări. apoi doctorul pune electrodul pe partea stân-gă.” sau „Pacientul este cuprins de o criză de epilep-sie.” sau „un pacient stă la o masă, holbându-se fixla o lumânare neaprinsă. scoate un chibrit dintr-ocutie, îl aprinde, suflă în flacără. dă din nou să-laprindă, când doctorul, care-l observă, îi opreşte ges-tul apucându-l de mână.” sau „iese, numărându-şipaşii: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7...”. aşadar credem că textulintitulat the Man Who articulează o experienţă trau-matizantă atât în conţinut cât şi în formă.experienţă care consumată în siguranţă, prin tea-tru, va fi probabil indezirabilă în realitate.

scenariul dramatic, rezultat al muncii de grup,nu respectă formula logicităţii scenelor, ci, în absen-ţa oricărui fir narativ, a ornamentelor teatrale, seproduce transpunerea unor proiecţii ale stărilor pro-funde de existenţă. introspecţiile devoalează cu pre-cizie chirurgicală neputinţele individului de a-şimenţine coeziunea psihică în momente de răscrucepresărate de-a lungul parcursului său ontologic.omul, în grade diferite, conştient sau inconştient,suferă de ruptura dintre gând şi acţiune, dintremomente de luciditate şi uitare, dintre momente deconştiinţă şi tulburare totală. în the Man Who, PeterBrook împinge in extremis perspectiva agonică asu-pra existenţei omului modern. ca sursă de pornire aexcursului este aleasă celebra carte a lui oliversacks, omul care îşi confundă soţia cu o pălărie, oantologie în care sunt analizate douăzeci şi patru decazuri reale de tulburări neurologice. fiinţa umanăpare, în modernitate, o fiinţă incompletă, de multe

ori, un automat ce repetă papagaliceşte un refrensocial ce ţine loc de individualitate. Peter Brook nueste interesat de cauzele care duc la apariţia şi mani-festarea virulentă a acestor comportamente bolnave.autorii denunţă, pur şi simplu, faptul că autoritateamorală a societăţii a ascuns existenţa bolii. dar eaexistă şi e pe cale să devină normalitate. orice expu-nere şi contabilizare a multiplicităţii cauzelor ducela o înţelegere restrânsă a fenomenului. ceea ce con-tează sunt efectele. căci, astfel, fiecărui cititor i seoferă posibilitatea de a identifica, în singurătate,propriile cauze, de a descoperi propriile sale elemen-te perturbatoare, care au dus la atenuarea umanită-ţii, a conştiinţei de sine.

astfel, the Man Who, sau o călătorie în interio-rul minţii, ne devoalează cum boala care l-a înhăţatpe pacientul x internat în spitalul la Salpetriere,este cea care zace în germene în fiecare dintre noi.incursiunile în straturile abisale ale eului relevă osingură poveste, cea consumată de Pacient în tenta-tiva de a răspunde întrebărilor: Ce este o fiinţăumană? Cum îşi trăieşte viaţa? cunoaşterea creieru-lui, a nevoilor acestuia şi a relaţiilor inseparabile deorganismul din care face parte, incumbă cunoaştereafiinţei ca întreg, după cum remarcă Peter Brook:organismul nostru este un mecanism extrem de com-plicat; el are numeroase organe care funcţionează înmoduri diferite şi au nevoi diferite. de aceea, orimodifici totul, ori este preferabil să nu faci nimic.altminteri, în loc să faci bine, poţi să îţi provoci sin-gur un foarte mare rău. asistăm la iniţierea unuidemers gnoseologic şi totodată praxiologic focalizatpe studiul funcţiilor misterioase ale creierului caorgan responsabil de stârnirea stării de joc ca starenaturală în structura fiziologică a individului. PeterBrook deschide calea unei posibile redescoperirioglindindu-te în propriul creier, atingând stări paro-xistice prin conştientizarea a ceea ce eşti, dar, maiales, a ceea ce ai putea fi.

Noutatea la nivelul plăsmuirii cuvântului dra-matic derivă din unghiul de abordare şi întreţesere asubiectului. deliberat se evită elementele care con-cură la crearea unui produs literar. unui produs alunei literaturi care a abandonat dramaticul. înabsenţa unui story, a personajelor, a costumelor,doctor şi Pacient apar ca prezenţe ce semnifică ipos-taze ale condiţiei umane. povestitorul cu mai multecapete şi-a pierdut funcţia de a nara coerent un şiragde fapte exemplare. Prezenţa care te întâmpină estecea a omului despuiat de aparenţe, de proptele socia-le, de orice reazem exterior. este el omul – carcasăde carne din care irump euri rizibile. omul al căruimecanism lăuntric s-a defectat. Niţel. Şi caută înzadar să evadeze din labirintul grotesc al interioare-lor sale.

limbajul scenelor Stimuli, Frontal lobe 2, theMan from la rochelle, Visual agnosia, loss ofproprioception, ticker, Jargon, Blindsight atingesimplitatea magică a cuvântului-verb, cuvântului-acţiune. doctorul, în ipostaza de preot-exorcist,recurge la serii de întrebări, acţiuni, gesturi menitesă încolţească bolnavul, să determine criza: crizarecunoaşterii adevărului despre sine. Pacientul,atras dincolo de pragul suportabilului, ajunge săvadă un aspect al realităţii zăvorât într-o mormânta-lă beznă mentală. se simte îngrozitor de viu în clipe-le de rememorare, de identificare cu amintirile-i vagisau în proiecţii onirice. doctor sau Pacient – totuna.rolurile sunt interşanjabile, cum spune eugenionescu, putem să-l punem pe Martin în locul lui

Smith şi nu se va băga deseamă, sau, ca în dansulmagului alb şi al magu-lui negru, baletul pus înscenă de gurdjeff, laînceputul secolului xx.oricine poate deveni ori-cine. Nu este necesarădecât o simplă schimbarede costum. Nimic specta-culos. Nici o imagine dedragul imaginii. doarmaximă parcimonie,transparenţă şi rigoarece definesc un spaţiu alîntâlnirii unor conştiinţenonumane, un spaţiurece, neprietenos, ostil,mai mult laborator decât

spaţiu scenic. o excepţională acurateţe dată deabsenţa camuflării într-o geometrie conştient aluzi-vă ce provoacă iluzia. Nimic care să stârnească plă-cere. doar un pustiu al minţii în care mai răzbat, dincând în când, ecouri îndepărtate ale suferinţei, ţipe-te de durere, plânset, semne ale bolii. cititorul estepus faţă în faţă cu propriul model comportamental.treptat, prin faţa ochilor, se derulează imagini aleunui film vechi, în alb-negru, imagini care reflectă oluptă străveche a luminii cu întunericul, o poveste aîncercărilor eşuate de a ieşi din labirintul uşilorînchise. dar dacă eurile personajelor ce bântuiehalucinant prin spaţiul claustrant rămân captiveîntr-un joc sfâşietor al abilităţilor pierdute, cititoru-lui i se acordă şansa de a pipăi starea de trezie, sta-rea de conştiinţă, capacitatea de a întrevede întreplâns şi râs sclipirea unui adevăr: rătăcirea conştiin-ţei prin sertarul cu nimicuri zilnice nu înseamnănimic altceva decât renunţarea la propria existenţă.

actul dramatic tinde mereu să penetreze zoneale necunoscutului. de aici, atracţia puternică pen-tru ţinuturile interioare ale minţii umane ce suge-rează, afirmă Peter Brook, ceea ce într-o altă mitolo-gie – poemul persan Conferinţa păsărilor – estenumit Valea uimirii. o astfel de incursiune se izbeş-te din start, pe de o parte, de inexistenţa unui textdramatic pe măsură, pe de altă parte, de dorinţaoamenilor de teatru de a crea cuvântul dramatic întimpul elaborării celorlalte elemente: acţiuni, lumi-nă, geometrii spaţiale, costume, muzică, gestus cor-poral, sonorităţi. întreaga paletă este experimentatădinspre haos spre limbaj articulat. astfel, regizor şiactori concură direct la născocirea textului implicân-du-se în munca autorului dramatic. Şi o fac atât dinnecesităţi concrete, pragmatice, cerute de realitateascenei cât şi din dorinţa de a aduce în faţa spectato-rilor subiecte care fac obiectul preocupărilor lor,într-un limbaj teatral adecvat contemporaneităţii.un teatru al trecutului nu prezintă interes decâtdacă este, în acelaşi timp, un teatru al prezentului.

din când în când, transpare aura teatrului înjocul interdisciplinarităţii care reclamă cunoaştereace îşi întinde tentaculele avide de curiozitate înspredomenii multiple. din când în când, teatrul pare săspună un nu hotărât specializării şi astfel un nuhotărât discursivităţii mentale, înaintării pe un sin-gur culoar mental. oare această specializare nu ducela diminuarea şi chiar aneantizarea acelei scânteimagice, numite creativitate? Peter Brook intuieştecă teatrul are datoria de a transpune în semn viusau imortalizat în formă scrisă viul metamorfozelorproprii individului actual. dar cine este acest indi-vid? de ce simte imboldul de a citi sau de a merge lateatru? de a participa la un eveniment ieşit din coti-dian? Pentru a se întâlni cu sine însuşi cel ne-desco-perit, ne-prezent în propria realitate diurnă?cititorul sau spectatorul este sau nu prizonier alobişnuinţelor, ajunge sau nu să-şi articuleze visele,să-şi umple pâlnia de carne cu gânduri şi pasiuni. Şi-atunci teatrul are menirea de a-l provoca, înălţa peculmi extatice, prăvăli în neanturi la fel de extatice,vindeca, armoniza cu sine însuşi. cum? din unghiulstrâmt al specializării? teatrul este un ţinut fără demargini altele decât omenescul. a-i fixa capete, a-leticheta şi cataloga înseamnă a-l reduce drastic la oreţetă universal valabilă. el, cititorul sau spectato-rul, nu mai apucă nici să devore febril paginile sce-nariului exclamând extaziat: „uite-mă! sunt eu!”sau „uite! era să mi se întâmple şi mie asta!” şi nicinu-şi mai întrezăreşte chipul în cioburile de oglindălucind în lumina reflectorului.

Natura efemeră a teatrului, în mod paradoxal,conţine clipa de veşnicie, pe care un goethe o vreaîncremenită de-a pururi, clipa ce, uneori, marcheazăparticipantul mai mult decât o pot face toţi anii însu-maţi ai vieţii sale. Peter Brook îşi propune să şoche-ze, să trezească în celălalt, indiferent de ipostaza sa,cititor sau spectator, dorinţa de a descătuşa fluxulgândirii, de a gusta noi senzaţii, de a se lăsa pradăunor stări şi sentimente insolite. călăuzit de un fara cărui luminiţă pâlpâie stingher, porneşte în căuta-rea acelui dincolo de sine care sălăşluieşte în sine.foamea de invizibil întredeschide noi galerii deexplorat în minele de aur ale omenescului. într-olume ghiftuită, ori dacă nu e ghiftuită singurul ei viseste acela de a se ghiftui, celălalt, speră Peter Brook,vine la întâlnire cu opera de artă pentru a se ospătadin hrana spirituală a unui act sacru. r

omul, în grade diferite, conştient sauinconştient, suferă de ruptura dintregând şi acţiune, dintre momente de

luciditate şi uitare, dintre momente deconştiinţă şi tulburare totală. În The

Man Who, Peter Brook împinge inextremis perspectiva agonică asupra

existenţei omului modern.

Diana cozma

Iese, numărându-şi paşii: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7…

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

lev tolstoi ■ Jurnal Ediţie definitivă

thomas Mann scria la centenarul naşterii lui tolstoi: „În el, omul a fost mai puter-nic decât artistul şi neîndoielnic mai puternic decât gânditorul”. Această judecată,în trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va finevoită să se mulţumească însă cu mai puţin. Fără a-l pierde din vedere pe omul-artist, va trebui să coboare în laboratorul gânditorului. Aceasta, pentru că proble-mele reprezintă cea mai problematică parte a creaţiei lui tolstoi. Şi pentru că maipersistă opinia potrivit căreia artistul şi omul ar putea fi desprinşi de gânditor. (…) Până la caracterizarea tolstoismului ca ideologie închegată, ca sistem coerent decugetare (implicat şi în arta tolstoiană târzie, dovedind în continuare o excepţio-

nală valoare figurativă), voi încerca să demonstrez faptul că acumulările de gândire anterioare respec-tivei cezuri prevestesc cât se poate de lămurit acelaşi tip de meditaţie, accentuat individuală, dar şi cuînsemne comune mai multor scriitori ruşi şi neruşi din epocă şi dincolo de ea. Personalitatea de geniu nu poate să nu imprime tuturor activităţilor sale concomitente şi succesive osuperioară unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru. Prefaţatorului nu-i rămâne decâtsă puncteze această unitate, prezentată în şi dincolo de diversificări.

Ion Ianoşi

19

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

Nu departe de ambasada româniei dinParis, din şirurile de clădiri sobre şielegante privirea se opreşte involun-tar asupra unei faţade cu inserţii

aurii, pe frontispiciul căreia se poate citi Sociététhéosophique de France şi Salle adyar, nume venitedin epoca de glorie a ezoterismului, părând însăextrem de vitale şi valide pe o clădire din Parisulsecolului xxi. fondată în 1875 la New york de cătrehelena Petrovna Blavatsky, colonelul henry steelolcott şi William Quan judge, sub deviza „nu existăreligie mai presus de adevăr”, societatea teozoficăse extinde rapid, înregistrând mai mult de cinci sutede loji, succesul cărţilor Isis dezvăluită şi doctrinasecretă, cu toată avalanşa de plagieri contribuind laneaşteptatul succes al mişcării teozofice în lume. deo seducătoare anvergură umanistă, ţelurile declara-te ale societăţii teozofice erau: dezvoltarea senti-mentelor de toleranţă reciprocă şi de bunăvoinţăîntre popoarele de diferite rase şi religii, încurajareastudiului filosofiei, religiilor şi ştiinţelor celor vechi,în special ale arienilor, cercetarea naturii superioa-re a omului şi a puterilor sale latente. miezul doctri-nar al teozofiei se prelungeşte şi influenţează multealte mişcări spiritualiste ale secolului al xx-lea,începând cu antropozofia lui rudolf steiner, ariozo-fia lui guido von list şi lanz von liebenfels, şi ter-minând cu fenomenul New age.

Născută la ekaterinoslav în 1831, helenaPetrovna von hahn este fiica unui ofiţer de originegermană şi a unei scriitoare cu o oarecare notorieta-te. suficient pentru a-i da un nume, mariajul timpu-riu cu viceguvernatorul armeniei, Nikiforvladimirovici Blavatsky nu rezistă spiritului ei pica-resc, pelerinajul prin lume în circumstanţe discuta-bile şi cu mijloace de trai controversate, deseori lalimita escrocheriei, îi iau locul. versiunea oficială aacestei aventuri prin lume – de la constantinopole lacairo, din grecia în america de sud, din stateleunite ale americii în india, cu un popas în Bucureştiîn aprilie 1873, dar şi cu o secvenţă carbonar-gari-baldiană – mizează pe forţa hipnotică a personalită-ţii ei, concentrată mai ales în privire, şi pe abilităţi-le oculte demonstrate încă din copilărie, care autransformat-o într-un receptacol ideal pentru învă-ţăturile entităţilor spirituale care ghidează umani-tatea şi care, prin maeştrii înţelepciunii, îi încredin-ţează misiunea de a revela umanităţii moderneesenţa iniţierilor antice, înţelepciunea eternă sauteosophia, tocmai pentru a accelera parcurgerea eta-pelor evoluţiei spirituale a omenirii. stabilită la

londra din 1887, helena Petrovna Blavatsky devineun centru de interes pentru o suită de personalităţi,precum William Butler yeats, al cărui interes pen-tru ezoterism se extinde până la funcţia de preşedin-te al societăţii secrete Hermetic Golden dawn, saumahatma gandhi, care, aflat în plin proces de redes-coperire a hinduismului şi a valorilor naţionaleindiene, o vizitează în 1890.

cealaltă figură feminină accentuată asocietăţii teozofice este succesoarea heleneiPetrovna Blavatsky, annie Besant, al cărei militan-tism organic permează masiv activitatea teozofică.antrenată în campaniile socialist-feministe pentruemanciparea şi ameliorarea condiţiei femeii în seco-lul al xix-lea, pentru controlul natalităţii şi pentruapărarea drepturilor muncitorilor, annie Besantcontinuă să se implice în cauze cu miză socio-politi-că majoră şi după convertirea ei la teozofie din 1889,după contactul cu doctrina secretă a heleneiBlavatsky, notabil fiind mai ales rolul ei în cadrulcongresului Naţional indian. din 1882, societateateozofică îşi mutase sediul la adyar, lângă madras(actualul chennai), iar india devine un teritoriu fer-til pentru câştigarea de adepţi, lucru favorizat deacţiunile reformatoare şi activiste ale teozofilor,inclusiv de implicarea unora în lupta pentru inde-pendenţa ţării.

„spiritul întunecat” al teozofiei pare să fie, încele mai multe versiuni (nu şi în cele oficiale, fireş-te), charles Webster leadbeater, preot anglicansedus de teozofism după lectura lumii oculte a luia.P. sinnet, lucrare dedicată mai cu seamă fenome-nelor spiritiste promovate o vreme de helenaPetrovna Blavatsky. Notorietatea sa ulterioară seleagă tocmai de continuarea acestor experimente,descoperirea noului mesia – jiddu krishnamurti – şiscandalul cu implicaţii pedofile care i-a urmat fiindo consecinţă a practicilor oculte şi pretenţilor sale declarviziune. acestea l-au condiţionat să perceapăextraordinara aură a copilului întâlnit în 1909 peplaja de la adyar şi să vadă în el vehicolul ideal pen-tru stăpânul maitreya, entitatea care, potrivit doc-trinei teozofice, s-a încarnat periodic în mari învăţă-tori ai omenirii, iisus fiind şi el o asemenea încarna-re. Pentru a pregăti manifestarea acestui învăţătoral lumii, în 1911 se creează la adyar ordinul Steleiorientului, dizolvat de krishnamurti în 1929, înurma unui profund şi îndelungat proces de transfor-mare spirituală, psihologică şi fizică, la sfârşitulcăruia se produce eliberarea sa de înrâurirea tutori-lor săi teozofi şi disocierea sa de doctrinele şi practi-cile societăţii teozofice.

succesul fulminant al mişcării teozofice conta-minează şi spaţiul românesc interbelic, Bucuradumbravă fiind, poate, cea mai implicată personali-tate autohtonă în promovarea ideilor ei. Născută laBratislava în 1868, cu numele real de Ştefaniaseculici (fany szekulicz), ea se mută la Bucureşti în1873, unde tatăl ei, iuliusz szekulicz devine unuldintre sfătuitorii regelui carol i şi, pentru o vreme,directorul societăţii de asigurări „dacia română”.Potrivit lui radu cernătescu (literatura luciferică),iuliuz szekulicz ar fi fost pe la 1910 întâiulsupraveghetor şi apoi venerabilul deputat al lojiiZur Bruderlichkeit din Bucureşti, ceea ce ar asiguraun background iniţiatic familial nu numai pentrupropensiunile teozofice ulterioare ale Bucureidumbravă, ci şi pentru activarea sa în cadrele uneisocietăţi secrete, ea conducând în perioada interbeli-că ritul de adopţiune al masoneriei româneşti.oricum, apropierea de familia regală înseamnă pen-tru Bucura dumbravă nu numai ascensiune socială– ea devenind una dintre doamnele de onoare alereginei elisabeta –, ci şi o deschidere intelectual-spi-rituală extrem de nuanţată. la patrusprezece ani,ea cucereşte admiraţia reginei-poete carmen sylvacitind câteva poezii scrise în germană, limba samaternă. formată în sfera de influenţă a reginei, îşidezvoltă gustul pentru literatură şi pentru tot ceînseamnă specific naţional românesc, iar prezenţaconstantă la Peleş îi trezeşte interesul pentru dru-meţiile montane.

rezultatul pasiunii pentru alpinism este ocarte apărută în 1920 Cartea munţilor, catalogată de

Perpessicius drept un „adevărat vademecum al dru-meţiilor”, veritabil ghid pentru oricine vrea să seaventureze prin munţii Bucegi, făgăraş sauretezat, scrisă la îndemnul lui emanoil Bucuţa, carereuşeşte să coaguleze în epocă un grup substanţialde entuziaşti ai muntelui, adunaţi, la iniţiativaBucurei dumbravă, în prima asociaţie montană„Hanul drumeţilor”. Botezarea unui vârf din munţiiBucegi (vârful ocolit, de lângă omu) cu numeleBucurei dumbravă pare un omagiu pe măsura iubi-rii ei pentru munte, dusă până la credinţa într-unsoi de pharmakologie mistică, legenda spunând că şiînainte de moartea sa în spitalul din Port said, ea arfi declarat că doar vederea munţilor ar mai putea săo însănătoşească.

dincolo de aspectul practic şi de farmecul scrie-rii, Cartea munţilor înglobează şi o dimensiune ezo-terică, spiritualitatea omenirii furnizându-i autoareireperele necesare configurării unei geografii simboli-ce cu implicaţii mistice. „Învăţatul inginerSwedenborg – scrie Bucura dumbravă apelând launa dintre figurile cheie ale resurecţiei ezoterice desecol xix – a trăit de la 1688 – până la 1772, deciîntr-o vreme când înţelegerea pentru alpi abia mijeaici colo în lume. timp de-un sfert de veac îi fu dat săaibă legături strânse cu regiunile spirituale desprecare ne-a făcut o descriere amănunţită, aproape ogeografie, de altfel foarte rece, fără frumuseţe de stil;Swedenborg nu era un imaginativ. El ne spune căaceste regiuni sunt împărţite în trei sfere, a căroraparenţă corespunde cu aparenţele de pe pământ –pământul fiind numai un fel de răsfrângere a lumeispirituale, – iar din acele trei sfere sau raiuri, ceamai aproape de divinitate, împărăţia cerească, cumîi zice el, are aspectul munţilor! Iată pasagiul dincartea lui Swedenborg: «Cerul şi iadul»: «îngerii dinîmpărăţia cerească a domnului locuiesc mai ales înlocuri înălţate care au forma unor munţi, îngerii dinîmpărăţia spirituală» – treapta mijlocie din ierarhiaduhurilor – «locuiesc pe dealuri; iar îngerii cari stauîn locul cel mai jos din cer, locuiesc în ţinuturi careau înfăţişarea unor grămezi de stânci. aceste lucruriexistă prin analogie, pentru că valorile interioarecorespund cu ce e mai înalt, iar lucrurile exterioarecu ce e mai jos. de aceea, munţii înseamnă dragostecerească în sfânta Scriptură, dealurile înseamnădragostea spirituală, iar stâncile credinţă». «Munţiiînseamnă dragostea cerească», adică cea mai înălţa-tă, cea mai rodnică, dragostea cea creatoare. legeaveche a fost dată omenirei pe vârful unui munte.Cuvântarea lui Christos care cuprinde toată legeanouă se numeşte: predica de pe munte. descoperireafrumuseţii alpine a fost o izbândă a duhului asupramateriei.” sunt suficiente indicii pentru o validare aoricărei hermeneutici spiritualiste a muntelui în dis-cursul Bucurei dumbravă.

istoria şi etnologia românilor colorează roman-tic universul romanelor sale, iancu jianu şi tudorvladimirescu fiind eroii principali din Haiducul(1907) şi pandurul (1910), primele două romane dinproiectata trilogie Spărgătorii de valuri, scrise înlimba germană, traduse în română de teodor Nica,respectiv elisa Brătianu şi, în cazul celui de-al doi-lea, Bucura dumbravă. girul regal transpare dinprefaţa primei ediţii româneşti a pandurului, sem-nată de carmen sylva. Sarea norodului urma săîntregească trilogia, însă manuscrisul s-a pierdut.cu puternice mărci idealizante, romantic-sămănăto-

constantina Raveca Buleu

Bucura Dumbravă şi teozofia

rezultatul pasiunii pentru alpinismeste o carte apărută în 1920 Cartea

munţilor, catalogată de Perpessiciusdrept un „adevărat vademecum aldrumeţiilor”, veritabil ghid pentruoricine vrea să se aventureze prin

munţii Bucegi, Făgăraş sau retezat,scrisă la îndemnul lui Emanoil

Bucuţa, care reuşeşte să coaguleze înepocă un grup substanţial de

entuziaşti ai muntelui, adunaţi, lainiţiativa Bucurei Dumbravă, înprima asociaţie montană „Hanul

Drumeţilor”.

BuCurA dumBrAvă

i articol apărut sub egida universităţii „al. i.cuza” din iaşi şi a universităţii „Babeş-Bolyai” dincluj-Napoca, finanţat de către Programuloperaţional sectorial dezvoltarea resurselorumane prin proiectul „Reţea transnaţională demanagement integrat al cercetării postdocto-rale în domeniul Comunicarea ştiinţei.Construcţie instituţională (şcoală postdoctora-lă) şi program de burse (CommScie)” Pos-dru/89/1.5/s/63663.

20

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

riste, Haiducul a fost dramatizat de const. N.mihăilescu, sub titlul Iancu Jianul, pus în scenă deion Şahighian, în 1942, ecranizat de horia igirosanuîn 1928, dar şi în 1981-1982, în regia lui dinu cocea,cu adrian Pintea în rolul principal. deja prezent întrama narativă a Haiducului, în construcţia căruiaBucura dumbravă a beneficiat şi de concursul luiion Şt. cezianu, strănepotul lui iancu jianu, tudorvladimirescu devine protagonistul pandurului,roman atent documentat istoric şi etnologic, autoa-rea cercetând documentele colecţiei hurmuzachi,lucrările lui a.d. xenopol, N. iorga, memorialisticalui ion ghica, c.d. aricescu, i. heliade-rădulescusau culegerea lui simion fi. marian.

Preocupare mai târzie, teozofia impregnează şiea scrisul Bucurei dumbravă, Ceasuri sfinte, volu-mul din 1921, sau traducerea cărţii luikrishnamurti la picioarele învăţătorului din 1924dovedind acest lucru. de altfel, în anul următor, eaînfiinţează loja teozofică din românia, pe care oconduce până la 26 ianuarie 1926, când, întorcân-du-se de la un congres teozofic din india, contractea-ză malarie şi moare la Port said. pe drumurileIndiei. Cele din urmă pagini. Scrisori, volum ceoglindeşte faza teozofică a vieţii Bucurei dumbravă,apare postum, în 1927.

o personalitate atât de complexă nu puteascăpa exerciţiilor ficţionalizante, iar din toată activi-tatea Bucurei dumbravă, de departe cea mai fasci-nantă vizează dimensiunea ezoterică, receptatăambivalent în literatura epocii, negativ şi ironic lamateiu i. caragiale, cu un interes ce denotă recu-noaşterea unei oarecare autorităţi iniţiatice lamircea eliade. dezvoltate în siajul crizei identitare,pretenţiile aristocratice, propensiunile oculte şicameleonismul deloc gratuit fac din mateiu i.caragiale o prezenţă ubicuă în cercurile ezoterico-mondene ale epocii, ceea ce duce în mod inevitabil laun contact, cel puţin tangenţial şi strict informativ,cu activităţile teozofice ale Bucurei dumbravă. deobicei captivat de implicaţiile iniţiatico-aristocraticeale societăţilor secrete şi de mişcările ezoterice,masiv reflectate în Craii de Curtea-Veche, mateiu i.caragiale tratează teozofia cu o ironie orgolioasă,după cum lasă să se vadă un pasaj din romanul său.„pirgu – poveşte naratorul Crailor de Curtea-Veche –ajungea să se mire el singur cât era de patriot şi nupot să uit cum, mergând o dată să-l iau de la o adu-nare de cioclovine îmbrăcate toate în port naţional,dar fără a vorbi una boabă româneşte, m-am crucitşi eu, ca de altă aia, când l-am văzut, dulce păstoraşal Carpaţilor, cu cavalul în brâu, învârtind o bătutăzuralie cu teozoafa papura Jilava.” iar dacă „teozoa-fa papura Jilavă” este Bucura dumbravă (pseudoni-mul accentuat autohtonizat al doamnei de onoare areginei elisabeta, fany seculici), „adunarea de cio-clovine îmbrăcate toate în port naţional” estesocietatea chindia, fondată de aceeaşi fany seculiciîn 1905 şi din care făceau parte şi alte doamne stră-ine din anturajul reginei, al cărei scop era cultivareagustului pentru jocurile naţionale şi portul popular,un film documentar din 1913, Jocuri naţionale exe-cutate de membrii Societăţii Chindia, susţinândacest deziderat.

Paravan exoteric pentru teozofie, societateacaritabilă chindia disimula – în opinia lui raducernătescu – şi un atelier de lucru al masonerieimixte – numită în 1905 masoneria universală, con-dusă de annie Besant (maestră suverană), cu careBucura dumbravă (gradul 9, divă a crucii cutrandafir) a corespondat. horia Nestorescu-Bălceşticonfirmă şi el faptul că în loja masoneriei mixte dinromânia interbelică figura şi Bucura dumbravă. de

altfel, părăsind india în urma scandalului provocatde dezvăluirile fostei sale asociate din egipt, emmacoulomb, care o acuză de fals şi de escrocherie,helena Petrovna Blavatsky se stabileşte în 1887 lalondra, unde, printre altele, întemeiază loja masoni-că Blavatsky lodge. în 1902, annie Besant creează olojă a ordinului internaţional al francmasonerieimixte în anglia, numită le droit Humain, extensiefirească a interesului ei pentru drepturile femeii, iarordinul se extinde rapid. la noi, Bogdan Petriceicu-hasdeu a încurajat masoneria feminină, însă auexistat foarte multe voci care au contestat compro-misul.

receptat ca autoritate în spaţiul românesc,rené guénon discută implicaţiile negative ale uneimasonerii feminine şi, în acelaşi timp, deconstruieş-te validitatea spirituală a teozofiei şi a spiritismului(considerat drept „o deviaţie de la spiritul religios” şide la adevărata tradiţie, cu un succes bazat pe pre-tenţia de a demonstra nemurirea sufletului), promo-vat în foarte multe cercuri teozofice, fenomenele spi-ritiste făcând parte din arsenalul iniţial al heleneiPetrovna Blavatsky şi, ulterior, din practicile luicharles Webster leadbeater. accidental sau nu, avi-zul lui Bogdan Petriceicu-hasdeu (căruia, potrivitunor comentarii pe marginea cărţii lui octav-georgelecca, Familiile boiereşti române, mateiu i.caragiale îi admira armoriile) se suprapune pestepropriile sale experimente spiritiste. evident,mateiu caragiale, gratulat drept „prinţ alarcanelor” în exegeza lui vasile lovinescu, se com-portă ca un veritabil iniţiat şi tratează cu sarcasmmanifestările autohtone ale acestui melanj de maso-nerie feminină, teozofie şi spiritism, atitudine con-gruentă de altfel cu o iniţiativă a tatălui său, i.l.caragiale, a cărui revistă se numea Moftul român şise subintitula revistă spiritistă naţională. organpentru răspândirea ştiinţelor oculte în dacia

traiană. ironia face ca, printre cei cărora i.l.caragiale le trimitea salutări din Berlin în 1905 săse afle şi fanny szeculicz.

departe de ironia din Craii de Curtea-Veche,biografia şi preocupările spiritualiste ale Bucureidumbravă intră incidental şi în materia uneia din-tre nuvelele lui mircea eliade, Secretul doctoruluiHonigberger (1940), unde doamna zerlendi povesteş-te despre interesul arătat de Bucura dumbravă pen-tru biblioteca misteriosului doctor zerlendi, dispărutdupă ce dezvoltase o adevărată obsesie pentru prac-ticile yoghine graţie cărora ar avea acces înshambala, interes curmat de moartea ei pe drumulde întoarcere de la un congres de teozofie: „Bibliotecape care am să v-o arăt acum n-a văzut-o, dintre ceicare ar fi putut-o judeca, decât o singură persoană:Bucura dumbravă. I-am scris, cum v-am scris şid-voastră, că am o bogată colecţie orientală, şi avenit, dar după câteva lungi amânări. Cred că a inte-resat-o foarte mult. Îmi spunea că a găsit aici cărţi pecare le ceruse cândva de la British Museum. dar n-aavut timp să o cerceteze pe-ndelete. Şi-a însemnatcâte ceva şi a făgăduit să revină după întoarcerea sadin India. după cum ştiţi, poate, se ducea la un con-gres teozof în India. dar n-a mai apucat să punăpiciorul pe pământ românesc. la port-Said a murit”.

logica ficţiunii eliadeşti sugerează fireşte fap-tul că moartea nu este accidentală şi nici străină demoartea lui johann martin honigberger sau de dis-pariţia doctorului zerlendi, toate trei evenimentelefiind mai degrabă rodul intervenţiei unor forţe ocul-te, supra-umane. în realitatea nu tocmai banală,Bucura dumbravă moare pe drumul de întoarcere dela congresul teozofic de la adyar din decembrie1925, unde se celebrase jubileul Societăţiiteozofice. r

soCietAteA teozofiCă din pAris

Povestea fraţilor grimm se dovedeşte maipuţin crudă decât povestea contemporanului nostru,mareş. în transcrierea sa, hans şi grete sunt maicruzi, iar istoria personală (de un realism crud) erelaţionată de cea colectivă, de prezentul crud. ca şifericirea personajului narator, libertatea şi democra-ţia nu-s nici pe departe ce s-a sperat să fie:„revoluţia s-a făcut pentru altceva, au murit maimult de o mie de oameni, închipuindu-şi că o fac pen-tru altceva mai bun decât comunismul”, spune cole-gul livius Bucerzan. „vechiul sistem supravieţuitore mai feroce, inegalitatea comunistă e (...) mai a nai-bii”. deşi nu fac prostia să cred că ideile personaju-lui lui radu mareş sunt ideile lui mareş, îi dau drep-tate. rătăcim prin timpuri tulburi, ca hans şi greteprin pădurea neprietenoasă. după mizeriile versiu-nii totalitare, relaţiile umane au fost minate de sus-piciune. iar suspiciunea generalizată pare de nevin-decat. livius Bucerzan primeşte în faţă, în cârciu-

mă, admonestarea: „securistule!”, fapt confirmat deun amănunt (totdeauna important la mareş): cruceavizibilă la gât, informatorul devenind cucernic dupăacel decembrie. tot Bucerzan îl avertizează pe hanscă-i primejdios să dezgroape morţii. Nu-i mai dez-groapă nici radu mareş: dezlegările pe care leaşteaptă cititorul nu mai vin, autorul preferândcâteva feluri de ambiguitate.

Nu iau niciodată ficţiunea drept ficţiune sutăla sută, dar cititorul de roman la persoana întâi seîntreabă unde e autorul în toată povestea asta.răspuns: în chipul lui romi, un lungan slab, cu ticullui mareş, colosal; la fel ca mareş, expert în ştiinţa„fericirilor” casnice, echilibrat în relaţiile sociale: „Şinici nu mă simţeam deloc în stare să mă apuc despânzurat comunişti de felinarele de pe străzile ora-şului”.

la notaţia lui dan cristea-enache, de pecoperta a patra, subscriu: „fraza e mereu atentă”. afi atent la frază e meserie, după cum nu-i aşa simplusă scrii simplu. cuvântul e ales cu precizie, de aceeae greu de înlocuit. mi se întâmplă, citindu-i pe ego-prozaci, să corectez, să înlocuiesc vocabulele impro-prii, să sar peste „burţi” narative. Nu şi la radumareş. romanele bune sunt greu de corectat. Şi detradus. ochiul povestaşului rămâne constant lucid

(marca mareş), ba chiar, pentru o minte devastatăde vodkă şi de durere, vede prea clar ce se întâmplă:„acea conducere inventată cumva ad-hoc, de o mânăinvizibilă”, ghidonajul secu, tensiunea socială „otră-vită”. celebra alăturare a umbrelei şi maşinii decusut pe masa de operaţie e... previzibilă faţă cu hao-sul nostru imediat postmodernist: escadrila deavioane apărute pe radarele transilvaniei şi conia-cul Napoleon, steagurile găurite şi dolarii falşi, jellyBon şi scutierii, greviştii foamei şi carnea expiratăsua, napolitana sultana şi procesele televizate. lachioşcuri, ziarele „dreptatea” şi „libertatea”, recteorientarea anticomunistă şi divertismentul tâmp.Bunul diagnostician radu mareş conchide: „comu-nismul ne-a lăsat pe o gheaţă subţire ca foiţa de ţiga-ră care se poate sparge oricând şi nu ştim ce-i dede-subt, dacă nu cumva e un abis negru”. „cât desprenoi, noi ştiutorii – avertiza în romanul precedent –când ne vom întoarce, nu vom găsi decât vidul”.mareş nu-i un optimist.

revenind la cele literare. „se vor scrie atâtearomane la noi, că va fi ca-n italia, cu portocalele,după o furtună: toate şanţurile sunt pline de porto-cale”.

Numai că fructul narativ cultivat de radumareş e, lucru rar, „bio”. curativ. r

magda ursacheUn fruct narativ „bio”

(urmare din pagina 15)

Primul doctor în filosofie din România

Mihaela Helmis: În faţa mea se află rafturipline cu cărţi pe care, în timp – şi sunt peste 50 de ani– le-a aşezat una după alta, după ce le-a scris, profe-sorul Ion Ianoşi. le-a aşezat cu rigoare şi le-a aşezatcu eleganţă, le-a aşezat cu o nevoie de a se exprima şimai ales de a ne face să înţelegem, să parcurgem, mairepede, drumul pe care el însuşi l-a parcurs. E fasci-nant să citesc titluri care mi-au fost mie şi atât demultora dintre dumnevoastră alături, atunci cândaveam de pus întrebări, şi să îl am în faţă pe autorullor – care a acceptat acum şi un dialog faţă în faţă…Cu câteva zile inainte de aniversarea sa. Este o fabu-loasă vârstă – împliniţi, domnule profesor, 80 de ani– vă este dedicat un întreg număr în Contemporanulşi poate cel mai interesant ar fi să aflăm ce scrieţi înmomentul acesta.

Ion Ianoşi: eu sunt, în sensul strict şi fărăgesticulaţii inutile, cărturar în sensul preocupărilormele permanente pentru carte. adică, citesc cărţi,scriu cărţi – încă mai scriu cărţi; nu ştiu cât o să maidureze – şi aduc la zi unele din cărţile mele premer-gătoare. deci, pe de o parte, scriu şi lucruri noi, pe dealtă parte, refac şi texte vechi. iată, am avut vreo 60-70 de prefeţe şi postfeţe la autori şi m-am decis săscot trei volume succesive în care aceste prefeţe saustudii răzleţe să fie adunate. Primul volum a şi apă-rut, se cheamă autori şi opere. Cultura occidentală,al doilea va fi autori şi opere. Cultura rusă şi al trei-lea autori şi opere. Cultura română. sunt cele treiculturi de care m-am ocupat în decursul timpului:culturile germană, rusă şi română.

Este motivul pentru care astăzi am putea săpornim pe atât de multe căi. Spuneam că sunt atât de

mulţi cei care v-au fost studenţi. Într-adevăr, cred căîntre cei care au absolvit universitatea nu aveau cumsă nu vă fie cu toţii studenţi şi generaţii întregi credcă au dobândit, pe lângă alte tipuri de gândire saudisciplină a cercetării, un anume gen de eleganţă adiscursului şi un mod de căutare în armonie organi-că, pentru că stilul dumneavoastră de a predaEstetica era unul care ducea în atât de multe direcţii.

pentru că vorbeaţi de cele trei culturi în care aţiadăstat, sunt acum 54 de ani de când aţi revenit înţară şi, trebuie să spunem, dacă nu greşesc, fiind pri-mul doctor în filosofie din românia, aţi intrat în con-tact direct cu marea cultură rusă. de ce s-a întâmplatîn românia să fie atât de greu să o impuneţi şi, maiales acum, de ce pare o cultură respinsă, în condiţii-le în care are valoarea uriaşă pe care o are?

într-adevăr, am fost – printr-o întâmplare –primul doctor în filosofie, mi-am luat doctoratul lasfârşitul studiilor şi după aceea m-am ocupat demarile culturi. în principal, mă ocup de secolele xix-xx.

eu, fiind trimis la studii la sankt Petersburg,fostul leningrad, am învăţat bine limba şi acolo amîntâlnit-o pe janina, care e traducătoare şi care dinBucureşti venise – eu din cluj şi ea din Bucureşti –şi ne-am căsătorit şi de atunci colaborăm. ea tradu-ce din rusă, germană şi franceză, iar eu scriu desprecultura rusă, germană şi română. în primul rând,am încercat să mă ocup de cei doi mari clasici ai pro-zei ruse, tolstoi şi dostoevski. am scris trei volume,o monografie tolstoi, o monografie dostoievski şi ocarte despre relaţia dintre ei doi, se cheamă povestecu doi necunoscuţi, pentru că ei niciodată nu s-aucunoscut deşi au fost foarte aproape în dese ocazii; şiam scris o istorie a sankt Petersburgului care secheamă romanul şi romanele unui oraş. acestepatru volume sunt principala mea contribuţie, plusmultiple prefeţe, postfeţe, adnotări.

trebuia să spunem că, atunci când apărea pen-tru prima oară, în succesiune temporală firească,ediţia dostoievski, aţi îngrijit-o – şi mă număr prin-tre cei care aşteptau, ca atâţia alţii, volumele.

am îngrijit volumele de la 3 până la 11 inclu-siv, ca să fim riguroşi – eu sunt cam neamţ în exac-titate – şi am adnotat, am postfaţat şi am scris multeîn această serie, prima mare serie dostoievski care aapărut la noi, în 11 volume din care, apoi, s-au repu-blicat romane separate. Şi monografia tolstoi, şimonografia dostoievski au apărut în trei ediţii, ulti-ma recent, tot la ideea europeană. la institutulcultural român a apărut a doua ediţie, mult lărgită,

din Sankt petersburg: romanul şi romanele unuioraş, care e o trecere în revistă a marelui secol xixşi a unora dintre prezenţele culturale din secolul xx.

după ’89 s-a produs o confuzie între refuzulfactorului politic şi care s-a extins, un timp, nu lung,şi asupra culturii. din fericire, povestea asta s-a ter-minat. studenţii mei, doctoranzii mei, masteranziimei se interesează de cultura rusă, cunoscând saunecunoscând limba. dostoievski e întotdeauna peprimul loc, e unul din scriitorii cei mai citiţi, agreaţişi comentaţi, dar bineînţeles şi tolstoi, şi alţii. deci,acum a revenit cultura rusă, nu se mai confundărefuzul politicului şi acceptarea culturii – e una dinmarile culturi moderne – din acest punct de vederene preocupăm de ea. împreună cu janina am scosvolumul romanul epistolar 1926 – rilke, Ţvetaieva,pasternak, un autor german, doi autori ruşi, dintre

care unul stătea la Paris, şi corespondau, în ultimulan al vieţii lui rilke, între ei. o corespondenţă extra-ordinară, credem noi, la care am trudit destul demult. această cultură rămâne una dintre preocupă-rile mele constante – nu singura, bineînţeles.

Era o vreme, chiar atunci, în perioada primeiapariţii a integralei, în care cei mai mulţi – dar mărefer la cei de o anume categorie – refuzau tot ce erarusesc, pentru că limba rusă era obligatorie la şcoa-lă. a fost un anume fel de a respinge ce era rusesc.apoi a venit ceea ce spuneaţi dumneavoastră. acum,să considerăm că e un moment de normalitate? ne-am întors la o receptare firească?

încă nu e deplina normalitate, dar deschidereaspre limbile străine, mai ales în urma integrăriieuropene, devine obligaţie. toată lumea învaţăengleză, bineînţeles, foarte mulţi ştiu sau învaţăfranceza. din păcate, există o anume deficienţă înmaterie de limbă germană şi de limbă rusă; numultă lume le cunoaşte, dar sper să revină: desigurpe baza relaţiilor economice cu germania, pe de altăparte, sigur, rusia este o ţară mare şi are o cultură,în continuare, importantă. aceste limbi, chiar dacăacum nu sunt cunoscute de mulţi dintre tinerii cucare lucrez eu la facultate, obligatoriu vor fi... maisunt şi altele care trec în prim-plan: spaniola, careeste o limbă extrem de importantă şi în america,inclusiv în america de Nord, pe coasta californianăşi alte multe limbi. eu întotdeauna le spun studenţi-lor mei să înveţe şi limbi puţin periferice, pentru căvor avea o şansă mai mare de reuşită dacă vor învă-ţa – dau exemple la întâmplare – farsi, adică persa-na, dacă vor învăţa araba, dacă vor învăţa ivrit,adică ebraica nouă, dacă vor învăţa limbile nordice,care au, fiecare ţară, o cultură importantă. Nu zic săînveţe neapărat chineza, pentru că este foarte greu,dar pare-se că japoneza nu e chiar atât de grea.deschiderile sunt foarte mari.

domnule profesor, aţi fi putut să scrieţi înmaghiară, aţi fi putut să scrieţi în germană, şi totuşiscrieţi în continuare, în limba română. dacă mă gân-desc bine, puteaţi să scrieţi şi în limba rusă. aţirămas în limba română, în cultura română. Seimpune întrebarea aceasta: de ce?

e foarte simplu: eu sunt braşovean, acasă vor-beam maghiara şi germana cu părinţii şi cu rudele,după aceea am fost la şcoală românească apoi, numultă vreme, am fost şi la studii la sanktPetersburg, unde am învăţat rusa. Pe urmă a trebuitsă mă decid pentru o limbă. decizia mea a intervenitfiresc, pentru că, revenind în Bucureşti – nu laBraşov, nu la cluj, ci la Bucureşti – predând lainstitutul de teatru şi pe urmă la facultatea defilosofie, având o familie... soţia mea, care e bucu-reşteancă, deci, care e nativă româncă şi toate fami-liile din jur, după un an şi ceva, când am scris şi înungureşte, m-am decis pentru limba română.cărţile, toate, le-am scris în limba română şi, bineîn-ţeles, am încercat să aprofundez cât mai bine aceas-tă limbă, care e limbă învăţată, nu e limba meamaternă; limba mea maternă e maghiara; a doua,cum aţi spus, e germana. dar am învăţat, sper, des-tul de bine ca să mă pot exprima ca un scriitor, ca unpublicist, ca un cercetător nativ român.

21

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

mihaela Helmis în dialog cu ion ianoşi

ion ianoşi: „Dostoievski e întotdeauna pe primul loc”

ion iAnoşi

ion iAnoşi, niColAe BAlotă

Un personaj care a dorit să răstoarnelucrurile

aţi scris o carte în care descrieţi ceea ce ni s-aîntâmplat, şi mai ales aţi descris un fenomen care nuavea cum să nu ne afecteze pe toţi. În fond, cred căoricât ar fi fost de independent fiecare, intelectualsau om simplu, totuşi a fost tras în jos de tot ceea cea însemnat perioada comunistă. l-aţi descris penicolae Ceauşescu drept o persoană, un personaj,care a dorit în permanenţă să răstoarne lucrurile şisă se autodepăşească, dar cu ce consecinţe?

cartea la care vă referiţi este o carte post-decembristă, se cheamă eu şi el – Însemnări subiecti-ve despre Ceauşescu – cu litere mici şi „eu” şi „el”.este publicistică, e una din cărţile mele – am trei saupatru asemenea volume – de natură eseistic-publi-cistic autobiografică, deci, are în vedere propriilemele experienţe şi nu doresc să impun nimănuiaceastă viziune. evident, dacă gândim retroactiv,am trecut prin foarte multe perioade cât se poate deapăsătoare, grele pentru familia mea încă din timpulrăzboiului mondial. a urmat acea perioadă cu animai buni sau ani de tot răi. aici aş putea, ca unulcare le-a trăit, să fac o deosebire între perioadele dininteriorul acestor 45-47 de ani, care nu toţi au fost lafel. au fost ani de mică deschidere, au fost ani demare închidere, au fost ani în care factorul politic erarepresiv, au fost ani în care şi factorul economic aajuns represiv, mai ales la sfârşitul anilor ’80 – ţinminte toţi cei care sunt ceva mai în vârstă. a fost osituaţie grea. eu cred că s-a făcut cultură, totuşi. iarideea că ar fi fost o „siberie a spiritului”, cum se zice,e incorectă din două puncte de vedere: nici siberian-a fost o „siberie a spiritului”; de acolo au venitmulţi scriitori importanţi ruşi. Şi cu atât mai puţinla noi, unde a fost un număr mare de autori care,până la urmă, în condiţii de cenzură, în condiţii demari dificultăţi, totuşi au publicat – sigur, nu în anii’50, ci începând din anii ’60 şi pe urmă în anii ’70-’80.aşa încât va trebui recitit, regândit, reanalizat tot ces-a făcut în această perioadă. Negarea globală nu ecorectă în cultură, cred. există un număr mare descriitori, de pildă autorii şaizecişti, cum le zice, dincare fac parte (prima carte am publicat-o în ’63), caresunt şi acum dintre cei mai activi scriitori români.va trebui, calm, liniştit, fără exces de agitaţie – cumse întâmplă, din păcate, de ani buni – rediscutat,reanalizat, cumpănit şi aşezate valorile şi lăsaţi şi„împricinaţii” să facă o analiză. eu am încercat decâteva ori să fac această analiză, această confrunta-re cu propriile mele cărţi, dintre care unele îmi suntstrăine şi nu le accept – trei, mai ales, sunt marcatede epocă. în schimb altele, după părerea mea, pot fi,cu minime modificări, stilistice mai ales, republicate

– cum au şi fost câteva. Prin urmare, nu e adevăratcă totul a fost negru şi nu e adevărat că acum totul ealb, pentru că există foarte multă presiune, economi-că mai ales, nu politică: nu găseşti editori, nu găseştiedituri, iar difuzarea e foarte slabă.

eu mă ocup de două domenii în continuare,literatura şi filosofia în interacţiune, care nu sunt

principale domenii de interes azi;bineînţeles, nici cărţile nu suntluate la cunoştinţă ca foarte impor-tante. dar, totuşi, de ce altceva săne ocupăm decât de ceea ce ştim câtde cât şi ne place?

Se vorbeşte adesea despre reţi-nerile şi închiderea din anii ’60, des-pre marea deschidere din anii ’70,despre problemele din anii ’80 – cu„tezele de la Mangalia”– şi dumnea-voastră, sigur, puteţi să găsiţi aicimulte nuanţe; eraţi în miezul lucru-rilor şi în dorinţa aceea imperioasăde a vă exprima, vă scriaţicărţile.Cum? Cu ce prioritati?

despre etape şi nuanţe, întâi.în primul rând, nu a fost acelaşilucru în ungaria, în Polonia şi înromânia; nici măcar la ruşi nu afost exact acelaşi lucru ca la noi. Noiam avut un parcurs deosebit de difi-cil în această perioadă, au fost aniifoarte răi ’48-’55, pe urmă părea omică deschidere, care s-a închis în’58, pe urmă iarăşi o mică deschide-re, care s-a închis în ’71, atunci cândau fost celebrele teze din iulie; peurmă totuşi s-a renunţat, şi anii ’70pentru cultură nu au fost ani răipână la urmă. iar în anii ’80 aurmat acea duplicitate pe care auadoptat-o inclusiv cenzorii, adicăera o complicitate între autori şireviste, redacţii, cenzori – cenzoriisimţeau că lucrurile se apropie desfârşit – şi în anii ’80 a fost o aseme-nea situaţie ambiguă, foarte greaeconomic, cu momente politice foar-te dificile, dar şi cu perioade în care,cum s-a zis atunci, „s-a dat drumul”la câte o carte, la câte un autor.

Erau supape deliberate?între altele am scris şi o istorie a uniunii

scriitorilor din românia, începând de la societateascriitorilor şi până aproape de zilele noastre, un stu-diu amplu şi foarte documentat. a fost într-adevăr şio fază deliberată. un redactor de carte – poet impor-tant, nu mai trăieşte – mi-a povestit că el introduceaîn cărţi fragmente pe care ulterior să poată să lescoată şi să anunţe în scris cenzura că anumite părţinu mergeau; şi le-a scos, şi le-a alăturat cărţii, şi car-tea apărea finalmente în forma primă, pentru că eranumai o mascaradă faptul că „introducea şi scotea”...erau şi asemenea jocuri. editurile, în genere – eu

am lucrat mult cu editura cartea românească –aveau redactori foarte buni şi o conducere care ieşeaîn întâmpinarea autorilor şi încerca să găseascăcalea de a trece între scilla şi caribda, între acestemari dificultăţi politico-ideologice, şi să facă minimeconcesii. în unele volume s-au introdus câte o frază,câte o pagină care să acopere falsele „nevoi de par-

tid”, iar tot ce urma nu mai avea nici o legătură cuaceastă primă pagină. aşadar, lucrurile trebuie cum-pănite atent şi, dacă s-ar putea, nu cu pre-, ci cupost-judecăţi, să judecăm după ce am citit, după ceam analizat lucrurile.

rămâmând în epocă: în ce fel îl caracterizaţi penicolae Ceauşescu?

eu am o atitudine foarte subiectivă şi vehe-mentă. am scris acest eseu amplu în ’91-’92 şi ampăstrat în sertar volumul, pe care l-am publicat multmai târziu, pentru că nu voiam să pară o luare depoziţie extrem de partizană. eu am o părere catego-ric negativă despre rolul ambilor şefi de partid careau fost, şi gheorghiu-dej şi ceauşescu. într-unul dinGândurile inoportune, din volum – e un text în care,pe baza analizei, mă despart de ambii – nu sunt departea celor care zic, ba că prima perioadă a fost maibună, ba că a doua... a fost o perioadă de care trebu-ia să ne despărţim, care la noi, în românia, a fost deo duritate extremă. era şi incult cuplul prezidenţial;se amestecau în lucruri de care habar nu aveau, cuviclenie dar şi cu dorinţa de a teroriza şi de a acapa-ra ultimele redute ale puterii. din fericire, eu văspun: segmentul scriitoricesc, plus câteva domeniifilosofice, au putut să scape în bună măsură deaceastă presiune. scriitorii erau mult mai solidari îna se opune regimului ceauşescu decât sunt solidariastăzi. astăzi, din păcate, este o mişcare centrifugă,fiecare se ocupă de ale lui, sau se războieşte cu altci-neva. iar în filosofie, sigur, e vorba de domenii rela-tiv neutre ideologic, cum a fost şi domeniul meu,estetica, dar cum a fost şi istoria filosofiei, sauepistemologia sau logica, domenii care nu aveauinterferenţe ideologice directe, puteau să îşi vadă detreabă. în cele care aveau o întemeiere socială obli-gatorie, concesiile au fost mai numeroase, bineînţe-les din cauza naturii domeniului. deci trebuie discu-tat, a) pe domenii; b) pe segmente de timp; c) pe ţări– pentru că nu toate ţările zise socialiste, şi în nici uncaz în toate epocile, au promovat aceeaşi politică. înlinii mari, da, dar în detalii semnificative, nu. la noi,de fapt, politica de tip stalinist s-a păstrat şi multdupă moartea lui stalin; a rămas această mentalita-te de tip represiv-stalinist, dar de care, parţial, cul-tura a putut să scape. Parţial. Şi trebuie văzut cândda, când nu.

Un joc între complexul de inferiorita-te şi gesticulaţii de superioritate com-pensatoare

pentru că vă aflaţi în contact în permanenţă, custudenţi şi cu doctoranzi, v-aş întreba cum privesc ei,sau cum priviţi dumneavoastră în relaţie cu ei cultu-ra română în general. am întâlnit destul de mulţitineri care o caracterizează drept o cultură nici

22

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

niColAe BreBAn Cu Andrei potlog, JAninA şi ion iAnoşi. delphi

AurA Christi şi ion iAnoşi. foto CristinA BreBAn

măcar minoră, prea mică, şi sunt pe cale să îi negeorice fel de valoare sau valori. Şi, atunci, pentru căv-aţi ocupat inclusiv de arta neartei, şi atât de mulţicărturari cu valoare duală, v-aş ruga să marcaţi ceeace consideraţi important în cultura română.

eu am trei sau patru cărţi despre culturaromână, plus o multitudine de studii. am o istorie afilosofiei române în relaţia ei cu literatura – aicigăsim „personalităţile duale”. am un al treileavolum din trilogia Sublimul, pe care încă nu am res-cris-o, deşi aş vrea să o revăd. al treilea volum eSublimul în spiritualitatea românească. Şi am omonografie despre constantin Noica plus studii. elimpede că nu pot avea o opinie similară celor caredesconsideră sau consideră minoră această cultură.sunt ţări mari, sunt ţări mici, sunt naţiuni care aupopulaţii uriaşe, sau dimpotrivă. Nu cred că trebuienici să supralicităm şi nici să subapreciem. vreau săvă atrag atenţia că, uneori, complexele de superiori-tate vin compensatoriu din complexele de inferiori-tate. deci, se laudă enorm pentru că, de fapt, conşti-inţa e încărcată. Nu trebuie să fie conştiinţa încărca-tă, pentru că această cultură, cu antecedente serioa-se din secolele, să zicem, xv, xvi, xvii şi pe urmăcu împlinirile din secolul xx, e o cultură importantă,cu domenii care au fost de prim plan – aş amintilimba, literatura, pe de o parte, istoria, istoriografia,pe de altă parte; şi e limpede că istoria reală a obli-gat la o istoriografie care să prelucreze această isto-rie, mai ales modernă. ulterior au venit şi alte arte,plastice, muzicale şi aşa mai departe, şi alte ştiinţe.sigur că deschiderea aceasta foarte bruscă, care s-aprodus în ultimii ani, i-a zăpăcit pe unii tineri, careau sentimentul că nu mai există decât limba engle-ză, că nu mai există decât cultura americană.Bineînţeles că sunt foarte importante, dar nu suntexclusive. acest complex de inferioritate e fără sensşi nu trebuie mereu găsite, ca să zic aşa, ieşirile. depildă, discuţia interminabilă că nu avem un PremiuNobel în literatură. Nu are nici o importanţă. ionluca caragiale, care a trăit până în perioada când sedădeau deja Nobel-uri, nu are nevoie de aşa ceva;nici Blaga nu are nevoie, nici arghezi – şi PremiulNobel este un premiu care sigur că propulsează unautor şi literatura sa în prim plan – dar eu v-aşputea da exemple de premii Nobel date unor scriitoridin raftul doi, nu nesemnficativi. Premiul Nobel tre-buia să îl ia lev tolstoi şi, din motive diverse, nu l-aluat, revenindu-i lui sully Prudhomme, francezulsully Prudhomme, despre care astăzi nu mai ştienimeni. a discuta la nesfârşit de ce nu avem şi cândvom lua sau cine va lua Nobel-ul în literatură estefără rost. trebuie să ne vedem de treabă; ne-am năs-cut într-un loc, s-a întâmplat să lucrăm într-undomeniu, s-a întâmplat să fim parte a unei culturinaţionale, să ne ocupăm de ea. Nu are nici un rost săam regrete acum că nu m-am născut la New york,sau nu m-am împlinit nu ştiu unde. este un joc –care se vede nu numai în cultură, de altfel; se vedeîn politică, se vede în sport – un joc între complexulde inferioritate şi gesticulaţii de superioritate com-pensatoare. Nu trebuie nici, nici.

Este un răspuns pe care sper să îl audă cât maimulţi dintre cei care m-au făcut să pun această între-bare, pentru că, la rândul meu, am simţit nevoia sădau nume şi să atrag atenţia că nu trebuie neapăratsă pleci din ţară pentru a face lucruri importante...

aici aş interveni şi aş spune că mie mi s-a ofe-rit, la prima mea ieşire în vest, un post universitarîn germania. eu ştiam foarte bine germana; aş fiputut deveni un foarte bun publicist şi un foarte bunmânuitor de limbă germană literară. am refuzat;am spus: dacă am ales să fac parte dintr-o cultură,nu mai am nici timpul şi nici disponibilitatea de amă însrie într-o altă cultură care îmi place, pe care ofrecventez, dar din care nu fac parte. Nici ulterior numi-a trecut prin minte, nici măcar o dată, să plec.Niciodată în perioade foarte grele, când am avutcâteva prilejuri, de pildă, să merg la congrese, tot-deauna m-am întors cu ideea că aici va trebui să

lucrez în continuare. cred căaceastă ispită, explicabilă, dea pleca nu o să mai durezeatât de mult, şi unii se vorîntoarce, dintre cei care plea-că, iar alţii vor fi foarte mulţu-miţi că pot pleca oricând şi sepot întoarce corespunzător. artrebui, în timp, să se diminue-ze această obsesie, care a fostîn trecut, că, domnule, nuputeam să plec, dar acum poţipleca şi poţi să te întorci. dinacest punct de vedere, lucruri-le se vor aşeza. e adevărat – şiasta e tema cursului meu pecare îl ţin la filosofie, la secţiade studii europene şi care secheamă culturi naţionale şimentalităţi politice, în carediscut modificările care aparîn urma integrării europene,modificările de mentalităţi şimodul în care ar trebui să neacomodăm unor provocări,conştiinţa orgolios-majoritarătrebuie autocenzurată, în sen-sul că dacă ajungi în spania,în italia, sau în germania,acolo sunt majoritar catolici,sau majoritar protestanţi, vor-bitori de alte limbi şi sigur cătrebuie să te acomodezi.luarea în considerare a aces-tui impact lingvistic, de men-talitate, de deschidere politi-că, de deschidere culturală enecesară şi eu sper că studen-ţii, sau doctoranzii, după cevor avea stagii în străinătate,după ce vor cunoaşte foartebine situaţiile de acolo, mulţidintre ei se vor întoarce – şidacă nu acum, peste nişte anitotuşi. eu am foarte mulţi studenţi masteranzi şidoctoranzi care sunt în diverse ţări, unii dintre eidefinitiv. să nu îşi facă nimeni iluzia că nu au difi-cultăţi, să nu-şi facă nimeni iluzia că acolo totul s-adat pe tavă şi că au parcurs o carieră universitarălesnicioasă. Nu e aşa. Până la urmă cred că lucruri-le se vor echilibra. evident că noi acum vedem şilucrurile foarte bune aduse prin această deschidere,şi fenomenele secundare, negative care apar. euîntodeauna am o predispoziţie pentru optimism.dacă nu aş fi făcut aşa, aş fi înnebunit în trecut. Şitotuşi nu am luat-o razna, am lucrat şi am scris şiam predat. eu am un optimism care mă caracteri-zează chiar şi la această vârstă avansată. Şi cred călucrurile se vor calma şi se vor aranja, dar, sigur, întimp.

ceea ce îmi displace foarte mult e agitaţia preamare în plan politic, inclusiv în plan cultural, acesterăzboaie permanente şi superficiale, acest circ per-manent, care este propagat şi de media, consumatorde energie. oameni care înainte au fost în bune rela-ţii şi de stimă reciprocă, iată că încep să se înjure dinte miri ce, fără nici un motiv important, şi aruncăunii împotriva altora acuze care sunt nefondate.această atmosferă a cetăţii, din interiorul vieţiipublice, trebuie un pic să se mai calmeze şi în timpse va întâmpla şi asta.

Dreapta şi stânga îşi adjudecă părţidin modernitate

acum aveţi gânduri inoportune într-o cartecare vă este dedicată la 80 de ani. una dintre temeeste cea a stângii şi a dreptei. Este, între atâtea con-fuzii, şi aceasta una care cred că, făcută după ureche,

dă apă la moară şi maimultor confuzii. de fapt,cum stau lucrurile?

eu, când am spusoptimism, nu m-am refe-rit deloc la edulcorareasituaţiei economice sau,de pildă, la acoperireamarilor probleme socialelegate de sărăcie, de mize-rie chiar, cu care ne con-fruntăm tot timpul, şi num-am referit nici laabsenţa conflictelor socia-le, care sunt şi vor fi, desi-gur, şi nici la modul uni-voc de a ne raporta la ele.stânga şi dreapta. stângaşi dreapta sunt, din seco-

lul xix, de după revoluţia franceză, permanenţe.dacă vă uitaţi în Parlamentul european, primeledouă partide: e un partid care se revendică de la cen-tru-dreapta şi un partid care se revendică de la cen-tru-stânga. la noi situaţia este complicată. de ce?Pentru că parcurgând o epocă premergătoare în careconducătorii se declarau de stânga – deşi, după păre-rea mea, în mare măsură nu au fost, dar îşi arogauaceastă aşezare – acum există ispita de a consideraorice stângă ca fiind extremistă, ca fiind totalitară.Nu e aşa. dreapta şi stânga îşi adjudecă părţi dinmodernitate. de pildă, dacă luăm celebra triadă arevoluţiei franceze, libertate, egalitate, fraternitate,e limpede că libertatea individuală a fost pe urmăelaborată de gânditori, de conservator-liberali decentru-dreapta. în schimb, egalitatea care nu trebu-ie să fie egalitarism, dar care ţine de egalitatea şan-selor într-o societate, bineînţeles că înseamnă o sen-sibilitate de stânga. Nu te preocupă numai propriata bogăţie, ci te preocupă foarte mult sărăcia,nedreptatea, excluziunea, marginalizarea, grupuricare nu pot beneficia de avantajele civilizaţiei. eucred că o atitudine echilibrată de stânga este nunumai justificată, ci şi necesară. la noi e un paradoxîn cultură; toată lumea zice: da, domnule, avemnevoie de o stângă. dar când apare cineva care sedeclară de stânga, el e mai degrabă privit chiorâş,dacă nu chiar hulit. e cazul meu, care mă declar unom de stânga în sensul unei sensibilităţi sociale. euprovin din burghezie. familia mea a fost burgheză,dar eu nu ader la excesul de individualism sau deegocentrism. Nici la ideea că e bine că eu sunt bogă-taş şi restul nu mă interesează! întâmplător nici nusunt, pentru că trăiesc din câştigurile modice aleunui profesor şi ale unui publicist, scriitor. eu am osensibilitate de stânga: esenţa acestei sensibilităţieste atenţia mărită pentru nedreptăţi în termeniiunei dorinţe de echitate şi chiar de egalitate, care nuînseamnă egalitarism şi care nu înseamnă că nurecunosc diferenţele, de pildă, de înzestrare dintreoameni. Problema cu elitele e că ele nu ajung elite;problema e că ele se declară de la început ca fiindelite. Nu îmi place treaba asta. omul nu face partedin elită de la început; dacă el reuşeşte pe parcursulmuncii sale să îşi demonstreze prezenţa în cadrulunei elite, jos pălăria! Niciodată nu am avut senti-mentul acestei raportări aristocratice, individualis-te, egocentrice faţă de cei care întâmplător nu aufăcut facultatea sau care nu au putut să ajungăoameni de cultură. cred într-o raportare, în oricecaz, democratică, liberală în sensul secolului xix, nuîn sens de partid. eu am scris cărţi despre oameni dedreapta. cartea mea despre Noica e despre un omevident de dreapta, cu care mă aflam în corespon-denţă. el ştia că eu sunt de stânga, eu ştiam că el ede dreapta, dar asta nu m-a împiedicat să scriu o

23

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

mara magda maftei ■ Cioran şi utopia tinerei generaţii

„Problema fiinţei româneşti nu s-a rezolvat. Deşi ea a reprezentat o mistică a între-gii generaţii, motivaţia principală a existenţei acesteia, datorită conflictului dintreOccident şi Orient, dintre cele două doctrine sociale fundamentale, datorităCortinei de Fier care a căzut la finele celui de-al doilea război mondial, care a sepa-rat lumea în două lagăre etanşe, problema a rămas nerezolvată. Ce a însemnat defapt problema fiinţei româneşti? Conturarea unei identităţi naţionale, obsesie anaţionalismului românesc interbelic şi a „tinerei generaţii” care s-a confundat maimult sau mai puţin cu această epocă. utopia generaţiei a fost aceea de a scoate

România din anonimat. totul a rămas la nivelul iluziei şi al scepticismului. Din întreaga generaţie carea supravieţuit exilului intern sau extern, doi reprezentanţi fideli ai acesteia au conturat prin preocupă-rile lor foarte bine ideea fiinţei româneşti sau mai bine zis modalitatea ei de manifestare în lume.Aceştia sunt Cioran si Noica. Această carte – dreaptă, radicală, exactă, întunecată – tratează rătăciri-le şi împlinirile acestora în contextul în care întregul continent, în perioada interbelică, părea că a luat-orazna.”

Mara Magda Maftei

Cu iAnoşi lângă iuBitele de noi CAriAtide

24

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

irina petrovai■ mitul felinelor

Mitul felin în literaturauniversală este o lucrareîn care s-a încercat sin-tetizarea într-o formă accesibilă, însă fără a fisuperficială, a unei cantităţi impresionante dematerial, material găsit atât în publicisticaromână, cât şi cea străină. Subiectul lucrării afost o alegere subiectivă, fiind apropiat desufletul autoarei. Fiecare capitol în parte tra-

tează un aspect al temei dezvăluite în titlu, respectând în acelaşitimp o linie cronologică, acest lucru facilitând în mod semnificativînţelegerea şi asimilarea informaţiei. Însă întreaga lucrare are capunct comun permanenta oscilare între planul real şi cel fantas-tic, fabulos, între documente oficiale (precum cronicile) şi mărtu-riile oferite de superstiţiile populare. În primul capitol observămţara de origine a pisicii, Egiptul, şi modul în care aceasta era tra-tată ca o zeitate cu atribuţii contradictorii (uneori benefice, alteorisinistre). Deşi exportul lor a fost interzis de către egipteni dinmotive religioase, acest lucru nu a împiedicat răspândirea lor întoate culturile lumii. Sunt analizate de asemenea şi diverselelegende legate de naşterea pisicii la diferite popoare.

carte despre el. dinu Pillat, care mi-a descoperit car-tea despre dostoievski şi a şi scris despre carte, afăcut şi închisoare, s-a apropiat de mine după închi-soare; nu m-a suspectat în nici un fel de nimic, încondiţiile în care am scris o carte despre dostoievski,care i-a plăcut. el era un om limpede de dreapta. custeinhardt am fost în relaţii bune... Şi pot să maidau multe asemenea exemple de reciprocă toleranţă.ideea e să fim reciproc toleranţi, dar nu să ne ascun-dem ideile, opţiunile, sensibilităţile, care ar putea fidiverse şi poate chiar adverse, dar nu în sensul uneiadversităţi personale.

eu sunt, de pildă, de mai multă vreme pus lacolţ pentru că eu cred că marx a fost un gânditorimportant al secolului xix şi, cunoscându-l foartebine, am scos şi o carte care se cheamă Karl Marx în1234 de fragmente. eu cred că el nu trebuie confun-dat cu stalin, sau cu Pol Pot, sau cu ceauşescu, saucu cine vreţi dumneavoastră. el a trăit în secolulxix. Putem să avem obiecţii faţă de ideile lui.Putem. e şi firesc să aibă oamenii obiecţii, dar dupăce l-au citit, nu înainte şi nu în loc să îl citească! ele un gânditor de secol xix care în occident se bucu-ră de reeditări continue şi de importante exegeze.

o receptare în evoluţie.da! Şi nu numai că trebuie cunoscut. Noi am

avut în trecut o atitudine de refuz faţă de Nietzschenumai pentru nişte idei la care nu aderam, iar acummultă lume are o atitudine de refuz faţă de marx,faţă de care eu nu cer să fie concesivi: cerinţa mea debază e să îl citească.

Şi să facem diferenţa între teorie şi practică,probabil.

evident. el nu a trăit în epoca în care acesteidei ale lui au fost în aşa fel aplicate încât au fostpractic falsificate, pentru că el nu s-a gândit nici oclipă că această punere în practică se va întâmpla înţări subdezvoltate. el s-a gândit numai la ţări foar-te dezvoltate, nu intrăm în detalii. vreau să spun căel e un om care merită citit, merită combătut pe baza

cunoaşterii textelor, şi nu pur şi simplu scos pefăraş, ca să zic aşa, ca unul care să nu conteze.contează!

M-aş mai opri la un moment care vă leagă de operioadă destul de controversată. Istoria literarăconfirmă că sunteţi „vinovat” şi de apariţia celuide-al doilea volum al lui nicolae Breban, drumul lazid, dar şi de apariţia jurnalului de la Păltiniş – toc-mai l-aţi amintit pe noica. Cum caracterizaţi aceaperioadă? Ce s-ar fi putut întâmpla dacă, ştiu eu, eraalta raportarea?

în anii ’70-’80 am scris un număr foarte marede referate de susţinere a unor cărţi, era un fel deînţelegere tacită între, mai ales, editura cartearomânească şi redactorul ei, subsemnatul, ca săîncerc să alcătuiesc referate care să ajute redacţia sătreacă volumul respectiv prin cenzură. Noica şi-adat seama, bineînţeles, şi aşa a început corespon-denţa dintre noi. Pe urmă la grupul de la Păltiniş,adică andrei Pleşu şi gabriel liiceanu, la o seamăde filosofi, anton dumitriu, la scriitori, NicolaeBreban, care, din fericire, şi-a păstrat acel referat pecare l-am scris despre romanul amintit de dumnea-voastră. Noi ne-am împrietenit foarte mult în ultimiiani, dar nu numai din cauză că am avut această pre-

zentare favorabilă a cărţilor lui într-o perioadă încare pentru el viaţa nu era uşoară, pentru că ştiţifoarte bine că s-a ridicat împotriva tezelor din ’71,şi-a dat demisia de la Paris, apoi a fost vreme dedouăzeci de ani marginalizat. am scris, de pildă,schimbul de scrisori din şi despre Epistolar, care peurmă a fost publicat. schimbul de scrisori întreNoica şi mine l-am publicat... mai am în arhivă textepe care aş putea să le public, dar nu mă grăbescdeocamdată. deşi la vârsta mea s-ar zice că ar tre-

bui să te gră-beşti. Nu mi separe o chestiuneexcepţională şide o valoareexorbitantă cămi-am pus umă-rul la apariţiaunor cărţi. elemeritau săapară. situaţiaera de aşa natu-ră încât redacto-rii trebuiau să seacopere cu refe-rate. Şi cenzorii,între noi fievorba, aveaunevoie de acestereferate faţă deşefii lor. eu mi-am făcut aceastămeserie, capublicist, citindşi scriind despremanuscrise –numeroase, dealtminteri – caele să vadă lumi-na tiparului. Num-am împăunatcu acest rol. euam păstrat – am

spus-o, o spun şi acum – textul despre Minimamoralia a lui andrei Pleşu şi despre Epistolar în car-tea opţiuni, ultima carte de memorialistică dinaintede schimbare. cartea a fost oprită din cauza acestortexte şi, printr-un concurs de împrejurări favorabile,editura a tot insistat şi cartea a apărut. mi s-ar fipărut nedemn, de pildă, ca eu din carte să scot aceltext despre Minima moralia în condiţiile în careandrei Pleşu era la tescani, era izgonit dinBucureşti. Şi nimeni nu avea voie să scrie despre elnimic. redactorul de carte, care a fost magdalenaBedrosian, a închis ochii, ştia că sunt acolo texteindezirabile, cartea a şi fost oprită, şi peste o lună şiceva i s-a dat drumul. Bun, puteam să periclitez car-tea pentru că peste şase luni – era în mai ’89 – dupăianuarie ’90 nu mai avea sens această carte în aceaformă. am scris acolo şi despre Meditaţia transcen-dentală. mi se par gesturi normale... sigur, careaveau nevoie de o anume încăpăţânare din parteamea, dar această încăpăţânare nu o pun în categoriaeroismelor. Nu am fost în nici un fel un erou, am fostun slujitor al cărţilor bune şi cred că sunt în conti-nuare. sau încerc să fiu.

V-am văzut împreună cu doamna JaninaIanoşi la ultimele târguri de carte, de fiecare dată,

aproape de dimineaţa până seara, susţinându-văidei şi, până la urmă, un mod de a fi, pe care vi l-aţiasumat.

editura ideea europeană, aura christi,andrei Potlog şi mentorul spiritual al editurii,Nicolae Breban, ne-au adoptat pe amândoi, pejanina cu traducerile ei, pe mine cu cărţile mele. înultimul an am publicat un număr mare de cărţi,parte reeditări, parte cărţi cu totul noi. acum janinaa tradus iar o carte pentru aura, după ce a apărutproza marinei ţvetaieva în traducerea ei şi cu prefa-ţa mea. am avut această şansă, în condiţiile în caree greu să te accepte o editură, în condiţiile în caresingurele edituri care difuzează bine sunt două-treiedituri mari; în rest, sunt edituri mici care se chinu-ie. m-a publicat şi editura academiei cu două cărţi:monografia hegel, monografia Noica. m-a publicat,cum v-am spus, şi domnul augustin Buzura şiangela martin la fundaţia culturală română. m-aupublicat masiv aceşti prieteni ai culturii şi prietenipersonali – aura christi, Nicolae Breban şi andreiPotlog – care mi-au făcut această cinste. Pentru noie o mare bucurie că am putut lucra nu numai pentrusertar. eu am îndemnat-o tot timpul pe janina sătraducă. ea traduce din trei limbi. a scos recent omică carte, tot la editura ideea europeană, din fran-ceză, despre personajul iuda din evanghelii, un eseuincitant despre ce se întâmplă cu acest personajmalefic din cele patru evanghelii. eu sunt un asiduucititor al Bibliei de când mă ştiu, şi de vechi şi Noultestament. colaborăm tot timpul, ea, janina, şi cumine. ea traduce, eu scriu, prefeţe la cărţile tradusede ea, mai fac adnotări. deocamdată este un tandembun care vrem să ţină cât mai mult cu putinţă, deşila vârsta noastră nimeni nu ştie cât o să ţină.

sper că, deşi am înplinit o vârstă înspăimântă-toare pentru multă lume, mai pot lucra.deocamdată, nu simt nici un motiv ca să nu lucrez;zi de zi lucrez, de dimineaţă, ţin cursuri, janina tra-duce, aşa că uraţi-mi să mai pot lucra de acum înco-lo măcar câţiva ani. r

2008

iAnoşii Cu niColAe BreBAn, mAtei şi uCA CălinesCu

25

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

fantasticul nu a însemnat pentrucaragiale un gen nou de proză, abordatîn ultimii ani ai vieţii petrecuţi laBerlin, timp în care a scris prozele ce au

alcătuit volumul Schiţe nouă, apărut în 1910,cuprinzând nuvelele Kir Ianulea şi Calul dracului,deoarece volumul Momente cuprindea, în 1901, laHanul lui Mânjoală (1898) şi la Conac (1900).

elementele fantastice au existat frecvent înproza lui caragiale, de la ambiguitatea din Căldurămare (1901), Inspecţiune, două loturi (1898/1899),Cănuţă, om sucit (1897/1898), la intruziunea visuluiîn realitate din nuvelele psihologice o făclie de paşte(1889) şi În vreme de război (1898/1899), temă fan-tastică ce face parte din clasificarea tematică propu-să de roger caillois în În inima fantasticului1, şipână la realizarea unei atmosfere fantastice în laHanul lui Mânjoală sau în Calul dracului; acesteultime proze, alături de la Conac, reuşind să ilustre-ze fantasticul modern analizat de tzvetan todorovîn Introducere în literatura fantastică2.

încă din perioada începuturilor sale literare,caragiale a abordat genul fantastic, publicând textede tip science fiction în Ghimpele, gen denumit deflorin manolescu „fantasticul paradoxal”3. aceastăcategorie este reprezentată de textele fantezistepublicate în anul 1874, pline de umor prin limbaj şiprin stil, precum textul intitulat Cronică fantastică,publicat în Ghimpele din 9 iunie 1874. textul aredouă variante de început, dintre care unul sub formaunui dialog cu cititorul; „acţiunea” se petrece în anul3874, denumirea locului fiind foarte sugestivă –„tâmpitopolea” –, iar subiectul este simplu: chineziiau cucerit lumea şi „domnesc asupra continentuluivechi pe care l-au chinizat”; finalul textului reprezin-tă o aducere la realitate a cititorilor, cărora li seadresează din nou pentru a-i lumina:

„ – Iubiţi lectori, nu sunteţi de loc rătăciţi. n-aveţi nevoie de conducerea mea. luaţi bine seama, afost numai o glumă fantastică: sunteţi acasă, la dv.,între ai dv… în Bucureşti, în Ţara românească.priviţi în jurul dv.; îmi pare că cetiţi «Ghimpele»”4.

a doua categorie de fantastic, după clasificarealui florin manolescu, este fantasticul propriu-zis,existent în prozele din volumul Schiţe nouă (1910),dar şi în prozele din anii precedenţi, în la Hanul luiMânjoală şi la Conac, publicate în 1901, înMomente.

fantasticul lui caragiale este alcătuit maimult din elemente fantastice, singurele proze în careautorul a realizat atmosfera fantastică fiind laHanul lui Mânjoală şi Calul dracului; doar acesteproze pot fi încadrate în fantasticul modern. Paulzarifopol a remarcat specificul fantasticului în pro-zele lui caragiale, analizându-l în „Introducere” laopere (1931): „Fantasticul, chiar acolo unde e intro-dus direct, în „la Hanul lui Mânjoală”, în „KirIanulea”, în „Calul dracului”, funcţionează numai caelement de motivare; nu e exploatat ca viziune, ciapare ca ciudăţenie uşoară – şi explicabilă raţional!– cum e cotoiul şi căpriţa Mânjoalei, sau e un fel dejoc de cuvinte echivoc, cum e coada lui prichindel în„Calul dracului”. Caragiale transpune, cât poate,fantasticul în „normalitate umană”5. spre deosebirede prozele scrise înainte de 1909, prozele ce aparţinvolumului Schiţe nouă sunt influenţate de folclorulbalcanic, prin existenţa motivelor folclorice precummotivul transformării, motivul averilor pierdutepeste noapte, motivul femeii care l-a păcălit pe dra-cul, motivul dracului însurat, motivul femeii mai

rele ca dracul, motivul ochiului/deochiului, motivulfocului, motivul vrăjitoarei.

singurele proze caragialiene cu adevărat fan-tastice sunt doar la Hanul lui Mânjoală şi laConac, deoarece Calul dracului şi Kir Ianulea facparte din domeniul învecinat al fantasticului mira-culos. în afară de acestea, există proze în care aparelemente fantastice, ambiguitatea sau visul fiindprezente mai mult sau mai puţin în Căldură mare,Inspecţiune, două loturi, Cănuţă, om sucit, o făcliede paşte, În vreme de război. în Inspecţiune, prozăînrudită prin tema obsesiei cu nuvelele o făclie depaşte şi In vreme de război, obsesia duce la sinucide-rea inexplicabilă a funcţionarului anghelache.ambiguitatea creşte pe parcursul naraţiunii, colegiimai tineri neînţelegând comportarea bizară a luianghelache, care devine anxios în momentul în careaflă despre fuga din ţară a unui coleg, „vechi impie-gat, reputat până mai zilele trecute ca un funcţionarmodel, ca un om de o probitate mai presus decât oricebănuială”6, din cauza lipsei din casă a unei sumemari de bani. anghelache îl apără pe acel coleg, spu-nând, spre uimirea celorlalţiprieteni, că acesta „nu e decâto victimă a neglijenţei altora!”;limbajul şi gesturile lui crescgradat exprimându-i teama şiagitaţia la gândul că oricui is-ar putea întâmpla acelaşilucru, deci şi lui: „strigă foartetare…, bătând cu pumnul înmasă”, le adresează colegilormai tineri insulte precum„prost”, „neghiob”, „măgari”,iar pentru inspectori rezervăinvective ca „mişei” şi „cana-lii”, ca în final să ajungă „înculmea furiei”, spărgând paha-rul şi ieşind „turbat pe uşă”.

motivul sinuciderii per-sonajului poate fi pus peseama scindării personalităţiiacestuia, care în realitate nueste ceea ce pare, deoarecepare un om raţional, dar raţio-nalitatea lui este contrazisă deiraţionalitatea actului de sinu-cidere. că acest lucru esteposibil, o dovedeşte violenţagesturilor şi a limbajului acestui personaj bizar, cucare colegii săi nu sunt obişnuiţi, deoarece întot-deauna anghelache le păruse a fi de un calm desă-vârşit. finalul schiţei rămâne în ambiguitatea expri-mată prin întrebarea celui mai tânăr dintre colegiilui anghelache, „de ce?... de ce, nene anghelache?”,după care urmează replica ironică a naratorului:,,dar, nenea anghelache cuminte, n-a vrut să răs-punză”7.

în nuvela două loturi, ambiguitatea se referăla confuzia dintre numerele câştigătoare, astfel încâtpersonajul obţine invers numerele câştigătoare de lafiecare dintre loterii. autorul realizează finalulnuvelei prin aceeaşi tehnică a ambiguităţii, propu-nând două finaluri condiţionate de tipul autorului;astfel, făcând aluzie la autorii romantici – „dacă aşfi unul dintre acei autori cari se respectă şi sunt foar-te respectaţi, aş încheia povestirea astfel…”8 – descri-ind un posibil destin al celor două personaje: doam-na lefter devine „maica Elefteria”, care avea obiceiulde a culege cioburi de străchini”, pe care le aduna închilia ei ca pe o comoară, iar domnul lefter devine

„un moşneag micuţ, intrat la apă şi scofâlcit”, careavea obiceiul de a se plimba mereu prin faţa univer-sităţii, spunând acelaşi cuvânt, „Viceversa!...”, ca oobsesie faţă de viaţa lui irosită din pricina fatalităţii.

finalul nuvelei rămâne în ambiguitate, deoa-rece caragiale propune şi cealaltă variantă de final,în care recunoaşte că nu ştie ce s-a mai întâmplat cupersonajele sale: „dar… fiindcă nu sunt dintre aceiautori, prefer să vă spun drept: după scandalul de labancher, nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu eroul meu şicu madam popescu”9. dimensiunea onirică reprezin-tă o etapă nouă şi originală în trecerea la fantastic aprozelor lui caragiale; includerea visului în realitatepoate fi observată în nuvelele psihologice o făclie depaşte, publicată în Convorbiri literare (1 august1889) şi în În vreme de război, publicată în Gazetasăteanului (1898/1899).

în nuvela În vreme de război, ambiguitateaeste realizată prin pătrunderea viselor lui stavracheîn realitate, ceea ce duce la demenţa personajuluicare face confuzie între vise şi realitate, ca până lamomentul deznodământului tragic să ajungă să se

înstrăineze total de realitate. Prima dată, stavrachevisează că fratele său, popa iancu, s-a întors acasă,fiind un ocnaş muribund; în al doilea vis, fratele săuera căpitan. hangiul era obsedat de venirea frateluicu scopul de a-şi lua în posesie averea de drept; dupăfiecare vis, el avea impresia că fiecare „vizită” a fra-telui său s-a întâmplat în realitate, astfel încât atreia oară, când fratele lui se întoarce într-adevăracasă, cerându-i să-l ajute cu bani, având datorii,reacţia lui este stranie; el confundă realitatea cuvisul, influenţat fiind de visele pe care le-a avut maidemult. trezit de atingerea fratelui său, stavrachedevine violent până când cei doi prieteni îl imobili-zează; deşi imobilizat, evoluţia psihică a personaju-lui către demenţă rupe orice punte de comunicareîntre cei doi fraţi.

există o ambiguitate a gândurilor şi a reacţii-lor protagonistului din nuvela o făclie de paşte; aces-ta oscilează între dorinţa de a rămâne nemişcat şidorinţa de a scăpa cu viaţă, de fapt, între teamă şi

Magia este o modalitate de intrare înfantastic, la fel ca în La Conac, în

ambele cazuri există privirea magicăa personajului negativ – hangiţa sau

negustorul – prin care acesta reuşeştesă-şi atragă victima, tânărul cerămâne să poposească la han.

carmen DuvalmaCaragiale între ambiguitate şi fantastic

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

marian victor Buciu ■ nicolae manolescu. (pre)istoria criticului

Mai presus de observaţiile strălucite risipite pe parcursul analizelor romanelor lui N. Breban, de situările pertinente, desiguranţa tonului şi ingeniozitatea căilor de abordare, ne ispiteşte în acest studiu figura spiritului creator întrezărită deM. v. Buciu în atitudinea prozatorului faţă de dubla opresiune, a codului ideologic şi a scriiturii, deopotrivă alienante.Cum autorul este, el însuşi, prozator, teza manifestă un interes special pentru o anumită specie de luciditate creatoa-re care recunoaşte sau cunoaşte limitele scriiturii şi îi alege conştient forma de alienare. Ea trădează admiraţia faţă deun destin exemplar şi, poate, un vis de transvazare, fapt care şi explică tensiunea participativă a frazelor.”

Eugen Negrici

„E un rezultat spectaculos al aplicării unui sistem unitar de interpretare, combinând în proporţii adecvate teoria şi analiza. (…) Noţiunile-cheie se potrivesc în broasca textului, deschis astfel interpretării într-un mod expert, fără a utiliza şperaclul impresionismului.”

Ion Simuţ

1 roger caillois, „in inima fantasticului”,editura meridiane, 1971.

2 tzvetan todorov, „introducere în literaturafantastică”, editura univers, 1973.

3 florin manolescu, „caragiale şi caragiale”,editura humanitas, 2002, cap. 10, „Povestirile«fantasticului»”, p. 158.

4 i.l.caragiale, „opere”, vol. ii, editura pentruliteratură, 1962; p.294.

5 Paul zarifopol, „Pentru arta literară”, vol.i,editura minerva, 1971; „introducere” la ediţia criti-că i.l.caragiale din 1931, p. 325.

6 i.l.caragiale, „momente. schiţe”, edituraalbatros, 1976; pp. 94-97.

7 ibid., p. 106.8 i.l.caragiale, „o făclie de Paşte”, editura

minerva, 1971; p. 129.9 ibid., p.130.

instinctul de supravieţuire care îi învinge în finalteama. la fel ca în nuvela În vreme de război, perso-najul îşi trăieşte puternic visul, pentru el visul esteinclus în realitate, existând aceeaşi confuzie întrerealitate şi visul lui leiba zibal, hangiul bolnav defriguri, care, în timp ce-şi aştepta clienţii, era obse-dat de ameninţarea lui gheorghe, un fost slujbaşrăzbunător, că îl va ucide; în nebunia sa, hangiulconfundă realitatea cu obsesiile, ajungând până laasocierea ingenioasă care-i salvează viaţa, dintre„ţintuirea” inimii lui pe care ar fi pregătit-o crimina-lul şi „ţintuirea” mâinii acestuia chiar în momentulîn care se pregătea să deschidă uşa prin ferestruicalucrată de hoţi. frica personajului este descrisă gra-dat, teama şi obsesiile lui ducând ireversibil cătrenebunie, lucru frecvent în proza lui caragiale.

aceeaşi confuzie între vis şi realitate caracteri-zează şi nuvela abu-Hasan, însă diferit de o făcliede paşte şi În vreme de război, această confuzie exis-tând doar în mintea protagonistului, deoarece con-fundă realitatea cu visul, pe care crede că-l datorea-ză unui „duh rău” care l-a posedat deoarece musafi-rul a uitat uşa de la drum deschisă la plecare; înfinal, abu-hasan află că totul a fost o glumă pusă lacale de califul harun-al-raşid deghizat într-unnegustor din musul. Nuvela este scrisă după o temăorientală cu final fericit, în care personajul îşi lămu-reşte confuzia, iar viaţa lui revine la normal, visulsău transformându-se în realitate.

în la Conac, ambiguitatea stă în ciudăţeniaapariţiei omului „roşcodan”, tânărul neputând să-şiexplice faptul că nu l-a văzut în spatele său, întreba-rea sa rămânând fără răspuns: „de unde a răsăritomul acesta? Fiindcă tot drumul, tânărul, măcar căşi-a întors privirile de multe ori pe calea umblată, nua luat seama să mai vină cineva după el; chiar a gân-dit: câtă singurătate de dimineaţă pe un drum aşa decăutat întotdeauna!”10. dispariţia misterioasă atovarăşului său de drum tocmai în momentul în careau trecut pe lângă biserică, după ce tânărul îşi facecruce, rămâne neexplicată, iar el nu insistă să aflemai mult şi nici nu-şi face probleme, încercând să-şiexplice faptul în mod raţional, prin posibilitatea canegustorul să fi trecut înainte, deoarece „în pământn-ar putea intra un călăreţ cu cal cu tot…” 11. specificacestei povestiri este jocul de priviri care durează petot parcursul naraţiunii; mai întâi privirea tânăru-lui, apoi privirea saşie a negustorului, „un roşcodangrăsuliu, cu faţa vioaie; cârn şi pistrui; dar om plă-cut la înfăţişare şi tovaroş glumeţ; numai atâta că esaşiu, şi când se uită drept în ochii tânărului, îi faceaşa, ca o ameţeală, cu un fel de durere la apropietu-ra sprâncenelor”12. există o legătură între privirileomului „roşcodan” şi toate faptele tânărului, care„urmează calea ce i-o arată ochiul tovaroşului” şijoacă toţi banii pe care i-a dat tatăl său pentru aplăti boierului arenda moşiei. tânărul pare a fi mag-netizat de „ochiul tovaroşului, care-i dă o povaţă maitare decât cea mai tare poruncă… pune mâna-n sânşi scoate legătura… Înainte …”, pierzând toţi banii,în ciuda sfaturilor unchiului său care l-a îndemnatsă plece la timp, înainte de a începe să piardă la joc.

Punctul culminant al povestirii este reprezen-tat de momentul în care, la vremea când toţi jucăto-rii dorm, tânărul „vede în întunerecul nopţii strălu-cind ochiul ciudat care l-a stăpânit toată ziua”,auzind îndemnul diabolic al negustorului careîncearcă să-l convingă să fure banii celorlalţi.credinţa tânărului, care şi-a făcut cruce, pare că l-ascăpat din posesia stranie în care s-a aflat până înacel moment; atunci „ochiul luminos” a dispărut, iardimineaţă unchiul său a rezolvat problema, dându-itoţi banii pierduţi, împreună cu două palme, făcân-du-l să-i promită că-l va asculta. Povestirea se înche-ie cu acelaşi joc al privirilor dintre tânăr şi fata de lahan pe care o vede pe drumul de întoarcere; tânărulmerge iute, fiindu-i teamă să se mai oprească dindrum; deşi doreşte să se uite înapoi, el ezită deteamă să nu se întoarcă ceea ce s-a întâmplat, gân-dindu-se că răul ar putea reveni oricând. din punctde vedere structural, la Conac seamănă cu laHanul lui Mânjoală, având tema comună a drumu-lui făcut de un tânăr; amândoi au făcut popas la unhan, unde au fost vrăjiţi ori deocheaţi; în final au fostsalvaţi de un personaj pozitiv – socrul sau unchiul –dar nu înainte de a-şi fi făcut semnul crucii.

atmosfera realistă de la începutul nuvelei laHanul lui Mânjoală dă impresia de verosimil, consti-tuind o strategie de realizare a fantasticului prin

descrierea în detaliu a atmosferei de la han, unde„chirigiii se-ncălzesc pe lângă focuri”, iar în cârciumă„doi ţigani somnoroşi, unul cu lăuta şi altul cu cobza;ţârlâie într-un colţ olteneşte”13; în bucătărie „abur depâne caldă”, hangiţa „frumoasă, voinică şi ochioasă”priveghează cuptorul, iar odaia ei albă şi curată con-trastează cu mirosurile aspre de la han, şi îl atragepe tânăr prin aroma „de mere şi de gutui”, în care sesimte protejat, în odaie fiind „cald ca subt o aripă decloşcă…”14.

se remarcă spaţiul ales ca loc de desfăşurare aacţiunii, în ambele nuvele fiind hanul, un loc al răs-pântiilor, în care se întâlnesc forţele binelui şi alerăului, unde sunt prezente energiile malefice. inodaia hangiţei există detalii care produc ezitareapersonajului dar, după motivaţia ei – „d-abia prăsesccari şi păduchi de lemn”– totuşi, el îi acceptă expli-caţia; după ce-şi face cruce, aude un „ răcnet” pe carecaută să şi-l explice prin posibilitatea de a fi călcatpe cotoiul aflat sub masă. după ce fănică află despreschimbarea vremii, observă că hangiţa a privit„adânc în fundul căciulii”, iar ochii ei „sticleau gro-zav de ciudat”; după ce şi-a făcut cruce pornind ladrum, a auzit „uşa bufnind şi un vaiet de cotoi”, pecare din nou şi-l explică în mod raţional: „Gazda meaştia că nu o mai văz, intrase degrab în căldură şiapucase pe cotoi cu uşa, desigur”15.

magia este o modalitate de intrare în fantastic,la fel ca în la Conac, în ambele cazuri există privi-rea magică a personajului negativ – hangiţa saunegustorul – prin care acesta reuşeşte să-şi atragăvictima, tânărul ce rămâne să poposească la han.spre deosebire de la Conac, în la Hanul luiMânjoală, vremea reprezintă un efect al magiei cufuncţia de întregire a atmosferei fantastice; vremease schimbă gradat, existând o legătură între senza-ţiile personajului şi schimbările vremii: „Viforul creş-tea scuturându-mă de pe şea…[…]. Frigul ud măpătrundea; simţeam că-mi îngheaţă pulpele şi braţe-le. Mergând cu capul plecat ca să nu mă-nece vântul,începui să simţ durere la cerbice, la frunte şi la tâm-ple fierbinţeală şi bubuituri la urechi…[…]. Căciulaparcă mă strângea de cap ca o menghinea; am scos-oşi am pus-o pe oblânc… Mi-era rău…16.

o nouă schimbare a vremii are loc, fiind înlegătură cu apariţia stranie a unei „mogândeţe”; seobservă că această apariţie, deşi stranie, nu produceteamă protagonistului, care încearcă să-şi expliceraţional existenţa ei: „Mă uit… În adevăr, la câţivapaşi înaintea calului zăresc o mogândeaţă micăsărind şi ţopăind…un dobitoc!... Ce să fie?...Fiară?... E prea mică… pun mâna pe revolver; atunciauz tare un glas de căpriţă…”. deşi tânărului nu-i

este teamă de ciudata apariţie, prin contrast, calulsău reacţionează violent, parcă răspunzând la reac-ţiile nesăbuite ale călăreţului: „Mă dau jos de pe cal,care nu mai vrea să meargă în ruptului capului, şi-lapuc scurt de căpăstru; mă aplec pe vine-n jos: „Ţa-ţa!” şi chem căpriţa cu mâna parcă aş vrea să-idau tărâţe. Căpriţa se apropie zburdând mereu.Calul sforăie nebun, dă să se smucească; mă pune îngenunchi, dar îl ţin bine. Căpriţa s-a apropiat demâna mea: e un ied negru foarte drăguţ, care se lasăblând să-l ridic de jos. l-am pus în desaga din dreap-ta peste nişte haine. În vremea asta, calul se cutremu-ră şi dârdâie din toate încheieturile ca de frigurilemorţii”17.

ca efect al infiltrării fantasmei, care apare gra-dat, caragiale introduce tema goanei; se poateremarca, în această proză, o goană asemănătoare cucea din Calul dracului, de la finalul călătoriei fabu-loase a cuplului vrăjitoare-demon: „de mult acum,mergea ca praştia sărind peste gropi, peste moşoroa-ie, peste buşteni, fără să-l mai pot opri, fără să cunosclocurile şi fără să ştiu unde mă ducea”18. la o oprirea calului, protagonistul scapă din captivitatea male-fică, după ce-şi face cruce; în acel moment, aude unţipăt, iar calul se trezeşte, trântindu-l şi luând-o lagoană; fănică găseşte din nou o explicaţie pentruacel ţipăt, în ideea că ar fi strivit iedul, explicaţia luicontrastând cu vorbele unui om din apropiere, caresugerează mai degrabă ceva necurat: „ucigă-tetoaca, duce-te-ai pe pustii!”19. momentul „trezirii”protagonistului este reprezentat de trecerea bruscăde la planul ireal la planul real, prin scena realistă aîntâlnirii cu gheorghe Nătruţ, paznicul, care îllămureşte că s-a întors chiar în acelaşi loc din care aplecat, arătându-i grajdul de la hanul lui mânjoală,deşi umblase timp de patru ore.

discursul narativ la persoana întâi accentuea-ză verosimilitatea povestirii, acest procedeu fiind ostrategie de realizare a fantasticului. acelaşi rol îlare şi dialogul dintre fănică şi gheorghe Nătruţ, degenerare a autenticităţii în crearea atmosferei rea-liste. finalul nuvelei este ambiguu, deoarece cândfănică îi relatează socrului său întâmplarea, el ezităîn faţa supranaturalului în care crede polcovniculiordache, insistând că hangiţa i-ar fi pus farmece încăciulă şi că „iedul şi cotoiul erau totuna…”. de ase-menea, planul temporal din final contribuie la reali-zarea ambiguităţii, deoarece naratorul iese din tim-pul povestirii, care reprezintă, de fapt, întâmplareape care-l punea socrul său s-o repovestească de câteori se aşezau „după obiceiul de la ţară, dinainteaunui borcan de vin”; ambiguitatea este descoperităîn faptul că protagonistul relatează despre cum îipovestea socrului, care nu mai trăia în momentulrelatării: „aş fi stat mult la hanul Mânjoloaii, dacănu venea socru-meu, pocovnicu Iordache, dumnezeusă-l ierte, să mă scoată cu tărăboi de acolo”20.această ambiguitate sugerează că, întâmplarea pecare obişnuia să i-o povestească socrului, acum opovesteşte unor ascultători sau chiar cititorilor. r

10, 11, 12 ibid., pp. 132-133.13, 14 ibid., pp.96-98.15, 16 ibid., pp. 101-102.17, 18, 19, 20 ibid., pp.103-104.

26

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

victor ivanovici■ un caftan pentru don Quijote

Drept cadru general al discuţiei noastre propun o poetică a traducerii. După părerea mea, această disciplină – al căreiteritoriu încalcă (ba chiar „încalecă”) domeniile lingvisticii teoretice şi aplicate, teoriei literaturii şi creaţiei literare – sepliază pe modelul actului comunicării. După cum se ştie, actul respectiv implică un producător de mesaje, mesajul sautextul produs şi un receptor sau lector (care arareori e unul cu totul pasiv; cel mai adesea el exercită funcţia de inter-pret al mesajului ori textului). Să observăm acum că procesul traducerii este compus de fapt din două acte de comunicare înlănţuite, dintre care pri-mul se desfăşoară în spaţiul limbii şi culturii de plecare, adică al limbii-sursă, iar celălalt în sfera limbii şi culturii dedestinaţie, altfel spus a limbii-ţintă. traducătorul reprezintă veriga de legătură dintre cele două segmente, căci lui îiincumbă atât lectura şi interpretarea textului-sursă, cât şi producerea textului-ţintă.

Ţărani din Lucania

ţăraniidin lucaniamiros a pământsunt parfumaţi cu mustrăspândesc în juraroma pâiniide-abia scoase din cuptoroferă lumiibucăţi de brânzăîndelung pregătităcu mâinile lor.

Printre rânduri

când trupule obositmintea tulbureşi mâna se odihneşte:pana prietenăîn liniştese întăreştepentru a capturadin zborcercurile nebuloase ale memorieirătăcitoare.

ritual dulce

inima alor meie umedă, proaspătă, umilămiroase a pământca violetele proaspetepe care tatăl meuobosit searadupă asfinţitle culegea printre tufişurile vecinecu via şi cu trestiileca să le aducă în dar

învelite delicatîn batista sa roşiecu floricele albecârlionţilor bruniochilor scânteietorisurâsului şăgalnical fetiţei sale careca un dulce ritualalergând şi sărindspre elşi spre murgul săuîl întreba:„tatăce mi-ai adusîn seara asta?”

Momente de saţietate

am mirosit şi gustatabundenţaîn sărăciacaselor de piatrăînnegrite de fum.

Hristos din Forenza

da, levi,hristos s-a oprit la ebolidar apoi a mers mai departe spre forenzaa săpat arat şi semănata copt pâine pentru copiii desculţia uscat lacrimile disperăriia transformat în azimă inima ţăranilorîn vin sângele celor căzuţis-a odihnit apoiîn umilinţa călugărilorde la mănăstire.acum e acolo cu braţele deschiseşi cu capul plecatpurtând semnele dureriişi ale redempţiunii.fraţilor, veniţi să vedeţibunul nostru cel mai de preţimaginea viea eforturilor a încercărilorcopiilor pământuluidin forenza.

Triptic

uneori sunto frunză uscatăcare se rostogoleşte pe cărarepurtată de vântul îngheţat.

de ce mergdacă nu ştiu unde merg?Poate că e mai binesă mă aşez pe o piatrăşi să aştept.

drumeagul era pustiuîn baltăpluteao frunză uscată.

27

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

n Antologiile Conte

AnnA sAnToLIQUIDo (Italia)

Casa de piatră

Miraculoasa înţelepciune a Sudului

născută în 28 spetembrie 1948, la Forenza(Basilicata), anna Santoliquido este una dintrecele mai distinse şi mai profunde voci poetice aleItaliei de azi, fiind, totodată, şi o personalitate acti-vă şi implicată în spaţiul public şi intelectual. aîntemeiat şi prezidează Mişcarea Internaţională„Femeile şi poezia” şi conduce de ani buni secţiuneapuglia-Basilicata a Sindicatului Italian alScriitorilor. Specializarea ei universitară estelimba şi literatura engleză (pe care a şi predat-o launiversitatea din Bari şi în alte instituţii de învă-ţământ superior din Italia), însă activitatea ei lite-rară acoperă un amplu arc de limbi europene, încare este prezentă prin traduceri şi în cadrul unorproiecte de colaborare de lungă durată. a dezvoltat,de-a lungul timpului, legături statornice de colabo-rare literară în spaţiul ex-iugoslav, dar şi în celromânesc, căruia i-a dedicat şi un volum: Bucarest(apărut în 2001).

opera ei s-a construit cu o remarcabilă con-secvenţă, începând de la primul volum, i figli dellaterra (copiii pământului, 1981, premiul Città dinapoli), în jurul unei mitologii personale, în careun rol esenţial îl joacă locurile natale, Sudul, cato-licismul, iubirea fanatică pentru poezie, dar şi luci-ditatea şi jocul. dacă ar fi să îi căutăm un spiritafin în literatura noastră, acesta ar putea fi lucianBlaga, cu care are în comun nu numai proiecţiamitică asupra lumii tradiţionale, ci şi o dicţiunepoetică senină, „înţeleaptă”, eliberată de pulsiuni.dar poeta italiană este în mod evident o meridiona-lă, o fiinţă care se ataşează de lume prin interme-diul simţurilor şi al sentimentelor primordiale.luciditatea ei provine din demnitatea specială alumii Mezzogiorno-ului italian, în care sărăciamaterială este compensată de înălţimea spirituală,de o calmă conştiinţă a vechimii şi de un devota-ment faţă de semeni şi de existenţă care îşi are neîn-doielnic sursa în devoţiunea catolică.

anna Santoliquido, aşadar, este şi nu este opoetă religioasă. În sens restrâns, nu, căci lirica einu ilustrează dogma creştină şi nici Evangheliile.dar în sens larg, da, căci poezia, pentru ea, esteunealta care ne leagă de divinitate, iar creştinis-mul, Iubirea care ne transformă din animale socia-le în oameni. poezia sa este, de aceea, o frumoasăexcepţie în peisajul postmodern, căci reuşeşte să fieautentic religioasă fără să fie nici o secundă tradi-ţionalistă sau învechită. dimpotrivă, ea atrageatenţia omului contemporan asupra valorilor pro-funde ale fiinţei, fără de care acesta îşi pierde, cumspunea Mircea Eliade, unitatea interioară şi statu-tul de fiinţă cosmică, devenind un amestec dizar-monic de limbaje şi raporturi sociale.

Selecţia pe care am operat-o aici, din vastaoperă a annei Santoliquido (care numără mai binede o duzină de titluri), se doreşte o avanpremieră lavolumul ei antologic bilingv, în română şi italiană,casa de piatră/ casa di pietra, în curs de apariţie.

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

ştefan Borbély ■ homo brucansşi alte eseuri

Homo brucans e ocarte interdisciplinară,multifaţetată, de ţinută preponderent herme-neutică, axată pe teme legate de interpreta-rea vechiului şi Noului testament (eseuri peDecalog, pe personalitatea Sf. Pavel sau pesemnificaţia mitică şi religioasă a cenuşei), pe

Războiul Rece, Revoluţia Rusă şi Contracultura anilor '60 (eseuridespre decantarea mediatică în România a revoltelor studenţeştidin anul 1968, futurişti, violenţa lui lenin sau despre The WhiteNegro al lui Norman Mailer), pe aspecte structurale ale literaturiiromâne din perioada de după Revoluţia din decembrie 1989(teme de genul: impactul lui Silviu Brucan asupra mentalităţii pos-trevoluţionare, identitarul românesc difuz pe Internet, dinamicageneraţională a literaturii române, rolul dinamizator al lui MarinMincu şi Adrian Marino), pe psihoistorie (cu un portret al lui loyddeMause şi o radiografie a concepţiilor sale). În final, cartea seîncheie cu decantarea eseistică a unei călătorii în India, prilej deevocare a personalităţii lui Mircea Eliade. F

Casa de piatră

am revăzutdupă ani şi anicasa de piatrăînvelită în soareşi în nemişcare.timpulîn tăcereşi-a cioplitpovesteape faţadăpentru a o oferi în darochilor curioşi ai străinilor în vacanţă.Şi vechiul platancontinuă să-şi pictezetabloulde umbră răcoroasăcare de mulţi anibucurăpietrele înroşiteşi resturileunei uşi

aproape sfărâmate.scaunule încă acolomartorîn demnitatea sade piatră.Nu mai e aceeacare cu basmaua ei neagrăşi cu părul ei albscruta cerulasemenea unei rugăciuni...totul avea o aromăde istorie consumată,de regret.am regăsit viaţaîntr-un smoc de iarbăcrescut miraculosîntr-o crăpătură.am vorbit cu pietreledespre frumuseţeavieţiişi a dragostei.

Cealaltă

Păşeşticrezând că eşti tu

te întorci şi dai peste cealaltăpriveşti o piatrăşi-ţi vezi propria imaginepleci capulşi eşti deja moartă.

sub dud

miriam îşi despletea părul înainte să facă dragosteîşi arcuia trupul înainte să se afundedorinţa desfăcea borcaneşi se scufunda în elefurtuna îi dezgolea sâniirodii rozaliiiubirea sub duduimea steleleşi mirosea a must.acum miriam are părul albfrunzele de viţă s-au ofilitdar ea încă nu s-a săturatmiriam nu vrea să se laseşi măcar îşi despleteşte părul.

■ traducere şi prezentare de răzvan Voncu

28

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Un simptom

ediţia din 2010 a Isprăvilor lui Guguţă1 esteprefaţată de o scrisoare a criticului şi istoricului lite-rar dumitru micu. menţionez că Isprăvile luiGuguţă a apărut în 1967, devenind repede cea maicunoscută carte, pe plan mondial, a lui spiridonvangheli, fiind tradusă în 38 de limbi, în 72 de edi-ţii, notorietate cu care puţini scriitori români se potmândri. recunoaşterea universală a patrimoniuluicreat de spiridon vangheli este ilustrată şi de încu-nunarea operei cu diploma de onoare andersen, în1974, la rio de janeiro. dar nu voi insista asupracelebrităţii lui spiridon vangheli, ci asupra insoliteireacţii a lui dumitru micu, simptom caracteristicpentru istoria şi critica literară din ţară când estevorba de literatura română din Basarabia. Numitulsimptom provine dintr-un ciudat „complex de supe-rioritate” ţâşnit din coasta viguroasă a unui „com-plex de inferioritate” atunci cânt e vorba să ne rapor-tăm la cultura occidentală. desigur, e un paradoxaici, oglindă a unei vechi şi inutile dispute româneştiîntre sincronism şi protocronism, antiteze manifesta-te „monstruos”, cum ar zice eminescu. aşa şi este,căci literaţii noştri se dovedesc a fi „sincronişti”, cânde vorba de literatura europeană, şi „protocronişti”,când se raportează la Basarabia, revendicându-şiprioritatea mimetic-sincronizantă prin comparaţiecu „întârziaţii” de la chişinău. aşa se face că litera-tura dintre Prut şi Nistru este tratată „de sus”, atâtde „sus”, încât noua „Biblie” a istoriei literare româ-neşti2, apărută în 2008, spre a o înlocui pe aceea din1941 a lui g. călinescu (Istoria literaturii române dela origini până în prezent), ne asigură că literaturabasarabeană nici nu există. evident, nici spiridonvangheli nu există. Nici măcar ca „autor de dicţio-nar”, cum e recunoscut grigore vieru, cotat însă ca„depăşit cu totul”.

fiind un istoric literar care n-a uitat de concep-tul „obiectivităţii”, dumitru micu recunoaşte ca pe ocarenţă personală faptul că nu l-a inclus pe spiridonvangheli în istoria3 sa, pur şi simplu, fiindcă nu i-acunoscut opera. într-adevăr, cărţile lui spiridonvangheli au cunoscut versiuni numeroase în vreo 40de limbi, dar prea puţine măcar o „traducere” înromână din moldovenească. glumesc, desigur,împreună cu vasile stati, fiindcă, în 1985 i s-a tipă-rit, la Bucureşti, o ediţie a isprăvilor lui Guguţă, iarîn 1990, i s-a tipărit, tot la Bucureşti (editura „ioncreangă”), Moara veselă4, pentru ca în 1996 să i seacorde Premiul „ion creangă” al academiei române.totuşi, deşi născut în românia mare (sau tocmai deaceea!), la 14 iunie 1932, într-un sat numit grinăuţi(hrinăuţi, cum mai bine zice vlad ciubucciu), dinjudeţul Bălţi, în vreme ce cărţile lui spiridon

vangheli apăreau în toatălumea, inclusiv în capitaleledin fostul bloc sovietic (laBudapesta, la Praga, la Berlinetc.), Bucureştiul n-a ieşitdecât o dată din frontul tăcerii,chiar dacă era vorba de o litera-tură „inofensivă”, cea pentrucopii.

dar să mă-ntorc la reac-ţia întârziată a lui dumitrumicu, reacţie ivită abia atuncicând scriitorul avusese amabi-litatea de a-i trimite cărţile:„cu atât mai violentă a fostsurpriza provocată de cărţiledvs. străbătându-le, nu-mivenea să cred că, dincolo dePrut, se scrisese şi se scrie laun asemenea nivel. e parado-xal şi revoltător că, traduse înatâtea limbi, aceste cărţi nucirculă, nu se găsesc în librăriidin Bucureşti şi poate în alteoraşe tocmai din ţară.”5 înaceste rânduri, sincere, răzbatcele două complexe ale criticilorşi scriitorilor din ţară: pe de oparte, Basarabia este privită afi incapabilă să dea scriitori detalie universală (în consecinţă,trebuie să se sincronizeze cumalurile dâmboviţei); pe dealtă parte, criticul recunoaştecă lucrurile nu stau deloc aşa,că, altfel spus, ar trebui să fie şiinvers: cei din ţară să priveas-că şi-n oglinda Basarabiei, fărătrufia că ei sunt deja „euro-peni”, pe când basarabeniinişte „primitivi”, nişte „tradi-ţionalişti”, „cu totul depăşiţi”,cum zice Nicolae manolescu!după întâia mirare, urmează argumentul estetic:„chiar fără a-şi retrăi, în paginile volumelor«guguţă şi prietenii săi» şi «tatăl lui guguţă…» pro-priile isprăvi şi lecturi din copilărie, adultul cu oare-care experienţă în cunoaşterea literaturii nu poatedecât să rămână impresionat – la modul lucid – deînsuşirile literare, artistice pe care atât proza cât şiversurile din aceste volume le posedă. Naratorul şipoetul care sunteţi dispune de o imaginaţie prodi-gioasă, de o inventivitate epică extraordinară, de unsimţ al compoziţiei, de un dar al istorisirii, vrednicede povestitorii moldoveni de frunte, care ştiu (pre-

cum c. Negruzzi, de pildă) să nareze perfect vioiciu-nea şi gravitatea, umorul şi duioşia, descriereaîncântătoare şi tensiunea dramatică, relatarea comi-că şi punctarea momentului tragic./ o notabilă cali-tate a scrisului dvs. este desăvârşita stăpânire alimbii române, pe care o manipulaţi exact în spiritulfirii ei.”6

în prelungirea reacţiei lui dumitru micu, aşmai semnala-o pe aceea a lui ion rotaru, care-i acor-dă un capitol special lui spiridon vangheli în ediţiaultimă a cărţii sale o istorie a literaturii române dela origini până în prezent.7 ion rotaru se arată „bul-versat” mai ales de ecourile stârnite în literatura

spiridon Vangheli, care se recunoaşteun discipol al humuleşteanului şi o

mărturiseşte în varii contexte, intră şidin acest punct de vedere în categoria

Creangă: „Fără îndoială, am stat înbanca lui Ion Creangă. De la mariiscriitori înveţi a ţine condeiul în

mână, celelalte ţi le dă Dumnezeu,dacă ţi le dă.”

theodor codreanu

Spiridon Vangheli: mimesis şi copilărie

F

mondială de către spiridon vangheli şi face o verita-bilă analiză de caz pentru un autor de limbă româ-nă. Şi el se consideră un „norocos” că spiridonvangheli i-a trimis cărţile, uimit că în ţară acestealipsesc cu desăvârşire, în vreme ce ediţiile de pemapamond s-au difuzat în opt milioane de exempla-re: „merită să revenim asupra acestei «celebrităţi»,mai mare, mai întinsă în spaţiu, cel puţin în momen-tul de faţă, decât oricare alta privind literaturaromână de azi. Ba, îndrăznesc să zic: chiar din toatetimpurile. Nici creangă, dar ce spun?, nici chiareminescu nu pare a fi cunoscut, pe întreg globul, lanivelul lui spiridon vangheli în momentul de faţă.”8

Prins însă în arcanele uimirii, oarecum suspecte,istoricul nu are prea multe să ne spună în legăturăcu opera, pierzându-se în consideraţii didactice, vagestetice şi comparatistice, care nu ne ajută mai multsă descâlcim tainiţele scrisului vanghelian.

Dificultăţile „literaturii pentru copii”

scriitorul modern, cu cât este mai mare, cuatât are o conştiinţă estetică superioară, chiar şiatunci când pare un „primitiv”, cum i s-a întâmplatlui ion creangă în raporturile sale cu esteţii de lajunimea, care-l considerau un scriitor care nu depă-şea nivelul culturii de tip minor (în terminologia luilucian Blaga). în realitate, creangă îi depăşea înrafinament estetic pe junimişti, considerând litera-tura „treabă de gust”9.

spiridon vangheli, care se recunoaşte un disci-pol al humuleşteanului şi o mărturiseşte în variicontexte, intră şi din acest punct de vedere în cate-goria creangă: „fără îndoială, am stat în banca luiion creangă. de la marii scriitori înveţi a ţine conde-iul în mână, celelalte ţi le dă dumnezeu, dacă ţi ledă.”10 iar în articolul „nastratin al Iaşilor”, dedicatcărţii cu acelaşi titlu a lui ion iachim, acela el însuşidesprins din mantaua lui creangă, precizează:„Puterea de atracţie a lui ion creangă e atât demare, că odată intrat în humuleşti, în copilărie, numai ieşi de acolo toată viaţa.”11 observaţia aceastanu este una de constatare comună, fiindcă ea trimi-te la fascinaţia armoniei eminesciene, despre care

vorbeau g. călinescu şi camil Petrescu. altfel spus,rafinamentul stilistic trece în ontologic. la acestnivel se întâlneşte spiridon vangheli cu ion creangăşi nu neapărat la nivel stilistic, fiindcă aici cei doi sedeosebesc, spre binele lui spiridon vangheli. altfelspus, „crengianismul” lui spiridon vangheli nu esteunul mimetic, epigonic, ci, în acelaşi timp, o despăr-ţire de creangă, în sensul despărţirii sporitoare faţăde model, despre care a scris constantin Noica (v.despărţirea de Goethe).

geniul lui creangă a constat în aceea că nuşi-a propus să scrie „literatură pentru copii”. întretimp, conceptul s-a cristalizat puternic în culturaeuropeană modernă. Şi cu cât specializarea s-a adân-cit, cu atât „literatura pentru copii” a intrat într-undeclin bizar, aidoma literaturii, în genere, care aînaintat spre textualismul postmodern, intrat într-oînfundătură soră cu moartea literaturii înseşi, deces„încununat” de pornografie şi scatofilie. ceea e bizarîn acest fenomen e pretenţia postmodernismului dea se dedica ludicului, adică tocmai dimensiunii cen-trale a „literaturii pentru copii”. într-un asemeneacontext s-a încercat literatura lui spiridon vangheli.iar autorul dovedeşte din plin că s-a confruntat con-ştient cu toate aceste primejdii cărora le-a făcut faţăîn chip strălucit. iar când spun s-a încercat, mă gân-desc la sensul eminescian al cuvântului: în fiece omse-ncearcă spiritul universului. Şi, în Împărat şi pro-letar: „În orice om o lume îşi face încercarea,/Bătrânul demiurgos se opinteşte ’n van,/ În oriceminte lumea îşi pune întrebarea/ din nou: de undevine şi unde merge? Floarea/ dorinţelor obscuresădite în noian.” la sfârşit, „umana roadă în calea eiînghiaţă,/ Se pietrifică unul în sclav, altu’mpărat”.la spiridon vangheli, „pietrificarea” spiritului s-aîntrupat împărăteşte, în „măria sa guguţă” şi în cei-lalţi eroi cu drept de nemurire, netentaţi să-şi fău-rească singuri statuie. există însă şi un „anti-guguţă” şi un „anti-ciuboţel” (cum i-a numit mihaicimpoi) în povestirile lui spiridon vangheli. acestaeste titirică, în care demonicul răzbate ca ştrengă-rie, totuşi, până la a-şi ridica singur statuie (Cumşi-a făcut titirică statuie). Numele personajului îmievocă pe acela caragialesc: titircă inimă rea. cumvoi reveni asupra celor două tipuri de personaje, să

precizez că încercarea luispiridon vangheli mergeîn acelaşi spirit cu al luieminescu: „ci trăieşte,chinuieşte/ Şi de toatepătimeşte/ Ş-ai s-auzicum iarba creşte.” (Înzadar în colbul şcolii…).aşa face guguţă, cel careaude şi creşte împreunăcu iarba, iar, prin el,autorul însuşi. grăitoaremi se pare o întâmplarepovestită de spiridonvangheli în legătură cu„amestecul” lui guguţăîn viaţa propriilor copii.

de la chişinăupână la grinăuţi suntaproape 200 de km.

într-o zi, băiatul său îi spune brusc: „– haidem pe josla bunelul!” ei bine, fără a sta mult pe gânduri, ceidoi, tată şi fiu, pornesc pe jos, pe drumuri de ţară,spre grinăuţi, spre a descoperi comoara pe care oţinea ascunsă Bunelul. „chin” trăit zilnic prin par-curgerea a câte 30 de kilometri. îşi făceau mâncaresinguri într-un ceaunaş, înnoptând pe unde se nime-rea: „acum îi aparţineam întru totul băiatului,amintindu-mi atâtea lucruri uitate. Ne-am întâlnitcu toate florile copilăriei mele, cu păsările care m-aupornit pe lume. deşteptătorul nostru era cucul… Şiapoi câţi oameni ne-au ieşit în cale – oameni de carenu-s la chişinău: ici un cioban mulgând oile, acoloun prisăcar scoţând mierea din stup, dincolo unpădurar, un pescar cu mreaja ori un morar alb defăină…”12. când au ajuns la grinăuţi, cei din families-au crucit auzind că au venit pe jos 200 de kilo-metri!: „– de la chişinău pe jos!!! acum când e plinălumea de maşini? tu eşti în toată mintea, bre?! sănu mai spui la nimeni, că cine ştie ce-or crede oame-nii! măcar ai venit pe mult?”13 Nu, pleca a doua zi cuavionul, căci avea mult de lucru! singurul, întreneamurile de la grinăuţi, care a înţeles „aventura” afost Bunelul. la el se afla comoara! r

1 spiridon vangheli, Isprăvile lui Guguţă,editura „guguţă”, chişinău, 2010, îngrijită derodica conţu-vangheli, cu ilustraţia pictoruluiBoris diodorov.

2 Nicolae manolescu, Istoria critică a literatu-rii române. 5 secole de literatură, editura Paralela’45, Piteşti, col. „sinteze”.

3 dumitru micu, Istoria literaturii române dela creaţia populară la postmodernism, editurasaeculum i.o., Bucureşti, 2000.

4 alte apariţii, în ţară, vol. SpiridonVangheli. Bibliografie, editura litera, chişinău,1999, lucrare realizată sub auspiciile BiblioteciiNaţionale pentru copii „ion creangă”, nu menţio-nează.

5 scrisoarea din 2 aprilie 2002, publicată caprefaţă la Isprăvile lui Guguţă, ed. cit., p. 5.

6 Ibidem, pp. 5-6.7 ion rotaru, o istorie a literaturii române de

la origini până în prezent, editura dacorămânătdc, Bucureşti, 2006, pp. 1205-1206.

8 Ibidem, p. 1206.9 cf. theodor codreanu, Conştiinţa estetică, în

provocarea valorilor, editura Porto-franco, galaţi,1997.

10 din confesiunile scriitorului, în SpiridonVangheli. Bibliografie, p. 31.

11 spiridon vangheli, „nastratin al Iaşilor”, înGuguţă şi prietenii săi, ii, editura turturica,chişinău, 1994, pp. 220-221.

12 interviu publicat în limba daneză, în revis-ta „fakta om soviet.unionen”, nr. 10/1985, reprodusîn spiridon vangheli, Guguţă şi prietenii săi, proză,versuri, eseuri, ii, editura turturica, chişinău,1994, p. 212.

13 Ibidem, p. 213.

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

29

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Aura Christi ■ nietzsche şi marea Amiază

Nicăieri nu veţi găsi viul „normal”, curgând în făgaşurile lui fireşti, în textele AureiChristi, ci viul excesiv, hiperboliza(n)t, esenţializat prin calitate. E altceva, ceva cenu se găseşte spontan, cuminte, potolit, ci un exces rezultat în urma construcţieide sine. unii ajung la el, alţii îl caută pe durata unei întregi vieţi, sau, dimpotrivă, îlevită: e o chestiune de „istm”: de potecă fragilă, trasată peste abis, asemenea celorcare se găsesc cu nemiluita în Făgăraşii copilăriei mele, desenate înfricoşător, ten-sionant, între două prăpăstii. unii trec, alţii se lasă păgubaşi: în viaţă este la fel...

Ştefan BorbélyAm terminat de citit cu înfrigurare Nietzsche şi Marea Amiază (…) un elogiu excepţional adus vitalis-mului injectat de solarul divin, reflectat magistral prin textele unor Berdiaev, Şestov, Kierkegaard şi maiales Nietzsche. Filiaţia cea mai puternică şi mai transparentă care îmi vine în minte după parcurgereapaginilor tale este Rudolf Otto: deşi nu are nevoie să-l citeze niciodată explicit, cartea este infuzata deconceptul de «numinos», acel sacru inefabil intuit de teologul german în lucrarea sa capitală, DasHeilige. te felicit pentru acest volum, exemplar în toate sensurile, şi sunt convins că oamenii cărora lise adresează nu vor mai fi aceiaşi după parcurgerea sa.

Cătălin Ghiţă

30

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

nesiguranţă

tot mă mai mint, că sunt senin ca vara,

că versul meuva fi etern şi cald;

Parcă mă temcă vine înserareaşi mă va doborî

cu sumbru-i fald.

cât umbra taa adormit în mine,

să n-o trezească nimeni niciodată.Parcă mă tem

că am să-ntinerescşi-n braţe voi

cuprinde altă fată.

fată şi vers,femeie, poezie...Parcă mă tem

de-o altă nebunie.

nu mai sper

de veghe sunt – ochineadormit pe neliniştea ta.

oare de ce mă mai întreb,în câmpia necuprinsă,

furat de dansul ielelor în noapte,despre rostul luminii,

oare de ce?...

sedus de o apă neînsemnată,putredă în vechile-i maluri,

ce şi-a pierdut numele,nu mai sper decât în iarba

crescută pînă la gât.

Poem

eşti frumoasăca o tinereţe îndepărtată.

un vers nemuritoraş vrea să fiu,

să nu te pot uita niciodată.

Peisaj cu amintirilui costi stan

ce repede trece timpulmorţilor…

uite, acum se împlinescnişte ani de când în palmă

mi-a murit o frunză, în urmaei s-a despicat un râuşi a căzut un copac.

ce repede trece timpul.

reverenţa

am furat un pescăruşdintr-un albatros.

Baudelaire mă vedeşi îmi face semn cudegetul a dojană.

mă aplec, de fapt,fac o reverenţă

de mic copil jucăuş.

Parcă mă iartă,

ca şi cum şi-ar spune:cu asta, nu te îmbogăţeşti

prea tare, dar vezisă nu te prindă cineva.

Un fel de uitare

moartea nu-idecât o absenţă

mai îndelungată.

Poate un fel de uitarede sine din care nu temai trezeşti niciodată.

Iar l-am văzut

iar l-amgăsit pe cruce,

cu capul spre dreapta,împăcat, ca iarba

verde sortită coasei.

tocmai îi căzuse auraşi un copil, ridicându-se

pentru prima dată,i-o potrivise la loc,

pe capul însângerat.

... după aceea,se iscă o pajişte,

o nemărginită pajişte,unde păsări albe, imaculate,

ciuguleau, în tăcere, literele cărţilor.

Primăvaralui ion covaci

a rămas să-ti citescversurile, în insomnia

gândurilor şi să te găsescla o masă, singur,

obligat visător, într-oprimavară care era

numai a ta.stăteai la soare, ca o

gărgăriţă, bucuroasă pentruîncă un anotimp.

cât să mai trăim? mă întrebai.Poate vreo doi-trei ani...

N-am ştiut că ai să teţii de cuvânt şi, în toamnă,

pe un frig nemilos, ai plecat,parcă recitând: Podul de piatră,

maree, Bahică şi alte câtevaperle pe care le aveai cu tineşi le împărţeai, generos, celorce aveam răgaz pentru vers.

ai plecat între patru palme arse...dar dumnezeu nu s-a mai îndurat

de tine sau poate chiarte-ai înţeles cu el.

Casele

…Nişte singurătăţiîn care locuiesc oameni,

singurătăţi pe caremai niciodata nu

putem să le scoatemla vreun liman.

odihna

… Până când,coborând din vis,

pe mâinile/aripileajutătoare,

îmi odihnesc zborulpe suferinţa mea

şi a lumii.

Apetisanta moarte

o, ce bine stă negrulpe văduva tânără.

ce apetisantămoartea altuia.

… în timp ce norul căzuplumb

pe singuratica lună.

La malul mării

să scrii:între linişte şi

zbuciumul valurilor,s-au născut aceste rânduri.

lumea i-a uitatnumele poetului, oneglijenţă repetată

de veacuri… -

De-atâta vreme, toamna

de-atâta vremestau cu morţii la masă

şi n-am văzut,n-am auzit

să fi înviat vreunul.

de-atâta vreme...

frunzele foşnescîn felinarele din noapteşi poate sunt sufletele,neliniştitele lor suflete.

de-atâta vreme...

Şi eu rămas singur,la masă, privind

lumina felinarelor,ale frunzelor,

în speranţa că...

de-atâta vreme, toamna... r

Radu cange

scriitor american de limbă rusă.membru al uniunii scriitorilor dinrusia, membru al american societyof composers, authors and publishers

(ascaP), fondator şi membru în colegiul de redac-ţie al publicaţiei siberiene Golosa Sibiri. s-a năs-cut în 1952, în urali, a terminat conservatoruldin alma-ata, clasa de pian, a lucrat în televiziu-ne şi a reprezentat firma americană tte dinkazahstan. din 1990, locuieşte în america, lasanta-maria, california. a scris publicistică,eseuri, povestiri şi nuvele. face parte dinasociaţia dostoievski din romania, în aceastăcalitate vine frecvent în romania la simpozioane-le şi colocviile organizate de această asociaţie. cuaceeaşi frecvenţă, călătoreşte în franţa, Polonia,moldova, cehia, unde i-au fost lansate scrierilesau unde a lansat revista Golosa Sibiri.

din 2003, încep să-i apară romanele ce vorforma o trilogie: Victorie (2003), departe de lume(otşelniţa, 2005), Mame vitrege (Macehi, 2009-2011). romanele i-au fost traduse în limba engle-ză şi polonă, bucurându-se de un mare succesdatorită acurateţei şi inventivităţii narative cucare resuscită viaţa cotidiană în rusia sovietică,dar şi existenţa haotică din rusia postsovietică.Pe de o parte, romanciera este interesată de uni-versul familiei, dar şi de cadrul social sufocant şi-n acelaşi timp propice manifestării solidarităţiiumane şi exerciţiului de educare a voinţei şi aputerii de a rămâne în raza idealului de cultură şisensibilitate umană. Pe de altă parte, fără a cari-caturiza, aceasta va surprinde în imagini de o cru-zime greu de suportat transformarea omuluiîntr-o maşină ucigaşă în mediul postmodern delăcomie şi cultul afacerii şi banului. folosindinspirat dimensiunea temporală, ba chiar făcânddin timp un personaj al romanelor sale, victoriaking preferă compoziţia de tip colaj care-i permiteprezentarea unei teme sau imagini în mai multefaţete şi, mai ales, într-o mişcare ce are a recreadiversitatea firească a vieţii, dar şi a sugera maimulte feluri de a trăi iubirea, frumuseţea şi pier-derea de sine, de a înţelege căsătoria şi maternita-tea.

Propunem cititorului roman un fragmentdin cel de-al doilea roman al scriitoarei, publicatîn 2005.

***

avionul a fost reţinut la sol douăzeci şi patrude ore. oraşul Novosibirsk era cufundat cu totul înceaţă. Naturii îi este indiferent că stă să vină mile-niul al treilea şi cel de al treilea an al noului veac, eiîi arde de capricii. Nu mai rămânea nimic de făcutdecât să-ţi ocupi cumva lungile ore de aşteptare.

după ce mi-am tras mai bine căciula pe urechi,am pornit să caut cadouri prin întreg oraşul, ba chiars-ar putea spune de prin toate oraşele rusiei, căcipieţele de lucruri vechi stăteau unele lângă altele ca-ntr-o cuvertură făcută din petece.

Pe străzi puteai vedea bătrânele vânzând carece putea. lor nu le ardea de capricii, lor soarta leinterzicea chiar să fie capricioase. îşi câştigau astfelhrana cea de toate zilele.

într-un cuvânt, puteam să fac rost de vreunsuvenir, că parcă nu se cădea să mă întorc cu mâini-le goale. trebuie să spun că-mi impusesem singură oregulă – oriunde m-aş duce, să cumpăr totdeauna

suveniruri: drept amintire, pentru gândurile melesau pentru mângâierea sufletului, în caz că nu-mireuşea călătoria.

am tras o fugă cu taxiul la cel mai apropiat tal-cioc. Păşind printre tarabe, examinam marfa şi măgândeam de unde fusese adusă ea: din china, dinPolonia, din emirate. fleacuri, fleacuri şi iarăşi flea-curi... Nimic care să mă intereseze.

deodată, am văzut între tarabe, aşezate penişte ziare întinse direct pe pământ, câteva cărţi. obătrânică sărmană le vindea la kilogram – cântarulde mână se vedea alături. m-am uitat la ea şi m-acuprins spaima…

mi-am amintit cum, în tinereţe, plecam „săvânez” tocmai asemenea cărţi. să cumpăr, mai exact„să pun mâna” pe asemenea cărţi, dacă nu reuşeam,măcar să le iau de la cineva ca să le citesc; era visulacelor ani. apoi le dădeam prietenilor ca să treacădin mână în mână, temându-mă să nu fie rupte de eisau pierdute.

iar aici, ce să vezi, doar cărţi clasice:chesterfield, Epistole către fiul meu, Pasternak,câteva volume din opere alese de cehov, Garda albăde Bulgakov… ce inventiv este poporul nostru,vinde literatura la kilogram. ei,şi ce? e chiar distractiv şi cred căe şi profitabil.

Privirea mi s-a oprit pe ocarte groasă cu o copertă cartona-tă de un albastra închis şi cu tit-lul în litere aurite: Miturile şilegendele Greciei antice. Nu ştiude ce inima mi s-a strâns uşor...

Nu ştiu de ce mi s-a făcutmilă de mine, de viaţa mea şi decartea aceea. „Probabil că bătrâ-nica îşi vinde propria bibliotecăpentru o bucată de pâine” amgândit eu şi am întrebat glumind:

– Bunicuţo, cărţile asteasunt din biblioteca personală?

– ce tot spui, drăguţo! decând mă ştiu n-am citit aşa cărţi,dar nici n-am avut când s-o fac,doar ştii că nouă bătrânilor nu nee dat nici acum să trăim liniştiţişi nu putem muri în linişte. Nuavem bani nici de înmormântare.Nu, cărţile nu sunt ale mele; obătrână mi le-a dat ieftin, nu-iajungeau banii pentru o panihidă la biserica sfântulNicolae, aşa că m-a convins, mi-a spus că voi lua peele o mie de ruble – cu mult mai mult decât i-am dateu, sărmana de ea. Numai că nimeni nu mi le cum-pără, acu oamenii nu mai au interes pentru literatu-ră. Poate iei tu ceva? Nu-ţi alegi ceva măcar de câte-va kilograme? ce spui? fă-ţi pomană, că am înghe-ţat de tot, m-a pătruns pân-la oase...

– Bucuros aş lua, dar trebuie să zbor cu avio-nul, cărţile sunt grele, te pun să plăteşti pentru kilo-gramele în plus. iertaţi-mă, nu pot...

– ei, faci cum vrei, mormăi bătrînica. Şi-ampornit-o mai departe printre tarabe, urmărind totfelul de fleacuri de peste mări şi ţări. dar, deşi refu-zasem să cumpăr de la ea, ceva mă chema ca o vrajă,mă trăgea înapoi la grămada de cărţi întinse peziare, la mulţimea de suflete şi destine pierdute şichinuite a căror istorie era scrisă negru pe alb şi adu-nată sub coperţi de culori şi calităţi diferite... care sevindeau... cu kilogramul... precum carnea sau cren-

vurştii. era ca-ntr-un coşmar, ca-ntr-un delir. asta-irealitatea, dacă bătrâna nu vinde cărţi, nu-şi vaputea cumpăra nici măcar o bucată de pâine, darmite nişte cârnăciori. aşa că, nu făcusem nici două-zeci de paşi, când m-am întors şi m-am apropiat deea din nou.

– draga de tine, te-ai întors?! – mă întrebăbătrânica emoţionată. – spune-mi, ce cărţi ţi-au plă-cut?

– am să cumpăr doar o carte, uite, pe asta. –arătai eu cu mâna cartea despre miturile grecieiantice; îi îndesai rapid în mână câteva sutare, înşfă-cai cartea şi mă îndreptai brusc spre ieşire. eramcutremurată. cu mâini tremurătoare încercam să-ifac loc cărţii în geantă. cartonul de pe copertă erarece ca gheaţa, dar am simţit cum, până şi prinmănuşile mele de piele, cartea mă arde. îmi spu-neam în mintea mea, vorbind cu cartea: „sărăcuţa detine, ai îngheţat”. Şi e adevărat, în aer mirosea azăpadă. „Probabil, spre dimineaţă se va lăsa gerul şiva începe să ningă. e iarnă... ”

întoarsă la aeroportul supraaglemerat, amgăsit cu greu un loc liber. m-am aşezat într-un foto-liu netapiţat şi am decis să răsfoiesc cartea pe care o

cumpărasem. aveam mai mult de douăzeci de orepână la decolare, aşa că aveam cum să-mi omor tim-pul.

cartea s-a deschis singură la pagina treispre-zece, la primul capitol originea lumii şi a zeilor.

Primul aliniat suna simplu şi solemn: „la înce-put a fost doar haosul întunecat, veşnic şi infinit. Şiîn el era izvorul vieţii. totul s-a născut din haosulinifinit – întreaga lume şi zeii nemuritori”.

fraza se potrivea perfect cu starea mea sufle-tească. încercam, fără încetare, să găsesc în haosulvieţii mele un nou început, o idee, ceva de făcut, pen-tru ca, în sfârşit, să aflu pacea sufletului... iar înceea ce-i priveşte pe zei, era o mare harababură înmine, ba îl puneam pe cineva pe „piedestal”, ba îldădeam jos de acolo...

întrerupîndu-mă din citit, după o vreme, m-amuitat la foaia de titlu şi am descoperit o dedicaţiescrisă oblic cu un scris mare, apăsat şi caligrafic:„Pentru daşa Beloţerkovskaia, de la tatăl ei care oiubeşte mult”, semnătura şi data de 24 decembrie1960. Probabil, cartea a fost dăruită la aniversare...un tort, caldura şi confortul din casă, privirile iubi-toare şi mângâietoare din jur, totul a sfinţit aceastăzi specială pentru fetiţă. aceasta s-a bucurat, a răs-foit cartea pe care urma s-o citească, titlurile ei îipromiteau întâmplări de poveste... au trecut apoianii şi această zi s-a pierdut în trecut, totul, de fapt,fiind şi devenind un mit.

acum cartea aceasta de la talcioc e în mâinilemele, în sala de aşteptare rece şi zgomotoasă a unuiaeroport, unde oamenii care umblă de colo-colo, agi-taţi şi obosiţi, nu cred să-şi mai aducă aminte de zeiişi de eroii greciei antice, dacă vor fi auzit cândva deei.

alungând gândurile acestea trecătoare, m-amîntors la primul capitol şi m-am cufundat în lectură.deodată, întorcând o pagină, am rămas înmărmuri-tă. cu o uimire fără margini, am văzut că între rân-durile textului tipărit se strecurau scrise mărunt şicaligrafic nişte însemnări de jurnal. Privirea mea

Fraza se potrivea perfect cu stareamea sufletească. Încercam, fără

încetare, să găsesc în haosul vieţiimele un nou început, o idee, ceva de

făcut, pentru ca, în sfârşit, să aflupacea sufletului...

victoria kingDeparte de lume

31

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

Cassian maria spiridon ■ 101 dialoguri în libertate (vol. 2)

Cassian Maria Spiridon e un fervent al fragmentului liric, al concentratului capabil a fixa poezia. Spaţiul şi timpul ver-bului se contrag astfel la minimalul semn al substanţei, ungarettian urmărite în sensul unor fugitive contacte ale uni-versului lăuntric cu cel exterior, înconjurate de magia tăcerii. Pe deasupra oricărei dezvoltări, resimţite ca parazitare,fragmentul e suveran ca loc privilegiat al poeziei. Dacă Paul valéry afirmă că partea cea mai profundă a omului e pie-lea sa, înţelegem alarma nivelului senzorial, încordarea simţurilor în vederea integrării în real a fiinţei. Se ajunge ast-fel la o poetică a simţurilor. Aceasta restaurează concretul în drepturile lui de atotputernică imagine a lumii. CassianMaria Spiridon trăieşte liric prin concret, înlocuind sublimarea experienţelor sale sufleteşti printr-o decupare ghidată deacuitatea contemplativă.

Gheorghe GrigurcuPoziţia individuală a unui Cassian Maria Spiridon, interiorizat, divizat şi iscoditor (după o copilărie frustrată), comportă stări de opoziţie,accente de orgoliu şi tentative (eşuate) de iniţiere într-un umanism fără tenebre. Câţiva dintre contemporanii săi mai vârstnici îi sunt aproa-pe. (…) Problematizând, la modul înalt, dând prioritate cerebralităţii şi încadrându-se axial în fluxul psiho-nevrotic al momentului său,Cassian Maria Spiridon opune decorativismului şi transparenţelor însemnele unei vieţi interioare frământate. Poezia sa, de un lirism idei-zat, e jurnalul superior-ceremonios al unui melancolic de extremă luciditate.

Constantin Ciopraga

n Antologiile Conte

care rămăsese pe rândul din textul miturilor grecieiantice... „sus de tot, pe vârful muntelui olimp, dom-neşte zeus”, lunecă mai jos şi începui să citesc bro-deria tainică, încercând să pătrund în lumea uitatăa vieţii cuiva, a cărei istorisire m-a luat în primireîncă de la primul ei cuvânt: „tata”.

FAMILIA BELOŢERKOVSKI

tata şi familia mea locuiau într-o locuinţăcomună din petersburg.

de când mă ştiu, tata mă trezea în fiecare dimi-neaţă, atingându-mi uşor obrazul şi şoptind:„daşenka, fata mea, trezeşte-te, soarele aparecurând, e timpul să mergi la şcoală, scoală-te, micu-ţo”. deschid ochii, iar el e acolo, deasupra capuluimeu, mare, mare, cu coama lui bogată de păr blondînchis, cărlionţat, şi cu ochii lui albaştri zâmbitori.Mirosea totdeauna a vopsele, a lemn, a strujituriproaspete şi... a succes, îndeosebi când, în dârdoraocupaţiilor de zi cu zi, se pregătea de premieră, seagita şi era nervos din cauza fiecărui cui care nu erabătut cum trebuie pe scenă de muncitori, din cauzavopselei încă neuscate de pe decoruri. În casă eraumulte lucruri care nu puteau exista fără tata, cumnici el nu putea exista fără ele: rulouri de carton gros– nişte macaroane enorme legate laolaltă, schiţegigantice înghesuite în grabă între perete şi singurulnostru şifonier care, cu anii, se depărta tot mai multde perete, în timp ce nefericiţii pereţi laterali abiamai suportau greutatea schiţelor de decor care seprăvăleau peste ei; machete pregătite pentru specta-colul următor care, de obicei, stăteau pe masă, subpat (cele vechi erau împinse adânc sub masa descris)... Erau şi din cele care nu fuseseră folosite – peacelea, pentru orice eventualitate, tata le depunea cugrijă la mansardă, cum numea rafturile cu uşiţe pecare le făcuse cu mâna lui deasupra uşii de la intra-re. Şi, desigur, şevaletul. nimeni nu avea dreptulsă-l atingă. Era ceva sfânt. tata lucra ca de-co-ra-torla teatrul dramatic. pe afişele teatrului, care atâr-nau în camera noastră, îi citeam cu mândrie nume-le: Gheorghi Beloţerkovski. afişele mi-au fost primulabecedar; pe ele am învăţat literele, pe ele am silabi-sit şi, tot pe ele, poticnindu-mă, am citit prima pro-poziţie.

Şi mai erau şi „sfintele Culise”. totdeauna mis-a părut că sunt vii, pentru că, încă din copilărie,culisele aduceau nu puţine aventuri şi înfrigurare înviaţa noastră.

acolo, totdeauna, se-ntâmpla ceva: ba, penegândite, cineva intra în conflict cu altcineva, ba selăsa intenţionat să ajungă sub tocurile emeritei,şefei, respectate de toţi, vreun ciocănel sau vreo buca-tă de lemn, încât, împiedicând-se, artista înjura demamă şi-i batjocorea în ultimul hal pe toţi cei carenu iubesc culisele şi nu pot organiza bine munca peacolo...

Ba chiar Culisele aveau prostul obicei de aşopti şi de a bârfi, de a le încurca la toţi cărţile şi dea-i îmbăta criţă pe actori după fiecare premieră.Culisele cunoşteau toate dramele de familie, ştiaucine şi în ce familie se naşte. Îi erau cunoscute lacri-mile şi râsul homeric, dar ceea ce-i esenţial şi lecaracterizează este dragostea fără margini a fiecăru-

ia dintre cei care măcar o singu-ră dată au păşit în ele sau i-aurespirat mirosul.

Culisele tremurau împreu-nă cu fiecare actor care cunoşteasuccesul, erau alături de cel carepăşea pe scenă pentru primaoară, dar şi de cei care făceauultimul pas la finalul unui spec-tacol de adio, înainte de apărăsi definitiv scena...

nu rivalizau niciodată cuscena, nici nu aveau de ce s-ofacă. Biruiau printr-o puterenevăzută – aceea de a creeavraja scenei – şi de aceea erauîmpăcate cu propria lor condi-ţie. Culisele erau veşnice ca şiteatrul.

Culisele primeau mii deadoratori, cu flori, cu ciocolatăşi cu şampanie...

Ca şi bunica mea, de alt-fel.

da, bunica mea era artistăşi, în tinereţe, fusese vestită pen-tru caracterul ei îndărătnic şipentru frumuseţea ei incredibi-lă. Chiar şi acum, la o vârstăînaintată, îşi permite să poartepălărioare cu voaletă şi mănuşifine, ajurate, iar şalurile eiruseşti fabuloase, pe care nuştiu cine i le dăruise, stârneauinvidia femeilor. În jurul eiroiau permanent nişte bătrâneiarătoşi care îi sprijineau galant

„cotul”, o duceau la teatru sau la vreo expoziţie; şimai avea bunica două prietene cu care adesea mer-gea să bea ceai, să se se plimbe tacticos pe nevskispre „pirojkovaia” sau să pună ţara la cale despretoate cele.

Bunica mă iubea şi păstra toate capodoperelemele; a păstrat primul meu tablou făcut la trei ani peo coală mare de carton. a fost cu el o întreagă istorie:într-o seară, după cină, părinţii şi bunica mea discu-tau nu ştiu ce cu aprindere, iar eu, după ce am trasspre mine tuburile tatei, am început să scot din eleculorile şi să le calc cu picioarele, privind cum toateculorile curcubeului ţâşnesc dintre degetele mele dela picioare; cu mâinile nu obţineam cine ştie ce efect,dar puteam „ştampila” conturul palmelor şi puteamsă le plimb dintr-o parte în alta...

M-au curăţat mult timp cu ceva care miroseaurât, dar nu m-au certat. Bunica le arăta adeseacunoştinţelor noastre comune isprăvile mele, păs-trând cu atenţie deosebită o broască ţestoasă făcutăde mine cu igliţa din lână galbenă şi maro şi umplu-tă cu vată. Iar tabloul meu a fost botezat „avangardafamiliei în pruncie”.

Bunica m-a învăţat să împletesc, să cos, să sto-pez şosete şi să brodez.

Cel mai mult, îmi plăcea să-mi culc capul pegenunchii ei şi, cu ochii pe jumătate închişi, să mărăsfăţ cu senzaţia de linişte şi de fericire pe care mi-odădea mâna ei gingaşă care-mi mângâia părul, întimp ce ascultam basmele pe care le inventa pentrumine.

„...zeiţa hera, soţia lui zeus...”

Iar mama... tamara Beloţerkovskaia, mamacânta tot timpul. Era în corul teatrului de operă dinleningrad, însă ea spunea că lucrează la teatrulMariinsk, după numele lui vechi. Voia să cânte înroluri principale, dar nu s-a întâmplat asta. Mamaştia atâtea arii şi romanţe, că ar fi putut să cânteceasuri la rând, fără să se repete. adesea, pleca înturneu prin uniune, întorcându-se mereu cu noi cân-tece pe care le strângea special. avea trei caiete groa-se scrise din scoarţă în scoarţă. putea deschide laorice pagină, şi imediat începea să curgă o melodiepe care o auzise o dată sau de două ori cu mulţi aniîn urmă şi pe care şi-o amintea de la un cap la altul.avea o memorie formidabilă.

Mai cânta în corul unei biserici mici active, lapuşkino, şi, uneori, mă lua cu ea la slujbă. Cel maimult îmi plăcea să fiu acolo de paşti. Împreună cu eaşi cu bunica, strângeam sacoşe întregi de felii decozonac şi de ouă roşii, după care plecam acasă.Mereu eram atente să ieşim fără zgomot din camerăşi să păşim pe coridorul locuinţei comune încetişor,ca nişte şoricei...

***

Privirea mea se oprise deja pe următoareafrază din carte „zeiţa hera este protectoarea cămi-nului şi ocrotitoarea sfinţeniei legăturilor conjugalede nedesfăcut... zeii o respectă pe hera, o respectă şisoţul ei, zeus, cel care alungă norii. dar adesea zeusşi hera se ceartă...”

da, nu duceam nici noi lipsă de certuri...Mama îl iubea enorm pe tata. Iubirea ei se apropiade nebunie, căci era geloasă pe tot şi pe toate. odată,gelozia ei mai că i-a dus la divorţ. S-au certat teribildin cauza unui model tânăr după care tata desena înatelierul său. din întâmplare, mama a trecut peacolo cu treburi curente şi i-a găsit într-o „posturănepermisă”, cum îi explica ea bunicii situaţia. n-afăcut o scenă la atelier, dar a aşteptat ca tata să seîntoarcă acasă şi, cu un ton glacial, i-a comunicatgândurile şi sentimentele ei, cerându-i să hotărascăsingur.

tata a râs cu amărăciune, încercând „să punălucrurile la locul lor”, dar n-a reuşit. Mama a izbuc-nit în plâns şi a început să strige isteric ceva despredestrăbălare, pseudocreaţie şi divorţ. lucrurile s-auliniştit abia noaptea târziu, însă lucrul cel maiîngrozitor este că întreg apartamentul, păstrândliniştea deplină în acea seară, a ascultat cu sufletulla gură monologurile părinţilor mei, ale marelui meuZeus şi ale Herei mele.

pentru locatarii locuinţei noastre la comun sce-nele de acest fel din „Faptele Măreţului Zeus” eraurare şi, fără nici o îndoială, de tot interesul. În noap-tea aceea, tata a strigat în somn, iar mama l-a liniş-tit în şoaptă. tata fusese pe front, ajunsese până laBerlin şi, acum, îşi aştepta rândul pentru o locuinţăseparată şi pentru maşină. dar nu ştiu cum se facecă rândul nu ajungea deloc la el, iar coşmarurilenocturne nu voiau să-l părăsească. uneori, îşi adu-cea aminte de război şi ne povestea despre generalulsău, despre prietenii lui de pe front. tata luptase pefrontul de nord...

de două ori, a venit la noi la leningrad, de laalma-ata, generalul lui – arhanghelski, un bărbatvoinic, cu părul cărunt. de ambele dăţi, au stat devorbă, în şoaptă, până în zori, plângând,turnându-şi votcă, amintindu-şi de cei care muriserăîn război.

Mai venea pe la noi încă un prieten al tatei, unpictor straniu, nebun, care lucra ca decorator la tea-trul de operă din alma-ata. despre aceşti prieteni aisăi din Kazahstan tata spunea mereu că sunt cafocul şi gheaţa, că niciodată nu se întâlnesc şi nicio-dată nu se vor înţelege unul pe celălalt. pentru mineera foarte straniu că prietenii săi nu se puteauîntâlni, că, până şi la alma-ata, nu s-au întâlnitniciodată, deşi locuiau nu departe unul de altul.

Generalul şi pictorul erau prieteni cu tata fieca-re separat, povestindu-i tatei despre viaţa celuilaltnumai din auzite. Generalul avea umor, aşa că îlprezenta „pe viu” pe pictor; pictorul era un sărăntoccu figură de Christ care umblă solemn prin bazaruldin alma-ata cu şevaletul său şi cu o traistă grosola-nă făcută de el, atârnată pe umăr, dar niciodată nui-a criticat opera şi nici nu s-a scandalizat de „încăl-carea bunei cuviinţe” sau de ţinuta morală a artistu-lui care bea zdravăn şi chiar îi aborda pe trecători culungi discursuri despre orbirea oamenilor faţă denoua artă.

În schimb, pictorul observa cu sarcasm căeroismul generalului s-a dovedit bun doar de crescutalbine şi că singura lui plăcere era să cumpere labazar, din prietenie şi mai ieftin, miere făcută de stu-pii generalului... de la soţia acestuia, hmmm, chiarde la generăleasă... r

Traducere şi prezentare de Livia Cotorcea

32

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

33

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

după o ediţie aniversară (a zecea)festivalul internaţional transilvaniane-a propus, în 2012, una „în haine delucru”. ceea ce nu înseamnă că, în

lipsa tortului cu lumânărele, atracţiile ar fi lipsit:nici din competiţia oficială, nici din programele para-lele. iar în materie de oaspeţi de prestigiu, am fostprivilegiaţi să-i vedem pe premiaţii pentru întreagacarieră, legendarul regizor francez claude lelouch(câştigător de Palme d` or dar şi de oscar), pe osca-rizata actriţă melissa leo şi mai ales pe geraldinechaplin, a cărei apariţie a făcut de neuitat gala deînchidere. iar când este vorba de bilanţul prezenţe-lor care au înnobilat ediţia, nu se poate să nu-l pome-nesc pe francezul michel ciment (membru în juriulsecţiunii „zilele filmului românesc”), figura centralăa uneia dintre cele mai prestigioase reviste de filmde pe glob, „Positif”, care tocmai a sărbătorit 60 deani de la apariţie.

când am recurs la sintagma ediţie „în haine delucru” am vrut să întăresc ideea că ţine deja de nor-malitate ca tiff-ul să înregistreze recorduri despectatori (67.000), să gestioneze organizarea devariate evenimente conexe (de la trainingul let` s godigital, la atelierul talent lab, de la reevaluareaunor opere de referinţă (vezi nunta de piatră de danPiţa şi mircea veroiu, după 40 de ani), la aniversa-rea a 20 de ani de existenţă ai fundaţiei artevizuale, de la lansări de carte la expoziţii, ca aceeade scenografie a lui helmuth stürmer. felul cumtinerii sau mai vârstnicii cu badge-ul de gât alergaude la o sală la alta spune multe despre efortul parti-cipanţilor de a vedea cât mai multe filme din progra-mele imaginativ construite: în afară de competiţii,„supernova”, „oameni şi zei”, „3x3”, „integralastanley kubrick”, „omagiu killer films”, etc.oameni cu ochii înroşiţi de efort (ca mine) au încer-cat să vadă neapărat cele mai îndrăzneţe, provoca-toare, înnoitoare titluri din cele 240 de titluri propu-se.

cu precizarea că, în rândurile următoare, măvoi ocupa cu precădere de prezenţa românească, nupot să nu pomenesc şi câteva titluri străine care aumarcat ediţia. excelentul film norvegian oslo, 31august, o abordare originală a temei dependenţei dedroguri, a câştigat trofeul transilvania, confirmândideea că cinema-ul nordic nu poate lipsi din palmare-surile tiff. altă prezenţă obişnuită printre pre-mianţi, chile, a fost de această dată perpetuată printrofeul pentru cea mai bună imagine dobândit deBarbara alvarez pentru contribuţia sa la atmosferafilmului de joi până duminică de domingasotomayor castillo. o creaţie extravagantă şiîndrăzneaţă venită din rusia, musicalul ChapiteauShow de serghei loban a câştigat, pe bună dreptate,Premiul special al juriului. mai controversată a fostopţiunea de a premia pentru regie pe sârboaica majamilos pentru Clip, un portret de generaţie care for-ţează reprezentarea erosului spre limitele ratinguluix (adică porno), în timp ce premierea olandezuluikim kold pentru rolul din teddy Bear a stârnit unentuziasm unanim. iar filmul britanic tiranozaur dePaddy constantine, premiat cu Premiul fiPresci,o dramă a singurătăţii cu accente groteşti, a fostunanim considerat unul dintre cele mai bune filmeale ediţiei.

cum e şi firesc, sălile s-au dovedit neîncăpătoa-re la proiecţiile cu filme româneşti. mai ales că circu-

lă subteran zvonul că s-a terminat cu Noulcinema românesc şi vine un „nou val”. anulacesta niciun lungmetraj autohton nu s-a aflatîn competiţia oficială, ceea ce poate fi un efectal dorinţei regizorilor români de a încercaselecţionarea mai întâi în competiţiile dinafara ţării, care cer de obicei premiere mondia-le. iar aşteptările spectatorilor de a vedearecent premiatul la cannes dincolo de dealuriau fost contrariate de refuzul regizoruluicristian mungiu de a prezenta în avanpremie-ră, la cluj, noua sa creaţie (refuz deplâns dedirectorul artistic mihai chirilov în textulpublicat în program).

Poate că, din motivele menţionate, sec-ţiunea competitivă românească a părut maisăracă decât în alţi ani şi deja lansatele în pre-mieră toată lumea din familia noastră deradu jude (Premiul „zilelor filmului româ-nesc”), din dragoste, cu cele mai bune intenţii

de adrian sitaru, Crulic de anca damian, undeva,la palilula de silviu Purcărete nu au mai putut func-ţiona ca „descoperiri”. cu toate astea, din segmentulde lungmetraje prezentate se pot distinge nişte ten-dinţe semnificative pentru acest moment al cine-maului nostru. cu siguranţă, fenomenul validat lanivel internaţional ca Noul cinema românesc se aflăîn plin proces de modificare, dar comparat cu altemişcări asemănătoare (neorealismul italian, „noulval” francez sau free cinema-ul britanic) parcurgetransformări fireşti. Nu se poate vorbi însă de „dis-pariţia” sa. achiziţiile estetice ale celor mai premiaţicineaşti (cristi Puiu, cristian mungiu, corneliuPorumboiu) au devenit modele în discursul altorregizori lansaţi după ei, unele procedee (cadrul lung,mizanscena în profunzime, muzica diegetică) audevenit monedă curentă, iar distribuirea repetată aunor actori a întărit impresia de omogenita-te a unui număr de filme ce par a aparţineaceleiaşi mişcări. ca şi neorealismul, noulnostru cinema a intrat în etapa popularizăriiformulei cu o mai mare deschidere însprecanoanele genurilor, ale comediei în special.

cele mai agreate lungmetraje dinselecţia „zilele filmului românesc” aparţin,total sau parţial, acestui gen. toată lumeadin familia noastră de radu jude începe caun road movie despre călătoria la mare aunui tată divorţat împreună cu fetiţa lui, darse transformă în povestea ratării vacanţeivisate. venit la fostul său domiciliu să iacopila, bărbatul se vede refuzat, mai întâievaziv, de amantul fostei soţii care pretindecă micuţa e bolnavă iar apoi, energic, defosta nevastă care foloseşte ocazia revederii cu elpentru a-i trânti în faţă acuzaţii jignitoare. deşiarbitrat de fosta soacră încă binevoitoare, conflictuldegenerează şi devine o goană-urmărire în aparta-mentul unde fosta nevastă şi perechea ei sunt trans-formaţi în prizonieri. escaladarea violenţei, care oîngrozeşte pe fetiţa devenită brusc interesată detema morţii, e foarte abil regizată. ceea ce menţineconstant tonusul acestei comedii cu accente sumbreeste coregrafia precisă a personajelor dispuse în spa-ţiul care permite bastonade ca în comedia dell arte,filmate de aparatul care urmăreşte cu fluiditate miş-cările nervoase ale eroilor. deşi tatăl divorţat (îninterpretarea memorabilă a lui Şerban Pavlu) iesecel mai prost din această confruntare, şi celelaltepersonaje resentimentare sunt privite sarcastic, tra-tamentul „egalitar” aplicat tuturor fiind apreciat îndecizia juriului.

un umor special îşi face locul şi în peripeţiileeroului din din dragoste, cu cele mai bune intenţii deadrian sitaru, un tânăr bucureştean care, alarmatde accidentul cerebral al mamei sale, vine rapid înmicul orăşel de provincie unde ea este internată. aiciel începe să se războiască (cel puţin aşa crede) cu ceicare nu îi acordă îngrijiri adecvate, deranjând şistresând personalul medical şi chiar pe bolnava careîşi revine spectaculos. caraghioase sunt ieşirile luinejustificate şi bulversarea ordinii spitaliceşti, înre-gistrate din puncte subiective de vedere, devenitemărci ale stilului regizoral sitaru.

o comedie cu irizaţii de tristeţe, despreoameni şi melci, marchează revenirea lui tudorgiurgiu la lungmetrajul de ficţiune (după şase ani dela legături bolnăvicioase). semnată de ionuţ

teianu, povestea plasată în anul 1992 tratează cuumor realitatea sumbră a colapsului marilor fabrici,victimele unor malversaţiuni manageriale care autransformat, în urma falimentului forţat, foştii direc-tori în oameni de afaceri şi angajaţii în şomeri.confruntaţi cu perspectiva închiderii întreprinderii,muncitorii se încred în soluţia fantezistă de salvarepropusă de unul dintre ei care află despre oferta uneicompanii străine care caută donatori de spermă.Plecarea în grup spre capitală, asaltul asupra labo-ratorului şi dezamăgirea în urma răspunsului nega-tiv sunt episoade care amintesc plăcut de comediileitaliene sau britanice despre oameni necăjiţi. clasamuncitoare nu merge în paradis în filmul luigiurgiu, dar peripeţiile eroilor care vor să pară maivirili în ochii nevestelor sau amantelor amuză sautrezesc empatia privitorului. andi vasluianu dăviaţă unui personaj din familia „păcătoşilor simpa-tici”, jumătate şmecher, jumătate victimă, umanfără să forţeze accesul spre bunele noastre sentimen-te.

dintre tendinţele secţiunii româneşti merităreţinută recurenţa docu-dramei. Pentru această for-mulă optează şi premiatul pentru debut un gând, unvis, un doyle.. şi-un pix de Bogdan ilie micu, un jur-nal de călătorie în mongolia inspirat din experienţafotografului mihai Barbu şi trei zile până la Crăciunde radu gabrea, ce reconstituie ultimele ore dinviaţa cuplului ceauşescu, cei doi actori care îi joacăpe dictatori, constantin cojocaru şi victoriacociaşu, câştigând o menţiune specială pentru inter-pretare.

ca la ultimele ediţii, cei dornici să-şi satisfacăsetea de noutate în materie de cinema românesc auputut s-o facă urmărind calupurile de scurt metraje,semnificative pentru încercarea celor mai tinericineaşti de a ieşi din stilistica Noului cinema româ-

nesc. chiar dacă eforturile sunt mari, majoritateaautorilor încă ezită între tentaţiile genurilor tradi-ţionale şi cele ale abordării realiste. un caz semnifi-cativ este Nicolae constantin tănase, premiantulsecţiunii cu Blue, o mică întâmplare despre o maşinăînzăpezită ce capătă sensul unei importante alegerietice. după ce a cucerit simpatie printre cinefili cumusicalul outrageously disco el vine acum sădemonstreze că poate lucra în registrul fineţii psiho-logice şi al austerităţii. din modelul realist observa-ţional îşi trag seva şi de azi înainte de dorianBoguţă dar şi tatăl meu e cel mai tare de raduPotcoavă, două poveşti cu tâlc centrate pe relaţiatată-fiu. Nu în ultimul rând, din titlurile de scurtme-traje selecţionate se constată şi afirmarea, din ce înce mai fermă, a femeilor-cineast. atât în Sink deiulia rugină, cât şi în Minute infinite de ceciliafelmeri şi 30-40-50, un triptic semnat de iuliarugină, eva Pervolovici şi stanca radu se distingeatracţia regizoarelor pentru un tip de cinema cu omai mare voinţă de a seduce spectatorul, mizând peatractivitatea unor artificii narative şi vizuale. unapeste alta, selecţia de scurtmetraje a lăsat impresiade diversitate stilistică şi a atras atenţia supra unorpersonalităţi promiţătoare. există multe semne căpovestea tânărului cinema românesc merge maideparte iar de clasificarea noilor generaţii ne vomocupa când lucrurile vor deveni ceva mai limpezi.Poate, la ediţia următoare a tiff-ului. r

Dana DumaNoutatea în haine de lucru

Fenomenul validat la nivelinternaţional ca noul cinema

românesc se află în plin proces demodificare, dar comparat cu alte

mişcări asemănătoare (neorealismulitalian, „noul val” francez sau Free

Cinema-ul britanic) parcurgetransformări fireşti. nu se poate vorbi

însă de „dispariţia” sa.

n TIFF 2012

DEsprE oamEnI şI mElCI

tirAnozAur, premiul fipresCi

34

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

în ultimii câţiva ani am comentat, în pagi-nile acestei reviste, de fiecare dată, pre-miile asociaţiei Profesioniştilor dinteleviziunea română, un fidel barometru

anual al producţiei televiziunilor din ţara noastră, oproducţie substanţială, care a angrenat şi anul aces-ta, în competiţie, 140 de programe, circa 300 de rea-lizatori şi 19 televiziuni. un juriu prestigios – alcă-tuit şi anul acesta din acad. Nicolae Breban, prof.univ manuela cernat, preşedintele aPtr danNecşulea, regizorii dan Piţa, sorin ilieşiu, luciahossu longin, actriţa ilinca tomoroveanu – a stabi-lit din nou un palmares consistent şi echitabil, pre-mianţii micului ecran fiind destul de numeroşi şimeritându-şi distincţiile. de câţiva ani încoace, cumbine se ştie, de când „antena 3”şi, în primul rând,mihai gâdea au pornit ofensiva publicistică, respec-tivul post a repurtat câteva dintre cele mai impor-tante premii ale fiecărei ediţii. ediţia xxii aPremiilor aPtr a constituit un punct culminant înrecompensarea acestei ofensive, juriul rezervând dedata aceasta „antenei 3” marele Premiu pentru „celemai urmărite tele-show-uri”. Şase emisiuni au fostnominalizate în interiorul acestui premiu, şi anume„100 de minute” de alessandra stoicescu (un jurna-list talentat şi eficient, chiar dacă – nu uităm – s-agrăbit cu un an să intre în mileniul trei!), „Punctulde întâlnire” de radu tudor (un publicist ale căruipuncte de vedere sunt mereu pertinente şi captivan-te), „sinteza zilei” de mihai gâdea (înzestratul coor-donator al celei mai aşteptate emisiuni a postului),„subiectiv” de răzvan dumitrescu (un autor incisiv,echilibrat, cu o „subiectivitate” pozitivă), „exces deputere” de oana stancu (o realizatoare cu o profun-zime analitică şi un curaj civic care se cuvin aprecia-te în mod special), şi „secvenţial” de adrian ursu(ale cărui demersuri istorice au un nerv satiric şi o„undă” ironică de sorginte caragialeană, ca şi inspi-ratul clip publicitar al emisiunii). Neîndoios, acesteprograme au fost principalele talk-show-uri ale anu-lui televiziv, determinând interesul major dovedit detelespectatori şi argumentând opinia unui membrual juriului, conform căruia „antena 3 a fost televiziu-nea care ne-a ţinut în priză tot anul 2011”. un altpremiu important obţinut de „antena 3” a fost şiPremiul „jean-louis calderon” (un premiu, desigur,simbolic), acordat reporterilor Petre Nechita,simona Boţog şi carmina othman, care au impre-sionat prin rigoare, devotament şi implicare întransmisiile lor din Piaţa universităţii, şi – cumsublinia şi lucia hossu longin în seara premierii –„prin curaj şi profesionalism”. directorul de imaginecristian tamaş a fost distins, ex aequo, cu premiulde imagine pentru impresionantul reportaj „Pe-unpicior de iad” de carmen moise din ciclul „în premie-ră”, realizat de carmen avram, un program sub-stanţial, cu profunde semnificaţii civice, distins dealtfel cu Premiul pentru reportaj (fiind nominalizaţila premiu şi câţiva membri ai echipei de realizatoriconduse de carmen avram: andrei ciurcanu,carmen moise, romana Puiuleţ, yevgeniyakironaki – o tânără ucraineancă încântătoare, caremi-a fost studentă la facultatea „hyperion” –, alinadinu). „antena 3” a repurtat, aşadar, câteva dintrecele mai importante premii din palmaresul ediţiei2012, reconfirmându-se astfel faptul că s-a impus, înultimii ani, drept cea mai importantă televiziune deştiri din românia. Premiul pentru realizator-prezen-tator al unui show de divertisment a revenitgabrielei vrânceanu firea de la „antena 1” pentruprogramul „un crăciun în familie”. o serie impor-

tantă de distincţii a obţinut, deasemenea, dintreteleviziunile „generaliste”, şi tvr (împreună cu câţi-va „copii” ai ei, tvr iaşi de pildă, tvr 2 sau tvrcultural), faptul echilibrând întru câtva declinulmanagerial al instituţiei dovedit recent, în vara lui2012. dintre premiile acordate televiziunii naţionaleaş menţiona în primul rând Premiul pentru docu-mentar istoric, revenit filmului „mihai i alromâniei” de camelia csiki, un portret cinemato-grafic ataşant, bogat în informaţii, despre trecutul şiprezentul unui personaj exemplar,puternic şi acaparant. o altă distincţiecu un caracter mai special este Premiulpentru reportaj de ştiri, obţinut dealina grigore şi mihai florea pentru„Pe urmele lui Bin laden”, televiziuneanaţională fiind singura care a ajuns înPakistan, pe urmele lui Bin laden,după anihilarea acestuia. irina szasz,recompensată cu Premiul pentru docu-mentar social, şi-a ales, în filmul„Persona non grata” un personaj apar-te, un profesor devotat meseriei salecare, tocmai din acest motiv!, şi-a cuce-rit ... duşmănia celor din jur. cuPremiul pentru documentar politic afost distins răzvan Butaru, autorul fil-mului „ceauşescu şi poporul”, o tentati-vă de reabilitare a unor adevăruri isto-rice. cu Premiul pentru serial docu-mentar au fost recompensaţi câţivadintre autorii serialului „rezistenţaprin cultură” iniţiat de tvcultural, şianume roxana chiriţă (pentru episo-dul „cultura după gratii”), cristianamza („o capitală distrusă pe timp de pace”) şi ioncristodulo („Puterea izolării – sorin ilfoveanu”).Premiul pentru emisiune literară a revenit oaneiandreea marocico de la tvr iaşi, semnatara filmu-lui „literatura de subzistenţă”, consacrat modului încare cartea pătrunde azi în satele ţării. Premiul pen-tru portret a revenit unor realizatori de la tvrcultural: marina constantinescu pentru„Profil.Poveste. Personaj – ion marin” şi marianaBădan pentru „ion iancovescu – Portret din crâmpe-ie”. o realizatoare de la tvr iaşi, andreea Ştiliuc aprimit Premiul pentru interviu, interlocutorulautoarei fiind un intelectual de marcă, profesorulfrancez françois jost, în trecere prin românia.câteva dintre premiile „clasice” au revenit, dease-menea, televiziunii naţionale. mă gândesc laPremiul pentru emisiune de ştiinţă, acordat „echi-pei” formate din alexandru mironov, cristina antonşi mihai răzuş, care a realizat la tvr 2 „Bagă la capştiinţa între alb şi negru”. Premiul pentru emisiunemuzicală a revenit lui cătălin sava, autorul progra-mului „universul celibidache” (am consemnat cusatisfacţie prezenţa în ţară şi în sală, pe scenă, aunui personaj de departe, fiul ilustrului dirijor), iarPremiul pentru emisiune de folclor a revenit progra-mului „tvr 55 gala folclorului românesc”, nomina-lizaţi fiind elin stan, aurel Badea, dana moraru şiiuliana tudor. înainte de a consemna alte premii dinpalmaresul aPtr xxii mi-aş îngădui, însă, o paran-teză. în cuvântul său, după ce a fost distins cuPremiul pentru prezentator de divertisment, virgilianţu (prezentatorul emisiunii „vrei să fii milionar”de la „kanal d”) a spus un lucru care nu se poate sănu te pună pe gânduri, pe ideea că, de-a lungul ani-lor, în tinereţea sa a avut ce învăţa de la televiziuneşi de la importanţi oameni de televiziune pe care i-a

şi cunoscut, dar astăzi este nevoit, nu o dată, să-şi iacopilul din faţa televizorului. în cuvântul său, produ-cătorul, regizorul, scenaristul vasile alecu de latvr, distins cu Premiul de excelenţă pentru patrudecenii de televiziune şi pentru filmul „destine şiasasinate pe scena politică românească” a spus,deasemenea, câteva lucruri care ne-au dat de gândit:rememorându-şi propria activitate, a vorbit, pe bunădreptate, despre trecutul „studioului de film” al tvr(condus ani la rând de dan Necşulea), cu rezultateartistice absolut performante, imposibile în condiţii-le de producţie actuale. aceste două luări de cuvântmi-au întors gândul spre vremuri apuse ale televi-ziunii naţionale (din anii cenzurii!), când se realizaufilme importante şi seriale cinematografice impună-toare, montări scenice „pentru toate anotimpurile”,emisiuni de cultură cinematografică cu maeştri aicriticii, teoriei şi istoriei de film, şi chiar emisiuni dedivertisment cu „comici vestiţi” ai scenei şi ecranuluiromânesc, programe îndeobşte prezente, în modfiresc, şi în palmaresele premiilor aPtr. astfel depremii, iată, consemnez cu tristeţe, nu se mai potacorda astăzi, pentru că respectivele programe audispărut pur şi simplu, teatrul şi filmul de televiziu-ne sunt noţiuni pe cale de dispariţie, iar programelede divertisment au parte de un umor din ce în ce maiîndoielnic şi mai jalnic. dar să mă întorc la premiileaPtr, ar mai fi câte ceva de comentat. juriul a acor-

dat două premii importante şi postului „realtateatv”: adriana Nedelea a primit Premiul pentru pre-zentatoare de ştiri, iar andreea creţulescu Premiulpentru emisiune de investigaţie, „realitatea te pri-veşte!” din campania „testul bogăţiei”. cum apu-neam, Premiul pentru imagine a fost acordat exaequo, al doilea beneficiar fiind dinu mărgărit de latvr cultural. Premiul pentru anchetă a revenitrealizatorului george colgiu de la „antena 1”, auto-rul filmului „Poşta română, jaf fără sfârşit” şi luiionuţ cristache pentru „cazul daniela andreescu”.un premiu „eco atitudine” a revenit lui georgemihai de la „kanal d” pentru „apocalipsa dingeamăna”, iar Premiul pentru producător indepen-dent a fost acordat lui dumitru alexe de la „studiovideo art”. conform tradiţiei, s-a acordat şi un pre-miu „opera Prima”, împărţit anul acesta între mihaighiţă („kanal d”), pentru „asta-i românia” şiconstantin dinu („speranţa tv”) pentru „începe sătrăieşti”. tot ca de obicei, a existat şi un premiu pen-tru carte de televiziune: el a revenit alexandreiorban pentru „Personalităţi emblematice ale cultu-rii la tv”. de câte ori putem vorbi, motivat, desprepersonalităţi emblematice ale culturii la tv îmi creş-te, ca telespectator, „speranţa de viaţă”... în general,galele Premiilor aPtr şi gala din 2012 în particularau constituit un spectacol tonic, cu sigure semnifica-ţii culturale, morale şi filosofice, la aPtr xxiimarele Premiu a fost înmânat de ministrul culturiimircea diaconu, iar membrii juriului, luând cuvân-tul în prezentarea anumitor premii, au abordat şiaprofundat teme culturale importante, de mare şireală actualitate. r

călin călimanAPTR 2012 Premianţii micului ecran

Galele Premiilor APTr în general, şiGala din 2012 în particular au

constituit un spectacol tonic, cu siguresemnificaţii culturale, morale şi

filosofice.

AntenA 3 Aptr mArele premiu 2012

35

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

adriana Botez-crainicMircia Dumitrescu şi Şcoala românească de grafică

Lecţia profesorului Mircia Dumitrescua impus discipolilor startul

performanţei profesionale bazate perigorile clasicilor şi totodată pe

deschiderea către totala libertate deexprimare personală. În această

dualitate se ascunde miraculoasaînflorire a iniţierii artistice şi

didactice, finalizată în rezultatele pemăsură.

la două decenii de la absolvirea studiiloruniversitare, clasa de grafică a profeso-rului mircia dumitrescu se reîntâlneş-te cu maestrul într-o remarcabilă expo-

ziţie aniversară în sălile galeriei simeza dinBucureşti. eveniment cultural de referinţă pe scenaartistică a capitalei, Expoziţia 20 este expresia oma-giului adresat tradiţiei şi şcolii. alăturaţi maestruluimircia dumitrescu, discipolii trăiesc clipa de orgoliunobil a etalării măiestriei lor artistice şi tehnicedobândite în anii de activitate plastică desfăşuratădupă încheierea facultăţii. astăzi, la vârsta maturi-tăţii creatoare, cei nouă graficieni expozanţi sunt larândul lor profesori şi universitari, artişti cu bogatăactivitate plastică. ţinuta academică a expoziţiei şi

unitatea stilistică elevată a lucrărilor au adus fireas-ca admiraţie a privitorilor şi, totodată, întrebări des-pre fierbinţi subiecte actuale în legătură cu destinulartelor şi învăţământului artistic sau cu evoluţia şirolul şcolii în cultură şi societate.

oferta propusă de calitatea profesională aexpoziţiei invită la punctarea unor observaţii şi ladeschiderea unui dialog legat de valoarea relaţieimaestru şi discipoli, de criteriile valorice ale măies-triei raportate la tradiţie sau modernitate, de conti-nuitate şi stimulare a inovaţiei în creaţie, de păstra-re sau de renunţare la rigorile clasice, de asimilare aspiritului modern şi absorbţie selectivă a avangar-dei.

în acest demers, se poate discuta despre învă-ţământul artistic din românia în perioada în careşcoala era asigurată de generaţia de aur a maeştri-lor camil ressu, al. i steriadi, cecilia cuţescu –storck, cornel medrea, corneliu Baba, alexandruciucurencu, gheorghe ghiţescu, horia teodoru,simion iuca, vasile kazar şi de continuatorii ultimeigeneraţii de universitari de la catedra de grafică:octav grigorescu, mircia dumitrescu, traianBrădean. reputaţia Şcolii de grafică a universităţiidin Bucureşti i-a asigurat clasa de „şcoală bună”,şcoală bazată pe rigori. în acest sens, Expoziţia 20primeşte un contur cu valoare simbolică, datorităprobităţii profesionale a artiştilor beneficiari ai şco-lii vechi, în interesantul subiect fixat asupra ştiinţei

36

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

artei, a artei bazate pe ştiinţă şi experienţă şi nu peimprovizaţie şi neputinţe de exprimare.

modelaţi profesional de şcoala în care maestrulmircia dumitrescu a ocupat un loc de vârf, artiştiiexpozanţi au construit un real spectacol al măies-triei ştiinţei gravurii cu acizi, al lino şi xilogravurii,al graficii de şevalet şi chiar mai mult. Profesorulînsuşi, mentorul spiritual al grupului de expozanţi,impune ştacheta academică, statuând astfel progra-mul estetic al manifestării. după cum am avut prile-jul să admirăm în grandioasa expoziţie personalădeschisă în 2008 la sala Brâncuşi din clădireaParlamentului, şi de astă dată mircia dumitrescuprezintă nu numai gravură ci şi sculpturi în lemn,surprinzătoare prin complexitatea soluţiilor spaţia-le, abordate rareori chiar de sculptorii foarte stăpânipe meşteşugul cioplitului, datorită dificultăţilorcompoziţionale.

alături de profesorul lor, cei nouă graficieni:ruxandra călăraş, călin chivu, adriana lucaciu,gavril kovacs, mariea Petcu-chioibaş, corinarădulescu, florin stoiciu, cristian tarbă, cristianţârdel sunt prezenţi cu numeroase gravuri de maridimensiuni, acva-forte şi acva-tinta, cu lucrări depictură şi grafică de şevalet. desenul, regele artelorplastice, principalul mijloc de exprimare al domeniu-lui artelor grafice, defineşte universul performant alcomunicării imaginilor expuse, cele mai numeroaseimagini din expoziţie fiind gravuri pe metal, probasupremă a dificultăţilor tehnice. avem revelaţia înfinal că a fi grafician înseamnă a dobândi ştiinţaartei desenului, tehnicilor şi procedeelor specifice şi,în măsură egală, e necesar a poseda o specială sensi-bilitate şi particulară inteligenţă de percepere acaracterului formei prin conturele ei astfel ca ideea,tensiunea sentimentului şi acţiunii să prindă viaţăşi magie. calea spre magia frumosului artei o par-curg marii desenatori ai regatului imaginii plastice,graficienii numărându-se printre ei, prin obligaţiaimpusă de profesie.

Pe căi clasice, rezultatul graficii de şevalet şi alştiinţei tehnicilor savante de acva-forte, acva-tinta,lino şi xilogravură manifestat în imaginile celornouă artişti expozanţi, se oficiază pe firul ductuluiexpresiv al conturelor şi petelor, întreţeserii lormăiestrite. temperamente artistice diferite, seismo-grafe sensibile, cei nouă cheamă vizibilul cognoscibilsub vârful peniţei, penelului şi tuşurilor, îl pecetlu-iesc şi îi dau viaţă în grafia imaginii.

arta mariei Petcu-chioibaş iese din convenţie.Ne surprinde de fiecare dată cu imprevizibile inter-pretări. graficiana rupe din viaţă instantanee.fragmentează vizibilul în cadre cinematografice.raccourci-uri şi proiecţii perspectivice şocante,intensităţi tonale şi fluidităţi imateriale construiescdialogul contrastelor valorice de închis-deschis,masiv–fluid. Personajele ei devin grefe secvenţial-simbolice ale condiţiei umane. concentrează stăripecetluite în dramatic. viaţa văzută astfel primeşteaccentul profund uman. expresionismul impregnatstării se proiectează în mod paradoxal cu ajutorulevanescentului argintiu. contrastul sidef şi întune-ric, lumină lunară şi pământuri albăstrii reliefeazăstraniu dureros chipurile umane mutilate de prozaşi uzura vieţii.

când graficianul se eliberează de cenzura teh-nicilor clasice şi a graniţelor dintre arte, infuzia reci-procă a artelor defineşte noi geografii spirituale. Nu

ne miră să vedem când imagistica unui grafician,cum este cazul corinei rădulescu, primeşte culoareacu rol principal, autorul lucrând programatic îndomeniul picturii, după cum nu este şocant ca ungrafician reputat ca ruxandra călăraş să lărgeascăprocedeele clasice şi să prelucreze imaginea pe cal-culator sau să apeleze la procedee inedite şi lamelanjare a tehnicilor.

Problema importantă a acestor artişti este păs-trarea ca unic deziderat – comunicarea plastică şiexpresivă complexă a ideii şi stării. cu acest statut,raportate la figurativ şi uman, la trăiri şi sentimen-te încărcate de emoţie estetică, imaginile etalate auautoritate şi prestanţă plastică. expresionismul esteprezent în întregul cuprins expoziţional. fanteziacreatoare se exaltă odată cu libertatea plastică.corpul uman, imaginat de cristian tarbă, înlănţuieformele în relaţii infidele vizibilului. siluete şi formeindividualizate desprinse de context, plutesc anxios,în levitaţie, fabulos şi fantast. se dilată, se mistuieîn ele însele, se înfrumuseţează alungit, se înnegu-rează prin mutilare şi infirmizare, se transformă îndemonstraţie morfologică, tensionat expresionistă.

cunoaşterea meşteşugului pretenţios al gravu-rii pe metal, stăpânirea tehnicilor de acva-forte şiacva-tinta îşi etalează virtuţile. Prieteni cu tuşurile,cernelurile şi acizii, gravorii îmbină procedee clasicefolosite de renascentiştii germani cu exacerbărivizionare împinse spre patetismele goyeşti. expresiatrăirii afective cunoaşte acute. cu accente şi trăiriromantice la unii expozanţi sau cu angoase la gavrilkovacs, conţinutul afectiv dezlănţuie acumulări alenevizibilului fiinţei umane. gravurile lui călinchivu se încarcă cu picturalitatea valorilor cromati-ce. transfigurarea personajelor create de gavrilkovacs dezvăluie lumi secrete ale subconştientului,deznădejdi, meditaţia şi căutarea sinelui, după cumimaginea creată de călin chivu comunică strigătulşi tăcerea, tensiunea ascunsă a imaginarului. Bazatpe ştiinţa desenului şi pe ştiinţa formei, graficianulrecreează liber anatomii antropomorfe şi zoomorfe.conturele se curbează în ţeseri nervoase ale grafiei,devin pete şi culoare, umbre şi lumini. gravura pri-meşte moliciuni şi accente de calitate plastic-expre-sivă.

adriana lucaciu probează clasa rafinamentu-lui estetic. capacitatea de transfigurare a mimesis-ului şi fantezia creatoare se dezvăluie cu discreţie încele două gravuri de mari dimensiuni. albastruriledelicate şi griurile nuanţate, textura elaborată a tre-cerilor calorice de la cald la rece, puse în evidenţă desavoarea transparenţelor cu efecte valorice de laviu,mărturisesc vocaţia graficienei pentru subtilităţicromatice. intelectualismul determinant al demer-sului probează disponibilităţile unui tip de imagine,inviolabil culturală.

cercul interpretărilor diferenţiază viziunile şiinterpretările. expoziţia respiră prin diversitateastilistică a autorilor. opusă procesului creator deru-lat în plină subiectivitate, complementară ca reali-zare faţă de determinarea puternică a afectului,imaginea creată de florin stoiciu, propune elabora-rea de tip conceptual. orgolios autoritară prindimensiune şi soluţie transfiguratoare, gravu-ra impune în această variantă valoroasa şiambiţioasa condiţie profesională. Problemaplastică, modelată pe o liberală expresie eroti-că a personajului-model, vădeşte personalita-tea puternică a autorului, conştiinţa de sine,indiferenţa sa faţă de aprobarea sau dezapro-barea privitorului în privinţa opiniei filosoficea artistului asupra vieţii sau valorilor-simbolale existenţei. concepţia şi atitudinea esteticăale lui florin stoiciu ilustrează atât nivelulînalt al măiestriei şi cunoaşterilor sale plasti-ce, cât şi acuta nevoie a afirmării proprieilibertăţi de exprimare. Performanţă demons-trată!

în cazul efectelor picturale dobândite deruxandra călăraş, intervenţia computeruluinu înstrăinează eleganţa stilizării. ilustraţiileversurilor lui Baudelaire primesc substanţia-la tensiune poetică a sensibilităţii creatoare aartistei, păstrează precizia liniei şi plasticitatea for-melor. iniţial, misterios înfiorate în gravurile înacva-forte şi acva-tinta, de astă dată prelucrateexperimental, Florile răului urmăresc farmeculparoxismelor romantice sub fastul regiei de specta-col. compoziţia plastică are forţă. calitatea trăiriiafective, subiectivitatea se repliază în erudiţie lite-rară.

lecţia profesorului mircia dumitrescu a impusdiscipolilor startul performanţei profesionale bazatepe rigorile clasicilor şi totodată pe deschiderea cătretotala libertate de exprimare personală. în aceastădualitate se ascunde miraculoasa înflorire a iniţieriiartistice şi didactice, finalizată în rezultatele pemăsură. regăsim revelator în lucrările semnatarilorExpoziţiei 20 clasicismul solid ale construcţiei gra-vurii lui dürer sau efectele de trompe – l’oeil şi ecle-raj misterios rembrandtian în care se citeşte ecoulfericit al renaşterii sau al gravurii secolului al xvii-lea pe care se întreţese debordanta structură deschi-să a gravurii lui goya sau a clasicilor secolului xx.

admirăm pata negrului şi contrastul cu albul scân-teietor care întruneşte experienţa tradiţiei, dar şisfâşierea fracturată a liniei impregnate de tensiuneaexpresionistă a lumii noastre în transformare.Purtătoare de ideaţie, sentiment şi expresie, per-spectivele eşafodate infinit, create de profesorulmircia dumitrescu întrunesc soluţiile savante dinpicturile semnate de vieira da silva. exemplul pres-tigios şi şcoala bună transmisă elevilor în universi-tatea bucureşteană fac demonstraţia competenţei,favorabilă performanţei. foarte buni desenatori, vir-tuozi unii dintre ei, cei nouă plasticieni, mărturisescla vârsta maturităţii artistice măiestria ampleicomunicări estetice, autoritatea profesională a stă-pânirii tehnicilor atât de pretenţioase ale gravurii.dezinvoltura măiestriei de graficieni asigură abor-darea tehnicilor din afara domeniului lor şi finaliza-rea în remarcabile lucrări de pictură sau de sculptu-ră, cum o demonstrează mentorul lor, nu cu misiunede comunicare pasageră ci cu afirmare stabilă şibogată. în acest concert al sensibilităţilor şi cunoaş-terii lumii formelor, artele se înfrăţesc. mesajul estecomun. comunică despre frumos, despre zborul spi-ritului deschis valorilor cultural universale.

Profesorul şi şcoala, tradiţia rigorilor şi autori-tatea valorilor estetice şi morale transmise elevilor,studenţilor deveniţi astăzi plasticieni stăpâni peuniversul măiestriei tehnice, îşi spun cuvântul îndemonstraţia competenţei. maestrul mirciadumitrescu şi discipolii impun ţinuta universitară aliniei tradiţiei şcolii româneşti, înscrisă în aria stilis-tică europeană bazată pe rigoare, tehnică şi măies-trie plastică. inelele colierului care asigură tradiţiaartistică, transmiterea cunoaşterilor de la o genera-ţie la alta, le aflăm în şcoală – instituţia purtătoarea continuităţii rigorilor culturii şi artei. Pledoariepentru şcoala-simbol al culturii şi permanentei civi-lizări a spiritului, expoziţia constituie punctul devedere crucial care pune în discuţie atitudinea, ideeaşi puterea exemplului nobil, pierdute în mare măsu-ră în ultima vreme.

închizând cercul prezentării, realizăm cumîntrebările despre rolul şcolii şi al profesorilor aparrecurent în istoria epocilor. o făceau desigur anticiiîn jurul lui apelles, fidias şi Policlet, apoi scolasticiimedievali şi umaniştii renaşterii. întrebările despremeşteşug şi artă, nevoia de înţelegere şi cunoaştereerau trăite de discipolii în atelierele maeştrilor tos-cani ghirlandajo şi verrocchio în Quattrocento saucu pasiune în atelierele lui rubens şi în studioulProfesorului tulp, apoi în academiile şi universităţi-le europene mai târziu. Şcoala de la Bauhaus, înepoca modernă, a dat glas şi semnal de reacţie men-talităţii moderne, conceptelor cu reflex şi undă modi-ficatoare în ecou în lumea artistică mondială.curente, şcoli şi academii libere s-au lansat în mode-larea noii sensibilităţi artistice. strigătul de elibera-re din corsetele artei de muzeu s-au auzit în cartie-rele montmartre şi montparnasse, în generaţiaartiştilor Ecole de paris şi în atelierele de la ruche.astăzi, vorbim despre învăţământ cu profile pe ver-ticală în tot mai specializate universităţi dar şi des-pre academii şi şcoli tradiţionale faimoase în lume,

păstrătoare a rigorilor clasice. lumea este deschisăexperimentului, în aşteptarea schimbării. vorbimdespre „şcoală bună” în pianistică sau de baletul rus,admirăm rezultatele obţinute de „şcoala bună” auniversităţilor tehnice eth zürich, mit cambridge,etc., vorbim de rigorile tradiţiei academice dar şi deşcoală liberă sau chiar de formula unei noi şcoliartistice care să ignore principiile tradiţiei bazate peiniţierea multor ani de studii.

Expoziţia 20, deschidere estetică şi etică spre oartă în care ignoranţa, întâmplătorul şi neglijenţanu îşi au locul, ilustrează atitudinea responsabilită-ţii profesionale şi a demnităţii intelectuale de carecultura noastră actuală are atâta nevoie. rezultat alînvăţământului bun, al efortului anilor de lucrufructuos, arta celor nouă artişti exprimă atitudineade grup, manifestată ca un exerciţiu de consolidarea aceloraşi aspiraţii către elevate sensuri estetice şimorfologice, ca o posibilă mişcare artistică în deveni-re. r

37

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

artist plin de har, fin observator al por-tretelor de contemporani, antoncostân îşi împarte discreta-i existenţăîntre şcoală, casă şi atelier. acest din

urmă spaţiu e cel unde artistul „deşartă” pe hârtieori pe pânză, ca dintr-o bogată desagă, imaginea fil-trată de propria sensibilitate a semenilor săi. Pe câtde tăcut şi mucalit e anton costân, bucovinean get-beget, pe atât de pline de vervă sunt reprezentărilesale, de orice gen.

cea mai recentă expoziţie semnată de artistuloriginar din satul lămăşeni, găzduită de galeriile deartă din Botoşani, începând cu 25 mai 2012, oglin-deşte în egală măsură preocupările, tehnica prefera-tă de artist, viziunea sa, consolidată de-a lungul a celpuţin trei decenii de creaţie, şi, deloc în ultimul rând,etapa în care se află desenul şi pictura lui antoncostân în momentul de faţă. Predominante în expu-nere sunt, desigur, portretele, dar lor li se alătură şicâteva inedite scene de gen, nuduri şi „portrete” deflori. tehnica favorită a pictorului e pictura în tem-pera dar el are o solidă înzestrare şi pentru ulei.observator atent al caracterelor, anton costânsimte şi mărturiseşte prin compoziţiile sale o atrac-ţie irepresibilă pentru unicitatea chipului interior alfiecăruia dintre oamenii pe care-i cunoaşte, de careeste legat sau cu care s-a intersectat doar în treacăt

de-a lungul vieţii. Por-tretele lui anton cos-tân nu sunt „exterioa-re”, adică nu urmărescdoar o reprezentare câtmai fidelă a trăsături-lor vizibile, particulare,ale fiecăruia dintremodelele sale, deşi nulipseşte nici aceastăpreocupare. mai multdecât oglindiri ale unuichip exterior, portretelelui anton costân suntimagini ale sufletului,ale părţii nevăzuteexistente în fiecare din-tre noi. realiste, delocidealizate, aceste repre-zentări de personajesunt pline de viaţă,unice ca şi modelul cele-a inspirat. subtilepete de culoare, jocuriinspirate de umbre şide lumini modeleazăinspirat şi convingătorfiecare dintre portretelelui.

anton costân e atent la fiecare ompe care-l cunoaşte. de aceea expoziţia dela Botoşani e ticsită cu portrete de artişti,scriitori, jurnalişti, oameni de cultură darşi cu portrete de anonimi surprinşi în ati-tudini definitorii pentru caracterul fiecă-ruia. de fapt, expunerea e alcătuită dinmai multe galerii de portrete şi dintreacestea cea mai puternică, mai percutan-tă, mai plină de vervă e cea a ţăranilordin satul natal al artistului, dinlămăşeni. Neputându-se desprinde niciodată depământul unde s-a născut, anton costân trăieşteastăzi la mică distanţă de satul străbunicilor, buni-cilor şi al părinţilor săi, la fălticeni. la lămăşeni i-a rămas pustie casa părintească, aşa cum pustii suntastăzi multe case bătrâneşti de prin vitregitele şimutilatele noastre sate, i-au rămas amintirile şimulte dintre rude. la ei revine mereu artistul, cu oiubire şi o nostalgie de nestăvilit. Pictura lui încear-că să păstreze nealterată imaginea genuină, curată,neîntinată de mofturile modernităţii, a oamenilor şia locurilor natale.

„eu m-am pictat între ţăranii mei”, mi-a spuscu mândrie anton, înainte de a intra în expoziţia dela Botoşani. într-adevăr, autoportretul său, maidegrabă o schiţă de portret, „tronează” între imagini-

le cu mult mai elaborate aleconsătenilor de la lămăşeni cao mărturisire deplină a aparte-nenţei sale la un singur loc depe această lume. galeria deţărani lămăşeneni arată ca untablou de familie îmbogăţit cuatributele picturalităţii.

între scenele de genexpuse la Botoşani sunt cele cumuzicanţi, o temă mult dezvol-tată de artist, cu femei în felu-rite ipostaze ce le exaltă femi-nitatea dar şi ne mai exploata-tele până acum, cel puţin dupăştiinţa mea, scene de la verni-saje. chiar aşa se şi numescaceste ultime compoziţii: „lavernisaj”. spiritul fin de obser-vaţie al artistului, ironia şiumorul său debordant sunt câtse poate de vizibile în scenelede la vernisaj, momentul cândnu doar artistul iese în lume şise expune pe sine, de fapt, ci şicând toţi cei invitaţi la eveni-ment pozează într-o anumităatitudine, menită acestei oca-zii. sunt convinsă că şi autoiro-nia a funcţionat din plin atuncicând anton costân şi-a con-centrat atenţia asupra unuieveniment de felul acesta.

interesul pentru natură al pictorului s-a mani-festat mai limitat în expoziţia de la Botoşani, deşinu-i lipseşte. în etape anterioare ale creaţiei saleanton costân s-a dovedit un peisagist la fel de înzes-trat pe cât este de înzestrat ca portretist. doar că,aşa cum el însuşi îmi mărturisea, schimbările provo-cate de (ano)timpuri se văd nu doar în natură, ci şipe chipurile oamenilor. Şi, deocamdată, pe ele leurmăreşte cu neobosită preocupare anton costân.

de cincisprezece ani de când îl ştiu eu pe acestfermecător şi talentat pictor moldav, el persevereazăîn a nu expune în capitală. eu cred că a venitmomentul unui noi expoziţii, găzduite de o galeriedin Bucureşti, măcar pentru a îmbogăţi în subiectegaleria de personaje „la vernisaj” a lui antoncostân. r

luiza BarcanUn portretist moldav

De cincisprezece ani de când îl ştiu eupe acest fermecător şi talentat pictor

moldav, el perseverează în a nuexpune în capitală. Eu cred că a venitmomentul unui noi expoziţii, găzduite

de o galerie din Bucureşti, măcarpentru a îmbogăţi în subiecte galeriade personaje „la vernisaj” a lui Anton

Costân.

construit pe principiul reproduceriiminiaturale, orice „blazon în blazon”,indiferent de definiţia sau posibileledenumiri sofisticate care i se pot da –

fie el jurnalul lui edouard din Falsificatorii de banisau oglinda din portretul familiei arnolfini de vaneyck, exemple mai multe putându-se oricând găsi –reprezintă, în fond, o schiţă de „povestire în povesti-re”. aşa stau lucrurile şi în textele lui yasunarikawabata, fiind vorba, la el, atât în romanul Ţarazăpezilor, cât şi în mai toate povestirile, de o serie destrategii narative evidente mai ales în fragmente defelul celui citat anterior. lucrurile merg, însă, chiarmai departe în luna în apă, căci, aici, kyōko ajunge,treptat, de la contemplarealumii, la autocontemplare: „îşiprivi apoi şi propria faţă. făcu odescoperire stranie. Nu-ţi poţizări faţa decât reflectată într-ooglindă. tu eşti singurul carenu-ţi vezi propria faţă. îţi atingizilnic figura, convins fiind căimaginea reflectată ar fi cea pecare o vezi direct.” autocontem-plarea devine, astfel, o comple-xă şi complicată „punere înabis”, amintind de jocul per-spectivelor încrucişate şi alimaginilor micşorate dinMeninele lui velázquez; perso-najul observator se plasează, caun fotograf sau pictor discret, înpunctul „orb“, în acel loc carescapă, practic, perspectiveiobişnuite, implicând, în fond,înţelegerea profundă a lucruri-lor şi fenomenelor. Pentrufoucault, de exemplu, moderni-tatea perspectivei lui velázquezvine din faptul că, în ciudatuturor oglinzilor şi reflectări-lor, invizibilitatea profundă aceea ce se vede este solidară cuinvizibilitatea celui care priveş-te. Printr-un artificiu de-a dreptul regizoral,kawabata sugerează posibilitatea unei eliziuni simi-lare în spaţialitatea – ori temporalitatea – textelorsale: liberă, în sfârşit, de raporturile de reciprocitatecare o înlănţuiau în proza tradiţională, prezentareafaptelor se instituie ca pură reprezentare. în plus, înproza lui kawabata, în loc să se limiteze la reprodu-cerea lucrurilor vizibile, oglinda traversează întregulspaţiu al reprezentării pentru a da viaţă chipuluiadevărat şi profund al personajelor, fie că e vorba decel al lui yoko, din Ţara zăpezilor, altfel sortit sărămână ascuns privirii directe a lui shimamura, fiede protagonistele din Fantezii de cristal sau luna înapă, text cu adevărat emblematic pentru opera scrii-torului nipon. aici, întreaga viaţă a lui kyōko esteprezentată şi, implicit, interpretată, prin procedeulreflectării în oglindă, astfel încât iubirea tinerei pen-tru fostul soţ, mort după o grea suferinţă, va primi oneaşteptată replică o dată cu plasarea ei pe fondulnoii iubiri, pentru cel de-al doilea soţ, finalitateafiind, desigur, şi reala cunoaştere de sine la care vaajunge protagonista, la capătul unui adevărat traseuiniţiatic (prezentat în mod asemănător cu acela dindansatoarea din Izu, cu precizarea că, acolo, perso-najul principal era un adolescent), deloc lipsit deîndoieli, temeri şi, nu o dată, dureroase ezitări.

despre yasunari kawabata, laureatulPremiului Nobel din anul 1968, s-au spus şi s-auscris, mai ales în ultimele decenii, lucruri valabilepentru cadrul mai larg al literaturii nipone, însă nuîntotdeauna perfect aplicabile tipului aparte deproză practicat de scriitor. astfel, nu o dată s-a afir-mat că în creaţiile sale ar domina exclusiv lirismulpur, ceea ce, la o lectură atentă, se dovedeşte a fi ine-xact. desigur, tentaţia aplecării spre simbol şi expri-mare metaforică există şi este în afara oricărei discu-ţii la kawabata, dar asta nu înseamnă că textele luisunt „poetice”; cel puţin, nu în sensul pe care civili-zaţia occidentală l-a dat acestui termen. citite fărăprejudecata exotismului, povestirile din volumuldansatoarea din Izu se dovedesc a fi, fiecare înparte, gingaşe şi tulburătoare poveşti de dragoste,

marcate întotdeauna de imposibilitatea împliniriidepline şi, de aceea, încărcate de momente de tensiu-ne, temperate însă mereu de profunda notă demelancolie a textului. unele pagini ale povestirilorpar a fi scrise, dacă avem în vedere minima mişcareşi desfăşurare epică, în lumina şi sub semnul tutelaral haiku-urilor lui matsuo Basho, de altfel, reperulesenţial al romancierului japonez.

literatura niponă nu porneşte de la noţiuneade mimesis, cu toate (multiplele) înţelesuri care is-au dat din antichitate şi până în epoca prezentă;de aceea, scriitorii din arhipelag nu urmăresc por-tretizarea „rotundă” a personajelor, nici dimensiu-nea psihologică a acestora. la fel procedează şi

yasunari kawabata, cel carecreează mai ales portrete aleprotagoniştilor săi, uneori ade-vărate măşti, sub influenţaunui puternic simţ artisticdecorativ, dar, în egală măsu-ră, şi a unui accentuat impulsregizoral, venit pe filiera tea-trului tradiţional nipon, deunde şi permanenta tentaţie aanamnezei ce marchează piese-le Nō, de care romancierul erafascinat. astfel, în luna în apă,propria imagine pe care o vedereflectată în oglindă i-l readuceîn memorie lui kyōko tocmai pefostul soţ, cel căruia îi arăta,pentru a-i uşura suferinţa,lumea exterioară cu ajutorulunei oglinzi ţinute în aşa felîncât să prindă cât mai multdin ceea ce se întâmpla dincolode camera unde acesta era ţin-tuit de boală. de aici şi impor-tanţa acestui obiect şi, implicit,gidiana „punere în abis“ pecare am amintit-o deja. în tra-diţia culturală niponă, numaiîn oglindă realul şi irealul seîntrepătrund, starea de vis şi

starea de veghe se dizolvă una într-alta la această„răscruce a visurilor” şi, ca să folosim o expresiedragă japonezilor, „ceea ce părea nălucire devine maireal decât realul.” din această perspectivă se cerrecitite majoritatea povestirilor din volumuldansatoarea din Izu, alcătuit din texte puse subsemnul tutelar al situării permanente a personajelorîntre oglinzi paralele. mai ales a personajelor femini-ne, mereu consumate de iubire; o iubire adâncită deimposibilitatea împlinirii, uneori exacerbată până latransformarea în stare patologică şi delir prin per-manenta ei reflectare în oglinzile memoriei.

ca suprafaţă care reflectă, oglinda stă la bazaunui simbolism extrem de bogat. dar ce reflectă ea,până la urmă? în japonia, „kagami” (oglinda) esteun simbol al purităţii absolute a sufletului neîntinat,al reflectării de sine. din acest motiv, în numeroasetemple şintoiste (religia dominantă în japonia) exis-tă câte o oglindă sacră. kawabata însuşi, bun cunos-

cător al tradiţiei, va aduce în faţa cititorului, în lunaîn apă, puritatea uneori de-a dreptul hieratică a luikyōko, personaj feminin cu adevărat tulburător, des-prins, parcă, din scrierile lui junichiro tanizaki.tocmai de aceea, aproape „orbiţi” de strălucirea ei,bărbaţii din viaţa sa (ca, de altfel, şi ea însăşi, înanumite momente), o privesc indirect, uitându-se laimaginea ei reflectată, din oglindă. în plus, de fieca-re dată, aceste momente de contemplare reprezintăpuncte cheie ale textului, marcând pentru totdeaunasufletul şi memoria privitorului. oglinda este, apoi,un mijloc de transfigurare a universurilor; de aceea,privindu-se în oglindă, kyōko este obligată să seredescopere şi să înţeleagă până la capăt sensul vie-ţii sale, dar şi să conştientizeze profund trecerea tim-pului. celebra „casă a oglinzii” a lui lewis carroll,pe care o străbătea alice pentru a ajunge în ţaraminunilor a existat în literatură şi în epocile maivechi, dar iată că imaginea, trecută, parcă, prinjacques rigaut şi jean cocteau, este prezentă şi înproza lui kawabata. Pentru că, oricare i-ar fi întru-chiparea din operele literare, oglinda va ascundemereu, în apele sale, un adevărat miracol în carerealitatea şi iluzia se confundă. sigur că revelareaimaginii omului a fost întotdeauna principalul săurol, dar numeroasele reprezentări artistice ale femei-lor privindu-se în oglindă vor duce la constituireaunei adevărate teme alegorice prelungită apoi într-un cadru al ambiguităţii, unde elementul material sedublează cu altele, ţinând de domeniul magicului şiinaccesibilului.

interesant este însă şi altceva: aşa cum înoglindă lucrurile sunt inversate, în sensul că, inevi-tabil, dreapta apare în stânga, iar stânga în dreapta,în luna în apă, ori de câte ori kyōko vede imaginilereflectate – ale ei sau ale celui de-al doilea soţ – îiapare în minte imaginea sa, din urmă cu ani de zile,alături de primul soţ. într-adevăr, jurgisBaltrušaitis are dreptate când afirmă că lumile ordo-nate cu aceste instrumente de precizie revelează oreversibilitate a lucrurilor: certitudinea aparentuluişi incertitudinea existentului; corpul reflector, oglin-da, nu încetează astfel să surprindă de-a lungul vre-mii. dar, în textul scriitorului japonez, şi personajulcare „se oglindeşte” cel mai mult, kyōko, primeşteceva din proprietăţile „magice” ale acestui instru-ment cu virtuţi simbolice. în fond, problema care sepune aici este diferenţa dintre realitatea fiinţelor şilucrurilor şi modul în care acestea sunt perceputevizual de către un subiect observator – o problemăcare i-a preocupat pe numeroşi artişti de-a lungultimpului, o tendinţă în care se înscrie şikawabata. r

Yasunari Kawabata, Dansatoarea din Izu.Traducere şi note de Flavius Florea,

Bucureşti, Editura Humanitas Fiction, 2012

38

AnUL XXIII t nr. 7 (724)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Rodica grigoreDincolo de oglindă

n Cartea străinăProblema care se pune aici este

diferenţa dintre realitatea fiinţelor şilucrurilor şi modul în care acesteasunt percepute vizual de către un

subiect observator – o problemă carei-a preocupat pe numeroşi artişti de-alungul timpului, o tendinţă în care se

înscrie şi Kawabata.

stau la picioarele schelei şi-i fac semne. măvede. coboară. graţioasă, cu glezna subţi-re, cu pasul sprinten. doar părul argintiu,lăsat liber până la umeri, îi trădează vâr-

sta. cred că are în jur de şaptezeci de ani. sculptura lacare lucrează este menită să stea la intrarea în mareabibliotecă. în spaţiul cultural din centrul atenei.spaţiul de la megaro mousikis. sculptura are o înalţi-me de câţiva metri. un ikar poate, cu aripile desfăcute,în plin zbor. un ikar care nu va cădea niciodată.lanţuri de lumini îi înconjoară trupul. aripile, de-oparte şi de alta, ascund becuri fluorescente în extinde-rea lor. trupul, stilizat, seamănă într-un fel cu pasăreamăiastră a lui Brâncuşi. sculptor pe care artista îl con-sideră unul dintre înaintaşii ei.

Numele plasticianului căruia i s-a încredinţataceastă comandă, a statuii de la Bibliotecacomplexului megaro mousikis, este eleni stratou.

l-am citit prima dată pe o carte de vizită. Primităde la ea într-o expoziţie, cu mulţi ani în urmă. într-o zipentru mine benefică. abia ajunsesem în atena şi încăde la aeroport mi-a atras atenţia un afiş: tablouri cuchipul maicii domnului în lumea bizantină. expoziţiase închidea peste câteva ore, la muzeul Benakis.ultima zi. mi-am aruncat valiza la intrarea în aparta-ment şi am dat fuga la muzeu. întâmplarea făcea ca înacea perioadă să fi citit mult despre lumea Bizanţului.epocă despre care educaţia mea îmi oferise elementepuţine. tema în sine nu mă interesa doar din punct devedere istoric. Şi, aş putea spune cu toată sinceritatea,nici chiar religios. faţă de acea marie din Nazareth amavut dintotdeauna un sentiment de solidaritate mater-nă. încă de la primul meu contact cu povestea biblică,am simţit acest lucru. anume, că aş fi putut fi eu mamaaceea. că aş fi putut eu adică să nasc un copil cu undestin nenorocit. un copil aparte, pe care oamenii sămi-l condamne. să mi-l chinuie fiindcă nu e unul de-allor, din gloată, să mi-l ucidă. Şi-atunci eu, mama lui, cem-aş fi făcut oare? cum aş fi putut trece printr-o ase-menea nenorocire? dintotdeauna am simţit că ar fi fostposibil să mi se întâmple mie una ca asta. Şi să îndurpedepsirea fiului meu, rămânând pe lume pustie dupăce-l coboram de pe cruce.

am dat deci buzna în sala de expoziţii. unde maierau doar câţiva vizitatori. am reuşit să parcurg ceamai mare parte din exponate. Şi m-am oprit fascinatăîn faţa unei madone Negre. Nu pot să spun anume dece. Ştiam că în ţările africane reprezentarea creştinăare culoarea oamenilor din acea parte de lume. mi sepărea pe deplin explicabil. doar că madona din faţamea era şi ea un copil. cu un copil în braţe. aşa cumvezi de multe ori femei de culoare adolescente cu prunciîn braţe, într-o parte a globului unde ele devin nubile lavârste fragede. Nevinovăţia înscrisă pe cele două chi-puri mi s-a părut uimitoare. am rămas ţintuită în faţapicturii. Până în momentul când s-a apropiat o perechede mine. Primul semnal a fost că erau nişte oameni dis-tinşi. am intrat în vorbă. femeia subţire, cu părul alb,a fost cea care a spart gheaţa. „suntem de multe ore înexpoziţie, mi-a spus cu un timbru cald. Şi ni s-a părutcă dumneata eşti singura care a văzut ceva cu adevă-rat, dintre toţi cei care au trecut prin sală”.

i-am spus de ce m-am oprit în faţa picturii. Şimi-a atras atenţia asupra luminii speciale din jurulfrunţii madonei negre. asupra calităţii deosebite atransparenţei aurei.

„vorbiţi ca o profesionistă”, am sesizat imediat. mi-a întins o carte de vizită: sculptoriţa eleni

stratou.

am petrecut, după acea primă întâlnire, multeore în atelierul ei. ore care mi-au marcat existenţa.eleni stratou este cea mai preţioasă cunoştiinţă a meadin spaţiul balkanic. Prin ceea ce crează. Prin felul cumvede trecerea noastră prin lume. de la naştere până lamoarte. are cinci fete din două căsătorii. a locuit în maimulte ţări europene. dar este grecia însăşi. autenticăîn absolut. ca lumina. ca marea. de câte ori o am înfaţă nu mă pot stăpâni să-i privesc mâinile. subţiri. Şiputernice. chemate să dureze destine în piatră. Şi săaducă pe lume copii. eleni moşeşte la propriu. esterenumită prin iscusinţa ei. crede că are har. Şi chiarare. Ştie să întoarcă copilul în pântecele mamei într-opoziţie confortabilă. Pentru a se întrupa în entitateaplină de mister pe care o numim o fiinţă umană. înzes-trată cu un segment de energie pe care nu ştim încă s-odefinim, şi pe care-o numim viaţă.

despre aceste lucruri adânci mă pomenesc de fie-care dată vorbind cu ea, când o întâlnesc. despre aces-te lucruri simt din când în când nevoia să comunic cucineva. Şi-atunci o caut.

mă îndrept deci spre megaro mousikis. intru înspaţiul destinat bibliotecii. stau la picioarele scheleişi-o strig. coboară de sub una dintre aripile de foc alepăsării ei înţelepte.

vorbim despre viaţă. vorbim despre lume.despre legatura noastră cu locul acesta numai lumină.despre istoria lui. despre lanţul nostru genetic, căruiaîi suntem prizonieri. despre fricile noastre.

„dacă unul dintre părinţi a suferit de cancer, tre-buie să te cauţi de cancer, spune eleni. dacă unul din-tre părinţi a murit de inimă, să te cauţi de inimă”.

„tatăl meu a murit în război, îi răspund. aşa căeu, până la ultima mea suflare, voi suferi de război.Nici măcar nu l-am cunoscut. a murit mult prea tânăr.Nu ştiu de ce boli ar fi putut fi bănuit, informaţiile des-pre lanţul meu genetic se pierd ca un râu pe nisip.asemenea celor ale multor copii născuţi în acele vremi.aşa că noi nu ştim de ce boli ar fi necesar să ne căutăm.Noi pur şi simplu suferim de război”.

îi povestesc elenei despre nopţile mele de copil, îninternatul din cluj, prin ‘55. frig. foame. 30 de feteîntr-o singură cameră. ora opt seara. vremea închide-rii sălilor de meditaţii. Becuri chioare. Pereţii vopsiţi cuun ulei de culoare închisă. spălătorul. apa rece. apoiora nouă. se sună stingerea. Şi dârdâind, pe saltelelede paie, sub păturile subţiate de prea mult spălat, trei-zeci de fete, învelite până sub bărbie, comunicăm înşoaptă.

eu eram cea care-şi începea repertoriul. uneoriacest repertoriu se întindea pe o jumătate de noapte. lepovesteam colegelor mele, pe întuneric, seară de seară,pasaje din cărţile citite peste vară, de la bibliotecasătească. despre un aviator, spre exemplu, care şi-apierdut picioarele într-o prăbuşire. Bombarda o poziţieinamică. era război. el, cu picioarele amputate, fusesedecorat şi declarat erou. om cu voinţă, reuşise să seîntoarcă după o vreme la meseria de pilot. în loculpicioarelor avea două proteze.

apoi, tot noaptea, în trenuri, la plecările în vacan-ţă. frica de şuieratul locomotivei, pe care o mai simtpână-n ziua de astăzi. spaima că aş putea pierde o legă-tură. c-aş putea adormi. c-aş putea rămâne într-untren, care să mă ducă cine ştie unde. sau m-aş puteaurca într-un alt tren. gările pustii, peroanele doar cucâţiva beţivi la o bodegă slab luminată. localităţi princare trebuia să schimb trenul de noapte. dej. jibou.aşteptam legătura singură, cu o carte în mână. aşezată

printre baloturi, sub un bec, poate singurul, de peperon. Nu citeam, noi, cei din generaţia noastră, basmedespre ilene cosânzene şi feţi frumoşi. Pe ileananoastră cosânzeana o chema zoia kosmodemianskaia.o fată puţin mai mare ca noi. intrase la partizani. oprinseseră nemţii. o torturaseră. îi scoseseră unghiiledin carne…

Nu se poate, dragă eleni stratou, îi spun, nu sepoate ca aceste poveşti să nu ne fi influenţat psihicul.N-ar fi normal. Noi, cred eu, toţi copiii din acea genera-ţie, avem un dat de biografie comun: suferim de o boalănumită război. „cromozomul” apărut în lanţul nostrugenetic, datorită biografiei părinţilor noştri. Nu ştiudacă spre binele sau spre răul nostru. Nu pot să măpronunţ. văd numai că cei care, mai apoi, după o gene-raţie, n-au mai citit asemenea grozăvii, şi-au pierdutacest „cromozom”. Şi se înscriu în armatele de merce-nari ale zilelor noastre. detaşamentele Nato. căştilealbastre. se duc să omoare pe ici pe colo prin lume, toc-miţi. când se întorc între patru scânduri, sunt declaraţieroi. de parcă ar fi o vitejie să pleci te miri unde să facimoarte de om pentru bani. Şi ar fi normal să se consi-dere tragic faptul că n-ai apucat să omori tu primul. Nuştiu, dragă eleni…Poate că poveştile generaţiei noastrene-au făcut prea sensibili. Poate că…

eleni tace o vreme. se uită în sus, spre capătulschelei. acolo unde se conturează capul viitoarei păsăriluminoase a înţelepciunii. mi se pare că este un semnal.că trebuie să plec. s-o las să se ridice din nou sprinte-nă pe treptele de lemn. să-şi continue munca. apoi pri-virea ei se înalţă spre cerul alb. „un cer de-o asemeneatransparenţă, spune la un moment dat, nu există decâtîn atena. Şi-n Peloponez. la arkadia”.

tace din nou. Şi zâmbeşte straniu. acolo, înarkadia, îşi continuă parcă după o vreme gândul,părinţii mei au avut o casă. se duceau rar la sat.locuiam în atena. anii războiului. intraseră nemţii.eram trei copii. fratele cel mare, căpitan de vas. celmic, elev de liceu. avea vreo 17 ani, când părinţii auprins de veste că devenise activ în nişte cercuri alerezistenţei. s-au speriat. au vrut să-l abată de pe acestdrum. să-l îndepărteze. să-l protejeze. să-l ştie în sigu-ranţă. aşa că şi-au lăsat tot rostul în atena şi s-aumutat la sat. în zona liberă. Până în ziua în care s-aauzit că se apropie trupele germane. atunci băiatul de17 ani a ieşit singur la liziera pădurii. s-a postat, cumâinile goale, în faţa soldaţilor nemţi. „Nu intraţi însat, le-a spus. Partea asta de lume e a greciei.Niciodată nu o să poată să fie a altcuiva. eu acum suntsingur. dar în spatele meu este toată ţara”. l-auîmpuşcat în cap. Peste câteva săptămâni am primit ves-tea că fusese omorât şi celălalt frate, pe mare. maman-a mai putut să iasă după aceea niciodată din casă. amai trăit zeci de ani, zăvorâtă de lume.

după o vreme am ajuns în satul elenei stratou.în centru, alături de trunchiul unui platan, am văzutstatuia pe care ea i-o făcuse fratelui ei mezin. un băiatdin marmoră. strălucitor, în lumina transparentă asudului. cu o cămaşă cu mânecuţe. cu pantofi legaţi laşirete. luminos. curat. ediţia masculină şi albă parcăa madonei de la muzeul Benaki. oamenii din sat tre-ceau în drumurile lor zilnice pe lângă statuie. Şi-l salu-tau pe băiat: „iasou!”

eleni startou terminase şi ea pe-atunci statuiadin centrul atenei. cea a ikarului care nu va cădeaniciodată, din faţa bibliotecii de la megaro mousikis. r

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

IULIE 2012

39

• CluBul CăRţII IDEEA EuROPEANă •

doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? comandaţi cărţile propusede editurile ideea europeană şi euroPress group.comenzile dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.reduceri de preţ la serviciul carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 3-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual clubului cărţii ideea europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. membrii clubului cărţii ideea europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alediturilor ideea europeană şi euroPress group. fundaţia culturală ideea europeană / cP 113, oP 22, sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; e-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

PA R t E N E R I M E D I A :

RADIO ROMâNIA CultuRAlCONvORBIRI lItERAREPOEzIAtIMPulDACIA lItERARăAPlERFEDCRPA Rt E N E R I :SC ERC PRESS SRlEuROPRESS MEDIA

monica săvulescu voudouriMadona neagră

n Scrisori din BalkaniaL-am citit prima dată pe o carte de

vizită. Primită de la ea într-oexpoziţie, cu mulţi ani în urmă. Într-o

zi pentru mine benefică. Abiaajunsesem în Atena şi încă de la

aeroport mi-a atras atenţia un afiş:Tablouri cu chipul Maicii Domnului în

lumea bizantină.

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional Gs1, administrat în românia de

Gs1 românia.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Din decembrie 2010, Contemporanulapare cu sprijinul Ministerului Culturiişi Patrimoniului naţional din românia.

Pentru anul 2012 vă invităm să văabonaţi la revista Contemporanul

ABonAMEnT roMânIA: 60 LEI/AnABonAMEnT sTrăInăTATE: 70 EUro/An

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia ConTEMPorAnULsediu social: Calea Victoriei nr. 115, sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: ro61rnCB0072115479360001Cont Euro: ro34rnCB0072115479360002BCr Filiala sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia ConTEMPorAnULC. P. 113, o. P. 22, sect. 1, Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059E-mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comWeb: www.contemporanul.ro

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania naţională „Poşta română” s.A., Zirkon Media, s.C. rautakirja românia s.A., s.C. orion Press Impex 2000 srL, s.C. ManpresDistribution srL, s.C. MT Press Impex srL.

www.ideeaeuropeana.ro

Dmitri merejkovskiEvanghelia necunoscută

traducere de emil iordache

„O, minune a minunilor, uimire nesfârşită! Nu se poate spune, nu se poate

gândi ceva care să de păşească Evanghelia; pe lume nu există nimic cu care am

putea s-o comparăm”. Aceste cuvinte le spune marele gnostic din secolul al

II-lea, Marcion; şi iată ce spune un simplu catolic-iezuit din vea cul al XX-lea:

„Evanghelia nu stă alături, nici chiar mai presus de toate cărţile omeneşti, ci în

afara lor; ea are cu totul altă natură”. Da, altă natură: această carte se deose-

beşte de toate celelalte cărţi mai mult decât se deosebeşte radiumul de celelalte

metale sau fulgerul de toate celelalte focuri; chiar parcă nu ar fi câtuşi de puţin

„carte”, ci ceva pentru care nu avem nume.

Dmitri Merejkovski

Semnul divinităţii lui Iisus este deja fap tul că într-un timp atât de scurt – un an

şi câteva luni – toată lumea s-a umplut de învăţătura Lui şi de credinţa în El.

Origene

„A existat Hristos?”, l-a întrebat Napoleon pe Wieland la un bal de la Curtea din

Weimar, în timpul congresului de la Erfurt din anul 1808. „E la fel de absurd ca

şi cum aţi întreba dacă au existat Iulius Cezar sau Excelenţa Voastră”, i-a

răspuns Wieland. „Bine spus”, a răspuns Napoleon şi s-a îndepărtat, zâmbind.

Cărţile noastre –

în librăriile de calitate

www.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.europressgroup.ro

www.librariapentrutoti.ro