REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN … · „Ura este alibiul admiraþiei”, nota...

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIII • NR. 11 (145) • 2010 • 20PAGINI • 2 lei

„Ura este alibiul admiraþiei”, nota aser-tiv un inteligent eseist . Mã întreb dacãbutada se justificã ºi în cazul imaginii pecare latinii au transmis-o posteritãþii cuprivire la Cartagina, rivalã de temut, vre-me de câteva secole, pentru Roma. Rãs-punsul îl aflãm în excelenta carte a Ale-xandrei Ciocârlie, Cartagina în literatu-ra latinã: „Cetatea punicã a trezit în ace-laºi timp dispreþul, ura ºi fascinaþia ad-versarilor sãi. Bogãþiile acumulate aici încãdin timpul când Roma abia îºi începea as-censiunea, extravaganþa moravurilor ori-entale, dar ºi aspectul fizic al strãinilortatuaþi ºi machiaþi, îmbrãcaþi în haine viucolorate, amatori de parfumuri ºi bijuterii,îndrãzneala strategiilor militare adoptatede urmaºii fenicienilor, ca ºi ciudãþeniamijloacelor de luptã folosite (elefanþii, depildã) sau exotismul religiei de tip semi-tic, cu practici de cult sângeroase impli-când sacrificiile umane – toate acesteaau impresionat puternic ºi durabil imagi-narul roman”.

Vechea colonie fenicianã îºi ridica su-perba alcãtuire de coloane, porticuri, al-tare ºi terase în imensitatea unei naturiostile, înconjuratã de nisipurile deºertu-lui, sub soarele arzãtor al Africii. Istoriciºi autori de epopei, moraliºti ºi alcãtuitoride discursuri, epistole ºi ode, biografi,teologi ori filosofi s-au oprit cu obstina-

Cartagina CONSTANTIN M. POPA

avantext

þie asupra acestui „simbol al corupþiei,imoralitãþii ºi violenþei”, lãsându-ne pa-gini mai mult sau mai puþin lacunare, tra-versate însã de înverºunarea negativitã-þii potenþate de sentimentul unui pericoliminent.

Intransigenþa, de multe ori, poate de-veni fixaþie, precum memorabila formulã alui Cato, „delenda est Carthago”, îndemnce a determinat „soluþia finalã”: distruge-rea cetãþii din temelii de cãtre Scipio Emi-lianul.

Dincolo de vestigiile oraºului recon-struit din ordinal lui Augustus pe ampla-samentul fostei aºezãri pumice, douã efi-gii cu adevãrat emblematice au strãbãtutveacurile: Didona, fondatoarea miticã aCartaginei, îndrãgostitã de Enea, dar cre-dincioasã memoriei soþului, omorât decãtre chiar fratele ei, se sinucide însce-nând un autodafé avant la lettre. ªi, bi-neînþeles, Hanibal, un virtuoz al rãzboiu-lui, celebru pentru cutezanþa, viclenia,perfidia ºi cruzimea sa.

De la Homer, Vergiliu, Silius Italicus,Plaut (creatorul primului portret literar al

unui cartaginez, în persoana lui Hanno,personaj din piesa „Poenulus”), la scrii-torii creºtini legaþi prin naºtere sau prinstudii de Cartagina romanã (Tertulian,Augustin) ºi pânã în evul mediu, apoi înclasicismul francez, dar ºi mai aproape denoi, puterea de seducþie a misteriosuluioraº-cetate s-a perpetuat. Faima Cartagi-nei pare sã fie întrecutã doar de prestigiulaltui fabulos oraº de pe þãrmurile africa-ne, la fel de compozit ºi promiscuu, Ale-xandria. Memoria culturalã asociazã stra-neitatea ºi luxurianþa reconstituirii arheo-logice a lui Flaubert din romanul Sa-lammbô, cu „admirabilul labirint mitic”imaginat de Lawrence Durrell în Cvarte-tul din Alexandria. Mirajul „antic” ºi„modern” se confruntã în spaþiul gândiriispeculative. Unamuno exclamã: „Iatã o ex-presie: cea de african antic, expresie carese poate contrapune celei de europeanmodern, ºi care valoreazã cel puþin totatât cât aceasta. African ºi antic esteSf.Augustin; la fel este ºi Tertulian”.

Identitatea romanã s-a constituit, ob-servã pertinent Alexandara Ciocârlie, ºi

prin raportarea la „odiosul” duºman. Toa-te comentariile scriitorilor latini cautã sãsugrume calitãþile cartaginezilor, sã dizol-ve eroismul, ardoarea combativã, rafina-mentul ºi eficienþa guvernãrii pumice înfurie distructivã ºi fãþãrnicie tiranicã. Mãr-turiile directe rãmân suspendate în depo-ziþii pãrtinitoare din necesitãþi justificativpropagandistice. Severitatea judecãþilor,mistificãrile preluate din neiertãtoare le-gende nu reprezintã altceva decât tribu-laþii ce maculeazã biografiile ºi stigmati-zeazã frânturi de istorie. Este adevãrat cãîn existenþa fastuoasã a oraºului Africanintervenise ceva neobiºnuit. Cartagina sesufoca în propria sa mãreþie ºi trebuia sãfie ajutatã sã disparã. Romanii, pentrucare punii erau consideraþi prin definiþiebarbari, nu gândeau asemeni lui Gauguince exalta puritatea originarã: „Barbariaeste pentru mine o întinerire”. Roma îºicãuta prea târziu, printre ruinele Cartagi-nei, un remediu împotriva ridurilor ce în-cepuserã sã-i brãzdeze faþa.

Studiu imagologic despre alteritate ºi,implicit, despre ipseitate, cartea Alexan-drei Ciocârlie investigheazã sistematic re-prezentãrile autorilor greci ºi latini privi-toare la spaþiul punic, reuºind sã elibere-ze din mulþimea datelor concrete luminaabstractã, categorialã a ceea ce a însem-nat Cartagina pentru imaginarul roman.

2 , serie nouã, anul XIII, nr. 11 (145), 2010

ab

le o

f c

on

ten

ts

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Starea de des-

tinIn his article „Starea de destin“, C.M.

Popa brings on the profile of A.E. Bacon-sky, a contradictory presence in Roma-nian culture through proletcult beginningsbut also the dress of an aristocrat. 1

MIªCAREA IDEILORGabriel COªOVEANU: În lumea

aventuroasã a bunelor intenþiiIn his article „În lumea aventuroasã a

bunelor intenþii“, de Gabriel Coºoveanudebates the concept of „ideology” basedon knowledge proclaiming truth, fromwhere derived, mostly, a number of met-hods of control and repression of contra-ry opinions. 3

Luminiþa CORNEANU: Poezie vs. fi-losofie: Trei arte poetice ale lui LeonidDimov

Luminiþa Corneanu, in her article „Poe-zie vs. filosofie: Trei arte poetice ale luiLeonid Dimov“, analyzing three poetic artof Leonid Dimov, demonstrates that theinability to reach the metaphysical it doesnot prevail, but sabotaging it, so that’sthe aesthetic it provides all the tools theartist needs. 4

N. STEINHARDT: André Gide ºi Dos-toievski

In „N. Steinhardt: André Gide ºi Dos-toievski“, Florian Roatiº proposes, afteran introductory note, a unique text whichbelongs to N. Steinhardt and has in itscenter on André Gide and Dostoevsky. 5

Ion MILITARU: Eros în absenþa cu-vintelor

In his essay „Eros în absenþa cuvinte-lor“, Ion Militaru talks about love, as seenby Plato, which „means to think multiple,because thoughts around the Eros aspi-res to multiply.” 6

meetings taking place at Casa de Cultura„Traian Demetrescu”, Scriitori la Tradem,supervised by Nicolae Coande, latter orag-nised on June 29, 2010, around 17 hours,bearing the title Ion D. Sîrbu - posterita-tea vie. 12

SERPENTINEUn critic este un scriitor timid (?)On June 23, the Art Gallery of Craiova

has been the launch of Îngeri provizoriiby Constantin M. Popa, in the context ofthe exhibition „Iconografie” signed byGabriel Giodea. 13

Nicolae MARINESCU: Cordialitate ºiprofunzime

Nicolae Marinescu, in his article, exa-mines the recent book of C.M. Popa În-geri provizorii. Eseuri critice, that hesees it as a deep intellectual exercise, as aserious dialogue on the great existentialthemes. 13

ARTSEmil BOROGHINÃ: „Festivalul

Shakespeare – raþiunea mea de a exis-ta”

Adriana Teodorescu conducted an in-terview with Emil Boroghinã, putting intoquestion the recent Shakespeare Festivalas well as future projects. 14

ªtefania BÃTRÎNCA: Fetiºurile post-comunismului

On June 18, in Craiova ElectroputereClub was opened the Fetish Factory ex-hibition, a project that is part of the eventRomanian Cultural Resolution and who-se trustee is Adrian Bojenoiu. 15

Oriza HIRATA: „Pe oameni îi leagãcomunicarea”

Claudia Rãciulã conducted an inter-view with writer and director Oriza Hirata,graduate of International Christian Uni-versity, College of Liberal Arts, currentlya professor at Osaka University Centerfor Communication-Design Studies. 17

Adina MOCANU: Eu sunt artist! Eunu pot sã mint!

Recent group of graduates of the De-partment of Theatre of Craiova Faculty ofLetters, staged two parts: Circus Matteodirected by Adrian Lustig directed by Ali-na Cold and Jacques or submission ofEugene Ionesco directed by Adrian An-

AGORAAndrei TERIAN: „Critica postdecem-

bristã se aflã încã în cãutarea propriu-lui statut”

Gabriel Nedelea conducted an inter-view with Andrei Terian, one of the fore-most critics of the new generation, theauthor of a thesis about Calinescu, reflec-ted in a book entitled G. Cãlinescu. A cin-cea esenþã. 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Conversaþii multifoca-

leIon BUZERA: Un alt fel de continuita-

teIn the usual area of literary chronicle,

Ion Buzera examines the recent book ofLivius Ciocârlie, Cu faþa la perete, whichit has a perfect organization in which cellsof discourse are cut the speech with greataccuracy. 9

LECTURIOvidiu MUNTEANU: Domniºoara o.,

dragonul fãrã Aripi...In his article „Domniºoara o., dragonul

fãrã Aripi, Ivan ºi poetul de proximitate“,Ovidiu Munteanu considers the poetryof Daniel D. Marin from l-am luat de-oparte ºi i-am spus is internalized and subli-mated, with deep meanings and turnedinto a diffuse musicality, the incantationalmost imagic. 10

Sari FLORESCU: Omul între negaþiede fiinþã ºi libertate absolutã

Sari Florescu examines, in „Omul întrenegaþie de fiinþã ºi libertate absolutã“, thebook Ontologia lui Jean-Paul Sartre byAdriana Neacºu which includes philosop-her’s thinking in a synthetic and under-standable manner. 11

Lorena PÃVÃLAN STUPARU: Lec-turi la Institutul Blecher

Lorena Pãvãlan Stuparu tells us aboutthe reading hosted by Blecher Institutewhere recently the poet Ionel Ciupureanuhas read his poems. 12

Luiza MITU: Despre Ion D. Sîrbu s-avorbit întotdeauna ocultându-se adevã-rul

In her article „Despre Ion D. Sîrbu s-avorbit întotdeauna ocultându-se adevã-rul“, Luiza Mitu brings to the fore the

No 11 (145) • 2010

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cu

Casa de Culturãa municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu GongoneaPetriºor MilitaruRodica Stovicek

Adriana TeodorescuMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 771 454 2 290 02

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

Non omnis moriar (Nu voi muri de tot) spune clasiculHoratius într-una dintre odele sale ºi aºa va fi. Cu acestgând, Aius Grup Editorial îºi exprimã durerea despãrþirii

prea timpurii de cel ce ne-a fost profesor ºi mentorgeneraþie dupã generaþie, Marin Beºteliu (n. 7 iunie

1939). Mulþi ni-l amintim ca pe un Profesor de o excelentãþinutã intelectualã, fãcându-se remarcat prin abnegaþie,sobrietate ºi o neobositã curiozitate faþã de tot ce era

valoros în preajma domniei sale. Prin eforturile depuse,cercetarea craioveanã în domeniul criticii ºi al istoriei

literare a cunoscut unul dintre momentele de vârf. Ca omîl ºtim blajin, echidistant, orientându-se dupã principiileonestitãþii, încercând sã-i ajute mereu pe cei care i-au

cerut ajutorul. Pentru revista Mozaicul, dispariþiadomnului Marin Beºteliu reprezintã o mare pierdereîntrucât era unul dintre reperele noastre preferate.

Întreaga echipã deplânge acest moment ºi îi este alãturifamiliei îndurerate. Mozaicarii (cum ne alinta de fiecaredatã când venea în mijlocul nostru sã ne susþinã, sã neîncurajeze, sã ne înveþe) îºi exprimã ºi credinþa cã miile

de studenþi pe care i-a format ºi cãrþile de neînlocuit suntopera eternã care-i vor pãstra spiritul printre noi.

Eternã recunoºtinþã, Domnule Profesor!

, serie nouã, anul XIII, nr. 11 (145), 2010 3

La noi au ajuns maimult conceptele desponsorizare saufinanþare privatã ºi

mai puþin substanþaIon Bogdan Lefter: Cum ºtiþi

cu toþii, am mai fost de atâtea oriîmpreunã la Colocviile Mozaicul.Mã simt ºi eu mãcar puþintel mo-zaicar ºi, cu toatã solidaritateaintelectualã, sunt alãturi de pro-iectul revistei „Mozaicul” ºi algrupãrii care s-a constituit în Cra-iova ca unul dintre nucleele celmai bine articulate. Este un nu-cleu de intelectualitate de tip li-beral, în sensul filosofic generalal cuvântului, într-o culturã careare, dupã cum ºtim, ºi nuclee ºinu puþine, ºi nu firave, de tip con-servator. Astfel se poate puneechilibru în tensiunea dintre ceeace în alte culturi se numeºte re-acþionarism ºi, pe de altã parte,novatorism. De aceea, rolul nu-cleelor novatoare este esenþial.

La rugãmintea domnului Nico-lae Marinescu am sã fac o micãintroducere, o schiþã pe temã, maiconcentratã. Am sã încerc sã faco schiþã cu cinci puncte, pe careo sã le schiþez: criza financiarã,internaþionalã, globalã, mondia-lã, în al doilea rând, criza în Ro-mânia, în al treilea rând criza înculturã, în al patrulea rând crizade dinainte de crizã ºi, în al cinci-lea rând, criza perpetuã, perma-nentã.

Mai întâi, voi aborda o per-spectivã care pare în primul rândfinanciarã, economicã, socio-po-liticã, dar care este de fapt princhiar aceastã extensie peste do-menii o crizã de sistem, de civili-zaþie, de model civilizaþional, decio crizã culturalã. Aceastã crizã ne-a pus ca umanitate în faþa uneisituaþii noi. Presupun cã toatãlumea de aici ºtie despre ce evorba, dar nu sunt lucruri foartebine ºtiute ºi foarte bine înþeleseîn cercuri mai largi de public ºi înrândurile populaþiei. Ceea ce senumeºte astãzi crizã ºi esteuneori asemãnatã cu marea de-presiune interbelicã este de fapto crizã de tip nou. Sistemul capi-

Colocviile ºi Gala Premiilor Mozaicul – 2010

talist, civilizaþia de tip occiden-tal, a mai experimentat crize de-alungul secolului al XX-lea, cumomente de vârf la sfârºitul ani-lor ’20 ºi prima parte a anilor ’30etc. Apoi, cu alte câteva momen-te de vârf de pusee inflaþionisteºi de prãbuºiri de burse postbeli-ce ºi în Europa de Vest, dar maiales în S.U.A. Au fost toate crizecu sursã economicã, crize gene-rate de supraproducþie în cazulprimei jumãtãþi a secolului al XX-lea, crize care au avut la punctulde pornire inflaþiile care n-au maiputut fi controlate, crizele de în-credere în pieþele bursiere, ceeace a condus la implozie ºi la pu-see inflaþioniste. În orice caz, aufost crize generate de creºtereaeconomicã ºi pe care civilizaþiade tip occidental, sistemele juri-dice le-au gestionat prin extensiicontinui ale reglementãrilor. Pemãsurã ce au apãrut nnumite di-ficultãþi, anumite crize, adunãrilelegislative, parlamentele, juriºtii,filosofii, economiºtii au conlucratºi au rafinat mereu reglementãri-le, legile, mecanismele de control,în aºa fel încât formele de crizãdeja produse sã fie evitate. În

acest fel s-a ajuns înspre sfârºi-tul secolului al XX-lea la un sis-tem legislativ în zona economi-cã, bursierã, financiarã extrem derafinat, de sofisticat cu sistemede garantare, de compensaregândite în aºa fel încât sã nu maifie posibil sã se ajungã la crahuri

Sâmbãtã, 23 octombrie, a fost o zi plinã pentru mozaicari. În prima parte, la Casa Bibescu (ParculRomanescu) au avut loc Colocviile Mozaicul pe tema Crizã financiarã. Crizã de sistem. Crizãde valori. Feþele crizei în culturã.

La dezbateri au participat, alãturi de mozaicari, criticul literar Ion Bogdan Lefter, europarlamentarulMarian Jean Marinescu, Mihai Ghiþulescu (Facultatea de ªtiinþe Sociale, Departamentul de ªtiinþe Poli-tice ºi Jurnalism, Craiova), Luminiþa Corneanu („România literarã”), Vlad Drãgulescu (Asociaþia I. S.Drãgulescu), dar ºi alte personalitãþi implicate (ºi) managerial în fenomenul cultural. Previzibil, discuþiile,moderate de Ion Buzera ºi Gabriel Coºoveanu, s-au aprins în jurul rolului mai activ pe care ar trebui sã ºi-l asume intelectualul în societate (cu atât mai mult, în aceste grele vremuri). Finalul (deschis) a lansatideea-speranþã a transformãrii individualismului rãu (tipic pentru români) într-un individualism bun:fiecare, acolo unde este, ar trebui sã-ºi facã datoria. Dincolo de lamentaþii, ar trebui sã aparã spiritul civic,spiritul critic, iniþiativa. Nu au lipsit dintre subiectele abordate nici presa (cu funcþiile ºi rolurile ei), nicimaladiile (probabil) postdecembriste ale spiritului românesc, nici demoralizantele comparaþii est-vest.Ceea ce ºi-au propus mozaicarii prin organizarea acestui colocviu a fost pur ºi simplu punerea în dezba-tere a unei teme care a cam lipsit de prin presa... intelectualitãþii. Nu soluþii utopice ºi ridicole s-au cãutat,ci asumarea unei ºi mai vizibile implicãri a intelectualitãþii de bunã calitate în treburile cetãþii.

Prezentãm în paginile care urmeazã extrase din ceea ce s-a discutat la Casa Bibescu. Intervenþiileintegrale vor fi adunate într-un volum, atât pentru gravitatea temei, cât ºi pentru pasiunile pe care le-astârnit.

Evenimentul a fost organizat de Revista Mozaicul în parteneriat cu Casa de Culturã „Traian Demetres-cu”, Primãria ºi Consiliul Local Craiova, Filarmonica Oltenia, Asociaþia Prietenii ªtiinþei Gheorghe Þiþei-ca.

ªi anul acesta, deºi este greu, prietenii Mozaicului au fost alãturi. Ne-au ajutat sã organizãm ºi sã-ionorãm pe inspiraþii anului 2010:

Cartotop, Asociaþia Culturalã Craiova, Societatea Creºtinã „Sf. Ilie”,Inda, Microcomputer Service,Novus S. A., Cofetãria Parc, Polisea S. A., Reysol.

Trofeele au fost oferite, ca în fiecare an, de Lions Club.

olo

cvi

ile

Mo

zaic

ul

ratã nu din afara sistemului finan-ciar, din economie, ci o crizã ge-neratã chiar de cãtre sistemul fi-nanciar care atinsese un nivel, unpunct în care reuºise sã întoarcãîn favoarea sa toate sofisticãriilede reglementare acumulate întimp, reuºind sã elaboreze niºteproduse bancare care, cu o apa-renþã de perfectã onorabilitate ºiîn deplinã legalitate, produceauprofit enorm pentru membrii me-diului finaciar, pentru elita mediu-lui financiar. Cum se ºtie, criza apornit înainte sã înþelegem binede partea aceasta a Oceanuluidespre ce este vorba, anume întoamna lui 2007. A pornit ca o cri-zã a finanþãrilor, a creditelor imo-biliare. S-a vorbit atunci, ºi în lu-mea largã s-au încercat explicaþii– era vorba de aºa-numitele cre-dite subprimes, credite care nuse mai bazau nici pe garanþii rea-le, nici pe veniturile reale ale cre-ditaþilor, ci se bazau pe portofoliide credite neperformante, de cre-dite toxice. Mediul financiar aelaborat asemenea produse pa-radoxale prin care garanþia pen-tru noi credite era furnizatã chiarde pachete de credite deja acu-mulate ºi care nu mai puteau fireturnate. Miza a fost nu în sineconstruirea unui asemenea sis-tem piramidal de gãuri negre, fi-

ºi la alte nenorociri prin care uma-nitatea sistemului occidental tre-cuse deja. Criza financiarã adevenit ºi o crizã economicã, pen-tru cã blocajele financiare au avutconsecinþe gravissime în econo-mie. A fost însã de la debut o cri-zã pentru cã a fost o crizã gene-


nanciarmente vorbind – într-oformulã simplificatã noi cunoaº-tem în România ºi se cunosc pes-te tot asemenea situaþii sub for-ma aºa-numitelor sisteme pirami-dale de tip Caritas, FNI etc. Mizanu era în sine construcþia aces-tui sistem, ci miza era prelungireaagoniei creditelor nereturnabile,neperformante, pentru ca înaceastã prelungire sine die a dez-nodãmântului elita fianciarã sãcontinue sã preia ce se poate, totîn termeni financiari vorbind, dinfuncþionarea întregului meca-nism, de unde generalizarea aces-tor bonusuri enorme de milioanede dolari ºi uneori mai mult decâtatât la vârful instituþiilor de tipWallstreet. Lucrul acesta a apã-rut în toamna anului 2007 ca o oproblemã internã americanã, oproblemã a pieþei imobiliare ame-ricane. Mulþi americani din clasade mijloc, din partea de jos, maiales, a clasei de mijloc, ºi-au pier-dut proprietãþile, au trebuit sãreturneze casele pentru care maiaveau încã destul credit de aco-

vaþi prin pompare de fonduri fe-derale alþi câþiva giganþi ai pieþeifinanciar-bancare americane ºiconsecinþa cea mai gravã a fostcã, în acel moment, semnalul datcu impact mondial a fost semna-lul de blocare a creditãrii. În mo-mentul în care creditarea s-a blo-cat, întregul sistem economic in-ternaþional care funcþioneazã pebazã de creditare, nu mai vorbescºi de problemele individuale alecreditorilor privaþi, ale familiilor,piaþa economicã mondialã s-ablocat. E un nou tip, deci, de cri-zã destul de sofisticatã pentruînþelegerea omului obiºnuit, deunde, aº spune, o caracteristicãdestul de înalt culturalã a acesteicrize, în sensul cã ea este o crizãcu un grad de sofisticare ridicatºi care presupune o iniþiere, oeducaþie, o culturã pentru a fiefectiv înþeleasã. Aº mai adãugala acest punct doar cã în Româ-nia se discutã de fapt incredibilde puþin despre substanþa realãa crizei financiare mondiale actua-le. Se citeazã foarte puþini eco-nomiºti mondiali importanþi. Si-tuaþia se analizeazã foarte puþinla acest nivel economic ºi cultu-ral. S-au tradus câteva cãrþi im-portante care discutã asemenealucruri, dar ele par, cel puþin dincâte îmi dau eu seama, sã fie pu-þin cumpãrate puþin citite ºi de-loc discutate. Existã chiar ºi ocarte recentã scoasã anul acestaa lui Daniel Dãianu care discutãasemenea probleme. Poate cã eleau ceva impact în mediul stricta-mente economic, dar într-un me-diu cultural mai larg nu vãd co-mentarii, nu vãd reacþii, nu vãdcontraargumentaþii. Existã o car-te, deja cred cã are peste un ande la apariþie, a profesorului An-drei Marga de la Cluj care se nu-meºte Crizã ºi dupã crizã. N-amcitit cronici, recenzii. E drept cãnici eu însumi n-am cronicat.

Criza în RomâniaToatã lumea e preocupatã ºi

discutã despre asta pentru cãtoatã lumea e atinsã la buzunar,dar discuþia are loc în alþi termeni.Despre ipostaza româneascã acrizei financiare mondiale eu aºspune cã existã câteva caracte-ristici speciale. Altfel, datele ge-nerale ale problemei sunt ace-leaºi: blocarea creditãrii, de undeobligaþia asumatã de guvernanþide a pompa bani publici în siste-mul financiar ºi în economie pen-tru a împiedica sau a diminuaefectele blocãrii creditãrii, decipentru a evita crahul. Existã câ-teva trãsãturi speciale:

1. Criza internaþionalã a blo-cat ºi economia româneascã la felcum a blocat întregul sistem eco-

nomic internaþional, însã în Ro-mânia într-un moment cu foartepuþinã echivalenþã în alte stateeuropene ºi în lume ºi anume într-un moment de creºtere economi-cã ºi a întregii societãþi absolutspectaculoase. Dupã cum se ºtie,dupã anul 2000, s-a ajuns în Ro-mânia la acea celebrã pe atuncicreºtere zero, o minunatã formu-lare a economiºtilor argumenta-bilã – formula era serioasã, nu eraun banc, deºi aproape cã aºasunã, faþã de creºterea negati-vã. De atunci încoace din anul2000 pânã în 2008 am fost pe creº-tere economicã, iar dupã 2004-2005 România a ocupat în maimulte trimestre de raportare eco-nomicã, când locul întâi, cândlocul al oilead la creºtere econo-micã în rândul statelor membre aleUniunii Europene, cu procentecare au mers ºi la 7 ºi la 8 ºi chiarºi la 10 creºtere ceea ce este ab-solut fabulos, în condiþiile în careeconomiile occidentale nu potcreºte mai mult de 1% sau zerovirgulã. E adevãrat cã o creºterede 0,5% a economiei germane în-seamnã mai mult decât 10% creº-tere a economiei româneºti, darritmul rãmâne ºi profiturile au fostîn consecinþã, capitalurile strãi-ne au fost atrase de acest ritm decreºtere ºi lucrurile, cum ºtim, aumers spectaculos în aceºti anidestul de apropiaþi de noi, cutransformãri vizibile în viaþa tu-turor, cu creºteri de venituri, cu ocreºtere generalã de nivel de trai,cu ameliorãri ale peisajului urban,social, în general. Acest trend,cum se spune, aceastã tendinþãe absolut cert cã ar fi continuatdacã nu se producea impactulcrizei financiare internaþionale cao preluare internã a blocajului decreditare indusã din extern. Credcã putem cu toþii sã fim de acordcã a fost mare pãcat pentru Ro-mânia. E un fel de ghinion carenu ne aparþine, nu l-am provocatnoi, nu suntem responsabili. Purºi simplu s-a întâmplat ca într-operioadã în care României îi mer-gea ºi putea sã-i mai meargã încontinuare foarte bine sã se pro-ducã ceva din afara þãrii care astopat procesul ºi a inversat, celpuþin momentan, tendinþa, tren-dul.

2. A doua trãsãturã pe care oputem menþiona legat de crizaromâneascã este cã, spre deose-bire de Statele Unite în primulrând, dar chiar ºi spre deosebirede pieþele financiare vest euro-pene, peste piaþa noastrã finan-ciarã criza a dat într-un momentîn care piaþa era foarte solidã,curãþatã de tot ceea ce se întâm-plase la noi toxic în sistemul fi-nanciar biniºor înainte de crizã,adicã în anii ’90, când au fost anii

olo

cvi

ile

Mo

zaic

ul

perit ºi pe care nu-l puteau aco-peri, însã pãrea sã fie o problemãinternã de sistem intern american,de piaþã imobiliarã. A trebuit sãtreacã un an pentru ca întregulsistem financiar sã se dezvãluieca fiind profund cangrenat deacest tip de produse derivate to-xice ºi întregul sistem financiaramerican s-a aflat pe buza prã-pastiei, într-o situaþie de preim-plozie. Unul dintre giganþii finan-ciari americani, Lehman Brothers,a ºi fãcut implozie. S-a prãbuºit.În acel moment s-a zguduit ºi pia-þa imobiliarã. Având în faþã spec-trul dezastrului, ceea ce ar fi blo-cat literalmente întreaga societa-te americanã, guvernul american,Casa Alba au trebuit sã intervinãºi ce a urmat se ºtie: au fost sal-


jafului naþional postcomunistdespre care se ºtie: cazurile Ban-corex, Credit Banc etc. Pe mãsu-rã ce lucrurile au evoluat în post-comunismul românesc, mai alesdupã ce au început negocierilede aderare la Uniunea Europea-nã ºi au început sã fie aplicatecriterii din ce în ce mai severe ºimai serioase. Sistemul bancar ro-mânesc s-a însãnãtoºit. O serieîntreagã de bãnci au fost închi-se, altele s-au reformat, bãncioccidentale au cumpãrat bãnciromâneºti. Reglementãrile au fostdin ce în ce mai sofisticate ºi maiserioase, încât Guvernul Româ-niei nu a trebuit sã facã ceea ceguvenul american, dar ºi guver-ne vest-europene, britanic, ger-man au trebuit sã facã ºi anumenu a trebuit sã intervinã pompândsume pentru salvarea unor bãnci.

3. Trãsãtura electoralã: dinpãcate, criza internaþionalã aajuns pe vechiul continent întoamna anului 2008, înaintea pri-mei runde dintr-un ºir de trei scru-tinuri: alegerile generale, europe-ne ºi prezidenþiale. Acest lucru,din pãcate, a distorsionat gravacþiunile guvernamentale cu efec-te destul de dezastruoase pentrueconomia româneascã, pentruîntreaga populaþie. E o temã caredevine foarte politicã. În oricecaz, criza financiarã despre carediscutãm cu efectele ei în culturãeste o crizã care, incluzând finan-ciarul, economicul ºi politicul,este o crizã culturalã în sens civi-lizaþional ºi, finalmente, nici poli-ticul nu poate fi evitat din discu-þie.

Criza în culturãCum se ºtie, ºi sistemul cultu-

ral ºi domeniile culturale sunt rãuafectate de dificultãþile financia-re ºi economice prin care ºi Ro-mânia trece. Dacã tot bugetulnaþional a scãzut au scãzut toatebugetele sectoriale, a scãzut bu-getul pentru culturã, Ministerula trebuit ºi el sã treacã la reduceride personal – au fost anunþatenu ºtiu câte sute de concendieriîn principalele muzee, filarmonici,teatre din þarã – de curând s-a

fãcut inventarul ºi cred cã sãptã-mâna trecutã au fost anunþatecifrele pe teatre ºi pe judeþe. Pu-tem aici extinde puþin perspecti-va ºi include probabil ºi sistemulde învãþãmânt pentru cã ºi învã-þãmântul, educaþia þin de culturã.Corpul profesoral este un corpde profesioniºti culturali, de pro-fesioniºti intelectuali, unii dintreei ºi intelectuali-artiºti efectiv.

În sistemul cultural românesc,alternativele la finanþarea de cã-tre stat, de cãtre bugete centralesau locale, au fost oricum preafirave ºi au rãmas ºi mai firave.Legislaþia româneascã nu a evo-luat în ciuda repetatelor semnalede alarmã, chiar ºi a lobby-urilor,a presiunilor pe care organizaþii-le profesionale, atelierele de cre-aþie le-au exercitat asupra echi-pelor succesive de guvernanþi.Legislaþia pentru timbrele cultu-rale, aºa-numita lege a sponsori-zãrii ºi alte asemenea lucruri n-aufost modificate într-un sens caresã susþinã cu adevãrat câmpulcultural, încurajând prin reduceride taxe mediul economic privat,asta fiind soluþia pe care ameri-canii au descoperit-o ºi care lepermite sã funcþioneze ca sistemcultural extrem de performant fãrãsã aibã deloc un minister al cul-turii, soluþie pe care au preluat-oîn diverse forme ºi statele vest-europene. La noi au ajuns maimult conceptele de sponsorizaresau finanþare privatã ºi mai puþinsubstanþa. Ce rezultã din auste-ritatea asta generalã în versiuneculturalã este evident o diminua-re drasticã a producþiei ºi de pro-duse de toate felurile ºi de pro-ducþie efectivã, dacã ne gândimde pildã la piaþa cãrþii, sau de pro-duse simbolice, dacã ne gândimla festivaluri, colocvii ºi alte ti-puri de evenimente culturale care,în acest an, s-au þinut sau se þinîn ediþii simbolice restrânse, cuparticipãri restrânse. Nu mai vor-bim de onorarii diminuate saupro bono, în condiþii uneori demare devotament din partea ce-lor care participã. Sigur, e frumos,înãlþãtor, e minunat, dar de faptnu e normal pentru cã ºi profesi-oniºtii culturii trebuie sã-ºi poa-

tã vedea remuneratã munca ºicontribuþia ºi acþiunea publicã. Înunele privinþe, acolo unde eco-nomicul este mai direct ºi mai se-ver implicat în domeniile cultura-le, de pildã, cum am spus, pe pia-þa cãrþii situaþia nu mai e dramati-cã doar în termeni oarecum abs-tracþi, morali. Piaþa cãrþii s-a prã-buºit încã de anul trecut cu circa50% ºi tendinþa a continuat ºianul acesta în termeni atât degravi încât producþia de carte estemult diminuatã, sub cota de ava-rie. Dintre principalele, sã zicem,circa zece mari grupuri editorialedin þarã, dupã datele publicaterecent de Ministerul de Finanþe,doar douã, Rao ºi Paralela 45, semenþin cu cifre de afaceri mari ºiîn creºtere, restul fiind confrun-tate cu situaþii absolut dramati-ce, mergând pânã la deficite enor-me – un grup editorial ca Huma-nitas a concediat anul acesta înjur de 60 de angajaþi în douã tran-ºe, deci lucrurile sunt pe margi-nea crahului.

Criza de dinaintede crizã

Probleme financiare, de subfi-nanþare, dificultãþi de tot felul,dupã cum bine ºtim, cultura ro-mânã a avut ºi înainte sã se de-clanºeze aceastã crizã financia-

olo

cvi

ile

Mo

zaic

ul


rã. Câteva dintre motive le-ammenþionat: legislaþia insuficientde încurajatoare, de solidarã cueforturile culturale, poate ºi anu-mite trãsãturi de psihologie, decâmp social, pasivitatea profesi-oniºtilor culturii ºi a instituþiilorculturale, care nu s-au miºcatdestul de vioi pe o piaþã econo-micã nouã, constituitã pe celedouã decenii de postcomunismromânesc, neºtiind sã caute fon-durile care le lipseau. Existã, bi-neînþeles, ºi exemple pozitive,existã întreprinzãtori care au con-struit instituþii culturale importan-te, putem sã dãm ºi „Mozaicul”ºi Grupul Editorial Aius drept unasemenea exemplu, însã e destulde limpede cã pe piaþa culturalã,în domeniile culturale mai degra-bã s-a auzit mai degrabã discur-suri negative, lamentaþii: nu suntbani, nu ne putem exprima în con-diþii care, încã o datã, erau ºi îna-inte de toamna lui 2008 destul dedificile. Bugetul pentru culturã afost întotdeauna, cred, sub unprocent din bugetul naþional ºiaºa mai departe. E adevãrat: ace-eaºi perioadã, de dupã 2004-2005,despre care vorbeam, când creº-terea economicã a României a fostfoarte spectaculoasã, a adus ºiîn domeniile culturale mai mulþibani, s-au fãcut investiþii destulde serioase, s-au renovat clãdiriimportante, s-au pornit proiectemai mari, s-au finanþat mult maisubstanþial marile evenimenteculturale naþionale, FestivalulEnescu, ediþiile Festivalului Na-þional de Teatru ºi aºa mai depar-te. Existã câteva exemple de di-namism managerial spectaculos.Poate cel mai spectaculos exem-plu este Teatrul din Sibiu ºi ma-nagerul lui, Constantin Chiriac,care duce de mulþi ani în spateun proiect de festival care e unuldintre cele mai ample din Europaºi din lume ºi pe baza acestui fes-tival s-a construit proiectul decapitalã culturalã europeanã decare Sibiul a beneficiat în modabsolut spectaculos ºi ca oraº,ca mediu urban. Avem deci ve-chime mult mai mare de crizã înculturã cu multe alte detalii pecare le-am putea discuta.

Criza perpetuãAm vãzut cã dl. Constantin M.

Popa, în numãrul 10 al „Mozaicu-lui”, face referire la ideea vechecel puþin de secol XIX, romanti-cã, a artistului în crizã ca naturã acreaþiei. Existã o întreagã mitolo-gie a acestei teme: artistul sufe-rã, artistul traduce suferinþa, ar-tistul trebuie sã sufere, artistulcare nu suferã nu face artã mare.Artistul care nu trãieºte în con-diþii dificile, artistul care, înschimb, se bucurã de civilizaþiauntului, de prosperitate, cum aformulat cândva extrem de nefe-ricitul filosof autohton, nu vaface artã mare sau nu va gândifilosofie înaltã. Sigur cã despretoatã aceastã mitologie a crizei caesenþã a creaþiei ºi ca garant alperformanþei creative ºi de gân-dire putem discuta ºi în termeniistorici ºi în termeni de teorie cul-turalã, poate chiar ºi în alte pla-nuri, însã nu cred cã o asemeneaidee ne poate ajuta sã ne resem-nãm în condiþiile mult mai con-crete ºi mai strict localizabile cro-nologic ale crizei financiare eco-nomice mondiale globale.

Instituþia publicã depresã atât cât poate

mãcar sã suplineascã,sã vinã cu un pic maimult sau mãcar sã nupiardã din nivelul la

care ajunseseMircea Pospai: Eu mi-am

structurat intervenþia pe trei pa-liere: pe efectele directe ale crizeiasupra presei, pe modalitãþile dea face ce se poate face în aceastãperioadã pentru a ieºi cu faþa câtmai curatã ea ºi pe rolul pe care îlau mijloacele audio-vizuale publi-ce când în celelalte sectoare alepresei se manifestã efectele cri-zei. Prima dintre probleme ar fiaceea a efectelor directe ale cri-zei ºi urmãreºte ce se întâmpla cuactul jurnalistic în sine în condi-þii de crizã, pentru cã, aºa cum seºtie, sunt modalitãþi jurnalisticecare cer ºi bani. Luaþi de exempluanchetele, chiar ºi reportajeledeosebite, ºi, în condiþiile în carepublicaþia nu mai are cu ce sãsusþinã în condiþii rezonabile ase-menea categorii de exprimare jur-nalisticã, se ajunge la renunþareala ele. Efectele negative sunt cla-re. Disfuncþii apar în primul rând,

în þinuta publicaþiilor, în þinutaactului jurnalistic, în rolul pe careaceste categorii jurnalistice îl auîn zona de menþinere la un anu-mit nivel a cititorului, a telespec-tatorului, a ascultãtorului.

Un al doilea lucru este referi-tor la ce se întâmplã cu publica-þiile ºi uneori poate chiar cu jur-naliºtii în condiþii de crizã când,cãutând modalitãþi de ieºire dinsituaþie nu din crizã, pot sã încli-ne într-o parte, în alta, pot sã cau-te locurile în care se gãsesc cevabani, locurile în care se gãsescceva facilitãþi ºi, în aceastã situa-þie, se poate ajunge la lucruri chiarde nedorit. O a treia chestiuneeste chiar aceea care poate sãconducã la închiderea unor pu-blicaþii ºi este cel mai grav dintreefectele crizei pentru cã, dintr-oconstatare pe care ºi dumnea-voastrã o aveþi, nu mor publica-þiile susþinute de pe undeva ºi cuo anumitã categorie de interese,ci mor publicaþiile oneste, morpublicaþiile care chiar ar trebui sãaibã un cuvânt de spus ºi ar tre-bui acelea sã rãmânã dacã tot arfi de fãcut curãþenie, dar nu pecriteriile crizei. A doua problemãeste aceea a ce se poate face.Economiºtii total adepþi ai eco-nomiei de piaþã ar zice „pãi mainimic” ºi nu poþi, pe anumite cri-terii, analizând situaþia economi-ceºte vorbind, sã nu le dai o oa-recare dreptate. Ce constatãm cãse face este o adaptare a publi-caþiilor, a instituþiilor de presã, aºzice mai degrabã, la aceastã si-tuaþie prin reducerea numãruluide pagini, prin rãrirea apariþiilor,prin reducerea unor pãrþi costisi-toare ale demersurilor jurnalisti-ce. Pare a fi cea mai la îndemânãºi poate singura modalitate de asalva publicaþia, existenþa ei,pânã când trece criza. Importantcred cã este în aceastã situaþiesã rãmânã chiar ºi cu paginilereduse, chiar ºi cu apariþiile rare-fiate, partea cea mai importantã arespectivei publicaþii, aceea careprovine din liniile ei directoare,care provine din grija totuºi faþãde actul de culturã ºi faþã de citi-tor, în cazul în care vorbim maiales despre publicaþii care se în-dreaptã ºi cãtre culturã, nu nu-mai cãtre informaþie, ºi aceea deo anumitã facturã. Poate cã astao sã salveze pânã când mai trecdin efecte.

olo

cvi

ile

Mo

zaic

ul


A treia ºi ultima problemã ar firolul pe care instituþiile publicepot sã-l mai aibã. Ele sunt acumnumai în domeniul audiovizua-lului. Nu mai sunt decât televi-ziunea ºi radioul. În rest, toatãpresa este în regim privat. Dar n-aº vrea sã ajungem la formula „amai rãmas un pacient ºi nici ace-la nu se simte prea bine” pentrucã nici aceste instituþii, ºi vor-besc din interiorul sistemului, nusunt, în condiþiile crizei, în ceamai fastã perioadã a lor. Sunt pro-bleme care se pun, din câte ºtiuºi în televiziune, dar în radio leºtiu bine. De un an ºi jumãtateîncoace privirea este pe fiecarebãnuþ, privirea este cãtre lucruricare se pot face nu cu foartemulþi bani, neînsemnând cã s-aurezolvat chiar toate la acest ca-pitol, dar oricum cu multe cãu-tãri, cu multe restricþii. Totuºiexistã încercarea, ºi aici mã referla radio în mod deosebit, de apãstra o anume þinutã, de a adu-ce cât se poate informaþie calita-tivã, mai ales în condiþiile în careîn altã parte dispar posibilitãþileoamenilor din presã care dorescsã facã lucruri bune. Dispar po-sibilitãþile financiare de a le face.Atunci instituþia publicã de pre-sã, atât cât poate, trebui sã su-plineascã, sã vinã cu un pic maimult sau mãcar sã nu piardã dinnivelul la care ajunsese, trebuiesã transmitã ceva valoros cãtreascultãtor, cãtre telespectator,ceva din ceea ce nu mai pot sãfacã alþii. Ba, mai mult, cred cãeste cazul sã atragã într-un anu-me fel oamenii care s-ar fi expri-mat în revista care nu mai arenumãrul de pagini pe care îl aveaspre a spune mãcar lucrurile carenu au fost scrise, dar poate cãvor fi într-o zi scrise.

Întotdeauna oameniide culturã au avut mai

mult curajMarian Jean Marinescu: Cri-

za este un subiect despre carese poate discuta cred cã zile înºir ºi care este clar cã determinãdiverse abordãri ºi puncte de

vedere de foarte multe ori intere-sate, din pãcate. Adicã punctulde vedere exprimat nu este o în-cercare de a fi cât de cât corect,ci este un punct de vedere inte-resat. Spunea domnul Lefter cãla noi se discutã mai puþin de cri-zã. Eu cred cã se discutã totuºi ºila noi foarte mult numai cã se dis-cutã diferit faþã de alte zone, undese discutã despre crizã. La noieste o abordare politicã aproape100%, din pãcate, în loc sã fie oabordare, sã spunem, tehnicã derezolvare a crizei. Oricum, în in-stituþiile europene se discutã foar-te mult. De când a izbucnit criza,se discutã foarte mult ºi s-au ima-ginat, s-au elaborat diverse mã-suri pentru a depãºi momentul.ªi ºtiþi bine cã s-au luat mãsuri ºiParlamentul, cumva, a luat-o îna-intea statelor membre, adicã îna-intea Consiliului care, de fapt,este format din statele membre.Parlamenul a elaborat ºi a termi-nat aceste acte legislative mairepede decât Consiliul. Statelemembre au fost mult mai reticen-te.

La începutul crizei, în 2008, s-a discutat foarte mult ºi desprecriza moralã. S-a spus este o cri-zã financiarã, dar în spatele ei esteo crizã moralã. Acum, din pãcate,nu se mai discutã. Pentru cã noidiscutãm despre criza financiarãsau criza economicã ca ºi cum arfi ceva abstract. Nu e adevãrat!În spate sunt oameni. În spateleacestor fenomene e clar cã suntoameni. Criza a început în StateleUnite, doar cã pe niºte instrumen-te financiare mai complicate. Darprincipalul lucru care a provocatcriza financiarã este zona imobi-liarã. Cum? Se dãdeau creditepentru case fãrã garanþie. Lumeaa început sã vadã cã poate sã-ºiia un credit de casã de ºase ca-mere fãrã sã aibã posibilitatea são plãteascã. Dacã banca i-a ofe-rit aceastã posibilitate lua credi-tul. Ulterior, când nu mai puteasã plãteascã schimba acea ipote-cã pe o casã cu cinci camere ºivindea ipoteca ºi de aici tot acelciclu de credite pânã la un mo-ment dat când bãncile nu au maiputut sã susþinã. El dãdea o ipo-

tecã de ºase pe cinci, de cinci pepatru, o prelua altcineva ºi acelcineva o dãdea la rândul lui ºi totaºa ºi s-a ajuns în situaþia în cares-a ajuns, dar în spatele acestorlucruri au fost oameni. Bãncilecare au imaginat acest sistempentru a-ºi crea un profit foartemare. La nivel european se crea-se o agenþie de supraveghere aagenþiilor de rating. Efectele s-autransformat în niºte acte legisla-tive destul de repede, zic eu, înreglementãri, dupã aceea s-a con-statat cã existau persoane înagenþiile de rating care erau înconsiliile administrative ale bãn-cilor. E clar cã, pânã la urmã, evorba despre o crizã moralã atâtîn bãnci cât ºi în instituþiile caresupravegheau.

În Europa avem 65 de ani depace. A contat foarte mult ºi acumîncerc sã fac ºi eu o observaþie.Dumneavoastrã tot timpul aþimenþionat Occident, în þãrileoccidentale, economia occiden-talã ºi de tip occidental. E tristcã dupã 20 de ani încã mai facemaceastã diferenþã între Occidentsau avem noi aceastã tendinþã dea ne considera departe de ceeace este acolo. Sã ºtiþi cã pânã laurmã acolo, la instituþiile europe-ne, nu se mai þine cont de chestiaasta. Bun, se discutã despre di-ferenþe de economie, dar se în-cearcã foarte tare sã nu se maiþinã cont. Singura abordare carea fost diferenþiatã a fost zonaeuro ºi zona în afara euro, darera o necesitate tehnicã, pânã laurmã, pentru cã una este sã fii înzona euro Banca Centralã Euro-peanã ºi alta este sã fii în zonelecelelalte. Au trecut 65 de ani depace în care lumea a crescut tottimpul ºi a reuºit sã aibã un nivelde trai din ce în ce mai ridicat. ªi,dupã cum aþi vãzut, criza a scosla ivealã foarte mari probleme ºiîn þãrile occidentale, cum spuneþidumneavoastrã, pentru cã a scosla ivealã cã, de fapt, ºi în Franþaºi în Germania ºi în Marea Brita-nie ºi în Italia ºi în Spania se con-sumã mai mult decât se produce.Tocmai pentru cã politic s-a în-cercat sã se asigure tot timpulbunãstarea oamenilor. De altfel,

olo

cvi

ile

Mo

zaic

ul

dacã vã uitaþi pe o statisticã o sãvedeþi cã noi suntem cam pe lo-cul 8 din 27 ca deficit bugetar, iarîn ce priveºte datoria publicã sun-tem pe 10. S-a constatat cã existãprobleme în statele membre, cã eun deficit bugetar foarte mare,contrar regulii. Iarãºi o crizã mo-ralã! ªi vã spun de unde a plecat.S-a încercat ca sistemul de pro-tecþie socialã sã fie extraordinarde puternic ºi atunci o bunã par-te din resurse n-a fost acoperitãdin economia realã ºi s-au luatcredite, pentru cã s-a încercat sis-temul de pensii sã fie cât mai susºi n-a avut acoperire, deci pentrucã s-a încercat sã se menþinã ni-velul de trai mai sus decât eranormal prin ceea ce se întâmplareal în þara respectivã. De aici,criza a determinat creºterea vâr-stei de pensionare, pentru cã sis-temul de pensii nu mai poate sãsusþinã nivelul bugetar necesarpentru pensii. A determinat mic-ºorarea sectorului public, iar înunele þãri chiar micºorarea sala-riilor. S-au descoperit foarte mul-te lucruri sau au ieºit la ivealã, defapt s-au ºtiut, dar nu erau publi-ce ºi de aceea au avut probleme.În 2003 Germania nu a mai vrutsã accepte deficitul de 3%. Ger-mania a fost urmatã de alte þãri.De aici s-au întâmplat aceste lu-

cruri. Noi am avut creºtere eco-nomicã, creºtere zero. E clar, creº-terea e faþã de ceea ce a fost anultrecut ºi de aceea s-a vorbit decreºtere zero cã existã o creºtereeconomicã, dar e zero faþã de anultrecut. ªi mie mi se pare o chestiedestul de curioasã, dar asta este.A fost creºtere economicã pen-tru cã în ‘98 am fost jos de tot ºiatunci normal cã s-a dat drumulla economia privatã. Din pãcate,mult mai târziu decât trebuia. Eucred cã baza situaþiei în care neaflãm a fost între ‘90 ºi ’96, când,dacã s-ar fi întâmplat ce trebuiasã se întâmple, ca în Polonia, înUngaria sau în Cehia, atunci eramºi noi în altã situaþie. Atunci ne-au îngropat mai mult decât ne în-gropase comunismul, din pãca-te. A existat creºtere economicã,dar nu a fost gestionatã cum tre-buie. Aduceþi-vã aminte cã ºi lanoi a existat aceastã poveste cubuletinul! Am uitat! Uitãm foarterepede de lucruri care trec, darau niºte efecte foarte mari. Credi-tul cu buletinul a determinatdouã lucruri. Omul a crezut cãpoate! Foamea aceasta de trai maibun este normalã pânã la urmãpentru cã toþi vrem sã trãim maibine. Viaþa trece ºi vrei sã trãieºticât mai bine. Problema este cã demulte ori se întâmplã sã trãieºti


mult mai bine decât poþi. Aveatãticul meu o vorbã: multã lumevrea, n-are ºi trãieºte. Vorbaaceasta nu mai este valabilã. Oa-menii au luat foarte multe creditecu buletinul, fãrã garanþie – no-rocul nostru cã bãncile n-au datcredite grele, imobiliare sau altfelde credite fãrã garanþie, au datcredite din astea mici.

I.B.L.: Creditul cu buletinuleste un echivalent al creditelorde tip imobiliar american fãrã aco-perire, dar la o scarã mult mai micãºi n-au fost date de bãnci, ci dereþele de magazine.

M.J.M.: Da, dar care s-au dustot în bancã. La noi nu s-au datcredite grele, imobiliare, s-au datcredite mici care, pânã la urmã,au fost cumva acoperite. Preþulfinal era mult mai mare decât pre-þul real al produsului ceea ce aacoperit riscul. A acoperit risculnumai cã s-a mai întâmplat un lu-cru: s-a dus tva în bugetul statu-lui ºi deodatã bugetul statului adevenit ceva foarte mare, dar ne-sustenabil, nedurabil, pentru cãera clar cã era o situaþie pasagerãºi de aici senzaþia pe care a avut-o toatã lumea cã a început sã trã-iascã mai bine, sã-ºi permitã mai

Tot în 2009, pe acea disputã pen-tru alegerile prezidenþiale, s-a în-tâmplat ce s-a întâmplat, chiar ºicu cei doi mari actori politici, sãspunem, înãuntru nu s-a pututajunge la o înþelegere ºi la luareaunor mãsuri preventive mai repe-de decât s-au luat ºi din pãcates-a ajuns în aceastã situaþie.Campaniile electorale au influen-þat mult situaþia actualã, dupãpãrerea mea. Din toate acestemotive spun cã, dupã mine, avemde-a face întâi cu o crizã moralã.Mai mult, cred cã ºi Europa s-aschimbat foarte mult în aceºti 20de ani. Din punct de vedere uman.Eu mã uit pe stradã. Mã uit, vãdcum sunt îmbrãcaþi oamenii, in-tru într-un magazin, vãd ce pre-þuri sunt, îmi place sã înþeleg cese întâmplã în þara aceea. Constatcã s-a schimbat foarte mult Euro-pa în aceastã perioadã ºi în rãu. Eo pãrere personalã. Simt cã lucru-rile au început s-o ia în jos. Res-pectul oamenilor între oameni ascãzut. A început sã se îndrepte,sã nu vã mire, spre atitudineacomunistã, spre atitudinea deegalitate. Înainte lucrurile eraufoarte clare: respectul era indife-rent de poziþia socialã. Nu vor-besc de acel respect fals, de lamic spre mare. Nu! Era un res-pect între fiinþele omeneºti, cadinspre un milionar cãtre un chel-ner, dacã vreþi. Exista acest res-pect. Acum lucrurile au începutsã nu mai fie aºa. Calitatea servi-ciilor a decãzut. ªi tot o pãrerepersonalã: cred cã acest lucru seîntâmplã din cauza sistemuluieducaþiei. La noi mai rãu, în zonade vest mai puþin, dar baza estesistemul de educaþie.

Sistemul de educaþie din vestîl ºtiþi foarte bine: acolo nu te în-vaþã foarte multe lucruri de cul-turã generalã, dar te învaþã sã tedescurci în viaþã. Te învaþã lucru-rile despre viaþã. Te învaþã ce în-seamnã respectul faþã de muncã,ce sã faci în familie, ce înseamnãinstituþie, de ce trebuie sã te ducisã votezi. Lucruri din acestea carenouã ni se par deplasate. Ei bine,oamenii aceia le învaþã. ªi învaþãmai puþin despre geografie, isto-rie, matematicã, integrale tripleetc. (eu vorbesc de partea de li-ceu). Cel care vrea sã se perfecþi-oneze, sã vadã ce sunt acelea in-tegrale triple, sã fie istoric sau sãfie geograf se perfecþioneazã, darla culturã generalã învaþã maipuþin. La noi se învaþã foartemultã culturã generalã ºi se înva-

þã nimic despre viaþã ceea ce estefoarte rãu ºi de aici am ajuns lasituaþia la care am ajuns. Socie-tatea de azi este alcãtuitã din oa-meni care au trecut prin acest sis-tem de educaþie ºi au ajuns sãconducã bãnci, societãþi comer-ciale pe baza educaþiei pe care oau. ªi cred cã efectele se vãd.Dupã pãrerea mea, sistemul deeducaþie la noi e fãcut pentru pro-fesori, nu pentru elevi. Iar celuniversitar mai tare. Dacã întrebio universitate dacã are un studiude piaþã o sã te întrebe ce e ace-ea. Avem acum la juriºti peste totºi la Târgu-Jiu ºi la Râmnicu-Vâl-cea. Avem profesori universitaricare în 5-6 ani, în astfel de oraºe,au ajuns profesori universitari.Ceea ce nu se poate! Adicã încinci ani tu ai plecat de la jurist lafabrica de mobilã ºi ai ajuns pro-fesor universitar de drept? Mi separe cã nu este în ordine! Ce faciapoi cu absolvenþii? Ce face tâ-nãrul absolvent care iese de pebancile facultãþii ºi constatã cãspecializarea pe care a urmat-onu se cere pe piaþa muncii? Eucred cã aici este problema! Amvãzt aceastã temã în dezbatere lafrancezi. Acum vreo doi sau treiani, într-o searã, la Strassburg, m-am uitat ºi eu la televizor pe TF1sau TF2. Iniþial am crezut cã e oglumã! Dar am rãmas sã urmãrescemisiunea respectivã ºi mi-amdat seama cã era o dezbatere câtse poate de serioasã. ªtiþi ce scriape ecran? „ªcoala produce cre-tini”? Acesta era titlul. Nu mi-avenit sã cred. Sã aud cã sistemulde educaþie din Franþa producecretini. Aºadar, schimbãri, recon-siderãri trebuie fãcute din maimulte direcþii.

ªi acum cultura. Normal cã ºicultura este afectatã de crizã.Cultura a fost tot timpul în crizã.ªtiþi toate poveºtile pe care le-am citit cu toþii. Marii pictori aufost mari dupã ce au murit. Aufost ºi sculptori care au murit,sãracii, în mizerie. Cam aºa s-aîntâmplat întotdeauna. Numai cãacum cred eu cã s-a schimbatpuþin. Nu mai vor sã ajungã sã-raci ºi atunci cam lasã din coloa-na vertebralã ºi încearcã sã-ºiîmbunãtãþeascã situaþia materia-lã. E clar cã existã criza cãrþii, daracum cu cãrþile este o problemã.Cãrþile nu se cumpãrã. E greu sãvinzi o carte, dupã cum e greu sãpui în scenã un spectacol, sãcânþi la filarmonicã. E greu sã faciniºte acte de culturã care, oricum,ºi înainte aveau nevoie de o fi-nanþare privatã pe lângã finanþa-rea publicã. Pe de altã parte s-agreºit angajându-se prea mulþioameni care nu erau la nivelul decompetenþã necesar. Câteodatã,la unele instituþii culturale, pro-dusul cultural nu este cel care tre-buie ºi se face doar pentru a luaniºte bani. Ceea ce face ca o crizãsã fie inevitabilã. Dupã mine estenecesar ca în aceastã perioadãoamenii de culturã sã-ºi pãstrezecoloana vertebralã pentru cã potsã contribuie foarte mult la ieºi-rea din crizã. În momentul în carevezi un om de culturã care zice:ºefu’ pot sã mã duc la TVR? ªisã-l consideri unul dintre cei maitari oameni de culturã ºi el sã-lîntrebe pe ãla care a luat banii dela oameni: îmi dai voie sã mã ducla TVR? În momentul acela eu ziccã e o mare crizã în cultura de lanoi.

I.B.L.: Aici apare riscul sã cã-dem în pãcatul generalizãrii.

M.J.M.: Nu cad în pãcatul ãsta,n-o sã generalizez niciodatã. Pro-

olo

cvi

ile

Mo

zaic

ul

mult ºi la un moment dat am rea-lizat cã nu se mai poate. S-au datfoarte mulþi bani pentru bãnci. Nuºtiu cât de corectã a fost pânã laurmã aceastã mãsurã. ªi-n SUAºi-n multe þãri din Europa s-auacoperit pierderi extreme de mariale bãncilor. La noi nu s-a întâm-plat acest lucru ºi a fost foartebine cã nu s-a întâmplat. De ce s-au dat banii? Pentru cã dacã picão bancã tot oamenii suferã. Pelângã societãþi comerciale ºi alteefecte, era efectul asupra econo-miilor cetaþenilor ºi s-a încercatsã se gãseascã un echilibru: dãmbani acolo asta înseamnã bugetmai mic asta însemnau alte pro-bleme pentru cetãþeni sau nu dãmºi creãm probleme direct cetãþe-nilor pentru cã îºi pierd econo-miile ºi pânã la urmã s-a alesaceastã cale. Problema este cã,dupã pãrerea mea, criza moralã acontinuat pentru cã din acei banidaþi de guvern bãieþii aºtia de labãnci ºi-au dat ºi anul trecut, ºi-n 2008 bonusuri extraordinar demari. Ceea ce este aproape incre-dibil, este absolut scandalos!Adicã bugetul intervine sã sca-pe o bancã, ce oricum a fãcut niº-te lucruri care nu erau suficient

de albe ºi acum îºi dau bonusuri.La noi este altceva, din punctulmeu de vedere. La noi, bãncilesunt niºte cãmãtari legali. Bãnci-le nu susþin economia deloc. Nupreiau nici mãcar 1% din risculeconomic. Nu fac decât sã deabani ºi sã ia bani, adicã dobândãceea ce nu se poate pentru cãoriunde existã bãnci de investiþiisau bãnci comerciale care îºi pre-iau ºi ele o bucatã din riscul in-vestiþiei. La noi, nimic! Vii cu ga-ranþie la o societate comercialã,la oricare! ªi eu am avut ºi amacþiuni în firme, ºtiu cum se lu-creazã, am avut ºi dobânzi de170% prin anii ‘92, ’93. ªtiu careeste situaþia la noi!

I.B.L.: Se numeºte comporta-ment prudenþial.

Este necesar caîn aceastã perioadãoamenii de culturã

sã-ºi pãstrezecoloana vertebralã

M.J.M.: Nu, se numeºte cãmã-tãrie legalã. Asta e o pãrere per-sonalã. Nu susþin economia, dupãpãrerea mea cu nimic. Dimpotri-vã, au niºte dobânzi extraordinarde mari. Într-una dintre discuþiilenoastre interminabile, un direc-tor de bancã îmi spunea: eu daudobânda asta pentru cã dobân-da de refinanþare de la BancaNaþionalã e atât. Bun, alþii spuncã Banca Naþionalã ar trebui sãcoboare dobânda de refinanþareîn acest moment. Deci, dupã cumspuneam, eu cred cã în spateleacestei crize financiare economi-ce este o crizã moralã.

În 2008 au fost alegerile pen-tru parlament. În 2009 au fost ale-gerile pentru Parlamentul Euro-pean, dar nu cred cã a avut unefect prea mare, nu prea a afectatpe nimeni Parlamentul European.În 2009, la sfârºit, au fost alegeri-le prezidenþiale. Într-adevãr, la noiaceste campanii, cele douã înspecial, au determinat niºte mã-suri care nu au fost cele mai bune.În 2008 s-a consumat imens – înultimele patru luni s-a consumatpeste o jumãtate de milliard deeuro. Consum, nu investiþie! Te-levizoare, maºini, hârtie, toate îninstituþii. ªi au fost acele creºteride pensii, de salarii, de beneficiipeste limitã, peste posibilitãþilestatului, lucru care a determinat,în 2009, o parte din criza de la noi.


blema este cã acest exemplu estepublic. Este vorba de un om caretrebuie sã aibã/ cred cã ºi are uncuvânt de spus, o opinie. Dar ceîncredere sã mai ai tu într-o astfelde opinie? Sunt convins cã ºiprin acte de culturã de calitate ºicu ajutorul intelectualilor care maiau coloanã vertebralã se poatetrece peste aceastã crizã. E ade-vãrat, cu mai puþine cãrþi, darpoate cu mai multe vorbe, cu maimulte apariþii publice ale oameni-lor de culturã, care au credibilita-te ºi care sã explice lucrurile aºacum sunt. Pentru cã, dupã mine,la noi mass media e complet de-viatã. Nu mai are niciun fel de cre-dibilitate. Eu, de exemplu, dacãparticip la o întâlnire dimineaþa ºiseara mã uit la televizor constatcã am participat la cu totul altãîntâlnire! Mass media face, dupãmine, foarte rãu astãzi în Româ-nia. ªi atunci oamenii de culturãar trebui cumva sã suplineascãce se întâmplã. Sã vorbeascã ºidespre greºelile politicienilor, darsã explice lucrurile aºa cum sunt.Întotdeauna oamenii de culturãau avut mai mult curaj. Aºa s-aîntâmplat. Au fost dizidenþi îngeneral, au fost oameni care auavut curaj sã vorbeascã în vre-muri grele. Aºa e în istoria noas-trã! Nu numai a noastrã! ªi ar tre-bui sã facã acest lucru, sã se im-plice. Eu nu vãd din pãcate asta.Aº vrea sã mai fac o singurã re-marcã: lucrurile pe care le spunnu le spun pentru cã sunt la Par-lamentul Europei. Sunt ideile melede foarte multã vreme! Despreeducaþia din România eu am oteorie pe care dacã vreþi o ºi veri-ficãm: e rea, recunosc.

Nicolae Marinescu: O singu-rã întrebare aº avea: la Parlamen-tul European au existat dezbateri,a existat acþiune, adicã s-au miº-cat, au fãcut legi, dar chestiuneaaceasta privind educaþia, cultu-ra, acestea existã ca problemã dedezbatere în acest moment?

M.J.M.: Existã Comisia de Cul-turã, numai cã nu existã politicãeuropeanã. Educaþia, cultura exis-tã prin programe precum Eras-mus, Socrate. Dar cred cã aveþioarecum dreptate pentru cã mãuit la ceilalþi cum ies din acest sis-tem. Dar la ei e totuºi o chestiepragmaticã, nu e politicã comu-nitarã. Acolo cine vrea sã înveþe,învaþã.

Horia Dulvac: Am fost nedu-merit în toatã perioada aceasta devocea fondurilor de investiþii ºi apieþelor de capital. Pentru cã suntdouã sisteme de realizare a fluxu-rilor financiare complet diferite:unul este banca în care te duci,societate comercialã, îþi faci cre-dite ºi dupã 10 ani plãteºti dubluºi e sistemul pieþelor de capital,al burselor, al burselor secunda-re, care înseamnã cã am o afacerefragmentatã în acþiuni, vând oparte sau scot la o achiziþie pu-blicã acþiunile cu riscuri spre carevin fluxurile financiare ale oame-nilor. Asta are ºi un romantismaºa, al capitalismului vechi. Eudevin partener al afacerii cu ris-curi, al afacerii spre care îmi în-drept micile mele fluxuri financia-re. Ori, asta e ca o injecþie de flu-xuri financiare care vine exactacolo unde trebuie. Ce m-a maiintrigat în ultima perioadã?! Mãaºteptam sã aud o voce puterni-cã a instituþiilor juridico-financia-re ale pieþelor secundare, care sãprofite cumva de momentul aces-ta ºi sã se facã cunoscute, sã-ºiarate formula de dezvoltare eco-nomicã, sã redevinã niºte actori,

pentru cã ar putea fi o soluþie.Nu se fac destul de bine ascul-taþi sau mi s-a pãrut mie?

M. J. M.: Niciodatã bursele nuau fost foarte publice, pentru cãeste un sistem închis ºi adresatspecialiºtilor, în general brokeri-lor ºi tuturor ceilalþi care aplicã labursã, dar au avut un rol extremde important. Mai þineþi minte cãa fost o întâlnire a miniºtrilor definanþe europeni într-o duminicãºi s-a terminat la ora 3.00 dimi-neaþa ºi s-a luat acea hotãrâre dea se garanta un credit pentru Gre-cia? Cum a fost povestea aceas-ta? Pentru cã pe pieþele bursiereau fost speculaþii imense pe euro.Adunarea a fost convocatã du-minica, iar miniºtri de finanþe nuau ºtiut despre ce este vorba.Discuþia s-a terminat la 3.00, pen-tru cã se deschidea bursa de laTokyo. Dacã nu se anunþa aceamãsurã cu acele 110 pe loc ºi 700potenþiale, miliarde de euro, cã-deau bursele toate. Dar ºi acolo,bazat o parte pe o situaþie realãeconomicã, dar o parte pe spe-culaþii de euro extraordinar de tari.S-au încercat joi, vineri la închi-derea burselor niºte speculaþii peeuro foarte, foarte tari. Burselesunt pânã la urmã cele care decidpiaþa financiarã. Existã ºi se þinecont de ele.

H. Dulvac.: Mã întrebam, depildã, de ce nu s-au fãcut privati-zãri prin metoda pieþelor secun-dare.

I. B. L.: În primul rând, pentrucã nu le aveai când a început pri-vatizarea. Dar înainte sã aparã, aînceput privatizarea ºi ceva inter-mediar s-a produs, dar rezultatulnu este deloc vesel. Ceea ce s-aîntâmplat este cã s-a fãcut prinFPS, cum se chema într-o vreme,s-au fãcut privatizãri ºi s-au con-stituit acele fonduri regionale,care pe urmã s-au transformat însocietãþi de investiþii, sunt actua-lele SIF-uri. Fostele SPS-uri carenu au fãcut decât sã producãoarecum analog cu ce s-a întâm-plat cu elita financiar-bancarãamericanã ºi de peste tot. S-auprodus bonusuri-profit numai

pentru cine a gestionat fondurilerespective.

M. J. M.: Sã nu uitãm un lu-cru: FPS-urile au fost înfiinþate în1991, de guvernul Roman. FPS-ul avea 70% din societãþi, nu? ªiam primit acele cupoane ºi ce nus-a depus la societãþi, 30% suntîn SIF-uri. Dar cele 70% trebuiauprivatizate în 7 ani, în fiecare ancâte 10% . Numai cã a venit gu-vernarea din ’92, care n-a privati-zat nimic. Era celebrul preºedintela FPS care trebuia sã privatizeze10% în fiecare an ºi la sfârºitulcelor patru ani nu a privatizat ni-mic. Dacã se privatiza atuncicând societãþile comerciale maiaveau încã ceva capital, maiaveau încã ceva piaþã de desfa-cere, ºi prin privatizare pãstraupiaþa, dar modernizau produsele.Noi am rãmas la acelaºi nivel, ampierdut capital, am rãmas în urmãcu tehnologia ºi cu produsele ºiam pierdut pieþele complet. Dupãaceea, când s-a privatizat, degea-ba, cã nu mai aveam piaþã, nu maiaveam niciun fel de... La noi auapãrut mai întâi celebrele fonduride investiþii care au provocat ce-au provocat ºi atunci lumea apierdut. Aþi uitat de Cataramã, deStoica, de Caritas, FNI-ul ºi cãlumea nu mai ºtia ce sã facã cufondul de investiþii?

I.B.L.: Existã o piaþã de inves-tiþii mici ºi închisã de care lumeanu prea ºtie, cu membri foartepuþini ºi cu criterii de prudenþia-litate foarte ridicate care plasea-zã bani, dar asta nu poate fi lascarã naþionalã.

Xenia Karo: Aº avea ºi eu oîntrebare pentru domnul euro-parlamentar. Tocmai pentru cã aþispus cã mass-media nu se ridicãla nivelul aºteptãrilor. Din punc-tul dumneavoastrã de vedere, cerol ar trebui sã-ºi asume, mai con-cret un intelectual sau chiar oa-menii care vin dinspre culturã,artiºtii? Ce aºteptãri s-ar vedeadinspre zona aceasta politicã faþãde oamenii din zona culturalã?

Marian Jean Marinescu: Eun-am vorbit din perspectiva poli-ticã, sã ºtiþi. Nu ºtiu ce aºteaptã

olo

cvi

ile

Mo

zaic

ul


absolut lãudabil ºi acest exempluar trebui urmat. Însã acest para-dox este izbitor. Omul de culturãparcã are un rol prea mare ºi astavorbim noi din interiorul culturii.

M. J. M: Eu nu spun cã oame-nii de culturã (un scriitor, un cri-tic, un pictor) trebuie sã devinãsalvatori, dar sã aibã un rol, uncuvânt de spus. Sã facã ceva!

Nicolae Marinescu: Trãiesc olunã pe an, cel puþin, în Italia ºimã uit la televizor. Vrând-nevrândmã uit la televiziunea italianã. ªivreau sã spun un lucru care esteevident de naturã sã limpezeas-cã aceastã chestiune. Niciodatãn-o sã vezi la un post de televi-ziune românesc, vorbim de celecentrale, altceva decât cã o pro-blemã financiarã, comercialã estedezbãtutã de patru ziariºti ºi depatru politicieni. Adicã niciunulde meserie. În Italia aduc în stu-dio specialiºti pe problema dez-bãtutã, ºi aceºtia cred cã suntintelectualii la care se referea dl.Marian Jean Marinescu, adicãoameni care sunt de specialitate.ªtiu despre ce este vorba. La noieste o lungã pãlãvrãgealã cu zeceindivizi, cu o notorietate oareca-re, care dimineaþa sunt la un postde televiziune, dupã-amiaza îi vezila un altul. Auzi aceleaºi lucruride la oameni care nu sunt de me-serie. ªi atunci se expulzeazãdintr-un om care are o oarecareinfluenþã o demagogie purã.

George Popescu: Nivelul me-dia este regretabil. Dumneavoas-

trã aþi vorbit de oamenii de cultu-rã ca ºi cum ar fi în cu totul altãparte ºi n-ar fi nicio instanþã, darrãmâne actul de culturã al fiecã-ruia care nu întotdeauna are oconfluenþã, o contingenþã dinpunct de vedere axiologic cu pre-staþia lui mediaticã.

I.B. L.: Eu cred cã ceea ce spu-nea domnul Jean Marinescu eundeva între extremele discutateacum. Domnia-sa nu mi s-a pãrutcã s-a referit la ideea unei noi pre-luãri umaniste paºoptiste a sar-cinilor politice de cãtre intelec-tualul umanist. De asemenea, ex-trema cealaltã pe care Domnia-saa spus-o la început, a prostituþieiintelectualilor prin intermediulpresei, cred cã e, dacã formulãmaºa, puþin exagerat, pentru cã maidegrabã vedem acum fie în presãfie în partide politice câþiva ac-tori din toate categoriile profesi-onale care pot furniza capitaluride imagine pur ºi simplu. Cred cãceea ce vroia sã spunã Domnia-sa era undeva la mijlocul acestorvariante ºi anume cã ar fi de doritsã se audã mai serios voci inte-lectuale, voci culturale care sãdiscute problemele, temele de in-teres public. Eu aº spune cã acestsubiect poate fi un subiect inte-resant de discuþie, colateral faþãde tema crizei, dar acest subiectar trebui discutat, cred eu, în ter-meni de istorie, de evoluþie recen-tã a presei româneºti ºi internaþi-onale. Tabloidizarea presei esteo temã modialã. Aceasta crizã deidentitate a presei se suprapunepeste cea imediatã, a scãderii ti-rajelor, a concurenþei internetu-lui, a exploziei prin multiplicare amesajelor datoritã tehnologiilor,a mass mediei electronice. Toateacestea au atins ºi cele mai cato-lice, nu în sensul religios al cu-vântului, televiziuni care au alu-necat cãtre forme comerciale.

Copiii sunt foartedeschiºi la lucruri degenul acesta, dar nusunt ajutaþi de adulþi

Cristi Nedelcu: Dacã este sãne referim la felul în care criza fi-nanciarã a afectat piaþa cãrþii, tre-buie sã spunem cã aceastã crizãfinanciarã s-a suprapus peste unalt moment, nici el foarte fericitpentru cultura scrisã: exploziainternetului. Acesta reprezintã ocuncurenþã foarte durã, cãreiacartea trebuie sã-i facã faþã. Mai

mult decât atât, existã o exploziede bloguri, ºi în domeniul literar,care atrag cititori. Dincolo de toa-te aceste neajunsuri ºi presiuni,eu cred cã existã zonã de interescultural la toate straturile socia-le, dar aceste nevoi trebuie iden-tificate. Nu construieºti un pro-dus cultural ºi abia apoi ieºi pepiaþã ºi te întrebi ce faci cu el.Situaþia trebuie sã fie cumva in-vers. Pe de altã parte, nu trebuiescãpat din vedere procesul edu-caþional. Este datoria ºcolii sãformeze nevoile culturale. Euspun asta pentru cã acþiunile pecare le desfãºor sunt în aceastãzonã, a ºcolii. Acolo descopãr cã,la nivelul elevilor, existã nevoiculturale, dar ele nu sunt sprijini-te din pãcate de profesori ºi departea instituþionalã. Acolo, spri-jinul pentru orice activitate cul-turalã pe care o desfãºor în inte-resul elevului este mic, tinde sprezero. Pentru cã profesorul nu câº-tigã nimic din povestea aceasta.Se organizeazã un evenimentpentru elevi, ºi? Eu am de fãcuttone de hârtii, trebuie sã trimitzeci de formulare la Minister, laInspectorat ºi n-am timp ºi decelelalte. Din ce am vãzut, ºcoa-la nu-ºi urmeazã menirea de a for-ma anumite nevoi ºi deprindericulturale. Copiii sunt foarte des-chiºi la lucruri de genul acesta,dar nu sunt ajutaþi de adulþi. Adul-þii merg pe niºte reþete standardpe care nu vor cu niciun chip sãle depãºeascã, sã le actualizeze.

în lumeaspectacolului este

nevoie de o serie deprofesii care nu se

regãsesc în sistemulde învãþãmânt

Cristina Maria Stan: Desigur,un act de educare trebuie sã trea-cã prin valorile clasice universa-le ºi existã latura cealaltã, ofertaactualizatã. Spre exemplu, acumsuntem într-o perioadã a experi-mentelor de tot felul. Teatrul îm-prumutã din operã, opera împru-mutã din teatru, apare teatru-dans, teatru instrumental. Sunttot felul de experimente pe carenoi am încercat sã le adunãm subdenumirea de teatru muzical alsecolului XX. Practic, genuri in-dividuale nu prea mai existã. Seaºteaptã mult de la tinerii regizori.Dar aceºtia, din nefericire, la noi

olo

cvi

ile

Mo

zaic

ul

oamenii politici. Nu vreau sã mãpronunþ. Dupã mine, mass-mediaar trebui sã reflecte realitatea, sãfie imparþialã, ceea ce e foartegreu, teoretic. Dar oamenii deculturã întotdeauna, peste tot înlume, dar mai ales la noi, au avutcredibilitate. Românul când seuitã la un prim-ministru sau la unpreºedinte nu are aceeaºi încre-dere pe care o are într-un om deculturã. De fapt, vedeþi cã suntfolosiþi unii oameni de culturã deunele posturi de mass-media toc-mai pentru cã au credibilitate înfaþa oamenilor. Eu cred cã ar tre-bui sã iasã cu adevãrat, nu plãtiþidin spate sau manipulaþi ºi sã-ºispunã pãrerea, oricare ar fi ea. Darsã fie cumva cea realã, sã opiniasa, sã spunã despre ceea ce seîntâmplã la noi. ªi atunci cred cãar contribui la trecerea, cred eu,peste aceastã perioadã grea.

Gabriel Coºoveanu: E o situa-þie aproape paradoxalã. Aþi de-scris condiþiile în care funcþionaomul de culturã ºi intelectualulîn perioada paºoptistã... Lucrulîn sine nu era rãu. Implicarea ace-ea sporitã a intelectualului careîºi asumã diverse roluri – careatunci nu existau sau erau preca-re sau nu erau bine definite – adus în definitiv la modernizareaRomâniei. Dar sunt totuºi preamulte roluri. Aceastã extindere aatribuþiilor intelectualului faceparte din zona premodernã, adi-cã suntem pe cale de a reface opãturã intelectualã indiferent cã

este sensibilã (pentru cã este) sause lasã folositã parcã e prea mult.Dar foarte puþini sunt pregãtiþipentru audienþã publicã. DomnulLefter este unul dintre aceºtia. Eo voce incomodã. Evident, cineîl invitã pe undeva îºi asumã unrisc pentru cã va spune ceva cenu este convenabil la un momentdat vreunui trend sau vreunei li-nii politice. Ceea ce mi se pare


în þarã sunt formaþi de foarte-foar-te puþin timp. De aceea o deschi-dere a publicului mediu mai arede aºteptat, cred eu. Dupã cumºtim, regizorul face spectacolul.El aduce viziunea, iar din tânãrageneraþie de regizori de abiaacum încep sã se vadã vârfurile.Mai mult, nu avem sprijin nici din-spre educaþie, în sensul cã în lu-mea spectacolului este nevoie deo serie de profesii care nu se re-gãsesc în sistemul de învãþã-mânt. Spre exemplu, regia de sce-nã nu se învaþã nicãieri, dupã cumnu se învaþã nici secretariatul li-terar, muzical. Noi nu avem unproducãtor, un PR. Sistemul esteaºa: avem câteva piese, toatebune, verificate. Dar nu putemface studii de piaþã. Presupunemcã acele piese merg.

Doina Pologea: Eu vreau sã vãspun cã nouã criza ne aduce pu-blic la teatru. Simþim cã oameniivor ceva de la teatru, au aºtep-tãri. Cum rãspundem noi, aceas-ta-i altã problemã. Rolul nostrueste sã spunem copiilor ce se în-tâmplã cu ei e aceastã lume, în cesistem de valori ar trebui sã semiºte în modul cel mai delicat,prin produsul artistic. Dacã neasumãm sau nu acest rol, aceas-ta este problema fiecãruia.

Gabriel Coºoveanu: Pânã sãvorbim fiecare despre domeniulde niºã, ne-am întâlnit astãzi casã vedem în ce mãsurã fiecaredintre noi are un impact asupratinerilor. Putem sã intrãm într-unlamento în legãturã cu starea jal-nicã a spiritului civic, la noi ºipeste tot. Dar la noi parcã maimult. Îmi amintesc cu deosebitãneplãcere de greva profesorilor.Unii dintre redactorii nici nu ca-tadicseau sã spunã „profesorii”,ci spuneau într-o evidentã derâ-dere: „profii au ieºit în stradã sãmai cearã bani, în vreme ce copiiivoºtri vor sã înveþe, dar nu arecine sã le predea” – vorbeau de-spre copiii lor care erau tradiþio-nal prin baruri. În atari condiþii,fiecare artist, fiecare om de cul-turã trebuie sã facã un efort înplus ºi sã se gândeascã la faptulcã pe lângã actul sãu de culturãmai trebuie sã adauge o compo-netã: una civicã.

acestã crizã este, încele mai multe cazuri,

o scuzã pentruincapacitatea noastrã

administrativã,organizatoricã

Luminiþa Corneanu: Mi s-aîntâmplat foarte recent – sãptã-mânile trecute am fost la Târgulde Carte de la Frankfurt împreu-nã cu colegii mei – ºi acolo mi s-a întâmplat o chestiune care miemi-a schimbat un pic perspecti-va ºi care confirmã ce s-a discu-tat aici, dar într-un fel nefericit.Se discuta despre ce facem pen-tru a avea acte de culturã care sãse adreseze copiilor sau cum pri-mim aceastã chestiune. Ei bine,pentru a face expoziþia standuluide 100 de metri pãtraþi, pe care l-a construit Ministerul Culturii,noi am primit cãrþi de la vreo 29de edituri, care edituri au trimisabsolut ce au dorit ele. În momen-tul, în care am aranjat expoziþia,eu am fãcut-o, am selectat din ceam avut, cãrþile pentru copii ºi le-am pus într-un singur loc. Erauvreo opt, hai sã zic, 12, incluzândpatru cd-uri cu poveºti pentrucopii de la Casa Radio. Ei bine,jumãtate dintre editorii ºi agenþii

literari care au venit la stand, câ-teva zeci sau o sutã întrebau decãrþi pentru copii, cataloage pen-tru copii, iar eu din 100 de metripãtraþi, aveam cam o jumãtate destand de cãrþi pentru copii. Ace-ea a fost o selecþie naturalã a pie-þei româneºti de carte. Pur ºi sim-plu, asta mi-au trimis mie edituri-le pentru Târgul de Carte de laFrankfurt, cel mai important de peaceastã planetã, cum s-ar zice,târgul cel mai important de edi-tori, unde se fac afacerile în do-meniul editorial ºi al drepturilorde autor. O singurã editurã aveacatalog, vã spun ºi care, EdituraCorint. În aceste condiþii, bineîn-þeles cã lucrurile acestea nu suntdeloc separate de ceea ce se în-tâmplã în ºcoalã. Pe de altã parte,anul trecut, premiul pe 2009 alUniunii Scriitorilor pentru Copiinu s-a acordat. Eu personal, amcãutat, dupã anunþarea premiilor,cele trei cãrþi nominalizate. Nu le-am gãsit în nicio librãrie din Bu-cureºti. De aici se trag niºte con-cluzii. Copilul ca sã deschidã car-tea, trebuie sã i-o cumpere cine-va, sã i-o recomande cineva. Deci

asigurat interfaþa cu cei care ve-neau la stand, în care nu prea amavut timp sã stau. În cele zeceore în care am fost la stand sestãtea ºi la coadã ca sã întrebede adresa unui editor, sã cearãun catalog. Deci, a fost un inte-res viu ºi ne-am putea strãdui maimult pentru a creºte acest inte-res. Cât despre crizã, propriu-zis,dincolo de faptul cã, într-adevãrcultura a fost întotdeauna în cri-zã dintr-un anumit punct de ve-dere, senzaþia mea, repet, ca unom recent pãtruns în administra-þie ºi vine dintr-un domeniu pecare acum îl administreazã, estecã acestã crizã este, în cele maimulte cazuri, o scuzã pentru in-capacitatea noastrã administrati-vã, organizatoricã, de a rezolvaproblemele. E mai simplu sã zici„e crizã, n-avem bani” decât sã-þistorci creierii ºi sã gãseºti o so-luþie. ªi am sã vã dau un exemplupe care l-am trãit pe viu. Probabileste trãit în multe alte instituþiipublice. Anul trecut, MinisterulCulturii a aplicat pentru granturi-le culturale japoneze, cu ºanse sãle obþinã. E vorba de un un grant

olo

cvi

ile

Mo

zaic

ul

avem problema ºcolii, problemafamiliei, problema editurilor carenu conºtientizeazã cã, pentru aavea cititori peste 10 ani, trebuiesã îi educe de pe acum. Cã deaceea acum cartea este în crizã,pentru cã în ultimii 20 de ani s-amers orbeºte ºi cã nimeni nu aavut un plan. Nimeni nu ºi-a datseama cã publicul se educã. Înceea ce priveºte bilanþul, dinpunctul nostru de vedere, aces-ta nu implicã cifre în sens finan-ciar, adicã a fost un târg de edi-tori, nu un târg în care s-a vân-dut. Bilanþul îl fac editurile în func-þie de contactele pe care le-auîncheiat, de cãrþile pe care le-auvândut sau pe care le-au cumpã-rat. Ce am vãzut eu este cã inte-resul existã, principalele edituri auavut tot timpul întâlniri fie cã lastand, fie cã la alte standuri. Re-almente, senzaþia este cã existãmai mult interes pentru literaturaromânã decât pentru suntem noiîn stare sã oferim, sã promovãm,pur ºi simplu. Bilanþul e bun. Nue strict în cifre. Organizatorii auanunþat cã au fost cu 4% maipuþini expozanþi decât anul tre-cut, dar contractele încheiate aufost mai multe decât anul trecut.Deci, se pare cã din punct de ve-dere al Occidentului se iese dincrizã. În cele cinci zile de târg euam fost plãcut surprinsã, eu am

în valoare de 500.000 $. Japoneziispun cã ne dau banii, dar nu plã-tesc ºi taxele vamale. Avem douãvariante: ori daþi hârtiile de taxevamale, ori vi le plãtiþi voi. Ei ofe-rã produsele de care ai nevoiepentru prezentarea unui proiectcultural. Acum am pus ºi eu o în-trebare: adicã cum noi din minis-ter sã ne plãtim noi nouã taxe?Nu-i mai simplu sã rezolvãm, sãfacem cumva? Pãi nu se poate,domnul secretar general nu e deacord. Pãi dacã-i spun asta luiVlãdescu... Japonezii s-au miratpentru cã în cadrul european co-mun este stipulat cã instituþiilede stat nu plãtesc taxe pentrugranturi. Da, dar la noi acestã di-rectivã încã nu s-a transpus, decinoi trebuie sã facem astfel încâttrebuie sã plãtim acestã taxã. De-abia acum douã sãptãmâni s-atranspus directiva europeanã înlegislaþie româneascã, am vãzut-o publicatã pe internet. Deci, eraatât de simplu, sã transpui cadruleuropean într-o directivã – în-seamnã aproape literalmente sãtraduci respectiva directivã ºi s-o transpui într-o lege. Dar e maibine sã zici nu se poate, e crizã,nu avem bani. Cam aºa se întâm-plã în multe situaþii „s-a tãiat bu-getul pe cutare, un avem bani”,deci nu mai facem ceva extrem deimportant, dar poate cã ne putem

gândi indiferent cã suntem în mi-nister, teatru sau altceva „bun, s-a tãiat acolo, putem sã cãutãm unsponsor, de exemplu”.

Asta nu înseamnã cãacela care bate astãzimingea pe maidan nuva descoperi peste 20

de ani leacul la cineºtie ce boalã

Vlad Drãgulescu: În mare,sunt de acord cu tot ce s-a spusaici în ziua asta ºi nu ºtiu ce aº

putea sã adaug eu, pentru cã oa-recum fiecare dintre dumnea-voastrã aþi atins foarte multe lu-cruri pe care eu aº fi vrut sã leaduc în discuþie. O sã vorbesc ºidespre Teatrulescu ºi Play. Tea-trulescu ºi Play nu reprezintã de-cât o manifestare a noastrã înmomentul de faþã. Ele nu ar exis-ta dacã nu ar exista baza a ceeace ne-a fãcut sã stãm sã ne gân-dim ca sã ajungem la concluziacã e nevoie de teatru indepen-dent în Craiova.

Dar pânã sã ajung la subiec-tul acesta, eu aº vrea sã pun oîntrebare sau sã-mi pun mie o în-


trebare: de ce facem noi toate lu-crurile astea, de ce ne întâlnimaici, de ce stãm de vorbã, de cevorbim despre criza, efectiv dece? Care este motivul? Ce ne-adeterminat pe noi în dimineaþaasta sã ajungem aici ºi sã discu-tãm despre aceastã crizã despreproblemele unora problemele al-tora ºi am stat tot timpul discu-þiei ascultându-vã ºi pe dumnea-voastrã ºi în acelaºi timp cu oparte din timpan la gândurilemele. Am încercat sã mã gândescde ce sunt aici, de ce am venit euîn dimineaþa asta aici? Cu sigu-ranþã nu vom rezolva criza aici ºiacum.

Vorbim despre crizã, dar defoarte multe ori îl lãsãm pe om lao parte de aici ca ºi când criza arfi o entitate separatã, care existãundeva, iar omul nu apare delocîn discuþia asta. ªi cred cã în pri-mul rând ar trebui sã încep de laom, de la ceea ce înseamnã omulºi ce nevoi are el astãzi. Eu credcã tot ceea ce fac artiºtii în gene-ral, indiferent cã sunt sculptori,pictori, actori, cântãreþi, de obi-cei ceea ce fac fac din dragosteºi eu cred cã dragostea aceasta alor, care este mai mare decât aunui om obiºnuit, e o altfel dedragoste. E o pasiune, dragos-tea asta! Pasiunea asta trebuie sãrãzbatã ºi sã meargã dincolo, cã-tre omul ãsta pe care îl avem as-tãzi aici ºi nu ºtim cum aratã. Dacãnoi lãsãm totul la nivel de discu-þie despre crizã, despre toate lu-crurile astea ºi uitãm cã în cen-

sãu ºi în domeniul pe care îl re-prezintã, poate sã gãseascã so-luþii alternative la crizã.

Horia Dulvac: Pânã la urmãcineva trebuie sã spunã cã solu-þia plastcã reprezintã pânã laurmã un rãspuns dat crizei. În-sãºi originalitatea expresiei artis-tice reprezintã o propunere. Defapt s-a încercat sã se spunã, darla un moment dat pãrea cã aceas-tã tezã e preluatã de diverse ten-dinþe diversioniste, foarte legiti-me, în ceea ce priveºte adminis-trarea culturii. Cred cã cineva tre-buie sã accentueze totuºi, celpuþin din perspectiva mea, în ca-litate de creator, cã expresia re-prezintã ceea ce s-a numit aicisoluþia individualã la nivelul cri-zei. ªi nu e doar o chestiune deimaginar, o utopie! Reprezintã,pânã la urmã, un rãspuns con-cret al unei stãri de crizã.

Vlad Drãgulescu: Teatrules-cu, din punctul meu de vedere,nu este doar un cafe teatru. Emai mult de atât. Teatrulescuchiar acum pe 25 octombrie îm-plinim un an. Dar el existã din2006, practic de când am intrat încrizã. Noi am fondat aceastã aso-ciaþie pentru cã noi am fost con-ºtienþi de faptul cã viaþa nu neoferã prea multe ºi cã dacã nu leluãm noi singuri n-o sã ni le deanimeni ºi pentru cã vom intra peun curs al vieþii, unde torentelesunt mai puternice sau mai puþinputernice ºi cã trebuie sã ne pre-gãtim pentru lucrul ãsta ºi deasta, astãzi, dacã noi avem unpublic deja nu înseamnã decâtcã ne-am deschis porþile. Totulse datoreazã muncii noastre din2006 pânã acum, muncii noastreîn stradã, muncii noastre înºcoli… Am jucat în tot felul delocuri care de care mai necon-venþionale ºi mai ciudate ºi pânãla urmã s-a strâns un public.Foarte multã lume nu a avut în-credere în noi ºi mai mulþi nu aunici în ziua de azi noi însã am avutîncredere în noi ºi în publicul cra-iovean despre care foarte mulþioameni au o pãrere foarte proas-tã, ca ºi despre Craiova în gene-ral. Craiova este oraºul cenuºiu,în care nu se întâmplã decât cri-me, acolo nu ºtiu care interloptaie pe stradã oameni etc. Pe stra-da asta se întâmpla oriunde!Asta nu înseamnã cã dacã acumnu ºtiu câte sute de ani se omo-rau pe stradã ºi erau rãzboaie nus-au scris piese nu exista Romeoºi Julieta. Asta e o realitate pe

care noi trebuie s-o folosim. ªi,din fericire, acum putem. Astavine dupã ceva muncã în care noine-am întâlnit cu tot felul de pie-dici ºi obstacole. Ni se spune încontinuare cã este în zadar, cã numai este nicio ºansã. Cu toateacestea, pe 12 septembrie amstrâns 1200 de spectatori, oamenicare nu au venit întâmplãtor, pen-tru cã spectacolul era programatla 8. 30, iar lumea a început sã sestrângã de la 7.30. La 8.00 dejanu mai erau locuri. ªi nu erau oa-meni pe care sã-i vezi la teatru.Nu i-am vãzut în viaþa mea peoamenii aceia care au fost la Tea-trul de Varã din Parcul Romanes-cu. Erau oameni care pur ºi sim-plu au vãzut ori de prin autobu-ze, pe unde am pus noi pe afiºe,ori de pe stradã ori au auzit de laprieteni ºi au venit sã vadã omanifestare. Poate cã pe majori-tatea i-a adus curiozitatea sã vadãce se întâmplã dupã 20 de ani înteatrul ãsta de varã. Noi trebuiesã apelãm la acest sentiment alomului...

I.B.L.: ªi ce aþi jucat? Ce le-aþioferit?

V. D.: Le-am oferit un specta-col de physical theatre care esteo combinaþie de teatru dans ºiteatru de miºcare, teatru de ex-presie. Un spectacol de 60 deminute care s-a numit Ara ºi nuîntâmplãtor. Ara pentru cã în lim-ba latinã înseamnã altar ºi toatãideea spectacolului nostru era cãnoi trebuie sã devenim altare ºisã ne sacrificãm pe noi. Poate cãtermenul este prea dur ºi preaeroic! Dar trebuie ºi poþi sã faciceva pentru a ne salva colþul nos-tru de lume! Asta se aplicã auto-mat ºi în discuþia de faþã, în crizã!Pentru cã eu dacã nu am grijã decel de lângã mine ºi în primul rândde mine automat n-o sã aibã ni-meni grijã de mine ºi nici de celde lângã. Asta se poate transfor-ma într-un efect de domino ºipoate sã meargã mai departe. Nuastãzi, nici mâine! Eu sper ca lu-crurile sã aibã efect în 20 de ani,30 de ani, chiar dacã noi avemtendinþa de obicei sã rezolvãmproblemele astãzi. De obicei, lerezolvãm prost când le rezolvãmastãzi. Am discutat cu colegi dinalte þãri, actori, care mi-au spusde exemplu la ultima discuþie pecare mi-o aduc aminte este cu uncoleg din Italia, cã la ei nu maivin oameni la teatru sub 35 deani. Atunci ne-am pus întrebareafireascã dacã la noi este la fel. ªiacum am creat alternative pentrucei de 16 - 20 de ani. De sãptãmâ-na viitoare o sã deschidem un altloc în care se va juca teatru. Suntspectacole pe care, bineînþeles,nu le-am inventat noi. Ele existãde când existã teatrul, numai cãacum se numesc impro sport ºivom face un gen de spectacoleîntr-o altã locaþie pentru cã, dinfericire, putem sã deschidem ºi oa doua locaþie deja în care se vorjuca spectacole special pentrutineri. Spectacole bazate pe artaimprovizaþiei în care echipe decinci actori ºi improvizeazã în faþapublicului pe temele date de pu-blic. Publicul dã tema, iar actoriisunt antrenaþi sã facã faþã teme-lor pe care publicul le propune.Actorii nu sunt niºte pretendenþi,ci sunt niºte profesioniºti care auîn rucsacul lor toate uneltele pen-tru a face spectacol din asta nudoar un examen. Noi nu vrem sãînlocuim teatrul de instituþie ºi penoi, pe mine cel puþin mã intere-seazã sã cultiv teatrul ºi frumo-sul. Când am fãcut toatã treaba

olo

cvi

ile

Mo

zaic

ul

trul acestei crize se aflã omul, daromul cu nevoile lui indiferent cãjoacã fotbal, cã bate maidane, cãeste un copil neascultãtor, cã sebate în curtea ºcolii, toate lucru-rile astea fac parte din construc-þia umanã. Asta nu înseamnã cãacela care bate astãzi mingea pemaidan nu va descoperi peste 20de ani leacul la cine ºtie ce boalã.De aceea cred eu cã trebuie sã-iprivim aºa cum sunt, sã-i iubim.Sunt sigur pentru cã eu cred cãtoþi de aici avem capacitatea sãiubim cu pasiunea de care a zis ºidoamna ºi sã le dãm lucrurile decare ei au nevoie mai mult saumai puþin conºtient. Toatã discu-þia noastrã despre de ce am ajunsîn crizã sau ce trebuie sã facemca sã ieºim din crizã nu cred cãne va duce undeva anume, într-un punct concret. Cu siguranþãse ridicã idei foarte valoroase,idei provenite de prin experienþe,de pe la minister sau de prin altepãrþi ºi care, dacã vom reuºi cutoþii, zic eu, sã strângem din idei-le acelora ºi sã le aplicãm pe idei-le noastre, ne vor inspira sã ie-ºim în stradã ºi sã facem, nu gre-ve, ci sã facem ceea ce ºtim sãfacem mai bine.

G. Popescu: Ceea ce Teatru-lescu e un rãspuns la orizontulacesta de crize. Undeva lângãVeneþia în locul unei discoteci,care era fãcutã într-o fabricã aban-donatã, ºi mã gândeam câte fa-brici abandonate sunt în Româ-nia ca virtuale locuri pentru aºaceva – au fost transformate într-

o salã de recitãri, de prezentãripoetico-coregrafice. Printre pri-mele protagoniste a fost una din-tre cele mai mari balerine italieneintratã la pensie la 39 sau 40 deani care a acceptat cu bucurie sãsusþinã… aceste prime experien-þe la nivel. Erau în jur de 1000 departicipanþi, cu lecturi ale unor cupoeþi tineri, din niºte cercuri po-etice bine determinate ºi asuma-te cu program ºi aºa mai departeºi se pare cã iatã a trecut aproapeun an ºi jumãtate ºi el continuãsã se desfãºoare. E o soluþie deieºire din crizã ºi de alternativa lalecturã pe care o ºtim ºi la celelal-te cum este ºi ceea ce faceþi voicu teatrul mi se pare excepþional.

Rodica Stovicek: DomnulMarinescu spunea de soluþii in-dividuale, pânã la urmã ºi de aco-lo pornea ºi Vlad, pentru cã fie-care într-un fel sau altul a gãsit osoluþie alternativã, individualãsau în echipã sã depãºeascã cri-za. Eu lucrez în învãþãmânt ºi amtot auzit astãzi referiri, opinii maimult sau mai puþin flatante la adre-sa învãþãmântului. Sigur cã estesubfinanþat, dar se pot gãsi so-luþii, nu neapãrat prin sponsori-zãri. Am creat o asociaþie, unONG, prin intermediul cãruia pu-tem obþine finanþãri pentru ceeace ne trebuie nouã ca ºcoalã. E oalternativã care presupune maimultã muncã ºi presupune timpºi nervi – crize de nervi cã totsuntem la nivelul crizelor. Soluþiiexistã, sigur cã nu sunt conforta-bile, dar cred cã fiecare, în felul


olo

cvi

ile

Mo

zaic

ul

asta, unul dintre scopuri a fostcel pe care vi l-am spus mai de-vreme: sã lansãm perspective derezolvare în 20, 30, 50 de ani.

G. Popescu: Un precedent alacestei aventuri se numeºte Da-rio Fo. Am tradus douã cãrþi de-ale lui care zac ºi acum pe la edi-tura Minerva, nu ºtiu dacã maiexistã editura. Una dintre cãrþieste autobiografia lui, cu între-bãri puse de o ziaristã care-l pro-voacã sã povesteascã aventuri,peripeþii. Astfel, povesteºte cã,la un moment dat, el cu soþia lui,Rame, celebra actriþã a anilor ’50,fãceau spectacole în fabrici, înlocuri improvizate. Ajunseserã înpunctul în care transformau sub-iectul piesei spectacolului cu carese duceau acolo, sã zicem cu o ziînainte, îl adaptau pe loc în func-þie de niºte informaþii pe care leluau din realitatea înconjurãtoa-re ºi le puneau pe scenã seara.Reacþiile la piese erau extraordi-nare. Sunt acolo niºte exemplecutremurãtoare cu reacþiile pecare le aveau oamenii simpli.

Au vrut sã-ºi creezeimpresia cã au

Mihai Ghiþulescu: Sper cãpânã se terminã întâlnirea noas-trã de astãzi criza sã treacã sin-gurã. Temerea mea foarte mareeste sã nu supralicitãm concep-tul de crizã sã nu încercãm sã ex-plicãm prea mult prin el. Suntemîn stadiul în care spunem crizãca ºi cum am spune o boalã. Nuputem s-o identificãm ºi, dacã nuputem asta, o tratãm haotic, cuaspirinã, cu ceai de tei, rãmânemîn vorbãrie ºi atât. Tendinþa meaeste sã cred cã într-adevãr existão crizã de identitate ºi e funda-mentalã. Porneºte de la ce spu-neaþi dumneavoastrã la începutºi a continuat domnul Marines-cu: situaþia din America, credite-le imobiliare. Acolo s-a întâmplatceva. Oamenii au fost fascinaþide ideea de proprietate. Nu ar fiputut fi proprietari niciodatã aici.ªi la un moment dat au vrut pro-prietatea aceea parþialã, mai de-grabã o imposturã de proprieta-te. Au vrut sã-ºi creeze impresiacã au. La început a fost criza ver-bului „a avea”. Dupã care s-aperpetuat în toatã lumea ºi nu maiºtim. E o crizã difuzã. Devine cri-zã de identitate, criza verbului „afi”. Eu sunt în general cu ochii pepoliticã ºi cel puþin din domeniulãsta pot sã vã spun cã nu se vãdconsecinþe directe ale crizei eco-nomice în politic. Existã evidentconsecinþe, dar nu sunt directe.Nu putem spune cã suntem într-o crizã politicã pentru cã avemcrizã economicã. Starea noastrãde la nivel guvernamental deacum nu este o consecinþã a cri-zei economice. Poate cel multeste potenþatã de criza economi-cã. Întotdeauna, în vremurile tul-buri, câºtigã speculanþii, oricarear fi ei. În economie ºtim, cel carereuºeºte sã simtã piaþa mai binesã aducã pe piaþã exact ceea celipseºte la un preþ bun câºtigã.În politicã, la fel. Cel care reuºeº-te sã speculeze nemulþumirea ºila noi e foarte uºor fiind un po-por de mofluji, dacã vreþi. E uºorsã simþi omul, sã-i creezi impresiacã poþi sã-l ajuþi ºi l-ai câºtigat.Aºtia sunt populiºtii în diversegrade. Îi cunoaºtem. Mi-e fricã sãnu aparã cumva impostorii ºi înculturã pe vremea asta.

Profitând de situaþia tulburepot apãrea unii care de fapt sã nu

aibã nimic de spus, dar sã profitede situaþie pentru a ieºi în faþã.ªi, apropo de alþii noi, mã raliez ºieu la pãrerea celorlalþi cã e nevo-ie de soluþii individuale. Fiecaredintre noi cred cã trebuie sã nevedem foarte bine pãtrãþica, sãne dãm seama care au fost pro-blemele noastre înainte de crizãºi care sunt problemele noastreacum. Sã nu lãsãm lucrurile sã seconfunde prea tare. Sã ne dãmseama cã problema noastrã dinmomentul acesta poate fi rezol-vatã. Dar cã, dupã aceea, va tre-bui sã revenim la forma iniþialã,sã nu negãm, cum se spune înmedicinã, problemele de dinain-te. Ele existã. Sã nu vedem în cri-zã o tabula rasa, o boalã generalãcare le ºterge pe toate celelalte.Nu vreau sã par apocaliptic ºi nicinu sunt. Viziunea mea este maidegrabã una optimistã. Eu credcã totul va trece. Sã rãmânem cuun exerciþiu intelectual. Din ex-perienþa asta putem învãþa pen-tru crizele urmãtoare.

I.B.L: Ce aº vrea sã adaug înafarã de multe mici reacþii pe carele-aº fi putut avea. Are criza saunu consecinþe directe asuprapoliticii? Eu aº fi ceva mai pru-dent. Existã alegeri generale par-lamentare recente în Europa, depildã în Olanda, care au dat re-zultate de alt tip decât cel pânãacum. Acum este în parlament unpartid de tip naþionalist serios ºimult mai periculos în condiþii decrizã populismele ºi toate astea.

Unele dintre lucrurile care s-au spus þin de criza actualã, alte-le þin de ceea ce eu am numit înprezentarea mea „criza de dinain-te de crizã”, adicã dificultãþileculturale, manageriale etc. la caresigur cã trebuie cãutate soluþiicare pot fi individuale, de grup,de dinamism ºi de iniþiativã per-sonalã, de fondat asociaþii decãutat sponsori etc. dar nu suntchestiuni ce þin de tema centralãcare este criza actualã nu criza ºide dinainte cu toate ale ei pentrucã întotdeauna bugetele ºi baniidisponibili pentru proiectele cul-turale au fost mai puþini decât arvrea mediul cultural care ar vreasã facã mult mai multe lucruri ºiar vrea ºi ar putea sã cheltuiascãmult mai mulþi bani. Se decelea-zã, aºadar, trei paliere; criza ac-tualã, criza ca ansamblu de difi-cultãþi ale mediului cultural din-totdeauna ºi al treilea nivel crizade valori, criza moralã. Aici intrãm

într-un discurs care, dupã cum aþiobservat pe ici colo, tinde sã prin-dã chiar note propriu-zis naþio-naliste, antimoderne, antigloba-lizare. Din perspectiva unei gân-diri raþionaliste, analitice, libera-le, critice, aceste lucruri nu þin.Sunt niºte lucruri care trebuie purºi simplu date la o parte dacã vremsã facem altceva decât sã ne la-mentãm. Orice analizã criticã aacestor lucruri le dezvãluie defapt ca sursã gândirea reacþiona-rã, gândirea care proiecteazã un-deva într-un trecut idilizat valoriºi trãsãturi identitare care, inevi-tabil, în timp, n-ar face decât sãse corupã ºi sã se erodeze etc.Nici mãcar la nivelul unei eticicontemporane nu cred cã trebu-ie sã cãutãm argumente pe caresã le taxãm atât de negativ, sãvorbim despre faptul cã este ocrizã eticã în spatele crizei finan-ciare etc. A formula lucrurile înasemenea termeni presupune ur-mãtoarea gândire: presupune sãne imaginãm cã de pildã finanþiº-tii, brockerii ºi aºa mai departe artrebui ei sã fie niºte inºi morali ºi,dacã au posibilitatea, în loc sã-ºidea bonusuri de milioane de do-lari pe an, ei ar trebui sã gândeas-cã cu bun-simþ: mai bine sã-mipun numai 200 de mii bonus pen-tru cã eu sunt o fiinþã eticã. E ogândire nu numai nerezonabilã ºinerealistã – dovadã cã nu se în-tâmplã în practicã aºa, dar estechiar ºi o gândire bolnãvicioasãpentru cã proclamã un criteriumoral, maximalist, care prin sim-plul fapt cã nu este confirmat depracticã, de psihologia umanã,

este un principiu demagogic, estedoar o afirmare demagogicã aunui maximalism moral. În reali-tate, omul are ºi dorinþa de a aveabani ºi dorinþa de a avea proprie-tãþi ºi aºa mai departe, iar socie-tãþile de tip liberal, de tip occi-dental, cum li s-a spus ºi cum lise spune de obicei, nu sunt de-cât niºte constructe instituþiona-le ºi legislative care, în virtuteaunei etici comunitare, a unui binecomun, limiteazã, îngusteazã po-sibilitãþile de manifestare a aces-tor dorinþe fireºti ale psihologieiumane în aºa fel încât sã nu sepoatã întâmpla lucruri neplãcutepentru alþii. ªi dacã ele s-au în-tâmplat sã nu se mai repete le ra-þionalizeazã ºi le codificã legisla-tiv. Coduri comunitare! Asta seîntâmplã, asta s-a întâmplat ºidupã alte crize, dupã alte confla-graþii mondiale ºi aºa mai depar-te, au apãrut legislaþii care sã di-minueze posibilitatea de a se maiajunge la concentrarea puterii degenul celei pe care a avut-o can-celarul german înainte de rãzboiºi aºa mai departe. Nu trebuie sãcãutãm soluþii maximaliste, sã nedorim sã aibã loc revelaþii ºi oa-menii sã devinã morali ºi atuncin-o sã mai trecem prin asemeneaprobleme. Din cele trei paliere, peacesta al treilea eu personal îl re-fuz. Mã distanþez de el ºi mã de-clar un intelectual critic interesatde analiza criticã ºi de continua-rea construcþiei de civilizaþiepostmodernã cãreia îi aparþinem.În ce priveºte criza de finanþaremai generalã ºi mai veche, aici s-au spus foarte multe lucruri inte-

resante doar cã sunt puþin late-rale faþã de subiect pentru cã ºidacã n-aveam crizã financiarãmondialã declanºatã în 2007, 2008tot grupuri de teatru, fundaþii laºcoalã, ca soluþii individuale saude grup trebuiau sã funcþionezeºi au funcþionat. E o temã decimai generalã ºi e foarte bine cã înRomânia contemporanã apar to-tuºi asemenea lucruri ºi se mani-festã în tot felul de iniþiative indi-viduale. În ce priveºte primul ni-vel ºi tema centralã a colocviu-lui, eu cred cã sunt douã lucruriimportante de spus. Unul cã într-adevãr, concret vorbind, subfi-nanþarea este atât de dramaticãîncât consecinþele ei sunt la felde dramatice. N-avem instrumen-te, date concrete sã facem acumºi aici analize de piaþã ºi sã ve-dem în ce hal este de pildã acumpiaþa de carte, la ce nivel s-a prã-buºit bugetul Festivalului Natio-nal de Teatru care începe peste osãptãmânã ºi care totuºi se vaþine. Al doilea lucru care mai rã-mâne de spus despre criza finan-ciarã actualã, despre tema astarecentã este ce încercam sã for-mulez la început privitor la o ana-lizã chiar a crizei ca fenomen cul-tural, pentru cã este un fenomeninteresant al construcþiei de civi-lizaþie din care facem ºi noi parteca indivizi, membrii ai acestei co-munitãþi globale. Deci în acestmoment al istoriei a apãrut acestfenomen aºa cum într-un momentdin urmã a apãrut un rãzboi mon-dial sau o crizã de supraproduc-þie sau altceva. E un fenomenfoarte interesant care pune în dis-


olo

cvi

ile

Mo

zaic

ul

În ce fel afecteazã criza ac-tualã cultura românã? Sunteþiafectat direct? În ce fel?

Pavel ªuºarã: Nu cred cã sepot stabili relaþii directe, mecani-ce, între ceea ce numim, din co-moditate, crizã, ºi funcþiile fireºtiale vieþii. Cum cultura, ºi nu in-stituþiile care o paraziteazã, esteo componentã esenþialã a exis-tenþei noastre, nu are cum sã fieafectatã de vreo crizã. Instituþiileda, însã aceasta este o altã pro-blemã care mie, cel puþin, nu-mistîrneºte melancolii. ªi, apoi, ceeste aceastã crizã, aceastã crizãmondialã, pentru cã varianta na-þionalã de astãzi nu este decît încãun episod dintr-un flux continuude crize mai abil sau mai stîngacicamuflate? Aceastã crizã este unaa iluziilor, a bovarismelor, a exe-celor. Ea corecteazã risipa, redi-mensioneazã necesitatea, sanc-þioneazã parazitismul ºi devoalea-zã limitele democraþiei ca filoso-fie politicã. Spaþiul democraþieiclasice a fost sfîºiat de o infinita-te de interese divergente, de ac-þiuni ºi reacþii de grup, de castã,de clan. La un alt nivel ºi pornindde alte criterii, nu de la cele pri-mare, ale consangvinitãþii, s-auinsinuat, în corpul social, agre-gãri ºi comportamente tribale, încare primeazã propriul interes,chiar dacã acest lucru limiteazãsau viciazã interesul proximitãþii.Pe mine, personal, criza nu mãafecteazã decît la nivelul dubita-þiei ºi al judecãþilor morale. Pen-tru cã, altfel, fac aceleaºi lucruri,citesc cu aceeaºi poftã, scriuexact atîta cît îmi permite vocaþiaºi tonusul, iar solicitãrile cãroratrebuie sã le rãspund s-au înmul-þit considerabil.

Vedeþi posibile beneficii de peurma acestei crize?

Pavel ªuºarã: Da, foarte mul-

Mozaicul întreabã

Pavel ªuºarã: “trebuie sãieºim din condiþia deasistaþi ºi de bocitoaremonotone la propriulmormînt”

te. Mai întîi, obligaþia de a ne re-gîndi statutul, de a ne reformulanecesitãþile ºi de a ne dimensio-na aspiraþiile conform capacitãþiinoastre de a le onora, ºi nu înfuncþie de dorinþele abstracte ºide multiplele derapaje ale imagi-naþiei pasive. Trebuie sã ieºim dincondiþia de asistaþi ºi de bocitoa-re monotone la propriul mormînt,e drept, nesãpat încã, ºi sã deve-nim activi ºi responsabili în rela-þie cu noi înºine ºi cu proprianoastrã viaþã. Dacã în Europaoccidentalã asistãm la o dramati-cã rãzbunare a coloniilor, o con-firmare perfectã a rãzboiului cusalamandrele din romanul lui Ca-pek, la noi nici mãcar de o revan-ºã de acest tip nu poate fi vorba.Noi ne subminãm singuri, luptãmdin rãsputeri cu cei care am pu-tea fi, proiectînd asupra a ceeace sîntem viziuni sumbre ºi ne-putinþe fataliste.

Ce conexiuni de profunzimepot fi identificate între crizã ºiculturã?

Pavel ªuºarã: Dacã aceastãcrizã se va prelungi, ºi nu are cumsã nu se prelungeascã, pentru cãeste una de sistem ºi nu una con-juncturalã, se va modifica inevi-tabil ºi percepþia asupra existen-þei, asupra omului în toate dimen-siunile sale. În consecinþã, dis-cursul cultural, indiferent de lim-baje, se va modifica ºi el. Crizeledezvoltã în aceeaºi mãsurã pre-sentimente apocaliptice ºi viziunimesianice ºi este posibil sã asis-tãm, nu peste multã vreme, la oscãdere a interesului pentru efe-mer ºi derizoriu pentru a redes-coperi sonoritãþile adînci ale fiin-þei ºi frisoanele existenþei tragi-ce. Adicã sã redescoperim Cos-mosul, cel dinlãuntru ºi cel dina-farã.

cuþie din punct de vedere cultu-ral istoria contemporanã ºi con-strucþia de societate pe care ovedem în curs ºi evident cã ceeace se tot încearcã în parlamente-le internaþionale în ParlamentulEuropean în parlamentele din sta-tele lumii sunt soluþii, sunt tato-nãri de soluþii ºi cândva probabilcã o sã apucãm momente de ge-nul ãsta peste un deceniu, douãsã se discute ca despre un mo-ment istoric interesant poatechiar de cotiturã, în orice caz caun moment reper: atunci s-a con-statat cã lucrurile pot patinaîntr-o altã direcþie, s-au intro-dus anumite limitãri care cores-pund unei anumite filosofii asu-pra ceea ce e dezirabil ºi e pro-fitabil pentru majoritatea oame-nilor.

Nicolae Marinescu: Eu o sãîncep de la întrebarea pe care apus-o domnul Vlad Drãgulescuºi anume de ce. Primul rost îl vãdîn aceea cã cei care ne-am cunos-cut ne mai cunoaºtem o datã ºi

respectiv în grila de programe, ºialte teme ºi subiecte, sau sã abor-deze pluriperpectivist criza. Nuexistã acel spirit critic ºi nu existãpânã la urmã o implicare, de cenu, a intelectualitãþii, a societãþiicivile mai serioasã, mai profun-dã. acceptãm ºi ne lamentãm.Neavând acest pol constituit,presa îºi construieºte materialeleºi sub presiunea audienþei, a ti-pului de „sensibilitate” pe carepare sã-l aibã majoritatea. Se li-miteazã la simple ºtiri agãþatecumva de cuvântul criza ºi camatât. Nici mãcar un limbaj nu pu-tem sã cristalizãm, un anumit tipde limbaj al presei în ceea ce pri-veºte criza. Existã vreo douã-treicuvinte care apar sistematic înaceleaºi articole ºi atât. Nu existãceva asimilat, conºtientizat, nu seformeazã un story al crizei, nu sevede un program de a reflectamanifestarea crizei în România, înCraiova, de ce nu. Dar, dincolode toate aceste... neajunsuri, dinpunctul meu de vedere, acum, în

mai bine ºi devenim un grup maicoeziv din punctul acesta de ve-dere al pasiunii noastre pentruactul cultural. În al doilea rând,sper cã mai vechii colegi pot apre-cia ca un fel de beneficiu faptulcã descoperim în domnul Drãgu-lescu, în domnul Ghiþulescu per-soane de doctrinã care ne-ar faceplãcere sã ne rãmânã aproape ºicu alte prilejuri – deci mai cunoaº-tem ºi alþi oameni ºi acesta e unbeneficiu. Cred cã oricum schim-bul de informaþie este util fiind-cã, fatalmente, fiecare are o limitãa propriei informaþii. În al treilearând, poate gãsim ºi resurse laun moment dat pentru anumiteacþiuni, sã zicem comune, în per-spectiva faptului cã, pânã laurmã, existã ºi aceastã nevoiedespre care vorbea Luminiþa, deprezenþã instituþionalã chiar ºi înacest domeniu bazat mult pe in-dividualitatea actului de creaþieºi de nevoia de politici publice.Numai cã probabil aici ne trebuiemai mult exerciþiu, cã aºa putemdepãºi interesele imediate strictindividuale ca sã putem ajungela propuneri de politici publice pecare cred cã avem o consecinþãtristã venitã din vechea educaþiecã politica are soluþii la toate. Eaare un rol, dar eu unul, care amtrãit trãiesc oarecum politic, ºipânã la urmã am avut tangenþecu vârfurile lui, vã spun precis cãdacã aºteptãm soluþiile la mate-maticã de la mediul politic ºi lateatru ºi la ele n-o sã vinã nicio-datã. Toatã ºansa este dacã oa-menii care se pricep, care consta-tã nevoile ºi pot sã previzionezesoluþia au capacitatea de a con-strui un proiect suficient de clarºi sã exercite o presiune asupraunor persoane, a unei pãrþi din

mediul politic care sã preia acestproiect ºi sã-l ducã mai departe.Nu sã credem noi cã o sã vinã unpolitician de formaþie incertã, cualte interese, pânã la urmã unpolitician este un oportunist prinnatura lui. El trãieºte din voturilelumii, nu trãieºte ca un savant sauca un artist din nebunia de a sededica la ceva. Nu ai cum sã vreisã gãseascã acela soluþii pentrucelãlalt. ªi atunci toatã povesteaeste sã exploatezi acest oportu-nism al lui sã-i pui în braþe un pro-iect, sã-i arãþi cã dacã el susþinechestiunea aceea ceva bun sepoate întâmpla ºi pentru el ºi ai oºansã mai mare decât sã stai li-niºtit acasã ºi sã crezi cã parla-mentul nu ºtiu care o sã rezolvechestiunea. Cred cã dacã ne cu-noaºtem, schimbãm informaþieputem ajunge la un moment datla niºte demersuri din acestea maicoerente mai ales sã atragem in-teresul unui politician mai recep-tiv cãtre lumea asta ºi atunci gã-sim canale ca sã obþinem ºi efec-

te dincolo de faptul cã am vorbitîntre noi. Eu mã gândesc ºi la efec-te practice la un moment dat si-gur cã nu imediat, dar importanteste cã oameni care au ceva despus ºi au ceva experienþã sã seîntâlneascã ºi sã comunice întreei. ªi cred cã exerciþiul ãsta nicinu-l avem de asta nu avem de faptnici societate civilã nu existã niciopresiune a societãþii civile pen-tru cã nici nu are cine sã o facã ºiatunci cred cã noi facem un lucrumult mai aproape cred ºi de avan-gardã ar justifica sã fim împreu-nã. ªi vã mulþumesc oricum pen-tru faptul cã aþi fãcut efortul de afi aici.

Xenia Karo: Am cercetat unpic mai îndeaproape ceea ce s-aîntâmplat în mass media ºi în ge-neral, de la noi ºi de afarã. Biblio-grafia despre acest fenomen în-cepe sã se scrie. Aceste cerce-tãri, aceste sistematizãri sunt încãla început. Ei bine, dupã ce amstudiat aceastã problemã ºi amvãzut cum gândesc ceilalþi amvenit în þarã ºi m-am uitat la ceface presa noastrã. Sigur face ºimult rãu, aºa cum spunea ºi dom-nul europarlamentar Marian JeanMarinescu, prin bavardajul pecare îl cultivã. Dincolo de acestlucru, presã ocupã poziþia de prin-cincipal actor implicat, alãturi depoliticieni ºi economiºti. Ne con-vine sau nu, tot timpul presa vafi în aceastã poziþie. Pe de altãparte, nici nu primeºte replicã subnicio formã. Nu existã o voce su-ficient de puternicã pe care pre-sa sã o ia în seamã (ºi fac o lega-turã ºi cu colocviile de anul tre-cut): nu existã parte de comuni-care, parte de PR suficient deputernicã încât sã determinemass media sã punã în pagini,

perioada aceasta tulbure, presaeste cea mai activã parte a socie-tãþii. De asemenea, la nivelul pre-sei culturale, existã aproximativaceleaºi mecanisme. Cu excepþiarevistei „Dilema Veche”, dacã numã înºel, care a dedicat un numãracestei probleme ºi acolo a pu-blicat pur ºi simplu niºte articoleale unor oameni care ºi-au spusopinia, în rest e cam liniºte. Ammai vãzut cred cã prin „Observa-torul cultural”, în contexte degenul este crizã, nu sunt bani defestivaluri, este criza nu suntbani ºi atât. Toate articolele, toa-te intervenþiile publicistice rãmâ-neau la acest nivel: este crizã decinu putem sã…; este criza ºi n-avem bani. Prin urmare la acestcolocviu ne-am gândit sã încer-cãm sã dãm un semnal. Îi rãspundîn felul acesta ºi lui Mihai, expri-mându-mi speranþa cã aceastãdezbatere nu este un simplu exer-ciþiu intelectual ºi, de asemenea,sperãm cã aceastã crizã econo-micã ºi crizã de sistem ºi crizã devalori va lua sfârºit în timpul dez-baterilor „Mozaicul”, pentru cãacest colocviu ar trebui sã fie în-ceputul. Noi vom face tot ce þinede noi sã promovãm, sã disemi-nãm ceea ce s-a vorbit aici ºi pânãterminãm noi de diseminat aºa sãfie: sã se termine criza economi-cã. Ar trebui sã fie un început aiciºi cred cã s-au cristalizat câtevaidei pe care prin mijloace specifi-ce PR-ului sã le transmitem cãtreceilalþi.

Fotografii de Viorel Pîrligrasºi Petriºor Militaru


câºtigãtorii Concursului naþional de poezieTraian Demetrescu- TRADEM,

ediþia a XXXII-a 2010

Lui Oblomov, din fricã,cu somn

Ca ºerpii se vor târî ochii tãi înurma mea piticãPrecum melcul va fi gura ta întoiul cuvintelor rele.Vei încurca un om ºi un lucru,din tine îmi voi faceBãrcuþe pentru adormirile mele.

Am teancuri de perne pãstrateîncã din copilãrie, subþiateasemeni frunzelor în pagini decãrþi,perne ce s-au înmulþit solitar,unele mâncându-ºi fiicele,îngrãºându-se,altele trimiþându-le în lume,învãþându-le sã-ºi facã dincuvinte scorburi,sã se ascundã pânã vor veniochi care vor primi copaculîntreg,sã gãseascã locurile în caresosirea lor nu ar fi fostobservatã, cãci era dejaschiþatã.ªi acum mã opresc ºi scriu ºieu: pernã, deschid un spaþiu încare timpul va venimai târziu, când nu voi aºteptaºi nu voi ºti, aºa cum într-o ziam zis: câinele va muri,ºi mort e în toate formele sale,dar eu nu simt niciodatã cândînchide ochii,îl folosesc mereu ca pe un joker,îl obosesc, îl neutralizez încât...câinele e cuvânt, atât.Pernele sunt un nume pentruun fapt ce nu s-a nãscut îninteriorul lor,pernele sunt un suflet atras deresturi, de copii, de mâþe, debãtrânii, fãrã direcþie,cu urme ce mor în timp ce senasc.Pernele sunt pretutindeni. Dincãrþi vechi trec în revistecolorate, curg pe covor,curg înapoi spre un eu copil ºivãd somn, adânc, vâscos, vãdsomn.

Pernele sunt altcineva. Trebuie,cãci câte perne ar fi trebuit sãse adãposteascã în carteca sã-l facã pe el sã fie, ºi cum,când noi avem dintr-o cartedoar curtea, în care sã ne jucãm,sã râdem, sã-i facem riduri finecare nu rãmân pentru alþii ºi nicipentru noi mereu.Deºi: m-am legat de aceastãgroapã cu partea cea mai slabãa fiinþei mele,

ar putea fi pernele meleirumpând din tãcerea lor înglasul unui personaj fragil,sau altfel, un personajaruncând cu ghemotoace depuf, de ceaþã,împânzind cu somn un om ce atrimis cuvintele sã moarã pentruel,om care pot fi câteodatã.

Am multã fricã ºi întotdeaunaadorm.Când privesc, ochii îmi alunecãla poalele unor imagini vechi.Încurc oameni cu lucruri, dor ºinu dor cuvintele cu melcul înafarã ºi cochilia înãuntruAm multe bãrcuþe ºi gãzduiescadormirile tale.

adriana a fost numelemeu pânã când

ne-am adunat cu toþii ca înfiecare varãcred cã era ziua multora dar noisãrbãtoream precum mai mereucopiiicei din carne ºi-au luat loculsub masã ºi în poalele noastre,cei din glasuri ne-au înºfãcatdin mijlocul trupurilor ºi ne-austrâns ca o menghinãaº fi vrut sã-mi susþin ochii demamadar descrescuse de asemenea ºialþi copii o þineau pe braþepeisajul se împuþina psihanaliticºi interpretãrileerau niºte rufe murdare ceînnegurau ceruldin cuvintele lor pierdeamsperanþa cã am sã mai iesvreodatã

mintea fãrã vlagã îþi stã în capca-ntr-un coº de gunoi plin dehârtiecreierul s-a copt ºi e deja onucãîl vom fãrâmiþa ºi vom orna cuel prin altã partesub piele un sânge teînvecheºte înmulþind ceasuri cuele înseletrãieºti pentru tineca pe o plajã neagrã îþi stai înnume cum pe o pãturãar trebui sã ºtii viaþa fãrã copii eo aºa mare prostie,dar îi vei face, le vei prindegustul, nu te vei mai opri,corpul tãu va cunoaºtegrãsimea ca o devenire,prin timp vei râde ºi vei uita.

în fiecare noapte ei îmi pun uncopil lângã mine,cos privirea lui de somnul meuºi ce vãd eu sub pleoapesunt niºte câmpuri pline cugene ºi genele sunt ca niºteflorifãrã numãr fãrã culoare fãrãnoimã rotundepicioarele mi se curbeazã,mersul se leagãnã,pielea nu îmi mai ajungedintr-o parte a mea în alta ca sãtraversezi arunci poduri deplasãaºtept sã mã trezesc cu priviriledãrâmate a zeci de jocuri legoport ºtreanguri de cretã ca pemãrgeleîn gâtul meu îºi fac loc câþivaelevi ce tocmai încep ºcoaladacã nu îi învãþ sã scrie nu mãpãrãsesc niciodatã.

în sufletul meu se întind acumplante, e bine,în cap ai mei spun cã e aer,cã musafirii pot zãbovi îndelungcã nu voi mai face nicicândcrize,cã adriana, iatã, creºte ºi va daîn final mii de plozi,va trebui sã facem cu schimbuldar ce scump ce bun ce dulce ºicum ne vom distra,ne vom distra zâmbesc ºi-nnumele meu izbucnesc fisuriîn fiecare literã zece accidentevasculare rãpun muºchii rostiriiºi n-ai nevoie, dã-l naibii, eºtiaproape mamã,viitorul e de-acum un peºte încare eºti pânã la capãt.

în planurile mele aºez pe pereþicreioane în formã de copilîn planurile mele femeile suntniºte rochii pline cu crengiîn fiinþa mea de sus pãtrundesufrageria din prima mea casãam între ochi un copil ca unsemn lat ºi negruºtiu cã naºti oricum ºi nu amvoie sã ating nimicîn fiinþa mea de jos adorm dinsomn în somn pânã cândnu mã mai gãsesc.

eu nu sunt adrianam-am tuns ca un puºti,capul meu alunecã încã printr-oclepsidrãcând voi fi mare o sã mã ascundpânã cândºi vârsta, ca o boalã, îmi vatrece.

Van Gogh. Unul dintreVan Gogh se recompune cumvrea în cuvinte,din el imagini au plecat pe punþide toate vârsteleînfãºurat în nemurire ca-ntr-opostfaþã la dâre de incontinenþãcromaticã,Van Gogh respirã artificial,conectat la aparate ce fabricãaer greoi ºi semantic,viseazã dealuri pe care rãsar caflori oameni cu chip negru,cu mintea ascunsã ca o jucãriestricatã ºi tot mai mult moarteae o luminã de neon ca fel deîngroºare a locului în care creierºi soare,deodatã, pe lume ºi pânzã, august stãtut.

Lui Van Gogh nu îi mai e bine,trupul lui a trecut precum valulºi e bine cã a ºi-a revenit

abia acum, dupã,când se trezeºte mort lângãpropriile sale tablouri,ºi vrea sã le finiseze ºi îºiprelungeºte în gând mânapânã la prima frunzã,apoi ochii i se tulburã, în ei sezbat peisajele lui toate,amestecate ca un coctail prost,ornat cu iriºi inutili, captivi,din gând mâna moartã nu-ºigãseºte miºcarea,ºi pânzele nu se mai pot ajunge,împlinite singure, muzeificate,privirile-i transpirãdecolorându-se în straturi,Van Gogh încearcã sã adoarmã,dar somnurile s-au încheiat dinviaþãºi acum gunoi pentru trezire,bibelouri galbene depuse pedorinþa mortului,picturã rea cu linii de fugãputrezite, închizând orbiri înforme,ca semn de absenþã falsã, deochi bolnav pânã-n adâncuri,apoi Theo zace aproape, ca unþãrm invizibil unde culorilese domolesc ºi îmbãtrânescºi dacã s-ar gândi îndelung l-arputea ajunge.Am sã mã sinucid încã o datã,din energii demodate un ecou îispune,ºi urechile lui se înmoaie ºitremurã,în mormânt cineva i-a adãugat oureche de plastic care îi þinerece ºi îl taie,dar pielea lui e doar un loc încare ea a fost,atârnã pe scaune goale ºiuneori se aºeazãmuncitori târzii, cu hainele deoraº ieftinºi cartofii alunecaþi dincoridoarele înclinate ale minþiiîn stomacul ca un animal depradã.

Van Gogh e aproapedintotdeauna conectat laaparatece-l strâng din decerebrãrirepetate ºi-l construiesc în piaþamarea privirilor ºi din el ca o apãneagrã un altul iasãcu cliºee rupte împrãºtiindcoaste,slãbit în trup ca pumni de râmecolorate întretãindu-ºi orbirea,Van Gogh mai viseazã mâinilungi ºi-n loc de unghiipleoape.ªi nimeni nu-l verificã undepleacã.

rad

em

20

10

Partenerul deja tradiþional al mozaicarilor, Casa de Culturã „Traian Demetrescu”, a organizat ºi anulacesta, în ciuda crizei, Concursul Naþional de Poezie „Traian Demetrescu”, concurs aflat la a XXXII-aediþie. Din 100 de manuscrise, juriul, alcãtuit din Xenia Karo, Mihai Ene ºi Petriºor Militaru au stabiliturmãtorii câºtigãtori:

PREMIUL TRADEM – ADRIANA TEODORESCU (CLUJ- NAPOCA)PREMIUL I – ANDREEA MIHALCEA (PLOIEªTI)PREMIUL al II-lea – ALEXANDRA-EMILIA BUCUR (BUCUREªTI)PREMIUL al III-lea – ANA-MARIA LUPAªCU (com. VAMA, jud. SUCEAVA)PREMIUL PENTRU UN AUTOR DIN OLTENIA – ELENA GABRIELA LAZÃRA (BALª)

Conform tradiþiei, Revista „Mozaicul” va publica bunã parte din textele câºtigãtoare. Începem dinacest numãr festiv al revistei cu poezia care a obþinut marele premiu ºi care a a adunat toate voturilejuriului.

ADRIANA TEODORESCU


A absolvit Facultatea deFilosofie ºi Jurnalisti-cã Bucureºti, promo-

þia 1999. Din 2009 este Doctor înFilosofie, titlu conferit de cãtreFacultatea de Filosofie a Univer-sitãþii Bucureºti. A lucrat, timp decinci ani, ca profesor asociat laªcoala de Jurnalisticã „FelixAderca”, din Craiova ºi ca lectoruniversitar la Facultatea de Filo-sofie ºi Jurnalisticã „Spiru Haret”din capitalã. A publicat peste pa-truzeci de studii ºi articole în pe-riodicele: Analele Universitãþiidin Craiova, seria Filosofie,Mozaicul, Contemporanul,Argeº, Cafeneaua literarã etc.

„Stãpânirea unei largi biblio-grafii, modalitatea personalã deinterpretare, capacitatea de a ur-mãri cu consecvenþã logicã oanumitã linie hermeneuticã, sub-tilitatea argumentãrii, claritateaexpunerii” (Angela Botez) sunttrãsãturi care au determinat nu-

Premiul Tiberiu Iliescu pentru activitateaeditorialã ºi publicisticã

Adrian ConstantinMichiduþã

mirea Domniei Sale drept consi-lier pe probleme de filosofie ro-mâneascã la Editura Grinta dinCluj-Napoca. Aceleaºi calitãþi l-au recomandat pentru statutul deeditor ºi coordonator al colecþiei„Biblioteca de filosofie româneas-cã”, la Grupul Editorial Aius dinCraiova.

În aceastã calitate, a demaratproiectul de reconstrucþie a filo-sofiei româneºti, proiect care s-adovedit cã nu este o utopie ºi nicirezultatul exclusiv al unei pasi-uni mistuitoare, ci rãspunde uneinevoi a lumii filosofiei româneºti.Drept dovadã sunt numeroaselecronici cu care au fost întâmpi-nate cãrþile ºi numele (re)desco-perite de Adrian Michiduþã: Mir-cea Florian, Gh. Al. Cazan, IonPetrovici sau Eufrosin Poteca.

Prin „consecvenþa cu care s-aangajat sã repunã în circulaþiepublicã lucrãrile filosofice demultã vreme epuizate ºi ieºite din

Cel care va primi din par-tea mozaicarilor Pre-miul Felix Aderca pen-

tru artã neconvenþionalã este untânãr de doar 30 de ani. Este unprodus la Departamentului deArtã Teatralã, Facultatea de Lite-re, Universitatea Craiova – în2007. Premiatul nostru a absolvitsecþia Actorie, clasa prof. RemusMãrginean. Este câºtigãtor alGalei Tânãrului actor – Manga-lia, 2008, Secþiunea „Grup”, cuspectacolul „Metamorfoze”. Din-tre rolurile în care l-aþi putut ve-dea pânã acum, amintesc doarCrainicul din „Înºir-te mãrgãrite”,Odiseu, Argos, Hermes, Alcinouîn „Odiseea” de Homer, ambelespectacole ale Teatrului Naþional„Marin Sorescu” Craiova. A sem-nat regia ºi coregrafia pentruspectacole precum „Ara”, „Neîn-þelegerea”, ambele spectacolepentru Compania Teatrulescu.

Dincolo de calitãþile actori-ceºti, premiatul din aceastã sea-rã are ºi o calitate rarisimã atuncicând vine vorba de lumea artisti-cã, are vocaþia construirii, voca-þie de care în vremurile noastreavem atâta nevoie. Tânãrul de-spre care vã vorbesc este preºe-dinte ºi producãtor al Asociaþiei

Premiul Felix Adercapentru artã neconvenþionalã

Vlad Drãgulescu

„I.S. Drãgulescu”. Prin aceastãasociaþie ºi prin Compania Tea-trulescu a reuºit sã dea o nuanþãnouã ideii de teatru în Craiova. Apreluat Cafe-teatrul Play ºi, dupãcum cei mai mulþi dintre noi ºtim,în fiecare vineri este plin de tinericare-ºi doresc sã vadã un spec-tacol de teatru viu. De asemenea,cum mulþi dintre craioveni auputut vedea, în varã, a reuºit sãredea circuitului Teatrul de Varãdin Parc, teatru în care au venitpeste douã mii de oameni. De cu-rând a pus în aplicare un alt pro-iect, Impro SHOW (din care faceparte ºi amfitrionul nostru, Cãtã-lin Bãicuº) ºi va deschide pentrupublic un alt loc de teatru în Cra-iova: Scena8 (fost Arcade).

Se spune cã entuziasmul tre-buie dozat atunci când vine vor-ba de tineri. Sunt însã convinsãcã tânãrul despre care v-am vor-bit se gândeºte chiar în acestmoment la urmãtorul proiect.Sunt convinsã cã este de neo-prit. Prin urmare, Premiul FelixAderca pentru artã nevonvenþi-onalã îi revine lui Vlad Drãgules-cu!

Xenia Karo

memoria colectivã” (Ionel Necu-la), Adrian Michiduþã aduce ser-vicii reale actului valorificator ºirescrierii întregii partituri a evo-luþiei filosofiei româneºti. Edito-rul craiovean anticipeazã demer-sul de scriere a istoriei acestuidomeniu în spaþiul cultural auto-hton, îi creeazã premisele, abor-dând o problemã de mare actua-litate pentru filosofia contempo-ranã ºi anume metafizica.

Aºadar, pentru întreaga acti-vitate publicisticã ºi editorialã depânã acum, pentru realizarea unorediþii critice de excepþie, pentruproiectul de reconstrucþie a filo-sofiei româneºti, pentru acribia ºimigala dovedite la fiecare volumeditat, Premiul Tiberiu Iliescu/2010 pentru activitatea editorialãºi publicisticã se acordã domnu-lui Adrian Constantin Michidu-þã.

Rodica Stovicek


Revista „Mozaicul”acordã Premiul PetrePandrea pentru litera-

turã lui Ionel Buºe pentru volu-mul Ultima varã cu Enikö ºialte... povestiri (Editura Funda-þiei Alfa, Colecþia de carte de pro-zã, Cluj-Napoca, 2010.

Ionel Buºe s-a nãscut la 4 no-iembrie 1958, în Tg. Logreºti,Gorj. Este profesor univ. dr. în fi-losofie la Universitatea din Cra-iova, Facultatea de Drept ºi ªtiin-þe Administrative „Nicolae Titu-lescu”. În 2000 a obþinut titlul dedoctor la Universitatea Bourgog-ne din Dijon, Faculté des Lettreset Philosophie, specializarea: Phi-losophie, coordonator: prof.univ. dr. Jean-Jacques Wunen-burger. Este Director al Centruluide Studii asupra Imaginarului ºiRaþionalitãþii „Mircea Eliade”,Universitatea din Craiova (cola-borare cu Centre de Recherchessur l’Imaginaire et Rationalite„Gaston Bachelard” al Universi-tãþii Gaston Bachelard din Dijon)care are ca scop studierea imagi-narului social, a imaginii ºi sim-bolului în culturile tradiþionale, înfilosofie ºi ºtiinþã precum ºi a di-verselor modele de raþionalitate.Despre activitatea sa au scrisnume precum: Bruno Pinchard,Prefaþã: „Ionel Buºe et la sages-

Premiul Petre Pandrea pentru literaturã

Ionel Buºe

Cartea de debut în prozãa lui Ionel Buºe, intitulatã Ultima varã cu

Enikö ºi alte … povestiri, Editu-ra Fundaþiei Alfa, Cluj, 2010, nueste o care obiºnuitã a unui de-butant care de-abia îºi cautã lo-cul în literaturã. Cel puþin douãaspecte reþin atenþia: a. aceastãcarte este maturã din punctul devedere al scriiturii, demonstrândcã avem de a face cu un prozatorformat ºi de o certã valoare; b.autorul este un cunoscut profe-sor de filosofie, cotat atât în Ro-mânia cât ºi în strãinãtate. Poatecele douã aspecte nu sunt chiaratât de neobiºnuite, dar aº puteaface o comparaþie cu debutul tar-div în literaturã al lui UmbertoEco.

Îndeletnicirile literare ale luiIonel Buºe nu sunt însã noi, pen-tru cã acestea dateazã din anii deliceu ºi se manifestã puternic întimpul facultãþii, când a publicatprozã literarã în reviste de litera-turã din România. Am putea spu-ne cã primul traseu intelectualeste dinspre literaturã spre filo-sofie, pentru a da, mai apoi, vi-goare literaturii printr-o întoarceredinspre filozofie spre literaturã.De altfel, cele douã mari domeniispirituale nu sunt niciodatã cutotul separate. Deºi existã un prin-cipiu al vaselor comunicante în-tre literaturã ºi filosofie, acest lu-cru nu este supãrãtor de pronun-þat în cazul de faþã. Ionel Buºedemonstreazã prin cartea sa cãare vocatie literarã, fãrã a faceapel în mod direct la pretenþioa-sele sale cunoºtinþe de filosofie.Dincolo de aceastã observaþie,fiind un eseist de primã mânã, faptdemonstrat cu prisosinþã de cãr-þile sale de eseuri filosofice pu-blicate pânã acum, este posibilca anumite subtilitãþi literare sã fiprimit o oarecare influenþã dinpartea versatului cunoscãtor înfilosofia imaginarului.

Ultima varã cu Enikö ºi alte… povestiri cuprinde 18 prozescurte, împãrþite în douã pãrþi

un portret literar al iubirii

se des mythes”, în „Ionel Buºe,Du logos au mythos”, l’Harmat-tan, Paris, 2008, tradusã în revis-

ta „Ramuri”, aprilie 2009; Jean-Jacques Wunenburger, în Cu-vânt înainte la Logica pharma-

kon-ului (autor Ionel Buºe), Edi-tura Paideia, Bucureºti 2004, JeanLibis, în „Réglements des comp-

egale (Naufragiul ºi C’est¾amour qui passe). Prima poves-tire, Naufragiul, dateazã din mar-tie 1984, anul când autorul absol-vea Facultatea de istorie-filoso-fie de la Bucureºti. Ca urmare,prozele au fost scrise într-o operioadã de cel puþin 26 de ani.Se observã pe parcursul cãrþii oanumitã evoluþie a scrisului, fãrãca primele povestiri sã aibã cum-va de suferit din punct de vedereal valorii. Dimpotrivã, toate po-vestirile demonstreazã calitãþi li-terare incontestabile.

Între real ºi fantastic. Dinco-lo de talentul literar nativ al scri-itorului Ionel Buºe se aflã în modevident experienþa de viaþã ºi ex-perienþa sa de cãrturar. Cred cã ºipentru prozatori e valabil ceea cespunea Rainer Maria Rilke cu re-ferire la poeþi, undeva în al sãuMalte Laurids Brigge: ca sã scriiun singur vers e nevoie de multãsuferinþã, de nopþi pierdute ºi deiubire. Cartea pe care o avem învedere este ea însãºi un poem aliubirii alcãtuit din experienþe deviaþã ºi care, pentru a fi suporta-bile trebuie sã devinã literaturã.Nu oricum se întâmplã acest faptpentru cã e nevoie de suferinþaºi de bucuria ce, împreunã, alcã-tuiesc otrava ºi mierea acestuivis al creaþiei.

Prozele scriitorului Ionel Buºepoartã ele un sâmbure al realitã-þii, dar în desfãºurarea lor devincu totul altceva, fiind posibileexplorãri ale unei imagini de sine.Scriitorul are tendinþa de a ieºi încâteva din acestea spre o zonã afantasticului. Influenþele suntgreu vizibile, dar presupunem cãacestea vin dinspre literaturaconsacratã în domeniu: Kafka,Dino Buzzati, E. A. Poe, MirceaEliade, Borges etc. Totuºi, laturafantasticã nu este predominantãdeoarece realitatea este mereuprezentã chiar dacã, la un mo-ment dat, misterul devine coti-dian.

Inegale ca ºi întindere, texteleprozelor abordeazã, în cea mai

mare parte, tema iubirii care a ju-cat un rol extrem de important înîntreaga literaturã a lumii. Univer-salitatea iubirii este pusã în ba-lans cu fragilitatea ei. Formeleiubirii sunt formele unei umani-tãþi dinamice. Un portret literar aliubirii poate sã vrea imortalizareaunor trãiri autentice sau a unordorinþe care niciodatã nu au de-venit act.

Unele elemente din cadrul cãr-þii lui Ionel Buºe ar putea sã neîndemne sã credem cã avem de aface cu o literaturã eroticã, acestfapt putând fi nuanþat ºi de unanumit limbaj. Aceasta este însãdoar o capcanã. Trebuie sã tre-cem dincolo de limbajul conjunc-tural spre ideea generoasã a uneicãutãri perpetue. Iubirea este cã-utarea perpetuã care, în plan filo-sofic, reprezintã o dimensiuneesenþialã a omului ºi nu numai.Iubirea din lumea omului esteparte din infinitul Eros zidit la te-meliile întregii realitãþi. În lumeaomului diferitele forme de iubiresunt florile care se trag dintr-otulpinã viguroasã. A face dinacestea portrete literare reprezin-tã o aplicaþie care pune în miºca-re visul, imaginaþia, reveria. Esteo întreprindere grea de eliberaredin închisorile pe care singuri lezidim în fiecare zi în jurul nostru.

Jocurile realitãþii ºi apeleaparenþelor. Dacã vrem sã ve-dem cum se foloseºte scriitorulde formele banale ale realitãþiipentru a le transforma în literatu-rã purã, atunci trebuie sã citim cuatenþie proza intitulatã Canton.Firul descriptiv al textului esterelativ simplu ºi þine de o realita-te durã a tranziþiei. O pereche depantofi noi poate fi echivalentulunu avantaj sexual. Numãrul deperechi de pantofi înseamnã oacumulare de capital care poateda, la un moment dat, respectulsocial.

„Veronica Mazilu avea douãperechi de pantofi. […]. Mãrialui Fleandrã avea trei … […].Ioana lui Scuipici avea mai

multe …”.Lambru Ciovicã este un fel de

Don Juan, bãtrân dar nu sufi-cient de ramolit, care vrea sã gã-seascã femeia universalã în toa-te femeile („Unul care luase larând toate muierile din sat…”).El este un fel de ciocoi, vechi ºinou, care a profitat ºi ca activistde partid înainte de revoluþie ºiprofitã ºi acum. Într-o lume sãra-cã ºi aproape primitivã, LambruCiovicã este încã strãlucitor pen-tru femeile din orizontul îngust alCantonului. Moartea lui este sfâr-ºitul unui ritual al erotismuluitransformat în banalitate. Totular rãmâne aºa dacã nu ar inter-veni verbul „a avea” care redã unsimþ al iluziei proprietãþii. Lambrupãrea sã-i fi strigat: „Te-am avutVeronico, te-am avut …”. Vero-nica, la rândul ei, în gând: „Eu te-am avut Lambrule, eu …”. Din-colo de trãirea carnalã, iluzia pro-prietãþii asupra iubirii cuiva estecea care salveazã de la banalita-te. Chiar ºi dupã moarte, Ciovicãeste salvat pentru cã rãmâne înmemoria colectivã a femeilor, pãs-trãtoarele unui eros perpetuu.

Proza care dã titlul cãrþii, Ulti-ma varã cu Enikö, are o semnifi-caþie aparte. Ea este dedicatãunor „iubiþi prieteni”, ªtefan ºiDaniela, la rândul lor personajede roman. Este construitã cu sco-pul de a face din iubire piesa derezistenþã a vieþii omeneºti. Firulnarativ evidenþiazã trãirile unorpersonaje care trec prin vãmilecapabile sã împuþineze, dar ºi sãpotenþeze viaþa dincolo de hota-rele ei fizice. Autorul se foloseº-te de douã registre aparent dife-rite. Unul reprezintã povesteacotidianã a unei legãturi de prie-tenie întãritã în timp, ascunsãfoarte bine de ceilalþi. Este un felde egoism în doi, în care lumeaeste mãrginitã de reciprocitateadorinþelor. Celãlalt registru estecel al subtilitãþii mitice care faceparte din realitate. Matricea aces-tuia este indestructibilã ºi esteimaginatã prin povestea prinþe-

sei Iansã þi a iubitului ei Xango.Nu conteazã cine sunt persona-jele în care se încarneazã matri-cea. Ea reprezintã motivul uneiuniversale regãsiri. Oricât de multar rãtãci iubirea în lume, oricâteforme ar avea, vine un timp în caretrebuie sã fie completã sub for-ma androginã. Acest efort univer-sal al iubirii în lume seamãnã preamult cu devenirea Ideii Absolutea lui Hegel ºi cu Eros-ul univer-sal din mitologia ºi filosofia grea-cã. Totodatã, este o poveste uni-versalã, presãratã peste tot în lu-mea omului, un fel de cupolã careþine sentimentele.

Ionel Buºe dispune de tehni-ca cea mai adecvatã pentru a des-fãºura propriile-i naraþiuni. Stilulsãu este în aparenþã simplu, darrezultatele la care ajunge repre-zintã efortul de ºlefuire asemãnã-tor cu cel în cazul unui bijutier.Existã, evident, diferenþe întreprozele mai vechi ºi cele scrise înultimii ani. Se poate aprecia ocreºtere a complexitãþii în timp.Spaþiul de desfãºurare al poves-tirilor este în cea mai mare parteromânesc, dar ultimele trei prozene trimit pe alte meleaguri. Aces-tea sunt un fel de „probe de la-borator” obþinute în alte condiþiidecât cele obiºnuite. Cupola carele leagã este capacitatea poves-titorului de a transforma faptelebanale în artã literarã.

Ultima varã cu Enikö ºi alte… povestiri este o carte pe careo poþi citi pe nerãsuflate. Senti-mentul pe care l-am avut la finali-zarea lecturii a fost cel al frumu-seþii care poate pune stãpânirepe noi ºi care ne poate reda liber-tatea. Într-un moment în care pia-þa cãrþii este plinã de non-valori,cartea de povestiri a lui IonelBuºe constituie o revelaþie. Din-colo de valoarea literarã incon-testabilã, eu o percep ca pe unlung poem dedicat iubirii eterne.

Ion Hirghiduº

tes” („Caietele Mircea Eliade”, nr.2, Editura Universitaria Craiova,2004), Adrian Niþã, „Utopia raþiu-nii pure” în revista „Observato-rul cultural” (2004) etc.

Dintre cãrþile publicate pânãacum amintesc: Democraþie înrouge caviar (Editura FundaþieiAlfa, Cluj - Napoca, 2007), Filo-sofia ºi metodologia imaginaru-lui (Scrisul Românesc, Craiova,2005), Métamorphoses du sym-bole (Prefaþã de Jean-JacquesWunenburger, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2004); Logica pharma-kon-ului (Cuvânt înainte deJean-Jacques Wunenburger, Edi-tura Paideia, Bucureºti 2003), Ohermeneuticã simbolicã a bas-mului românesc (Editura AlfaPress, Cluj - Napoca, 2000).

Acum, Ionel Buºe debuteazãºi în literaturã. În volumul premiatazi de „Mozaicul” se simte for-maþia filosoficã a autorului, pre-cum ºi pasiunea sa pentru Mir-cea Eliade. Culegerea de nuveleimpresioneazã prin siguranþa fra-zei, prin problematica abordatã ºiprintr-o bunã stãpânire a mijloa-celor literaturii. Volumul Ultimavarã cu Enikö ºi alte... povestirimeritã din plin atenþia mozaicari-lor ºi premiul pe care aceºtia îlacordã pentru literaturã.


În urmã cu peste treizeci deani, un tânãr înalt, subþirelºi cu ochelari care frecven-

ta permanent sãlile de expoziþieale muzeului, ºi care obþinuseaprobarea din partea conduceriisã facã desene ºi schiþe dupã lu-crãri de sculpturã ºi picturã, câº-tiga un concurs de afiºe organi-zat de muzeu în colaborare cu Li-ceul de Artã din Craiova. Numelesãu – Lucian Irimescu. S-a legatde atunci o prietenie între o ge-neraþie de muzeografi ºi tânãrulartist care a vãzut în muzeu o adoua academie de arte plastice.Dupã terminarea studiilor aveasã-ºi deschidã prima expoziþiepersonalã pe simezele Muzeuluide Artã din Craiova ºi sã partici-pe la toate saloanele anuale or-ganizate de aceastã prestigioasãinstituþie. Experimentele sale ar-tistice s-au concretizat în nume-roase expoziþii persoanle sau de

Premiul ConstantinLecca pentru artã plasticã

Lucian IrimescuColega noastrã mozai-

carã ºi minunatã prie-tenã, Luminiþa Cornea-

nu, a cãrei prezenþã în salã o sa-lutãm acum ºi ca redactor al Ro-mâniei literare, scria în urmã cudoi sau trei ani un articol despre„oamenii instituþie” ai Craiovei,personalitãþi puternice, capabilesã întemeieze ºi sã þinã în picioa-re instituþii care înnobileazã co-munitate, chiar sã le impunã înplan naþional sau internaþional,în vremuri mai degrabã ale des-trãmãrii decât ale construcþiei.

Am evocat acel inspirat arti-col pentru cã revista Mozaiculacordã premiul Felix Aderca -pentru activitãþi artistice necon-venþionale unor asemenea per-sonalitãþi.

Îmi revine onoarea de a vã pre-zenta unul dintre laureaþii anului2010. Absolvent al Facultãþii deIstorie-Geografie Bucureºti, ve-nit în 1975 ca restaurator la nouînfiinþatul Laborator Zonal deRestaurare din cadrul MuzeuluiOlteniei, a cãrei conducere o vaprelua în 1990, domnul Þuþu Bãr-bulescu a reuºit de-a lungul ce-lor douã decenii de activitate sãconstruiascã o instituþie de unnivel profesional exemplar, carea înscris Bãnia în circuitul inter-naþional cel mai select din acestdomeniul de activitate.

Într-o simbiozã perfectã cudiscreþia ºi rigoarea unei muncideopotrivã ºtiinþifice ºi artistice,departe de percepþia publiculuilarg care ignorã munca acestormaeºtri ce readuc la viaþã super-be creaþii ale unor artizani deacum sute sau chiar mii de ani,cu pasiunea ºi cunoaºterea, du-blate de un simþãmânt al respon-sabilitãþii civice cum prea rar în-tâlnim azi, ºi de care are atâta ne-voie societatea noastrã româ-neascã, domnul Þuþu Bãrbules-cu a realizat înainte de orice oadevãratã echipã de profesio-niºti, a cãror competenþã este re-cunoscutã de specialiºti de mar-cã din þarã ºi din lume.

ªi pentru cã munca lor estemereu în spatele scenei, Mozai-cul îi aduce pentru un moment

Premiul Felix Aderca pentru pentruiniþiative deosebite în domeniul cultural

Þuþu Bãrbulescuîn lumina reflectoarelor nomina-lizând echipa: Alina Maria Gãrãu,Aniºoara Vãtuiu, Irinela Firan,Sorela Gângioveanu (restauratoritextile) Adela Gabriela Dumitru,Valentin Preda, Leonard Ionescu(restauratori metal), Cristina Ca-melia Ghiþescu, Rodica Florenti-na Opriþescu (restauratori carteveche – document), Simona Vio-leta Gheorghe, Viorel Florian Co-jocaru-Bichea ºi „ºefu” (restau-ratori ceramicã, sticlã, porþelan),Marinela Popescu (investigator)ºi Claudia Lupu (conservator).

Cea de-a cincea ediþie a Salo-nului Naþional de Restaurare gãz-duitã anul acesta de Laboratorulzonal de pe lângã Muzeul Olte-niei, care a reunit specialiºti re-stauratori, conservatori ºi inves-tigatori din cele mai importantelaboratoare de restaurare dinþarã, a confirmat încã odatã va-loarea acestei instituþii. Expoziþiaorganizatã cu acest prilej ºi la careau fost etalate piese deosebite,foarte valoroase ºi foarte diferitedin patrimoniul naþional, al cãreivernisaj a avut loc pe 15 septem-brie, a dezvãluit ºi vizitatoruluiesenþa „artei ºi ºtiinþei restaurã-rii”.

Dar mai ales trebuie sã reamin-tim cã încã nu s-au stins ecourileconferinþei internaþionale MAT-CONS 2009, desfãºuratã la Cra-iova, la care au participat zeci despecialiºti din întreaga lume ºi lacare au fost co-organizatori (alã-turi de Consiliul Judeþean Dolj ºiMuzeul Olteniei) ICOM Româ-nia, Universitatea din Torino ºiInstitutul de Conservare din Co-penhaga. Mãrturia obiectivã anivelului de performanþã pe careMozaicul îl distinge în aceastãsearã este ºi faptul cã la MAT-CONS 2011, Salon ºi conferinþãinternaþionalã, manifestare ce seva prezenta la cea de a 22-a Con-ferinþã Generalã ICOM, în perioa-da 7-12 noiembrie la Shanghai,sunt invitaþi cinci specialiºti aiLaboratorului de restaurare cra-iovean.

Mozaicul recunoaºte prinacest premiu meritul unei perso-nalitãþi care a ºtiut sã se exprimeprintr-o echipã de profesioniºtiºi împreunã au dat Craiovei în-dreptãþirea de a se mândri cu celmai modern Laborator de restau-rare din România.

Nicolae Marinescu

grup, acoperind diverse domenii,de la pictura ºi grafica de ºeva-let, la grafica de reproducere, lagrafica de carte ºi pe calculator,sculpturã monumentalã ºi film deautor, dovedind cã este un aristproblematic, care apeleazã la me-tafore cognitive, fiind mereu încãutarea unor soluþii plastice ºide comunicare între generaþii ºiîn raport cu marele public.

Putem sã spunem astãzi cãLucian Irimescu este un artistdedicat comunitãþii prin implica-rea sa directã în viaþa revistelorde culturã din Craiova, în ample-le ºi prestigioasele manifestãriartistice ocazionate de Festiva-lul Internaþional Shackespeare,fãrã a renunþa o clipã la visul sãude creator, în lupta personalã cutimpul pentru cucerirea unor ade-vãruri pe care le considerã esen-þiale.

Florin Rogneanu


„Premiul pentru contribuþia la afirma-rea unei instituþii culturale craiovene încontext internaþional” ce poartã numelelui Adrian Marino, mentorul Revistei „Mo-zaicul”, a fost atribuit unei instituþii carerecent a repurtat un strãlucitor succes lanivel mondial, Teatrul de copii ºi tineret„Colibri” din Craiova, cel care, la Festiva-lul de teatru pentru pãpuºi ºi marionetede la Shanghai a fost distins, în urma pre-zentãrii spectacolului Pinocchio, cu treiimportante premii:

Premiul pentru spectacol, Premiul pen-tru regie, acordat directorului de scenãCristian Pepino ºi Premiul pentru cea maibunã interpretare, atribuit actriþei RodicaPrisãcaru.

Aceste foarte importante succese seadaugã celor obþinute în ultimii 20 de anide celelalte instituþii de spectacol craio-vene, Teatrul Naþional, Filarmonica „Olte-nia” sau Teatrul de Operã ºi Operetã, Tea-trul „Colibri” , reluând prin aceasta seriade turnee întreprinse în Orientrul îndepãr-tat, în Mongolia, China ºi Coreea la mijlo-cul anilor ’60 de Teatrul de pãpuºi din Cra-iova, condus la acea vreme de cel care aavut o contribuþie decisivã la fondarea ºiafirmarea acestui „mic teatru mare” , regi-zorul Horia Davidescu.

Premiul Adrian Marino pentrupromovarea unei instituþii de culturã

Teatrul pentru Copiiºi Tineret „Colibri”

Premiile sunt cu atât mai preþioase cucât ele au fost obþinute într-o competiþiela care au fost prezentate teatre pentrucopii din þãri cu o îndelungatã tradiþie.

Suntem datori sã mulþumim Primãriei ºiConsiliului Municipal Craiova pentru asi-gurarea condiþiilor materiale pentru efec-tuarea acestei deplasãri în îndepãrtataChinã, la Shanghai, oraº care a gãzduit înacest an ºi Expoziþia Mondialã.

Sperãm ca mãiestria artiºtilor Teatruluide copii ºi tineret din Craiova concretiza-tã în obþinerea celor trei distincþii interna-þionale, sã constituie un motiv în plus caPrimãria ºi Consiliul Municipal sã atribuieacestui minunat colectiv artistic o salã despectacole proprie, poate chiar atât de multdorita salã a actualului Cinematograf „Mo-dern”, situatã în centrul municipiului nos-tru, cu siguranþã cel mai potrivit loc deîntâlnire a copiilor Craiovei cu minunataºi fascinanta lume a spectacolelor ce lesunt destinate.

Permiteþi-mi sã-i invitãm în scenã pe aceicare au contribuit direct la realizarea spec-tacolului „Pinocchio” ºi prezentarea lui laFestivalul de la Shanghai ºi sã-i aplaudãmcu cãldurã pentru obþinerea celor trei im-portante distincþii.

Emil Boroghinã

Cariera sa muzicalã este polariza-tã în jurul a trei centre culturale,Cluj (oraºul sãu natal), Craiova

(oraºul adoptiv) ºi Bucureºti (oraºul po-pasului sãu meteoric, între 2006-2009, cadirijor al Teatrului Naþional de Operetã „IonDacian”), cu identitãþi profesionale apa-rent diferite, dar „izvorâte” din acelaºitrunchi, aºa precum instruirea sa muzicalãs-a datorat inconfundabilei metropole tran-silvane.

Dupã absolvirea Conservatorului deMuzicã „Gheorghe Dima”, se ataºeazãvalorilor culturale clujene, dezvoltând oactivitate cu adevãrat impresionantã prindensitatea implicãrilor sale în învãþãmân-tul muzical local, în plan organizatoric, darîndeosebi în universul fascinant al practi-cii artistice. Aici înfiinþeazã Corul bãrbã-tesc „Armonia” cu care atinge performan-þe artistice comparabile cu cele ale altor,nu multe, coruri de frunte transilvane, ca-talogate, pe nedrept, de amatori.

Devine maestru de cor ºi, apoi, dirijoral Operei Române din Cluj-Napoca (1967-1995), activând ani la rând în cele douãipostaze, împlinindu-ºi cariera la coteleînaltului profesionalism, asumându-ºi oagendã repertorialã deosebit de vastã despectacole de operã, balet ºi operetã.

A dirijat operã: partituri clasice („Nun-ta lui Figaro”, „Don Giovanni”, „Flautulfermecat” de Mozart), muzicã romanticãitalianã („Don Pasquale” ºi „Lucia di Lam-mermoor” de G. Donizetti), partituri aleromantismului francez („Carmen” ºi „Pes-cuitorii de perle” de Bizet), muzicã italianãdin a doua jumãtate a secolului XIX, in-clusiv epoca veristã („Trubadurul”, „Tra-viata”, „Rigoletto”, „Bal mascat”, „DonCarlo”, „Nabucco”, „Aida”, „Falstaff” deVerdi, „Cavalleria rusticana” de Mascagni,„Paia?e” de Leoncavallo, „Boema”, „Ma-dama Butterfly”, „Tosca”, „Turandot” dePuccini.

A dirijat operetã, „Vãduva veselã”,„Contesa Maritza”, „Liliacul”, „Voievodulþiganilor”, Vânzãtorul de pãsãri”; specta-cole de balet „Coppelia”, „Lacul lebede-lor”, „Spãrgãtorul de nuci”, „Fântâna dinBaccisarai” ºi un mare numãr de creaþiiromâneºti printre care „Ana Lugojana” deFilaret Barbu, „Lãsaþi-mã sã cânt” de Ghe-rase Dendrino, „Luceafãrul de Ziuã” deTudor Jarda. Nu în ultimul rând, a dirijat

Premiul Jean Bobescupentru muzicã

Emil Siegbert Maxim

lucrãri vocal-simfonice: „Recviemul” mo-zartian, „Carmina burana” de Carl Orff,Missa în Do major de Beethoven.

Ca profesor al Academiei de Muzicã„Gheorghe Dima”, între 1995-2006, avândcalitatea de conferenþiar universitar titu-lar, s-a remarcat prin valoarea demersuluisãu pedagogic, activând în cadrul cate-drei de operã, lied, oratoriu, teoria stiluri-lor ºi stilistica comparatã. Mândru de a fiardelean neaoº prin vorbã, „cuget ºi sim-þire”, amuzant ºi iute la replicã, Emil S.Maxim ºi-a cucerit întotdeauna anturajulla fel ca ºi „pãrintele” sãu spiritual, TudorJarda.

În 1995 ajunge în Craiova, unde obþi-ne, prin concurs, chiar postul de directorgeneral al Teatrului Liric „Elena Teodorini”ºi timp de 6 ani promoveazã proiecte ma-nageriale de certã anvergurã, impresio-nând prin þinuta prestaþiilor sale interpre-tative (ca dirijor), dar ºi prin deschidereainternaþionalã pe care o dã ansambluluiartistic prin turnee în þãri europene de maretradiþie muzicalã, ca Italia, Germania, Elve-þia, devenite astãzi tradiþionale.

Revine la Craiova în anul 2009, deaceastã datã, la invitaþia Filarmonicii „Ol-tenia”. Experienþa sa artisticã, acumulatãîn peste patru decenii pe tãrâmul artei su-netelor, se dovedeºte a fi beneficã în acþi-unea de diversificare a activitãþii concer-tistice a Filarmonicii, în promovarea unuirepertoriu simfonic, vocal-simfonic ºi co-ral din ce în ce mai interesant ºi, într-obunã mãsurã, inedit.

Trei opusuri de Serghei Rahmaninov,ultimul reprezentant semnificativ al roman-tismului târziu rus, au înregistrat, recent,sub bagheta dirijorului Emil S. Maxim ver-siuni interpretative de realã prestanþã ar-tisticã. Ne referim, aici, la „Vecerniile” pen-tru cor mixt a cappella, „Clopotele” pentruorchestrã, cor ºi soliºti (ambele prezenta-te în primã audiþie craioveanã) ºi „Dansu-rile simfonice”.

Pentru acest ultim proiect cultural, darºi pentru înaltul sãu profesionalism pusîn slujba vieþii muzicale craiovene de careeste atât de ataºat, revista „Mozaicul” îiacordã Premiul „Jean Bobescu” pentrumuzicã în anul 2010.

Gheorghe Fabian


Nicolae Marinescu: În urmãcu mai bine de 40 de ani, Tea-trul de Pãpuºi din Craiova în-cepea o extraordinarã aventu-rã care avea sã îi aducã o noto-rietate internaþionalã pe cât deneaºteptatã, pe atât de strãluci-toare. A fost prima instituþie despectacol craioveanã care ne-areprezentat pe patru continen-te, cunoscând succesul în Euro-pa, Asia, Africa ºi America…

Doina Pologea-Berceanu:Într-adevãr, în decembrie 1967Teatrul de Pãpuºi din Craiova ie-ºea pentru prima oarã într-un tur-neu dincolo de hotarele þãrii cuspectacolul „Harap Alb”, în re-gia lui Horia Davidescu, directo-rul fondator al teatrului, ºi sce-nografia maestrului Eustaþiu Gre-gorian, pentru mai multe specta-cole în China, pe ruta Beijing-Shanghai, R. P. Coreeanã ºi R. P.Mongolã. A fost începutul uneiperioade de peste un deceniu deafirmare pe toate marile scene fes-tivaliere din lume, anticipare astrãlucitului deceniu de afirmaremondialã a Teatrului NaþionalCraiova din anii ’90. Superba car-te a doamnei Alexandra Davides-cu, Am trãit într-un mic teatrumare, rãmâne o mãrturie autenti-cã ºi emoþionantã nu numai pen-tru o etapã eroicã din viaþa insti-tuþiei noastre, dar, îndrãznesc sãspun, ºi pentru istoria culturalã aCraiovei,

N.M.: Sigur, de-a lungul tim-pului, directorii care i-au suc-cedat domnului Horia Davides-cu, dãruitul „fondator”, regre-taþii Cleo Domozinã ºi PatrelBerceanu, n-au încetat sã lupte,ºi nu spun metaforic, pentru apãstra recunoaºterea internaþi-onalã a instituþiei. Constat cusatisfacþie ºansa de a relua undrum a cãrui nostalgie o partedin actualul colectiv al Teatru-lui pentru Copii ºi Tineret „Co-libri”, desigur, o pãstreazã.

D. P-B.: Invitaþia de a partici-pa cu spectacolul „Pinocchio” laFestivalul Internaþional al Teatre-lor de Pãpuºi „Golden Magno-lia”, ediþia a II-a, desfãºurat laShanghai - China în perioada 10-

Premii internaþionale pentru Teatrul Colibri

a fost odatã, la Shanghai, un festival…17 octombrie a înscris Teatrul„Colibri” într-o spiralã sau, dupãcum ar fi spus Constantin Noica,într-o „închidere care se deschi-de”, fiindcã a oferit pãpuºarilorromâni onoarea de a reprezentaRomânia. Prezenþa constantã lafestivalurile mai apropiate, dinBulgaria sau Serbia s-a doveditbine venitã. Fiindcã tot într-unfestival internaþional, în anul tre-cut, la Kragujevac (Serbia), spec-tacolul nostru „Pinocchio” a stâr-nit interesul pãpuºarilor chinezide la Shanghai, aflaþi acolo îm-preunã cu directorul teatrului, HeXiaoxing, care ne-a declarat deatunci cã spectacolul nostru i-aplãcut mult ºi cã ne va invita înfestivalul lor din 2010. Îndatã cene-am întors în þarã, o pãpuºãchinezeascã a sosit prin poºtã,uimindu-ne ºi bucurându-ne. Eradarul trupei din Shanghai cu pri-lejul sãrbãtoririi celor 60 de anide la înfiinþarea Teatrului de Pã-puºi din Craiova.

N.M.: Aºadar, iatã-vã dupã43 de ani, din nou în China…

D. P-B.: Pe 12 octombrie, laora 10,00 ne-am aflat în Ciro Pla-za, în faþa sediului Teatrului dePãpuºi din Shanghai, la festivi-tatea de deschidere a Festivalu-lui „Golden Magnolia”. Dupã ces-a anunþat componenþa juriului,format din circa douãzeci de per-sonalitãþi ale vieþii culturale chi-neze, plus regizori sau directoride teatre din Europa, a avut loc oparadã a pãpuºilor trupelor par-ticipante, România defilând, bi-neînþeles, cu Pinocchio, adus înscenã de Rodica Prisãcaru.

Au fost douãsprezece trupeparticipante (din China, Rusia,Anglia, Suedia, Portugalia, Bul-garia, Polonia, Turcia, Serbia), cupãpuºi care mai de care mai fru-moase. Rodica Prisãcaru a fãcuto glumã, punându-l pe simpati-cul Pinocchio sã se uite pe subfustele celorlalte pãpuºi, ceea cenu a scãpat ochilor ziariºtilor, careimediat au imortalizat momentulpe peliculã. Aºa cã imaginea luiPinocchio cel poznaº a apãrut,din prima zi, în paginile ziarelorchineze.

Graficul manifestãrilor în caream fost incluºi a cuprins, întrealtele, un spectacol în oraºul Fen-gxiang, partciparea la simpozio-nul „Pãpuºa ºi audienþa ei” sauvizitarea Expoziþiei Internaþiona-le din Shanghai. Din pãcate, nuam putut viziona toate spectaco-lele trupelor invitate. Aº remar-ca, pe de o parte spectacolul „Re-gele - maimuþã“ al trupei Mingxin-gee din Taiwan, spectacol demare virtuozitate pãpuºãreascã ºi,pe de altã parte, pe al trupei Tea-trului Kubus din Polonia, care ne-a arãtat cât de mult poate dãunaunei trupe o echipã tehnicã slabpregãtitã, dar ºi cât o (mai) poatesalva o scenografie care încântãochiul.

N. M.: Ce credeþi cã a impre-sionat la spectacolul Teatrului„Colibri” ?

D. P.- B.: Spectacolul nostru afost prezentat în a treia zi a festi-valului ºi a avut parte de o recep-tare entuziastã, subliniatã de în-delungile aplauze de la final. Pu-blicul a fost deosebit de cald ºis-a integrat de îndatã în atmosfe-ra spectacolului, ducându-i degrijã lui Pinocchio de câte ori erape punctul de a pãþi ceva. Efec-tul trebuie apreciat cu atât maimult cu cât personajul atât depopular în spaþiul cultural euro-pean este ca ºi necunoscut pu-blicului chinez, ori asta creºtefoarte mult responsabilitatea tru-pei în transmiterea mesajului ar-tistic. Rodica Prisãcaru a dat atâ-ta viaþã lui Pinocchio, încât pu-blicul, atât cel format din copii,cât ºi cel adult, s-a integrat atâtde mult în atmosfera spectacolu-lui cã reacþiona de câte ori eroupe punctul de a pãþi ceva neplã-cut. Iar Valentin Mihali, în rolullui Gepeto, le-a câºtigat în ase-menea mãsurã simpatia, încâtcopiii îl arãtau entuziaºti pãrinþi-lor în zilele urmãtoare prin salade spectacol sau prin foaier:„Papa”, „Papa”!...

Ulterior am realizat cã acestspectacol a fost diferit de ceeace fusese „Pinocchio” pânãatunci. Fiecare actor, Mugur Pri-sãcaru, Alla Bogdan, Oana Stan-

cu, Iulia Cârstea, Adriana Ioncu,s-a dãruit total rolului sãu contri-buind la crearea acelei atmosferecare anuleazã bariera dintre sce-nã ºi salã, dintre realitate ºi ficþi-une specificã marilor spectacole.Trebuie remarcatã ºi contribuþiaechipei tehnice, formatã din CostiBârsan, Laurenþiu Milici ºi DoruDiaconescu, susþinând cu luminimai vii ºi mai precise ca oricând,cu sunetul plin ºi nuanþat evolu-þia echipei care evolua în scenã,impunând þinuta profesionalis-mului autentic.

De altfel nu pot trece sub tã-cere emoþia pe care am încercat-o toþi când dupã spectacol amfost pur ºi simplu asaltaþi la cabi-ne de copii însoþiþi de pãrinþi, carevroiau sã-l atingã pe Pinocchioºi sã facã fotografii cu el ºi cucelelalte personaje.

Rezultatele s-au cunoscut lafestivitatea de închidere, cândpremiile au început sã curgã: Pre-miul de excelenþã pentru cel maibun spectacol de animaþie, Pre-miul pentru cel mai bun regizor(Cristian Pepino), Premiul pen-tru cea mai bunã actriþã (Rodi-ca Prisãcaru, în rolul lui Pinoc-chio).

Ne aºteptam sã luãm un pre-

rte

miu, dar nici în cele mai frumoasevise nu ne-am imaginat cã ele vorfi trei! Dacã premiul cel mai marea revenit ruºilor, respectiv Tea-trului „Arlekin” din Omsk, ca nu-mãr de premii „Colibri”-ul s-a si-tuat în frunte. ªi, de ce sã n-ospunem, sunt toate premii foarteimportante.

N. M.: Concluzionând, carear fi „morala” acestei experien-þe inedite pentru cei mai mulþidintrei dumneavoastrã, fiindcã,orice am spune, ceva care poar-tã marca „Shanghai” nu poatefi obiºnuit? Dacã ne gândimnumai la forþa economicã mon-dialã pe care o reprezintã, saucã, pânã la urmã, este un oraºcu o populaþie egalã cu a Ro-mâniei!

D. P.-B.: Cã s-au adeverit cu-vintelor lui Cristian Pepino, unregizor de talie internaþionalã, cuun prestigiu incontestabil pentrutoþi cei prezenþi la „Magnolia deAur”, care a ajuns la concluziacã trupa de la Craiova este unaexcepþionalã! ªi cea mai bunãdovadã cã nu sunt subiectivãeste faptul cã la recepþia finalãatât directorul teatrului polonezcât ºi al celui rus, încununat cuMarele Premiu, amândoi regizori,au venit la noi sã ne felicite ºi sãîºi exprime speranþa cã vor putealucra într-un viitor cu trupa noas-trã. Iar la plecare, directorul Tea-trului din Shanghai, d-l He Xiao-xing, ne-a spus cã aºteaptã cudeosebit interes urmãtorul nos-tru spectacol, fiind de pe acuminvitaþi la ediþia urmãtoare a fes-tivalului. Mai mult, ºi-a exprimatºi Domnia-sa dorinþa de a veni laCraiova pentru a pune în scenãun spectacol cu trupa „Colibri”,cunoscând dificultãþile economi-ce ale României, fãrã onorariu.

Nu pot sã închei fãrã a mul-þumi Consiliului Local ºi Primã-riei Craiova pentru susþinerea fi-nanciarã a prezenþei noastre laacest mare festival ºi fãrã a nearãta satisfacþia cã am fãcut cin-ste Craiovei ºi României, pe carele-am reprezentat cu profesiona-lism ºi dãruire. Este un succescare încurajeazã colectivul Tea-trului pentru Copii ºi Tineret „Co-libri” sã lucreze pentru un nouînceput al recunoaºterii calitãþiisale de ambasador al creativitãþiiºi demnitãþii româneºti, de mânãîntinsã prieteneºte spre lume.

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN … · „Ura este alibiul admiraþiei”, nota...

Documents

Transcript of REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN … · „Ura este alibiul admiraþiei”, nota...