2

ASPECTE CRESTINE ÎN LIRICA EMINESCIANĂ

La 15 ianuarie ac., românii de pretutindeni, din ţară şi de dincolo de fruntariile ei, strânşi în jurul bisericilor şi comunităţilor lor, sărbătoresc 156 de ani de la naşterea Luceăfarului poeziei româneşti, poetul nepereche Mihai Eminescu.

Mai întâi o precizare. Mihai Eminescu nu este un poet religios în sensul strict al cuvântului, epitet ce i se cuvine mai ales unui Vasile Voiculescu, Tudor Arghezi sau Daniel Turcea. Suntem siguri că el şi-a primit educaţia religioasă în familie, mai ales de la mama, evocată atât de sugestiv în poezia "O, mamă". Însetat de cunoaştere, a fost un lector asiduu al cărţilor vechi, inclusiv a celor bisericeşti. Mai mult, avea unchi şi mătuşi retraşi la mânăstirile moldovene, care i-au îndrumat paşii spre biserică. O indicaţie preţioasă este însemnarea unui duhovnic pe o veche carte bisericească, descoperită de curând, care glasuieşte : "Pe ziua de Sfinţii Voievozi, din anul 1886, m-a chemat la mânăstirea Neamţu, la bolniţă, şi l-am spovedit şi l-am împărtăşit pe poetul Mihai Eminescu. Iar Eminescu era limpede la minte, numai tare posac şi trist şi mi-a sărutat mâna şi mi-a spus : Părinte, să mă îngropaţi la ţărmul mării şi să fie într-o mânăstire de maici şi să ascult în fiece seară, ca la Agafton (mânastire de maici lângă Botoşani) cum cântă "lumină lină" (Arhim. B. V. Anania, Ipostaze lirice eminescene, în Telegraful Român (Sibiu), 1-15 Iunie 1989, p. 1).

Deci, poetului îi erau familiare sfintele slujbe şi iubea imnul "lumină lină", unul din cele mai frumoase din cadrul vecerniei ortodoxe. Cât priveşte taina spovedeniei, chiar dacă i-a fost sugerată sau iniţiativa i-a aparţinut, cert este faptul că s-a spovedit şi s-a împărtăşit, sărutând mâna călugărului duhovnic, ca un bun creştin care se aproprie senin de moarte, considerând-o numai o trecere la altă stare, aceea a veşniciei, cu recompensele şi pedepsele ei în funcţie de viaţa pământească - cum învaţă Biserica Ortodoxă.

Una din poeziile cu conţinut religios este Învierea în care sunt prezentate antitezele, atât de dragi poetului. Clipele care preced cea mai mare minune - Învierea din morţi a Domnului - stau sub pecetea tensiunii dintre întuneric şi lumină, dintre frig şi căldură, dintre moarte şi viaţă, punând deci în opoziţie nimicnicia umană cu măreţia divină.

Într-un cadru mistic, după ce orologiul vremii a bătut cele 12 trepte, liniştea pune stăpânire pe biserică, nemaiauzindu-se decât glasul preotului ce cheamă : "Veniţi de luaţi lumină!". "Un clopot lung de glasuri vui de bucurie Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor Cum din mormânt răsare Chistos învingator Iar inimile noastre s-unesc în armonie"

Împreună, deci, preoţi şi popor, văd biruinţa Mântuitorului "lumina ducând-o/Celor din morminte" cu "moartea pre moarte călcând-o" cum mărturisim în troparul Învierii, şi - ca un singur glas - răsună imnul apoteozat "Cântări şi laudă-nălţăm/ Noi, Ţie, Unuia/Primindu-l cu psalmi şi ramuri/Cântând aleluia ! / Christos a înviat din morţi/ Cu cetele sfinte,/ Cu moartea pre moarte călcând-o/ Lumina aducând-o/ Celor din morminte".

Deşi cunoscutul tropar al învierii foloseşte verbul "a dărui", poetul utilizează altul, mai dinamic, "a duce" ; Domnul însuşi duce celor din morminte lumina, adică viaţa, referire clară la dogma creştin ortodoxă a pogorârii la iad a Mântuitorului, ceea ce face din acest poem "un tratat de teologie a Învierii. Unirea în treime a lui Iisus este clar reliefată "Noi, Ţie, Unuia", iar Învierea nu este un lucru consumat istoric, ci actual, "preoţi şi popor privesc uimiţi dar bucuroşi cum Domnul se ridică din mormânt învingător" (Pr. Gh. Calciu, Ortodoxia lui Eminescu în "Rugaciune" şi în alte poezii, în volumul Centenarul Eminescu, San Diego, 1989, p. 8)

În altă ordine de idei, sunt cercetători avizaţi care consideră că una din sursele de inspiraţie ale celebrului poem Luceafărul este prologul Evangheliei după Ioan. Hyperion este o entitate increată, coexistând din eternitate cu Părintele său, părtaş cu acesta la crearea lumii, întrupat cu menirea de a lumina făpturile şi în imposibilitatea ontologică de a părăsi condiţia lui divină. În el se concentrează atât Logosul primordial, cât şi cel întrupat, Eminescu găsind în universul creştin un filon de aur pentru poezia sa. (Arhim. B. V. Anania, Drama divină a lui Hyperion, în "Telegraful Român" nr. 17-20 din 1983).

Dintotdeauna, Biserica Ortodoxă ca şi cea Catolică de ambele rituri (latin şi oriental), au acordat un cult special Sfintei Fecioare Maria.

Eminescu va dedica Sfintei Fecioare Maria două poezii, "Răsai asupra mea" şi "Rugăciune".

"Răsai asupra mea" este unul din sonetele cele mai reuşite ale poetului. "Răsai asupra mea, lumină lină/ Ca-n visul meu ceresc d'odinioară,/ O, maică Sfântă, Pururea Fecioară/În noaptea gândurilor mele, vină".

Familiarizat cu terminologia ortodoxă, poetul mărturiseşte dogma pururei feciorii a Maicii Domnului, definită la Sfântul Sinod ecumenic de la Efes din 431, acceptând faptul că s-a învrednicit să fie Născătoare de Dumnezeu. În plus, revine termenul "lumină lină", ceea ce duce la concluzia indubitabilă că Eminescu era fascinat de vecerniile ortodoxe, ca cele de la mânăstirea Agafton, din mărturia-testament de mai sus. El îşi recunoaşte teluricul păcătos, chiar înstrăinarea de credinţă, poate datorită şi indianismului său pesimismului

3schopenhaurian, într-un vers subtil "în noaptea gândurilor mele, vină", dar speranţa-virtute teologică prin excelenţă - îl îndreptăţeşte să invoce ajutorul divin pe calea mântuirii: "Dă-mi tinereţe, redă-mi credinţa /Şi reapari din cerul tău de stele /Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie"

Scriind acest sonet în 1879, Eminescu - similar cu Fericitul Augustin în "Retractari" - se răscumpăra de înstrainarea religiei, exprimată plastic în "Împărat şi proletar" din 1874, poezie cu caracter social a cărei frază "Religia, o frază de dânşii inventată / Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug", repetată pâna la saturaţie şi scoasă din adevăratul ei context, i-a făcut pe criticii literari ai regimului fără Dumnezeu să-l considere un "ateu". Aici, Eminescu îşi recunoaşte vina înstrăinării şi imploră smerit şi umil ajutorul ceresc, pentru ca cea mai sfântă dintre sfinţi, Fecioara Maria să mijlocească la Părintele luminilor pentru răscumpărarea lui : "redă-mi credinţa", două cuvinte mari care atestă cunoaşterea dogmei răscumpărării, atât de importantă în Ortodoxie.

O altă poezie religioasă, superbă ca fond şi formă, este "Rugăciune" scrisă tot în 1879. Şi aici expresia lirică este o ipostază a spiritului, fiinţa noastră păcătoasă deschizându-se ca un crin, ca un vas purificat, prin durere şi rugăciune, pentru a primi binecuvântarea Domnului prin sfinţii Săi, în acest caz prin Sfânta Fecioară.

În lumea creştină, Maica Domnului este ocrotitoarea corăbierilor, iar lăcaşul de cult ortodox are forma unei nave, simbolizând arca Bisericii care traversează istoria spre eternitate şi mântuire. Aşa se explică faptul că în iconografia bizantină, Maica Domnului este zugrăvită pe bolta altarului - la prora - cu privirea şi braţele deschise ocrotitor către credincioşii dinăuntrul navei. Mesajul este clar: "noi, cei bântuiţi" de "valul" istoriei, în "nava" bisericii suntem protejaţi de Domnul Hristos aflat la cârmă şi de Sfânta Fecioară, aflată la prora bisericii (Arhim. B. V. Anania, Ipostaze, ... p. 2)

Versurile sunt de o frumuseţe fără seamăn : "Crăiasă alegându-te /Îngenunchiem, rugându-te/ Înalţă-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie/ Fii scut de întărire/ şi zid de mântuire"

Poemul este un adevărat axion, o laudă sfântă adusă Sfintei Fecioare Maria unde, pe lângă elementele ortodoxe menţionate, întâlnim şi termeni catolici, ca cel de "regină", slavonizat în "crăiasă" sau ideea că Sfânta Fecioară poate mântui - dogma catolică al lui "co-redemprix" (împreună mântuitoare) cu Hristos, care diferă substanţial de cea ortodoxă, ce spune că numai Dumnezeu poate mântui.

În rest, cele două strofe urmează corect terminologia ortodoxă, supravenerarea (hiperdoulia) Maicii Domnului fiind exprimată cu smerenie răsăriteană, nu majestos ca la catolici (Pr. Gh. Calciu, op. cit., p. 9).

Finalul "Rugăciunii" îmbină majestuozitatea cu smerenia, teologia cu pietatea : "Rugămu-te-ndurărilor/ Luceafărului mărilor/Ascultă-a noastre plângeri/ Regina peste îngeri/ Din neguri te arată/ Lumina dulce, clară/ O, Maică Preacurată/ şi Pururea Fecioară, Marie". Am lăsat voit la urmă un alt giuvaer al liricii eminescene, "Colinde, colinde", de o sensibilitate şi delicateţe fără seamăn. Iat-o, în întregime : "Colinde, colinde/E vremea colindelor Când ghiaţa se-ntinde/Asemeni oglindelor Şi tremură brazii/Mişcând rămurelele Căci noaptea de azi-i/Când scânteie stelele Se bucură copiii/Copiii şi fetele De dragul Mariei/ Îşi piaptănă pletele De dragul Mariei/ Şi-a Mântuitorului Luceşte pe ceruri/ O stea călătorului" subtilă aluzie la Steaua ce i-a călăuzit pe Magi din Răsărit până la peştera Bethleemului acum 2000 de ani.

Eminescu s-a adăpat la izvorul nesecat al folclorului românesc, începutul cunoscute-i "Doina" - "De la Nistru pân-la Tisa/ Tot Românul plânsu-mi-s-a", nefiind altceva decât ideea unui colind din Transilvania ce glăsuieste: "P'lângă Mureş, p'lângă Tisa/Maica Sfântă plimbă-mi-s-a" unde, din dorinţa de a-L face pe Prunc mai de-al nostru, Sfânta Fecioară nu mai caută loc să nască în Ţara Sfântă, ci pe meleagurile Mioriţei (Cezar Vasiliu, Nihil sine Deo. Eseuri istorice şi teologice., San Diego, 1990, p. 43)

S-a scris mult despre pesimismul lui Eminescu, rod al influienţei filozofiei lui Kant şi Schoppenhauer sau al vechii spiritualităţi a Indiei asupra gândirii sale. Desigur, în viaţa sa, poetul a avut parte ca oricare dintre muritori de frământări şi revoltă, de necazuri şi decepţii, de căderi şi de ridicări, dar ele nu i-au smuls din suflet credinţa în Domnul şi în sfânta Maică, Pururea Fecioară. Ideeile dogmatice exprimate, mai ales cele din domeniul mariologiei, ni-l prezintă ca pe un cunoscător profund al dogmei ortodoxe, numind Biserica Ortodoxă "Maica Neamului Românesc".

Omul de cultură complet - cum l-a desemnat Noica, profetul - cum l-a numit Iorga, cel ce a dat un stil sufletului românesc, după G. Ibraileanu, Mihai Eminescu este darul cel mai de preţ pe care Dumnezeu l-a făcut limbii şi poporului român !

Veşnică să-i fie pomenirea !

Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu Universite de Sherbrooke

e-mail: cezarvasiliu@yahoo.com

4Monumente bisericeşti

BISERICA SF. NICOLAE DIN RĂDĂUŢI CEL MAI VECHI MONUMENT DE ZID PĂSTRAT ÎN MOLDOVA

Întemeierea statului moldovenesc şi

obţinerea independenţei la mijlocul sec. al XIV-lea au creat condiţiile unei stabilităţi interne ş i a unui climat de siguranţă. Astfel s-au putut preciza şi impune anumite forme autohtone de creaţie culturală şi artistică, concretizate şi prin construirea unui număr mare de monumente de arhitectură laică şi bisericească.

Cele mai numeroase biserici şi mănăstiri din regiunea nordică a Moldovei au fost construite din lemn şi pământ. Treptat, până către mijlocul secolului al XV-lea însă, edificiile din lemn sunt înlocuite cu altele din piatră si cărămidă, în primul rând cetăţile si curţile domneşti şi mai apoi bisericile şi mănăstirile.

Vechile edificii religioase, bisericile de sat, precum şi cele din centrele de reşedinţă ale voievoziior, de pe lângă curţile şi cetăţile acestora, construite în mod obişnuit din lemn, au dispărut în cea mai mare parte dintre ele, rămânând puţine vestigii.

Prin noile edificii laice şi religioase, concepute şi construite de meşteri locali, pe fondul

autohton la care au fost adaptate o serie de elemente romanice şi gotice imprumutate de la constructiile similare din Transilvania, s-au pus bazele unui stil arhitectural propriu, original. Prin inlocuirea construcţiilor de lemn cu cele din zid sau impus soluţii noi, au fost adoptate forme mai evoluate, în care este evidentă totuşi pecetea artei constructive populare.

Dintre vechile biserici moldoveneşti de zid precum Vatra Moldoviţei, Sf.Treime din Siret, Humorul, etc, nici una nu se arată a fi fost construită de meşteri apuseni, deoarece nu au în structura lor elemente specific gotice. În afară de unele edificii religioase considerate excepţionale precum biserica Sf Nicolae din Rădăuţi, celelalte sunt opere ale meşterilor autohtoni, care au construit în spiritul tradiţiilor locale, punând bazele tipului de biserică specific rnoldovenesc.

Biserica Sf.Nicolae din Rădăuţi, ctitorie, prezumtivă a lui Bogdan 1 Întemeietorul, reprezintă un adevarat act de naştere al arhitecturii culte moldoveneşti.

De acest monument se leagă ideea de neatârnare politică şi religioasă a statului moldovenesc. Să nu uităm că, înfruntând puterea ambiţioaselor regate feudale catolice vecine, Ungaria şi Polonia, Moldova şi-a afirmat independenţa şi cu ajutorul Ierarhiei religioase ortodoxe, înălţarea bisericii din Rădăuţi având valoarea unei îndrăzneţe proclamaţii.

Mai mult decât atât, deşi ne aflăm în faţa primului monument construit din materiale durabile, biserica Sf.Nicolae din Rădăuţi oferă o surprinzatoare sinteză între arhitectura de tradiţie bizantină de la care preia mijloacele de construcţie, elementele de modelatură şi plastică arhitectonică si tradiţia locală. Această sinteză prefaţează în mod genial, evoluţia arhitecturii moldoveneşti pentru mai multe secole, ctitoria lui Bogdan I constituind nu doar un punct de plecare ci, un veritabil prototip, mereu prezent în mintea contractorilor moldoveni,

Biserica se află în centrul Rădăuţilor, într-o curte spaţioasă, fiind cel mai vechi monument de

5arhitectură în piatră păstrat în Moldova. Locul unde Bogdan I şi-a înălţat odinioară biserica, era pe atunci înconjurat de codrii seculari. În această biserică a hotărît să fie înmormântat, iar lângă dânsul se odihnesc urmaşii săi sub frumoasele lespezi de piatră aşezate de Ştefan cel Mare.

După toate probabilităţile biserica a fost începută în anul 1359 şi terminată în anii următori. Ea era gata în anul 1365 când moare Bogdan, el fiind inmormântat la locul rezervat ctitorului.

Ca stil, biserica domnească este de tip romano-gotic. Împreună cu pridvorul, adăugat de Alexandu Lăpuşneanul, ea are o lungime de 39 m, o lăţime de 12,5 m şi o înălţime de 12.1 m. iar zidurile au o grosime de 1,26 m. Aria ei interioară este de 183,7m. Ctitoria întemeietorului Moldovei este înaltă, cu acoperişul ţuguiat reflectând în întregul ei simplitatea, sobrietatea şi armonia arhitecturii româneşti, ca şi a bisericilor de lemn construite de oameni din popor.

Biserica are un pronaos în care se intră printr-o uşă ferecată, vechea uşă exterioară de dinainte de a se clădi pridvorul lui Alexandru Lăpuşneanul. Cadrul de piatră sculptat al uşii este în stil gotic. Pronaosul este împărţit în părti egale de doi stâlpi care ţin bolta şi chiliile, in numar de 4, bine ascunse în zidire, două mai mari deasupra naosului şi una lungă deasupra naosului şi pronaosului. La ele duce o scară în spirală, aşezată pe partea dreaptă, care sfârşeşte în podul bisericii. Aici se ascundeau, în vremuri de cumpănă, vietuitorii din mănăstire şi chiar din oraş, ocrotind odoarele bisericii şi ale Episcopiei.

Pronaosul este despărţit de naos printr-un perete din piatră. Uşa are alt cadru gotic sculptat. În naos se afla 4 stâlpi aşezaţi simetric, uniţi prin arcade, care împart pronaosul şi naosul în nave, o navă principală şi două laterale, unite cu cea din mijloc prin bolţi transversale. Navele din mijlocul naosului şi pronaosului sunt acoperite cu câte o boltă semicilindrică, sustinută de arcuri de zid pentru întărire.

Un perete de zid separă naosul de altar, unde mai există doi stâlpi lipiţi de pereţi identici cu cei şase din naos şi pronaos.

Biserica are 11 ferestre: 3 la pridvor, 2 la pronaos, 4 la naos şi 2 la altar, cu deschideri strâmte în exterior, dar mult lărgite spre interior. Pereţii sunt întăriţi cu 10 contraforturi. Interesant este faptul că peretele sudic al naosului nu are decât un singur contrafort, dar are 3 ferestre, pe

când cel nordic are 3 contrafonturi şi o singură fereastră.

Nu se ştie ce fel de clopotniţă a avut iniţial biserica, astăzi are una din piatră construită de episcopul Dosoftei Erescu, în care se află un clopot cu următoarea inscripţie în limba slavonă: "Io Ştefan voievodul Ţării Moldovei". Acest clopot a putut fi dăruit chiar de Ştefan I (1394-1399), care este înmormântat în biserică.

Prezenţa elementului romanic, precumpănitor în structura ctitoriei lui Bogdan I indică strânsele legături politice, economice şi culturale care existau în veacul al XIV-lea între Moldova şi Transilvania.

Biserica ,Sf.Nicolae" din Rădăuţi care în exterior seamănă cu o casă ţărănească de la munte se impune prin armonia proporţiilor prin simplitate şi sobrietate, ca toate monumentele construite de meşterii autohtoni.

Din nefericire, pictura originară din această biserică dacă într-adevăr a fost realizată în vremea lui Bogdan I, s-a distrus. Biserica a fost repictată parţial de către Alexandru cel Bun (1400-1432) cum se menţionează într-un document din anul 1415, pictură completată sau refăcută în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504). O intervenţie s-a produs sigur şi în vremea lui Alexandru Lăpuşneanul (1563-1568) când s-a modificat panoul ctitorilor.

În biserica Sf.Nicolae din Rădăuţi au fost înmormântaţi Bogdan I, ctitorul bisericii, Laţcu I Roman I, Ştefan I, Bogdan fratele lui Alexandru ccl Bun, Anastasia, fiica lui Laţcu, Stana, mama lui Ştefăniţă Vodă şi Ioanichie, fost Episcop de Rădăuţi. Pe mormintele primilor şase, Ştefan cel Mare a pus lespezi funerare frunos sculptate.

Ca o concluzie a celor prezentate mai sus

putem spune că biserica „Sf.Nicolae" din Rădăuţi reprezintă o sinteză reuşită a formelor de arhitectură bizantină şi a celor occidentale. Prezenţa elementului romanic precumpănitor la această biserică, dar şi a celui gotic arată strânsele şi permanentele Iegături din veacul al XIV-lea între Moldova şi Transilvania

Pr. Prof. Dr. Ioan Octavian Rudeanu –

Facultatea de Teologie Ortodoxa - Arad

6

ETERNUL EMINESCU

Motto: « Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aducerile aminte »

Mihai Eminescu

Cu câtă luciditate şi-a intuit poetul soarta! Nu a mai fost pribeag, căci şi-a găsit sălaş nemuritor în inimile noastre, iar aducerile aminte l-au troienit şi-l vor troieni cât va fi neamul românesc. Aşa se face că, după tradiţie, şi anul acesta, am poposit cu gândul la « Domnul Eminescu », aşa cum l-a numit neuitatul Ion Aldea Teodorovici. Duminică 15 ianuarie 2006, după Sfânta Liturghie, enoriaşii bisericii ortodoxe române Sfântul Nicolae din Montreal şi invitaţii lor au luat parte la evocarea neuitatului Eminescu. În deschidere, părintele Prof. Dr. Cezar Vasiliu a evocat un Eminescu adânc cuprins în măreţia Divinităţii, aşa cum reiese din poeziile : Înviere, Rugăciune, Răsai asupra mea, sau Colinde, Colinde, subliniind faptul că, departe de a fi un ateu, aşa cum a vrut să-l prezinte critica literară comunistă, Eminescu a cunoscut dogma ortodoxă şi a adorat în special pe Sfânta Fecioară Maria. În continuare, Dl. Prof. Vania Atudorei a prezentat pe diapozitive, imagini din viaţa poetului, familia sa, locurile peregrinarilor sale, teiul din Copou, ca şi neuitaţii « plopi fără soţ ». Insoţite de un comentariu documentat, de suflet şi elegant, imaginile

au reînviat pentru o clipă, talentul , sensibilitatea şi suferinţelele marelui nostru poet. Recitarea poeziei, trebuiau să poarte un nume de Marin Sorescu (de către Dna Prof. Elena Neacşu, n. Red.) s-a vrut o evocare sintetică a universului liric eminescian : marea, codrul, teii, istoria noastră şi, mai ales, dragostea, teme eterne ale poeziei sale. Apoi, poetul George Filip, a citit un poem scris cu o seară înainte, cu gândul la Eminescu. Poemul, realizat în metrica poeziei “Seara pe deal”, a încântat auditoriul.

Momentul culminant al evocării l-a constituit recitarea de către Dl. Ing. Cristian Păvălucă a poeziei « Scrisoarea I », sinteză a filosofiei eminesciene. Cunoscutul său dar de recitator, alăturat dragostei pe care o poartă poeziei lui Eminescu, a făcut să apropie sufletele ascultătorilor de gândirea profound filosofică a poetului, a subliniat subtil nota critică a poeziei, satira societăţii indiferente, incapabilă să aprecieze valoarea reală a omului de ştiintă a gânditorului.

În continuare, tânărul interpret Ludovic Mathieu – Moulin, prim violonist al Orchestrei Simfonice de tineri din Montreal, a interpretat cu mult talent şi sensibilitate « Balada » de Ciprian Porumbescu şi « Meditaţie » de Jules Massnet, a cărui melodie, interpretul a apreciat că « dacă Eminescu ar fi fost în sală, şi lui i-ar fi plăcut ».

D-na Dr. Rodica Raliade, cercetătoare la Institutul de Etnografie şi Foloclor « Constantin Brăiloiu » din Bucureşti, a vorbit despre cartea sa « Pragmatismul romantic». Manuscrise din fondul Ioan Pop Reteganul , publicata recent în ţară.

În încheiere, o plăcută surpriză ne-a fost oferită de micuţa Raluca Petria, care a recitat un fragment din poeziea « Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie », dovedind încă o dată că, « aducerile aminte » îl vor troieni mereu pe poet şi că, parafrazându-l pe eroul dramei « Apus de Soare » de Barbu Ştefănescu Delavracea - Ştefan Cel Mare şi Sfânt – putem spune şi noi « Eminescu nu este al nostru, nici al urmaşilor noştri, ci al urmaşilor, urmaşilor noştri »

Prof. Elena Neacşu

7

ANIVERSAREA UNUI MARE CANONIST ORTODOX ROMÂN

În aula arhiplină (de studenţi şi profesori, de oaspeţi din ţară sau din străinătate) a Facultăţii de Drept a Universităţii “Ovidius” din Constanţa a fost omagiat, la 14 decembrie curent, prodecanul acesteia, Pr. prof. univ. dr. Nicolae V. Dură, la 60 de ani de viaţă (împliniţi în august ultim) şi peste 30 de ani de activitate didactică şi cercetare ştiinţifică. La eveniment s-a alăturat în mod firesc Facultatea de Teologie ortodoxă din cadrul aceleiaşi universităţi, în frunte cu decanul ei, Î.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, pentru că Pr Prof Nicolae Dură este singurul specialist în drept canonic din cadrul celor 14 Facultăţi de Teologie ortodoxă din România. Mai există, după cuvintele Ierarhului de la Constanţa, specialişti “altoiţi” pe drept canonic, dar care au studiat anume dreptul canonic şi să fie titulari de catedră, după un doctorat în drept canonic, nu mai sunt alţii, cu excepţia Arhidiac. prof. univ. dr. Ioan Floca, pensionar acum. Dreptul canonic este deosebit de greu, este o disciplină cu un orizont pe care aproape nu-l poţi cuprinde, a mai spus Î.P.S. Teodosie, care a rememorat perioada 1986-1990 când a fost asistentul Părintelui profesor Nicolae Dură la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Referindu-se la impunătorul volum omagial care i-a fost dedicat la aniversare preodecanului Facultăţii de Drept de la Constanţa (1506 pagini, format in 40, cuprinzând însă pe aproape 1400 de pagini importante studii teologice, istorice şi filozofice), Î.P.S. Teodosie a precizat că acesta nu a fost alcătuit din voinţa celui aniversat, ci “din voinţa celor care, cunoscându-i personalitatea, citind cele ce a scris şi admirând opera Sfinţiei Sale, au dorit ca această operă să nu fie ascunsă şi ca personalitatea sa să fie cu adevărat răsplătită”. “Părintele profesor Dură a adus un spirit înnoitor în Universitatea Ovidius, a adus din Apus acel model ca Universităţile şi facultăţile să nu fie închistate într-un domeniu strict, ci să se arate interferenţele între disciplinele de studiu, domeniile de activitate. Studenţi din afara cadrului Universităţii, dar şi din afara Bisericii Ortodoxe Române, între care şi Muftiul Cultului musulman din România, Murat Yussuf, sunt în prezent doctoranzi la Facultatea de Drept a Universităţii Ovidius. A prezenta personalitatea Părinteliui profesor Dură înseamnă a-ţi lua o sarcină foarte grea. Privilegiul de a studia peste 10 ani după ce a devenit profesor universitar, de a fi din nou student după ce a devenit profesor, de a face un doctorat în filosofie şi alte masterate şi de a căuta cu adevărat sursele cele mai autentice ale ştiinţei, teologiei, filosofiei şi culturii este aproape unic”, a mai spus Arhiepiscopul Tomisului, care a ţinut să remarce două dimensiuni ale personalităţii profesorului Nicolae Dură, “o minte foarte sprintenă şi cu o voinţă foarte puternică”. Prof. univ. dr. Ana Rodica Stăiculescu, decanul Facultăţii de Drept, a spus între altele că hotărârea profesorului Dură de a veni la această facultate “a marcat definitiv monografia acesteia” şi s-a felicitat pentru înfiinţarea aici a masteratului de “Drept canonic şi Instituţii europene”, care a fost aprobat de MEC şi are cel mai mare numar de masteranzi – din România, dar şi din Franţa, din Grecia, din multe alte ţări. Cuvinte de elogiere a avut şi prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, care predă la Facultatea de Drept din Constanţa tocmai disciplina “instituţii europene” şi care a vorbit despre “dimensiunea europeană, şi chiar mondială” a Pr. profesor Nicolae Dură şi despre nevoia de a fi încurajate toate valorile reale din ţară.. Pr. prof. univ. dr. Dumitru Radu a remarcat între altele că cinstirea adusă acum teologului şi preotului ortodox, dar şi juristului, canonistului Nicolae Dură “este un vot bun pe care societatea civilă îl dă Bisericii”. “Sărbătoritul de azi nu face altceva decât să-şi cinstească în primul rând instituţia din care provine, Biserica Ortodoxă Română, să-şi cinstească şi plaiurile, Vâlcea, dar să cinstească şi întreaga comunitatea teologică interesată în propăşirea Bisericii şi a acestui neam românesc. Pr. Nicolae Dură face o notă cu totul nouă în peisajul Teologiei româneşti prin pregătire, prin opera tipărită, prin ţinuta ştiinţifică dovedită la catedră”, a mai spus Părintele Dumitru Radu. Pr. prof. univ. Gheorghe I. Drăgulin, adresându-se mai ales studenţilor prezenţi în aula Facultăţii de drept, a spus că este o “Pronie dumnezeiască” că au ocazia să stea în preajma unui profesor ca Părintele Dură, şi că faclia pe care cultura şi personalitatea sa “a aprins-o aici este pentru toate facultăţile ţării şi pentru cele de dincolo de fruntariile ei”.

Pr. prof. univ. dr. Emilian Corniţescu, a remarcat nivelul la care a ajuns Facultatea de Drept din Constanţa, graţie şi personalităţii prodecanului ei. Părintele Emilian, a anunţat cu acest prilej că în luna mai a anului viitor la Facultatea de Drept din Constanţa va avea loc un simpozion internaţional la care şi-a anunţat participarea şi un profesor evreu de drept internaţional şi de asemenea Rabinul Şef Menachem Hacohen al comunităţii evreieşti din România.

Reprezentând Cultul musulman din România, prof. univ. Ibram Nuredin cu o vechime de 40 de ani de învăţământ, a apreciat că Părintele profesor Nicolae V, Dură reprezintă un “element de sinteză între teologie, istorie, drept şi literatură” şi la fel sunt “cărţile pe care domnia sa le-a scris şi de care ne-am bucurat şi ne vom bucura în continuare”. “Dialogul acesta interconfesional este de mare importanţă astăzi, sigur, într-un context în care există o ciocnire a civilizaţiilor, a ciocnire a religiilor, dar trebuie să punem în evidenţă aspectele legate de proprietate, de solidaritate, de morală, fie creştină, fie iudaică, fie musulmană, care merg pe această unitate între oameni”, a mai spus profesorul Ibram Nuredin.

Au mai vorbit fratele geamăn al celui omagiat, Pr. prof. univ. dr. Ioan Dură, venit de la Bruxelles, şi lect. univ. dr. Leon Dură, de la Râmnicu Vâlcea, şi de asemenea alţi participanţi la emoţionanta aniversare.

Vera Maria Neagu (Viaţa Cultelor, 27 decembrie 2005)

8

DOBROGEA CREŞTINĂ DE LA ÎNCEPUTURI PÂNÂ ASTĂZI

Catedrala Ortodoxă – Constanţa

Acest binecuvântat pământ dintre Dunăre şi Mare,

era cunoscut sub numele de Scythya Minor ca provincie a Imperiului Roman. Dobrogea de mai târziu a fost una din cele mai romanizate provincii ale imperiului. Numeroasele drumuri ce străbăteau provincia precum şi infloritoarele oraşe, castrele şi nu în cele din urmă satele, parte din ele întemeiate de veterani din armată şi altele din colonişti, precum şi o activitate comercială animată, ce se desfăşura nu numai în cetăţile portului Euxin, dar şi în centrele de la Dunăre până la Dorosturum (Silistra de astăzi) inclusiv, toate aceste elemente au dus într-un timp relativ scurt ca populaţia băştinaşă geto-dacă să se romanizeze, să vorbească limba latină populară şi nu în cele din urmă să-şi însuşească felul de viaţă roman.

Putem spune, fără tăgadă, că la fine de secol al II-lea, în spaţiul danubiano -pontic, atât în oraşe cât şi în sate se vorbea latineşte. Că procesul de latinizare ajunsese la aşa o intensitate mare ne stau mărturie atâtea şi atâtea inscripţii în limba latină descoperite aici, cât şi o serie întreagă de descoperiri arheologice precum: altare, bazilici, mozaicuri, statui. Sigur că procesul de romanizare a fost continuat tot timpul cât a existat administraţia romană, adică până spre începutul secolului al VII-lea.

Năvălirea slavilor a întrerupt pentru o perioadă acest proces dar el a fost reluat sub o formă nouă şi anume cea a ROMANIZĂRII. Că este aşa o demonstrează faptul că a avut loc un proces de asimilare a slavilor de către daco-romani în ţinutul carpato-danubiano-pontic şi deci şi în ţinutul dintre Dunare şi mare. Ei, slavii, au fost asimilaţi de către populaţia băştinaşă, romanică de acum, care era superioară slavilor ca civilizaţie şi cultură.

Trebuie subliniat faptul că neamul traco-dacilor sau a geto-dacilor (cum se obişnuieşte a se spune) a fost de la început creştinat, răspândirea noii religii făcându-se foarte repede. Iată dar, că în vreme ce se înfăptuia romanizarea populaţiei baştinaşe din Scythya Minor -

Dobrogea - în Bethleemul Iudeii s-a născut Mântuitorul Hristos, a cărui persoană şi învăţătură avea să ocupe un loc de frunte în istoria şi cultura lumii. Cum cei care trăiau în Imperiul Roman, aveau drept de circulaţie liberă, fără să mai amintim de comercianţi ori oşteni ce erau mutaţi cu serviciul militar dintr-un loc într-altul, fie coloniştii aduşi, cu siguranţă că mulţi dintre ei au adus şi sămânţa noii învăţături a lui Hristos. Nu putem însă preciza când a avut loc acest proces de încreştinare a strămoşilor noştri geto-daco-romani.

Cu siguranţă că încreştinarea s-a făcut o dată cu formarea lui şi a poporului român, în procesul de romanizare. ştiut lucru este că în Cincizecime şi apoi după aceea, Sfinţilor Apostoli li s-a dat harul şi puterea de a răspândi în lume învăţătura Mântuitorului Hristos. Astfel, istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea (+340) în a sa Istorie Bisericească (III, 1,13) arată că ţinutul dintre Dunărea de Jos şi Pontul Euxin (Marea Neagră) şi mai ales oraşele greceşti de pe ţărmurile acestuia au fost evanghelizată de Sfântul Apostol Andrei, căruia după Cincizecime, sorţii i-ar fi hărăzit creştinarea Sciţiei. El scrie "Când Sfinţii Apostoli şi ucenici ai Mântuitorului nostru s-au împrăştiat peste tot pământul locuit, Toma, precum cuprinde tradiţia, a luat spre evanghelizare ţara parţilor; Andrei Sciţia; loan Asia, unde şi-a petrecut viaţa până ce a murit în Efes..." Acestea sunt relatate întocmai de Origen în cartea a III a a Comentariilor asupra Genezei.

Acceptată de unii, respinsă de alţii, tradiţia aceasta a apărut la noi încă din sec. al XVII-lea, când între 1682-1686, mitropolitul Dosoftei al Moldovei (1693) scria în "Proloagele" sale pe luna noiembrie ziua 30 că: "Apostolului Andrei i-a revenit prin sorţi Bitinia şi Marea Neagră şi parţile Propontului, Halcedonul şi Vizameea, unde e acum Tarigradul, Tracia şi Macedonia şi sosind la Dunăre, ce-i zice Dobrogea şi altele ce sunt pe Dunăre, Tesalia şi acestea toate le-a umblat".

Sămânţa aruncată de Apostoli a fost roditoare. Scythya Minor - Dobrogea a devenit un focar de credinţă şi studii religioase. Amintirea predicării Sf. Apostol Andrei prin Dobrogea o găsim astăzi în tradiţia religioasă locală, mai ales în elementele folclorice a locuitorilor acestor locuri. O legendă întâlnită în satul Guzgun (astăzi Ion Corvin), partea de sud a Dobrogei (nu departe de Adamclisi) spune că Sf Apostol Andrei ar fi venit "la predicare pe jos şi cu un bat în mână". N-a stat mult pe aici, numai "v-o două zile, dac-au stat". Dar cât a stat "a-învăţat lumea să se-nchine" şi când a plecat, a plecat "fără băţ", căci "spun ca i-a fost sete şi a dat cu băţu-n stâncă şi-a ieşit apă. A tot chicurat până-a stat. Bătrânii aşa spun", încheie legenda. în timpul şederii sale, mai spune legenda, în pădurea de lângă sat, într-o peşteră, Apostolul Andrei a făcut o bisericuţă, locul acela numindu-se până azi "Peştera Sfântul Andrei". Apoi un colind închinat Sf. Apostol Andrei, care de fapt precede începutul sărbătorilor, Sf. Nicolae şi Naşterea Domnului (Crăciunul) şi care se rosteşte cu capra şi căluţii spune: "Ţa, ţa, ţa Căpriţă

9

ţa Trece-mă şi Dunărea/ Ca să afle Dacia/ Că s-a născut Mesia/ Spune, spune Moş Andrei/ Cel cu crucea cea din tei/ Cine este Moş Crăciun/ Moş Crăciun care e bun// Moş Crăciun e tatăl nostru/ El e Dumnezeul nostru/ El a făcut şi pe pom/ şi pe capră şi pe om"

Dar provincia Scythya Minor şi în genere Dacia, a beneficiat şi de numeroşi propăvăduitori laici, creştini, fie soldaţi, fie ei civili. Printre cei trimişi în Dacia s-au aflat cavaleri, tribuni, senatori şi chiar foşti consuli, datorită probabil soţiilor lor acestea care s-au convertit mai repede la creştinism. Apoi să nu uităm că am mai beneficiat şi de propovăduirea creştinismului de către tânărul episcop Ulfila, jumătate dac după mamă, jumătate got din Capadocia, după tată, care predica în limba latină pentru romani şi în cea greacă pentru coloniile de 1a Marea Neagră şi gurile Dunării şi-n limba gotică pentru goţii din jurul Nistrului.

Şi pentru că tot am amintit despre "păstrarea" sau mai bine zis pomenirea Sfântului Apostol Andrei în colindul şi folclorul dobrogean, cu siguranţă că precum "Apostolul neamurilor" Sfântul Apostol Andrei, care hirotonea nu numai preoţi, dar şi episcopi prin unele cetăţi unde propovăduia învăţătura Mântuitorului Hristos, aşijderea şi Sf. Ap. Andrei, care era contemporan cu el (Sf Ap. Pavel), va fi hirotonit el însuşi în Scythya Minor.

"După ştirile ce le avem din diferite sinaxare şi acte martirice, primul episcop de Tomis cunoscut cu numele, a fost Efrem, mort ca martir la 7 martie 304. Aceleaşi acte mentioneaza un episcop cu numele Evanghelius şi altul cu numele Tit, care ar fi murit ca martiri. Probabil, un episcop de Tomis a participat la lucrările Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325)".

Până în anul 369 nu mai avem ştiri despre existenţa vreunui episcop (dar cu siguranţă că el a existat) şi de-abia acum aflăm despre episcopul Bretanion (Vetranion). Tot acum, în anul 369, la Tomis soseşte împăratul roman VALENS din Constantinopol, care era arian şi mărturisea învăţătura lui Arie, silindu-1 pe episcop să-i primească şi pe arieni la slujbă. Episcopul de Tomis Bretanion, apără printr-o cuvântare Ortodoxia şi se retrage apoi cu credincioşii intr-o altă biserică. Acest lucru îl supără pe împărat, care-1 şi exilează, dar în scurt timp Bretanion este repus în scaun de frica unei răscoale a "sciţilor". Biserica il prăznuieşte ca sfânt la 25 ianuarie.

După Bretanion, a urmat GHERONTIE (TERENTIUS), ce participă la lucrarile Sinodului II Ecumenic de la Constantinopol din anul 381 şi este dat exemplu pentru credinţa sa ortodoxă de împăratul Teodosie. Urmează apoi TEOTIM I "scit" de obârşie, în anul 392. Era un om învăţat şi a scris câteva lucrări cu cuprins moralizator în limba greacă. Ducea o viaţă de sfânt, pare-se ca a propăvaduit pe Hristos printre huni. La Sinoadele de la Constantinopol din anii 400 şi 403 a luat apărarea Sf loan Gură de Aur împotriva duşmanilor săi. A murit la 20 aprilie şi Biserica 1-a trecut în randul Sfinţilor.

Urmaşul său este TIMOTEI, care participă în anul 431 la Sinodul III Ecumenic de la Efes. Semnează şi el

actul de condamnare a lui Nestorie. După el urmează în scaunul episcopal tomitan IOAN, care şi el a combătut nestorianismul şi monofizismul. Fiind şi el un om invăţat a scris prelucrări în limba latină din operele unor scriitori bisericeşti de limbă greacă. Urmează pe scaunul tomitan ca episcop ALEXANDRU, care în anul 449 la Constantinopol participă la un sinod care combate erezia lui Eutihie iar în 451 semnează la Calcedon hotărârile Sinodului IV Ecumenic. După episcopul Alexandru, urmează în scaun TEOTIM II. Timp de jumătate de secol nu mai avem nici o ştire despre cine a urmat în scaun după episcopul Teotim II. Izvoarele tac. De-abia după această tăcere de 50 de ani întâlnim la Tomis pe episcopul PATERNUS.

În anul 1912 la MALAIA PERSCEPINA, în Ucraina, lângă Poltava, o descoperire întâmplătoare ne pune în faţa unui tezaur în cuprinsul căruia, pe un mare taler de argint, lucrat se pare în Bizanţ, o inscripţie gravată menţiona numele episcopului PATERNUS de la Tomis. Talerul în formă de disc este ornamentat cu splendide motive vegetale şi animale şi se înscrie între cele mai valoroase obiecte de tezaur ale Mitropoliei Tomisului. Această unitate ecleziastică în timpul împăratului Anastasius era compusă din 14 episcopate care erau la: Axiopolis, Capidava, Carsium, Callatis, Constantiana, Histria, Tropaeum Traiani, Troesmis, Noviodunum, Aegysus, Salsovia, Halmyris, Zaldapa şi Dionysopolis, iar conducătorul lor era Paternus, care în anul 520 lua parte la lucrările Sinodului patriarhal din Constantinopol, semnand ca "mitropolit al provinciei Scythia": PATERNUS MISERICORDIA DEI EPISCOPUS PROVINCIE SCYTHIAE METROPOLITANUS = Paternus, prin mila lui Dumnezeu, episcop metropolitan al provinciei Scythia. Talerul se află la muzeul Ermitaj din St Petersburg.

Ultimul episcop de Tomis este VALENTINIAN, un teolog învăţat care deşi nu a luat parte la Sinodul V Ecumenic de la Constantinopol din anul 553, i s-a amintit numele. De la el s-a păstrat o corespondenţă cu papa VERGILIUS al Romei, privind unele probleme teologice controversate. Din nou se pune tăcere pe viaţa ecleziastică dintre Dunare şi Mare, când în anul 602 are loc marea penetrare a slavilor şi avarilor în Dobrogea spre Balcani, dar cu siguranţă că viaţa bisericească de aici nu a încetat şi în secolul al IX-lea este atestată "ARHIEPISCOPIA AUTOCEFALĂ A TOMISULUI", iar în sec. X-XII, la Dinogeţia funcţiona o Arhiepiscopie, continuatoare a celei a Tomisului.

Deşi nu avem informaţii sigure despre şirul mitropoliţilor de la Tomis, cu siguranţă că după situaţia infloritoare la care ajunsese cetatea Tomisului în sec.al VI lea, sub împăratul Justinian, aceştia au continuat să-şi aibă reşedinţa până în sec. al VII-lea. Cetatea Tomisului este complet distrusă de către popoarele migratoare şi urmare acestui fapt, mitropoliţii tomitani şi-au mutat reşedinta intr-un loc mai ferit, în cadrul hotarelor Scythiei Minor.

10

Dar iată că prin anii 882-883 este atestată continuitatea Mitropoliei Tomisului de un " foarte vechi catalog" al "Scaunelor (episcopale - n.n.) ale Bisericilor creştine", întocmit în timpul împăratului Leon al VI-lea Filozoful şi publicat în SINTAGMA ATERIANĂ, în care locul al doilea în cadrul mitropoliilor "autocefale", este ocupat de "Eparhia Sciţiei - Tomisului" (EPARHIE SKITIE O TOMIS). Este mai mult ca sigur că aceştia şi-au păstrat vechea titulatură de "TOMITANI", iar eparhia lor s-a numit în continuare tot "MITROPOLIA TOMISULUI", tocmai pentru a arăta succesiunea ierarhilor în Scaunul Mitropolitan de Tomis.

Dovezi că "Eparhia Sciţiei Tomisului" şi-a continuat existenţa în sec. IXXII, sunt unele inscripţii creştine din sec. IX-X găsite la Axiopolis (Cernavoda) şi mai ales complexul rupestru mănăstiresc din sec. al X-lea de la Basarabi (Murfatlar) şi din sec. XI-XII de la Dinogeţia (Garvan) şi Niculiţel (jud. Tulcea), precum şi diferite obiecte de cult creştin ca: medalioane, cruciuliţe, opaiţe, relicvare, ş.a., tot din aceeaşi perioadă. De asemenea, două sigilii de plumb, bizantine, din sec. X-XI, făcute cunoscute în limba română de Prof. Dr. Ion Barnea în "Tomisul ortodox" - dec. 1992, anul III (periodic al Arhiepiscopiei Tomisului), aduce un argument în plus pentru dovedirea continuităţii şirului mitropoliţilor tomitani. Primul sigiliu, cu diametrul de 20 mm, cu următoarea inscripţie KYPIE BOHEEI TO 00 AOYEU ("Doamne, ajută robului tău") iar pe revers: ANIKHTU MHTPODOEITH TOMEUO ("Lui Anicet, mitropolitul Tomisului"). A1 doilea sigiliu, cu diametrul de 18 mm, are pe avers chipul Sfântului Ierarh Nicolae cu Evanghelia la piept şi binecuvântând cu mâna dreaptă. În partea stângă este scris numele sfântului: O ADOO NI , păstrându-se numai cele trei litere din dreapta KOEE00, arătând că este înfăţisat chipul Sfântului Nicolae. Pe revers, pe patru rânduri se poate citi: +BAOIE, IU MHTPODOEITH TOMEUO [ ("Doamne ajuta) lui Vasile, Mitropolitul Tomisului"]. Sigiliul este datat din sec. al XI-lea.

Este necesar să precizăm că după victoria împăratului loan Tzimikes (971), teritoriul Bulgariei Orientale [bulgarii s-au stabilit în 679-680 în sudul Dunării, pe teritoriul Imperiului Bizantin şi au reuşit să întemeieze o viaţă de stat iar în anul 864 au primit creştinismul sub ţarul Boris-Mihail I (853-888)] a fost împărţit în două theme sau ducate, Bulgaria şi Paristrion sau Paradunavon, cetatea tomitană a cunoscut o nouă perioadă de înflorire. Cele două sigilii, găsite la Istambul, sunt o puternică dovadă în acest sens. Pe de altă parte, ele demonstrează că paralel cu noua mitropolie înfiinţată la Dorostolon (Silistra de astazi), capitala themei Paristrion, a continuat să existe şi vechea Mitropolie a Tomisului, ambele depinzând de Patriarhia ecumenică de la Constantinopol.

După cucerirea Constantinopolului de latini (1204) (catolici) o parte din bizantini s-au refugiat la Dunărea de Jos, înfiiţând o colonie grecească. Centrul

spiritual al fostei theme Paristrion este preluat de cetatea Vicină (Disina) iar mitropoliţii de Tomis işi aşează şi ei reşedinţa în această localitate prosperă. Mitropoliţii care rezidau acum la Vicina, depindeau direct de Patriarhia ecumenică refugiată la Niceea (1204-1261). Odată cu alungarea latinilor din Constantinopol şi revenirea stăpânirii bizantine la gurile Dunării (1262), autoritatea mitropolitului a fost dublată de cea a unui guvernator al oraşului, ca reprezentant al Imperiului Bizantin.

Şirul mitropoliţilor "TOMITANI" cu reşedinţa la Vicina a durat până în 1359, ultimul mitropolit al Vicinei fiind Iachint Kristopoulos (1359-1372), care în mai 1359, se va muta cu aprobarea patriarhului ecumenic Calist I al Constantinopolului (1350-1353 şi 1355-1363) şi la staruinţele voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), fiul marelui Basarab Intemeietorul, în reşedinta Ţării Româneşti, la Curtea de Argeş; cu el începe lungul şir de mitropoliţi ai Ungrovlahiei. După 1359 Vicina dispare de pe lista mitropoliilor Patriarhiei de Constantinopol, locul ei luându-1 Mitropolia Ungrovlahiei sau a Ţării Româneşti, care se îngrijea acum şi de nevoile spiritual-religioase ale populaţiei din Dobrogea. Acest lucru a durat până în 1417, când voievodul Mircea cel Bătrân pierde Dobrogea, trecând sub stăpânirea otomană, până după Războiul de Independenţă din 1877-1878.

Facem precizarea că, prin strămutarea mitropolitului Iachint de la Vicina la Curtea de Argeş, Ţara Românească a dobândit o ierarhie bisericească oficială, recunoscută de cel mai înalt for spiritual al Bisericii Ortodoxe, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. Astfel, Mitropolia Vicinei a jucat un mare rol în istoria bisericii şi a patriei noastre, în sec. XIII şi XIV. Mitropoliţii lor şi-au îndeplinit cu vrednicie de ierarhi şi de păstori ortodoeşi, propovăduind, răspândind şi întărind credinţa ortodoxă în acel timp în Dobrogea şi în Ţara Românească. Mitropolitul Iachint al Vicinei indeosebi şi domnitorul Ţării Româneşti Nicolae Alexandru Basarab, au meritul istoric de a fi iniţiat şi realizat legăturile canonice oficiale dintre Biserica Ungrovlahiei şi Patriarhia Ecumenică, mitropolitul Ţării Româneşti făcând parte din 1359 din Sinodul Patriarhal de Constantinopol, legături jurisdicţionale care s-au menţinut până la 23 aprilie 1885 când Biserica Ortodoxă Română a obţinut autocefalia, devenind din Biserică-fiică, Biserică-soră.

Este demn de menţionat faptul că la 14.11.1878, administraţia Dobrogei este preluată oficial de către autorităţile româneşti. Încă din martie 1879 parohiile ortodoxe din Tulcea şi Constanţa au fost alipite provizoriu la Eparhia Dunării de Jos (care luase fiinţă la 17.11.1864). Această stare de provizorat a ţinut până în februarie 1881, când reşedinţa Episcopiei Dunării de Jos s-a stabilit în oraşul Galaţi, iar cele două judeţe, Tulcea şi Galati făceau parte integrantă din Eparhia Dunării de Jos. La 24.03.1879 este desemnat ca episcop la Dunarea de Jos Iosif Gheorghian, care păstorise Eparhia Huşilor şi care era un urrnaş vrednic al episcopului Melchisedec Ştefănescu (1864-1ş79). în

11

timpul celor şapte ani de vrednică păstorire la Dunarea de Jos şi în Dobrogea, episcopul Iosif are marele merit, printre multe altele, acela de a fi pus piatra de temelie a Bisericii Sf Apostoli Petru şi Pavel din Constanţa (catedrala eparhială de mai târziu), în ziua de 04.09.1883, lucrările de construcţie fiind încheiate în 1885, iar sfinţirea bisericii s-a făcut în ziua de 22.05.1885, de către episcopul Partenie Clinceni. La 22.11.1886. episcopul Iosif Gheorghian a fost ridicat la treapta de mitropolit primat şi astfel la cârma Episcopiei Dunării de Jos a urmat episcopul Partenie Clinceni Bacaoanu (1886-1902). După moartea mitropolitului Moldovei şi Sucevei, Iosif Namiescu la 26.01.1902, episcopul Partenie este ales mitropolit în locul acestuia şi în scaunul eparhial de la Dunarea de Jos este numit, la 11.11.1902, Pimen Georgescu - Piteşteanul.

Episcopul Pimen s-a străduit mult pentru dezvoltarea şi întărirea învăţământului religios-moral al clerului şi credincioşilor dobrogeni. A îndemnat preoţimea dobrogeană să sprijine şcoala, alfabetizarea, orientarea tinerilor spre meserii şi să înveţe pe enoriaşi cultivarea pământului, îngrijirea familiilor. Totodată, îndeamnă pe preoţi să înfiinţeze cămine culturale şi bănci populare. În anul 1909 episcopul Pimen a fost ales mitropolit al Moldovei şi Sucevei.

La 23.03.1909 este ales în scaunul eparhial al Dunării de Jos episcopul Nifon Niculescu Ploieşteanul (1909-1921). De remarcat faptul că după razboiul balcanic din 1913, eparhia Dunării de Jos se întindea şi în ţinuturile din "DOBROGEA NOUĂ" (districtele Caliacra şi Durostor). în timpul pastoririi mitropolitului Nifon, a fost sfinţită cu mare pompă Catedrala din Galaţi, la 06.08.1917. După moartea episcopului Nifon, în 1921, scaunul episcopal de la Dunărea de Jos este ocupat de arhiereul Platon Ciosu, ca locotenent de episcop (1921-1923). Vreme de un an de zile, conducerea eparhiei revine episcopului Iacob Antonovici, după care revine iar episcopul Platon Ciosu pentru o perioadă de câteva luni. La 29.06.1924 a fost ales în scaunul episcopal al Dunării de Jos, episcopul Cosma Petrovici, fiind arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, care a păstorit la Galaţi până în august 1947. A urmat ca loctiiţor, episcopul Antim Nica (1947-1950).

Mentionam că în anul 1923, Episcopia Dunării de Jos cuprindea marile judeţe Covurlui şi Tulcea, întrucât din acelaşi an s-a reactivat EPISCOPIA TOMISULUI, cu reşedinţa la Constanţa, având sub jurisdicţia sa judetele Constanta, Caliacra şi Durostor.

Aşa se face că noua episcopie creată în Dobrogea era socotită ca o continuare firească a primei organizaţii bisericeşti de pe pământul romanesc - Arhiepiscopia (Mitropolia) Tomisului, care a supravegheat şi supraveghează Ortodoxia dintre Dunăre şi Mare, de la S£ Apostol Andrei până azi (Nechita Runcan, Două milenii de viaţa creştină neîntreruptă în Dobrogea, pg. 262-263).

Facem o succintă trecere în revistă a şirului de vlădici care au condus destinele Eparhiei Tomisului cu râvnă şi dragoste faţă de Biserica lui Hristos şi de slujitorii ei, precum şi de mulţimea credincioşilor.

Astfel, în ziua de 29 martie 1923, „Marele Colegiu" electoral al B.O.R. alege ca titular în scaunul vlădicesc de la Tomis - Constanţa pe preotul Ilie Teodorescu din Bucureşti, ce va primi numele de Ilarie. A fost hirotonit episcop la 9 aprilie 1923 în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti. La 10 mai 1923 episcopul Ilarie Teodorescu primeşte investitura ca episcop al Constanţei, cu care prilej la Palatul regal din Bucureşti spunea următoarele: „Eparhia nou înfiinţată a Constanţei, vechiul Tomis, are o deosebita importanţă pentru Biserica şi neamul nostru. Oraşul Tomis este un punct principal de orientare în istorie pentru dovedirea originii creştinismului în Dacia şi a organizării Bisericii Creştine. În Tomis a fost o episcopie, ridicată mai apoi la rangul de mitropolie, care a durat de la a II a jumătate a sec. al III-lea şi pana spre sfârşitul sec. al VI-lea, timp de 300 de ani.

Istoria pune mitropolia de la Tomis din Scythia Minor, între cele mai vechi mitropolii şi miruieşte mai mulţi ierarhi ai acestui scaun, care s-au distins prin sfinţenia vieţii lor, prin activitatea rodnică şi prin tăria credinţei lor, cum au fost: Evanghelicus, Philius, Teofil, Bretanion, Teotim şi alţii. De cuvântul acestor ierarhi s-a ţinut seama întotdeauna şi a fost hotărâtor în toate chestiunile însemnate, aceasta şi pentru că Mitropolia din Tomis ocupa al II-lea rang între mitropoliile autocefale şi avea faţă de Patriarhia din Constantinopol prerogative pe care nu le avea nici o altă mitropolie din Peninsula balcanică..."

Instalarea episcopului Ilarie la Constanţa s-a făcut în ziua de 21 mai 1923, cu prilejul sărbătoririi Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

La 1 august 1923, arhimandritul Gherontie Nicolau este hirotonit ca arhiereu-vicar la Constanţa.

Menţionăm că în timpul păstoririi episcopului Ilarie, la 24 mai 1925, a avut loc la Constanţa solemnitatea punerii pietrei de temelie a reşedinţei Episcopiei Tomisului - Constanţa (Palatul Episcopal).

În ziua de 27 septembrie 1925, episcopul Ilarie, în plină activitate eparhială, a trecut le cele veşnice.

La 4 februarie 1926, „Colegiul Electoral" a ales, prin vot, în scaunul vladicesc de la Constanţa, pe episcopul-vicar existent aici, Gherontie Nicolau. Instalarea sa ca episcop a avut loc la 14 martie 1926.

Preotul Gala Galaction (Grigore Pişculescu) ca delegat al Patriarhiei Române, în cuvântul său spunea printre altele:

„... Cel dintâi Episcop al Sciţiei, cunoscut Istoriei sub numele ce purta, este Episcopul Gherontie, din timpul împăratului Teodosie cel Mare, acel Gherontie care la anul 381 a luat parte la al II-lea Sinod Ecumenic, convocat la Constantinopol, îndeosebi ca să răstoarne falsa învăţătură a lui Macedonie.

„Veniţi ca Gherontie al II-lea, Episcopul acestor ţărmuri scumpe neamului nostru, veniţi după 1547 de ani de la primul Gherontie. Episcopatul vostru se întinde în latura răsăriteană a ţării şi populaţia pe care veţi chivernisi-o, în numele Arhiereului arhiereilor şi Împăratului împăraţilor - în

12

numele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos - este felurită şi amestecată.

„În această eparhie, locuiesc paşnic câteva

neamuri; în ea sunt împrejurări, stări şi conjuncturi cu totul deosebite şi fără pereche în alte Eparhii. Sunt fericit să ştiu că însuşirile sufleteşti pe care vi le preţuiesc de vreun sfert de veac, vor fi cu totul bine venite în această de Dumnezeu păzită Eparhie a Tomisului .....

Ca titular al Episcopiei Tomisului, episcopul Gherontie Nicolau a desfăşurat o prodigioasă activitate pastorală în cuprinsul eparhiei, ca un adevărat şi vrednic urmaş al lui Gherontie Tomitanul de altadată. "

Odată cu intrarea României în cel de-al II-lea război mondial, activitatea pastorală a episcopului Gherontie Nicolau este ingreunată. în 1942, pentru restaurarea catedralei s-a primit, ca prim ajutor, suma de două milioane de lei din partea mareşalului Ion Antonescu.

La finele anului 1942, episcopul Gherontie Nicolau se retrage la chinovie şi pentru conducerea Eparhiei Tomisului este numit ca locotenent (locţiitor) episcopul Galaction Cordun (pentru câteva luni), apoi episcopul Eugeniu Laiu, începand cu noiembrie 1942, până la această data funcţionând ca episcop-vicar al Mitropoliei Basarabiei.

După scurtă dar bogată pastorire a episcopului Eugeniu Laiu (19421943), în scaunul vlădicesc tomitan este numit ca episcop Chesarie Păunescu, începând cu 10 ianuarie 1944.

Solemnitatea hirotonirii arhimandritului Chesarie Păunescu între arhierei pentru scaunul episcopal de la Tomis a fost în ziua de 23 ianuarie 1944. Instalarea episcopului Chesarie Păunescu la Tomis s-a făcut în 21 mai 1944, într-un cadru sobru, la Biserica „Naşterii Sfântului loan Botezătorul" din staţiunea balneară Carmen Silva (azi staţiunea Eforie Sud).

Arhipăstorirea episcopului Chesarie Păunescu a început sub auspiciile nenorocirilor aduse de cel de-al II-lea război mondial.

Ca episcop al Tomisului - Constanţa, Chesarie a păstorit până în februarie 1950, când a fost ales episcop al noii eparhii a Dunarii de Jos, creată prin contopirea celor două eparhii, a Constanţei şi Galaţiului.

Vreme de aproape un sfert de secol, episcopul Chesarie va cârmui noua eparhie - care cuprindea întreaga Dobroge - până la pensionarea sa din martie 1973. Prin hotărârea Sfântului Sinod al B.O.R., episcopul Chesarie a rămas şi după pensionare în cadrul Centrului eparhial, până la moarte (30 oct.1978), fiind înmormântat lângă Catedrala Episcopală din Galaţi.

Amintim că în timpul păstoririi sale, în anul 1971 s-a descoperit la Niculiţel o bazilică cu criptă în care se aflau moaştele celor patru martiri: ZOTIKOS, FILIPOS, CAMASIS şi ATALOS, căzuţi în persecuţia împăratului Diocleţian. Sfintele moaşte au fost aşezate cu solemnitate în biserica Mănăstirii Cocoş, unde se află şi acum.

Trebuie să amintim faptul că episcopul Chesarie avea preocupări cărturăreşti, fiind cunoscător al câtorva

limbi moderne de circulaţie, din care a făcut şi unele traduceri. Pe langă activitatea culturală, în calitate de ierarh, a desfăşurat şi o bogată lucrare pastorală şi administrativ gospodărească.

După pensionarea episcopului Chesarie, aproape o jumătate de an (martie-august 1973), administraţia eparhiei a fost condusă de arhiereul-vicar Gherasim Cristea Constanteanul, episcopul titular de mai târziu la Râmnicu-Vâlcea, 30 sept. 1984.

La 10 iunie 1973, este ales ca titular al Episcopiei Dunării de Jos, episcopul-vicar patriarhal Antim Nica, fiind instalat în acelaşi an, în ziua de 19 august.

La 16 octombrie 1975, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ridică această Episcopie la rangul de „ARHIEPISCOPIE", cu titulatura „ARHIEPISCOPIA TOMISULUI şI DUNĂRII DE JOS". Festivitatea proclamării Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, ca veritabilă continuare a străvechii eparhii tomitane (din sec.III) a avut loc în ziua de 9 noiembrie 1975, la Catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Constanţa. Cu acest prilej a fost instalat şi primul Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, cu sediul la Constanţa, purtând titlul de „TOMITANUL", în persoana PS EPIFANIE NOROCEL (astăzi Episcop titular la Buzău).

În cei şapte ani de activitate rodnică la Tomis, PS Epifanie Tomitanul a oficiat, din încredinţarea Arhiepiscopului Antim Nica, slujbe de sfinţire şi resfinţire a multor locaşuri de cult din Dobrogea.

Odată cu alegerea Episcopului Epifanie Norocel ca titular al Episcopiei Buzăului, scaunul de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos rămâne vacant timp de trei ani (1982-1985), după care este ocupat de PS LUCIAN FLOREA, cu acelaşi titlu de „TOMITANUL", fiind instalat la 24 noiembrie 1985 în Catedrala „Sf Apostoli Petru şi Pavel" din Constanţa de către IPS Arhiepiscop ANTIM NICA, reşedinţa rămânând în continuare la Constanţa.

Trebuie să precizăm faptul că pentru bogata activitate bisericească şi socială, Arhiepiscopul Antim a fost decorat cu mai multe ordine şi medalii româneşti şi străine. A făcut parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române la diferite întruniri inter-bisericeşti peste hotare. A publicat lucrări de istorie bisericească, pastorale, articole şi studii în revistele centrale bisericeşti şi periodicele eparhiale.

Sf. Sinod al BOR la 12 ian. 1990 preciza „Resfintirea Arhiepiscopiei Tomisului, cu resedinţa în municipiul Constanţa, cuprinzând judeţele Constanţa şi Tulcea, ca sufragama a Mitropiliei Ungrovlahiei", urmând ca : „... Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos să poarte titulatura de Episcopia Galaţilor ..., cuprinzând judeţele Galaţi şi Brăila, ultimul provenind din Episcopia Buzăului, tot ca sufragană a Mitropoliei Ungrovlahiei".

Pentru bunul mers al activităţii noii eparhii, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, prin Decizia nr. 6/1990

13

a încredinţat Prea Fericitului Episcop-Vicar Lucian Tomitanul „locotenenţa de Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Tomisului, începând cu data de 4 aprilie 1990 până la alegerea titularului acestei eparhii, impreună cu toate indreptăţirile şi îndatoririle ce decurg din aceasta".

Din data de 12 februarie 1990 pînă la finele anului 2000, Arhiepiscopia Tomisului a fost condusă cu multă înţelepciune de către IPS LUCIAN FLOREA.

Prin retragerea sa la pensie din motive de boală, scaunul arhiepastoresc tomitan rămâne vacant. Ca urmare a acestui fapt, începând cu 1 noiembrie 2000, PF Patriarh Teoctist, în calitatea ce o are de Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, s-a ocupat de bunul mers al Arhiepiscopiei Tomisului până la alegerea noului titular.

Colegiul Electoral Bisericesc alege pentru scaunul de Arhiepiscop al Tomisului, în ziua de 21 februarie 2001, PS TEODOSIE SNAGOVEANUIL, Episcop-Vicar al Arhipiscopiei Bucureştilor.

Menţionăm faptul că Prea Sfintitul Teodosie a obţinut titlul de doctor în teologie în anul 1999 şi de asemenea este înscris la cel de-al doilea doctorat, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, secţia Muzică bisericească.

Festivitatea intronizării Înalt Prea Sfinţitului Teodosie în cel mai vechi scaun eparhial românesc a avut loc în ziua de 8 aprilie 2001, în Duminica Floriilor, în catedrala din Constanţa „Sf. Apostoli Petru şi Pavel", în cadrul Sfintei Liturghii, oficiată de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist şi un sobor de ierarhi ai Sfântului Sinod, înconjuraţi de preoţi, diaconi şi a mii de credincioşi.

Menţionăm că vlădica Teodosie a reprezentat Biserica Ortodoxă Română în delegaţiile pastorale în străinatate, respectiv S.U.A. - 1994; Suedia şi Norvegia - 1997; Franţa - 1998; Italia - 2000 şi de mai multe ori în Bulgaria si Turcia.

Ca Arhiepiscop al Tomisului, încă din primele zile ale arhiepăstoririi, a slujit la penitenciarul din Poarta Albă, a întreprins vizite pastorale în parohiile din cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului, inclusiv în localităţile din Delta, apropiindu-se astfel de credincioşii dobrogeni.

Din toamna anului 2001 funcţionează la Constanţa, Seminarul Teologic „DIONISIE EXIGUL" şi şcoala de cântăreţi „GHERONTIE NICOLAU".

Începând cu anul universitar 2002-2003, Facultatea de teologie din cadrul Universităţii „OVIDIUS" şi-a dobândit autonomia, avându-1 ca decan pe Inalt Prea Sfinţitul Dr. TEODOSIE.

Pe lângă bogata şi diversificata activitate pastoral-bisericească şi socială, IPS Dr. Teodosie a desfăşurat şi rodnice osteneli publicitare şi cultural- didactice: peste 6 lucrări personale, cca 30 studii în revistele de specialitate şi peste 500 de articole în presa cotidiană sau în periodice.

În perioada 21-24 ianuarie 2002, IPS Dr. Teodosie a particpat la o întâlnire inter-religioasă în Spania. În perioada 7-16 mai 2002, IPS Dr. Teodosie a fost invitat în Franţa, în oraşul Orleans, pentru a particpa la serbările închinate patroanei acestui oraş, Ioana d'Arc.

În această delegaţie a fost însoţit de corala „HARISMA", care a susţinut mai multe concerte pe teritoriul Franţei, prilej pentru populaţia acestei ţări de a trăi momente de înălţiare duhovnicească, după cum menţioneaza presa franceză

La 24 iunie 2002, IPS Dr.Teodosie a participat, la invitaţia Parohiei Române la Istanbul la hramul acestei biserici, „Sfânta Treime". A fost insoţit de o delegaţie de preoţi şi diaconi şi de corala „HARISMA". în după-amiaza acelei zile delegaţia română a fost primita la palatul patriarhal de Sanctitatea Sa Bartolomeu al Constantinopolului.

Comemorarea Sf Constantin Brancoveanu a avut o conotaţie cu totul deosebită în anul 2002. Pentru prima oară acest domnitor martir a fost pomenit la ctitoria sa din Constantinopol, Biserica „Sfânta Paraschevi". Din nou, delegaţia condusă de IPS Teodosie a fost primită de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului, iar seara a avut loc un concert susţinut de corala „HARISMA".Această vizită a prilejuit şi un pelerinaj la o mare parte din vestigiile religioase din Asia Mică.

Un alt moment important al acestei vizite îl reprezintă oficierea primei Liturghii arhiereşti româneşti la „Casa Maicii Domnului" din Efes.

Din cele prezentate până acum, rezultă pe deplin importanţa creştinismului dobrogean pentru întreg creştinismul românesc.

Dobrogea - care are primul lacaş de cult natural, Peştera Sf. Apostol Andrei, este leagănul creştinismului românesc, iar SCAUNUL EPARHIAL TOMITAN este cea mai veche organizaţie bisericească superioară de pe teritoriul acestui spaţiu mioritic carpato-danubiano-pontic (cum frumos îl denumeşte L.Blaga). Ba mai mult, că este aşa, vin să întregească această aserţiune săpăturile arheologice din anul 2000, în cetatea HALMYRIS din judeţul Tulcea (aproximativ în zona Murighiol şi Dunavăţ), unde echipa de arheologi romano-americană ce a fost condusă de prof. dr. Mihali Zahariadi, a descoperit bazilica episcopală a cetăţii. Se confirmă astfel citirea din „NOTITIAE EPISCOPATUUM", o listă a 14 episcopii dependente de Mitropolia Tomisului (Constanţa de astăzi) din sec. al VI-lea, ţinând de Patriarhia Ecumenică, toate în provincia Scythia Minor (Dobrogea de azi). şi tot aici au fost descoperite moaştele preotului Epictet şi ucenicului său, Astion. şi cine ştie ce descoperiri arheologice ne mai oferă viitorul.

Prin toate vicisitudinile vremurilor istorice prin care a trecut, Arhiepiscopia Tomisului şi-a menţinut existenţa şi continuitatea străbătând două milenii de viaţă creştină neîntreruptă, pe acest binecuvântat pământ cuprins între Dunăre şi Mare, în Dobrogea.

De aceea se naşte fireasca întrebare: oare câte vremuri istorice vor mai trece pentru ca să avem din nou Scaunul mitropolitan de la Tomis?

Pr. loan - Aurel BOLBA - Mangalia

14

FONDUL DE CUMPĂRARE A BISERICII: Daţi un dolar pentru un nou Altar!

A. - BISERICI SI INSTITUTII 1. BISERICA Sf. Dumitru - New York 380.00 $

2. BISERICA Sf. Treime - Miramar, Fl. 150.00 $

3. CATEDRALA Sf. Gheorghe - Southfiled, MI 150.00 $

4. BISERICA Sf. Simeon, Detroit, MI 200.00 $

5. BISERICA Sf. Gheorghe - Canton, OH 185,00 $

6. CANALEX - MONTREAL 1000.00 $

7. INTER PALLAS VOYAGES 1000.00 $

8. CLINIQUE DENTAIRE Ellendale 1000.00 $

9. ENERGO-ENERGIE 500.00 $

10. GESTION EURO-TRADE 1250.00 $

11. ORSONIQUE 200.00 $

12. MARIA FLEURS 460.00 $

13. FINEXTRA INTERNATIONAL 250.00 $

14. VOCILE TRANSILVANIEI 1130.00 $

15. TEATRUL (CORTINA) MONTREAL 400.00$ 16. 9049-2489 Quebec Inc 200.00$

B. - PERSOANE PARTICULARE

Anonimi 5,115.00 $

Profit sărbători 1997 2,200.00 $

Profit sărbători 1998 1,820.00 $

Profit sărbători 1999 830.00 $

Profit sărbători 2000 1,275.00 $

Profit sărb|tori 2001 2,185.00 $

Profit sărbători 2002 1,200.00 $

Profit sărbători 2003 1,315.00 $

Profit sărbători 2004 4,490.00$ Profit sărbatori 2005 2,100.00$

Dna. Dumitra AGAPI 150.00 $

Fam. Vincenţiu AGAPI 600.00 $

DL. Mircea AIRINEI (SUA) 360.00 $

Dna. Mihaela ALEXADRU 60.00$

Fam. Florian ANTON 100.00$

Dl. Vania ATUDOREI 400.00 $

M. Ovide BACIU 85.00 $

Fam Marian BALEA 100.00$

Fam. Adrian BANU 120.00 $

Fam. Ioan BARBU (Rm. Vâlcea) 245.00 $

Fam. Mihai BARON 1000.00 $

Dna. Georgeta BĂDESCU 70.00 $

Dna. Petra BĂIDINEANU 275.00 $

Fam. Gabriel BANICA 100.00$

Fam. Alexandrina. BEJAN 1400,00 $

Fam. Ioan BEJAN 1,700.00 $

Dna. Jordelina BENEFEITO 235.00 $

Dna. Stela BELECA 135.00 $

Fam. Cristian BOAR 50,00 $

Fam. Doina BUCUR 300.00 $

Dl. Grig BOUSARD 100.00 $

Fam. Daniel BULHAC 300.00 $

Fam. Mihaela BUTTA 750.00 $

Fam Gheorghe BUZEA 50.00 $

Dna. Alexandra BURCEA 50.00$

Fam. Nicolai CALENCIUC 50.00$ Fam. Camelia CAULY 100.00$

Dl. Alexandru CETATEANU 500.00$

Fam. Valentin CHIRICA 600.00$

Fam. Vasile CHIRICA (Iasi) 125.00$

Dna. Mariana CHISILENCO 300.00 $

Dna. Silvia CHIRTIC (Boston) 500.00 $

Dl. Ştefan CHIRIS (Ottawa) 50.00 $

Dna. Ioana CINCA 90.00 $

Fam Razvan CIMPOIA 1600.00 $

Dna. A. CODREAN 50.00$

Prof. Angele COMNENE 100.00 $

Fam. Victor CONDURACHE 500.00 $

Dl. Dumitru COSMA 100.00 $

Prof. Gabriel CRAINIC 500.00 $

Fam. Valeriu CRAINIC 250.00 $

Fam. Camelia COMAN 50.00 $

Dra. Veronica COSMUŢĂ 550.00 $

Fam. Alexandru CREŢU 110.00 $

Fam. Cornel CULINESCU 100.00$

Fam. Valerian CURT 900.00 $

Fam. Dr. Traian DAMIAN 1,000.00$

Fam. Dr. Paul DANCESCU 500.00$

Fam. Mihai DĂNISOR 4,900.00$

Dr. Aurelia DINICA 330.00 $

Dna. Stela DINUT 60.00 $

Fam. Mihai DRAFTA 320.00 $

Fam. P. DRAGOMIRESCU 140.00 $

Fam. René DUBOIS 100.00 $

Dna. Claudia DUMITRACHE 100.00$

Fam Corneliu DUMITRESCU 150.00 $

Fam. Gheorghe DUMITRESCU 300.00 $

Dna. Stela DUMITRESCU 100.00 $

Fam. Daniel DUMITRIU 100.00 $

Fam. Gelu DUPLENSCHI 1300.00$

Dna Mihaela ENĂCHESCU 80.00 $

Fam. Mihai ENE 50.00$

Dna. Mihaela FÂRŞIROTU 100.00$

Fam. Dr. Sorin FÂRŞIROTU 200.00 $

Fam Daniela FETEA 1000.00$ Dna Maria FETELEA 50.00$

Fam. Marco FERRETTI 400.00$

Fam Edwvin FIANU 50.00$

P. C. Pr. Iosif FLOREA 200.00 $

Fam. Emil FLOREA 400.00$

Dna Adriana FONTA 200.00$

Dna. Elena FORNADE 100.00 $

Fam. Ion GANDRABUR 400.00 $

Dna. Dr. Marilena GARDUS 170.00 $

Fam. Costel GAVRILA 170.00 $

Dna. Cristina GIEYSZTOR 300.00$

Fam Lucian GELERIU 100.00$

Dna. Alexandra GEORGESCU 100.00 $

Fam. L. GEORGESCU (Miami) 300.00$

Fam Marius GEORGESCU 1,100.00 $

Fam Victor GHEORGHIAN 2,250.00 $ Fam Lucia GHEORGHE 100.00$

Fam. Basile GLIGA 1,200.00 $

Fam. Mihai GHITAN 280.00 $

Fam Jack GOLD 100.00 $

Fam. Mihaela GIUGARIU 200.00 $

Fam. Adrian GRADISTEANU 500.00$

Fam. Cătălin GRIGORIU 245,00 $

Fam Pr. Ioan IANCU (Ro) 400.00 $

Fam. Petru ITOAFA 100.00 $

Fam. Marian IONESCU 740.00$

Fam. Mihai IONESCU 100.00 $

Fam. Dan IORDACHE 150.00 $

Dl. Aurelian IORGA 150.00 $

Fam. Marin IORGA 4,450.00 $

Fam. Fidelio ISAC 270.00$

15

Dra. Florina IVAN 100.00$

Fam. Augustin IUORAS 50.00 $

Fam. Dr. Farid KHORIATI 100.00 $

Fam. R. KLECKNER (SUA) 120.00$

Dna. Eugenia KOS (Germania) 500.00 $

Fam. Christos LAPPAS 100.00$

Fam. Daniel LAZĂR 100.00 $

Dna. Georgeta LAZĂR 190.00 $

Fam. John LAZUREC 400.00 $

Fam Gheorghe LEANCU 300.00 $

Dna. Daniela LETCA 120.00 $

Dna. Corina LOGHIN 150.00 $

Fam. Horia LUCHIAN 1.400.00 $

Fam. Marian LUMPAN 125.00 $

Dl. Alexandru Vlad LUNGU 100.00 $

Fam Sergiu MAER 50.00$

Fam. Marius MAGAZIN 50.00 $

Fam. Marius MAN 100.00$

Dna. Lili MALEVSKI 50.00$

Dna. Gabriela MARCOCI 100.00$

Fam Laszlo MARTON 150.00$

Fam. Mircea MANDA 100.00$

Fam. Marius MAGAZIN 600.00$

Fam. Nedelea MANOLE 200.00$

Dna. Elena MANEA-FORNADE 100.00 $

Dna. Domnica MATEESCU 50.00 $

Fam. Prof. MATEESCU-MATTE 1050.00 $

Fam. Ion MARUNTELU 100.00$

Dna. Carmen MARUTA 100.00$

Fam. Antonio MERZA (TO) 850.00 $

Fam. Florin MIHĂILESCU 200.00 $

Dna. Maria MIHEŞTEAN 100.00$

Fam. Ion MILEVSKI 250.00 $

Fam Nicolae MINCU 2000.00 $

Fam. Radu MINCIUNESCU 50.00 $

Dna. Sarmiza MIRCESCU 50.00$

Fam. Gheorghe MIRON 400.00 $

Dna. Daniela MITESCU 1.000,00$

Fam. Salomia MOLDOVEANU 100.00$

Dnul Silviu MUNDIRU 60.00$

Fam. Nicolae MITREA 900.00 $

Dl. Constantin MOROŞAN 200.00 $

Fam. Sorin MURARIU 200.00$

Fam. Daniel MOSHUTZ 2000.00 $ Dna. Gabriela NASTASE 100.00 $

Dna. Elena NEACŞU 600.00 $

Fam. Mircea NEACŞU 2000.00 $

Fam Teodor NEAGOE 300.00 $

Dl. Adrian NEAGU – BC 150.00$

Dna Sava NEGREAN (Sălaj) 165.00 $

Dna Elena NECŞA 50.00 $

Fam. Nicolae NEMA 100.00 $

Dl. Ludovic NICOLAU 175.00 $

Dna. Florica NICULESCU 70.00 $

Dna. Brandusa NICOLAE 950.00$

Fam Mircea NICOLESCU 100.00 $

Dna. Gabriela NICA 200.00$

Fam Radu OANA 50.00 $

Dl. Ioan OANCEA 200.00 $

Dna. Maria OLARU 50.00 $

Fam. Călin OROS 100.00$

Dnul Ivan OUZOUN 100.00$

Dna. Sofia PARHON 50.00$

Dl. Emil PÂNZARU (New York) 2000.00 $

Dna. Mia PĂDUREAN 300.00 $

Fam. Alex. PANAITESCU 750.00 $

Fam. Nicolae PĂTRAŞCU 120.00 $

Fam. Catalin PETRIA 150.00 $

Fam. Cristian PĂVĂLUCĂ 640.00 $

Fam. Doru PETRILA 50.00 $

Fam. Constantin PINTILEI 350.00 $

Dna. Carmen POPA 100,00 $

Dna. Daniela POPESCU 110,00 $

Fam. Horia POPESCU 630.00 $

Fam. Liviu POPESCU 85.00 $

Dlul. Lucian POPESCU 150.00$

Fam. Teodor POPESCU 1750.00 $ Dl. Ştefan PELMUŞ (Ro) 200.00 $

Fam. Tamara RENEL 420.00 $

Fam. Mircea RENEL 100.00$

Dna. Teodora RENEL 1.000.00$ Dna. Laura RIGA 130.00 $

Dna Elena ROIZEN (Ro) 50.00 $

Fam. Cristian ROMANESCU 300.00 $

Fam Alexandru RUSU 50.00 $

Dna. Carmen RUSU 400.00 $

Fam. Florin RUSU 100.00$

Dl. Cristache SANDORINO 320.00 $

Dna. Ana SAVA 290.00 $

Fam. Valentina SAVA 100.00$

Dna. Florentina SADEANU 100.00$

Dna. Dr. Sonia SIMION 200.00$

Dna. Mihaela SIMIONESCU 100.00 $

Dna. Gratiela SOARE 50.00 $

Fam. Vasile SOLOMONEAN 50.00 $

Fam. Teodor STERESCU 50.00 $

Fam. Radu STOICESCU 500.00 $

Dl. Tudor STANCU 200.00$

Dna. Eugenia ŞTEFAN 300.00 $

Fam. George STEFAN 200.00$

Dna. Doina ŞOFEI (Ro) 50,00 $

Fam Cristian SONCODI (SUA) 150.00 $

Fam. A. SOZANSCHI 1200.00$

Dna Constanta STEFANSCHI 50.00 $

Fam Ilie STIHARU 200.00$

Fam Ion STIHARU 1000.00 $ Dna. Rodica STOENESCU 50.00 $

Fam. Alexandru SUCIU 470.00 $

Fam. Teofil TALOŞ 100.00$

Fam. Mihai TĂZLĂUANU 100.00 $

Fam. Ionel TANASE 130.00$

Fam Gh. TĂUTAN 250.00 $

Dna Ana TEODORESCU 1000.00 $

Av. Serban TISMANARIU 110.00 $

Dna Carmen TOFAN 200.00 $

Dna. Virginia TOFAN 50.00$

Fam Dinu TEOFILOVICI 1100.00 $

Fam. Leopold THEROUX 110.00 $

Dna. Christine TOMBERG 225.00 $

Fam. Ştefan TUDOR 500.00 $

Dna. Dr. Corina ŢĂRANU 3,100.00 $

Fam. Traian ŢEPEŞ 600.00 $

Dna. Veronica ŢIMIRAŞ – USA 200.00$

Fam. Nicolae ŢONE 50.00 $

Dl. Bogdan TRUFIM 100.00$

Fam. George TUPPER 200.00$

Dl. Matei VARGA (Bucuresti) 2480.00 $

Dra. Andreea VASILIU 100,00 $

Fam. Pr. Dr. Cezar VASILIU 6000.00 $

Pr. Constantin VARLAN (Ro) 50.00 $

Prof. Al. ZAHARESCU 100.00 $

Dl. Gheorghe ZAMFIR-Rociu 120.00 $

Fam Cristache ZORZOR 220.00 $

Dl Emil ZOTA 60.00 $

Interese 11,172.00 $

________________________________

TOTAL 141,150.00 $

( 1 februarie 2006)

LISTA RĂMÂNE DESCHISĂ VĂ AŞTEPTĂM ŞI CONTĂM PE GENEROZITATEA DVS.!

16

DIN ACTIVITATEA BISERICII

BOTEZURI La 10 decembrie 2005 , Părintele Paroh a săvârşit botezul pruncului PATRICK BOTA, fiul Dlui. Lucian Bota şi al Dnei Marina Bota din Pierrefonds, Qc. Onoarea de naşi a revenit familiei Cristian şi Erica Amariei

Urăm noilor botezaţi, părinţilor şi naşilor sănătate, fericire şi prosperitate! CĂSĂTORII La 15 ianuarie ac, Părintele Paroh a săvârşit căsătoria religioasă a D-lui LUDOVIC KUGLER cu DNA GABRIELA GRUIE din Laval, Qc. Onoarea de naşi a revenit Dlui. Vasile Mitric şi Dnei. Cornelia Jurj.

În aceeasi zi Părintele Paroh a săvârşit căsătoria religioasă a tinerilor ALEXANDRU MOROSAN SI PROF. MARIANA TĂTARU din Anjou, Qc.

Onoarea de naşi a revenit Dlui Nicolae Rambu şi Dnei Nicoleta Curta.

Urăm noilor căsătoriţi, părinţilor şi naşilor, sănătate, fericire şi casă de piatră ! DECESE

La 4 ianuarie 2006, Părintele Paroh a săvârşit slujba înmormântării pentru Dna. GEORGETA CRAINIC din Montreal, cunoscut artist plastic, decedată la 29 decembrie 2005. S-a născut la 20 decembrie 1926 la Ianca, lângă Brăila. În 1945 obţine bacalaureatul la Bucureşti, iar în 1949 licenţa în Economie la Academia de Înalte Studii Comerciale. În 1950 se căsătoreşte cu Dl. Valeriu Crainic, iar în 1953 se naşte unicul fiu Theodor Gabriel. În 1967 reuşeşte să plece la Viena pentru îngrijirea sănătăţii fiului său. În 1971 soseşte în Canada, stabilindu-se cu familia la Montreal., dată la care are loc o schimbare în activitatea profesională, cu orientarea spre pictură. În 1975 obţine cetaţenia canadiană şi urmează cursuri de artă la UQAM 1984 şi la Universite de Montreal în 1986. Între 1981 -1992 organizează mai multe expoziţii personale la Montreal, la Centrul Constantin

Brâncuşi, la Librăria Galerie, la Complexul Guy Favreau şi la Galerie l`Empreinte. Între 1981 şi 1994 participă la 14 expoziţii împreună cu alţi artişti plastici din Montreal. În 1994 a primit premiul special Ionel Jianu pentru creativitate în artă decernat de Academia Romano-Americană de Arte şi Ştiinţe. Lasă nemângâiaţi pentru tot restul vieţii pe soţul Valeriu, pe fiul, Prof. Univ. Theodor Gabriel, pe nora Dianne şi nepoatele Manon şi Lucie, pe prieteni şi cunoscuţi care o vor regreta pentru delicateţea, ospitalitatea şi căldura sufletului său bun şi blând. Cel Atotputernic s-o odihnească cu drepţii Săi.

*** La 15 ianuarie ac, Părintele Paroh a săvârşit

slujba înmormântării pentru prof Univ. Dr. Petru Ciureanu de la Şcoala Politehnică din Montreal, decedat la 11 ianuarie ac. S-a născut la Bucureşti in mai 1945. A urmat studii de inginerie în electronică şi telecomunicaţii la Politehnica din Bucureşti între 1963-1968, urmate de un doctorat în înregistrări magnetice. A lucrat la conducerea Radio-Televiziunii Române, iar intre 1972-1991 la Institutul pentru Tehnologia Ordinatoarelor din Bucureşti, reuşind să dezvolte capete magnetice integrate în straturi subţiri feromagnetice. În 1991 a emigrat în Canada lucrând la departamentul de fizică al Universitaţii McGill, iar din 1993 până în prezent la Şcoala Politehnică din Montreal, fiind autor al mai multor cărţi privind magnetismul, înregistrări magnetice şi senzori, publicate în română, franceză şi engleză. A primit de două ori Marele Premiu pentru cercetare în fizică din partea Academiei Române de ştiinţe şi a fost ales ca membru senior al IEEE Căsătorit din 1971 cu Mariana Dobrescu, asociată de cercetare în acelaşi departament. La ceremonia funebră au luat cuvântul Dl. Petru Axoti, primul prieten din copilărie, Dl Prof. Ion Stiharu de la Universitatea Concordia, Dl. Ing. Doru Neagoe şi profesorii Akyuel Cevdet şi Arthur Yellon de la Şcoala Politehnică din Montreal. Lasă nemângâiaţi pentru tot restul vieţii pe soţia Mariana, pe colegii profesori de la Şcoala Politehnică şi nenumăraţi prieteni.

Veşnică să-i fie pomenirea!

17

Adunarea generală anuală A.R.C.O.L.A.

22 Ianuarie 2006 Adunarea Generală ARCOLA a început cu Rugăciunea rostită de părintele paroh Cezar Vasiliu.

În continuare s-a ales un prezidiu format din preşedinta Comitetului şi Părintele paroh, având ca secretară pe Doamna Prof. Georgeta Ilie.

A luat cuvântul Părintele paroh subliniind munca plină de dăruire a doamnelor din comitet, conduse cu daruire de Dna Ing. Gabriela Horumbă, ca şi suportul material şi moral pe care 1-a avut din partea celor mai multe doamne din biserica noastră, chiar daca nu faceau parte din executiv. Mulţumindu-le călduros le-a urat şi mai multe succese în noul an.

În încheiere părintele paroh a mlţumit în mod deosebit Dnei Ing. Gabriela Horumbă pentru întreaga sa activitate în calitate de preşedintă ARCOLA, dânsa retrăgându-se din comitet din motive profesionale.

Raportul preşedintei Comitetului executiv ARCOLA

Comitetul executiv al reuniunii doamnelor ARCOLA în anul 2005 a fost compus din 10 membre ale comunităţii noastre care au reuşit, cu multă dăruire, să menţină tradiţia anilor trecuţi , aceea de a sprijini biserica şi comunitatea noastră atât material cât şi spiritual prin activităţile întreprinse. Comitetul doamnelor a servit cafeaua la bufet în fiecare duminică după Sfânta Liturghie. În anul 2005 au fost multe parastase la care doamnele din Comitet au sprijinit familiile pentru buna desfăşurare a acestora. Pe parcursul acestui an am organizat tradiţionalele mese comune care au fost de o înaltă calitate. Prima masă organizată a fost masa de lăsata secului de Sfântul Paşte pe data de 12 martie 2005. S-a vărsat la fondul de construcţie al bisericii suma de 1600 $ . În noaptea Sfintei Învieri din data de 30 aprilie 2005 s-a servit o masă gratuită la care au fost invitaţi toţi credincioşii prezenţi . Cu excepţia mielului care a fost cumparat cu suma de 90 $ , toată mâncarea a fost din donaţiile doamnelor din comitet şi a doamnelor din comunitatea noastră. În duminica Învierii Domnului – Sfintele Paşte s-au împărţit copiilor prezenţi cadouri de iepuraş în valoare de 60 $ . În luna august, mai precis 14 august 2005 , luna înfiinţării bisericii noastre, s-a organizat după Sfânta Liturghie o masă alcătuita din donaţiile doamnelor . S-a adunat suma de 500 $ pentru fondul de construcţie al bisericii. Pe data de 5 noiembrie 2005 am organizat masa de lăsata secului pentru Postul Crăciunului, în urma căruia am reuşit să donăm bisericii 1500 $. Ultima masă organizată de comitetul doamnelor a fost masa de hram pe data de 4 decembrie 2005 , după Sfânta Liturghie. Peştele şi toată mâncarea a fost donată de doamnele din comitet şi doamnele din comunitate. S-a organizat o colectă la care s-au adunat 500 $, bani donaţi bisericii. Darurile de Moş Crăciun pentru copii comunitaţii noastre şi membri corurului bisericii au fost din donaţii ( jucăriile ) iar dulciurile cumpărate din comitetul doamnelor în valoare de 160 $ . Suma totală dăruită biserici în urma activităţilor organizate de comitetul ARCOLA în anul 2005 a fost de 4100 $. În fondul comitetului doamnelor la începutul anului 2006 au rămas 450 $.

18 Şcoala duminicală a fost condusă de doamna Prof. Monica Tripa . Doresc să amintesc alte activităţi ale comunităţii noastre la care doamnele din comitetul ARCOLA şi-au adus contribuţia :

- lansare de carte a scriitorului Ioan Barbu ,din Rm. Vâlcea – România - lansare de carte a părintelui prof. dr. Cezar Vasiliu, din Montreal – Canada - sesiunea de informare în materie de violenţă conjugală – Dorina Bucur - Montreal - invitaţia doamnei Eleanor Bujea , preşendinta ARCOLA ,din Regina – Canada.

Scopul activităţilor noastre a fost unirea membrilor comunităţii române, integrarea noiilor sosiţi , respectarea tradiţiilor bisericii ortodoxe române , a aproprierii mai mult a credincioşilor de biserică . Mulţumesc tuturor celor care ne-au ajutat în ziua mutării bisericii noastre în noul lăcaş din strada Delisle , în data de 26 noiembrie 2005. Obiectivele pe anul 2006 sunt :

- continuarea serviciului la bufet în fiecare duminică după Sfânta Liturghie - continuarea tradiţionalelor mese şi baluri - participarea cât mai multor copii a comunităţii noastre la şcoala duminicală - organizarea cât mai multor activităţi cultural-artistice - participarea activă a doamnelor din comitet şi atragerea cât mai multor doamne din afara comitetului

la activităţiile noastre - sprijinul şi participarea consiliului parohial la activităţile noastre

În numele meu şi al comitetului ARCOLA, doresc să mulţumesc doamnelor Letiţia Bejan, Elena Neacşu , Tamara Renel şi acelora care cu atâta dragoste şi dăruire ne-au ajutat la desfăşurarea activităţilor în anul 2005. Mult succes vechilor şi noilor doamne din comitetul ARCOLA 2006 . 22 ianuarie 2006

Preşedinta Comitet executiv Ing. Gabriela Horumbă

A urmat raportul financiar prezentat de, Dna. Prof. Monica Tripa, trezorier din care a reesit ca in anul

2005 ARCOLA a donat bisericii suma de 4100 pentru fondul de constructie.

În continuare Comitetul de numiri dă citire propunerilor pentru noul Comitet ARCOLA 2006: Dna. Elena Neacşu (preşedintă ) Dna. Maria Moldoveanu, (vice-preşedintă)dna. Georgeta Ilie (secretară) dna. Monica Tripa (trezorier) Dna. Letitia Bejan (membră) dna. Doina Bucur (membră)

Dna Elena Fornade (membră) dna. Brânduşa Nicolae (membră) dna. Andreea Panait (membră) dna. Psa. Zoe Vasiliu (membră) dna. Mirela Zilişteanu (membră)

Noul Comitet este aprobat în unanimitate; membrele sale au depus jurământul pe Sf. Evanghelie.

Dna Prof. Georgeta Ilie - secretar

19

ADUNAREA GENERALĂ PAROHIALĂ ANUALĂ 29 ianuarie 2006

Duminică 29 ianuarie 2005, după Sfânta Liturghie, a avut loc în sala socială a bisericii noastre Adunarea generală parohială anuală, convocată în conformitate cu art.. IX, secţia 25 din Regulamentul Episcopiei Ortodoxe Române din America - O.C.A. Conform aceluiaşi Regulament, Adunarea generală a fost condusă de Preotul paroh Cezar Vasiliu. 1. În deschiderea lucrărilor Adunării Generale, Preotul paroh dr. Cezar Vasiliu rosteste rugăciunea şi binecuvântează adunarea de faţă. 2. Preotul paroh dr. Cezar Vasiliu ia cuvântul şi prezintă Raportul activităţilor religioase şi spirituale care au avut loc în anul 2005.

RAPORTUL PREOTULUI PAROH

Stimaţi credincioşi ai bisericii ortodoxe române Sfântul Nicolae, Am ajuns la capătul unui an de activitate şi începutul unui nou an, în noua biserică pe care Bunul

Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Sfânta Fecioară Maria, Sfântul Nicolae şi Sfântul Irineu ne-au indicat-o pentru a ne continua slujbele religioase, după situaţia grea în care ne-am aflat, la jumătatea lunii noiembrie a anului trecut. Ridicăm rugăciuni de mulţumire pentru noua locaţie a bisericii. Sub raport bisericesc, în anul 2005 s-au săvârşit sfintele slujbe în toate duminicile de peste an şi în majoritatea praznicelor împărăteşti. Anul 2005 a fost anul speranţei şi al deziluzie, de două ori aflându-ne aproape de posibilitatea de a cumpăra biserica veche, dar – din motive pe care le cunoaşteţi şi care v-au fost explicate la timp - acest lucru, nu s-a realizat. Vom continua să sperăm în realizarea marelui nostru vis, acela de a avea un locaş de cult propriu. Am început anul 2005 cu tradiţionalul botez al caselor, urmat de adunările generale ale doamnelor din Comitetul ARCOLA şi al bisericii. În postul Sf. Paşti şi în postul Crăciunului, ca şi în cele ale Sfântului Petru şi Adormirii Maicii Domnului, foarte mulţi dintre dumneavoastră v-aţi spovedit şi v-aţi împărtăşit, ceea ce demonstrează atenţia deosebită pe care o acordaţi desăvârşirii vieţii dumneavoastră spirituale.

În 2005 am săvârşit 17 botezuri, 8 căsătorii religioase şi 5 înmormântări, iar la cerere am săvârşit sfinţirea caselor dumneavoastră, nou cumparate sau încă sub chirie. Am săvârşit deasemenea acatiste şi Sfântul Maslu, slujbe pe care le vom continua şi în noul an. În vacanţa de vară am fost înlocuit de părintele Ioan Iancu din Piteşti, căruia îi mulţumim şi cu această ocazie.

Din toamnă s-a reluat cu succes şcoala duminicală, de educaţia religios morală a copiilor şi tinerilor noştri ocupându-se Dna prof. Monica Tripa.

Aproape în fiecare duminică vin la biserică noastră noi credincioşi pe care încercăm să-i ajutăm moral şi material cât putem mai bine, pentru a se integra în noua ţară de origine.

Sub raport cultural s-au realizat conferinţe şi manifestări artistice cu ocazia sărbătorilor naţionale

româneşti, şi a meselor de lăsata secului, a comemorării unor personalităţi istorice şi culturale româneşti,

20remarcându-se aportul deosebit al membrilor Comitetului Cultural: Dna. Prof. Elena Neacşu, Dl. Ing. Cristian Păvălucă, Dl. Prof. Vania Atudorei.

Revista noastră parohială « Calea de lumina » a ajuns la numarul 142 fiind redactată în continuare de părintele paroh, cu aportul D-ui. Dragoş Samoilă şi a celorlalţi membii din Comitetul de Redacţie.

Mulţumesc din suflet tuturor membrilor Consiliului Parohial, şi în special Dl. Economist Alex Petrescu, Presedinte şi Dl. Ing. Cristian Păvălucă secretar – care şi-au încheiat mandatul de patru ani pe aceeaşi funcţie – pentru activitatea voluntară deosebită depusă de-a lungul anului 2005.

În acelaşi, timp îndrept mulţumirile mele către Comitetul Doamnelor ARCOLA, condus de Dna. Ing. Gabriela Horumbă, secondată de celelalte doamne din Comitet, sau din afara lui, pentru organizarea meselor de lăsata secului, de Sf. Paşti, de ziua bisericii şi de hram, precum şi pentru cafeaua de duminică şi participarea la curăţenia bisericii.

Aduc alese mulţumiri membrilor Comitetului Cultural: D-na prof Elena Neacşu, Dl. Ing. Cristian Păvălucă şi Dl. Prof Vania Atudorei pentru organizarea frumoaselor activitaţi care aduc prestigiu bisericii şi comunităţii noastre.

Mulţumesc membrilor corului bisericii dirijat cu talent de Dl. Marius Magazin pe care Dumnezeu l-a trimis la biserica noastră şi ne înfrumusetează dumincă de duminică Sf. Liturghie. Ne bucura revenirea la cor a Dlui Păvălucă şi prezenţa regulată a teologului Daniel Ungureanu, dotat de Dumnezeu cu o voce deosebit de frumoasă.

Un cuvânt de preţuire D-nei prof. Monica Tripa de la şcoala duminicală, care se ocupă de educaţia moral religioasă a copiilor, viitorul bisericii noastre.

Mulţumesc de asemenea şi celor care din motive profesionale sau personale nu vor mai face parte din consiliu şi din Comitetul ARCOLA în noul an 2006.

În sfârşit, dar nu în cele din urmă, vă mulţumesc dumneavoastră, tuturor credincioşilor bisericii

noastre, care duminică de duminică, luaţi parte la sfintele slujbe şi sprijiniţi biserica moral şi material, fondul de cumpărare-construcţie a bisericii ajungând de la 121000$ la începutul anului, la 141000$ astăzi.

Bunul Dumnezeu să vă răsplătească înzecit ! Închei cu speranţa că acest an să fie un an mai bun, cu mai multa pace şi liniste, pentru a reuşi să

avem propriul nostru lacaş de cult şi vă îndemn, în calitate de pastor sufletesc, să rămâneţi lângă biserica noastră şi s-o sprijiniţi, s-o apăraţi şi s-o consolidaţi cât puteţi mai bine.

Aşa să ne ajute Dumnezeu. Pr. Paroh Cezar Vasiliu

Montreal, 29 ianuarie 2006 Raportul este supus aprobării adunării şi este votat în unanimitate. 3. Pentru buna desfăşurare a lucrărilor adunării, Preotul paroh propune alegerea unui secretariat, care va fi compus din Dnii Cristian Păvălucă, Dragoş Samoilă , Paul Zilişteanu, precum şi D-nii Vasile Moldoveanu şi Nicolae Horumbă. Propunerea este supusă adunării şi votată în unanimitate. 4. Se face apelul membrilor, sunt 44 de persoane prezente, deci adunarea generală este statutară. 5. Urmează cuvântul Preşedintelui Consiliului Parohial, Dnul Alexandru Petrescu, care prezintă Raportul de activităţi pe anul 2005.

Raportul Preşedintelui Consiliului Parohial

Stimaţi enoriaşi ai Parohiei Sfântul Nicolae, Am încheiat anul 2005, al doisprezecelea an de existenţă a bisericii noastre.

21

A fost un an de realizări şi de schimbări, atât pentru biserica noastră cât şi pentru credincioşii ortodocşi români din Montreal.. Însă în componenţa Consiliului parohial, cât şi de schimbări în rândul membrilor activi ai parohiei nu au fost semnificative. În general, numărul membrilor cât şi componenţa Consiliului a rămas consatnt .

Activitatea religioasă şi culturală a continuat neântreruptă şi chiar îmbunătăţită, făcând biserica şi asociaţia noastră mai cunoscută şi mai apreciată.

S-au ţinut slujbe în fiecare duminică, iar în lipsa preotului paroh am folosit un preot înlocuitor. Multe slujbe şi servicii religioase au fost ţinute chiar de doi sau mai mulţi preoţi. Deasemenea, s-au ţinut slujbe în timpul săptămânii pentru sărbătorile imporatante: Sfânta Maria, Boboteaza, Vinerea Mare. etc...

Înaintea Crăciunului s-au organizat slujbe ale Acatistului, iar preotul paroh a fost prezent pentru spovedanii, şedinţe de meditare religioasă, pomeniri şi alte servicii religioase. În afara bisericii s-a încercat ca domiciliile tuturor membrilor activi să fie vizitate şi botezate conform tradiţiei în preajma Bobotezii. Dealungul anului am avut ca oaspeţi un numar cresctut de preoţi care au slujit cu părintele Cezar. Datorită istoriei noastre şi a stabilităţii pe care am demostrat-o de-a lungul timpului, biserica noastră a fost un popas pentru mai mulţi preoţi care au trecut prin Montreal, începând de azi, avem un diacon în prezenţa Domnului Ungurean.

De-a lungul anului s-au oficiat 15 căsătorii religioase, 8 botezuri şi 5 înmormântări. La cerere, s-au făcut sfeştanii la noile propreietăţi ale credincioşilor noştri.

Numărul membrilor care s-au spovedit şi împărtăşit cu ocazia Crăciunului, Paştelui, Sfintei Maria şi Sfinţilor Petru şi Pavel este de asemenea crescut.

Pe plan financiar, bugetul anului 2005 a fost îndeplinit. Asociaţia doamnlor, ARCOLA a avut o contribuţie foarte importantă la realizarea veniturilor. Chiria şi contribuţiile la Guvern au fost plătite la timp. Fondul de construcţii a crescut deasemenea.

Pe plan fiscal funcţionăm în continuare cu două conturi de bancă. Unul de operaţii la banca Toronto Dominion şi celălalt de investiţie pentru sumele acumulate la fondul de construcţie la Banque de Montreal. Aceasta asigură funcţionarea complet independentă a fondului de construcţie. Din nefericire, interesele sunt în contiuare foarte scăzute şi fondurile acumulate nu produc foarte mult. Atât bunul simţ economic cât şi mandatul care a fost acordat Consiliului parohial nu permite investiţia pe o durată mai lungă a acestor fonduri şi nici nu acordă posibilitatea unei politici de investiţii mai riscante. În anul 2005, am căutat o soluţie mai avantajoasă de investiţie, care să satisfacă toate cerinţele da risc şi lichiditate, şi să ofere interese superioare. Am găsit o asemena investiţie şi, cu acordul Adunarii Generale, am să o propun noului Consiliu pentru aprobare.

În 2004, din cauza lipsei de dialog dintre Episcopia de la Vatră şi Archidiocesa Anglicană de Montreal, proprietarii anglicani au hotărât vânzarea bisericii « The Advent » competiţiei penticostale. Noi am continua să fim chiriaşi. În 2005, datorită renovărilor majore, pe care noii proprietari le aveau în vedere, situaţia noastră a devenit din ce în ce mai greu de suportat. Am pornit la căutarea unei noi biserici şi cu eforturile părintelui Cezar şi ajutorul lui Dumnezeu, am găsit această biserică, mai mare şi mai frumoasă, şi tot atât de centrală şi unde proprietarii «Archidioceza catolică de Montreal » şi parohia locală, ne-au primit cu braţele deschise şi dragoste creştinească.

Comitetul cultural şi Associaţia Doamnelor (ARCOLA) au realizat conferinţe şi manifestări cultural-artistice de-a lungul anului, cu ocazia sărbătorilor naţionale româneşti, a tradiţionalelor mese de Lăsata

22Secului, de hramul bisericii, de Paşti şi de ziua bisericii. S-au remarcat în aceaste manifestări, ca deobicei, d-na. Elena Neacşu, d-na Letiţia Bejan, D-na Gabriela Horumbă, dl. Cristian Păvălucă şi dl. Vania Atudorei. Tuturor le mulţumim din suflet pentru eforturile depuse.

Revista parohiei, “Calea de Lumină”, şi-a continuat activitatea cu contribuţia neântreruptă a preotului paroh, şi a doamnei preotese cât şi a întregului Comitet de redacţie. De asemena s-a organizat sub supravegherea D-lui Dragoş Samoilă « site-ul web » al bisericii www.sfnicolaemtl.com .

Corul bisericii, sub conducerea inspirată a maestrului Marius Magazin a continuat să fie o prezenţă permanentă, cu o vizibilitate crescută. Vreau să-i mulţumesc în mod deosebit D-lui Magazin pentru eforturile sale şi mai ales pentru disciplina de care a dat dovadă.

În încheiere, vreau să mulţumesc tuturor membrilor Consiliului Parohial şi al Comitetului ARCOLA pentru devotamentul lor, pentru munca constantă pe care au depus-o şi pentru abnegaţia cu care au răspuns la nevoile morale şi spirituale ale bisericii, şi să transmit din partea mea şi a Consiliului, dorinaţa ca în viitor participarea credincioşilor la slujbe şi la activităţile culturale să fie cât mai intensă, pentru a forma o parohie cât mai unită şi pentru a face cunoscută biserica noastră în contextul religios şi cultural local.

Vă mulţumesc la toţi pentru suportul pe care l-aţi acordat membrilor Consiliului, Comitetului ARCOLA şi mie personal, ca preşedinte, de-a lungul acestor 4 ani. Deasemenea, vreau să mulţumesc celor care nu au fost de acord cu mine, care m-au stimulat să fac mai mult şi mai bine, pentru binele parohiei noastre.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu şi în anii care vin. Alexandru Petrescu,

Preşedintele Consiliului Parohial Raportul este supus adunării şi votat în unanimitate. 6. Dnul Alexandru Petrescu prezintă în continuare Raportul financiar pe anul 2005.

BUGET DE VENITURI ŞI CHELTUIELI Pentru anul 2005

VENITURI 2005 Donaţii Intretinere Biserica (Cosulet) 3,285.00 Donatii Constructie Biserica 16,935.00 Servicii Religioase 5,100.00 Cotisatii Membri 4,300.00 Vinzari Articole Religioase 10,395.00 Donatii din Activitatile ARCOLA 4,100.00 Alte Venituri - Don Craciun/Paşte 2,735.00 TOTAL VENITURI 46,850.00 CHELTUIELI Chirie Biserică 6,000.00

23Alocatie Casa Preot Paroh 8,260.00 Freuri de Birou 1,178.00 Fournituri (cumparat lumanari) 1,570.00 Cheltuieli ARCOLA 100.00 Cheltuieli cu Buletinul parochial 2,120.00 Onorarii Profesionale – inlocuire preot 200.00 Cheltuieli de deplasare Preot Paroh 0.00 Donatii de Caritate 400.00 Freuri Transport (Abonament Preot paroh) 732.00 Salariu Preot Paroh 9,120.00 Cota biserica Assurance-Chomage 282.00 Cheltuieli cu CSST 209.00 Cota biserica RRQ 300.00 Cheltuieli cu FSS 260.00 Taxa Episcopie 2,850.00 TOTAL CHELTUIELI 33,581.00 VENITURI NETE 13,269.00 2005 2004

Total Construcţii 141,150.00 119,560.00 Profit Cont Curent 2,679.63 5,175.93

Dragoş Samoilă Tresorier

Raportul este supus adunării şi votat în unanimitate. 7. Urmează prezentarea de către Dnul Alexandru Petrescu a Proiectul de buget pe anul 2006. Este subliniat faptul că bugetul pe 2006 este un buget echilibrat, având suma de 35.000 $ la capitolul venituri, precum şi suma de 35 000$ la capitolul cheltuieli. Dnul Cristian Păvălucă propune suplimentarea bugetului cu 1000$, bani necesari deplasării Preotului paroh la Congresul Episcopiei. Propunerea d-lui Cristian Păvălucă este supusă adunării şi votată în unanimitate. Proiectul de buget pe 2006 este rectificat, supus adunării şi votat în unanimitate. 8. Aprobarea contribuţiilor Dnul Alexandru Petrescu propune creşterea cuantumului membriei la 65$ de persoană, şi menţinerea aceloraşi taxe pentru căsătorie, botez, înmormântare. Propunerea este supusă Adunării şi votată în unanimitate. Salariul preotului Dnul Alexandru Petrescu explică că salariul preotului nu a fost mărit, dar aceasta va fi în atenţia noului Consiliu parohial. Preotul paroh dr. Cezar Vasiliu i-a cuvântul şi, citând Regulamentul precizează că, potrivit acestuia, salariul preotului este stabilit de Adunarea Generală, şi nu de Consiliu. Preotul paroh face un mic istoric asupra salariului pe care l-a primit în ultimii 12 ani de când conduce această parohie. Face o paralelă între salariul pe care îl primeşte el şi salariul primit de Preotul paroh dr. Stoleru de la Misiunea « Înălţarea Domnului » şi solicită Adunării Generale aducerea acestuia la acelaşi nivel.

24 Dnul Nicolae Horumbă solicită Adunării Generale găsirea unor soluţii pentru mărirea corespunzătoare a salariului Preotului paroh. Pe aceeaşi linie se situează şi intervenţiile Dnei Beatrice Rotaru şi Domnului Sebastian Isac. Dnul Dragoş Samoilă este de acord cu mărirea, aducând ca argumente urmatoarele: o dată cu mutarea în noua biserică veniturile au început să crească, iar dacă părintele paroh este mulţumit, va face tot posibilul ca veniturile să crească şi implicit să se acopere această mărire de salariu. Dl. Fidelio Isac precizează că, în general, un salariul depinde de mărimea companiei. Dna Tamara Renel propune mărirea cuantumul membriei de la 65$ la 75$. Se supune la vot propunerea Dnei Renel, propunere aprobată de Adunare, cu un singur vot contra. Deci, pentru anul 2006, membria bisericii este de 75 dolari pentru fiecare credincios adult. Dnul Vasile Moldoveanu propune o mărire în anul acesta a salariului Preotului paroh cu 400$, urmând ca anul viitor, să aliniem salariul Preotului paroh la salariul primit de Preotul paroh Stoleru. Se supune la vot propunerea Dlui Vasile Moldovanu; propunerea este aprobată de Adunarea Generală, având 2 voturi contra. Dnul Cristian Păvălucă se retrage din Consiliul Parohial. Comitetul de numiri format din : Dna Elena Neacşu, Dl. Victor Gheorghian, Dnul Dragoş Samoilă şi Preotul paroh dr. Cezar Vasiliu, propune ca dna Virginia Tudor să facă parte din Consilul Parohial. Propunerea este supusă la vot şi aprobată în unanimitate. 9.Adunarea Generală aprobă componenţa noului Consiliu Parohial, care depune jurământul pe Sfânta Evanghelie. 10. Diverse. Teologul Daniel Ungureanu, care cântă în corul bisericii, cere aprobarea îmbisericirii ca diacon onorific. Adunarea Generală aprobă în unanimitate, urmând să obţină binecuvântarea Episcopiei. În prima duminică după Adunarea Generală, 5 februarie, Noul Consiliu Parohial s-a reunit şi, în conformitate cu Regulamentul Episcopiei, şi-a desemnat următoarele funcţii :

1. Dl. Victor Gheorghian – Preşedinte 2. Dl. Alexandru Petrescu – Vice-Preşedinte 3. Dl. Paul Zilişteanu – Secretar 4. Dl. Dragoş Samoilă – Trezorier 5. Dl. Vasile Moldoveanu – Epitrop 1 6. Dl. Leopold Theroux – Controlor 1 7. Dna. Virginia Tudor – Controlor 8. Dl. Mircea Manda – Epitrop 9. Dl. Nicolae Mincu – Epitrop 10. Dl. Vania Atudorei – Cultural 11. Dl. Marius Magazin – Cultural 12. Dna. Elena Neacşu – Preşedintă ARCOLA 13. Pr. Cezar Vasiliu – Paroh

Supleanţi 1. Dl. Marian Balea 2. Dl. Alex Cetăţeanu 3. Dl. Nicolae Horumbă 4. Dl. Daniel Ungureanu

Drept pentru care am încheiat prezentul process-verbal

Dl. Paul Zilişteanu

Secretar Consiliu Parohial

25

ŞTIRI DIN LUMEA ORTODOXĂ SFÂNTUL SINOD AL BOR În Palatul patriarhal din Bucureşti se va ţine, în zilele de 17 şi 18 ianuarie, prima şedinţă de lucru pe anul în curs a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Pe ordinea de zi se află stabilirea titulaturii noii Mitropolii cu reşedinţa la Cluj-Napoca şi a locului ei în dipticele B.O.R., nominalizarea candidaţilor la titlul de Episcop al Caransebeşului, scaun rămas vacant prin alegerea P.S. Laurenţiu Streza ca Arhiepscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului, precum şi nomalizarea candidaţilor pentru postul de Episcop al Giurgiului (eparhie nou înfiinţată). Sfântul Sinod va evalua totodată activitatea Bisericii pe durata anului trecut: opera socială, asistenţa religioasă în armată, spitale şi penitenciare, învăţământul religios în şcolile publice şi învăţământul teologic, construcţiile de noi locaşuri de cult, activitatea preoţilor din diaspora religioasă, relaţiile cu alte Biserici Ortodoxe, cu alte Biserici creştine şi cu alte Culte

(Viaţa Cultelor, 15 ianuarie 2006)

MITROPOLIA ARDEALULUI ÎN HAINE DE SĂRBĂTOARE Duminică 13 noiembrie 2005, pentru Biserica Ortodoxa Română şi pentru credincioşii ortodocşi din Ardeal, România, a fost o zi istorică. IPS Dr. LAURENŢIU STREZA fiind înscăunat ca Mitropolit al Ardealului şi Arhiepiscop al Sibiului. Catedrala din Sibiu era neîncăpătoare, datorită miilor de credincioşi prezenţi la acest mare eveniment din viaţa bisericii şi a Ardealului străbun, toţi purtând pe feţele lor bucuria duhovnicească pentru că Dumnezeu le-a făcut parte să aibă ca mitropolit un om al lui Dumnezeu, care va conduce pe viitor destinele şi soarta Mitropoliei Ardealului. Originar din Ţara Făgăraşului, IPS Laurenţiu a văzut lumina zilei la 12 octombrie 1947, în localitatea Sâmbăta de Sus, din părinţii Iulian şi Viorica. Rămâne din fragedă copilărie orfan de tată, în grija lui Dumnezeu şi a credincioasei sale mame Viorica, care în ciuda greutăţilor îi oferă tânărului Liviu o educaţie aleasă, crescându-l în frica lui Dumenzeu şi frecventând cu regularitate mănăstirea Brâncoveanu, care mai târziu îi devine mănăstrire de metanie.

Îşi face studiile primare în satul natal şi cele liceale la Liceul Radu Negru din Făgăraş; Studiile universitare le-a terminat la Facultatea de Teologie din Sibiu în 1969, continuând, între 1982-83 cu studii de teologie şi ecumenism la Bossey – Geneva şi Fribourg, Elveţia. În 1985, Doctor în teologie, Bucureşti. Din 1976 până în 1986 asistent şi duhovnic la Institutul Teologic din Sibiul; 1992-1996, secretar ştiinţific la Facultatea de teologie din Sibiu; La 20 iulie 1996 primeşte chipul îngeresc al călugăriei la mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, fiind tuns de către Mitropolitul de pioasă amintire Dr. Antonie Plămădeală, schimbându-i-se numele din Liviu în Laurenţiu, şi având ca naş de călugărie pe stareţul mănăstirii de atunci, arhimandritul Irineu Duvlea, astăzi Episcop vicar a Episcopiei Române din America. La 4 iulie 1996 este ales episcop al Caransebeşului, fiind hirotonit şi instalat la 11 august 1996, funcţie pe care o indeplineşte cu multe realizări şi aleasă responsabilitate. La 4 noiembrie 2005 este ales Arhiepiscop al Sibiului şi mitroplit al Ardealului Crişanei şi Maramureşului, înscăunat la Sibiu la 13 noiembrie de către PF Părinte Teoctist, Patriarhul României, împreună cu un număr de 27 de arhierei. În această zi se mai înscrie o filă istorică din viaţa Mitropoliei Ardealului, prin întronizarea IPS Laurenţiu Streza, urmaş vrednic al Mitropolitului Şaguna şi a tuturor vrednicilor Ierarhi care au slujit şi păstorit Ardealul istoric. Acum, la început de drum, cu mari şi grele responsabilităţi, noi Ierarhii, clerul şi credincioşii ortodocşi din cadrul Episcopiei Ortodoxe Române din America (Vatra Românească), ne plecăm în faţa lui Dumnezeu, rugându-L să facă parte de multă sănătate, putere, înţelepciune, bunătate şi dragoste părintească IPS Mitropolit Laurenţiu, pentru a împlini aşa cum se cuvine, mai sfânt şi mai frumos, înalta chemare a lui Dumnezeu şi a Bisericii. Ne leagă o sfântă bucurie cu Mitropolia Ardealului şi cu Facultatea de Teologie din Sibiu, deoarece majoritatea preoţilor noştri au fost educaţi şi pregătiţi în această şcoală de prestigiu. În cadrul Eparhiei noastre avem înfiinţată Asociaţia Preoţilor “Andrei Şaguna”.

26 Felicităm din tot sufletul pe noul Mitropolit Laurenţiu al Ardealului şi ne alăturăm cu multă bucurie tuturor celor care l-au sărbătorit, asigurându-l de toată dragostea şi preţuirea nostră ca, fii şi fraţi înntru Hristos Domnul. Întru mulţi ani, Înalt Prea Sfinţite Stăpâne!

+ Irineu, Episcop Vicar (“Solia”, noiembrie 2005)

TITULATURA ŞI LOCUL MITRO-POLIEI DE LA CLUJ-NAPOCA ÎN DIP-TICELE B.O.R. În şedinţa plenară de lucru pe care a avut-o la 17-18 ianuarie curent, la reşedinţa patriarhală din Bucureşti, sub preşedinţia P.F. Părinte Patriarh Teoctist Arăpaşu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât menţinerea statutară a Mitropoliei Ardealului, cu sediul la Sibiu, şi ca nou înfiinţata Mitropolie din Transilvania să se intituleze Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi să aibă sediul la Cluj-Napoca. Pentru a sublinia unitatea spirituală şi integritatea administrativ-bisericească a Transilvaniei, Sfântului Sinod a hotărât ca noua Mitropolie să ocupe locul al patrulea în dipticele Bisericii Ortodoxe Române, după Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, a Moldovei şi Bucovinei şi cea a Ardealului. Titulatura şi întinderea teritorială a noii Mitropolii din Transilvania vor fi supuse spre aprobare Adunării Naţionale Bisericeşti, care se va întruni la 1 martie proxim. Întrucât înfiinţarea unei noi Mitropolii în Transilvania a creat pentru o parte a clerului şi a mulţimii credincioşilor ortodocşi perspectiva unei activităţi pastoral-misionare mai intense, iar pentru altă parte a acestora a provocat teama slăbirii unităţii bisericeşti şi naţionale, Sfântul Sinod al B.O.R., în calitate de garant al unităţii Bisericii, a hotărât ca ierarhii celor două Mitropolii să se întrunească periodic, cel puţin de trei ori pe an, pentru a elabora şi aplica planul comun de cooperare la nivel pastoral şi social, informează un comunicat de presă dat publicităţii la 18 ianuarie curent, la încheierea şedinţei Sfântului Sinod de biroul de presă al Patriarhiei Române.

(Viaţa Cultelor, 28 ianuarie 2006) ARDELENI PE DEALUL PATRIARHIEI

Aproape 800 de credincioşi şi 100 de preoţi din toate protopopiatele Sibiului au urcat pe 17 ianuarie 2006 în Dealul Mitropoliei din Capitală pentru a protesta faţă de înfiinţarea unei noi Mitropolii a Ardealului cu sediul la Cluj-Napoca. Oamenii s-au

încolonat şi au intrat pe rând în biserică pentru a se ruga.

“Am venit în pelerinaj, să ne rugăm. Nu suntem de acord cu ce se întâmplă. Din punct de vedere istoric şi cultural, Ardealul a fost tot timpul unul singur”, a spus preotul Marius Corlean de la Făgăraş. Alţi credincioşi au aşteptat afară, unde au cântat şi au strigat în cor după PF Teoctist. “Să vină Patriarhul! Să vină Patriarhul!”, strigau ei. Numai că cererea lor a rămas fără răspuns, deoarece PF Teoctist nu a venit.

Abia în jurul orei 12.30, Ierarhii, aflaţi în şedinţă de lucru la Sfântul Sinod, l-au trimis pe Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului şi Arhiepiscop al Sibiului, să-i liniştescă pe oameni. Iniţial, acesta le transmisese credincioşilor că nu vrea să-i vadă, pentru că nu i-a adus el.

“Vă rog să vă duceţi acasă! Mergeţi liniştiţi acasă, că avem mult de lucru aici! Aşa cum s-a hotărât, eu sunt în continuare Mitropolitul Ardealului şi Arhiepiscopul Sibiului! Astăzi va fi desemnat şi Mitropolitul Ardealului de la Cluj”, ii îndemna Ierarhul pe credincioşi.

După ce au înţeles că vor fi totuşi două Mitropolii, oamenii s-au îndreptat către autocarele cu care veniseră la Bucureşti.

Surse de la Patriarhie ne-au spus ieri că pentru noua Mitropolie de la Cluj va fi desemnat ca arhiepiscop Bartolomeu Anania. Sfântul Sinod a hotărât că nou-infiinţata Mitropolie de Cluj să se numească diferit de cea care există acum la Sibiu. Pentru aceasta, ei vor avea de ales între denumirea de Mitropolia Daciei Superioare sau Mitropolia Transilvaniei Superioare.

Conducerea BOR consideră firească reacţia preoţilor care au venit la Bucureşti pentru a se opune înfiinţării unei noi Mitropolii în Transilvania, chiar dacă este primul protest de acest fel, dar hotărârea este definitivă şi nu vizează scindarea unităţii bisericeşti.

“Nu cred că poate fi vorba de o scindare a Mitropoliei Ardealului, dacă va fi înfiinţată una nouă la Cluj. Înfiinţarea unei noi Mitropolii în Transilvania nu înseamnă o scindare a unităţii bisericeşti ci, dimpotrivă, o întărire a acesteia printr-o intensificare a activităţilor pastorale, misionare, sociale şi culturale”, a spus Pr Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei. El a precizat că reacţiile protestatare ale unor clerici şi credincioşi din Arhiepiscopia Sibiului faţă de această hotarare sinodală sunt fireşti, dacă se ţine cont de prestigiul scaunului mitropolitan de la Sibiu, întemeiat de Mitropolitul Andrei Şaguna.

(Evenimentul Zilei, 18 Ianuarie 2006)

27 EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE LA TIMIŞOARA

Dacă în România, Episcopia ortodoxă sârbă se bucură de toate drepturile, la egalitate cu celelalte confesiuni din ţară, nu acelaşi lucru se poate spune despre Episcopia ortodoxă română de la Vârşeţ (Serbia şi Muntenegru), care continuă să aibă probleme cu autorităţile civile şi cu ierarhi ai Patriarhiei Ortodoxe Sârbe. Întrebat dacă cunoaşte situaţia românilor ortodocşi din Serbia, ameninţaţi între altele cu dărâmarea bisericii pe care şi-au construit-o la Malainiţa, Părintele vicar Vladimir Marcovici a spus că a avut deja loc în întâlnire la Novisad a reprezentanţilor celor două Patriarhii, la care de altfel a participat, şi că este normal ca pe bază de reciprocitate Episcopia română de la Vârşeţ să se bucure de toate drepturile, potrivit legilor internaţionale în vigoare şi potrivit legislaţiei Republicii Serbia şi Muntenegru.

(Viaţa Cultelor, 15 ianuarie 2006)

AŞEZĂMÂNTUL ROMÂNESC DE LA IERIHON Cu toate greutăţile de ordin financiar, lucrările la Aşezământul românesc de la Ierihon au înaintat mult, încât reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte estimează că de acum în doi ani ele vor fi încheiate. În prezent se lucrează la pictura interioară a bisericii şi a paraclisului şi la finalizarea construcţiei casei pentru pelerini, a egumeniei (stăreţiei) şi a celorlalte dependinţe. Părintele arhimandrit Ieronim Creţu mulţumeşte, în cuvântul pe care l-a rostit la sfintele sărbători ale Naşterii – 25 Decembrie 2005 şi Botezului Domnului – 6 Ianuarie 2006 şi ale trecerii pragului dintre ani, tuturor celor care au fost alături de constructorii Aşezământului şi i-au sprijinit după puterea lor. Aşezământul şi biserica sa au hramul Naşterea Domnului Iisus Hristos şi pe cel al Tuturor Sfinţilor Români, şi Părintele arhimandrit Ieronim este încredinţat că pe parcursul următorilor doi ani tot mai mulţi oameni cu suflet mare îşi vor aduce darul lor aici pentru finalizarea şi dotarea proiectului românesc de la Ierihon.

(Viaţa Cultelor, 15 ianuarie 2006) SLUJBE DE TE DEUM La 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, în toate Catedralele eparhiale, ca şi în bisericile parohiale şi mânăstireşti, şi în cele ale şcolilor de

teologie ale Bisericii Ortodoxe Române va fi oficiată slujba de Te Deum şi vor fi pomeniţi înaintaşii, sfinţi şi martiri, care au înfăptuit actul de unire naţională din anul 1918. În Catedrala Patriarhală din Bucureşti, slujba de Te Deum, după săvârşirea Sfintei Liturghii, va fi oficiată de Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În aceeaşi zi, tot în Bucureşti, la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul Carol, începând cu ora 9,00, se oficiază slujba de pomenire a ostaşilor şi a tuturor luptătorilor căzuţi pentru apărarea patriei şi a unităţii naţionale.

(Viata Cultelor, 30 noiembrie 2005)

UN NOU SFÂNT ORTODOX La 3 decembrie 2005, la mânăstirea Cernica

din apropierea Bucureştiului va avea loc proclamarea oficială a canonizării Sfântului Cuvios Gheorghe, stareţul mânăstirilor Cernica şi Căldăruşani în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi în primii ani ai secolului următor. La propunerea Sinodului Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în şedinţa de lucru din 20-21 octombrie ultim, canonizarea Cuviosului stareţ Gheorghe (1730-1806) şi a Mitropolitului Grigorie Dascălu al Ţării Româneşti (1823-1834), cu ziua de sărbătorire la 3 decembrie, respectiv la 22 iunie.

(Viata Cultelor, 30 noiembrie 2005) VIZITA FRATEASCA

La 30 Noiembrie curent, la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei din calendarul ortodox şi romano-catolic, o delegaţie a Vaticanului, condusă de Cardinalul Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, a participat, alături de Sanctitatea Sa Bartholomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, la celebrarea Sfintei Liturghii în Catedrala patriarhală “Sf. Gheorghe” din Istanbul.

În urmă cu câteva luni, Sanctitatea Sa, Bartholomeu I, l-a invitat oficial pe Papa Benedict al XVI-lea, aflat în primul an de pontificat, să facă o vizită Patriarhiei Ecumenice, la reşedinţa sa din cartierul Fanar al Istanbului, vizită pe care autorităţile turce nu au autorizat-o. Invitaţia a fost reînnoită pentru anul 2006 şi se speră că ea va avea loc înainte de 30 Noiembrie.

(Viata Cultelor, 30 noiembrie 2005)

Stiri culese si redactate de Psa Zoe Vasiliu

28Recenzie

Rodica Raliade, "PRAGMATISMUL ROMANTIC. Manuscrise din fondul Ion Pop Reteganul, Bucureşti, Editura Cheiron, 2005

Într-un moment aniversar Mihai Eminescu se impune şi abordarea legăturii poetului cu literatura populară şi cu folcloriştii învăţători de la finele secolului al XIX-lea. Din copilaria petrecută în satul natal, apoi bătând cu piciorul nenumărate aşezări româneşti, poetul a cunoscut bine creaţia neamului său.

Puţini ştiu de contribuţia sa la întocmirea chestionarelor de culegere a folclorului lansate atunci când la Ministerul Învăţământului şi Cultelor se afla Titu Maiorescu. Poetul l-a cunoscut pe cel mai mare folclorist al Ardealului, pe Ion Pop Reteganul (1853-1905), numai prin manualele publicate de acesta. Una din cărţile didactice scoasă de Ion Pop Reteganul s-a bucurat chiar de o recenzie făcută de poet în paginile ziarului Timpul. Dar în 1890, cand folcloristul trimetea spre publicare Academiei Române voluminoasa sa colecţie de folclor, poetul naţional trecuse deja într-o altă lume.

În 2005, centenarul comemorativ Ion Pop Reteganul a fost marcat în ţară de apariţia cărţii "Pragmatismul romantic. Manuscrise din fondul I.P.Reteganul", o prima valorificare a colecţiei inedite aflată la Biblioteca Academiei Române. De fapt, ceea ce ne propunem, este o scurtă prezentare a acestui volum, pe care autoarea, cercetătoarea Rodica Raliade, de la Institutul de Etnografie şi Folclor "Constantin Brăiloiu" din Bucureşti, aflată pentru scurt timp în Canada, ni l-a donat pentru biblioteca noastră.

Cunoscut mai cu seamă ca împătimit culegător de poveşti şi minunat povestitor ardelean, Ion Pop Reteganul este aproape necunoscut ca un colecţionar de poezie populară. Cele 21 de volume manuscrise lăsate de folclorist Academiei Române, spre publicare, între 1890-1895, conţin balade (cântece bătrâneşti), cântece voiniceşti (de haiducie), ostăşeşti, de bucurie, de iubire, de jale, oraţii, chiuituri (strigături) s.a. de fapt douăzeci de volume cu versuri şi unul singur cu amintiri din copilarie, prilej de a depăna povestiri despre oameni, locuri, obiceiuri.

Sunt peste 5000 de poezii care aşteptau, de peste un secol, lumina tiparului. Încercările de valorificare a manuscriselor au fost rând pe rând abandonate. D-na Rodica Raliade a izbutit să ducă la bun sfârşit publicarea primei părţi a primului volum Cântece bătrâneşti, în total 102 poezii. Lucrare de ţinută ştiinţifică, ediţia elaborată de cercetătoare include şi o casetă cu clasificarea pe specii a textelor, o fixare a localităţii de culegere cu actualizarea administrativă, precizarea informatorului, a culegătorului, a documentului pe care a fost notat textul (acolo unde este cazul). Ediţia are meritul de a depăşi ţinuta unei simple antologii. Autoarea nu s-a mărginit la a descifra manuscrisul spre publicare, ci a realizat şi o viziune modernă, etnologică asupra textelor, căci manuscrisele sunt prezentate ca documente sociale complete.

Notarea versurilor a fost făcută de folclorist pe suporturi diverse de hârtie, pe verso-ul chitanţelor, filelor de registru, anunţurilor teatrale. Informaţia folclorică se interferează astfel cu date socio-culturale, conturând o imagine complexă asupra vieţii cotidiene a zonei de provenienţă. Aria de culegere a poeziilor este maracată clar prin inserarea la sfârşitul cărţii a unei hărţi cu toate localităţile de unde au fost culese textele folclorice.

Spaţiul generos acordat de autoare contextului culegerii a fost determinat de dorinţa de a evidenţia rolul jucat de mica intelectualitate românescă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în politica culturală naţională ce a prefigurat Marea Unire. "Animatorul cultural" Ion Pop Reteganul, după cum se autointitula, alături de alţi intelectuali de ţară, preoţi, învăţători, mici funcţionari, adevărate albine culturale, prin asidua lor activitate de culegere şi promovare a folclorului au contribuit la cunoaşterea identitarului românesc, element ideologic esenţial al Unirii. Titlul lucrării, "Pragmatismul romantic", sintetizează abnegaţia, voluntariatul cultural al acestora, canalizat spre scopuri bine definite, fără a precupeţi nici un sacrificiu, fie intelectual, fizic sau material.

Contribuţia culegerii lui Ion Pop Reteganul nu este doar strict ideologică, ci şi ştiintifică. Contemporan cu B.P.Hasdeu, V.Alecsandri, S.Fl.Marian, I.Micu Moldovan, Gustav Weigand, Ioan Bianu,

N.Iorga s.a. prin permanenta legatură epistolară cu aceştia, Ion Pop Reteganul a contribuit la popularizarea orientărilor ştiinţifice şi la propunerea de soluţii personale în metodologia de culegere a folclorului, perceput ca o componentă a culturii populare, alături de creaţia materială.

Cartea cercetatoarei Rodica Raliade, prin ineditul său şi documentarea extrem de bogată, se impune ca o carte utilă celor preocupaţi de studiul foclorului naţional, în speţă al celui ardelenesc.

Lector