EMINESCU ŞI CULTURANAŢIONALĂ

Anul acesta se sărbătoreşte Ziua Culturii Naţionale pe 15 ianuarie, conform legii votate în Parlament. Această Lege ne spune că, aşa cum Italia îşi are ziua lui Dante, Spania pe cea a lui Cervantes ori Portugalia pe aceea a lui Camoes, tot astfel avem şi noi ziua de 15 ianuarie. N-am greşit cu nimic, ţările respective au nume proprii, noi avem o dată; vreau să spun că lipseşte numele lui Eminescu din cele patru articole ale legii şi din recomandările Parlamentului.Trebuie să ştii şi să fii foarte sigur că acest 15 ianuarie este ziua de naştere a poetului ca să faci echivalările – altfel, este o zi oarecare identificată drept Ziua Culturii Naţionale. Pe vremuri exista ceea ce se chema „expunere de motive”, adică: de ce se dă cutare lege. Noi nu ştim de ce această zi şi nu alta este legiferată ca atare, nici de ce numele (bănuit, intuit) lui Mihai Eminescu stă în echivalenţă cu acea cultură naţională, de ce nu vorbim de ziua de 20 decembrie, de pildă, sau de 15 iunie…Dar cred că nu e om să nu se bucure – nu neapărat că de la anul vom avea încă o zi liberă în calendar (anul acesta 15 ianuarie a căzut în zi deja liberă, într-o sâmbătă) – dar mai ales că această sărbătoare se leagă într-un fel de numele lui Mihai Eminescu. Şi în fond e mai bine aşa: să se bucure de Eminescu cine ştie şi simte că e ziua lui, nu trebuie afişat acest nume, fiecare îl găseşte în sine însuşi dacă-l caută. Îi stă mai bine ascuns, e mai protejat, mai aproape de oameni.Altfel, o bucurie, adică o sărbătoare, nu e totali-tară, nu poţi ordona la tot natul: bucuraţi-vă în ziua cutare. Se bucură cine vrea – iar cine nu, nu. Au fost coruri largi care au ţinut cu tot dinadinsul să-l despartă pe Eminescu de ideea de poet naţional, om naţional etc.: e absurd să li se ceară acum acestor coruri, tot lor adică, să se bucure. S-au cheltuit bani de la buget pentru proiecte şi pro-grame de studii ca să se arate că sintagma „Eminescu poet naţional” este încărcată de ideologie, inadecvată, inexactă, vetustă, nu se poate intra cu ea în Europa etc. – acum, doar nu vom face din nou socotelile ca să le plătim alte burse specialiştilor ce s-au exersat în această materie – pentru a dovedi, dialectic, contrariul. Pe de altă parte, la noi legea nu e punitivă, ci doar decorativă. Nu-l va pedepsi nimeni cu nimic, nici măcar cu impozitul pe prostie sau pe inteligenţă, pe cel ce va striga, dacă va vrea el, în ziua de 15 ianuarie, că Eminescu este inamicul public numărul 1.Vedeţi doar: legea nu are numele poetului nicăieri, ci doar o dată calendaristică, lumea poate să laude Cultura Naţională, de Ziua Culturii Naţionale, şi în mod egal să peroreze împotriva lui Eminescu: d.p.d.v. legal nu are nimic una cu alta. În plus, le permite celor principiali să rămână principiali. Dar, repet: şi dacă ar fi

”Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va

începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, şi forma limbii naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmântului cugetării româneşti”

Titu Maiorescu - Eminescu şi poeziile lui. 1889

Nu despre poetul Eminescu voi scrie în această Pălărie de fetru , deoarece despre El scriu tomuri întregi oameni care au decenii de documentare în spate, cum sunt dl prof. Nae Georgescu, cel care mi-a fost decan în primii doi ani la Facultatea de Litere sau dl Th. Codreanu care a publicat de curând un articol superb despre ”reacţionarul” Eminescu (http://roncea.ro/2011/02/04/sansa-de-a-fi-reactionar/) sau alţi şi alţi cărturari care au îmbrăţişat eminescologia. Sunt convins că nu sunt singurul care observă presiunea pusă în ultima perioadă asupra psihicu-continuarea la pag.4

Cota 152

Despre femeie se zice că moare de două ori, întâi când îmbătrâneşte şi pe urmă când îşi dă sufletul. Şi se adaugă că mai dureroasă ar fi cea dintâi. Îmbătrânirea, mai mult chiar decât la femei, e stafia care ar trebui să-i îngrozească pe literaţi şi artişti. Nu îmbătrânirea fizică, procesul normal, ci cea artistică, producătoare de opere moarte.Din fericire, ca şi femeia, artistul prea rareori îşi dă seama de trecerea vremii. Se înşeală pe sine însuşi cu atâta pasiune că el cel dintâi (dacă nu singur) e convins de tinereţea-i eternă. De aceea nu recunoaşte altă tinereţe afară de a sa şi dispreţuieşte profund pe tânărul care, în ciuda voinţei lui, îndrăzneşte să se ridice, să se afirme şi să-i ia locul în preţuirea publică.Interesantă este numai îmbătrânirea unui artist veritabil, ca şi a unei femei frumoase. Cei din grămadă, flaşnetarii de toate categoriile, repetă arii cunoscute cât timp sunt cerute de consumatorii lor speciali, de obicei mulţimea cea mare şi cu preferinţe artistice din ce în ce mai grosolan primitive. Refuzul de a îmbătrâni al celor ce totuşi sunt bătrâni, pricinuieşte în bună parte lupta dintre generaţii, uneori cu aspecte uluitoare. Stăruinţa lor pe poziţiile ocupate exasperează pe cei ce vin din urmă şi râvnesc aceleaşi poziţii. Nerăbdarea tinerilor aţâţă focul. continuarea la pag.3

GOANA TORŢELOR

Liviu Rebreanu

indicii clare de echivalenţă–legea nu este punitivă, n-are cine ce-i face leliţii Cutare dacă-şi continuă campania antieminesciană şi în această zi.Da, ar fi un mod de reacţie, dar în zona aşa-zicând morală. S-a mai spus în acel apel către „lichele” al Ştim-Noi-Cui. Şi anume, s-a spus aşa: „Tăceţi un timp!” N-ar fi rău să se întoarcă vorba asta. Cum să zic…? „Apel către celelalte lichele”? Dar noi, ceilalţi, a treia cale, unde mai stăm, unde mai suntem, dacă sunt numai unii şi ceilalţi ?… Să-i zic „Apel către alte lichele”? Asta ar însemna că sunt tot alte şi alte şi mereu altele, val după val: intrăm în nedeterminat. Deci… n-am cum să zic, dar mă gândesc obligatoriu la lichele într-o montare de zis…Legea mai vorbeşte de bani din buget ce vor fi alocaţi pentru această sărbătoare în fiecare an, în fiecare localitate din ţară şi, desigur, în centrele naţionale din lumea largă, de asemenea de programe naţionale de studiu şi cercetare. Numai intenţii bune până acum, dar când auzim de buget ne gândim cu inima strânsă la milionul şi ceva de bugetari din care se vrea atât de arzător ştergerea câtorva zeci de mii de „capita”. Va să zică: este o zi a Culturii Naţionale…bugetare? Nebugetarii nu participă cu bani la aceste pregătiri? Nu era mai simplu dacă se cerea un procent oarecare, un o,oo5 la sută, de pildă, din orice tranzacţ ie, bugetară sau nebugetară, pentru un fond al Culturii Naţionale? Mă rog, sau să se fi găsit o formă de exonerare a bugetului şi de implicare a tot mai multelor milioane de nebugetari de la noi.În totul, vreau să atrag atenţia că avem de apărat o lege cam fragilă în care numele poetului naţional nu există dar se bănuieşte. Ea va trebui apărată în primul rând prin responsabilitate personală. Să ne bucurăm cu ochii-n patru.Am în faţă, iată, prima carte ce-l sărbătoreşte pe Eminescu în acest an: ediţia de Poezii scoasă în 1941 la Ramuri, cu texte după G. Ibrăileanu şi gravuri de A. Brătescu-Voineşti (fiul prozatorului). Este scoasă anastatic la Editura Adevărul Holding şi se vinde cu ziarul Adevărul, deci are un tiraj respectabil (abia am găsit-o, căutând-o pentru că i s-a făcut insistent reclamă cu câteva zile înainte). Nu sunt de loc lămurit cine este editorul pentru ca să-l trag la răspundere deoarece greşeşte destul de grav. Dânsul semnează cu majusculă o postfaţă de numai o pagină, în care citesc aşa: „Ediţia, de lux, la care istoricul şi criticul literar Garabet Ibrăileanu începuse să lucreze încă din 1929, a fost tipărită în iunie 1941 (la cinci ani de la moartea acestuia, în 1936) într-un tiraj de 2.000 de exemplare, pe hârtie Canadian chamoix. De ce

volumul a apărut în 1941, la cinci ani de la

moartea Ce i-o fi atât de greu d-lui „Editorul” să deschidă o carte despre ediţiile Eminescu sau să consulte o bibliografie, un fişier de bibliotecă?! – Dar… cum poate el să creadă o asemenea inepţie, că la cinci ani de la moartea lui Ibrăileanu apărea o ediţie făcută de el la poeziile lui Eminescu? Pe scurt, ediţia Ibrăileanu apare în 1932 la „Naţionala-Ciornei” şi este extrem de intens comentată. O a doua ediţie apare în 1936. În 1941 se reeditează o parte a acestei ediţii faimoase, cu destule schimbări de text (mai ales punctuaţia) – însoţită de gravurile lui A. Brătescu-Voineşti, destul de insipide, unele cu totul neinspirate (excelează îngeraşii cu puţică, nudurile de sfinte, etc.). Ar fi al doilea reproş pe care am fi avut să-l aducem d-lui „Editorul”: faptul că a ales o ediţie slabă să-l sărbătorească pe Eminescu. Dar nu dezvoltăm acest atac – pentru că ne reţine un alt pasaj a Postfeţei: „Ar mai fi de semnalat lipsa, din ediţia

îngrijită de Garabet Ibrăileanu, a poeziei „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, versuri pe care Editura Adevărul Holding şi-a permis să le includă la finalul volumului retipărit azi…”Omul nostru nici măcar nu citeşte prima frază din prefaţa lui G. Ibrăileanu: „Ediţia de faţă cuprinde toate poeziile lui Eminescu publicate de el însuşi de la 1870…” Or, poezia în cauză este din 1867. Ediţiile Ibrăileanu cuprind, într-o anexă, poeziile de tinereţe ale lui Eminescu – dar aceasta, din 1941, pentru gravurile lui A. Brătescu-Voineşti, nu mai publică anexele lor. E

absurd să-l bănuieşti pe Ibrăileanu de lipsă de patriotism pentru că n-a publicat o poezie patriotică de Eminescu în 1941, când începea războiul… Năzbâtii curate, nu mai ştii cum să-ţi împarţi gândurile ca să fii contemporan cu Adevărul Holding etc.Cine va fi, oare, domnul „Editorul” ca să-l tragem la răspundere, conform legii, că nu face lucru ştiinţific ci răspândeşte minciuni în tiraje aproape de masă? Pe ultima pagină citim o listă: cartea are, de pildă, doi corectori, şi e de mirare pentru ce, căci este o ediţie anastatică; mai are un tehnoredactor şi un ilustrator de copertă. Nu pare a fi niciunul „Editorul”. Mai apar nume de director general, director general adjunct, iar apoi e scris „Director: Grigore Cartianu”. Este vorba, desigur, de domnul acela cu nasul mare: să se fi băgat şi în eminescologie?Oricum, în lipsă de altcineva, pe dânsul ar trebui să-l tragă la răspundere această lege – dar… este o lege decorativă, şi în numele ei dl. Cartianu va fi doar lăudat, ca personajele care plăteau steagurile în ”Scrisoarea pierdută”, că a participat la sărbătoarea Culturii Naţionale.Unde e lege nu-i tocmeală, deci aşa va fi.

lui Ibrăileanu, e greu de spus astăzi…”

Justificată sau nu, nerăbdarea lor e totdeauna expresia unei vitalităţi puternice care se cere cheltuită. Bătrâneţea se arată mai adesea indulgentă şi conciliantă în aceeaşi măsură în care tinereţea nu cunoaşte cruţare. Iniţiativa luptei o au, firesc, cei tineri, precum, tot atât de firesc, bătrânii sunt condamnaţi la o defensivă fără speranţă. Între tineri şi bătrâni victoria nu poate alege decât pe cei ce reprezintă viitorul, pe cei cu sufletele încă pline de taine, pe cei înzestraţi sau măcar bănuiţi cu toate posibilităţile. Războiul generaţiilor, între bătrâni şi tineri, durează de când lumea şi nu se va isprăvi niciodată. A-l glorifica sau a-l osândi ar fi tot aşa de inutil ca o demonstraţie despre existenţa aerului sau a apei. Cel mult s-ar putea sublinia anumite înfăţişări întâmplătoare sau momentane ale acestui antagonism etern. Schimbări mari nu provoacă nesfârşita ceartă decât la intervale de timp mai însemnate. Sunt etapele de mari înnoiri ale artei. În războiul de toate zilele efectele ciocnirilor pot avea cel mult repercusiuni personale, fără importanţă.O generaţie cuprinde obişnuit treizeci de ani. În practica noastră termenul are înţelesuri pitoresc-variate. Pentru poetul care de-abia a publicat câteva versuri, bătrân este chiar colegul lui mai norocos care şi-a strâns într-o plachetă o duzină de poezioare. În orice caz, fiecare nou venit se socoteşte îndreptăţit a presupune că tot ce s-a făcut până la dânsul nu înseamnă nimic şi că de la el începe literatura românească să existe. Cu cât convingerea aceasta e mai vie, cu atât candidatul se simte mai înzestrat. Revoluţionarii, îndată ce au cucerit un loc mai bun în cetatea asediată, devin cei mai consumatori. Fanatismul lor stăruie până la capăt. Ei sunt incapabili să iasă din formula lor şi mai ales să înţeleagă altceva decât fanatismul lor.

Adversarii cei mai înverşunaţi şi mai obtuzi ai tinerilor revoluţionari de azi sunt tocmai revoluţionarii de acum două decenii. Orice forme ar îmbrăca însă cearta dintre generaţiile ce se succed, ea e inevitabilă şi mai ales binefăcătoare. Fără de ea, arta ar ajunge curând să se anchilozeze, să piardă contactul cu ritmul vieţii, să devină anacronică. Antagonismul dintre cei ce sunt gata de plecare şi cei ce vin din urmă, reprezintă garanţia eternităţii artei. Numai ceea ce cuprinde în sine virtualităţi de permanentă înnoire înfăţişează o vitalitate reală. Conservatorismul bătrânilor e frâna care împiedică răsturnările, care asigură mersul neprecipitat, care păstrează linia unei dezvoltări, care leagă trecutul de prezent şi de viitor. Întocmai cum revoluţionarismul tineresc, prin îndrăznelile lui, prin elanul nou, prin pasiunea pentru schimbări, prin ritmul accelerat al respiraţiei, aduce o vitalitate nouă, sparge formele învechite, construieşte altele, infuzează sânge proaspăt pretutindeni. Lupta, cu aspecte vehemente, nu e în realitate decât încheierea vie spre idealul veşnic viu al artei. Când flacăra torţelor începe să pâlpâie a slăbiciune, se reped din urmă alergătorii cu forţe vii, le smulg din mâinile ostenite şi continuă goana, chiar şi pe altă cale, spre aceeaşi ţintă.O recrudescenţă tinerească palpită în mişcarea noastră actuală. Din toate părţile energii noi, curajoase, îndrăzneţe se ivesc, încrucişează săbii, se aruncă în arena. În ciuda împrejurărilor vitrege, avântul tineretului se manifestă mai impetuos ca oricând. Sunt zorile unei noi etape, poate ale unei noi epoci de glorie. Aleşii sunt poate printre noi şi încă nu-i vedem. Sau poate se apropie pe drumuri noi, încă necunoscute. E un semn de bucurie şi de încredere, pe care se cuvine să-l subliniem. (articol preluat din „România Literară”, Gazetă săptămânală de critică şi informaţie literară, artistică şi culturală, Nr. 12, sâmbătă, 7 mai 1932)

GOANA TORŢELOR

Liviu Rebreanucontinuare din pag.1

Spirit autocritic

De ce nu scrii? Mi se tot spuneRăspunsul este cam aşa:Decât să scriu o schiţă rea, Citesc mai bine zece bune!

U. Vălureanu

(Informaţia Bucureştiului, Anul III, nr. 874, 24 mai 1956)

Unui servil

Mult osteneşte, face chiar şi sporturiCa celor mari să nu le strice cheful.Aşa, de plidă, unul din eforturi:Tuşeşte el dacă răceşte şeful!

Zeno Turdeanu

(Informaţia Bucureştiului, Anul III, nr. 874, 24 mai 1956)

continuare de la pag.1

lui cetăţeanului român. Oriunde întorci privirea întâlneşti o remarcă negativă despre români sau despre România. Televiziunile publice -mai ales cele private- ne servesc de cinci ori pe zi câte una, două ore cu amănunte ”picante” despre cele mai recente crime, violuri, incendii, furturi sau sinucideri. Ziarele ne repetă a doua zi ceea ce este mai macabru din s-a spus la televizor cu o zi înainte, iar radiourile preiau în a treia zi ce au scris ziarele. În mare cam aşa arată circuitul ”informaţiei” în presă. Însă numitorul comun al acestor canale de mass media este construirea cu răbdare şi grijă a următoarei ”sinonimii”: patriot = naţionalist = xenofob = rasist. Bineînţeles că sunt şi excepţii: câteva reviste culturale de înaltă ţinută, din provincie, Baaadul Literar, Caiete Silvane sau câteva bloguri echidistante şi bine informate: ziaristionline.ro etc)Cu alte cuvinte dacă spui că iubeşti România, că pământul pe care te-ai născut înseamnă mult pentru tine deoarece pe el ai păşit prima dată când mama ta te-a lăsat din braţe, pentru că el a făcut posibilă legătura ta cu legile Universului, pentru că ai simţit oasele strămoşilor fremătân- du-ţi sub picioare când alergai să te întâlneşti cu mama copiilor tăi sau pentru că inevitabil acest pământ te va primi, când viaţa -ca o mamă- te va lăsa din braţele ei pentru prima şi ultima dată, ei bine, dacă spui că iubeşti România eşti catalogat drept naţionalist iremediabil. A fi considerat naţio-nalist, însă, nu ar fi aşa de rău, dacă naţionalis-mul nu ar fi considerat o manifestare extremistă şi, pe cale de consecinţă, şovină. Ori între şovinism şi xenofobie este o graniţă cât un fir de păr, dar ce mai contează un fir de păr acum când toate graniţele sunt deschise? Poporul român are, el, păcatele şi păcătoşii lui, dar nu cred că poate susţine vreodată cineva –argumentat!- că Noi, românii, urmaşi ai dacilor, suntem un popor de xenofobi! şi desigur, de la xenofobie se face pasul cel mare spre a eticheta orice patriot drept rasist şi ”victimă” a educaţiei comuniste. Cu alte cuvinte: nu mai contează mileniile de continuitate istorică în spaţiul carpato-danubiano-nistro-pontic, nu mai contează cetatea dacică de la Sucidava, unde se află ”fântâna lui Harap Alb” şi custodele cetăţii Dumitru Şapcă, reprezentantul celei de-a şaptea generaţii din neamul lui Radu Şapcă, nici Cetatea de Pământ de la Bârlad nu mai contează sau cetatea Porolissum de la Zalău deoarece, dacă îţi asumi faptele neamului tău, eşti rasist şi nu cunoşti istoria, care este oricare alta în afară de cea dovedită de izvoarele istorice. Iată de ce, îmi scot pălăria de fetru şi tare mă bucur, ori de câte ori pot să ajung la întâlnirile

săptămânale ale Academiei Dacoromâne unde un numeros grup de intelectuali duc mai

departe munca începută de reperul temporal major al dacoromânismului, poetul Mihai Eminescu.Îmi scot de asemenea pălăria de fetru în faţa profesorului Th. Codreanu care atât de frumos concluzionează în articolul domniei sale: ” Aşadar, avem nevoie de reacţionari ca Eminescu aşa cum avem nevoie de aer.” Subscriu domnule Profesor: eu, cetăţeanul reac-ţionar, Ion Gabriel Puşcă, cel care, dacă va fi nevoie, va apăra şi cu viaţa, alături de Burebista, Decebal, Glad şi Dragoş, alături de sabia lui Ştefan cel Mare şi de capetele retezate ale Brâncovenilor, alături de exilatul A.I.Cuza şi de Scrisorile lui Eminescu, alături de Nichita, de Cezar Ivănescu, de Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, alături de părintele Iustin Pârvu şi de cetăţeanul Roncea, drepturile prevăzute de articolul 152, paragraful 2 din Constituţia României.

Melania Cuc

ALUNEC DIN TE MIRI CE...

Unde au rămas medaliile Cu vânătăi personale?Întreb Şi floarea de portocal fără rod,Şi fracul tău ca o piele de şoarece tînărAu gura cusută cu aţă de plumb.În gangul acesta cu antichităţi colosaleTrec prin oglinzi ce-mi vorbesc despre Patria schimbată pe blidul cu linte. Cioburi de aer îmi intră în ochi şi în carne.Doare distanţa dintre mine şiSoare.Sunt un fluture fără destinaţie,Jucărie cu talaş pe sub pielea Ce creşte în coconul mătăsii.Doar norocul mã mai targe uneori De urechi,Mă prinde în cheutori de argint,Mă bate de coajă Îmi mai oferă o şansăLa masa regească.O, da, sunt perfect sănătoasă Sunt chiar glorioasăÎn haltul pe care îl tragDe-a lungul unui coridorFără pereţi, fără gratii la geam.

5

Volumul de versuri ‘’Abel şi eu’’, apărut la Ed. Brumar, Timişoara, 2010, izbuteşte să valorifice, dintr-un unghi de vedere provocator, teme de largă circulatie in literatură-iubirea, moartea, credinta s.a.m.d.Poetul Dan Iordache suprimă punctuaţia, ‘’neglijează’’ regulile de versificatie clasice, ‘’sfidează’’ raporturile comune gramaticale, spre a fluidiza gândul poetic. Maniera aceasta de a scrie, non-conformistă, aduce aminte de inovatiile unui Gui l laume Appol inaire-poetul –soldat avangardist, viguros săpător de tranşee in lirica universală. Indrăznelile de expresie vin tocmai în sprijinul ideii de înnoire, in sensul eliberării limbajului poetic de convenţii şi rigiditati. Autorul , procedând la modul suprarealist, lasă ideile care-I trec prin minte să ‘’curgă’’ pe hârtie; astfel se creează impresia de flux continuu al memoriei (binecunoscutul dicteu automat), în încercarea de a surprinde si formula stările sufleteşti autentice. Însă faptul de a suprapune realităţii concrete starea onirică, cu scopul de a ‘’pipăi’’ straturile adânci ale eului, este, in esentă, romantic. Cu toate acestea, ‘’pudorile’’ recuzitei mai vechi, lirice, sunt repudiate. Poetul, simulând răceala observatiei, evită capcana transcrierii fade, în pofida unor aparenţe. Emotia pare să nu mai fie o conditie a cuvântului, ci, dimpotrivă, cuvântul devine o conditie a emoţiei. Relatia bărbat-femeie apare, astăzi cel putin, contrafăcută, falsificată: ‘’la casă dau de o femeie din acelea cum erau inainte/dacă ai fi avut una/erai cineva/acum insă se găsesc pe toate drumurile/şi pot ucide fără nicio semnificaţie’’(‘’o misiune aproape’’). Auto-definitia poetică e o ipostază răspândită în istoria literaturii, si iată-l pe Dan Iordache creionându-şi metaforic poziţia in univers: ‘’nu sunt un om/mare/dar sunt un ciorchine/la umbră.’’(‘’via’’). Străvechiul motiv biblic al mărului simbolizând cunoaşterea, e abordat cu ironie : ’’…bancomatele sau and-ul/vor functiona mult/mult dupa plecarea noastră/ca niste degete descărnate intinzând m ă r u l / c a r e s e p o v e s t e ş t e c ă a fost/odată/oprit.’’(‘’ecleziastă’’). Des intalnită in cuprinsul volumului de faţă este tendinţa de a

parodia, inclinaţia spre farsă. Un exemplu:’’ am băut/dintr-o cupă până-n fund voluptatea mortii fără remuşcări/nici acum nu le am era vin rosu doar atât.’’ Sau: ‘’s-a înghesuit in mine ca să mă simt usor bărbat iar eu/am dus-o a doua zi la Imperiul Contraatacă/ să ii arăt cât de mistic aş putea deveni.’’(‘’si-o umbrelă’’). Poetul afişează un aer boem, pune la cale mici lovituri de teatru, trădează un temperament bufon si polemic. La o privire mai atentă, observi o detaşare critică din partea autorului in raport cu hăţişul cotidian al activităţilor umane. Ai spune că poetul, pentru a putea

supor ta mai lesne povara ‘ ’ t ră i r i l o r ’ ’ , se dedub lează constant, săvârşind gesturi mecanice. Când râde, ‘’ştie’’ prea bine că râde; când plânge, asemenea. Textul apare studiat cu g r i j ă , m o n t a t a p r o a p e c i n e m a t o g r a f i c ; d e a i c i , ‘’secvenţialitatea’’, ‘’decupajul’’ de fapte semnificative, în fine, efectul regizoral. Anumite versuri de încheiere, cu rol concluziv parcă, sunt voit şugubeţe, întreţinând substratul narativ: ’’invăţând să t r ă i e s c i n v e c i n ă t a t e a malului/deseori mă consider murdar//mă voi duce imi zic dar nu o să plec singur nu//o repet până când nimic nu ne va mai despărţi/şi cam aşa stă treaba.’’ (‘’ ca un diamant’’). Poetul e discursiv, logoreic fără ostentaţie. Sentimentul devine mai curând un pre-text, e ‘’întors’’ pe ambele feţe ca o monedă

menită să circule: ‘’…suflu in pânze să tremure/viaţa prinsă-ntre fiordurile mâhnirii/ mă gândesc la tine iar/ şi iar/cum stai intinsă/de la buric în jos’’ (‘’tu’’). Oroarea proverbială a artistului de monotonie, de cleştii plictisului, capătă expresie in poemul ‘’cât sunt incă viu’’: ‘’astept să fie ceva/mai mult de cât/salariul//ceva să se-ntâmple aştept/cât sunt incă viu.’’O trăsătură interesantă a poemelor lui Dan Iordache o constituie inserarea în text a elementului izbitor prozaic, astfel incât perceptia comună alternează cu intuiţia fină, observatia curentă interferează cu figura de stil izbutită. Poetul stie să ‘’vadă’’ in lucruri, surprinde intre fenomene corespondenţe subtile. Unele expresii (exclamaţii) familiare accentuează,

6

de fapt, disponibilitatea lirică: ‘’mi-a prins capul la piept/cu amândouă braţele să-l sugrume/nu altceva//am răsfoit revista As/ am atins in trecere pătura matlasată/cutia verde marin din table/cu fotografiile alb negru/si copilăria mea sau a fratelui meu/imputinată acolo.’’(‘’lucrurile groaznice’’).Livrescul, unde se iveşte, nu inăbuşă vibraţia. Melancolia, când e dublată de reflexivitate, ajunge la ochiurile adânci, subacvatice: ‘’ l-am uitat pe Hamlet/precum am uitat/curbura intrebătoare/a degetului mic.//e o adevărată plăcere să trăieşti ascultând Traviata/cu o cârpă moale in mână/si lustruind carabina/cu care nu ştii ce ai mai putea/vâna.’’(‘’ascultând Traviata cu o cârpă moale in mână’’).Ideea de trudă creatoare-obsesie literar-filosofică-e reliefată plastic în ‘’Ra’’: ‘’compar zilele si noptile/cu lupii care mă fugăresc/poate că se construieşte/fără stirea mea o piramidă/si sunt tras de funii/si alunec in sus pe lemne/rotunde/si peste mine cade o transpiraţie’’. In poezia ‘’plajă’’, in chip curios, ne intampină un tinut aproape pastoral-bucolic: ‘’voluptatea/e atât de blândă incât dumnezeu/pe un măgăruş/râde ocolind smârcurile.’’O ţinută inalt contemplativă se desprinde abia din versuri precum acestea: ‘’cerul e dureros/iar fereastra de la răsărit/a ars.’’ In cadrul aceluiasi poem este sugerat, panteistic, raportul D u m n e z e u - N a t u r ă : ‘ ’ l â n g ă d r e z i n a uitată/dumnezeu are tâmpla zdrobită/de inima pomilor.’’ (‘’septembrie de fiecare zi’’).într-un astfel de context, al indrăznelii formale programatice, surprinde cultivarea psalmului, ca s pecie literară aşa-zicând ‘’clasică’’( modulatiile ei retorice au o expresivitate aparte la Arghezi, de pildă).Ei bine, elevaţia unui astfel de cântec, in esenţă religios, absentează la poetul Dan Iordache. El nu-si părăseşte ‘nici măcar o clipă ‘’ticurile’’ verbale, ‘’gesticulatia’’ exc lus iv lumeasca, verva agreabi la , incompatibila cu aspiratia monahala.Fiindca o poezie cu trimiteri (oricat de fine) la ‘’perechea de ghete negre’’ sau la ‘’calatoria low cost spre Zanzibar’’, nu-si poate revendica sub nicio forma titlul de ‘’psalm’’. Putem desprinde insă un foarte frumos vers, fără nicio legatură cu experienţa de ordin religios: ‘’dumnezeu din cer a luat cu el si ultimul strop de copilărie.’’Ca un rezultat al conciziei stilistice, dăm de versuri cu caracter sentenţios-aforistic: ‘’adevărul e un şir de aproximări’’ sau: ‘’a fi inovativ devine ceva brutal’’. Privit in ansamblu, limbajul poetic al d-lui Dan Iordache implică un registru variat; poate fi neologistic, dar şi regionalist sau uşor argotic. E

savuros, umoral ( totodată moale si coleric).

În concluzie, discursul liric avut in vedere, apare ca o inlănţuire de enunţuri paradoxale, sudate insă intre ele organic, asa incât să rezulte ritmul trepidant, aiuritor, al existentei insesi, cu tot amalgamul ei de năzuinţe, incertitudini si deceptii. Poezia, astfel concepută si elaborată, capătă insuşiri de experiment febril, psihologic; ea pare un scurt-circuit al stărilor de conştiinţă interogative, o tenace scormonire in profunzimi, dincolo de stratul aparenţelor. Poate numai in felul acesta, poetul, dezarmat şi pur inaintea răului, neavând ca zestre decât fluierul câmpenesc, a izbutit să se identifice cu Abel.

Melania Cuc

MARŞ FORŢAT

Mărşăluim pe lacul roşu de unghii,Încercăm laolată pasul dublu.Suntem stăpînii absoluţiAi iluziei drapată cu steaguri de luptă. Alt făraş fără jarNi se pregăteşteÎntre ciocan şi nicovalaFierăriei din careHefaistos a plecat în armată.Trec soldaţii în tunici de făină foarte albăSpre afaganistane…Rece şi strălucitor este aerul în careMăcinişul cărnii asudă,CurgeŞi…Piatra se roteşte în jurul axei sale.Un marş de duminică Luni dimineaţaDevreme,Pornim prin oceanul cu peşti carnivoreŞi algele moarte se prind IarDe mina cu care am trasLozul cîştigului pustiu.E una cu moartea somnul frumuseţiiŞi pacea se semneză cu roşu pe epoleţi.Ssst..! Defilează armataÎn liniştea aprinsă de acelaşi vechi chibrit!Liniştea şi poeţii Mai fac azi scandal În satul fără femeiŞi fără bărbaţi.

7

Păcatul George Peagu

Îmi amintesc cum într-o searăTe-am invitat la mine-acasă.Bătea un vânt cumplit afară,N-aveam nici scaune, nici masă.

Un pat de scânduri şi-o saltea...În schimb aveam pe lângă mineUn suflet care suferea,Mi-e dor să sufăr iar cu tine!

N-aveam nici lemne să fac foculŞi totuşi mi-a surâs norocul.Aveam o sticlă de spumosPe care am golit-o. Iar păcatulA fost atâta de frumos,Că până-n zori s-a rupt şi patul.

CULAI - AL FAMILIEI, MITU - AL ALTORA

Mariana Sava

Anii vin si trec, aducând si luând cu ei acea lumina placuta, tipica pentru fiecare anotimp, lasând uneori ca nostalgia sa ne acopere, înlantuita uneori cu tristetea, mai ales atunci când îti dai seama ca totul e trecator. A mai venit un an fara un om drag!În general, ne amintim chiar si de cei dragi doar în momentele în care am avea nevoie de ei, sau când se împlinesc niste ani de când acestia nu mai sunt cu noi. Îmi dau seama ca asa se întâmpla si acum, vorbind despre varul meu, Culai Mitulescu!Pentru cei din exteriorul familiei, Mitu, pentru noi,

1ceilalti, Culai, Nicolae Mitulescu a fost un apropiat, un sfatuitor, un om cu experienta vietii.Diferenta de vârsta dintre mine si Culai fiind de 23 de ani, l-am privit înca de mic copil cu un anumit respect, iar mai târziu am adaugat invidia benefica, încântarea ca faceam parte din aceeasi familie, placerea unor conversatii elegante, elevate, pe subiecte diferite. Distanta iscata din diferenta de vârsta a fost atenuata pe parcurs, pentru ca mi-am dat seama cât de apropiat de altii putea fi varul meu. Studiul, de multe ori fiind un autodidact, lectura, calatoriile l-au îmbogatit spiritual, iar conversatiile noastre erau de fiecare data pentru mine o experienta în plus.Adolescenta fiind, l-am invidiat enorm pentru colectia lui de carti postale ilustrate, acele „maxime”, care posedau timbru si stampila exact din locul fotografiat, altfel spus, daca ilustrata reprezenta Turnul Eiffel, de exemplu, timbrul avea aceeasi imagine, iar stampila era din Paris. Începusem sa corespondez si eu cu tineri din diferite tari, tineri de vârsta mea, primind ilustrate aproape saptamânal, dar nu erau „maxime”, si de aici aparuse asa-zisa invidie! Nu am reusit niciodata sa colectionez „maxime”, poate pentru faptul ca nu am stiut eu sa insist suficient, saupoate pentru ca nu am gasit parteneri cu aceleasi preocupari.

Invidia adolescentina fata de Culai m-a parasit, luându-i locul placerea conversatiilor. Au fost perioade în care ne întâlneam rar, uneori poate o singura data pe an, dar era suficient pentru a relua o idee sau o discutie în contradictoriu, aceasta din urma mai ales pe subiecte ce tineau de istorie, unde aveam opinii diferite. Au urmat conversatiile din domeniul lingvistic, filologic, jurnalistic. Culai a avut întotdeauna o lectura foarte bogata si deseori ma uimea când ma întreba ce parere am despre cartea cutare… Nu era domeniul lui si de aici provenea uimirea mea. Îi placea sa stie!În ultimii ani a fost înconjurat de tineri. I-a facut mult bine acest lucru, mai ales dupa moartea sotiei… O trasatura ce tine de familia noastra este aceea a spiritului didactic si a întelegerii celor ce vin din urma. La un anumit moment al existentei, te înconjori de tineri din mai multe motive: îti mentii spiritul tânar, nu esti niciodata singur, dai mai departe din cunostintele tale, din experienta ta. Astfel, Culai a devenit nenea Mitu pentru multi tineri, care au gasit în el sursa, tiparul, modelul! E mare lucru sa stii sa cobori din „înaltul” vârstei tale la nivelul învataceilor si, mai ales, este extraordinar sa stii sa le ghidezi pasii de început si sa-i determini sa urce la nivelul tau. Iata atuul pe care l-a avut Culai si datorita caruia a fost iubit de tinerii cu care venea în contact!Am o nostalgie a povestirii despre varul meu, Culai, poate si pentru faptul ca, înaintând în vârsta, îmi dau seama ca singura cale de a ramâne tânar este sa te înconjori cu tineri si sa le fii prieten. Astfel, ramâi VIU!

1 Nicolae Mitulescu (1933–2006) – intelectual bârlădean, autor de cărţi, colecţionar, publicist, membru al Societăţii de cartofilie din Moldova, Asociaţiei filateliştilor din România, Asociaţiei Colecţionarilor din România şi al Societăţii de numismatică.

8

NICHITA STĂNESCU ŞI LUMILE SALE PARALELELucian Gruia

Nichita Stănescu adoră şi devoră cuvintele, e stăpânul dar şi robul lor: le alintă, le admonestează, le mângâie – ca şi cum ar avea substanţă – se proclamă “învingător” în lupta cu sensul lor imanent, ori se lasă copleşit de frumuseţea şi nemărginirea lor. Cu ele construieşte, mai mult în joacă, “lumi simultane” şi iluzorii: “Dorm într-un pat dintr-o mansardă / în lumea simultană patul meu / e jumătate într-un zid / jumătate-ntr-un motor; / şi-n lumea cealaltă, simultană, plouă / şi năpădesc ciuperci” (Certarea lui Euclid - LAUS PTOLEMAEI).Simultane sunt şi “prezenţele” strămoşilor în trupul poetului - sufletele lor în sufletul său, privirile lor în privirea sa – din desfăşurarea verticală a ochilor lor suprapuşi s-ar putea reconstitui coloanele globulare din tablourile lui Ţuculescu. De altfel, imagini picturale găsim la tot pasul în poezia lui Nichita, îndeosebi din registrul suprarealist: timpane cu dinţi, ochi cu dinţi, suliţe etc., în general fragmente ale lumilor dezagregate de trecerea timpului.În amalgamul lumilor simultane, exterioare şi interioare eului, nu există ierarhie ori transcendenţă: “dar numai gândul că ceea ce ceea ce este sus -/ este aidoma cu ceea ce este jos-/ că orice azvârlire nu are direcţie/ că orice lepădare e statică…” (O confesiune – EPICA MAGNA)Universul relativist al cuvintelor păstrează legături tot mai slabe cu realitatea. Cuvintele nu pot exprima fidel obiectele, semnificantul şi semnificatul nu se suprapun. Edificiul liric stănescian devine inconsistent. Legea fundamentală e destrămarea – manifestată simptomatic prin deplasarea spre roşu a liniilor spectrale sentimentale – eul înstrăinându-se de sinea lui: “Deplasarea spre roşu, mereu, mereu aceeaşi deplasare / spre roşu / o, linii spectrale ale vieţii mele, / îndepărtare secretă şi perpetuă / a insului de sine însuşi …” (Axios, Axios - LAUS PTOLEMAEI).Dincolo de inconsecvenţele şi contradicţiile cosmosului sau haosului liric nichitastănescian se pot detecta germenii unor încercări de structurare. Suma imaginilor unui obiect, din infinitele lumi simultane, tinde să ocupe o sferă. Iar sfera, prin veşnica-i rostogolire, generează viaţă şi moarte. Suferinţa şi neantul sunt şi ele atribuite formei sferice: “Aici e singurul loc tragic/ pentru că domneşte unu, / iar nu zero, / pentru că domneşte singurătatea,/ iar nu numicul,/ pentru că domneşte moartea,/ iar nu nefiinţa” (Contemplarea lumii din afara ei – EPICA MAGNA).În consecinţă, poetul visează un pământ plat

(LAUS PTOLEMAEI), o formă în care timpul şi

moartea să fie abolite. Mobilul neliniştii lui poetului devine acum teama de sferă. În lumile simultane nivelele posibile de ordonare/structurare încearcă să convertească sfera în trei plane paralele cuprinzând: numerele, cuvintele şi necuvintele.1. NumereleNumerele, ca proporţii, nu divulgă o structură matematică a lumii. Pentru Nichita Stănescu,orfic de data aceasta, contează numele numerelor, care sunt asociate insistent cu noţiuni ori categorii. În aceste sintagme lirice oculte, misterul genezei se exprimă astfel: “De la zero la unu, de la nimic la punct / se întinde miracolul” (Un om de cal - EPICA MAGNA). Unul, nu e întregul, ci partea, unitate a întregului, întrucât cifrele nu pot acoperi TOTUL/COSMOSUL, care reprezintă mai mult decât suma părţilor sale constitutive: “Există o singură viaţă mare, / chiar şi cifra unu face parte din ea”(Metamorfozele - EPICA MAGNA).Lumea numerelor se constituie într-un microcosm guvernat de forţe nucleare extrem de puternice. Ele reprezintă primul stadiu de aglutinare al universului liric nichitastănescian: “Numerele sunt numele punctelor. / Ele sunt numele celor mai mici existenţe, / punctele” (Aleph la puterea Aleph - LAUS PTOLEMAEI).

2. CuvinteleDe la microcosmosul numerelor la universul uman, trecerea o fac tocmai cuvintele, care aprofundează semnificaţia numerelor. Geneza număr – nume este concepută astfel: “Punctul cu viteza cea mai repede / este tatăl tuturor punctelor. / Numărul său, care e numele său / este tatăl tuturor ideilor” (Aleph la puterea Aleph - LAUS PTOLEMAEI).Orice idee începe cu litera A, literă “borţoasă de toate literele”. Dar cuvintele nu pot comunica întregul sens al lucrurilor desemnate. Tragedia comunicării, înţeleasă astfel, este trăită paroxistic de poet: “Cuvintele – tristele / jumătate timp – jumătate lucruri, / atât de lucruri încât / nelămuresc timpul, / atât de timp / încât adumbresc lucrurile” (Împotriva cuvintelor - LAUS PTOLEMAEI).Sensul cuvântului o ia uneori înainte, alteori rămâne în urma obiectului denumit. Prin conotaţiile lor aluzive, cuvintele generează, manevrate oniric de fantezia dictatorială, lumile imaginare simultane. Se ajunge la libertatea de dragul libertăţii, stadiu de la care abia începe creaţia. Deşi teoretizează creaţia lirică de la concepte la imagini, Nichita Stănescu, din fericire, nu uzitează prea des de această poietică şi tocmai din acest motiv este un mare poet.

9

***

Când încolţeşte searaDin rugile mele,Iartă-mi, te rog, toate copilăriile.De-ai şti ce mut e timpulLa apus...

***

Din cuvintele toateAm să mă fac omLa rascruce de gând.Daţi-mi aripile voastre,Să vă port zborul Nătâng!

Acesta e loculÎn care dimineaţaNu-şi dezvăluie niciodată horbota,Nu lasă să picureDin goliciunea eiCuvinteCe râd apoiDin noi,Nebun.

Acesta e timpulTuturor,Multelor noastre idei,Pentru a căror uneltire,Ar spune unii,E imaturSă avem nevoie De loc.

Iar aceştiaSuntem noi,Interior Cu atât de multe dimensiuni,Aşa multe locuri,Aşa multe timpuriÎntr-un singur cuvânt. Noi.

Ştefania Vârban

MICROPOEME

3. Necuvintele Tărâmul necuvintelor se instaurează în golul neexprimat de cuvinte şi care este chiar cel al esenţelor. Necuvintele nu pot fi numite. De aceea, “mai marele peste vorbire” nu are gură. Ele se exprimă prin fapte. Poetului nu-i rămâne decât posibilitatea de apropiere de necuvinte, arderea totală la limita imposibilului: “Să cauţi un cuvânt ce nu există / Un cuvânt pe care l-ai auzit, şi brusc / simţi că nu există” (În grădina Ghetsimani – NECUVINTELE). În lumea necuvintelor, fantezia devine totală, sugestiile, aromele, cu alte cuvinte poezia şi lumile simultane sunt în largul lor.

* *Cu toate că în lumea necuvintelor avem libertate absolută, pentru a exprima cam ce pot ele, apelăm tot la cuvintele decretate ca imperfecte: “Urcă moartea ca apa atrasă de lună / Viaţa mea pluteşte deasupra ca o arcă / Din mine se va salva numele meu” (Mai puţin decât a fi – EPICA MAGNA).În lumea sferică a suferinţei, poetul trebuie să existe pentru că: “Nimeni n-are nevoie de el / dar fără el nu se poate”. Şi nu se poate întregi nici sfera

liricii noastre moderne fără Nichita Stănescu. Lui i se datorează – aşa cum remarcă Ion Pop “degajarea de poncifele limbajului din deceniul al şaselea”.De la Arghezi încoace, când nu rătăceşte prin abstracţiuni, Nichita Stănescu, sub unghiul inventivităţii limbajului, este cel mai mare.Acolo unde poetul se află acum, în lumea necuvintelor sale, numele său se rosteşte Ne-Nichita cel Ne-Stănescu. Necuvintele numelui său spun totul despre Nichita Stănescu, tot misterul şi inefabilul pe care-l întruchipează versurile sale, pe care nu le-au putut rosti nici el însuşi, nici criticii şi cu atât mai puţin eseul de faţă.

NOTE:? Nichita Stănescu – LAUS PTOLEMAEI (Ed. Tineretului, Bucureşti, 1968)? Nichita Stănescu – EPICA MAGNA (Ed. Junimea, Iaşi, 1978)? Nichita Stănescu – NECUVINTELE (Ed. Tineretului, Bucureşti, 1969)? Ion Pop – NICHITA STĂNESCU (Ed. Albatros, Bucureşti, 1980)

10

Titlul cărţii, Dincolo de aparenţe. O viaţă pe malul celălalt, stârneşte de la prima lecturare interesul cercetătorilor care se ocupã cu studierea perioadei comuniste. Autorul, trăitor al acelor timpuri tulburi, abordează o tematicã apropiatã de a naratorilor elevaţi, căutând în fiecare capitol nu să se disculpe, ci să lase la aprecierea cititorului constatarea valorii adevărului. Ion Pavel este un profesionist în meseria sa, pe care a iubit-o şi a înţeles-o în adevăratul sens al celor cerute la vremea când profesa. Este un investigator pe ”mâna” căruia te poţi lăsa cu toată încrederea să fii purtat în timp descifrându-ţi-se multe dintre neînţelesurile vrerilor c o n t e m p o r a n i l o r s ă i . C u n o s c â n d d i r e c t evenimentele anilor 1946-1989 mater ia le le sale documentare sunt adevărate pagini de istorie vie, pe care mulţi dintre noi am trăit-o: minţile noastre tinere lipsite de alternativa altor mesaje ideologice sau de orice alt tip. Romanul vieţii sale este o lucrare plină de trăiri, eşecuri şi împliniri, care l-au urmărit de când a plecat din satul său, Trestioara, aflat la poalele Măgurii, din vârful căruia se prăvale spre vatra aşezării un pinten diform, spintecat pe mijloc de un mic canion mărginit de pereţi de 2-3 metri. O descriere minunată a locului naşterii sale, în primele trei capitole, te face să îţi aminteşti de descrierile ciclului moromeţian, în care ţăranul este figura centrală a primului volum. Aici însă, ţăranul sărac, plin de nevoi, aştepta marea transformare promisă de cei care, după 1946, îl convingeau că totul va fi bine. Ion Pavel a fost copilul dezorientat al acelui timp de mari transformări sociale, nu a avut timp nici să cugete şi nici să conştientizeze jocul istoriei pentru că vremea se grăbea nu numai cu el, ci cu toţi care trăiau clipele acelea. În Prolog el va atenţiona cititorul, în special pe cel care în 1989 bătea spre adolescenţa deplină, a minunatei vârste de douăzeci de ani că, încă din anii treizeci, ai secolului al XX-lea: timpul şi-a întrerupt magic

cursul, dând răgaz generaţiei sale să-şi sudeze zaua identitară în lanţul de valori care

leagă România de ancora lumii. .Cartea este un roman şoc, nu a unui specialist în domeniul artei narative însă a unui povestitor înnăscut, da. Sunt istorisiri care scot la iveală adevărata faţă a pătrunderii ideilor comuniste în ţara noastră, impuse dar şi acceptate de mulţimea săracă şi înfometată la vremea aceea. Nici nu aveam cum să ne aşteptăm la o altă situaţie decât la cea de acceptare a acesteia de către omul lipsit de mijloacele de trai: hrană, îmbrăcăminte, locuinţă.

C rede ţ i oa re , dacă î n momentul acesta, când ţara freamătă şi suferă psihic că ceea ce au gândit în 1989 nu s-a împlinit, nu ar accepta orice formă, numai să schimbe şi să distrugă tagma celor care fură din impozitele noastre pentru împlinirile lor şi ale familiilor lor, sfidând cu nesimţire legile pe care unii dintre ei le-au propus şi votat în numele nostru? Şi, atunci, să-i mai condamnăm pe cei care în anul 1946 s-au alăturat doctrinei bolşevice pentru o schimbare în bine, crezând, ei, la vremea aceea, într-o viaț ă mai bună pentru ei şi familiile lor?Am face paradă de morală, pentru că mulţi dintre noi am dori să-i vedem înfundând puşcăriile pe cei care ne flutură banii şi ne prezintă ignorându-ne, avuţiile, pe care ştim că şi le-au însuşit în mod fraudulos şi nu li se face nimic

pentru că există o altă elită, cea a corupţilor care au funcţii şi putere executivă. Execuţia este pentru cei sărmani nicidecum pentru înavuţiţi. În esenţă, aceastã lucrare a d-lui Ion Pavel, îşi propune cercetarea dialogului social-politic: un tânăr care crede într-un ideal, nu singurul şi nu ultimul. Crede într-un respect care se întrezăreşte faţă de om dar este şi deziluzionat atunci când conceptele îi distrug idealul: Aveam să aflu aproape peste douăzeci şi cinci de ani posibila bubă de dosar care a condus la decizia respins: mătuşa cumnatului mamei mele, Ion Vraciu se stabilise prin căsătorie, în Brazilia, în anul 1926. Studii de acest gen nu au lipsit, privind analiza mai mult politică a regimului instaurat în România după 1947, dar majoritatea lor au fost unilaterale, de

11

multe ori cu rezultate parţiale sau chiar eronate. Perioadei aceleia, accentuând pe primii ani de instaurare, i-ar fi necesară o analiză psihologică, întrebându-ne, dacă mai este cazul având în vedere că situaţia respectivă nu este departe de ceea ce se întâmplă acum în ţară, ce i-a făcut, în 1946, pe cei mulţi şi sărăciţi de clanurile mafiote, şi nu numai, să accepte situaţia de îndoctrinare bolşevică. Noutatea lucrării Dincolo de aparenţe. O viaţă pe malul celălalt constã în abordarea sistematicã a acestor raporturi socio-politice în strânsă corelaţie cu cele psihologice. Să nu uităm că Ion Pavel a fost un produs al unei şcoli speciale, examenele lui fiind destul de dificile însă trecându-le, i-au dat posibilitatea şi puterea descifrării multora dintre tainele ascunse ale cugetului semenilor săi, taine pe care le-a analizat în tăcere, trăgând concluzii ce l-au călăuzit aproape toată viaţa. Oamenii aceia i-au schimbat viaţa, condiţia socială, aspiraţiile. I-au dat posibilitatea să studieze, într-adevăr în mare parte ceea ce au dorit ei, pentru că şi ei, la rândul lor fuseseră astfel şcoliţi. Nu s-a îndepărtat însă de lectura clasică, a citit-o şi rezumat-o pentru el ca om şi multe dintre cadrele care l-au şcolit i-au trezit interesul pentru lectura aşa-zisă occidentală şi nu pro bolşevică. Cartea este structurată pe şapte capitole mari iar subcapitolele întregesc conţinutul fiecărui capitol în parte, în care fenomenele distincte sunt tratate cu multă obiectivitate, sistematic. Toate capitolele cuprind câte o parte din viaţa autorului, fiind o carte memorialistică, cu acţiuni care dezvăluie evenimente necunoscute. Spuneam în rândurile de mai sus că tot ceea ce prezintă Ion Pavel în rândurile cărţii sale sunt mărturii istorice abordate cu mult curaj, deplin conştient de misiunea pe care a avut-o de îndeplinit. Publicată sub patrimoniul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române evident m-a interesat ca noutăţi veridice pe care autorul avea să le expună în cartea sa. Carte-document cu lumini aprinse spre evenimentul 1989. Nu aş dori să folosesc cuvinte mari dar autorul este un exponent viu a ceea ce se dorea să fie contribuţie profesională. Detaliile, acolo unde a crezut de cuviinţă că trebuie să rămână în istorie, le-a dezosificat punând în balanţa criticii politice activitatea sa, la diferite evenimente la care era obligat, prin natura meseriei să participe. Cartea debutează cu o succintã prezentare istoriografică, de bun augur, în care se pictează, ca o legătură cu obiceiurile satului românesc, cina. Servirea mesei este momentul de odihnă şi îndestulare a trupului după o muncă obositoare dar şi a unirii familiei în jurul tatălui, care îi apără şi îi hrăneşte prin munca sa iar autorul tocmai aceasta a vrut să scoată în evidenţă: nu a uitat niciodată că el, băiatul lui Onel, este un produs natural al satului. Autorul, în continuarea lucrării sale, prezintă

stadiul actual al cercetărilor în problematica abordatã, noua doctrină care pusese stăpânire pe gândirea firavă a ţăranilor dar şi pe a muncitorilor de la oraşe, dorinţa de afirmare a multora pe un plan nou de activitate, cel al propagandei nou instaurate, ca la sfârşitul cărţii sã se distingă noile puncte de vedere ca şi precizările autorului.Capitolul al doilea, în special subcapitolul Instrucţie la cataramă şi continuarea în primele subcapitole ale capitolului trei, nu este mai prejos în descrieri cu nimic faţă de tot ceea ce se întâmplă acum în şcolile de antrenament pentru astfel de funcţii, în lumea civilizată a celor care îşi pregătesc conaţionalii pentru securitatea naţională. Sunt convins că ceea ce am să subliniez, din conţinutul acestui capitol ca fapt era doar o strategie de intimidare, de teamă a noului regim de a nu fi dat la o parte de la conducerea ţării. Evenimentele din noiembrie 1956, din Ungaria, au pus pe jar autorităţile de la Bucureşti şi acest episod este descris astfel, de tânărul elev aflat la şcoala de formare a ofiţerilor de securitate: Se organizau de exemplu aşa-zise jocuri operative de întreţinere a stării de teamă-siguranţă a locuitorilor din Oradea prin deplasări ale unor subunităţi de elevi în camioane acoperite cu prelate deschise, atâta cât să se vadă armele din dotare. De abia în capitolul trei autorul începe să povestească despre primii paşi în cariera sa care s-au dovedit a fi plăcuţi: am primit un pluton cu douăzeci şi şapte de tineri recruţi pe care trebuia să-i învăţ cum să acţioneze ziua şi noaptea în misiuni specifice trupelor de securitate, dar să fac din ei şi buni luptători de infanterie în caz de război. Ceea ce se poate observa în discursul său narativ este următorul fapt: în primele două capitole te introduce în lumea în care s-a născut, cu satul şi oameni din partea locului sau cu cei care lua contact în anumite situaţii. Îşi descrie copilăria, care nu a fost deloc îndestulată, cu evenimentele petrecute în familie, bune sau rele. Descoperim aici un narator popular şi, poate, ca şi Marin Preda a vrut să apropie cititorul de oamenii locului, de el în primul rând ca om de la ţară, de felul lor de a fi pentru a înţelege mai târziu acţiunile care l-au dus pe treptele carierei militare. Cunoaştem din destăinuirile autorului că bunica sa i-ar fi prevăzut, încă din primii ani ai copilăriei sale, o carieră militară dar nu şi ce avea să-l aştepte ca ofiţer. Ajungând să lecturăm subcapitolul Oradea, strada Damianci înţelegem că lumea în care intrase nu era atât de generoasă cu cadrele pe care le instruia în folosirea acestora în diferitele misiuni pretenţioase, se ştia că toţi aceştia beneficiau de toate înlesnirile posibile. Din relatarea autorului înţelegem că, atunci, când din nou a fost mutat, acum la Şcoala de Ofiţeri M.A.I. din Oradea, locuia la fel ca şi în Braşov în cazarmă într-un dormitor destinat ofiţerilor fără locuinţă iar soţia lui rămăsese la Braşov într-o mansardă de ¾

12

metri. În relatare scriitorul foloseşte forma de perfect compus, ca verb ce conştientizează un fapt trecut şi împlinit, se poate, în analiză să fie asimilat unei păreri de rău, a ceva care nu s-a ridicat la înălţimea celor visate de protagonist. Să înţelegem că era una dintre marile deziluzii şi începutul conştientizării unor promisiuni deşarte în evoluţia sa profesională? Era începutul de an 1960, treisprezece ani de la marea schimbare în ce? După explozia din dărăpănata cameră în care fusese cazat, scriitorul ne spune: Pentru noi şi fetiţă a rămas o singură soluţie – să ieşim afară în ger.Ca student şi absolvent al Institutului pedagogic pentru limbă şi literatură română din Cluj simţea că destinul nu mă aşezase încă pe drumul visat în cariera militară – doream şi credeam că pot mai mult. Având încredere în forţele sale şi călăuzindu-se după dictonul a putea înseamnă a vrea în anul 1962 îl vom găsi înscris pentru examenul la Academia Militară. Un examen foarte greu la care s-a pregătit cu multă sârguinţă luând nota maximă de admitere. Iubea literatura şi ca temă la examen şi-a ales un titlu de lucrare minunat pentru un eseu actual: L-am citit pe Tudor Arghezi, aşternând pe aproape şapte pagini sentimentele adunate din lectura poeziilor marelui poet român – le-am aşezat în pagină ca pe nişte flori salvate de mucegaiul uitării. Cei patru ani petrecuţi la Academie au fost anii mei cu parfum de studenţie, chiar dacă programul orar era foarte încărcat - şase ore de curs pe zi şi câte două ore de studiu obligatoriu, mai puţin sâmbăta, în sălile de clasă, în bibliotecă sau laboratoarele Academiei. La treizeci şi unu de ani, după absolvirea Academiei, îl vom găsi la Braşov locţiitor comandant de unitate, funcţie de prestigiu şi de încredere ce mi se acorda, ne spune autorul în monografia sa. De acum încolo încep destăinuiri şocante de care puţini sau chiar nimeni nu avea să ştie, acolo unde participarea sa la discuţii era singulară. Ion Pavel, autorul acestui valoros document istoric, trebuie privit ca un caracter normal, un personaj al vieţii sale întocmai ca şi ştiuţii protagonişti ai unor grandioase lucrări memorialistice precum Ştefan Gheorghidiu sau Apostol Bologa. Întocmai ca aceste personaje de roman, dintre care unul real, ca acţiune, autorul a trăit evenimente care aveau să-l schimbe profund, în activitatea sa şi în familie. Astfel de oameni, care îndeplinesc în viaţă funcţii de mare răspundere, uită să mai comunice, devin executanţi ai ordinelor superiorilor. Ion Pavel însă devenise militar prin munca sa, conştientizând că pentru a fi un om împlinit şi un bun comandant trebuie să studiezi mult, atât în domeniul meseriei pe care ţi-ai ales-o cât şi a celorlalte spaţii de cultură generală, să fii şi un bun intelectual. Cultura l-a finisat sporindu-i un alt mers spre înainte, o altă abordare a muncii cu omul.

Descrierea momentului august 1968, în subcapitolul Comandant.. stare de urgenţă în

Bucovina este hotărâtor în sublinierea clipelor care se aşteptau cu privire la începerea vreunui război dar, mai ales, conştientizarea stării de apărare a ţării. Tatăl unuia dintre tinerii combatanţi se apropie de el şi îi spune: Vedeţi ce băiat am? Are braţe puternice. Dar şi eu am mâna dreaptă în stare să poarte o puşcă, La nevoie contaţi şi pe mine. Abia târziu, scriitorul-comandant al unităţii observase că bărbatului, care i se adresase, îi lipsea mâna stângă: Acesta era climatul de gândire şi de voinţă al românilor în august 1968, iar pe cei care cred că nu se mai poate iubi cu sinceritate şi devoţiune Patria, îi invit să facă o întoarcere în timp pentru a se convinge că, în România, patriotismul n-a fost, nu este şi nici nu poate fi vreodată doar un sentiment care se consumă într-o batistă niciodată umezită de lacrimi adevărate.M-am alăturat autorului pornind cu el prin desişurile maturităţii. Anii treceau şi tot aşa de repede evenimentele se succedau unul după altul. Pe lângă prezentarea evenimentelor misiunilor sale scriitorul ne pune în legătură şi cu diferite legende ale locurilor, cum este cea din masivul Rarău unde, în plină vară, în zilele de 21-22 iunie 1910, a nins peste Pietrele Doamnei. Ostaşul iubitor de frumos observă şi caută să descifreze nu numai tainele meseriei sale cât şi pe cele ale istoriei locurilor pe unde paşii îl poartă ca militar. Fără a ajunge la finalul cărţii scriitorul face o subliniere din care reiese experienţa şi rezultatele tumultului vieţii lui, un adevăr sensibil pentru cei care pun preţ pe omul ajuns de mult la pensie. În continuare tot el ne spune că timpul îi va permite să facă bilanţuri, trecând în revistă coloana de evenimente care mi-au marcat semnificativ viaţa, să analizez şi să trag concluzii şi chiar să reţin învăţăminte.Capitolul al patrulea este capitolul drumului spre recunoaşterea profundă a lucrurilor, rămânând fascinat de omenescul raport eu – tu. Acest început de capitol poate fi considerat testamentul scriitorului-ostaş Ion Pavel. Nu sunt singurele rânduri şi, de aceea, nu voi căuta să citez prea mult din lucrarea sa lăsându-vă să citiţi şi să decideţi singuri ceea ce a dorit să mărturisească, prin voi, poporului său, pe care sunt convins că şi l-a slujit cu destoinicie. Era în natura meseriei sale de a sluji, într-o limită pe care autorul însuşi şi-a ales-o, ca mod obiectiv de viaţă, ca om căruia să nu-i apară simţământul de regret faț ă de ceea ce a făcut. Celelalte capitole înmănunchiază în Epilogul cărţii dorinţa sa profundă ce l-a făcut să sape în zăcământul amintirilor de la stingerea soarelui şi, uneori, până la reaprinderea lui… ca să scot la suprafaţă faptele trăite aievea, spune autorul într-un moment al destăinuirilor, hrănind inspiraţia separării profanului de virtual, a credibilului de moft. Scriitorul Ion Pavel ne pune în faţa a două orizonturi: intr-unul se oglindeşte ceea ce s-a vrut şi în celălalt, ceea ce a fost.

13

“LA RECE”, DESPRE “TREND”-UL MUZICAL ŞI NU NUMAI... Marius Popa

“cifrele vorbesc” şi gata! Cum apar, însă, aceste cifre, toată lumea ştie teoretic dar nu a “palpat” nimeni realitatea!Am putea, liniştiţi, să realizăm că la fel se întâmplă mai cu toate “manifestările” media: film, muzică, ştiri... Se caută “ratingul” mare, însă mijloacele folosite pentru măsurarea audienţei sunt, cred eu, irelevante! Nu am cunoscut (şi acum atenţie!!) niciun prieten care la rândul lui să cunoască pe cineva care a auzit că un prieten de-al lui ştie pe cineva care are acea “cutiuţă” de măsurare a audienţei! Eu zic să citeşti bine ce am scris mai devreme, mai ales că mă învârt prin media de vreo 14 ani...Aşadar, “ratingul” ni se comunică, în schimb nu ştim de unde vine! Aceste “bau-bau-uri” (cutiuţele de măsurare a ratingului) hotărăsc ceea ce vei asculta, ceea ce vei vedea sau citi, dar nu se ştie exact unde sunt! Păi atunci, mă întreb eu (retoric, evident!), dacă sunt atât de puţine, cum de acest “rating” este totuşi... relevant?Explicaţii sunt, evident, însă, probabil, adevărul este... dincolo! Nu vreau să par un fanatic al “teoriei conspiraţiei”, dar cred că tot acest “bum-bum” şi “poc-poc” de pe principalele canale media, toate aceste emisiuni şi telenovele care au ca target absolvenţii de “şcoală ajutătoare” sau “de corecţie” sunt, în fapt, menite să ne ţină “legumicoli”! Din fericire, internetul oferă acea “posibilitate de alegere” pe care nu o aveam până acum câţiva ani! Cu toate astea, şi el vine cu “partea sa întunecată”, căci în acelaşi timp dă acces şi la violenţă, porno, înşelătorie... Este parcă mai greu ca niciodată să rămânem lucizi, să zâmbim, să avem încredere în ziua de mâine în contextul în care suntem asaltaţi din toate părţile de “mahala”, “kitch”, “zgomot muzical” şi “fake-reality show-uri” !Muzica ajută! Ea a reuşit dintotdeauna, prin nişte metode absolut minunate şi de neidentificat, să hrănească sufletul uman, punând ordine acolo unde doar omul poate face dezordine! Poate din acest motiv este pusă atât de tare la “respect”!Este adevărat că sunt şi posturi de radio pe principiul “oldies”, însă sunt atât de prost manageriate şi atât de ancorate în “trecut”, că parcă şi ele vin să-ţi spună într-un alt fel că “muzica bună s-a scris iar alta nu va mai exista!”, cu alte cuvinte “viitorul NU sună bine deloc!” ceea ce este total fals!

Este adevărat că sunt muzician dar asta nu mă face mai puţin “ascultător” decât orice alt consumator de muzică prin diverse surse: radio, internet, tv şi pe ultimul loc (din păcate!) magazinele de specialitate! Cum, deocamdată, partea de on-line este în dezvoltare, o să mă “iau” de mai-marele maharajah – FM-ul, Măria Sa, căci el reprezintă liderul absolut în ceea ce înseamnă promovare muzicală! Având în vedere că am şi experienţă “din interior”, o să încerc să te fac a-nţelege principiile după care muzica pe care o asculţi ajunge în radio-ul maşinii tale!În branşa noastră, a muzicienilor, există o vorbă mai mult sau mai puţin spusă dar acceptată mai de toată lumea: “nu eşti pe radio – nu exişti!”, cu alte cuvinte, abordând o atitudine uşor rurală, o să spun că “FM-ul face şi desface” în ceea ce priveşte notorietatea unui artist! Dar cum ajunge el, artistul, pe radio?Aici lucrurile, evident, se complică! Ca mai în toate domeniile, există “specialişti” care hotărăsc! La unele posturi se abordează variantă “democratică” (pe bază de vot – se adună o COMISIE de “specialişti” ai radio-ului, care votează cu “da” sau “nu” ori cu note), la altele, însă, există un “TATA’ LOR” care “taie şi spânzură”. DEMO-urile vin pe mai multe căi, varianta cea mai uzitată fiind (bineînţeles!) e-mailul. Aici apare primul “DAR (însă)”! Exact ca într-un banc comunist de genul “spune-i că te-am trimis io!”, contează foarte tare “din partea cui” vin e-mailurile, căci poţi fi tu o mare voce şi (sau) un mare compozitor. dar dacă te duci “fără spate”, adică nu te “recomandă” nimeni, demo-ul tău va ajunge ori la gunoi ori pe raftul la care nu ajunge nimeni! Clasic!Până acum am văzut cum NU ajunge artistul pe radio! Cum ajung, totuşi, ceilalţi? Crezi sau nu, şi aici este destul de complicat! Prin nişte “studii de piaţă”, care nu vei ştii niciodată cum se fac, se verifică dacă o piesă “scorează” bine sau prost, adică dacă ratingul a crescut, a scăzut sau a rămas constant în momentul în care piesa este difuzată pentru prima oară. Mai pe înţelesul tuturor, se verifică dacă are “agăţ” la public! Aici apare marea necunoscută: cum se calculează audienţele?? Credeţi-mă, nici EI nu ştiu foarte bine! Aşteaptă cu toţii, înfruguraţi, nişte hârtii în care se holbează cu sfincterul fremătând la maxim şi cam atât...! Există într-adevăr o firmă care a câştigat licitaţia pentru măsurarea audienţelor, însă nu ştiu în ce măsură se verifică veridicitatea rezultatelor şi, mai ales, CINE îi verifică...! De ani de zile s-a împământenit ideea că

14

Urmeaza Victim of Changes, Metal Gods, Ripper, Breaking the Law,Grinder sau United. Se intercaleaza in peisaj si piese ca The Human Race sau Believe apartinand celorlalte proiecte in care a fost sau este implicat “Ripper”. Tim si-a dovedit calitatile de showman, a glumit, a comunicat excelent cu publicul, la un moment dat indemnandu-ne sa ii cantam “Happy Birthday To You” unuia dintre chitaristi (nu ma pot decide daca era vorba de Andy Boss sau Jon Vegard) care si-a sarbatorit ziua de nastere pe scena. Un show curat de heavy metal in forta, dublat de o atmosfera incendiara, completat de cateva momente frumoase cand “Ripper” i-a invitat pe cei de la Tirana Rockers pe scena pentru a canta impreuna Livin’ After Midnight. De asemenea publicul a cantat versurile la unison, insusi Tim improvizand in repetate randuri mici jamuri in care implica si fanii.Locatia a fost bine aleasa, desi Kulturhaus nu pare genul de club axat pe astfel de evenimente. Bautura ieftina, de la sucuri pana la cocktailuri, si atmosfera placuta au completat intreaga seara.Desi nelipsit de probleme, cum ar fi intarzierea mult prea mare, de peste 2 ore pana la inceputul concertului, si mici probleme tehnice (unele microfoane nu doreau sa functioneze), evenimentul a functionat fara incidente majore, cu un Tim “Ripper” Owens mai in forma ca oricand si cu un imens chef de cantat. Mi s-a parut ca cele 90 de minute au trecut destul de repede, insa bisul de 3 piese a fost indeajuns ca sa ne linisteasca. Au cantat Heaven&Hell de la Black Sabbath in memoria lui Dio, o piesa de pe albumul solo, Starting Over si One on One. De, asemenea, merita aplaudata si formatia live a lui Tim, mereu implicata in show, activa si imi voi incheia mica recenzie de concert prezentandu-i:

? Andy Boss – chitara? Jon Vegard – chitara? Are Gogstad – bas? Rick Hagan – tobe

continuare pag.13

Găsesc în continuare foarte mulţi tineri talentaţi care duc muzica mai departe (cu greu, este adevărat!), dincolo de “moculeşti” sau “mariusmogi”, dincolo de “asta cere lumea”, “aşa trebuie” sau “asta-i România, nu avem ce face!” şi care sunt convinşi, la fel ca şi mine, că INIMA NU MOARE NICIODATĂ!

CONCERT TIM “RIPPER” OWENS ÎN KULTURHAUSBogdan Drumea

Pentru toti fanii Judas Priest si nu numai, Tim “Ripper” Owens reprezinta un nume important atat pentru perioada pe care a petrecut-o alaturi de veteranii englezi (1996 – 2003), dar si pentru prezenta sa in trupe precumIced Earth, Beyond Fear, Winter’s Bane ori Charred Walls of the Damned.Asadar, intalnirea cu publicul bucurestean in clubul Kulturhaus in seara de 20 februarie a insemnat in fapt o surpriza deosebit de placuta din partea unui showman asupra caruia personal nu staruisem foarte mult. M-am simtit din nou incercat de acea dorinta nestavilita pentru muzica artistului pe care am avut ocazia sa il vad pe scena. Dar propun sa depasim conflictele emotionale ale autorului acestui articol pentru a incerca sa pasim cat mai aproape de experienta oferita de “Ripper”.Desi ora de incepere era 19:00, era de asteptat ca

formatia de deschidere, Tirana Rockers sa isi faca aparitia pe scena la orele 20. S-or fi gandit ca sunt prea pretentios, asa ca startul a fost dat la ora 21:10. Un hard rock cu accente heavy acceptabil, scuzabil, daca doriti, dar fara sare si piper, niste instrumentisti parca imbatraniti inainte de vreme, o doza de energie limitata, insa nu prapastiosi, fiind incurajati la final cu aplauze generoase de catre publicul incalzit pentru super-show-ul ce avea sa urmeze.Nu trece multa vreme si pe scena isi face aparitia un domn cu ochelari de soare si sapca neagra insotit de 4 instrumentisti. Este Tim “Ripper” Owens. Startul este dat de arhi-cunoscuta Painkiller executata foarte bine, iar publicul incins

se pregateste pentru o vijelie marca Judas Priest.

sursa: www.promusicprod.ro

Tot ceea ce este bun in filmul lui Constantin Popescu Jr. incepe chiar de la afis, care-i surprinde pe partizani pe un simplu fond negru, aliniati ca o formatie de fotbal, fiecare cu pusca pe umar, parca asteptand sa se intoarca inapoi in munti dupa incheierea sedintei foto. Cel mai semnificativ chip ramane, bineinteles, cel al lui Ion Gavrila Ogoranu, pe care il vedem undeva pe randul de sus, in stanga, printre camarazii de lupta - ca unul dintre ei, nu ca un superior. Semnificativ si concis.De aceea, filmul are si unul dintre cele mai frumoase titluri întâlnite anul acesta la cinema. “Portretul luptatorului la tinerete” alunga din start ideea unui protagonist singular. Portretul este alcatuit din miile de chipuri care au luat parte la rezistenta anticomunista, fie ca ii vedem pentru un minut, fie ca supravietuiesc pana la finalul filmului - toate acele personaje apartin unui inteles comun. Lupta te poate face mai tanar.Nu este un film despre Ogoranu, ci despre gruparea condusa de acesta - motiv pentru care regizorul apeleaza la tehnica docudramei, pe care o stilizeaza cu mici experimente. Este un procedeu de inteles pentru un debutant, dar tocmai acolo apar problemele, ca de pilda montajul paralel între actiunile partizanilor si secventele cu faptele si discursurile sforaitoare si semi-cabotine ale securistilor. Acest risc duce la un dezechilibru, odata cu inceputul celei de a doua jumatati a filmului, cand securistii mai apar din ce în ce putin si în cele din urma deloc, regizorul concentrandu-se numai pe partizani, ceea ce face ca spectatorul sa piarda din tensiunea sufocanta acumulata pe parcursul primei jumatati.O alta problema tine tot de un experiment regizoral - si anume, momentele filmate cu luptatorii in activitati dintre cele mai obisnuite, care sunt decalibrate, putin explicitate, iar pentru un film

EROISMUL, ALTFEL-“PORTRETUL LUPTATORULUI LA TINERETE”Despre partizani

care doreste aprecierea publicului ar putea deveni foarte usor de neinteles.Dar lucrurile bune nu se lasa asteptate si putem observa cum regizorul a reusit sa reliefeze platitudinile initiale, folosindu-le doar ca pretext pentru a sugera simplitatea personajelor. Eroii nu sunt uniimainstream , nu vorbesc in parabole si nici nu evoca figurile unor martiri. Un erou comercial nu ar rosti o replica ca “Hai sa plecam ca mor de foame!” asa cum il putem auzi pe Ogoranu undeva pe la finalul filmului.Cand unul dintre partizani este capturat sau ucis, nu ii vedem pe ceilalti jelindu-l. Rezistenta trebuie sa continue, intr-un fel sau altul, timpul e prea limitat. De aceea exista si o secventa in care liderul grupului, Gavrila, se saruta sub ploaie cu fiica unui preot sustinator al luptatorilor. Spectatorului, secventa i se poate parea exagerat de lunga, dar pentru erou cat o fi durat acea mica clipa de libertate? ne putem intreba. Sau secventa cand partizanii canta “Ma dusei sa trec la Olt…” la auzul stirii despre moartea lui Stalin. Ei nu au avut niciun rol in acest moment istoric, dar intr-un fel se simt victoriosi ca sunt de cealalta parte a baricadei. In aceste momente, regizorul acorda un repaos personajelor sale: unii canta, altii fac glume stinse, unul tipa ca ii este frica si ca nu mai poate continua, altul incearca sa explice rostul luptei, dar mare lucru nu are de spus, constient fiind de faptul ca e doar un alt nesabuit care alearga cu pusca prin munti si mananca pe apucate, tradat si haituit si de cei pentru care lupta. Tradarile sunt momentele cele mai greu de suportat din filmul lui Popescu, ca in secventa cand personajul Porambu, interpretat de catre Alexandru Potocean, mananca grabit intr-o sura, destul cat se observe printre scanduri cum soldatii il inconjoara din toate partile, lasandu-l fara scapare. Regizorul nu indulceste tonul si, la un moment dat, in cadru isi face aparitia mama luptatorului, care asista neputincioasa la focurile neincetate ale soldatilor si la final ii intreaba fara sa-i priveasca: “Ce-ati facut, mai, copii?” “Portretul luptatorului la tinerete” este un film care s-ar putea sa treaca destul de repede in uitare, in ciuda faptului ca regizorul mai pregateste doua continuari, totul intregindu-se intr-o trilogie ce poarta numele de “Aproape liniste”. Nu are precizia unui film comercial, poate si din cauza lungimii (140 de minute in varianta scurta), este rutinier ca subiect dar fara sa cada in rutina cinematografica, si presupune un efort clar din partea spectatorului, intocmai ca efortul acelor luptatori pe care ii portretizeaza.

15

Unui poet original

Recordu-i e necontestat,Metaforele-i curg în salbe,Că se exprimă coloratÎn versuri... albe!

(din volumul „Poftim cultură (pe bandă rulantă)!”)

EPIGRAMĂ

Corin Bianu

Dan UrsuleanuCAUT XEROXIST

Pe vremea aceea deţineam o funcţie de conduce-re. Aveam în organigrama serviciului un post de xeroxist, neocupat. Doream sa-l angajez în postul respectiv pe necunoscutul din staţia de metrou, care îmi salvase viaţa. Cum ? Simplu, omeneşte: nu mi-a dat brânci pe linie când garnitura intra in staţie. Cu omul acela în minte, am afişat: Concurs de ocupare a postului. Pretendenţii trebuia sa îndeplinească o singura condiţie - să-mi fi salvat viaţa în cine ştie ce împrejurare.Cu uimire fără margini am constatat numărul mare de semeni care mă scoseseră din ghearele morţii, chiar şi fără ştirea mea. Tuturor le aduc acum prinosul unei neţărmurite recunoştinţe. Pe lista celor înscrişi la concursul de xeroxist figurau, între alţii: * Bufetiera instituţiei care nu-mi turnase stricnina în chiftelele pe care mi le vindea zilnic* Omul de serviciu care măturase de pe coridor coaja de banana pe care puteam aluneca, frângându-mi şira spinării * Militarul din gardă care îmi răspundea respectuos la salut, în loc să-şi descarce bestial automatul în mine * Un bolnav de lepră care nu se întâlnise niciodată cu mine, ca să nu-mi transmită boala lui neiertatoare * Vecina de la ultimul etaj care evitase să scape de sus ghiveciul conţinând una bucată ţepoasă de cactus* Mecanicul de locomotivă care întârziase trei ore trenul ca să nu mă surprindă pe calea ferată * Profesoara mea de dans care nu mă învăţase înotul ca să nu îndrăznesc să intru la apă, existând astfel, riscul de înec * Îngrijitorul grădinii zoologice care încuiase bine cuşca tigrilor în timp ce animalele erau înăuntru, iar eu afară * Croitorul care evitase să-mi strângă prea tare metrul în jurul gâtului, în timp ce îmi lua măsura pentru gulerul cămăşii * Vânzătorul de heroină care a refuzat să-mi onoreze comanda, pe motiv că nu prezint încredere * Groparul de la cimitir care a îngropat morţii şi nu pe mine * Actorul cabotin al cabaretului care nu m-a facut să mor de râs * Nevasta-mea care nu mi-a tras una cu făcăleţul în cap, când am venit beat acasă * Pilotul helicopterului cu care n-am căzut de la 100 de metri * Agentul de asigurări care n-a insistat mai mult de o oră pe tema asigurării pentru nervi * Şi chiar un cal care nu m-a luat în copite pe când treceam prin spatele lui.Toţi aceşti aspiranţi la postul de xeroxist aveau dreptul legitim de a fi declaraţi câştigători ai concursului. A-l angaja pe unul în detrimentul celorlalţi, echivala cu o nedreptate strigătoare la cer. Ascuţitul meu spirit de justiţie, statura morală de conducător al serviciului, m-au condus la singura decizie posibilă care să satisfacă "etica şi echitatea", vorba Împuşcatului: am desfiinţat

postul de xeroxist !

De când ne-a intrat în casă şi în viaţă motanul Leporello, nevasta-mea şi-a pus în gând să-l dreseze. O pisica are multe defecte ereditare, instincte periculoase, apucături reprobabile. Cineva care să canalizeze acest tsunami de vicii pe calea cea bună, nu poate fi decât omul potrivit la locul potrivit. Pedagog, ce mai !Lecţiile de dresaj au loc numai atunci când eu lipsesc de acasă. Consoarta mea păstreaza secretul deplin asupra strategiilor aplicate. Totuşi, timid, roadele educaţiei încep să iasă la lumină, precum colţul ierbii primăvara. Se ştie că pisica obişnuieşte să doarmă cam 16 ore pe zi. Acum a început să doarmă mai mult. Nevastă-mea. Când am nevoie de ea să gătească un prânz minimalist, tocmai atunci trage aghioase cuibărită în pat. Ce vreţi, dresura de pisici extenuează ! Îi respect somnul şi mă mulţumesc cu brânza şi ceapă. Plus un iaurt. În week-end sărbătoresc cu o conserva de stavrid în sos tomat. Desfrâu, ce mai !Motanul Leporello, asemenea altor exemplare din specia lui, obişnuieşte să-şi facă nevoile într-o lădiţă cu nisip parfumat. Nisipul costă, nu gluma. De la un timp însă dresajul a dat rezultate. Parcă îşi drămuieşte mai bine nisipul. În schimb, nevastă-mea a început să pretindă, la rândul ei, nisip. Poate să nu fie la fel de parfumat, dar e musai să fie aurifer. Cât e de bucuroasă când scormoneşte prin nisip şi dă acolo peste un lănţişor sau peste niscai cercei. Măcar de 18 carate. Miaună de fericire. Femeie, ce mai !Un alt necaz cu pisicile, îl constituie ghearele. Neavând la dispoziţie o manichiurista (pardon, labichiurista) personală, Leporello îşi face unghiile pe unde apucă. Adică pe fotoliile de piele, pe pantofi, pe tapete, pe mocheta, pe haine sau direct pe epiderma clientului. Toată casa e plina de mici zgârieturi paralele şi adânci, care desfigurează peisajul. Nevastă-mea şi-a fixat ca scop să-l dezveţe de această racilă barbară, fără a reuşi vreun succes notabil. În compensaţie, a reuşit ea însăşi o evoluţie. Şi-a lăsat unghii lungi şi bine ascuţite, numai potrivite să mă agreseze în timpul discuţiilor noastre în contradictoriu. Experienţa acumulată pe pielea mea o recomandă să-şi deschidă un salon de tatuaj pentru persoane docile. Mersi, Leporello . Nu strică niciodată un ban în plus, ce mai !Un defect de caracter al pisicilor este ambiţia lor de a trata oamenii de sus, de a fi stăpânul casei. Motanul nostru nu face excepţie de la regulă. Nevastă-mea şi-a propus cu fermitate să-l lecuiască de falsa superioritate. Aici evoluţiile au fost cele mai vizibile. Acum consoarta mă vede ca pe un obiect de inventar, bun cel mult să fie mutat de colo colo. Îmi vorbeşte din varful buzelor, mirată continuarea la pagina 18.

LECŢIA DE DRESAJ

16

17

Ape tulburi

Azi am auzit cele mai grele cuvinte;Mă apasă,De când tu ai aruncat fară să priveştifrântură tăioasă de aur, între noi- o piatră.Atunci m-am îndepărtat de tineCa un strop ce sare departe...Distanţa dintre noi e mare acum:Vorbeşti cu mine în zadar- nu mă vezi.De mâine va trebui să simţim singuriValurile ce se joacă sub noi.Împreună mai putem vedea Doar adâncimea veşnică care ne înghite...E noapte in adâncuri...Şi te pălmuieşte o adiere scurtă de tristeţeLa gândul că nu vei ajunge niciodată să le

mângâi.Eu nu mai sunt lângă tine.Vrei să crezi că am plecat în paşi amari de dans,Adu-ţi aminte: ai aruncat o piatră, nu o

simfonie...furtună de fericireUn fulger îţi adună lacrimile,Le înşiruie pe toate într-o fâşie, căreiaNu apuci nici măcarSă-i auzi prima şi ultima suflare.Sunt atât de multe incâtFâşia se despică în mii de firicele subţiriAtât de subţiri!La capătul lor mai rămane doar o lacrimăInecată într-o superbie rară.Ea-şi ţine spectacolul preţ de o clipă,I-a intrat în sânge...de-atâta timp.Plictisită deja, o lasă pe următoarea.Una câte una...Până se risipesc toate.

Şi tu eşti fericit.Ştii că întreaga lume a văzut cumLacrimile ţi-au furat durereaŞi-au alungat-o departe,Într-un fulgerCăruia tu i-ai întors de mult spatele.

Dar alte furtuni vor veni...

...Poate Olanda era mai potrivită.

conştiinţa mea s-a metamorfozatdin turnul Eiffel în turnul din Pisadin turn în turnconştiinţa mea pariziană a luat drumul Italiei(poate Olanda era mai potrivită)Cartierul Roşuconştiinţa mea ar fi trebuit să se prostitueze

când călătoreşti pierzi noţiunea timpuluisoarele saltă de pe mâna stângă pe mâna dreaptă într-o miime de secundăo acrobaţie sinucigaşă ai crededar nutot ce face e să-mi stingă mie conştiinţa(05 feb. 2011)

Amintiri disparate

speranţe de porţelanse sparg pe nesimţitecând plec capul în faţa realităţii,prefăcându-mă că vreau doar trup.încropesc o realitate şubredă;vii însă şi o dărâmicu suflul nepăsării tale ademenitoare.cine ştie cât va duraacest joc ridicol şi obscenal minţilor noastre perfide avideviscol de tăcereface să tremure gândurile pline de eter.vid...cutii goale de bere;noţiuni de amor infantilsub aripa acordurilor de egoismtotul e un petec de amintiri disparate(02 feb. 2009)

Rătăciri

beatitudine gratuită -o blasfemie la adresa raţiuniigânduri spulberatede rătăciri sterile ale sufletuluiavortul conştiinţeinaşte pierderi de sine

DEBUT ZIP

Camelia CrişanIulia Ardelean

* ACEASTÃ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATÃ ŞI DE TINE! ** Asociaţia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *

* BCR Agenţia Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Sector 6 *

Robert TomaVULTURUL

18

Poetul Florin Grigoriu se-nţelege foarte bine cu omul Florin Grigoriu. Există, din câte am putut observa personal, la dânsul, o rarisimă fuziune intre idee şi gest, între căldura expresiei literare şi patriarhala seninătate a figurii, uşor severe totuşi. Dl. Florin Grigoriu are asupra existenţei o concepţie sănătoasă, alimentată din belşug de rădăcini spirituale autohtone; te priveşte de-a dreptul în ochi, fără ascunzişuri, îţi spune, ocolind falsa politeţe, dacă o carte pe care-ai publicat-o merită sau nu atenţie. Ştie să recurgă însă (procedeu subtil de intelectual cu experienţa vieţii) la modalităti flexibile de exprimare, străin de subterfugii compromiţătoare, mereu egal cu sine. Acest condei echilibrat al poetului, dar şi al criticului Florin Grigoriu, a devenit aproape o curiozitate, o ţintă a maliţiei şi grimasei de superioritate, într-un context al literaturii practicate cu orice preţ, la toate răspântiile, cu violenţa chiar. Într-un asemenea depozit de hârtie tipărită, descumpănitor prin vastitate, abia dacă poti găsi, ici-colo, un crâmpei de adevărată literatură, vreo cărţulie de exceptie sau care, măcar, să-ţi atragă luarea-aminte prin ideile conţinute, prin acurateţea şi precizia limbajului (în definitiv, până şi o chestiune obscură, de esenţă filosofică, să zicem, poate fi abordată limpede, într-o limbă românească necontorsionată).Cu o fizionomie spirituală de dac, bătătorind cu tălpile, la rându-I, vechiul pământ românesc, ataşat (ca puţini alţii astăzi) de ''vatră'', ducând mai departe, prin viu grai sau prin scris, credinţe, obiceiuri, datini strămoşesti, Florin Grigoriu publică, printre altele, o… baladă, carpatin intitulată ''Vulturul''. Initiaţiva e demnă de laudă. Priceperea prozodică, în linia poeziei noastre folclorice, e remarcabilă. Autorul preia, fără mimetisme, cadenţe din ''Mioriţa'' sau din ''Doina'' eminesciană, cu un aer firesc, cu siguranţă de sine a celui care mosteneşte o avere. Punctul de plecare în alcătuirea baladei e strict biografic: 'Unchiul meu, Mircea Grigoriu, Moldovean din Bourenii de Baia, unul dintre cei 12 copii aiînvătătorilor Maria şi Gh. Grigoriu, a fost aviator. A murit tânăr, păzindu-şi patria, neamul şi credinţa.''Omul căzuseîn 1941, în cumplita încleştare de la Odesa. Rana, ce nu cunoaste leac, s-a cristalizat în versuri de-o simplitate dezarmantă: ''-Unchiule Mircea,/Un' ţi-e mormântul?/-În aer, nepoate,/Am ars, spre pământul/Fără de moarte.//-Unchiule Mircea,/Zi-mi înţelesa…/Am căzut, apărându-I cerul/Către Odesa/Apoi veni gerul/Seceta, fierul/Şi închisoarea.'' (''Un cântec-lacrimă''). Un

asemenea '' cântec'', alături de ''Doina'' şi de

‘'Balada celor patru''-incluse în micul volum, ''anuntă'', ca un soi de prolog, insăsi balada ''Vulturul''. Atât ''cuvântul inainte-lămuritor'', cât şi cele câteva date despre Fundatia ''Erou căpitan-aviator Al. Serbanescu'' ne informează succint asupra unei etape istorice răscolitoare si, pe acest fundal sinistru, cu aparentă răceală evocat, figura celui dispărut e cu-atât mai tulburător conturată. Fatalitatea unei indeletniciri -aceea de aviator- devine, prin extensie, insăsi fatalitatea conditiei umane. Nu e un secret pentru nimeni că fatalitatea ''antrenează'' faptele de arme răsunătoare, iar acestea, in fond, ''alimentează'' istoria.

Prospetimea versurilor accentuează, in chip straniu, dramatismul acelor vremuri de cumpănă: ''Serbanescu imi plângea/Lacrima-i din cer cădea/Lacrima de foc fierbinte/Peste pietre de morminte,/Peste codri, peste ape,/Ca necazul să se-ngroape/Să crească iar florile/Să pască miorile,/Să cânte-n pom mierlele/Să dispară relele,/Să traiască-n timp şi dacul/Fericit şi el, săracul.'' De neuitat sunt, de pildă, aceste versuri, suave şi triste, cu toată aparenta impersonalitate a ''naratorului'': ''Vă spun cea baladă/Dintru-a mea ogradă/De vers, poezie,/De melancolie,/Flori de iasomie,/Flori şi de bujori,/Pentru-aviatori,/Pentru cei căzuti,/Pentru cei rămasi/Ș i pentru urmasi.''

Volumasul, incărcat de nostalgie, a apărut la Ed.Societatii Scriitorilor Români, Buc., 2010. Semnificatia sa, dincolo de evenimentele concrete la care face trimitere, e universală: ni se propune nu numai un moment de reculegere in memoria celor căzuti la datorie, ci şi un moment de reflectie implicând posibilitatea fiecăruia dintre noi de-a ''zbura'' cât mai sus, in răstimpul asa de scurt al acestei vieti pândite, la tot pasul, de imprevizibil.

continuare de la pag 16.că aud şi îndrăznesc să răspund câte ceva. Doar atunci când vrea să obţină de la mine un anume lucru, se pisiceste până cedez. Artă, ce mai !Dresura de motan continuă, ceea ce mă alarmează peste masură. Zilele trecute am cumpărat de la un târg popular un caier de lână şi o furca de tors. Presimt că, peste putine zile, nevastă-mea va începe să toarcă, aşa cum nimeni alta nu ştie să facă. Talent, ce mai !

Dan Ursuleanu

9

În cenaclul şi la rubrica Numele poetului din revista Luceafărul, poetul Cezar Ivănescu a lansat sute de poeţi, printre care mă număr. Cezar Ivănescu era convins de reîncarnare. Acum a venit momentul să afle adevărul. Am scris despre lirica sa un eseu pe care acum trebuie să-l adaptez, din păcate, la timpul trecut.Cu certitudine, Cezar Ivănescu a imaginat o operă poetică monumentală – “Muzeonul” său liric -, fiecare volum reprezentând câte un fragment al acestui ansamblu (unul din volume se intitulează chiar “Fragmente de Muzeon”). Poemele cu acelaşi titlu, din cărţi diferite, pot fi grupate în cicluri care să realizeze coloanele de susţinere ale construcţiei: “La Baad”, “Gnoze”, “Doine”, “Jeu d'amour”, “Rod”, “Rosarium”, “Turn”, “Arlechin”, “Sunseri”, “Copil bătrân”, “Copilăria lui Ario Paradis”, “Femeia roşie”, “Sutrele muţeniei” etc. Unitatea stilistică se datorează faptului că poemele şi ciclurile constituie variaţiuni pe aceeaşi temă, încercând s-o epuizeze prin ardoare şi înţelegere. Poemul devine astfel un element, ciclul îl ridică la statură umană, “Muzeonul” îl cosmicizează.În templu tronează “Moarteamănăstareţă”. “Muzeonul” se identifică spiritual cu cetatea ideală “La Baad”, adică starea poetică în care se realizează transcendenţa mirică a Morţii. În interiorul templului – cetate, Cezar Ivănescu oferă “o reprezentare sacră pe o scenă platonică”: “Baaadul e o cetate/ vădită de transparenţa obra-zului/ nu e tărâmul Învierii/ e desăvârşita trans-cendenţă-a Morţii ”.

* *Ca viziune integrală asupra lumii, poietica lui Cezar Ivănescu izvorăşte din groaza iminenţei Morţii: “…am/ simţit astfel că numai/ transparenţa acelei groaze/ face posibilă putinţa/ celor eterne”. Şi cum în faţa Morţii suntem singuri pentru că Dumnezeu este plecat (deus otiotus), poetul încearcă să-i afle rostul, rodul, temeiul, misterul. Efortul poetului este cerebral iar convertirea emoţiei, muzicală (reiterând condiţia aedului elin): “Chiar moartea mea ce mă-ngrozea/ O simt acum ca muzica/Muzica-a trupului meu lin/ Îmi amintesc de unde vin”. Ca Mara, zeiţa morţii la vechii indieni, Moartea devine o fetişcană seducătoare; acum

CEZAR IVĂNESCU – “MOARTEAMÃNĂSTAREŢĂ”Lucian Gruia

simbolur i le sexuale se contopesc cu cele ale in t imi tăţ i i , eufemizarea complexului carnal conduce spre cultul purităţii iubirii, simbolizat prin Fecioară, Mamă, Doamnă. Muzicalitatea, în această viziune prin structura antropologică a imaginarului, devine dublul eufeminizat al duratei: “Ca o femeie- nchipuindu-ne-o/fără de moarte/aceasta e Moartea!”Moartea – conceptul cel mai bogat al imaginarului cezarivănescian – reprezintă însăşi starea primordială a universului. Două lucruri sunt eterne în universul poetului: Moartea şi sufletul. Izvorâtă dintr-o “dormire adâncă”, sinonimă fantasticei “uitări oarbe” eminesciene, Moartea primordială apariţiei fiinţei era virgină, pace veşnică, rai: “căci eu cobor la nunta mea cu mine / când n-aveam suflet iar Regina Morţii / era virgină şi-amândoi ca două flori / sugând esenţa vremii ne bucuram”. Viaţa, trădarea armoniei prime, este înflorire carnală, efemeră şi dureroasă, un veşmânt al sufletului conceput etern.“Metafora filosofică” (cum o numeşte Costin Tuchilă), subiacentă poeziei lui Cezar Ivănescu, nu poate fi apropiată decât prin cheia mitologiei indiene. Ca în toată gândirea indiană, de la imnurile vedice la variantele yoga, şi în universul poetic cezarivănescian, fiinţa umană este concepută dual, scindată în trup muritor şi suflet etern. Poetul - ascet cultivă detaşarea de trup, de acţiune (karman) şi de dorinţă (karma), înălţarea spre înţelepciune fiind considerată scopul suprem al vieţii: “mi-am făcut trupul ca pânza, / pânza cea de borangic / poate m-or pune pe dânsa / că nu suferă nimic”.Până la integrarea în armonia Marelui Tot (brahmanirvana), sufletul iniţiatului trece printr-o serie de epurări succesive, prilejuite de ciclul reîncarnărilor (samsara). Moartea devine astfel roditoare şi reprezintă o stare mai apropiată de cea divină întrucât în această situaţie, sufletul despovărat de trup nu mai este supus vanităţilor şi dorinţelor. Mama nu mai este decât intermediarul acestei rodiri din moarte. Adevărata mamă este Mama-Moarte: “Şi e o minciună / că fii sunt născuţi de mame”.Interesant este modul în care imaginează Cezar Ivănescu aventura sufletului în lumea extincţiei: “! n-am văzut de-aceea rază, / ceruleie-vânăt-cer / care carnea uşurează / şi sufletul tămâiază, / ceruleie-vânăt-cer”. Sufletul eliberat de trup se înalţă prin această incinerare eliberatoare, mioritică, spre Spiriutul Suprem sau Nirvana: “! suflet uns cu aloe / pân'n la tronul tău mai e / deşi-ajuns, deşi ajuns / îmi rămâi tot nepătruns”.

Reîncarnarea se petrece prin mijlocirea sângelui care se materializează primul din concentrarea spiritului ca plâns al singurătăţii Morţii eterne. Fenomenul pare similar cu lamentaţia demiurgului eminescian, din care se nasc geniile, fără aste şi îngeri de pază, care jelesc singurătatea demiurgului din care s-au desprins: “dumnezeule ce este sângele? E cumva / râul de lacrimi al Morţii / din acea singurătate a ei / o altă fiinţă făcută vizibilă?" Când Moartea rodeşte prin mamă, întâi se materializează circuitele sangvine, apoi carnea răsare ca o înflorire canceroasă a sângelui pur. Viaţa e suferinţă însângerată; pierderea sângelui înseamnă apropiere de moarte. “Vreme-şi pierde sângele” este echivalentă apropierii apocalipsei (în mitologia indiană reprezintă încheierea unui ciclu cosmic yuga, după care universul material este distrus prin foc, urmând o nouă cosmogonie. S p r e d e o s e b i r e d e doctrinele indiene care dispreţuiesc total trupul, Cezar Ivănescu îl cântă dureros şi nostalgic în do ine le - i de adâncă frumuseţe şi crudă gingăşie pentru că trupul este cel care “moare de tot”: “! nu-ţi plâng, soră, sufletul, / trupul tău mai mult plângu-l, / că, el va muri de tot / veci de veci precum socot”.Iubirea este, la altă scară, sinonimă rodirii Morţii: “şi în cer va fi aşa,-aa / mândr-o, ca în carnea ta,-aa”. Poetul găseşte admirabile expresii pentru frumuseţea corpului feminin: “în liturgica ta navă / de sfinţia ei bolnavă / ca un alcyon în spumă!”Volumul DOINA (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1983) adaugă coloanei cu acelaşi nume a “Muzeonului” noi nuanţe ale dezmierdării în lacrimi a trupului efemer: “drag mi-a fost de tine tare / trup al meu de tot sărac, / de la creştet la picioare / în plânsoare te îmbrac”.Apoi, sufletul reţinut o clipă de corp “ca un fruct lacom” se reîntoarce în Moartea nemuritoare.Platonic în esenţă, poetul şi-a transmis învăţăturile discipolilor, prin cenaclurile literare, replică modernă a simpozioanelor din Academia ateniană de acum două mii cinci sute de ani. Ciclul “Către discipol” conţine poeme iniţiatice adresate celor care-i vor continua crezul: “! sufletul nostru-i nemuritor, / iubit discipol, fii-mi ajutor, / poartă-mi pe braţe, pe braţ să-mi porţi, / sufletul trupului meu dintre morţi, / înalţă-mi sufletul meu de tot, / când

trupu-mi sângeră şi nu mai pot,”.“Sutrele muţeniei” sunt şi ele o altă cale de

apropiere de cetatea spirituală “La Baad” (“Muzeonul” liric cezarivănescian). Calea este acum inspirată de doctrina chinezească Tao, care propovăduieşte drumul curat în viaţă, purificator: “de fericire Sufletul meu moare / şi bea adevărata viaţă pe cărare…”În viziunea mitologică proprie poetului sunt preluate şi elemente creştine. Însuşi autorul ne previne că ele aparţin acelui creştinism cosmic de care vorbea Mircea Eliade. El constă mai mult într-o stare de pioşenie, sacrificiu în numele purităţii şi bunătate sufltească brodată pe resimţirea nevoii prezenţei unei divinităţii pulverizate pretutindeni, ca o stare de graţie. Sacrificul, pe filieră mitologică şi creştină, refăcută de fiecare dintre noi, este înnoitor: “! ia-mi, Doamne, iară tot, să nu mai pot lua, / abis de groază dă-mi, sufletu-mi să-Ţi pot da; / crucifică-mă iar, să pot să Te ador, / Cerul meu nesfârşit, neatins de nici un nor!”

În tradiţia românească de comuniune a omului cu natura, identificarea omului cu Isus s-a făcut firesc. Pentru frumuseţea ei, cităm poezia “Doina (Din frunză)” în întregime: “! voi ce mă priviţi la faţă, / îndrăgiţi-mi faţa mea; / mai îngăduiţi-mi faţa, / fiindcă mult va sângera; / mai îngăduiţi-mi faţa, / fiindcă mult va sângera! // ! şi în mânuri şi-n picioare / cuie îmi vor împlânta, / mai îngăduiţi-mi mâna / şi-n ţărână talpa mea, / mai îngăduiţi-mi mâna / şi-n ţărână talpa mea! // ! vă iubesc, dar lângă mine / nimănui n-am spus să stea, / mai îngăduiţi-mi locul, / cât măsoară umbra mea, / mai îngăduiţi-mi locul, / cât măsoară umbra mea! // ! bate

vânt în pomul care / lemn de cruce îmi va da, / mai îngăduie-l săcure, / cât îi tremură frunza, / mai îngăduie-l săcure, / cât îi tremură frunza!”

* *Specificul poeziei lui Cezar Ivănescu rezidă în originalitatea gândirii şi a stilului, tehnica desăvârşită şi muzicalitatea impecabilă. Mitologia proprie poetului, cu parfumul ei subtil de elemete autohtone şi indiene, precum şi aspectele stilistice rafinate au fost analizate pertinent de criticul Costin Tuchilă în CETĂŢILE POEZIEI (Ed. Cartea Românească, 1983).Cât priveşte originalitatea viziunii poetice, construită pe o masivă cultură, este surpinzător faptul că exegeţii nu au remarcat până acum arhitectura specifică “Muzeonului”, cu înaltele sale coloane lirice, constituite din ciclurile tematice enumerate la începutul expunerii.

20

FILOSOFUL 1...Florin Iordache

Am capul ca piatraCu ochiul drept văd întunericulCu ochiul stâng lumina!Nu am simţul mirosuluiDar prin nări aspir aerulCa o bombă termobarică de tip nazist!Auzul e foarte finŞi distinge radiaţia din Cassiopeea!Gâtul ţeapăn de lupMă face să înţeleg mersul inexorabil al timpuluiBate pendula!Până-ntro zi când inima nu va mai bate...Nu ştiu ce să fac cu mâinileŞi mai bine nu fuck nimic!Asta e: cuvintele nasc confuziile din capul lingviştilor!Am un maţ lung şi dezgustătorMi-e scârbă de procesul dezasimilării!Nu-mi recunosc decât picioareleCu ele raţionez problema lui Zenon!Omenirea se scufundă în dioxid de carbon,Iar eu ca filosof sunt preocupat de compuşii naturaliŞi de prezicerea derivei continenetelor!Între lupta de clasă şi lupta de grupPrefer vremea sclavilorÎn locul manipulării sociale!Mă fac punte cu ideologiiŞi scriu eseuri despre egalitate!Bine mai era pe vremea lui SAKESPEARE!

Ca traducător al lui Mircea Eliade, împreună cu regretata Maria Ivănescu (DE LA ZALMOXIS LA GENGHIS-HAN) şi nu numai, poetul s-a dovedit un profund cunoscător al mitologiei autohtone. Cantilena reprezintă o chintesenţă de rituri şi mituri susţinând aserţiunea întemeierii regatului Morţii printr-o vânătoare rituală, iar în Mătrăguna regăsim, pe lângă invocarea acestei plante pentru aprinderea dragostei şi tema plantării bradului (tăiat dimineaţa, pe rouă), pe mormântul unui tânăr necăsătorit. Simbolistica indiană e grefată de poet pe legănarea doinelor: prinţul dorinţei, Kama – “roşul plug” – ară carnea îndrăgostiţilor; iubita este elixirul nemuririi, prana ori soma yoghinilor; sufletul e veşnic iar trupul veştmânt efemer, care, prin asceză, înţelepciune şi evoluţie spirituală se îndreaptă, cuprins de un “nesaţ de veşnicie”, spre integrarea în Marele Tot. Moartea este concepută de poet prin împletirea conceptelor de “moarte anterioară” şi “moarte posterioară” unei reîncarnări, noţiuni definite în doctrina SAMKHYA-KARIKA. Să mai enumerăm şi alte elemente de gândire indiană grefate funcţional în lirica cezarivănesciană: imaginea lotusului sacru ca simbol al înţelepciunii; conceperea iubirii în stilul vechii ştiinţe erotice Maithuna etc. Originală este lamentaţia poetului după trupul pieritor cât şi descrierea periplului sufletului prin Moarte. Dacă Eminescu visa himera “frumoasei fără corp”, Cezar Ivănescu deplânge corpul (odată frumos) abandonat de suflet. Aventurile imaginaţiei sale în tărâmul celălalt ne fac să nu mai putem afirma că Bacovia a fost singurul scriitor român care a coborât în infern. Cezar Ivănescu, fascinat de Bacovia i-a dedicat autorului “Plumb” -ului o piesă de teatru. Atingem astfel un capitol neabordat de critică, teatrul cezarivănescian. Piesele din volumul LA BAAD (Ed. Cartea Românească, 1979), prin onirismul viziunilor, textura suprarealistă, împletite cu referiri la existenţa noastră tragică ne conduc spre teatrul existenţialist.Volumul amintit, care cuprinde şi versuri libere, reprezintă un experiment de scriitură directă, nemetaforizată.În concluzie poezia lui Cezar Ivănescu, ca şi omul de altfel, au impresionat şi fascinează în continuare sub toate aspectele. Paradoxal, concepţia sa transmisă liric, apare primitivă şi modernă totodată. Primitivă, prin aspectele mitologice, modernă prin actualitatea pildelor reliefate. Nici credinţa religioasă a poetului nu corespunde semnificaţiei curente a cuvântului. Religiozitatea sa este o stare sacră fără a fi legată de o religie anume, un creştinism cosmic, o sfinţenie păgână mai puternică decât a unei religii consacrate. Poezia sa vine din adâncurile fiinţei, din esenţa ei neschimbătoare.

Cezar Ivănescu este un solitar ca atitudine şi expresie. Viziunea sa asupra lumii tinde să devină integrală. Fiecare poem, f iecare ciclu, colaborează la edificarea “Muzeonului” liric. Cred că în această mare încercare, Cezar Ivănescu a avut drept model tentativa eminesciană de a crea un univers în semicer “având ca orizont naşterea şi moartea lumii, între care se întinde arcul istoriei universale” (George Călinescu), în care să regăsim istoria naţională. Nu istoria universală este arcul de boltă al lirici cezarivănesciene ci drama fiinţei. Conceput cu trup muritor şi suflet nemuritor, omul este supus avatariilor veşnice.În încheiere, cel mai potrivit este să-l cităm pe autorul Muzeonului: “Salvatorul care mă cred a fi nu e cel care se opune morţii (pe altă cale decât a cărnii) ci care încearcă stăpânirea morţii prin continua acceptare a ei (alta decât prin simţuri) adică sugerea morţii (pe altă cale decât a cărnii care nu poate rezista la tentaţia de-a urma ea însăşi legile morţii)!”Profund şi original, netulburat de nimicuri cotidiene, Cezar Ivănescu şi-a construit răbdător şi detaşat fascinantul său univers liric. Critica literară nu l-a cercetat îndeajuns.

21

22

Constantin P. PopescuAMINTIRI DESPRE MARIN SORESCU

Pentru mine întâlnirea cu poetul şi scriitorul Marin Sorescu s-a întâmplat prin anii ‘70. Eram elev al unui liceu cu profil mecanic, de maşini unelte şi cu un asemenea profil nu bănuiam că voi putea întâlni un poet tocmai acolo. Dar, din iniţiativa unui profesor de limba română care era cu adevărat un mare iubitor al limbii şi literaturii române (l-am numit aici pe dl. profesor Nicolae I. Nicolae), într-o bună zi ne-am adunat să ne vedem cu poetul Marin Sorescu. Pentru mine, elev cuminte al şcolii, a fost o surpriză : cum arată oare un poet adevărat, viu, aproape de mine ? Este el ca noi toţi ? Are el ceva deosebit, este mai special ? De ce o fi acceptat să viziteze o şcoală ca aceasta, cu un profil atât de îndepărtat de poezie, încât şi eu uneori mă simţeam de-a dreptul străin pe acolo ?A venit, ne-a privit şi am simţit cu toţii că avea ceva de om obişnuit şi neobişnuit în acelaşi timp. Ne zâmbea uşor şi parcă vedea în noi ceea ce alţii, profesorii, colegii sau părinţii noştri nu vedeau. Avea umor şi a început să ne citească din poeziile lui. Rar, cu privirea pe foile lui, dar ridicând ochii când îşi accentua versurile. Erau ciudate versurile lui, lucrul acesta l-am înţeles de la început. Ne făcea să râdem şi cei mai mulţi dintre noi râdeam, cam nătângi. Noi eram “şurubarii”, aşa ne spunea profesorul Nicolae în glumă. Dar multă nevoie aveau unii dintre “şurubari” de poezie şi chiar asta aveam între noi atunci. Pentru că omul din faţa noastră citea şi se bucura, ca un copil, deşi era un om mare. Copilul din el presimţise poate copiii din noi.

Rugãciune

Doamne, creaţia a dat înapoiCa un cucui al universului.Doamne, creaţia ta s-a retras în sineCu tine cu tot şi orbecăim în neştire.Doamne, dă un pumn în beznă,Sa crească, Doamne, la loc cucuiul.Unicornul, când îi creştea cornul,Era numai durere şi cunoaştere.Lumea sorbită de hăuSe pierde în circumvoluţii prea deştepte.Doamne, dă-ţi Doamne un pumn drept în frunteŞi mugind ia-o de la-nceput.Şi mugind ia facerea de la-nceput.“

Nu prea semăna asta cu poezia pe care o învăţasem pe la clase. Nu puteam decât să ascultăm mai departe. Vocea lui ne captase atenţia şi el ştia.

MelculMelcul şi-a astupat bine ochiiCu ceară,Şi-a pus capul în pieptŞi priveşte fixÎn el.Deasupra luiE cochiliaOpera sa perfectăDe care-i e silă -În jurul cochilieiE lumea,Restul lumii,Dispusă încolo şi-ncoace,După anumite legiDe care-i e silăŞi-n centrul acesteiSile universaleSe află el -Melcul,De care-i e silă.

Desigur că toate astea mi s-au părut atunci ciudate. Poate că dacă nu ar fi avut loc acea întâlnire, poate că dacă nu ar fi venit poetul Marin Sorescu printre noi, poate că nu aş fi urmat la rândul meu calea scrisului. Pentru că deşi au trecut aproape 40 de ani de atunci, deşi căile vieţii mele de “şurubar” nu au mai întâlnit poeţi atât de aproape, rămân îndelung cu cărţile de poezie în mâini şi astăzi. Am scris şi eu câteva sute de pagini. Dar poate că nici uneia nu i-ar fi fost dat să fie aşternută cu scris dacă întâlnirea cu Marin Sorescu nu s-ar fi întâmplat exact atunci când trebuia să se întâmple în viaţa mea.

Ctitorie

Aşa cum stai,Dreaptă,Cu braţele moiPe pântecul plin,Pari o veche soţie de voievodŢinându-şi ctitoria.Şi parcă-aud un glasVenind de dincoloDe dispariţia materiei:„Noi, Ion şi Ioana,Cu puterile noastreAm durat acest sfântCopil,Întru veşnica pomenireA acestui soareŞi-a acestui pământ“.

Colegii mei nu au simţit poate atât de adânc cum omul acela ca mine şi ca tine avea ceva din statuia “gânditorului de la Hamangia”. Cu un zâmbet şugubăţ pe chip, ca şi cum statuia veche ar fi căpătat toate detaliile erodate de vreme înapoi. L-am mai asemuit cu un înţelept care stă pe malul unei mări şi scrie semne doar de el ştiute pe nisip. Nu e încă nimeni să le priceapă. Doar el şi valurile mării, care vin şi îi şterg semnele. Dar el nu se supără. Scrie cu nuieluşa lui, câteodată într-o limbă frumoasă ca limba română şi atunci valurile ocolesc semnele lui şi ele rămân doar în cărţile poetului. Citiţi-le. Veţi înţelege semnele ştiute doar de el şi dăruite nouă cu toată frumuseţea sufletului lui.

Semne

Dacă te-ntâlneşti cu un scaun,E semn bun, ajungi în rai.Dacă te-ntâlneşti cu un munte,E semn rău, ajungi în scaun.Dacă te-ntâlneşti cu carul mare,E semn bun, ajungi în rai.Dacă te-ntâlneşti cu un melc,E semn rău, ajungi în melc.Dacâ te-ntâlneşti cu o femeie,E semn bun, ajungi în rai.Dacă te-ntâlneşti cu o faţă de masă,E semn rău, ajungi în sertar.Dacă te-ntâlneşti cu un şarpe,E semn bun, moare şi tu ajungi în rai.Dacă şarpele te-ntâlneşte pe tine,E semn rău, mori şi el ajunge în rai.Dacă mori,E semn rău.Fereşte-te de acest semn -Şi de toate celelalte. Mă bucur că vă pot vorbi peste ani despre răspunsurile primite de la poetul Marin Sorescu. Pentru că la vârsta aceasta a creşterii, care este şi vârsta voastră, întrebările curg asemenea stropilor unei ploi curate de vară. Iar răspunsurile primite de la cei dăruiţi cu răspunsuri, mie mi-au fost cele mai dragi. Le mai caut şi azi prin versurile lui, pentru că Marin Sorescu este încă mesagerul răspunsurilor. Iar sub aparenta uşurătate a versurilor lui, sub ironiile de un cotidian sau un casnic atât de vizibil se ascund marile mistere ale omului. Desluşite în chip tainic de înţeleptul de pe malul mării.

CONCURS

Într-o încăpere ca toate celelalte,Amenajată cu plafon zdravăn,Ne întrecem la sărituri în înălţime.Ştim precisCă nu poate sări nimeni

Mai sus decât tavanul,Să fie şi Dumnezeu,Asta din cauza gravitaţieiCare ne trage mereu în jos,Încă din cele mai vechi timpuri.Dar continuămCu o îndârjire diavolească,Pentru că nu putem sta altfel,Când avem în noi geniul înălţimii,Ca peştii zburătoriDorul aripilor adevărate.Zi şi noapte continuămÎn plafonul nostru scund.Cel mai sprinten,Care are muşchii cei mai oţeliţi, mai dresaţiŞi stăpâneşte cel mai bineLegile avântuluiIa şi cele mai multe pocnituri în cap. A durat asemenea lui Brâncuşi, cu dalta semnelor lui, carte pentru noi, în forma pură a poeziei. S-a născut pe lumea aceasta în aceeaşi zi în care s-a născut tatăl meu. O coinicidenţă personală, desigur. Vedeţi, noi spunem “cineva s-a născut”. Este ca şi cum am recunoaşte fără voia noastră că ne naştem pe noi înşine. Aşa a făcut şi Marin Sorescu. S-a născut pe sine pentru oamenii acestei ţări. Pentru mine, pentru tine…

23

24

Tudor NegoescuLITERATURA CA SPECTACOL CULTURAL

În anul 1962, pe când era student al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, Marian Barbu (n. 29 septembrie 1939, Mileşti, Dolj) a întreprins o anchetă dialectală în zona comunei doljene Izvor, sat Mileşti, descoperind, la sursă, ,,particularităţile fonetice, morfo-sintactice şi lexicale’’ ale subdialectului oltean. Mai târziu, întâlnirea cu opera lui Marin Sorescu s-a dovedit a fi de bun augur pentru Marian Barbu, continuarea cercetării dialectologice devenind o certitudine în 1988, după o ,,discuţie de taină’’ cu marele poet. Atunci, autorul a aflat mai multe detalii despre geneza poemelor din ciclul La Lilieci. Sorescu a mărturisit că, aflat cu o bursă de studii în Statele Unite, la Universitatea din Iowa City, a trăit viziunea însingurării, fiind cuprins de nostalgia după locurile natale. Căzându-i în mână cartea poetului american Edgar Lee Masters, intitulată The Spoonriver Anthology, se poate să fi avut atunci ideaea realizării unei ,,monografii sentimentale’’ a comunei natale, Bulzeşti. Legat tot de geneza ciclului La Lilieci, de resorturile intime care au declanşat această surprinzătoare întreprindere poetică, Marin Sorescu se confesa într-un interviu: ,,Una din ambiţiile mele cele mai mari a fost să demonstrez că şi graiul oltenesc (blamat de unii) este tot atât de literar ca şi celelalte, pe care oltenii le-au receptat cu bună ştiinţă.’’ La Marin Sorescu, dorul de ţară este, de fapt, dorinţa de a rămâne conectat la matricea spirituală a Limbii române, de afirmare a unui spirit al Locului conectat la Universalitate. De altfel, interesul pentru lexicul din zona Bulzeştiului se manifestase la Sorescu înainte de a începe scrierea primei Cărţi a ciclului poetic, ,,după informaţiile fratelui său G. Sorescu.’’În volumul La Lilieci. Şase cărţi în căutarea lui Marin Sorescu (Ed. SITECH, Craiova, 2009), istoricul şi criticul literar Marian Barbu descoperă în studiul dialectologic o ingenioasă cale de acces spre identificarea codurilor de limbaj care conferă originalitate acestui conglomerat de valenţe lirice, epice şi dramatice. Cercetătorul a întreprins ,,o desfoliere de sensuri a regionalismelor din subgraiul oltean, în orizontul căruia se află şi exprimarea locuitorilor bulzeşteni.’’ Marian Barbu tratează ciclul poetic La Lilieci ca pe o scriere cu un grad complex de dificultate lexicală. Pentru a o recepta, cititorul este obligat să depăşească o serie de bariere de ordin cultural care nu sunt puţine! Astfel, cititorul se poate destinde parcurgând, ceea ce autorul intitulează într-un limbaj de cronicar, acel ,,Dicţionar repede deschizător şi întreprinzător de sensuri ale Limbii Române, folosite de locuitorii din Bulzeşti (Dolj),

cu ajutorul lui Marin Sorescu în cele 6 cărţi de...La Lilieci.’’

Cu pasiunea şi acribia cercetătorului de vocaţie, profesorul craiovean ,,explicitează’’ sensurile „neaoşelor regionalisme încărcate de sevă polisemantică’’, întâlnite în cele 386 de texte care compun întreg ciclul poetic La Lilieci. Cei mai puţin familiarizaţi cu savoarea şi subtilităţile tonului idiomatic al acestei zone a Olteniei, vor recepta altfel textele din La Lilieci după ce vor înregistra explicaţiile de sens, informaţiile despre aria de răspândire sau etimologia unor cuvinte precum: aleşteu, arănească, argea, bâjbă, bâlboră, bolbotină, boldoaşe, brădoaică, buduroi, caţaveică, căpistere, celar, ciurez, copileţ, coşmelie, coştoboaie, cucumea, curătoare, daraveră, dârdoră, dârjală, dichis, frichini, geac, gioavlă, gogleze, înghebeji, înţelenit, landră, linciuri, mendre, mintean, migoroşi, morânglav, moşchiori, muflui, năplăi, năsărâmbă, negelariţă, noaten, obrinteală, olicăi, pătuiag, pârmac, proţăpi, răşghinate, râgnă, râmni, resteu, sărindar, schimnatic... etc.Iată doar un exemplu, menit să ilustreze travaliul cercetătorului:,,BÂJBĂ, -E, s.f. Oală mare, din pământ, pentru a fierbe o cantitate apreciabilă, la foc de vatră. Folosită în gospodăriile ţărăneşti cu prilejul muncilor agrare sau la sărbători religioase, când participă mulţi săteni. ,,Ia şi-o oală de zeamă. Du-te cu bâjba.’’ (I, Prânzul – 24, 58). ,,Venea cu o raţă friptă, că Anica avusese grijă, cu/ Bâjba cu ciorbă, ouă fierte, oala cu lapte.’’ (I, Oameni la plug – 47, 102).Pentru bâjbă, -e, vezi IV, La argea (- 217, 547), Vedenie (- 252, 628), VI, La naşul Corniţă (- 355, 123). ’’ Prin La Lilieci. Şase cărţi în căutarea lui Marin Sorescu (un titlu care ne aminteşte de Şase personaje în căutarea unui autor!) Marian Barbu nu-şi propune doar resuscitarea unui patrimoniu lingvistic, de extracţie rurală, regională, ci realizează şi o inspirată introducere în opera soresciană. Alte secţiuni ale cărţii, precum Argumente sau conspecte ca argumente sau Glose, comentarii, studii şi articole despre Marin Sorescu, semnate de M. B., evidenţiază maniera în care schimbarea de model poetic, pe care a preconizat-o Sorescu în cadrul neomodernismului anilor `60-`70, s-a consolidat odată cu publicarea primei cărţi din ciclul La Lilieci (1973). Mai mult, cel care se autoprezentase ca fiind ,,Singur printre poeţi’’, încă de la debutul din 1964, îşi câştiga atunci un binemeritat statut de maestru ,,deconstructor’’ al convenţiilor literare ale vremii, devenind, pentru spaţiul literar românesc, un postmodern avant la lettre.

25

O idee generoasă care se desprinde din studiul profesorului Marian Barbu este aceea că Marin Sorescu, scriitor cult, ,,s-a localizat fericit’’ în zona Olteniei, unde ,,a redactat o poetică prin autodinamismul cuvintelor vechi, de circulaţie populară.’’ Tratând autoreferenţialitatea ca pe un sistem unitar, poetul a instaurat un adevărat ,,efect Sorescu’’ în ciclul La Lilieci (şi nu numai, am zice noi!). Urmând calea memoriei, Sorescu a încearct să surprindă modalitatea în care valorile a fect ive (nosta lg ia după satu l nata l ) interacţionează cu perenitatea valorilor estetice, culturale. Exegetul îşi obiectivează mai tot timpul verdictele, manifestându-şi nestingherit în comentariile sale spiritul comparatist. Când abordează aspecte legate de ,,specificitatea lexicului’’ din La Lilieci, aduce în luminile rampei nume de autori care, asemenea lui Sorescu, au urmărit împlinirea acestui deziderat în operele lor: Neculce, Cantemir, Buda I. Deleanu, Creangă, Sadoveanu, Panait Istrati, Zaharia Stancu, Marin Preda, Nicolae Velea, D.R. Popescu sau Ştefan Bănulescu.Înainte de a-şi începe demersul dialectologic, autorul a comparat cele şase Cărţi publicate separat cu cele cuprinse în Ediţia integrală La Lilieci (2009). Astfel, semnalează (şi amendează, în acelaşi timp!) inadvertenţe ,,de literă şi de punctuaţie’’, greşeli ,,neadmise’’ de trimitere la Indicele alfabetic al poeziilor, după titlu sau chiar poeme care lipsesc în ediţia Academiei. Sunt informaţii preţioase, de care ar trebui să ţină seama cei care au în vedere o posibilă reeditare a operei soresciene!Şi ultima secţiune a cărţii, Addenda, este interesantă, pentru că autorul grupează în ea reproduceri după paginile de gardă ale unor volume soresciene pe care le-a primit cu dedicaţia autografă a poetului şi trei portrete de Marin Sorescu, inedite, ,,realizate cu mâna stângă.’’ Adresându-se unui public specializat, cunoscător de literatură, ca şi de atâtea discipline ale limbii române – gramatică istorică, dialectologie, limbă română contemporană, lexicologie, etimologie etc. – avem convingerea că volumul La Lilieci. Şase cărţi în căutarea lui Marin Sorescu va deveni un instrument operaţional de lucru pentru viitorii cercetători ai operei soresciene. El însuşi un virtuoz al spectacolului cultural, Marian Barbu se apropie mult de spiritul sorescian, desfăşurat (aici) pe scena unui ,,teatru mare cât satul’’.Cartea aceasta a cunoscut o ediţie prelungită, cu anul 2010, când a fost lansată omagial, cu ocazia Zilelor Marin Sorescu, la Craiova. Au fost prezenţi atunci scriitori, oameni de cultură din România, Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Franţa. Profesorului Serge Foucherot, din Paris, specialist european în... Brâncuşi, i s-a conferit Premiul Naţional ,,Marin Sorescu’’ de către Academia Română. Aceeaşi distincţie academică a primit şi Marian Barbu, în 2006, ,,pentru statornicia ca profesor, critic şi istoric literar, susţinând specificitatea culturii române în context european’’.

Închipuitul Filosof 1 bate câmpii!Zicerea lui, o prezentare anatomo-patologică,Nici vorbă de vreo concepţie, chiar şi profană!El nu ştie ce să facă în anumite momente cu mâinileŞi atunci se ţine de bancuri de 2 lei!Dar bine, măi Filosofule1, orice ţăran ştie:Cu mâinile se munceşte la roadele pământului!Auzi la el: cică e preocupat de problema lui Zenon!Care Zenon?...Anticul?Sau negustorul de sandale de damă din Centrul Istoric?În Agora nimeni nu mai este preocupat de întrebări şi

răspunsuri!Se bea bere, se fac poze şi se ascultă clopotele de la Sfântul

Dumitru!Sexul relativ frumos a invadat străzile!Evident, a învins Hedonismul !Prin indignarea textualistă a unui frustrat,care profită cu neruşinare de libertatea cuvântului,se vrea reânvierea Evului Mediu târziu!Cu actori-cavaleri şi domniţe-casandre!Dar timpul nu mai are răbdare!Tânăra generaţie vrea altceva, adică totul!A trecut de vremea sclavilor comunişti şi anticomunişti!Cineva la televizor, un doctor probabil…Predă lecţia sărutului pe nerăsuflate!Citează din Sfântul Apostol Pavel!Dacă iubire nu e, nimic nu e!

Ce nu ştiu Filosoful UNU şi Filosoful DOI ?!Multe şi mărunte!Este demonstrat absolut statistic!Un poet cu valoare de adevăr...Este şi un filosof cu valoare de adevăr!Pe invers este un caz cu o probabilitate apropiată de zero,deoarece, în general, filosofii sunt ...Epistemologi!Adică,Poetul cu valoare de adevăr ştie să mintă frumos, metaforic,Iar filosoful, când se simte încolţit de haita adeversarilor,O dă pe sofisme şi scapă cu dialogul şi transparenţa!Astfel, Bernard Shaw, un prieten al lui Iosif Visarionovici Stalin,Un monument de maliţiozitate şi obsedat de fericirea omului,s-a retras într-o cabană...Şi a gândit la nemurirea sufletului...până şi-a dat duhul... Iar Nicolae Labiş, o victimă a dictaturii,instaurată în omenire de acelaşi Iosif Visarionovoci Stalin,S-a luptat cu inerţia...Până la ultima picătură de sânge!Doi poeţi filosofi, două destine!Filosofii cu valoare de adevăr au dat-o în obişnuinţă!Repetă ce alţii au spus!De nu s-ar fi perindat pe Pământ: Socrate, Platon şi Aristotel...Guralivii filosofi de la Alianţa Elitistăn-ar mai fi avut ce spune şi scrie...hienele...

FILOSOFUL 2Florin Iordache

FILOSOFUL 3Florin Iordache

26

spuneau filosofii – s-au găsit urme de paşi în ventriculul stâng!...

Costel Cioancă

traforând tăcerea, gata să-nflorească la miezul nopţii, ea cânta la pian.

Sonata Lunii.

desfăcuse venele şi capilarele oraşuluipentru a trece, spre rănile proaspăt-excavate, o altă salvare.da, da, bisericile rupestre dintre hematii încă purtau pictate chipurile sfinţilor de la Început, când veºnicia nu era decât un (alt) neologismne-nvins pentru Marele Anonim.da, da, am văzut şi mormântul somnului…

genunchii îmi tremurau abia ghicit.inima – crucificatã lin, fugise din vreme.de sub zăvoare imens-invizibile, sunetele dintâi sângerau fereastra, căutând un drum oarecare spre ea, spre stareţa nopţii de gustar…

ea cânta la pian.

Sonata Lunii.

cu frică mi-am ridicat paharul şi l-am băut.cu frică – să nu fi coborât Luna în paharul meuşi eu s-o beau aşa, pe neştiutelea…

De povesteŢenea Georgeta Jeanina

Într-o zi, a venit la mine un nebunŞi mi-a cerut o mie de lei Fiindcă strângea bani să cumpere luna de pe cer.Atunci mi s-a făcut milă de el şi i-am dat.A mai trecut o zi, iarăşi l-am întâlnit.Acum cerea douã mii fiindcã “nu calculase bine”.Discret, i-am dat cinci mii şi îndată l-am uitat.A treia zi m-a căutat din nou şi mi-a cerutTrei mii căci, între timp, “preţul crescuse”,Iar eu i-am dat o mie fiindcă mă enervase.Nu i-am zis însă nimic, nici el n-a comentat,

Marele PremiuAm crezut că s-a supărat şi mă va lăsa în pace.A mai trecut o zi, din nou a apărut, Cu o figură tâmpă şi cu un zâmbet larg,N-am apucat să-l cert ori să-l alung cumva,În mâini ţinea luna pe care mi-o oferea.

Captivă-n albOana Camelia Constantin

Mi-e sufletul o frunză în derivă, Ispititor oceane mi se-ntind, Cu inocenţa gândului cuprind Îmbrăţişarea neagră şi masivă.

Nervurile aproape nu desprind În ceaţa îndesată, posesivă, Luminile din cioburi de relicvã, În deznădejdea clipei mă surprind.

Şi agăţată-n ora cea din urmă, Prădată de-ntuneric şi de dor, Mi-e sufletul nălucă pe o sârmă.

Narcotic, răvăşit şi incolor, Tot cerul peste ochi mi se dărâmă, E-atât de alb, iar eu nu ştiu să mor.

Iubirea – alb antimis Maria Cassian

Eon acoperă luna cu aripi de umbră,Dar sufletul meu îþi întindeAlb antimis cu mireasmă de mir. Lumină, dansează asupră-ne,Ca să se vadă strălucind faţa Creatorului!Palmele se unesc, ochii se deschid într-o lume În care defilează răsărituri. Te străbat fulgere, iar lucirile lor se răsfrâng în mine.Dincolo de apele întunericului se vede profilul lui CharonŞi două smaralde cu luciri de venin,Pietre false pe taraba bijutierului farsor.Piano, pianissimo...natura prinde ritmul inimilor noastre:În piept să-ţi rămână adierea amintirii, Argintiul lunii să te înrobească. În umbra catifelată a ochilor mei. Cerul va ninge zăpadă albastrăAşa cum am visat văzându-te...Aflaţi că nu s-a schimbat chiar nimicÎn castelul sentimentului- rege.Priviţi-i pe îndrăgostiţi,Aurele lor incandescente,

CREAŢIILE PREMIATE LA CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ÎN LIMBA ROMÂNĂ “ÎNGERUL BLOND”, MARTIE 2010

Premiul I

Premiul al-III-lea

Premiul al-II-lea

27

Sclipind frãmântate de valuri...Înfiorate, chiar umbrele lor primescAtingerea satinată a luminii.Clipele cad în clepsidre mai lent,Dantele de raze în urmă lăsând...Astfel trec dând la o parte Perdeaua fluidă a timpului meu, Suspendată de Calea Lactee,În punctul stabil numit Libra.Nici un regret nu-mi zgârâie pleoapa.Îmi place să ştiu că iubirea curatăAre tot rochie albă şi aripi de înger.Vă spun aşadar: visaţi liniştiţi,Toate au fost foarte bine-ncifratePe o pisanie în inima lumii,Dincolo de ecou şi contururi.Nu întreba, viseaza cu ochii închişiIubirea curatã – alb antimis.Se rotesc voalurile mătăsoaseCând vântul îi răvăşeşte părulÎmpodobit cu cristale de gheaţă.Ca să o poţi vedea Trebuie sa fii îndrăgostit,Să te strecori,nevăzut, la ceas de taină,Înţepenind sub umbre şi lumini, Când trupurile repetă ritualul oniric.Priveşte, scufundă-te în alburi :parcă dansează sub razele lunii, Iarna, Lumina, Iubirea,Visez că am braţe reci, de zăpadă,Pletele mi se unduiesc sub palmele vântuluiRisipind până la marginea pădurii Clinchete subţiri de clopoţei.Podoabele cu diamante mici mă ating,În mişcări li se simte vibraţia...Văd prin stratul gros de zăpadăVieţi efemere, trupuri de ceară.Îmi plimb palmele peste troiene, Aşez mai bine învelişurile pufoase...Îmbrăţişez copacii şi îi învelescCu dantele de promoroacă.Oglinzile pădurii îmi fură chipulŞi mă scufund în apele lor îngheţate.Hore de îngeri apar şi dispar în lumina din Paradis:Psalmodiazã sintonic, Dominus, solemn ºi uºor,Şi un imens iris de lazurit îşi află pupila În crucea neagră a bisericii vechi. Numai acum poţi uşor descifra, ca în vis,Semne-aramaice scrise cu raze nestinse:Transcende Iubirea curatã – alb antimis...

Câinele Elena Sãsãrman

câinele acesta parcã nu e câineel seamănă cu Zdreanţă al lui Arghezicu Vulturul lui Nichita Stănescucu Mistreţul lui Ştefan Augustin Doinaş

sau cu Căprioara lui Labişse uită la mine noaptea când deschid fereastracred că nici el n-are somncând latră la lunăparcã recitã versuripe o scenă îngheţatăca şi când ar fi îndrăgostitde fata veşnic treazămai mult îl văd singurs-ar putea să aibă şi un stăpânfrumos, atrăgător, seducătorcu care să-i treacă mai uşor timpulstăpânul are şi el un stăpânpe pământ sau în ceraşa cum avem noi toţiunii avem stăpâni şi sub pământşi câinele acesta pare că arepentru că uneori stă cu capul în josşi cotrobăie prin lutul negrusau dă iarba la o partecu tristeţecâinele de care vă vorbescnu e al meu şi nici nu credcă are pe cinevae un câine universalnu ştiu ce zodie areşi dacă au şi animalele zodiicine-şi mai pierde vremeacu aşa ceva?...are o singură blanăce-i ţine şi de cald şi de frigşi de iubire şi de tristeţee suficient de curatde aceea, uneori,copiii se joacă cu elatunci pare să fie fericitîi sclipesc ochii ca dupăun pahar de şampaniee negru ca noapteasau noaptea i-a împrumutatculoareacând se-ntinde pe pământe o insulă părăsităobositănimeni n-ar crede că poateadăposti vreo comoarăşi cui i-ar mai folosi?de umblat, umblă singurfără fricăde ce s-ar temeatâta vreme cât nu-i legatde nimeni şi de nimic?azi-noapte l-am visatnu cred că e duşmandupă cum e interpretatcâinele din visdeşi negru, el mi s-a arătat alb, ca un înger,ca o mireasă,ca o patã de zãpadã,

Premiul Editurii ZIP

28

mi-am deschis cu greu ochiipentru că nu mai auzeamlătratul cu care m-am obişnuitîn fiecare noaptepe la două, pe la trei,pe la patru, până la ziuămă temeam să nu fi rămasîn somndar, odată cu cocoşul, a cântat şi eltrezind ce-a mai rămascâteodată se apropieun bărbatşi-i întinde mâncarese privesc lung câteva clipee ca şi când s-ar cunoaştefără să-şi vorbeascăîmi place să-i vădde la fereastrănu tulbură linişteanici peisajulcând nu aparcând se-ntâmplă să nu-i vădpe unul sau pe altulcâte două, trei, patrusăptâmânide fiecare dată mă întreboare se-ntorc?nu li s-a întâmplat ceva?şi mi-e greu să spunce-aştept mai multcâinele sau stăpânulîn mintea meade-atâtea oricredeam că eu îi suntstăpân, de aici, de la fereastrade unde îl observdar câinele nu areatâta imaginaţieîncât să se ia dupăiluziidupă irealul goldupă literatură…

Mici scamatoriiMarina Popescu

O mulţime de şine se întretaie în palmele meletrec nişte trenuri nevrotice, miniaturaleAmy cântă„They try to make me go to rehabI say no, no, no”

CREAŢIILE PREMIATE LA CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ÎN LIMBA ROMÂNĂ “ÎNGERUL BLOND”, MARTIE 2010 -continuare-

Premiul Revistei ZIP

cobor o vreme din palma destinuluicu toţii trebuie să facem asta din când în cândsă negăm tot, să fim contra şi antipână şi împotriva noastră să fimchiar dacă ne lovim cu tălpile goale de pietre prea reci sau prea ascuţiteşi vine unul, ne coase vreo cruce de tricousau ne trânteşte pe spate o carapace de broască ţestoasăne îmbracă mâinile în cleşti de crustaceeamintindu-ne de viaţa în patru cărţi a lui Lanarkaltul o îmbracă pe soră-sa în costum de cabaretne-o vinde la primul colţ de stradăla al doilea ne-o suflă de sub nasla al treilea tot soră-sa, proorociţa mileniuluicu dreapta ne ghiceşte viitorul şi cu stânga ne fură tot mărunţişul din buzunarla al patrulea colţ de stradăse deghizează el în negustor de oglinzine vâră una sub nascică o să ne vedem tineri toată viaţadar noi ştim câte mii de ani purtăm sub tricoufacem semn să vină înapoi mâna destinuluine cuibărim din nou în eaşi-atunci se întâmplă ceea ce era şi firescşuieratul locomotivei, bufnitura, cioburile, chipuri risipiteşi palma care acoperă totul.

Eu Adrian Iovan

Stau cu mâna întinsă în tragedia ta.Ca un val în indiferenţa malului,eu sunt apaîn care se desfăşoară aventura peştelui

Stau cu mâna întinsă în tragedia ta.Ca un galop în indiferenţa pajiştei,eu sunt câmpiaîn care se desfăşoară aventura calului

Stau cu mâna întinsă în tragedia ta.Ca un cerşetor în indiferenţa zgârcitului,eu sunt milaîn care se desfăşoară aventura banului.

Stau cu mâna întinsă în tragedia ta.Ca o pasăre în indiferenţa cerului,eu sunt aerulîn care se desfăşoară aventura zborului.

Premiul ADSUM

29

ClaustrofobiaMihaela Şişu

Tavanul coboară,e lângă mine,mă ţine-n braţe,mă ţine prea bine...Îmi şopteşte, la ureche,despre moarte şi uitareşi-mi spune poveştidespre ale mele măşti...

Geamuri se sparg,se-ntind pe mineşi cioburi tot cresc, tot crescpe braţe-mi, piept şi suflet,formând triunghiul deznădejdii,dar mai am nevoie de-un cercvicios al disperării.

Paturi se-ntind,pe mine,se răsucesc,iau forma viselor din nordşi dorm,le e chiar bine...Lumina-mi coboară,difuză, neclară,alunecă pe pânze de păianjen,se-aşează pe mine,e rece, dar blândă,e bolnavăşi-mi scuipă, pe faţă, morţi si frunze,gânduri fără speranţă...Şi uşa bătrânase-apleacă-n noroi,se-aşează şi tacelângă balamalelepictatede-un om nebun,(care-am fost eu)

Lecţia lui Arhimede, pe înţelesul tuturorDorin Cozan

Am întâlnit-o în mijlocul oraşului.Era cu o prietenă, se împingeau şi priveau în vitrine Iar cureluşele lor se atingeau ca nişte şerpişori de alamă.Când m-a văzut, ea a pălit şi a rămas aşa, cu gura

întredeschisă,

Menţiunea I

Menţiunea a-II-a

Cu rotula dezvelită de vânt, lucind ca un bănuţ în fundul unei fântâni.

Iar în căuşul claviculei stângi, urma unui sărut se deschidea ca steaua de mare.

Prietena ei se opri şi ea, cu mobilul deschis şi eşarfa bătând uşor pe bărbie

Iar în spatele gâtului, o vână tresări ca un prunc aruncat la gunoi.

Ca un prunc îi apucă mâna şi o strânse. Atât mai avu timp ca să facă

Înainte ca totul să devină cu totul şi cu totul ca o vată de zahăr.Sau nu – de ce să mint?- totul s-a făcut cu totul şi cu totul de

piatră. Un chibrit lunecă pe sânul de piatră al unei femei oarecare.Scăpără. Aerul luă foc,sfârâind ca un ibric ud sub flăcăruia aragazului.Şi cenuşa umplu tot spaţiul dintre lucruri. Le umplu dinţii şi

gura.O ciupercă uriaşă crescu în vitrine, plesni la colţurile

blocurilor.Un copil arătă cu degetul. Şi degetul său se făcu mare, fu apoi pus într-un inel de piatrã Iar inelul dispăru, peste ani, în el însuşi.Un bătrân privi cerul, gol şi rotund.Marele ochi, cu vinişoarele umflate de explozie, i se lipi de

faţă.Firişoare de grund se scurseră pe sub pielea zbârcită a

mâinilor.Asfaltul îşi ridică spinarea, ca un balaur scuipând foc şi

pucioasă.Îngerii, sub umbrelă, intrau şi ieşeau neîncetat dintre blocuri. Şi, scuipând pe vârful creionului, notau în carnet (ca şi ei, tot

din piatră)ceea ce trebuie notat: că rotula ei, dezvelită de vânt,

strălucea, împroşcând cu raze X, iar sărutul din căuşul claviculei stângi sau poate drepte se desprinse de ea ºi plutea, ca steaua de marepe fundul lagunei;deşi totul era praf, vânt şi, dacă întindeai mâna, ea dispărea;se transforma în cenuşă.Se făcea că există, cum să spun?, doar în imaginaţia

cititorului.Dar eu mi-am luat inima în dinţi, deşi era mult praf, vânt şi

pietriş, şi am întins muşchiul piciorului cu puterea minţii. Iar el s-a pus din nou în mişcare. Poate nici nu se oprise, de fapt, şi se mişca în virtutea sa de picior de poet. În fond, ca oricare altul.Ca al pruncului aruncat la groapa oraşului, de exemplu.Astfel, şi genunchiul ei îşi făcu numărul, dispărând sub rochia

galbenă, Iar prietena ei îşi trase eşarfa cu unghia zgâriind uşor pielea

gâtului.Se făcu,- o ştiam prea bine-, că nu vede.Numai ea a privit către mine, ca spre o cunoştinţă uitată.A zis: „-Salut!” „-Bunã ziua!” am zis.

30

CREAŢIILE PREMIATE LA CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ÎN LIMBA ROMÂNĂ “ÎNGERUL BLOND”, MARTIE 2010 -continuare-

Menţiunea a-III-a

Steaua de mare s-a clătinat, lovindu-mi umărul.Aerul s-a clătinat, lovind în piept cu pumnii de aer.Şi lumea, în general, a simţit o apăsare pe sufletApoi, a păşit mai departe.La fel au făcut şi picioarele noastre.După câţiva metri, m-am rezemat de scoarţa unui copac.Şi copacul acela, de altul. Şi acela, de altulPână s-a terminat şirul copacilor Dacă nu cumva, dragul meu, draga mea, se sprijină şi acumaPe clavicula ta stângă sau dreaptă.

Atât de strãin...Caliopi Carmen Dicu

Trei timpuri şi o scorburãCu idei păgâne am împachetatîntr-o curte cu ploaieLa poartă,şi-ţi trimit prin mesagerul seriiPartea ta de rană.De fapt, o să desfac un nodDintr-un lemnSă nu mă gândesc la nimicO vreme,Să trăiesc ca o linieCopleşită de soarePână-mi aduc aminte cerulAtât de uşor de cititAtât de străin între barcă şi ţărmUnde nu atingi niciodatăCa orice pasăreJurământul Cuprins într-o firimiturã de zbor…..

Sensibilitate Cristina Monica Moldoveanu

Am întrebat scoarţa copacilor de ce durerea îmi aspreşte trupul. Pădurea şi-a încreţit nedumerită coaja vie arătându-mi cerul. Razele se roteau în ace, minutare printre nori în umbra cărora am desluşit cum soarele mă spală ziua de timp şi apoi adoarme în vadul albastru, dincolo de zări.

Menţiunea a-III-a

Atunci mi-am aşezat capul pe pământul gol, aşteptând să vină seara.Obosită ca o fântână e inima, hrănită de acelaşi sânge prin care mă regăsesc în lumină.

acum se întâmplã Adrian Robert Beznã

cu lacrimi se poate spăla un păcataºa cã, ia seama şi plânge cinstitpentru t o t ce-ai urât sau t o t ce-ai iubitşi, încă, în suflet, nu-ţi este i e r t a t .

e ora cînd luna adoarme prin lupi şi oraşele put a picior de călău, e lumea o pâine din care sã rupiºi sã mesteci flãmând cu priviri de dulău .

e clipacînd zaruri se scaldă-nnoroc, pe la mesele vieţiitrec oamenibizaricare-au fost prea săraci şi acumprea avari, să rămânem săracica să aibă e i loc .

e timpul să ţii pe sub mână o tâmplã, să stai prin butoaiele lumiiun v e a csă-ţi fie de oamenisă-ţi fie de leacnorocul că ştii căacum se întâmplă !

Menţiunea a-III-a

31

trec anii la fel cum s-ar stinge-un chibritmai e timp de-o ţigară şi de-un rest de cafeasă iubeşti o femeie, să te laşi prea zidit în bisericisă afle toată lumeade ea, sau să pui lîngă poartăpatru meri, ca să fie a c o lo, de-o trece pe drum c a r e v a, trec anii la fel cum dispare-o stafie pe caren-o cheamã nicicândc i n e v a

Ploaia părea o joacăTincuţa Horonceanu Bernevic

Lângă drum un pui de cireşcrescut odată cu minene îmbrăţişam primăvaramugurii spaimei mi se lipeau de trupca o destăinuireprin perdele de dantelă croşetatăploaia părea o joacădin burta-i cenuşie scuipa pepeniatât de liniştiţi încât puteai locui în miezul dulcepriveam icoana întoarsă cu faţa la peretesă alunge furtunaşi credeam că l-am pus pe Dumnezeu la colţsă se cuminţeascănu mi-am ghicit niciodată în palmăierburi aromate îmi pregăteau tălpile de fugă(dac-aş fi ştiut că paşii mei vor creşte ca ai unui uriaş)

de la un timp parcă toate mirosa lemn de cireşşi palmele bunicului plămădind butoaie pline cu miereşi ochii buniciipetrecându-şi prin pădurea de stanioljumătăţile de inimăşi mâna ta mică ce-mi arăta lunaca un obraz de copilşi somnul meu colţuros ca o piatrăîn care Dumnezeu mă ia de mânăde parcă m-ar cunoaştede parcă m-ar aştepta

Menţiunea a-III-a

Menţiunea a-III-a

Legea persistenţei corpului scufundat in extremis

Dumitru Năstăsoiu

Există un garaj al oaselor aşa cum există un beci al lichenilor şi un parter al unghiilor pline de humă.

Există o linie paralelă între mareele tale şi refluxurile mele aşa cum există o secantă între ochii noştri închişi şi ochii noştri întredeschişi.

Exista un vifor la sub braţul fluturilor de noapte aşa cum există un cer senin pe planul înclinat al coapselor tale.

Există peşteri vizavi de dormitoare aşa cum există scorburi vizavi de mine.

În colţul din stânga sus se află tot atâtea elemente cheie ale existenţei mele ca în colţul cel mai slab luminat al ventriculului tău, când caii ţi s-au întors în sân seara, obosiţi.

Mulţimea secundelor ceasului tău este concurentă cu mulţimea pulsaţiilor mele.

Vezi? Îmi tremură mâna!

Există o mansardă cu foc unde melcul îşi plimba fularul aşa cum există un acoperiş al lobului meu parietal pe care cade ghinda.

Există. O punte între mine şi tine. O punte între mine şi restul din tine. O punte între tine şi restul din mine.

Între restul din mine şi restul din tine e nisip, deoarece punţile s-au epuizat, iar paradoxul hârtiei nemestecate a ieşit galben.

CREAŢIILE PREMIATE LA CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ÎN LIMBA ROMÂNĂ “ÎNGERUL BLOND”, MARTIE 2010 -continuare-

32

Menţiunea a-III-a

cum îmi imaginez că se naşte şi încetează vibraţia

Daniela Claudia Anghel

inimadă flux corpuluirefluxîn foetus ne formăm pentru venirea noastrăundeva ea trimite impulsurile corpurilor nostreaiciexteriorul poate sa asculte fatulfemeiaîl simteîn ea vibrează una celeilalte două inimiunde întrepătrunzând

în timp ce o inimă abia se formează (are reflux) primeşte fluxul celei care se re-adaptează

când într-o zi inima mai mare oboseşte de orice fiu – bun sau rãu pentru lume bun sau rãu cu mama sa prea mult tăcut sau dur pentru ea – şi fiul rămâne singurdin el se rupe comunicarea se duce cu inima lui mai marese stinge singura lui legătură pe care a avut-o vreodată cu începutul cu un începutbătăiinimanuanţele negrului se învârt în cearcăn de gândîn spatele ochilor un ciocanloveşteeu însămi sunt motivul pentru care trăiescdacă vreau lumea atână la braţul meupicioruşe mici aleargă planeta umflată cu aspect de gumă de mestecat în culori paleca pentru desen animatplaneta roteşte până când scara (şi ea maro pal) lumii zboară alunecând spre un alt – zgomot dur îmi înţeapă scurt corpul – un albastru luminospoveştile tot se creeazăce mult mi-a lipsit asta văd acumce mult îmi place să mă exprimomul e frumos când e viu

e om când suferă

uit. am început să uit. uitatul e ceva nou pentru mine. a uita e simplu, e greu, e bine, e rău, e mai mult bine, e mai mult rău… uiţi când nici nu gândeşti că eşti pregătit să uiţi. ai uitat până când într-un moment tot există un gând impulsiv a ceea ce ai trăit cândva. care uneori aduce odată cu sine şi mirosul a ce ai simţit să uit să nu vreau să uit mai bine să uit am uitat de faptde cele mai multe ori uitsimt să mă întorc la ce e simplusă înaintez spre mine ceea ce suntmaterie sunt spiritfără mine nu aş fi

e-o nebunie în minesunt într-un tunelbraţe cochilie foetus

da răspunsul e nebunia a fost tot timpul în mine dar am lăsat-o să treacă fără să mă însemn prea mult

subteran cartea la tălpilampa atârnă pe braţpletele după umericentimetri centimetri rămân exist aşa cum mă ştiu din cât suntîntr-un decor rarun cadru surdpe o materie aproape vidă rece până la durerea prăfoasă a blănilorlângă globul pământului scheletul imens cu articulaţii tinere abia născute îmi ameninţă pielea cu atingerea picăturilor murdare scurse continuu din elfără nicio putereo inimă gata să pleznească pe sfoara ce-mi ţine strâns încheieturileun an e neputinţa nerăbdării noastreun an e ne-răbdarea neputinţei noastreun neal ne putinţeial ne răbdăriial ne ajunsuluiun neal vieţii de o clipăcăci viaţă este cât aş privi peste un salcâm şi alţi pomi înalţi şi singuri şi peste vâfuri de case din gura podului cu pământ roşu uscat cu un miros al atât de uscatului unde urcam pe o scară de fier şi de unde ascultam sunetul uliţelor câinii într-un timp când anii erau puţini şi la locul lorpeste case presărate printre anii fragezi copaci mulţi şi singuri

33

Date statistice

Concursul s-a desfăşurat în perioada 15 februa-rie – 21 martie 2010 şi s-a adresat persoanelor care scriu poezie în limba română, fără restricţii de vârstă, naţionalitate, cetăţenie sau alte posibile criterii discriminatorii.

Festivitatea de premiere a avut loc la Biblioteca Naţională a României, în cadrul manifestării “Frunză verde de albastru” organizată de Asociaţia Culturală Adsum în data de 21 martie 2010, pentru a marca Ziua Internaţională a Poeziei

Pentru cei care nu au fost prezenţi în sală la festivitate, Asociaţia Adsum a organizat excursii în ţară (Bistriţa, Reşiţa, Bacău, Piatra Neamţ, Ipoteşti) sau întâlniri în Bucureşti, astfel încât premiile să fie înmânate personal.

S-au primit pe adresa de concurs (prin formular sau direct pe mail) 322 de mesajeAu fost acceptate In concurs 295 de lucrăriAu fost eliminate la preselecţie 87 de lucrări din cauza nerespectării regulamentului

Am primit lucrări de pe întreg teritoriul României,dar şi din următoarele ţări: Republica Moldova, Ucraina, Franţa, Italia, Canada, Australia, Marea Britanie

Mulţumim juriului: Lector Univ. Dr. Cristian Tiberiu PopescuLector Univ. Dr. Mariana DorobanţuDr. Alexei Rău, Dir. gen. al Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova D-na Doina Stănescu, Preşedintele Asociaţiei Bibliotecarilor B.N.R. Conf. Dr. Ing. Florin Iordache, dramaturgDl. Candid Stoica, actor Teatrul de ComedieProf. Mariana Sava, redactor Revista ZIP

Mulţumiri Sponsorilor noştri, care ne-au ajutat să sărbătorim poezia aşa cum se cuvine:Tubman Co - Cluj Napoca EndeCo - Cluj Napoca Sculptor Nicolae Pascu Goia Pictor Alina MuraPictor Costache PopescuPictor Iulian MîţăArtist popular Dan Horgan Actor Candid StoicaEditura ZIP

Considerăm concursul ca fiind un proiect de succes, care va fi continuat.Ediţia II, va fi organizată în toamna-iarna 2011Detaliile vor fi comunicate în numerele următoare ale revistei ZIP, precum şi în mediul virtual

Despre Concurs

34

35

RAPORT DE ACTIVITATEal

Asociaţiei ADSUM

2009-2010Material pregătit de

Ion Gabriel Puşcă, Preşedinte28.01.2011

Scurt istoric

Asociaţia Adsum este o organizaţie neguvernamentală românească, cu profil cultural, non-profit, fondată şi înregistrată ca persoană juridică în luna martie 2008. CIF: 23529575Cont IBAN: RO57 RNCB 0722 0991 6910 0001. Acesta este numărul de cont prin care persoanele juridice sau fizice pot susţine material activităţile Asociaţiei Culturale Adsum.

Dezvoltarea Asociaţiei Culturale Adsum se face pe 4 axe principale: Cenaclul de Seară, Breasla Cuvântarilor, Editura ZIP, şi Revista Literară Zona Interferenţelor Poetice.

Asociaţia Culturală Adsum a fost fondată de un grup de intelectuali preocupaţi de evoluţia fenomenului cultural în România, de implicarea tinerilor în cultură, de promovarea artei şi tradiţiei româneşti în spaţiul european. Ideea înfiinţării Asociaţiei Culturale Adsum a apărut în urma discuţiilor referitoare la actul cultural, calitatea lui şi la necesitatea creşterii nivelului de implicare a tinerilor în activităţi culturale, discuţii purtate în cadrul sesiunilor de lucru ale Cenaclului de Seară pe tot parcursul anului 2007.

Misiunea

Misiunea Asociaţiei Culturale Adsum este valorificarea culturii şi tradiţiilor româneşti pe plan intern si internaţional, prin realizarea de evenimente culturale, mese rotunde, tabere de creaţie, expoziţii, întâlniri de cenaclu literar, editare de reviste şi cărţi.

Obiective

Obiective generale ale Asociaţiei Culturale Adsum sunt:

• Să promoveze cultura, arta şi să valorifice tradiţiile româneşti pe plan intern si internaţional, obiectiv necesar pentru păstrarea şi promovarea identităţii naţionale a românilor în context european;

• Să contribuie la înlesnirea accesului la cultură şi educaţie a tinerilor şi a categoriilor defavorizate de populaţie pentru că doar o societate ai cărei membri sunt instruiţi poate deveni membru demn de luat în seamă în parteneriatul social european şi doar împreună putem identifica şi rezolva probleme legate de dezvoltarea culturală şi socială;

Obiectivele prioritare pentru perioada 2010-2011 sunt:

• Demararea Programului de Conferinţe Adsum. Sub titulatura CONFLUENŢE, Asociaţia Culturală Adsum prin axa sa Cenaclul de Seară, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti va organiza o serie de conferinţe în liceele bucureştene, conferinţe susţinute de profesori universitari, artişti consacraţi şi alte persoane implicate în viaţa culturală activă a societăţii româneşti. Agenda acestor evenimente de diversitate culturală va cuprinde: muzică, poezie, artă teatrală, pictură, sculptură şi artă populară;

36

• Promovarea tinerilor scriitori prin organizarea de sesiuni ale Cenaclului de Seară • Editarea de cărţi şi reviste prin care să fie promovaţi autori valoroşi, necunoscuţi

publicului.• Participarea la activităţi de promovare a ONG urilor din sectorul cultural prin

organizarea de expoziţii, spectacole de muzică şi poezie .• Promovarea meşterilor populari prin organizarea de tabere de creaţie şi expoziţii de artă

populară.

Programe în derulare pentru atingerea obiectivelor Asociaţiei Culturale Adsum

1. Programul-axă „Cenaclul de Seară” - program independent, început în anul 2005, care este asimilat Asociaţiei odată cu formarea ei. Programul are ca scop descoperirea şi promovarea tinerilor cu talent literar, dar şi promovarea scriitorilor consacraţi, prin sesiunile de lucru ale Cenaclului de seară, prin activităţi de lansare de carte şi recitaluri de muzică şi poezie. Sub egida acestui program sunt organizate uneori evenimente specifice, dedicate unor personalităţi de marcă ale literaturii române (cum ar fi Proiectul „Toveresias”, în cadrul căruia se vor desfăşura o serie de întâlniri, schimburi culturale, dezbateri, între membrii Cenaclului de seară şi membrii altor Cenacluri şi/sau grupări literar-artistice din ţară, sau Proiectul „13 Decembrie”, început în anul 2006 şi asimilat de Asociaţie odată cu înfiinţarea ei. Acesta are ca scop realizarea unor întâlniri anuale ale poeţilor pentru comemorarea poetului Nichita Stănescu la mormântul acestuia din Cimitirul Bellu).

2. Programul-axă „Breasla Cuvântarilor” program de întâlniri bilunare cu scriitorii din România. Întâlnirile au loc la una dintre casele de creaţie ale Asociaţiei Culturale Adsum.

3. Programul-axă „Editura ZIP”, în care sunt gestionate toate proiectele editoriale ale Asociaţiei.

4. Programul-axă „Revista ZIP” - început în anul 2008, constă în apariţia unei publicaţii periodice care să susţină activităţile desfăşurate de Asociaţie pe toate axele sale. Tipărită iniţial în 4000 de exemplare distribuite gratuit şi cu o frecvenţă de apariţie lunară în perioada 2008-2009, Revista ZIP a avut în anul 2010 o singură apariţie în luna Martie, trecând apoi pe o prioritate mai mică faţă de celelalte proiecte majore desfăşurate. Pentru anul 2011 Adunarea Generală a decis editarea ei cu frecvenţă trimestrială şi într-un format îmbunătăţit şi îmbogăţit, care să permită o mai bună structurare a informaţiei pe care Asociaţia doreşte să o comunice publicului. Mărirea numărului de pagini şi îmbunătăţirea calităţii grafice a revistei duce şi la reducerea tirajului la 1000 de exemplare. În revistă se publică literatură de calitate şi articole de informare şi atitudine culturală de actualitate, dorindu-se a se crea începând cu anul 2011 circumstanţele unei mişcări literare autentice, mişcare literară în cadrul căreia să se promoveze libertatea cuvântului, asumarea creaţiilor înaintaşilor în literatură şi reîntoarcerea la valorile tradiţionale care generează sentimentul patriotic fără a deveni fanatici.

5. Programul „Evenimentele ZIP” (Ziua Internaţională a Poeziei) început în anul 2008, având ca scop crearea unui eveniment al diversităţii culturale în fiecare an pe data de 21 Martie.

6. Programul ”Datină şi Meşteşug”, a debutat în anul 2010, şi constă în organizarea de şcoli de vară / tabere de creaţie, în cadrul cărora tineri din diferite zone istorico-geografice deprind elemente de creaţie artistică populară, şi îşi însuşesc cunoştinţe specifice despre tradiţiile din zonele reprezentate, sub îndrumarea unor artişti/meşteri populari cu experienţă.

7. Programul de Conferinţe „Confluenţe” realizat în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Intâlnirile au frecvenţă lunară şi se vor organiza în Liceele din Bucureşti.

37

Activităţi / Proiecte / Evenimente Marca Adsum realizate în anul 2010:

Pe parcursul anului 2010 Asociaţia Culturală Adsum prin cele 4 programe-axe de dezvoltare: Cenaclul de Seară, Breasla Cuvântarilor, Editura ZIP şi Revista ZIP, a organizat peste 20 de activităţi culturale cu un buget total de 80 910 RON. La activităţi au participat peste 2700 de persoane.

Nr. crt.

Data şi Locul desfăşurării

activităţiiDenumirea Activităţii Org.: Parteneri Sponsori Buget Obs.

1. Ianuarie, 08, Parlamentul României,Bucureşti

–‘Porni Luceafărul’manifestare dedicată poetului M. Eminescu

Asociaţia Culturală Adsum,

G.C.M.I. ‘Mihai Eminescu’

Asociaţia Culturală Adsum

200 RON

150 pers

2. Ianuarie, 16,Facultatea de Litere a UniversităţiiBucureşti

Cenaclul de Seară, Conferinţă :”Omul Eminescu” 160 ani de la nastere. lectura publică, Lansare de carte Alexandru Cristian Groza

Asociaţia Culturală Adsum

Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti

Asociaţia Culturală Adsum

300 RON

80 pers

3. Ianuarie, 30, Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti

Cenaclul de Seara cu Robert Toma,

Asociaţia Culturală Adsum,

Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti

Asociaţia Culturală Adsum

300 RON

32 pers

4. Februarie , 13, Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti

„Un ochi plange, altul râde” - Cenaclul de Seară, cu dramaturgul Florin Iordache,

Asociaţia Culturală Adsum, Editura ZIP

Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti

Asociaţia Culturală Adsum

800 RON

65 pers

5. Februarie, 19,Scoala 194Bucureşti

„Am zărit Lumină” întalnire cu scriitorii la Şcoala 194 „Marin Sorescu ”

Asociaţia Culturală Adsum

Scoala 194 „Marin Sorescu”

Asociaţia Culturală Adsum,

200 RON

45 pers

6. Februarie, 27, Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti

Cenaclul de Seară- sesiune deschisă

Asociaţia Culturală Adsum, Editura ZIP

Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti

Asociaţia Culturală Adsum,

300 RON

27 pers

7. Martie, 15, Hotel Marshall

Lansare de carte „Acele lucruri aiuritoare...”Candid Stoica

Asociaţia Culturală AdsumEditura ZIP

Asociaţia Culturală Adsum

Marshal Turism

1200 RON

90 pers

8. Martie, 21,Biblioteca Naţională a României

Frunză verde de albastru+ Festivitate premiere Concurs Poezie Îngerul Blond

Asociaţia Culturala Adsum

Asociaţia Culturală Adsum

Biblioteca Naţională a României

9700 RON

170 pers.

9. Aprilie 16 – 18Ipoteşti

ToveresiasIntâlnire cu scriitorii

Asociaţia Culturala Adsum

Asociaţia Culturală Adsum

Memorialul Eminescu, Ipoteşti

2510 RON

25 pers

10 Mai, 01-02,Oţelul Roşu

ToveresiasIntâlnire cu scriitorii

Asociaţia Culturală Adsum

Casa de Cultură Otelul Roşu

Asociaţia Culturală Adsum

1400 RON

14 pers

38

11 Iunie, 09Bucureşti

Salonul Eminescu Parlamentul României

Asociaţia Culturală Adsum

G.C.M. I. ‘Mihai Eminescu’

Asociaţia Culturală Adsum

300 RON

200 pers.

12 Iulie,25 - august, 08Agruj

Şcoala de Vară ”Datină şi Meşteşug”

Asociaţia Culturală Adsum,

Consiliul Judeţean Sălaj, Primăria Agrij

C.J. Sălaj, Primăria Agrij, A.C. Adsum

12800 RON

20 particip400 vizit

13 Septembrie, 25, Bârlad

ToveresiasLansare de carte Florin Iordache Expoziţie Reuzltate Şcoala de Vară

Asociaţia Culturală Adsum,

Casa de Cultura a Sindicatelor Bârlad

Asociaţia Culturală Adsum

1100 RON

57 pers

14 Octombrie, 03, Popas Pub

Concert pentru Strângere de fonduri+ Expoziţie «Caii albaştri », Alina Mura

Asociaţia Culturală Adsum

Popas Band Popas Pub 900 RON

300 per.

15 Octombrie, 14 -Noiembrie 02Canterbury Marea Britanie

Romanian Roots, European BranchesExpoziţie de carte şi artă românească

Asociaţia Culturală Adsum

Agressione Group Romania

Agressione Group Romania

31300 RON

1200 particip.

16 Noiembrie, 20 – Popas Pub

”Pământul deocamdată” Cenaclul de SearăIn memoriam Adrian Păunescu

Asociaţia Culturală Adsum

Cenaclul de SearăPopas Pub

Asociaţia Culturală Adsum

300 RON

24 pers.

17 Decembrie, 18 – Popas Pub

« 5 ani de Cenaclu » - Cenaclul de Seară – eveniment aniversar

Asociaţia Culturală Adsum

Cenaclul de SearăPopas PubŞc. 194 „Marin Sorescu”

Asociaţia Culturală Adsum

500 RON

80 pers.

18 Editura ZIP – 3 proiecte editoriale

6 titluri de carte in anul 2010

Editura ZIP AsociaŢia Culturala Adsum

Editura ZIP 16900 RON

Date de contact:Asociatia AdsumIon Gabriel Pusca, presedinte, str Aleea Salaj, nr. 11, bl B62, ap. 7, sect. 5, Bucuresti. email: office@asociatiaadsum.rotel. : 0728586680, 0744665126

Ion Gabriel Puscapresedinte,

Asociatia Culturala Adsum

Mulţumim pe această cale tuturor celor care ne-au sprijinit, fie prin donaţii directe, fie prin redirecţionarea a 2% din impozitul pe profit către organizaţia noastră, prin intermediul formularului fiscal 230, care se depune la Administraţia financiară în fiecare an, până pe 15 mai. Suportul lor a contribuit semnificativ la buna desfăşurare şi finalizarea cu succes a proiectelor pe care Asiciaţia Adsum le-a realizat până acum.

39

Dacă doriţi să ne sprijiniţi în continuare, puteţi redirecţiona şi în acest an 2% din impozitul pe venit, completând formularul fiscal 230 cu datele noastre de identificare, ca în exemplul de mai jos şi depunându-l sau expediindu-l prin poştă, recomandat, la Administraţia Financiară de care aparţineţi.Formularul poate fi descarcat direct de pe site-ul ANAF.

Programul Confluenţe, conferinţe pe teme de cultură în liceele bucureştene, organizat de Asociaţia Culturală ADSUM în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, a demarat în data de 21 martie 2011 la Liceul Teoretic C.A. Rosetti cu o conferinţă despre Poezia lui Mihai Eminescu, susţinută de prof. univ. dr. Nae Georgescu, marcând astfel sărbătoarea de suflet a Asociaţiei Culturale Adsum şi a Cenaclului de Seară, Ziua Internaţională a Poeziei.

Momentului de poezie susţinut de câţiva dintre membrii Cenaclului de Seară în contextul evenimentului (Ştefania Vârban, Florin Iordache, Ion Gabriel Puşcă, Robert Toma, Alex Cristian Groza, Adina Stoicescu), i-au dat o frumoasă replică câţiva dintre elevii prezenţi în sală, care ne-au încântat şi cu un scurt fragment de teatru (Mihaela Gogiulescu, Anca Niţu, Diana Voicu, Ana Coropca, Mihaela Şeitan)

Mulţumim domnului profesor universitar Nae Georgescu pentru informaţiile inedite şi interesante prezentate şi, nu în ultimul rând, mulţumim gazdelor noastre de la Liceul Teoretic C.A. Rosetti, d-na director Georgeta Cicea şi d-na profesor Camelia Marin, pentru suportul acordat în organizarea şi buna desfăşurare a manifestării.

A consemnat pentru dumneavoastră,Adina Stoicescu .

PROGRAM DE CONFERINŢE Confluente,

40

Florin GrigoriuCUFĂRUL LUI EMINESCU

7. 01, 21.01, 4.02, 18.02., 4.03.- Sala Partidului Alianţa Socialistă, str. Olari 12, sect. 2- gazdă. Şedinţele 396- 400 ale cenaclului literar “Amurg sentimental”. Preș edinte Ion Machidon.2.02., 2. 03.- Cenaclul “Victor Ion Popa”- str. Calderon 39, Centrul pentru activităţi recreative şi inovare ocupaţională, sect. 2.Cu: Florin Grigoriu, Georgeta Crudu.3, 10, 17, 24. 02. - Biblioteca Naţională Pedagogică, şedinţă săptămânală Academia DacoRomână. Despre Encilopedia dacoromână: Geo Stroe, Aurel David, Mihai Prepeliţă, Marian Dumitru, Mircea Copos, M. Giurăscu, Gh. Şelaru, Antigona Grecu ş.a.7.02.- Sala Dalles: Muzică românească de compozitori români: Doru Popovici, Spectacole lunare.8.02, 1.03.- Sala CPARIO- str. Calderon 32, sect. 2: Cenaclul “Octavian Goga”.Conducător de protocol- Geo Călugăru. 9.02. – Vernisaj la Galeria “Orizont”- pictură de Mihai Coţovanu, din Iaşi. Pictură clasică, de mare vibraţie. Au prezentat: Paula Romanescu şi Tudor Octavian. 16.02.- Biblioteca Pedagogică “I.C. Petrescu” şi Academia dacoromână: sesiune omagială - Spiru Haret, fondator al învăţământului românesc modern. Au vorbit: Prof. Carmen Pesantez, dr. Aurel D. David, dr. Geo Stroe, Victor Androci (Liceul “Spiru Haret”- Chişinău), dr. Gh. Şelaru, general Gheorghe Susanu, scriitorii Florin Grigoriu, Florin Iordache.21.02.- Vernisaj, Galeria Artelor C.M.N. Bucureşti: pictură şi grafică Adina Romanescu. Am apreciat cuvântul poetului Radu Cârneci, jocurile de culori din tablourile abstracte, prezenţa numeroasă.22.02.- C.M. N. Bucureşti, Sala “Ştefan cel Mare”, şedinţa lunară a Fundaţiei “Căpitan Erou-Aviator Alexandru Şerbănescu”, preşedintă Eleonora Arbănaş; cu filmul “Aviaţia română-anii 1941-1944”. Păcat că din arhiva aviaţiei române, precum şi din alte arhive, muzee, biblioteci s-au fost furat după 1989, multe valori! 2.03 - 6.03.- Muzeul de Istorie a României, ediţia a XVI-a a Salonului de Carte, Presă şi Muzică. Am apreciat standurile Editurii “Ametist” (cărţi pentru copii), Asociaţiei Culturale “Iulia Hasdeu” pentru Unesco (revista “Mesaj literar” - prof. Crina Bocşan), Bibliotecii Metropolitane Bucureşti (revista lunară “Biblioteca Bucureştilor”), Editurii “Carpathia” (cărţi oferite întru memoria cărturarului Artur Silvestri şi două volume de proză Mariana Brăescu-Silvestri), standul Ligii Albanezilor (lansarea volumului ”Cezar, fiul Xantipei” de Maria Dobrescu, Editura Privirea,

Părerea generală este că faptele de cultură nu există sau acestea aparţin câtorva oameni, nu mai mult de zece, şi câtorva reviste-ziare.Aceasta se doreşte de către “elita” autopropusă după 1989. Nu pot uita Târgul de carte de învăţătură “Gaudeamus”, unde la intrare ne întâmpina afişul cu “cărţile anului 2010”, cu zece titluri, zece nume, iar anul editorial nu se terminase…şi la târg nu existau doar două edituri, iar cele două nu aveau doar zece cărţi…EXISTĂ O EFERVESCENŢĂ CULTURALĂ EXTRAORDINARĂ! Semnalez doar 31 evenimente din trimestrul I, 2011:12.01. - Expoziţia “Omagiu lui Mihai Eminescu” la Parlament. Organizator Grupul Colecţionarilor de medalii, insigne, plachete “M. Eminescu” - Mihai Costin. Printre participanţi: formaţia “Celest” a “Asociaț iei Culturale Adsum”, poeţii Ion Gabriel Puşcă şi Florin Iordache. Florin Grigoriu a prezentat “De naşterea Eminescului”, antologie şi Almanahul Eminescu - 2004”, datorat regretatului Mihail I. Vlad. Cufărul lui Eminescu ne cuprinde literar pe toţi.12. 01.- Sala PNŢCD: “Pentru Mihai Eminescu şi Basarabia” – comunicări, poezie, muzică. Bucur Popescu, Mihai Prepeliţă - discursuri. 15.01.- Muzeul de Istorie a Bucureştilor, Casa Suţu- LA EMINESCU, sesiune, prin grija Fundaţiei Renaşterii României - prof. Traian Bădulescu-Şuţeanu. 15. 01. – Ziua Naţională a Culturii, serbare la mormântul lui M. Eminescu. Remarcabile cântecele şcolăriţei de clasa a IV-a Ana Stavri.13.01, 8. 02. -C.D.D- Bucureşti, Splaiul Independenţei – Cenaclul Destine, cu şedinţe lunare de 20 de ani şi revista “Destine” la nr. 103- prezenţe remarcabile, eminesciene, elevi ai Şcolilor 31 şi 56 din Bucureşti (remarcabili Daniel Vasile şi Daria Nicolae Ionescu),. Victor Gh. Stan- preşedinte cenaclu,25.01. , 29.02 –Ș edinţele lunare ale Cenaclului “Mircea Eliade” al Societăţii Scriitorilor Români, Sala Dalles, Bucureşti. “ROMÂNI, ÎNVĂŢAŢI SĂ GĂSIŢI BUCURIA!”, George Ursa Cărţi de Magda Bădoiu, Victor Macarevici, Anatol Măcriş, Florian Petrescu..27. 01., 25. 02.- Cenaclul “Perpessicius-Crihană”, la Biblioteca “D. Cantemir”, sector 2, Bucureşti. Subiect: dicţionare, monografii, cărţi de memorii. Cu Sorina Crihană-Dascălu, Lansare: Dicţionarul cenaclului “Perpessicius-Crihană”.18.01., 15.02.- Centrul Militar Naţional, Cenaclul de haiku “Florin Vasiliu”- şedinţa lunară, cu:

Valentin Nicoliţov.

EXISTĂM!

Dacă textul Filosofului Unu,un text absolut interesant,se va citi a posteriori nu în diagonală,ci rând cu rând şi cuvânt cu cuvânt,se va înţelege că omul nu bate câmpii!Filosoful Unu, ca şi cel de la începutul veacurilor...Pune degetul pe Tragedia Omului...Adică pe conştiinţă!Categoria aceasta, a conştiinţei,îl separă pe om de animale!Poţi avea conştiinţa unui făcător de binesau conştiinţa unui criminal,sau ca să fiu mai bine înţeles...nonconştiinţa unui criminal!Nefericirea omului vine de la conştiinţa lui!Adică îşi dă seama de el însuşi!Un câine nu ştie că vede cu ochiul,că aude cu urechea,că sfâşie cu dinţii!Dar omul ştie!Chiar şi cel ce se crede altcineva!Adică Nebunul!Şi ca să fiu mai pe înţelesul vulgului:Omul nu-şi aminteşte de clipa naşterii,dar ştie sigur că va muri!

Filozoful 5

Cineva a spus-o:Filosofii nu au făcut decât să interpreteze lumea…în feluri diferite..E vremea de-a o schimba!Aşdar, moarte filosofilor!Omenirea nu mai are nevoie de filosofi…Dacă a avut vreodată!Are nevoie de tehnologiepentru a demonstra că americanii nu au ajuns pe Lună…că stelele nu se atrag,ci fug unele de alteleca nişte femei celebre…că Pământul va avea din nou un singur Continent!Şi omenirea se va duce dracului!Că nu există nemurirea sufletuluiŞi nici un om nu a înviat vreodată!Pe scurt moarte FilozofieiŞi CARPE DIEM!

Filosoful 6

Carpe diem?Aşa e!Pe nimeni nu mai intereseazăce a gândit şi suferit Filosoful Unu,

41

revista “Prietenul albanezului/ Miku I shqiptarit” , Asociaţia Macedonenilor din România (revista “Macedoneanul/ Makeдoнeцot” , Editura Fundaţiei Culturale “Gheorghe Marin Speteanu”, Jurnalul Naţional (cu “Biblioteca pentru Toţi” etc. Alte evenimente: - 15 ianuarie VIS DE POET la “Tinerimea română” ; - 15 ianuarie - şedinţa de constituire la Călăraşi a Cenaclului “Marin Giurcă”, prin grija scriitorului N. P. Stan şi a primăriei Călăraşi, primar N. Dragu. Au citit: preotul Adrian Grigoriu şi alţi scriitori –peste 20, neştiuţi de istorii critice sau mai puţin critice, politice, literare. Vernisaje, lansări de carte, audiţii, spectacole, rememorări (ex. mareşalul Constantin Prezan, de prof. Virgiliu Z. Teodorescu; George Anca: Eminescu şi India) etc.- 16 februarie la Biblioteca Pedagogică Bucureşti- Omagiu Grigore Vieru - Academia DacoromânăLumea culturii româneşti este diversă. Trăieşte, aşa cum poate, în aceste vremuri, sub vremuri.

Cum din ramuri încă Se mai naşte ploaia fără sunet,Iar urletul vremurilor îşi pierdeOchii în fiecare doză de uimire Crescută între nopţi, se iartă uitarea.Ciuntite poveri se aşteptă de la grumazulUnei candele lăsate fără seu să-ţi ardăPănă la scrum aerul.Atât de îmbâcsit cade timpul, Aiurând legendele unor dame Crescute prin mahalale şi bărbaţiOmorâţi înainte de a se naşte,Încât scheletul asta scârnav de secundăAre fizonomia unei crime tatuate Pe sinele convertit în oglinzi paralele.

Omul ca un fel de suport pentru sine, Are ochii răzvrătiţi în vene şi urechi cusute Peste feţele de masă.

Degetele sunt prea vechi, miros a rumeguş.Aerul a devenit sec, sună a vin acru.Doar drumuri din felinare si spânzuraţi în loc de neoane;Cât de fosforescent ne este sufletul,Cu toate articulaţiile lui măcinate de gută.

Multe degete şi pete de albastru turbatÎn revoltele iernilor cu ploi mirosind a bloc.S-a desenat ultima cataractă,Dar este prea noapte ca sa ne mai pese.

JAZZ RADIOAlexandru Cristian Groza

ÎNTRE DOUĂ ANOTIMPURI

Alexandru Cristian Groza

FILOSOFUL 4Florin Iordache

FILOSOFUL 5Florin Iordache

FILOSOFUL 6Florin Iordache

42

FILOSOFUL 7 DE PE MUNTELE MĂSLINILOR

Florin Iordache

cel de la începutul veacurilor!Adevărul este că toţi cei care au ceva de spus...au în felul lor dreptate!Să ne amintim şi de Eminescu:Spuneţi-mi ce-i dreptatea?Între vorbe şi fapte...Faptele înving vorbele,Adică: verba volant scripta manet!Cum ar zice şi ciobanul care taie mielul de Paştişi se crede înţeleptul oilor şi berbecilorşi se scaldă în sânge nevinovat!Asta e!Dreptate au şi vegetarienii!Dacă Hitler nu l-ar fi atacat pe Stalin,dintr-un acces de nebunie...El Hitler, ar fi fost declarat primul vegetarian al lumii...Şi nu se ştie cum ar fi evoluat lucrurile!Ar fi fost un alt Guvern Mondial,cu sediile la Moskova şi Berlinşi expoziţii mondiale la Paris!Şi ar fi înghiţit bomba termobarică americanii...Eu, ca filosof ce sunt cu dreaptă judecată...Cred sincer în dreptatea lui Solomon biblicul!Fiecare în felul lui are dreptate!

Nu este filosof cine nu crede în schimbarea la faţă!Numărul Unu nu este filosof fiindcă nu crede!Numărul Doi nu este filosof fiindcă nu crede!Numărul Trei nu este filosof fiindcă nu crede!Numărul Patru nu este filosof fiindcă nu crede!Numărul Cinci nu este filosof fiindcă nu crede!Numărul Şase nu este filosof fiindcă nu crede!Dumnezeu este Atotfăcătorul!El l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Lui!El şi-a dat jertfă Fiul pentru iertarea păcatelor!El este Începutul şi Sfârşitul fiinţelor şi nefiinţelor!Om este cel ce crede!Neom, cel ce s-a vândut Satanei!Amin zic vouă, pocăiţi-vă!Şi nu mai preacurviţi în felurite chipuri!Şi iubiţi aproapele ca pe voi înşi-vă!Şi ţineţi-vă de cele 10 porunci!Şi nu vă mai jucaţi de-a filosofiişi filosofia!Şi iubiţi-L pe cel Răstignit pe Golgota!Şi de veţi avea credinţă în voi,Vă vor uda ploileŞi vă va usca Soarele!Cu Dumnezeu înainte!

Prin urmare e ca pe vremea Inchiziţiei...Teologul vrea să ne pună botniţă...Nouă, “câinilor”de filosofi!Asta se întâmplă deoarece…Nazismul a pierdut un războişi nu a ars toate cărţile!Dar nu-i timpul pierdut!Istoria evoluează ciclic!Cei învinşi vor fi învingători,Iar cei învingători îşi vor aminti de vae victis!Pentru ziua de apoi ne pregătim noi supraoameniişi nu teologii!Există mai multe scenarii pentru demitizareaFilozofului de pe Muntele Măslinilor!S-ar fi putut ca pe cruce să nu fi fost Iisus vraciul,Ci un tâlhar, un fel de sosie…S-ar fi putut ca Iosif din Arimateea,Cel din Sanhedriu,să fi fost înţeles cu suliţaşul romanpentru ca Iisus să fie doar uşor rănit şi nu ucis!Ei, teologilor, vedeţi unde duce îndoiala?Aşadar numai cine se îndoieşte Are o şansă în a crede!Eu ca filosof nazist cred în Mein KampfŞi civilizaţia Hiperboreeană!Dixit!Aştept ca răspuns un nou dialog!

Filosoful 9, Comunistul...

Un nebun, pretinsul Filosof Unu,Care se închipuie de la începutul veacurilor,A aruncat o piatră într-o mocirlăşi alţi nebuni, pretinşi filosofi,s-au aruncat după ea...Iată pe scurt ce este Cearta filosofilor pentru spălarea păcatelor...Cum era şi firesc, după reacţionari şi fascişti...Mi-a venit şi mie rândul!Eu sunt Comunistul!Eu sunt Prologul omenirii!Toate izvoarele Istoriei,Chiar şi Biblia,Cartea de Istorie a Poporului evreu...Indică evidenţa:Lupta de clasăA fost este şi va fi motorul dezvoltării societăţii omeneşti...Până când animalul-om va deveni om!Până când Libertatea va fi înţelesă şi asumată de

conştiinţă!Fără pleonasme, sofisme şi silogisme!Noi, comuniştii am descoperit evidenţa:

FILOSOFUL 8, NAZISTUL

Florin Iordache

FILOSOFUL 9, COMUNISTUL

Florin Iordache

41

Prin simţuri descoperim realitatea obiectivă!Lozinca noastră este: nici muncă fără pâine,Nici pâine fără muncă!Revoluţia mondială bate la uşa Istoriei!Bieţi nebuni ai cuvintelor...Vorbiţi ca să vă aflaţi în treabă!

Cearta filosofilor de bani gata,Subvenţionaţi de la bugetul Culturii,N-ar fi fost niciodată...Dacă pe Pământ, nu se ştie cum,nu ar fi apărut prima moleculă...Acidul dezoxiribonucleic!Aşadar, filosofi de bani gata,Cu nasuri de păsări şi ochi de viezuri...Întâia întrebare!Cine a dat Pământului viaţa?Împărţiţi în taberi, docţi şi semidocţi,Nu veţi afla niciodată ,Chiar de a-ţi fi teleportaţi în Cassiopeea!Filosoful Unu, cel de la începutul veacurilor,are cel puţin decenţa să recunoască:tubul digestiv e o mizerie,un nenorocit reactor cu deplasare totală,Pe când spiritul omului e altceva, indefinibil,Filosofi de bani gata cu nasuri de păsări şi ochi de viezuri,subvenţionaţi de la bugetul Culturiidin Republica Ambramburită România,spuneţi-ne ce este spiritul, sau sufletul?Filosoful Doi se face că nu pricepe problema lui Zenon,Ăla cu broasca, o problemă de mişcare uniformă,ce se învaţă la clasele primare de copiii ce nu au ambandonat şcoala! Dar hedonistul abia aşteaptă legalizarea prostituţiei!Încolo, fiecare trage spuza pe turta lui!Sau turta pe spuza lui...Nu mai are importanţă!Teologul cu scolastica lui,Nazistul cu ameninţarea crimelor lui,Comunistul cu utopiile lui...Concluzia!

Cearta filosofilor de bani gata,Subvenţionaţi de la bugetul Culturii,din Republica Ambramburită Telemania,N-ar fi fost niciodată...Dacă pe Pământ, nu se ştie cum,nu ar fi apărut prima moleculă...Acidul dezoxiribonucleic!

FILOSOFUL 10, CRITICUL

Florin Iordache

43

LIBRĂRIA „MIHAI EMINESCU“

Situată în inima Bucureştiului, pe bulevardul Regina Elisabeta nr. 16, aproape de UNIVERSI-TATE, Librăria Mihai Eminescu, cu o tradiţie în do-meniu de peste 50 ani, este un adevărat paradis al iubitorilor de carte. Librăria îşi desfăşoară acum activitatea într-o locaţie complet renovată şi mo-dernizată, într-o atmosferă caldă şi prietenoasă, unde puteţi răsfoi o carte în acordurile unei melodii bune, unde puteţi participa la lansarea unei cărţi sau unde puteţi admira o expoziţie de artă. Oferta bogată de carte din toate domeniile este completată de produse de papetărie şi birotică de cea mai bună calitate, de accesorii pentru calculatoare şi cadouri din cele mai diverse.Librăria este informatizată după standarde moderne, are o bază de date completă şi actualizată zilnic care poate fi consultată atât din interior cât şi de acasă, din orice colţ de lume, pe internet, la adresa www.librariaeminescu.ro Ne puteţi găsi la adresa menţionată, la telefon: 021 /3142383 sau la adresa de mai l : office@librariaeminescu.ro

Vă aşteptăm cu drag.

Criticului şi istoricului Alex Ştefănescu

Mă-ntreb şi eu, percum strategii,Cum în latină, lex e lege, Din al său nomen se-nțelege,A-lex, adică - afara legii ?!?

Scriitorul Florentin Popescu şi cele 1001 amintiri ale sale

Când povesteşte în surdină Ca o vioară florentinăcobori în timp la şahul Darius(de n-ar mai fi şi-un ”Stradivarius!”)

EPIGRAME

Corin Bianu

44

ÎNRUDIREA LINGVISTICĂ A TEONIMELORÎN SLUJBA ISTORIEI RELIGIILOR

George Liviu Teleoacă

În bun acord cu subtitlul său, Istorie şi semnificaţie în religie, cartea cu caracter de sinteză a lui Mircea Eliade, intitulată Nostalgia originilor, consolidează ideea conform căreia istoria religiilor ar putea avea o contribuţie de primă importanţă la formarea unui nou umanism la scară planetară [1]. Pe deplin susţinut de spiritul său enciclopedic, Mircea Eliade a înţeles mai bine ca nimeni altul că restaurarea omului şi a societăţii în întregul ei constă în recuperarea ontică a sacrului, ceea ce presupune depăşirea diferenţierilor religioase, diferenţieri care au potenţat prea multele stări de conflict ale lumii. Pentru a evita capcanele vulgarizărilor, întregul proces de resturare se cere a fi întemeiat pe istoria religiilor, care ne poate conduce în cele din urmă la originile marilor religii ale lumii, acolo unde diferenţierile pălesc în faţa a ceea ce este esenţial. Deşi pierdută în negura mileniilor şi considerată de nerecuperat, originea religiilor a ieşit la lumină prin analiza comparată a teonimelor. În mod concret ultimele cercetări au condus la sintagma teoninică arhetipală, dar şi la vatra matricială a religiilor lumii, prin a cărei cinstire în comun se va înfăptui primul pas real spre unitatea religioasă devenită o mare aspiraţie a prezentului. În drumul spre dorita unitate, tot atât de important este faptul că rânduiala religioasă din vatra matricială păstrează prin tradiţie directă, dar în forme actuale, temeiurile sacre ale religiilor lumii, dobândind astfel legitimitatea necesară generalizării ei menită a desăvârşi unitatea ecumenică a lumii, în locul aşa zisei toleranţe religioase devenita, în fapt, un fel de indiferenţă cu iz secularizant.. Deosebit de important este faptul că unica rânduială, cea a lui Melhisedec, poruncită prin Psalmul 109 pentru unitatea religioasă se referă tocmai la această rânduiala păstrată în vatra matricială a religiilor lumii. Binecunoscuta filiaţie în succesiune temporală IUDAISM – CREŞTINISM – ISLAMISM, alături de faptul că unuia şi aceluiaşi Dumnezeu a lui Avraam, I s-au închinat şi Isaac, dar şi Ismail, primul său fiu născut de roaba Agar, au constituit motivele pentru care trebuia aflată cu prioritate vatra în care a apărut numele dumnezeisc Iahve. Spre deosebire de cei aproape patruzeci de cercetători din lumea întreagă [2], care au căutat zadarnic analogii toponimice pentru forma încriptată a tetragramei sacre, eu am reuşit să decriptez mai întâi tetragrama sacră ajungând la numele tainic al Domnului [3], care s-a corelat de la

sine cu numele Edenului biblic, Havilah, toponim asociat nu numai lingvistic, ci şi din

punct de vedere geografic cu Valahia de la Dunărea de Jos [4]. Cheia legică pentru decriptarea teribilei tetragrame sacre ne-a fost dată chiar de Dumnezeu atunci când i-a precizat lui Moise veşnicia şi caracterul perpetuu al Numelui Său: „Acesta este Numele Meu pentru vecinicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.”(Exodul 3,15). Pornind de la străşnicia acestei porunci, peste care n-ar fi trecut nici unul din cei care au caligrafiat volumele primelor cinci cărţi ale Vechiului Testament, am intuit că în gândirea teologică a acelor timpuri forma YHWH avusese acelaşi rang cu forma ELOHIM. Dar această egalitate de rang putea fi reală dacă şi numai dacă cele două forme diferite de încriptare proveneau de la unul şi acelaşi nume tainic a lui Dumnezeu. Consoana M ca desinenţă pentru dual-plural nu putea face obiectul decriptării, aşa încât Numele trebuia să conţină în mod necesar consoanele H,L,W. Pentru aranjarea posibilă în cuvânt a celor trei consoane H,L,W matematica indică şase variante posibile, după regula factorial de trei (3! = 6), care se reduc la două, dacă se are în vedere că poziţia finală este ocupată de consoana H. Pentru a alege între cele două forme, rămase în discuţie, pe cea cu probabilitatea maximă am recurs la metoda clasică a corelării teonim-toponim, pentru care am ales fără echivoc toponimul biblic Ha-Vilah. Există însă în Deuteronomul la Capitolul 32, subintitulat Cântarea lui Moise versetele 8-9, din care rezultă că Domnul desemnat prin tetragrama YHWH de neamul lui Israel reprezenta doar una din întruchipările Celui Preaînalt.„8. Când Cel Preaînalt a împărţit moştenire popoarelor, când a împărţit pe fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu; 9. Iar partea Domnului este poporul lui Iacov, Israel este partea lui de moştenire.”Ca o altă dovadă că neamurile acelor timpuri recunoşteau în ipostazele individualizate prin nume etnic pe Unicul Ziditor, Avram Evreul i-a dat zeciuala şi a primit binecuvântarea de la preotul ne-evreu Melhisedec care a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului” Aşadar, Cel Preaînalt era un mod de a desemna originea ipostazelor Sale etnice şi către numele Lui real ne conduc chiar numele acestor ipostaze etnice adorate de neamurile pământului. Printre multele teonime care pot conduce la numele iniţial al Celui Preaînalt, seria teonimelor asemănătoare cu Numele tăinuit de teribila tetragramă sacră

ocupă un loc aparte prin numărul lor mare ca şi prin elocvenţa formelor înrudite din punct de vedere lingvistic, aşa cum se poate vedea în tabel:

Dreptul de a trata unitar toate aceste teonime îl datorăm mitologiei şi mitologilor care au stabilit că zeităţile astfel denumite au avut statut sacru asemănător [5]. Expresivă pentru oricine ar fi parcurs-o, lista acestor teonime pretindea, de la sine, să fie structurată ca în tabel, pe cele trei coloane corespunzătoare celor trei mari grupe de limbi, slavone cu adaos vedic, greco-latine şi germanice, coloane care fiecare în parte conduc spre sintagma teonimică arhetipală Valac-Valac, al cărui loc de naştere se dovedeşte a fi Dacia intracarpatică, acolo unde densitatea seriilor de toponime care încep cu cuvântul Valac este mult mai mare ca în alte teritorii. Întrucât toponimele denumesc locuri în care au trăit comunităţi umane, mulţimea lor se corelează cu o istorie mai îndelungată, care a început prin utilizarea cuvântului Valac echivalând cu prioritatea utilizării lui. Cu privire la modul în care au fost corelate teonimele din tabel, mai trebuie menţionat faptul că rigoarea semantică, cu care mitologii au întocmit lista originară, plasează deducerea sintagmei teonimice arhetipale mai presus de sumarele reguli etimologice, mult prea restrictive în comparaţie cu flexibilitatea reală a geniului uman şi a graiului său articulat.

Ca nume pentru Dumnezeul acelei prime religii monoteiste, considerată Urmonotheismus de şcoala vieneză a lui W. Schmidt, sintagma teonimică arhetipală Valac-Valac, dar şi mai bine Vilah-Vilah, justifică, nu doar formarea numărului mare de teonime precreştine, a căror înrudire mitică poate fi urmărită şi în dicţionarul de teonime de peste 850 de pagini al lui Finno Magnusen [6], ci şi forma pe care o au mai multe cuvinte referitoare la ideea de conducător religios sau laic. Pentru a recunoaşte validitatea ei, este suficient să se constate că sintagma teonimică arhetipală Valac-Valac dedusă aici din considerente de ordin mitico-lingvistic este una şi aceeaşi cu sintagma teonimică Volco-Blac, dedusă pe baza considerentelor de ordin semiotic reunite în articolul „Zeus şi Dragonul Dacic pe Columna lui Traian” [7]. Validă, aşadar, prin faptul că se află la intersecţia a două căi de demonstrare strict distincte, sintagma teonimică arhetipală Valac-Valac, de la care porneşte şi filiaţia iudaism-creştinism-islamism invocată iniţial, probează că Dacia intracarpatică reprezintă vatra matricială a religiilor lumii, acolo unde densitatea maximă a amprentelor sale toponimice este de netăgăduit. Apartenenţa primului mare centru religios al lumii la ţinutul dacic nici nu poate fi pusă la îndoială, de vreme ce a fost confirmată în mod explicit de istoricii antichităţii, pentru care Dacia Hiperboreeană reprezenta spaţiul de unde au pornit în lume zeii odată cu preoţii lor urmaţi de sibilele purtând tablele şi cărţile de legi. Pentru rolul său unic, Dacia Hipeboreeană a mai fost numită până târziu în perioada împăratului Traian Axis boreus, Cardines Mundi, Kion Ouránou sau Polus geticus, ca semn că marile civilzaţii ale antichităţii i-au recunoscut statutul de vatră primordială a religiilor lumii cu importanţa sa eternă de Axis Mundi.Cum centrul primordial al religiilor lumii este un dat imuabil, el va rămâne mereu acolo unde a fost dintotdeauna, fără a putea face obiectul disputelor politice şi a modelor de tot felul. Steaua Polară mai are o mişcare de precesie, centrul religios al lumii, niciuna. Istoria lumii l-a încremenit în Dacia, România de astăzi.

4145

46

I. Secţiunile Cenaclului de Seară:

1. Creaţie literară şi conversaţie critică2. Sfertul Academic3. Cinefil CaDru(mea)4. Picătura de folk5. Lectură liberă

II. Durata Cenaclului de Seară:

- Nedeterminată: o sesiune de lucru poate dura între 1h si 3 h.

- Fecvenţa: bilunară, prima şi a treia

sâmbătă din lună începând cu orele 17:00

III. Argument:

După anul 1989, activitatea literară a luat o turnură nouă, trecându-se de la un cadru instituţionalizat , controlat şi controlabil al creaţiei la libertatea exprimării şi la libertatea constituirii grupurilor de interese. În acest context scriitorii talentaţi, cu o activitate susţinută s-au constituit în grupuri mici, grupuri în care tinerii cu ambiţii literare sunt acceptaţi foarte greu sau deloc. Manifestările literare organizate în spaţiile consacrate din Bucreşti (Sala Oglinzilor, U.S.R. sau Rotonda 13, M.N.L.R.), deşi cu intrare liberă, impun o anumită ţinută intelectuală, un anumit mod de prezentare pe care tinerii nu au unde să le deprindă.

Ca atare după anul 2000, pe fondul inexistenţei unui grup compact de intelectuali, care să construiască o mişcare literară nouă, ridicată pe principii sănătoase, capabilă să mobilizeze nevoile de exprimare artistică şi să ofere un drum coerent, se produce o scindare a scriitorilor consacraţi de tinerii cu intenţii literare. Pe cale de consecinţă, în vreme ce scriitorii consacraţi organizează în continuare manifestări culturale tot mai rar, în locurile deosebite, tinerii, manifestându-se în spaţii neconvenţionale şi de multe ori nepotrivite (restaurante, baruri, cluburi), încearcă să atragă atenţia asupra lor propunând diverse încercări de pseudo ”mişcări literare” cum ar fi boierismul, fracturismul, superficialismul etc. lipsite de vigoare intelectuală şi neconcludente din punct de vedere literar.

În această stuaţie, Cenaclul Literar de Sâmbătă Seară (Cenaclul de Seară), beneficiind de experienţa celor cinci ani de

activitate neîntreruptă dar şi de sprijinul unor literaţi recunoscuţi pe plan naţional şi internaţional, încearcă să ofere un spaţiu decent de exprimare literară atât tinerilor cât şi scriitorilor consacraţi, punând accent pe experienţa acestora din urmă dar mizând pe imaginaţia, creativitatea şi energia primilor, în speranţa că unii dintre scriitorii care ajung în Cenaclu vor avea într-o zi curajul să aducă acel suflu nou de care se simte nevoie, în acest moment, în literatura din România. Cenaclul de Seară pune accent pe formarea şi promovarea unor scriitori care au depăşit stadiul de exprimare şocant-licenţioasă, dar şi pe căutarea unei formule care să înlocuiască pe aceea a ”scriitorului de unică folosinţă” promovată de societatea consumistă a începutului de mileniu.

Cenaclul de Seară este un atelier literar care oferă cadrul si spaţiul necesar discuţiilor despre literatură, unde sunt acceptaţi TOŢI cei care doresc şi pot să pună umărul la descoperirea şi îndrumarea tinerilor cu talent literar, indiferent de uniunea, societatea sau liga literară din care fac parte. Suntem sprijiniţi în demersurile noastre de scriitorii : Nae Georgescu, Melania Cuc, Gruia Novac Sr., Felix Nicolau, Adina Ungur, Simion Bogdănescu, Cristian Tiberiu Popescu, George Roca, Ştefan Lucian Mureşanu şi mulţi alţii (o listă cu peste 70 de scriitori care sprijină Cenaclul de Seară, a fost înmânată, la sfârşitul lunii ianuarie 2011, d-lui Lucian Chişu directorul M.N.L.R., odată cu două cereri, una pentru o manifestare culturală dedicată Zilei Internaţionale a Poeziei, alta prin care se solicită reluarea sesiunilor de lucru ale C.d.S. în Rotonda 13 a M.N.L.R., cereri la care înca mai aşteptăm răspuns!).

Activitatea Cenaclului de Seară aduce o contribuţie substanţială la :

- Stimularea talentelor şi dezvoltarea aptitudinilor literare.- Cultivarea interesului şi a pasiunii pentru lectură- Crearea unui cadru propice pentru întâlniri şi discuţii între iubitorii de literatură- Stimularea schimbului de informaţii culturale între generaţii- Oferă un spaţiu decent de manifestare pentru tinerii cu aptitudini literare.

Cenaclul de Seara

Clipa dă sens!

Cenaclul de (Sâmbătă) SearaProiect al Asociaţiei ADSUM

4147

4. Concursul de Poezie în Limba Română , concurs aflat la a doua editie dedicat în fiecare an unei personalităţi a Literaturii Române.

5. 21 Martie Eveniment ZIP (Ziua Internaţională a Poeziei)

6. Revista ZIP (Zona Interferenţelor Poetice) apariţie trimestrială, începand cu anul 2011

7. Lansări de carte în Bucureşti şi în provincie.

VII. Valori şi atitudini:

- cultivarea interesului pentru lectură şi dezvoltarea simţului estetic

- cultivarea sensibilităţii prin receptarea operelor literare

- cultivarea gândirii pozitive, a încrederii în oameni şi în sine.

VIII. Echipa :

1. Ion Gabriel PUŞCĂ - poet – coordonator

2. Cristian Alexandru GROZA - poet – coordonator jr.

3. Adina Elena STOICESCU - poet – secretar de cenaclu

4. Robert TOMA- scriitor – redactor şef la Revista ZIP

5. Melania CUC - scriitor - secretar literar

6. Ştefania VÂRBAN - poet – secretar literar 7. Orando PRICĂ - fotoreporter

IX. Grupuri ţintă:

a) beneficiari directi:- membrii cenaclurilor literare- participanţii la activităţile C.d.S.- alte cenacluri şi asociaţii împreună

cu care se desfăşoară activităţi culturale - Muzeul Naţional al Literaturii Române

- Scriitorii de limbă română din ţară şi diaspora

b) beneficiari indirecti- elevii şi studenţii cu aptitudini

artistice- iubitorii de artă- membrii şi simpatizanţii asociaţiilor

culturale, din România şi din străinătate.

17.12.2010 / reactualizat 21 martie 2011

Ion Gabriel Puşcă,coordonator

proiect

ORICARE DINTRE ELEMENTELE acestui

proiect pot fi preluate ca model de alte cenacluri, asociaţii, uniuni sau societăţi literare

doar cu specificarea sursei!

PROMOVAREA ROMÂNIEI

DE UNDE A VENIT IDEEA ? DINTR-UN ŞIR DE ÎNTĂMPLĂRI ...

Prima întâmplare. Vizitez România de cel puţin 2 ori pe an, uneori vin cu avionul, alteori cu maşina. De fiecare dată cand vin cu maşina îmi pun întrebarea “pe când o autostradă în România? Ultimele dăţi am tot auzit vorbindu-se de lucrările care ar fi începute deja, am fost foarte bucuroasă. În vara asta am venit cu maşina şi am avut norocul sa dau de “autostrada A3“ din întâmplare . În fine, autostradă este mult spus, căci vorbim de cei patruzeci şi ceva de Km de autorută terminaţi. Restul este blocat pentru moment din motive diverse... Mi-am pus întrebarea: oare cum aş putea eu face ca lucrurile să avanseze în direcţia cea bună? Presupunând că este vorba de o problema de fonduri, am facut un calcul: se spune

că suntem 3 milioane de români plecaţi “afară”, dacă fiecare ar da 100 euro am putea poate sa terminăm autostrada? Am expus ideea celor

apropiaţi, mi s-a râs în nas: “eşti naivă, nimeni n-ar da bani ştiind că vor intra în buzunarele altora“. Am tras concluzia că nu este vorba de o problema de fonduri ...A doua întâmplare. Mi s-a pus urmatoarea întrebare în România: “în ce direcţie ai îndruma tu un proaspăt absolvent de liceu în momentul actual? Noi nu mai vrem să luam decizii pe care le-am regreta apoi" . Şi mi s-a dat un exemplu de eşec: “spune şi tu, cei care au ales un liceu bun, la terminarea şcolii suferă enorm şi sunt complet dezorientaţi căci pentru cei care nu sunt în TOP 3 ca note, dar sunt peste "medie" ca valoare iar notele lor sunt mai mici decât ale celor care au aterizat într-un liceu prost cotat deci ... au şanse mai mici ca dosarul lor să fie selecţionat pentru o facultate bună! Cum poţi să le explici şi să îi motivezi să îşi continue studiile când efortul făcut în cei 12 ani de şcoala este aruncat la gunoi ?”48

Daniela Toader