Revista presei 1-19 octombrie 2012

ORDINUL ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA

1

REVISTA PRESEI

1-19 octombrie 2012


2

Ordinul Na ţional

Ordinul nu r ăspunde de informa ţiile prezentate în articolele preluate din ziare. Întreaga r ăspundere o poart ă autorii acestor articole sau, dupa caz, redac ţia. __________________________________________________

REVISTA PRESEI 1-19 octombrie 2012

WALL STREET

Un sediu experimental: cu tevile la vedere si pereti din

piatra

In biroul celor de la DCS+Travel Technologies, unul dintre cei mai mari producatori regionali de software pentru industria turismului, iese in evidenta sobrietatea, piatra din care sunt construiti peretii unora dintre sali si, de asemenea, tavanul spart in care poti vedea diferite tevi. De altfel, cladirile in care nu exista un tavan clasic si in care poti vedea finisajele constructiei este una dintre tendintele noi in arhitectura, la astfel de procedee apeland si arhitectii care au realizat restaurantul Loft din Bucuresti sau redactia companiei de presa Mediafax Group.

Compania care are 18 angajati ocupa o suprafata de 335 de metri patrati impartita pe doua etaje (4 si 5) intr-o cladire de birouri de la Piata Muncii din Capitala. Sediul DCS+ Travel se afla in aceasta zona din 2010, iar de amenajarea biroului s-a ocupat arhitectul Silviu Mihailescu.

“Printre avantaje se numara faptul ca suntem foarte aproape de metrou, precum si de alte mijloace de transport in comun, sediul este la intersectia bulevardelor Mihai Bravu, Decebal, Basarabia si Calea Calarasi, sunt multe restaurante in jur, avem sala de fitness in cladire, am avut posibilitatea de a amenaja spatiul cum am dorit, acesta fiind open space la inceput. De asemenea, calitatea instalatiei de climatizare, cladirea este noua (din 2010), luminozitatea biroului si terasele pe care le avem atat la etajul patru cat si la


3

cinci. Cred ca singurul dezavantaj ar fi numarul mic de locuri de parcare din zona”, spune Alexandra Luca, specialistul in marketing al companiei de software.

Cei de la DCS+ Travel Technologies au doua sali de sedinta si una de mese, insa doar o parte dintre angajati iau masa la birou, restul alegand restaurantele din zona.

Intr-o cladire cu sala de sport si multe cafenele si restaurante in imprejurimi

De asemenea, in cladirea de birouri exista o sala de sport.

“Cafenele si restaurante sunt destul de multe in zona, insa aceste aspecte nu au contat la alegerea sediului”, adauga Luca.

Biroul lui Cristian Dinca, fondatorul si directorul general al companiei, este luminos si amenajat intr-un stil elegant combinand lemnul, piatra si sticla.

“Totodata are un aspect sobru si business-oriented. Este amplasat la etajul al cincilea, in dreapta receptiei, langa sala mare de sedinte. Ca obiecte care il reprezinta as mentiona telefonul mobil, laptopul si tablet”, mai spune specialistul in marketing al DCS+ Travel Technologies.

Cladirea ideala este...Ce are in plus o cladire de birouri ideala?

“Probabil mai multe locuri de parcare”, afirma Alexandra Luca, adaugand ca in prezent compania are rezervate doua locuri de parcare si ca parcarea masinilor este o problema in zona.

DCS+ Travel Technologies este numele sub care este cunoscuta in piata compania DCS Fast Link. Aceasta a fost fondata in 2002 de catre Cristian Dinca (30 de ani), iar anul trecut a ajuns la afaceri de aproximativ 450.000 de euro si profit net in jurul a 20.000 de euro. CRISTINA NEGRARU, 4 octombrie 2012


4

ADEVĂRUL

Arhitectul Adrian Borda despre urbanismul din Cluj: „La noi

dezvoltarea imobiliară a fost tărâm al speculaţiei“

Dezvoltarea imobiliară a oraşului a avut la bază speculaţia, a susţinut Adrian Borda, coordonatorul echipei care a realizat noua „lege" locală în construcţii.

Cu cărţile pe faţă. Aşa poate fi caracterizată ultima dezbatere publică făcută pe marginea noului Plan Urbanistic General (PUG) al municipiului Cluj-Napoca, actul care va determina regulile după care se va construi în oraş în următorii cel puţin 10 ani. Planul, care trebuia finalizat în urmă cu doi ani, va intra în vigoare în cel mult două luni, conform lui Adrian Borda, coordonatorului echipei de arhitecţi care a realizat proiectul. Borda a fost cel care a răspuns la întrebările ridicate de clujeni şi de arhitecţii prezenţi la dezbatere. Arhitectul nu s-a sfiit să facă o radiografie dură a urbanismului din Cluj: „La noi dezvoltarea imobiliară a fost tărâm al speculaţiei. Orice Plan Urbanistic Zonal care dă drepturi mai mari de constuire decât cele prevăzute în Planul Urbanistic General a fost obţinut prin corupţie, fie că vorbim despre finanţarea campaniilor electorale, fie că vorbim despre alt gen de intervenţii. Grosul Planurilor Urbanistice Zonale de la noi au constituit abuzuri". Planul Urbanistic Zonal (PUZ-ul) este un proiect care stabileşte în detaliu ce se poate construi într-o anumită zonă din localitate. Regula este că PUZ-ul trebuie să respecte prevederile PUG-ului, care au caracter general. În perioada boomului imobiliar din Cluj (2005 - 2008), când au apărut cartiere întregi nou-nouţe, în Consiliul Local erau avizate aproape în fiecare lună zeci de PUZ-uri care stabileau derogări de la PUG.

Cartierul dezastru

Cele mai folosite cuvânte pe parcursul dezbaterii au fost „cartierul Europa". Totul a pornit de la observaţia clujencei Doina Mureşan: „De ce nu sunt mijloace de transport în comun în cartierul Europa?". Tânăra zonă rezidenţială a oraşului, apărută în ultimii ani, a fost exemplul care a concetrat haosul şi corupţia din urbanismul clujean. Astfel, în Europa între vile scoase din reviste apar blocuri teleportate parcă din comunism. Multe străzi sunt uliţe desfundate pe care în loc de căruţe vezi maşini de teren. De asemenea, nu sunt utilităţi de genul şcoli, grădiniţe, dispensare, magazine etc. „Europa este un cartier dezastru, un cartier de victime", a conchis Borda. Întrebat dacă noul PUG ne va feri de asemenea abuzuri arhitectul a spus: „Nici vorbă, dar noul PUG îţi dă un instrument puternic pentru a-ţi apăra drepturile".

Fără locuinţe pe deal

Borda a explicat în ce mod noul PUG va face ordine în haosul din urbanismul local: „Pentru că în general aceste mizerii urbanistice apar pe câmp, în zone nereglementate,


5

se va institui o procedură foarte detaliată de urbanizare a terenurilor şi praguri de control pentru a dezvolta nişte structuri urbane corecte". De asemenea, dezvoltarea oraşului va fi îndreptată spre interior. „Va fi foarte greu să construieşti locuinţe în câmp, pe dealuri, unde nu există transport, nu există utilităţi, nu există nimic. Vor exista reglementări care să stimuleze folosirea terenurilor existene în oraş (vor exista coeficienţi buni de ocupare a terenului şi reguli convenabile) în detrimentul dispersiei pe dealuri a construcţiilor", a explicat Borda. Nu în ultimul rând, va fi stabilit un destin clar pentru zonele industriale, unele conservându-şi obligatoriu funcţiunea, altele putând fi restructurate după un regulament şi o procedură bine definită.

„Cu noul PUG va fi foarte greu să faci locuinţe pe dealuri, însă în oraş, unde vrem să vină investiţiile, va fi mai uşor"-Adrian Borda, arhitect. REMUS FLORESCU, 3 octombrie 2012

HOTNEWS

Protest impotriva mutarii Halei Matache. Manifestantii au

fost ridicati de jandarmi si dusi la sectie

Cica 50 de persoane au protestat sambata, in fata Halei Matache, impotriva deciziei municipalitatii de a muta cladirea monument istoric cu aproximativ 40 de metri mai in spate. Jumatate dintre protestatari au fost saltati de jandarmi si dusi la sectie. Protestul a fost unul spontan, anuntat pe Facebook, printre participanti numarandu-se ONG-isti dar si simpli cetateni. Acestia au acuzat ca jandarmii au refuzat sa se legitimeze, iar atunci cand i-au bagat in duba au folosit violenta si nu le-au spus unde ii duc.

"Protestul a fost anuntat pe Facebook, nu are un organizator. Cine avrut sa vina a venit. Cand am ajuns eu acolo erau circa 50 de persoane. Nici nu am apucat sa protestez ca au venit jandarmii si m-au ridicat. M-au prins de mana, cu putere, mi-au intors mana la spate si m-au bagat in duba. Nu au vrut sa ne spuna unde ne duc si au refuzat sa se legitimeze. La sectie, au facut procesele verbale, dar nu le-au citit dupa, ca sa vedem ce au scris acolo. Abia dupa asta ne-au spus ca ne-au dus la sectie pentru tulburarea linistii publice. In sectia de politie am stat circa 40 de minute. Pentru mine a fost o premiera sau fiu ridicata de jandarmi la protest. A fost foarte interesant ca au fost ridicati si oameni care stateau acolo si nu faceau nimic. Nu aveam bannere sau ceva care sa indice ca protestam. Era suficient sa fii acolo ca sa te ridice", a declarat pentru HotNews.ro Doina Vella, Asociatia Pro_Do_Mo.

Protest Hala Matache (Foto HotNews/Facebook)


6

"Au fost ridicate si duse la sectie 23 de persoane. Intai au fost ridicate 3 fete care au refuzat sa paraseasca perimetrul dupa atentionarea jandarmilor, dupa care restul. In total au fost 2 dube mici si o masina mare a Jandarmeriei. Unii dintre protestatari au fost ridicati cu forta. Pe mine m-au ridicat desi stateam deoparte si un jandarm m-a chemat sa vorbesc cu un protestatar care se disputa cu ei. Pe drum m-au bagat la duba. la sectie ne-au facut procese verbale cu avertisment. Nu ne-au dat amenda. A fost neplacut ca ne-au ridicat deoarece toate persoanele care erau acolo nu s-au opus jandarmilor. In plus, ei au refuzat sa se legitimeze", a declarat pentru HotNews.ro Nicusor Dan, presedinte Asociatia Salvati Bucurestiul.

O comisie a Ministerului Dezvoltarii a aprobat in urma cu doua saptamani mutarea Halei Matache pentru a face loc diametralei Buzesti-Berzei-Uranus. Hala ar fi urmat sa fie mutata in spatele locatiei actuale cu aproximativ 40 de metri, a declarat pentru HotNews.ro unul dintre membrii comisiei, care a preferat sa-si pastreze anonimatul.

Primarul Capitalei Sorin Oprescu a declarat la vremea respectiva ca situatia Halei matache trebuie transata pentru ca in proiectul magistralei rutiere Buzesti - Berzei sunt cheltuieli fantastice. "Sa lamurim o data cu Hala Matache. Nu pot sa o tin, domne, pe loc, sunt niste cheltuieli fantastice, si atunci o sa o mut exact cu 37 de metri si 20 de centimetri mai incolo. Nu fac pe nebunul, chiar asta e distanta. A fost ideea si doi ani ani si jumatate am tot stat in discutii sterile. Am respectat si societatea civila, am prezentat si planurile, daca se poate face. Linia de tramvai avea un circuit, dar nu asta ne impiedica, ci infrastructura. Exista totusi o zona gravitationala de unde curg dejectiile, chiar sub hala este o coloana de drenaj care este facuta undeva din anii 1932-1933. Nu a mai umblat nimeni acolo", a spus primarul general al Capitalei, citat de agentia Mediafax.

Imediat dupa ce a fost luata decizia de mutare a Halei, mai multe ONG-uri au protestat in fata Ministerului Dezvoltarii. Urmare a acestor proteste, institutia a decis ca va reanaliza decizia de mutare a cladirii monument istoric. CATIUŞA IVANOV, 6 octombrie 2012

ADEVĂRUL

Cum arată Cazinoul din Constanţa pe interior. Mai are vreo

şansă?

Simbol al celui mai mare port al României, Cazinoul de pe faleza din Constanţa oraşului a fost ridicat în 1904-1910 la iniţiativa regelui Carol I. Totuşi acest monument, ce ar trebui să fie mândria şi punctul de atracţie al urbei, este într-o avansată stare de degradare. Nimănui nu-i pasă! De ani buni autorităţile aruncă vina dintr-o parte în alta într-un război al declaraţiilor care nu fac decât rău acestui monument. Turistului nu-i


7

rămâne decât să constate şi să se vaite: „Ce păcat!”. Şi-ar dori, cu siguranţă, altceva, dar singura alternativă este să umble câteva minute printr-o ruină.

Povestea de azi este un reportaj de călătorie în care glasul personajelor principale – autorităţile locale şi centrale – vor face parte doar din zgomotul de fond al mării pe care îl auzi când te plimbi pe faleza din faţa Cazinoului. Astfel cu câteva zile înainte de Ziua Marinei mă plimbam prin Constanţa. Avem doar câteva ore la dispoziţie şi doream să revăd Cazinoul.

Străzile din oraşul vechi m-au impresionat neplăcut. Chiar în perioada în care primarul urbei se îmbrăca ba în sultan, ba în ţar sau în Dumnezeu ştie ce altă vestimentaţie pentru a promova staţiunea Mamaia, pe bulevardul Tomis din centrul oraşului trebuia să fiu atent să nu îmi pice vreo cărămidă în cap. Faţade dărâmate şi tot felul de construcţii în ruină te întâmpină la tot pasul. Din loc în loc găseşti câte o terasă plină ochi cu turişti, ce par să ignore pericolul la care se expun.

Am reuşit să mă rătăcesc un pic şi am coborât pe faleză ceva mai departe Cazinou, în portul turistic. Aici ambarcaţiunile scumpe şi terasele de fiţe contrastau cu râpa ce se deschidea chiar în spatele lor şi cu clădirile ponosite după mal. La ora prânzului erau totuşi goale. Pesemne cei care îşi fac vacanţa pe aici erau obosiţi şi se recuperau.

O bucată de istorie ce ar putea aduce bani

Am urcat spre Cazinou. Faleza neschimbată îţi inspiră ceva din anii 80. Chiar până în Cazinou pregătirile erau în toi pentru Ziua Marinei. Mulţi copii, însoţiţi de părinţi şi bunici, se uitau la cele câteva ghiulele şi torpile aşezate în faţa podiumului.

Văzută de la depărtare clădirea Cazinoului impune respect şi eleganţă. În zona în care se află astăzi mai fusese, între 1880-1902, o construcţie de lemn, o cazină, cum se numea – loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreare pentru turiști. Construcţia unui edificiu cu funcţii asemănătoare marilor cazinouri europene a început prin anul 1904.

Iniţial, planurile sunt întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care proiectează o clădire al cărei stil arhitectonic se inspira din tradiţiile artei românești. După terminarea fundaţiilor, însă, planurile sunt schimbate, Primăria încredinţând modificarea lor unui


8

arhitect de origine franceză (sau elveţiană), Daniel Renard - care renunţă la principiile stilului românesc, în favoarea unui melanj de motive decorative ce încarcă și mai mult greoiul ansamblu. Construit (din 1908) în stil Art Nouveau sub influenţa cosmopolitană a cazinourilor epocii, edificiul constănţean este terminat în 1910, când este și inaugurat (în 1912 se fac ultimele retușuri).

Ce spun şi ce nu fac autorităţile

La începutul lui Septembrie, Cazinoul intră din nou în atenţia presei. Acelaşi bâlci ieftin: PDL Constanţa cere ministrului Culturii să intervină pentru salvarea Cazinoului din ghearele lui Mazăre. Ştirea menţiona că Gigi Chiru, liderul filialei PDL Constanţa sublinia că ministerul ar trebui să fie interesat și de celelalte monumente din patrimoniul cultural naţional, precum Cazinoul din Constanţa. Scrisoarea pare plină de intenţii bune şi idei lăudabile, dar din păcate face parte din acelaşi joc politic care a dus patrimoniul cultural naţional la pământ.

Sunt menţionate şi intenţiile de vânzare a edificiului de către autorităţile patronate de Radu Mazăre precum şi suma de 10 milioane de euro promisă de Ministerul Dezvoltării. După câteva zile Ministrul Culturii încercând să liniştească spiritele a declarat căMinistrul Culturii se va implica în reabilitatea Cazinoului.

Totuşi nu promite nimic din două motive: nu dispune de suma de 10 milioane de euro (cam cât ar costa investiţia) şi nici nu cunoaşte cu exactitatea intenţiile Primăriei Constanţa în privinţa vânzării monumentului.

Cert este că după înfocatele lupte verbale care au durat mai puţin de o săptămână, Cazinoul a intrat într-un con de umbră. Asta până ce în port a acostat o navă de croazieră plină cu britanci. Ce au spus la vederea Cazinoului turiştii veniţi de peste hotare? Că suntem o ţară săracă şi că nu ne preţuim istoria... CIPRIAN PLĂIAŞU, 8 octombrie 2012

HotNews.ro


9

Cele mai frumoase case facute de arhitectii romani.

Rezultatele Bienalei de Arhitectura

Uniunea Arhitectilor din Romania a anuntat luni premiile Bienalei de Arhitectura 2012, unul dintre cele mai importante concursuri de gen din Romania. La categoria locuinte, castigatorul este o casa construita din garaje prefabricate din beton, in comuna Bragadiru, langa Bucuresti. Premiul sectiunii cladiri publice (Arhitectura dotarilor comunitare si de productie) a fost castigat de stadionul Cluj Arena si de Pensiunea Atra Doftana de pe Valea Doftanei. La capitolul spatii publice, castigatorul este spatiul amenajat in incinta Bastionului Theresia din Timisoara.

Foto: Pensiune Atra Doftana - arh. Bogdan Babici, Alexandru Maftei

Premiul la categoria "Locuinte" a fost castigat de arhitectii Cristina Constantin si Cosmin Pavel pentru o casa facuta din garaje prefabricate din beton, in comuna Bragadiru, langa Bucuresti. "Martor al "Epocii de Aur" acest modul prefabricat de 3,0 x 5,6 m devenise deja ceva mai mult decat un garaj. Convertit in camara, atelier, birou, fostul garajul era o adevarata prelungire a locuintei de la bloc. Prin recuperare, alaturare, relationare, cele cinci garaje merg mai departe, sunt altceva decat ceea ce au fost menite sa fie la inceput. Proiectul porneste de afara, cu multe curti si o haina modesta. Fostele garajele pot fi recunoscute insa mai ales la interior. Fiecare dintre cele cinci module ajunge sa contina, sa stranga laolalta lucruri felurite, sa adapostesca altfel. Locuita, casa joasa se aduna in sine pentru a se intoarce catre afara, in limita stransa a zidului de imprejmuire", explica cei doi arhitecti.

La categoria "Cladiri publice" (Arhitectura dotarilor comunitare si de productie) au fost premiate doua constructii: - Pensiune Atra Doftana - arh. Bogdan Babici, Alexandru Maftei (Foto UAR). - Cluj Arena - arh. Dragos Serban Tiganas, Florin Marius Dico, Levente Kornis, Cristian Remus Urcan.

"Elementul conceptual cel mai important pentru acest proiect este transparenta si conexiunile vizuale intre mediul contextual si interiorul constructiei. La scara orasului ne-am confruntat cu o nevoie de reper contemporan simbolic, pentru care am ales un raspuns fluid si cursiv al formelor, un macrorelief aflat in dialog cu meandra Somesului si organicitatea peisagera a parcului. Volumul e diminuat simtitor pe zonele de contact


10

cu circulatiile de la nord si sud, fragmentand obiectul dupa o strategie de simetrie diagonala.. Taluzul care inconjoara perimetral tribunele face trecerea de la parc la constructive, diminueaza scara si ofera oa a doua promenade din zonele de acces, din care publicul dinafara poate vedea inauntru viata de zi cu zi a arenei. In replica, din interior privirea scapa prin zonele de articulatii ale celor patru corpuri spre zonele inalte ale orasului si peisaj. Si tot conform aceleiasi strategii vizuale a transparentei fatadele sunt translucide permitand vederea nestingherita si surprinzatoare catre

imprejurimi prin fasiile tesute sau ￢branhiile din tabla perforata. Imaginea de zi a mizat pe complexitatea si diversitatea conditiilor de insorire si mai ales pe lumina razanta a diminetii si a apusului in lungul raului. Seara, o lumina calda remarca ritmurile structurii si ale fatadelor, iar noaptea, cand spectacolul aprinde arena, aceasta devine cea mai mare lampa din oras si se dematerializeaza prin transparenta", spun arhitectii care au realizat designul stadionului din Cluj.

Premiul sectiunii "Spatiu public" a fost castigat de arhitectul Marius Miclaus pentru spatiul public realizat in incinta Bastionul Theresia din Timisoara. "Scopul cel mai important al spatiului public a fost de a deschide oportunitatea pentru socializare, pentru evenimente si de asemenea, de a avea pregatita "infrastructura" pentru a (re) invata cum comunitatea trebuie sa utilizeze spatiul public", explica arhitectul.

La sectiunea "Restaurare" au fost desemnati trei castigatori:

- Restaurare, consolidare si reabilitare Casa Avramide, Tulcea - arh. Aurel Ioan Eugen Botez, Andrei Atanasiu. - Reabilitare sanctuar si cor la catedrala Sfantul Mihail Alba Iulia - arh. Macalik Arnold. - Consolidare, restaurare si refunctionalizare Palatul Vechi al Bancii Nationale a Romaniei - arh. Gabriel Tureanu. CATIUŞA IVANOV, 16 octombrie 2012

REVISTA 22

România - drum în lucru. Vă rugăm, ocoliţi!

Să fii turist în România e o adevărată aventură, şi nu în sensul bun al cuvântului. Oricâtă

bunăvoinţă ai avea, nu poţi rămâne indiferent la dispreţul şi lipsa unei minime implicări

din partea autorităţilor, fenomene de care te loveşti la tot pasul. Staţiuni fantomă în

care probabil s-au investit sume enorme, indicatoare către „nicăieri“, rezervaţii naturale

lăsate de izbelişte – iată un tablou sumbru, în faţa căruia până şi frumuseţea naturii

păleşte.

Început de septembrie, cu temperaturi de vară întârziată ce te îmbie la drum. Plec cu nişte prieteni să vedem, pentru a doua oară, Transalpina (şoseaua din România aflată la cea mai înaltă altitudine, 2.145 m, în Pasul Urdele, între masivul Parâng şi Munţii Căpăţânii). Nimic nu pare să se fi schimbat faţă de anul trecut, când şoseaua a fost asfaltată, aproape în întregime. Poate doar câţiva parapeţi în plus, un strat nou de


11

asfalt acolo unde cel „vechi“ s-a deteriorat şi o mulţime de maşini. Staţiunea Rânca este tot un şantier în construcţie: pensiunile răsar precum ciupercile după ploaie, dar, în afara drumului naţional 67 (Transalpina propriu-zisă), nu există drumuri asfaltate sau trotuare. Se vede cu ochiul liber că aici nimeni n-a auzit de infrastructură, plan de dezvoltare urbanistică etc., ceea ce nu e de mirare, ţinând cont că până şi oraşele mari ale ţării suferă la acest capitol! Peisajul, în schimb, este de vis. Munţii Parâng ţi se aştern la picioare în toată splendoarea lor, pe măsură ce laşi în urmă fostul regat al Olteniei. Foto: Revista 22

După ce treci de altitudinea maximă şi începe coborârea, dru-mul se ramifică: cel din stânga spre Petroşani, cel din faţă spre Sebeş, iar cel din dreapta spre staţiunea Voineasa, Valea Oltului etc. Alegem cea de-a treia variantă. Mai parcursesem acelaşi drum în urmă cu 2-3 ani. Atunci, trecând de obârşia Lotrului şi ajungând la lacul de acumulare Vidra, am văzut că pe malul opus se profilau nişte clădiri ce aduceau cu o staţiune. Din curiozitate, am decis să mergem într-acolo. Am ajuns la un indicator care anunţa „Staţiunea Vidra, 5 km“. După ce am străbătut drumul ce arăta ca după război, am avut senzaţia de întoarcere în timp. „Staţiunea“ era alcătuită dintr-un grup de clă-diri, vile şi hoteluri cu perdele la geam, dar toate închise şi aflate în stare de degradare. În zonă exista o pârtie de schi neamenajată şi un telescaun ruginit şi scos din uz. Se pare că, după 1990, Vidra trebuia să facă parte, alături de staţiunea Voineasa (un alt exemplu al nepăsării şi neglijenţei autorităţilor), dintr-un mare complex turistic destinat atât publicului larg, dar şi sportivilor de performanţă, prin crearea unei baze de cantonament. De toate acestea s-a ales, însă, praful.

Şi totuşi, nu mi-a venit a crede când, acum, la 2 ani distanţă, cu toate că zona este la fel de părăsită, indicatorul tronează în locul bine cunoscut, parcă tocmai pentru a-şi râde de turiştii care, necunoscând realitatea, aleg să-l urmeze.

La o săptămână distanţă de la această incursiune transalpină, am ales să vizităm staţiunea Straja. Urmând cursul sinuos al Jiului, pe valea cu acelaşi nume, iată-ne ajunşi în fostul oraş minier Petroşani. Aici încă pare să se mai mişte câte ceva, deşi atmosfera mohorâtă dominată de cei doi coloşi de beton ai minei Livezeni, purtând însemnul specific cu cele două ciocane, şi chipurile localnicilor îmbătrâniţi parcă înainte de vreme stau sub semnul unui destin implacabil ce creează impresia de sfârşit de lume. Aceeaşi atmosferă încremenită o întâlnim, apoi, în Vulcan şi Lupeni, două localităţi unde, practic, nu se întâmplă nimic. Ne uităm pe hartă. De aici, din Livezeni, ar trebui să se facă un drum spre Straja. Ne aflăm pe drumul principal, cu ochii în stânga şi-n dreapta să nu ratăm indicatorul. Deodată, la o cotitură, apare semnul ieşirii din localitate, apoi


12

imediat un altul cu inscripţia „Uricani“. Nu, nu e bine! Harta nu minte. Oprim şi întrebăm un localnic: „A, păi aţi trecut. Trebuie să vă întoarceţi. Şi vedeţi că aşa, cam

după vreo 2 km, este un semn, deasupra şoselei, cu o săgeată spre stânga“. Facem cale-ntoarsă. Căscăm ochii şi, într-adevăr, suspendat deasupra străzii principale se află un banner cu o reclamă a staţiunii şi undeva, minuscul, un vârf de săgeată indicând direcţia de urmat. Bine că am întrebat, că n-am fi nimerit nicicum! Ajunşi în staţiune, altă dezamăgire. Câteva pensiuni în construcţie, o pârtie de schi, evident pustie la acea dată (am aflat că iarna „colcăie“ de turişti), şi o telegondolă nou-nouţă, despre care aflăm că urmează a fi dată în funcţiune odată cu deschiderea sezonului rece. În rest, pustiu. Pare că suntem singurii turişti rătăciţi la Straja. Găsim, în fine, o pensiune cu nu-me de rezonanţă bavareză, Edelweiss (Floare de colţ), unde întâlnim nişte oameni calzi, ospitalieri care ne povestesc despre staţiune, despre noua telegondolă (cică ar mai exista una la Vulcan, care duce spre „nicăieri“), despre împrejurimi. Aflăm şi secretul florii de colţ: omul a obţinut fonduri europene pentru a ridica pensiunea, cu toate dotările necesare pentru asigurarea unui confort decent, şi, ulterior, s-a asociat cu nişte investitori austrieci. Zeiss! Stabilim şi câteva obiective pentru a doua zi: rezervaţia de zimbri de la Haţeg, Castelul Corvinilor din Hunedoara etc.

Aşadar, din nou la drum: înainte de a intra în oraşul Haţeg, aflat în chiar inima Ţării Haţegului, de un pitoresc natural încântător, un indicator cu simbolul de „monument

istoric“ ne atrage atenţia. Pe el stă scris „Cetatea Regală a Haţegului“. Ne abatem de la drum şi urmăm indicatorul. După câţiva kilometri dăm de un lac de acumulare, după care drumul se înfundă. Întrebăm câţiva pescari, dar răspunsul vine inevitabil: „nu

cunosc, nu sunt din zonă“. După câteva încercări eşuate, ne întoarcem şi intrăm într-un sat numit Subcetate. Gata, pe-aici trebuie să fie! Ne uităm în zare spre culmile împădurite ce înconjoară satul, dar nici urmă de cetate! Întrebăm un sătean, însă replica ne descumpăneşte definitiv: „Apăi, nu-i nicio cetate aici. Numele satului n-are

nicio legătură cu asta“. Parcurgem drumul înapoi spre Haţeg. De-aici, de la ieşirea spre Simeria, ar trebui să vedem indicatorul către rezervaţia de zimbri. Ei, aş! Oprim la o benzinărie şi ne lămurim. Coborâm un deal după care, într-adevăr, vedem o statuie la marginea şoselei, reprezentând un zimbru şi o săgeată care arată drumul prin pădure. În dreapta drumului, chiar vis-à-vis de aceasta, o hartă a zonei. Coborâm. Când, ce să vezi? Pe hartă e desenat traseul spre, aţi ghicit?, Cetatea Regală a Haţegului. Doar că, în afară de un drum şerpuit şi, se pare, neasfaltat, nu se precizează nicăieri distanţa până la cetate ori detalii despre aceasta. Alegem drumul (3 km) spre „Rezervaţia de zimbrii (sic!) Slivuţ-Haţeg“. Odată ajunşi, plătim taxa de 6 lei pentru adulţi. Apoi, vedem că există un drum bătătorit, prin pădure, pe care îl urmează şi ceilalţi plătitori de bilet. Niciun indicator, niciun pliant, nicio informaţie, nimic. După vreun sfert de oră de mers, zărim un ţarc împrejmuit cu un gard înalt, dincolo de care se „ghicesc“ animalele. Sunt vreo zece, cu pui cu tot. Aici, într-adevăr, găseşti un panou unde ţi se explică ce e cu zimbrul, de unde vine el etc. Printre altele, şi faptul că e cel mai mare mamifer din Europa, putând atinge, la maturitate, impresionanta greutate de 900 kg. Nu şi aici! Descrierea nu prea seamănă cu exemplarele răpciugoase, numai piele şi os, pe care le


13

vedem după ce escaladăm gardul cu inscripţia „Nu vă urcaţi pe gard. Pericol de

accidente!“. Dar cum să vezi ce se află dincolo, dacă nu îţi asumi acest risc? Mister.

Ultima oprire importantă pe traseu, Castelul Corvinilor. N-apucăm să intrăm bine în Hu-nedoara, că ne şi întâmpină un alt indicator cu însemnul de „monument istoric“, evident spre castel. Răsuflăm uşuraţi. Cu ceva ani în urmă, acestea erau inexistente, iar fără ajutorul localnicilor, cu greu te puteai descurca, mai ales că monumentul este cumva „ascuns“ privirii de fostul combinat siderurgic, odinioară faima oraşului, astăzi ajuns o groapă de gunoi şi o sursă de venituri pentru hoţii de fier vechi. Numai că, la noi, „orice minune ţine trei zile“. Ajungem la un alt indicator, facem stânga, iar aici câţiva muncitori în salopete (lucrau în zi de duminică!) ne întâmpină cu zâmbetul pe buze, arătând spre semnul „drum în lucru“. Bine-bine, dar ăsta-i drumul spre castel, pe unde o luăm? „Nu ştim, ocoliţi! Nu vedeţi că se lucrează?“ Vedem. Din păcate. CRISTINA SPĂTĂRELU, 16 octombrie 2012

PUTEREA

Exclusiv PUTEREA! Scrisoare deschisă a OAR şi UAR către

Parlament. Motivaţia unui gest al arhitecţilor români

Urbanismul şi dezvoltarea

spaţială/teritorială sunt aspecte importante într-o Românie în proces de urbanizare şi de racordare la fundamentele Uniunii Europene (asumate de România prin semnarea Agendei Teritoriale Europene,

a Chartei de la Leipzig privind oraşele Europene Durabile, a Declaraţiei de la Toledo privind regenerarea integrată și Convenţiei Europene a Peisajului). Discutarea grăbită a unei legi care priveşte gestiunea teritorială, administraţia locală şi regimul proprietăţii sub presiunea, amintită în dezbaterile din şedinţă, venită din partea unor primari/investitori, de a urgenta finalizarea textului propus de Comisie pentru adoptarea OUG nr. 7/2011, în şedinţe caracterizate printr-o lipsă de participare a membrilor Comisiei (nefiind prezenţi mai mult de jumătate din membri acesteia), sunt elemente care ne îngrijorează profund. Calea Şerban Vodă, Foto Puterea


14

Constatăm că în România, în 11 ani, legislaţia de urbanism a fost modificată prin 10 acte normative (Ordonanţa 69/2004, Legea 289/2006, Ordonanţa 18/2007, Legea 168/2007, Ordonanţa 27/2008, Legea 242/2009, Legea 345/2009, Ordonanţa de Urgenţă 7/2011, Legea 162/2011, Legea 221/2011) deşi aceasta trebuie să fie una din cele mai stabile legislaţii. Constatăm că, de regulă, în ultimii 35 de ani, intervenţiile în partea valoroasă a oraşelor din România s-au făcut având ca rezultat scăderea calităţii acestora.

În dezbaterile din cadrul şedinţei Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, au fost propuse modificări ale Ordonanţei 7/2011 invocându-se necesitatea atragerii investitorilor. În ultimă instanţă, modificările tind spre reinstaurarea generalizării urbanismului derogatoriu de dinainte de 2008, mediu propice pentru specula imobiliară şi nu pentru dezvoltarea durabilă a oraşelor şi atragerea investitorilor serioşi. O adevărată revigorare a pieţei imobiliare, urmărită de către dumneavoastră, nu va avea loc prin stimularea unei producţii cantitative, ci prin creşterea calităţii mediului construit şi întărirea rolului administraţiei de garant al respectării interesului public.

România trebuie să acţioneze pentru atragerea investitorilor serioşi, dovedind stabilitatea legislaţiei în domeniu (deci este de dorit o păstrare cât mai amplă a prevederilor OUG 7/2011), urmărind valoarea mediului construit şi natural şi predictibilitatea prezervării acestora. (n.r., în continuare, redăm integral conţinutul scrisorii). CONSTANTIN HOSTIUC, 16 octombrie 2012

City news.ro

Prima piaţă a Clujului va fi modernizată

Prima piaţă din Cluj-Napoca va fi reabilitată pentru prima dată după 20 de ani. Este vorba despre Piaţa Mihai Viteazu, unde în trecut funcţiona primul târg de vite al Clujului, devenit mai târziu cea mai mare piaţă de mărfuri din oraş. Proiectul urmează să fie ales în baza unui concurs de soluţii, iar municipalitatea clujeană nu exclude pietonalizarea unor artere din piaţa centrală.

"Anul acesta vom demara concursul de soluţii, iar anul viitor va fi reabilitată întreaga piaţă, după standarde moderne aşa cum a fost reabilitată Piaţa Unirii sau Piaţa Avram Iancu. Doresc ca piaţa Mihai Viteazu să nu devină o piaţă de mâna a doua în municipiul Cluj-Napoca. Ea îşi merită statutul de piaţă nr.1 în municipiu", a declarat Emil Boc, primarul Clujului.

Consilierii locali au alocat săptămâna aceasta 50.000 de lei pentru organizarea concursului. Municipalitatea îşi propune refacerea pavajului, a străzilor, a soclului statuii lui Mihai Viteazu şi este deschisă la orice altă variantă de modernizare a zonei.


15

Aceasta ar fi prima intervenţie asupra modului în care arată piaţa din ultimii 20 de ani, după ce un proiect similar a eşuat în 2009.

"Proiectul a eşuat din cauză că partenerul privat care a câştigat licitaţia nu a reuşit să implementeze acest proiect şi în acest moment există un litigiu pe rol în acest sens", a explicat Oana Buzatu, purtătorul de cuvânt al Primăriei Cluj-Napoca.

Clujenii spun că acum piaţa arată mai bine decât în trecut, dar că e loc de mult mai bine. În opinia lor, piaţa ar trebui curăţată mai des şi întreţinută corespunzător.

"Piaţa este atestată documentar pentru prima oară în anul 1708 şi îi zicea atunci târgul de vite. În imaginile de la sfârşitul secolului al XIX-lea găsim această piaţă frumos aranjată ca o piaţă de mărfuri, unde venea lumea ţărănească, cu produse de schimb", a declarat Vasile Lechinţan, istoric.

Piaţa Mihai Viteazu din centrul Clujului poartă această titulatură de aproape o sută de ani, iar singurele modificări în structura pieţei din ultimele decenii sunt fântâna arteziană şi monumentul cu flacăra veşnică. ALEXANDRA PĂCURAR, 17 octombrie 2012

HotNews.ro

Demolarea casei de pe Kiseleff 39 si ce pateste un primar

care emite ilegal o autorizatie de demolare

Curtea de apel Bucuresti a anulat autorizatia de demolare semnata de primarul Capitalei, Sorin Oprescu, pentru cladirea de pe Soseaua Kiselef nr. 39 pe motiv ca aceasta nu a fost emisa legal, procesul fiind intentat de Asociatia Salvati Bucurestiul. Imobilul, construit in perioada interbelica - o casa frumoasa dupa cum spun majoritatea celor care o stiau - a fost demolat insa in urma cu 2 ani, imediat dupa emiterea autorizatiei de demolare. Principala intrebare este ce se intampla mai departe si cum vor plati cei vinovati. Pana acum, in alte cazuri similare, nimeni nu a patit nimic.


16

Asociatia Salvati Bucurestiul a cerut in instanta, o data cu anularea autorizatiei de demolare, si reconstruirea imobilului. Instanta insa a respins aceasta cerere pe motiv ca imobilul, o data demolat, reconstruit nu ar mai avea aceeasi valoare. ONG-ul sustine ca va cere din nou reconstruirea casei. In plus, Nicusor Dan, presedintele Asociatiei Salvati Bucurestiul a declarat pentru HotNews.ro ca va face plangere penala impotriva persoanelor care au semnat autorizatia de demolare sau au avut ceva de aface cu asta: - arhitectul-sef, primarul, secretarul general din Primarie; - persoanele din Directia de Cultura care au semnat avizul; - directorul Mircea Angelescu din Ministerul Culturii care a sustinut ca avizul este legal.

Casa demolata ilegal

Foto: Hotnews

Instanta a anulat autorizatia de demolare emisa de Primaria Capitalei pentru imobilul de pe Kiseleff 39 deoarece actul administrativ a fost emis in baza unui aviz emis de Directia de Cultura Bucuresti, nu de Ministerul Culturii cum prevede legea. Inainte ca primarul Sorin Oprescu sa emita autorizatia de demolare, Asociatia Salvati Bucurestiul a descoperit ca avizul a fost emis ilegal, l-a instiintat pe primar si i-a cerut sa nu decida demolarea casei pana Tribunalul Bucuresti nu va decide daca avizul emis de Directia de Cultura este legal sau nu. Pe 22 septembrie 2012, cu o saptamana inainte ca instanta sa se pronunte asupra legalitatii avizului, primarul general a eliberat autorizatia de desfiintare, iar proprietara imobilului, Dumitrescu Tanti-Virginica, s-a grabit sa demoleze. Acum, primarul Sorin Oprescu sustine ca este nevinovat. "Autorizatia a fost emisa in baza avizului Directiei pentru Cultura si Patrimoniului National a Municipiului Bucuresti nr 356/SMI/ 14.07.2010, a carui valabilitate a fost reconfirmata la solicitarea PMB prin adresa Ministerului Culturii si Patrimoniului National nr. 3545/25.10. 2010. Asadar,

Primarul General nu ￢s-a grabit￢ sa elibereze autorizatia de desfiintare, ci a respectat termenele legale prevazute de lege pentru eliberarea acesteia", se arata intr-un punct de vedere oficial furnizat de Primaria Capitalei.

Mai mult, municiplaitatea sustine ca, nefiind monument istoric, acest imobil putea fi demolat: "Acesta se afla in perimetrul Zonei Protejate nr. 72 - Parcelarea Averescu conform PUZ Zone Construite Protejate si in zona de protectie a imobilelor inscrise in Lista Monumentelor Istorice din 2010 a Municipiului Bucuresti din: Sos.Kiseleff nr. 35, Sos.Kiseleff si Sos.Kiseleff nr.47 - Casa Nicolae Titulescu. Prin urmare imobilul desi a fost construit in perioada interbelica, nu figureaza in Lista Monumentelor Istorice a Municipiului Bucuresti actualizata in 2010 si poate fi desfiintat in baza unei autorizatii de desfiintare. Autorizatiile de construire/desfiintare in vederea executarii lucrarilor de constructii in zonele asupra carora este instituit, potrivit legii, un anumit regim de protectie prevazut in planurile urbanistice si in planurile de amenajare a teritoriului,


17

aprobate in conditiile legii, se emit in conformitate cu prevederile art.10 din Legea 50/1991 - republicata cu modificarile si completarile ulterioare, numai cu conditia obtinerii in prealabil a avizelor si a acordurilor specifice din partea autoritatilor care au instituit respectivele restrictii".

Potrivit Legii 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii: - autorizatiile de construire sau de desfiintare, emise cu incalcarea prevederilor legale, pot fi anulate de catre instantele de contencios administrativ, potrivit legii. Anularea autorizatiilor de construire sau de desfiintare poate fi ceruta, in conditiile legii, si de catre prefect, inclusiv la sesizarea expresa a organelor de control ale Inspectoratului de Stat in Constructii.

- constituie contraventie emiterea de autorizatii de construire/desfiintare in baza unor documentatii incomplete sau elaborate in neconcordanta cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale continutului-cadru al proiectului pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, care nu contin avizele si acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;

- in cazul in care o autorizatie de construire/desfiintare se emite in conditiile mentionate mai sus, amenda pe care trebuie sa o plateasca functionarul este cuprinsa intre 5.000 lei si 30.000 lei. Contraventia se constata si se sanctioneaza de catre organele de control ale Inspectoratului de Stat in Constructii.

Nici in cazul urmaririi penale, sansele ca functionarul/primarul care a emis autorizatia de desfiintare in mod ilegal sa fie pedepsit nu sunt foarte mari. In decembrie 2009, intr-o sambata dimineata, o cladire pe bd. Aviatorilor nr. 92, construita in perioada interbelica dupa planurile arhitectei Henriette Delavrancea a fost demolata. Cu cateva zile inainte de a fi pus la pamant, Ministerul Culturii declansase procedura de clasare a imobilului, iar daca nu ar fi fost demolat, ar fi devenit monument istoric. Primarul Sectorului 1 a semnat pe 13 octombrie 2009 autorizatia de desfiintare si pe 14 octombrie 2009 autorizatia de construire. Deoarece Asociatia Pro_Do_MO (un ONG care are ca obiect protectia patrimoniului) a constatat mai multe ilegalitati in privinta emiterii celor doua acte, a facut plangere penala impotriva primarului sectorului 1, a functionarilor de la Primarie si de la Directia de Cultura Bucuresti nu s-a intamplat nimic. "Am facut plangerea penala in urma cu un an si jumatate. Pana acum nu am primit nici un rapsuns", a declarat presedinta asociatiei, Roxana Wring.

Nicusor Dan, presedintele Asociatiei Salvati Bucurestiul: - solutia cea mai corecta ar fi sa se infiinteze un Monitor Oficial al autorizatiilor de construire/desfiintare unde sa fie publicate toate aceste acte si la fel ca legile sa intre in vigoare dupa 30-45 de zile. In acest timp cine are suspiciuni prind legalitatea unei autorizatii sa poata contesta ce are de contestat dupa care investitorul sa-si poata face treaba linistit;


18

- avizele emise de Directiile de cultura pentru zonele protejate sa fie afisate online ca sa vezi ce se demoleaza si ce nu si sa poti interveni la timp; - sa-i dai dreptul Inspectoratului de Stat in Constructii sa suspende o autorizatie atunci cand exista suspiciunea de ilegalitate. In felul acesta s-ar putea interveni la timp, nu dupa ce se demoleaza casa. Roxana Wring, presedinta Asociatiei Pro_Do_Mo: - casele demolate ilegal ar trebui reconstruite asa cum se intampla la Londra. Acolo nu sunt zeci de procese ci in momentul in care instanta a anulat un permis de demolare este foarte clar ca proprietarul trebui sa readuca imobilul la starea initiala; - reconstruirea casei ar trebui sa se faca pe banii proprietarului sau a functionarilor vinovati. CATIUŞA IVANOV, 18 octombrie 2012

COTIDIANUL

Premii pentru profesioniştii din elita arhitecţilor

Bienala Naţională de Arhitectură Bucureşti 2012 Evenimentul cel mai important din lumea

arhitecturii româneşti se desfăşoară în perioada 15 octombrie - 15 noiembrie, la Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul de

Cultură Arhitecturală,

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion

Mincu” din Bucureşti, Casa Mincu, Banca Naţională a României şi pe străzile adiacente, din Centrul vechi al Capitalei. Expoziţia de Proiecte de Arhitectură de la Muzeul Naţional de Istorie Foto: COTIDIANUL

Bienala s-a deschis cu vernisajul “Expoziţiei de proiecte”, înscrise în concursul BNAB, şi cu festivitatea de decernare a premiilor şi a medaliilor. Din 359 de proiecte înscrise au rămas în concurs 297. “Atâtea proiecte arată deja că suntem o instituţie a performanţei”, a arătat prof. dr. arh. Cristina Olga Gociman. Dr. arh. Viorica Curea, preşedintele Uniunii Arhitecţilor din România (UAR), a afirmat că această ediţie a Bienalei reprezintă o încununare a 120 de ani de creaţie şi experienţă a arhitecţilor români în societatea românească.


19

Denumit anterior Bienala de Arhitectură Bucureşti (BAB), evenimentul reprezintă cel mai important eveniment profesional al "breslei" arhitecţilor organizat neîntrerupt din 1994. Bienala a avut un concept specific fiecărei ediţii, propus de echipa curatorială ca un program cultural complex.

Pe lângă premiile acordate arhitecţilor sau celor implicaţi în arhitectură ca o recunoaştere pentru activitatea profesională, BNAB mai sărbătoreşte o serie de evenimente importante pentru arhitectura românească. Este vorba despre 120 de ani de la înfiinţarea “Societăţii Arhitecţilor Români”, tot 120 de ani de la înfiinţarea Învăţământului Superior de Arhitectură, prin “Şcoala Naţională de Arhitectură” (15 octombrie 2012) şi, nu în ultimul rând, 160 de ani de la naşterea şi 100 ani de la moartea arhitectului Ion Mincu, al cărui nume îl poartă Universitatea de Arhitectură şi Urbanism din Bucureşti. De altfel, anul 2012 a fost declarat “Anul Mincu”.

În cadrul evenimentului au susţinut cuvinte de salut comisarul Bienalei, prof. dr. arh. Cristina Olga Gociman, dr. arh. Viorica Curea, preşedintele Uniunii Arhitecţilor din România (UAR), primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, secretarul de stat în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN) Sergiu Nistor.

Au fost acordate premii pe mai multe secţiuni: “Arhitectura locuinţei”, “Arhitectura dotărilor comunitare şi de producţie”, “Arhitectura patrimoniului cultural - proiecte de conservare, reabilitare, conversie şi restaurare a patrimoniului cultural construit”, “Arhitectura spaţiului interior, design de produs şi scenografie”, “Arhitectura spaţiului public - design urban, amenajări permanente sau temporare ale spaţiilor publice, peisagistică”.

Totodată au fost premiate lucrări aparţinând secţiunilor: “Planificare spaţială, strategii şi viziuni urbanistice sustenabile care reuşesc să schimbe percepţia asupra modului de abordare a dezvoltării prin documente şi studii cu mare putere de comunicare către actorii urbani şi care reuşesc să catalizeze real generarea de arhitectură de calitate”, “Arhitectura prin imagine - fotografie, arte plastice, graphic-design, film, tv sau alte modalităţi vizuale de comunicare”, “Arhitectura prin cuvânt - publicaţii, publicistică, reportaj; Studii şi proiecte finalizate şi nerealizate, studii şi proiecte de sertar, proiecte de idee”.

Juriul Bienalei a fost unul internaţional format din arhitecţi străini recunoscuţi, arhitecţi români din diaspora şi arhitecţi din România laureaţi ai ediţiilor precedente ale Bienalelor sau ale altor concursuri naţionale şi internaţionale de profil. MAGDALENA POPA BULUC, 18 octombrie 2012

__________________

Selecţie realizată de Raluca Ştefan, consilier de comunicare

Revista presei 1-19 octombrie 2012

Documents

Transcript of Revista presei 1-19 octombrie 2012