APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www ... · revistÃ de culturÃ fondatÃ la...

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 11-12 (241-242) • 2018 • 24 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Florin Mitroi. foto: Emilian Albu

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018

9 7 71 4 54 2 2 90 0 2

NNNNNrrrrr..... 111111-121-121-121-121-12 ( ( ( ( (241-242241-242241-242241-242241-242))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201818181818

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin Dragoste

Marius Cristian EneDaniela Micu

Cristi Nedelcu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Geo FabianSilviu Gongonea

Ioana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel CoºoveanuGheorghe Fabian

Viorel Pîrligras

CONCEPTUL GRAFICLucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 300 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel: 0351 / 467.471

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Neopaºop-

tismul. Regeneraþia unui concept l 2

MIªCAREA IDEILORLITERATURA EXILULUI: NICOLAE

STROESCU-STÎNIªOARÃ. Coodonator: Mihaela AlbuMihai NEAGU BASARAB: Nicolae

Stroescu-Stîniºoarã l 3Mihaela ALBU: Nostalgia originilor

l 3Când vom reintra, dupã o rãtãcire de

decenii, în România noastrã genuinã?Interviu cu Nicolae Stroescu-Stîniºoarã deCassian Maria Spiridon l 4

Dan ANGHELESCU: Nicolae Stroes-cu-Stîniºoarã – o conºtiinþã a exiluluiromânesc l 7

Nicolae STROESCU-STÎNIªOARÃ:În zodia exilului. Fragmente de jurnall 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Picãturi l 9

BELETRISTICÃCristi NEDELCU: Bãtrânul, fata ºi bi-

blioteca sau ne întâlnim la girafã l 10

LECTURIMaria DINU: Apocalipsa dupã Mihai

Firicã sau un nou drum cãtre centrulpoetic l 11

Andreea STEREA: Camera 66(6) saufarmecul Cireºarilor faþã în faþã cu co-media lui Caragiale l 12

Nicolae DINA: Amintirile unui dascãlde þarã l 12

ARTEMarius DOBRIN: „Citeºte-mi ceva de

la poluri” l 13Geo FABIAN: Muzicianul de orches-

trã - o profesie expusã riscului (psihic ºifizic) l 13

Mona POP: „Muzica uneºte!” – ceamai amplã stagiune din istoria Filarmo-nicii „Oltenia” l 14

Gheorghe FABIAN: CM 45 – act demare forþã artisticã l 14

Mihaela VELEA: Ani de zile... l 15Erwin KESSLER: Florin Mitroi l 15Emilian ALBU: Perseverenþa plasticã

a lui Pascu Alexandru l 15Magda BUCE-RÃDUÞ: Viziuni ºi va-

lori în artele vizuale l 15

IONEL BUªE 60Jean-Jacques WUNENBURGER: Io-

nel Buºe 60 l 16Jean Philippe PIERRON: Ionel Buºe,

românul din Dijon ºi Lyon l 17Claude KARNOOUH: Un om onest l

17Horia DULVAC: Jocurile erotice ale

thanatosului l 18Bruno PINCHARD: Ionel Buºe ºi în-

þelepciunea miturilor l 18Catarina SANT’ANNA: Teatrul de re-

flecþie al lui Ionel Buºe: baroc, metalim-baj ºi carnavalesc l 19

Ion MILITARU: Mereu, cu un pas îna-inte l 19

Nicolae COANDE: Ionel Buºe – unscriitor care „vede” idei l 20

Ion HIRGHIDUª: Dreptul de a fi aliubirii perpetue l 20

ANTHROPOSIoana REPCIUC: Hrana cea de toate

zilele ºi politicile culturale l 21

SERPENTINEMaria TRONEA: Parisul lui Apolli-

naire l 22Marian Victor BUCIU: Aura Christi

în abisul speranþei (I) l 23

UNIVERSALIAPeter S. BEAGLE: Douã inimi (III)

l 24

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Colocviile Naþionale Presa Cul-turalã, Avanpostul Naþunii.Mozaikul/ Mozaicul – Identi-

tãþi ºi Convergenþe ºi Marea Unire ºi în-ceputurile avangardei româneºti orga-nizate pe 12-13, respectiv 23-24 noiem-brie 2018 de cãtre Biblioteca Judeþeanã„Alexandru ºi Aristia Aman” Dolj, în co-laborare cu revista Mozaicul ºi Departa-mentul de Jurnalism al Universitãþii dinCraiova, sub patronajul Consiliului Jude-þean Dolj, ºi-au propus sã aducã în dezba-tere, în pragul Centenarului Marii Uniri aromânilor de la 1 Decembrie 1918, rolulelitelor în promovarea culturii, contribu-þia acesteia în afirmarea conºtiinþei naþi-onale, sintetizând valori spirituale crista-lizate de-a lungul unor secole de încer-cãri, experienþe, descopeririri ºi revela-þii. Construcþia statalã care a rezultat a datcorp aspiraþiilor latente de convieþuire,sub semnul trãirilor mentalitare fixate prinlimbã, credinþe, obiceiuri, ce prefigurauviitorul dezirabil.

Dupã 20 de ani de militantism cultu-ral, pus sub semnul conceptului de „neo-paºoptism” de Adrian Marino în anii dedupã Revoluþia din Decembrie 1989,afirmând aspiraþia aproape unanimã spreieºirea din sfera socialului de tip sovie-to-oriental-despotic ºi trecerea la socie-tatea democraticã occidentalã, suntemobligaþi sã luãm act de transformãrilesocietãþii româneºti ºi sã ne reconside-rãm opþiunile în funcþie de acestea.

Prima constatare ar fi cã majoritateazdrobitoare a românilor, indiferent de gra-dul de instrucþie ºi poziþie socialã, intrauîn noua Românie cu o viziune utopicã asu-pra societãþii de tip occidental, reprezen-tatã ca un Paradis terestru, unde tot cevrei e la îndemânã, fãrã efort sau discri-minare. Efectul a fost, în timp, dezamã-gitor ºi paralizant. Dupã entuziasmul pri-milor ani de libertate, inevitabilele eºe-curi datorate lipsei de experienþã, dar ºiexigenþelor competiþiei deschise, au cre-at dezorientare, teamã ºi abandon.

Factorul agravant, dar firesc, a fost aca-pararea rapidã a puterii de membrii eliteicomuniste, aparþinând nomenclaturii par-tidului sau aparatului de represiune com-munist, într-o competiþie fãrã ºanse cu exi-laþii întorºi în þarã din Occident sau cu prea-vârstnicii foºti deþinuþi politici, neadaptaþiresorturilor propagandistice la care oame-nii fuseserã programaþi sã reacþioneze.

Abia târziu s-a putut vedea consecinþaacestui fapt. Noii/ vechi lideri, formaþiîntr-un alt sistem axiologic, ºi-au asumatconstruirea unei societãþi pe care nu oînþelegeau ºi în absenþa mijlocele nece-sare pentru a funcþiona adecvat. Nimiccomun cu „paºoptismul”! În perioada nu-mitã „paºoptistã”, tinerii care-ºi asumaserãremodelarea societãþii feudale româneºtiºi introducerea modelului capitalist erau

formaþi în Occident ºi, în consecinþã, do-reau sã aducã un model nu numai admi-rat, dar ºi familiar, iar apartenenþa la eli-ta socialã le punea la îndemânã mijloacepentru promovarea lui.

Dupã 1990, vechea elitã socialã n-aveaînþelegerea ºi reflexele comportamentalepentru noul statut social ºi nici mijloacelepentru a se manifesta în competiþia eco-nomicã determinantã! În locul „proiectu-lui de þarã” care sã-i mobilizeze pe mem-brii ei, a început o cursã, pânã la un punctlegitimã, pentru îmbogãþire personalã, pen-tru capitalizare. Interesul naþional s-a di-zolvat rapid într-o mlaºtinã de relaþii ºi in-terese personale sau de clan mafiot, trans-formând întreaga societate într-un câmp deluptã fãrã reguli sau cu reguli improvizateºi incorecte. Este motivul principal pen-tru care, în România, se furã ºi se distrugede 30 de ani, guvernându-se dupã legistrâmbe sau fãrã de lege, cu oameni tot maiincompetenþi ºi tranzacþionali.

„Neopaºoptismul” apare astfel ca unconcept inadecvat pentru ultimele trei de-cenii, dar cu adevãrat dezirabil acum, când,chiar în condiþiile acestei acumulãri primi-tive, sãlbatice, de capital, s-au format, to-tuºi, ºi oameni de afaceri întreprinzãtori ºicreativi, interesaþi de reglementarea me-diului social, de o justiþie onestã ºi pre-dictibilã, dornici sã asigure copiilor unviitor demn ºi frumos într-o þarã cãreianu-i lipseºte nimic pentru ca oamenii sãtrãiascã bine.

Pe de altã parte, existã deja un numãrde tineri formaþi în Occident, la ºcoli, darºi muncind în medii mai organizate ºi maiperformante, care au cunoscut nemijlocitºi limitele acelor societãþi ºi care pot venicu propria expertizã în proiectarea Româ-niei de mâine.

Pe aceastã bazã, ºi numai aºa, se vaputea reconstrui un sistem de învãþãmânteficient ºi o viaþã culturalã care sã permitãdezvoltarea capacitãþilor spirituale cre-ative ale membrilor societãþii, astfel în-cât tot mai mulþi dintre ei sã contribuieca viitorul sã fie predictibil ºi demn.

Anticipare generoasã ºi vizionarã a luiAdrian Marino, „neopaºoptismul” se do-vedeºte a fi de o actualitate imperioasã,iar prezenþa numeroaselor personalitãþiculturale de pe întinsul þãrii la aceste Co-locvii confirmã nevoia de solidarã impli-care a noii elite naþionale, a intelectuali-lor conºtienþi de importanþa misiunii lorîn proiectarea României de mâine, ast-fel încât potenþialul românesc de inteli-genþã ºi creativitate sã îºi gãseascã, însfârºit, legitima împlinire acasã!

Centenarul Marii Uniri a românilorpoate marca deschiderea unui capitolnou, mai fast, pentru istoria noastrã.Transformând speranþa în ideal, iar peacesta în acþiune de fiecare zi. Depinde ºide fiecare dintre noi!

neopaºoptismul.regeneraþia unui

conceptarte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

av

an

te

xt

3, serie nouã, anul XXI, nr. 11-12 (241-242), 2018

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Un destin tipic ºi rarisimîn acelaºi timp îi estecaracteristic Domnu-

lui Stroescu, personalitate deprim rang a culturii româneºti lacumpãna mileniilor II - III. Îl as-cultasem sporadic la „Europa li-berã” ºi abia mai târziu i-am aflatbiografia de excepþie. Peste 99%dintre deþinuþii politici români aufost condamnaþi nevinovaþi, nu-mai pentru cã familiile lor, în se-cole, agonisiserã prea mult dupãstandardele totalitare ºi pentru cãgândeau autonom. Din cei 1%care, pentru activitate anticomu-nistã efectivã, ar fi trebuit sã fiearestaþi, mulþi au scãpat, s-au as-cuns, pentru cã inteligenþa i-aajutat sã se profesionalizeze cavânat, înainte ca securiºtii sã seprofesionalizeze ca vânãtori.Aºa au scãpat ºi câþiva partizaniºi poate cã ºi alþii, care or mai fitrãind, dar continuã sã se þinãdeoparte, cât timp ne-or mai con-duce comuniºtii.

De fapt, l-am cunoscut perso-nal pe Domnul Stroescu în mo-mentul în care a început, curânddupã 1990, sã viziteze InstitutulRomân din Freiburg, în cele dinurmã devenind chiar membru alacestei prestigioase instituþii aexilului românesc anticomunist.Aici, prestaþia sa a fost la înãlþi-me, atât ca valoare intelectual-ºtiinþificã a conferinþelor sale,

nnnnn MIHAI NEAGU BASARABDirectorul Institutului Român din Freiburg

Nicolae Stroescu-Stîniºoarã

cât ºi ca atitudine moralã de evi-denþiere a ceea ce este bun ºi decriticã raþionalã, niciodatã pãti-maºã, a imposturii, lenei, min-ciunii ºi a altor neîmpliniri ca-re-l pândesc pe autorul român deconferinþe cu iz ºtiinþifico-cul-tural. Abia când am primit biblio-teca sa ca moºtenire la Bibliote-ca Românã din Freiburg, am ob-servat cã teza sa de doctorat înfilosofie la Universitatea dinMünchen era, de fapt, o tezã defilosofia religiei, într-un fel – otezã de doctorat în teologie.

Ceea ce m-a izbit din primaclipã la Domnul Stroescu a fostrigoarea logicã, erudiþia, talen-tul oratoric, spiritul de dreptateºi o anume cãldurã sufleteascã,greu de acceptat la un filosof, unom care ar trebui sã mânuiascãmai întâi idei ºi abia mai la urmãsentimente. Directorul „EuropeiLibere”, dupã pensionare, îºipãstra vigoarea ºi rigoarea min-þii, împletind ideile cu sentimen-te nobile de iubirea aproapelui,pentru cã evita consecvent sãabordeze subiecte de pe poziþiipolemice, lãsând cu modestie ºigenerozitate sã se creadã cã ur-meazã povaþa biblicã: „Sã dea cupiatra cine n-a greºit!”

Am scris despre religiozita-tea ºi patriotismul sãu o comu-nicare la Sesiunea ºtiinþificã aInstitutului Român din Freiburg,

care a fost tipãritã în BuletinulBibliotecii Române din Frei-burg din 2015, Nr. 2 (23). Tex-tul acestei conferinþe a fost re-luat în mai multe numere dinConvorbiri literare, ca serial.ªi Domnul Stroescu a avut bu-nãvoinþa sã se pronunþe asupramea într-o conferinþã la Institu-tul Român din Freiburg, care mi-a devenit prefaþã la volumul IVdin Conferinþe freiburgheze ºialte scrieri.

În ciuda faptului cã a trãit as-cuns în România din 1951 ºi pânãîn 1964, deci 14 ani, într-o liberta-te mai stresantã decât viaþa îndetenþie, unde altele erau surse-le de suferinþã, Domnul Stroescua supravieþuit aproape 90 de ani,cu mintea perfect limpede ºi ostare fizicã mulþumitoare, care-ipermitea autonomie de miºcare ºiviaþa normalã a unui recent pen-sionat. Explicaþia acestei vitalitãþide excepþie este mixtã: pe de-oparte era oltean din Târgu Jiu,localitate care a inundat Româ-nia înainte ºi dupã 23 august1944, deci indiferent de regimulpolitic, cu generali, ceea ce nu-ipuþin lucru, ºi-apoi, era un Scor-pion de cea mai bunã calitate,fiind nãscut la 1 noiembrie 1925.

Lãsând la o parte faptul cãs-ar putea face o lucrare de doc-torat onorabilã în zilele de ruºi-ne pe care-am ajuns sã le trãim,

despre „Autografe pe cãrþile Bi-bliotecii Române din Freiburgprovenite din Biblioteca Nico-lae Stroescu-Stîniºoarã” (unuldin cele mai sublime autografeaparþine succesorului sãu la di-recþia „Europei libere”, actualulAmbasador de la Berlin, Exce-lenþa Sa Domnul Emil Hurezea-nu), trebuie sã menþionãm, în în-cheierea acestei succinte evo-cãri, cãrþile lui Nicolae Stroes-cu-Stîniºoarã, ziditoare de ro-mâni, pânã nu ne-om europeni-za, romiza, sau mai ºtiu eu cenenorocire o mai da peste noi,

„existã o formã de exis-tenþã umanã, un tip de valo-rificare culturalã a ei, care ardispãrea dacã nu ar mai existaþãrani, stãpâni ºi legaþi sufle-teºte de ogorul lor.”

Nicolae Stroescu-Stîniºoarã

Nicolae Stroescu, nãs-cut la Târgu-Jiu, la 1noiembrie 1925, des-

cendent din familii de prove-nienþã gorjeanã ºi vâlceanã1, aurmat liceul la Colegiul „CarolI” din Craiova, absolvind apoiclasa a VIII-a la liceul „Alexan-dru Lahovary” din Râmnicu-Vâl-cea. A urmat Dreptul ºi Filosofiala Bucureºti, fãrã a-ºi finaliza stu-diile, continuând mai târziu ºiluându-ºi licenþa la München.Între 1952-1964 a trãit în clan-destinitate, fiind cãutat de Secu-ritate în legãturã cu apartenenþala o organizaþie anticomunistã.În septembrie 1969 a emigrat înGermania. La München (undeºi-a adãugat la nume pe cel deStîniºoarã), a lucrat la EuropaLiberã, inclusiv ca director alDepartamentului Român, pânãîn 1994. În 1983 ºi-a luat doc-toratul în filosofie la Universi-tatea din München. În anul 2000,Nicolae Stroescu-Stîniºoarã afost decorat cu Ordinul Naþio-nal pentru Merit, în grad de co-mandor. În 2005, revista Con-vorbiri Literare din Iaºi i-aacordat premiul Opera Omnia.

Scrierile sale sunt cu precã-dere din domeniul memorialis-tic. Volumele publicate în Ro-mânia, dupã 1989 – Întrezãriri.Fragmente de jurnal, La cum-pãna apelor, Povestea Europei

nnnnn MIHAELA ALBU

nostalgia originilor

libere º.a. sunt culegeri de arti-cole, dar mai ales „fragmente dejurnal”.

Ne vom referi în cele ce ur-meazã la astfel de notaþii zilni-ce (cu multe rememorãri, în-toarceri în trecut), editate subtitlul În zodia exilului, volumapãrut la editura Jurnalul literarîn 1994.

Aici, pe lângã referirile la în-tâmplãri zilnice, la alþi exilaþi orila lecturi care îl îndeamnã la re-flecþii asupra societãþii contem-porane, întâlnim adesea amintirilegate de familia din România.Nu puþine sunt ºi referirile la sa-tele copilãriei, la þãranul român,la valorile pe care acesta le res-pecta ºi pentru care credinþele ºiobiceiurile strãvechi reprezentauforma supremã de vieþuire. Re-

vendicarea din satul gorjenesc,din locurile paterne este clar ex-primatã prin descrierea tradiþii-lor ºi a legãturii tatãlui sãu cuacestea, dar ºi a „ereditãþii spiri-tuale” dinspre cel care „se întor-cea mereu în trecut (ºi) vorbeacu o încântare cvasireligioasã (numoralizator-didacticã) desprecei care au fost”2.

Celui aflat pe pãmânt strãin,amintirile nu-i dau pace ºi nostal-gia dupã locurile natale se trans-lateazã în vis. Astfel, nu de puþi-ne ori, notaþii de vise nocturnerecurente dau dimensiunea doru-lui ºi a durerii ruperii de spaþiuloriginar. Exilatul se viseazã pe„meleagurile copilãriei”, aces-tea par „realitate vie” („Azi noapteam visat cã revenisem la Alunuºi urcam drumul spre DealulRoºu” – p. 19; „Azi noapte amavut un vis din acelea care nu nu-mai cã se repetã, dar pe undevaau devenit o a doua realitate/ …/zburam prin inima patriei olte-neºti” – pp. 31, 32; „Azi noapteam visat cã mã gãseam în Târgu-Jiul natal” – p. 94) Întotdeaunavisele sunt însoþite de „o bucurieimensã” (p. 20), „A fost un vislung, strãbãtut de o mare bucu-rie” (p. 31), în vis, „noaptea inun-datã de lunã era o imensã cupã abucuriei” (p. 32)

Visul repetat devine un leitmotiv al existenþei duble – ziuaîºi duce existenþa cotidianã înnoua patrie, noaptea – proiectatîn vis, în locul originar, atât înoraºe (Craiova ºi Târgu Jiu), cât

ºi în satul Alunu, pe dealurile dinîmprejurimi, alãturi de oameniide care se simþea încã legat,chiar dacã timpul ºi spaþiul erauacum altele, conºtient fiind cãunii nu mai sunt printre cei vii,iar alþii poartã pe chip semneleîmbãtrânirii. Imposibilitatea ui-tãrii vine ºi din admiraþia pentruceea ce reprezentau ei ca pãs-trãtori ai etosului românesc.Într-un vis o vede astfel pe ceacu care avusese în tinereþe „opoveste de dragoste”, cu un„profil însãsprit” acum, dar, no-teazã la un moment dat, „aceas-ta nu impieteazã asupra priete-niei pe care i-o pãstrez pentrutotdeauna acestei femei dinGorj, de care mã lega ºi comu-na fidelitate faþã de tradiþii ºievlavii, cãlcate în picioare deduºmanii de fabricaþie strãinã, aiei, ai mei ºi ai atâtor alþi copii aineamului românesc.”(pp. 31-32)

Iar aceastã „fidelitate faþã detradiþii” a însemnat, de fapt, oformã de opoziþie faþã de comu-nism, manifestatã într-un modtacit de cãtre þãranul român.

Autorul, care a fost urmãrit deSecuritate ºi a fost nevoit sã seascundã ani întregi, iar apoi sã seexileze, a înþeles cã opoziþia lacomunism a însemnat „salvareatemeliilor”, salvarea identitãþii încele din urmã. Astfel îºi justificãel însuºi viaþa ºi acþiunile între-prinse dupã 1944: „Foarte curânddupã 1944, viaþa mea a devenit oaventurã ritualã întru salvarea te-meliilor.” (p. 13)

Credinþa în „spiritualitatea þã-rãneascã”, aceasta bazatã pe „ofilozofie remarcabilã prin pro-funzimea intuiþiilor ºi consecven-þã” i-a rãmas neºtirbitã, indiferentcât de departe se afla de locurilenatale. Pentru el, „însemnãtateaþãrãnimii” îi apare în special înplanul profund: „Este vorba de oanumitã tradiþie oralã, cu sub-stanþã ritualã, moralã, religioasãºi lumeascã.” Cãci numai peaceastã tradiþie „s-au altoit multmai târziu formele social-cultu-rale ºi politice” (p. 114), iar bo-ierimea micã ºi mijlocie, cu ro-lul important pe care l-a avut înemanciparea þãrii, a fost – în opi-nia sa – „impregnatã pânã în strã-fundurile inconºtientului/…/dupã o singurã ierarhie a valori-lor, la care, ºtiut sau nu, românulmai aderã pânã în zilele noastre.”(p. 115)

Satul românesc – cu alte cu-vinte – se aflã la temelia statuluiromân, exilatul trãind permanentcu nostalgia locurilor natale.

1 În jurnalul publicat în 1994, subtitlul În zodia exilului, face referiri la„cele douã bunici, cea de viþã moºne-neascã din Gorj ºi cea de apartenenþãmoºiereascã-burghezã din Vâlcea,amândouã necultivate, dar puternic în-sufleþite de morala creºtinã ºi fidelita-tea faþã de Bisericã, în ciuda marilordeosebiri de caracter.” (p. 70)

2 „Mi-l amintesc remarcând, în timpce taraful gorjenesc cânta Cine-a fosto datã-n Gorj/ Fost-a Tudor ºi Ma-gheru ºi-acum e Dincã Schileru, cãgorjenii seamãnã cu grecii antici, careºtiau sã-ºi cânte eroii din trecut. La tatãlmeu, dragostea de trecut impregna în-treaga filozofie a vieþii.” (p. 85)

Literatura exilului:Nicolae Stroescu-

StîniºoarãCoodonator: Mihaela Albu

în aceastã epocã a luptei antina-þionale pe mapamond, în toatestatele-gunoi: Pe urmele Revo-luþiei, Bucureºti, 1991; În zodiaexilului. Fragmente de jurnal,Bucureºti, 1994; La rãscruce.Gânduri spuse la Radio Euro-pa Liberã ºi în Jurnalul literar,Bucureºti, 1996; În zodia exi-lului. Întrezãriri. Fragmente dejurnal, Bucureºti, 1998; Vre-mea încercuirii, Vol. I, Urmãri-rea, Bucureºti, 2001; Vremeaîncercuirii, Vol. II, Ancheta, Bu-cureºti, 2002; Vremea încercui-rii, poeme, Bucureºti, 2002.


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r când vom reintra, dupã o rãtãcire dedecenii, în România noastrã genuinã?

– Dialog cu scriitorul Nicolae Stroescu Stîniºoarã –

Cassian Maria Spiridon:Domnule Nicolae Stroescu Stî-niºoarã, aþi avut o tinereþe ex-trem de zbuciumatã – ca a mul-tora din cei care s-au opus regi-mului comunist ce se instaura înacei ani cu ajutorul tancurilorsovietice. Care era atmosfera înliceu, la Râmnicul Vâlcea, darla Universitatea din Bucureºtiîn timpul studenþei?

Nicolae Stroescu Stîniºoarã:Eu mi-am dat bacalaureatul întoamna lui 1944, ceea ce a coin-cis cu intrarea trupelor sovieticeîn þarã. Ultimul an de liceu l-amabsolvit la RâmnicuVâlcea, darplasma germinativã a unora din-tre caracteristicile personalitãþiimele viitoare ºi izvoarele priete-niilor care m-au însoþit de-a lun-gul fervorilor ºi traumelor, împo-trivirilor, dar ºi pãtimirilor noas-tre odatã cu intrarea în zodia co-munismului au dat-o în primulrând anii petrecuþi pe bãncileColegiului Carol I din Craiova.Confruntarea cu comunismul aînceput pentru mine odatã cutimpul studenþiei, dar eu, ur-mând douã facultãþi fãrã frec-venþã regulatã sau obligatorie,

Dreptul ºi Filozofia, ºi pendu-lând, cu largi popasuri, între pro-vincie, capitalã ºi satul Alunu dinVâlcea, la graniþa cu Gorjul, am„beneficiat” de o largã ºi foartevariatã arie de recepþie, captareºi, totodatã, participare la dife-ritele etape ºi avataruri ale re-acþiei (de la refuz pânã la rezis-tenþã) românilor faþã de mixtu-ra de conspiraþie ºi forþare princare comunismul a pus stãpîni-re pe Þara noastrã. Universita-tea a devenit în mod spontan te-ritoriul predilect al aversiuniianticomuniste manifeste, rezer-vor principal al marilor demon-straþii împotriva puterii, pe fun-dal fãþiº anti-sovietic ºi, treptat,generatoarea unei multitudinide organizaþii de rezistenþã,printre care ºi cea din care amfãcut ºi eu parte. Sensibilitateaºi aspiraþiile morale ale studen-þilor (ca ºi ale celor mai mulþidintre profesori) erau irezistibilatrase ºi mobilizate de ceea ceistoria pãrea sã prefigureze ca oconvergenþã clarã între interesulºi demnitatea naþionalã pe de oparte ºi libertatea ºi impulsulcivilizator pe de altã parte.Aceastã fericitã armonie a sco-purilor se gãsea însã în contra-dicþie irevocabilã cu imperialis-mul sovietic (despre cedarearãsãritului Europei cãtre Rusiala masa tratativelor marilor pu-teri post-belice noi nu ºtiamatunci ºi multã vreme vom refu-za sã ºtim).

C.M.S.: Ca ºi în cazul luiPan M. Vizirescu, aþi reuºit,trãind în clandestinitate, între1952-1964, sã evitaþi aresta-rea de cãtre Securitate ºi, im-plicit, închisoarea politicã.Stau mãrturie cele douã volu-me din „Vremea Încercuirii (Ur-

mãrirea I, Ancheta II)”, pe carele-aþi publicat în 2001 ºi 2002.În urma acestei experienþe,care au fost opiniile ce s-aucristalizat privind calitãþile ºipãcatele naþiunii?

N.S.-S: Un prim rãspuns l-adat viaþa însãºi. Cãci – mai alesþinând seama de faptul cã stra-tegia clandestinitãþii mele aconstat dintr-o îmbinare întresubmersiunea conspirativã ºi omereu riscatã simulare a norma-litãþii, între baricadare ºi circu-laþie – cum aº fi putut rezista 12ani, dacã, în acele împrejurãriistorice cu adevãrat grele, me-diul uman românesc nu mi-ar fioferit, în afara unor prieteniicare se nãscuserã în vremuribune, iar aurul nobleþei ºi l-aucernut în anii nesfârºiþi de ame-ninþare ºi prigoanã, multe doveziale unei atitudini generale care,departe de a fi fost contaminatãde mentalitatea comunistã, rã-mânea înrãdãcinatã în tradiþiileromâneºti ºi creºtine. Mao spu-nea cândva cã partizanii trebuiesã se poatã simþi în sânul popo-rului lor ca peºtii în apã. În toþianii urmãririi mele nu m-amsimþit niciodatã ca miºcându-mãîntr-un mediu refractar, sau caînotând în contra curentului. Înclimatul acesta psihologic ºimoral am trãit în timpul acelamulte momente de ajutor, com-plicitate tacitã sau expresã, ges-turi de simpatie, tocmai pentrucã se ºtia cã sunt cel puþin per-secutat de regim, toate percepu-te de cel hãituit ca semne aleapartenenþei lui la o largã comu-nitate de valori ºi sentimente, dela o vreme invadatã, subminatã,oprimatã, dar, în unele privinþe,tocmai de aceea mai încãrcatãde sensurile de care depindea ºi

dãinuirea ei periclitatã.Sunt numai câteva remarci, la

care ar putea fi adãugate altelede acelaºi gen. Prin însãºi naturalucrurilor, puterea lor de relevan-þã depãºeºte limitele unei experi-enþe izolate sau subiective. Eledau mãrturie, verificatã de-a lun-gul a 12 ani de probã la foc, aunor trãsãturi sufleteºti maiadînci ale românilor. Ajutat ºi deexperienþa deceniilor de exil carea urmat, cu posibilitãþile de cu-noºtere directã a altor mentalitãþiºi orizonturi culturale (prilej deaprofundare a autocunoaºterii ºide comparare), cred cã îmi potpermite sã desprind, într-o privi-re mai cuprinzãtoare asupra firiiromâneºti, unele concordanþe ºiconvergenþe de duratã ale unorcaracteristici cum ar fi o anumitãaccentuare a laturei afective, cuposibile adânci ecouri lirice, ospontaneitate a comunicativitã-þii (autoexpunere, dar ºi recepti-vitate), prezenþã tenace, feluritconfiguratã a simþului misterului,religiozitate nepermeabilã la ob-sesia damnaþiunii, ci, dimpotrivã,mai degrabã irizatã de „nostalgiaparadisului”. Aceastã religiozita-te neostentativã, pânã la formeadeseori anonime sau criptice, sesprijinã pe un specific conserva-torism al datinei ºi al ritualului,dar porneºte de la un sâmburede evlavie, indestructibil, chiardacã înconjurat (chiar asaltat) deefluviile relativismului istoric.Nestrãinã de toate acestea, neîntîmpinã ceea ce, critic, poatefi vãzut ca o prea uºoarã uitare anedreptãþii ºi rãului suferit, darcare conþine una dintre distinc-þiile cele mai imaculate ale aces-tui popor de atâtea ori oropsit,capacitatea de iertare. Nu pot în-cheia acest rãspuns atât de su-

mar la o întrebare despre carenoi amândoi am avea atâtea despus, fãrã a menþiona ºi câtevadintre tendinþele care mi se parproblematice sau neprielnice.Am vorbit despre o anumitã cãl-durã afectivã, cu valoroase va-lenþe poetice. Întorsãtura nu nu-mai neproductivã, ci ºi pericu-loasã, se manifestã aici prin ceeace am denumit în trecut „o emo-þionalitate nestrunitã”. Cu ea arede-a face nu numai subiectivis-mul acceptat ca o normalitate,ci ºi, în combinaþie cu alþi fac-tori, frecventa superficialitate aanalizei. Aceasta poate mergemânã în mânã cu supraestimarea„deºteptãciunii” (în ciuda coe-ficientului ridicat de inteligen-þã al românilor). Poate ºi nesta-torniciei vremurilor îmi pare cãîi corespunde o neîndestulãtoa-re statornicie a fidelitãþilor.Existã însã perpetuarea vechiu-lui nãrav al aplecãrii în faþa Ma-rii Porþi, aºa cum apare ea lamultele cotituri ale istoriei. Dinfericire totuºi nu ne-am „turcit”în trecut, iar, pe de altã parte,supunerile succesive au avutcorectivul neluãrii „prea în se-rios” nici la vârful, nici în sânulpoporului.

Hermann von Keyserling spu-nea, în Analiza spectralã a Eu-ropei, cã fiecare popor trebuiesã fie judecat din trei puncte devedere: în raport cu Dumnezeu;în raport cu celelalte popoare;în raport cu el însuºi. ªi gândi-torul german reþinea din capullocului cã, în raport cu Dumne-zeu, toate popoarele au greºit.

Ne rãmâne deci ºansa ºi dato-ria de a ne judeca, senini dar fãrãpãrtinire, în raport cu noi înºineºi în raport cu celelalte popoare.

NicolaeStroescu-Stîniºoarã

















foto

: a

de

vãru

l


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Comunismul trebuiecriticat ºi combãtut

ca rãu esenþial

C.M.S.: În 1969 aþi emigratîn Germania. Era perioada deoarecare deschidere a regimu-lui, fapt ce a indus în eroare pemulþi, inclusiv dintre cei vehe-menþi în contra comunismului.Cum de nu v-aþi lãsat sedus desirenele „schimbãrii”?

N.S.-S.: Lãsasem în urma meao densã experienþã trãitã la sur-se. Printre cei „vehemenþi în con-tra comunismului” unii s-au lã-sat atunci seduºi, alþii au prefe-rat sã ignore semnele oricãror di-vergenþe între Moscova ºi Pekinsau apariþia oricãror indispoziþiiîntre Kremlin ºi Bucureºti. Euconsideram cã în lupta împotrivacomunismului trebuie plecat în-totdeauna de la stricta recunoaº-tere a situaþiei reale, iar comunis-mul trebuia criticat ºi combãtutca rãu esenþial, fãrã iluzii, dar ºifãrã încrâncenãri legate de per-soane sau conjuncturi.

C.M.S.: Abia în Germania aþireuºit sã vã finalizaþi studiile,inclusiv un doctorat în filosofiela München. V-am ruga, câtevacuvinte destre activitatea dum-neavoastrã ºtiinþificã, mai puþincunoscutã în þarã.

N.S.-S.: Ajuns în Germania,pânã una alta m-am înscris la Fa-cultatea de Filozofie, pe care amurmat-o ca un adevãrat student,cu sumedenia de prelegeri ºi se-minarii, neinvocând ce absolvi-sem în þarã. Aºa cã am parcurs ogamã foarte largã de teme, con-centrându-mã însã asupra filoso-fiei religiei, istoriei filosofiei ºifilosofiei politice. La care s-auadãugat studii de pedagogie te-oreticã ºi teologie fundamentalã.Preocupat mai demult de relaþiaom-Dumnezeu, ca ºi de cea din-tre religie ºi filozofie, studiile, lec-turile ºi dialogurile mele filosofi-ce m-au dus la cercetarea uneidispute filosofico-teologicã des-fãºuratã în cadrul înfloritoareiºcoli neo-platoniciene din An-glia, în pragul secolului al XVIII-lea, asupra iubirii. Interesul lucrã-rii care a rezultat consta, în con-cepþia ºi intenþiile mele, în a puneîn luminã una dintre feþele unuimoment paradigmatic din cultu-ra europeanã, când, sub ºocul lar-gii miºcãri de revizuire seculari-zantã a valorilor, legatã de ascen-siunea ideilor culturii burgheze,cu respectivul corolar anticon-templativ ºi antiascetic, s-au pro-dus, concomitent, în Franþa ºi înAnglia, reacþii de ordin filosofic,teologic ºi literar îndreptate îm-potriva revendicãrii (sau provo-cãrii) antropocentriste sau pen-tru încercarea de constituire aunei sinteze antropo-teologice.

C.M.S.: Care a fost traseulemigrãrii, cu ce v-aþi ocupatpânã când v-au cooptat cei dela „Europa Liberã”?

N.S.-S.: Prin noiembrie 1964,am fost eliberat din închisoareade anchetã a securitãþii din ca-pitalã, Malmaison. Dar, odatã cufoaia de eliberare, mi s-a comu-nicat cã mi s-a fixat domiciliulobligatoriu la RâmnicuVâlcea,unde au ºi vrut sã mã trimitã for-þat, dar cei doi plutonieri de mi-liþie nu m-au mai gãsit unde mãcãutau. Cu alte cuvinte, am in-trat din nou în ilegalitate, dar dedata aceasta una mult mai benig-nã, refuzând sã mã supun „domi-ciliului obligatoriu”. Cu toate cãavusesem mai înainte de urmã-rire, ca ºi de arestare, domici-

liul în Bucureºti, mi-au trebuitaproape doi ani pânã când amobþinut, pe calea unor memorii,suspendarea acelei decizii dedomiciliu obligatoriu. Abiaatunci am putut introduce laConsiliul de Stat cererea deaprobare a cãsãtoriei cu actualamea soþie, Inge, cu care trecusem,în secret, împreunã, prin peripe-þiile urmãririi mele ºi care emigra-se în Germania, în octombrie 1963,mergând la pãrinþii ei, laMünchen. Au durat încã patru anipânã când am obþinut aprobareacãsãtoriei ºi încã o jumãtate dean pânã când am primit-o ºi pecea de plecare în Germania. Aco-lo mã aºtepta un cãmin, dar cândam plecat din România am plâns.

Studiile le-am început imediatºi, dupã scurt timp, Universita-tea din München mi-a acordat obursã. Foarte modeste ºi spora-dice surse de buget iniþial au re-zultat ºi din unele contribuþii alemele la un Lexicon german al per-sonalitãþilor din rãsãritul Europeisau la revista Institutului pentruEuropa de Sud-Est.

C.M.S.: În ce împrejurãri aþifost angajat la postul de radio„Europa Liberã” – post atât deimportant pentru o þarã ca anoastrã aflatã sub teroare?

N.S.-S.: Cu prilejul uneia din-tre vizitele la Bucureºti ale luiInge, am rugat-o sã-i transmitã luiNoel Bernard, directorul depar-tamentului românesc de la „Eu-ropa Liberã”, din München, cãde Ajunul de Crãciun 1967 ungrup de studenþi din Bucureºtiluaserã o iniþiativã curajoasã de-spre care mediile occidentale nuºtiau nimic: merseserã, în moddeschis ºi public cu colindul, in-clusiv la Ambasada Britanicã,unde, în momentul intervenþieiMiliþiei, s-a strigat „Libertate” ºi„Vrem pâine ºi demnitate”. La treizile dupã revenirea lui Inge laMünchen, Noel Bernard a menþi-onat în editorialul lui sãptãmânalacea semnificativã manifestare asentimentelor studenþilor românidespre care nici el nu ºtiuse ni-mic. Mai târziu, când am venit ºieu la München, a vrut sã mã cu-noascã. În continuare, mã invitadin când în când în biroul lui (eulocuiam aproape de sediul „Eu-ropei Libere”) ºi ne întreþineamîntr-un spirit foarte viu ºi des-chis despre probleme româneºtiºi internaþionale. Mi-a oferit ºisã scriu pentru Radio câteva re-cenzii sau cronici de idei carecredeam eu cã ar umple un golde informaþie sau de cunoaºte-re în România. Eu, între timp, mãangajasem din ce în ce mai multîn programul meu de studiu laUniversitatea din München. Laun moment dat, Noel Bernardm-a chemat la el ºi mi-a spus cã,în urma desfacerii contractului

de muncã al lui George Ciorã-nescu, directorul lui adjunct, cucare intrase într-un aprig con-flict, ar avea nevoie „de un noucentru atacant” ºi ar dori ca eusã fiu acela. În sensul acesta mi-a propus sã mã angajeze imediat.Considera cã eu pot sã-mi amânstudiile pentru a le relua, în pa-ralel, mai târziu. Existau desigurdeosebiri de formaþie ºi de men-talitate între el ºi mine, dar NoelBernard era o fire spontanã ºinecomplicatã, îmi arãtase mul-tã încredere ºi simpatie de-alungul convorbirilor noastre,luminate de o anumitã solidari-tate ideologicã, vocea lui de laradio mã însoþise ani de zile înþarã, aºa cã, în ciuda deciziilormele anterioare, nu am pututsã-l refuz pe loc. Am spus deci„da”, sub rezerva unui timp dereflecþie de 48 de ore. Aceastaa fost greºeala mea, iar greºealalui a fost cã, în timp ce mã con-ducea spre ieºire, le spunea bu-

rul noului meu cunoscut, Geor-ge Ciorãnescu. Nu am aºteptat48 de ore, ci, dis de dimineaþã,m-am dus la Noel Bernard ºi i-am spus cã m-am rãzgândit ºi cãdeocamdatã îmi voi continuaneabãtut studiile. Noel Bernardera un om destul de orgolios,care probabil cã voise ºi sã ara-te cã îl poate înlocui repede peCiorãnescu. Aºa cã a insistat ºiam putut vedea cã menþinerearefuzului meu a reuºit sã-l indis-punã. Totuºi, relaþiile au conti-nuat ºi s-a produs treptat ºi unpas înainte în colaborarea meacu „Europa Liberã”, când Octa-vian Vuia, pe care l-am întâlnit calector la Facultatea de Filosofiedin München, ºi cu care urma sãam o relaþie de bunã comunicareºi respect reciproc, m-a rugat sãcolaborez cu el la emisiunea „Lu-mea Creºtinã” pe care o condu-cea la „Europa Liberã”, unde eraredactor principal. Atunci mi-amales pseudonimul Nicolae Stîni-ºoarã, în amintirea Mãnãstirii Stî-niºoara, îndrãgitã de mine.

Noel Bernard fusese contra-riat de refuzul meu, dar relaþiileºi-au regãsit echilibrul, solicitãri-le lui ºi ale unor redactori princi-pali, cu trecut ºi distincþie inte-lectualã, au dus la extinderea co-laborãrii mele ºi în alte programe,pânã acolo încât, când în 1980 mis-a cerut din nou de Noel Ber-nard, împreuã cu alþii, sã devinredactor permanent, iar directo-rul american, James Brown, a so-licitat personal Consiliului decoordonare al Radioului din Sta-tele Unite aprobarea numirii meleimediate, în ciuda unei blocãri aangajãrilor din motive de econo-mii bugetare, am urmat nu numaiîndemnul lor, ci ºi vocea mea in-terioarã ºi am intrat în redacþia„Europei Libere”.

George Ciorãnescu, care îmidevenise între timp amic ºi parte-ner în strãdaniile pentru cauzaromâneascã, reuºise sã cîºtige,dupã 7 ani, procesul cu „EuropaLiberã” ºi, la cererea lui, fusesereintegrat nu în redacþie, ci ca ºefal secþiei româneºti de cercetarea Radioului.

C.M.S.: Aþi condus emisiunea„Lumea Creºtinã”, mai apoi aþifost numit director al Departa-mentului românesc din cadrul„Europei Libere”, aici aþi rãmaspânã în 1994, când postul ºi-aschimbat sediul ºi aþi preferat sãrãmâneþi la München. Dupãatâtea decenii în slujba adevã-rului, care vã sunt sentimentele,ce amintiri vã urmãresc, aveþiconºtiinþa datoriei împlinitefaþã de Þarã?

N.S.-S.: Amintirile se conto-pesc cu sentimentele, pentru adeveni de neºters. Ca de pildã:Toamnã 1969. În casa aºezatã peo stradã în pantã uºoarã, dinRâmnicu Vâlcea, cu o micã grã-dinã cu pomi fructiferi în faþã,masã de despãrþire cu mama ºifamilia. Toþi mã înconjoarã cu odragoste care vrea sã poartemasca voioºiei. Poate cã unulsau doi sunt chiar voioºi, pentrucel care, dupã 12 ani de urmãri-re, pe urmã anchetã la securita-te, pe urmã alþi doi ani de aºtep-tare pentru viza de plecare lasoþie în Germania, „a învins”.Încerc ºi eu sã intru în joc, darfiecare clipã nu e plinã decât deun singur gând: despãrþire. Eutrebuie sã simulez cel mai mult.Ba chiar sã mã ascund. Coborpentru câteva minute în grãdinã.Mã reazãm de un pom, cu spate-le la terasã, cu faþa spre dealul

sub care, ca într-o grãdinã de rai,se ascunde Episcopia. Nu trebu-ie sã mi se vadã lacrimile. Maiînainte trecusem prin Tîrgu-Jiulnatal ca sã mã despart de soramea: „ªi dacã izbucneºte un rãz-boi ºi te prinde acolo? Ce ai sãfaci? Aici ai fost înfrãþit cu þaraºi ai gãsit adãpost ºi ocrotirechiar sub tiranie ºi urmãrirea se-curitãþii.”. ªtefania seamãnã cutata în sinceritatea neocolitã areacþiei ºi cu toate cã o simpa-tiza pe Inge, soþia mea, a cãutatpânã la urmã sã mã convingã sãnu plec. Dar, în marea ei dragos-te, nu voia sã-l întristeze pe fra-tele mai mic în cele douã zilepetrecute numai împreunã în þi-nutul acesta de baºtinã de careîi lega nu numai amintirea tatã-lui ºi familia lui, ci ºi încânta-rea, mereu reînnoitã, pentru fi-rea atât de receptivã ºi în ace-laºi timp independentã a oame-nilor, inteligenþi ºi sensibili, iuþila minte ºi la curaj.

Iatã cum întrebarea dvs. riscãsã mã facã sã alunec în apele fãrãmaluri ale amintirilor. Poate pealtãdatã... Dar continuând, am despus cã „Europa Liberã” m-a aju-tat foarte mult, cãci pe undeleei puteam spera ca ceva sã se în-toarcã în Þarã. Iar pentru cã înacelaºi timp eu pãtrundeam spreadâncurile culturii germane,ceea ce implica ºi trãire zilnicãºi interiorizarea limbii germane,intrarea în perimetrul „EuropeiLibere” însemna ºi pãstrarea re-laþiei fiinþiale cu limba românã.

Îmi amintesc de prietenii meimai vechi din România ºi câteo-datã îi visez. Cei care nu trece ozi fãrã ca amintirea lor sã mã vi-ziteze sunt foºtii mei colegi dela Liceul Carol I din Craiova,împreunã cu care, ºi cu Inge, amtrãit cea mai durã, dar ºi cea maifrumoasã poveste a vieþii mele,cea a rezistenþei ºi urmãrirea decãtre securitatea comunistã, ºicu ajutorul cãrora am supravie-þuit. Unii dintre ei nu se mai gã-sesc în lumea aceasta, dar îmisunt cei mai prezenþi.

Dacã am conºtiinþa datorieiîmplinite faþã de Þarã? Rãspun-sul e greu sã fie unul afirmativ.Cãci este vorba de o datorie nãs-cutã din iubire, aºa cã exigenþelesunt fãrã sfârºit. Dar chiar dacãdatoria ar fi motivatã ceva maipragmatic sau mai prozaic, ar în-semna totuºi o lipsã de obiecti-vitate, de onestitate faþã de tineînsuþi sau ar constitui oricum osupraestimare a propriei capaci-tãþi sã pretinzi cã þi-ai fãcut pedeplin datoria. Întrebarea maipuþin ambiþioasã la care vreau sãpot rãspunde pozitiv acum ºi pânãla capãt este dacã m-am compor-tat sau nu în mod fidel faþã de Þarãºi faþã de credinþa mea.

C.M.S.: De ce n-aþi revenitdefinitiv în þarã?

N.S.-S.: Faptul de a nu fi re-venit definitiv în Þarã, ceea ce


















curos celor cu care ne întâlneampe coridor cã: „Domnul Stroes-cu va începe în câteva zile sã lu-creze cu noi”.

Inteligenþa lui Noel Bernardnu era deloc însoþitã de tact saudiplomaþie. Adevãr verificat demulþi, în diferite împrejurãri. Dedata aceasta, s-a vãzut cã fusesemai mult decât impurdent în ra-port cu psihologia interlocutoru-lui sã-i spunã cã el urmeazã sãpreia locul unuia care fusese în-depãrtat. Eu îl cunoscusem dejape George Ciorãnescu, un inte-lectual polivalent ºi figurã expre-sivã a exilului românesc. Încã îndrum spre casã am început sã-mifac reproºul cã m-am lãsat cuce-rit de surpriza ofertei, cu remi-niscenþele trezite ºi rezonanþaafectivã pe care o iscase în mineperspectiva reintrãrii în luptã,pânã la a uita ceea ce începea sãdevinã drama (care va dura 7 ani,pânã când tribunalul german îi vada dreptate) lui George Ciorã-nescu. Prietenii mei erau depar-te, în þarã, dar mi s-a pãrut cãrãspunsul meu pozitiv nu fusesenumai pripit, ci riscã sã calce oanumitã solidaritate umanã ºi deexil. Nu puteam fi eu înlocuito-


creeazã desigur o situaþie exis-tenþialã care meritã o întrebare,a avut un prolog. Pe timpul cãu-tãrii mele de cãtre securitate,prietena mea tainicã ºi în maremãsurã salvatoarea mea de-a lun-gul acelor ani periculoºi, Inge,nemþoaicã nãscutã în Cernãuþiulocupat de ruºi ºi ai cãrei pãrinþise aflau de mult la München, mi-aspus cã ea, neurmând nãzuinþadominantã a nemþilor de emigra-re în Germania, s-a hotãrât sã rã-mânã pentru totdeauna cu mineîn România. Tânjeam amândoi lao revenire a mea la suprafaþã,când sã ne cãsãtorim ºi sã înte-meiem un cãmin nesecret în þarape care o iubeam amândoi. Întru-cât singura posibilitate de a atin-ge acel liman ar fi fost emitereaunui decret de amnistie care, înnoile împrejurãri create demoartea lui Stalin ºi largile am-nistii promulgate în Rusia ºi înalte þãri socialiste, sã încadrezenu numai pedepsele pânã la 5 ani,ci ºi pânã la 15 ani, am aºteptatîn clandestinitate, an de an, îm-plinirea acelui vis. Regimul de laBucureºti nu a avut generozita-tea sau curajul unui asemenea darpost-stalinist. Însã, spre sfârºitullui 1962, securiºtii au descope-rit o urmã, care, chiar dacã a eºuatîn prima fazã, ar fi putut, pânã laurmã, duce uºor la Inge, ceea cear fi însemnat un pericol ºi pen-tru copilul ei din prima cãsãto-rie. Cu inimã grea, ne-am hotã-rât ca cel puþin ea sã încerce sãevite cãderea în mâinile securi-tãþii. Cu riscuri serioase, a fãcutcerere de plecare în RFG, pen-tru reunirea cu familia ei de aco-lo. În octombrie 1963 a plecat înGermania, unde eu am ajuns abiaîn 1969. ªi m-am dus pentru ea.

Au mai trecut 20 de ani pânãla evenimentele din decembrie1989. Între timp, cele douã pã-sãri scãpate de lunga vânãtoare asecuritãþii îºi fãcuserã un cuib laMünchen. Eu, mai ales prin acti-vitatea mea la „Europa Liberã”,nu m-am simþit niciodatã despãr-þit de România. Faþã de occiden-talii în mijlocul cãrora am trãit,mi-am afirmat întodeauna iden-titatea ºi opþiunea fermã româ-neascã. Dar ar fi fost greu ºi crednedrept faþã de Inge, sã-i cer sãne mutãm încã o datã cuibul aces-tei a doua vieþi ºi lupte a noastrã.Imediat dupã decembrie 1989,am început sã revin cu regulari-tate în þarã. O parte a datorieimele faþã de România considercã aº putea sã o îndeplinesc prinlegãtura continuã cu Þara, oame-nii ºi Biserica, ºi prin cãrþile pecare le public în România. Inten-þia cea mai intimã este slujirea.

C.M.S.: Editorial, ca scrii-tor, v-aþi manifestat abia dupã1989. De ce aºa târziu?

N.S.-S.: Sunt motive simpluobiective ºi altele, ceva maicomplicate, subiective. ªi esteo combinaþie între cele douã

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

categorii. De pildã, abia intra-sem în vârsta studenþiei, nu ve-neam dinspre dreapta nici prininfluenþe de familie, nici prinadeziuni liceale (la care trebuieadãugatã ºi pasiunea anti-germa-nã a adolescenþei mele din tim-pul alianþei noastre cu Germa-nia), când, cu o impetuozitate areacþiei care probabil cã se da-tora ºi faptului cã eu fãcusemparte dintre cei care se bucura-serã de victoria împotriva luiHitler, m-a nãpãdit gândul peri-colului incomensurabil al co-munismului ºi sentimentul uneidatorii de a mã opune cu oricepreþ. Mai presus de o jignire ademnitãþii, a unor sentimente saude impulsurile juvenile de luptã(era mai degrabã o bruscã matu-rizare de conºtiinþã) trãiam unfel de revelaþie personalã a pri-mejduirii temeliilor. Chiar dacãîn clipa de faþã formulãrile aces-tea pot suna hiperbolic, ele nufac decât sã încerce sã redeaceva din vibraþia afectivã ºi idea-ticã de atunci. Care, ca simplãexaltare, nu ar fi putut rezista latenacele încercãri care au urmat.Aceasta se întâmpla prin 1945.Gândul rãscolitor se transformade la sine în fapte. La început subforma unei acþiuni politice fãþi-ºe, legale (de fapt neacceptatãniciodatã ca atare de comuniºti),participarea pasionatã ºi cu sar-cini multiple din partea Partidu-lui Naþional Þãrãnesc la campa-nia electoralã a anului 1946.Apoi încercãrile de a menþine unnucleu ºi o structurã ascunsãnaþional-þãrãneascã dupã dizol-varea prin decret a partidului în1947, treaptã de trecere spreclandestinitate fãrã întoarcere arezistenþei naþionale ce se con-stituia dincolo de deosebirile departid, intrarea prin 1949 în gru-pul organizat din Bucureºti alunei reþele de rezistenþã, în le-gãturã cu aceasta, operaþia decreare de mici grupuri ºi de ane-voioasã depozitare a unor armeîn zona subcarpaticã din nordulOlteniei, precum ºi încercãrileneizbutite de stabilire a unorcontacte cu partizanii din munþi.Bineînþeles cã în toþi acei ani,viaþa (ºi itinerarul meu interior)nu au constat numai din odiseeaacelui angajament de rezistenþã(care nu e mai puþin adevãrat cãmã însoþea pretutindeni ca omuzicã interioarã), dar, oricum,se excludea intenþia ºi de altfelºi posibilitatea unei activitãþi descriitor. În 1952, organizaþia

noastrã de rezistenþã a cãzut. Amreuºit, ajutat de soartã ºi deprieteni, sã mã sustrag arestãri-lor care au urmat, dar cu preþulnu numai al suspendãrii stãriicivile, ci ºi al peripeþiilor salvã-rii de cãutãrile perseverente alesecuritãþii timp de 12 ani, cândnu mai putea fi vorba de nici oactivitate normalã ºi cu atât maipuþin de orice manifestare pu-blicã. Pentru a zãdãrnici cãuta-rea întrotochiatã a ofiþerilor dinechipa de urmãrire a securitãþii,s-a impus o severã ascezã chiara simplei comunicãri interuma-ne. Desigur cã de una literarãnici nu putea fi vorba. Nu mi-arãmas decât mirifica terapie a„literaturii de sertar”, însemnãri,meditaþii, jurnal de bord. Dar ºiacestea au trebuit supuse saujertfite durului joc. Pe unelele-am distrus în grabã, într-unmoment greu, ca sã ºterg urmecare i-ar fi periclitat pe ocroti-torii mei, altele s-au distruscând apa a pãtruns pânã la urmãsub acoperiºul unde le ascunse-se un fin al meu la Alunu, alteles-au pierdut pur ºi simplu.

Mai rãmâne perioada 1964-1969, când poate cã aº fi putut,în sfârºit, sã încerc sã publicceva, dar nu am încercat deloc.De data aceasta nu mai era dinrãspunderea altora, ci a mea.Ceea ce nu l-a împiedecat pe „fu-garul Stroescu” sã se bucure decãrþile bune care apãreau din ceîn ce mai des.

În occident, studiul, lucrareade filozofie, apele repezi ale „Eu-ropei Libere” nu favorizau acti-vitatea editorialã.

Risipire a timpului? Chemãriale timpului? De dincolo de el?

C.M.S.: Profitînd de poziþiape care o aveþi, cum vedeþi fe-


















nomenul cultural ºi literar ro-mânesc contemporan?

N.S.-S.: Când se constatã ºise discutã despre situaþia în con-tinuare grea a României post-co-muniste, de la ineficienþele eco-nomiei pânã la criza instituþiilorºi de la nivelul scãzut al salariilorpânã la pasivitatea civicã ºi pro-liferarea nestãvilitã a corupþiei,am avut întotdeauna nu numai oportiþã de consolare, ci ºi un pu-ternic temei de speranþã tocmaiîn bogãþia efervescenþei cultura-le româneºti. De altfel, ºi revistaîn care va apãrea dialogul nos-tru1 face parte din numeroaseleargumente care ar putea fi aduseîn sprijinul continuitãþii susþinu-te ºi vitalitãþii acestei culturi.Comparaþiile cu alþii pot asigurao anumitã obiectivitate în esti-marea propriei situaþii. În privin-þa numãrului ºi calitãþii reviste-lor literare, dacã ne comparãmcu Germania, vom constata cãne gãsim în avantaj absolut. Sepoate spune cã în Germania re-vista literarã este aproape ine-xistentã, cu numai câteva excep-þii, mai ales sub formã de publi-caþii trimestriale ale unor facul-tãþi specializate în literaturã. Unmotiv important este absenþa tra-

mese umpleau golurile nu numailiterare, ci ºi filozofice ºi degândire religioasã care ne tãia-serã respiraþia sub cenzura co-munistã. Cartea invada beneficstrada. Acest fenomen ineditpentru ochiul celui venit din oc-cident reprezenta o compensa-re istoricã post-comunistã, darîmi amintea ºi de cozile din li-brãrii pe care le trãisem mai îna-inte de decembrie 1989, în þarã,când apãrea o carte bunã. Credcã se poate vorbi în orice caz deo prezenþã puternicã a curiozi-tãþii ºi apetitului de lecturã înRomânia (desigur cu pericolulca noul orizont de activitãþi, ten-taþii, distracþii, produse culturalede masã, comercializarea cultu-rii sã scadã peocuparea ºi cere-rea calitativã). Sub comunism,cultura româneascã nu ºi-a pier-dut vioiciunea productivã ºi ta-lentele, a trebuit însã sã-ºi re-ducã sau sã-ºi stãpâneascã ela-nul, sã respecte sau cel puþin sãdea impresia cã respectã grani-þele ideologice (câteodatã chiarºi în cãrþi conformiste se ascun-deau mici tentative de evadare),sã se concentreze în literaturã ºieseisticã, cu rezultate remarca-bile mai ales asupra unei din ceîn ce mai subtile ºi inventive ci-zelãri a expresiei ºi aprofundãria limbii, de vreme ce i se refuzadreptul la libera defriºare, de-cantare ºi confruntare liberã aideilor. Acum clopotul de sticlã,impus de discipolii lui Stalin, ºiaºa niciodatã pe deplin etanº, enumai amintire (cât ar fi ea de în-tunecatã). Un tablou mai cuprin-zãtor al momentului depãºeºtecadrul acestei discuþii, dar, fie cãe vãzutã de aproape sau de de-parte, capacitatea culturii româ-neºti se manifestã într-un largevantai de creaþii, explorãri, apro-fundãri hermeneutice, reflecþii ºiconfruntãri cu propriul trecut ºicu prezentul, în cercuri concen-trice din ce în ce mai largi ºi com-prehensive. Uºurinþa de recepta-re ºi integrare a noilor curente ºidirecþii de idei din occident erade aºteptat sã funcþioneze bineîn rândurile intelectualitãþii româ-neºti. Nici apariþia unor mimetis-me ºi sterilitatea lor nu constitu-ie o surprizã. De altfel, acesta esteun vânt uscat care bântuie ºi înoccident. Îmbucurãtor este însãºi faptul cã în ultimii ani, dincolode exuberanþele receptivitãþii, seînmulþesc ºi semnele facultãþii dedistanþã criticã, emancipare dereflexul imitãrii, judecatã indepen-dentã, depãºire a fascinaþiei for-malismului (estetic sau filozofic),revanºã treptatã a resurselor sti-listice ºi reflexive proprii. Ceea cepoate preveni slãbirea impulsu-lui propriei originalitãþi (în absen-þa cãreia nu se poate atinge niciautenticitatea, nici profunzimea),dincolo de încântãrile facile ºinoile canoane, fie ele chiar ºipost-moderniste.

C.M.S.: Care vor fi urmãtoa-rele apariþii editoriale ale eseis-tului ºi prozatorului NicolaeStroescu Stîniºoarã?

N.S.-S.: Aº dori ca în mai pu-þin de un an sã public un al doi-lea volum din seria intitulatã În-trezãriri. Încolo, mã mai gândescla niºte scrieri de prozã literarã,despre care ar fi prematur sã vor-besc mai mult acum.

1Dialogul a fost destinat Convor-birilor literare (unde a ºi apãrut iniþialîn nr. 4/100, aprilie 2004). Integrarea(fragmentarã) în dosarul dedicat luiN. Stroescu Stîniºoarã o facem cuacordul autorului interviului.

Dan-Radu Zãtreanu împreunã cu Nicolae Stroescu-Stîniºoarã, Mihai Rusu (comentator sportivEuropa Liberã) ºi Preasfinþitul Pãrinte Sofian Braºoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei

Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei ºi Luxemburgului

diþiei unei subvenþionãri de stat,precum ºi lipsa de interes pecare o prezintã asemenea revis-te, cu numãr potenþial de cititoriextrem de limitat, pentru recla-mele firmelor comerciale dincare ele s-ar fi putut, eventual,susþine. Nu pot uita nici încân-tarea care m-a cuprins la primamea revenire în þarã, în mai1990, când, pe strãzile Bucureº-tiului, am dat, la tot pasul, demulþimea de mese acoperite cucãrþi spre vânzare. ªi de câte oriam revenit am putut urmãri ºi vi-teza cu care cãrþile de pe aceste


Personalitatea spiritualãºi, implicit, scriitoriceascã a lui Nicolae

Stroescu-Stîniºoarã poartã am-prenta profundã a exilului româ-nesc. Fie chiar ºi dintr-o repe-de ochire asupra celor pe carele-a scris despre literatura, exis-tenþa ºi viaþa condeierilor dintrista bejenie a românilor, el neconvinge cã adevãrata – ºi mul-tã vreme unica – supravieþuiresufleteascã a þãrii a fost acoloºi numai acolo.

Dupã cum se cunoaºte, la fi-nalul celei de-a doua conflagra-þii mondiale, poziþia Occidentu-lui faþã de þãrile din Estul euro-pean – oferite ca pradã Rusieisovietice – era una de totalã ºicinicã indiferenþã. Politicienii,ca ºi intelighenþia apreciau cãe mai profitabil sã se dezintere-seze de tragedia care deja devas-tase lumile Estului.

În prefaþa jurnalului sãu (lu-crare la care ne vom referi încontinuare), N. Stroescu-Stîni-ºoarã mãrturisea la un momentdat: „Eu am trãit, etapã dupãetapã, aceastã cãdere în cap-tivitate a popoarelor din rãsã-ritul Europei ºi am putut per-cepe, împreunã cu alþii, delã-sãrile, diplomaþiile complica-te, ignoranþele vinovate, uitã-rile, indiferenþele sau trãdãri-le occidentale, iar tristeþile ºirevoltele mele se oglindesc ne-voalate în acest jurnal./.../ Du-plicitãþile, compromisurileimorale ºi chiar aprobarea ci-nicã oferitã Uniunii Svietice ºiregimurilor satelite din dorin-þa de a-ºi prezerva propria (re-lativã) liniºte sau de a-ºi dez-volta cu succes afacerile pla-netare se combinau cu asaltul

nnnnn DAN ANGHELESCU

Nicolae Stroescu-Stîniºoarã – o conºtiinþãa exilului românesc

propriilor anxietãþi/.../ sauchiar nimiceau propriile certi-tudini ºi scãri de valori./.../ ve-deam dezastrul rãsãritean cao faþã a marii crize contempo-rane, umane ºi culturale, darîn adâncuri religioasã.” (v. Înzodia exilului – Întrezãriri –fragmente de jurnal, ed. Vre-mea, 2015, p. 9)

În orizontul anilor ’50, pen-tru exilaþii români, dubla mito-logie a marxismului ºi a revolu-þiei cunoscuse o amploare pecare, cu ceva ani mai înainte,românii, aflaþi în exil, cu nici unchip n-ar fi putut sã ºi-o imagi-neze. La ordinea zilei din Franþapostbelicã – o spune ºi Stépha-ne Courtois – „pânã ºi cei dinafara cadrului comunist: oamenipolitici, intelectuali, muncitorimilitanþi ºi/ sau socialiºti ºi/ sauanarhiºti erau partizani ai regi-mului sovietic ºi trãiau sub fas-cinaþia lui. /…/ Foarte curând,aceastã solidaritate sentimenta-lã s-a cristalizat într-o veritabi-lã solidaritate doctrinarã.” (v.„De la socialism la comunismulfrancez: aculturaþie totalitarã ºiculturi naþionale”, în vol. Onoapte atât de lungã – Apogeulregimurilor totalitare în Europa1935-1953, ed. Vremea, 2008,p. 12) Aºa se face cã în edito-rialul primului numãr al revisteiLes Temps modernes, apãrut înluna octombrie 1945, Jean PaulSartre publica un veritabil pro-gram adresat intelectualilor caretrebuiau sã se „implice”, sã „ade-re total” pentru cã ei, de aiciînainte urmau sã se afle„en si-tuation”. Deloc subtil, printrerândurile editorialului, deveneaevidentã ameninþarea: „Fiecarevorbã are rãsunet. Fiecare tãce-

re de asemenea”. (v. Terorismulintelectual din 1945 pânã înprezent, Humanitas, Bucureºti,2012, p. 12)

Ceea ce ne face sã înþelegem„sursa” de la care se inspiraseziarul L’Humanité atunci cândîn 1947 proclama cã Ura este odatorie naþionalã!

Pe marginea acestor realitãþi,Nicolae Stroescu-Stîniºoarãconcluziona cã „...tradiþia ne-luãrii în seamã de cãtre occi-dentali a împilãrii ºi crimelorodioase din imperiul lui Stalinîi supravieþuise acestuia. Ori-cum, s-a putut vedea cã respon-sabilitãþile pentru tragedia þã-rilor din Europa rãsãriteanã nuse opresc la graniþele a ceea cedevenise Pactul de la Varºovia.”(op. cit., pp. 245 - 246)

Dar, evident, analistul acestuicataclism al istoriei voia sã în-cerce sã meargã mai departe cuînþelegerea acestui uriaº de-ne-înþeles ºi îl gãsim preocupat defaptul cã acea Carte neagrã acomunismului – crime, teroare,represiune se încheie cu un ca-pitol semnat de Stéphane Cour-tois, intitulat Pentru ce? Elapreciazã cã, atât Stéphane Cour-tois, cât ºi coautorii compacteilucrãri – „îmbinând veracitateacu inteligenþa analiticã, dar ºicu /.../ încercarea de a se trans-pune în orizontul acelei maritragedii colective”–chiar dacãpun în luminã pluri-cauzalitatea,reperele ºi multe din explicaþii-le posibile ale acestui cataclismistoric ºi existenþial, rãmâne to-tuºi surprins de lipsa a ceea cenumeºte cheia religioasã nece-sarã unei asemenea înþelegeri.Ceea ce este ratat în sfera aces-teia din urmã ar fi tocmai uita-

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r


















rea (întunecarea) acelei fulgu-raþii originare din relaþia uma-nului cu trascendenþa, constitu-tivã pentru un orizont al liber-tãþii. (v. op. cit., p. 249)

Printr-o asemenea trimitere,Nicolae Stroescu-Stîniºoarã sevãdeºte apropiat de sensurile ºisemnificaþiile pe care le degajãîn integralitatea lor scrierile luiVintilã Horia, o altã personali-tate complexã a exilului româ-nesc. Inclasabil pe coordonateobiºnuite, acesta e scriitorulcare – ºi el – iniþiase o epuizan-tã ºi tulburãtoare investigaþiededicatã fenomenului Cunoaº-terii, reunind cele mai importan-te centre creatoare de energiiexplicative în tentativa de a al-cãtui o înþelegere totalã a omu-lui ºi, implicit, une nouvellepossibilité d’envisager l’Etre.Din perspectivele împãrtãºite deambii, Cunoaºterea se prefigu-ra ºi ca o strãdanie pentru ca„...destinul omului sã tindãspre mântuire, concluzie a uneitragedii universale pe care,cum spune Vintilã Horia, nimeninu a aºezat-o în aceastã lumi-nã, nici mãcar Milton în al sãuParadisul pierdut.” (v. Crucea,ed. Vremea, 2017, p.12) De alt-fel, Nicolae Stroescu-Stîniºoa-rã este cel care ºi mãrturiseºteexistenþa unui „...larg arc deconsonanþe cu gândirea poe-tic-revelatoare ºi filosofic cu-prinzãtoare a luiVintilã Horia,culminând în /... / recunoaºtreasuprem-alinãtoare pentru om /.../ a unor semne ale PrezenþeiDivine.” (op. cit., p. 145)

Fie ºi numai din aceste scur-te note din jurnalul sãu, putemconcluziona cã N. Stroescu Stî-niºoarã, scriitor ºi totodatã di-

rector al Departamentului Ro-mân de la RadioEuropa Liberã,a fost unul dintre cei mai avizaþicomentatori ai literaturii ºi aiideii de cunoaºtere existentã îngândirea ºi, de fapt, în toatã ope-ra lui Vintilã Horia1, aºa dupãcum – în toate scrierile sale (jur-nale, eseuri, cronici ºi recenzii)el se dovedeºte o prezenþã acti-vã, o conºtiinþã lucidã în viaþaexilului românesc, permanentancorat în realitatea politicã atimpului, dar deopotrivã ºi în ceaculturalã.

1 Portretul pe care i-l creioneazãeste unul dintre cele mai ample ºitotodatã pãtrunzãtoare: „Fie cã vor-bea despre lucrurile ultime, fie cãdemonta mecanismele infamiei tota-litare, vorbirea lui Vintilã Horia ema-na liniºtea profunzimilor curgând linºi încãrcate de sens. /…/ Filosofic ºiexistenþial, steaua cãlãuzitoare a luiVintilã Horia a fost ideea cã: impor-tant este sã ne salvãm esenþa fãrã decare existenþa nu e posibilã” (op. cit.,pp. 153, 154)

foto

: h

isto

ria

.ro


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

„Jurnalul meu poartã pe-cetea exilului ºi a protestuluicontra abandonãrii rãsãritu-lui Europei de cãtre lumeaoccidentalã.”

30 decembrie 1978/…/ Mai puþin de acord sunt

cu modul, dupã pãrerea mea preaintimist în care [Vintilã Horia]concepe relaþia lui actualã cu þara,unde poate cãlãtori oricând cugândul pentru a vedea-o nu aºacum este, ci aºa cum a lãsat-o cudecenii în urmã. În felul acesta,imaginea þãrii îndeplineºte o func-þie în direcþia „consolãrii”. /…/ Înconcepþia pe care o opun (sim-plificând puþin) aceleia din arti-colul lui Vintilã Horia, þara, departede a mã aºtepta neschimbatã lacapãtul nu ºtiu cãror meandre aleexistenþei mele, mã poate surprin-de, contraria, poate împãca, darºi cere socotealã. Relaþia aceastaeste complicatã de faptul cã eanu se epuizeazã în structura dia-logalã schiþatã aici, ci, pe deasu-pra, se abate de la ea în mãsura încare nu eu sunt partenerul privi-legiat în iubirea sau confrunta-rea aceasta esenþialã, ci þara, care,pe lumea aceasta, îmi preexistã.

9 februarie 1979Trebuie sã zugrãvesc ºi sã

aprofundez cândva trecerea pecare am parcurs-o în tinereþe, dela un oarecare optimism revoluþi-onar, la conºtiinþa supremei pri-mejduiri a temeliilor valorice aleistoriei ºi culturii, pe plan naþio-nal ºi etico-religios. Foarte cu-rând dupã 1944, viaþa mea a de-venit o aventurã ritualã întrusalvarea temeliilor.

19 aprilie 1979Azi-noapte, mai bine zis cã-

tre ziuã, am visat cã revenisemla Craiova, prin locurile unde amcopilãrit.

München, 16 iunie 1980Azi-noapte am avut un vis, din

acelea care nu numai cã se repe-tã, dar pe undeva au devenit o adoua realitate. Mai mult decâtatât: un asemenea vis se întâlneº-te cu, sau continuã, transfigu-rând, care s-a întâmplat aieveapânã la un anumit punct. Deci,am visat cã am mers cu „cursa”(cum se numea autobuzul destulde hodorogit) spre comuna Alu-nu, însã m-am oprit la Horezu, lahanul „Þapu”, de unde mi-amcontinuat cãlãtoria pe jos, prinpãduri ºi pe drumuri de þarã. Afost un vis lung, strãbãtut de omare bucurie. /…/

Pe drum întâlneam arareorioameni îmbrãcaþi olteneºte sau

nnnnn NICOLAE STROESCU-STÎNIªOARÃ

în zodia exilului. fragmente de jurnal

ungureneºte, þãrani ai locului,întârziaþi în noapte. /…/

Totul se petrecea în prezent ºiîn trecut în acelaºi timp. Dar tre-cutul acesta simultan cu prezen-tul ºi sesizat prin transparenþa lui,avea graniþe precise. El cuprin-dea perioada dominant ruralã avieþii mele, oprindu-se acolounde a început faza refugiuluibucureºtean ºi a dãrii la fund. ªitotuºi, o datã sau de douã ori, aceainsulã intactã a trecutului aluneana fost strãpunsã scurt de imaginiºi mesaje ale feliei ulterioare,mai dramatice, a trecutului.

Austria, Krumpendorf, 3 au-gust 1980

Plimbându-mã dimineaþa cuInge dinspre lac cãtre colineleîmpãdurite, pe un drum strãjuitdin loc în loc de stejari seculari ºimãrginit de pajiºti largi, m-am sim-þit dintr-o datã transportat la Alu-nu. Explicaþia acestui salt înapoiîn spaþiu ºi în timp am avut-o încâteva secunde când am ajunsîn dreptul unui lan de porumbiînalþi. Mirosul neuitat al porum-bilor, acest intraductibil mesaj altulpinelor verzi, al spicului coptal porumbului, cu mireasmã dul-ce, mã întâmpinase înainte deprezenþa vizualã (cu rãdãcini atâtde adânci în amintirile mele).

München, 31 decembrie 1981Ieri am vorbit la telefon cu

Regele Mihai. Vorbeºte perfectromâneºte. Reþin limbajul na-tural ºi mãsurat, combinat cu otot atât de naturalã autoritate re-geascã.

Lucrul acesta se vede, deexemplu, cã þi se adreseazã la sin-gular, nu la plural. Voia sã adau-ge douã sau trei cuvinte la mesa-jul de Anul Nou. Am urmãrit îm-preunã textul în locul unde amadãugat. Mi-a spus cã doreºte camesajul sã înceapã cu Româniºi Românce!

Seefeld, miercuri 1 iunie 1983Problema care mã preocupã

este aceea a sãrãciei tematicii sauinspiraþiei creºtine în anumitemomente ºi personalitãþi ale cul-turii române. Altfel formulat:

slaba atracþie exercitatã de aces-te teme ºi de cristologie asupraunei bune pãrþi a intelectualitã-þii noastre. De altfel, nu trebuiesã merg prea departe pentru agãsi materiale de examinat, cãciînsãºi biografia mea spiritualã seoferã ca mic model. Eu nu eramdestul de copt spiritualiceºtepentru a fi recepþionat mai înprofunzime ºi, cu atât mai puþin,pentru a fi putut participa la cu-rentul gândirist, acea miºcareculturalã polivalentã, dar centralinspiratã de valori creºtin-orto-doxe. Liceanul care împlinea 19ani în 1944 nu putuse depãºi cumult asimilarea poeticã autenti-cã a unora dintre operele aces-tui curent. Cu toate cã însuºi fap-tul cã nu motivele creºtine, cimai degrabã modelul demiurgicºi misterul ontologic esteticblagian gãseau ecou în tânãrulpreocupat de artã ºi idei estegrãitor pentru lipsa de contactviu cu modelele creºtine. Aceas-ta cu atât mai mult cu cât preo-cupãrile mele nu se epuizau nici-decum pe planul estetic ºi filo-sofic, ci mã simþeam atras ºi deo scrutare a tãrâmurilor trans-cendente ºi a profunzimilor ºiputerilor spiritului. /…/

O explicaþie rezidã pur ºisimplu în lipsa unei educaþii re-ligioase consecvente în sânulfamiliei mele sau a BisericiiOrtodoxe. Atitudinea dominan-tã la nivelul meu de perceperede atunci era un fel de tradiþio-nalism ritual. Religiozitatea pro-priu-zisã sau evlavia se desfãºu-rau la voia întâmplãrii, gãsindu-ºi debuºee multiple, dar de celemai multe ori heterogene, faþãde calea majorã creºtinã.

De exemplu, tatãl meu îmipovestise despre participarea luica elev de liceu la un cerc spiri-tist din Craiova (unde profesorulFortunescu a desfãºurat deceniide-a rândul o activitate de înaltnivel în domeniul spiritist ºi me-tapsihic). Departe de a fi raþio-nalist sau antireligios, tatãl meunu era ceea ce s-ar numi un „creº-tin practicant”. Respecta Biseri-ca ºi pe slujitorii ei, dar nu seconducea dupã învãþãturile Bise-

Cãtre cititorii revistei Mozaicul,

Vã facem cunoscut cã, începând din ianuarie 2019, revistaMozaicul se va distribui pe bazã de abonament.

Adonamentele se fac:1) cu mandat poºtal pe adresa Aius Printed S.R.L., Str. Paº-

cani, nr. 9, Craiova, jud. Dolj, cod poºtal 2001512) prin virament bancar, pentru Aius Printed S.R.L. Craiova,

jud. Dolj, CUI RO2307037, Nr. Înreg. Reg. Com. J16/2389/1991,cont bancar RO23RNCB0134041636180001 deschis la BCRCraiova.

3) direct la redacþie.Preþul abonamentului pentru cititorii din România este:- pentru 6 luni - 42 lei- pentru un an - 84 leiPreþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este: - pentru 6 luni - 25 euro (30 USD)- pentru un an - 50 euro (60 USD)Preþul abonamentului include taxele postale.Pentru detalii legate de adresa de expediere a revistei ºi alte

informaþii ne puteþi contacta la tel. 0351 467 471, 0722 214 373 saue-mail [email protected]


















ricii. Îmi amintesc cum mi-a spusodatã cã nu crede cã va supravie-þui dincolo de moarte, cu sufle-tul lui actual, ci într-o floare saualtcumva în fãpturile naturii, pen-tru a cãrei frumuseþe avea o sim-þire de-a dreptul poeticã.

Unchiul meu dinspre mamã,Costicã Sãndulescu, fiul de mo-ºier care nutrise idei socialiste petimpul studenþiei, îºi fãcea rugã-ciune în fiecare searã înainte deculcare, dar nu avea niciun con-tact cu cultura creºtinã.

Punctul de vedere ºi atitudi-nea nediluat creºtinã le reprezen-tau cele douã bunici ale mele, ceade viþã moºneneascã din Gorj ºicea de apartenenþã moºiereascã-burghezã din Vâlcea, amândouã„necultivate”, dar puternic însu-fleþite de morala creºtinã ºi fideli-tatea fãþã de Bisericã, în ciudamarilor deosebiri de caracter.

În clasele primare ºi la liceu,mersul la bisericã era foarte rar– aº zice cã numai când eramduºi cu ºcoala. Lecþiile de reli-gie, la liceu, spãrgeau aceastãbanalitate compusã din uºoaraconstrângere ºi reacþia glumeþ-ºtrengãreascã, dar ºi în punctulacesta se vãdea depãrtarea desubstanþa creºtinã. Cãci, dacãpãrintele Zamfirescu, profeso-rul de religie foarte cultivat ºi

plin de înþelepciune naturalã, dela Colegiul Carol din Craiova,trezea interesul nostru, acestaera motivat nu de o luare de con-tact cu specificul creºtin, ci cuteologia naturalã. Mã captivau –ºi nu eram singurul – argumen-tele raþionale ale existenþei luiDumnezeu, infirmarea filoso-fiei materialiste etc.

Nu mi-a rãmas în memorie odezbatere a unicitãþii învãþãturiicreºtine sau a misterului cristo-logic. Îmi amintesc însã de suc-cesul pe care l-am avut cu o lu-crare scrisã cu expunerea dove-zii existenþei lui Dumnezeu de-dusã din perfecþiunea absolutãconþinutã în ideea de Dumnezeu,perfecþiune atât de ineditã înraport cu natura omeneascã ºitot ceea ce ne înconjoarã, încâtomul nu ar fi putut niciodatã,prin sine însuºi sau cu forþe pro-prii, ajunge la ea. Curând dupãacea lucrare scrisã a venit Crã-ciunul ºi i-am trimis pãrinteluiZamfirescu o scrisoare de feli-citare în care îmi exprimam înpuþine cuvinte recunoºtinþa pen-tru înþelepciunea din care neadãpam ºi noi.

În prima lecþie dupã vacanþãs-a referit la scrisoarea primitã,spunând cã „despre Stroescu seva auzi cândva”.


cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

nnnnn ION BUZERA

Nu e recomandabil sã aimari aºteptãri de la oastfel de poezie, pe

care o scrie de bunã bucatã devreme Robert ªerban: Tehnici decamuflaj, Tracus Arte, 2018, 87p., cu un verosimil „text de înso-þire” pe coperta a patra al lui Oc-tavian Soviany. Lasã-te surprinsºi s-ar putea sã fii: depandã deexigenþe. Teoretic, poetul opte-zã pentru marginalitate autoim-pusã, sotto voce ºi fasonaj deli-cat al expresiei. În fapt, ca pre-zenþã literarã fizicã, aºa cum aobservat Vasile Popovici în cro-nica lui, e cvasi-ubicuu: inter-viuri, festivaluri, televiziuni, edi-turi, strãinãtãþuri. Brevilocvenþaar fi o terapie de ºoc pe care ºi-oaplicã, o încercare de a stãviliprin minimalism bine dresat, darºi oarecum inconturnabil, eflu-viile unui real care, parcã, nu-lprea atrage, deºi nici nu-l obo-seºte. Refugiul poetic nu poatefi, prin urmare, decât unul mã-runt, contrastiv, „neutru”, redusla, dacã se poate, esenþe. Nemi-zând, practic, pe nicio subrutinãa inflamãrii, îºi asumã tranºantcelelalte registre: discret-confe-sive, „referenþiale”, albe, de-semnificate, eventual cu câte-otentativã de bruscare a aluzivuluimetafizic. Frecvent, versurile cadca niºte lame de ras pe obrazulpur, „mallarméan”, al paginii. Ta-toneazã haiku-ul, dar nu-l forþea-zã: „s-a lãsat ceaþa/ ce micã e lu-mea”, p. 15. Rememoreazã, de-scrie, aºteaptã în vãdit regim deausteritate a formei. „Camufla-jul” ar fi textul poetic însuºi: unecran care pe de o parte îl des-parte de lume, „trebuie” sã-l izo-leze, pe de alta îl ajutã sã-ºi pro-iecteze versiunile, nu-i aºa?, se-crete. Vrea sã fie „anonim”, deºiºtie cã nu poate, îl cam trage aþaspre celebritate, pe care chiar în-cepe s-o aibã. Cum conciliazãaceste douã feþe ale filei saleexistenþiale e ceea ce aº vrea sãdetaliez în continuare.

Strategia lui Robert ªerbanrezidã în a lua felii cât mai sub-þiri, dacã se poate (nu prea!) na-nometrice, din tortul vieþii. Ca sãîi rãmânã ºi pentru alte ocazii:„tot mai mici/ ºi mai mici/ poe-ziile pe care le scriu/ de parcã m-aº teme/ de o lege/ a compensa-þiei” (p. 79) E de o modestie fãrãseamãn, fie ºi jucatã, care arenotele ei de ironie. (În aceastãprivinþã, îmi este foarte simpa-tic.) Doreºte sã capteze petalelede inexprimabil, de „nonsens”, înaccepþia sterililor filozofi anali-tici, dar de veritabil „suprasens”pentru cine poate sã-l primeas-cã: „sã dãm drumul sângelui/ sãgâlgâie ºi sã þâºneascã/ prin poe-ziile noastre/ dacã prin venelenoastre/ bãlteºte ºi se-mpute”(Incizie, p. 65) E, aici, cea maiclarã captare a formulei compen-sative a creaþiei. Poetul e ahtiat

picãturidupã puþinul care îi lipseºte înrest, când devine persoanã publi-cã. Se comportã, mutatis mutan-dis, ca un milionar neobiºnuit,care are procese de conºtiinþã.Dacã acela merge la shrink, po-etul ia loc la masa de scris. ªiîncepe sã fie nemilos cu el în-suºi, sã se analizeze ºi sã se psih-analizeze, mai ceva ca un specia-list: „aidoma unei nubile/ ce zâm-beºte într-un fel în care/ nu ºtiidacã e provocatoare sau tâmpã/dar te uiþi la ea/ þintã/ fix ºi lung/pânã când/ nu mai rãmâne/ decât/un gol luminos” (Amnezia, p.78); „pe cât sunt de vesel/ pe/ atâtde trist/ mãrul vrãjitoarei / dinAlbã ca Zãpada” (Personaj se-cundar, p. 67); „îmi vine sã urlufãrã sã mã opresc…” (p. 31); „Vi-sez deseori/ fãrã sã-mi amintescvreodatã ce…” (p. 74); „jupoi uniepure// la un moment dat/ îmipare/ cã-i bate inima// mi se facefricã” (Poveste vânãtoreascã, p.76) Ai zice cã heideggeriana (ºinu numai) Angst se insinueazãmai ales atunci când nu o chemiîn confortul tãu mãrunt, obþinutcu atâta grijã, când te pregãteºti,de pildã, liniºtit, de prepararea/savurarea unei tocãniþe. Dar po-etul acesta „cuminte” ºtie foartebine cã numai când e vizitat înacest fel poate ajunge la ceva cuadevãrat valoros, „autentic”, deneînlocuit. Teama lui realã, deadâncime, este tocmai aceea cãnu prea are parte de aºa ceva.

Oferta insignifiantului e ine-puizabilã. Arta (lui Rª) constã îna-l face „vandabil”, adicã valabilesteticeºte. Aici cred cã-i dã omânã de ajutor partea „diurnã” aeului sãu, aceea activã, paticipa-tivã, ferventã, cãci nu sunt delocla îndemâna oricui asemeneacontrageri intens-semnificative(totuºi!) ale celor mai terne ex-perienþe. E nevoie, ºi aici, de oenergie, dar de alt fel, ab-erantãîn raport cu repetitivul cotidian,care cade totdeauna (dacã e reu-ºitã!) dintr-un punct obscur, inex-pectat: „din palma cerºetorului/nu ciuguleºte/nicio pasãre”(Fãrã milã, p. 24) Pozând în falsmaestru zen, se descurcã destulde bine: are intuiþie clarã a exem-plaritãþii decupate cu grijã dinanodin, gãseºte story-ul adecvat,relativ percutant ºi e atent la for-mularea cu potenþial retenibil.Koan-urile lui sunt, ca sã zic aºa,bãnãþeano-olteneºti, traduc în la-pidaritate chestiuni rutiniere dinzonele respective: „un porc//trei-patru câini/ îl petrec înmoarte/ cu lãtratul lor// ninge//nici un regret” (Colindã, p. 10);„toatã familia ciocneºte/ ºi râdeîn hohote/ râde ºi mãmãliga” (p.44); „ce scriu eu/ e deja scris”(p. 36). De precizat: povesteasubiacentã a volumaºului e enig-maticã, de negãsit. Luciditatea, înschimb, e prezentã. ªi încã dinabundenþã. E, bunãoarã, o privireîn golul care tocmai eºti: „scriiconjunctural/ ucigaº de la distan-þã/ (…) lingav/ cu burticã ºi per-ciuni/ te uiþi la coala de hârtie cala un plasture/ pe care nu ºtiiunde sã-l pui/ fiindcã nu-þi mai

aminteºti unde ai zgârietura/buba/ rana” (Retragerea&re-plierea, p. 66) Textul e contiguumicroevenimenþialului din carese hrãneºte, ar vrea sã fie, even-tual, una cu el: „mai ºtii searacând am ieºit/ în faþa blocului/ sãfotografiem ploaia de stele/ ºi ne-am trezit cu un lighean de apã încap/ fiindcã doamna Milena a cre-

zut cã vrem/ s-o pozãm în cãma-ºã de noapte/ ºi s-o punem pe fa-cebook// mai ºtii cã mi-ai spussã scriu/ despre faza asta/ iar euþi-am rãspuns cã e banal/ dar aiinsistat ºi ai zis cã pot sã maischimb/ câte ceva/ ca sã iasã fain/iar eu n-am schimbat decât/ pi-ºatul cu apa” (Nocturnã, p. 70) Eo metonimie sincerã a nesiguran-

þei de sine: riscul cel mai dur pecare-l înfruntã Robert ªerbaneste acela ca poemul sã cadã înderizoriul din care provine.

Viaþa fiind alegoria ei înseºiori chiar biniºor mai mult, rãmâ-ne în sarcina poetului sã se in-tersecteze cum poate el mai binecu acest fluviu leneº ºi anost.Unii încearcã sã-l „reproducã” ºidevin ei înºiºi aluvionari, „ama-zonieni”, incontinenþi. (De men-þionat cã tipologia în cauzã aremulte faþete: romantice, moder-ne, postmodene, postcontempo-rane etc. Sunt multe migraþii peacest culoar, de la W. Whitmanpânã la beatnici ºi postoptzeciº-tii de azi ºi de mâine.) Alþii seplanteazã precum o libelulã pesuprafaþa lichidã, pentru a tâºnicvasi-instantaneu unde o ducnorocul ºi instinctul. Aceºtiasunt retractilii, reflexivii, dubita-tivii, ungarettienii, mazilescienii.Pentru ei nu e loc de siguranþã,ci numai de acostare firavã. Aºaeste (ca poet!) ºi timiºoreanulnostru de adopþie: „treci prin via-þã/ ca prin monetãria unei þãri/lipsite de eroi// niciun chip/ peniciun ban/ nicio faþã/ pe niciofaþã” (Anonimat, p 71) Dacã mãveþi întreba (ºi nu vãd de ce n-aþiface-o!) pe care îi prefer, voi rãs-punde: pe alþii. Dante, Goethe,Rimbaud, Eminescu, Ezra Pound.Ei sunt torenþiali ºi epigramatici,epici ºi hiperconcentraþi, violent-figurali ºi degajat-ataractici, me-tatemporali ºi imediaþi, clasici ºiprea-uman-desfiguraþi.

Tratamentul cu acupuncturãpropus de Robert ªerban este,câteodatã, reuºit. Dar, dupã cumbine se ºtie, nu poate fi decât al-ternativ.

Florin Mitroi. foto: Emilian Albu


be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

Cristi Nedelcu (n. 1969) jurnalist ºi scriitor. A debutat în 1992în revista Dilema ºi a colaborat cu mai multe reviste litera-re – Dilema, Scrisul Românesc, Mozaicul (unde în pre-

zent deþine cronica teatralã). În acelaºi timp a activat în televiziune,unde a condus câteva posturi TV (Terra Sat Craiova, TVS Craiova,Alege TV). În 2001 a obþinut la Târgoviºte premiul al II-lea la Concur-sul Naþional de Literaturã pentru piesa De care parte a gratiilor?A debutat editorial în 2006 cu volumul bilingv Însemnãri despreShakespeare/ Essays on Shakespeare, lansat în cadrul celei de-aV-a ediþii a Festivalului Internaþional Shakespeare. În 2006 a publi-cat volumul Canonul marginalului, carte prezentatã în cadrul edi-þiei a II-a a Conferinþei Internaþionale de Antropologie Antropoest.În 2006 a primit premiul Tiberiu Iliescu al revistei Mozaicul. În2008 a publicat volumul de teatru Veºti proaste, iar în 2013 carteaLumea-ntreagã e o scenã/ lumea-ntreagã e un show. Paradigmeculturale ale societãþilor. În 2016 a obþinut titlul de doctor în fi-lologie cu teza Semiotica bancului. Din 2010 este membru alUniunii Scriitorilor din România, iar din acest an membru PENClub. Cristi Nedelcu a fost invitatul lunii noiembrie la Clubul Dra-maturgilor Craioveni, unde actorii Nicolae Vicol ºi Costinela Un-gureanu (foto) au lecturat din piesa „Bãtrânul, fata ºi biblioteca sauNe întâlnim la girafã”, iar autorul a intrat în dialog cu spectatorii.

B iblioteca unei case.Cãrþile acoperã treipereþi de sus pânã jos.

În colþul din dreapta o masã joa-sã ºi un fotoliu. Bãtrânul stã pefotoliu ºi citeºte. Se aud zgo-mote puternice, tropãituri, apoicâteva împuºcãturi. Zgomoteledevin tot mai puternice. În celedin urmã Bãtrânul se ridicã dinfotoliu ºi se apropie de uºã. Ci-neva loveºte puternic în ea. Bã-trânul se uitã pe vizor, nu distin-ge nimic, dar, dupã ce ezitã pu-þin, o deschide. În camerã nãvã-leºte fata. Are undeva la 26 deani, este tunsã scurt, machiatãstrident. Are o ranã la arcadã dincare a curs sânge. Ochii îi lãcri-meazã, tuºeºte. Este îmbrãcatãîntr-o pereche de blugi rupþi, untricou negru iar în picioare arebocanci. Într-o mânã poartã opancardã pe care se va vedea cescrie abia dupã ce o va lãsa jos.Intrã în camerã, închide uºa dupãea, se lipeºte cu spatele de uºãºi, tremurând, îi face semn Bã-trânului cu degetul la buze. Ceidoi rãmân nemiºcaþi o vreme.Zgomotele se îndepãrteazã.Într-un târziu fata se desprindede uºã.

Fata: Cred cã au plecat.Bãtrânul: (între întrebare ºi

constatare) Eºti rãnitã. Cu cete-au lovit?

Fata (duce mâna la cap, apoidã din umeri): Habar nu am. Cuce au apucat. Aici e de la un bo-canc. (râde) L-am auzit cumstriga. Sparge-i capul! (îºi pipã-ie capul. Constatare) L-auspart. Nu cine ºtie ce. (râde)Probabil sunt tare de cap. Ori-cum eram ameþitã de la gaze.

Bãtrânul (îi aratã spre stân-ga scenei): Acolo e baia. Mergiºi te spalã pe faþã. Mai ales peochi.

Fata (iese din scenã, ºi re-vine dupã ceva timp cu un pro-sop la cap): Mulþumesc.

Bãtrânul (vede pancarda pecare scrie „Mãcar sã fi scosþara la o cafea înainte sã o fu-teþi” ºi zâmbeºte): Se pare cãjandarmii nu au prea apreciatgluma.

Fata (îl priveºte ostil): Da.Nu au deloc simþul umorului.

Bãtrânul: Vrei un ceai sau ocafea?

Fata (voce stridentã, uºoragresivã): Nu, mulþumesc. ªiaºa a fost deranjul prea mare.Plec imediat.

Bãtrânul (surâde): Nu preacred.

De afarã se aud zgomote pu-ternice, þipete, apoi împuºcãturi.ªi deodatã liniºte. Cei doi ascul-tã uºor speriaþi.

Fata (cu voce mai joasã):Cred cã, totuºi, mi-ar prindebine o cafea.

Bãtrânul iese prin dreapta.Fata rãmâne o clipã nemiºcatã.Bãtrânul apare cu o tavã de ar-gint pe care sunt douã ceºti deceai. Pune tava pe mãsuþã ºi opriveºte câteva clipe pe fatã. Fatasoarbe din cafea încet.

Bãtrânul: A ieºit urât astãsearã. Mai urât ca de obicei.

Fata(îl priveºte aproapedur): Vãd cã ºtii destul de multedespre asta, deºi nu s-ar spune.

nnnnn CRISTI NEDELCU

bãtrânul, fata ºi bibliotecasau ne întâlnim la girafã

Bãtrânul (dã din umeri):Zgomotele de afarã pãtrund to-tuºi pânã aici. În seara asta a fostspre norocul tãu, nu?

Fata aprobã uºor din cap.Pauzã.

Bãtrânul (curiozitate sea-cã): Ce le-ai fãcut, totuºi, dete-au adus în halul ãsta?

Fata: Nimic. Chiar dacã paraºa revoluþionarã, sã ºtii cã suntdestul de fricoasã. Când au venitla mine, am ridicat mâinile ºim-am oprit. Voiam sã arãt cã nusunt violentã. Mi-era fricã. Chiarîmi era fricã. Dar îmi era ºi ruºi-ne sã fug. Când am venit în Piaþãºtiam cã poate fi periculos, poa-te chiar aveam ceva adrenalinã însensul ãsta. Dar ce s-a întâmplata depãºit orice imaginaþie. Ve-neau peste noi, parcã ieºau dinpãmânt. ªi ne loveau cu urã.M-am oprit ºi am ridicat mâini-le. Atunci au venit trei ºi au înce-put sã mã loveascã. Cu bastoane-le. Peste mâini, peste picioare,peste coaste. M-am prãbuºit ºiatunci unul a început sã strige „lacap... dã-i la cap, futu-i morþiimã-sii de curvã” (se opreºte mi-ratã) De unde ºtia el cã sunt cur-vã? (continuã) Atunci am primitºutul ãsta aici care mi-a spart ca-pul. Am crezut cã mor. Apoi amsimþit cã cineva mã ridicã „Lã-saþi-o cã o ducem la salvare” s-aauzit o voce. Apoi am mai luatcâteva bastoane peste coaste. (sepipãie) Nu cred cã mi le-a rupt.(râde) Mi-a crescut respectul faþãde corpul meu. Rezistã la atât demulte, încât nu aº fi crezut. (reia)Nu ºtiu cine mã ridicase. M-a tâ-rât câþiva metri. Eram anestezia-tã. Îmi simþeam corpul amorþit.ªi acum tot aºa mi-l simt. M-atârât, apoi m-a întrebat dacã potmerge singurã. Am dat din cap cãda. Mi-a spus „Acum, fugi... ªicând mai vezi jandarmi ascunde-te în primul bloc. Fereºte-te decafenele, mai ales de cele dincentru, cã sunt pe mânã cu ei ºivã livreazã ca pe colete. Dacãvezi jandarmi nu te mai duce caproasta cu mâinile ridicate la ei,cã a doua oarã nu mai scapi. Ãº-tia te omoarã fãrã niciun regret.Fugi!” Am plecat. Credeam cãfug, dar de fapt mã clãtinam caun om beat. Am mers aiurea, nuºtiam unde, nu ºtiam de ce. ªicând credeam cã am scãpat, amauzit din nou strigãte. Veneau deundeva de pe o stradã lateralã.Mi-am recãpãtat puterile ºi amfugit ca de frica morþii. Când amauzit cã se trage am intrat în pri-ma scarã de bloc. ªi aºa am ajunsla tine.

Bãtrânul: ªtii ce mi se pareciudat?

Fata: Ce?Bãtrânul: Cã în toatã aven-

tura asta nu ai dat drumul pan-cardei.

Fata(zâmbeºte): Nu ºtiu dece. (se gândeºte) Poate de astamã fãceau curvã? (râde) Cred cãmã þineam de ea când mã loveau,ºi ei mã loveau cã mã þineam deea. Ce e ãsta (râde) feed-backnegativ? Acum când îþi poves-tesc, mi se pare cã e ca un vis.Doar trupul amorþit ºi ochii caremã usturã mã conving cã nu afost un vis.

Bãtrânul: Cum ai intrat înpovestea asta?

Fata (dã din umeri): O spuide parcã aº fi fost târâtã de ci-neva, fãrã voia mea. (râde) Poa-te chiar am fost târâtã, mai ºtii?(pauzã)

Bãtrânul (încuviinþeazã):Nu mi-ai rãspuns, cum ai intratîn povestea asta?

Fata (îl priveºte lung): Mi-egreu sã-þi explic. Probabil tu aitrãit aici toatã viaþa. Între cãrþi-le tale, care te-au apãrat de lu-mea de afarã. A pãtruns vreodatãpânã la tine ceva din lumea deafarã?

Bãtrânul: Te cam grãbeºti sãtragi concluzii. Te-ai uitat puþinîn jur, probabil te-au speriat toa-te cãrþile astea ºi le-ai crezut unzid între mine ºi lume. Cãrþilenu te separã de lume, dimpotri-vã te ajutã mai bine sã o înþelegi.

Fata (râde): O spui de parcãnu am citit nimic în viaþa mea.(pauzã) ªtii cum am intrat înpovestea asta? De la cãrþi (pau-zã) ªi de la un bãiat, recunosc.Dar una nu se exclude pe alta.Dimpotrivã. El mi-a spus cã ade-vãratele revoluþii nu sunt cele dinstradã, cu cokteiluri Molotov ºibãtãi cu jandarmi. Adevãratelerevoluþii pornesc de aici. (ara-tã spre biliotecã).

Bãtrânul (sec): Poate înce-pe de aici, dar sfârºeºte tot aco-lo. (aratã spre geam) ªi tot aºa(aratã spre rana ei de la cap)

Fata: Tu de unde ºtii desprerevoluþii? Din cãrþi?

Bãtrânul: Nu am nimic curevoluþile voastre. Fiecare tre-buie sã îºi facã propria revolu-þia la vremea lui. Eu am avut re-voluþia mea. ªi în stradã, ºi înbibliotecã, ºi cu securitatea peurmele mele. ªi am pãþit maimult decât un cap spart ca tine.Dar nu mã plâng. ªi nici nu com-par lupta mea de atunci, cu astaa voastrã de acum. Pentru cã, purºi simplu, erau momente diferi-te. (râde) Se spune cã atuncicând corpul e legat, spiritul e li-ber. Die Gedanken sind frei,cum spun nemþii. Aºa era la noi.Acum vãd cã lucrurile stau pu-þin invers. Cand corpul e liber,spiritul devine legat. Sau orb.Am ajuns la concluzia stranie cãdacã vrei sa subjugi oamenii, tre-buie sã îi laºi liberi.

Fata: Eºti cinic. ªi incoerent.Îmi predici revoluþia, dar staiaici închis între cãrþile tale.

Fata: ªi mie îmi plac cãrþi-le. Chiar foarte mult. Dar eu lesimt altfel. Ca pe viaþã. Nu înlocul ei. (ia o carte din raft orãsfoieºte ºi o duce la nas) Mieîmi place sã adulmesc cãrþile. Sãle simt. Sigur, le ºi înþeleg, darmai întâi le simt. Tu când ai sim-þit ultima datã o carte?

Bãtrânul (o priveºte fix):Vorbeºti ca ea. ªi ea adulmecamereu cãrþile. Iar pe mine mãenerva teribil asta. Era unul din-tre motivele pentru care ne cer-tam mereu. Deºi, de ce sã mint,senzualitatea ei era altfel o pro-vocare. Dar în lumea asta, a cãr-þilor, mi se pãrea total deplasa-tã. (pauzã) ªi acum mi se pare.Cãrþile sunt altceva, sunt alt-

cumva. Nu sunt senzaþie.Fata: Pentru cã nu înþelegi

cãrþile. Tocmai pentru cã vreidoar sã le înþelegi. (Se apropiede el ºi îl atinge uºor pe piept).Iar cãrþile se înþeleg în primulrând aici. Inteligenþa ta se rezu-mã aici. (îi atinge tâmpla) Preapuþin, sã ºtii.

Bãtrânul se retrage doi paºiFata: Cine era?Bãtrânul se face cã nu audeFata (insistã): Cine era ea?Bãtrânul (ezitã): O femeieFata: Demult?Bãtrânul: Nu mai þin minte.

Uite, asta chiar am uitat. Da, de-mult.

Fata: Ciudat. Credeam cã ast-fel de lucruri nu se uitã. Dece-ai pierdut-o?

Bãtrânul (sâcâit): Ai dezvol-tat o obsesie cu asta. Este treabamea de ce am lãsat-o sã plece.

Fata: Te-a pãrãsit?Bãtrânul: Într-un fel. În alt

fel, eu am pãrãsit-o pe ea.Ne-am pãrãsit unul pe altul. Cul-mea este cã trecusem prin atâ-tea împreunã. Fiecare l-a salvatpe celãlalt de câteva ori. Poatede asta ne-am despãrþit. Trecu-sem prin atâtea lucruri împreu-nã, încât nu avea ce sã mai vinã.Când ai trecut prin atât de multelucruri, simþi cã viaþa nu prea maiare ce sã îþi ofere.

Fata Sincerã sã fiu, nu înþe-leg. Mie mi se pare cã lucrurilestau exact invers. Când treci prinatâtea lucruri împreunã, rãmâilegat pe viaþã.(râde uºor) Deºinu ar trebui tocmai eu sã vor-besc despre legãturi pe viaþã.

Fata atinge în continuare cãr-þile. Apoi observã o fotografieºtearsã, aºezatã cu faþa în jos. Oridicã ºi o priveºte. Tresare, apoirãmâne nemiºcatã. Mâna începesã îi tremure uºor. Aruncã o pri-vire pe furiº spre Bãtrân, daracesta este ocupat sã toarne ca-feaua în ceºti.

Fata: (încercând sã îºi stã-

pâneascã un tremur al vocii):Ea este?

Bãtrânul (fãrã sã ridice pri-virea): Da.

Fata: E frumoasã. (Mângâiecu delicateþe fotografia) Efoarte frumoasã.

Bãtrânul (priveºte cu încã-pãþânare în jos. Încet): Da.

Fata (pare cã nu a auzit): Esingura pozã a ei pe care o ai?

Bãtrânul: Da.Fata: Ciudat (cautã cu înfri-

gurare prin bibliotecã): Aºa e.Nimic. Ciudat.

Bãtrânul îºi face de lucru cuceºtile de cafea încercând sã rã-mânã cât mai mult timp acolo.

Fata (cautã tot mai precipi-tat): Chiar nu mai ai nicio foto-grafie? (abandoneazã cãutareaºi se întoarce spre el) De ce numai ai nicio fotografie a ei?Marea ta dragoste ºi... doar ofotografie ºi aia ascunsã?

Bãtrânul (dã din umeri): Mienu prea îmi plac fotografiile.

Fata: Dar ei? Ei îi plãceau?Bãtrânul se face cã nu aude.

Fata cautã în continuare prin bi-bliotecã ºi gãseºte un desen. Îlpriveºte lung.

Fata: E tot ea, aºa e?Bãtrânul dã din cap.Fata: Cine l-a fãcut?Bãtrânul: Un prieten (ezi-

tã)... comun. Era pictor. De faptmai curând grafician.

Fata (examineazã îndelungdesenul): Era foarte frumoasã.ªtii ce mi-a spus odatã mama?Nu ai de unde sã ºtii, evident, darîmi plac întrebãrile retorice. Sãnu te îndrãgosteºti niciodatã deun artist. Pentru el conteazãdoar opera lui ºi nimic altceva.Îþi va lua fiecare clipã din viaþata, fiecare bucurie, fiecare du-rere, fiecare tristeþe, fiecare vis.Îþi va lua totul pentru singura luimare iubire – opera lui.

Bãtrânul tresare ºi o priveºtelung pe fatã. Fata îi înfruntã pri-virea.


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

nnnnn MARIA DINU poetree of life

Fata: Vrei sã ºtii ce mi-a maispus mama?

Bãtrânul (ezitant): Nu.Fata (continuã ca ºi cum nu

l-ar fi auzit): Indiferent câtedeziluzii vei avea, sã nu îþi pierziniciodatã încrederea în oameni.Mai bine sã rãmâi naivã, decâtsã devii cinicã.

Bãtrânul tace încãpãþânat.Fata se plimbã uºor în jurul lui.

Fata: De ce spuneai cã v-aþidespãrþit?

Bãtrânul: Þi-am spus. Fieca-re l-a pãrãsit pe celãlalt. Aºa afost sã fie.

Fata: Vrei sã îþi spun ce credeu?

Bãtrânul (vrea sã evite): Dece ai crede tu ceva despre ce mis-a întâmplat mie?

Fata (insistã, privindu-l în

ochi): Aºa, de dragul discuþiei.Nu ai spus tu cã încã nu pot ple-ca. Tu ai crezut ceva. Ea a spuscã ce ai crezut tu nu e adevãrat.Tu ai ºtiut cã e, ea a insisitat cãnu. V-aþi certat. ªi a plecat. Tunu ai oprit-o.

Bãtrânul o priveºte fix. Vrea sãspunã ceva, dar se rãzgândeºte.

Fata (priveºte îndelungpoza): A plecat, a gãsit pe cine-va care a iubit-o, a iubit-o mult.Dar ea nu l-a iubit. ªi nu ºtiamde ce. Acum ºtiu. (îl priveºte) Nuºtiu dacã meriþi dragostea pecare ea þi-a purtat-o. Probabil cãnu. Dar am mai învãþat ceva. Totde la mama. Dragostea spunemai multe despre tine decât de-spre persoana de care te-ai în-drãgostit. Sã nu îþi fie fricã sauruºine sã iubeºti, ºi sã nu te în-

trebi niciodatã dacã cel pe careîl iubeºti meritã sau nu.

Bãtrânul: Nu ºtiu cât þi-aufolosit toate sfaturile astea, dinmoment ce ai vrut sã te sinucizi.

Fata: Un sfat nu înseamnã oreþetã. Totul trebuie trecut prinmintea ta. ªi, dacã nu o ai, saunu îþi funcþioneazã în momentulãla, da, o poþi lua razna. Oricuminsiºti cam mult pe episodul ãla,care a fost doar un accident defatã idioatã. Sã ºtii cã apoimi-am luat revanºa faþã de viaþã.Trãiesc, iubesc, sunt vie, luptpentru ce cred. ªi chiar dacãpierd, nu mã dau bãtutã. ªi, cre-de-mã, nu mã voi da bãtutã nicicând voi avea anii tãi. De altfel,sã ºtii cã la tine nu anii sunt devinã. Nu vârsta te-a fãcut sã fiice eºti acum.Ci faptul cã ai lã-

Mihai Firicã, Ultimele zile ºiviaþa de dupã, Editura TracusArte, Bucureºti, 2017

Mihai Firicã debuta în1996 cu volumul deversuri Biografie

sumarã, urmat în 1997 de Lim-ba ºarpelui cãlãtor. Ultimelezile ºi viaþa de dupã este celmai recent volum al sãu, publi-cat în 2017, dupã un interval detimp destul de îndelungat faþã decele precedente, dar fecund,având în vedere complexitateacãrþii asiguratã atât de viziuneamaturã, cât ºi de discursul ver-sat, chiar versatil într-un senspozitiv. Poezia se hrãneºte dinimpresii despre sine ºi ceilalþi,ironia sofisticatã e un camuflajal tragicului, pasajele descripti-ve pe alocuri suprarealiste suntdeturnate în direcþia unei auto-scopii, iar „arhitectura” întregu-lui volum indicã un traseu inte-rior evolutiv.

Deºi nu neapãrat centrul degreutate al discursului, realitateacotidianã devine scena unui spec-tacol provincial observat cu pru-denþã ºi cu sentimentul regizãriinu de cãtre o providenþã anoni-mã, care trage sforile în spatelecortinei, ci de cãtre o versiunemodernã a sa, integratã în proprialume în calitate de „inginer desunet” sau director de film. Po-ziþionat din exterior, ca ºi cum arviziona un film, eul asistã la de-rularea vieþii stereotipe, golite desens, care distruge esenþa afec-tivã, iar în plan psihologic, setransformã în instrument de ma-nipulare: „praf ºi pulbere pe bio-grafia stearpã/ urme adânci peziduri/ bine gândit îþi spui/ o bu-catã de carne în formã de inimãnu-i totuºi o/ inimã/ pe grupurine-au ordonat iubiþi/ ritmic/ fa-ceþi dragoste din ce în ce maimulþi/ asta ne a folosi la ceva/aventura ne va fi de folos// tresarde sub o blanã de iepure uriaº.”,(Biografii sterpe, iubiri pesfert). Impresia de regie se acu-tizeazã într-un alt poem, NewYork de pe Jiu, unde o Craiovãdezvrãjitã – „imensul platou defilmare” ºi palida amintire a ra-finatului oraº interbelic – îºi hrã-neºte orgoliul de sine cu poveº-

apocalipsa dupã Mihai Firicã sauun nou drum cãtre centrul poetic

tile senzaþionale ºi aere de marecapitalã culturalã, pe nedreptignoratã. În aceste condiþii, dintr-o nevoie atavicã de autoprotec-þie, dar ºi de intropecþie ºi inte-rogare a sinelui, eul se retrage învizuina propriilor trãiri, simbo-lizate de imaginea arhetipalã ºilunarã a iepurelui. Aventura „subo blanã de iepure uriaº” – moti-vul prezent, nu întâmplãtor, înprimul poem al volumului, Bio-grafii sterpe, iubiri pe sfert –,se concretizeazã prin plonjarea îndiverse dimensiuni ale existen-þei ºi cãlãtoria în labirintul fiin-þei, universurile strãbãtute fiind„vârste” reevaluate din perspec-tivã maturã de vocea confesivã.

Infuzate de o nostalgie binetemperatã, poemele înregistrea-zã, pe alocuri, imaginea mamei(„aº fi vrut sã-i spun mamei/ atâtde multe cuvinte care sã o îmbrã-þiºeze/ în calendar fila sa a rãmasfãrã pozã”, Calendar) ºi, odatãcu ea, rãmãºiþele copilãriei – opoveste destrãmatã de trecereatimpului. Într-un plan demitizant,o lume fantasticã apune ca într-un act sacrificial plãtit pentru in-tegrarea în planul real: „eufrosi-na vrea sã munceascã/ sã aþâþefocul iadului cu mãruntaiele pi-ticilor/ de pe masa de disecþie”(Doamna e cu e mic), iar „ulti-mii dragoni aurii s-au lãsat rãpuºicu sãgeþi de carton” (Decalogulfericirii se opreºte la ºapte).Când jocul se sfârºeºte, scrisuldevine modul de a supravieþuiunei apocalipse personale („nu-itotul un joc pe cearºaful de mã-tase/ te întreb cine aruncã în vântcenuºa atâtor zile […]/ ca sã maipot visa mi-ar trebui matilda ceaplinã de cârpe/ pãpuºa cu rochiazdrenþuitã care nu spune nici/mama nici tata”, Am scris ºi-amtãcut) din care nu lipseºte cura-jul fiinþei de a se confrunta cupropria vulnerabilitate, în afarareperelor concrete: „nu ne maisperie matilda/ o cârpã aruncatãîn foc/ pe un colþ de paginã amscris ºi-am tãcut/ toate acesteavor fi spuse în cele din urmã”, Amscris ºi-am tãcut.

Tensiunea ºi drama poezieilui Mihai Firicã sunt generate decãutarea semnelor copilãriei ºiiubirii, a tot ce e omenesc,sublim ºi nu poate fi spulberatde „maºinãria infernalã” a vieþii

ºi timpului. De aceea, copilãriarãmâne o vârstã interiorizatã ºiesenþialã, nu doar punct de echi-libru, ci ºi o formã de manifes-tare a libertãþii gândirii ºi trãi-rii. Copilul din poezia lui MihaiFiricã este cel care hrãneºteenergia creatoare, protejând eul,confirmându-i potenþialul („aº fiputut tinereþea s-o înalþ la cer/ca un zmeu care stârneºte stro-pii de ploaie/ pe obrazul unuicopil/ sau aº fi putut s-o ascundîntr-un sâmbure/ amar deschisdintr-o singurã loviturã cu o pia-trã de râu”, Dupã-amiaza cânds-a sfârºit), dar acþionând ºi dis-tructiv, dintr-un impuls al veri-ficãrii de sine ºi al înnoirii re-surselor interioare precum înpoemul Linia de uitare ºi la fi-nalul poemului Decalogul feri-cirii se opreºte la ºapte: „în to-iul nopþii prietenia este adevã-ratã/ pofta inimii gãseºte trupulpotrivit/ bucãtari locali degustãai sã pierzi mã anunþã ei/ distrugtot ce-mi poate aminti cã am fostcopil/ decalogul fericirii seopreºte la ºapte”.

O altã coordonatã a volumu-lui scris de Mihai Firicã esteerosul datoritã cãruia poemeledevin o arheologie a iubirii, atrãirilor dezgropate în straturidin nisipul memoriei. Într-o pri-mã fazã, inefabilul erosului co-respunde prospeþimii copilãriei(„ieri a plouat/ pe ziduri dâre finede ciocolatã au scris/ un basmneauzit de niciun copil/ te-amstrâns la piept ºi parcã aºteptam/un înger îmbufnat sã ne citeascãîn ceaºca de cafea/ ne-a citit ver-suri/ ne-a mângâiat”, Te-amstrâns la piept ºi parcã) ºi esteo tentativã de recuperare a vâr-stei paradisiace. În alte poeme,iubirea, reminiscenþã a erosulmedieval, reprezintã un alt jocîncheiat sau o vârstã depãºitã,proiectatã într-un decor pluvialsau autumnal ºi rezultat al con-ºtientizãrii irepetabilitãþii ges-turilor tandre, dureros de vii: „oghearã în gât/ rãceala din umãrºi gata am înþeles/ jocul s-a sfâr-ºit/ nu se mai poate repeta ni-mic/ au rãmas câteva cuvinte în-rãmate/ un cãlãreþ aruncat din ºala turnir// dimineaþa frunzele tã-iau razant aerul// de dupã storu-rile lãsate am privit amândoi//parcul pustiu/ urmele sãrutului

ºi atingerea palmei mãrunte/cãldura de care nu m-am mai pu-tut despãrþi// de ce scriu toateacestea ºi/ de ce aºa târziu mã în-treb// în parc toamna rupe filã cufilã/ un jurnal uitat pe o bancã ”(Nimic de repetat). Emblematicpentru modul de raportare la tre-cutul ºi neîmplinirile eroticeeste Gustav cel neiubit din poe-mul omonim, un colecþionar alobiectelor aparent nesemnifica-tive: „gustav cel neiubit trimitevederi/ cãrþi poºtale timbrate cuunghii smulse din carne// în cu-tia cu arome am pus pamblici ºiscobitori/ inele de hârtie ºiscoici/ ca sã-mi aminteascã detine ºi de/ acele doamne înaltecare nu ne iubeau”.

Treptat, poemele dezvãluie ovocaþie a suferinþei voluntare ºiun complex al iubirii din prismacãrora ipostaza hristicã se supra-pune peste cea a copilului ºi aiubitului. Suferinþa purificã ºi,mai ales, este productivã în plancreator, demers asumat ºi ironi-zat în poemul Amantul perfectsau practicat cu regularitatea unuiritual în Omul cu foarfeca nea-grã: „mi-am ciopârþit degetele/n-am plâns mi-am muºcat buze-le pânã am simþit/ gustul sãrat/cum s-ar zice/ urc ºi cobor de pecruce zâmbind”. Drumul sprecentru în sensul eliadesc al des-coperirii sinelui, e o simbolicãsfâºiere interioarã ºi e presãratcu rãmãºiþele descãrnãrii ce sesubstituie firului Ariadnei: „pun-ga cu insomnii violete ºi mãrimidiferite/ nuanþe ºi cioburi mãrun-

te/ priviri în urmã aºa se aºeazãpraful/ straturi fine dupã straturifine/ când vezi tragi de sfoarã cãai ajuns la final/ doar ceva mairãmâne/ arta de a însemna loculcu ceea ce rupi din tine” (O ca-fea cu Jose Saramago). În acestsens, idealul feminin din poezialui Mihai Firicã este matern, pro-tector, un izvor de luminã ºi can-doare, care alinã zbuciumul ase-menea unei Madone creºtine(vezi poemul Iadul nu are feres-tre zidite).

Sentimentul thanaticului seaccentueazã în ultimele poemeale volumului în cheie naumianã,prin simbolurile ºi imaginile pre-luate din volumul Athanor(1968). Somnul, apa, pãrul, su-rorile, fratele, dar ºi insolita ima-gine a fierarului care, de fapt,este o ipostazã a poetului („fie-rarul îºi pierde ochiul rostogolitla piciorul meu/ fratele nostru dece nu-mi vii/ sã dormim cum dor-meam noi odatã/ cautã în athanorlumina stinsã/ chipurile suprapu-se când mã aplec peste mal// aºfi zis cã soarele bãtrân îmi va spã-la limba/ rãmân zile în ºir fãrãfemeia galbenã/ fãrã sã scriu ni-mic despre mine ca despre fra-tele meu// strivesc strigãtul submãºti violete”) din poemul Billysunt o trimitere intertextualã caremarcheazã tocmai o altã vârstã apoeziei lui Mihai Firicã ºi un saltalchimic într-o nouã fazã spiri-tualã ºi creatoare, finalizatã prindevorarea inimii din ultimulpoem („miºcã-te fã ceva mãnân-cã-þi inima ºterge-þi numele”) ceaminteºte nu doar de NastratinHogea al lui Ion Barbu, ci ºi deouroboros, simbolul alchimic alregenerãrii ºi transformãrii inte-rioare în plan poetic.

Mizând, deci, pe o apocalip-sã personalã pentru a inauguraun nou drum al poezie sale dupão lungã absenþã în plan editorial,volumul lui Mihai Firicã, Ulti-mele zile ºi viaþa de dupã,transmite o nouã experienþã re-datã cu sentimentul continueimetamorfoze a fiinþei, similarecelei transpuse în Athanor deGellu Naum, care revenea lapoetica suprarealistã în urmapublicãrii câtorva volume rea-list-socialiste.

sat-o sã plece. Adicã nu, nu ailãsat-o sã plece. Ai gonit-o. Deasta ai ajuns aºa (aratã cãrþile).Sper cã a meritat. Ea a avut o via-þã frumoasã, aºa mi-aº dori ºi eusã am. ªi cum o sã am, de fapt.

De afarã se aud din nou scan-dãri „Nu staþi la cãldurã/ ªi pevoi vã furã”, „Hoþii, hoþii!”

Fata (se ridicã de pe scaun):ªtiam cã se vor întoarce.

Bãtrânul: Da. S-au întors,dar se vor întoarce ºi ceilalþi.Mereu se întorc. ªi unii ºi alþii.ªi ce vei face atunci? Dacã nuvei mai gãsi o uºã deschisã undesã te adãposteºti?

Fata (dã din umeri): Înseam-nã cã nu va trebui sã mai fug. (seîndreaptã spre uºã) Vii?

Bãtrânul (ezitã): Dacã plecºi nu va mai fi nimeni sã deschi-

dã uºa asta cuiva care va avea ne-voie?

Fata: Nu te amãgi prea mult.Nu tu mi-ai deschis, eu am datnãvalã peste tine. Nici nu suntsigurã cã am fãcut bine. (îi în-tinde mâna) Vii?

Bãtrânul clatinã din cap nega-tiv.

Fata (zâmbeºte): Nu spun cãe ultima ºansã, dar e destul degreu sã mai aparã altele. (des-chide uºa. Înainte de a ieºi semai întoarce odatã) Dacã vii, neîntâlnim la girafã.

Iese. De afarã se aud strigã-te, þipete, împuºcãturi. Bãtrânulrãmâne indecis. Zgomotele seamplificã. Uºor cade

CORTINA


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

Dacã Ion Creangã ar fifãcut facultatea la Clujîn perioada întretãierii

dintre milenii ºi ar mai fi avut timpsã ºi scrie despre asta, atunci arfi ieºit, fãrã îndoialã, o Camerã66(6) (Crux Publishing, Bucu-reºti, 2018) povestitã în dulce graimoldovenesc. Norocul nostrueste cã în acea perioadã, studentla Cluj ºi locatar al celebrului Cã-min XVI „Hasdeu” a fost Sorin-Mihai Grad, motiv pentru careavem în faþa ochilor o radiografieºi o odã contemporanã a oraºu-lui ºi a generaþiei care a crescutîntr-un deceniu cât altele într-unsecol. În dulce grai cãminist-ar-delenesc.

La prima vedere, cei ºase lo-catari ai camerei de cãmin 66transformatã prin bunãvoinþa lorîn 66(6), sunt personajele prin-cipale, dar poate cã nu e aºa. Fi-resc, de-a lungul acestui roman-biografie se manifestã toþi, perând sau împreunã: Nae, Sigi,Hake, Epi, Cartofu ºi Klu, citi-torul având la dispoziþie ampleocazii de a se ataºa de ei, de arâde cu ºi de ei, ºi de a lua partela aventurile lor trup ºi suflet. Lao analizã mai atentã însã, citito-rul îºi va da repede seama cã, defapt, Camera este personajulprincipal, scena în care intrã ºi

camera 66(6) sau farmecul Cireºarilorfaþã în faþã cu comedia lui Caragiale

din care ies la grãmadã sau perând eroii noºtri, mediul în carese nasc ºi dospesc cele mai trãs-nite idei ºi cele mai ciudate con-versaþii. Stilul autorului de areda disputele ºi pãþaniile eroi-lor noºtri este unul care te facesã râzi cu lacrimi în timp ce teîntrebi, pe bunã dreptate, ce spi-rite limbute îi posedã pe loca-tari, cãci Camera, parcã dotatã cuputeri paranormale, transformã ºicea mai banalã observaþie desprefotbal într-o adevãratã piesã deteatru. Bãieþii îºi ridicã replicile lafileu unul altuia, se taxeazã reci-proc fãrã sã rateze o secundã de

ironie, se contrazic ºi se com-pleteazã într-o cavalcadã de con-versaþii care l-ar face invidios ºipe marele Caragiale. Pânã ºi ce-lebrii Cireºari, în cele mai aprin-se demonstraþii de ironie ºi în-þepãturi reciproce, ar fi avut cevade învãþat de la bãieþii noºtri.Mircea Iorgulescu scria în Eseudespre lumea lui Caragiale cãmodalitatea specific de funcþi-onare a lumii marelui scriitorera talmeº-balmeºul. Ce pãcat cãIorgulescu nu mai poate citi Ca-mera 66(6), cãci ar fi vãzut tal-meº-balmeºul însuºi, surprinsîntr-un moment de genialã ex-pansiune.

Demonul absurdului ºi al exa-gerãrilor este la el acasã, la felcum, în Camera 66(6) sãlãºlu-iesc ºi îngerii buni ai inocenþei, aitinereþii, ai acelei nevinovãþii caretrece ca tancul peste tabuuri sau(in)corectitudini politice. Nimicnu scapã de la forfecat, supra-analizat ºi supra-dezbãtut, cu re-zultate din cele mai hilare. Râsuluneori abstract, alteori durerosde concret al ironiei Cireºarilor semetamorfozeazã nu de puþine oriîn râsul voios, bufon al lui Cara-giale la distanþã de câteva rân-duri. Cãminul XVI, loc de legen-dã, izvor al unui întreg folclor ur-ban fascinant ºi astãzi, este locul

în care se întâmplã viaþa dupãorele de curs. Palatul Poºetelor,cum era cunoscut cãminul în ace-le vremuri, este unul dintre lea-gãnele celebrelor mituri clujene.Bãtãuºa de la duºuri, televizoa-rele aruncate pe geam când naþi-onala de fotbal o dãdea în barã,calul care a înnoptat în clãdire,strigãtul care se aude în noapte,tentativa de viol, sinuciderea,chefurile monstruoase, HotelCiºmigiu de Cluj, pescuitul bor-canelor cu mâncare de la balcoa-nele inferioare ºi multe altele facparte din cultura urbanã a oraºu-lui, pe lângã extratereºtrii din pã-durea Hoia ºi alte fenomene maimult sau mai puþin paranormalecare fac parte din identitatea amu-zantã a Clujului.

Veveriþa, Satana, personajelecare intrã ºi ies din camerã nu fãrãa lãsa ceva din personalitatea ºiproblemele lor în urmã, microbis-mul, fata care nimereºte în came-rã ºi crede, pe bunã dreptate, cã aajuns la balamuc, Nae, irepetabi-lul Nae, cu alergia sa la citit ºi in-cultura sa ancestralã – toate aces-tea reprezintã sarea ºi piperul uneicãrþi ca o piesã de teatru în carespectatorii sunt invitaþi alãturi deactori sã ia parte la acþiune.

Apariþia Internetului în Ca-merã dã semnalul genezei unei

noi forme de magie, unor noiaventuri care mai de care maiabracadabrante ºi unor noi oca-zii pentru Camerã ºi locatarii eisã se desfãºoare la maximum depotenþial. Desigur, trolii noºtrinu sunt scutiþi de maturizare.Sunt atât de reali, atât de palpa-bili aceºti cavaleri ai (re)naºte-rii unei întregi culturi, încât þi-ipoþi uºor imagina peste ani, por-nind la drum, trãind ºi devenind.Spre deosebire de Radu Mihãi-leanu, Sorin-Mihai Grad nu ur-mãreºte fiecare pas al deveniriibãieþilor noºtri, dar ne dã destu-le fire cãlãuzitoare care sã neasigure de faptul cã cei de atuncisunt acum exact acolo unde tre-buiau sã fie. Sigur, geniul lor bun(sau spiritul pus pe ºotii al Ca-merei 66(6)) nu îi pãrãseºte cuadevãrat niciodatã, cãci sunt încãtineri ºi vii chiar ºi la reîntâlni-rea de zece ani de la absolvire.Ce se întâmplã cu Nae? Ei bine,cititorul va afla singur, loviturade maestru a lui Sorin-MihaiGrad neîntârziind sã aparã la fi-nalul poveºtii, un final aºa cumnu ni l-am imaginat, dar careeste cu atât mai plauzibil cu câtcitim aceastã carte acum ºi nuatunci...

nnnnn Andreea Sterea

Credeam cã ºtiu sufi-cient de multe lucruridespre Udeºti de la

prietenul meu originar din acestsat bucovinean, dar „mãritat” înTeleormanul regãþean, scriitorulConstantin T. Ciubotaru, mai alescã realizaserãm, împreunã, o car-te de „Convorbiri (in)discrete”,în care, nolens, volens, udeºtea-nul mi-a fãcut multe confidenþedespre copilãria petrecutã în ace-le locuri mirifice, fãrã sã maiamintesc despre volumele salede amintiri referitoare la locuri-le de unde a purces în viaþã. Tot-odatã, nu credeam cã voi mai aveaprilejul de a cunoaºte ºi alte as-pecte legate de satul natal al prie-tenului meu, pânã ce acesta numi-a împrumutat o carte referi-toare la alte faþete ale acestei co-munitãþi, mai ales fapte, întâm-plãri cu ºi despre dascãlii de vo-caþie care au þinut dreaptã fãcliaapostolatului, ca luminãtori aipruncilor udeºtenilor încrezãtoriîn menirea acestora de a le în-drepta mintea copiilor lor spre

amintirile unui dascãl de þarãlumina cunoaºterii.

Mai în glumã, mai în serios,prietenul CTC îmi spunea cãUdeºti este „capitala literaturiiromâne”, cu cel mai mare numãrde literaþi raportat la numãrul delocuitori, din moment ce de aici„au luat cu asalt citadela litere-lor”, inaccesibilã pentru mulþidintre cei ce au bãtut la porþile„gloriei” literare, reuºind sã-ºiînscrie numele în galeria celormai apreciaþi scriitori bucovi-neni (în ordine alfabeticã), Va-leria Boiculesi (delicata crea-toare a versurilor pentru copii),Constantin Cãlin „cel mai avizatcercetãtor al vieþii ºi operei luiGeorge Bacovia” (Vasile Spiri-don), remarcabil în tetralogiadedicatã poetului simbolist, Va-leriu Cimpoeº, veteranul de rãz-boi, care ºi-a iubit atât de multsatul prezent în toate cãrþile sale(„Cât de drag îmi este satulmeu!”), Mircea Motrici, numitde Alex ªtefãnescu „poet al re-portajului”, impresionat de car-tea sa, „Fereastrã spre inima Bu-

covinei”, pe care o numeºte„Descriptio Bucovinae”, LiviuPopescu, poetul convins cã „poþisã fii scriitor dacã ai o dozã detalent, de culturã”, Gavril Roti-cã, „poet înnãscut care oficia înaltarele matriarhale ale continui-tãþii” (Ion Drãguºanul), Con-stantin ªtefuriuc, „adolescentulfragil ºi surâzãtor de altãdatã,devenit, ca poet, „simbolul exu-beranþei lirice, al vitalitãþii ºipuritãþii adolescentine” (IonBeldeanu), creaþia sa fiind „ex-presia unui spirit genuin ºi isco-ditor” („Literatura românã con-temporanã”) ºi, nu în ultimulrând, prietenul meu udeºteano-roºiorean, Constantin T. Ciubo-taru, cel pentru care „scrisul eun talent”, iar cuvintele sunt „cã-rãmizile din care se face o car-te”, fiindcã ele sunt niºte „piticipe creier”. Desigur cã lista poa-te continua, dar trebuie sã re-marcãm faptul cã activitatea spi-ritualã a acestui sat se aflã subsemnul celor doi academicieni,Haralambie Mihãescu ºi Euse-biu Camilar, acesta din urmã fi-ind scriitorul care „a divinizatsatul bucovinean ca sã-l poatãiubi pânã la capãt” ºi a cãrui liri-cã este „un fel de floare pe carestrãluceºte polenul miturilorstrãvechi”, mai cunoscut ca pro-zator, supranumit „EverestulBucovinei” (Ion Drãguºanul).

Calitatea de dascãl, comple-tatã cu cea de scriitor având, înambele ipostaze, preocupãripentru cunoaºterea vieþii subtoate aspectele ei, se reliefeazãîn publicistica ºi în proza sa,acestea din urmã inspirate dinrealitãþile vãzute ºi trãite în moddirect, scrierile sale evidenþiindstãrile sale interioare, simþã-

mintele ºi gândurile unui omcare le trãieºte plenar în acestspaþiu plin de legende ºi care letransfigureazã cu mãiestria ar-tisticã a unui om binecuvântat cuharul povestirii.

Literatura memorialisticã esteîmbogãþitã de scriitorul Emil Si-mion cu o atractivã ºi ineditã car-te, Mã cheamã amintirile…(Editura George Tofan, Sucea-va, 2018), având ca sursã de in-spiraþie cei aproape douãzeci deani de dãscãlie, aºa cum menþi-oneazã însuºi în textul de debutal volumului Un impuls neaº-teptat: „Aducerile aminte, ade-sea stãruitoare ale acelor ani, mãînsoþesc de fiecare datã când do-rul zboarã spre Udeºti – a douamea casã de suflet, cu poarta largdeschisã ºi primitoare”.

În rememorarea amintirilor seobservã, din capul locului, tonulglumeþ, umorul, uneori ironia finãºi chiar autoironia, asigurând,astfel, o lecturã plãcutã, atracti-vitatea cãrþii fiind asiguratã deacele întâmplãri specifice mediu-lui didactic ºi celui rural în carese petrec ºi la care participã per-soanele, devenite personaje printalentul cu care autorul le creio-neazã din câteva tuºe ori leportretizeazã, în mod direct sauindirect sesizând limbajul speci-fic fiecãruia, comportamentul lorîn diverse împrejurãri sau în rela-þiile cu cei din jur, verosimilitateaºi veridicitatea faptelor fiind laele acasã. Dincolo de aceste as-pecte, trebuie sã remarcãm au-tenticitatea textului, din mo-ment ce, dincolo de nararea în-tâmplãrilor la persoana întâi, în-suºi autorul apare ca personaj alaproape tuturor episoadelor sur-prinse, desigur, cele mai semni-

ficative pentru a evidenþia carac-teristicile comunitãþii rurale încare se petrec ºi de care a rã-mas legat sufleteºte pentru tot-deauna, deoarece numai acolo aputut „sã guste în prag de dimi-neaþã din cel mai frumos rãsãritde soare de dupã Oadeci sau dinserile cu lunã ce au aici un far-mec aparte”.

Cartea lui Emil Simion, dinco-lo de partea anecdoticã, este unacare invitã la reflecþie, la înþele-gerea specificului procesului deînvãþãmânt în mediul rural, per-sonajele putând fi modele pen-tru cadrele didactice din genera-þiile mai noi, pentru felul în careau înþeles sã þinã sus fãclia ºtiin-þei ºi sã-ºi educe elevii în spiritulvalorilor morale ca binele, frumo-sul, dreptatea ºi adevãrul. Mieunuia mi-a redeºteptat nostalgicamintirile din mulþii ani petrecuþila catedrã, regãsindu-mã printre„colegii” autorului ºi în multe din-tre întâmplãrile la care aceºtia auparticipat, ceea ce înseamnã cãscriitorul a ºtiut sã selecteze peacelea cu caracter de generalita-te, ºi acest lucru evidenþiind ta-lentul sãu.

nnnnn Nicolae DinaFlorin Mitroi. foto: Emilian Albu


Teatrul Naþional din Cra-iova ne oferã constantproiecte inedite, în

compensaþie, poate, pentru nu-mãrul scãzut de premiere, proba-bil pricina fondurilor reduse cerãmân pentru producþie. Atuncicreativitatea conducerii ne pro-pune alternative ce se dovedescºi ele benefice. Astfel cã pe lân-gã proiectul ‘Reacþii urbane’, cea reuºit deja sã stimuleze afluxulde tineri cãtre sala de spectaco-le, un reviriment tonic, îndelungaºteptat, iatã cã Out of the Bo-oks se dovedeºte un succes careaduce ºi câteva concluzii utilepentru viitor.

ªase actori au citit din ºasecãrþi celebre în tot atâtea locurimai degrabã neobiºnuite pentruîntâlnirea cu sfera teatralã. Toatecele ºase lecturi au depãºit cumult ceea ce pãrea sã anunþe ºiasta nu ar fi trebuit sã fie o sur-prizã, având în vedere cã BobiPricop, cel care a construit eve-nimentul, este preocupat de fie-care datã sã vinã cu soluþii noi,sã experimenteze, chiar dacã re-zultatul nu este totdeauna cel maibun. În principal, cred cã Out ofthe Books are meritul de a fi in-clus publicul în lumina spectaco-lului. ªi asta din mai multe moti-ve: spaþiul relativ restrâns în cares-au petrecut lecturile, modul încare au fost concepute acesteîntâlniri ºi, desigur, felul în cares-au prezentat actriþele ºi acto-rii. Astfel, în egalã mãsurã, a fostde urmãrit reacþiile fiecãruiadintre cei aproape 30 de spec-tatori (a fost asumat acest numãrmic, condiþionat de dimensiuneafiecãrei încãperi), indiferentdacã erau tot actori ºi ei (remar-cabilã solidaritatea de breaslã ºiinteresul pentru creaþia celui-lalt) sau nu. Au fost cazuri în carecuvintele revãrsate din carte aufost ascultate cu ochii închiºi,ca la un teatru radiofonic, dar aufost ºi chipuri cu grimase, cuexpresii dintre cele mai diver-se, corelate cu ceea ce se auzeaori nu. Ar fi de cercetat care enumãrul maxim de cuvinte pecare le poate asculta cineva pânãsã-ºi piardã atenþia, în condiþii-le în care lipseºte jocul drama-tic. Asta, desigur, ºi în funcþie de

nnnnn MARIUS DOBRIN

„citeºte-mi ceva de la poluri”conþinutul lecturii. Cred cã pro-ba de rezistenþã a fost a pedala-tului continuu pe toatã duratalecturii, o orã ºi patruzeci deminute. Romaniþa Ionescu a im-presionat prin aceastã reuºitã,atâta vreme cât a citit din Mura-kami, Autoportretul scriitoruluica alergãtor de cursã lungã,un text perfect pentru o intros-pecþie. Spectatorii, care nu auavut la dispoziþie decât tot câteo bicicletã din sala de fitness, auales fie sã pedaleze la rândul lor,fie doar sã asculte. Dintre ceicare au pedalat, s-au desprins ceicare au rezistat pânã la sfârºit,chiar dacã, spre deosebire deactriþã, au fãcut ºi pauze, dar aufost ºi dintre cei care au aban-donat deplin la un moment dat.Murakami însuºi vorbeºte de-spre tot acest drum psihologicpe care-l are de strãbãtut cinevacare doreºte sã avanseze în di-recþia alergãrilor, poveste uºorde transpus ºi în alte direcþii.Suflul Romaniþei, picãturile detranspiraþie, dar ºi încordareapentru a duce totul la bun sfâr-ºit, au înlesnit perceperea re-flecþiilor despre þinte ºi efort,despre aºteptãri ºi ceea ce aflila capãtul unui asemenea drum.Cuvintele actriþei rãsunau dina-mic peste zgomotul de fond alroþilor ºi toatã sala pãrea cã ºi-aluat avânt. Pe un perete, un texturiaº, mobilizator: „Persist un-til something happeness.”

La polul opus, au fost lectu-rile care au presupus o liniºte aunui mediu confortabil. Cã eºtiîn braþele unui fotoliu la Plane-tariu, ori cã eºti în braþele evi-dente ale vegetaþiei din sera Grã-dinii Botanice, n-ar trebui sã temai sustragã ceva de la atenþiaacordatã poveºtii. Mai ales cã nua fost vreo poveste oarecare:Micul Prinþ la Planetariu, Floripentru Algernon la GrãdinaBotanicã. Sorin Leoveanu areharul de povestitor, ar putea spu-ne basme cu tâlc, antrenându-te

în cadenþa descoperirii fiecãruireper. Iulia Colan a avut, acumnu mulþi ani, un one woman showbazat pe cartea lui Keyes, unspectacol profund, emoþionant,o micã bijuterie. Liniºtea pânãla ºoaptã a fost amprenta lectu-rii din Justine, romanul Marchi-zului de Sade, pentru cã aceacamerã de hotel (Boutique 5Continents) impunea asta prinaspectul catifelat ºi prin luminaelegantã a unui ambient rafinatfãrã urmã de ostentaþie. GeorgeCostea a fost spiriduºul din mij-locul patului larg, cu aºternutalb, îndemnând cu zâmbet ºi pri-vire seninã ca fiecare sã se sim-tã în largul sãu în orice ungheral camerei îºi va fi gãsit loc, in-clusiv alãturi de el, pe pat. ªi, cutoatã inocenþa bunei credinþe, acitit despre tarele societãþiiumane, fãcându-ne sã intrãm penesimþite în aceasta durã criticãa lumii în care trãim. Sub firulnaraþiunii captivante s-a aºezatvoalul discret al judecãþii revo-luþionare ce se sprijinã pe o ar-gumentaþie maniheistã. Actorula fost mereu în relaþie cu audi-toriul, a uzat de priviri cu sensca puncte de legãturã între unfragment ºi altul. Dincolo de stã-rile de moment, mai ales alecelor surprinºi de ineditul pro-iectului, lectura aceasta va pro-duce efecte în timp.

ªoapta de la hotel a fost înlo-cuitã de zumzetul de bar la Bier-garten. Acolo ºi publicul a fosteteroclit, a ºi circulat de colo-colo,ca într-o searã obiºnuitã. Luminaºi decorul au fost perfecte pentruscrisorile lui Joyce cãtre iubitasa, Nora. Iar muzica, plutind încãdinainte de a începe Iulia Lazãrsã citeascã, a fost un act artisticîn sine. Actriþa, aºezatã pe inedi-tul pervaz la unei foste ferestredintre barul propriu-zis ºi spaþiulde tranzit, a depãnat, cu un accentde sex-appeal, toatã sinusoidadragostei celor doi, aºa cum re-iese din scrisori. O lecturã care

ar merita sã fie transformatã în-tr-un spectacol, un one womanshow. Priveam la tinerii rãspân-diþi prin încãperile barului. Cu-pluri ce nu se lãsau despãrþite denimic, grupuri ce se desfãceauspre a se reface ici ºi colo, chi-puri luminate de ecranul unuismartphone, mici replici sau pri-viri pe care ºi le aruncau la auzulcâte unui cuvânt provocator, ade-sea indiferenþa despre care nuputem ºti cât era de realã... toateastea au fost parte din spectacol.

Finalul i-a aparþinut lui Clau-diu Bleonþ, actorul de polepo-sition al teatrului. Abia ce ieºi-se din scena la teatru ºi a venitla Studioul Radio România Ol-tenia pentru a citi scenariul cucare Orson Wells a surprinsAmerica acum 80 de ani: Rãz-boiul lumilor, de H.G. Wells.Dar nici vorbã de citit! Claudiu

În contextul culturii muzi-cale, rolul artistului-inter-pret este de a tãlmãci ºi

însufleþi lucrarea compozitoru-lui ºi de a o transmite cãtre as-cultãtor prin diferite metode deactivitate perceptivã. Nivelul teh-nic ºi artistic al interpreþilor in-tegraþi, îndeosebi, într-o orches-trã simfonicã profesionistã ne in-dicã, de asemenea, maturitateaculturalã ºi specificul artei mu-zicale ale fiecãrui popor. Este deînþeles faptul cã sistemele edu-caþionale, condiþiile comunitar-istorice, organizarea vieþii muzi-cale ºi conducerea ei determinã,în mod direct, soluþiile specifi-ce, particulare ale întregului pro-ces comunicaþional, în formelespecifice ºi de conþinut, determi-nã valorile, normele, idealurileartistice ºi din acestea rezultã exi-genþele, comandamentele socia-le. În demersul nostru de a relevaaspectele de sistem ºi de funcþi-onare ale unei orchestre simfo-nice, ca organism complex,structurat pe verticalã ºi orizon-talã, întâlnim o serie de proble-me metodologice ºi metodice.Nu avem pretenþia de a elucida pedeplin ºi multilateral asemenea(adeseori discutabile) întrebãri,precum: de ce ºi în ce condiþii

muzicianul de orchestrã – o profesie expusã riscului (psihic ºi fizic)poate fi activitatea orchestrei desucces, ce determinã în cea maimare mãsurã calitatea producþieimuzicale, ce fel de alcãtuire a co-lectivului de interpreþi trebuie sãavem în vedere, în ce constã spe-cificul profesiei etc.? Deºi, de-alungul câtorva secole, s-a cântatºi s-a dansat, putem spune, admi-rabil, fãrã a apela la cunoºtinþeºtiinþifice, în epoca actualã, tem-poul vieþii este mai accelerat, seaccentueazã latura tehnicã ºi ar-tisticã, îndeosebi în ceea ce pri-veºte perfecþionarea realizãrilormuzicale, se descoperã noi faptede civilizaþie ºi îndeosebi tehni-ce, cu toate influenþele asuprarelaþiilor dintre oameni; fãrãºtiinþã, nici despre artã nu se poatevorbi. ªi astãzi întâlnim oamenicare nu preþuiesc personalitãþi ºiacþiuni de acest fel; alþii, la rân-dul lor, îi ridicã pe un fel de pie-destal de neatins, al excelenþeinedefinite (fãrã fond).

Cercetãrile din ultimele dece-nii, cu participarea medicilor, fi-ziologilor, biochimiºtilor, psiho-logilor, sociologilor ºi teoreti-cienilor muzicii au reliefat, nu odatã, urmãtoarele: activitatea deorchestrã este o profesie expusãriscului, psihic ºi fizic, o muncãpretenþioasã. Execuþia muzicalã,

în forma sa concertantã, este per-manent sub controlul publiculuiºi criticilor. Deficienþele unuiinterpret (pregãtirea muzicalãsuperficialã, oboseala, nepãsareala pupitru etc.) stricã munca ar-tisticã a întregului colectiv sim-fonic. Încordarea maximalã ºicoordonarea acþiunii muzicale,viteza ºi precizia contribuþiilor,capacitatea intelectualã sunt sub-ordonate cerinþelor dirijorului.Influenþa stresantã a bioritmului(concertele matinale, serale saunocturne), durata necontrolatã arepetiþiilor, a concertelor în de-plasare, timpul liber variabil, viaþade familie agitatã, necesitateapregãtirii individuale la domici-liu, comportamentul aleatoriu ºiigiena psihicã fac din interpret un„robot” greu controlabil. Situa-þie specificã este în cazul orches-trei de teatru (interpreþii în fosã,în timp ce publicul priveºte sprescenã), în cazul celei de jazz saude amatori (predominã sponta-neitatea). Nu reprezintã un secretfaptul cã mãsurarea influenþeiacustice în timpul cântatului atin-ge ºi 120 dB (graniþa superioarãvãtãmãtoare este de 90 dB). Ur-mãrile naturale constau în obo-seala auditivã, micºorarea sensi-bilitãþii auzului, pânã la urmã

chiar perturbarea audibilitãþii. Serepercuteazã ºi asupra reacþiilorpsihice, cum ar fi durerea de cap,fluieratul urechilor, somnul de-ficitar, iritarea, dureri în zona ini-mii, slãbirea memoriei. Cu cât vi-braþiile sunt mai înalte (flautulpiccolo), cu atât auzul este maipericlitat. Statistica ne aratã cã,dupã cinci ani, orchestranþii suntsupuºi acþiunii de agravare a au-zului în proporþie de 19%, dupã20 de ani în procent de 62%, iardupã 40 de ani chiar 90%. Per-manenta imperfecþiune a climeidin sala de concert, a aerului (in-suficienta aerisire, praful), îm-preunã cu momentele rezonatoa-re ºi de vibraþie, toate acestea cerdin partea orchestrei un efortenorm (instrumentul se dezacor-deazã). Dacã adãugãm ºi condi-þiile de spaþiu, incomoda aºeza-re pe scaun, statica activitate amuºchilor, în sensul minimei am-plitudini a miºcãrii, valorile cri-tice ale pulsaþiei (120-130 pul-saþii pe minut, pe lângã normalulde 65-75), presiunea arterialã ºirespiraþia, constatarea medicilor,privind cel mai adesea simpto-matologia bolilor, deformaþiilemorfologicã ºi funcþionalã alespatelui, încheieturilor, degete-lor etc., toate acestea se consti-

tuie în ceea ce numim „pãtimiri-le” muzicianului în slujba inefa-bilei arte a sunetelor. Interpreþiiîndurã cu îngrijorare, uneori custoicism, „lovituri” multiple deîmbolnãvire, de îmbãtrânire.

Cheia situaþiei, care, nemij-locit, hotãrãºte calitatea execu-þiei muzicale a orchestrei, o re-prezintã personalitatea dirijoru-lui. Nivelul sãu artistic, cunoº-tinþele, comunicarea corectã cuorchestra, cunoaºterea proble-maticii instrumentelor, atitudi-nea omeneascã ºi sugestivã faþãde membrii orchestrei ºi, înain-te de toate, concepþia bine sta-bilitã ºi clarã asupra lucrãrii, ca-pacitatea de a repeta economicºi eficient, stilul ºi metodelesale de lucru în timpul repetiþii-lor conferã, în totalitatea lor,respectul ºi consideraþia inter-preþilor orchestrei, contribuinddefinitoriu la edificarea celeimai bune execuþii. Analiza struc-turii ºtiinþei estetice a interpre-þilor confirmã faptul cã mãies-tria artisticã a orchestrei depin-de ºi de nivelul intelectual al fie-cãrui muzician în parte.

nnnnn Geo Fabianviolonist, artist instrumentist

al Filarmonicii „Oltenia”

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Bleonþ a jucat pe scaunul din faþamicrofonului, a fãcut toate vo-cile personajelor din scenariu.A fost o minunatã probã de mã-iestrie artisticã, o încântare ºiprin felurile în care a inventatvocea unui personaj sau altul. Unprofesionist desãvârºit, înca-drându-se exact în timpul deemisie planificat. Amuzante aufost ºi abaterile de rostire în iu-reºul interpretãrii. Poate, dacãtot s-a ales varianta lecturii îndirect la radio, sã fi apelat ºi lasunet, la muzicã ºi la câteva sem-nale de studio.

ªi aceastã lecturã deschidechei noi de interpretare din lec-tura foarte atentã a lui ClaudiuBleonþ. De data aceasta, benefi-ciarii nu sunt doar cei prezenþi înstudioul de radio, ci oricine vreasã caute înregistrarea pe site-ulpostului. Meritã din plin!

Out of the Books a fost un turde forþã, extrem de dens, cu pro-vocãri ºi cu certe reuºite.

Dincolo de uºa grea, a acesteibijuterii arhitectonice, prima zã-padã a acestei stagiuni. „ªi nin-gã, zãpada ne-ngroape!”


arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Deschisã pe 6 octom-brie cu „Triplul con-cert în Do major pen-

tru vioarã, violoncel, pian” deBeethoven, sub bagheta dirijo-rului Walter Attanasi, stagiuneaMuzica uneºte! s-a desfãºuratpânã în luna iunie, având ca in-terludiu stagiunea festivalã, dupãcare a continuat pânã în luna no-iembrie cu a doua parte, pãs-trând conceptul de a prezentacâte o lucrare româneascã ºi dea avea un invitat – dirijor sausolist – român la fiecare concertsãptãmânal, de vineri seara. Afost cea mai amplã stagiune a Fi-larmonicii craiovene într-un an2018 unic pentru toþi cei care îltrãim, a generaþiei care a cele-brat împlinirea unui secol de laProclamaþia de la Alba Iulia.

Stagiunea Muzica uneºte! acoincis cu sãrbãtorirea centena-rului Marii Uniri, un moment deexcepþie în afirmarea identitãþiiºi tradiþiilor naþionale. Cu acestprilej, în spaþiul public au fostlansate dezbateri ºi polemici cuprivire la rolul maselor ºi al per-sonalitãþilor în anul plin de is-torie 1918. În acest context, Fi-larmonica „Oltenia” Craiova areadus mesajul unitãþii de gân-dire ºi exprimare, pe calea mu-zicii, limbaj universal care seadreseazã direct sufletului. Mu-

„muzica uneºte!” – cea mai amplã stagiunedin istoria Filarmonicii „Oltenia”

zica uneºte idei, oameni, men-talitãþi, din cele mai diferite; înstagiunea 2017/2018, fiecareconcert de vineri seara a inclusîn repertoriu o lucrare româ-neascã. Acest fir tricolor s-aîmpletit armonios cu muzica in-terpretatã de Orchestra simfo-nicã ºi Corala academicã sub ba-gheta dirijorilor din Italia, Olan-da, Coreea de Sud, Anglia, Bel-gia, Franþa, Africa de Sud, Spa-

nia ºi, bineînþeles, din România,precum: Walter Attanasi, GianLuigi Zampieri, Theo Wolters,Matei Corvin, Alexandru Iosub.Au interpretat lucrãri de refe-rinþã din literatura muzicalã uni-versalã soliºti de talie naþionalãºi internaþionalã, cum sunt: vio-loniºtii Daniel Podlovschi, Ga-briel Croitoru, Simina Croitoru,Rãzvan Stoica, trompetiºtii Ser-giu Cârstea, Emil Bîzgã, pianiº-tii Viniciu Moroianu, Vlad Di-mulescu, Horia Maxim, Ana Mi-rabela Dina.

Prima parte a Stagiunii 2017/2018 (6 octombrie 2017 - 29iunie 2018) a adus în faþa publi-cului 34 de concerte, dintre care3 au fost vocal-simfonice ºi 31de concerte simfonice, cu diri-jori care au oferit repertorii di-versificate de la baroc, trecândprin clasicism ºi romantism, pânãîn perioada contemporanã. Deasemenea Muzica uneºte! este ostagiune care a pus în valoare cre-aþii semnate de compozitori ro-

mâni - George Enescu, CiprianPorumbescu, Constantin Sil-vestri, Tiberiu Olah, Eduard Cau-della, Mihail Jora – o stagiune aunitãþii româneºti în diversitateamondialã, un mesaj al Filarmo-nicii „Oltenia” Craiova prin caremuzica uneºte ºi depãºeºte ba-rierele dintre oameni.

În mod excepþional, stagiu-nea Muzica uneºte! a continuatºi în toamna anului 2018 (5 oc-tombrie - 9 noiembrie), inte-grându-se astfel în seria de ma-nifestãri dedicate centenaruluiMarii Uniri. ªapte seri de excep-þie, cu dirijori consacraþi ºi ti-neri soliºti, au încântat meloma-nii din Craiova, ºi nu numai. Sta-giunea Muzica uneºte! (parteaa II-a) a îmbinat capodopere alemuzicii universale, cum ar fi„Missa în Si minor” de Bach ºi„Requiem”-ul de Verdi, cu par-tituri româneºti, realizând cone-xiuni între culturi ºi epoci dife-rite. Repertoriul a fost unul di-versificat, de la perioada barocã

la romantism, incluzând „Impe-rialul” de Beethoven, „Concer-tul nr. 2 pentru doi corni” de Ha-ydn, „Simfonia 40” de Mozart,„Concertul nr 1 pentru pian” deBrahms. Lucrãri româneºti sem-nate de compozitori, cum ar fiConstantin Silvestri ºi Dinu Li-patti, prime audiþii, tineri talen-taþi care au studiat în strãinãtateºi revin în þarã au fost câtevapuncte de atracþie ale stagiuniiMuzica uneºte! (II), dedicatãcentenarului Marii Uniri.

Stagiunea Muzica uneºte! aFilarmonicii „Oltenia” Craiovas-a încheiat vineri, 16 noiem-brie, ora 19:00, cu „Missa în Siminor” – o sintezã a întregii cre-aþii a lui Johann Sebastian Bach.„Începutã în 1733 din motive«diplomatice», ea a fost înche-iatã de Bach chiar în ultimul anal vieþii, când era aproape orb.Aceastã lucrare monumentalãsintetizeazã tot ceea ce canto-rul de la Leipzig a dãruit muzi-cii, din punct de vedere stilisticsau ca tehnicã de compoziþie. Eareprezintã de asemenea cea maiuluitoare întâlnire spiritualã din-tre douã lumi, glorificarea cato-licã ºi cultul luteran al crucii.”(Laura Ana Mânzat, Radio Ro-mânia Muzical). La pupitrul di-rijoral al Orchestrei simfoniceºi al Coralei Academice s-a aflatmaestrul Gian Luigi Zampieri.Iubitorii genului vocal-simfonicau avut ocazia sã îi asculte, înipostazã solisticã, pe sopranaGina Gloria Tronel, sopranaOlga ªain, mezzosoprana Clau-dia Codreanu, tenorul MihaiUrzicana ºi basul Justinian Ze-tea. Pavel ªopov a fost maestrulde cor al acestui veritabil eve-niment muzical, o ocazie ex-trem de rarã pentru publicul dinCraiova sã audieze aceastã capo-doperã a muzicii baroce.

nnnnn Mona Pop

A45-a ediþie a tradiþio-nalului festival craio-vean (19-24 noiem-

brie 2018) a fost dedicatã muzi-cii româneºti, Centenarului Ma-rii Uniri. ªase zile la rând simpa-tizanþii ºi iubitorii muzicii clasi-ce au avut ocazia sã aleagã întreprogramele, de o diversitate dem-nã de remarcat, susþinute pe sce-na simfonicã craioveanã. Aria decuprindere a festivalului, în an-samblul ei, poate fi consideratãdrept o incursiune în lumea arteisonore autohtone, festivalul ofe-rind un cadru excelent de mani-festare interpreþilor de primã li-nie, formaþii ºi soliºti, din prin-cipale centre culturale ale þãrii,asigurând, prin aceastã prismã, unnivel calitativ elevat.

Acþiunea Filarmonicii „Olte-nia” a fost inauguratã de Orches-tra simfonicã Bucureºti printr-unconcert de excelentã facturã, re-alizat cu contribuþia de înalt pro-fesionalism a dirijorului TiberiuSoare (înzestrat ºi performant ºefde orchestrã), a pianistului DanDediu (prolific muzician, de uni-cã strãlucire în peisajul spiritu-lui naþional), a violonistului VladMaistorovici (maestru de necon-testat al arcuºului). Am ascultatîn versiunea artiºtilor bucureº-

CM 45 – act de mare forþã artisticãteni lucrãri semnate de AdrianEnescu (fragmente din muzicafilmului „Mircea cel Bãtrân”), Ti-beriu Olah (selecþiuni din cele-brul film „Mihai Viteazul”), DanDediu (muzica la filmul mut„Ecaterina Teodoroiu”). A douaorchestrã invitatã în festival, subtitulatura de „Camerata classica”,alcãtuitã din instrumentiºti deelitã din Capitalã, în formulãefectiv simfonicã, a pregãtit ºioferit un program de o spectacu-lozitate deosebit de expansiv re-levatã: Theodor Rogalski (Treidansuri româneºti), Marþian Ne-grea (Isbuc din suita „Prin Mun-þii Retezat”), Dan Dediu (frag-ment din „O scrisoare pierdutã”),Constantin Dimitrescu („Dans þã-rãnesc”), Iosif Ivanovici („Valu-rile Dunãrii”), aranjamente or-chestrale pe melodii ºi jocuri tra-diþionale din Muntenia ºi Olte-nia. Diversitatea ºi ineditul unororchestraþii de folclor din pro-gram au creat instrumentiºtilorunele dificultãþi în tãlmãcirea vir-tuozicã exactã, ceea ce nu a um-brit impresia generalã excepþio-nalã lãsatã asupra auditorilor decãtre ansamblul bucureºtean bine„strunit” de experimentatul diri-jor Nicolae Moldoveanu. Or-chestrei simfonice ºi Coralei

academice a Filarmonicii „Olte-nia” (concertmaistru GabrielNiþã, maestru de cor Pavelªopov) le-a revenit închidereafestivalului într-un program con-sacrat în întregime compozitori-lor locali: Dan Ionescu (Prelu-diu ºi Fugã), Gheorghe Stãnescu(Triptic simfonic), Eugen PetreSandu (cantata „Pe urmele luiMihai Viteazul). Sub bagheta di-rijorului Alexandru Iosub (la rân-du-i craiovean), ansamblurile auevoluat de o manierã ce a contri-buit la punerea în valoare a parti-turilor, manifestând adeziune ºiconvingere în direcþia înnobilã-rii unei muzici interpretate în pri-mã audiþie absolutã; orchestra ºicorul au cântat cu plãcere. Plu-sul de participare din partea diri-jorului a canalizat discursul mu-zical spre rezolvãri sonore de oacurateþe evidentã, graþie comu-nicãrii directe, simple, fireºti.Cantata pentru bariton solo (IoanEmanuel Cherata, exemplarãevoluþie artisticã, fior liric ºi su-flu dramatic), cor mixt ºi orches-trã, lucrare recentã a prof.univ.dr.Eugen Petre Sandu, are la bazã uncolaj de versuri (Nichita Stãnes-cu, Marin Sorescu), muzica do-vedindu-se de realã inspiraþie ºiînalt meºteºug componistic,

având conotaþii sonore modalede obârºie folcloricã.

Un nivel artistic remarcabill-au asigurat cele trei formaþiicamerale înscrise în agenda fes-tivalului: duo-ul Diana Moº(vioarã) – Mihai Ungureanu(pian), cvartetul de coarde Tran-silvan (Gabriel Croitoru, Nicu-ºor Silaghi, Marius Suãrãºan,Vasile Jucan), sextetul vocal„Blue noise”. Într-un program dezile mari – Tiberiu Olah, PascalBentoiu, George Enescu – duo-ul vioarã-pian a reconfirmat pre-staþia ºi prestanþa de fascinantãstrãlucire virtuozã pe care le punîn tãlmãcirea cu har ºi nedezmin-þitã inteligenþã de cãtre cei doiinterpreþi a unor partituri din re-pertoriul de aur al muzicii româ-neºti. Cvartetul Filarmonicii„Transilvania” din Cluj-Napoca,într-un program de bijuterii mu-zicale (Salut d‘amor, Liebesleid,Meditation, Humoresque, Poruna cabeza... ºi, în final, mãies-trite aranjamente de folclor, cuviolonistul Nicuºor Silaghi, înrol principal), ne-a prilejuit sã ur-mãrim la lucru autentici magi-cieni ai instrumentelor pe carele mânuiesc cu desãvârºitã non-ºalanþã ºi cuceritoare mãiestrie.

Explorând cu realã inspiraþie

domenii muzicale diverse –jazz, beatbox, ritm ºi blues, pop– în exprimãri acappella, fac din„Blue noise” un grup capabil desucces, excelând în virtuozitate,precizie a atacurilor, fineþe anuanþãrii, filaje de o subtilitateîndelung exersatã. Programuloferit de cei ºase soliºti ai an-samblului a parcurs un reperto-riu de gen pe cât de accesibil, laprima vedere, pe atât de preten-þios ca structurã armonicã.Spectacolul extraordinar al ma-estrului Tudor Gheorghe, intitu-lat „Tot ce-i românesc nu piere!”,din data de 1 decembrie 2018, afost, cu deplin temei, înscris înagenda festivalului, ca un coro-lar programatic în anul ºi ziuaCentenarului, cu un program ine-dit de autenticã ºi profundã sim-þire patrioticã. Orchestra Con-certino ºi grupul coral, sub ba-gheta neostoitului muzician Ma-rius Hristescu, a conferit maes-trului suportul sonor necesarexprimãrii nestingherite a me-sajului, de o fascinantã organi-citate a împletirii textului cumuzica. Festivalul „Craiova Mu-zicalã”, ediþia 45, un act de mareforþã artisticã româneascã!

nnnnn Gheorghe Fabian

Deschiderea stagiunii. Dirijor: Walter Attanasi, soliºti - Cristina Anghelescu, Rãzvan Suma ºiMihai Diaconescu

Rãzvan Stoica


arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

nnnnn MIHAELA VELEA

ANI DE ZILE. FLORINMITROI, Muzeul de Artã Craio-va, 12 octombrie- 9 decembrie2018, curator: Erwin Kessler

De ani de zile, ne do-ream sã organizãm oexpoziþie a lui Florin

Mitroi la Muzeul de Artã, ºiprintr-un concurs al întâmplãrii,Erwin Kessler a intitulat aceas-tã expoziþie chiar: Ani de zile.Florin Mitroi. Expoziþia de laCraiova este cea mai amplã ex-poziþie a lui Mitroi realizatã înRomânia, fãrã a avea neapãratcoordonatele unei retrospecti-ve; eu aº numi-o expoziþie re-cuperatoare în sensul în caredemersul este menit sã punã,efectiv, în luminã opera unui au-tor singular, dar prea puþin cu-noscut, precum Florin Mitroi.

Florin Mitroi s-a nãscut în1938 la Craiova ºi a rãmas pro-fund legat sufleteºte de oraºulsãu natal. Artistului îi plãcea sãfotografieze troiþe, fiind intere-sat de tot ceea ce putea oferi ca

ani de zile...reper spiritual cultura tradiþio-nalã a Olteniei. În ciuda faptuluicã a fost profesor la Academiade Arte Bucureºti ºi câºtigasepremiul pentru picturã al Uniu-nii Artiºtilor Plastici, Mitroi nua fost genul de artist intersat sãspeculeze beneficiile funcþiei. Aexpus foarte puþin în timpul vie-þii, având o singurã expoziþiepersonalã, în 1993, la GaleriaCatacomba. Ezita sau mai degra-bã evita sã expunã ºi cred cã celecâteva gânduri, consemnate deFlorin Mitroi în 1982, descriufoarte clar trãirile artistului:

„29.III.1982Din nou predare la expozi-

þie – Din nou nehotãrâre, dez-nãdejde – Din nou descoperit,din nou disperare – ºi nu maipot sã mai suport starea asta,ºi inima mã doare tot mai rãu– ºi din nou mai cobor niºtetrepte, mã afund, mã afund, ºimi-e tot mai ruºine sã mã uitîn ochii oamenilor – ªi nu maipot, nu mai pot, nu mai pot”.

Am extras acest citat din vo-lumul ZILE, autor Erwin Kessler,apãrut în acest an la Editura Hu-manitas, care reprezintã suportulteoretic al acestei expoziþii ºi sedovedeºte a fi, pânã la acest mo-ment, cel mai aprofundat studiudedicat operei lui Florin Mitroi.

Florin Mitroi

Florin Mitroi (1938-2002) este unul dintre cei mai secreþi ºi impenetrabili artiºti români contem-porani. În ciuda vizibilitãþii sale ca profesor la Institutul Nicolae Grigorescu (ulterior Acade-mia de Artã) din Bucureºti, din 1961 pânã în 2002, el nu a atins notorietatea în timpul vieþii,

chiar dacã dupã 1989 a fost profesorul unora dintre cei mai cunoscuþi tineri artiºti ai ºcolii bucureºtenede artã: de la Dumitru Gorzo ºi Suzana Dan, la Alexandru Rãdvan ºi Anca Benera.

Florin Mitroi a expus preponderent în expoziþii colective, începând cu anii 1960, dar doar atuncicînd i s-au cerut lucrãri. Ideea de a expune public nu fãcea parte din programul artistic al lui FlorinMitroi. În 1993 a avut singura expoziþie personalã antumã, la Galeria Catacomba. Aceasta a revelatun artist cu o operã perfect împlinitã. Un artist complet ca mijloace de expresie ºi complex catematicã ºi iconografie, dar opac pentru public, din punctul de vedere al þintelor artei sale. Purestetice, spirituale, politice, intelectuale, mitologice, etice, fiecare dintre aceste determinaþii pu-tea sã dea o direcþie de abordare, dar reunirea lor nu putea da seama despre un demers unitar.

Reþinerea de a (se) expune ºi puþinãtatea lucrãrilor prezentate puteau lãsa impresia unei opererestrînse. Abia dupã dispariþia lui Florin Mitroi opera sa a putut fi apreciatã nu doar la justa ei valoare,ci ºi la justa ei dimensiune. Sute de lucrãri ºi mii de desene ne relevã astãzi un artist pasional, de unintens tragism, ce emanã din lucrãri de o brutalitate, vehemenþã ºi exigenþã artisticã fãrã egal.

Expoziþia Ani de zile. Florin Mitroi de la Muzeul de Artã din Craiova îl prezintã, dar, totodatã, îlconfigureazã ºi îl interpreteazã pe artist din perspectiva unui sui generis jurnal al operei sale, a cãreiparticularitate constã în datarea atentã ºi completã a fiecarei lucrãri. Un adevãrat poligon subteran alexploziilor psihice, desenele lui Florin Mitroi, dintre care care vor fi prezentate la Craiova, pentru primadatã de la dispariþia artistului, cîteva suite reprezentative, se constituie într-o confesiune fãrã oprire aartistului despre sine, care oferã totodatã o oglindã crudã ºi concomitent extaticã a epocii sale. Dese-nul a reprezentat pentru Florin Mitroi retorta în care a fost distilatã o creaþie freneticã, marcatã deviolenþã, erotism, suicid, criticã socialã impenitentã ºi nesupunere politicã, totul atins de o aspiraþiepermanentã spre perfecþiune formalã. Contemplarea acestei naturi polare ºi contradictorii va fi posibi-lã în expoziþia de la Craiova, unde vor fi prezentate ºi seriile de piesaje abstracte, împreunã cu o selecþiedin semne geometrice, simbolice-mistice-erotice, dar ºi o întreagã grupare din cele mai evocatoareSecuri ale artistului, în care, sub aparenþa unor naturi moarte, se desfãºoarã un întreg teatru caracte-rologic al puterii, agresivitãþii ºi resemnãrii.

nnnnn Erwin Kesslercurator

În urmã cu 52 de ani, la se-diul revistei „Ramuri”, Pas-cu Alexandru deschidea

prima sa expoziþie de graficã. Pro-venit dintr-o familie cu legãturi înviaþa cultural-artisticã a Craiovei,domnul Pascu Alexandru face par-te din generaþia „greilor”, a peda-gogilor de educaþie plasticã (Po-pescu Vasile, Ovidiu Bãrbulescu,Vasile Buz, Eustaþiu Gregorian,Viorel Peniºoarã sau Victor Pâr-lac). În perioada anilor ’80, a co-ordonat unul din cele mai bune,complete ºi active cabinete dedesen din þarã, fapt cãruia i se da-toreazã modelarea esteticã ºi spi-ritualã a mai multor generaþii deelevi. ªi, poate, cea mai mare cali-tate a omului Pascu Alexandrueste aceea cã întotdeauna a fostapropiat de elevii sãi, le-a fost înacelaºi timp profesor ºi prieten.

Acum, ajuns la o maturitateartisticã deplinã, ne prezintã, cao încununare a activitãþii sale, undesen plin de învolburare ºi dra-matism, cu o sinceritate a senti-mentului, cu o bucurie ce se sim-te în trasarea liniei care transmiteo forþã spiritualã. Atmosfera Cra-iovei fiind un subiect de inspira-þie pentru numeroºi artiºti plas-tici, iatã cã o regãsim ºi în graficalui Pascu Alexandru. Evoluþiacreaþiei lui are ca punct de pleca-re Facultatea de ArtePlastice Cluj-Napoca,dar, în timp, a devenitataºat de spaþiul olteance s-a potrivit cu struc-tura sa interioarã specia-lã, înclinatã spre visareºi afectivitate. Universulsãu artistic este oarecumciclic, revenind la ace-leaºi subiecte, sub dife-rite forme de expresie, cã-utând mereu noi cãi de ase aºeza în memoria pri-vitorului.

perseverenþa plasticãa lui Alexandru Pascu

Cea mai recentã expoziþie degraficã, semnatã de Pascu Alexan-dru, se remarcã prin siguranþa li-niei ºi forþa sentimentului, o con-tinuã relatare, ce devine poliva-lentã atunci când sunt deschisemai multor „porþi” de interpretare,toate învãluite în aerul familial, in-tim. Grafica sa este sinuoasã, ra-reori ruptã de iregularitãþi, punc-tatã deseori cu accente con-trastante. Alege deliberat caleaexprimãrii concise, a cãrei arie sen-sibilã îmbinã armonic forþa ºi liris-mul. Dincolo de orice caracteriza-re, posibil incompletã sau unilate-ralã, grafica lui Pascu Alexandruse remarcã prin transpunerea eiafectivã, integratã în lumea de for-me a imaginarului, reuºind sã cre-eze un spaþiu personal în care îºiintroduce privitorul. Din lucrãrileprezentate în aceastã expoziþie sedegajã o împãcatã tristeþe luminoa-sã, o melancolicã îngândurare, unsoi de sfialã a seninãtãþii. Imagini-le fãrã patos exterior se nasc dincombustii interioare, care se ex-primã în surdinã, acestea oferindsenzaþii pe care le putem privi fãrãsã ne uimeascã sau sã ne brus-cheze, ele ne câºtigã încet, încet,se întipãresc undeva în colþurilememoriei.

nnnnn Emilian Albu

Sub genericul VI-ZIUNI, UniuneaArtiºtilor Plas-

tici din România - Filia-la Craiova, anunþã o nouaexpoziþie organizatã laGaleria UAPR „Arta”, aartistului Adrian Bãnicãºi a invitaþilor sãi, cunos-cuþii artiºti craioveni Ga-briel Giodea ºi LucianIrimescu, „care propunpublicului craiovean vi-ziuni artistice ºi manie-re de expresie vizualã di-ferite, îndemnând la me-ditaþie asupra artei ºi aformelor ei actuale”.

LUCIAN IRIMESCU ne-aobiºnuit cu dinamica ºi forþaexpresivã a elementelor de lim-baj care compun structura com-poziþionalã, acea „geometrie se-cretã” a tablourilor. Suprapune-rea, succesiunea ºi sinuozitãþi-le liniilor înalþã formele, le pro-iecteazã în imponderabilitate, ledetaºeazã de terestru, de uman,printr-o miºcare de manierã fu-turistã. Creativ, analitic ºi raþio-nal, descoperã o lume instabilã,de plutire într-o noua realitate,coloratã de sfere cereºti. O alt-fel de stare, o existenþã parale-lã, artisticã, suprarealistã.

GABRIEL GIODEA cucereº-te spaþiul printr-un original„Compendio de la Historia Uni-versal”, construit prin sensuri ºiforme labirintice, desfãºurate înplan sau evadând în tridimensi-onalitate. Porneºte de la mo-mentul iniþial „zero” – punctulcare poate sã însemne „eul”, în-toarcerea în sine. Sau poate sãse transforme în labirintul vie-þii, trecând prin griurile neutrede alb-negru ale microuniversu-lui pânã la infinitul cosmic. Într-o viziune regizoralã, creeazã oadevãratã „punere în scena” sin-teticã, a propriei concepþii artis-tice ºi a mesajului transmis pri-v i t o r u l u i .

ADRIAN BANICÃ, protago-

viziuni ºi valori în artele vizuale

nistul expoziþiei, aduce armonia,liniºtea ºi echilibrul. Format capictor monumentalist, ca deco-rator sau restaurator al monu-mentelor arhitecturale de patri-moniu, transpune regulile ºi exi-gentele reprezentãrii murale înpictura de ºevalet. Temele pecare le regãsim în lucrãrile dinexpoziþie sunt gândite ºi tratateîn funcþie de subiect, dimensi-uni sau tehnica diferitã de reali-zare artisticã. Sunt reprezenta-tive pentru diferitele perioadedin creaþia artistului, rãmânândunitare prin cunoaºterea ºi apli-carea morfologiei ºi sintaxeiimaginii plastice. Dacã prinmorfologia tabloului înþelegemconcepþia ºi viziunea analiticã ºiinterpretativã a imaginii, sinta-xa înseamnã folosirea regulilorºi a mijloacelor de limbaj ºi ex-presie: compunere, elemente deexprimare vizualã, perspectiva,cromatica, eclerajul, execuþiaº.a. Receptãm aceasta „gramati-cã” a operei de artã în toate lu-crãrile artistului. Descoperimpersonalitatea creatoare ºi ori-ginalitatea, implicarea lucidã înactul de creaþie.

O tema prezentã în expoziþieeste peisajul urban, cu imaginicotidiene, care ne plimbã prindiverse momente istorice – dela renascentismul palatelor flo-rentine sau neobarocul orna-

mentelor stradale,pânã în contempora-neitate, la biciclete-le sprijinite pe zidlângã vitrina unuimagazin. În compo-ziþiile cu personaje,planurile succesivesau perspectivaletrãiesc în luminã ºiculoare, paradoxal,umbra fiind ea însãºio aspiraþie cãtre lu-minã. De o facturãaparte sunt naturilestatice, cu obiectesimple, care în tra-

tarea picturalã hiperrealistã ºi înviziunea compoziþionalã a artis-tului se deplaseazã din clarob-scurul fondurilor, devenind cen-trele de interes, eroinele tablou-rilor: portocalele, perele, mãrul,usturoiul sau mojarul. Indiferentdaca reprezintã scene de gen saumitologice, peisaje sau naturi sta-tice, pictura lui Adrian Bãnicãeste figurativã, realistã, realizatãîntr-o tehnicã desãvârºitã, într-oviziune plasticã originalã, de omare mãiestrie ºi frumuseþe.

Criticul de arta Pavel Suºarãconsidera creaþia artisticã „pre-text pentru un alt fel de lecturãdepãºind proximitatea, pentruimaginarea de modele de înþe-legere ºi prefigurare a universu-lui”. Lucrãrile expuse sunt unarc peste timp, o incursiune învalorile universale, fiecare artistrãmânând unic, aducând propriaviziune, tehnici de exprimareracordate ºi adaptate la tema ºimesajul lucrãrii ºi propria expe-rienþã artisticã. Este o expozi-þie a libertãþii de exprimare, aadevãratelor creaþii artistice,care îþi rãmân în memorie carepere valorice ºi simbolice aleartelor vizuale, pentru cã artaînseamnã creaþie.

nnnnn Magda Buce Rãduþ


Acum aproape treizecide ani, ca profesor defilosofie la Universita-

tea Bourgogne din Dijon ºi di-rector al CRIR „Gaston Bache-lard”, primeam un tânãr român,profesor de filosofie din Gorj,care dorea sã pregãteascã unDEA (urmat mai târziu de un aldoilea doctorat), în limba france-zã. Tinerii cercetãtori din EstulEuropei erau rari în universitãþilenoastre înainte de cãderea comu-nismului. Mai mult decât alþii, Io-nel Buºe ne-a stârnit de la înce-put admiraþia ºi respectul pentrucurajul, determinarea ºi ambiþia sade a accede la limba, cultura ºifilosofia francezã. Elev al lui Noi-ca, format academic la Universi-tatea din Bucureºti, el se angajape o cale singularã, directã, a uneiraþionalitãþi critice alimentate deexistenþã, imaginaþie ºi poeticã.Apropiat de Mircea Eliade, al cã-rui nume îl va da viitorului Cen-tru pe care îl va creea la Universi-tatea din Craiova, sub egida cã-ruia va edita diverse publicaþii(Cahiers Mircea Eliade, O her-meneuticã a basmului fantasticromânesc, Cluj-Napoca, 2000,Mythes populaires dans la pro-se fantastique de Mircea Elia-de, L’Harmattan, Paris, 2013 etc.),el gãseºte, împreunã cu mine, noidrumuri în gândire spre Bache-lard, Durand, Jung ºi teoriile fran-ceze ale imaginarului, apropiatede romanticii germani. Dijon de-vine, astfel, punctul de ataºamental cercetãrilor sale din strãinãta-te, dar ºi locul de prietenie ºi deîntreþinere a unei cooperãri pluri-disciplinare parafate de conven-þia de cooperare dintre Universi-tatea din Dijon ºi Universitateadin Craiova, mediatã de el însuºi.

Foarte repede, Ionel ne ajutãcu generozitate sã descoperimregiunea sa, Oltenia, Carpaþii, întoate anotimpurile, fãcând sã senascã în noi o nostalgie româ-neascã, ca pentru o a doua pa-trie. Începând cu anul 2000, oda-tã cu transferul meu la Universi-tatea Lyon 3, Ionel mã va însoþiºi va dezvolta relaþiile ºi proiec-tele facultãþii noastre de filoso-fie, ce relansa cercetãrile pe ur-mele lui Bachelard, Durand, Cail-lois, Corbin, Ricoeur, cu foºtielevi care ne deveniserã de acumcolegi.

Treptat, Ionel contribuie laaprofundarea teoriilor imaginaru-lui ºi raþionalitãþii pe care ºtie sãle susþinã ºi sã le facã astfel cu-noscute prin cursurile ºi cãrþilesale (Logica pharmakon-ului,Bucureºti, 2003, Filosofia ºi me-todologia imaginarului, Craio-va, 2005, Introduction a la pen-sée roumaine, Lyon, 2006, Unepoétique de la réverie, L’Harmat-tan, Paris, 2014, Intelocraþi, filo-sofi, ironiºti, Craiova, 2014).

Ionel Buºe are de asemeneainiþiativa de a traduce ºi de a co-ordona traduceri în românã aleunor lucrãri din reþeaua filosofi-cã francezã, participând, astfel, laasigurarea unei preþioase circu-laþii a ideilor, care permitea dez-voltarea unor noi relaþii amicale.El participã în mod regulat la co-locvii ºi congrese dedicate ima-

nnnnn JEAN-JACQUES WUNENBURGERUniversitatea Jean Moulin, Lyon 3, preºedinte al CentruluiInternaþional de Studii asupra Imaginarului CRI2i

ginarului, antrenat fiind în reþea-ua internaþionalã care-l purta înFranþa, Italia, Spania, Portugalia,Belgia, Brazilia, Mexic etc. fãcândca auditoriul sã profite de cultu-ra sa dublã, franco-românã, înparticular în domeniul antropo-logiei ºi metafizicii, la antipoziimodelor occidentale (decon-structivism, filosofie analiticã,pragmatism etc.). Ionel Buºe re-dacteazã ºi publicã la Lyon o fru-moasã reprezentare a gândirii ro-mâneºti (Introduction a la pen-sée roumaine), fondeazã revistaSymbolon, cu sediul la Lyon, dareditatã la Craiova. De curând adevenit un pilon important al lu-crãrii „Dictionnaire des penséeset des penseurs de l’Europe deCentre-Est” de sub egida Acade-miei de ªtiinþe Moral Politicede la Paris, prevãzutã sã aparã laEditura Robert Laffont în 2020.De mai multe ori profesor invitatla universitãþi din Franþa, IonelBuºe devine referent al Asociaþi-lor Bachelard ºi Durand, apoi alCentrului Internaþional de Studiiasupra Imaginarului, CRI2i, dez-voltând numeroase proiecte decercetare cu privire la opera luiEliade, ce permit continuarea ºiaprofundarea cooperãrii cu prie-tenii sãi francezi, italieni, portu-ghezi, brazilieni, mexicani etc.

Ionel m-a impresionat, de laînceput, prin calmul ºi solidita-tea sa, prin modestia ºi umorulsãu, prin simþul ospitalitãþii ºi alconvivialitãþii hedoniste. Subaceastã figurã familiarã ºi protec-toare se ascundea o puternicãpersonalitate intelectualã, strãi-nã modelor, care a ºtiut sã gã-seascã în anumite filosofii ºi an-tropologii, resursele ºi resorturi-le care dau sens propriei sale con-cepþii asupra vieþii, culturii, spiri-tului. Noi datorãm, între altele,prietenia noastrã, convingerii cãraþionalismul occidental domi-nant, chiar dacã a fãcut posibilãapariþia ºtiinþei emancipatoare deobscurantism ºi politica moder-nã democraticã, a sãrãcit, în fi-nal, omul, reducând sau devalo-rizând imaginaþia, limbajele sim-bolice ºi mitice, operele de artã(roman ºi poezie), teze dezvolta-te în publicaþiile sale apãrute laParis în francezã (Du logos aumythos, L’Harmattan, Paris,2008). Convingerea pe care o îm-pãrtãºim, este cã trebuie sã ur-mãm ceea ce anumite filosofii dinsecolul XX au început sã facã dinhermeneuticã ºi fenomenologie,dezvoltând instanþele complexeale creaþiei sensului în om, dez-voltând operele spiritului dinco-lo de formulãrile lor abstracte,incluzînd scriitura (ºi Ionel prac-ticã el însuºi, cu fecunditate ºibunã aºezare, arta de a scrie, prinnuvelele ºi piesele sale de tea-tru), artele, povestile, folclorul,riturile religioase etc. Iar aceastãdualitate a modurilor de a gândi(diurnã ºi nocturnã, cum spuneBachelard), familiarã culturii ro-mâne, se impune azi mai mult caniciodatã, datã fiind amploareaproblemelor, întrebãrilor, crizelorcu care ne confruntãm în zilelenoastre, departe de ideologiiletotalitare, de iluziile de progres ºi

de sfârºit al istoriei, care au con-dus atât de mult la înfundãturi.

Ionel, hrãnit cu experienþa tra-gicã a totalitarismului, ca toþi eu-ropenii din ex-URSS, a devenitconºtient, mai mult decât noi oc-cidentalii, de mãsura travaliuluigândirii care trebuie dus la înde-plinire. Prin experienþa ºi cãlãto-riile regulate în Occident, el de-mistificã foarte repede societãþi-le neoliberale, consumeriste, carenu se pot prezenta, pânã la urmã,ca alternativã la modelul comu-nist. Sãtul de toate promisiuni-le tuturor genurilor de politicã,în România ºi în Occident, Io-nel a înþeles cã singurul rãspunsla criza de sens din zilele noas-tre trece printr-o reconstrucþiea antropologiei ºi a metafizicii,pe bazele comune ale tuturor tra-diþiilor europene ale lui „homosymbolicus”. Forþa sa singularãeste de a îmbogãþii aceste pro-blematici prin înrãdãcinarea încultura veche româneascã, aºacum a fãcut Brâncuºi, prin ca-pacitatea de a þine cont de satulglobal care este acum planetamondializatã, spre a apãra exi-gentele idealuri de libertate ºi

Ionel Buºe 60

I onel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

ne

l o

ne

l o

ne

l o

ne

l o

ne

l B

uº

e 6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

ne

l o

ne

l o

ne

l o

ne

l o

ne

l B

uº

e 6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0

Ionel Buºe la o reuniune CRI2i cu Jean-Jacques Wunenburger (Franþa, preºedinte CRI2i),Ana Tais Barros Portanova (Porto Alegre, Brazilia), Filipe Araujo (Braga, Portugalia),

Blanca Solares (Mexic) ºi Corin Braga (Cluj, România)

Ionel Buºe ºi Jean-Jacques Wunenburger la Château Cerisy la Salle (Franþa), Colocviulinternaþional „Gaston Bachelard”, iulie-august 2012

adevãr, fãrã a cãdea în sloganelemediatice ale ideologiilor.

Ionel Buºe, care are deja undificil, dar frumos parcurs, vaavea, fãrã îndoialã, încã mult timpde acum încolo, sã-ºi dezvãluieinteligenþa sensibilã ºi lucidã,

pentru o bunã aºezare a români-lor, francezilor, dar ºi a tuturorcelorlalþi.

Traducere din francezãde Lazãr Popescu

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60

Ionel Buºe60


Se vorbea în anii ’50-’60despre trei români dinParis: Eugene Ionesco în

teatru, Mircea Eliade în sfera is-toriei religiilor ºi Emil Cioran îndomeniul filosofiei. Ionel Buºeeste, de asemenea, un filosof, darcare nu are amãrãciunea celui dinurmã, ci el cultivã mai degrabãumorul ºi bunãtatea. El iubeºteteatrul ºi este dramaturg, iar învocaþia sa pedagogicã predominãtendinþa spre absurd sau satirã. Înceea ce priveºte moºtenirea luiEliade, cel care îi este fãrã îndo-ialã cel mai aproape de suflet din-tre cei trei, Ionel o transpune înfilosofie într-o lucrare asuprastructurilor antropologice aleimaginarului. În acest caz, el estemai puþin apropiat de Paris decâtiluºtrii sãi precedesori, fiind maiaproape de Dijon, unde ºi-a susþi-nut teza de doctorat ºi de Lyon,unde vine ºi acum în mod regulat.Aceste douã oraºe ºi centre uni-versitare au stimulat dorinþa de amerge în adâncime cu cercetarea,hrãnind o preocupare constantãpentru acest domeniu, în care ra-þionalitatea încearcã sã rãspundãrelaþiilor sale cu alteritatea, cuimaginarul.

A menþine deschis un spaþiude gândire, atât interior cât ºi in-stituþional, unde este posibilã

nnnnn JEAN-PHILIPPE PIERRONUniversitatea Jean Moulin, Lyon 3

Ionel Buºe, românul din Dijon ºi Lyon

dezvoltarea interogaþiilor asupraimaginarului ºi naturii sale on-tologice, este o exigenþã caretraverseazã întreaga operã a luiIonel Buºe. Opera sa s-a dezvol-tat în mod natural prin dorinþa dea înfiinþa un centru de cercetarededicat acestor întrebãri, fiind unecou fratern, în România, al Cen-trului de Cercetare asupra Imagi-narului ºi Raþionalitãþii din Dijon,„Gaston Bachelard”. Mã gân-desc, bineînþeles, la Centrul deCercetare asupra Imaginarului ºi

Raþionalitãþii „Mircea Eliade”,pe care Ionel Buºe l-a înfiinþatacum douãzeci de ani la Univer-sitatea din Craiova ºi pe care îlconduce ºi astãzi. Nu este ne-semnificativ nici faptul cã revis-ta pe care a înfiinþat-o poartãnumele de Symbolon, ceea cene aminteºte de expresivitateasimbolului, unde, mult mai multdecât într-un simplu semn, segãseºte funcþia sa de substitui-re. Simbolul, tessera hospita-lis, este o urmã, o parte a vieþii

L-am cunoscut pe IonelBuºe printr-o coinci-denþã fericitã, o întâlni-

re academicã de circumstanþe. Otânãrã colegã de la Facultatea deLitere din Craiova mi l-a recoman-dat sã prezinte la biblioteca re-gionalã, una dintre cãrþile mele, oculegere de eseuri despre genea-logia globalizãrii ºi alte subiecteconexe. Ceea ce m-a surprins, înprezentarea lui Ionel Buºe asu-pra modestei mele contribuþii, afost libertatea sa de gândire cuprivire la textele mele. El a dez-voltat o criticã elegantã, dar fer-mã, din care ar putea fi extrasesfaturi pentru o viitoare reedita-re. Acesta este un lucru foarte rarîn România, unde critica oscilea-zã între spiritul colocvial ºi lau-dele excesive ori insultele ad ho-minem cu elucubraþiile cele maiaberante.

Dupã aceastã primã întâlnirefoarte caldã, ne-am întâlnit dinnou în mai multe rânduri. În ca-drul simpozioanelor organizate decolegii sãi profesori stomatologi,care au dorit, alãturi de comuni-cãrile lor tehnice, sã primeascãinformaþii despre ceea ce rãmã-sese încã din tradiþiile popularedin România. Un exerciþiu intere-sant în faþa neofiþilor, puþin sur-prinºi de afirmaþiile mele desprepostmodernitate. Dar cea mai in-teresantã a fost întâlnirea de laînceputul verii lui 2018, înainte depremiera piesei sale la TeatrulNaþional din Craiova. Cu acestprilej, Ionel a organizat un sim-pozion pe tema teatrului, imagi-nii, ritualului, iniþierii ºi manifes-tarea a stârnit interesul, aºa cãam putut observa, pentru a nuºtiu câta oarã, cã în postmoder-nitatea noastrã viziunea regizo-ralã este mai importantã decâttextul ºi decât intenþia piesei. Încadrul simpozionului am avut

nnnnn CLAUDE KARNOOUHCNRS et INALCO, Paris, Universitatea Babeº-Bolyai,Cluj-Napoca, Universitatea de Arte, Bucureºti

un om onestmarea plãcere sã întâlnesc uncoleg francez, filosoful Jean-Jacques Wunenburger, specialistîn imagologie, pe care îl ºtiam foar-te bine, dar cu care nu avusesemocazia sã vorbesc niciodatã di-rect. Iatã o întâlnire care a fostfoarte fructuoasã.

În plus, nu putem vorbi despreIonel fãrã a ne aminti de activita-tea pedagogicã nu numai în filo-sofie, ci ºi în teatrologie, iar aiciputem vedea pedagogul admiratde studenþii sãi într-un raport desimplitate cordialã, dar fãrã famili-aritatea facilã ºi promiscuitateacomportamentelor care sunt des-tul de deranjante în România.

O altã trãsãturã de caracter alui Ionel, pe care o admir poatecel mai mult, dincolo de calitãþilesale universitare evidente, estefidelitatea faþã de originea sa ru-ralã fãrã nici un fel de ruºine,umilinþã sau aroganþã. Aceastaeste încã o calitate moralã rarãde pe tãrâmul de pe malurile Du-nãrii ºi Someºului. A-ºi asuma ori-ginile fãrã a le cosmetiza, dar si-multan fãrã a le subestima într-un mod ruºinos, aratã un senti-ment de fidelitate faþã de strãmo-ºii lui, o identitate care nu esteun simulacru. Pentru cã aici,unde astãzi majoritatea covârºi-toare a corpului profesoral estecompusã din fii ai þãranilor, celmai adesea din þãrani sãraci, înconformitate cu cerinþele ideolo-gice ale regimului comunist, foar-te puþini colegi îºi asumã origi-nea, pentru cã mulþi doresc sã

aibã nu-ºtiu-ce origini sau pur sisimplu rãmân în apofaza trecutu-lui, obliterând trecutul lor fami-lial... Fidelitatea faþã de pãrinþii sãinu înseamnã o identificare totalãcu strãmoºii, dar recunoaºtereaoriginii, devenitã la el o trãsãturãculturalã, este ºtersã în lumeapost-umanistã în care noi trãim.Împãrtãºesc astãzi cu Ionelaceastã criticã a trãsãturii speci-fice noilor generaþii, de a se pre-

zenta lumii ca apãrând din nimic,ca ºi cum totul ar fi fost desco-perit în acest moment. Trãimîntr-o societate a prezentului,„prezentismul”, despre care vor-beºte Jacques Ranciere, în ceamai recentã lucrare publicatãeste considerat ca fiind o ino-vaþie, când el este doar o repe-tare mediocrã a ideilor deja scri-se, citite, digerate de cãtre pre-decesori. Din acest motiv, Ionel

anterioare despre prezenþa cãre-ia depune mãrturie ºi care per-mite unei comunitãþi sã se re-gãseascã pe sine. Symbolon-ulface ca aceastã dimensiune co-munitarã sã existe, ea nefiind doarîn cadrul unei apartenenþe comu-ne, ci care se gãseºte de-o mani-erã vie ºi vizibilã în divizarea uneilumi comune. Acest lucru ne spu-ne ceva despre proiectul lui Io-nel Buºe, care încearcã, de ase-menea, sã facã o legãturã pe fun-dalul separãrii, între raþionalitateºi imaginar, între Europa Centra-lã ºi cea de Vest, între prietenii deaici ºi cei din afara þãrii.

A spune cã Ionel Buºe esteun român din Dijon este, desigur,nedrept. Este un român care apoposit la Dijon ºi care, din acestspaþiu, atât de prietenos, dacã negândim la legãturile sale cu Ma-ryvonne Perrot ºi Jean-JacquesWunenburger, a fãcut apoi o is-torie, o cãlãtorie intelectualã.

Ionel este în mod fundamen-tal un luntraº. El se aflã între douãmaluri, între douã lumi, între acþi-une ºi contemplare. Acest trava-liu de trecere îl studiazã cu aten-þie ºi îl teoretizeazã în cercetãrilesale filosofice. În sfera ontologi-cã a imaginii ºi în expresivitateacunoaºterii simbolice gãseºtemeditaþia ºi investirea, acel en-

tre-deux care din obscur facesens ºi culturã.

Acelaºi travaliu de trecere seregãseºte în traducerile pe carele-a fãcut. Traducãtor ºi coordo-nator al multor cãrþi traduse, an-gajamentul sãu relevã o încerca-re generoasã de a-l transpune pecelãlalt, la care se angajeazã pen-tru a-l putea prezenta ºi a depu-ne mãrturie în limba sa.

Aceastã calitate de a transpu-ne se regãseºte, de asemenea, întalentul sãu organizatoric. IonelBuºe este un om cãruia îi pasã dedestinul instituþiilor. De obicei,acest lucru nu este un motiv delaudã în cercurile noastre acade-mice. Aceastã preocupare pentruinstituþie, totuºi, nu poate fi con-fundatã cu tristeþea celui care seîneacã, se epuizeazã ºi devine ommecanic! Instituþiile au ºi o expre-sivitate simbolicã. A fi perseverentpe termen lung aratã dorinþa de aface sã vibreze, în timp, ceea cenoi deþinem. Aceastã forþã mode-latoare a instituþiei serveºte aici otradiþie intelectualã aflatã în cen-trul gândirii româneºti. Iar IonelBuºe este cel care dã un viitoracestei forþe modelatoare.

Traduceredin limba francezã

de Petriºor Militaru

I onel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

ne

l o

ne

l o

ne

l o

ne

l o

ne

l B

uº

e 6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0

Cu Jean-Philippe Pierron, decan al Facultatii de Filosofie,Universitatea Jean Moulin Lyon 3,

la Colocviul „Mircea Eliade”, mai 2016 la Craiova.

La Colocviul Internaþional „Jeu, theatre, existence”, Universitatea din Craiova-Eselniþa (23-26iunie 2018) Ionel Buºe alãturi de Claude Karnoouh (Franþa), de Jean-Jacques Wunenburger

(Franþa), Pierre Lebecq (Belgia), Robert Girolami (Franþa), Diana Drãghici (Belgia), AdrianaRegulska (Polonia), Marian Buºe, Dana Osiac ºi studenþi de la Departamentul de Teatru.

practicã ºi aceastã fidelitate faþãde cunoaºterea antecesorilor, elºtie cã filosofii noºtri anteriori,sociologii anteriori, pe scurtgânditorii noºtri mai vechi ºimai moderni, au spus multe lu-cruri fundamentale care sunt încãde actualitate.

Îi putem asocia lui Ionel Buºeo cugetare pe care unul dintre pro-fesorii mei de la Universitatea dinNanterre ne-a spus-o în 1967:„Vã vorbesc despre origine pen-tru ca elevii elevului sã ºtie cineeste cu adevãrat profesorul”.

Bucureºti, 2 noiembrie 2018

Traduceredin limba francezã

de Petriºor Militaru


nnnnn BRUNO PINCHARD

Volumul pe care IonelBuºe îl oferã publicului francez (Du logos

au mythos, L’Harmattan, Paris,2008) poate fi citit în douã feluri.Promotor neobosit al relaþiilorfranco-române, autorul ne oferã,înainte de toate, o analizã preci-sã a modului în care gândirea ro-mâneascã de ieri ºi de azi contri-buie cu specificitatea sa incon-fundabilã la formarea spirituluieuropean. Pe cât de instructivã,aceastã lucrare este, în acelaºitimp, un fel de Bildungsromanîn care cercetãtorul, format atâtîn România cât ºi în Franþa, înzona de interferenþã a acestordouã lumi, ºi purtând amprentaunei epoci marcate de sfârºitulcomunismului ºi de evoluþia Fran-þei postbelice, cautã sã surprin-dã ceea ce este specific proprieifiinþe, dar ºi spiritualitãþii þãrii saleîn zorii unei perioade ce se sperãa fi ºi mai bogatã în împliniri.

Veritabilã Atlantidã a Estuluisortitã pieirii sub valurile invazii-lor succesive, România va fi tânjitdupã toate Atenele Occidentului.Volumul se deschide cu aceastãfigurã a gâdirii insulare, cu imagi-nea forþei ei mitice, cu dispariþiasa programatã. Putem spune cãoptând sã se adreseze cititoruluipornind de la o asemenea provo-care adresatã filosofiei în rãdãci-nile sale platoniciene, Ionel Buºedã tonul evidenþiind latura cava-lereascã a apelului sãu la miturileºi înþelepciunea popoarelor învin-se. Ceea ce rezultã este de o indis-cutabilã seducþie, încurajându-nesã mergem mai departe în cerceta-rea lucrãrii, în cãutarea argumen-telor sale profunde.

Universitatea Jean Moulin, Lyon 3

Ionel Buºe ºi înþelepciunea miturilorSe ºtie cã raþiunea occidenta-

lã a cunoscut începând cu Jung,Bachelard ºi succesorii acestorao serie de revizuiri, în cadrul cã-rora Suprarealismul îºi are loculsãu. Aceastã crizã a raþiunii do-minatoare este identificatã decãtre Ionel Buºe drept o oportu-nitate pentru o Românie pe câtde originarã pe atât de obscurã.Se dedicã cu toatã hotãrâreaacestei problematici ºi bazându-se pe lucrãri recente privitoare laîntâlnirile succesive dintre toþiaceºti autori, unde îi regãsim peM. Eliade, H. Corbin sau G. Du-rand, el avanseazã o adevãratãipotezã de lucru: gândirea româ-neascã nu ar avea decât de câºti-gat prin alãturarea sa corului cri-ticii raþionalitãþilor unilaterale,propunând un stil mixt de gândi-re capabil a rãspunde unor cerin-þe noi. Întreaga carte, în diverse-

le sale variaþiuni, slujeºte funda-mental aceastã idee, valabilã atâtpentru trecut cât ºi pentru pre-zent. ªi astfel, operele lui Eliade,dar ºi cele ale lui M. Florian, chiarºi ale lui C. Noica sau ale lui A.Dragomir se aflã mai bine plasateîn aceastã perspectivã a uneicomplexificãri a raþiunii decât înparti pris-ul patetic în favoareafilosofiei existenþei.

Se poate, aºadar, formula ipo-teza conform cãreia lucrarea îndiscuþie porneºte de la „criticaraþiunii impure” în numele imagi-narului mai puþin dintr-un elanpur teoretic cât din spiritul cãu-tãrii neliniºtite a unei ieºiri posi-bile, capabilã a face sã se audãvocea protestului românesc. Într-un anume fel, trebuia ca GilbertDurand ori Jean-Jacques Wunen-burger sã dovedeascã legitimita-tea demersurilor lor pentru ca

România sã devinã un conceptposibil în gândirea contempora-nã. Este, în orice caz, un mod delecturã a acestor maeºtri, care seregãsesc încãrcaþi de semnifica-þii a cãror iminenþã au presimþit-o, cu siguranþã, dar despre carenu ar fi putut ghici cã vor cãpãtaacest chip particular la frontiere-le Europei ºi în contextul cãderiicomunismului.

Cartea aceasta ne prezintã, ast-fel, cãile unei noi antropologii, dar,sã nu ne lãsãm înºelaþi, aceastãantropologie nu are nimic dintr-oipotezã pur teoreticã, în ea tre-buind descifrate simptomele uneineliniºti ºi semnele unui efort is-toric, mai mult, trebuie sã obser-vãm aici evenimentul unei rostiriale cãrui efecte nu le cunoaºtemîncã, aºa cum nu cunoaºtem încãefectele politice ale intrãrii Româ-niei în Europa politicã.

Cartea lui Ionel Buºe, prin cla-ritatea sa, reclamã aºadar o aten-þie deosebitã, dezvãluindu-ne unom al scrisului care, în cursul stu-diilor sale sau chiar în mijlocul aceea ce ar putea pãrea izolareasa, se dezvãluie încetul cu înce-tul a fi purtãtorul de cuvânt alunei lumi uitate sau excluse a cã-rei profunzime nu poate fi pusãla îndoialã odatã evaluatã, de pil-dã, forþa poeziei romantice româ-neºti ori mitologiile lui Zalmoxis.

În aceeaºi mãsurã, însã, IonelBuºe este conºtient de faptul cãnu este suficient sã impui realita-tea româneascã cu toate elemen-tele sale de prestigiu, mai trebuiesã le asiguri ºi metamorfoza ºi sãle faci sã acceadã la un statut deuniversalitate. Funcþia funda-mentalã a ultimului eseu al cãrþii,

(fragment)

nnnnn HORIA DULVAC

Pretextul epic al pieseiBãtrânul ºi eutanasie-rul* este pseudo-po-

vestea unei familii din Europa deEst, aflatã în plina crizã a tranzi-þiei. Personajul principal Bãtrânul,supravieþuitor simbol al vechii re-þele patriarhale, îi cere familiei sãfie eutanasiat în cadrul unui ritualexcentric, în Noaptea de Crãciun.În jurul acestui pretext, sunt con-struite situaþii, istorii, stãri. Eleascund adevãratul subiect – careeste libertatea, vãzutã într-un ca-leidoscop de situaþii ºi ipostaze.O mulþime de alte teme (moartea,erosul, paricidul) se organizeazãîn jurul acestor premise, iar instru-mental predilect al autorului tex-tului dramatic (preluat de regizorcu entuziasm) este acela al legiti-mitãþii schimbãrii ºi alteritãþii.

jocurile erotice ale thanatosuluiCum se deruleazã de fapt an-

trenanta poveste? Locusul geo-grafic este unul familiar. O þarã est-europeanã, în care spectatorul ro-mân se recunoaºte, cu întreaga saîncãrcãturã de închideri, cliºee ºireflexe de autoritate. Ritualul eu-tanasierii se va fi producând înprezenþa unui procuror robespier-rian care vegheazã asupra îndepli-nirii formelor legale. Nu sunt rata-te polemicile consacrate ºi deve-nite oarecum clasice: limitele liber-tãþii individuale, dreptul de suicidîn numele nedemnitãþii suferinþei,alte dezbateri ºi argumente teolo-gice din cele mai radicale. Autori-tatea religioasã joacã consacratulrol tare, într-un soi de submersãcomplicitate cu Procurorul, alimen-tând savuroase scene de bigotism.Umorul, cliºeele lingvistice ºicomportamentale, sunt manipula-te cu siguranþã ºi eficacitate. Elesunt preluate imediat de public, curecunoaºtere ºi efect.

Cu toate aceste ironice distan-þãri, autorul ºi regizorul practicão detaºatã rãcealã. Aºa se facecã D-na P (în intensa interpretarea Gabrielei Baciu) ºi D-l P (Con-stantin Cicort, care a recreat unpersonaj dincolo de marginiletextului dramatic), simboluri ale

familiei tradiþionale, se bucurãde o puternicã recunoaºtere dinpartea publicului. D-l P este me-sagerul cel mai eficace al ulti-melor resurse identitare. Fostpersonaj comunist, convertit lacreºtinism, conservator dogma-tic. Pledoaria lui, susþinutã dejocul actoricesc, e vie ºi credi-bilã. În aceste momente, spec-tacolul pare cã funcþioneazã lamaximum ºi degajã întreaga sasecreþie exorcizatoare. Regizo-rul (Vlad Drãgulescu) sesizeazãcu instinct estetic aceastã opor-tunitate hermeneuticã ºi induceactorilor libertatea exprimãrii,într-un construct detaºat, în an-samblul lui. Actorii preiau su-gestia cu entuziasm ºi o dezvol-tã cu professionalism. Bãtrînul(Eugen Titu, cu o energie ºi pos-turã încãrcatã de mister, amin-tind la prima vedere de AnthonyHopkins) este simultan agentdeclanºator ºi parte activã îndeclanºarea crizei.

În cele din urmã, eutanasie-rea se dovedeºte a fi o moartenaturalã (dupã verdictul Procu-rorului), injecþia letalã fiind în-locuitã de o pastilã pentru exa-cerbarea pornirilor sexuale. Ast-fel se complineºte simbolistica

principalã a piesei: identitateaerosului cu thanatosul. Eutana-sierul – care se anunþa în debu-tul piesei a fi un personaj înde-lung aºteptat, ca un fel de Pro-fet ce va vida întreaga epicã – sedovedeºte a fi un personaj real,care va umple golul acestei aº-teptãri – este vorba de Hieroni-mus (actorul Shey woo Kiba-Ahri), un boy friend al fiicei D-lui P, Cezara (Alina Mangra).Eutanasierul este aºadar demis-tificat ºi introdus în schema fi-inþelor reale – ba mai mult de-cât atât, este bagatelizat prin ace-ea cã acþiunea lui este mutatãîntr-un erotic dans provocator(executat ca o Salomee de Tâ-nãra jucatã de Costinela Ungu-reanu), pentru a fi apoi resacra-lizat prin acea înlocuire simbo-licã a erosului cu thanatosul.Ceea ce la început se anunþa cafiind un soi de ritual epifaniceste înlocuit cu un spectacolcarnavalesc al vieþii ºi un dansal cliºeelor ºi prejudecãþilor.

Sacrul se retrage – lumea rã-masã este marcatã de cãderile înalteritatea nu numai biologicã ciºi a discursurilor de diverse tipuri,incapabile sã comunice între ele,încapsulate în propriile lor iden-

titãþi. Dar libertãþile individuale nusunt dogmatizate, cãci în ciudavictoriei (precare) a prezentuluicu soluþiile sale relative, sacrulnu este înfrânt. Apãrãtorii ordiniise repliazã în dosul vechilor prin-cipii – ei au garanþia verificabili-tãþii ºi resusciteazã spaimele ata-vice de schimbare. Vidul îºi rea-firmã potenþialitatea, erosul subli-meazã în thanantos ºi lumea sereaºeazã în eterna sa stare – capa-bilã de un nou început. În mijlo-cul acestor dispute – publicul:care se simte ca un suveran jude-cãtor, dar tulburat (asta face tea-trul, tulburã existenþele) de posi-bila lui condiþie în acest etern joc.Poate cã aceastã metempsihoticãrecunoaºtere e cel mai puternicmesaj pe care ni-l livreazã teatrulîn genere ºi aceastã piesã în spe-cial: publicul, înghesuit în scau-ne, nedumerit, neliniºtit, se vedepe sine, aparent spectator anonimºi ferit de riscuri, devenit deodatãactant periculos. Dacã aceastãpiesã, la care mergeam ca la uninofensiv loisir, este de fapt oglin-da propriei mele condiþii? se va fiîntrebând alarmat.

*Bãtrânul ºi eutanasierul – textdramatic Ionel Buºe, regia Vlad Drã-gulescu, Teatrul Naþional din Craio-va, 20 iunie 2018

I onel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

ne

l o

ne

l o

ne

l o

ne

l o

ne

l B

uº

e 6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0

cel despre Brâncuºi, este chiaraceea de a conduce la aceastãnouã etapã de reflecþie.

În fond, între elaborãrile com-plicate, dar neterminate, ale luiMircea Florian ºi sculptura deuniversalã recunoaºtere a luiBrâncuºi existã aceeaºi distanþãca între o Românie genialã, darprovincialã, ºi o puritate formalãa cãrei putere extaticã se impuneca o revoluþie în lumea simbolicãa modernitãþii.

În finalul acestor câteva rân-duri dedicate prietenului meu Io-nel Buºe, îmi place sã cred cã ocarte ca a sa, da, exact ca a sa,atât de atentã, de izbutitã în fina-litãþile sale, atât de oportunã cândRomânia s-a alãturat concertuluieuropean, ar putea servi dreptintroducere la misterele întâlnitede Coppola lecturâdu-l pe Eliadeºi ar putea aduce un plus de jus-tificare plinã de greutate cercetã-rilor profunde ºi savante între-prinse în domeniul miturilor ºicredinþelor.

Nu noi suntem cei care cautãinconºtientul, el ne cautã pe noi ºie bine ca o voce din afarã sã nespunã cã el ne poate veni în întam-pinare prin rostire româneascã.

Traducere din francezãde Dorin Ciontescu-

SamfireagBruno Pinchard ºi Ionel Buºe la lansarea traducerii în limbaromânã, „Meditaþii mito-logice”, Craiova, septembrie, 2010.


Putem spune, mai întâi, cãnoul dramaturg, IonelBuºe, profesor remarca-

bil de filosofie, urmeazã paºii luiMircea Eliade care, la rândul sãu,s-a exersat în teatru, asemenea luiLuigi Pirandello (format în filoso-fie) ºi în atâtea altele, fãcând uzde metalimbajul teatral pentru areflecta asupra „teatrului lumii”sau asupra „lumii ca teatru”, thea-trum mundi.

În Bãtranul si Eutanasierul,Ionel Buºe se aratã destul de abilîn construirea dialogurilor ºi asituaþiilor, care nu înceteazã sã nesurprindã ºi sã ne alimentezesuspansul pânã la capãt, impli-cand o remarcabilã bogãþie deconþinuturi de ordin politic, isto-ric, social, religios, cultural, psi-hologic etc. Ionel Buºe ºtie sãabordeze teme de actualitate, cafeminismul, punerea sub semnulîntrebãrii a eticii medicale, eter-nul conflict între generaþii, crizacãsãtoriei, rolul social al mass-mediei, educaþia copiilor, banali-tatea violenþei, prejudecãþile ra-sei, ale etniei, ale statutului so-cial ºi profesional, pierderea au-toritãþii reprezentanþilor religioºisau ai justiþiei, punerea sub sem-nul întrebãrii a marilor sistemepolitice ºi a discursurilor lor pli-ne de cliºee; de fapt, nimic nu stãîn picioare în acest text rãvãºitor.Totodatã, nu e vorba de a scan-daliza, ba mai degrabã de a in-strui, de a te face sã reflectezi.Pentru cã moartea este în centrulatenþiei, nu moartea „naturalã” aunui bãtrân în sânul familiei sale,ci moartea doritã de acest omdevenit sinucigaº pentru motiveaparent nu tocmai autentice: sãfi vãzut un film care sã-l fi con-vins? Se simte el plictisit în sânulunei familii, într-o oarecare ma-surã haoticã, de prea mult „mo-dernism”? Se simte în plus? Areel nevoie sã se arate „modern” ºi

nnnnn CATARINA SANT’ANNAUniversitatea Federalã din Bahia, Brazilia ºi ILCML- UP/Portugalia

teatrul de reflecþie al lui Ionel Buºe:baroc, metalimbaj ºi carnavalesc

(fragment)

de actualitate ca ceilalþi mem-brii ai familiei sale? E vorba de-spre simpla încãpãþânare a unuibãtrân, care e, de aceastã datã,fatalã pentru el? Pe scurt, acesttext tragi-comic lasã personajul-eponim în recul strategic pentrumotive ce se vor dezvãlui la final.

E ca ºi cum Bãtrânul s-ar com-porta ca un fel de element chimicintrodus în mod expres într-un fla-con dintr-un laborator pentru aprovoca reacþii într-o materie þinu-tã sub observaþie, altfel spus, pen-tru a face sã reacþioneze ºi sã dez-vãluie elemente ascunse, poate un„virus” otrãvitor dintr-o materiebolnavã – materia societãþii însãºi,începând cu propria-i familie. Esteo adevaratã „comedie de mora-vuri”. Ca ºi Bãtrânul, celalalt per-sonaj-eponim este menþinut în ace-eaºi mãsurã în recul ºi practic fãrãvoce: Eutanasierul negru care vor-beºte limba francezã, logodit cunepoata progresistã impertinentãa Bãtrânului. Al treila personajcheie, dublul autorului, este, în fi-nal, însuºi Autorul care iritã pe toatãlumea pe scenã cu ajutorul unuiorologiu. Acest element de meta-limbaj înlocuieºte, în egalã mãsu-

rã, referinþa metafizicã a Timpu-lui care se scurge, la sosirea mor-þii care joacã ºi râde de toatã lu-mea, prin urgenþa luãrii poziþieiclare a suicidului Bãtrânului. Au-torul este un demiurg cu puteriasupra destinului tuturor celor

prezenþi pe scenã – el schimbãuneori cuvintele din text, poate sãcreeze ºi sã-ºi omoare persona-jele. Din theatrum mundi, de fapt.

Poate cuvântul însusi de eu-tanasie (gr. Euthanasia, „moarteblândã”) l-a fãcut sã viseze peIonel Buºe la construirea uneitragi-comedii în ton „carnava-lesc”. Pentru cã e vorba aici de-spre „râs carnavalesc”, despre unproces de „carnaval” generalizat,pentru a relativiza adevãrurile încirculaþie, pentru a ridiculiza spec-trul Morþii, devenitã o seducãtoa-re prostituatã ce omoarã asigu-rat, ºi rolul doctorului care nu îºistãpâneºte meseria ºi care pareun fel de marionetã dezorientatãal cãrei fir se rupe chiar în mo-mentul în care ar trebui sã strãlu-ceascã singurã pe scenã. E chiarreþeta care trebuia, pentru a facesã alunece tot ansamblul spre ofarsã fãrã reþinere, pe fondul me-lancolic al celui mai mare umornegru: toþi sunt preocupaþi, din

I onel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

ne

l o

ne

l o

ne

l o

ne

l o

ne

l B

uº

e 6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0Nu l-am perceput astfel

decât într-un târziu,atunci când eu însumi

am alunecat din ipostaza unuiidealism de revoltã, strategie desubversiune a unui fals realism,într-una de sens opus. În anii ’80ai studenþiei noastre, când filo-sofia care se practica în Româ-nia fusese complet secularizatãºi cãzutã în cel mai prost ateism,orice era binevenit pentru a eva-da din universul concentraþionaral unei gândiri de rutinã. Gestulde frondã era binevenit, indife-rent de unde ar fi venit ºi indife-rent de mijloacele susþinerii sale.Prea multe nu erau de fãcut înacest sens. Ceea ce se putea facela nivelul minimal al eliminãriiriscurilor era promovarea unorteme care, prin natura lor, pro-movau diferenþa. Nu trebuia sã fipe linie, sã promovezi marxis-mul, sã întocmesti monografiiale acestuia ºi nici sã susþii logi-ca de fier a revoluþiei. Cel maistraniu lucru în ordinea oficialãa unei astfel de ºcoli, perceputãla acea datã ca una de marxism-leninism, era datã de faptul cã din

nnnnn ION MILITARU

mereu, cu un pas înaintetotalul lucrãrilor de licenþã nici-una nu era de marxism, de isto-rie a sa, de concepte ori teme deorigine marxistã. Orice studental Facultãþii de filosofie fugea,pe acea vreme, ca dracul de tã-mâie de tot ce ar fi putut venidintr-o astfel de direcþie. Profe-sorul nostru de marxism, RaduFlorian, ºoma efectiv în perioa-da susþinerii licenþelor.

Ei bine, într-un astfel de climat,în care opþiunile studenþilor eraudictate de spiritul de frondã al is-toriei, Ionel Buºe a optat pentrucursul de istoria ºi filosofia reli-giilor, echivalat direct cursului deateism. Fãrã niciun fel de opozi-þie, de frondã sau de teribilism.Era o înscriere cuminte, la loculei ºi feritã de orice primejdii.

Fãrã sã intre în niciun fel depolemicã, nici mãcar sã-ºi justifi-ce opþiunea care, oricum, era stra-nie, Ionel ºi-a vãzut de drum. Nuvedeam nici-un capãt acestui

drum pentru cã, din prejudeca-tã, pentru noi, ceilalþi, drumul ºicapãtul erau undeva departe deorice vecinatate cu o astfel deopþiune. Prietenul meu îmi pã-rea un personaj defazat.

ªi totusi, cel care fãcea cu ade-vãrat frondã abãtându-se de ladrumul cel larg al tuturor, nu erameu, ci el. Noi, eu, pentru a vorbistrict despre mine, fãceam fron-dã la ceva mort, o ideologie dejamuribundã. Vãzutã acum, satis-facþia acelei fronde era ea însãºipuþin morbidã. Ionel Buºe fãceaînsã o frondã la fronda noastrã,singura vie, cu adevãrat actualãºi originalã. A fost primul pas princare a ieºit din rând, luându-ne-o,nouã, tuturor, înainte.

Inutil de spus cã lucrarea delicenþã ºi-a luat-o din acelaºi do-meniu al istoriei ºi filosofiei reli-giilor, ceva despre Tertullian ºipãrinþii bisericii (Premise aleoriginii creºtinismului).

Când, la începutul anilor 90,drumurile noastre au pãrut sã seintersecteze din nou, aveam sã în-cerc acelaºi sentiment de uimire.Noile sale preocupãri erau orien-tate intr-o direcþie similarã celordin studenþie: imaginarul. ªtiamde la Hegel, mult prea obedientacestuia ºi prea puþin dispus sãacord credit noului curent lamodã, cã o astfel de facultate, îna-inte de a se transforma într-un

domeniu de sine stãtãtor, era unadintre cele mai rele facultãþi decunoaºtere. Situându-mã de par-tea serioasã ºi solidã a lucrurilor– aºa consideram atunci! – evi-dent cã mã înºelam. De atunci, ela rãmas fidel imaginarului, fãrãsã mai schimbe nimic în orizon-tul preocupãrilor sale.

Astãzi, când preocupãrile ºipasiunile sale s-au impus, con-stituind ele însele o modã, amînþeles cã a fost mereu în avans,mereu cu un pas înaintea noas-trã. Acum el este pe scenã iarobiectul pasiunii sale este aplau-dat. La mulþi ani!

Ionel Buºe, Catarina Sant’Anna, Katiane Fernandez Nóbrega,Martine Xiberras (în picioare), Danielle Perin Rocha Pitta,

Tania Rocha Pitta ºi Michel Maffesoli (jos), ColocviulInternaþional asupra Imaginarului, Recife, Universitatea din

Pernambuco, Brazilia, septembrie 2008

senin, sã-i dea o mânã de ajutorEutanasierului ca sã-ºi ducã labun sfârºit misiunea. Totul e fre-netic ºi derutant pentru momen-tul tragic ºi râsul te pufneste, pre-siunile se dezlãnþuie în mod freu-dian ca niºte copii teribili, ce sejoacã, într-adevar, pe scenã, darîntr-un alt sens de „a se juca”.

In tragi-comedia lui Ionel Buºenu e vorba de a înfrunta moartea,ba dimpotriva de a combate fal-sitãþile ºi ipocriziile de tot feluldin relaþiile interpersonale ale lu-mii celor vii. Moartea (aceastã„Intrusã” din teatru symbolic alui Maurice Maeterlink) se puneaici la dispoziþia unor jocuri im-probabile, psihodramatice, im-pregnate de un umor negru plinde beþie ºi de vertij, care vizeazãmai degrabã critica moravurilor,fãrã sã ascundã, cu toate aces-tea, deriziunea unui oarecaregust de melancolie. Rolul meta-limbajului în utilizarea antiiluzio-nistã pe care o face Ionel Buºedin „lumea ca teatru”, pare sã ur-meze un trend contemporan, vi-ziunea barocului lumii care opu-ne mutabilitatea ºi falsul aparen-þelor, pe o parte, ºi inalterabilita-tea eternului, al lui Dumnezeu, pede altã parte. Ionel Buºe pare sãurmeze mai degrabã traseele tea-trului brechtian, în tentativa sade a provoca publicului o con-ºtiinþã criticã indispensabilãschimbãrii de status quo. Pe scurt,tragi-comedia sa þine pariul„funcþiunii pedagogice”, pe careMontaigne o atribuie teatrului, însensul de a ne arãta „multiplici-tatea” noastrã, „aptitudinea la ilu-zie, la eroare, la himere, la visuri,ºi la nebunie”, pentru a ne faceconºtienþi de „obscuritatea fun-damentalã” pe care o avem (a sevedea FUMAROLI, 1972, p. 97).

Traducere de AndreeaAlina Buºe

Ionel Buºe, Catarina Sant’Anna (dreapta), Chaoying Durand(soþia lui Gilbert Durand cu fiica, Marie Durand) ºi Jean-JacquesWunenburger la inaugurarea Centrului „Amis de Gaston Bache-

lard”, Universitatea din Savoia, Chambery, iunie 2014.

Ion Militaru, Ionel Buºe ºi Horia Dulvac,Hotel Jiul, Centenarul „Ramuri”, dec. 2005


Cu Ionel Buºe am o rela-þie amicalã îndeosebidupã 1990 (e curios cã

majoritatea cunoscuþilor mei dinliteraturã ies din „sertarul” memo-riei abia dupã Scandalul din 1989,dictatura þinea oamenii la cutie).Cu toate astea, numele sãu îmieste cunoscut din ceauºism, îi ve-deam semnãtura în „Ramuri”,unde publica eseuri docte de fi-losofie. Un neajuns al epocii îlconstituia lipsa de coeziune aminþilor care gândeau pe contpropriu, sistemul reuºise sã izo-leze (în parte ºi din vina noastrã)capacitãþile care ar fi putut schim-ba ordinea ilogicã a lucrurilor.Inteligenþa la purtãtor era sus-pectã, chestiune care vãd cã arevenit în actualitate în aceºti aniconsacraþi de dominaþia post-comuniºtilor abili în a confiscaiarãºi dispozitivul statului. Defapt, ei sunt profitorii propriuluilor mecanism de funcþionare,acela de fura de douã ori acelaºilucru. Societatea deschisã ne-aapropiat ºi ne potrivim, cred, încâteva chestiuni de naturã socia-lã ºi intelectualã. Amândoi cre-dem în libertatea de expresie, anu-me în cea inteligent exprimatã,chiar paradoxal, chiar violent. Io-nel este un individualist mode-rat, de facturã rousseauistã(omul, oricât de animal, poate ficorijat), dar sceptic cu bãtaie lun-gã: nu va fi doar insul cel care,vorba unui iniþiat, va puteaschimba lumea, ci cu puþin ajutordin afara lumii.

nnnnn NICOLAE COANDE

Ionel Buºe – un scriitor care „vede” ideiIonel este omul conjecturii

intelectuale, nu al sistemeloredificate, deºi s-a format laºcoala dispozitivului (G. Agam-ben) filosofic. Un dispozitiveste un ansamblu conceptualcare include „practici ºi meca-nisme discursive, juridice, teh-nice menite sã facã faþã unei ur-genþe”, cu caracter de orienta-re, modelare a unor fiinþe saudiscursuri. Ionel modeleazã stu-denþi (nu ºtiu cum e sã fii pro-fesor ºi sã ai ucenici), manevrea-zã discursuri (l-am auzit ºi ad-mit cã are voce bunã ºi orienta-re decisã) ºi dozeazã recursuri(admite variante de atac în câm-pul ideatic). Însã, în momentulcând profesorul Buºe iese dindispozitiv, el devine scriitorulde care am cel mai bine habar.Când era doar filosof, mã inte-resa cu prudenþã, dar atunci cândcalitãþile lui de prozator ºi, mairecent, de dramaturg, au ieºit laivealã, interesul meu a crescut.Un scriitor este un om care a ie-ºit din dispozitiv (dacã a intratvreodatã), apt sã creeze propriulsãu câmp orientativ. Nu are gra-niþe precise, nici puncte cardi-nale (nu spun cã se învârte încerc), dar posedã darul de a rã-tãci infinit (ajunge cu definiþii-le castratoare!). Ionel Buºe apublicat prozã (Ultima varã cuEnikö ºi alte... povestiri, amscris despre carte în revista Cul-tura) ºi a fãcut-o, suprinzãtorpentru mine, la un nivel foartebun. Cartea mi-a plãcut pentru cã,

scriam, „unele dintre prozele saleromantic-fantastice par adevãra-te parabole hrãnite de o imagina-þie saturatã de lecturi consacrate.”

Buºe e un scriitor care vinedintr-o bibliotecã de referinþe, nude iluzii, chiar ºi atunci când une-le dintre prozele sale au un refe-renþial existenþial (i s-a întâmplatautorului). Nu spun prin asta cãscrisul lui Buºe e scrobit, ci doarcã e încheiat la toþi nasturii, ela-borat, didascalic, uneori pedant,în acord cu discursul encratic alputerii critic-intelectuale (oareexistã aºa ceva?). Barthes neavertizeazã însã cã nu doar pute-rea susþine acest discurs; el de-vine doxa masificatã, angajatãmarxist, infuzatã de sporii unuilimbaj devenit sociolect, animatideologic ºi sperând el însuºi sãdevinã putere. În Democraþie înrouge caviar (am scris ºi desprecartea asta), Ionel Buºe este peurmele lui John Rawls: „Drepta-tea nu permite ca avantajele decare beneficiazã o majoritate sãexiste cu preþul sacrificiilor impu-se unei minoritãþi... adevãrul ºidreptatea nu admit compromi-suri.” (O teorie a dreptãþii). Cumla noi e invers, Ionel Buºe con-statã anomia ºi uzurparea legali-tãþii. Hoþii fac azi legi pe care leaplicã drepþilor (inocenþi). Ceavem în acest caz (disperat)?Democraþie de lux pentru lei ºisãrãcie crasã pentru cãþei.

Când scrie teatru, Ionel anga-jeazã idei cu bãtaie lungã. În tea-tru, ideal e sã scrii scurt, vorba

lui Mamet: oamenii vin la spec-tacol sã se simtã bine. Ionel ºtieacest lucru, ca unul care frecven-teazã teatrul de multã vreme.Însã, ca ºi Camil, el a „vãzut idei”.Cezara, din Bãtrânul ºi eutanasie-rul, piesã jucatã la Teatrul Naþio-nal din Craiova, se întreabã: „Cefel de Dumnezeu este acela carepe lumea aceasta nu ne poateproteja de rãu?” La care, Preotul(fãrã nume) rãspunde: „Planul luiDumnezeu nu-l putem ºti noi”etc. Spectatorul, fie ºi ateu, ºtieºi el acest lucru, iar când te chea-mã Cezara nu ar trebui sã pui ast-fel de întrebãri-enigmã.

Acum, Ionel a împlinit 60 deani ºi a apucat sã ofere un paharde coniac Jidvei la Roata, cândcu conferinþa lui Ion Militaru laNaþional. L-am sãrbãtorit, cei

care eram acolo, ºi o facem ºiîn paginile unei reviste care îºiface un titlu de glorie din a ce-lebra oameni valoroºi ai lumiiscrisului craiovean la împlinireaunei vârste simbolizante. 60 deani e o vârstã încã tânãrã, la careîþi poþi face autostradã sau poþinimeri într-o fundãturã. Mã in-tereseazã Buºe cel de la 70 sau80 de ani, întrucât atunci se vedece a proiectat omul încã din ti-nereþe: forþã fizicã sau spiritua-lã. Atunci se culeg roadele, cumspunea Noica (preluând ºi el deundeva). Unde mai pui cã Jidve-iul se matureazã ºi produce fer-menþi savuroºi în cerul gurii,exact ca la 20 de ani, când lu-mea toatã era o picãturã de lite-raturã pe limba celui care o visa.

La mulþi ani, Ionele!

Cartea de debut în prozãa lui Ionel Buºe, intitu-latã Ultima varã cu

Enikö ºi alte… povestiri, Edi-tura Fundaþiei Alfa, Cluj, 2010,nu este o carte obiºnuitã a unuidebutant care de-abia îºi cautãlocul în literaturã. Cel puþin douãaspecte reþin atenþia: a. aceastãcarte este maturã din punctul devedere al scriiturii, demonstrândcã avem de a face cu un prozatorformat ºi de certã valoare; b. au-torul este un cunoscut profesorde filosofie, cotat atât în Româ-nia cât ºi în strãinãtate. Poate celedouã aspecte nu sunt chiar atâtde neobiºnuite, dar aº putea faceo comparaþie cu debutul tardivîn literaturã al lui Umberto Eco.

Îndeletnicirile literare ale lui

nnnnn ION HIRGHIDUª

dreptul de a fi al iubirii perpetueIonel Buºe nu sunt însã noi pen-tru cã acestea dateazã din anii deliceu ºi se manifestã puternic întimpul facultãþii, când a publicatprozã literarã în mai toate revis-tele de literaturã din România. Amputea spune cã primul traseu in-telectual este dinspre literaturãspre filosofie, pentru a da, maiapoi, vigoare literaturii printr-oîntoarcere dinspre filozofie spreliteraturã. De altfel, cele douã maridomenii spirituale nu sunt nicio-datã cu totul separate. Deºi exis-tã un principiu al vaselor comu-nicante între literaturã ºi filoso-fie, acest lucru nu este supãrãtorde pronunþat în cazul de faþã. Io-nel Buºe demonstreazã prin car-tea sa cã are capacitate literarã,fãrã a face apel în mod direct la

pretenþioasele sale cunoºtinþe defilosofie. Dincolo de aceastã ob-servaþie, fiind un eseist de primãmânã, fapt demonstrat cu priso-sinþã de cãrþile sale de eseuri fi-losofice publicate pânã acum, esteposibil ca anumite subtilitãþi lite-rare sã fi primit o oarecare influ-enþã din partea versatului cunos-cãtor în filosofia imaginarului.

Ultima varã cu Enikö ºi alte… povestiri cuprinde 18 poves-tiri, împãrþite în douã pãrþi egale(Naufragiul ºi C’est ¾amour quipasse). Prima povestire, Naufra-giul, dateazã din martie 1984, anulcând autorul a absolvit Faculta-tea de istorie-filosofie de la Bu-cureºti. Ca urmare, prozele au fostscrise într-o perioadã de cel pu-þin 26 de ani. Se observã pe par-cursul cãrþii o anumitã evoluþiea scrisului, fãrã ca primele po-vestiri sã aibã cumva de suferitdin punct de vedere al valorii.Dimpotrivã, toate povestirile de-monstreazã calitãþi literare incon-testabile.

Dincolo de talentul literar na-tiv al scriitorului Ionel Buºe seaflã în mod evident experienþa sade viaþã ºi experienþa sa de cãr-turar. Cred cã ºi pentru prozatorieste valabil ceea ce a spus Rai-ner Maria Rilke cu referire la po-eþi, undeva în al sãu Malte Lau-rids Brigge: ca sã scrii un singurvers e nevoie de multã suferinþã,de nopþi pierdute ºi de iubire.Carte pe care o avem în vedereeste ea înseºi un poem al iubiriialcãtuit din experienþe de viaþã

ºi care sã fie suportabile trebu-ie sã devinã literaturã. Nu ori-cum se întâmplã acest fapt pen-tru cã este nevoie de suferinþaºi de bucuria care, împreunã, al-cãtuiesc otrava ºi mierea aces-tui vis al creaþiei.

Prozele scriitorului Ionel Buºeau în ele un sâmbure al realitãþii,dar în desfãºurarea lor devin cutotul altceva, fiind posibile explo-rãri ale unei imagini de sine. Scri-itorul are tendinþa de a ieºi în câ-teva din acestea spre o zonã afantasticului. Influenþele suntgreu vizibile, dar presupunem cãacestea vin dinspre literaturaconsacratã în domeniu: Kafka,Dino Buzzati, E. A. Poe, MirceaEliade, Borges etc. Totuºi, laturafantasticã nu este predominantãdeoarece realitatea este mereuprezentã chiar dacã, la un mo-ment da, misterul este cotidian.

Inegale ca ºi întindere, texteleprozelor abordeazã tema iubiriicare a jucat un rol extrem de im-portant în întreaga literaturã alumii. Universalitatea iubirii estepusã în balans cu fragilitatea ei.Formele iubirii sunt formele uneiumanitãþi dinamice, pervertite fi-ind de la puritate ºi naivitate. Unportret literar al iubirii poate sãvrea imortalizarea unor trãiri au-tentice sau a unor dorinþe careniciodatã nu au devenit act.

Unele elemente din cadrul cãr-þii lui Ionel Buºe ar putea sã neîndemne sã credem cã avem de aface cu o literaturã eroticã, acestfapt putând fi nuanþat ºi de un

I onel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

nel

onel

onel

onel

onel

Buºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0uºe 6

0I o

ne

l o

ne

l o

ne

l o

ne

l o

ne

l B

uº

e 6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0u

ºe

6

0

Ionel Buºe, Ion Hirghiduº ºi ªtefan Melancu la lansarea cãrþii„Ultima varã cu Enikö...”, Librãria C’Arte, Craiova,

septembrie, 2010.

Ionel Buºe, Nicolae Coande, Ion Munteanu, Mihai Ene ºiCãtãlin Ghiþã, Universitatea din Craiova (iunie 2018);

la lansarea volumului de teatru „Bãtrânul ºi eutansaierul”,Ed. Eikon, Bucureºti, 2018.

anumit limbaj. Aceasta este însãdoar o capcanã. Trebuie sã tre-cem dincolo de limbajul conjunc-tural spre ideea generoasã a uneicãutãri perpetue. Iubirea este cã-utarea perpetuã care, în plan filo-sofic, reprezintã o dimensiuneesenþialã a omului ºi nu numai.Iubirea din lumea omului esteparte din infinitul Eros zidit la te-meliile întregii realitãþi. În lumeaomului diferitele forme de iubiresunt florile care se trag dintr-otulpinã viguroasã. A face dinacestea portrete literare reprezin-tã o aplicaþie care pune în miºca-re visul, imaginaþia, reveria. Esteo întreprindere grea de eliberaredin închisorile pe care singuri lezidim în fiecare zi în jurul nostru.

Ionel Buºe dispune de tehni-ca cea mai adecvatã pentru a des-fãºura propriile-i naraþiuni. Stilulsãu este în aparenþã simplu, darrezultatele la care ajunge repre-zintã efortul de ºlefuire asemãnã-tor cu cel în cazul unui bijutier.Existã, evident, diferenþe întreprozele mai vechi ºi cele scrise înultimii ani. Se poate aprecia ocreºtere a complexitãþii în timp.Spaþiul de desfãºurare al poves-tirilor este în cea mai mare parteromânesc, dar ultimele trei prozene trimit pe alte meleaguri. Aces-tea sunt un fel de „probe de la-borator” obþinute în alte condiþiidecât cele obiºnuite. Cupola carele leagã este capacitatea poves-titorului de a transforma fapte-le banale în artã literarã.


nnnnn IOANA REPCIUC

Dupã depãºirea excese-lor naþionalismului în-cheiate nefericit în se-

colul trecut, ne aflãm astãzi înepoca variantei îmblânzite, „ba-nale” a ataºamentului la naþiune,dupã cunoscutul concept mono-grafiat de Michael Billig. Printreaceste manifestãri nedãunãtoare,pacifiste ale identificãrii naþiona-le sau etnice, se numãrã preferin-þele alimentare. Cartea lui Atsu-ko Ichijo ºi Ronald Ranta, Mân-care, identitate naþionalã ºi na-þionalism. De la experienþa co-tidianã la politicile globale1,aduce în atenþie rolul exponenþi-al pe care îl joacã un element apa-rent derizoriu ºi lipsit de relevan-þã în comparaþie cu serioaseleprobleme politice ale lumii con-temporane.

Cercetãtoarea japonezã Atsu-ko Ichijo a realizat un doctorat însociologie cu celebrul profesorAnthony Smith la Londra, o tezãdespre naþionalismul scoþian înepoca integrãrii europene, dar deasemenea este interesatã de ana-liza modernitãþii ºi a expresiiloridentitãþii naþionale în Japonia.Ronald Ranta este specializat înstudiul conflictului israelo-arab ºiconstrucþia identitãþii naþionaleisraelite în relaþie cu identitateaºi cultura palestinianã, dar esteºi fost bucãtar, capabil sã înþe-leagã din interior de ce ºi cumanume mâncarea devine repre-zentativã pentru o naþiune.

Ambii autori, actualmente co-legi, profesori la Kingston Univer-sity din Londra, au înþeles cã hra-na este una dintre cele mai con-crete ºi mai populare expresii aleapartenenþei la un grup etnic. Pelângã necesarul inventar teoretical lui Michael Billig, cu al sãu „na-þionalism banal”, aceºtia apelea-zã ºi la propunerile teoretice alelui Tim Edensor, care a vorbit de-spre natura rutinantã a identitãþiinaþionale. Volumul de faþã poatefi citit ºi ca o pledoarie convingã-toare pentru luarea în considera-þie a faptelor cotidiene în analizanaþionalismului. Deºi suntem fa-miliari astãzi cu etichetele etniceale unor alimente legate prin tra-diþie de o þarã sau alta, cum ar fiporumbul mexican, cafeaua tur-ceascã sau siropul de arþar cana-dian, Ichijo ºi Ranta apeleazã lastudii de caz mai puþin cunoscuteºi care lãmuresc relaþia dintre hra-nã ºi identitãþile colective.

Trei sunt perspectivele dincare autorii îºi propun sã analize-ze tematica volumului. Prima per-spectivã este cea neoficialã saude jos în sus, ºi anume impactulpublicului consumator în impu-nerea la scarã naþionalã a unorpreferinþe alimentare. Este studiatapoi efectul opus, al presiuniiexercitate de administraþia statu-lui asupra dietei cotidiene a po-pulaþiei pe care o guverneazãprin încurajarea unor politiciagro-industriale sau, din contrã,prin restricþionarea unor alimen-te. Cel de-al treilea nivel de anali-zã este dedicat rãzboaielor culi-nare ºi culturale care apar întrenaþiuni. Sunt de asemenea de-scrise segmente ale pieþei globa-le asaltate de alimente de prove-nienþã etnicã ºi de implicareaunor organisme internaþionalechemate sã certifice unele alimen-te sau sã interzicã altele.

hrana cea de toate zilele ºi politicile culturale

Cei doi profesori londonezisondeazã mai întâi evidenþa cu-tumelor alimentare care solidi-ficã legãturile etnice, mâncareafiind vãzutã ca un cod estetic,cultural ºi semiotic pentru defi-nirea membrilor grupului (p. 22).Artefactele culinare redundantereprezintã astfel un tip de discurscare conþine referinþe la identita-tea colectivã. Primul studiu decaz din prima parte a volumuluiexplicã apariþia pastelor tipic ja-poneze într-o culturã alimentarãal cãrei specific a fost recunos-cut oficial de UNESCO în 2013.Pastele consumate astãzi de ni-poni cu credinþa cã acestea re-prezintã un element exponenþialal culturii lor au fost de fapt im-portate din Italia în perioada in-terbelicã. Abia în anii ’60, cândapar la scarã largã ºi maºinile ita-liene de produs paste, ele devinun reper al identitãþii culinare ni-pone. Cert este cã identitatea ja-ponezã a produsului de origineitalianã este asiguratã de sosulde soia sau miso cu care acesteasunt îndeobºte gãtite în arhipe-leag, determinând consumatoriisã ignore provenienþa lor în defi-nitiv strãinã (p. 30).

Un alt exemplu grãitor, menitsã evidenþieze consacrarea de josîn sus a unor feluri de mâncarecapabile sã satisfacã gusturileunei întregi naþiuni, este cel al tra-diþionalei cine scoþiene închina-te poetului Robert Burns, orga-nizatã în fiecare an pe 25 ianua-rie, când este sãrbãtoritã ziua denaºtere a celui mai importanterou cultural al Scoþiei (p. 47). Nupoate lipsi de la acest evenimentsolemn, o îmbinare sui generis dehranã materialã ºi recitarea poe-melor lui Burns, celebrul Haggis,mâncarea tradiþionalã din aceas-tã parte a teritoriului britanic, darpuþin apetisantã pentru non-scoþieni întrucât reprezintã uncârnat supradimensionat din fi-cat, inimã ºi plãmân de oaie, cea-pã ºi ovãz. Al treilea studiu decaz încearcã sã explice comple-xul rãzboi culinar inter-etnic dinstatul Israel, unde palestinieniiarabi ºi israelienii îºi disputã drep-turile etno-culturale asupra unorde altfel generice bucate tradiþi-onale de multe secole mai tutu-ror popoarelor din Orientul Mij-lociu, cum ar fi humusul (p. 58).

Confirmarea caracterului naþi-onal cu care sunt înzestrate anu-mite feluri de mâncare nu rãmânela nivelul acþiunilor propagãriiorganice a preferinþei maselor, cieste promovatã ºi prin strategiilecomerciale ale unor companii pri-vate. A însoþi diferitele produse

tradiþionale britanice de atribu-tele lor geografice – cârnaþii deCumberland, untul din Cornishsau crabul pescuit în Devonshi-re – se dovedeºte, pentru aface-rile de catering din Anglia, o caleeficientã de a spori credibilita-tea ºi autenticitatea acestora înochii consumatorilor (p. 70). Peo piaþã globalã aparent din ce înce mai dominatã de omogenita-te, creºte cererea pentru bucateexotice, provenite nu doar dindeja clasica bucãtãrie francezã,chinezeascã sau italianã, ci deasemenea din Coreea, Malaieziasau Maroc. Promovarea intensãa propriei bucãtãrii în economiaalimentarã internaþionalã se ma-terializeazã într-o veritabilã„gastrodiplomaþie” (p. 71).

În partea a doua a cãrþii, autoriise concentreazã asupra unei te-matici de nelipsit într-o astfel decercetare, ºi anume eforturile sta-telor-naþiune de a impune, din ra-þiuni politice sau socio-economi-ce, o anumitã dietã propriilor ce-tãþeni. Un interesant caz discu-tat aici este neaºteptata introdu-cere a cãrnii în meniul zilnic aljaponezilor la sfârºitul secolu-lui al XIX-lea, când liderii niponiau constatat lipsa calitãþiloratletice ale membrilor armateilor în comparaþie cu cele occi-dentale (p. 88). Consumul decarne va deveni însã cu greu po-pular în rândul pasionaþilor deorez, în condiþiile unor puterni-ce interdicþii religioase care i-au þinut pe niponi departe deacest aliment ºi au inculcat unvegetarianism înverºunat.

În mod evident, mai mult de-cât în administraþiile democrati-ce, regimurile autoritare au doritsã controleze hrana destinatã ma-selor. În Italia fascistã, Musso-lini a promovat o dietã bazatã

mai mult pe alimente agricoleproduse local, incluzând, de pil-dã, urechile de porc, supa de sa-latã ºi mãmãliga, sperând sã des-curajeze astfel pasiunea excesi-vã pentru pastele fãinoase, a cã-ror producþie clama un importsusþinut de grâu (p. 92). În re-staurantele din Australia ultime-lor decenii, revine în forþã car-nea de cangur, ca reacþie la dez-avantajul ecologic al creºteriianimalelor domestice, zooteh-nia fiind o influenþã târzie adusãla Antipozi de coloniºtii euro-peni (p. 104).

Ultimul actor care impune re-gulile jocului în gastrodiploma-þie sunt organizaþiile internaþio-nale – structuri suprastatale acãror menire ar fi protejarea pa-trimoniului alimentar al statelor,dar care uneori ajung sã arbitre-ze mai mult sau mai puþin obiec-tiv disputele alimentare dintreacestea. Obiºnuinþele culinare,susþinute de credinþe, valori ºiobiceiuri tradiþionale ale unornaþiuni, se ciocnesc uneori cu alealtora, creându-se conflicte di-plomatice. Un exemplu grãitoroferit aici de Ichijo ºi Ranta esteconflictul de lungã duratã dintreJaponia, care promoveazã consu-mul balenelor, un aspect tradiþio-nal al hranei din aceastã þarã, ºistatele care atenþioneazã asupraefectului nociv pe care constan-þa mamiferelor în dieta japonezi-lor o poate avea asupra ecosis-temului. Desigur, nici apãrãtoriibalenelor nu sunt mânaþi eclusivde raþiuni ecologice. În Austra-lia, una dintre cele mai puternicevoci în aceastã disputã, popula-þia indigenã concepe acest ma-mifer ca pe un animal sacru dinsistemul sãu totemic (p. 127-136).

Obiceiul unor popoare dinAsia de est ºi sud-est de a con-

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

anthro

pos

an

th

ro

po

s

suma câini, aºa-numita „hranã alui Confucius”, este privit ca odeprindere barbarã de populaþii-le europene (p. 137). Pentru ex-plicarea acestei situaþii se faceapel la conceptul de „gastronaþi-onalism”, propus de MichaelaDeSoucey, care vedea în acestcomportament o reacþie împotri-va unor influenþe sau valori ex-terne ameninþând propriile obi-ceiuri alimentare. Un puternicatac lansat de miºcarea de pro-tecþie a animalelor pune în peri-col de pildã producþia de foie-gras a Franþei (p. 141). În defini-tiv, protejarea propriei identitãþiculinare este vãzutã în termeniiunei demne rezistenþe la imperia-lismul cultural global, la influen-þe alimentare ale altor culturi, laideologii sau pur ºi simplu la une-le campanii de marketing sau cu-rente de opinie.

Prin aceastã abordare necon-venþionalã a sentimentelui deapartenenþã la naþiune, realizatãprin apelul la numeroase studiide caz ºi variate metode ºi per-spective, autorii reuºesc sã ex-plice cum ceea ce este prezentatîndeobºte în faþa strãinilor drept„bucãtãrie naþionalã” nu estedoar un rezultat logic al preferin-þelor alimentare manifestate de-alungul timpului de cetãþenii uneinaþiuni sau de membrii unui grupetnic, ci din ce în ce mai mult as-tãzi o construcþie politico-econo-micã la care contribuie mecanis-me oficiale din administraþia sta-tului, organizaþii internaþionale ºiinterese comerciale private.

1 Atsuko Ichijo, Ronald Ranta,Food, National Identity and Natio-nalism. From Everyday to GlobalPolitics, Basingstoke, Palgrave Mac-millan, 2016.

Flo

rin

Mit

roi.

fo

to:

Em

ilia

n A

lbu


Nãscut la Roma, la 26august 1880, ca fiu na-tural al ofiþerului ita-

lian Francesco Flugi d¼Asper-mont ºi al polonezei Angelica deKostrowitzky, Guillaume Apol-linaire are scurte contacte cuParisul, în 1887, apoi în 1889,cu ocazia Expoziþiei universale,urmându-ºi mama în peregrinã-rile sale aventuroase. Revine laParis în 1898, când este înregis-trat la Prefectura de Poliþie castrãin. Situaþia financiarã preca-rã îl obligã sã presteze serviciiprost plãtite. În ciuda lipsei unordiplome de studii care sã-i asi-gure un anumit statut, Apollinai-re se remarcã totuºi prin cunoº-tinþe solide ºi chiar prin erudi-þie în unele domenii, fruct aleforturilor sale de autodidact.Dupã perioada petrecutã în Rhe-nania (1901-1902), marcatã deun eºec în dragoste, care îi insu-flã sentimentul de „rãu iubit”, re-vine la Paris, unde îºi câºtigã unloc al sãu în lumea literarã ºi ar-tisticã a vremii. Publicã versuri,criticã de artã, fondeazã reviste.Fire solarã, îºi face numeroºiprieteni: Salmon, Picasso, MaxJacob, Jarry, Derain, Vlminck,Douanier Rousseau, Brâncuºi,Cendrars ºi mulþi alþii. Revista„Les Soirées de Paris”, condu-sã de Apollinaire dupã 1912, re-flectã sinteza artelor din Euro-pa acelei epoci, locul de întâl-nire privilegiat fiind Montpar-nasse, cu ale sale cafenele re-numite: le Dôme, Rotonde. Na-turã melancolicã, poetul seplimbã adesea pe cheiurile Se-nei („flâneur des Deux Rives”),dar frecventeazã, alãturi de cu-biºti, ºi faimosul Bateau – La-voir din Montmartre ºi mediulartistic din strada Ravignan.

Un loc aparte în topografiasentimentalã a Parisului apolinai-rian îl ocupã cartierul Auteuil,leagãn al iubirii pentru pictoriþaMarie Laurencin, cunoscutã îniulie 1907, graþie lui Picasso.Poetul se mutã la Auteuil în oc-tombrie 1909, rãmânând aicipânã în august 1912, an al des-pãrþirii de Marie. Va închiria înluna octombrie a aceluiaºi an unmic apartament (a cãrui terasãdomina Parisul), situat în Bule-vardul Saint-Germain, nr. 202,unde va rãmâne pânã la moarteasa, în noiembrie 1918. Într-oscrisoare adresatã criticuluiHenri Martineau, referindu-se lageneza poemelor sale, Apollinai-re face urmãtoarea mãrturisire:„fiecare poem al meu este come-morarea unui eveniment din via-þa mea ºi cel mai adesea este vor-ba de tristeþe”. Poemul Le PontMirabeau, având Auteuil ca de-cor, ilustreazã aserþiunea. Spaþiulpoetic este dominat de imagineaPodului Mirabeau, metonim aleului liric, plasat sub semnul sta-torniciei, al memoriei afective,care sfideazã curgerea timpului:„Sub podul Mirabeau curge Sena/ªi dragostea noastrã/ Ar trebuioare sã-mi aminteascã/ De bucu-ria ce urma tristeþii// Sã batã cea-sul nopþii stãpân/ Zilele curg eurãmân”. (t.n.)

Sena, cronotop al crizei senti-mentale apolinairiene, este pre-zentã ºi în Marie, poem descrisde autor în corespondenþa sa cuMadeleine Pages (Tendre souve-nir) drept „cel mai sfâºietor”, evo-când suferinþa provocatã de neîn-þelegerile grave cu Marie Lauren-cin: „Pe malul Senei rãtãceam/Purtând o carte veche-n mânã/Fluviul în suferinþã-mi e pereche/

Parisul lui ApollinaireDe-ar trece grabnic aceastã sãp-tãmânã”. O „suferinþã delicioasã”,grefatã pe fundalul muzicii desfere: „Iar muzica e-atât de-nde-pãrtatã/ Încât pare-a veni din ce-ruri”. Spaþiul orfic este o emana-þie a eului liric, „arzândã lirã”. Elreapare ºi în alte poeme. În Calelactee o sorã luminoasã, deexemplu, unde este un element decontrast în raport cu muzica ames-tecatã a Parisului în plinã varã:„Duminicile sunt eterne aici/ ªiflaºnetele/ Hohotesc de plâns încurþi cenuºii...” Spaþiul marcatnegativ este în consens cu dra-gostea care moare. Parisul soli-tudinii îndrãgostitului fãrã norocare ca pandant Parisul aglomerã-rii ºi al triumfului maºinist, beþiatrãirii intense inundând decorul,în conformitate cu titlul volumu-lui, Alcools: „Seri pariziene betede gin/ Strãlucind de electricita-te/ Tramvaiele cu lumini verzi pespinare/Punând pe note de ºinã/Nebunia lor de maºinã”. Nu lip-sesc din decor nici „cafenelelepline de fum”, rãsunând de cân-tece de inimã albastrã: „Pentrutine tu cea multã iubitã”.

Cea mai eclatantã viziune aParisului apare însã în poemulZone, plasat în deschiderea vo-lumului Alcools, publicat în 1913.Turnul Eiffel, imagine agreatã depictorii cubiºti, dominã peisajul,efectul de surprizã fiind creat demetafora insoltã: „Pânã la urmãte saturi de lumea asta veche/Pãstorule o turn Eiffel turma po-durilor behãie în dimineaþa aceas-ta”. Sub semnul simultaneismu-lui, decorul se schimbã, elemen-tul unificator al balansului întreprezent ºi trecut fiind suferinþadin dragoste. Imaginarul parizianapolinairian oferã o viziune sin-teticã a cotidianului, evidenþiindindustrializarea ºi sclavia umanu-lui condamnat la o muncã alie-nantã („Directorii muncitorii ºistenodactilografele nurlii/ Deluni dimineaþa pânã sâmbãtã sea-ra de patru ori zilnic trec pe aci/Sirena geme de trei ori în fieca-re dimineaþã”), dar ºi exploziapublicitarã: „Inscripþiile de pefirme ºi ziduri/ Plãcuþele avize-le asemenea papagalilor þipã”.Fundalul sonor conoteazã ºi elagresivitatea: „Un clopot turbatlatrã la amiazã”. Printre spaþiilecare evocã diverse momente au-tobiografice figureazã ºi spaþiulcarceral Santé („Eºti la Paris înfaþa judecãtorului de instruc-þie”). Solitudinea lui Baudelai-re în mijlocul „mulþimii” se re-gãseºte la Apollinaire: „Acummergi prin Paris singur în mul-þime/ Turme de autobuze mugi-toare trec pe lângã tine/ Angoa-sa dragostei îþi încleºteazã gâ-tlejul/ De parcã niciodatã nu þi-ar mai fi dat sã fii iubit”. Tablou-lui existenþial i se alãturã ima-ginea stereotipiei cotidiene:„Lãptarii fac zgomot cu bidoa-nele pe strãzi”.

Un alt poem în care spaþiali-tatea stã sub semnul „simulta-neismului” este Vendemiar. Ti-tlul trimite spre prima lunã a ca-lendarului republican (22 sep-tembrie – 21 octombrie), lunã aculesului viei. Tabloul Parisuluidin aceastã perioadã ilustreazãfascinaþia lui Apollinaire pentrupicturã ºi darul poeþilor de a creao nouã cosmogonie, fondatã sti-listic pe contiguitatea metonimi-cã pãmânt/cer ºi pe grefa meta-

forei filate „via”: „Ce frumos eraParisul la sfârºit de septembrie/Fiecare noapte devenea o vie încare viþele/ Îºi revãrsau luminaasupra oraºului ºi-acolo sus/ As-trele coapte ciugulite de pãsãri-le bete/ Aºteptau culesul din zorial gloriei mele”. Noua erã, anun-þatã de poet („Oameni de mâineamintiþi-vã de mine:/ Trãiam învremea când regii dispãreau”),este plasatã sub semnul unani-mismului. Provinciile Franþeiurmeazã capitala, prinse ºi ele învârtejul prefacerilor industriale,al maºinismului. Parisul, spaþiual miºcãrii centripete, pare sã în-globeze întreg universul, entu-ziasmul maselor generând im-presia de ebrietate, stare asuma-tã ºi de eul liric metamorfozat înDionysos: „Ascultaþi-mã suntgâtlejul Parisului/ ªi voi bea demi-este voia întreg universul”.

O viziune avangardistã a Pari-sului (vãzut de la înãlþimea avio-nului) oferã poemul Coline:„Deasupra Parisului într-o zi/ Seluptau douã mari avioane/ Unulroºu celãlalt negru/ În timp ce lazenit strãlucea/ Eternul avion so-lar.// Unul era tinereþea mea/ Iarcelãlalt era viitorul/ Se luptau cu

turbare/ Precum odinioarã împo-triva lui Lucifer/ Arhanghelul cuaripi radioase”. Nãscut sub sem-nul lirei, Apollinaire percepe„cântecul Parisului”: „Priveºtecâtã armonie este-n jur/ Asemeniunei tinere fete/ Parisul se tre-zeºte languros/ Îºi scuturã plete-le lungi/ ªi îºi înalþã frumosu-icântec”. Profet ºi magician, poe-tul instaureazã prin apelul la „si-multaneism” ºi prin valorizarealirismului o suprarealitate carepoate fi circumscrisã „cubismu-lui orfic”. Spaþializarea pe verti-calã conoteazã elevaþia spiritua-lã, „colinele” apolinariene fiind,asemenea „farurilor” baudelairi-ene, simbolul artistului care per-cepe „corespondenþele”, avândacces la limbajul misterios al na-turii. Iubind înãlþimile, precum„Ader aerianul”, Apollinaire pri-vilegiazã imaginea Parisului „a vold¼oiseau”. În viaþa realã, el este,de altfel, ataºat de mica sa locuin-þã din Bulevardul Saint-Germain,„porumbarul” sãu. „Sumbrul Pa-ris” contemplat de Baudelaire dela înãlþimea mansardei sale esteînlocuit la Apollinaire de picturaîn miºcare a metropolei, în spiri-tul artei noi, ca în tablourile luiSurvage, inventatorul „ritmuluicolorat”.

Precum Baudelaire, Apollinai-re rãtãceºte pe strãzile Parisului,cufundându-se în mulþime: „Cântbucuria de a rãtãci ºi plãcerea dea muri astfel”. Rãtãcirea ia uneoriforma transei, anticipând imagi-narul bretonian al deambulãrii, caîn poemul Muzicantul din Saint-Merry. Prezenþa numelui Arianesemnaleazã valoarea iniþiaticã arãtãcirii în labirintul urban. Cân-tãreþul din flaut se dovedeºte a fiun alter ego al eului liric: „El seopri în colþul strãzii Saint-Mar-tin/ Cântând aria pe care eu o cântºi-am inventat-o”. Orfeu în ceta-te, cântãreþul este urmat de cor-tegiul femeilor ce inundã strãzi-le, simbol al bacantelor care îlvor sfâºia. O altã mascã din mul-þime pe care ºi-o asumã poetul

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e

Revista „Convorbiri litera-re” nr. 10 (274)/ 2018 se deschi-de cu un editorial al lui CassianMaria Spiridon, „un scurt excursasupra ceea ce a însemnat cul-tura ºi unde se aflã acum subcupola fragilã a divertismentu-lui”. La secþiunea „Maiorescuintegral în premierã”, continuãseria cu „Jurnal no. 18 (VII), iaracademicianul Basarab Nicoles-cu scrie despre Marguerite Po-rete, autoarea lucrãrii Oglindasufletelor simple, lucrare aparþi-nând misticismului creºtin tim-puriu din secolul XIV, în care eadescrie cele douãsprezece numeale sufletului ºi cele ºapte stãride graþie ale acestuia. Ne-auatras atenþia ºi interviul cu poe-tul Gellu Dorian („În curând îmiva apãrea un nou roman ºi onouã carte de poezie.”), eseul luiOvidiu Pecican („Eliade despreNoica”) ºi cronica lui Marius

Chelaru despre opera poetuluichinez Wang Jiaxin („DarkeninMirror”). Poezia este reprezenta-tã de Gellu Dorian („[...] am plu-tit/ pânã când peste pânza debeton peste care femeia stãtea/firicelul de iarbã reteza gâtul mor-þii…”) ºi Valeriu Valegvi, iar pro-za de Vasile Popa-Homiceanu ºiConstantin Gherasim. (P.M.)

Revista „Vatra” nr. 8-9 (569-570)/ 2018 are un amplu dosardedicat traducerii, traducãtorilorºi traductologiei, prinre semnatarifiind nume avizate precum Bog-dan Ghiu („[...] Azi, traducãtoruldevine un pe cât de precis, pe atâtde incert autor de sine stãtãtor,dar mai mult în sens administra-tiv decât filosofico-teoretic ºilarg-practic, social-practicabil.Autorul cãrþii devine colectiv ºicolaborativ.”), Dinu Flãmând,

Leo Butnaru, George Volceanov,Radu Vancu, Veronica D. Nicu-lescu („Eu nu sunt traducãtor”),Angela Martin, Kocsis Francis-ko, Horia Gârbea etc. Al. Cistele-can scrie despre volumul de ver-suri „Arme grãitoare” al lui Emi-lian Galaicu-Pãun („inserþiile bru-tale de real ºi inflamaþiile sarcas-tice exprimã la el o condiþie defebrã profeticã”), Poeþii de la ru-brica „Chintã roialã” sunt LiviuAntonesei („[...] eu sunt acum celtranslucid, spectral, eu strig –/ºi poate acum strigãtul se vaauzi…”), Monica Rohan („[...]este chiar inima ta/ ai cea mai cla-rã dovadã/ cã împãrãþeºti/ în cor-pul unui vis veritabil/ de carne ºisânge”), Nicolae Coande („[...]Nu eu am scris acest poem fãþar-nic/ Fantoma mea l-a scris./ Undocetist blând”), Liviu Ofileanu(„[...] în anu’ morþii trãieºti ºi tefaci cã lucrezi ca mircea”), Roxa-na Cotruº („[...] Trage zãbrele ºihai sã trãim. De aici se trãieº-te.”). (P.M.)

este aceea a „arlechinului trisme-gist”, ce trimite atât spre tentaþiaalchimiei, cât ºi spre imaginarulcubist. Acestui simbol i se alãtu-rã „saltimbancul” (Saltimban-cii), prezent ºi în tablourile luiPicasso, prietenul sãu, în Fami-lie de saltimbanci (1905), deexemplu.

Poemul Mica maºinã, dinCalligrammes, evocã întoarce-rea lui Apollinaire de la Deau-ville la Paris, ca urmare a anun-þului de mobilizare generalã (1august 1914). În decembrie1914, cererea poetului de anga-jare în armatã este acceptatã. În-regimentat la Nîmes, proaspãtulsoldat îºi îndreaptã gândurile spreParisul iubit ºi spre râul fetiº,Sena (La Nîmes). Nostalgia va firesimþitã acut pe front. Întorsîntr-o permisie, în 1916, esteneplãcut surprins de atmosferacare dominã oraºul: „Am vãzutParisul în umbrã/ Hipogeu încare se râdea prea mult”. Tablouleste impregnat de reverie ºi re-pulsie: „Umbra statuii lui Shake-speare pe Bulevardul Haussman/Urâþenia costumelor civile alecelor care nu au plecat ”.

Parisul lui Apollinaire este ce-tatea lui Orfeu, spaþiu „arhiliric”,dar ºi capitala progresului tehnicºi artistic, spaþiu reflectând „spi-ritul nou” ºi „estetica surprizei”.Imaginea Turnului Eiffel, pãstoral podurilor pariziene, are ca pan-dant imaginea Podului Mirabeauºi a Senei, decor al dragostei ne-fericite. Ebrietatea sentimentalãtransformã Parisul în spaþiu ero-tizat, în „alambic” al „dorinþei”,cuvânt-cheie al imaginarului apo-linarian. În tabloul „mulþimii” ceinvadeazã strãzile pariziene, pefondul zgomotelor stridente saual sunetului elegiac de corn, seidentificã un „punct de fugã”, „ar-lechinul trismegist” sau tristul „ar-lechin albastru” simbolizând me-lancolia sfâºietoare ºi solitudineapoetului. Cu luciditate, acesta îºiasumã destinul „azurat” de geniu,sugerat de imaginea „stâlpnicu-lui”: „Dar viaþa mea rãmâne înãl-þatã pe un soclu ca un stilit”.

nnnnn Maria Tronea

ocheanul întorsocheanul întors


1.Aura Christi alãturã 46 detexte (Din infern, cu dragoste,Ed. Contemporanul, Bucureºti,2017), de lungimi medii ºi mari,într-un cuprins compozit, nesis-tematizat, dupã principiul recu-renþei ca „eternã reîntoarcere”,tematic-obsesionalã. Epigrafele,care par ultra-critice, prin pesi-mism (teza), himerã (antiteza),capãtã (în sintezã) un efect încre-zãtor înalt spiritual, artistic ºi re-ligios. Aura Christi ne poartã înabisul speranþei, nicidecum peculmile disperãrii. Epigrafele vindin Gogol („Pustiu ºi groazã seface în lumea ta.”, text mai lungcitat ºi la p. 319), ºi Fr. Nietzsche(„Certitudinea de a exista într-ooarecare, întâmplãtoare, realita-te.” Epigrafele sunt teme inten-siv ºi extensiv reiterate ºi în noulvolum. Pustiul ºi groza nu cople-ºesc. Rãul dã nãvalã spre bine, maimult chiar, spre iubire. AuraChristi scrie în enunþuri cu uncontur de litanie, stilistic remo-delatoare. De cele mai multe orise aºazã sub gândirea autoritarã,rezistentã. Realitatea? A scrisHegel cã principiul face ºi supu-ne realitatea. De aceea, ceea ceexistã este proiecþia noastrã asu-pra realitãþii. Cunoaºtem doar fan-tasmele lumii ºi realitãþii. Ce tre-buie reþinut din viaþã este cã viaþaadevãratã e artã, e punere ºi rã-mânere în operã. Sau, ºi mai di-rect ori restrâns, viaþa e artã, ceeace se poate formula ºi înþelegedeopotrivã cã arta e viaþã. Astaîntr-o gândire a identitãþilor sausubstituirilor majore. Repet: subacoperire autoritarã. Un altexemplu, între altele: Trepte sprecer, unde urcuºul este iniþiat prinConfucius, Sf. Augustin, ErichAuerbach, Albert Einstein, Fr.Nietzsche, E. Canetti etc.

Scrisul zilnic (în mãcar douãpagini), deºi nu e lucru de cãpe-tenie, nu este aºezat în capãtulvieþii active, apãrând secundar,este ºi el o puternicã obsesie. Otemã, de ce nu? Ce este ºi ce nueste scrisul pentru Aura Christi?Scrisul nu este pentru ea ceea ceeste mãcar pentru unii, devremece noteazã intens iluzia scrisuluica înþelegere. Nu raþional, dar in-tuitiv, nu logic, dar contemplativ,iatã termenii din recurs la meto-dã. Boalã, sau mãcar extensie abolii fiziologic-spirituale, se re-cunoaºte, deci, maladia scrisuluica salvare de la sinucidere. Tera-pia scrisului, iatã ce poate pãs-tra de la Aristotel, în marginea ca-tharsis-ului moral-artistic. Actulîn sine al scrisului nu e singurulcare þine de insolitul deplin. „Ne-firescul” de a scrie, ca ºi de a citi,ori de a asculta muzicã, este afir-mat ºi îndurat. O dublã aºteptareapare prin mijlocirea scrisului: 1.dacã nu îndepãrtarea infernului,mãcar o mai bunã traversare a lui,2. o cale (metodã) de a producesau provoca iubirea (a nega infer-nul, ca loc neiubit, dar fatalmen-te al iubirii): „scrisul rãmânea, înesenþã, manifestarea nevoii mele

nnnnn MARIAN VICTOR BUCIU

Aura Christi în abisul speranþei (I)de a iubi ºi de a fi iubitã într-olume care semãna tot mai multcu un infern”. Scrisul este mij-locul, iubirea este scopul. Scri-sul literar, de bunã seamã: „Eu ampariat totul pe o singurã carte: li-teratura.” Pentru care îºi afirmã,împotriva oricãror obstrucþii (fieele ºi critice) o „vocaþie puterni-cã”. Într-o anume atitudine (etermenul poate cel mai potrivital publicisticii ºi eseisticii Au-rei Christi). O atitudine funda-mental eticã, întrucât, aduce eamotivarea, vocaþiei puternice, eiºi numai ei, îi este datoare.

Aura Christi se apreciazã maiales ca poetã. E firesc sã se re-fere la poezie, a sa (aici primeº-te cu gravã emoþie propria poe-zie tradusã în italianã) ori a alto-ra, a celor mai apropiaþi dintrepoeþii de departe, în spaþiu ca ºiîn timp. Face, desigur, elogiulpoeziei, în general ºi în particu-lar, aici, de pildã, pe când se aflãîn China. Numeºte poezia un„rãu” necesar al fiinþei, dar ºtimcã gândeºte în sensul cã tot rãulmerge spre – se pierde în – bine.Ca timp ºi spaþiu, astfel aproxi-meazã poezia ori poeticul. Poe-zia nu e înþeleasã ca un fel de lim-baj, el, intraductibil (natura lite-rarã fiind în mod obiºnuit aflatãpe suportul unei limbi), dar exis-tã, pentru ea, dincolo, dacã nu maicurând dincoace de limbaj, ca ata-re: este (în) sufletul intraducti-bil. (De la Emerson, poate ºi elun poet, în sens larg, preia un alttermen: suprasufletul.) Adevã-ratã, totalã, existenþã: fãrã poe-zie nu existã nimic. În poezie, tim-pul totalizeazã memoria, poeziaexprimã veºnicia ca amintire.Într-o formã de vizionarism po-etic, de maximã intensitate saucombustie, poezia este suprau-manã, exterioarã omenescului,celestã, „respiraþie a îngerilor”.Ca spaþiu, „Poezia e o casã, o casãa fiinþei, ºi, ca ºi subterana, o al-bie a fiinþei.” Heidegger (casafiinþei, pentru limba genericã)este adoptat prin adaptare la Dos-toievski (subterana). Totul esteprivit însã în extensie, într-un felgeneralizat. Aura Christi nu rãmâ-ne doar la subterana lui Dosto-ievski (cum nu rãmâne doar încasa fiinþei lui Heidegger), eaumblã, ca cititor ºi scriitor, cumne previne, prin subterana mari-lor scriitori. Cãrora, tematic, lise înseriazã, întrucât adoptã/adapteazã „o temã imposibilã:subterana”. O temã înaltã, aº spu-ne, dar nu existã aici, în sensulobiºnuit, un jos ºi un sus. Ori-cum, ceea ce pare a fi de subsol,subterana, ridicã pe culmi crea-þia literarã, chiar ºi pânã la intan-gibilitatea/neinteligibilitatea cri-ticã. Autoarea are în vedere o li-teraturã, s-ar spune, mai multdecât antologicã, de capodopere,dar alcãtuitã din „texte de neatins,texte sacre”. Poeþii sunt primiiîn ordinea reprezentãrii acesteiliteraturi. De aceea le este acor-datã legitimitatea celor mai marimutaþii. Aura Christi propagã ast-fel o revoluþie a poeþilor. Ea rî-mîne, în felul sãu, izolat, o pa-seistã, o nostalgicã a vremii când„scriitorii erau consideraþi semi-zei”. Din orice timp, chiar ºi dinacel mai apropiat, regretabil acumde îndepãrtat, de pe când ea citeaîn biblioteca din Chiºinãu litera-tura din România, cu litere chiri-lice, prin forþa lucrurilor, ca o li-teraturã strãinã.

Poeþii îi prilejuiesc lecþii po-etice simple, directe, naturale,

nepedagogice ºi chiar necritice(de la nivelul ridicat, prin gust au-tentic selectiv, probabil cã poe-zia se dispenseazã ºi de criticã!).De la Marina Þvetaieva se „înva-þã” cã nu existã nimic banal. (Gra-þie unghiului de contemplaremereu deschis, desigur.) Cândscrie despre viaþa ºi poezia Emi-lyei Dickinson, nu se dã în lãturisã facã ceea ce i s-a reproºat:metafore ºi nu definiþii ale poe-ziei: „Poemele Emilyei sunt ai-doma cuiburilor de lãstuni dincopilãria mea.” La rigoare, princomparaþia complexã, prin me-taforã, avem un soi de compara-tism al lecturii poetice. Atrasã,la George Bacovia, de obscuri-tatea fiinþei, de faptul cã (portre-tizare metaforicã definitorie!),„un geniu atât de viclean”, acest„Hamlet al poeziei române”,„N-a miºcat toatã viaþa din sub-terana lui”, Aura Christi scrieacum în transã impresionistã.

Subteranele vizitate sunt dinDostoievski, dar ºi din Gogol,Tolstoi (subterana sau cuºcaacestuia), Nietzsche, Schopenha-uer. E reluatã, adâncitã, subtera-na lui Bacovia (numit fãrã reþi-nere, ºocant, „oligofren superi-or”, ca sã nu mai spun cã apare ºiformula „omul-cârtiþã”), desco-perit ca „subteranist de geniu”.(Fac precizarea cã termenulechivalent pentru subteranã,subpãmântã, nu este al exege-tului Nicolae Balotã, ci al auto-rului Urmuz, din Pâlnia ºi Sta-mate – roman în patru pãrþi).Subteranele devin semnul certi-tudinii realitãþii (estetice, dar ºinaturale), împreunã cu mirarea.În acest volum, subterana are ovizibilã recurenþã. ªtim cã la AuraChristi (ucenicã, într-o altã ge-neraþie, a maestrului Breban),temele nu sunt adunate, dar „risi-pite”, par pierdute, dar se întorc.În eseul Subterana mea, citim cã„iadul lãuntric este ascuns”, iarsubterana este spaþiul dedublaþi-lor. E descoperitã ºi schiþa uneitipologii a dedublãrii. Scriitoareacãlãtoreºte prin viaþã ºi artã (fer-til confundate) cu „Argonauþiisubteranei”, doar în tãria lor seîncrede. Se descoperã ea însãºica fiinþa subteranã, necunoscutã,din copilãrie, de la primele lec-turi, ascunsã în podul casei. Cape o strãinã o vede, într-o anu-mitã circumstanþã definitorie,mama, iar tatãl, îºi aduce aminte,i-a cerut sã se ascundã. Ea simteprotecþia nu doar a unei subtera-ne a artei, a literaturii, dar înþe-lege cã trãieºte cu adevãrat într-osubteranã a culturii sau cultura-lã. Elitistã declaratã, Aura Christie, literar, estetic, filosofic, poa-te ºi ideologic, ºi o „egalitaris-tã”, la cel mai cuprinzãtor nivel:de aici propriul cuvânt compus(valizã): „viaþãmoarte”.

2.Titlul masivului tom, Din in-fern, cu dragoste, este al uneiconferinþe de la un festival al tra-ducãtorilor derulat la Moscova.Deloc academicã ori de specia-litate, comunicarea, profund ati-picã, este extrem de puternic per-sonalizatã. Cuprinde date disper-sate. Reþin câteva. Unele, biogra-fice, grãitoare, ca cele desprelimba ºi literatura românã înR.S.S. Moldoveneascã. Îºi (re)-gãseºte locul gândul lui Fr. Nietz-sche, evident nu prima oarã citat,ca poporul sã-ºi recunoascã oa-menii mari, care nu existã doarpentru ei înºiºi. Evocã biografiasecvenþial petrecutã în mediumultirasial ºi multilingvistic.

Defineºte identificatoriu gene-raþia ei: „Suntem niºte epave ce-ºi doresc un destin unic.” Elogia-zã liceul româno-francez exce-lent din Chiºinãu. Se întoarcemult în timp la strãmoºii „chia-buri”, persecutaþi ideologic. Sereapropie înspre „decenii trãiteîn minciunã”. Se exaltã, pe acestgrav fundament, de „românism”.Marea poetã rusã Marina Þveta-ieva o (pre)ocupã ºi aici, de ase-menea. Poate trece lejer spreabsolvita, de ea, Facultate de jur-nalism (într-un moment de tre-cere spre alt regim politic). NiciCehov ºi gândul sãu despre sim-plitate nu rãmâne nerepetat. Înfine, dacã este vorba de o confe-rinþã a traducãtorilor, aflãm cã,dar ºi cum, a tradus 60 de poemedin Anna Ahmatova. Textul titu-lar, aºadar, dã oarecum seama detemele nu doar ale cãrþii, dar alecãrþilor scriitoarei aºa-zicândplurigenerice.

ªi în notele de cãlãtorie, prinItalia sau China, temele se reîn-tâlnesc, ca ºi modurile de expre-sie. Citim aici chiar ºi unele frag-mente psaltice, despre iubire ºinevoia de Dumnezeu. Repetãriprincipiale personale: „Intensita-tea e totul, aproape totul.”, „Deacord, poezia e tehnicã, tehnicãºi iarãºi tehnicã. Dar nu exclusivatât!”. Sau: „realitatea nu e decâto proiecþie a himerelor”. Aflãmmodul de a scrie (a scris deja7000 de pagini): „Scriu aºa cumrespir...”. Cum a scris o carte saualta, de pildã, între ultimele, ro-manul în versuri Geniul inimii.Ne reaminteºte de frigul infer-nal întâlnit la Dante. ªi, din nou,scrisul pe o temã anume, dar dinnoi unghiuri.

Cartea aceasta se încheie cuPoveºti de iubire: nu specia epi-cã numitã poveste, dar un lungeseu, cu fapte din cãrþi ºi din via-þã. Totul e pregãtit cu numeroa-se citate (de altfel o marotã a au-toarei, care face ºi ea o reveren-þã criticã) din mulþi teoreticieni,filosofi, psihanaliºti, teologi,scriitori. Nu se uitã subterana orisufletul veºnic ºi netemãtor. Sedefinesc omul, sufletul, abia dincolþul gurii. Alãturi de alþi prie-teni apropiaþi, Balotã, Ianoºi, so-þiile lor, e cuprins aici ºi un Bre-ban plângând, dar ºi impresia sade lecturã, nu fãrã o rezervã latematica ideologicã-politicã,despre Geniul inimii: o „capo-doperã”.

Aura Christi îºi ia precauþiimetodice, deopotrivã pentru ase apãra ºi defini, printr-o ofen-sivã modestie autocriticã. Biza-rã este, continuã sã fie, ºi înacest mod. Rãspunde unei cri-tici prin acceptarea ei numaide-cât rãsucitã, prin acelaºi unchicontemplator. E simultan (auto)

ironicã: „Nu exclud faptul cãsunt ridicolã.” Lucreazã cu osemanticã personalizatã, parale-lã, evident poetic-paradoxalã. Iarmetoda re-semnificãrii îi des-chide calea dreaptã ºi îndreptã-þitã sã afirme cã patetismul (re-proºat) este perfectã exactitate.Tot în discurs patetic îºi enume-rã, senin, aspru, cu mare puterede judecare, chiar dincolo deacuzare, multe vini, pe câtevapagini (496-498). Îºi asumãmulte vini sau, poate, o multiplãvinã: bolile, faptul cã e „contra-dictorie, strãinã, veneticã, pro-scrisã, excesivã”, „confuziile,eºecurile, erorile ºi dramelemele”, „firea mea dificilã, întor-tocheatã, inegalã, pierdutã învise fãrã înþeles”, însã într-oexpiatoare finalitate propedeu-ticã: „învãþ sã iubesc lumea aºacum este ea”. O eticã echivalentãa rãsplãþii fixeazã destinele. „To-tul se plãteºte când eºti preaiu-bit: cu sânge.” Sunt de folos ºivalorile negative, dupã Fr. Nietz-sche, „minciunã, trãdare, rãtãci-re, eroare, dispreþ etc.” Viaþa eacceptatã în sensul suprem sen-timental. Imperios e sã iubeºtiviaþa fãrã sã o înþelegi.

Dar ce ne spune cartea aceas-ta, plecând de la titlu: infern? ceinfern? Vedem cã întrebarea po-trivitã este alta: care infern, pen-tru cã nu este vorba deloc desprecel biblic. Nu e vorba nici mã-car de unul, ci de douã infernuri.Act de deplasare pe teren meta-foric. Deci, care, cu ce diferen-þe? Le aflãm numaidecât, doarpe nume, nu ºi prin „fiinþã”; no-minal, nu real (analitic-descrip-tiv). În coajã, nu în miez. Iar mie-zul este unul, cel puþin este unulcomun. „Cert este cã unul din-tre elementele caracteristicecelor douã tipuri de infern –bolºevic ºi globalist – este fap-tul cã cerberii lor se împiedicãîn valorile reale, în credinþã,identitate, istorie, mit, limbã,tradiþie, unitate culturalã, unita-te naþionalã.” Au acelaºi miezaxiologic. Identitate de esenþã.Ne poate mira faptul, dacã nuacceptãm unghiul contemplativ(indirect descriptiv, analitic),metoda variaþiei ºi a substituþiei,anunþatã (dacã nu ºi teoretizatã)ºi mai cu seamã practicatã deAura Christi. Dar sã aibã meto-da rol, chiar ºi rost, de panaceu?Imposibil de oprit revolta ideo-logicã disociativã. Dar pentruscriitoare eul nu este un altul(decât în raport cu tatãl). Tulbu-rarea conceptualã se intensificãdacã bolºevismul nu este comu-nism, iar comunismul – altã cer-titudine, ºi nu o simplã ipotezãa autoarei – n-a avut vreme sã senascã, istoria n-ar fi fost vred-nicã sã-i dea existenþã

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e

Câºtigãtorul Concursului Naþionalde Poezie „Constantin Nisipeanu” –

ediþia 2018

Cel de-al patrulea laure-at al Concursului Na-þional de Poezie „Con-

stantin Nisipeanu” organizat deEditura Aius pentru debutanþieste Daniela Stãnescu (Drãgã-ºani) pentru volumul „Furnici dehârtie”. Lansarea volumului, cade fiecare datã, va avea loc la sfâr-ºitul lunii februarie 2019, în foa-ierul Teatrului Naþional „MarinSorescu” în cadrul CaravaneiGaudeamus la Craiova. Constantin Nisipeanu


un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

nnnnn PETER S. BEAGLE

douã inimi (III)„Da,” spuse Molly, însã rosti

totul atât de suav, încât de-abiaam auzit-o. Mã bãtu uºor pe braþ,apoi se ridicã ºi se îndepãrtã pen-tru a se aºeza lângã foc. Pãrea cãaþâþã focul, deºi nu o fãcea.

Am pornit dis-de-dimineaþã.Am cãlãrit în faþa lui Molly, pecalul acesteia, pentru o vreme,însã în curând Schmendrick mãurcã pe al sãu, pentru a menajapiciorul rãnit al celuilalt. Era multmai plãcut sã te sprijini de el de-cât îmi imaginasem – cu oase ie-ºite în relief pe alocuri, cu trãsã-turi delicate ºi maleabile. Nu vor-bea prea mult, însã îngâna multecântecele ce ne însoþeau, uneoriîn limbi din care nu înþelegeam oiotã, alteori inventând cântecelelipsite de sens pentru a mã facesã râd, precum acesta:

Soozli, Soozli, dragã fatã,Ca s-o spun pe-a dreaptã,mi-ai intrat cu forþa-n viaþã.Soozli, Soozli,n-ai vrea oaresã îmi fii pe drum însoþitoare?

Nu a fãcut vreo vrãjitorie, poa-te doar o datã, pe când un corbcobora în picaj spre cal – din purãrãutate; doar atât, nu se vedeaniciun cuib pe nicãieri – fãcândbiata fiinþã sã dãnþuiascã, sã tre-sarã ºi sã se încline aproape-aproape sã mã doboare. Schmen-drick se întoarse în cele din urmãîn ºa ºi o þintui cu privirea, iar înclipa imediat urmãtoare un ºoimse prãvãli de nicãieri pe urmelecorbului, care þipã ºi se fãcu ne-vãzut într-un stufãriº, unde ºoi-mul nu l-ar fi putut urma. Cred caa fost ceva magic.

Þinutul pe care îl strãbãteamera unul plãcut, pânã am ajuns ladrumul cel adevãrat. Copaci, zã-voaie, vãi înguste ºi line, colineacoperite de flori sãlbatice pecare nu le cunoºteam. Se vedeacã aici ploua mai mult decât aco-lo de unde vin eu. Ce bine cã oilenu au nevoie de pãºuni precumvacile. Ele urmeazã caprele, iarcaprele se duc oriunde. Aºa staulucrurile în sãtucul meu, n-avemde ales. Însã acest þinut mã atrã-gea mai mult.

Schmendrick îmi spuse cã nua fost aºa dintotdeauna. „Înaintede încoronarea lui Lír, acest þi-nut era un pustiu sterp unde nucreºtea nimic – nimic, Sooz. Sespune cã asupra þãrii se abãtuseun blestem, iar, într-o oarecaremãsura, era adevãrat, însã îþi voipovesti altãdatã.” Oamenii mariîntotdeauna spun lucrul acestaatunci când eºti un copil ºi urãscatunci când se întâmplã asta.„Însã Lír a adus schimbarea pes-te tot. Þara era atât de bucuroa-sã sã îl vadã, încât a început sãînfloreascã ºi progresele erauvizibile din clipa când el a deve-nit rege ºi a continuat astfel deatunci încoace. Cu excepþia bie-tului Hagsgate, dar aceasta estealtã poveste.” Tonul vocii salescãdea ºi a devenea mai gravatunci când vorbea despre Hag-sgate, de parcã nu mi s-ar fi adre-sat mie.

Mi-am rãsucit gâtul pentru a-lprivi. „Crezi cã regele Lír se vaîntoarce cu mine ºi va ucide gri-fonul acela? Cred cã Molly credecã nu o va face pentru cã esteatât de bãtrân.” Nu îmi dãdusemseama cã fusesem atât de îngri-joratã pânã când nu rostisemaceastã frazã.

„Dar bineînþeles cã o va face,fetiþo.” Schmendrick îmi fãcu ia-

rãºi cu ochiul. „Nu ar putea re-zista când este vorba despre do-rinþa unei domniþe aflate la anan-ghie, cu cât este mai dificilã ºiprimejdioasã sarcina, cu atât maibine. Dacã nu s-a grãbit sã vinãîn ajutorul satului tãu încã de laprima chemare, a fost cãci cu si-guranþã se afla într-o altã aven-turã plinã de eroism. Sunt cât sepoate de convins cã, de îndatãce îþi va auzi rugãmintea – amin-teºte-þi sã faci o plecãciune cumse cuvine – va înºfãca mãreaþalui sabie ºi lance, te va ridica înºa ºi va zbura ca vântul cãtre lo-cul unde se aflã grifonul tãu, ridi-când praful în urma sa. În floareavieþii sau în vremurile senectuþii,întotdeauna a procedat astfel.”Îmi ciufuli pãrul. „Molly îºi faceprea multe griji. Aºa este ea. Sun-tem cei care suntem.”

„Ce este o plecãciune?” l-amîntrebat. Acum ºtiu, cãci Mollymi-a arãtat, însã pe atunci nuaveam habar. Nu râse, doar ochiiîi jucau, apoi îmi fãcu semn sã mãîntorc spre faþã, iar el continuãsã îngâne cântecele.

Soozli, Soozli,Cum mã-nveseleºti tu oareDin cap pânã-n picioare.Soozli, Soozli,Aduc veºti –Cu mine marþi de-ai vrea sã

te cãsãtoreºti.

Aflasem cã regele locuise în-tr-un castel aflat pe o stâncã înapropierea mãrii în tinereþe, lamai puþin de o zi de Hahsgate, însãacesta s-a prãbuºit – Schmendricknu mi-a spus în ce mod – astfel cãa ridicat unul nou într-un loc di-ferit. Mi-a pãrut rãu sã aud acestlucru, fiindcã nu vãzusem nicio-datã marea ºi îmi dorisem dintot-deauna ºi încã nu o vãzusem. Darniciodatã nu vãzusem nici vreuncastel, asta era. M-am sprijinit depieptul sãu ºi am adormit.

Cãlãtoria se desfãºura încet,astfel încât calul lui Molly sã sevindece, însã de îndatã ce copi-ta sa a fost în ordine, am mersîn galop tot restul drumului. Caiilor nu pãreau a avea nimic ma-gic ori special, însã puteau ga-lopa vreme îndelungatã fãrã aobosi, iar eu i-am periat ºi þesã-lat, sudoarea lor de-abia se sim-þea. Dormeau pe o parte, pre-cum oamenii, nu în picioare, aºacum dorm caii.

Chiar ºi aºa, ne-au trebuit treizile întregi pentru a ajunge la Re-gele Lír. Molly a spus cã amintiri-le castelului care se prãbuºise îlchinuiau, acesta fiind motivulpentru care cel în care locuia înprezent era pe cât de departe demare era posibil ºi extrem de dife-rit faþã de cel anterior. Se afla peun deal, astfel cã regele avea po-sibilitatea de a vedea orice dru-meþ se ivea pe drum, însã ºanþullipsea, iar strãjile în armurã nu

se vedeau pe nicãieri, în vremece doar un singur stindard eraagãþat pe pereþi. Albastru, cuimaginea unui unicorn alb. Ni-mic altceva.

Eram dezamãgitã. Am încer-cat sã nu permit sã rãzbatã, însãMolly a observat. „Ai vrut o for-tãreaþã,” îmi spuse blând. „Teaºteptai sã vezi turnuri din piatrãîntunecatã, stindarde, tunuri ºicavaleri, trâmbiþaºi sunând de pecrestele zidurilor. Îmi pare rãu.Pentru cã este primul castel pecare îl vezi ºi pentru tot.”

„Nu, este un castel frumuºel,”am rostit. ªi chiar era frumuºel,aºezat tihnit pe creasta colinei,scãldat în lumina soarelui ºi tolã-nit în mijlocul acelor flori sãlbati-ce. Era un târguºor, dupã cumputeam observa acum, cu cãsuþeprecum ale noastre, înghesuite ºilipite de zidurile castelului, astfelîncât oamenii sã se poatã strecu-ra înãuntru pentru a fi ocrotiþi lanevoie. Am spus: „Doar aruncân-du-þi o privire asupra lui, îþi poþida seama cã regele este un omcumsecade.”

Molly mã privi cu capul puþinaplecat într-o parte. Spuse: „Esteun erou, Sooz. Þine minte lucrulacesta, indiferent la ce vei fi mar-torã, orice gânduri þi-ar rãsãri înminte. Lír este un erou.”

„Ei bine, ºtiu acest lucru,” amspus. „Cu siguranþã mã va ajuta.Sunt convinsã.”

Însã nu eram. Din clipa în caream zãrit acel castel plãcut privirii,agreabil, convingerea mi-a pierit.

Nu am întâmpinat probleme laintrare. Poarta se dãdu pur ºi sim-plu în lãturi de îndatã ce Schmen-drick bãtu o datã, iar el, Molly ºieu intrarãm, strãbãtând târguºo-rul, unde oamenii vindeau totsoiul de fructe ºi legume, oale ºitingiri, îmbrãcãminte ºi alte ob-iecte, aºa cum fac ºi în sãtuculnostru. Ne strigau din toate zãri-le sã ne apropiem de tarabele lorºi sã cumpãrãm ceea ce vindeau,însã nimeni nu încerca sã ne îm-piedice intrarea în castel. Doi bãr-baþi pãzeau cele douã porþi uria-ºe ºi au vrut sã afle numele ºimotivul vizitei noastre la RegeleLír. În clipa în care Schmendrickle-a împãrtãºit numele sãu, au fã-cut de îndatã un pas înapoi ºi ne-au permis sã trecem, astfel cã amînceput sã mã gândesc cã poatechiar era un mare vrãjitor, cu toa-te cã nu îl vãzusem niciodatã fã-când altceva în afarã de mici tru-curi ºi îngânând cântecele scur-te. Bãrbaþii nu s-au oferit sã îlconducã în faþa regelui, însã niciel nu i-a rugat.

Molly avea dreptate. Îmi ima-ginasem castelul ca fiind rece ºiînvãluit de tenebre, cu regine cene priveau pieziº ºi bãrbaþi ma-sivi în armuri zãngãnitoare ce tre-ceau pe lângã noi. Însã coridoa-rele prin care îl urmam pe Schmen-drick erau scãldate în lumina soa-relui ce pãtrundea prin ferestrelelate ºi înalte, iar oamenii pe lângãcare treceam ne salutau cu o miº-care a capului, zâmbindu-ne. Amdepãºit o scarã din piatrã ce searcuia ieºind din câmpul nostruvizual ºi am fost convinsã cã re-gele locuieºte în capãtul ei, însãSchmendrick a trecut-o cu vede-rea. Ne-a condus prin sala ceamare – aveau un cãmin unde ar

fi încãput trei vaci puse la pro-þap! – trecând de bucãtãrii, în-cãperea unde se spãlau vase ºispãlãtorie, ajungând într-o altãîncãpere aflatã sub o altã scarã.Acolo era întuneric. Þi-ar fi fostimposibil sã o descoperi dacã nuºtiai unde se aflã. Schmendricknu bãtu la uºã ºi nu rosti niciuncuvânt magic pentru a o deschi-de. Stãtu dinaintea ei ºi aºteptãpânã când se deschise la scurttimp, iar noi îi pãºirãm pragul.

Regele se afla înãuntru. Sin-gur-singurel, regele se afla înã-untru.

Era aºezat pe un scaun obiº-nuit din lemn, nu pe un tron. Neaflam într-o încãpere cu adevãratmicã, de aceeaºi mãrime ca ºi ca-mera de þesut a mamei, poate deaceea regele pãrea atât de mare.Era de statura lui Schmendrick,însã pãrea mult mai împlinit.Mi-l imaginasem ca având o bar-bã lungã inundându-i pieptul, daraceasta era scurtã, întocmai ca atatãlui meu, însã încãrunþitã. Purtao mantie roºie ºi aurie, iar pe ca-pul sãu cãrunt se odihnea o co-roanã din aur realã, nu cu multmai mare decât cununele pe carele aºezãm pe capul berbecilornoºtri care ies învingãtori la sfâr-ºitul anului. Avea un chip blând,cu un nas mare ºi bãtrân, cu ochimari, albaºtri, ca un bãieþaº. Însãochii lui erau atât de osteniþi ºide grei, încât nu îmi pot imaginacum îi rãmâneau deschiºi. Câteo-datã, îi închidea. Nu mai era ni-meni altcineva în micuþa încãpe-re, iar el ne cerceta pe toþi treide parcã ar fi ºtiut cã ne cunoº-tea, însã nu ºi motivul. A schiþatun zâmbet.

Schmendrick rosti cu o blân-deþe ieºitã din comun: „Maiesta-te, suntem Schmendrick ºi Mol-ly, Molly Grue.” Regele clipi.

„Molly, cea cu pisica,” ºoptiMolly. „Îþi aminteºti de pisicã,Lír.”

„Da,” spuse regele. Pãrea cãar fi avut nevoie de o veºniciepentru a rosti acel singur cuvânt.„Pisica, da, bineînþeles.” Nu adã-ugã nimic, am stat ºi am aºteptat,iar regele continua sã îi zâmbeas-cã unui lucru nevãzut.

Schmendrick îi spuse luiMolly: „Ea era cea care uita deea astfel.” Era o schimbare învocea lui, întocmai ca atuncicând vorbise despre cum fuseseþinutul în vremuri apuse. Spuse:

„ªi-apoi tu îi aminteai mereu cãera un unicorn.”

În aceeaºi clipã, apãru oschimbare ºi în ceea ce îl pri-veºte pe rege. Deodatã, ochii sãierau limpezi ºi simþãmintele sezbãteau în ei, precum ochii luiMolly, iar el ne vãzu pentru în-tâia oarã. Rosti suav: „Oh, prie-tenii mei!” ºi se ridicã în picioa-re, îndreptându-se cãtre noi ºi îºipuse braþele în jurul umerilor luiSchmendrick ºi Molly. Atuncimi-am dat seama cã fusese ºi eraîncã un erou ºi mi-a trecut prinminte cã totul s-ar putea sã fieîn regulã, pânã la urmã. Poatelucrurile chiar vor fi în ordine.

„ªi cine este aceastã prinþe-sã?”, întrebã el, þintuindu-mã cuprivirea. Avea o voce demnã deun rege, gravã ºi puternicã, însãdeloc înspãimântãtoare sau ma-leficã. Am încercat sã îi spun nu-mele meu, însã nu am putut scoa-te niciun sunet, astfel cã el selãsã sã cadã într-un genunchi di-naintea mea ºi îmi luã mâna într-alui. Spuse: „Am ajutat de multeori prinþese aflate la ananghie.Porunciþi-mi.”

„Nu sunt o prinþesã, suntSooz,” am spus, „ºi vin dintr-unsãtuc al cãrui nume nu ai avea deunde sã îl ºtii, unde este un gri-fon ce înhaþã copiii.” Totul nã-vãli afarã dintr-o singurã rãsufla-re, dar el nu râse ºi nici nu mãprivi diferit. Se interesã de nume-le sãtucului de unde veneam, pecare i l-am spus, iar el rãspunse:„Cu siguranþã îl ºtiu, domniþã.Am fost acolo. Iar acum voi aveaplãcerea de a mã reîntoarce.”

Aruncându-mi privirea pesteumãrul sãu, i-am vãzut peSchmendrick ºi pe Molly zgâin-du-se unul la celãlalt. Schmen-drick voia sã spunã ceva, însãamândoi se întoarserã spre uºã,când o femeie mãrunþicã, cu pie-lea închisã la culoare, cam de vâr-sta mamei mele ºi purtând o tuni-cã, pantaloni în carouri, din lânãºi cizme precum Molly, tocmai îºifãcu apariþia. Rosti, cu o vocescãzutã ºi îngrijoratã: „Îmi parerãu cã nu am fost prezentã pen-tru a-i întâmpina pe vechii tova-rãºi ai Maiestãþii Sale. Nu estenevoie sã îmi spuneþi vestitelevoastre nume – eu sunt Lisene,secretarul regal, tãlmãcitor ºi pro-tector.” Luã braþul Regelui Lír cufoarte multã blândeþe ºi bunã-cuviinþã ºi îl conduse pe acestaînapoi la scaunul sãu.

Schmendrick avu nevoie de oclipã pentru a-ºi trage rãsuflarea.

Traducere din limbaenglezã de Roxana ILIE

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www ... · revistÃ de culturÃ fondatÃ la...

Documents

Transcript of APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www ... · revistÃ de culturÃ fondatÃ la...