revista nouă nr. 1 2012

Revista Nouă

F o n d a t ă d e B o g d a n P e t r i c e i c u H A S D E U l a 1 5 d e c e m b r i e 1 8 8 7S e r i a a I V - a , e d i t a t ă d e C e r c u l L i t e r a r « G e o B o g z a » d i n a p r i l i e 2 0 0 4

Anul VIII nr. 1 (70) /2012 http://revistanoua.servetown.com

Apare la CÂMPINA, ROMÂNIA

- apare de patru ori pe an -

poetul în cetate - Virgil DIACONU - Strada 2012 / 3 * editorial - Florin DOCHIA - Twitteratura, o nouaavangardă? / 4 * ethica minima - Iulian MOREANU - A zecea povestire cu un copil / 9 * itinerarii afective -

Mihai APOSTOL - O geografie istorică şi literară a Prahovei. Pe Valea Prahovei (III) / 12 * convorbiri critice - C.TRANDAFIR - Puterea imaginarului (Marian Ruscu, Gherasim Rusu Togan, Nicolai Tăiciţu) / 14 * elecţiuni sub-iective - Florin DOCHIA - Adrian Suciu - Mitologii amânate / 19 * eseu - Christian CRăCIUN - Soluţia Riemen /20 * eseu - Ana-Maria CONSTANTIN - Din istoria optzeciştilor. Mariana Marin (10 februarie 1956 – 31 martie2003) / 19* atitudini - Codruţ CONSTANTINESCU - Clubăreala de 26 ianuarie / 26 * poezie - Eugen EVU / 27 *

eseu - Sorin VâNăTORU - Sistemul filozofiei predicţiei / 28 * poezie - Robert TOMA / 35 * eseu - GherasimRUSU TOGAN - Două destine amăgite de o fatidică stea: Poeţii Şt. O. Iosif şi Dimitrie Anghel / 36 * historia mi-rabilis - Col. (r) Marian DULă - Câmpina şi comunitatea germană în august 1944. Contribuţie la o monografie /47 * historia mirabilis - Codruţ CONSTANTINESCU - O altă Românie: Germanofilii / 50 * eseu - Florin DOCHIA -

Camus a avut mereu dreptate / 54 * Michel ONFRAy - Ordinea libertară. Viaţa filozofică a lui Albert Camus(Traducere din limba franceză de Liliana ENE) / 55 * poezie - Petre MANOLACHE / 63 * proză - Cornel SâN-

TIOAN CUBLEŞAN - Păpuşa/ 64 * proză - Tudor IANCU - O campanie electorală / 67 * note de lectură - MarianDRAGOMIR - Daimon din reflex / 69 * semnal editorial - Christian CRăCIUN - Daimonul şugubeţ / 71 *

elecţiuni afective - Bogdan-Lucian STOICESCU - Despre moartea unei epoci derusificate (Dan Ciachir) / 74 *memento - Emil PERŞA - Iulia Hasdeu. In memoriam / 79 * eseu - Elena-Corina CERNICA - Fantasticul eliadesc /80 * note de lectură - Gherasim RUSU TOGAN - O carte cu valoare emblematică: Monografia satului Veseud,

comuna Slimnic, judeţul Sibiu, de Aurel Badiu / 83 * note de lectură - Cărţi comentate de: Serghie BUCUR(George Coandă, Victor Sterom, Ioan Suciu) / 86 * note de lectură - Cărţi comentate de: Victor STEROM (IleanaMălăncioiu, Angela Marinescu) / 91 * note de călătorie - Serghie BUCUR - Călător între Dunăre şi Mare, pe la

mânăstiri dobrogene / 94 * note de lectură - Cărţi comentate de: Mihai ANTONESCU (Ştefan Dorgoşan, EugenEnea Caraghiaur) / 97 * note de lectură - Cărţi comentate de: Florin DOCHIA (Dan Dănilă, Virgil Diaconu) / 99 *note de lectură - Cărţi comentate de: Lucian GRUIA (Horia Bădescu, Herman Van Rompuy, Ioan Vintilă Fintiş) /102 * poezie - Diana TRANDAFIR / 108 * cronica plastică - Cornel SâNTIOAN CUBLEŞAN - Arborescenţe ale re-

alului (Valeriu Scărlătescu) / 110 * Expo MAV d’Art Gallery - Dan RăDULESCU - Tiberius Adet & AlinaDumi-trescu - pictură / 112 * cronica plastică - Serghie BUCUR - Caragiale – Omagiu / 113 * cronica muzicală -

Serghie BUCUR - Divina Daria / 115 * interviu - Ştefania şi Marius Stroe:„Nu există adevăr absolut, în artă!” (deCarmen NEGREU) / 117 * interviu - Mircea Nicolau: „Eu nu pictez imagini, ci idei” (de Marina NICOLAEV) / 120* poezie - Marius CERNICA / 124 * poezie - Călin SăMăRGHIŢAN / 126 * poezie - Aurel M . BURICEA / 128 *

poezie - Valeria MANTA TăICUŢU / 129 * poezie - Liliana ENE / 130 * poezie - Irina Lucia MIHALCA / 131 * poe-zie - Llelu Nicolae VăLăREANU / 132 * ecouri orientale – Aproape o zi (T-Haibun) de Mircea TECULESCU / 133 *

poezie de limbă germană - Rainer Maria RILkE (traducere de Dan Dănilă) / 134 * poezie belgiană - MauriceCARèME (1899-1978), (Traducere de Paula ROMANESCU) / 135 * la aniversară - Victor STEROM – 75 / 136 *poezie - Gabriel-Vincenţiu MăLăESCU / 138 * poezie albaneză - Neki LULAj Germania) (În româneşte de Baki

ymeri) / 139 * parodii - Ştefan AL.-SAŞA, / 140

Cercul Literar «Geo Bogza»al Casei Municipale de Cultură Câmpina

editează

Revista NouăDirector Fondator al seriilor a treia şi a patra:

C o n s t a n t i n T R A N D A F I R

Florin DOCHIA (redactor-şef)Ştefan Al.-Saşa (secretar de redacţie),

Colaborează: Serghie Bucur, Viorel Cernica,Codruţ Constantinescu, Christian Crăciun,Iulian Moreanu, Marina Nicolaev (Paris),

Victor Sterom, Gherasim Rusu ToganAcest număr apare cu sprijinul financiar al

Consiliului Local Câmpina

Textele propuse spre publicare se trimit cumenţiunea «Pentru Revista Nouă» prin fax 0244-

336.291, prin e-mail [email protected] [email protected]

ori prin poştă laCasa Municipală de Cultură «Geo Bogza»

str. Griviţei, nr. 95, cod poştal 105.600 Câmpina,jud Prahova.

5 lei ISSN 1223 - 429X

Materialele nepublicate nu se înapoiază.Responsabilitatea pentru conţinutul textelor

aparţine în exclusivitate autorilor.Revista se poate procura de la chioşcul

Muzeului Literaturii Române (Bucureşti)şi de la redacţie.

Tiparul executat la PREMIER Ploieşti

Ies în stradă, la fel ca atunci când au tre-cut cu tancurile peste bătăile de inimă. Şi, lafel ca atunci, îmi fac publice disperarea şi sân-gele negru.

Ştiu că Revolta este arma secretă care vada jos guvernul. Guvernul de miliardari, caretrafichează în văzul lumii petrolul şi freamătulpădurii, firul de iarbă şi floarea de cireş.

Ştiu că Revolta îi va da jos pe guvernanţiicare se mută în fiecare zi din fotoliile gipurilordirect în fotoliile puterii. Direct. Aici, patrioţiide serviciu trudesc din zori şi până în noaptepentru salariul nostru: de subzistenţă. Altfel,ne putem socoti fericiţi, pentru că în iarnaaceasta am dobândit în fine dreptul de a murionorabil în paturile noastre, îngheţaţi. Iată gu-vernul morţilor prin îngheţ!

Ies în stradă, vegheat îndeaproape de ba-talioanele de scutieri, sosite în grabă. Scutiericare se poartă atât de elegant în faţa camere-lor de luat vederi şi care ne snopesc cu bas-toanele pe străzile lăturalnice.

Strada! Adevărul în haine de lucru. Unvuiet care te-a prins şi pe tine, cum stai în faţatelevizorului, solidar cu strigătele stinse debastoanele de cauciuc.

Desigur, nu vei ieşi la bătaie nici de dataaceasta. Dar ce înalt eşti tu când cei din stradăstrigă „jos Guvernul!” Ce înalt eşti tu, când, înaceastă cazarmă de cocoşaţi, cineva strigă pestrăzi chiar cu glasul tău!

Vezi, şobolanii guvernamentali nu se maidau în stambă pe posturile TV. De bună seamăcă şi-au pus cenuşă în cap şi s-au ascuns îngăurile lor, spun analiştii politici.

Ies în stradă, vegheat îndeaproape denoile batalioane, care ne apără ca un scut: nucumva să dea democratura peste noi.

Desigur, ar fi fost bine ca în Piaţa Libertăţiisă fie şi prietenii mei. Prietenii mei, căpitaniicondeiului şi ai penelului. Dar la ora aceasta eisonetizează. La ora aceasta ei picteazănevăzutul. Nici nu au auzit de străzilelăturalnice, unde scutierii încearcă să îi frângăRevoltei aripile.

Trăim în lumi paralele, vezi bine, înaceastă sală de expoziţii tocmai se petrece uneveniment monden, cu intelectuali subţiri şifemei glossy, în timp ce în stradă Revolta îşifrânge degetele şi încearcă să-i scoată peşobolani din găurile lor. Bineînţeles, noi stămcu spatele la strigătele şi pancartele lor. Noistăm cu spatele la istorie, ca întotdeauna.

Trăim în lumi paralele, femeile de pe si-meze vor geme şi în noaptea aceasta în patu-rile lor, în timp ce în stradă câţiva rătăciţi vorîncerca să îndrepte coloana baston a naţiunii...

GUVERNUL A CăZUT! Cordonul ombilicalcare leagă strada de celulele tale nu a fosttăiat.

Atâta doar că leprele din prima linie a fau-nei politice au fost înlocuite cu leprele din liniaa doua! Şi dobermanul de la SIE a preluat pu-terea.

Numai bordelina de la Palat freacă maideparte între pulpele ei falusul acesteidemocraţii purulente.

Strada! O gură de aer. O solidaritateelectrică. Adevărul în haine de lucru.

februarie 2012

poetul în cetate

Revista nouă, 1/2012 3

Virgil DIACONU

Strada 2012

editorial

Când pătrunzi în sala principală aBibliotecii câmpinene, prima imaginecare te întâmpină este grupul de

computere care formează Biblionetul. Pentruunul ca mine, care a călcat pragulaşezământului încă de prin anii 60 ai secoluluitrecut, ar trebui să fie surprinzător. Pentruunul ca distinsul prof. C. Trandafir, susţinătornetulburat şi exclusivist al lecturii (de) pehârtie, ar trebui să fie de-a dreptul oripilant!În realitate, nici unul, nici celălalt nureacţionează în vreun fel. Prezenţa celor optposturi de contact cu partea „virtuală” a lumiicontemporane a devenit firească,componentă obişnuită în peisaj. Ce decurgede aici? Faptul că ceva se insinuează insidiosîn străvechea atmosferă liniştită de bibliotecă,în legătura fizică, prin toate simţurile, cupagina tipărită. De la Biblioteca dinAlexandria, depozit imens de suluri depergament, de la Biblioteca Angelica dinRoma sau Old British Reading Room dinBritish Museum, la Biblionet, biblioteca detexte şi imagini digitalizate, y comprismijloacele de comunicare aferente, anunţatedeja prin apariţia telegrafului, telefonului,radioului, televiziunii – azi iphon-ul le includetreptat pe toate şi dezleagă utilizatorul deorice dependenţă de un loc anume.

Pleci în concediu şi îţi iei cu tine câtevacărţi? Nu: pleci în concediu şi iei cu tine numailaptop-ul, tableta ori chiar mai puţin şi maiuşor, iphon-ul, pentru a-l folosi ca telefon şi,pentru că ai acces liber la Internet wi-fi, camodalitate de utilizare a poştei electronice şi a

reţelelor sociale Facebook, Twitter etc. ori alibrăriilor şi bibliotecilor cu sute de e-books devânzare sau cu lectură gratuită. Este notoriufaptul că 70% din producţia editorialăcomercializată prin marile librării online -Amazon, Elephant – este disponibilă şi ca e-book. De aici, o luptă „pe viaţă şi pe moarte”între literatura tipărită şi aceea digitalizată,generatoare de scandaluri şi polemicidramatice, anunţuri apocaliptice (vezi, deexemplu, eseul lui Frédéric Beigbeder, Premierbilan après l’apocalypse, Paris, Grasset, 2011).

Cel mai nou front deschis în acest războiare ca protagonist una dintre reţelele sociale,care a interferat cu literatura, lansând chiar o„ramură” a acesteia, cu caracteristici specificerestricţiilor mediului utilizat. Lupta sedesfăşoară pe teritoriul numit Twitter, alecărui „parcele” sunt limitate la texte de 140de caractere. Strategiile sunt cele vechi, avemde-a face tot cu ping-pongul verbal între„clasici”, lăudătorii bibliotecilor şi apărătoriicuvintelor cu mai mult de trei silabe, şi„moderni”, care - ruşine lor! - încearcă săconsidere spaţiul Internetului drept ooportunitate de reînnoire a formelor şigenurilor literare, cel puţin ca modalitatatede editare. Cruciada „clasicilor” pleacă depericolul pe care l-ar constitui e-book-ul,socotit „mormântul scriitorului” (yann Moix),din pricina faptului că permite textului să seelibereze, să devină hipertext, graţielegăturilor pe care le poate stabili cu altetexte sau imagini statice ori în mişcare. Setrece cu vederea că hipertextul nu e nicimăcar o invenţie a erei digitale, poeziacombinatorie a lui Raymond Queneau,publicată în 1961, Cent mille milliards depoèmes, fiind fără tăgadă un hipertext avantla lettre, cele o sută de mii de miliarde desonete ieşite din „maşina de fabricat poeme”putând fi parcurse în două sute de milioanede ani de lectură neîntreruptă! Hipertextpoate fi socotit şi romanul Rayuela (Şotron) allui julio Cortázar publicat, iată, în 1963, „oîncercare de a pune în pagină experienţa

Florin DOCHIA

Twitteratura, o nouăavangardă?

4 Revista nouă, 1/2012


unei vieţi întregi”, carte ale cărei 155 decapitole pot fi citite într-o ordine aleasă delector, numai eventual una dintre aceleasugerate de autor. A ridica ochii de pe paginatipărită a Cărţii şi a privi spre noi mijloace deprelungire a experienţei creatoare şi,implicit, receptoare, a oferi drept de cetatedigitalizării literaturii înseamnă, pentru„clasici”, moartea bibliotecilor. Cal de bătaieal campaniei de diabolizare, reţeaua socialăTwitter este, de ultimă oră, purtătoareaacestei maladii „care consistă în a concepescriitura nu ca locul posibil al unui cuvânt, nuca locul unui cuvânt posibil, ci ca o întinderenesfârşită de pălăvrăgeală. Prin redundanţă,aroganţă, continuă deriziune, neîncetatăbatjocură, agravează cazul unui text sau uneitrăiri originale deja sărăcite.” Nici un mijlocnu este nepotrivit pentru a duce lupta oarbăîmpotriva literaturii digitalizate. Sunt aduseîn discuţie frumoase reflecţii devenite locuricomune şi aflate în afara subiectului disputei:„Aşa cum posteritatea este superioarăviitorului, existenţa este metafizic superioarăvieţii. Nu e suficient să trăieşti ca să exişti.Acestei viaţi trăite, dar ne-«existate», i seasociază un fişier, la fel ca unei scrisorielectronice; un fişier scris. Nimicul e comentatprin nimic. Comentariul şi lucrul comentat seamestecă în acest prezent care nu existaacum cinci ani, în acest prezent nou, abiainventat, abia propus maselor. Cât despreprezentul vechi, ne întrebăm când a trecut.Ne întrebăm unde a plecat, unde trăieşte şicum trăieşte şi de ce.”

După cum se vede, spaima „clasicilor”este imensă. Tot eşafodajul construit pefundamentul de hârtie în cinci sute de ani s-aprăbuşit în numai cinci ani de digitalizare.Apocalipsa, adică schimbarea lumii vechi cuo alta, nouă, diferită este privită ca ocatastrofă ce va duce la dispariţia umanităţiifiinţei umane. Schimbarea relaţiilor întreoameni pe care o aduce/induce extindereacapacităţii mijloacelor de comunicaresemnifică şi modificarea comportamentelor

individuale. Este o diferenţă imensă între avorbi cu un prieten faţă în faţă, privindu-l, şia comunica cu un alt prieten (de) la maredistanţă, fără să-l vezi sau chiar fără să-l fivăzut vreodată. Ori avându-i imaginea pe unecran, dar fără să-i fi simţit respiraţia,mirosul, prezenţa fizică. Este o schimbareesenţială a conceptului de spaţiuînconjurător pe care-l percepe fiinţa umană,spre deosebire de orice altă fiinţă. Da, este omodificare a conceptului de prezent.

În viziunea unuia dintre „înspăimântaţi”,„Internetul, digitalul încarnează (atenţie, s-afolosit un cuvânt total nepotrivit pentru unmediu nematerial! – n.m.) fluiditateaabsolută, lejeritatea supremă: se află în lichid,în aerian; apă şi fulgi. Totul circulă, totulslalomează, totul se fofilează. Nimic, într-adevăr, nu e mai fals: niciodată o cantitate deinformaţie nu a fost mai importantă,niciodată indivizii nu au fost, de la crearealumii, înăbuşiţi de o masă de informaţii atâtde enormă, atât de gigantică, atât depersistentă venită peste ei. Internetul adunăîn contul lor megatone de date pe care nimicniciodată nu le va şterge, reduce, filtra,curăţa, aera, purifica. Se actualizează, darstraturile rămân, stivuite ca farfuriile. Fiecaredevine propriul pachiderm. Se deplasează cumunţii de cuvinte, de descrieri, de judecăţi.Cât despre orice eveniment, el este sursă demilioane de avize, de comentarii, de descrieri,de mărturii, de povestiri, de negări, deafirmaţii asupra cărora realitatea însăşi senăruieşte şi adevărul dispare.” Nimic maiadevărat în această frumoasă descriere. Dece ar fi ea motiv de pericol?

Pe de altă parte, iată că, în ActuaLitté,jean-Romain Blanc îşi intitulează comentariulInternet : du cyberespace à la cyberespèce.Inter-nerds et modem de vie (Internetul: dela cyber-spaţiu la cyber-specie. Inter-tocilarişi modem de viaţă). Ludicul titlului anunţă oviziune neconformistă asupra unei realităţisociale. La întrebarea „Facebook-ul este cuprecădere virtual sau real?” justiţia din unele


state a răspuns deja, condamnând persoanepentru „incitare la rebeliune” prin mesajelepostate în reţea şi a readus în discuţiedelimitarea între spaţiul privat şi spaţiul public.Nu suntem în prezenţa cyber-spaţiuluiinventat de William Gibson acum vreo treidecenii (o lume compusă în întregime dincoduri informatice conţinând informaţie pură),lumea fizică şi lumea digitală nu sunt atât deseparate încât să se asemene cu disocierilefilosofice milenare dintre corp şi spirit, astfelcă viziunile autorilor cyberpunk sunt dejadesuete. Nici concepţia admisă de mulţi căInternetul ar fi o „halucinaţie consensuală” numai rezistă la un examen sumar. Se pare căcyber-spaţiul nostru e „în carne şi oase”. Ar fiimposibil de imaginat revoltele din Primăvaraarabă fără prezenţa reţelelor sociale, care aufurnizat informaţii reţelei mass-mediainternaţionale. Chiar în aceste clipe, jurnaliştiifolosesc Skype pentru a comunica cu lideriimişcărilor din Siria. Internetul a preluat o partedin Putere şi, astfel, lumea „digitală”influenţează decisiv lumea socotită „reală”.Ideea celor două lumi separate a căzutdefinitiv sub tirul actualităţii total diferite deceea ce au imaginat autorii de distopii. O marediferenţă între soarta lui jules Verne şi aceea alui William Gibson! Realitatea fizică şirealitatea virtuală se „întreţes” din ce în ce maimult, constituire o mare reţea comună.Facebook-ul este un exemplu deconcomintenţă a celor „două vieţi” ale unuisingur individ, reală şi virtuală, care sesuprapun şi se completează reciproc.„Oamenii îşi combină viaţa psihică şi viaţadigitală până la un punct în care distincţia întrecele două este din ce în ce mai puţinpertinentă.” Odată „ratat” Cyber-spaţiulgibsonian, drumul duce inevitabil către „cyber-specie”, către un altfel de OM, sensibil diferitde acela al secolelor anterioare. Cyber-speciase formează prin înglobarea cyber-spaţiului cutotul, devenit parte a fiinţei, a existenţei; sauprin deversarea cyber-spaţiului în lumea fizică,prin colonizarea acesteia. Indiferent de

modalitate, rezultatul este unul singur,evoluţia structurală a omului are altăarhitectură, se construieşte o altă lume.

Sunt multiple modificările mediului deviaţă care va veni – posteritatea are viitor, iarviaţa cu mijloacele digitale va fi metafizic toto existenţă, eminamente superioară. Aceastăposteritate va permite manifestarea unor noimoduri de exprimare artistică, chiar a noiiavangarde, care ar fi twitteratura şi a altora,pe care, ancoraţi la cheiul trecutului, nicimăcar nu le visăm. Acum treizeci de ani, eramfoarte mândru de accesul la Mediatecă, osală a bibliotecii unde puteam asculta la cascămuzică sau piese de teatru de pe plăci depick-up sau de pe benzi de magnetofon. Azisunt foarte mândru că am acces la Biblionet şipot asculta la cască şi vedea pe un ecran de19” un concert de jazz de la Montreux, pottrimite o scrisoare electronică ce-ajungeinstantaneu la destinatarul aflat la margineacealaltă a lumii, pot vedea în direct - live -intervenţia armatei siriene împotrivamanifestanţilor pentru libertate şi democraţie.Acest ultime două cuvinte unite printr-unelement copulativ sperie teribil pe „clasici”.

În literatură, în arte, de fapt, nu existădemocraţie, ci dictatura valorii. Iar libertateaeste restrânsă la un număr, nu prea mare şilimitat, de forme de exprimare. Orice încercarede extindere a democraţiei şi a libertăţii îndomeniul artelor este - a fost mereu! -socotit un atac la adresa stabilităţi sistemului.

A scrie proză sau poezie în forme fixe de140 de caractere şi a le transmite „în eter”este o erezie de neacceptat! „Să ardeme-book-urile! Să organizăm e-tofafe-uri!” –aşa sună îndemnurile „clasicilor”; se întâmplăceva ce-arată confuzia intelectuală atimpurilor noastre!

Între timp, lumea literaturii digitale mergemai departe. S-a înfiinţat deja un Institut deTwitteratură Comparată (ITC), cu sediul înoraşele înfrăţite Bordeau şi Quebec, unde tepoţi înscrie contra unei taxe anuale de 140de eurocenţi şi dacă îndeplineşti anumite


condiţii, printre care să trimiţi cel puţin ungazouillis (engl. tweet, rom. tril), text de 140de caractere, inclusiv spaţiile, şi o biografie în10 triluri (1400 caractere). Iată un gazouillissemnat chiar de cel care a avut ideeaînfiinţării Institutului, poetul jean-yvesFréchette: „Ta recherche d’alimentsécologiques t’a conduite à des extravagancesalimentaires de surdouées : un matin, tu t’esmise à brouter du soleil.” („Cercetarea ta înprivinţa alimentelor ecologice te-a condusînspre extravaganţe alimentare: într-odimineaţă te-ai dus să păşunezi la soare.”)Iată un alt tril, de jean-Michel Le Blanc:„Tous les jours, elle faisait quinze minutes degrimaces devant sa glace. Sa psycho-esthéticienne le lui avait recommandé pourses ego-rides.” („În fiecare zi, ea făceacincisprezece minute de grimase în faţaoglinzii. Psihoesteticiana ei i le recomandasepentru a scăpa de ego-riduri.”)

ITC are şi un Manifest. „La twittérature està la rature, ce que le gazouillis est au chantdu coq. Les uns vantent l’alexandrin, d’autresjouent du marteau-piqueur.” Aşa sună primultweet/tril al Manifestului. Începutul se sprijinăpe omofonia remarcată cândva de RolandBarthes, la un seminar în aer liber. El a lansatatunci o formulă oarecum enigmatică şi de oclaritate deconcertantă: „La littérature, c’estla rature” („Literatura e ştersătura”). Contextulîn care lansa expresia era simbolismulîntâmplător al cuvintelor. Este un fapt: ştersătura(rature) este literalmente legată de celeliterare (litté-rature) şi limba franceză nupermite să se uite cumva că, în materie deliteratură, marea artă nu consistă, pentruscriitor, să ardă etapele de redactare, săavanseze cu capul plecat spre finalizareaprematură a textului, ci, din contră, să întârzieireversibil, profitând de orice ocazie ca sărevină, iar şi iar, asupra celor scrise deja.Opera în stare născândă nu ia cu adevăratcunoştinţă de ceea ce caută să devină decât înspaţiul îndoielii şi re-formulării, de-a lungulpropriilor regrete. Mutată în câmpul

curiozităţilor omofonice, această relaţienativă între rature şi littérature poate fi citită,de asemenea, ca un fel de injoncţiune – Listes ratures (Citeşte-ţi ştersăturile) – ceea ceconstituie, de fapt, unul dintre imperativelecategoric majore ale meseriei de scriitor: oprivire vigilentă asupra metamorfozelor aplicateformelor şi semnificaţiilor prin care scriitorulelucidează sensul proiectului său pentru a-lputea duce la bun sfârşit, înainte ca alţii –geneticienii textului – să ia la cercetat indiciisemnificanţi ai itinerariului creativ.Expresivitatea este literalmente barthesiană…Sensul primului tweet/tril al Manifestului estede-acum clar: „Twitteratura e pentruştersătură ceea ce e trilul pentru cântatulcocoşului. Unii glorifică versul alexandrin, alţiise joacă cu ciocanul pneumatic.” Altele sunăcam aşa: „Twitteratura nu este umor. Ar fiabsurd să râdem de tot, de vreme ce putemfoarte bine să ne batem joc de oricine. Şireciproca. / Twitteratura este sumapoveştilor, aforismelor şi altor apoftegme. Ocacofonie de triluri din care Institutul îşicompune armonios simfonia. / Twitteraturase practică permanent. Una dintre misiunilesale este, de altfel, să deceleze creaţiileliterare ale trecutului care ar putea fi triluri. /Twitteratura este accesibilă tuturor. Ea facesă vibreze surzii; ea iluminează orbii; pinguiniio pot atinge cu degetul. / Twitteraturii nu-ilipseşte ambiţia, ea generează ambiţia, dar şinotorietatea şi multe alte valori literalmenteliterare.” Originile şi influenţele literare aletwitteraturii sunt haiku-ul japonez, romanul-foileton din sec. al XIX-lea, jocurile colectivede scriere creativă (cadavres exquis) alesuprarealiştilor (yves Tanguy, MarcelDuhamel, jacques Prévert, Benjamin Peret,Pierre Reverdy, André Breton, Frida kahlo) şiexperienţele literare ale grupului OuLiPo(Atelier de literatură potenţială, la careparticipau Raymond Queneau, François LeLionnais, Italo Calvino, Georges Perec, ClaudeBerge şi mulţi alţii).


Luna februarie a fost declarată de ITC„luna twitteraturii”. Şi ca totul să fie cât sepoate mai uimitor pentru bieţii creatori depe meleagul românesc, Mme LineBeauchamp, vice prim ministru şi ministru alEducaţiei, Timpului liber şi Sportului dinQuebec, a anunţat acordarea unui ajutorfinanciar de 71.750 de dolari canadieni ITC.Graţie sumei atribuite în cadrul Programuluide cercetări în domeniul culturii scrise, ITC vaputea realiza un proiect de cercetare-acţiuneasupra utilizării în licee a unor facilităţiinspirate de Twitter pentru dezvoltareacompetenţelor de scriere expresivă. Maimult, primul Festival de Twitterature se vaţine în Quebec, în octombrie 2012, s-aanunţat pe 2 decembrie trecut, cu prilejullansării volumelor „Le Compte des mille etun tweets” şi „Tweet rebelle”. Desigur, cărţipe hârtie, ca să nu se supere nimeni!

Formal, texte asemănătoare s-au maiscris, în afară de mult cunoscutele haiku, amputea nota Nouvelles en trois lignes de FélixFénéon (1906), poemele într-un vers ale luiIon Pillat (1936), textele pangramatice (frazecu toate literele alfabetului), romanelejaponeze keitais (scrise ca sms pe telefonulmobil), mai degrabă dialoguri dramatice,naraţiunea fiind absentă.

În fond, intenţia twitteraturii nu este de abulversa codurile narative, ea le înglobează şile foloseşte în propriul interes de multiplăcomunicare socială prin artă. „Concizia estesora talentului”, spune Cehov. A demonstraadevărul afirmaţiei a fost, poate, intenţiajurnalistului american Matt Ritchel, în 2008,când a publicat un „real-time thriller”(Twiller) direct pe reţeaua socială Twitter.Canadienii LeRoy k. May şi Eric Bourdonnaiscontinuă şi azi să-i calce pe urme. FrancezulLaurent Zavack e primul în lume care apublicat pe hârtie, în 2009, un „twittroman”de 230 de pagini, pre-publicat în întregimepe contul său de pe Twitter. Iar încercareaunei clase de elevi de liceu din Iroise à Brestde a face din „Străinul” lui Albert Camus un

„twittroman” este o întreprinderepedagogică de toată stima. Sunt destulepăreri că Twitter-ul ar putea deveni unveritabil salon literar. Deja sunt prezenţi înreţea atât scriitori în viaţă - Salman Rushdie,Paulo Coelho -, cât şi din cei dispăruţi - AlbertCamus şi jean-Paul Sartre - desigur, prinintermediari, în acest caz. Viking/Penguin apublicat, în decembrie 2009, Twitterature:The World’s Greatest Books in TwentyTweets or Less, care cuprinde 80 de mariopere literare ale lumii „distilate” dupăregula celor 140 de caractere de cătreAlexander Aciman şi Emmett Rensin,studenţi al Universitatea din Chicago.

Twitteratura include creaţie poetică şinanoproză a căror principală calitate estesugestia, pentru că face apel la culturagenerală a cititorului şi la capacitatea sa deinterpretare; presupune interactivitate,participare activă a cititorului, aşadar nu esteo literatură pentru spiritele leneşe.

Viitorul ei este deschis, cu toatebocitoarele de la cenotaful literaturii.

Rien de plus. Nothing more. Nada más.Nimic mai mult. g

ethica minima


În partea aceea a cartierului în care locuiacopilul, nu erau decât două televizoare. UnTemp 2 care aparţinea familiei doctorului

Răduţă, şi pe care acesta îl adusese dinUniunea Sovietică, unde fusese într-un schimbde experienţă pe linie de „Crucea Roşie”, şi unRubin 102 care se găsea la „Clubul Flacăra 1”,într-o sală destinată numai lui, aflată tocmai laetajul doi al frumoasei clădiri rămase de pevremea americanilor de la „Concordia”. Pânăacolo se ajunge urcând o scară aproapeabruptă, în formă de spirală, precum cochiliaunui melc, şi având o balustradă din fontăforjată cu un model floral foarte fin lucrat, deai fi zis că e un milieu metalic rulat.

Copilul, care era coleg de clasă şi chiarprieten cu băiatul doctorului, fusese invitat demai multe ori să vină la ei la televizor, darmama îi spusese că nu, mai bine nu, sămeargă la Club, nu se face ca un copil defamilie modestă ca el să intre în casa domnuluidoctor. Poate după aia lipsea ceva, se spărgeavreo vază, cine mai ştie ce… Doctorul însuşi şinevasta acestuia, ce-l cunoşteau şi apreciaumult pe copil, împreună cu care fiul lor lua ande an premiul întâi, l-au chemat să vină, măcarduminica, atunci când ei plecau undeva lanişte rude din Predeal iar băiatul lor rămâneasingur acasă pentru că nu se înţelegea deloccu fata rudelor, dar mama, nu! Şi nu a rămas.

Aşa că, atât sâmbăta seara, cât şi duminicadimineaţa, copilul se ducea la televizor la Club,unde venea multă lume: copii, tineri căsătoriţi,vârstnici, muncitori în drum spre schimbul trei,şi uneori chiar soldaţi ce săreau gardul unităţiide pompieri de lângă malul Cricovului Dulce.

Trebuia să mergi din timp, mai ales

sâmbăta seara, ca să apuci un loc în încăpereanu prea mare, totuşi, unde televizorul tronape o cutie din placaj dublu, special făcută (încare ziua era depus şi închis cu lacătulpreţiosul aparat), şi aşezată la rândul ei pe omasă ceva mai înăltuţă, ca să se poată vedeapână în spate. Intrai în sală, puneai un obiectpe un scaun, începând din primul rând cătrefund, apoi puteai să mai ieşi pe afară.Urmăreai o partidă de ping-pong într-o sală dela parter sau pe terasa de ciment de afară,unde vara se mai organiza câte un bal, treceaipe la popicăria din spatele Clubului, unde sejuca în draci, seară de seară pe mize constândîn nesfârşite lăzi de bere, sau răsfoiai niştereviste la bibliotecă; deseori, aici se mai juca şiremi, maşinal, pe bani strecuraţi pe genunchide la cei ce pierdeau către câştigători, într-otăcere febrilă, zgâriată doar de suneteleînfundate ale pietrelor manipulate pe o păturăaşezată deasupra tăbliei meselor.

Timpul trecea, şi te întorceai în sală cu puţintimp înainte de a începe Telejurnalul. UrmaTeleenciclopedia, încă ceva şi apoi Sfântul. Tot înordinea asta se umplea şi sala. La început maipuţini, apoi numărul acelei comunităţi detelespectatori care se cunoşteau atât de bineîntre ei creştea, pentru ca la serial să nu mai fieloc nici să intre o muscă. În primele douărânduri de scaune copiii stăteau chiar şi doi peun scaun, iar unii se aşezau direct peduşumeaua de pe care plecau cu un mirosputernic de petrosin impregnat în pantaloni.

Într-o vreme s-a fumat, dar după ce a venitdirector tovarăşul Pătraşcu, s-a terminat, primamăsură pe care a luat-o acesta a fost săinterzică fumatul în sala televizorului, zicând cădacă mai prinde pe cineva că aprinde ţigara,încuie definitiv jucăria în cutia aia de placaj şigata, adio distracţie! În acest sens a pus şi unafiş cât toate zilele în holul de la intrare; şi chiarcă n-a avut nimeni curajul să încalce aceastăhotărâre – pentru că toată lumea îl respecta şideopotrivă îl ştia de frică pe director, un ins pecât de mic pe atât de vânos, de care sespuneau multe în legătură cu trecutul său şidespre cum ajunsese el în funcţia asta după cemulţi ani nu fusese decât un simplu strungar,

Iulian MOREANU

A zecea povestire cu uncopil


însă cu poza eternizată la „Panoul de Onoare”de la intrarea în Uzina Mecanică; apoi, mai eraşi corespondent voluntar la ziarul regional, şinimeni nu avea chef să se trezească „dat” înFlamura Prahovei, fie şi într-o notiţă, cât de mică.

Sala reacţiona entuziastă la scenele debătaie din care Simon Templar (jucat de RogerMoore, după care leşinau deopotrivă servitoareşi cuconet, puştoaice şi femei cu plozi trăgându-lede fuste, şi a cărui aluniţă dată dracului şi-ocreionau unii bărbaţi sub ochiul stâng) ieşeamereu surâzător şi cu hainele de parcă abia lescosese de la călcătorie. Copii şi bărbaţi întoată firea, deopotrivă, mimau la scară maimică loviturile eroului, pentru a nu-i atinge pecei de lângă ei, iar partea feminină a asistenţei,copile, puştoaice mai răsărite şi femei măritatepriveau la chipeşul englez duse de imaginaţiecine ştie pe ce tărâmuri şi cu ce dorinţe.

După terminarea programului, începeaucomentariile care se prelungeau până mai târziu,în mijlocul străzii. Cei mai mici ascultau cugura deschisă discuţiile, băgau la cap ideile şiapoi, începând cu a doua zi şi le puteau expuneşi susţine ca fiind ale lor, folosindu-se deargumentele, observaţiile şi aprecierile auzite.

În seara aceea, copilul veni ca de obicei,mai devreme, îşi aşeză batista pe un scaun dinal doilea rând şi apoi ieşi; mai era o jumătatede oră până la începerea Teleenciclopediei, pecare nu o rata niciodată. În holul mirosinddiscret a motorină se întâlni cu Rodica, ocolegă de clasă. Rodica are o figură mai aparte,pentru că mama ei e de origine mongolă, saucoreeană, uite că treaba asta n-a reţinut-oniciodată; copilul a auzit ceva cu nişte refugiaţisau cam aşa ceva, veniţi din mari depărtări, şicare nu s-au mai întors în ţările lor,căsătorindu-se aici şi devenind cetăţeniromâni. Mama Rodicăi e un astfel de caz, s-amăritat cu un tip din oraş care a venit cu ea nuse ştie de unde, dar cei doi au divorţat lacâţiva ani după naşterea fetei, care a preluatnumele mamei, Zanvetore, şi nu numai – maiales trăsăturile asiatice ale acesteia. TatălRodicăi se îngrijeşte în continuare de ea, îiplăteşte pensie alimentară, toate alea, şi estechiar în foarte bune relaţii cu fosta soţie. Atât

că nu mai stau împreună, iar el s-a şirecăsătorit. Mama fetei, în schimb, nu s-a mailuat cu altul.

Rodica e de felul ei o fată visătoare, şi cândmerge parcă dansează vals cu un partenerinvizibil. Şi la şcoală e tot timpul aiurită,neatentă şi de o indiferenţă de necrezut la totce se întâmplă în jurul ei. Nu o deranjeazăabsolut nimic, dacă vorbeşti cu ea dă din capîntr-una, în sensul că da, a înţeles, e perfect,dar dacă o întrebi ce-ai spus, habar n-are. Îşiuită lucrurile peste tot, confundă orele şitemele, iar caietele îi sunt pline de flori detoate naţiile, pe care le desenează cu multăuşurinţă şi talent. Ştie şi să cânte foartefrumos, dar nu o face prea des, şi numai cândeste doar împreună cu fete. Citeşte cărţi unadupă alta, ale căror titluri şi autori evident cănu i se întipăresc în minte. Mai tot timpul areprin buzunare bomboane învelite în celofancolorat, din care împarte cu generozitate.

Acum, Rodica, în mod surprinzător, sepostează în faţa copilului. „Ce faci?” îl întreabă şiacesta rămâne mirat pentru că Rodica nu preastă de vorbă cu băieţi, ba chiar nu scapă prilejulsă-i facă nesuferiţi şi proşti. „La…” se fâstâceştecopilul şi arată cu mâna spre direcţia sălii deunde tocmai ieşise. „Auzi, continuă Rodica, tu aifost duminica trecută la televizor?” „Nu, n-amfost, m-am sculat mai târziu. De ce?” „Pentru cămi-a zis cineva că la un moment dat s-a văzutcum un tip, ăla care îl mânuieşte pe Aşchiuţă opupa şi-o giugiulea pe Daniela, sub scena aia pecare stătea păpuşa. S-o fi mişcat aparatul defilmat şi i-a surprins p-ăia doi…” Copilul simte căroşeşte; nu se aştepta ca Rodica să-i spună aşaceva, chiar dacă ar fi fost adevărat, era totuşi otreabă prea… prea… de nespus de către o fată,mai ales de către ea. „Ei, na!”, răspunde totuşi,mai mult ca să zică ceva, fiindcă fata îl priveştefix, aşteptând un răspuns, o reacţie, o părere.De altfel, pare a da de înţeles că i-a făcut o mareonoare oprindu-se ca să vorbească cu el. „Da, şicică Daniela şi-a dat seama că aparatul eraîndreptat spre ei, şi-ar fi dus mâna la faţă şi i-arfi arătat şi tipului, dar ăla a ridicat nepăsător dinumeri, ei, şi?” „Hm!” este singurul comentariu alcopilului. „Credeam că ai venit la televizor şi


ai văzut şi tu, şi voiam să mai ştiu de la încăcineva…” „N-nn… n-am fost!...” „Bine, larevedere!...” „L-lla…”

Rodica se întoarce făcând o piruetă petocurile sandalelor şi începe să coboare scara cusărituri amuzante pe fiecare treaptă de cimentşi însoţite de câte un chicotit subţire. Rochia dinstambă ieftină se umflă ca o paraşutăminusculă, lăsând să se vadă nişte picioaresubţirele şi apoi se strânge la loc asemenea uneiumbrele pe care o închizi. Chiar aşa: cinevanevăzut se joacă tot deschizând şi închizând oumbreluţă. Copilul o urmăreşte zicându-şi că,deşi zvăpăiată şi mereu cu capul în nori, Rodicaeste o fată nu doar inteligentă, ci şi drăguţă.

Coboară şi el până la parter, după ce fatanu se mai vede pe scări, şi intră la bibliotecă.În seara asta nu e nimeni amator de remi, înschimb la două mese se joacă şah. Cei patrujucători sunt înconjuraţi de câţiva chibiţi carenu scot o vorbă, dar îşi şuşotesc la ureche şifac semne discrete sugerând mutările câştigătoare.

Pe timpul verii, programul bibliotecii estepână la ora 6 seara, dar oricum bibliotecara stăpână se închide Clubul, pentru că este o femeiesingură, fără soţ şi copii, iar acasă oricum nuprea are ce face. Toată lumea o ştie în postulacesta de ani şi ani de zile; a citit toate cărţile şile ştie pe de rost, şi în plus nu vrea săîmbătrânească deloc. Ajunsese pe la 45-50 deani, şi acolo înţepenise, în vârsta aceea,nemaidorind să facă nici măcar un pas înainte.Copilul o întreabă dacă a primit ultimul numărdin Clubul temerarilor, pe care nu l-a maiapucat la librărie. „Ştiu că a apărut alaltăieri,dar nu ni l-a adus încă”, răspunde bibliotecaraşi figura ei exprimă o sinceră părere de rău.„Ţi-l împrumut eu, se aude din spate glasulRodicăi; se cheamă Ceasurile SfântuluiBartolomeu, de Haralamb Zincă; e numărul 35”.

Copilul se întoarce spre ea, când a ajunsaici? Nu cumva îl urmărise?, şi un fior ciudat îistrăbate şira spinării. Rodica stă cu mâinileînfipte în buzunarele rochiţei de vară, unuldintre ele este descusut şi prin mica gaură fatascoate un deget pe care-l mişcă înveselită laculme. Copilul începe să râdă şi el. Câtă deosebireîntre Rodica de la şcoală, eleva aiurită ce nu

stă de vorbă cu nici un băiat şi Rodica aceasta,de acum, din faţa lui, care iată, parcă ţinemorţiş să intre în vorbă cu el. Ies din bibliotecăşi se opresc în hol, lângă panoul cu cititorifruntaşi, în care sunt trecute şi numele lor.

„Am fost la Bufet! M-am întâlnit mai devremecu tata, şi mi-a dat 10 lei. Mi-am cumpărat unsandviş cu salam de un leu, şi mi-au mai rămas 9lei!...” Şi zicând asta, Rodica scoate din buzunarulîntreg câteva hârtii pe care le numără şi apoi leaşează la loc. Involuntar, şi copilul a urmăritaceastă operaţiune; erau două hârtii de 3 lei, şidouă de un leu – păi nu ieşea socoteala, îşi zise îngând. „A… şi am băut şi un sirop de căpşuni, aşacă mai am doar 8”, adăugă Rodica. Aşa, da! „Vreisă-ţi iau şi ţie ceva?” Na-ţi-o bună! Copilul arvrea să refuze, dar cuvintele nu-i pot ieşi dingură. Dă de câteva ori să zică ceva, însă nureuşeşte să scoată nici un sunet.

Îi e atât de ciudă şi ruşine în acelaşi timp!Noroc însă că în acest timp Rodica se întorsesespre o fată care tocmai intrase în Club şi căreiaîi spusese că-i oprise şi ei un scaun, să cautenu ştiu ce pe rândul trei, ca să le găsească.Revine apoi cu faţa spre copil. „Bine, treabata, dacă nu vrei. Auzi, tu ce crezi, actorul ăsta,Roger Moore o fi însurat?” întreabă peneaşteptate. Copilul ridică din umeri vrând săzică ori „habar n-am”, ori „cred că da”. Nupoate însă articula nici un cuvânt, şi-i vine să-şitragă o palmă. „E al naibii de frumos. Când osă mă fac mare o să mă mărit cu el”. Şi zicândasta, Rodica o ia la fugă pe trepte în sus.

Copilul o urmăreşte din spate cum ţopăiefără nici o grijă, numărând cu voce taretreptele, o urmează, dar aproape dejumătatea scărilor se opreşte şi o porneşteînapoi, spre ieşirea din Club.

Bibliotecara, care a ieşit puţin pe hol ca săfumeze o ţigară îl întreabă ce face: „Nu stai latelevizor?” Copilul îşi duce o palmă la falcă şi-idă de înţeles că-l doare o măsea. „Vinoîncoace să-ţi dau un antinevralgic” zicebibliotecara, şi de ruşine, copilul o urmează însala doldora de cărţi, în care se pare că s-adecis unul dintre câştigătorii partidelor de şah.Acum va trebui să găsească repede o minciunăcum că i-a trecut subit durerea… g

De la Măneşti, pornim spre nord, peşoseaua ce merge paralel cu râulPrahova, şi, după ce trecem prin

Brătăşanca (unde nu ne atrag atenţia decâtruinele fostului conac Lahovari), întâlnim încale FILIPEŞTII DE TâRG.

În legătură cu denumirea localităţii, N.lorga în „România cum era până la 1918”, nelămureşte:,„Adunătura de prăvălii, dintrecare se iveau şi case boiereşti cu douărânduri, se cheamă Filipeştii de Târg, îndeosebire de alţi Filipeşti, cari, aflându-sesupt codrul ce mergea până la muntelehotarului - bun pentru pribegirea iute şisigură a boierilor mari, urmăriţi de avaniidomni străini, lacomi şi sângeroşi - se zic:Filipeştii de Pădure”.

Devenit târg de pe la începutul secolului alXVIII-lea, apare în documente cu numele deFilipeştii de Târg abia din 1810, până atuncidenumindu-se doar Filipeşti, adică aşezareaboierilor Filipeşti. Calitatea sa de oraşîncetează în 1949, când revine în rândulcomunelor rurale.

Despre Filipeşti se ştie de prin 1422, cândîn timpul domniei lui Dan al II-lea (1420-1421, 1421-1423, 1423-1424, 1426-1427 şi1427-1431), aşezarea constituia un punctvamal pe vechiul „drum al domniei”.

Datorită situării în gura Văii Prahovei, pedrumul de comerţ cu Transilvania, Filipeştiide Târg a cunoscut a epocă de înflorire care aavut la rându-i consecinţe importante asupradezvoltării sale ulterioare.

Din 1510, satul e amintit în documente,

când aparţinea lui jupan Neagoe al luiDrăghici. În 1529, voievodul Moise (1529-1530), întărea marelui comis Drăghici, ca şipostelnicului Udrişte, vinăriciul (dijmă carereprezenta a zecea parte din recolta de vin)domnesc din Filipeşti şi alte câteva satevecine. De această danie se pare că cei doi aubeneficiat timp îndelungat, pentru că, în 1540,Radu Paisie / Petru de la Argeş (1535-1545) lereîntărea vinăriciul domnesc şi perperii (dărilepe buţile de vin şi putinile cu struguri, dar şimonedă) din satele Filipeşti şi Mărgineni.

Urmele unei biserici, numită în tradiţialocului „tătărască”, precum şi o piatrătombală cu inscripţie slavonă şi o armurăsculptată în centrul ei, aflată aici, îndreptăţeşteconvingerea căi vechea aşezare era situatăceva mai la nord, pe cunoscutul drumcomercial.

Înălţarea palatului cantacuzin, între anii1633-1653, prilejuieşte Filipeştiilor, lavremea respectivă, un proces de concentrarea meşteşugarilor şi neguţătorilor, care aveauacum şi facă faţă unor cerinţe sporite dinpartea uneia din cele mai mari curţi boiereştiale ţării.

Paul de Alep, însoţind pe patriarhulMacarie de Antiohia în călătoriile sale prinţările române, între 1653-1656, rămâneextaziat la vederea palatului din Filipeştinotând, în însemnările ce s-au păstrat, că „sealcătuieşte din clădiri princiare care uimescsimţirea, fiind mai frumoase decât edificiiledin oraşe”.

Palatul aparţinea lui ConstantinCantacuzino, mare postelnic (1632-1654) întimpul domniei lui Matei Basarab, fiul luiAndronic Cantacuzino, rudă şi sprijinitor alvoievodului Mihai Viteazul. Căsătorit euElina, fata lui Radu Şerban, strănepoată a luiUdrişte din Mărgineni, cel prins de MirceaCiobanul în lupta de la Periş (1547) şidecapitat, are nouă copii (deveniţi toţi maridregători sau soţii şi mame de maridregători). Puternica familie formată de G.Cantacuzino joacă un mare rol în istoria ţării.

Mihai APOSTOL

O geografie istorică şi literară a Prahovei

Pe Valea Prahovei (III)


itinerarii afective

Postelnicul devine atât de puternic încâtînfruntă pe domnii propuşi, tot de el, Porţii.Ameninţat de Mihnea, fuge, în 1658, înTransilvania şi apoi în Moldova. Lainsistenţele aceluiaşi domn, este extrădat şijudecat de turci pentru „hiclenie”, darreuşeşte să-i convingă de nevinovăţia sa. Laînceputul domniei lui Grigore Ghica, sebucură de mare stimă şi încredere, dar pârâtde vornicul Stroe Leurdeanu şi vistierulDumitraşco Cantacuzino de uneltireîmpotriva domnului, acesta cu „mare mânie”,cum ne asigură „Letopiseţul Bălenilor”, „păŞărban logofătul (fiul său, viitorul domn -n.n.) l-am tăiat la nas dă o parte, pentru căcisă numise să fie domnu; iar pe tată-său,Costantin postelnicul au trimis pă căpitanulde la Ungurei cu dorobanţi, şi l-am luatnoaptea şi l-au dus la mănăstirea Snagovului.Acolo nu l-au zăbovit, ei i-au poruncit de s-aucuminecat şi l-au dus în trapezare, şi, destâlpi cel mare legându-l, l-au sugrumat”.

Palatul său, care entuziasmase în aşamăsura pe Paul de Alep, avea, ziduri masivede cărămidă, ale căror ruine şi astăzi stausemeţe ca o mărturie a vremurilor de demult.Zidurile erau străbătute de ferestre încadratede stucaturi delicate, cu un pridvorproeminent, de zid închis, fără stâlpi şi cubeciuri adânci, boltite. Dulapurile erauîmplântate în pereţi, iar detaliile arhitectoniceerau încadrate cu profiluri, de bun gust, dupăcum ne încredinţează N. lorga. Palatul avea,după relatarea aceluiaşi Paul de Alep, şi „obaie elegantă, a cărei marmură e superbă;apa care o alimentează este adusă din râu cuajutorul roţilor; aceleaşi roţi udă şi grădinilede zarzavat şi frumoasele livezi de pruni. Elefac să se mişte şi numeroasele mori”. Şicălătorul străin nu uită să adauge că „segăsesc acolo case construite ca laConstantinopol, căci toţi boierii ţării au sateîn care posedă clădiri splendide”.

După moartea postelnicului (1663),palatul rămase moştenire fiului săuConstantin Cantacuzino – Stolnicul (1640-

1716) , poliglot şi mare învăţat, care studiasela Constantinopol şi la Padova şi călătorisemult prin Austria, Creta, Italia, Polonia şiTurcia. Le moartea fratelui său Serban (1688)i se propune domnia ţării, pe care stolnicul orefuză în favoarea nepotului său ConstantinBrâncoveanu, al cărui prim sfetnic a fost şi pecare, după cum glăsuie cronica vellogofătului Radu Greceanu, l-a primit în vizităîn palatul său din Filipeşti, în 1705:

„Măria sa, ca un domn blând şi înţelept,au mers întâi la Marginenii lui MihaiCantacuzino vel spătar, unde făcându-ifrumos şi minunat ospăţ s-au sculat de aumers şi au făcut masul la Filipeştii luiCostandin Cantacuzino stolnicul.

Şi au fost şi a doua zi de prânz, iar dupăprânz în diseară s-au sculat şi au mers laFilipeştii Tomei Cantacuzino vel postelnic”.

Scena acestei vizite este înfăţişată înromanul lui Constantin Cuza, Prinţul de aur”(1971), fiind plasată în perioada răciriirelaţiilor dintre stolnic şi domn, ca urmare acerturilor intervenite între fii lor.

În foişorul palatului de la Filipeşti seretrăgea adesea stolnicul pentru a-şi adunagândurile, pentru a mai răsfoi paginilevreunei cărţi din vestita sa bibliotecă. Poateîntre aceste ziduri a început stolniculredactarea „Istoriei Ţării Româneşti”, în carese arată preocupat, mai cu seamă, sădemonstreze problema originei şi acontinuităţii populaţiei daco-romanizate înDacia. Şi tot aici, unde, după anul 1681,stolnicul locuia aproape continuu, trebuie săfi întocmit celebra sa hartă care înfăţişa ŢaraRomânească la sfârşitul secolului al XVII-lea.Şi desigur că tot aici a început să pună la calerăsturnarea Brâncoveanului şi să ţeasăîntreaga tragedie a familiei acestuia. Se ştiecă stolnicul ajută pe turci la prinderea luiBrâncoveanu şi le procură actele cele maicompromiţătoare, primind, în schimb,promisiunea domniei pentru fiul său Ştefan.

După scurta domnie a lui ŞtefanCantacuzino (1714-1715) veni ca voievod



Nicolae Mavrocordat, fostul domn alMoldovei. Boierii care îl sprijineau veniră cupâră împotriva lui Ştefan Cantacuzino,numindu-l tiran şi distrugător de ţară. „Serugară, scrie Del Chiaro, ca cererile lor dreptesă fie trimise porţii otomane împreună cutraducerea ultimelor scrisori interceptate,scrise de generalul comandant alTransilvaniei, şi pentru că aceste scrisori nuconţineau, în adevăr, nimic ce ar fi pututprejudicia numitului principe Ştefan dinsprepartea turcilor, fu angajată o anumepersoană, care, traducându-le adaogăasemenea şi atâtea fapte, încât marele vizircitindu-le, trimise deîndată poruncăcaimacamului din Constantinopol săspânzure pe domnitor şi pe tatăl său. Celedouă sărmane fiinţe care se aflau atunci laînchisoarea de la Basbachiculi fură duse încarcerile de la Bostangi Basci, unde îndumineca Sf. Treimi, la 7 iunie 1716, la orele4 noaptea, fu spânzurat întâi principeleŞtefan şi apoi stolnicul ConstantinCantacuzino, tatăl său”.

Moartea stolnicului şi a fiului său aînsemnat, de fapt, şi distrugerea vestiteibiblioteci a ilustrului cărturar umanist, care apreocupat pe lângă cercetătorii români şi pecei de peste hotare (vezi: Mario Ruffini,„Biblioteca stolnicului ConstantinCantacuzino”, ED. Minerva,1973) N.Mavrocordat, domnul turcilor, de altfel omînvăţat, bibliofil şi el, şi-a ales din bibliotecastolnicului tot ce a considerat mai de preţpentru biblioteca sa de la mănăstireaVăcăreşti.

Palatul a trecut în moştenirea familiei, darspre sfârşitul acelui cutremurător secol alXVIII-lea, în vremea domniei lui NicolaeMavrogheni (1786-1790) suferă maridegradări (mai ales în urma cutremurului din1787 şi apoi al celui din 1789), fără a mai firestaurat. Iar vitregia vremurilor a desăvârşitdistrugerea. Din măreţul palat cantacuzin,doar zidurile au răzbit până la noi, spre a neaminti de tragicul sfârşit al celor care le-autrecut pragul.

(Va urma)

Veselie la Muzeul N. Grigorescu, de la stânga la dreapta (sau invers?):

Christian Crăciun, Serghie Bucur, Iulian Moreanu, Ştefan Al.-Saşa


Imaginarul e mai adevărat decât realul,precum sacrul se situează deasupraprofanului. Deşi ambele vieţuiesc în

complementaritate. Baudelaire numeaficţiunea „la reine du vrai”. Cine reconstruieşteo nouă lume, a lui, cum face artistul veritabil,neapărat porneşte de la o realitate umană,pe care o transgresează. Pentru unii, acesteclişee sunt arhicunoscute, pentru alţii -nonsensuri. Se înţelege, argumente pro n-auloc în acest scurt început; ori se dă crezareaenunţului, ori se purcede la informaţii înmaterie din zecile de mii de pagini autorizate.Măcar de la Gilbert Durand la Philippe Walter.

Prezenţa poemului în proză

Nu-i deloc oexagerare cândse afirmă că

poemul în proză e maicongruent actualităţiifaţă de tradiţionalelepoeme în versurilibere sau albe. Suntmulte explicaţii, darnu voi putea amintiaici decât minimumminimorum. Niciodată n-au existat genuripure, acum, când se vorbeşte chiar dedispariţia lor, a genurilor, cu atât mai puţinfuncţionează departajarea. Aşa că poeţii, careau simţit mişcarea, se îndreaptă către poemulîn proză pentru a împăca cele două părţi(dramaticul totdeauna implicat) şi a le aduce

mai abitir în serviciul literaturii. Ţineţi minte,specia triumfa în a doua jumătate a secoluluial XIX-lea (Aloysius Bertrand, Maurice deGuérin, Baudelaire, Rimbaud). SpuneaMallarmé: „deux poursuites particulières etchères à notre temps: le vers libre et lepoème en prose”. În literatura noastră,Macedonski, Ştefan Petică, Bacovia, AdrianManiu, Ion Vinea, Arghezi… În actualitate,sunt din ce în ce mai mulţi practicanţi aipoemului în proză. Nu intră aici acei caresuflă aer îmbâcsit liricizant în cea mai terestrăproză sau, invers, prozaizează excesiv lirismul.

Între autorii de poeme în proză s-a înscris şiMarian Ruscu, de curând, cu volumul Târziu înlabirint*. N-aş spune că acesta-i chiar începutulînceputurilor în materie pentru poetulploieştean. Încă de la primul său volum, notaprozastică din pamflete coabitează cu lirismuldin meditaţii şi elegii, uneori chiar prinîngemănare. Din prima categorie, cotidianul,predomină o anume notă folclorică, oralitatea,dialogurile, distanţa pamfletar-jurnalieră, ironia,sarcasmul, satira; din a doua, subiectivitateaacută, nostalgia declamată, lamentaţia,„ataraxia meditativă”. Acelaşi registru se aflăşi în volumul de faţă, cu o libertate suplimentarăa dicţiunii, dar cu temperarea tentaţieiretoriceşti, lăsând loc reflexiei melancolice.

Târziu în labirint, cu cele trei secţiuni, puneîn mişcare străvechea temă a confruntării cutimpul. O rătăcire prin viaţă. Nouă estevocea, a poetului, care şi ea se recunoaşte dincărţile lui anterioare. Vocabulele temporalese vor metaforice dar nu sunt decât formepopulare vechi, care au acum în textele deorice natură efect disonant. Dusul, acumul şinevenitul, cum se numeşte prima secţiune,Temporale, sunt, adică, trecutul, prezentul şiviitorul. E mai plastic spus prin acestesubstantivizări cu aer vechi? Adevăratevocatoare e sugestia din titlul volumului.Pentru o exersată ureche muzicală, cum esteîndeobşte a lui Marian Ruscu, sonorităţi ca„trăitul”, „ierii”, „mâinele mâineluipoimâine” au, probabil, sevă populară

convorbiri critice

C. TRANDAFIR

Puterea imaginarului

şi valoare de joacă dodecafonică. La fel ca„niciundele”, „nevenitul”, „minele” ş. a. Dealtfel, jocul de cuvinte e o pasiune a sa(„decupez, decuplez”; „mă pretez de multe,dar nu mă apretez”). Înseamnă, cum însuşispune, că „ne jucăm de dragul jocului”. Laurma urmelor, e un mod de a retrăi vârstamagică a copilăriei, „nedumeririle copilăriei”când copilul „se prindea în horă cu îngerii”.

Târziu în labirint valorifică mult biograficul.În afară de amintirile vârstei de aur, „târziul”este trecut prin dragoste şi prin alte meandreale vieţii. Luptătorul se confruntă cu scepticul.E o „poveste” despre sine „îmblânzitor desingurătate”, cogitator şi rebel, învingător şiînvins. Stilistic vorbind, poetul e dezinvolt şipetulant, paraponisit şi (auto)ironic. Mai raraforistic, mai des repetitiv (refrenele) şi cu dicţiuniantonpaneşti: „decât să mănânc răbdăriprăjite, mai bine să-mi pun pofta-n cui”;„Singurătatea asta a mea cât e de temporară,e fercheşă şi tare fudulă. Deşi nu e floare laureche are flori la urechi, buzele făcute, poemeîn glas, nostalgie în privire, mersul de modistăminoră şi tupeu în gesturi cât cuprinde”.

„Atemporalele” se menţin încă mai mult înregistrul subiectivităţii, ca un stimul al imaginaruluişi departe de orice participare mistică. La rândullor, exploziile de vitalitate se temperează subputerea recluziunii, interioritate care seînchipuie ca un timp muzical: „Muzica,muzica nu moare singură, moare o dată cutine. Ea, în afara ta, aşteaptă să reînvii”.

Deşi mai auditiv decât vizual, Marian Ruscuare şi bună percepţie spaţială: „Nu-i de miraredacă din acelaşi tăiş de lumină şi zmeul îşi iatihna. Dacă are buzduganul din aştri răciţi şivede cu ochii tăi. Da, rosteşte poveşti cu gurata, fierbe prin venele tale şi îmbătrâneşte cuanii tăi!” Iar coborârea în cotidian îl apropiede cele mai obiective determinări. Alteritateavine pe traseele acestea ale „prozei” poetice,în ton cu „canonul” modernităţii.

___________________Marian Ruscu, Târziu în labirint, Editura

Fundaţiei Culturale Libra, Bucureşti, 2011

Imaginarul divinităţilor păgânedin Carpaţi

Poetul şiprozatorulGherasim Rusu

Togan are cele mai deseamă performanţepe tărâmulfolcloristicii, de laViziunile străvechi laDimensiuni aleimaginarului popular.A scris desprecredinţe, datini, obiceiuri, dezordini, temeri,închipuiri, despre „vălul ritualic al desprinderii”,despre ritualurile arhaice legate de pământ şiordinea lumii (vatră, păstorit, spirite solare şidemonice). „Tămăduirea prin cuvânt”,cântecul, încântecul şi descâtecul suntinterpretate ca forţe magice, originar-creative.Pe acelaşi teritoriu al imaginarului, sesituează abordările de tip bachelardian înelementele fundamentale ale lumii - apa,focul, aerul. Prospectarea mentalităţiicolective, în definitiv a culturii şi civilizaţieitradiţionale pe fundal antropologic,antrenează deopotrivă spiritul metodic aletnografului şi angajamente emoţionale.

Divinităţi păgâne din Carpaţi* dezvoltăscenariul interferenţei dintre lumea realuluişi lumea oglindită în „jocul imaginarului şi«demnitatea semnelor»”, cum formuleazăGherasim Rusu Togan. Cu vocaţia simplităţiişi exactitudinii: „Prin sensibilitate şi raţiune,locul imaginarului în acest univers utilizânddatele experienţei şi intuiţia concretă,încearcă să pătrundă şi să explice înlănţuireatuturor fenomenelor, cu raportare la viaţă, înobişnuitul trăirii ei”. E un univers nelimitatprivit prin „fereastra demultului” (arhaicului)şi implicit a sufletului românesc. Şi de aceeasunt convocate puterile poemului epico-liricunde etnologul nostru se află la el acasă. Dar,spre neliniştea lui, vremea de azi excesiv


pragmatică nu e favorabilă imaginaruluiderivat din această lume simbolică. Setânguie el în fraze lungi apropiate, parcă, decele ale lui Alecu Russo din Cântarea României:„Desigur că diminuarea interesului, prindetaşarea omului contemporan de formeletradiţionale de viaţă, au şters magia carestăpânea cândva, înrobitor, în această lume.Modelul cultural s-a pulverizat astfel, iartabuizările comportamentale au căzut îndesuetudine. Prin urmare, consecinţă adisoluţiei acestor structuri şi simboluriancestrale, perpetuate veacuri dreptcomponente ale unor valori considerateimuabile, ele mai conjugă însă chiar palid,funcţia de cunoaştere a sacrului de demult,chiar şi în procesul redimensionării lor, princăderea în legendă şi poveste”. Vrea săspună că se poate petrece, totuşi, un procesde reiterare a efectului magic, cum s-aîntâmplat, de exemplu, cu Dragobetele la„violentarea” spaţiului nostru ritualic cuValentine’s Day.

Încă mai provocatoare şi probante suntincursiunile „detectivistice” în universulimaginar al divinităţilor noastre populare. Cutoate că autorul recurge la o bibliografiebogat, interesantă este abundenţaargumentele care fac demonstraţiaplauzibilă. Contribuie la aceasta şi o specialăpasiune răbdătoare. Peste tensiuneatabloului magic şi mitologic, rămân, totuşi,mai cuceritoare inserţiile epice şi lirice. Întretoate, motivul oglinzii este încă o datămarota lui G.R.T.

„Divinităţile păgâne” (reprezentăribenefice şi malefice) sunt neaşteptat demulte. Dragobetele, am amintit, e fastul zeual iubirii din Panteonul arhaic al credinţelorromâneşti. Apoi, sunt faimoasele ursitoare,„divinităţi” intermediare le-aş zice. La fel,Fata Pădurii care nu-i totuna cu MumaPădurii, rusaliile, cucul, solomonarul. Samcaînsă e „primejduitoarea femeilor lehuze şi acopiilor nou-născuţi”. Dintre celelalte, unelesunt mai cunoscute (zmeul, balaurul, ielele,

strigoii, moroii, joimăriţele ş. a.), iar alteleprezintă noutăţi pentru novicii în domeniu:tudorusalele, vâlva, burduhoasele. Acesteadin urmă o evocă izbitor pe Pena Corcoduşa.Analogiile şi disocierile, ambiguităţile şi„actualizarea” dau farmec excursurilor încreativitatea autohtonă.

Omul de la Ghijasa transilvană, l-am numitpe Gerasim Rusu Togan, cutreieră timpul şispaţiul real-imaginare, alături de mulţicompanioni, de unde nu lipsesc Brâncuşi,Blaga, Eliade.

______________________Gherasim Rusu Togan, Divinităţi păgâne

din Carpaţi, Premier, 2011

Pietrele şi poemele câmpiei

Nu e o surprizăîn ceea ce-lpriveşte pe

Nicolai Tăicuţu.Tema principală apoemelor sale ecâmpia. „Eternă”, cala George Alboiu şica la alţi mulţiscriitori îndrăgostiţide acest spaţiu, dinvremuri imemoriale şi până azi. Ea, tema,rămâne una dintre marile tradiţii, mai aleslirice, care devine spaţiu propriu tocmaifiindcă dobândeşte funcţii matriceale şicosmogonice. Când, adică, reinventează,cum spune însuşi poetul-geolog, „în fiecaredimineaţă…..o limbă / de circulaţiepersonală”. Din generozitatea campestră sepot scoate felurite chipuri şi semne, de laincantaţiile bucolice la retorica grandioasă,de la cromatica vie la tonurile „suave” ca un„susur”. Ultimele două cuvinte trecute întreghilimele sunt titlurile primelor două volumede versuri ale lui Nicolai Tăicuţu, ceea ce afăcut să se vorbească de „discreţie”. Pentru aînlătura ameninţarea monotoniei, scenariilerecurg la un adaos epic şi în bună parte


conversativ. Nu atât în maniera optzecistă,cum s-a insinuat, căci această paradigmăepurează cât mai mult textul de plasticizareprin epitete şi metafore. Poate modultextualist din meta-poeme să fie o justificarea înrudirii. Dar dacă se are în vedere numaiacest considerent, înseamnă că mantauaoptzecistă e foarte largă.

Două registre convergente, ca două bucleale spiralei, acţionează în noul volum, piatrapiatră de e piatră*: unul sobru-ceremonios,altul flexibil-colocvial. Primul s-ar putea numistructuri geologice ale imaginarului, al doileaconversaţie în laboratorul poetic. ChiarPremisele unui saltimbanc discret, un fel deprefaţă, vorbesc despre cântăreţ şi poetulcititor în pietre: „undeva / pe cap de pod /rămâne cel cu vioara / şi-i desluşesc / pe subvuietul vâltorii / cântecul / din ce în ce maiclar şi / presimt că apele se vor linişti în aval şivor depune / pietrişuri şi nisipuri în matricede-argilă / pe plaje înalte / istorice / în carevoi deschide / dublul sit: arheologic şi geologic/ pentru a evalua în tihnă trăirile de-acum”.

Nicolai Tăicuţu, realizează o poetică a pietreicu mijloace simple, când extatice, cândnarativ-descriptive. Prozo-poemele lui încercăritmuri epopeice şi folclorice într-un „jocnecesar”, cum se vede şi numai dacă privimtitlul şi subtitlurile cărţii (şade jumătate-napă, o crapă calul de-o calcă, inima mea multerabdă). Sau se răsfiră peste tot, sau se confirmăîn poeme întregi: „zilnic după-amiază / o oră-două merg / la gura şi-acolo în zona luisubmersă / aranjez sau deranjez petrele / dupăplacul meu // râul asemenea zilnic face / laora ivirii zorilor / aranjează sau deranjeazăpietrele / oarecum invers întreprinderii mele/ după bunul lui plac” (iluzoriu. joc necesar).

Mereu atent la spaţiu („între cetate şirâu”), poetul reactivează într-un discurscvasi-oracular vârstele mitico-geologice alecâmpiei. E o istorie (poetică) a mişcării şi adurabilităţii, cu luminile şi umbrele ei. Râulcurge, pietrele rămân. Motivele piatra, muntele,râul, câmpia, lumina, umbra, copacul au

simbolistica înrădăcinată a germinaţieiuniversale. Toate aduse în raza imaginaruluişi a dicţiunii specifice. „Câmpia de-acasă”, oaglomerare de pietre. Râul aduce pietrelegălăgioase prin poarta deschisă de la muntelezeu. Apoi, curge mai departe, pietrele rămân,se depun în prundişuri, des cercetate şi supusecontemplaţiei. Diversitatea de forme creeazăspectacolul evocator de bogată simbolistică:tărie, forţă, aplatizare, neclintire / temeinicie,încercare, cunoaştere, vindecare, opacitate,transparenţă, sfinţenie. Ca semn al deveniriiîn câmpie, nu departe de pietre şi de râu seînalţă copacul („a venit copacul singur la râu”;„ramul se-afundă în gresie / şi gresia în ram…”;„îmi ascult inima din mers / în diferite punctedin jurul copacului / singuratic în câmpie…”).

Din piatră se naşte însuşi poemul: „poartadinspre munte rămâne deschisă / zi şinoapte”; „fiind în slujba acestui poem tac / şimai privesc o dată / în spărtura proaspătă / apietrei / impresiunea aripii de pasăre”. Cum sevede, „sectorul aluvionar” este şi meta-poetic,iar „refrenele” aduc dicţiuni (auto)referenţiale.Acum prosperă ceea ce s-ar putea numitextualism dialogic/convivial. Bineînţeles, etimpul să se articuleze motivul oglinzii.„Naraţiunea” invocă personaje de speţă : fiica,dl, colonel, poetul, prietenii Ioanid, MihaiUrsachi, Radu Cange, Daniel Săuca. Poetulcâmpiei şi al pietrei are şi spirit ludic, întonalitatea postmodernă a parafrazei prozaice:„poetul / la una din lecturile publice / primiseîn contraofertă un motor / fără să ştie / că eraacelaşi motor din tecuci / (a lui mihai ursachidin iaşi) / la mâna a doua acum / şi / ca şiatunci / nu folosea la nimic” (târg de carte).

Nicolai Tăicuţu poate fi şi mai pretensiv, şimai implicat în viaţa literară cu vizibilitate.Provincia mare sau mică, când are sevă,trebuie să-şi găsească locul meritat, în faţă.Există, la noi şi pretutindeni, tradiţie şi înaceastă privinţă. g

__________________* Nicolai Tăicuţu, piatra piatră de e piatră,

Valman, Râmnicu Sărat, 2011


elecţiuni subiective


Antologia apărută la Herg Benet (2011),dă încă o dată măsura dependenţeipoetului faţă de Şcoala echinoxistă, din

care recuperează, la cote înalte, pentru uneventual post-modernism, lirismul şisimplitatea metaforei relevante,eminamente umane, indefinita nelinişte,condiţia livrescă (foarte discretă) şi adaugădin preaplinul tumultului vieţii saledeschideri noi - ludicul, fie şi grav,neoexpresionismul se sorginte post-opzecistă - de fapt, completează, consistentvaloric, imaginea caleidoscopică a uneimişcări - fenomen cultural - imposibil decuprins în canoane teoretice.

Cunoscându-l şi ascultându-l pe AdrianSuciu, poţi spune: iată un copil mare! Unpoet s-a născut matur, care nu a uitatnicicum jocul şi joaca, nu se arată serios şiţeapăn-înţelept, ci răsfăţat, poznaş şinerăbdător să tot întrebe. Un copil mareiubit de femei, cărora le stârneşte tot felul dechemări secrete, le dezveleşte taine, letălmăceşte sensuri ale vieţii şi ale morţii.„Viaţa ne-o facem cu femei pe care lepierdem!” – aşadar în pierdere se aflăcâştigul? – începe cu întâmplarea petrecutăla o vârstă fragedă (Masa de la cinci ani),care a lăsat fără soluţie de continuitateneînţelesurile. Şi continuă cu „moartea cemică” - extazul, voluptatea - retrăind-o şitransfigurând-o în imagini care conducinevitabil la cea „mare”, definitivă. „Amdesferecat ultima poartă şi lacătele au ţipat./ Copilăria, visul cu îngeri şi teiul. / Adormite-n colivia de sânge. / Dacă ar fi drum înapoi,

pe el demult mi-aş fi rupt / încălţările,pulberea a cotropit trecătorile, luna / tace şiminte. Nu somnul m-aduce-n odaia-ncălzită:/ în loc de odihnă, o pasăre-şi frânge aripa /în mijlocul nopţii. / Rămân lucrurile pe carele mângâi trecând printre ele / şi moarteamacină, macină. Ură, trufie, răzbunare / şimoartea macină, macină. Foaia fierbinte / pecare o stinge condeiul şi moartea macină,macină. (Noaptea IV. Foaia fierbinte).

Revolta devine, peste un deceniu,manifestă, cinică, dură: „Când vine moartea,am s-o pun capră, să / i-o trag pe la spatepână îi rup coastele şi sternul / şi-i sfărâmdinţii cu sexul umflat de poezie.” (Când vinemoartea, am s-o pun capră). Viziuneaerotică este mai deschisă, de-acum,metafora delicată, sinceră, luminoasă: „Eştiatât de frumoasă încât e sigur / cămădularele tuturor bărbaţilor / care autrecut prin tine / miroseau a pajişti înflorite.”(Peronul nouă) Tributul cel mare se dă maidegrabă eros-ului decât thanatos-ului, chiardacă - sau tocmai pentru că! - „…eu mă dauîn vânt după oamenii care suferă. Care-şi /îngroapă sângele cum îngroapă ceasornicarul/ o piesă de alamă perfectă în măruntaieleceasului. // Mă dau în vânt după oameniicare suferă. După iubitorii / de câini cărora lemor câinii…”(Mă dau în vânt după oameniicare suferă). – durere sublimată în cruzimeaexpunerii, o psihanaliză fără canapeaua luifreudiană. Femeia de totdeauna este privităcu candoare jucăuşă, nevinovată: „Orice sexde femeie privit, în patul meu sau aiurea, / eprilej de tandreţe. Îl văd cu ochii curaţi / aicălugăriţei care face prezervative crezând căsunt / saci de dormit pentru şoricei.” (Măceşiînfloriţi).

Esenţa jocului poetic al lui Adrian Suciueste surpriza imaginii expresive, încărcată depromisiunea unor iluminări care, desigur,întârzie, dar cheamă alte şi alte imagini, într-un puzzle care te poate convinge că „nu poţilupta cu diavolul decât ţinându-l în trup / şischimbându-i lenjeriile mereu.” g

Florin DOCHIA

Adrian Suciu - Mitologiiamânate

Scriu despre o carte care, deşi apărută în2008, nu şi-a pierdut cu nimic mesajul.Dimpotrivă, în momentul în care Europa

(nu numai continentul, ci noţiunea),civilizaţia occidentală în genere, par a se fiafundat într-o criză profundă, iar doctoriichemaţi la căpătâiul bolnavului sunt tocmaicei ce l-au îmbolnăvit, cartea lui Riemen,sfidător de opusă modelor, poate fi o lecturăluminoasă. Scrisă sub impactul atentatelorde la 11 septembrie 2001, ea aduce îndiscuţie într-o formă inedită „soluţiile lumiide azi”. Mai bine zis soluţia, care este unasingură, foarte simplu de enunţat: cultura,bildung-ul, educaţia, umanismul, valorile tari,indiferent cum am numi-o.

Rob Riemen este fondatorul şi preşedinteleunui institut de reflecţie intelectuală numitNexus, forum de meditaţie critică asuprachestiunilor fundamentale ale lumii de azi şiale societăţii deschise. Cartea de faţă,Nobleţea spiritului. Un ideal uitat1 este oanaliză asupra modernităţii, declinuluiOccidentului şi responsabilităţii intelectualului.Deloc polemică în ton, dimpotrivă, ilustrîndperfect „calmul valorilor”, cartea este şi ocritică implicită la adresa relativismuluipostmodern, lipsei încrederii în valoare şi deciîn valoarea supremă numită om. De aproapeun sfert de secol se construieşte o Europănouă, unitară, din păcate după un model pecare întemeietorii proiectului, Shuman înprimul rînd, nu l-ar recunoaşte. Pentru că, aşacum spune Horia Roman Patapievici înpostfaţă, nici umanismul, nici creştinismul nu

fac parte din proiectul Noii Europe. „Mizadezbaterii privind Noua Europă este sufletulVechii Europe”. (p.158) Europa de azi estebolnavă, noi esticii, care nu am ieşit încă dinprecedenta convalescenţă istorică, simţimasta cu o sporită acuitate. Şi nu mă refer lacriza economică, ea este un epifenomentrecător. Mai bine zis, un simptom dureros alunor cauze mult mai profunde. Rob Riemennu pune direct asemenea întrebări, dar ele seiţesc din fiecare pagină. Şi cauza profundăsugerată este dispariţia valorilor prinnivelare: ura intelectualilor împotriva chiar acivilizaţiei care i-a făcut posibili. Europa (cupromontoriul ei exterior America) suferă deSelbsthass, şi Riemen citează stupefiat doarcîteva dintre luările de poziţii (dintr-un corşocant) ale unor Dario Fo, Susan Sontag,Norman Mailer după 11 septembrie, acuzenu la adresa atentatorilor ci a victimelor.Această inversiune a devenit posibilă dupăcel puţin două veacuri de punere în discuţiea ideii de om, deci a umanismului. Cum pot fiaceste minţi strălucite complici ai neo-barbariilor diverse? Valorile au fost abolite,în numele ideologiilor „egalităţii” şi„drepturilor omului”. Valorile discriminează,deci sunt fasciste.

Personajul tutelar al lui Rob Rieman esteThomas Mann, din care el face un model deatitudine intelectuală. La fel de bun ca multealtele, spun eu, sceptic. Dar pentrunecesităţile demonstraţiei este, sigur, un cazexemplar. Ca şi Camus, invocat în mai multerînduri. Compoziţia cărţii este muzicală. Maiîntîi un Preludiu, o „Cină la River Café” cuElisabeth Mann Borgese, fiica cea mai mică ascriitorului. Este, de fapt, o cină în trei,pentru că apare un personaj bizar, boemmarginal, probabil muzician de geniu, darcare îşi va arde capodopera. Discuţia se vaaxa pe motivul Libertăţii, încarnată în celebrastatuie. De fapt, curajul autorului (nuîntâmplător ultimele cuvinte ale cărţii vor fidespre curaj, despre curajul suprem în faţamorţii) este, ca al unui umanist adevărat, de

eseu


Christian Crăciun

Soluţia Riemen

a folosi „cuvintele mari”, astăzi prohibite:spirit, valoare, adevăr, esenţă, libertate,onoare, eternitate, aristocraţie, nobleţe etc.„Tot ceea ce considerase [Thomas Mannn.m.] a fi fundamentul spiritual al condiţieisale de scriitor încetase să mai fie un lucru dela sine înţeles. Care este esenţa condiţieiumane? Ce valori trebuie să apere o societate?Care este rolul artei în societate? Care artrebui să fie temeiul moral al propriei existenţeartistice?”. Acesta este arpegiul de idei. Teîntrebi, citind această senin-îngrijorată cartedespre lumea noastră de azi dacă (post)modernitatea nu este, în fond, doar o chestiunede vocabular. Avem a recupera limba de lamincinoşi, cum ni se spune într-un loc. Nesugerează asta şi apelul compoziţional ladialog ca formă scripturală. Îi revedem peSocrate, pe Sartre, Camus şi Malraux, peNietzsche, pe Alain Ginzburg şi Platon.Dialogul este forma originară şi supremă a

comunicării şi „cîtă vreme mai putem vorbiunii cu alţii”, aceste dialoguri pseudo-imaginaresunt tot atîtea căutări ale Sensului pierdut.Căci, după cum observă Rob Riemen într-oanaliză nietzsche-ană, marele secret alnihilismului este că nu mai există Sens. Numai există o lume regulativă a ideilor, avalorilor supreme. Cuvîntul „suprem” însuşi etare suspect. Şi atunci „totul devine posibil”,ca să-l parafrazăm pe Dostoievki. Inclusiv„intelectualii inculţi”, adică intelectualii careblamează raţiunea, cultura, civilizaţia. Trăim olume a „oamenilor vandabili”, totul trebuie săaibă valoare de întrebuinţare şi verticala esteabolită. Şi dacă, după cum este citat BaltazarGracian undeva, omul se dez-animalizeazăprin cultură, recăderea lumii de azi în barbarismţine tocmai de ura faţă de cultură a „culturalilor”.Întreaga istorie a artei moderne, plastice oriliterare, se reduce la această demitere aomului pe care de la tragedia şi filosofiagreacă la Renaştere minţile luminate sechinuiseră să-l pună în centru. Acum , omuleste literalmente nimic, şi ororile secoluluiXX, XXI au demonstrat-o practic. Strigă îndeşert unele voci care vor restituireademnităţii prin această nobleţe non-ereditarăci achizitivă care este nobleţea spiritului.„Tradiţiile nu contează; eternitatea şitranscendenţa nu mai sunt recunoscute.Consecinţa inexorabilă a acestei noi supremaţiieste aceea că sensul nu mai poate exista,deoarece el nu mai poate fi cunoscut. Elpoate fi cel mult atribuit – pe timp limitat, înmod arbitrar. Măsura şi valoarea, elementeledurabile din lumea tranzitorie, dispar. Elesunt înlocuite de nihilism., de cultul lipsei devaloare. Adevărul este redus la o realitatematematică sau empirică şi nu mai reprezintăidealul în funcţie de care trebuie să seorienteze realitatea. «Era modernă» şi artaprodusă de ea nu pot fi înţelese fără conştiinţapierderii acestei eternităţi şi a reacţiilor caredecurg din ea.”. Răsturnarea tuturor valorilor,profeţită de Nietzsche, experimentată epic deDostoievscki, avea rădăcini mult mai



vechi din chiar romantica germană sau de laBaudelaire. O consecinţă imediată a acesteire-barbarizări este justificarea „deşteaptă”,vezi cazul 11 septembrie... dar câte altele! - aviolenţei. Renunţarea la adevăr şi raţiuneînseamnă deschiderea tuturor căilor pentruviolenţă. Dacă e favorabilă „cauzei”, ideologiei,violenţa este justificată... iată teoria care aincendiat secolul XX şi umblă şi acum cudetonatorul la brâu. Iată formulată pregnantinterogativ această situaţie: „Este 11 septembrieun atentat la adresa civilizaţiei noastre, ori oconsecinţă a lipsei de civilizaţie?” Depinde ceînţeles dăm termenului, veţi spune. Şi ni sepropune o definiţie extrem de simplă asocietăţii civilizate: acea societate în careschimbările politice se fac fără violenţă.Ciudat este că, în clipa în care demisioneazădin raţiune, „clericii” (pentru a folosi termenulclasic al lui Benda) demisionează din propriulstatut de gânditor. Devin, cred, simpli „tehnicieni”ai ideologiei. Cum sunt, din păcate, decidenţiipolitici ai marilor state de azi.

„Fără nobleţe spirituală, democraţia vasucomba sub povara propriei libertăţi”.Valorile umaniste pe care s-a construit Europanemaifiind cuprinse în „curriculă” (autorul îispune etimologic bildungs) libertatea devine unmecanism funcţionând în gol. Azi nu conduceîmpăratul filozof, ci ideologul, indiferent deorientare. Unde să mai căutăm această nobleţea spiritului? „N-o căutaţi în lumea mediilor decomunicare, a politicii, în lumea zgomotului. N-a fost niciodată acolo. Nu mergeţi înuniversităţi: ele au alungat spiritul. Şi bisericile?Nu fără motiv sună a gol. Lumea faimei? Acolodoar ne vom rătăci”. Să fie atunci o chestie de„scapă cine poate”, o soluţie de salvare strictindividuală? Rob Riemen nu insistă, darconcluzia cam asta ar fi. Spiritul devinecatacombar. Fraza de mai sus o spune elipticdar elocvent. „Lumii spiritului i se impunetăcerea, nu mai este nevoie de o formă deînţelepciune şi artă care să nu fie permanentunivocă, să nască îndoieli, care să fieintangibilă, să presupună receptivitate. Există o

singură viziune «corectă» asupra moralei, artei,filosofiei, literaturii, adevărului şi a felului încare trebuie trăită viaţa. Depozitarul acestei«înţelepciuni» este filosoful-rege modern:ideologul de partid, liderul de opinie,gânditorul de stânga sau gânditorul dedreapta”. Şi, puţin mai departe: „Socrate ştiacă, sătul de libertate, «omul democratic» aveasă cadă pradă numaidecât dictaturii.Aprobându-l, Nietzsche a ştiut şi el asta.Comunistul religios din Davos Dorf a văzut îndorinţa de supunere absolută un semn alvremurilor. Intelectualii extrem de erudiţi dinMünchen aşteptau cu bucurie sfârşituldemocraţiei şi al libertăţilor ei”. Libertatea sedovedeşte (noi cei din postcomunism oprobăm cotidian) o povară cumplit de greacare, în lipsa educaţiei întru spirit, striveşte,ucide. Citiţi la p. 139 de exemplu cum descrie în1850 Herzen Europa. Imagine familiară a DerUntergang des Abenlandes. În partea finală acărţii, raportul dintre cultură şi libertate estedetaliat. În legătură cu responsabilitatea(termen cheie) intelectualilor. Discursul final altorţionarului, amintind de cel al MareluiInchizitor dostoievskian, vrea să fie o dezvrăjirea iluziilor „idealiştilor”. Subliniind frenezia cucare masele leapădă povara libertăţii. „la 50 deani după instaurarea democraţiei pretutindeniîn lume, cultura va fi exilată”, subliniază ciniculcleric. Să privim de jur împrejur...

„Nihilismul începe totdeauna – în aceastăprivinţă, analiza lucidă a lui Nietzsche nu lasăloc de îndoială – prin deposedarea existenţeiumane de posibilitatea de a se ridica pe sineînsuşi deasupra naturii sale animalice.[...]Libertatea încetează să mai fie spaţiul de careare nevoie omul pentru a exersa dobândireademnităţii umane – libertatea dificilă şitragică. Ea este pierderea acestei libertăţi înfavoarea glorificării idealului animalic: totuleste permis. Nu există semnificaţii; sensuleste înlocuit de scop”. Îmi pare rău că nu potcontinua acest citat de la pagina 109, analizăcompletă a lumii de azi. Unde ceea ce estedificil nu este democratic, amuzantul şi


savurosul înlocuiesc binele şi răul, noul e maiimportant decât eternul, toată lumea aredreptate, arta devine amuzament, gloriacontează, bunăstarea materială e singuravaloare etc. Citeam aceste diagnosticepregnante ale autorului, şi totuşi, la sfârşitullecturii îmi rămăsese aşa, ca o bănuială deinsatisfacţie. Mi-a trebuit ceva vreme să înţelegde unde provenea. Eleganţa demonstraţiei era,sigur, impecabilă, curajul premizelor admirabil,diagnosticul foarte exact... Şi atunci?Dezechilibrul mi-a apărut la o nouă lectură lanivelul soluţiei sugerate. Thomas Mann este,sigur, un model la nivelul civilizaţiei europenede până la jumătatea veacului XX. Pentrujumătatea a doua întrebările au căpătat altenuanţe, şi modelele sunt altele: Soljeniţîn,Havel, Michnik, este o altă linie a nobleţeispiritului despre care gânditorul olandez nuscoate un cuvânt în toată cartea. „Soluţia” luiRob Riemen la toate aceste provocări aleprezentului mi se pare, sigur, justă, darincompletă. Restaurarea ideii de om,recentrarea sa, prin educaţia responsabilităţiifaţă de libertate şi de celelalte valori tari mi separ obligatorii. Ocultând umanismul cadimensiune fondatoare, Europa de azi eşueazăîn algebra procedurilor, dimensiunea standarda castraveţilor devine mai importantă decâtviaţa omului. Dar nu numai umanismul intră înformula chimică a ideii de Europa. Ci şicreştinismul, despre care autorul nostru nuaduce nici un moment vorba. Şi abia de aici arputea începe discuţia... Nici măcar Socrate „celmai înţelept dintre oamenii care au trăit subsoare” nu se încumeta să caute distincţia dintrebine şi rău fără ajutorul zeilor. Umanismul post-renascentist a început un lung proces (ajuns înzilele noastre aproape de capăt) de evacuare alui Dumnezeu din problematica etică şiantropologică. Aşa s-a ajuns la enormastupiditate (după părerea mea) de a suprima,din motivaţii politice, referinţa la originilecreştine în constituţia UE. Poate fi soluţionatăproblema răului fără recursul latranscendenţă? Rob Riemen vorbeşte

eufemistic despre eternitatea ideilor, aduce îndiscuţie (fără a o numi ca atare şi fixând-opărtinitor doar de o parte a istoriei) chestiuneamartirajului în ultimul capitol prin persoana luiLeone Ginzburg, dar se fereşte să spunărăspicat, camusian, că doi şi cu doi fac patru.

În spiritul dialogului pe care autorul îl cultivăca formă superioară de civilitate, închei printr-oamintire personală. Eram într-un conclavintelectual în care se vorbea despre somaţiileeducaţiei de azi şi mai ales de mîine.Promotorul patetic era dl. Alexandru Mironovzugrăvind plin de entuziasmu-i specific viitorulhiper-tehnologizat, copiii legaţi de terminalelecalculatoarelor, telefoanelor mobile, cucapacităţile de atenţie distributivă enorme,comunicare intercontinentală instantanee, fărănecesitatea şcolii ca spaţiu fizic, plutind printreholograme şi spaţii virtuale. Mi-am permis, cade obicei, să fiu un trouble fête şi să observ camîn felul următor: probabil că şcoala viitorului nuva arăta deloc aşa cum o prezenta dl. Mironov,ci va fi între mai mulţi oameni, aşezaţi la umbraunui copac, într-un apus blând de vară, desculţişi discutând despre fericire cu un învăţător.Nobleţea spiritului nu era publicată pe atunciiar Grecia nu visa la criză. Socrate mai puteadiscuta despre libertatea şi demnitatea omuluiîn acompaniamentul mătăsos al valurilorlovindu-se de ţărm. Dl. Mironov m-a privit cape un nebun şi probabil avea dreptate. De cânds-a petrecut această scenă şi până azi s-au făcutdeja paşi importanţi în a considera suspectăcomunicarea directă, faţă către faţă, şi care nueste mediată de nu ştiu ce complicate device-uri. Şi totuşi, dacă vrem să-l ascultăm peSocrate, n-o putem face decât dacă neîntindem la umbra unui măslin într-o dupăamiază lină pe malul Mediteranei. Nici ocască Hi tech nu ne va putea transmite vocealui puţin hârjâită şi care repetă destul de desenervanta întrebare: de unde ştii? g

_________1 Rob Riemen, Nobleţea Spiritului, un idel

uitat¸ ed. Curtea Veche 2008, traducere dinneerlandeză de Gheorghe Nicolaescu.

eseu

Liniile din palma mea stîngăseamănă uimitor cu cele din palma mea

dreaptă.Nu ştiu ce înseamnă pentru chiromanţi asta.E ca şi cum aş fi venit pe lume în rugăciune.

(Mariana Marin – M. M.)

Autoarea volumului Un război de o sută deani (1981), cu care şi-a deschis carierapoetică, este „o optzecistă atipică” .

Poezia ei este lipsită de ludicul şi de ironiaasupra exteriorului, atât de frecvente înscrierile altor colegi de generaţie. Debutuleditorial este interpretat de Radu G. Ţeposu ca„un exerciţiu metodic de detaşare ironică faţăde eul propriu” . Mariana Marin refuzăconfesiunea; poezia focalizează imagineasinelui care se oglindeşte în secvenţeimpregnate de brutalitate. Se resimte un fiorrece şi o contemplare excizată de orice afect alinteriorităţii. O disecţie în viu a propriului eu.Nu îşi simte durerea, dar o analizează sarcastic.

Nicolae Manolescu identifică în volumulde debut al Marianei Marin „două vârste alepoeziei ei: întâia, mai «afectivă», mai calină,mai glumeaţă, mai blând ironică; şi o a doua,aspră, sarcastică, disperată” . Ilustrativpentru cea din urmă este poemul O nuia desticlă, un portret interior al unei femei ce secomportă bizar. justificarea îşi găseşte sevaîn planul afectiv şi în slujirea unui ideal: „Înfiecare dimineaţă se trezea cu un singurgând”. Versurile cheie în care se regăseştetitlul poeziei – „Îşi lovea memoria cu o nuiade sticlă. / O punea la fiert” – evidenţiază

refuzul oricărei stări afective, al oricăruisentiment ce s-ar putea naşte din amintiresau din gândire; acesta este scopul suprempe care îl serveşte. În acest sens, memoriaeste pedepsită, controlată cu stricteţe pentrua nu cădea pradă simţămintelor. Trăirea esterespinsă, suprimată: „singură pasărea vaîngheţa în zborul ei sunător...”. Suntem înfaţa unei persoane ciudate („Îşi vopseamîinile, faţa, duminicile. / Iarna refuza sămănînce salată. / Răsturna cărţile biblioteciipînă cînd ele începeau / să sufere.”),nesociabile, absente, sadice, fidelefantasmelor care preiau controlul asupra ei.Acel „singur gînd”, acel ideal este de fapt oobsesie, căreia, dacă îi adăugăm „boala”,„mînia ei: / o corabie cu pînze în mijloculcamerei”, „nebunia ei: / corbi, cît mai mulţicorbi (...) un război de zăpadă” (imagini alemorţii), „perversiunea ei: / scîncetul unuirobinet sinucigaş” (sadismul) obţinemimaginea de ansamblu a poeticii MarianeiMarin. Sarcasmul agresiv care dominădiscursul poetic oferă poemului un aer„surprinzător de senzual” , în ciuda priviriiîngheţate a poetei care urmăreşte dinaproape în aproape textul. E ca şi cumaceasta te priveşte dintr-un colţ. Răcealaimprimată poeziei creează senzaţia uneirespiraţii grele ca într-o zi geroasă de iarnă,când simţi aerul rece invadându-ţi plămânii.În poezia ei „niciodată tentaţiaexperimentului controlat şi de efect nu ialocul privirii reci, tăioase, neiertătoare, carescrutează incriminator, sarcastic şi rareorisimplu ironic (dar şi atunci e o ironie amară)propriul sine şi balcanismul dezgustător,devenit context imuabil” .

Cruzimea, trăsătură generală în scrierileacestei poete, o întâlnim şi în Bruta,surprinsă încă din titlu. Poemul, o viziuneasupra actului creaţiei, îşi extrage ritmul dinoglindirea realului în matca biografismului.Este condamnată ficţiunea, poeta luptândpentru un text autentic, cât mai pur, din caresă lipsească şi cea mai mică urmă personală.

Ana-MariaCONSTANTIN

Din istoria optzeciştilorMariana Marin

(10 februarie 1956 – 31 martie2003)



De aceea respinge sentimentele de oricefel şi încearcă o desprindere totală depropriul eu. În această lungă „naraţiune”într-un cadru real („În această zi de ianuarie/ străbat cîmpia din sudul patriei”), poetapledează pentru distrugerea ficţiunii caredevorează realul, asociind ideea cu moarteafizică, asumată mult mai uşor, prin: „Corbiide aici sînt de o uimitoare decenţă / în faţaresturilor”. Ea este conşientă, preaconştientă, de dificultatea obţinerii unui textpur în care să nu se simtă nicio vibraţie, însănu se grăbeşte – „Eu trebuie să mai am timp– îmi spun. / (…) / Trebuie să mai am timp”.Pentru ea, ficţiunea şi afectele ucid poezia:„Din memoria unui naufragiu / ficţiunile seridică palide, / - străbătînd cu atenţieuniversul, / muşcîndu-i delicat pereţii”. Nuîntâmplător este amintit Mohammed Sceab(scriitor care s-a sinucis) în acest poem ca orugă pentru moartea imaginaţiei în textulpoetic. Treptat se observă că eforturilepoetei nu sunt încă zadarnice, fiindcă„perdelele-s lăsate / peste ultima mareiubire a secolului”, iar adevărata poezie, însensul acceptat de Mariana Marin,(„îngeraşul” către care se adresează), paresă se ivească de sub „cuvintele ciuruite”,acele sensuri pure alterate de imaginaţie.Distrugerea ficţiunii se face în termenii uneistingeri fizice, prin „putreziciune”, prinînfruntarea „oribilei spaime de moarte”,într-un „februarie violent, / pentru care artrebui să-şi dea singure foc / toate paginilede glorie ale căilor ferate”. Ficţiunea artrebui să îşi recunoască mediocritatea şi săse năruiască singură, pentru îndrăzneala dea se camufla pentru a atrage în capcană –„Putreziciunea, iubire / cu miros dulce demăr, / - pentru care (în extaz) ficţiuni suaveam fost / inventaţi”. Încercarea de a sedezice de propriul eu pentru a se apropia câtmai mult de adevărul poeziei este surprinsăîn versurile: „Putreziciunea regăsirii de sine,/ - arătîndu-şi colţii de lapte; / şi pe cei deargint şi de aur – am spus”. Radu G. Ţeposu

afirma că „refuzul identificării cu sineascunde, în fond, o repulsie, o crispareiritată” . Trecerea în planul ficţionalpresupune moartea adevărului, motivpentru care „În spatele fiecărei ficţiuni / seascunde desigur un mort”. Reluarea imaginiicorbilor „decenţi” şi versurile „ Şi poate căeu mai am timp. / După cum orice naufragiupoate lua forma lumii. / Orbirea – formatrupului meu” indică pierderea speranţei încucerirea sensului adevărat al poeziei.Ultimele versuri sugerează neputinţa şiconştientizarea ideii că poezia purăconstituie doar o iluzie: „Vezi, perdelele-slăsate / peste ultima mare iubire; / iar noidegenerăm sub zăpadă / cu simţurile întinsenervos / (cu sensurile zdrobite nervos) / înjurul celei mai puternice iluzii”, fiindcăextirparea ficţiunii este imposibilă: „şi doarpentru ea, / - ficţiunea, / canalia, / bruta”.

Poezii precum aceasta, deosebit de multe,sunt străbătute de o autoironie puternică, nuîn relaţie cu ludicul ca în cazul altoroptzecişti, ci într-un ton solemn, grav, înspatele căruia se ascunde un adâncsentiment de vinovăţie. Mai mult decât textşi imagine (în tonuri închise, tari), poeziileMarianei Marin constituie voce, strigăt.Aceasta este direcţia asupra căreia ar trebuisă ne focalizăm, fiindcă auditiv ne putem daseama că „tot ce aminteşte de biografialăuntrică e îndepărtat prin extirpări cinice aleafectivităţii, exhibat cu violenţă în viziuniîncrâncenate, ce se încheagă într-unspectacol al exorcismului demonic. Cruzimeaimaginaţiei, hrănită de ironii tăioase,produce contemplaţii reci ale alterităţii,încremeniri extatice ale sufletului.Autoscopia, care e în fond o confesiedeghizată, tulbură imaginarul liric până laconvulsie, întorcând interioritatea pe dos, cape o mănuşă” . Mariana Marin este un cazexcentric, iar poezia ei de o intensitatecopleşitoare. Din păcate mult prea puţincunoscută...

g

Pe 26 ianuarie s-au împlinit nouăzeci şipatru de ani de când s-a născut celebrulpersonaj Nicolae Ceauşescu care, şi

mort, pare a nu se despărţi de poporul săudrag. S-a organizat chiar şi o licitaţie cu totfelul de cadouri exotice primite de celebrulcuplu prezidenţial în urma vizitelor de lucru şide stat. Dacă ne-am obişnuit cu boceteleunor nostalgici lângă mormintele celor doidin cimitirul Ghencea, nostalgici care îşi faccruci, aduc sobor de preoţi (o culme aaberaţiei pentru cineva care a fost un mareduşman al credinţei ortodoxe) într-oîncercare postumă de a le descoperi laturaumană, democrat-creştină, un eveniment deo cu totul altă natură a avut loc într-unul dincluburile de fiţe din Capitală: o petrecereavând ca tematică regimul comunist. Datăfiind speranţa patronului de a face un profitcât mai mare, umplând localul, la clubăreala,au fost invitaţi foşti pionieri ai Patriei. Ţinutaobligatorie era chiar cea de pionier, normal.Animatoarele aproape adolescente auadoptat hainele pioniereşti, transformate,spre a fi cât mai sexy-trendy: dacă s-au găsitcămăşi albe la care au fost ataşate celebrelecravate roşii, fustele negre, plisate erau însăscandalos de scurte, lăsând să se întrevadăpulpa până sus-sus (Lenuţa ar fi făcut cusiguranţă infarct dacă ar fi văzut o astfel descandaloasă desacralizare). Nici vorbă decelebrele sarafane-sac de cartofi bleumarincu matricola obligatoriu la vedere! În modevident, tinerele intervievate habar nu aveaudespre ceea ce a însemnat regimul comunistpentru poporul român, pentru părinţii,

bunicii şi (cu atât mai puţin probabil) pentrustrăbunicii lor, fiind născute după 1989.Beneficiind de tot ceea ce a adus bun anul1989 şi, mai ales, de libertate. Chiar şilibertatea de a clubări în voie. Ne întrebammelancolici dacă respectivele tinere au văzutfilmele noii cinematografii româneşti care s-aaplecat cu atenţie asupra acestui trecutapropiat, destul de problematic. Probabil cănu au urmărit nici măcar celebrul 4,3,2 filmcare abordează o tematică ce le-ar fi pututstârni interesul căci, ne întrebăm, dacă aceletinere, mai mult sau mai puţin frumoase, ar fifost la fel de dispuse a îmbrăca uniformacomunistă dacă ar fi ştiut că în acele vremuriminunate până şi viaţa sexuală era strictreglementată de Ceauşescu, neexistând niciprezervative şi nici anticoncepţionale).Deranjantă a fost apariţia în cadrulreportajului a proprietarului localului care aexplicat de ce a ales aceasta tematică, ba maimult, întreprinzător, făcuse rost şi de unsteag roşu al P.C.R. pe care-l exhiba cumândrie proletară. Unul dintre participanţiiîn vârstă la petrecere se mândrea că el a fostfăcut pionier tocmai la închisoarea undefusese închis nea Nicu. Îi uitase numele (da,era vorba despre Doftana) Probabil încercasă-şi valorizeze la maximum şansele de aagăţa vreuna din pseudo-pionierele sexy. S-adansat pe muzica unei formaţii puţincunoscute (cel puţin de noi) Marfar.Întrebaţi, doi-trei dintre membrii trupei audeclarat că habar nu au despre ceea ce a fostatunci fiind născuţi după, „întrebaţi-l peGeorge (nume fictiv), el e mai bătrân, poateştie cum a fost atunci”. Toboşarul, vizibilbăut şi obosit, întrebat, a rostit o sentinţăextraordinara pentru haosul mintal al uneimari părţi a populaţiei României „Atunci eraşi foarte bine şi foarte rău, acum este şifoarte bine şi foarte rău”

Din nou observăm aplicarea dubluluistandard în societatea românească şi nunumai: dacă Radu Mazăre a apărut în presaromânească şi internaţională după ce şi-a

Codruţ CONSTANTINESCU

Clubăreala de 26 ianuarie

atitudini


satisfăcut capriciul de a participa la oprezentare de modă împreună cu fiul său înuniforma ofiţerilor Wehrmacht-ului, nuacelaşi lucru s-a întâmplat când a adoptat unfel de uniformă a lui Che Guevara, ba maimult, a mai îmbrăcat şi nişte tineri şi tinereimberbe. Garda personală. Paranoia, e drept,nu cunoaşte limite. Ne întrebăm ce scandals-ar fi declanşat dacă un alt proprietar declub ar fi decretat o altă tematică, cea SS.Dacă am căuta puţin, am putea da pesteşase-şapte citate grele, din opere majore despecialitate care ar reliefa, fără îndoială,importanţa memoriei în societateaomenească, nocivitatea amneziei etc., dar n-am să o facem. În fond, acei minunaţi tinericu keff de super-distracţie ( pentru a păstratonul tineresc de azi) nu sunt nici primii, niciultimii cărora nu le pasă pur şi simplu deceea ce s-a întâmplat acum 20-30 de ani şinu acum 200-300 de ani, într-un orizontabstract şi rece, făcând parte din cei peste50% din tinerii născuţi după 1989 care au opărere bună despre Ceauşescu şi regimul săudar poate că ar trebui să ştie că umanitatea aprogresat constant de-a lungul timpuluitocmai pentru că a avut puterea de a-şiaduce aminte. De a nu uita. Şi, în general, cuunele chestii nu merită şi nu se poate săglumeşti prosteşte. Să le relativizezi. Nu poţisă dai din fund pe o Internaţională sau Treiculori cunosc pe lume remixate! Nu suntsigur că dacă uităm istoria riscăm să orepetăm, însă riscăm ca demonii din trecutsă se întoarcă, mascaţi, sub cu totul alteforme, afectându-ne, distorsionându-ne sauchiar distrugându-ne existenţa (se aplică şiunei caricaturi de ales local, fascisto-guevaristul Radu Mazăre). Oare ce s-aîntâmplat cu predarea în şcolile noastre aunei discipline distincte, cum se dorea,istoria regimului comunist din România?

g

poezie


Eugen EVU

Incantaţie la Muntele Şureanu

Aşterne-te foşnind ca pădureaÎncetinind galben moartea cea bună,Poezie! Melos din jaruri de lună,Mantră a inimei, sânge-răsună!

De atlaz înspicând graminee, semantic,Al Luminei Vergine penultim romantic,Din timp secerat întru iarăşi aratPe sub triluri de mierle cuibărind sus de sat

Alor Mei petrecuţi celeilalte cunoaşteri,Să le fie de leac contra zeilor maşteriŞi Urâtul să-şi stingă-n răbdarea-nvieriiUnde-au fost azvârliţi Uriaşii, minerii

Adâncitului aur, îngheţat curcubeuCe-mi urzi, zestruit, prin cuvânt,

Dumnedzău.

Autumn

Prin teascuri, dulceo, mierea-i sângerieŢii minte cum zvîcneai acolo-n vieDe simt şi-acum, în astă poezie?

De parcă-n vârste-mpreunaţi şi-acumMuşcăm din logos sâmburi şi parfumNe înfruptăm din interzis necum...

Gelos pe cel din dragoste căzutPăstrez săgeata înviespată-n scrumPe-ngândurata-mi trestie, Aum !

Septentrion natal, bruscat ciorchineAl sânilor, din goliciuni preapline,Mi-l scutură, îngenunchiat în tine.

Te beau şi te mânânc, hulpav! Deci sum...

Hunedoara, Romania

1. Mistica semnelor

Contemporan cu Dumnezeu, încă înaintede facerea lumii, jocul cosmic al esenţelordevine lege în ordinea conştiinţei.

Dezvăluirea ontologicului se stabilizează înreţele de semne. O infinitate de grafuri, arspune un matematician! Începând cu ceramicaşi practicile magico-religioase, şi până înprezent („remanenţele” neoastrologică şineoalchimică), forma şi ritmul vieţii semnelorau tradus imanenţa tăcută a lumii în inteligibil,şi au făcut posibilă apariţia unor grandioasesisteme predictive, pentru a descifra sintaxalui Dumnezeu de pe acest palimpsesthalucinant care este realul. (1)

După American Heritage, predicţia estedefinită prin verbele a stabili, a cunoaşte cevadinainte ( un fenomen în spaţiu şi timp, un setde proprietăţi etc.), pe baza unor cunoştinţeprealabile [lat. praedicere, praedict- prae-,pre- , înainte+ dicere, a spune].

AstrologiaStudierea cerului cu mijloace prea puţin

perfecţionate şi centrată pe ideea că soarele seroteşte în jurul pământului - mişcare aparentă- stă la baza acestei discipline, cu o puternicărezonanţă religioasă. Astrologia apare înMesopotamia, Asiria, trecând, apoi, în Egipt,Grecia, Roma şi Cartagina. În Babilon(Mesopotamia de sud), preoţii au împărţitbrâul astral, aflat de o parte şi de alta aeclipticii (drumul aparent al soarelui), în 12sectoare - constelaţii, componente care auprimit, fiecare în parte, un nume şi un simbol

specifice (zodiac).Credinţa în influenţazodiacală asupra destinului a condus, în evulmediu, la un mod de calcul al hărţii cereştiindividuale („astrograma”sau „horoscopul”) , alunui sistem de semne cereşti, după care seputea prezice viitorul. Astrologia a favorizatapariţia astronomiei, prin intermediul vechilorgreci, sentimentul mistic al cerului fiind înlocuitcu abordarea ştiinţifică, atât cât a fost posibil laacea vreme. Odată cu Copernic (1473 -1543),geocentrismul se prăbuşeşte, iar universulinfinit al lui G. Bruno (1548- 1600 ) consacrăideea nemărginirii constelaţiilor şi a galaxiilor.(2) Nesfârşitele discuţii despre influenţaplanetelor şi a ciclului soarelui asupra sorţiiomului, grămezile de cărţi şi broşuri pe aceastătemă debusolează, induc un sentimentambivalent: determinism strict, instaurat delegile astrelor sau liber arbitru? Nicicreştinismul nu a scăpat de interpretareaastrologică. După G. Ory, „ordinea succesiuniipovestirilor evanghelice e copiată de pe boltacerească, de pe sferele concentrice carereprezintă mişcarea aştrilor” ( 3), în vreme ceSfântul Ioan Damaschin refuză credinţa elinilorîntr-un destin aflat sub directiva bolţii cereşti,determinismul astrologic (4), „căci dacă toatese produc şi conduc din necesitate, Dumnezeunu va purta de grijă făpturilor sale (…) raţiuneane-a fost dată în scopul deliberării”. Din punctde vedere fizic, cert este că atracţiagravitaţională din sistemul soare-pământ-lunădetermină infinitezimal organismele uman,animal şi vegetal. De exemplu, glanda pineală -ceasornic biologic -, sub influenţa câmpurilormagnetice ale soarelui şi lunii, produce ocantitate mai mare de compuşi chimici numiţibetacarboline (pinolină şi melatonină),influenţând glandele endocrine, sexualitatea şiemoţiile. Câmpurile „L” ale lui Burr -echivalentul biofizic al „suflului vieţii” - adicăenergia electrică organismului - care determinăschema organismului - reacţionează la fazelelunii. Temperatura este alt factor important.Corpul care absoarbe căldură influenţeazăcreşterea agitaţiei termice deci a moleculelor,prin accelerarea nucleelor

eseu


Sorin VÂNăTORU

Sistemul filozofieipredicţiei*

atomice, cu implicaţii în morfologia şiproprietăţile ADN. Forma moleculelor şiactivitatea lor biologică se poate modifica prinruperea legăturilor de hidrogen, carestabilizează structura acizilor nucleici. Credemcă, pentru a evita dichotomia „extremistă”între omul „astrologic”şi cel ‘’teologic”, n-avem decât să fundamentăm astrologia,plasând în centrul ei liberul arbitru. Acesttandem va fi preluat de alte sisteme astrale,un fel de principiu cosmologic al lui Mach, saupendul al lui Foucault. În acest fel, monopolulastral asupra destinului uman se dizolvă într-onemărginire de sisteme succesiveinterdependente, unde semnele destinuluiindividual se regăsesc într-un Dumnezeuinfinit şi imprevizibil, odată cu universalizarealiberului arbitru, de la deciziile omeneşti, pânăla necesitatea cuantico-cosmologică, şi chiarmai departe (5).

GnosticismulPutem spune că gnosticismul este rezerva

epistemologică a creştinismului. Deopotrivăadmirat şi blamat, apare în sec. I î.Hr. lasamariteni şi iudei, într-un context pestriţ deidei şi credinţe religioase privind, în special,viziunea soteriologică.

Cunoaşterea ( gr. „gnosis”, cel ce cunoaşte-gnostikos”)conduce sigur la mântuire, şi eopusă materiei, sediul răului (idee mazdeistă),şi nu poate fi definită afirmativ, iată ocorelaţie interesantă cu „apofatismul”brahman neti - neti. Salvarea din această lumee eliberarea din materie, reîntoarcerea lastarea de curăţie interioară, prin gnoză.Mistica semnelor numerice, în interiorulfilozofiei gnostice atribuie numerelor calităţitainice: 1 este începutul numerelor, dar nupoate fi vreun produs numeric. Devenirea,fiind mişcare, nu poate reprezenta o calitate alui Dumnezeu, care nici nu se mişcă, nici nu emişcat. Dumnezeu corespunde numărului 7.De observat că mistica lui conţine un referenturanic, mai exact, selenar: 7 determinămişcarea circulară şi revenirea lunii ( 1 + 2 +3… + 7 = 28 ), în poziţia ei iniţială, de la lună

nouă la jumătate de lună. Aceşti parametrinumerologici intră în sintaxa destinelorcomune, ontologic şi uman (de exemplu,gnoza peraţilor, la care cosmosul este supusputerii astrelor demiurgi, în care se reflectăLogosul, Cerul este arena luptelor dintre Logos(Dragonul) şi Şarpele cel Rău). În sistemulgnostic al lui Marcos, mistica literelor şi asimbolurilor consacră principiul cosmologic al„Tetradei” Kolorbas. Acesta purcede din Sige -tăcerea - şi actualizează Ogdoada (foc, apă,aer, pământ , respectiv calităţile cald, umed,uscat, uscat). Împreună cu cele 7 corpuricirculare (cerurile), soarele, luna şi ultimul„cer”, se constituie cele 10 puteri aleLogosului şi cele 12 semne ale zodiacului.

Gnosticismul a interferat un creştinism,pentru care taina evenimentului viitor şiprofetizarea lui alimentau, prin feed-back,autoritatea mişcării astrelor, oferind, în acestfel, un suport raţional pentru luciditateacredinţei. (6)

Cabala (ebr. „kabbalah”- tradiţie)

Nimic nu apare din nimic.Lumea este exclusiv spirit.Materia nu emerge din nimic.Spiritul este necreat şi este veşnic.Realul emană din spiritul universal

(Ain - Soph).

Dumnezeu se manifestă, ca lume, încategorii specifice (sefiroţii). Geneza începecu B reşit bera Elohim , B fiind numărul 2(adică dedublarea Unului). Acestea suntideile fundamentale ale Cabalei, în careBinele şi Necesitatea nu mai sunt concepteabstracte, sa nu numai, ca la Platon, încâtputem vorbi despre un soi de conceptemateriale, sinteză a spiritului cu vibraţia purfizică din combinatorica litere-numere, şi deun psihism ontologic: există frecvenţe„malefice” de 6,67 Hz şi „ benefice”, de peste7, 83 Hz care, la scară neuromolecularăinfluenţează psihicul (7).


Cabala, prelucrată neurobiofizic, ar putea firezultatul unui proces din teoria informaţiei:vibraţiile numerelor sunt transformate înimpulsuri electrice şi transmise, prinintermediul ARN, la cortex. Energia lor sedisipează în timp şi se însumează cu zgomotul,sinteza spirituală fiind reprezentată de aceastăînsumare, adică impulsurile şi zgomotul numai sunt discernabile, creându-se o realitatenedeterminată şi compactă, de sistem închis,care urmează să primească atributele uneidivinităţi ‘’infinite”, „atotputernice”…dupăcare aceasta este instalată în firea existenţeica destin definitiv orînduit şi „descifrabil” prinmetode combinatorii. Exemplu de predicţieneocabalistică: începutul celui de-al doilearăzboi mondial – 1939 - invadarea Poloniei:războiul din Afganistan (1880) durează 1 an,deci 1881.

Descompunere: 1881 = 1+8+8+1 şiadunare, 1881 + 1+ 8+ 8+ 1 = 1899.1899-războiul anglo-bur = 3 ani, 1899 + 3 = 1902,1902 + 1 + 9 + 0 + 2 = 1914

Primul război mondial a durat 4 ani deci1914 + 4 + 1 an - când a fost semnată pacea dela Versailles = 1919, 1919 + 1 + 9+ 1 + 9 = 1939.

Dar acest algoritm predictiv nu ţine seamade faptul că variabilele evoluţiei nu suntniciodată aceleaşi, predicţia trebuie continuuameliorată, în funcţie de parametrii atâtgenetici, cât şi cosmologici.

Cărţile oraculareÎn cărţile oraculare de tipul y jING (Cartea

Schimbărilor), performanţa psihologică amesajului se mulează pe receptivitatea celuice-şi întreabă destinul, urmărind indicaţiile dincarte. Codurile intrinseci textului, clar-obscurul spunerii, cu o vădită expresivitateliterară, pun în mişcare mecanismele unuisacru „activ, operant”, prefăcând cuvintele în„semne ale lucrurilor” subconştiente.Sonoritatea oraculară a textului îţi preiaimaginaţia în care te afunzi, pe măsură cecuriozitatea se amplifică. Subconştientul estereglat de un inconştient obiectiv, nepsihologic,baleiat, la rândul lui, de propriul psihic,

antrenat de experienţa unui limbaj arhetipal.Oracularul intră în rezonanţă cu o specie decauzalitate din universul fizic. Este sentimentulde participare la sacru,de la care speri unviitor favorabil. Metoda constă în aruncareaunor monede găurite. Capul se notează cunumărul 3,”pajura”cu 2. Căderea a douăpajure şi un cap = 7, o „pajură” şi două capete,2+ 3 + 3 = 8 , ceea ce se notează cu o liniecontinuă sau frântă. Apoi se întreabă oracolul.Întrebările nu trebuie să se refere la numere,la date precise, de exemplu, nu se întreabă „câţi bani îmi vor trebui ? „, ci „ îmi vor trebuibani?”.În continuare, se trasează hexagrama(o figură formată din şase linii, de jos în sus, şise interpretează textul corespunzătorhexagramei obţinute. Totul se desfăşoară într-o atmosferă magică : camera întunecoasă,linişte, în momentul invocaţiei monedele sunttrecute prin fumul tămâii…

O impresionantă intrare în psihismulpersonal, în geometria secretă aechivalenţelor dintre psihic şi materie.

Vrăjitori, prezicătoriInvocarea forţelor supranaturale este o

problemă istorică şi de mentalitate, darcredem că are în spate, chiar inconştient, oanumită substanţă epistemologică, adică oteorie despre actul invocării. Numele zeilor şial demonilor,metodele utilizate ( făcături,molifte-de exemplu, moliftele Sfântului Vasileetc.) se bazează pe un anumit determinism.Personajul lui Shakespeare - Macbeth - pierdepariul cu limbajul vrăjitoresc. Conştiinţa luirăspunde unui semnal magic, care îi vaorienta faptele. Vrăjitoarele îi vorbesc „în doiperi”, şi îl antrenează într-un joc, underegulile sunt produse de propria lui conştiinţă.La chaldeeni şi asirieni, cei loviţi de vrăji sescăldau de şapte ori în apele sacre Tigru şiEufrat, sau înnodau sfori pentru legareavrăjilor. În timpurile moderne, la mare preţeste, de exemplu, ghicitul în cafea, un alt gende algoritm predictiv.

Numai că, aici, filozofia sacrului esteaproape formală - în comparaţie cu Antichitatea


şi Evul Mediu -, de unde relativul succes almetodelor populare de predicţie. Contează,totuşi, ritualul şi explicaţia acestor practici: încazul ghicitului în cafea, când ghicitoareaapucă ceaşca, ea atinge amprentele energetice(există o amprentă energetică explicabilă fizic)întipărite ale celui care a băut, ghicitoareapreia această semnătură energetică şi o„procesează” în funcţie de mai mulţi factori(psihologia „clientului”, ambientul cultural etc.)(8), stabilind un itinerar al evenimentelorviitoare. Epistemologia ghicitoarelor otraducem ca axiomă a determinismului, dupăcare nimic nu este întâmplător.

„Soarta” prezisă poate fi evitată folosindzarurile sau anumite trucuri psihologice, carete îndepărtează de sugestia malefică şi de„împlinirea unui destin” împotriva lucidităţii şia libertăţii de decizie.

Eliyahu RipsEste reprezentativ pentru neocabalistica

actuală. Rips susţine că în Geneza, literele seaflă în poziţie echidistantă unele faţă decelelalte şi compun cuvinte cu sensuri corelatecare apar în succesiune. Prin selectarea lor şiutilizînd metoda randomizării, putem afla„probabilitatea coeficientului de semnificaţiestatistică”. Concluzia este probabilistă, darRips sugerează că a prevăzut deterministmoartea unor oameni politici. Astfel depredicţii sînt absolut simbolice, cu tot meritullor în mistica semnelor, deoarece nu numaiGeneza, dar Biblia, în general, nu este unaparat de făcut predicţii. Dacă Bibliaprevesteşte Totul, dirijează Totul, excluzîndliberul-arbitru, dispare şi Dumnezeu odată cuputerea de predicţie a ‘’ semnificaţieistatistice’‘. Rips alungă spiritul lui Dumnezeu,intuiţia mistică a conştiinţei totale, şi-ltransformă într-o combinatorică fără duh,adică într-un joc de table (9).

2. Modelarea viitorului

A modela viitorul înseamnă a elabora oschemă de viitor bazată pe o filozofie

preexistentă. Faţă de mistica semnelor,predicţia nu mai este calcul şi dezvăluire, ciestimarea comportamentului unui viitor pre-conceput.

Predicţia circulară (Biblia, Nostradamus, Nietzsche) Luată în sine, Biblia este un sistem închis,

ea nu conţine un viitor istoric, deşi aparent sereferă la istorie. Viitorul biblic este simbolic şicircular, este descrierea simultaneităţii a douătipuri de actualitate: Vechiul şi NoulTestament. Trimiterile permanente dintreVechiul şi Noul Testament reprezintă ocircularitate întemeiată pe semnificaţii atât dearhaice ( viaţă, moarte, luptă, suferinţă, bine ,rău, transcendenţă etc.), încât analiza lucidăeste serios pusă la încercare. Ieşirea din sine atextului biblic - dintr-o istoricitate temporală şitrecerea în atemporal -, defineşte libertateaintern - nemărginită a Bibliei, ale cărei spuneriau drept criteriu al adevărului Biblia însăşi.Teoremele lui Gödel reflectă foarte bine acestaspect . Pe această specie de circularitatefuncţionează şi acel aşa numit „geniupredictiv” al lui Nostradamus sau teoriasupraomului la Nietzsche: viitorul e modelat,construit, pe nişte principii insondabile alespiritului. Acestea l-au produs pe Hitler, încădin preistorie, şi nu neapărat profeţiilesinguraticului de la Sils-Maria.

Dumnezeu se desparte de logica Bibliei -text de o atotcuprindere sufocantă şihipnotică - pentru a se evapora în melancoliaunui absolut solitar.

Metoda lui OzbekhanViitorul se bazează pe retroacţiune ( feed-

back ). Tendinţele din trecut sunt extrapolateasupra factorilor de influenţă cei mai probabiliai viitorului. Mai întîi, se estimează,preferenţial, un scenariu de viitor. Acesta esteîntors în timp, pentru a modifica prezentulcare, la rîndul lui, prin manipularea unei bazede date , va determina viitorul imaginat.Modelul poate fi comparat cu un sistem cupredicţie, cu deosebirea că aici eroarea de

Revista nouă,1/2012 31

predicţie nu este considerată ca atare, ci epreluată în mecanismul modificării prezentuluişi a prefigurării viitorului (11). Credem căviziunea lui Ozbekhan este similară cupredicţia religioasă- pe care o asimilămproorocirii -, după care viitoarea judecată deApoi este a mea şi e conformă cu faptele meleprezente, în funcţie de care o pot modifica. Ospecie de predeterminare a conştiinţeiviitorului şi a viitorului însuşi.

Metoda lui AyersAyers se întreabă cum poate fi prevăzut

viitorul unui sistem complicat. El utilizeazăconceptul de „ înfăşurătoare” , ca pe un grafical perturbaţiilor interne ale evoluţiei unuisistem cu foarte multe variabile. Înfăşurătoareadescrie ritmul acestor perturbaţii în funcţie detimp şi modul în care se propagă acestea peansamblul sistemului în evoluţie.

Metoda lui ZwickyZwicky oferă soluţii posibile cercetării

viitorului plecînd de la anumite matrici din„cutia morfologică”, o structură ale căreielemente reprezintă parametrii problemeistudiate. Parametrii se înmulţesc şi rezultănumărul optim de realizare a unei soluţiidezirabile(de exemplu, la fabricarea unortipuri de rachete ):

P¹1 , P²0 - masa chimic echivalentăP¹2 , P²2 - generarea tracţiuniiP¹3 , P²3 , P³3 , - trei feluri de propulsienΠ = 2 x 2 x 3… = n reactoare posibile

Predicţia cutremurelor (predicţia petermen lung, hypothesis test)

Predicţia seismelor se bazează peextrapolarea, în viitor, a unor regularităţiobservate în activitatea seismică dintr-oanumită zonă geografică. Cutremurul este orupere a păturii litosferice cauzată deacumularea tensiunilor mecanice. Înainteafiecărui cutremur are loc un număr de mesajeprecursoare, cum ar fi deformarea crusteiterestre, modificări ale câmpurilor geoelectric,geomagnetic, geotermic şi gravific. Evaluarea

deviaţiilor acestor parametri de la valorilenormale constituie baza metodelor depredicţie. Valorile standard le definim ca pe unviitor deja modelat, cert, previzibil, asupracăruia acţionează factori aleatori responsabilide producerea cutremurelor. În predicţia petermen lung, au fost prevăzute fenomeneseismice cu magnitudinea peste 7 pe scaraRichter, cum a fost cel din Mexic, din 29noiembrie 1978- magnitudinea de 7,3 Richter.Totuşi, au fost înregistrate şi eşecuri înpredicţie , cum a fost cutremurul de laTangshan din China - 28 iulie 1976 -magnitudinea 7,8 Richter - , când au muritcirca 250 mii de persoane. Cutremurulsubcrustal din zona Vrancea ( 1977) confirmăciclicitatea seismelor - istoria cutremurelor dinVrancea datează încă din 984 după Hristos - şioferă posibilitatea testării ipotezelor cu privirela explicarea acestor fenomene (hypothesistesting ) şi a introducerii tehnologiilorspecifice de predicţie.

3. Predicţia fundamentală

Este domeniul filozofiei predicţiei dinlumea microfizicii, fundament al lumiimacrofizice.

Substanţa informaţională (Drăgănescu M.)Autorul „Ortofizicii” consideră că la baza

materiei ar sta o aşa-numită substanţăinformaţională din care emană un fel de„softuri” ale evoluţiei materiale. Aceastăsubstanţă produce un suport al viitoruluinumit „psitron”. El este absorbit de minţilevizionare, de adevăraţi dumnezei (n.n.)aipredicţiei. „Psitronul”, tahionul, mindonul,absorbiţi de substanţa cerebrală şi apoiinterpretaţi, toate evenimentele viitoare devinintegral cunoscute.

Ne întrebăm pe ce fel de canalinformaţional apar aceste ‘’particule deviitor’‘. Mecanica cuantica a stabilit că omărime fizică descrie atât aspecte energetice,cât şi informaţionale. Funcţia de undă descrieun semnal corpuscular şi informaţional


codificat în frecvenţe Fourier. Dar, dacă o„particulă a viitorului” are viteză infinită, cumeste tahionul, ea nu transportă energie şi niciinformaţie, deoarece sensul deplasării acesteiaeste spre trecut. Se mai pune problema filtrăriiparticulei din zgomotul cuantic, încât input-ulspre creier şi conştiinţă să nu conţinăperturbaţii. În plus, trebuie găsită modalitateacuantică de „emanare” a psitronului, înprocesul de trecere de la micro la macro, de lacuantic la lumea noastră, prin interpretareaadecvată a particulei. Funcţia de undă este şiinformaţie, dar ea trebuie redefinită însistemul creier, în termeni neurochimici şi însistemul de valori ale umanităţii (12).

Mecanica cuantică (Marea Teorie aUnificării )

Unificarea interacţiilor fundamentale(electromagnetică, tare, slabă şigravitaţională) este un deziderat al microfizicii,la realizarea căruia contribuie intuiţiilefilozofiei ştiinţei, aparatul matematic şiexperimentul. Cunoaşterea fundamentelormateriei în imanenţa ei provine dintr-uninstinct metafizic, obiectivat pe hârtie şi înlaboratoare. O întrupare a Logosului şi un altchip al Revelaţiei.

Electrodinamica cuanticăelaborată de S. Glashow, S. Weinberg şi P.

Salam (1967), arată că rolul fotonului dininteracţiile slabe devine evident la interacţiileelectromagnetice, prin intermediul bosonilorvectoriali W şi Z, particule descoperite ulteriorpe cale experimentală, ceea ce a confirmatpredicţia pe hârtie.

Cromodinamica cuanticăÎn 1964, M. Gell-Mann şi G. Zweig au emis

ipoteza cuarcilor. Toate particuleleelementare sunt formate din trei tipuri decuarci, în funcţie de modul cum o particulă îşiorientează spinul, într-un câmp magneticvertical (up, down, strange). Ulterior, au fostadăugate alte trei tipuri de cuarci (charm, tip,bottom). Cuarcii participă la toate interacţiile,formând agregate de particule - hadroni.

Fiecare tip de cuarc există în trei varietăţi cuaceleaşi caracteristici (masă, spin, sarcinăelectrică etc.), şi se diferenţiază printr-unnumăr cuantic, numit „culoare”.

Marea Teorie a Unificăriicelor patru forţe consideră că tăria

interacţiilor dintre acestea depinde de energie(de ordinul 1015 GeV ). Peste această energieexistă o singură interacţie care unifică celepatru forţe. Chestiunea care ne intereseazăaici este faptul că Marea Teorie poate facepredicţii. Numai că aceastea au ca obiecttotalitatea lumii fizice şi au, desigur, implicaţiiimportante în lumea conştiinţei şi a gîndirii.Dar, dacă Totul poate fi prevăzut pe valoare ,cu exactitate absolută, intrăm într-un cercvicios: dacă Totul îmi este cunoscut dintr-un„condei”, fie şi matematic, orice act ulteriorde cunoaştere cu privire la următoareapredicţie devine un nonsens.

Sensul cuantic al predicţiei universaleconduce la paradoxuri logice şi elimină liberul-arbitru pe cale neurobiofizică, unde, deasemenea, există fenomene cuantice.

Termodinamica (Hamilton, Poincaré,Boltzman )

Ecuaţiile lui Hamilton, ale mişcării unuipunct material în spaţiul fazelor, definescevoluţia în timp a sistemului termodinamic.Dar ecuaţiile canonice (simple şi generale)hamiltoniene nu pot fi rezolvate complet, iarecuaţia valorii medii a unui parametrutermodinamic estimat în viitor nu esterealizabilă practic. Boltzman şi Gibbs au arătatcă nici în condiţii de precizie macroscopicăinfinită nu se poate spune nimic despreevoluţia unui punct din sistem, deoareceexistă o infinitate de sisteme fizice echivalentecu sistemul considerat, dar microscopicdiferite. În 1890, H. Poincaré (şi Caratheodory,în 1919) enunţă teorema revenirii: dacă osuprafaţă de energie constantă are o măsurăfinită, atunci starea sistemului va deveni, dupăun timp îndelungat, oricît de apropiată destarea iniţială. După Boltzman, un pumn decenuşă se poate transforma în bucata de lemn


care a luat foc, numai să aşteptăm un timpdestul de lung. După această idee, pînă şiÎnvierea este posibilă dacă am lua conştiinţadrept parametru termodinamic.

Aleatorul (estimaţii, mişcarea browniană)Predicţia în sistemele aleatoare este

adevăratul test pentru orice fel de teoriereferitoare la evenimentele din viitor.

Există trei tipuri de predicţie:1. Predicţia pe interval fix. (De exemplu,

estimarea parametrilor navelor cosmice, pebaza unor măsurări anterioare). Estimareaeste operaţia prin care se determină valorileparametrilor într-un proces aleator.

2. Predicţia cu punct fix. Starea viitoare asistemului se estimează într-un moment fix,pe baza observaţiilor anterioare (de exemplu,determinarea stării unui satelit, dupăefectuarea zborului).

3. Predicţia cu avertizare (estimarea stăriiunui sistem la un moment dat T, în raport cuun moment anterior t.)

Aceste metode sunt bune, numai dacăerorile de măsurare sunt mici, dispersiazgomotului nu este prea mare. Pe de altăparte, de exemplu într-un proces aleator detip Wiener, intervalul de timp (t, t’), dintredouă ciocniri a două particule e de preferat săfie cât mai mic. În mişcarea browniană,moleculele tind să omogenizeze concentraţialichidului, adică la nivel macroscopic s-arputea spune că sistemul este predictibil, învreme ce în micro, elementele lui (particulelede praf etc.), fiind supuse unei funcţii de timp,pierd legătura, funcţia de corelaţie semicşorează continuu,devenind nulă,pe uninterval de timp prea mare. Dependenţavariabilelor (să zicem X de y),nu poate fideterminată exact,de aceea se folosescprocedee de ajustare, - drepte şi curbe deregresie (15).

Referinţe bibliografice:1) O bună tratare a problemelor de predicţie şi

prognoză poate fi găsită în jANTSCH, „ Prognozatehnologică”, Ed. Ştiinţifică, Buc. 1972, p. 52, pp.

276-278, passim. A se vedea şi j. CUSHING, „Concepte filozofice în fizică”, Ed. Tehnică, Buc2000, în special partea a II- a. De asemenea, site-ul, pe INTERNET,”The predictability problem insistems with an uncertainty in the evolution law‘’(grupul de cercetători italieni, G.Boffeta, A.Celani şi M. Cencini).

2) Cf. EVOLA j. „ Tradiţia hermetică”, Hum.,Buc., 993

3) ORy G. ‘’Originile creştinismului” , Ed.Ştiinţifică, Buc. 81

4) Sfîntul IOAN DAMASCHIN, „ Dogmatica’‘, Ed.Scripta, Buc. 93

5) CUSHING j., op. cit. p. 139 De asemenea, ase vedea BăDILESCU I., SIMONA B., ‘’ Legătura dehidrogen”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică., Buc. 81,pp. 233-235,” Citogenetică moleculară şievoluţionistă” (colectiv) Ed. Şt. şiEnc.,Buc.89,pp.15-16, MAXIMILIAN C., “Geneticaumană”, Ed. Şt. şi Enc. Buc. pp.113, 324.

6) NAkAMURA HAjIME, „ Orient şi Occident’‘,Humanitas, Buc.,97. ELIADE M. „ Istoriacredinţelor şi ideilor religioase”, vol. II, pp. 350,363 , 366, 375, 380, passim, ORy G., op. cit., p.121 pass., IOAN P. CULIANU, ‘’Gnozele dualisteale Occidentului”, Nemira, 95, ALEXANDRIAN ‘’Istoria filozofiei oculte”, Hum.,Buc. 94, EARLE E.CAIRNS „ Creştinismul de-a lungul secolelor”,trad., Wheaton, Illinois, S.U.A.

7) OLDFIELD H., COGHILL R.’‘ Faţa nevăzută acreierului’‘, Ed.Elit 1997, DUMITRESCU I. Fl.,‘’Omul şi mediul electric’‘, Ed. Ştiinţifică şi Enc.,Buc. 1976, p. 154, passim, MARGHESCU I.’‘Transmiterea discretă a s-mnalelor’‘, Ed. Tehnică,Buc. 1978, p. 13 şi urm.

8) Cartea Schimbărilor (y jING ), Buc.,979) Cf. OTTO R. „ Sacrul’‘, Dacia, 1992, p. 172,

Sfîntul AUGUSTIN, „ De dialectica”, Hum., 91,p.53, RICOEUR P. ‘’ Eseuri de hermeneutică „,Hum., 95

10) DROSNIN M. „„Codul Bibliei”, Nemira 1999,p.215, passim.

10) A se vedea şi exemplul interesant dinPRAAG H. ‘’ Cele opt porţi ale misticii”, Vestala,Buc. 96, p.82 ROEGEN N.G. „Entropia şiprocesele economice”, Ed. Pol., Buc. 1979, p. 64şi urm.,GHERMAN O. SALIN L. ‘’Fizica statistică”,Ed. Tehnică, Buc., 1980, în cap. Descriereadinamică a unui sistem fizic, LAMBALGEN M.VAN, „Von Mise’s Definition of RandomSequences Reconsidered”, journal of SimbolicLogic, 1984, nr.3, p.752


11) jANTSCH E., op. cit. pp. 276 - 278, cf.MARGHESCU I., BăDESCU GH., op. cit., pp. 193 –195, p.177. Există şi un adevăr psihofiziologic :logica desfăşurării proceselor fiziologice esteechivalentă cu logica proceselor psihice şisenzoriale - „Tratat de psihofiziologie” (colectiv ),Ed. Academiei, 1978. Sau teoria hipocampului în„Neurobiofizică’‘de VASILESCU V. şi MăRGINEANUD. G., Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Interesantăideea relaţiei imaginaţie - impuls bioelectric înENăTESCU V., „Comunicarea extraverbală”, Dacia,Cluj, 87.

12) CONSTANTINESCU P. „Sinergia, informaţiaşi geneza sistemelor”, Ed.Tehnică, Buc. 90,GUIAŞU S. „ Teoria transmiterii informaţiei”, Ed.Academiei, 1968, în capitolul despre estimareasemnalelor. PENROSE R. „Mintea noastră”… Ed.Tehnică, Buc. 96, p. 323 şi urm.

13) TELLER E. în Stapp H. „ Raţiune, materie şimecanica cuantică”, Ed. Tehnică, Buc. 1998, p.242şi urm. LADRIèRE j. citat de Tonoiu V. în Revistade filozofie, tomul XXVII- 1980, p. 413. Cf.VULCăNESCU M.”Mitologie românească”, Ed.Academiei, Buc. 87, p.31 (consideraţii interesantedespre relaţia cauzalitate- cazualitate. )

14) viitorul prezis pe hârtie de Marea Teorie aUnificării ar constitui o proprietate neobiectivă -în sens cuantic - deoarece include toateproprietăţile posibile ale unui obiect clasic -MITTELSTAED P. „Probleme filozofice ale fiziciimoderne”, Ed. Ştiinţifică, 1971, p.174.

15) În filozofia aleatorului, vezi aspectele purtehnice din:”Bazele matematice ale teorieifiabilităţii” (colectiv), Dacia, Cluj, 1976, TIRON M.„Analiza preciziei de estimare a funcţiiloraleatoare”, Ed. Tehnică, Buc., 1981 (capitoleledespre predicţie) VăLEANU I. „Elemente destatistică generală”, Ed. Litera, Buc. 1990,NICOLAU E. „Introducere în cibernetica sistemelorcontinue”, Ed. Tehnică, 1972, SăCUIU I. „Numerealeatoare”, Ed. Academiei, Buc. 1978. „Vibraţiimecanice(c)”, Ed. did., Buc. ‘82. BUTOT A.‘’Inventarea formelor” vol. 1-2 (remarcabilăconexiune aleatoriu - fractalitate), POPPER k.‘’Logica cercetării”, Ed. Ştiinţifică şi Enc., 1981,pp.77, 281, 296

_____________*din cartea, în curs de publicare,

„Predicţia şi conservarea conştiinţei” - SorinVânătoru, Ploieşti)

g

Robert TOMAPăIANJENUL

Oricât aş vorbi despre cântec,Nu-i nimeni, nu-i nimeni s-asculte.Cu gândul întors la cei vechi,Mai scutur de praf un proveb-Aş vrea să-l împart, înţelesulSă-i storc,şi să merg mai departe.Se ţese cu sârg împrejurO pânză de voci repezite.Păianjenul,azi,e stăpân,Şi cerul abia se mai vede.

SUNT CLIPE…

Sunt clipe-n care îmi e datSă fiu puţin mai împăcatCu mine însumi. Nicio carteN-aş lua cu mine mai departe.

Sunt clipe-n care mai coborÎn pivniţă,şi râd sonorCând un prieten,istovit,Îmi spune că s-a isprăvit.

ÎNTRE NOI

Între noi mai curg păreriUmblu astăzi ca şi ieriTemător că se răstoarnăPeste noi atâta iarnă

Şi nu voi găsi măcarUrma gândului tău clarUmbra chipului tău dragSă mă ducă pân’la prag.

AMBIGUITATE

Prietenii se pierd în catifele,Îţi lasă gaj surâsul oriental,Se lenevesc,şi vocea li se pierde.Femeia are buzele crăpateDe-atâta bucurie sau dezgust.Lăsată-n voia ultimei himere,Parcă renunţă. Parcă mă pândeşte.


poezie

„De te-am iubit aşa de tareŞi-n veci aşa-mi vei fi de dragăÎncât nici moartea nu-i în stareSă frângă lanţul ce ne leagă”

Şt. O. Iosif

„Mereu şi pretutindeni, oricând şi orişiunde,

Când mi-oi suna eu lanţul, al tău îmi va răspunde”

D. Anghel

Niciodată, la noi, pe canavaua biografiiloratât de nefericite ale scriitorilor şiartiştilor, nu s-au înscris istorii, al căror

dramatism să fi depăşit pe cea stropită culacrimi şi sânge, trăită de doi poeţi prezenţi laporţile veacului al XX-lea, emblematici careferinţă valorică: Ştefan O. Iosif şi DimitrieAnghel. Ambii au fost absorbiţi de magiculcântec al unei predestinate şi dualiste muze:Natalia Negru. Dramatic scenariu şi iscusităîntocmire de situaţii !

Se spune că , adeseori, omul trăieşte la unmoment dat, în normalitatea părelnică a vieţiisale, presiuni atât de neprevăzute, urnite peseel de foarte de sus, încât puterile sale cu greu leface faţă, dar înfrângându-le în cele maifrecvente cazuri…

Individualizându-ne pentru un timpreferinţele, remarcăm faptul că o asemeneanăpastă, cu tot neprevăzutul ei, i-a fost dată şiinocentului poet al Doinei negurilortransilvănene, Ştefan O. Iosif. Destinul săuartistic se înscrie într-o în consonanţă perfectăcu a altor creatori ce băteau la porţileînceputului de veac, situându-se într-o deplină

fraternitate cu a lui Mihail Sadoveanu, NicolaeIorga, Emil Gârleanu, Liviu Rebreanu, TudorArghezi; mai vârstnicii Coşbuc, Vlahuţă, Goga şiatâţia alţii. Drept dovadă, atâtea interferări desituaţii între „tineri” şi „bătrâni”, concretizateîn manifestări culturale, reviste, societăţi,curente şi nu rare au fost cazurile în care, prindeclaraţii comune şi manifeste literare s-audovedit imbatabili în schimbarea stărilor social-spirituale de la această răscruce a veacurilor.

Dar să cutezăm ridicarea cu discreţie avălului căzut vreme de un veac peste aceastălume, învăluită într-o nebuloasă aşezare pecanavaua timpului şi catalogată incorect, carezultat al unor nedrepte judecăţi, văduvite defiorul sufletesc cuvenit unor fiinţe excepţionale,care, în fapt, şi-au afirmat temeinic şi total,identitatea. Referinţa merge înspre ceea ce aînsemnat în cultura noastră aceste generaţiiatât de inovatoare şi dăruite imperativelortimpului.

Revenim, Ştefan O. Iosif pare să fie o figurăemblematică, prin însăşi drama ce se vaomogeniza , total, cu propria-i viaţă.

Fiu al profesorului Ştefan Iosif, cuspecialitatea germană şi latină, şi director alprimului gimnaziu românesc, Ştefan O. Iosifeste „ al cincilea din cei unsprezece copii aiprofesorului …şi al Paschivei Mihălţeanu”,născut la 11/ 3 octombrie 1875 (1), În şcoală,„ca şi tatăl său, dovedind aptitudini speciale înînvăţarea limbilor… şcolar sârguitor, obţinândnote de bine şi foarte bine”, iar atmosfera dincasa părintească „domină anii de formare aiviitorului poet”. Împreună cu familia, se vastabili o vreme la Sibiu unde, ca elev al liceuluimaghiar, cu greu dificultăţile limbii, dar „a avutînsă bunul prilej să cunoască valorile literaturiimaghiare, pe care o va populariza mai târziu,traducând din opera lui Petőfi şi din folclorulmaghiar” (3). Cât priveşte aptitudinile poetice,tot în anii liceului încep să germineze.

Liceul îl va absolvi totuşi la Bucureşti, dupămai multe evenimente neprevăzute, precumslaba frecventare a cursurilor, urmare apreocupărilor poetice, în detrimentul şcolii,absolvirea unei clase în particular, calvarulîncheindu-l prin absolvirea bacalaureatului, întoamna anului 1895.

Gherasim RUSU TOGAN

Două destine amăgite deo fatidică stea:

Poeţii Şt. O. Iosif şiDimitrie Anghel


eseu

Ca imagine, Iosif se înfăţişa ca „unadolescent subţire, slăbuţ şi osos, cu ochii luimari şi blânzi, în care se vedea parcă o teamăde ceva, cu faţa palidă şi prelungă, o figură debăiat bolnăvicios ori rău trăit”, îşi aminteşte C.D. Fortunescu (4), dar ambiţios să răzbească înlumea literară.

În Bucureştiul sfârşitului de veac, dupămoda timpului, Iosif trăieşte în suflul poetic alcafenelelor şi bibliotecilor, viaţă boemă „careavea poate şi laturile ei pitoreşti dar în care nuera departe de mizerie în cel mai adevărat sensal cuvântului” (5). Cu toate vicisitudinile ce leva înfrunta, cutează să bată la porţile afirmăriişi chiar dacă ele se deschid cu greu, tânărul nuse lasă prins în ghearele disperării. Debuteazăla „Revista şcoalei” din Craiova, cu poezia„Izvorul” şi mai apoi traduceri din Goethe,Schiller, Petofi, apoi la ziarul „Adevărul”, maitolerant decât Convorbirile literare, ce încă îlţin la distanţă. La Epoca, intră sub oblăduirealui I. L. Caragiale, ca secretar personal, apoicorector. După o serie de aparţii poetice risipiteprin ziare, reviste, precum şi placheta deversuri originale şi traduceri „Apostolul”,adevăratul său debut îl reprezintă volumul„Versuri”, apărut în 1897, mulţumitor primit îngrupul său de prieteni şi colaboratori.

Cu poezia în suflet, tânărul Iosif, între 1899 şi1901, rătăceşte prin Franţa şi Germania, obiceiîncetăţenit de multă vreme în rândul tinerilor cubază materială mulţumitoare, ceea ce nu eacazul său. Prietenul Virgil Cioflec îi propuseseceva uluitor pentru acest poet sărman: să-igireze o călătorie la Paris,pentru un răstimp mailung. În noiembrie 1899, se afla la Paris „pe careîncepe să-l cerceteze cu lăcomie” (6) . Prieteniilelegate cu românii aflaţi la studii sau în pierderede vreme, frecventarea teatrelor, a cafenelelorşi desele călătorii, de la Paris şi până în Bavaria, îiredau încredere în oameni şi poftă de viaţă: „Ah,zău! îmi pare că murisem odată şi acum mădeştept dintr-un somn lung-renăscut” îi scrieprietenului care-a favorizat o asemeneaîmplinire (7). Desigur că nici idilele recătoare nui-au fost străine, în anturajul unor tineri plini devervă, pentru care escapadele amoroase făceaupare din „meniul zilei”, precum Puşcariu, Cioflec,Anghel, pictorii kimon Loghi, Ştefan Popescu,

Pătraşcu, Basarab şi alţii. Dar dacă pe asemeneatineri români, curentele moderne ale artelor i-ainfluenţat decisiv, „Pe Iosif, poezia „modernă”nu l-a cucerit, simbolismul i-a rămasdeocamdată străin” ( 8). De altfel dorul ţării îldesprinde cu uşurinţă, atât de prieteni, cât şi desilfidele ocazional întâlnite: „Viez şi-n vis măcheamă dragi icoane, / Din ţara Doinei, dulceaRomânie”, se extaziază poetul aflat pe meleaguristrăine.

Dar la revenirea în ţară a acestuidezrădăcinat incorigibil, încă de la părăsireaTransilvaniei, noi drumuri i se deschid, cupromisiuni amăgitoare, însă. Ajuns custode alBibliotecii Fundaţiei Universitare, junele poet„avea să trăiască povestea unei iubiri care l-aridicat pe culmile fericirii, ca să-l prăbuşeascăapoi definitiv în deznădejde” (9). „M-a sărutatpe frunte blând iubirea…/ De -atunci, de-uncântec sufletul mi-e plin”, îşi ritmează poetulînceputul poveştii.

Seducătoarea era studenta Natalia Negru,fiica învăţătorului Avram Negru din Buciumeni,locul de naştere al unicei sale fiice. Familia aveao moşie, fapt ce le da siguranţă şi condiţiimateriale pentru pregătirea universitară afiicei, studentă la secţia de filologie modernă,filozofie şi istorie a Facultăţii de litere şifilozofie din Bucureşti.

Tânăra studentă, „cu ochii albaştri-albaştri şistrălucitori” a început să-i atragă atenţiatânărului poet, încă marcat de călătoria prinlumea occidentală, aşezându-se mereu laaceeaşi masă, în „colţul cu dor”, cum i-au spus şidin când în când, privea lung la bibliotecar” (10).Se apropiase în cele din urmă de el prinintermediul poeziei, oferindu-i acel spaţiu magicîn care îl va captiva pe magicianul cuintelor deea admirat. În realitate, nu era prima femeie ceva deveni în poezia noastră spirit fascinant,inspirator , imprimând forţă, dinamism, spaţiude reclădire a unui poet peste al cărui sufletsensibil şi vulnerabil apăsau atâtea năpaste.

Dar să încercăm a ne imagina totuşi, printrăirile proprii, comportamentul celor doi tineride acum un secol, învăluiţi în amăgitorul giulgiual unei posibile fericiri:

El: poet dăruit de la natură cu talent şitimiditate, cu dorinţa arzătoare de a-şi descoperi



calea înspre marea poezie şi de ce nu, setos dea-i atinge culmile desăvârşirii. Apoi, ca tânărfuncţionar într-o instituţie onorabilă, el sebucura de un prestigiu aparte în rândulstudenţimii. Era mândru şi încrezător în steauasa, mai ales că după volumele de poezii cu greuapărute, Ş. O. Iosif intrase până şi-n atenţiaunor critici de formaţie universitară, precumMihail Dragomirescu.

La catedra acestui onorabil profesor şi critic,de sufletul căruia se apropiase şi zbuciumatulautor al lui „Ion”; poezia „Doina” a lui Iosif îşiaflă ecou, oferindu-le studenţilor caleaînţelegerii unor jocuri de imagini poeticeîncărcate de prospeţime şi forţă imaginativă,chiar dacă în măduva lor transpar ecouri esorginte străină: „Se tânguiesc tălăngi pe căi /Şi neguri cresc pe negre văi, / Sus, la răscruci,pe cai mărunţi, / Vin trei haiduci…” Explicabil cape tânărul poet să-l bucure interesul manifestatde o fermecătoare studentă, la îndemnulprofesorului său, pentru o poezie căreia nici elsă nu-i fie dat o importanţă de excepţie.

Dar să reconstituim scenariul:Începutul l-a făcut studenta. O poezie

personală strecurată între filele unei cărţi ceurma să fie restituită, deasupra fişa de abonatăaşezate pe masa bibliotecarului, „îl invitau peun ton glumeţ, la promenadă” De la acestmoment se pornea povestea: „Şi ce sărbătoaredumnezeiască a fost ziua când ne-am dusamândoi pe acelaşi drum, ca doi copii înfrăţiţiva mărturisi poetul, ca şi cum ne-am fi cunoscudemult. De câte ori mi-aduc aminte, mi se partot mai frumoase clipele acelea de amurg” (11).

Să-l considerăm pe Iosif, poetul, tânărfuncţionar, victimă a tentaţiilor unei fete, aicărui ochi „albaştri, albaştri” i-au paralizatpentru totdeauna viaţa?

Desigur, o asemenea ipoteză echivalează curecunoaşterea forţei pe care poezia o emană,învăluind în afecţiune cele două inimi şi aşafiecare în felul său, văduvite de laurii împliniriiabsolute… Dar mai ales Natalia Negru. Să-irecapitulăm însă acestei danaide starea dedinaintea întâlnirii cu întâiul său emul.Absolventă a liceului din Galaţi (1901),înscriindu-se la Facultatea de litere şi filozofiedin Bucureşti, „În bagajul ei, studenta adusese

în capitală versuri proprii şi traduceri, printrecare „Noapte de mai” de Musset. Aici acontinuat să scrie” (12). Explicabil ca opersoană cu o asemenea ambiţie să-şi cautecalea prin care talentul să-i fie luat în seamă,oricât de firav i-ar fi fost. Cât priveşte stareapoetului la acea perioadă, fără să-l considerămun inocent, va trebui totuşi privit ca un poetcare prin a sa naivitate înnăscută, cadeparalizant în mrejele acestei invulnerabilefemei. Din altele, viaţa în redacţiaSămănătorului îi solicită energie multă dar şimari prietenii, cum e cazul lui Sadoveanu, pecare-l convinge să vină la Bucureşti, în reacţie,apoi Vlahuţă, Coşbuc, iniţiatorii, jean BartAnghel, Davilla ş.a. Dar tonul revistei, începânddin 1904, îl va da N. Iorga, iar Iosif şi prieteniisăi vor trece pe planul al doilea.

În această perioadă, desigur, dragosteapoetului pentru cadâna inimii sale îi sporeşteîncrederea în sine şi-l întăreşte să înfrunte cumai multă energie vicisitudinile. Şi-n toatăaceastă întâmplare „magică” va arde tragicdar sub semnul poeziei, învăluită, în sfinţenianădejdilor. Ştefan O. Iosif poetul căzut înmrejele dragostei, era răscolit e ambiţii şiplanuri de viitor, îngemănate de-acum, fiesc,cu cele nutrite şi de proaspăta sa muză, cafemeie, spirit furtunos, cu abilitate capabilă sărăscolească ambiţii şi planuri de viitor. Astfel,tandrul poet este cuprins de fiorul nerăbdăriide a o face fericită, atât ca femeie-soţie, cât şica poetă, într-un spaţiu atât e secetos caprezenţă feminină. De la acest stadiu, pe carenici un barometru nu i-ar putea înregistra,vâlvătaia dragostei nu se putea astâmpăradecât prin a-i oferi ambiţioasei femei „şicâmpiile asire şi întunecata mare”. Şi astfel,sufletul ei arhiplin de aspiraţii poetice, deelanuri şi proiecte, se vor împlini printrepidaţii viscerale tumultoase, ce-i vorpenetra poetului existenţa creatoare. Înţeleşisau toleraţi, cu o anumită maliţiozitate, unii,ori dintr-o sinceră prietenie, alţii, manifestateîn comportamentul redacţional al celor de laSămănătorul, cei doi miri ai poeziei vor pozaalături în revistă” unde, uneori, pe aceeaşipagină le apar versurile care-şi scriu unulpentru celălalt” (13).


Dar adevărata lor logodnă, în neasemuitulei, îndrăgostiţii o vor oficia într-un cadru magicîn care părul castaniu al iubitei era acoperit deo florentină împodobită cu mici flori artificiale,deloc în armonie cu scena pe care se desfăşura,în toată solemnitatea sa, ritualul coordonat depoet. Romantic, cum le sta bine, „într-o zi deprimăvară, îndrăgostiţii s-au dus să se închine lamormântul lui Eminescu… vântul îi flutura(Nataliei) şuviţele scăpate e sub borurile mari.Îngenunchiat lângă ea, poetul îi potrivi părul şio sărută pe tâmplă, apoi se aplecă şi rupse depe mormânt fire de iarbă pe care le împleti,făcând două inele. Aceasta le-a fost logodna”.Momentul a fost evocat de poet în „Grădinamorţii”, sub titlul „Sonet”, în Sămănătorul, an.IV, nr. 7, 13 februarie 1905,p. 100; (14).Devorat de-acum de această dragoste, poetulse arată celor din preajmă optimist, sentimentsub vraja căruia se destăinuie cu dezinvolturăneasemuitei: „Mă simt om, am o ţintă binedefinită, pentru care trebuie să lupt. Vei vedeatu în curând o schimbare desăvârşită în felulmeu de a fi,şi nici un oftat nu vei mai surprinde,nici o clipă de ezitare din partea mea”,descoperim în corespondenţa poetului (15).Dar sub o asemenea aură, pe „stăpâna adoratăa fostului pribeag”, statornicitul sub faldurileiubirii şi-o vrea în legământ etern, indestructibil.Deloc pregătit pentru o asemenea condiţie, amzice azi; sub teroarea unor crize cauzate depresiunea banului şi nu numai, mai ales pentruacele timpuri, un tânăr lipsit de siguranţa zilei,de a avea o carieră, nu putea să fie etalat canădejde şi bunăvoinţă socială, mai ales într-unclan precum cel al viitoarei sale soţii. Explicabil,deci, ca învăţătorul cu o prestanţă de excepţieîn urbe şi o bază materială consistentă, omautoritar, poreclit în familie Abdul-Hamid, sărespingă perspectiva de a avea ca ginere pe uncoate goale, cu toate veleităţile sale de poet şiadmirabil caracter, apreciat de atâţia. Va cedaînsă curând, urmare a slăbiciunii ce i-o purtacapricioasei sale fiice, care-şi va amăgipărintele prin înscrierea logodnicului launiversitate, fapt real de altfel, Iosif înscriindu-se la aceeaşi secţie de la filologie, pe care ourma şi aleasa inimii sale, dar fără să-şifinalizeze vreodată intenţia. La licenţă se

prezintă împreună cu Natalia Negru, cu teza„Influenţele străine asupra literaturii române,foloasele şi relele lor”, notată cu bilă neagră deD. Onciul, iar eşecul îl determină să renunţe ladiplomă, spre deosebire de soţie (16).

La rândul său, părintele îşi va calma nerviiacordându-le consimţământul, dar refuzând unajutor material mai consistent, tinerei perechi!Una se va oficia „cu destul fast, la ţară, în iulie1904, în prezenţa unor personalităţi de primămână a lumii scriitoriceşti, din epocă: M.Sadoveanu, N. Iorga, Sandu-Aldea, kimon Loghiş.a., iar mirele este văzut de tumultosul Iorga,„…în frac, pentru întâia oară. Are petală de floride alămâi în piept, şi ochii mari, buni, îistrălucesc de bucurie sub marele păr romantic,bine clădit pe frunte” ( 17). Memorabil portretpentru apogeul strălucirii firavului poet, căzutîn mrejele unei Dalile devoratoare!

Cât o fi surprins, cât nu, absenţa lui Anghelde la nunta prietenului său, destul că prieteniiau păstrat discreţie. „ Să fie fost între cei doiprieteni chiar o supărare? Sau Mitif să fi fostatât de tulburat, încă de atunci, de dragosteapentru Natalia, încât să nu suporte evenimentul?”se întreabă autorul monografiei închinatepoetului florilor” (18). Surprinzător, criticuladaugă o observaţie pertinentă: „De remarcatcă între decembrie 1903 şi noiembrie 1903,Anghel nu mai e amintit în scrisorile lui Iosif, înca apar des Ilarie Chendi şi N. Iorga, ceva mairar I. Scurtu, C. Sandu-Aldea, M. Sadoveanu,kimon Loghi şi alţii (ibidem) Dar furtuna estedeparte încă de prăpăstioasa ei dezlănţuire!

Să respectăm deocamdată pe îngerulocrotitor al dragostei, dăruit unei asemeneaperechi care trăieşte fiorul şi bucuria iubirii, cutoată forţa ei penetrantă, ce le-a rezervat unspaţiu de linişte, cu frăgezimi poetice propiceamândurora.

Mâna binefăcătoare a lui Spiru Haret, acestapostol de neegalat al învăţământuluiromânesc, la insistenţele celor mai luminateminţi, precum N. Iorga şi M. Sadoveanu va oferisorţi de izbândă şi tinerei familii. Lui Iosif,custode şi locuinţă în incinta muzeului TheodorAman, iar consoartei, catedră în învăţământ.Memorabile gesturi venite din partea unui dincei mai străluciţi corifei ai culturii româneşti,


neapreciat nici azi pe măsură! Ca mod de viaţă,„familia Iosif era vizitată de prieteni -Sadoveanu, Chendi, Anghel… Perechea de poeţi,la rându-i se ducea să-l vadă acasă pe Coşbuc.Seara se întâlneau cu Gârleanu, jean Bart,Beldiceanu şi alţi amici apropiaţi, la cafeneauaBulevard, unde se citea literatură şi se comentaunoutăţile din viaţa literară şi artistică. (19). Cealtceva şi-ar mai fi dorit o familie clădită subsemnul poeziei, în dincolo de aceastărecunoaştere sinceră şi îmbrăţişată cu dragostede maeştri literelor româneşti, ce vor dastrălucire începutului de veac. Dar ca atâteaaltele, marca efemerului se impregnează şi pefaţa proaspătă a lumii, după care au tânjitdureros cele două fiinţe. De reţinut că drama cese prefigura la orizont, fusese presimţită decătre poet, mai ales prin constanta sanemulţumire cauzate e condiţiile precare deviaţă, pe care cu toate străduinţele sale n-avea,pe măsură, forţa anihilării lor. Dovadarevelatorie este concretizată în mulţimeamărturiilor, bine speculate mai târziu deconsoartă; mărturia supremă fiind romanulbiografic „Helianta - Două vieţi stinse. Mărturisiri. (20).

Cu referire la situaţia sa concretă, extragemînsemnările poetului dintr-un caiet al său,datând din 2 ianuarie 1904, în legătură cuvicisitudinile ce le îndură bântuit fiind de crizacreaţiei: „Sărmanele mele proiecte literare!Câtă vreme o să vă mai port aşa: când voi aveapuţină linişte ca să mă ocup de voi maiaproape! Voi cereţi viaţă, cereţi lumină… Ah,numai o lună de pace senină, de farmeculsingurătăţii plină, lipsit de grijile zilei de mâineşi a celor ce vin pe urmă - daţi-mi o lună demuncă pe an! Nu vă cer mai mult”.

Cu referire la cărţile scrise, autorul deasemenea se destăinuie: „Eu însumi cu cărţilemele sunt foarte încurcat şi n-am câştigat nimicpe urma lor, deşi toată lumea mă felicită că sevând…”, îi scrie prietenului său I. Ciocârlan (21).

Dar cea care, vremelnic, se arată sinceră îna-i oferi soţului-poet punte salvatoare, estechiar soţia-poetă, încercând să-l convingă de ase stabili la Buciumeni, dar părăsireaBucureştiului ar fi însemnat anulare sigură!Dezastrul căsniciei al celor doi, prin urmare, încea mai mare pare este cauzat fără îndoială de

loviturile pe care poetul le suportă în planmaterial. Anularea custodiei muzeului TeodorAman are urmări dramatice. Soţii sunt azvârliţiîn drum, găsind efemer găzduire în casapărintească a lui Iosif. Se bucură încă deamărâta funcţie de la bibliotecă, unde însă nuare un înlocuitor nici când i se naşte fetiţa,Corina, botezată după numele eroineiromanului doamnei de Staël (22).

Pare potrivit momentul să introducem înscenă pe D. Anghel, cel care îi va fi lui Iosifprieten îngemănat-poet, şi-n cele din urmădiabolicul uzurpator al căsniciei şi al vieţii,prăbuşindu-se la rândul său, răpus de păcatulneiertător!

D. Anghel „copilul răsfăţat şi elevul dificil”,după dreapta judecată a lui M. I. Dragomirescu,venea în lumea literară dintr-o familieboierească aflată în ruină. Moştenea untemperament dual rezultat al structuriiantagonice: „Sensibilitatea delicată şi visătoarea mamei, pe de o parte, iar pe de ală parte, înrevers total, spiritul practic, firea pătimaşă atatălui, cu înclinaţiile spre himere, asociindşubrezenia psihică” (23). Desigur că stareamaterială a familiei, intrată într-un procesfulgerător de falimentare, în urma morţiineaşteptate a tatălui. Destinul viitorului poet afost înrâurit şi de pierderea, încă de copil, amamei. Astfel, tânărul părăseşte liceul,apucând-o pe drumul unei bejenii moderne,respectiv călătorii, nutrind totodată „de a serealiza în poezie”.

Viaţa de boem, trăită de D. Anghel între 20şi 30 de ani îl pune în contact cu viaţa literarăfranceză, boemia oferindu-i ocazia ca princafenelele pariziene să cunoască pe cariiscriitori ai timpului: Verlaine, Oscar Wilde,Moreas, iar Emil Goudean fiindu-i prieten.

Şi chiar dacă în judecăţile lor, unii biografi aucontestat rolul formativ al acestei perioade îndevenirea lui Anghel , etapa aceasta a vieţiifiindu-i considerată lipsită de rod, totuşi,realitatea ne-a oferit o cu totul altă imagine,respectiv la revenirea în ţară: „Anghel era unbărbat deplin format, cu o bogată cultură şiexperienţă de viaţă… sensibil şi inteligent, rafinatşi îndrăzneţ, exigent cu sine şi cu alţii, seafirmase în revistele româneşti cu traduceri şi


cu prime creaţii originale” (24). O paralelăafectivă se poate stabili şi cu destinul detinereţe al lui Macedonski, fascinat în aceeaşimăsură de lumea Parisului cu modernitatea şirafinamentul lui cultural.

Acum se cimentează şi prietenia dintre D.Anghel şi Şt. O. Iosif. deşi se cunoscuseră maidemult, chiar prin 1892-1893. „Încă de la Paris,Iosif îl admira mult pe Anghel, observa SextilPuşcariu, component al grupului de româniparizieni… Anghel fiind cel care profită, încă deacum, dictând prietenului său poeziile…”Explicaţia acestei situaţii ne-o oferă E. Lovinescu:„Anghel prezenta o incapacitate aproape absolutăde a scrie; era totuşi un auditiv, întrucât nu-şivedea versul, ci şi-l auzea; fără continuitate învorbă, devenit însă orator poetic de îndată cecădea în transa inspiraţiei, el îşi dicta versurile,plimbându-se agitat prin cameră” ( 25).Pertinentă observaţie, care stă de altfel la bazaînţelegerii acelei înlănţuiri magice dintre ei, careva duce, pe deoparte la desprinderea poezieiromâne din facilitatea convenţională tematică,în care se împotmolise, dar pe de altă parte ladezastrul vieţii ambilor poeţi!

Cât priveşte creaţia poetică, influenţele suntreciproce şi uşor detectabile pentru ceiinteresaţi. Iar prezenţa Nataliei va fi simţităatât în publicaţiile literare, cât şi-n cafenelelecapitalei, ori călătorii, prin diverse oraşe aleţării, însoţind pe literaţii timpului.

Dar evenimentul cel mai răsunător îl constituienaşterea poetului A. Mirea şi celebrul săuCaleidoscop, rezultat al prieteniei, suflet de lasuflet , cum o credea Iosif şi cu dezlănţuirinecontrolabile din partea lui Anghel, învăluiţiîndeaproape de atenţiile binefăcătoare ambilor,ale Nataliei Negru. Cronici fanteziste foartegustate, „Pendulând între umor şi ironie, autorii…comentau cu dezinvoltură problemeleactualităţii sociale, culturale şi etice…sinteză deveselie şi tristeţe, de revoltă şi resemnare, desarcasm şi duioşie, de ură şi indulgenţă, derăbdare şi impetuozitate”, iar uneori în scăpărareaepigramatică „ e uneori ireverenţă, alteori duritatepamfletară…iar stilul urban se opune înpermanenţă vulgarităţii” (26) . Am construitaceastă acoladă pentru a motiva, oarecum, faptulcă dezastrul destrămării prieteniei, ce va urma, va

fi deplâns de atâţia cititori şi prieteni.Acest autentic „atelier de versuri”, notează

M. Sadoveanu, a luat fiinţă la iniţiativa lui Anghel,„din nevoia de a-şi ţine necoborât stindardul deviaţă”, de care aşa cum remarcase şi E.Lovinescu, Anghel avea o stringentă nevoie.(27).

Şi totuşi, nu putem trece nici peste punctulde vedere al lui Romulus Dianu, care crede căceea ce i-a apropiat pe cei doi „a fost o femeie…De dragul ei, Iosif şi Anghel au scris cărţi încolaborare”, afirmă cercetătorul nostru (28).

În privinţa întâietăţii unuia sau al altuia,critica literară s-a arătat rezervată, mai ales că„Anghel, în cavalerismul lui cunoscut,mărturiseşte Sextil Puşcariu, refuza rolul care-iera atribuit de contemporani,pe bună dreptate”Tot el îşi aminteşte că la o petrecere cu Angel şiIosif, „de câte ori rămân singur cu unul din ei, elmă asigura că Mirea e celălalt” (29).

Dar e la această fructuoasă colaborarea celordoi poeţi, ne întrebăm, cum de a fost posibilneiertatul dezastru? Desigur, conformaţiapsihologică şi, de ce nu, lipsa e scrupule a luiAnghel şi lipsa de fermitate a lui Iosif saucoagulat avalanşă distrugătoare. „Amândoipoeţii au fost sideraţi de această femeie…Unulplânge, celălalt fantazează”, va observa maitârziu G. Călinescu. Ne mirăm, ca urmare, decâtă forţă s-a acumulat în personalitatea acesteiCleopatre românce, încât să pulverizeze, prinorgoliu, voinţă orbească, mândrie, conştiinţă desine, viaţa celor doi poeţi. Dar câtă siguranţă(naivitate?) la Iosif: „ Bietul Fulga (Anghel)!... Cucât entuziasm vorbea aseară despre Heliantamea, se destăinuie soţiei. Cum mi-o ridica înceruri şi-mi da sfaturi cum să mă port,spunându-mi că nici nu se aştepta ca Heliantamea să fie aşa de simpatică” (30). Oare chiar sănu fie fost conştient de pericolul ce plana pestecăminul său? Sau ea încă prea devreme săpoată observa noii ce se adunau vijelios peseimperiul său imaginar?

Să credem, oare, că pentru Iosif, noua glorieliterară, dobândită prin această îngemănare detalente, dovadă ecoul în presa vremii, să fiefost mai presus chiar decât căsnicia sa care, larândul ei, să fie căzut peste el ca un neprevăzutal destinului? Supoziţii!!! Ori viziunea fatalistă


ale lui Minulescu să prevaleze, cum că: „Mitifera chinuit de obsesia unei aşa-zise femei fatale”?

Revenind la ideea acestei colaborări,majoritatea contemporanilor a considerat-ocalea intimă şi de succes aleasă de Anghelpentru a fi cât mai mult în preajma acesteifemei. La rându-i, Natalia, în căutarea decircumstanţe atenuante, de încălcare ajurământului marital, pretinde că: „încă înaintede apariţia lui Anghel, fericirea căsniciei erasfârşită”. Iar acest fiasco şi-l argumenteazăprintr-un un gest bombă „îi mărturisisem luiIosif că nu-l mai pot iubi din pricina firii lui deboem dezordonat, începând de la conduita faţăde mine (se putea altfel! n.n.), până la aceea,faţă de însuşi, se neglija complet, ca sănătate ,ca igienă”. Iar, ca tacâmul să fie complet, i-ar fimărturisit că iubeşte pe altcineva, care nu eraAnghel. Şi ca disculparea „celui îndrăzneţ cuochii” să fie totală, aruncă fără reticenţă vălulgreoi al profanării unei lumi: „La apariţia luiAnghel, în menajul nostru, fericirea noastrăcasnică era sfârşită. A, nu, Anghel n-a stricat ocăsnicie. El a apărut la timp, că avea cevadrăcesc, magnetic. Când s-a ivit, s-a făcutlumină”. Şi adaugă cu o totală lipsă de scrupule:„Anghel era infinit superior lui Iosif. Anghel erafoarte inteligent. Era seducător ca un demon”

Să reţinem, paginile acestea nu sunt extrasedin măduva romanului său „autobiografic”,unde e oricând posibil ca intriga să îmbracejocuri ale imaginarului, greu de prevăzut.Contrar aşteptărilor, ele sunt declaraţii „larece” ale împricinatei, dintr-un arhicunoscutinterviu, dar lui Romulus Dianu (31).

Dar de astă dată mai de crezare pare să fiemărturisirea trăirii viscerale a degradăriicuplului, din faza incipientă divulgată în paginileHeliantei: „…îmi exalta plăcerea de a trăi,beatitudinea simţurilor, drepturile artei, maipresus de-ale moralei”. Sinceră spovedanie! (32).

Dar cu referire la „drepturile artei”, cât s-adăruit Iosif promovării dragostei sale, aşa cums-a menţionat în repetate rânduri, o dovedeştestăruinţa publicării creaţilor capricioasei salesoţiei în publicistica vremii., în primul rând înpaginile Sămănătorului, deşi „Saturate deidilism, observă Constantin Ciopraga, cânteceleşi confesiunile din «O primăvară» (volum editat

în 1909), purtând semnătura Nataliei Iosif-Negru… flori de tot felul, din grădina lui Anghel,transplantate, se ofilesc într-o seră minoră,codrul şi amintirile lui Iosif reapar neviabile”.Asemenea, proza „nu depăşeşte miniaturasentimentală” (33).

Aşadar, după măritiş Natalia şi-a dat frâuliber hachiţelor de tot felul, excluzândîngăduinţa, blândeţea, generozitatea. Răutateaei se vedea administrată cu o artă subtilă,declaraţii, pe sub,surâsurile unei măşticonfecţionate în grabă.

Destul că în vara şi toamna lui 1908, prieteniicei mai apropiaţi asistă discreţi la procesul de„integrare” a lui Anghel în familia prietenului.Canicula verii şi dărniciile toamnei tenteazălumea la evadarea din colcăita atmosferădâmboviţeană. Mediul de la Buciumeni-Tecucieste un colţ de rai, de unde şi insistenţelesoţului faţă de soţie de a veni …însoţit deAnghel! „Avem unde-l adăposti acolo?...Telegrafiază-mi dacă poate veni odată cu mine”.Răspunsul soţiei vine grăbit… „ceea ce ar puteasemnala că legătura ei cu Anghel începuse”. Darsă-i urmărim dulceaţa răspunsului: „Toţi suntdispuşi să aranjeze cum e mai bine pentrugăzduire lui Mitif. Tataia vrea să vă instaleze înpădure masă, pături, etc.” Dar febra pregătirilordă ghes irascibilului Anghel de a se lăsa orbit deefuziuni sufleteşti, ce-l vor arunca halucinant pedrumul pierzaniei irevocabile. Apoi scrisoarealui Iosif, din 4 septembrie ne oripilează: „Staumai mult cu Mitif că e linişte desăvârşită şi potlucra”. Iar un asemenea mediu de trai în trei, îlîmpinge la delir: „Acum nu mai sunt nici eu depărere să mai luăm o casă mare cu chirie, celmult, dacă oi putea face o combinaţie cu Anghelsă ne adăpostească în timpul iernei. Anghel semută şi el în octombrie” (34).

Catalogaţi de Nicolae Iorga „poeţii cei mai învază din România”, ei au fost prieteninedespărţiţi până în primăvara lui 1910, cândizbucnind drama, un nou capitol se deschide înviaţa şi creaţia fiecăruia”, iar Natalia, femeiaimplicată „nu era o cetate prea hotărâtă săreziste” (35).

„Nu vrei, prietenă Natalia, să vin să te vădcând ţiganca aia urâtă n-ar mai fi împovărată săexecute instrucţiuni prea împovărate pentru


firescul ei? Al d-tale Mitif”. Natalia, la rândul ei:„Îmi pierd nopţile şi mă istovesc muncind ca săpun proptele acestei căsnicii, gata să seprăvale”. Şi n-au fost puţine clipele în careHelianta a trăit exaltat „beatitudinea simţurilor”:„Trebuie să ţin seama, se divulgă împricinata,că în acest conflict intim intră şi o sumă deelemente pe care nu le pot mărturisi” (36).

Însuşi Iosif are, la rândul său, o adeverire aprezenţei unui triunghi blestemat: „Mi-amărturisit că e iubeşte, că nu mai e cu putinţăsă lucrăm împreună. Mi-a propus să ne batemîn duel şi tu să rămâi a celui care va supravieţuiToată fiinţa mea s-a tulburat”. Şi astfel, oprietenie se destramă dureros, iar pe ruinele ei,o floare sângerândă va prinde rădăcini. „Şitotuşi trebuie să cânt / Cânta-mi-ar popii pemormânt”, va psalmodia poetul, bântuit degândul sinuciderii, după mărturia prietenuluisău Savel. Asemeni, imaginea lui Iosif, înipostază de pasăre cu aripile frânte, nicicândcapabil să-şi mai redreseze traiectoria vieţii,ne-o prezintă şi Puşcariu, reproducându-i feluldisculpării comportamentului: „Voi credeţi că enedemn ceea ce fac şi că ar trebui să urăsc pecea care m-a înşelat. Voi sunteţi roiţi încă deconvenţiuni, dar eu în orice moment aş primi-oînapoi, în casa mea, cu braţele deschise…Blestem n-am decât pentru acela ce calcă înpicioare cele mai sfinte sentimente şi m-aînşelat şi pe mine şi o înşeală şi pe ea” (37).

jalnic, totuşi, Ştefan O. Iosif nu a mai reuşitniciodată să-şi depăşească, aşadar, crizaconjugală, dimpotrivă, în sufletul său s-aacutizat criza, prăvălindu-l pe panta destrămăriipsihice şi chiar suicid. Poetul „Cântecelor”,volum-oglindă al acestei perioade negre sereprezintă dureros: „ Dar te-am iubit atât detare, / Şi-n veci aşa-mi vei fi de dragă, / Încâtnici moartea nu-i în stare / Să frângă lanţul cene leagă” (Şi dacă vii…). Explicabil ca asemeneacântece pierdute să nu conţină o frântură deorizont cu lumină: „Şi-oricât te-ai apăra-mpotriva/ iubirii ce-ngropai în ele / Fantoma-i tristărăsări-va, / Mereu în cântecele mele” (Cântece…).

Şi dacă cei doi foşti prieteni se evitau însocietate (Savel), la rândul său Natalia nu l-apărăsit imediat pe Iosif, desigur din calculfemeii ce se temea de singurătate, având şi o

fetiţă, ce va trăi , până la moartea ei dramatică,dezastrul unei copilării infernale.

Dar să decupăm şi câteva mostre dindeclaraţiile de dragoste ale năbădăiosuluiginerică: „În întunericul minţii mele, tu singurăte plimbi iluminând, cu rochia ta albastră…team c mine,căci te-am întemniţat de vie însufletul meu, ca Meşterul Manole”, îi declarăpoetul orbit de dragoste silfidei sale… Simtechiar că-i cresc puteri urieşeşti, zeificându-se:„În minutul acesta, eu înlătur depărtările şirăstorn clepsidra lui Cronos… Te vreau şi team… Te chem şi te spui! Aceea ce vei fi, nu aexistat încă, pe aceea pe care o vreau şi o am, şinu poate să mi-o fure nici tu, nici nimeni…”simte îndumnezeit, schimbător al destinelor,posesiv, în dincolo de ordinea fiescului: „Fac cevreau din tine, oricât nu vrei tu. Şi tare-smulţumit!... Dar oricât n-ai vrea tu, sunt unmag” (38). Orice-am spune, dar simptomele denatură paranoică par să-şi fie făcut prezenţa!

„Să-i dai cuiva, pe rând, lumina ochilor carevorbeau, surâsul buzelor care ademeneau,surâsul dragostei, să-i intri impetuoasă însuflet… apoi într-o bună zi să-ţi iei toate şi săpleci!”, e reproşul, cântec disperat de lebădă allui Iosif, pe care însă cine să-l mai asculte?

Natalia, împreună cu fetiţa ei hăituită deatâta instabilitate şi conflicte, se mută înlocuinţa lui Angel, deşi nu era încă divorţată,prilej de interminabile comentarii în lumeamondenă a Bucureştiului.

Dar, încă din start, această relaţie se află subsemnul blestemului: convieţuirea era dificilă.Încep certurile, iar ea îl părăseşte. „Anghel nurenunţă, o ameninţă că se va sinucide, iar earevine la el”. În cele din urmă, Iosif declară căpărăseşte pentru totdeauna căminul conjugal,înlesnind astfel divorţul, pe care Natalia îl cerela 2 iunie 1911 (39).

Cine-i câştigat? Absurdă întrebare, având învedere imaginea acestei femei, cu elucubraţiileagerului său talent al disimulării fără perdea şimăsură! Plecată inopinat la Paris, de mână cumicuţa Corina, văduvindu-l pe Iosif dedragostea fiicei sale, Natalia îşi bulverseazătotodată şi amantul, care va pleca pe urmelesale, promiţându-i solemn rangul de soţie.Starea de inocenţi îndrăgostiţi, ipostază pe care

o afişează, este întoarsă de către cunoscuţi petoate faţetele. Gură de Târgovişte, CincinatPavelescu nu se dezminte nici de astă dată,aparent dându-i, tardiv, satisfacţie lui Iosif: „Fănică dragă, ţine-ţi firea, / Şi-alungă oricesupărare, / Căci diferenţa nu e mare: / Ea vasemna Natalia Mirea”.

Revenirea celor doi în ţară, este întâmpinatăde o altă năpastă, ce-l va împinge pe Anghelspre limanul suportabilităţii. Incendiul de laCasa Luvru, în incinta căreia se afla şiSocietatea Scriitorilor, pentru a cărei înfiinţarese zbătuse atâta, îi distruge şi locuinţa aflată înaceeaşi incintă. Este internat pentru o perioadăla ospiciu, iar prietenii pregătesc o subscripţiepublică, pe care însă o refuză, fiind despăgubitde către stat… Se căsătoresc la 23 noiembrie1911 şi, după atâtea furtuni cu bătăiapocaliptice, căsătoria ar fi trebuit să aducălimpezimi de viaţă, fapt ce nu se va întâmpla,dimpotrivă: „îmi trebuia atenţia neadormită şiputeri încordate pentru a-l ţine în frâu ca pe uncal sălbatic de impetuozitate furioasă, nureuşeam decât hărţuind slăbiciunea ce-o aveapentru mine, înfiorându-l de departe cuprimejdia că o să mă piardă” (40). Independenţamaterială a femeii, obţinută ca urmare areîncadrării sale în învăţământ şi a moşteniriipe linie familială, după cum se a vedea, îiamplifică personalitatea şi rezistenţa, în faţaacestui „homo duplex”, cum îl va caracterizatânărul poet fantezist Victor Eftimiu.

„Fără îndoială, Anghel era un soţ gelos şiviolent, observă autorul monografiei lui Anghel,însă şi Natalia era geloasă, cochetă până lauşurătate, ambiţioasă şi voluntară” (41). Sevictimizează însă cu dezinvoltură: „…nu maiştiam de e noapte şi zi şi o disperare cumplitămă apuca. Atunci mi-am dat seama degroaznicul meu destin” (42). Tardiv!

O primă îndoliată cădere de cortină oconstituie frângerea lui Iosif, la 22 iunie1913,lovit de congestie cerebrală. Au rostitelogii N. Iorga şi Bogdan Duică, iar Chendi şiGoga îi vor deplânge dispariţia, în revistelevremii, Luceafărul şi respectiv Flacăra” (43).

Posibil că şi sub această lovitură, hăituiala dincuplul Anghel-Natalia să se fi amplificat continuu.Şi acel ultim gest al lui Iosif, ce l-a constituit

volumul „Cântece” dedicat în totalitate femeiifatale, să-i fie amplificat imaginea suferinţei,amestecată cu o milă sinceră, venită din parteacelor apropiaţi: „Faţa lui era atât de muncită,mâhnirea lui pentru trecut atât de fără scăpare,încât ne simţeam chemaţi către infernul lui” notamai tânărul poet Tudor Arghezi. (44).

Şi se lasă cortina.Toate se finalizează în cele din urmă, într-un

decor de melodramă ieftină (să-mi fie scuzatăetichetarea!).

Cuplul se afla acasă la Buciumeni, după ocălătorie cu peripeţii şi accente de necontrolatpe tren*. Era ora 10,30 dimineaţa. Natalia, întoiul cerţii, i-a strigat soţului că vrea sădivorţeze şi că pleacă la casa părintească dinaceeaşi comună.

Minuţia reconstituirii momentului fatal,împlinită de I. M. Dragomirescu, nedepăşitulmonograf al lui D. Anghel, ne obligă, dinrespect, să nu ne abatem de la scenariul său,atât de veridic:

„Când ea s-a apropiat de uşă, Mitif tras curevolverul pe care-l avea lângă pat. (Gestul să-ifi fost, cumva premeditat? - n.n.), rănind-o uşorla coapsă. S-a ridicat, a pansat-o la rana care nuera gravă, apoi aşezându-se în pat şi-adescărcat un foc de revolver şi asupra sa. (Cf.Procesului verbal al procurorului Tribunaluluijudeţean Tecuci). Medicul care l-a consultatimediat, a constatat că starea lui este gravă,căci se pot ivi complicaţii; prezintă o sare deastmă cardiacă şi dureri violente în regiuneacordului, îşi păstrează însă luciditatea minţii.

Chestionat de autorităţi, răspunsurile salene siderează: Procurorului i-a cerut să-l lase npace ca să moară ! Asemenea,s-a opusdirectorului prefecturii: „Nu voi da nici orelaţiune autorităţilor. Sunt chestiuni intime şidacă voi scăpa cu viaţă, ceea ce nu cred, mă voisinucide din nou”. Medicii au cerut să nu seinsiste (45).

S-ar mai fi schimbat ceva, aşa cum s-apresupus, chiar şi de către Natalia, că dacă învertijul său, Anghel, pe patul de suferinţă ar fiavut alături chipul femeii-destin?

Destinul i-a fost însă pecetluit pe vecie. La13 februarie 1914, după amiaza, dramaticapoveste a lui Anghel să se încheie prin moarte.


Interesant cum câteva condeie de primă mânăale timpului au încercat să imortalizeze drama,prin scrieri diverse: L. Rebreanu un romanneterminat, „Şarpele”; Claudia Millian-Minulescu, o piesă de teatru; la care se maiadaugă mulţimea articolelor, interviurilor,profilurilor literare etc., dar romanul femeii-fatale, „Helianta” se pare că a răzbit pestetoate, imprimând a doză (discutabilă) decredibilitate, şi chiar victimizând-se*.

Dar, dincolo de toate intemperiile prin careviaţa ne bate adesea, o floare, în semn derespect, îi aşează autorul monografiei pemormânt: „Ieşit din făgaşul stării lui sociale, prinprăbuşii şi zig-zaguri, viaţa lui Anghel i-a fostnesigură, dezechilibrată, aventuroasă pe toateplanurile, dezordonată şi roasă de anxietăţi” (46).

Cât priveşte imaginea celor doi poeţi, Iosif şiAnghel, ea s-a estompat în veacul nostrutumultuos şi predispus uitărilor de tot felul.Probabil că doar o exigentă comandăeducativă, emisă de o instanţă înregimentată înideea dăinuirii noastre, va oferi generaţiilor ceva să vină, posibilitatea întâlnirii cu fiorul poeticemanat de creaţiile acestor poeţi şi ale altoraca ei,luciri stelare şi de vis!

Iar dramele lor, de ce n-ar face şi ele partedin cronica acestui Neam, cu fericirile şinefericirile lor! ?

—————1 Ion Roman, Şt. O. Iosif, EPL, 1964, p. 92 ibidem3 ibidem4 C. D. Fundoianu, Cum l-am cunoscut pe

Iosif; Cf. ibidem,p. 23.5 ibidem6 ibidem, p. 417 ibidem, p. 428 ibidem , p. 449 ibidem10 ibidem, p.8211 Din scrisorile lui Iosif, ibidem, p. 83.12 , 13, 14, 15: ibidem16 Constantin Ciopraga, Literatura română

între 1900-1918, Editura junimea, 1970, p. 19717 N. Iorga, O nuntă la ţară. În Tecuci, cf. Ion

Roman, op. cit., p. 87, subsol, nota 2.18 M. I. Dragomirescu, D. Anghel, Editura

Minerva, 1988, p.124

19 ibidem,p. 820 Natalia Negru, Helianta. Două vieţi stinse.

Mărturisiri, Editura Viaţa Românească, 1921, p. 921 ibidem 22 Ion Roman, op. cit. p. 8923 M. I. Dragomirescu, op. cit.,p. 12524 ibidem, p. 11025 Eugen Lovinescu, Memorii, 1900-1916,

1936, p. 14926 Constantin Ciopraga, op. cit.,p. 34727 M. Sadoveanu, Opere, vol. XVI, 1959, p. 57928 În M. I. Dragomirescu, op. cit.,p.17229 Sextil Puşcariu, Călare pe două veacuri,

1968, p. 215.30 M. I. Dragomirescu, op. cit.,p. 21531 Romulus Dianu, Cu doamna Natalia

Negru despre Iosif, Anghel şi alţii, în Rampa,XIV, 18 februarie ,1929, Cf. ibidem

32 Natalia Negru, op.cit.,p. 15133 Constantin Ciopraga, op.cit.,p. 1434 M. I. Dragomirescu, op.cit.,p.12535 ibidem36 Natalia Negru,op.cit.,p 15237 M. I. Dragomirescu, op.cit.,p. 15238 ibidem,p. 1339 ibidem, 2140 Helianta… p.18041, 42 ibidem p.25943 Constantin Ciopraga, op. cit., p.19844 Tudor Arghezi, Scrieri, XXVII, Proze, 1975,

p.p. 123-12545. M. I. Dragomirescu, op. cit., p 26746 ibidem* L. Rebreanu, Şarpele.

Confirmarea preocupării lui L. Rebeanupentru elaborarea romanului „Şarpele” rămasîn faza de proiect, ne-o confirmă Addenda,Note, Comentarii, Variante, la L. Rebreanu,Opere 6, Ediţie critică de Nicolae Gheran ,Variantele în colaborare cu Valeria Dumitrescu,Editura Minerva, 1974 din care extragem,fragmentar:

«Deseori comentatorii operei fac referiri laun roman „Şarpele”, de asemenea abandonat.Ne-au rămas proiectele cărţii şi douăfragmente publicate de Rebreanu: Răsfrângeri,în Cetatea literară, I (1926), nr. 2 şi Alina înUniversul literar, XLI, 1925… Cartea a fostgândită în 1918, fapt dovedit de însemnărileautobiografice le


literaturii, literatura lumii


lui Rebreanu: „Cheia” romanului o constituiedrama „căsniciilor succesive ale scriitoareiNatalia Negru cu poeţii Şt. O. Iosif şi DimitrieAnghel, dramă încheiată prin moartea timpurieşi tragică a doi dintre creatorii prestigioşi aivremii”. Notaţiile scriitorului ne introduc învălmăşagul acestor relaţii, puternic transfigurateartistic. Primele nume menţionate dezvăluiepunctul de pornire: Alina, Iosif, Anghel… Înversiunea literară „Iosif” va deveni „MironMugur” iar „Anghel” „Urban”. Profilul eroinei…:„Alina”- tipul femeii numai corp, fără cap,frumoasă, voinică (Mie îmi face impresiadeseori că nici n-are cap, că e un singur şi imensmorman de carne vie, trandafirie dacă vrei,excitantă, otrăvitoare…), durdulie, ochi verzi, camarea, schimbători.”… Reţinem doar conflictuliniţial, respectiv capitolul XI, cu notaţia: „Anghelcu revolverul”, invită la apropieri cu începutul şisfârşitul romanului „Adam şi Eva”. Fabulaţiadiferă însă total, punctele de contact rămânândminore. Reproducem doar conflictul iniţial: doibărbaţi iubind aceeaşi femeie… La 6 octombrie1918, Rebreanu îşi anunţa soţia:” Am început cubine romanul „Şarpele”, comunicându-i titlurilede capitol…Ceea ce ni se pare semnificativ înistoria cărţii priveşte, din nou, procesultransfigurării artistice. Ca şi în cazul romaneloranterioare, Rebreanu este tentat, la început săconfere adevărului locul primordial, ulteriorsubordonând totul ficţiunii. Şi aşa, din toatăpovestea iniţială, rămâne un „cântec de iubire”,„doi ochi verzi”, şi un „revolver”» (pp. 334-336).

Florentin Popescu, Triunghiul cu dragoste şi

moarte (fragmente)«Lumea a fost profund şocată de cele

întâmplate. Şi ca în toate cazurile de acest fel,faptele au căpătat şi alte contururi, trecândpragul legendei.

Supravieţuindu-le cu mult celor doi poeţipentru care se dovedise a fi fost femeiafatală, Natalia Negru (1882-1965) a scris şi eapoezie şi proza şi a tradus din Ovidiu şi din alţimari poeţi ai lumii. Dar cea mai interesantăcarte a ei va rămâne Helianta, cea în care seconfesează pe larg şi în care derulează,secvenţă cu secvenţă, „filmul” relaţiilor salecu St. O. Iosif şi Dimitrie Anghel. Evident,mărturiile ei au o mare notă de subiectivism,dar informaţiile pe care le aduce despre ceidoi scriitori sunt de mare ajutor tuturor celorcare caută să afle şi să înţeleagă douăpersonalităţi ale literaturii române de laînceputul secolului XX, văzute mai ales prinprisma omenescului, a caracterului şi firii lor.Felul în care s-au desfăşurat evenimentelepână în momentul în care Dimitrie Anghel şi-atras un glonte în piept pare a depăşi chiar şiimaginaţia unui romancier - de unde şireconfirmarea unui vechi adevăr: viataîntrece uneori chiar şi literatura prinneaşteptatele răsturnări de situaţii şi deevenimente ce se pot derula pe canavauadestinelor. Nu întâmplător, un mare scriitorca Liviu Rebreanu intenţionase să scrie unroman având ca subiect dramatica poveste acelor trei personaje.» g

sem

nal

sem

nal

sem

nal

sem

nal

semn

al semn

al semn

al semn

al

Localitatea Câmpina a atras numeroşicetăţeni străini la sfârşitul secolului alXIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea,

datorită extracţiei şi exploatării petrolului înlocalitate şi împrejurimi. Încă din 1860 începsă se stabilească în Câmpina specialişti înpetrol, majoritatea romano-catolici, veniţidin străinătate. În anul 1912, Câmpina avea8.511 locuitori, din care 95 erau muncitoristrăini, iar în anul 1924, deşi aportulspecialiştilor români în petrol se măreşteconsiderabil, Câmpina avea 1.185 străini la opopulaţie totală de 12.937. Dintre străini, unnumăr de 264 erau germani.

In anul 1899 se înfiinţează, pentru copiiicetăţenilor germani (majoritatea petrolişti),şcoala germană. În acelaşi an se înfiinţeazăParohia Romano-catolică, iar Biserica SfântulAnton de Padova a fost construită între anii1904-1906, fiind consacrată în anul 1906.Proiectul a fost susţinut de ing. Anton Raky şieste construită în stil baroc.

În timpul Primului Război Mondial,Câmpina a avut parte de o vizită importantă.În octombrie 1917, când România pierdusecontrolul militar asupra sudului tarii,împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei,însoţit de mareşalul Von Makensen viziteazăschela şi rafinăria “Steaua Română”.

Populaţia de origine germană s-amanifestat în toate planurile dezvoltăriilocalităţii: în industrie, construcţii, cultură,viaţa socială. În momentul declanşării celuide-al doilea Război Mondial comunitateagermană era integrată societăţii câmpinene.Specialiştii militari şi tehnicienii sosiţi încă din

anul 1940 supravegheau, alături de ingineriiautohtoni, producţia de petrol necesarăavioanelor, tancurilor, camioanelor ce urmausă participe la război.

In timpul celui de Al Doilea RăzboiMondial, petrolul românesc propulsa o mareparte din maşina de războigermană. Wehrmacht-ul, pentru a protejaaceastă importantă lucrare, a staţionat laapogeul războiului 200.000 de soldaţi înRomânia, cei mai mulţi dintre ei concentraţiîn centrele de producţie şi rafinare petrolieră,cum era şi Câmpina. Specialiştii germani înpetrol, prin intermediul companiei de statgermane petroliere, erau de asemeneaprezenţi în ţară, unde supervizau şi îndrumaupe colegii lor români. Pentru cazarea acestorspecialişti, Wehrmacht-ul a construit o seriede case de cea mai bună calitate, iar pentrucartiruirea trupelor a construit cazărmimoderne. În dorinţa de a profita cât mai multde petrolul prahovean şi în acelaşi timp de aproteja instalaţiile de prelucrare a acestuia,existente în oraş, precum şi din alteconsiderente militare, trupele germane aufolosit şi amenajat cele două cazărmi, cea dela intrarea în oraşul Câmpina dinspre Ploieştişi cea de la ieşirea spre Sinaia.

Nu este lipsit de importanţă sa prezintcâteva date despre cazărmile din localitateaCâmpina. În anul 1939 la intrarea dinsprePloieşti a existat o mică clădire în care se aflao companie de militari se aparţinea deRegimentul1 Roşiori, subunitate ce aveasarcina de a asigura paza schelelorpetroliere. În anii 1935 – 1936 se construieşteactuala cazarmă (pavilionul dinspre stradă şianexele) în care a funcţionat Regimentul1Infanterie Uşoară „PRINCIPELE CAROL”comandat de colonel Fâlciu.

În anul 1941 această unitate plecat pefront, iar în clădire se constituie şifuncţionează o unitate de moto-mecanizatecomandată de colonel Benedict. În vara anului1942, unitatea românească moto-mecanizatăpleacă şi ea pe front, clădirea

historia mirabilis


Col. (r) Marian DULă

Câmpina şi comunitateagermană în august 1944.

Contribuţie la omonografie


fiind folosită acum de prima unitate germanăde tancuri sosită în România. Până în anul1944 în această cazarmă s-au perindat maimulte unităţi militare germane şi române,venite de pe front pentru refacere. După 23august 1944 cazarma a fost folosită un timpde sovietici, apoi a rămas în folosinţa unuiRegiment de Transmisiuni al M.Ap.N. dislocatîn 1956 la Someşeni – Cluj.

În clădirea Scolii de Subofiţeri, construităîn parcul Dr. Istrati, după război s-au instruitsubunităţi în cadrul Regimentului 1 Securitatepentru ca în anul 1949 să ia fiinţă aici Centrulde instrucţie pentru trupele de securitate.După ce în anul 1952 suferă nişte lucrări deextindere şi renovare (prin decretul232/1952 se ia de la cetăţenii din jur 387.370m 2 ), îşi reduce activitatea, urmare şi areducerii misiunilor trupelor de securitate deprindere şi capturare a unor elementeduşmănoase, astfel ca între anii 1954–1956figurează doar ca centru de instrucţie a uneicompanii de securitate din Brigada Securitate.

La 23 august 1944, în zona petroliferă, segăseau 26 000 de soldaţi germani,aproximativ jumătate din totalul efectivelorgermane din zona de interior. Cea maiputernică unitate era reprezentată de Divizia5 Apărare Antiaeriană, aflată în zonă încă dinvara anului 1941, comandată de generalulkuderna, ale cărei efective se ridicau laaproximativ 10 000 de militari încadraţi în 32de divizioane de artilerie (12 divizioane detunuri de calibrul 88 mm., 16 divizioane detunuri de calibrul 37 mm. şi 20 mm., 4divizioane de tunuri grele de 105 mm.) şi altesubunităţi de profil. Divizia 5 ApărareAntiaeriană îşi avea punctul de comanda lacastelul Voila. Aceasta se găsea însubordinea generalului-locotenent AlfredGerstenberg, şeful Misiunii Militare aAerului, numit „Comandantul german alzonei petrolifere” (Deutscher kommandantdes Erdölgebietes).

O altă importantă forţă combativă erareprezentată şi de subunităţile Brigăzii de

apărare pasivă (comandant: generalulTeschner), alcătuită din subunităţi chimice şifumigene (8 batalioane), o unitate de pompieri,un tren blindat şi un batalion de tancuri. O altăunitate aflată în zonă, Brigada tehnică(comandant: generalul Brandt), era compusă dintrupe motorizate de intervenţie (8 batalioane).

Din unele informaţii de arhivă reiese că înlocalitatea Câmpina se aflau două unităţigermane: Regimentul 5 Apărare Pasivă şiDivizionul 190 Aparare Antiaerină. Într-olucrare recentă (Luptele Wehrmachtului înRomânia 1944, apărută la Bucureşti, EdituraMilitară, în anul 2004, autor locotenent-colonel klaus Schönherr ), dedicată luptelorpurtate de Wehrmacht pe teritoriulRomâniei în 1944, se precizează că lupteledin Câmpina au atins punctul culminant la25 august 1944, orele 16, când Batalionul depompieri german dislocat în acest oraş aatacat uzina „Concordia”, fiind înfrânt şi silitsă capituleze. În consecinţă, cercetăriulterioare, inclusiv la nivel local, pot aduceimportante clarificări în această privinţă.Generalii kuderna, Teschner şi Gerstenbergau căzut prizonieri în urma luptelor dinregiunea petroliferă.

În ceea ce priveşte cealaltă parte, Armataromână, lucrurile stau cam în felul următor:

Trupele române dislocate în zona Ploieşti-Câmpina în vederea eliberării regiuniipetrolifere aparţineau Corpului 5 Teritorial,comandat de generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu, cu un efectiv cuprins între 23 000 şi25 000 de oameni, conform surselor. Dintreunităţile subordonate acestui corp amintim:Detaşamentul 18 Pază, Brigada 4 artilerieAparare Antiaeriană, regimentele 7, 22 şi 32Infanterie Instrucţie, câte un batalion dinregimentele 10 Roşiori şi 2 Călăraşi, undivizion din Regimentul 3 Călăraşi, un plutonde tancuri (grupa specială moto) din Divizia 1Blindată, Şcoala de ofiţeri rezervă infanterienr. 1, Şcoala de ofiţeri cavalerie Târgovişte.

Planul comandamentului român dinregiunea petroliferă prevedea împingerea

spre sud a rezistenţelor germane dislocate înregiunea subcarpatică începând de la nordde Câmpina până la localităţile din suduloraşului. Această concepţie pornea de lanecesitatea de a degaja de orice prezenţămilitară inamică zona Văii Prahovei şi de aîntârzia deplasarea trupelor germane sprezona Braşov.

La Câmpina au acţionat, încă din după-amiaza zilei de 25 august 1944, subunităţidin Regimentul 1 Roşiori şi Divizia 1 Blindată.O unitate germană aflată la Urleta (sud-estde Câmpina) a fost atrasă într-o ambuscadăde un batalion din Regimentul 6 Dorobanţi,iar două plutoane de elevi ai Şcolii de ofiţeriinfanterie de rezervă nr. 1 din Ploieşti,dislocată la Slănic, comandate delocotenentul Petre Ionescu şi care fuseserădeplasate rapid în zonă, au dezarmatunitatea germană din comuna Cornu (nord-est de Câmpina).

Ulterior, un batalion german care sedeplasa dinspre Urleta în direcţia Câmpina afost obligat să se predea după ce a fostatacat de un detaşament compus dinsubunităţi aparţinând Regimentului 3Călăraşi, Regimentului 6 Călăraşi Gardă„Mihai Viteazul” şi Regimentului 9 VânătoriGardă (care au acţionat dinspre est), în timpce din vest au atacat subunităţi aleRegimentului 22 Infanterie Instrucţie,Regimentului 10 Roşiori, Regimentului 2Vânători Gardă şi Batalionului 4 VânătoriMoto Instrucţie.

Trupele române din zona Câmpina s-audeplasat în zilele următoare spre sud,interzicând deplasarea inamicului pe şoseauaPloieşti-Câmpina, la nord de localitateaBăneşti. Formaţiunea hitleristă instalată lasud de această localitate a fost capturată la29 august; în aceeaşi zi forţele române auinterceptat şi dispersat o coloană germanăde tancuri care încerca să pătrundă spreCâmpina.

La vest de Câmpina, în apropiere delocalitatea Urseiu (la nord de Vişineşti,

Dâmboviţa), pentru lichidarea unei coloanegermane aflate în retragere au acţionat câteun escadron aparţinând Şcolii ofiţeri decavalerie şi Regimentului 10 Roşiori.

În Cimitirul de Onoare al Eroilor dinmunicipiul Câmpina odihneşte soldatulVANCO IOSEF, care a făcut parte dinRegimentul 9 Vânători de Gardă şi a decedatpe data de 27.08.1944 si, probabil, a căzut înluptele de la Urleta. Tot acolo sunt semnelede căpătâi ale elevului caporal BOTEZ IOAN,din Şcoala de Aviaţie, decedat la 25.08.1944şi soldatul STAN NICOLAE, din Flotila 1Bombardament, decedat la 01.09.1944. Înacelaşi cimitir sunt înhumaţi şi doi ostaşigermani necunoscuţi, decedaţi în ultimaparte a şederii trupelor germane pe teritoriulCâmpinei. Din păcate nu avem date despresoarta prizonierilor germani, capturaţi detrupele române. Cel mai probabil au cazut înmâinile sovieticilor, pentru că trupeleromâne, în prima parte a campaniei în vestnu erau pregătite sa aibă grijă de prizonieri.

Din relatările contemporanilorevenimentelor rezultă că despărţirea deconducerea marilor unităţi şi de specialiştiigermani s-a făcut cu condescendentă,emoţional şi cu regrete, coloana fiind însoţităpână la ieşirea din Câmpina, unii colaboratoriai misiunii germane părăsind zona împreunăcu aceştia. Pentru a evita conflictele armatede pe Valea superioară a Prahovei, coloana s-a îndreptat spre Slănic şi, la 31 august, înurma unei confruntări armate, o parte dinpersoanele care însoţeau pe militariigermani, a fost capturată.

Şi de data aceasta, Câmpina a fost altfeldecât restul ţării, dovedind faptul călocuitorii municipiului sunt speciali, făcândnotă aparte faţă de ceilalţi locuitori aijudeţului şi ai ţării, în general.

g


Nu am citit cartea „Germanofilii. Elitaintelectuală românească în anii PrimuluiRăzboi Mondial”1 când a apărut, în 2009

(Mea Culpa!) însă ultima carte scoasă de LucianBoia, Capcanele istoriei. Elita intelectualăromânească între 1930 şi 19502 m-a făcut săîmi îndrept atenţia şi către prima parte a uneiposibile trilogii extrem de interesante căci, numă îndoiesc asupra faptului că interesul domnuluiprofesor Lucian Boia s-ar putea îndrepta şicătre poziţionarea intelectualilor români înperioada anilor 1950-1990. Volumul „Germanofilii.Elita intelectuală românească în anii PrimuluiRăzboi Mondial” reprezintă un studiu deosebitde instructiv faţă de poziţionarea unei bunepărţi a elitei intelectuale româneşti în preajmaPrimului Război Mondial şi a dilemei: cu cine şiîmpotriva cui se aliază România? Îmi place dinlectura fiecărei cărţi scrise de Lucian Boiafaptul că înveţi ceva de fiecare dată, ştii sigurcă nu vei străbate aceleaşi cărări bătătorite aleobositei istoriografii naţionaliste româneşti,asta şi pentru ca fiind un istoric adevărat, Boiamerge la surse (presa perioadei, memoriileactorilor implicaţi, documentele Academieietc.) nu accepta re-pre-luările la cinşpea mână.In plus, are simţul relativului care este foarteimportant în a judeca evenimente pe care tunu le-ai trăit dar al căror final (fericit sau nu) îlştii. „Dreptatea istorică este foarte relativă şidepinde mai puţin de trecut cât de punctul deobservaţie al prezentului. La sfârşitul PrimuluiRăzboi Mondial, dreptatea proclamată a fost aacelora care se pronunţaseră pentru acţiuneaîmpotriva Puterilor Centrale; adversarii acesteisoluţii au fost priviţi ca nişte rătăciţi, dacă nuchiar trădători. Şi astăzi, interpretareadominantă merge în aceeaşi direcţie: misiunea

României a fost de a elibera Transilvania”3 Noi,în continuare, avem iluzia, inculcată atât desistemul educaţional comunist în care se predao istorie falsificată în proporţie de cel puţin50%, interpretată, reinterpretată, schilodită,dacă nu chiar violată, departe de un minimbun-simţ dar şi de cel postdecembrist, care amenţinut filonul unităţii naţionale şi al lupteiîmpotriva asupritorilor străini că lucrurile aufost simple în 1916: era evident că trebuia să îieliberam pe fraţii noştri ardelenii (implicit,lăsându-i de izbelişte pe fraţii noştri basarabenii).Boia dovedeşte foarte limpede atât în aceastălucrare cât şi în Capcanele istorie că tabloulcuprinde foarte multe nuanţe care merităanalizate, disecate şi, cel mai greu, asumate.Nu ştiu cât de greu este să acceptăm dar nuam fost un popor format numai din eroi şicaractere sau numai din laşi şi colaboraţioniştiioricăror regimuri (străine sau autohtone),combinaţia dintre cele doua extreme fiind oconstanta a istorie noastre. În plus, cele doualucrări importante ale profesorului Boia vin sazgâlţâie puţin fundaţia de beton a edificiulpanteonului interbelicului romanesc. Imagineaidilica a interbelicului romanesc este foartedeparte de adevăr. Oameni politici venali,lipsiţi de scrupule (în frunte chiar cu Majestatea

Codruţ Constantinescu

O altă Românie:Germanofilii


historia mirabilis

sa Carol al II-lea) sau partide politice tipciupercă au exista cu duiumul şi atunci ca şiacum. Oameni de cultură ahtiaţi după onoruri,bani, situaţii erau numeroşi şi atunci ca şi acum.

Lucrarea este bine delimitată în douăcomponente importante: o parte teoretică, deanaliză istorică, de plasare a contextului, faptesenţial pentru a înţelege opţiunile detestaţilorgermanofili precum şi de o prezentare ordonatăalfabetic a germanofililor. În istoria oficială şiîngustă Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria şi statele care i s-au asociat precumBulgaria şi Imperiul Otoman) au fost puse lazid, fiind considerate singurele responsabilepentru declanşarea măcelului din 1914 însă„există şi o dreptate a celuilalt, care nu maipoate fi ignorată odată ce ne considerameuropeni. Dacă în această privinţă, ca în atâteaaltele, românii au încă o întârziere, francezii şigermanii, depăşind cea mai puternică dintreadversităţile care au dezbinat şi însângeratEuropa, se dovedesc deja capabili să-şi rescrieistoria comună, fără judecăţi discriminatorii.”4

Într-adevăr, îi dam dreptate lui Lucian Boia„Dacă n-ar fi reacţionat, Austro-Ungaria si-ar fipierdut credibilitatea atât pe scena europeană,cât şi în faţa propriilor popoare. Nu urmăreascopuri expansioniste, fiindcă nu i-ar fi servit lanimic - dimpotrivă - să-şi introducă între frontierealte sute de mii de slavi.” E drept, şi-ar fi pierdutcredibilitatea dar şi-ar fi prelungit existenţa.Insa aceasta nu aveau cum sa o ştie decidenţiiaustro-ungari din 1914 când însăşi ideea derăzboi mondial in sine nu exista (în modparadoxal, contele Tisza, premierul Ungariei, sedeclarase iniţial împotriva războiului). Putem fisiguri că nici ei, ca nimeni de altfel in epoca nu-si imaginau faptul ca războiul va lua oasemenea amploare şi, mai mult, ca va duramai bine de patru ani! „Nu este cazul nici să fieidealizată Serbia, ţara care a manifestat, împreunăcu celelalte componente ale Iugoslaviei, pe totparcursul secolului al XX-lea, un potenţial deinstabilitate, anarhie şi terorism cu totul ieşitedin comun. Faţa de masacrele recente dinBosnia, perioada stăpânirii austro-ungareapare de-a dreptul idilică.”5

În general, Lucian Boia preferă să nu intre în

multe detalii despre parcursul profesional alacestor după Primul Război Mondial însă din ceam constatat, marea majoritate a acestora nuau avut prea mult de suferit în România Mare.Evident, colaboraţionismul lor era variabil, uniidintre ei chiar s-au pus în slujba autorităţilorgermane de ocupaţie (precum Tzigara-Samurcaş, devenit prefect al Politiei Capitaleisau P. P. Carp care plănuia nu numai săprezideze un guvern român pro-german, dardoar după definitivarea înfrângerii Românieiprin ocuparea şi a Moldovei dar şi înlăturareadinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen,nedemnă să mai conducă România) în timp cealţii doar au rămas în teritoriul ocupat,colaborând sau nu cu germanii (mai ales lapublicaţiile scoase în timpul celor doi ani deocupaţie militară). Unul din gesturile cele maiclare ale colaboraţioniştilor români a fostiniţierea, la sugestia germanilor, a unuimanifest semnat de personalităţi culturale,politice dar şi religioase (mitropoliţi ortodocşi)care a fost multiplicat şi aruncat în tranşeelesoldaţilor români prin care se cerea încetareaunei inutile vărsări de sânge (apel explicit ladezertare). “Este interesant de urmărit şiproporţia germanofililor pe regiuni istorice.Germanofilii moldoveni sunt mai numeroşidecât germanofilii munteni. Muntenii nu suntatât de preocupaţi de propria provincie şi seidentifică astfel mai uşor, cu România; se aflauoricum în poziţie dominantă: capitala laBucureşti, cea mai mare parte a burgheziei şielitei politice, de obârşie muntenească.Moldovenii aveau însă o prolemă cu Moldova,care după unirea din 1859 nu încetase săpiardă din substanţă în favoarea Muntenie. (...)La 1859 Bucureştiul număra 120.000 locuitoriiar Iaşiul 65.000 aşadar pe jumătate dinpopulaţia oraşului care avea să devină capitalaunică a ţării. În 1912 Bucureştiul atinsese340.000 de locuitori, în timp ce Iaşiul abiadepăşea 75.000, un raport de 5 la 1.” Uşorexplicabilă această stare de spirit, după celepetrecute în secolul al XIX-lea, decupareaBasarabiei, revenirea celor trei judeţe sud-basarabene în 1856 şi confiscarea lor iară în1878 “Faţă de Rusia, moldovenii manifestau


o sensibilitate mai acută decât muntenii.Pericolul rusesc privea România în ansamblu,dar Moldova în şi mai mare măsură. Iaşiul seafla la doi paşi de frontieră.”6 Nu ar trebui uitatnici faptul că Muntenia avea o economie maidinamică decât cea din Moldova, extindereapeste Carpaţi putând să-i favorizeze princâştigarea unor pieţe importante. Şi, să nuuităm, rezervorul de cadre administrativeromâneşti se afla tot în Muntenia. Fascinantă şităinuită a fost şi atitudinea liderilortransilvăneni care nu prea s-au înghesuit săpromoveze cauza intrării României în războipentru a-i elibera. În plus, nu este deloc sigurcă doreau să fie eliberaţi de români! În afaracâtorva adepţi furibunzi ai Antantei (printrecare se număra, la un loc de onoare, poetulOctavian Goga) majoritatea ardelenilor dinRegat au fost foarte rezervaţi, dacă nu de-adreptul germanofili (pentru că, până la urmă,toţi îşi făcuseră studiile universitare la Vienasau Berlin, fiind germanofoni dar şi bineimpregnaţi cu cultura germană). Celebrurămâne cazul renumitului lingvist SextilPuşcariu care se afla în vacanţă în România, laTechirghiol în iunie 1914 când izbucneşterăzboiul între Serbia şi Austro-Ungaria şi carenu ştie cum să ajungă mai repede acasă, laBraşov pentru a se prezenta la incorporare. Înarmata k.u.k.! Avea să fie trimis pe frontul dinItalia unde a stat (nu a luptat!) până în 1918(nu chiar în prima linie, dar ce mai contează?!)7

Ce să mai spunem de liderii politici ardeleni dinTransilvania care „şi-au exprimat fidelitateafaţă de dubla monarhie”8 Doar Iuliu Maniu afost şi el ofiţer în armata austro-ungară,ajungând în toamna lui 1918 să menţinăordinea la Viena, comandând regimenteletransilvănene! „Pentru intelectualii transilvăneni(ca şi pentru cei bucovineni) alegerea eradestul de complicată. Mai complicată, oricum,faţă de cum au apărut până acum lucrurile înevocări istoriografice. A contat faptul că erauîn genere de formaţie culturală germană, spredeosebire de majoritatea intelectualilor dinRegat, instruiţi în spiritul culturii franceze.”9

Pentru ei, „abia după intrarea României înrăzboi împotriva Austro-Ungariei şi doar după

prăbuşirea ordinii interne din imperiul dualist,alegerea a devenit clară: între perspectiva de arămâne ataşaţi Ungariei şi a se uni cu România,hotărârea nu putea fi decât una, şi practicunanimă.” Mitul bunului împărat, unul utopic,întreţinut de către propaganda austriacă (şipentru a-i ţine sub presiune pe maghiari) sesfărâmase iar ataşamentul pentru dinastia deHabsburg, care nu trebuie minimalizat chiardacă a produs rezultate minime pentru româniidin Ungaria, a dispărut pentru că dinastia s-aprăbuşit în ruinele imperiului.

Relevant pentru distanţa de la implicareaspirituală şi propagandistică în determinareaunei direcţii de acţiune majore în existenţaunui stat precum este declanşarea unui războişi urmarea pe tărâm concret a consecinţeloracestei implicări este faptul că „foarte puţinimembri al elitei intelectuale, inclusiv oamenitineri şi dintre cei care ceruseră insistentintrarea României în război, au luptat pe front.Unii au fost mobilizaţi în spatele frontului (M.Sadoveanu care a editat in 1917-18 ziarulRomânia, destinat ostaşilor) alţii nici nu aufost mobilizaţi, pe motive formal justificate,dar nimic nu i-ar fi împiedicat să se prezintevoluntari”10 Figuri aparte fac G. Topârceanu,care a luptat la Turtucaia, fiind luat prizonierde bulgari care-l critică pe celebrul E.Lovinescu, foarte antantofil dar care n-aparticipat deloc la acţiunea militară aRomâniei chiar dacă era în floarea vârstei,născut fiind la 1881- în 1916 avea 35 de ani!)dar şi Camil Petrescu care, e drept, nu eracelebrul scriitor interbelic, însă experienţa afolosit-o în scopuri literare în bine-cunoscutulsău roman „Ultima noapte de pace. Primanoapte de război” Rebreanu, chiar daca a scrisPădurea spânzuraţilor nu a luat parte nici el larăzboi! Greul a rămas pe umerii ţăranuluiromân, în mod natural, poate şi din cauzaproporţiei zdrobitoare pe care o cunoşteaţăranul român în rândul populaţiei Românieiantebelice (aprox. 90% )11 care era cel multindiferent fata de marele ideal naţional deunire al tuturor românilor, după cum bine oobserva Constantin Argetoianu în Memoriilesale „Preţul bucatelor, scumpetea uneltelor şi


traiului, împărţirea pământurilor despre carese zvonise - erau singurele lucruri cu care teputeai apropia de sate, indiferente faţă de«idealul naţional» şi ostile oricărui război, carepentru ţărănime se rezuma la două noţiuni:concentrare şi rechiziţii. Ţăranul român s-abătut foarte bine, a fost un admirabil soldat,fiindcă din fire este nepăsător, răbdător şisupus dar a intrat în război fără nici o vlagă.Ţăranii noştri de la câmp aproape că nici nuştiau de existenţa Ardealului şi ceea ce sepetrecea sau nu se petrecea dincolo de munţile era cu totul indiferent” Să ne mai mirefaptul că “numărul persoanelor de oarecarenotorietate din sfera politică sau intelectualăcare să fi murit pe front este infim, deşi, înansamblu, pierderile României, procentual, aufost mai mari după ale Franţei. În Franţa,dimpotrivă, lista scriitorilor dispăruţi în războieste impresionantă (s-a avansat cifra de 450)au căzut de asemenea nu mai puţin de 17parlamentari francezi.” Şi, precizează LucianBoia cu acurateţe „Membrii elitei româneştiau predicat războiul, dar pe front s-au jertfitîndeosebi oamenii simpli, ţăranii în primulrând.”12 Nu au mers pe front dar nu s-au feritsă adopte proceduri standard, e drept,implementate de toate statele beligerante,timide dar prevestind tratamentul la care afost supusă populaţia civilă in timpul celui deal Doilea Război Mondial. “Îndată dupăintrarea în război, s-a procedat la deportareaîn judeţul Ialomiţa a cetăţenilor statelor cucare România se afla în conflict (în majoritatesupuşi austro-ungari) şi, har Domnului,România se afla în război cu Germania,Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia! Odată curetragerea autorităţilor şi armatei în Moldova,cei mai mulţi au fost eliberaţi, alţii însă, ţinuţica ostatici, au luat şi ei, fără voia lor calearefugiului.”Lagărul din Ialomiţa s-a umplut însăcu deţinuţi români care nu se aflau pe placulautorităţilor de ocupaţie, abia „spre sfârşitulanului 1917 s-a ajuns în sfârşit la un acord, şiostaticii au fost eliberaţi de ambele părţi.”13

Într-un interviu publicat recent, profesorulLucian Boia trage concluziile efortului său dinambele cărţi dedicate poziţionărilor

membrilor elitei poporului român:intelectualii din perioada 1914-1950 „Să nune facem atâtea iluzii cu privire la intelectuali- că ar fi oameni liberi, că ar avea o judecatăcritică şi că ar găsi mereu soluţii adecvate. Nu,s-a văzut de-a lungul istoriei, intelectualuleste adesea tentat să se supună istoriei, iar înunele situaţii este chiar dependent deputere”.14 Să ne obişnuim deci cu faptul că„istoria e complexă, iar tratarea ei dintr-unsingur unghi riscă să o sărăcească şi chiar să ofalsifice.”15 Iar dacă o facem şi în funcţie decât de repede acceptam faptul căintelectualul nu este un super-om (indiferentde bibliotecile scrise sau citite) ne diminuamgradul de mirare. În plus, oricum prestigiulintelectualului roman este în cădereaabruptă. Dacă nu a avut un prea marecaracter în perioada antebelică şi interbelică(ca să nu mai vorbim despre cea comunistă),în mod sigur nu-l va regăsi acum! g

______________1 Editura Humanitas, Bucureşti, 2009.2 Editura Humanitas, Bucureşti, 20113 Op. cit., pag. 3634 Op. cit., pag. 285 Ibidem, pag.316 Op.cit., pag. 677 Op. cit., pag.77-788 Op. cit., pag. 719 Op. cit., pag.7810 Ibidem, pag. 12311 Care ţăran a avut destule de câştigat în

urma sacrificiilor grele, fiind împroprietărit lasfârşitul războiului mondial, e drept, actreparatoriu făcut mai degrabă de fricacontagiunii comuniste decât din alte raţiuni(umanitare)!

12 pag.12413 pag.34-3514 De altfel, in volumul “Mirajul utopiei.

Călătoriile în URSS intre control sipropaganda” subliniem aceasta perspectiverelativista a intelectualului lărgind cadrul cătreintelectualul francez, englez sau american careuneori s-a lăsat fermecat de maşinăriapropagandistica sovietica.

15 pag. 28


eseu


„Le bonheur et l’absurde sont deux fils dela même terre. Ils sont inséparables.”(Fericirea şi absurdul sunt doi copii aiaceluiaşi pământ. Ei sunt nedespărţiţi.) -Albert Camus, Mitul lui Sisif

Wenig macht die Art des besten Glücks.(Fericirea stă-n lucrurile mărunte) –Nietzsche, Aşa grăit-a Zarathustra, IV

Atrecut un an de la efervescenţamediatică prilejuită de marcareajumătăţii de veac care s-a scurs în

gândirea europeană după dispariţia lui AlbertCamus. Dosarele de autor oferite atunci depresa franceză – v. Magazine Littéraire”,„Nouvel Observateur”, L’Express, PhilosophieMagazine etc. – au readus în prim-plan ideilefilosofului şi au subliniat actualitatea acestora.S-a constatat, pe bună dreptate, că AlbertCamus nu dispăruse nicicum din dezbatereaintelectuală după începutul absenţei salefizice. Prezenţa continuă a gândirii sale nici nutrebuie demonstrată, ea se impune parcăspontan. Revin la un exemplu aflat la îndemână:într-o anchetă din 1999, organizată de Fnac şiLe Monde, („Les cent livres du siècle”) la careau participat 17.000 mii de cititori, „Străinul”se situa pe primul loc. Şi cele 6,7 milioane deexemplare vândute în „livre de poche” după1974 îl situau de departe în frunte („Ciuma”avea 4 milioane, iar „Căderea” – 1,7). Top 50a făcut atunci obiectul unui eseu al lui FrédéricBeigbeder, Dernier inventaire avant liquidation(Paris, Grasset, 2001; Gallimard, coll. «Folio»no 3823, 2003), care-i subliniază, în stilu-idesacralizant, caracterul manifest franco-centrist.

Ceea ce nu văd de ce ar fi un defect, ţinândcont de trendul negativ actual al literaturii dinHexagon – şi nu numai - pe piaţainternaţională. E nevoie şi de manifestări derezistenţă la atacul concentrat al texteloranglofone!

Un autor parizian foarte activ în ultimeledecenii, Michel Onfray, i-a dedicatscriitorului, în 2007, un fel de carte-omagiude 107 pagini, în acelaşi timp o invitaţie la re-înscrierea în siajul gândirii antitotalitare şilibertare a partizanului unei stângi militante,susţinătoare a libertăţii individuale: LaPensée de midi - Archéologie d’une gauchelibertaire („Gândirea de amiază – Arheologiaunei stângi libertare ”). „La pensée de midi”este o expresie nietzscheeană ce surprindeesenţa absurdă a non-locului (un prietenpoet foloseşte un termen frumos româneşte:„niciunde”), dar şi titlul celei de-a cincia părţidin „Omul revoltat”; ea se fondează pedragostea de sorginte greacă pentru viaţă,

Florin DOCHIA

Camus a avut mereudreptate


privilegiază individul liber, reflexiv, altruist,care ştie să fie un solitar solidar şi se dezvoltăplenar în interacţiunea liber aleasă cusemenii săi. Camus o opune gândirii „de miezde noapte”, născută de ideologia creştină apăcatului, inspiratoare a societăţilorîmpărţite în ordine/clase şi a colonizăriimaselor, care striveşte individul.

Acelaşi filosof „atipic şi provocator” de 52de ani, cu vreo 50 de titluri publicate în vreo25 de limbi, revine în acest ianuarie 2012 laCamus, cu şase sute de pagini intitulateL’ordre libertaire – la vie philosophiqued’Albert Camus („Ordinea libertară - viaţafilozofică a lui Albert Camus”). O carteaşteptată de multă vreme, menită a mairepara nedreptăţile făcute de-a lungul vremii,mai cu seamă de „les chiens de Sartre”, celcare, ni se spune, nu înţelegea nimic dinpolitică, de vreme ce: a fost orb la începuturilenazismului cu toate că, trăind în Germania,profita, în 1933, de oferta fasciştilor italienipentru o vacanţă, însoţit de Madame de

Beauvoir, cu bilete la preţ redus; rateazăparticiparea la Rezistenţă (sau face un fel de„bricolaj”, după mărturia unui apropiat);publică în revista colaboraţionistă Comoediadin 1941 până în 1944; o stimulează peBeauvoir să lucreze la Radio Vichy… Tot înacea vreme, Camus încearcă să se angajeze întrupele franceze, fiind refuzat, în 1939, dinpricina tuberculozei. La Oran (Algeria), facecursuri cu copii evrei care nu erau primiţi laşcoală de regimul de le Vichy. Intră înRezistenţă, publică în reviste clandestine,conduce un ziar interzis - nu se lasă înşelatniciodată de chemările marxismului ori alefascismului, de vreo modă filozofică, dereflectoarele lumii mondene. Se înţelege că,după război, acest traiect impecabil îl vaderanja teribil pe Sartre, în lupta lui pentrudominarea lumii intelectuale pariziene.

Pentru că, în 2000, apăruse Le siècle deSartre, în care Bernard-Henri Lévy face dinautorul „Cuvintelor” un erou de roman, şidemolarea acestui „monument” ridicat celui

Michel OnfrayOrdinea libertară. Viaţa filozofică a luiAlbert Camus*

Danemarca şi PrusiaOdată, dovada filozofului era

dată de viaţa filozofică pe care oducea. Acest odată a durat multtimp. Acel mult timpbinecuvântat de filozofia antică,chiar dacă cu vreo zece secoleînainte ca Universitatea şiCreştinismul să ne transformefilozofii în teologi, apoi înprofesori, cu alte cuvinte,iluminare şi pedanterie. Nu estesurprinzător faptul că, de maibine de un mileniu, acest regimlasă urme în lumea filozofiei,unde gustul pentru iluminare şipedanterie, care nu se excluduna pe alta, a produs haosuriinfame, care au deturnat mulţi

indivizi sensibili ai acesteisublime discipline. Sunt deînţeles. Urmaşii filozofilor rezistăacestei contaminări a gândirii decătre Cer şi Amvon. Camus faceparte dintre aceştia – el iubeaPământul şi Viaţa.

Ce vrea să spună când scrie înCarnetele sale, ironic:«kierkegaard flutura în faţa luiHegel o teribilă ameninţare: să-itrimită un tânăr care să-i fi cerutsfaturi.» (IV.12681)? Că existădouă moduri de a fi filozof.Primul, cel al gânditorului danez,care permite construcţia uneiidentităţi, constituirea uneiexistenţe, sculptura de sinepentru oricine doreşte să dea unsens propriei vieţi. Filozofia esteaşadar existenţială, altfel spus,ea se referă la tehnicile de aobţine o existenţă demnă deacest nume. Toată filozofiaantică funcţionează astfel: după

descoperirea unui gând, acestaeste transformat în busola vieţii,el dă o coloană vertebralăhaosului pe care aspirantul îlresimţea într-un fel intimînaintea acestei întâlniri. Prinurmare, filozoful poate sfătui untânăr, ceea ce îi permite să îşiconceapă subiectivitatea. Viaţadevine o operă, nimic nuinterzice ca ea să se constituieîntr-o operă de artă, cu altecuvinte, o producţie irepetabilă.Cea de-a doua manieră de apractica filozofia, aceea agânditorului prusac, are învedere condiţiile de posibilitatea gândirii, se ocupă demodalităţile cunoaşterii, vrea săreducă diversitatea şimultiplicitatea lumii, deasemenea vitalitatea şieflorescenţa sa, la o mână deconcepte aranjate în arhitecturisistematice. Dezordinea realului

mai mediatizat filosof francez al secolului alXX-lea este printre intenţiile lui MichelOnfray! Nici nu ar fi la prima tentativădistrugătoare de mituri, de-ar fi să luăm înconsideraţie fie şi numai Le crépuscule d’uneidole. L’affabulation freudienne, din 2010(care-l va situa pe locul 3 în „Les 10 personnalitéslittéraires 2010”, după Michel Houellebecq şiMaria Vargas Llosa - cf. L’Express) sau Traitéd’athéologie, din 2005; ca să nu amintimseria de 16 (deocamdată) cursuri audionumită Contre-histoire de la philosophie.Duelul celor doi - BHL şi MO - nu poate fidecât extrem de interesant, desfăşurându-seîn zona interpretărilor subtile şi regândiriicâmpului ideologic din secolul al XX-lea, cuimportante influenţe în veacul următor.

Voluminosul tom L’ordre libertaire - pecare Matei Vişniec în socoteşte „o declaraţiede război filosofică lansată atât în direcţia luiSartre, cât şi a lui BHL” - este o analizăchirurgicală a personalităţii omului şiscriitorului Albert Camus. El trăieşte, iubeşte

sau suferă în faţa cititorului, dezvăluindu-secu totul în existenţa sa de bolnav detuberculoză vieţuind la vremuri de catastrofă,încercând să depăşească lipsa de speranţăcare-l înconjoară. La examenul punerii faţă înfaţă a celor doi corifei ai existenţialismuluicâştigător este fără îndoială autorul „Străinului”.Toate neînţelegerile acumulate faţă de eroulsău le pune Onfray pe seama lenei sau a relei-credinţe germanopratine. Dacă duşmanii săi îlprezentau ca un „filozof pentru clasele finalede liceu”, Onfray îl redă lumii. El ni-l prezintănu doar cu simpatie, ci înţelegându-l deplin -„Ca şi mama lui Albert Camus, şi a mea a fostfemeie de serviciu”, mărturiseşte el; taţii eraumuncitori agricoli, unul algerian, celălaltnormand, ambii străini de „sistemul” parizian.Această „febră fuzională” [Franz-OlivierGiesbert] face lucrarea irezistibilă. Amândoivin pe urmele şi în continuarea iluminăriinietzscheene, deci au aceeaşi practică afilosofiei. Ceea ce justifică o constatare a luiFrançois Busnel (L’Express):

trebuie să se supună cravaşeiconceptului. Tot ceea ce a fost,trăieşte, mişcă, este fixat ca unfluture în insectar, cuneologisme înfipte pe osuprafaţă teoretică. După ceaceastă operaţie pur mentală afost efectuată, filozoful face unpas înapoi pentru a-şi admiraedificiul: sigur, el a construit unimens castel – dar acesta sedovedeşte imposibil de locuit.Un tânăr nu are nimic de-a facecu această pasiune pentru verbcare îl îndepărtează de lucruri.

Faptul că Albert Camus avea,precum kierkegaard ori precumRilke din Scrisorile către un tânărpoet, grija cititorilor de vârsta luiRimbaud în drum spre Harare, îlinstalează la antipozii iluminaţilorşi pedanţilor. Această pasiunepentru a transmite filozofia, a oîmpărtăşi, inclusiv şi mai alesfiinţelor în căutare de sine, băieţi

şi fete al căror suflet se pierde înjungla unei vieţi periculoase, sauchiar pentru a o oferi non-profesioniştilor filozofiei, este odeclaraţie de război la adresaînfumuraţilor şi profesorilor,ceea ce, în lumea filozofiei de ierişi de azi, epuizează aproapeîntreaga corporaţie.

Camus scria pentru a fi citit şipentru a ajuta la înţelegereaexistenţei, păcat mortal înaceastă mică lume filozofică, sau,destul de des, scrie pentru a figlosat şi ascuns de către membritribului său. Mereu în Carnete, sepoate citi: „Cei care scriu obscurau mare noroc: ei vor aveacomentatori. Ceilalţi nu vor aveadecât cititori, ceea ce, s-ar părea,este demn de dispreţ.” (VI.1087). În anii în care el noteazăaceastă reflecţie, el se gândeştela Sartre, bineînţeles, care l-ar fiînţeles, visând la Fiinţa şi

Neantul, el este mai degrabăprusac decât danez!

Evident, a scrie pentru a ficitit şi înţeles se înscrie într-odescendenţă neapreciat înfilozofie de şapte sau optdecenii: tradiţia franceză.Montaigne, Descartes, Diderotşi toţi filozofii din secolulLuminilor, dar şi cei din secolulal XIX-lea, Maine de Biran şiComte, spre exemplu, sau, maitârziu, Bergson şi Bachelard,scriu într-o limbă clară, o prozăsimplă şi se fac înţeleşi fărădificultate. Idealismul german şiUniversitatea prusacă, începândcu kant, inaugurează o cu totulaltă lume, unde, prinspecificitatea sa, limba creeazăînvelişuri generatoare deneologisme traduse la unmoment dat în franceză. Liniaclară, are adepţii săi,kierkegaard; calea obscură,


„Această carte este un autoportret alautorului: fiu de sărmani, descoperind înpropriul corp abisul deschis de perspectivaunei morţi care va veni prea repede, practicaunui păgânism hedonist şi a unei filosofiipopulare…” Sunt numeroase paginile foartefrumoase şi extrem de actuale, arată Onfray,în care Camus se arată a fi înainte de toatehedonist, om de stânga, libertarian, anticolonialistcare respinge totalitarismele – toatetotalitarismele! Ceea ce reclamă şi riscuri,precum afirmaţia din timpul conflictuluifranco-algerian - „je crois à la justice, mais jedéfendrai ma mère avant la justice” („Cred înjustiţie, dar îmi voi apăra mama în faţajustiţiei”) -, care i-a adus destule prejudiciisociale. Michel Onfray reciteşte fraza cuînţelegere umanistă, riscând să se vadăatacat de armele gândirii radicale unice,alimentată de tot felul de fantasme: „Întrejustiţia voastră care foloseşte bombe pentru ase realiza şi mama mea aflată sub acestebombe, o aleg pe mama.” Camus este,

precum mulţi dintre aceia care pariază peviaţă, apărătorul unei confederaţii depopoare care coabitează - idee foarte valabilăîn chiar stricta actualitate a conflictelor dinOrientul Apropiat şi nu numai.

Onfray identifică două tipuri de filosofi: ceicare reduc viaţa la concepte şi se angajează înpure operaţiuni ale minţii - speculativii - şi ceicare, ca Socrate, Epicur sau Camus, permit„sculptura sinelui pentru oricine vrea să deaun sens vieţii sale”. Poate din această pricinăCamus este mereu actual, iar Străinul „lelivre-culte” a generaţiilor de liceeni. [Aici potdepune eu însumi mărturie, din provinciamea est-europeană…] Mitul lui Sisif (1942)sau Omul revoltat (1951) (care oferă fundamentteoretic existenţialismului) îşi urmează caleaspre şi cu cititorii la fel ca în prima zi, piesa deteatru Caligula (1938), o capodoperă, estecontinuu pusă în scenă cu succes, iar texteprecum eseurile din Nunţi păstrează aceeaşistrălucire ca la apariţie, în 1939. Totuşi,Camus nu se revendica de la filozofie,

devotaţii săi, Hegel ca figurăemblematică. Sau chiar maimult: Camus, linia clară, contralui Sartre, calea obscură.

În virtutea acestei dominaţii aGermaniei asupra terenuluifilozofiei europene începând cuanii 1830, oricine îşi redacteazăpropoziţiile într-o limbă uşor deînţeles este trece dreptsuperficial. Obscuritatea paresemn şi gaj al profunzimii.Claritatea dovedeşte lejeritate şiinconsecvenţă teoretică. Iată dece, în mai multe rânduri, înopera sa, Camus afirmă că nueste filozof: după criteriileprusace, în fapt; dar, în virtuteacriteriilor cărora le vom spunedaneze, el ilustrează de minunetradiţia filozofiei franceze.judecat de către un adept alsectei prusace, Camus nu puteasă fie filozof – ci mai degrabăaltceva, insulta (sartriană)

supremă, „filozof pentruliceeni”. Acest dispreţ cade de lasine când se constată faptul căazi Sartre are doi sau treicomentatori, dar Camus are ocantitate de cititori mult dincolode clasa de filozofie.

Un filozof existenţialCamus se înscrie deci în

descendenţa franceză alfilozofilor existenţiali, dar cusiguranţă nu existenţialişti. Seinterpretează greşit ce a fostaceastă modă a pretextuluifilozofic în mica lume din Saint-Germain-des-Prés. Fiinţa şiNeantul devine un best-seller,dar cine poate crede că celeşase sute de pagini a acestui„Eseu de ontologiefenomenologică”, acesta esubtitlul, au fost citite curăbdare, asimilate, înţelese decătre fauna care făcea zilele de

glorie ale tavernelor cu alcool,jazz, rock acrobatic, tutun, drog?

Ca de fiecare dată cândajunge la marele public, filozofiaeste însoţită de neînţelegeri:departe de reflecţiile asupranihilismului, absurdităţii,sensului, libertăţii, alegerii,angajamentului, factologicului,contingenţei, autenticităţii,existenţialismul devin o modăasociată cuplului Sartre –Beauvoir, cântecelor julietteiGraco, trompetei lui Boris Vian,costumelor de zazou (modă aanilor 1940 la Paris, de inspiraţieanglo-americană, dominată demateriale în carouri mari,dezvăluind şi asocierea cu muzicade jazz, n. trad.), supradozelorde whisky. Camus nu a fostultimul la băut, dansat, amuzat,fumat, sedus, vorbit în acelesubsoluri germanopratine (dinSaint-Germain-des-Pres, n. trad.),


el se socotea artist: „Je ne suis pas unphilosophe et je n’ai jamais prétendu l’être.[…] Pourquoi suis-je un artiste et non unphilosophe ? C’est que je pense selon lesmots et non selon les idées. […] On ne penseque par images. Si tu veux être philosophe,écris des romans. […] Les sentiments, lesimages multiplient la philosophie par dix.”(„Nu sunt filosof şi nici nu am pretins vreodatăa fi. […] De ce sunt artist şi nu filosof? Pentrucă gândesc prin cuvinte şi nu prin idei. […] Nugândim decât prin imagini. Dacă vrei să fiifilosof, scrie romane. […] Sentimentele,imaginile multiplică filosofia cu zece.”). Aşa şitrebuie citită, de exemplu, o aserţiuneprecum acesta din Mitul lui Sisif: „L’absurdenaît de cette confrontation entre l’appelhumain et le silence déraisonnable dumonde.” În timp ce, de la Heidegger lastructuralism, de la pozitivismul logic ladeconstructivism antiumanismul domină subforme multiple, Camus se revoltă contraacestei dezintegrări şi aparţine, astfel,

viitorului şi nu trecutului. În linia afirmaţieilui Paul Éluard, „Poetul este acela careinspiră, mult mai mult decât cel care esteinspirat”, putem spune că modul de afilosofa al lui Camus incită, inspiră, chiar şiazi, la a filosofa cu demnitate.

Sartre este mare, într-adevăr, dar reabilitarealui Camus nu se poate face fără a-i provocadaune inevitabile, căci reproşurile pe careOnfray i le face sunt întrutotul fondate istoricşi filosofic şi nu pot fi desfiinţate cu uşurinţă.Un Sartre cu o insolentă sănătate, legănat înabstracţii somnambule induse de filosofiigermani şi de amfetamine nu poate împărtăşio opinie de felul aceleia a lui Camus: „un romann’est jamais qu’une philosophie mise enimages” şi nu-l va socoti niciodată egalul său,chiar dacă, o vreme, vor împărţi aceleaşicercuri germanopratine şi de la Café de Flore.Ba chiar îl va ataca, prin apropiaţii săi - maiîntâi Maurice Merleau-Ponty, în 1947, apoi,după apariţia Omului revoltat, în 1951, deFrancis jeanson, ambele luări de poziţie în

dar, canetele sale stau mărturie,această viaţă absurdă adăuganon-sens unei existenţe pe careel şi-o imagina scurtă din cauzatuberculozei.

Camus a fost foarte devremeasociat existenţialismului; la felde repede, el a protestat încontra acestei asimilări. Mauriacvorbea despre„excremenţialism”, Sartre eravăzut ca un seducător stricat,care îşi forţa cuceririle să tragăpe nas brânzeturi putrede. DarCamus îşi doreşte mai puţin săse delimiteze de această lecturăeronată a existenţialismului,decât de această filozofie, care,atunci când e creştină, implică ocritică a raţiunii în favoareadivinităţii şi, când este atee,divinizează Istoria. Camus nuvrea să aleagă între Dumnezeuca istorie şi Istorie ca dumnezeu,el crede într-o artă de a trăi în

timpuri nihiliste. În anul 1945, îirăspunde unui jurnalist de la[publicaţia] Servir care îlîntreabă ce părere are despre opermanentă asociere a numeluisău cu existenţialismul, ba chiarde prezentarea ca un discipol allui Sartre: „Nu sunt un filozof.Nu cred suficient în raţiunepentru a crede într-un sistem.Ceea ce mă interesează este săştiu cum trebuie să mă comport.Şi, mai precis, cum poţi să tecomporţi când nu crezi nici înDumnezeu, nici în raţiune” (II.659). Aici regăsim opoziţiadintre Hegel, piosul raţiunii,creatorul sistemului, şikierkegaard, gânditorulposibilităţii de acţiune, filozofulartei de a trăi.

Lenea jurnaliştilor, trândăviaacestor indivizi care creeazăopinia, incompetenţa lorintelectuală, de asemenea,

contribuie la fabricareaneînţelegerilor. Mai degrabădecât să citească cu creionul înmână, să încerce să înţeleagăceea ce e scris, să analizezetezele unei cărţi, cronicarii varsăîn presă o contra-informaţiecare hrăneşte reputaţia. Însăreputaţia este sumaneînţelegerilor acumulate pe unnume. Nu se mai citeşte opera,se citesc comentariile livrate înpresă, apoi se judecă pornind dela această muncă dedezinformare.

Într-o nuvelă din Varaintitulată „Enigma”, Camusanalizează mecanismulconstrucţiei legendelor de cătrepresă, a cărei putere se vădeşteconsiderabilă deoarece nu esterespinsă de nicio contra-puteredemnă de acest nume. Cândva,scriitorul scria pentru a fi citit;astăzi, el scrie pentru a nu fi citit:


Les Temps Modernes. O ceartă pe care OlivierTodd, biograf al lui Albert Camus, o socoteşte„stylistiquement superbe, politiquementfutile”. În august 1952, se putea citi în ziare:«Sartre, Camus: la rupture est confirmée».După cinci ani, venea discursul lui AlbertCamus de primire a Premiului Nobel pentruliteratură: „Chaque génération, sans doute, secroit vouée à refaire le monde. La mienne saitqu’elle ne le refera pas. Mais sa tâche estpeut-être plus grande. Elle consiste àempêcher que le monde ne se défasse.” Maitrec trei ani şi Camus este victima unuiaccident rutier, la 4 ianuarie 1960, orele 13.55,când prietenul său Marcel Gallimard iese de peşosea şi striveşte automobilul de copac. În1964, Sartre este onorat cu Premiul Nobel.Prea târziu. Îl refuză. Va încerca, până în 1980,când se va săvârşi din viaţă, să devină maipopular, dar reuşita va fi mereu mai departe.

Cuprins permanent de îndoieli, Camus sedeclara de stânga, „malgré elle et malgrémoi”. Sartre ridiculiza orice stângă şi critica

ritualul democratic – n-a votat niciodată.Divergenţele vechi sunt prezente şi azi, însădoar în unele cercuri restrânse, acest lucrueste subliniat, într-o cronică din Le Monde, deOlivier Todd, (biograf al lui Camus, Malraux şijacques Brel): „Onfray e dojenitor: «tăcereorganizată asupra operei şi gândirii lui Camus,omerta asupra filosofiei sale». De un pumnde ultraşi sartrofili. Dar nu de milioanele decititori…” Dar tot el recunoaşte deschis:„Istoria sfârşitului de secol XX dă dreptate luiCamus contra lui Sartre în condamnareatotalitarismului brun şi roşu, chiar dacă el nuse afla atât de departe de George Orwell.”Ecuaţia sartriană, care include o „tentativă deasasinat a lui Sartre asupra lui Camus” - cumtitrează publicitar Le Point -, consta înindignări selective justificând asasinatele,morţii, bombele, lagărele în funcţie de„beneficiari”. Spre deosebire de Camus, carenu a fost niciodată selectiv. El îşi joacă rolulde filosof, care este de a evita războaiele,vărsarea de sânge, terorismul, justificarea

„De fapt, începând dinmomentul în care el poatefurniza materialul pentru unarticol pitoresc în presa noastrăde mare tiraj, are toate şanselede a fi cunoscut de un numărdestul de mare de persoane carenu l-ar fi citit niciodată pentru căs-ar fi mulţumit să-i cunoascănumele şi să citească ce s-ar fiscris despre el. El va fi de acumînainte cunoscut (şi uitat) nupentru ceea ce este, ci pentruimaginea pe care un jurnalistgrăbit i-a creat-o. Pentru a aveaun nume în literatură, nu maieste deci indispensabil să scriicărţi. Este suficient să te prefacică ai scris una despre care presade seară va vorbi şi pe care se vadormi de acum înainte” (III. 603).O imagine despre sine rămâne,aşadar, în revistele ferfeniţiteadunate pe mesele sălilor deaşteptare la dentist sau la

coafor. Acolo este citit uneoriportretul unui filozofzbuciumându-se într-o viaţă dedesfrâu şi care, în realitate, duceo existenţă de asceză şi demuncă, după cum reiese dinopera aliniată pe mai multerafturi ale unei biblioteci.

Un Zarathustra venit din AlgeriaAdevărul despre un filozof nu

se găseşte aşadar în ceea ce sescrie sau se spune despre el.Unde, atunci? Foarte simplu, înopera sa. În acea nuvelă, Camusse revoltă şi contra ideii că sepoate face din operă un produsal vieţii. Este imposibil să seapeleze la legile genului fictiv alnuvelei şi să se afirme că elgândeşte ceea ce scrie despreinventarea legendelor de cătrejurnalişti, apoi, câteva rândurimai departe, să se presupună căel nu crede în absenţa legăturii

dintre ideile şi biografia autorului!Fie are dreptate pretutindeni, fiese înşeală de două ori.

Moştenire romantică, scrie el,dovada: poţi scrie despre incestfără a-ţi fi violat sora, ori despreOedip fără să te fi culcat cupropria mamă. Dar de ce să neintereseze în mod special acestesubiecte? Camus dă el însuşirăspunsul într-o demonstraţiecare slăbeşte afirmaţia saprecedentă: „Operele unui ompovestesc adeseori istorianostalgiilor sau a tentaţiilor sale,aproape niciodată propria luiistorie, mai ales atunci cândacestea pretind a fiautobiografice” (III. 605). Or,cum s-ar putea separa biografiaunui individ de nostalgiile şitentaţiile sale, care constituietocmai biografia sa?

În această analiză a producţieijurnalistice de legende


dăunătoare pentru filozof,fiecare vrea mai degrabă săvorbească despre experienţă.Dacă el mărturiseşte posibilitateade a scrie despre absurd fără săcunoască el însuşi spaimeleabsurdului, cine să îl creadă?Dacă se îndepărtează doar de-opalmă, din romantismcopilăresc, ideea unei opere ca oconfesiune autobiografică, nu sepoate dezvălui aici un mecanismde apărare al unei fiinţe pudice,care îşi vede viaţa intimă şiprivată ameninţată de presă,niciodată zgârcită în aproximaţiide care nu se mai aminteşteniciodată?

În acelaşi text scurt din 1950,Camus precizează că absurdulnu este un sfârşit fără speranţă,ci un început pentru o viaţăpozitivă. A trece drept un filozofal absurdului care duce o viaţăabsurdă, vârât în absurditatea

lumii sale, generează primalegendă – vor exista şi altele! Elnu este filozoful existenţialistcopleşit de lipsa de sens a lumii,ci este gânditorul unei realităţipărăsite de zeii care oferămotive de speranţă, mai ales în,prin şi pentru revoltă. În final,acest om locuit de un reverssumbru şi de o faţă luminoasămărturiseşte rădăciniautobiografice gândirii sale.

Camus scrie, de fapt: „În totce are mai negru nihilismulnostru, eu am căutat doarmotive de a depăşi acestnihilism. Şi deloc prin virtute, dealtminteri, nici printr-o rarăînălţare a sufletului, ci prinloialitate instinctivă faţă de olumină în care m-am născut şi încare, de milenii, oamenii auînvăţat să omagieze viaţa pânăla suferinţă” (III. 606). Filozofiacamusiană se regăseşte adunată

în această frază: diagnosticulnihilismului european, voinţa dea-l depăşi printr-o filozofieafirmativă, reflecţia asuprabinelui şi răului, simţulpământului, memoria viscerală aunei lumini din copilărie,înscrierea într-o descendenţăancestrală, acceptarea vieţiichiar şi în negativitatea ei. Cinenu aude aici cântecul unuiZarathoustra venit din Algeria?

Cum se filozofează la Paris? Camus nu iubeşte Parisul, pe

care îl compară cu peştera luiPlaton: acolo oamenii iau umbradrept realitate. Filozoful care acunoscut clipe de extaz misticpăgân la Tipasa, văzuse lumina,el. Pentru a întoarce metaforaplatoniciană, după ce acontemplat această sursă atuturor luminilor, el a coborâtdin nou printre oameni, foarte

victimelor inocente, uciderea copiilor,femeilor şi bătrânilor; Sartre gândeşte că ţinede el să poată legitima moartea altora înnumele ideilor sale, pe care le emite de labiroul din Saint-Germain-des-Prés...

L’ordre libertaire a zgândărit destuleorgolii, au fost luate la mărunţit afirmaţiiuneori riscante ale autorului, s-au ridicatcritici de toate felurile, de la precizărilepertinente ale lui Olivier Todd, la definireadrept „cripto-agent la gândirii mondialiste”de către Alain Santacreu, reprezentant al„creştinismului transcendent şi libertar anti-ideologic”, creatorul revistei trimestrialeContrelittérature, cel ce recunoaşte, însă:„chiar şi ultimul germanopratin este de acordcă Sartre şi Beauvoir, stalinişti abuzivi, l-aulovit fără milă pe Camus”, înainte de areproşa lui Onfray câteva evidente erori deinformare, care l-ar conduce şi la erori deinterpretare. „Contrar celor crezute de dlOnfray, pentru care totul s-ar fi spus, deja, încâteva pagini din „Căsătoria în Tipasa”, există

o evoluţie spirituală reală la Camus. LumenulOriental străluceşte în operele ulterioare,inclusiv în „Căderea”, ultimul său romanterminat, în care eroul, jean-BaptisteClamence, se identifică cu Ioan Botezătorulbiblic [Clamans în latină înseamnă «plâns»],plângând în pustie, în căutarea luiDumnezeu.” Sunt destule poziţii calme,decente, precum aceea a memorialistuluiBernard Morlino: „Lucrarea lui Michel Onfrayeste o invitaţie la recitirea lui Camus.Referitor la Omul revoltat, nu împărtăşescpunctul de vedere al lui Camus asupra luiAndré Breton. Că suprarealiştii au vrut săcreeze fără controlul raţiunii este de înţeles:ei au trăit în 1914-1918 şi nu mai acceptauputerea intelectuală a vremii. Calea lorintelectuală este respectabilă. Nu putemjudeca anii 1920 de la înălţimea anilor 1950şi încă mai puţin a anilor 2012! Trebuie să tepui în situaţia epocii şi să uiţi ceea ce aurmat.” Din postura cunoscătorului, Morlinopoate afirma că „maniera de a scrie limpede


hotărât să le explice unde segăseşte lumina şi unde seprofilează umbrele înşelătoare.Omul care a refuzat să i sesolicite biografia pentru aînţelege opera scrie apoi: „Amînvăţat, departe de Paris, că olumină este în spatele nostru,că trebuie să ne întoarcem,rupând legăturile, spre a o priviîn faţă, şi că scopul nostruînainte de muri este acela de acăuta, trecând prin toatecuvintele, să o numim” (III.607). Din nou, textprogramatic.

O mică piesă de teatrunecunoscută, mare păcat,permite filozofului să picteze larepezeală portretul acestorposedaţi care iau umbra dreptrealitate. Această operă

intitulată Improvizaţia filozofilorîşi găseşte locul în galeriacomedia dell’arte sau în a luiMolière din Vicleniile lui Scapin– aici vicleniile existenţialistepun în piesă un Scapin numit„Domnul Neant”! Piesa din 1947arată cum se filozofa la Paris.Această mică satiră voltairianăeste o armă foarte eficacecontra marilor tratate deontologie fenomenologică!Râsul nietzscheian este pus înscenă.

Domnul Neant cere audienţăla Domnul Vigne, primar alcomunităţii sale şi farmaciststupid. Domnul Neant vine cu ocarte foarte groasă la subraţ, seprezintă, se aşează greoi,precizează că numele său estecunoscut la Paris, că nu are o

meserie şi că nu ştie să facănimic cu cele zece degete alesale. El spune: „M-am făcutplasator al noii doctrine” (II.772). Linguşitor, el recunoaştecă Domnul Vigne este cunoscutîn capitală graţie lucrărilor sale.Nu sunt publicate? Nucontează, reputaţia l-a precedatdeja, dovada: Domnul Neant îlonorează cu prezenţa! Probă denecombătut de a-l fi adus dinNeant. Venit din Paris,plasatorul ateu caută să îlconvertească pe farmacistulcatolic înarmat fiind cu grosulsău tratat: religia nu se maipoartă la Paris, nu mai este lamodă, papa eleganţelor adecretat asta. Dacă spune papa,farmacistul o crede. Primaconversaţie.

nu este niciodată uşoară. Ea nu se pierde înraţionamente absconse care nu pot fiurmate. Camus al lui [Onfray] nu este ohagiografie, chiar dacă, bineînţeles, îl iubeştefără nici o restricţie. A scris o carte dedragoste. Vorbeşte cu precădere de viaţaspirituală a lui Camus. Este noutatea a ceeace este şi trudă. Nu suntem în prezenţa uneibiografii clasice. Cu toate acestea, estesupraimpresionată viaţa privată peste totceea ce a realizat Camus ca scriitor şijurnalist. Începutul ei se cam împotmoleşteîn sterilul nietzschean. Nu este partea ceamai vizibilă. Nu cred că Albert Camus a fost,în acest punct, pus în umbră de un omsocotit guru al conducătorilor nazişti, îndefinitiv. Nietzsche nu înseamnă nimic, aici!Cu siguranţă, lectura lui Nietzsche estesalutară. Să zicem că Nietzsche a fost unautor de pe noptiera lui Camus. Onfrayprezintă cronologic parcursul lui Camus, cu osuită de crochiuri care par a fi rupte dinviaţă: Camus orfan de tată; Camus şi mamasa analfabetă; Camus şi bunica sa autoritarăcare-l bătea; Camus şi binefăcătorii săi, jean

Grenier şi Louis Germain; Camus şidebuturile sale literare; Camus şi presa;Camus şi Algeria… Toate epocile suntprezente. Există şi Camus şi femeile sau, maidegrabă, Camus şi femeile sale. […]Apologeţii duetului Sartre-Beauvoir nu vor fidezamăgiţi de călătorie, dacă sunt dispuşi săcitească volumul de la început până la sfârşit.Michel Onfray îmbracă în lumina potrivităcuplul care pleda pentru dragostea liberă pespatele fetiţelor manipulate.”

Dincolo de toate, o imagine se impune cuclaritate încă odată, la apariţia acestuiconsistent volum: Albert Camus este oprezenţă constantă în gândirea europeanăcontemporană, cu importante ramificaţii şipe alte continente. Filosofia sa, prezentatăcu mijloacele pe care le-a socotit cele maipotrivite - arta cuvântului, imagineasentimentelor -, a rezistat şi convinge încontinuare şi azi.

Camus este şi acum un motiv de speranţă,pentru că a are mereu dreptate. g

Câmpina, februarie 2012



Urmează un curs despreabsenţa cauzei în real, hazardultuturor lucrurilor, absurditatealumii şi eroism obţinut prinsimplul fapt de a consimţi laaceastă lecţie. Nu e nevoie de afi comis acte de bravură, estesuficient să crezi în noulcatehism. Farmacistul triumfă caerou prin simplul fapt că şi-aînsuşit maximele Neantului!Iată-l vesel şi bine dispus,văzându-se gânditor fără preamare osteneală. A douaconvertire. Filosoful din Paris îşicontinuă lecţia: vrea să înveţecât de liber este omul, de vremece nu este nimic, dar doreşte să-ifie plătită cu un preţ bun

această înţelepciuneconcentrată pe foaia sa dehârtie.

Soseşte Domnul Mélusin. Elcere să vorbească cu DomnulVigne, cu a cărui fiică Sophievrea să se căsătorească.Proaspăt convertit laexistenţialism, viitorul socru îirăspunde progeniturii sale căiubirea nu există, că nu existămângâieri – spune cartea!Numai acţiunile contează,intenţiile nu înseamnă nimic:dovada dragostei este culcarea,dacă Mélusin nu s-a culcat, el nuiubeşte. Format în acest limbajadecvat, tatăl vorbeşte despresituaţie, alegere, angajament,

responsabilitate şi, după otumbă filozofică, ajunge lanecesitatea de face copii. Fatagăseşte că această concepţie adragostei venită tocmai de laParis îi este pe deplin agreabilă!Ea se va îndrepta către lucrărilepractice.

......................1 Cifra romană trimite la

volumul din Opere complete deAlbert Camus, ediţia Pléiade,cifra arabă trimite la pagină.

.......................* Extrait distribué par Editions

Flammarion

Traducere din limbafranceză de Liliana ENE

poezie


Petre MANOLACHE

Poem concentric

1

Venim din interiorul privirii pentrua privi lucrurile neprivite lăsateîn voia dezordinii înfundate înmagma liniştii, linişte născutădin Duhul neliniştii întru nelinişteaprivirii – împărăţie divinăîntotdeauna fără ţărmuri

privirea este în privireprecum marea în mareasemenea zborului în zborasemenea irisului în viscuprinzătoare asemenea gânduluipână în nemărginirile sacrepână în pântecul născătoral mamelor ori al vieţuitoarelorcare nasc – naşterea fiind privirea trezită, privireanăscută spre a vedeapână în miezul taineipână în sămânţa priviriipână în embrionul fragilpână în privirea ceîncă nu a privitpână în privireadin întunericul orbilor.

2

privim rana ca şi cumam privi înăuntrul dureriiprivirea răsare din credinţadurerii agăţându-se cu lianeleei de melancolia luminiide tâlcul apărat de imensitate aluminii – lumină fabuloasăprietenă a tuturor întâmplărilorce încă se bucură de ajutorulprivirii ori refuză cu ostentaţie

prietenia privirii, căci cineeste împotriva privirii este duşmanulluminii – lumina-zeiţănemuritoare a universului.

3

atât de intens ne trăim viaţaastrală – atunci privirea neodihnităcaută potecile visului adulmecândsufletul – oferindu-i joculoniric împrejurul astrelor recidăruindu-i puterea unei altelumi – nu lumea de afară, nulumea perfidă, nu lumea bună,nu lumea visătoareci lumea din visul visuluiunde privirea se vede pe eavălurind ca oceanulscânteind ca fulgerulplânsă ca omeniarece ca gheaţa povarăcaldă ca sufletul neatinsde pierzanie

privirea este de netpgăduitîn frumuseţea omuluiatunci când omul nu-iprizonierul patimeicând omul este însuşi DumnezeuCreatorulcând omul este în omprivirea îi vorbeşte priviriicu toate cuvintele priviriiaducând în adâncul priviriiseve sălbaticedin imensităţile ceruluibucurându-se de privirile ierbiide privirea din foşnetul frunzelorde privirea din zbuciumul lumii

privirea nu e de nepătrunsea este în alcătuireaa tor ce a creat înunivers nemurirea.

Era a unsprezecea zi de grevă, n-am maiieşit în faţa Casei Albe cu ceilalţi colegi,îmi era lehamite de toţi şi de toate. Am

rămas acasă. Simţeam nevoia să fiu doar cumine însumi, aveam de încheiat anumitesocoteli cu eul meu.

Priveam pe geamul dinspre strada, la fulgiimari, cât lebedele, ce pluteau leneşi prinspaţiu. O fiinţă tocmai traversa strada,apropiindu-se cu paşi şovăielnici de poartă.Purta o geacă neagră, trasă peste un capotroşu ce mătura zăpada pufoasa. Capulneacoperit lasă sa i se vadă părul lung, auriu,aruncat spate, peste umărul gecii. Amrecunoscut-o imediat, era Păpuşa, vecinamea, fosta colegă de gimnaziu. Locuia pestedrum într-o căsuţă mică, în spatele fostei casepărinteşti, de fapt o veche vilă boierească,ascunsă de brazi, acum în paragină. Cei ce ocumpăraseră, nişte afacerişti dubioşi dinCapitală, nu mai dădeau pe aici. Se zvonisefaptul ca mahărul familiei fusese arestat şiînchis pentru mari fraude.

Luci locuia singură, doar cu copilul ei, numai avea pe nimeni aproape. Tatăl ei, preotîntr-o parohie dintr-o comună apropiată, sestinsese de ceva timp, apoi îi urmă preoteasa,după câteva luni. Fratele Lucicăi, mai mareea, un fost înfocat jucător de cărţi, pierdusevila la poker, apoi, într-un moment dedezechilibru sufletesc, după o beţie cruntă,se spânzurase într-o cameră de la etaj.

Ca adolescent, am iubit-o pe Luci,sufleteşte, nu am avut niciodată curajul să-ideclar ceva sau să o ating, pentru mine eraun înger. Mă întâlneam cu ea, mi se tăiarespiraţia, nu reuşeam decât să îngân

cuvintele, de-acum prăfuite, „Ce mai faci?”sau „Ţi-ai făcut lecţiile?” Mă privea cu ochiiei albaştri, mă pierdeam în apele limpezi şiadânci de fiecare dată.

Am poreclit-o Păpuşa, aşa i-a rămasnumele. La un moment dat, a fugit cu unşofer, a întrerupt cursurile şcolii, părintele nua mai primit-o acasă, o vreme.

Când am revăzut-o, păstra aceiaşi privirelimpede şi inocentă, însă ochii ei mari, cepăreau doi fluturi azurii, erau înconjuraţi decearcăne adânci, părul slinos şi decolorat, custraturi roşcate de vopsea alternând cuauriul natural, păr lăsat acum in voiavântului, a întâmplării, îi cădea pe umeri, pespate, se arcuia în aer, parcă fără noimă,parcă al nimănui.

Trecuse timp, eram deja oameni maturi,când ne-am reîntâlnit întâmplător n-am reuşitsă pronunţ decât săracele cuvinte: „Ce mai faci?”

Simţeam pentru ea compătimire, durere,pentru viaţa ei, îmi amintesc, nopţi întregicompuneam în gând declaraţii de dragoste,compuneam lungi scrisori pe care nu i le-amtrimis niciodată, le păstrez şi acum, chiar şi înmomentul în care am fost căsătorit. Leţineam printre manuscrise, nu avea voienimeni să le atingă. Divorţasem de câţiva anibuni, singurătatea m-a înrăit la începuturi,seri de-a rândul rămâneam prin birturi, măîntorceam pe două cărări acasă, fie singur,fie cu cate-o însoţitoare deocheată.

Mai ales vecinele nu mă mai vedeau cuochi buni, erau pregătite să-i scrie mamei,care spera că mă voi îndrepta şi voi fi, pânăla urmă, în rând eu toţi oamenii. De câtăvavreme, plecase într-un oraş mare, din altcapăt al ţării, locuia la fratele meu, care aveao familie bine închegată şi o situaţiematerială prosperă.

Devenisem oaia cea neagră a familiei, îmiluam concedii fără plată, medicale, era să fiudat afară din serviciu. Încet, încet, mi-amrevenit, am reuşit să mă liniştesc.

Cunoscusem femei de toate categoriile, daraceastă fiinţă mă domina, mă copleşea ca la

Cornel SÂNTIOANCUBLEŞAN

Păpuşa


proză

începuturi, numai aducându-mi aminte deea, mă întorceam la starea de adolescent.Nu-mi pot da seama nici acum ce sentimentenutrea faţă de mine sau cum mă percepea caom, ca bărbat, eu rămâneam acelaşi derutatşi complexat în fata ei.

O bătaie discreta în uşă mă trezi dinmeditaţie. Am iuţit paşii şi am deschis. Odatăcu gerul de afară, cu aburii ce se formaseră laintrare, ivită ca o întruchipare a altei lumi, azăpezilor fără sfârşit, apăru Păpuşa. BunăOctăviene, uite am apărut şi eu, ce iarnă,Doamne, îşi freca mâinile cu degete depianistă, mâini înroşite, îşi scutura zăpada depe umeri, de pe păr, tropăind o înlătura pecea de pe încălţăminte, orientându-se, îşiscoase geaca, de la care îi lipseau câţivanasturi, şi o agăţă în cuierul apropiat. Nu ştiude ce, dar parcă se ferea să o văd, parca îşiascundea faţa. Când, în final, se aşeză pe unscaun, la masă, continuă să-şi acopere faţacu mâna dreaptă.

„Ce iarnă, Octaviene, aici, la tine, e cald şibine. Scrii, nu mi-ai dat şi mie o carte.” Cumâna liberă, luă o coală-manuscris şi îşi făcude lucru citind câteva clipe, probabil unadintre poezii.

„Cu adevărat, foarte frumos, impresionantcu adevărat…”, aşeză cu grijă coala la loc, pemasă.

Prin capotul desfăcut, se vedeau sâniiopulenţi, gâtul lung şi subţire de lebădă, cesprijinea ovalul alungit, mai mult ghicit, alfeţei. Făcu o încercare de a-şi încheiacapotul, dar acesta se desfăcu mai tare, iarsânii pe jumătate cuprinşi de o bluziţă albă,decoltată, încercau parcă să se eliberezeacum din strânsoare. Deşi trecuse depatruzeci şi acumulase multă suferinţă,dezamăgiri, părea că nu se schimbase.

Masa uriaşă, multifuncţională, pejumătate birou, pe jumătate corp debucătărie, cuprindea pe întinderea eimanuscrise, coli albe, cocoloaşe de hârtie,reviste, cărţi, pixuri, pe o jumătate, iar pecealaltă, felii de pâine, o farfurie cu doi

crenvurşti, câteva bucăţele de brânzăambalată, eugenii, sticksuri, un cuţitaşferăstrău, o furculiţă, solniţa cu scobitori etc.Nu apucasem să mănânc, aşa că m-amapucat repede să pun de o cafea, în timp cemă gândeam la frigiderul aproape gol, nuaveam nimic special cu ce să o servesc, măgăsise cu masa în neorânduiala şi îmi erajenă. În timp ce pregăteam cafeaua la reşou,Păpuşa, care era, de fapt, o fire practică şispontană, apucă un crenvurşt şi o felie depâine. Le devoră in câteva clipite, apoi aleseo eugenie, îi savură gustul cu gesturiîncetinite, ca şi cum ar fi făcut parte dintr-unjuriu de degustatori culinari.

Am adus cafeaua, am turnat cu preciziemilimetrică lichidul fierbinte în ceştile aurite,din porţelan veritabil, ceşti moştenite de lastrăbunica, o adevărată mândrie a familiei,care, după spusele mamei, se trăgea dinneam de nobili. Motivele decorative, albul demarmură degajau o atmosferă unică atuncicând, printre aburii cafelei, studiai chipurileoaspeţilor, prietenilor.

Păpuşa continua să-şi acopere discretpartea dreapta a feţei, dar, când văzu ceştilede cafea, se minună, uitând o clipă depostura în care se aflase, în efortul ei de a secamufla, luând cu grijă farfuriuţa cu ceaşca,se descoperi, lăsând să i se vadă ochiultumefiat, arcada vânătă, umflată, recuziteale unui decor straniu apărut pe faţa de unalb imaculat.

În timp ce degusta cafeaua, care ieşise cala carte, mai ales că adăugasem şi câtevapicături de rom Păpuşa realiză destul detârziu realitatea cruntă apărută, ceaşcaîncepu să-i tremure în mâinile care nu o maiajutau. Nu ştia ce să facă mai întâi, încercândsă-şi ascundă din nou arcada rănită sau sălase ceaşca fierbinte pe tavă, nu reuşi decâtsă rămână o clipă nemişcată, semăna cu opăpuşă neajutorată, pe care e abandonasestăpâna, din ochi începură să-i curgă lacrimi,buzele i se strânseseră într-un rictus dedurere şi de neputinţă, o clipa corpul îi



fusese cuprins de spasme, dar, din toatănefericirea ei, ieşea la iveala cealaltă fiinţă,infantilă, rătăcită în timp, care încerca sărevină în trupul slăbit, debusolat, care orecunoştea acum cu greu, dar nu o maiputea apăra, cel puţin pe moment, devicisitudinii. Aş fi voit să-i iau mâna cu ceaşcade cafea, să o scap de povoară, apoi să-imângâi faţa, părul căzut în dezordine pespate, şuviţele rebele, să o cuprind, să oasigur că o iubesc de mult şi că nu o voi lasăsă mai plece din această încăpere. În aceaclipă, ce se prelungea la infinit, făceam totposibilul să o desprind din stare, să opresccumva mecanismul pornit, apei să o salvez,cum aş fi salvat o păpuşă, pe care infanta oscăpase în noroi şi apoi aş fi făcut-o să devinăceea ce fusese cândva.

Dar situaţia se schimbă într-o clipa, ca la oapăsare de buton, şi încordarea dispăru.

„Fantastic, ai reuşit o cafea deosebită...”Cu un gest spontan ţşi şterse lacrimile, apoiîncercând să zâmbească:

„Să mă ierţi, Octaviene, ştii, venisem să-midai o carte bună să citesc, mi-e un urât demoarte, nu ştiu ce crezi despre mine, amtrecut printr-o întâmplare pe care am scos-odefinitiv din viaţa mea. Aveam unul, unceferist, cu care am fost încurcată din cauzaacestei vieţi şi a fratelui meu, Dumnezeu să-lierte, mi-a lăsat pe cap un bădăran ce mai

aducea alimente, mai ales pentru ăla mic, ungelos şi un nebun, dar sunt in căutare deserviciu, l-am lăsat dracului, ieri seara s-aîmbătat, mi-a spart toate alea prin casă,fratele mi l-a băgat pe gât, cum e viata asta,pentru copil, da’ l-am dat dracului, şi iartă-mă, am simţit nevoia să te văd, să îţi spundurerea mea, dar poate am stricat totul...”

Se linişti pe moment, îşi sorbi cafeaua cuînghiţituri rare, ţinea ochii aproape închişi, caşi cum ar fi visat, vânătăile o făceau şi maifrumoasă, ţinea capul uşor înclinat, părea oVenus pictată de Botticelli.

„Mi-e dor de mama, de tatăl meu, dezilele în care ne întâlneam la cinematograf...”

Trezita ca dintr-un vis lung, se sculădeodată, împachetă crenvurştiul rămas într-ocoală de hârtie de scris, lua câteva eugenii şile vârî în buzunarul larg al gecii, îşi încheiecapotul până sus, îşi trase geaca încheindu-şicei câţiva nasturi, apoi, pe neaşteptate, seapropie şi, cu gesturi de adolescenta, măsărută pe obraz. Mă privi, ca şi cum nu ar fivrut să mă piardă, avea aceiaşi privirelimpede, adâncă, în care m-am pierdut deatâtea ori. După un scurt mulţumesc, dispăruîn ninsoarea ce se înteţea, părea o pasăre ceplutea în necuprins, aşa, depărtându-se, opasare cu aripi lungi şi mari, cu zborul moaleşi legănat, aşa, pierzându-se în nesfârşitaninsoare. g

sem

nal

sem

nal

sem

nal

sem

nal

semn

al semn

al semn

al semn

al


proză

Doar vechea denumire ce amintea detrecute epidemii medievale deosebeaaşezarea de celelalte din jur. Şi aici se

năşteau în fiecare an puţini copii şi mureaumulţi bătrâni, şi aici, de vreo zece-cincisprezece ani, unii îşi căutau de lucru înafara ţării şi de aici, până în ’89, cei mai isteţi,ca să nu se taie în sape, roiau prin mândreoraşe ca Mizilul, Scăienii ori Ploieştii.

Aşezat între gârlă şi drumul judeţean, satulacesta suportase vreme de o generaţie nemiloasaexploatare a angheluşilor, deoarece fusesealipit forţat acestei localităţi în ’68. Un soi depatriotism autohton înfierbântase inimile şiminţile răbdătorilor băştinaşi care, cu mic, cumare, se hotărâseră să redevină ce au fost: liberi,adică neatârnaţi, şi cu primărie proprie. Şi astfel,în urmă cu vreo zece ani, reapăru pe harta scumpeinoastre patrii, această comună, descinzânddirect din nobila stirpe a bătrânilor ciumăţeni.

Timp de patru ani, consiliul local, alcătuitatât din fostele glorii ale necunoscutei echipede fotbal „Nădejdea” Frânghişeşti (alde Ţapusau Ismană), cât şi din stâlpii bufetuluicomunal, devenit între timp bar (precumZgaibă sau Răscăbăcea), sub iscusita cârmuirea primarului Voinicescu, îşi puse toată energiaşi priceperea în slujba binelui obştesc. Aşaapăru piaţa en gros, unde nu s-a vândutniciodată nimic, fântâna cu pompa electricădefectă, de pe islazul comunal, biblioteca fărăcititori şi multe alte realizări care, în 2006,apropiaseră sensibil aşezarea de standardeleeuropene, încât aderarea României la UE erade acum floare la ureche.

Cam la un an după intrarea triumfală aacestor săteni în familia europeană, primarul,om politic cu experienţa câştigată în urma

multiplelor peregrinări transpartinice, aveainsomnii: veneau alegerile.

Campania electorală începu cu o baie deculoare. Afişele roşii ocupaseră strategic aproapetoţi stâlpii de curent electric. Cele portocalii selipiseră zdravăn de fântâni, de crâşme, debuticuri şi de porţile bisericii, iar cele galbene,mai puţine, se agăţaseră cu sfială de câtevagarduri. Nimeni nu rupsese nimic. Au fost pusedoar mustăţi nevinovate, ciocuri zbârlite şiochelari strâmbi, iar din loc în loc se vedea, subinscripţia oficială, alta mult mai sinceră: „Nuvotaţi cu hoţii!” sau „Nu vrem alţi tâlhari!” Înrăspântii apăruseră bannere mari, cu fotografiide grup din care zâmbeau crispaţi consătenidespre care nimeni nu bănuise că fac politică.

Mergând spre biserică, bătrânele se opreauşi comentau:

- Ia uite, maică, ce bine îi stă lui GenelBercu lângă fata lui Mielu Zeu!

- Sando, cine-i ăla mare cu mustaţă şi cumâna întinsă?

- Ţaţă Ioană, stai să-ţi spui, dar să nu neaudă careva! Cică e unul mare de la judeţ, careare otele şi ristorante.

- Şi ce caută el pe la noi? Ce, nouă netrebuie d-ăştia cu mâna întinsă?

Dar cum răspunsul nu veni, mamaia Ioanase uită la celălalt banner şi se miră iar:

- Stelo, tu, care eşti mai tânără, poate ştiimai bine. De ce ăştia sunt îmbrăcaţi în chiloţi şitricouri? Merg la fotbal sau la alegeri? Şi omulăla înalt, care are cravată şi costum, pe care l-am văzut des la televizor, este şeful lor? Eucredeam că Voinicescu este cel mai mare aici!

Neprimind răspuns nici acum, derutată defaptul că primarul nu este cel mai mare dincomună, îngrijorată că se cheltuise o groazăde bani pe cârpele-alea colorate, cu chipurilevecinilor, bătrânica plecă din biserică năucităde-a binelea, după ce preotul Corneacă spusecă absenţa de la vot este un păcat asprupedepsit de Dumnezeu.

A doua zi, Nae Trompetistu lansă vesteacea mare că Mitu Bibanu aşteaptă lumea să seducă la el acasă, ca să-i scrie într-un tabel şi săle dea aragaz, frigider sau maşină de spălat.Nu le cere decât să voteze cu Maiorul, şeful

Tudor IANCU

O campanie electorală


opoziţiei locale, bărbatul fetei lui CosticăDascălu. Acest fost ofiţer, acum pensionar,adusese electrocasnicele de la unul, Tunaru,din Bucureşti. La început, nimeni nu luă înserios această minune, dar după ce Lina luiRişu s-a ales cu un aragaz şi cu promisiunea căva primi pensie de văduvă de război, deşi neaCostică nu fusese nicio zi pe front,neîncrederea s-a spulberat şi din curtea luiBibanu răzbăteau peste gardul înalt voci cepromiteau că vor face aşa cum au vorbit.

Rozica, agentul electoral principal alopoziţiei, umbla din casă în casă, promiţând ceîi spusese cumnatul ei.

- Hai, tanti, du buletinul că-ţi bagă cablu pedegeaba! Hai, nu mai sta pe gânduri, că dacăvrei, îşi bagă şi freza în grădină şi îţi face şigardul! Nu-i trebuie decât cenepeul şisemnătura dumitale!

- Rozico, dar cine plăteşte până la urmă?întrebă mamaia Ioana.

- De ce-ţi baţi matale capul? Partidul, nu ţi-e clar?În faţa acestui ultim argument, unii cedau. Puterea însă nu dormea. Era vigilentă şi

acţiona cu fermitate. Trimisese ca iscoadă şiprovocatoare pe Fănica Praz, ca să-i scoată lapoartă pe „aţâţătorii” şi „amăgitorii” principali,astfel încât Mioara Pisicaru, ascunsă dupădudul găunos al lui Nae Lupu, vecinul luiBibanu, să înregistreze cu o cameră de filmattot ce vede şi aude. Planul ar fi reuşit pe deplindacă la final Mioara n-ar fi scăpat, de emoţie,scula din mână. Incidentul, soldat cu picanteînjurături şi viguroase îmbrânceli, se prelungi latribunal mult timp după alegeri. Văzând câteste de riscantă acţiunea de demascare aadversarului, puterea se hotărî să aplice planulB. Astfel, seară de seară, la crâşma lui GaneaGândac, Lucsi, aghiotantul primarului, plăteatoată consumaţia celor ce veneau să bea.

În ultima zi de campanie, cele două taberehotărâseră să facă mitinguri, urmate de defilăriauto. Tabăra puterii se strânse pe terenul de fotbaldin poiana de lângă Gropile Trăznite, iar cea aopoziţiei se adună în afara satului, al PuţulMoaştelor. Primii intonară imnul naţional,acompaniaţi la acordeon de Nicu Moroianu, iarceilalţi spuseseră în cor Crezul. Discursurile au fost

asemănătoare: adversarul era mincinos, şmecher,sperjur, hoţ, neserios, de neam prost, sprijinit detrădătorii de neam şi sat. Marşurile automobilisticese desfăşurau în sensuri opuse, iar lumea ieşise pela porţi să vadă comedia, dar şi cu speranţa căpoate mai pică ceva: vreo găleată, vreo umbrelăsau măcar o bere ori un sfert de cozonac.

Mergând repede şi claxonând zgomotos,trecu mai întâi, dinspre şosea spre gârlă,cavalcada opoziţiei. După ce praful se aşeză laloc şi zgomotul se stinse, nea Neculai Pavel,om trecut de nouăzeci de ani, fost prizonier laruşi, îi spuse lui Spirea Lepădatu, leat cu el,fost prizonier la nemţi:

- N-au avut nici cinşpe maşini! Şi nici nu suntorganizaţi! Doar gălăgia e de ei! Dacă ajung laputere, ăştia distrug tânăra noastră comună!

De departe se auzea slab o voce, iar unzumzet de motor creştea constant. Veneadomol, dinspre gârlă spre şoseaua judeţeană,coloana puterii. În frunte era limuzina luiDobrin Oţu, zis Păsărică, ornată cu steagurilepartidului. Din Mercedes-ul de mâna a doua allui Manole Dinculeci se auzeau prin portavocepromisiuni atrăgătoare: „Vom aduce gaze!”;„Vom asfalta drumurile!”; „Vom face rampăde gunoi!”; „Vom construi...”

- ăştia sunt mulţi, Pavele, vreo patruzeci.Doar la nemţi am văzut asemeneapropagandă. Sper să câştige pentru binele şipropăşirea satului străbun, zise cu emoţievechiul ilegalist Spirea Lepădatu.

În ziua votului, mulţi se îndreptau spreşcoală, unde era amplasată secţia de votare.În preajma ei se auzeau îndemnuri:

- Nu uita ce am vorbit aseară! Dacă iesconsilier, te ajut să-ţi intabulezi lotul!

Iar ceilalţi spuneau:- Dacă ieşim noi, îţi dăm şi aspirator şi

televizor second hand!Auzind acestea, mamaia Ioana se întoarse

din drum, zicând:- ăştia au înnebunit! Vor să ne cumpere pe

toţi! Ia să-mi văd de treabă! Abia nu îmi maimurdăreşte nimeni buletinul. Până la urmă,pot sa trăiesc şi fără ştampila lor, iarDumnezeu mă va ierta dacă ţin toateposturile. g

În luna decembrie, cu trei zile înainte caceasul să bată noul an, Casa de Cultură„I.L. Caragiale” a fost gazda unui

eveniment care confirmă faptul că (şi) înPloieşti se scrie literatură de bună calitate –lansarea antologiei DAIMON DIN REFLEX(poezie, proză)*.

Autorii au fost selectaţi de criticul şiistoricul literar Ion Bălu, care, în prefaţavolumului, ţinea să menţioneze următoarele:Selectate cu severitate dintr-un mare numărde texte poetice şi narative, piesele reţinutedezvăluie atât o pasiune înnăscută pentruliteratură, dar şi dorinţa legitimă de afirmare.

Operele antologate pot fi abordate dinperspectiva unui sentiment al profunzimiitrăirilor, creatorul este împins într-o zonă adorinţei intense care în termenii filosofieiheideggeriene reprezintă sensul existenţial alînsuşi faptului de a spera. Astfel, aşa cummarca prefaţatorul, „vocile instanţelor lirice şiperspectiva narativă la persoana întâi sau atreia surprind feluritele aspecte ale lumii deazi. Existenţa cotidiană, dragostea, natura,trecerea timpului, uimirea în faţa anotimpurilor,sentimentele religioase sunt temele poeticefrecvent dezvoltate, pe felurite niveluri valorice”.

Autorii antologaţi sunt: Mihai PERŞINARU;Camelia Iuliana RADU; Filip kÖLLÖ; ElenaDATCU; Călin DERZELEA; Oana ZAHIU; MihaiMOLDOVEANU; Gelu Nicolae IONESCU;Andreea SIMION; Georgiana SURUGIU;Andreea BARBU; Marian DRAGOMIR; DanMINOIU; Ion TEREANU; Ioana CamelySTAMATE; Gabriel-Vincenţiu MăLăESCU;Sorin VâNăTORU şi Mihai SETELECAN.

Fiecare voce prezentă în cadrul antologiei,

fie lirică, fie narativă, trăieşte în două lumi:cea a realităţii „existenţiale”, condiţionată,mărginită în timp şi spaţiu, accesibilă raţiuniişi puterilor lui, şi cea a realităţii „esenţiale”,noncondiţionate, care este dincolo de timp şispaţiu, accesibilă doar conştiinţei noastreinterioare şi inaccesibilă puterilor noastre,astfel firesc fiind să reprezentăm imaginile.

Naraţiunea obiectivă a lui MihaiPERŞINARU dezvăluie un personaj reflectorsensibil şi introvertit: „O inimă curată seclădeşte cu apartenenţe infinite, legăturileintime intuite, de ce nu, simţite...”. PeisajeleCameliei Iuliana RADU susţin o viziune a unuiparadis de factură orientală, misterioasă şiînvăluită în broderiile lirice suave ale poetei:„Port pe umeri şalul de mătase / brodat cusoare pe o faţă / şi lună, pe alta”. Pictura luiFilip kÖLLÖ se răsfrânge în valurile sufletuluienigmatic învolburat de nuanţele iluzorii alerealităţii: „Unui fluid în alt fluid / devierii melemelancolice / sarcastica stare de azi,echivocă”. Sufletul Elenei DATCU emanădorinţa regăsirii avatarului şi a eternităţiipierdute: „deschide-mi aripile / şi suflul, şitoate cele neîmpărtăşite... / fă din firimituri,surâse!” Limbajul liricii lui Călin DERZELEAeste de factură barbiană, ermeticul estemodul de dezavuare a sufletului: „Limbaîncordată în strigare / Prinde urma gustului /Prinde fante crude / Coboară în arabescuri /Spre rădăcină”. Ludicul şi elementele deprozopoezie sunt evidente în creaţia OaneiZAHIU, unde elementele mundane suntvenele unei experienţe onirice: „e suficientsă-ţi injectez poezia asta în inimă / şi clădireaîşi ridică fustele / şi tu râzi şi-ţi spui că eştinebun”. Sub semnul lui Cronos stă poezia luiMihai MOLDOVEANU, care caută luminadincolo de lumescul care îl împresoară,discursul lui poetic reflectă valori miticeresemantizate: „La umbra ceasornicului mut /Sta clipă din trecut să se-odihnească, /Ostenită de un mult ce-a fost în nefiinţaomenească”. Poezia lui Gelu Nicolae IONESCUse află sub auspiciile unei fine ironii, reformulări

note de lectură


Marian DRAGOMIR

Daimon din reflex


şi căutări asidue a conotaţiilor limbajului,totul este rezonanţa unei tristeţi a fiinţeiumane aflate sub ludicul vieţii de zi cu zi: „Auînflorit tei noi în oraş / – chimici / – delaborator /Teiul Chanel, teiul Dior, /Înfloriţi...”

Andreea SIMION creionează o imagineexpresionistă redând putere unor imaginipoetice specifice liricii româneşti. Forţaredescoperirii poeticului din cuvinte sedatorează perspectivei postmoderne şi moduluide a redefini conotaţiile: „Tu şi cu mine înmiezul cuvintelor / Pe care le asculta fidelă şiînfricoşată / Liniştea; liniştea urmelor de subapă”. Diegeza de factură reflexivă susţinecreaţia Georgianei SURUGIU. Perspectivasubiectivă a discursului epic sugerează un eunarativ dilematic aflat sub imperiul reflexivităţiişi exteriorului: „, urlam la fiece persoană care,din dragoste, din ură, din dezgust, din milă saudor, îndrăznea să mă numească altfel decâtdoream şi mai presus de toate ceream.”Andreea BARBU redă în cadrul liricii sale odefiniţie cu caracter gnomic a poeticii: „Poemulnu este simţit pentru a fi scris. / Poemul estegândit pentru a fi simţit”. Discursul ei se află subparadigma reflectării eului prin prismaelementelor postmoderne de rafinare a liricii.Îmbinând versul clasic şi cel modern cu valorineomoderniste, Dan MINOIU preferă jocul culimbajul şi colajul de sintagme, de teme sau demotive care au drept referent sinele şi lumeareflectată de sine: „Păşind, am văzut o umbră /În faţa umbrei mele. / M-am întors spre ea şi-am privit-o”. Utilizând elemente din spectrediferite ale vocabularului, neologisme şiarhaisme, Ion TEREANU descrie o lume fieaflată la marginea existenţei, fie o lume în plinavânt creaţional. Paradigmatic, creaţia sareflectă elementele postmoderne aleresemantizării şi demitizării: „inamicii odihneiasmut câini flămânzi / prin ogrăzile infernale aleiubirii”. De sorginte romantică, poezia IoaneiCamely STAMATE are capacitatea de a sugeraiubirea sub diferitele măşti, eul liricdedublându-se sub diversele forme ale

feminităţii aflate în expansiunea sau retragereafiorului iubirii: „m-ai sărutat şi m-ai făcut să teador / dar gustul sărutului tău l-am pierdut...”De factură neo-parnasian cu elemente aluzivesavuroase, Gabriel-Vincenţiu MăLăESCU îşitrasează liricul cu ajutorul unor sugestii lexicale,sintactice, metaforice unde versurile dobândescastfel o eleganţă ceremonioasă sub forma unornotiţe lapidare: „Stau singur în acest univers /închipuindu-mi un poem”. La Mihai SETELECAN,ideea poetică se reduce la găsirea şi implicitaplicarea unor soluţii pentru a alunga uzura şimonotonia din cuplu. Paradigma discursului liricstă sub auspiciile hiponimelor masculin şifeminin. Se poate distinge legătura captivantădintre stări care străbat textul şi refularea cuaccentul ironic: „Peste un ceas / din lanurilestrivite de amor / sufocate / de paşii gândurilortale”. Ultimul antologat este poetul şiprozatorul filosof Sorin VâNăTORU carelansează ideea că omul este o placă turnantăîntre lumină şi întuneric, determinândtransparenţa sau opacitatea naturii divine.Trăieşte în orizontul unei vieţi din ce în ce maitehnicizate şi îngust utilitariste, unde omul riscăsă-şi piardă fiinţa sa minimală, însăşiumanitatea sa dezorganizându-se. Astfel,autorul observă că se pierde starea debunăvoinţă sufletească şi chiar dorinţa decomuniune de dragul comuniunii. Se remarcăexistenţa războiul împotriva omului, împotriva aceea ce Vattimo însuşi numea „rezistenţaultimă şi indestructibilă a iubirii din suflet”.

Încheiem cu observaţia criticului Ion Bălu,care ţine să evidenţieze, în prefaţă, ideea poeticiica mod de existenţă pentru cei antologaţi:„Poezia are la origine o trăire sufletească, maimult sau mai puţin complexă, mai mult sau maipuţin organizată: o emoţie, o senzaţie, unsentiment, o pasiune, o aspiraţie, o trăiresufletească etc., o vibraţie la realitate. Poetulautentic, spre deosebire de nepoet, imprimăexpresie lirică vibraţiei pur psihologice.” g

___________________* Daimon din reflex, coord. Gelu Nicolae

Ionescu, Editura Prahova, Ploieşti, 2011, 120 pag.

Sunt un insaţiabil cititor de amintiri, oricepod care face legătura cu trecutulpersonal al autorului sau cel macro,

istoric mă fascinează. De aceea am citit cudelicii Amintirile anapoda ale maestrului IonOchinciuc. Erau mai multe premize pentru olectură atractivă: vârsta naratorului, născut în1927, deci a fost martorul unei foarte bogateşi agitate istorii a veacului XX, origineabasarabeană, experienţa de scriitor, carierade om care a lucrat cea mai mare parte dinviaţă în Radio, în perioade din care, slavăDomnului, ai ce povesti, spiritul satiric şibonom, memoria prodigioasă. Riscul oricăruivolum de amintiri este, bineînţeles, egolatria,tendinţa de se pune pe sine totdeauna încentrul evenimentelor relatate. Instinctulscriitoricesc îl fereşte pe autorul nostru deasemenea păcat, el inventează un partenerde dialog care să-l „coboare cu picioarele pepământ”. Ca şi daimonul socratic, Asmodică(ah, sfântul diminutiv!) îl trage de mânecă peautor ori de câte ori acesta este gata să scapehăţurile peste câmpiile nesfârşite aleamintirilor. Şi îl aduce pe drumurile solide şibine marcate ale construcţiei cronologice.Rolul acestui simpatic personaj sugereazăcondeiul de dramaturg al autorului, care nuse poate abţine să nu construiască roluri.Rolul lui Asmodică este deci de a dinamizatextul prin dialog şi de a face ordine în năvalamereu abundentă şi incontrolabilă a faptelorpe care amintirea le scoate la lumină. În felulacesta, jocul timpurilor printr-o libertate aasocierilor libere, se oferă textuluisprinteneală şi - în aceeaşi măsură - o (auto)

ironică distanţă. Aşa se explică acel„anapoda” din titlu.

N-o să fac, normal, greşeala de a povesti,fie şi în rezumat, datele biografiei. Niciexcesiv de spectaculoasă, dar nici comună.Omul are ce povesti şi, mai ales, are harul şiumorul fără de care orice text memorialisticeste fără sare. Altundeva este, cred, centrulde greutate al acestor amintiri. În chiarcuvântul care le desemnează. Pentru mine,întreaga carte este un elogiu implicit adusmemoriei. Am fost uimit, de câte ori am citituna din cărţile de memorialistică atât denumeroase care ne-au îmbogăţit bibliotecileîn ultimele două decenii, rămân uimit deci dememoria pe care o aveau aceşti oameni.Asta îi şi face credibili în postura de martoriai istoriei. Faţă de generaţia mea, cei născuţila jumătatea veacului, ca să nu mai vorbescde cele mai tinere, devitalizate de memoriileartificiale, aceşti seniori au o memorie aîntâmplărilor, numelor, oamenilor în generalcare ne lasă cu gura căscată. Îşi ţineau minteperfect nu numai rubedeniile până la a n-aspeţă, ci şi vecinii, colegii, cunoştinţeleîntâmplătoare, cu datele lor biograficeesenţiale. Azi, dacă nu-ţi aduce amintecalculatorul că e ziua de naştere acumnatului ori nepotului... Eu văd în aceastămemorie o lecţie de politeţe, de civilitate,atenţia dată celeilalte persoane. Sutele denume care împânzesc fiecare pagină a cărţiide faţă, cu desenarea strictă a relaţiilordintre ele, sunt o reală „reţea de socializare”,adică o reţea de legături umane sufleteştiprofunde. Nu divaghez, mi se pare că bucuriaevidentă cu care autorul îi pomeneşte pe toţicei mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi cu careşi-a încrucişat existenţa, fiecare cu cele buneşi cu cele rele ale sale, ţine de aceastăomenie fundamentală şi fundamentată peobligaţia memoriei. De aici o serie întreagăde portrete, din care niciodată nu lipsescironia înţelegătoare şi bucuria descopeririicalităţilor celuilalt. Sigur că personajulnarator se află, prin voinţa soartei, ca martor

semnal editorial


Christian CRăCIUN

Daimonul şugubeţ


în câteva momente şi locuri privilegiatepentru a depune mărturie. Născut pe malulPrutului, într-o comună cu oameni deispravă, Sculeni din judeţul Bălţi, are ocopilărie ca în Creangă. Ceea ce este unsuperlativ. Ne copleşeşte abundent dinpaginile cărţii o umanitate, o românitate pecare, în ceasurile mele de pesimism, o socotdefinitiv pierdută. O umanitate, aşezată,muncitoare, bucurându-se de viaţă,întreprinzătoare, cu un set de valori bineîntemeiate, de la care nu există abatere.Noianul de personaje: rubedenii, cunoscuţi,rubedenii ale cunoscuţilor, evocate cubucurie (e sentimentul dominant al aduceriiaminte) alcătuieşte un catalog ataşant, eleies din pagină, sunt evocate cu atâta căldurăîncât îţi devin ca propriile cunoştinţe.Copilăria, cu primele trăznăi specificevremurilor când puştimea stătea „afară” dedimineaţa până noaptea şi de vara pânăiarna, cu primul amor pentru tânăraînvăţătoare (impresionantă scena revederiipeste decenii, sub amprenta ireversibilă aTimpului), cu rememorarea poveştilor deneam, ale părinţilor şi bunicilor... copilăriaeste, sigur, paradisiacă în esenţa ei. Şi nuputea fi altfel. Peste acest tărâm se revarsăînsă, neagră, istoria, copilăria înceteazăodată cu venirea războiului. Refugiul în Ţarădupă cedarea Basarabiei, peregrinarea dinoraş în oraş şi din şcoală în şcoală, risipireaaverilor, refacerea lor (figura Tatălui,niciodată lăsându-se biruit de vicisitudini,este una dintre cele mai impresionante alecărţii, exponent de rasă ale acelui tip umanatât de rărit azi despre care vorbeam maisus), foametea, sărăcia incredibilă de dupărăzboi, tot acest tablou este schiţat fără liniiîngroşate, ca şi cum autorul şi-ar cere scuzecă i s-a dat să vieţuiască în vremuri atât deinteresante, după avertismentul înţeleptuluide demult. De altfel, Ion Ochinciuc neavertizează încă din primele pagini că vaselecta în special acele amintiri care scot înevidenţă partea luminoasă a existenţei.

„Moldovean” sută la sută prin harulpovestirii, prin cultul anecdotei „careprimează” autorul amintirilor de faţă arevoluptatea rezumării unei situaţii printr-ovorbă de duh, a sa ori a altcuiva, reţinute cuvoluptatea colecţionarului rafinat.

Următoarea perioadă, adolescenţa şitinereţea, intervalul studiilor şi stabilirii înBucureşti, al intrării în presă, la ARLUS şi apoila Radio. Dl. Ochinciuc pare un martorprivilegiat, a fost în multe locuri şi timpuriinteresante ale istoriei noastre recente.Inventarul de tipuri umane cu care a venit încontact este remarcabil, capabil să ne dea oimagine foarte veridică a vremurilor, fărăcomentarii suplimentare. Drept e că nuocoleşte să se întrebe, fără pretenţia de a daverdicte sau soluţii şi asupra unor chestiunispinoase cum ar fi reacţia populaţiei evreieştila retragerea armatei române din Basarabia,sau preeminenţa absolută a aceluiaşielement alogen în toate structurile de presăşi cultură după 1944. Autorul nu dă soluţii,doar se întreabă ca martor şi participant laevenimente. Mai ales că istoria noastrăoficială tace încă asupra acestor chestiuni.După o scurtă experienţă politehnică,aplecarea spre literatură este biruitoare şiîncepe lunga sa carieră de scriitor şi jurnalist.Amintită cu o remarcabilă lipsă de orgoliu,oarecum „en passant”; cu acelaşi ton cu carerelata nu ştiu care şotie din copilărie estepovestită şi apariţia unui roman sau al uneipiese de teatru. Impresia mea este că autorulocoleşte cu discreţie multe dintreevenimentele istorice la care a fost martor îndeceniile întunecate, o carte de amintiri estesemnificativă nu numai prin ceea ce spune, cişi prin ceea ce omite. Iar opţiunea de a alegeperspectiva senină, necrâncenă, este la fel dejustificată ca oricare alta. Cine ştie câte ar fiavut de povestit despre culisele ARLUS-ului,unde şi-a făcut ucenicia în primii săi ani depresă, Radioului, Uniunii Scriitorilor saucenzurii din labirinticii ani 50-60! Nu avem caatare de găsit cine ştie ce revelaţii surprinzătoare


de culise, ci, la fel de interesant, existenţacotidiană, aspectul străzilor sau alcârciumilor, cum arăta Bucureştiul dupăviscolul din 1954 sau după cutremurul din1977, cum a fost la înmormântarea luiGheorghe Gheorghiu Dej şamd.

Dl. Ochinciuc are condei uşor, scriesprinţar şi cartea se citeşte pe nerăsuflate.Amintirile dau năvală şi ideea de a nu păstrastricta înşirare cronologică mi se pare foartebună. În felul acesta, punctele de vedereasupra unei întâmplări se multiplică, e văzutăsimultan cu ochii copilului sau tânărului lipsitde exeperienţă dar şi cu ochii venerabiluluiaflat la ceasul consemnării amintirilor. Iarlucidul Asmodel stă de veghe pentru a nu-llăsa cumva să se depărteze prea mult pecâmpii nesfâşiţi ai digresiunilor sau melancoliilor.Şi tot o idee bună mi se pare aceea ca ultimiiani (este traiectul oricăror Amintiri, scriituratrebuie să se schimbe pe măsură ce timpulscris se apropie de timpul scrierii cu tendinţade a se confunda de la un punct) să fie redaţiprin însemnările fugitive de jurnal. Spiritul arămas tânăr, aceeaşi (auto)ironie bonomă o

are şi în postură de tată sau bunic atuncicând îşi evocă, disimulându-şi hâtru mândria,urmaşii. Ion Ochinciuc este un observatoratent al lumii prin care a trecut, are o memoriecapabilă să reconstituie din câteva detalii oîntreagă atmosferă şi este un iubitor al„comediei umane” în nesecata ei inventivitate.Ca şi Creangă, arhetipul povestitorilormoldoveni, se fereşte de teoretizări şi„meditaţii”, îi place să observe faptele şizicerile oamenilor. E dramaturg prin vocaţie,îi place spectacolul lumii. Sutele de personajecu care facem cunoştinţă capătă consistenţă,moralistul deloc dezabuzat le adună cuvoluptate şi le salvează de la uitare prin ceeace au ele mai reprezentativ. Dar cel maiinteresant este, inevitabil, personajul narator,bon viveur şi observator atent, martorsagace şi spirit îngăduitor cu slăbiciunileumane, capabil de bucurie şi de iertare.

Amintirile de faţă sunt o lecturăpasionantă pentru oricine iubeşte lumea dealtă dată, o datorie îndeplinită faţă deobligaţia memoriei. Ca atare, un documentîncântător.

Lidia NICOLAE

elecţiuni afective

„Există amintiri atît de duioase şidureroase încît îţi vine să te desoperi şi să

îngenunchezi în faţa lor” (Dan Ciachir*)

În antinomie cu domnul Dan C. Mihăilescu,redutabilul eseist, critic, istoric literar şitotodată, unul dintre cei mai pertinenţi

exegeţi ai operei celui despre care va fi vorbaîn cele ce urmează, aş îndrăzni să spun călumea1 lui Dan Ciachir, despre care domnia-sa scrie că este „apusă”, aparţine exclusivacelora care au trecut prin ea fără s-otrăiască, fără să o înţeleagă, fără să-ipriceapă atît rosturile fundamentale dar maicu seamă fără să-i disece, ca-ntr-o sui-generis operaţie pe cord deschis, cele maicomplicate şi intime resorturi aleinfinitezimalelor mecanisme lăuntrice care-oalcătuiesc, atinşi fiind de-un alt soi dececitate nocturnă („orbul găinii”, mai peromâneşte spus) cvasi-patologică, faţă dezonele-i mai slab luminate sau întunecate de-a binelea. Însă pentru Dan Ciachir, autorulnostru, fără doar şi poate un boier alspiritului (parafrazîndu-l pe Sorin AdamMatei) din cea mai nobilă stirpe şi în cel maibun sens al cuvîntului, această lume desprecare scrie, cu bunele şi relele ei, musteşte deviaţă. Trăieşte, cu alte cuvinte, pentru căînsuşi Dan Ciachir a trăit-o şi, iată, acum orememorează mărturisind-o iar dacă tu,cititorul, eşti înzestrat şi cu o doză sine quanon de imaginaţie vie, o poţi vedea, îi poţiauzi şoaptele, îi poţi savura parfumurile, bamai mult, chiar îţi poţi purta paşii pe cărărileei, la braţ cu autorul. Iar o asemenea

promenadă împreună cu Dan Ciachir – o spundin proprie experienţă, nu din închipuire – ecu adevărat întremătoare… Aidoma acesteipreumblări prin tainice încăperi mănăstireşti,în care rari au fost mirenii cărora le-a fost datsă-şi poarte paşii: „Înainte să ne aşezăm lamasă, am intrat în palat. În stînga era o salăde primire spaţioasă, înaltă, cu grinzi de lemnîn tavan, şemineu, cu icoane mari şi portretede ierarhi pe pereţi. În dreapta uşii de lemnferecat în metal se afla o încăpere strîmtă cufiridă, cu bibliotecă, masă de lucru şi telefon.Era biroul pe care stareţul nu-l folosea decîtcîteva minute pe zi. În latura dinspre apus, lavreo 20 de metri, cîteva trepte duceau spre oîncăpere răspunzînd la miazăzi pe o terasălargă cu vedere spre Munţii Neamţului. Amurcat la etajul întîi, în odaia în care aveam sălocuiesc. O fereastră strîmtă,medievală,străpunsă prin peretele gros, proiecta îndepărtare aceiaşi munţi ai Neamţului.Camera avea calorifere şi baie. Deasuprapatului atîrna portretul unui ierarh distins,încă tînăr, cu barba şi părul negre, cuengolpion2 la gît: era patriarhul Iustin pevremea – 1957 – cînd urcase pe scaunulmitropolitan al Moldovei. În 1983 am stat osăptămînă în odaia aceea curată şi liniştită”3.Este doar un exemplu - din sumedenia carese pot da din acest volum – care vădeşte culimpezime, fineţea de filigran a detaliilor, pede o parte iar pe de alta, care pune învaloare incontestabila artă filmică a scriituriilui Dan Ciachir, făcînd inutile, din acestepuncte de vedere, orice alte comentarii.

Îmi plac nespus eseurile memorialistice deo nedisimulată forţă evocatoare ale acestuivolum4 însă dintre toate, s-a desprins dinpluton, indubitabil şi încă de la o primălectură, cel numit Treptele mării şi asta cusiguranţă datorită unui fapt nodal pentrumine. Împărtăşesc, aidoma autorului, acelaşisentiment al mării, indus nu neapărat deacea copleşitoare vastitate acvatică în sine, cimai cu seamă de locurile din imediata eiapropiere (cu precădere acelea din Constanţa)

Bogdan-LucianSTOICESCU

Despre moartea uneiepoci derusificate


şi peste care se simte permanent respirareaei învăluitoare, binecuvîntată şi ocrotitoare,ca o nevăzută şi abia perceptibilă vibraţie aîntregii firi: ţărmurile brăzdate de umbrelealungite ale clădirilor sau ale copacilor de pemaluri, pierzîndu-se în undele etern-mişcătoare, verzi-sinilii ale apei, în ceasuriletihnite de dinaintea înserării; apoi falezelesemeţe, aidoma zidurilor unei vechi cetăţicare amplifică ţipetele pescăruşilor,franjurate acestea de lungi sonuri cutonalităţi de tulnic ale sirenelor vapoareloradăstate în larg, undeva pe linia orizontului,acolo unde ceruri şi ape-s una dar mai alesstrăzile labirintice pavate cu macadam oripiatră cubică, copleşite de-o linişte celestăsub acea lumină inefabilă, roşietic-diafană aamurgului. În acele clipe însuşi timpul parecă s-a oprit din curgerea-i firească, în aeruldens amirosind a sare şi-a alge, acolo şinumai acolo, pe acele străduţe care-ţi urcăsau coboară paşii dinspre sau înspre mare,printre casele din alte vremuri rînduitecuminţi de-o parte şi de alta, vegheate cupioşenie, parcă, de vechea biserică elenă acărei rafinată decrepitudine „mărturisea ogingăşie a sărăciei sau a simplităţii, odelicateţe copleşitoare”, aşa cum splendideste ea surprinsă în tonuri picturale suave,palid-catifelate de penelul - atît atent ladetalii - lui Dan Ciachir.

Fără nici o excepţie, evocările salependulează persuasiv – parafrazînd titlul5

unuia dintre volumele sale - între nostalgie(„Nu era nimeni în biserica grecească dinConstanţa, sau o fi fost femeia de la pangar6,însă nu i-am simţit prezenţa. Cînd am ieşitafară, trecuseră acele minute care despartziua de seară: se aprindeau luminile, iarzgomotul valurilor se auzea acum distinct.Oprit în loc, cu ochii spre apă, s-ar putea să fiavut atunci sentimentul mării şi poate şiispita Răsăritului, indusă de dulceadecrepitudine a bisericii elene din Constanţa.”7)şi luciditate („În ultimul deceniu al dictaturiiîmi plăcea să merg des la Constanţa, unde

puteai cumpărape stradă ţigăriamericane decontrabandă şiunde şoferiiparticulari detaxi – lucru deneconceput înBucureşti – erauîngăduiţi într-atît încît îşiaveau chiar„staţiile” lor.Plimbările într-un Mercedes230 al unui

proprietar care mi-a împărtăşit estetismul pestrăzi înroşite de frunzele salcîmilor îmi aparmitice după atîţia ani.”8), trădînd un apetitinsaţiabil de povestitor şi un spirit binetemperat de hedonist pur-sînge. Și absolutfără nici o excepţie, textele din „Cînd moareo epocă” mărturisesc perfect credo-ul său,lapidar exprimat în aforismul pus rîndurilormele: Dan Ciachir scrie cu o smerenie tivităcu un umor fin, total străin de băşcălianaţională pretutindenară, despre întîmplărişi actanţii lor de odinioară, pe care le-a trăit,despre care a auzit vorbindu-se ori a citit printe miri ce locuri.

Spirit ludic dar în sensul unui rîsu’- plînsu’cu tuşe accentuat-amare („În anii aceia deprefaceri brutale şi demente – anii ’70-’80,n.m. – în cea mai mare parte inutile, numailumina, clima, nuanţele anotimpurilorrămăseseră identice cu ele însele laBucureşti. Ideea că nu le putea schimba niciun regim mi-a venit într-o toamnă copleşitorde frumoasă, călătorind cu avionul de laTulcea. Era un YL 14 care nu mai zbura pe nicio altă rută din ţară. La plecare, pe cîndpasagerii sosiţi coborau din avion, iar ceilalţiaşteptau să se urce, mecanicul a deschiscapota unuia dintre motoare, i-a tras cu setecîteva baroase zdravene, ca şi cum ar fiîndreptat ceva la o semănătoare sau la un



tractor, după care a acoperit motorul. Amdecolat peste cîteva minute. Uşa cabineipiloţilor nu se închidea. Era ca în vechiletramvaie bucureştene, unde pasagerii puteauprivi în voie mişcările vatmanului.”9), arma sacea mai de temut rămîne, indubitabil, ironiatăioasă însă bine strunită de mintea sacoborîtă in inimă (aidoma aceleia amonahilor în preajma cărora încă-şi petrececu folos sporitor mult din timpul vieţiidumisale), aşa cum îi stă bine redutabiluluipamfletar care este, avînd tot timpul flinta cuglonţ pe ţeavă la îndemînă şi simţurile toatetreze. „Aceia care se raliaseră noii Stăpînirierau puţini, supuşi oprobriului propriilorrude, iar <<acţiunile>> lor se dovedeauadesea ridicole. În reşedinţa de raion dinapropiere, de un 1 Mai, 23 August sau 7Noiembrie se încropise o mică defilare custeaguri. Li s-a spus celor ce luau parte la eaca atunci cînd vor trece prin dreptul tribuneisă strige lozinci. Şi ei strigaseră: - Loooozinci !Lozinci ! Loozinci !”10

Preciziunea chirurgicală a detaliuluialimentată în modul cel mai firesc de un simţal observaţiei excepţional, dublat de omemorie prodigioasă („La începutul anilor’80 am stat de mai multe ori în hotelul«Palas» aşezat pe buza aceleiaşi rîpe de lutroşu pe care se află biserica grecească, o altaarmenească şi multe case vechi. E un hotelconstruit din beton, sprijinit pe piloni înalţiridicat înainte de ultimul război, cu un holaproape somptuos. Ferestrele camerelor saledau spre portul Tomis. La cîteva zeci de metrisclipeau în soare iolele, şalupele şi cîtevavaporaşe ancorate în golf, iar dincolo de digse întindea marea. Prima dată cînd am locuitacolo – era în aprilie – şi am deschisgeamurile, mi s-a părut că sînt undeva înstrăinătate”11), merge mînă-n mînă cuacurateţea şi incisivitatea deloc deranjantecu care Dan Ciachir ne induce subliminalinformaţia bine dozată („Cînd Dobrogea afost realipită României, în 1878, Constanţacare se numea Kiűstendge, avea doar trei mii

de locuitori. Era oaşezare de pescaridintr-un vilaet12 dela hotarul şubredeiîmpărăţii otomane,ultima porţiune depămînt a PeninsuleiBalcanice. Pescheletul burgadei13

pescăreşti s-aridicat oraşul de lasfîrşitul secolului

trecut, extins şi modernizat în deceniileurmătoare. Pînă în 1906, în Piaţa Ovidiu seţinea oborul de vite”14), tehnică pe care ostăpîneşte la perfecţie.

Un loc privilegiat - atît în volumul „Cîndmoare o epocă” cît şi în „Derusificarea şi<dezgheţul>”15 precum şi în ultimul op alciclului, „Şi noaptea asta va trece”16, care vinsă continue şi să-l rotunjească tematic peprimul – îl ocupă portretele şi amintirilelegate de o serie de personaje şipersonalităţi, care fiecare în parte şi toatelaolaltă au marcat existenţa omului şidesăvîrşirea scriitorului Dan Ciachir. Oricegest, cuvînt sau atitudine aparţinîndrespectivelor personaje nu scapă ochiuluiatent al portretistului, ele fiind exploatate lamaximum spre conturarea – uneori culapidaritate, alteori in extenso – şi încadrareaîntr-o tipologie precisă iar amintirile legatede acestea, prin detaliile şi informaţiileoferite – cvasi inedite -, complinind în chipfericit – în pasaje largi ori în texte de sinestătătoare – adevărata dimensiunea apersonalităţii celui vizat, aceste splendidepagini putînd fi considerate, fără teama de-agreşi, o istorie literară sui-generis, în cea maipură accepţiune a termenului. Aşa precumeste întîlnirea cu Petre Ţuţea la restaurantulUniunii Scriitorilor („Altădată, în acelaşi an’76 sau ’77, tot la Casa Scriitorilor, eramîmpreună cu acelaşi prieten şi cu iubita sa, ofată foarte frumoasă, care urmase Liceulgerman.. Atunci l-am auzit pe Ţuţea vorbind


nemţeşte, înseninat ca niciodată de dialogulcu acea tînără – o chema Nineta – care era şifoarte inteligentă. Glasul lui Ţuţea nu mai eratunător, ci moale, catifelat; tonul nu-i maiera apodictic... Eram prea tînăr să înţelegceea ce-mi recomandase o dată, pe ton deaforism:<Dacă vrei să fii fericit şi fără griji,trăieşte cît mai mult timp între femei>.”17)sau acea vizită în casa celebrului medic dinepocă, profesorul Petre Vancea: „Apoi amfost condus în biroul profesorului, un domnvioi şi afabil, îmbrăcat nespus de curat şi deelegant, cu vestă, papion şi o cămaşă carestrălucea de alb. Era un om plin denaturaleţe, care după ce m-a îmbrăţişat m-aprezentat celeilalte persoane aflate înîncăpere (...)” 18.

Paradoxal, Dan Ciachir nu este eroulprincipal al evocărilor sale, ci doar naratorulcu har, discret şi care apare doar atunci cînddoreşte să fixeze mai adînc episodul pe caretocmai îl povesteşte în memoria sa afectivăşi, implicit, în a cititorului: „Pe vremea aceea– 1970 –‘71 n.m. - Alexandru Paleologu maipurta doliu după cea de-a doua soţie, cu carese căsătorise după ieşirea din închisoare.Doliul său era însă învăluit în discreţie şipudoare. Am rămas consternat să aflu, dupădouă decenii, că pierderea aceea îl marcaseîntr-atît încît se gîndise să se călugărească.”19.Este şi motivul pentru care descrierilemultora dintre întîmplările la care a fostmartor nu sînt narate la persoana întîia.

Dan Ciachir are o eleganţă nativă în aîndemna cititorul mai puţin avizat să-şiaproprie varii informaţii despre ceva anume :„<Antichitatea noastră este Bizanţul>,spunea arhitectul G.M. Cantacuzino.Întocmai ca în Asia Mică, în Dobrogea şiimplicit în Constanţa, antichitatea greco-romană trebuia căutată sub stratul bizantinde civilizaţie şi sub cel otoman. Pentru că prinintermediul Bizanţului am ajuns la ea, tot aşacum prin Levant am descoperit Occidentul –prin fanarioţi, apoi chiar prin ruşi – la sfîrşitulsecolului al XIX-lea şi la începutul celui

următor. Profilul Constanţei şi chiar acelamult mai modest al Sulinei mi s-au insinuat înAsia Mică. De aceea, mai puternică decît laConstanţa, umbra lui Pârvan mi-a apărut laEfes sau în Perga Pamfiliei.”20. Astfel seîntîmplă, nu odată, cînd într-o formă extremde accesibilă, ajutat fiind şi de remarcabilulsău talent de prozator, face istorie literară -aşa cum am mai pomenit - însă una de ceamai bună calitate, scrisă direct, fără echivoc,fără scorţoşenie şi fără nici o urmă deacademism livresc, scrobit şi preţios.Edificatoare în acest sens este, alături dealtele, splendida evocare21 dedicată înîntregime scriitorului Eugen Barbu.

Din paginile volumului răzbate la totpasul, nederanjant însă sesizată doar deochiul

Dan CiachirNicolae Breban

Bogdan Stoicescu


cititorului interesat, documentarea temeinică,făcută cu aplicaţie şi acribie, nu pentru aîncărca şi lungi textul cu un balast inutil denume, date sau evenimente, care nu ar maiprivi pe nimeni, ci exclusiv cu rostul de a fixaperfect – precum imaginea pe hîrtiafotografică în baia cu revelator din cameraobscură – anumite evenimente sau actanţi aleacestora, pe care autorul doreşte să leevidenţieze sau pentru a le contura maipregnant pe acelea care-l interesează în moddeosebit : „În acelaşi an -1970 - n.m. - regimula lichidat mandatarii care primiseră în locaţiebodegi, bufete, birturi, cabane, cofetării... Erao formă de comerţ semiprivat, apărută, zice-se, din iniţiativa premierului Maurer, la undeceniu după ce dispăruseră ultimii negustori,meseriaşi şi taximetrişti particulari.”22. (...)

Bref, acesta este Dan Ciachir:fermecătorul causeur, cel căruia, aşa cum elînsuşi scria despre Petre Ţuţea, îi place săvorbească însă nu de dragul de a se ascultavorbind, un maestru al interlocuţiei polisateîndelung în compania unor mari spirite,eseistul rafinat şi profund, pamfletarul detemut cucerit de cei doi Caragiale (Ion Luca şi

Mateiu), „teologul nespecialist” fascinat deNae Ionescu ori de părintele BartolomeuAnania23, admiratorul declarat al lui PetruDumitriu şi al lui Louis-Ferdinand Céline, lastbut not least, gînditorul reflexiv căruia îiplace să spună: „Credem că recitim autorisau cărţi. E o eroare. Ne recitim pe noi înşine,fiindcă numai noi ne schimbăm, în vreme ceoperele respective rămîn identice cu eleînsele. Şi dacă există scriitori cărora lerămânem fideli până la sfârşit e pentru căfirea omului, axul său ontologic e, totuşi,imuabil.24”

© Bogdan-Lucian Stoicescu

Note1.„Dan Ciachir trece prin Bucureştiul

perioadei comuniste cu alura unui crai deCurtea Veche, demodat, poate excentric,trăind aproape clandestin într-o lumeconstruită din cioburile vechii civilizaţiiinterbelice (...).” (Tudorel Urian în „Românialiterară”, nr. 27, 14-20 iulie 2004)

2. engolpion - iconiţă lucrată dintr-unmetal preţios sau din smalţ, pe care o poartăarhiereii la gît

* Dan Ciachir (n. 17 septembrie 1951) poet, traducător, eseist şi publicist. Opera: „Muzicăşi memorie” (poeme, ed. Cartea Românească, 1984); Străzi de ceară (poeme, ed. Pontica,colecţia Euridice, 1993); Gânduri despre Nae Ionescu (eseuri şi articole, ed. InstitutulEuropean, Iaşi, 1994; reeditată la ed. Dacia, Cluj, 2001; ediţia a III-a revăzută, ed. LiteraOrtodoxă, Ploieşti, 2010); ”Nae Ionescu - Suferinţa rasei albe” (volum de articole şi foiletoaneîngrijit de Dan Ciachir, ed. Timpul, Iaşi, 1994).Cronica Ortodoxă (la ed. Timpul, Iaşi: 1994,1997, 1999 şi ediţia definitivă în 2001); Luciditate şi nostalgie (ed. Institutul European, Iaşi,1996; reeditată la ed. Dacia, Cluj, 1999; ediţia a III-a la ed. Timpul, Iaşi, 2005); Lirica italianăcontemporană (ed. Mirton, Timişoara, 1997);; Ofensiva ortodoxă (ed. Anastasia, 2002); Cândmoare o epocă (ed. Anastasia, Bucureşti, 2003, 2004; reeditată la ed. Paideia, Bucureşti, 2006;ediţia a III-a, a IV-a şi a V-a la ed. Timpul, Iaşi: 2007, 2008, 2009; ediţia definitivă în 2010, ed.Timpul, Iaşi); Antologie de poezie italiană (editura Fundaţiei Culturale Poezia, 2006) În lumeapresei interbelice (Ed. Timpul, Iaşi, 2008); File din cronica ortodoxă (ed. Lucman, Bucureşti,2008); Derusificarea şi „dezgheţul” (Ed. Timpul, Iaşi, 2009); Şi noaptea asta va trece (Ed.Timpul, Iaşi, 2011). A mai publicat trei volume de convorbiri, două împreună cu Radu DorinMicu („Dialoguri cu Dan Ciachir pentru o Ortodoxie realistă”, ed. Anastasia, Bucureşti, 2002şi „Pentru o Ortodoxie realistă”, ediţia a II-a, ed. Anastasia, Bucureşti, 2003) şi unul cu LeonidDragomir, „Bucuria de a fi răsăritean. Convorbiri cu Dan Ciachir” (ed. Timpul, Iaşi, 2011). Atradus lucrarea „Cavalcada inocenţilor” de Mimmo Morina (ed. Univers, 1974).

memento


u

3. „Mînăstiri” (în vol. „Cînd moare oepocă”, ed. Timpul, Iaşi, 2007, p.163)

4. „Cînd moare o epocă” (ed. Timpul, Iaşi,2007)

5. „Luciditate şi nostalgie” (ed. Dacia, Cluj,1999)

6. pangar - masă pe care se vîndlumînările în biserică

7. „Treptele mării” (în vol. „Cînd moare oepocă”, ed. Timpul, Iaşi, 2007, p.16)

8. „Treptele mării” (op. cit., p.23)9. „Declinul oraşului” (op. cit., p. 120) ; 10. „Arhaism şi anticomunism” (op. cit.

p.126) 11. „Treptele mării” (op. cit., p.17) 12. vilaiet - diviziune administrativ-

teritorială din Imperiul Otoman, condusă deun valiu.

13. burgadă - burg mic; tîrguşor.14. „Treptele mării” (op. cit., p. 21)15. „Derusificarea şi <dezgheţul>”, volum

apărut la editura ieşeană „Timpul” în 2009,care cu cele cinci texte din cuprins a devenit,ulterior, capitol de sine stătător (cu acelaşititlu) în sumarul noii apariţii editoriale din2010 (la aceeaşi editură), cu titlul „Cîndmoare o epocă”, ediţie definitivă şi care maiinclude, faţă de precedenta din 2007, un textinedit, „Apogeul <dezgheţului>”.

16. „Şi noaptea asta va trece” (ed. Timpul,Iaşi, 2011)

17. „Ascultîndu-l pe Ţuţea”( în vol. „Cîndmoare o epocă” ed. Timpul, Iaşi, 2007, p.29)

18. „Intendentul lui Salazar” (op. cit., p.63)

19. „Domnul Paleologu” (op. cit., p. 156)20. „Treptele mării” (op.cit., p. 21)21. „Amintiri secrete” (op. cit., p. 134)22. „În preajma micii revoluţii culturale”

(în vol. „Derusificarea şi <dezgheţul>”, p. 89)23. Vezi „Părintele Anania” (în vol. „ Şi

noaptea asta va trece”, p. 79)24. „Cărţi-destin” (în vol. Luciditate şi

nostalgie”, ed. Dacia, Cluj,1999)

Emil PERŞAIulia HasdeuIn memoriam

Iarba magnetică a înverzit în PădureaRomână să lumineze sub un Munte Magic

trei Izvoare,

Umbre şi Lumini plutesc pe TERASA MAGI-LOR între un cactus şi o plantă exotică să

urce scara de iederă în zarea unui Semizeu,

Lacul de Argint îşi revarsă apa lină pe malulcu Salcâmi înfloriţi în dorul de Părinţi ce-l

redescopăr pe o Frunză de Laur lângă o floare,

Iar când bate vântul renaşterii pe Coridorulcu Îngeri şi Sfinţi intru când răsare soarele

în Cuvite în NEMURITORUL MAUSOLEU,

Albe flori de câmp culeg de lângă un Râualbastru Să le duc în orizontul cerului

Valah străluminat în DACIA-ROMANă deflacăra eternă aprinsă într-un Muzeu.

Harul divin îmi dă speranţă şi iubire înCASA DE LUT unde m-am născut Şi unde

scriu poeme şi scrisori

Albine şi fluturi roşii zboară pe o Pajişte cunarcise galbene să coboare pe o Creangă

de Aur,

Şalul negru al mamei îl privesc cu dragCând ascult RAPSODIA ROMâNă cântată

de un TRUBADUR venit din ŢARA SFâNTă lao Vioară STRADIVARIUS lângă CRINI

Dimineaţa mă aşez pe SCAUNULSINGURăTăŢII Să privesc Copacul Vieţii

înverzit pe Drumul cu Arţari şi cu Castani,

Este timpul să plec, să urc în Trenul Accele-rat Să călătoresc în compartimentul le-

gendelor istorice Să cobor în Gara Lumii deIeri înviată într-o epopee

Un clopot de Argint gate în catedralaSfinţilor Apostoli „PETRU ŞI PAVEL” să se

audă la ROMA şi la PARIS pe CoridorulLatinităţii unde a a înflorit în aerul poeziei unLiliac alb şi o Orhidee

Cluj-Napoca, 30 octombrie 2011

eseu

Cei care s-au ocupat de proza luiMircea Eliade au remarcat că unadintre categoriile estetice de bază

pentru construcţia literară este fantasticul.Unele dintre cercetările întreprinse pânăacum au identificat elementele destructură ale fantasticului, modalităţilefolosite de autor pentru a-l reda, câtevasensuri caracteristice prezente în scenariulunui text literar sau la nivelul întregii opereeliadeşti. Au fost puse la punct, deasemenea, schemele fantasticului dinromanele şi din nuvelele lui Eliade. Astfelde evaluări au primit o anumită influenţădinspre temele din lucrările de teorie afenomenului religios şi de istorie a religiilorale lui Mircea Eliade, fapt subliniat de uniidintre critici. Legătura dintre fantasticulliterar şi teoria fantasticului din lucrărileamintite este firească, atâta vreme câtambele aparţin aceleiaşi opere. Dar prozaeliadescă face parte din patrimoniulliteraturii române şi de aceea este firesc şisă avem în vedere legăturile ei cu operaaltor scriitori români, în care fantasticuleste bine reprezentat, în special cu prozalui Eminescu şi cu cea a lui Caragiale, cumsusţin criticii şi istoricii noştri literari.

Orice comentariu şi orice interpretare aprozei literare eliadeşti trebuie să ia înconsideraţie însă şi alte demersuriteoretice asupra fantasticului. De altfel evorba despre o categorie esteticăcercetată de multe teorii asupra opereiliterare. O motivaţie pentru acest „recursteoretic” este legat şi de faptul că

fantasticul eliadesc nu poate fi înţelesdecât în funcţie de rosturile estetice aleacestuia şi de relaţiile sale cu alte categoriiestetice şi literare. Trebuie plecat însă, aşacum menţionam mai sus, de la faptul căEliade însuşi a fost un teoretician al unorcategorii estetice şi al unor categoriireligioase care au legătură cu creaţialiterară. Unii dintre criticii săi scot la ivealălegături importante între elementelespaţiului literar şi conceptele eliadeşti desacru şi profan. Aceste legături ar legitimaşi prezenţa fantasticului printre categoriileestetice fundamentale în prozele lui Eliade.

Înţelesurile „fantasticului” au fost repuseîn discuţia teoreticienilor literaturii înultimele decenii mai cu seamă dinperspective structuraliste. Există două liniiprincipale de semnificaţie pentru fantastic,potrivit acestor cercetări: una estetică, dupăcare fantasticul este considerat categorie(estetică) de bază cu semnificaţie în domeniulliteraturii şi se află în anumite relaţii cu altecategorii estetice, cum ar fi miraculosul,simbolicul, alegoria; alta literară, pentru carefantasticul apare ca un efect al unorcircumstanţe literare şi, totodată, al unorîmprejurări în care se află cel care vine încontact cu opera literară, cititorul.Teoreticienii sunt de acord asupra faptului căfantasticul este foarte apropiat, casemnificaţie, de miraculos. Tzvetan Todorovvorbeşte chiar despre un „miraculos-fantastic”, încercând să obţină, teoretic, ocategorie a fantasticului cu ajutorul căreia să„citească” anumite producţii literare. Înscenariul acestora nu ar fi vorba atât despreelementul miraculos autonom, creat de autorprin stil, fără contribuţia atitudinală apersonajelor şi cititorilor, cât despre unaspect literar care ajunge la condiţiamiraculosului prin asumarea sa şi de cătrepersonaje şi de către cititor. Asumareaîntâmplărilor miraculoase conducenaraţiunea către zugrăvirea unor evenimentecare par a fi dintr-o lume complet separată


Elena-Corina CERNICA

Fantasticul eliadesc


de cea obişnuită, fiindcă ele doarinterferează cu realul, întreţinând astfel o„confuzie estetică”.1 În demersul luiTodorov, miraculosul este unul dintreprincipalele repere în definireafantasticului. De fapt, amândouăcorespund, în plan literar, introducerii unorelemente care nu se pot integra în ordinearealului, fiind supranaturale. Dar nu existăo reacţie determinată a personajului sau acititorului faţă de miraculos, atâta vremecât acesta rămâne în limitele sale, fără a fifolosit de autor pentru a construifantasticul. Altfel spus, miraculosul esteacceptat ca atare, ca fiind supranatural,dacă nu participă la ordinea fantasticului.Acesta, în schimb, îşi interfereazăelementele cu fapte din real, iar personajulşi le asumă ca fiind cu totul reale, deşi elenu sunt „naturale”; la fel şi cititorul.

Comentând câteva teme ale opereieliadeşti, Gheorghe Glodean consideră cămiraculosul este o categorie importantă îndefinirea şi caracterizarea fantasticului.2

Argumentele sale se sprijină pe unele teoriidin domeniu – inclusiv pe cea a lui Todorov –, dar şi pe aprecierile lui Eliade însuşi dincâteva însemnări din lucrările sale detinereţe, Solilocvii (1932) şi Oceanografie(1934). Ceea ce observă autorul menţionateste faptul că în proza eliadescă miracolulapare în cotidian; el se inserează pe trupulrealităţii, al vieţii comune a personajului.Miracolul nu rămâne exterior, nu se află„acolo”, departe de întâmplările obişnuite. Eleste chiar o întâmplare ca toate celelalte,dacă nu ar fi urmat de manifestări alepersonajului, care nu mai pot face parte din„logica” vieţii.

De altfel, în proza lui Eliade poate fiobservat faptul că miracolul nu este tratatîntotdeauna cum se cuvine de eprsonaje şide aceea fantasticul poate fi descoperit maigreu. Sunt personaje care, până la urmă, îlrecunosc; sunt însă şi personaje care par anu fi dispuse să se desprindă de

obişnuinţele vieţii lor. În această ultimăsituaţie se află chiar Gavrilescu, personajulprincipal din La ţigănci, operă în carefantasticul este realizat în stil literarconvingător şi într-o măsură mai mare decâtîn alte scrieri ale lui Eliade. Personajul numitnu recunoaşte miracolul de la bun început şipare a nu fi în stare nici măcar după „probalabirintului” (iniţierea); îl cunoaşte, dar nu-lrecunoaşte, cum ar spune Mircea Eliadeînsuşi. Pare să-l recunoască abia în ultimultablou al naraţiunii. Dar Gore Iancu dinDouăsprezece mii de capete de vită nu îl varecunoaşte, cu toate că ar fi avut bunemotive să ajungă aici.

Pornind de la aceste exemple, ne punemîntrebarea dacă fantasticul mai are vreoşansă în a exprima ceva atunci cândpersonajul nu mai recunoaşte miracolul.Pentru că, aşa cum susţin cei mai mulţidintre teoreticieni, frantasticul estecondiţionat de recunoaşterea de cătrepersonaj a intervenţiei miracolului în real.Cum observam mai sus, Gavrilescu pare anu-şi da seama de ceea ce i se întâmplăpână în finalul naraţiunii; dar încercarea luide a impune ceea ce el consideră a fi realul,chiar în plin miracol, constituie o tehnică deaccentuare a fantasticului, pe care Eliade omânuieşte cu mare artă. În plus, cititorul,care participă şi el la naraţiune, esteimpulsionat tocmai de ezitările luiGavrilescu să creadă că miracolul esteposibil în viaţa unui om obişnuit.

Tehnica literară eliadescă scoate la ivealădeseori momente încărcate de rosturilemiracolului şi de efectele miraculosului, careconduc spre fantastic: visul, magia, misticasunt astfel de momente. De asemenea,artele exotice, descrise şi puse pe seamaunor personaje, au tocmai astfel de sarcini:de a introduce miraculosul, de a-l decamuflaşi al insera „realului” unei vieţi de omobişnuit. De obicei, practicanţii nu sunt decâtmesageri ai miracolului, trimişi aisupranaturalului, care cunosc momentul


propice introducerii elementului miraculos,în aşa fel încât el să pună sub semnulîntrebării ordinea convenţională a vieţii.Personajele concepute de Eliade întărescelementele miraculosului şi întreţinatmosfera fantasticului. În acest sens,observaţia lui Eugen Simion în legătură cuintenţiile literare ale lui Mircea Eliade de anu zugrăvi miracolul, ci de a descrieatitudinea unor personaje faţă de acesta şide a sugera căi de trăire a sentimentuluimiraculosului şi a celui al fantasticului, estedeosebit de grăitoare. Dacă şi-ar fi propusdoar să descrie miracolul, Eliade ar fi creatun alt gen de literatură. Scopul lui este, aşacum precizează criticul Eugen Simion, acelade a surprinde reacţiile personajelor faţă deproducerea miracolului.3 Faptele oamenilorsunt purtătoare de sensuri specificemiracolului (şi miraculosului), fantasticului,fără ca acestea să schimbe total ordinearealităţii; şi din cauza aceasta miraculosul şifantasticul literar în atrag pe cititor.

Unul dintre elementele folosite de Eliadepentru a proiecta acţiunea şi a zugrăvipersonajele este mitul. În privinţa aceasta,poate fi indicată o lungă serie de lucrări alesale în care tema principală este mitul;neîndoielnic, acesta ocupă un loc central înlucrările sale de istorie şi teorie afenomenului religios. Dar care suntmodalităţile de valorificare literară a mitului?Pentru Eliade, mitul este o specie derelatare; el vorbeşte despre o întâmplare inillo tempore, care poate avea semnificaţie şiacum. „... mitul povesteşte o istorie sacră; elrelatează un eveniment care a vut loc întimpul primordial, timpul fabulos al‘începuturilor’. Altfel zis, mitul povesteştecum, mulţumită isprăvilor fiinţelorsupranaturale, o realitate s-a născut, fie că evorba de realitatea totală, Cosmosul, saunumai de un fragment: o insulă, o specievegetală, o comportare umană, o instituţie. Eaşadar întotdeauna povestea unei ‚faceri’: nise povesteşte cum ceva anume a fost

produs, a început să fie. Mitul nu vorbeştedecât despre ceea ce s-a întâmplatrealmente, despre ceea ce s-a întâmplat pedeplin.”4 Mitul aduce adevărul.

Miturile sunt simboluri prinse în structuri„dramatice”. Ele transmit date despre uneveniment originar, dar scenariul necesaracestei transmiteri presupune exercitareaunor funcţii simbolice. Cum ne spunteoreticienii, orice simbol înlocuieşte ceva,dar în scopul de a-l exprima mai bine peacesta, de a-l conduce către o reprezentarea sa: „un obiect sau un act nu devine realdecât în măsura în care imită sau repetă unarhetip.”5 Lumea prozei lui Eliade esteîncărcată simbolic. Tradiţia culturală, marilereligii, culturile exotice sunt surse alesimbolurilor şi ale miturilor. Însă Eliade esteel însuşi creator de mituri, pornind de laanumite simboluri. De asemenea,simbolurile, exercitând funcţii dereprezentare, sunt legate intim de existenţaumană. Memoria fundamentală acomunităţilor, ca şi cea a indivizilor, estepăstrată în forma prelucrată a simbolurilor şimiturilor. De aceea, viaţa oamenilor nupoate fi despărţită de aceste două elementeculturale, simbolul şi mitul. „Simbolurileangajează direct existenţa umană. Elemenţin contactul cu sursele profunde alevieţii şi, prin această dimensiuneexistenţială, ele se disting şi se separă deconcepte. Simbolul religios aduce osemnificaţie a existenţei umane, el dezvăluiesolidaritatea dintre structurile existenţeiumane şi structurile cosmice.”6

Sacrul şi profanul sunt nivelurile simboliceale existenţei umane, după cum susţineEliade. Ele impun un anume tip de realitate,dar şi anumite coordonate spaţiale şitemporale ale realităţii. Există astfel un timpsacru şi unul profan; există un spaţiu sacru şiunul profan. Pentru omul religios, acesteasunt semnificative în cea mai mare măsură.Astfel, timpul sărbătorii este timp sacru;spaţiul reprezentat de templu este, de

asemenea, sacru. În afara acestora se aflătimpul profan şi spaţiul profan. În prozaeliadescă sunt uşor de recunoscutintruziunile sacrului în profan. Dar acestea numai apar în formele lor consacrate religios. ÎnDouăsprezece mii de capete de vită, sacrulpătrunde prin ruperea timpului profan, atimpului care se scurge omogen şi carecuprinde orice fapt social, cosmic etc. GoreIancu trăieşte la un moment dat ceea ce sepetrecuse, în timpul profan, cu câteva luniînainte; dar el nu recunoaşte, în aceastăîntâmplare, semnele altei realităţi sau celpuţin ale altui timp. În Domnişoara Christina,Egor merge în beciul casei Doamnei Moscu,împreună cu Simina, dar nu realizează de labun început că se află într-un loc „sacru”,care păstrează ceva ce nu ţine de realitateaca atare sau de spaţiul profan. Insula dinŞarpele reprezintă, de asemenea, un locsacru; la fel „Camera Sambô”, a lui ŞtefanViziru din Noaptea de Sânziene.

Aceste elemente sunt prezente în toatescrierile eliadeşti, dar ele au funcţii diferite.Uneori ele creează o anumită atmosferă,alteori stabilesc cele mai importante sensuriale naraţiunii. g

_____________1 Tzvetan Todorov, Introducere în

literatura fantastică, Editura Univers,Bucureşti, 1973.

2 Gheorghe Glodeanu, Mircea Eliade.Poetica fantasticului şi morfologia romanuluiexistenţial, Editura Didactică şi Pedagogică,R.A., Bucureşti, 1997.

3 Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit alamplitudinii, Editura Demiurg, Bucureşti, 1995.

4 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului,Editura Univers, Bucureşti, 1978, p. 6.

5 Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri,în vol. Eseuri, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,1991, p. 35.

6 Ionel Buşe, Métamorphoses du symbol.Figures de l’imaginaire dans la prosefantastique de Mircea Eliade, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 2004, p. 21.

Fapt îmbucurător, în cei 20 de ani ce-autrecut de revoluţie, s-au scris zeci şi zecide monografii, mai mult sau mai puţin

realizate la parametrii ştiinţifici impuşi deexegezele unei asemenea discipline, dar maiales din punct de vedere al exigenţelor deordin stilistic.

În genere, se cunoaşte faptul că ideeascrierii de cărţi monografice, etnografiaromânească şi-a inoculat-o de la sociologulde talie europeană, prea puţin, azi, cunoscut,Dimitrie Gusti. Perioada noastră interbelică,prin „Revista de Sociologie”, creează unimbold naţional de întocmire a monografiilorştiinţifice, apelându-se la preoţii şi învăţătoriisatelor, iar ideea dă impuls salvării unorvetre folclorice, care altfel s-ar fi pierdut înneguri, fără să ne fie lăsat nimic dreptmărturie. Realizate sau nu la parametriiceruţi, oricum, iniţiativa a dat impuls,generalizându-se astfel o preocupare atât denecesară, chiar şi în anii noştri, când vetre şivetre se află în stare perisabilă, unele dintreele chiar în pagul dispariţiei inevitabile, şi acăror existenţă, altfel, s-ar trece atât derepede în negura uitării inexorabile…

Într-o asemenea preocupare includem şistrădania lui Aurel Badiu, autorul„Monografiei satului Veseud, comunaSlimnic, judeţul Sibiu”, în fapt localitatea sanatală, pentru care, la anii maturităţii,distinsul intelectual îşi dăruieşte energia şisufletul, imortalizând-o într-o „istorie” alocuitorilor şi meleagurilor sale. Motivaţia

note de lectură


Gherasim RUSU TOGANO carte cu valoare

emblematică: Monografia satului Veseud,

comuna Slimnic, judeţulSibiu, de Aurel Badiu


unei asemenea strădanii autorul omărturiseşte cu sinceritate şi căldurăsufletească, distinct: „Am scris aceastălucrare în primul rând ca un omagiu pentrumoşii şi strămoşii noştri bimilenari pe acestemeleaguri, pentru fii actuali ai satului…pentru nepoţii, strănepoţii celor care s-aunăscut în sat şi pentru cei viitori… pentru ceivârstnici, pentru adulţi şi, mai ales, pentrucopii şi tineri” .

Cât priveşte scopul demersului avut înatenţie, Aurel Badiu şi-l mărturiseşte cuaceeaşi distincţie şi deschidere sufletească:„mi-am propus să prezint cât mai multefapte, evenimente şi fenomene din viaţasatului de-a lungul istoriei sale zbuciumate,pentru a înţelege fiecare ceea ce a fost bun şiceea ce a fost rău, să ştim care au fostgreşelile, pentru a nu le mai repeta”.

Trecem peste stilul muncii sale, pestemigala şi răbdarea dovedite în culegereamaterialelor, a datelor şi informaţiilor,reţinând un fapt de mare revelaţie: DomnulAurel Badiu n-a neglijat nici strădaniileînaintaşilor săi, dimpotrivă, a repus în atenţiechiar o lucrare mai veche, respectiv„Monografia Comunei Veseud-Şeica, judeţulTârnava Mare” scrisă de învăţătorii Nicolae şiParaschiva Oancea, în anul 1947, pe care, îngest de mare respect, a inclus-o, cu toatădistincţia şi preţuirea, în inima cărţii sale.

Ca structură, monografia se prezintă ca olucrare vastă, ce musteşte de informaţii,învelite în inedit şi splendoare narativă,grupate cu exigenţă şi spirit selectiv, în 12capitole, completate de note diverse.

În scopul reliefării unor aspecte, cuintenţia de a dovedi migala şi strădaniauriaşă, prin care autorul s-a dăruit uneiasemenea lucrări, vom viza câteva dincapitolele prin care considerăm că seîncheagă osatura cărţii, în ansamblul ei:

Capitolul I însumează în structura luiimaginea localităţii, respectiv: aşezarea,relieful şi apele, clima, bogăţiile solului şisubsolului; contextul istoric în care s-a

dezvoltat localitatea, prima atestaredocumentară, denumirea, populaţia, situaţialocuitorilor azi, nume de familie, asistenţamedicală din sat; date cu migală asamblateîntr-o istorie vie, dinamică şi cu mulţime dedate inedite.

Dintre acestea, punctăm descoperirilearheologice care atestă continuitateavieţuirii pe aceste meleaguri, încă dinainteacuceriri Daciei de către romani, invaziilebarbare, colonizările specifice Transilvaniei şinu în ultimul rând răscoalele sângeroase carei-au bântuit teritoriul, în decurs de veacuri şiveacuri, culminând cu momenteleemblematice: 1848 şi 1918, schimbândtotodată destinul populaţiilor de etnieromână, maghiară şi germană care auconvieţuit pe aceste meleaguri. Descoperimde asemenea în paginile acestui capitolstrădania autorului de a integra oamenii şievenimentele locale în marele val de mutaţiişi deveniri ale întreii noastre istorii, îndecursul noastre durate, în flacără şi fum şicu atât de zgârcite trăiri solare.

A fapt mai puţin întâlnită în altemonografii consultate, remarc, preocupareaasiduă a autoului pentru rememorarea unoraspecte ale modernizării localităţii, precumasfaltarea drumului, introducereatelefonului, curentului electric, gazuluimetan,modernizarea transportului etc.Relaxante şi nu lipsite de exotism, chiar, nepar azi mărturiile unora dintre cei care aucontribuit la înfăptuirea acestor, azi,indispensabile acţiuni ale progresului. Astfel,Marius Oancea îşi aminteşte: „Primul aparatde radio, marca „Telefunken” l-a cumpărat şil-a adus în sat părinţii mei… preţul, dupăspusele tatălui, fiind echivalentul cu preţulunei vaci bune de lapte… Tata îl scotea peterasa casei în care locuiam… şi curtea seumplea de săteni… Parcă aud şi acumînjurăturile şi văd pumnii strânşi ai bătrânilorcare aveau feciorii pe front, când se vorbeala radio despre Hitler şi victoriile lui saudespre Stalin… despre speranţa că vor veni

americanii…” Sau mărturiile lui CornelDragosin, despre introducerea curentuluielectric şi altele.

Cu aceeaşi acribie este prezentată istoriabisericilor din localitate incluzându-se atâtbiserica ortodoxă şi greco-catolică aleromânilor, evanghelică luterană a saşilor şicea reformată maghiară, inclusiv date despreconstrucţie, arhitectură, dotare etc.Asemenea, ni se dau relaţii despre cimitirelefiecărei populaţii în parte, deplângându-sestarea de paragină în care se află cimitirulsăsesc, după ce localitatea a pierdut întreagapopulaţie, odată cu repatrierea ei în Germania.

O mare atenţie acordă autorul prezentăriiistoricului şcolii din localitate, atât celeiromâneşti, cât şi celei de limbă germană şimaghiară, urmărind nominalizarea pe operioadă de aproape un secol a cadrelordidactice care şi-au adus aportul la ridicareaculturală a populaţiei, acţiunea culminând cunominalizarea foştilor elevi ai şcolii, pediverse perioade şi până în anul 2010, careau terminat şcoli medii şi superioare.Capitolul se finalizează prin prezentarea unuiset de biografii ale unor săteni ce s-au făcutcunoscuţi în diverse domenii, etichetaţidrept: „Profesionişti de succes”.

Dar dacă, prezentând ocupaţiile agricoleşi profesiile locuitorilor, de dincolo de eltradiţionale, autorul face uz de odocumentare pe măsură, de un real interes,în lumina etnografiei şi folcloristici noastre,ni se par relaţiile interetnice ale locuitorilor ,organizare, evenimente.

Fapt demn de luat în atenţie chiar şi înplan general este preocuparea autoruluipentru prezentarea specificului deconvieţuire a unor etnii diverse formată dinromâni, unguri şi saşi, văzută în etapelediverse ale istoriei. Desprindem din acestimens material câteva relatări, preluate decătre autor din monografia înaintaşilor săi,Nicolae şi Paraschiva Oancea: „Viaţaromânilor până la 1849. Iobăgia nelimitată afost soarta locuitorilor din Veseud, în

majoritatea români. Erau obligaţi a lucra treizile din săptămână la grof şi cei care ar fiîndrăznit să lipsească de la lucru, era bătutde moarte, sau pus să încarce spini desculţ.Iobagii care se opuneau erau traşi în furciîntr-un şes al comunei ce şi astăzi poartănumele de Şesul Furcilor… Căsătoriileiobagilor trebuiau să obţină mai întâiînvoirea grofului. Dacă mireasa era frumoasăşi bine făcută, trecea mai întâi în posesiagrofului, după ce era îmbăiată în baie cumirosuri parfumate de către castelană şiîmbrăcată după gustul acestuia; apoi eraredată mirelui ei, care nu putea să cârtească,că era tras în furci… Femeile şi copiii mici aiiobagilor erau duse la lucru alături debărbaţii lor şi nu aveau voie să alăptezecopiii, decât atunci când li se da voie. Dacăpruncul era leşinat de atâta plâns şi foame,femeia era trimisă să alăpteze copilul cuînjurătura: „Du-te tu scroafă şi dă ţâţă lacăţelul acela!” şi dacă întârzia prea mult eralovită cu biciul”. (Reţinem faptul că vechiulmonograf se folosise de informaţiilebătrânilor, supravieţuitori ai acelor vremuri!).

O altă relaţie, demnă de a fi reţinută, sereferă la împuşcarea unor români şi saşi,participaţi la revoluţia de la 1848, notate în „Historia Domus”, cronica bisericiievanghelice a satului Veseud: „Tribunalulmilitar revoluţionar (maghiar, n.n.) dinVeseud, condamnă 5 români (Dumitru Vinţi,Dumitru Ţărean, Dumitru Cătană, Nicolae alui Pavel, Zulac jiga) şi pe saşii Michael Baatzşi Laurenţius Herman la moarte”. Estecondamnat şi parohul johann Martin, daracesta este graţiat în ultima clipă…”Condamnaţii şi-au săpat groapa şi după ce aufost lăsaţi să-şi zică rugăciunea cu ochiilegaţi, au fost împuşcaţi, căzând singuri îngroapă”. Cu aceeaşi minuţie, autorulurmăreşte şi evenimentele ce s-au perindatîn decursul timpului, până în zilele noastre,incluzând evenimentele din cele douărăzboaie mondiale, reformele, şi mareledezastru pricinuit de comunism…


Coandoursitele

Notez toate acestea, într-o zi deduminică – a 7-a – când, după legilecreştinătăţii, n-am voie să trudesc la

nimic. Dar dacă truda stă în cetitul unei cărţi,cum mi se întâmplă – să pun sub priviri,DACOURSITELE maestrului George Coandă,atunci, încredinţarea că nu păcătuiesc măpune laolaltă cu îngerii iertaţi de Dumnezeu!Şi, curat în cuget, trec Poezia ilustruluisemnatar al cărţii peste care m-am aplecatcu smerenie, din tonalitatea – muzicală – Domajor, în care versurile – de o sonoritateenesciană (vezi cel puţin Raposdia Română) –au fost zidite din Cuvinte, în toate celelalte –echivalente celor 7 note din ştima de bază.Prin această magică escaladare obţin, şi v-opropun, formula poetică a cărţii, rezonândodată cu trăirile unice, ale vrednicului lor de

neuitare autor: COANDOURSITELE !Patima lirică face aici, în cartea

Magistrului, o tulburătoare pereche cuPatima istoriei! Sub pana eruditului poetGeorge Coandă, poezia devine istorie, iaristoria, poezie. Negru pe Alb. Alchimia –uimitor stăpânită şi aplicată în laboratorulsău, de Maestru – aducătoare şi dătătoarede eternităţi prin veacuri, graţie tainelormeşteşugului (în sensul maxim, al arteilogosului), are forţa acelei călătorii înapoi,prin Timpul – regăsit şi reînviat, asemeneaTablourilor dintr-o expoziţie, de Musorgski –existent în DacoUrsitele coandiene! Ştiu căEugen Ionescu stă cu ochii pe mine, prinurmare privirile, ajutate de pendulareaarătătorului, spun: NU ! Asemenea aceloracare cred că au dreptate, ori că epatează cuconvingătoare ipocrizie. Personajul auctorialdin ÎNTOARCEREA ÎN RAI, ia, în relaţiile custatutul Şcolii în epoca de atunci(interbelică), rostul eminamente grav şiincontestabil al Educării prin Istorie. Înesenţă, mesajele / intenţiile DACOURSITELORsunt, prin ele însele, de reiterare arespectului românilor faţă de propria lornaţiune, prin secretele esteticului infuzat înfiecare cuvânt, vers, poezie. E suficient să neîntoarcem la Eminescu - ereticul şi ponegritulEminescu – muntele de iubire de Ţară, prin

Cărţi comentate de:

Serghie BUCUR


Un aspect ce interesează istoria noastrăliterară este prezenţa viitorului poet, AronCotruş, pe meleagurile Veseudului, undetatăl său a funcţionat ca preot, în perioada1923-1926. „Memoria locală, ne informeazămonograful, poartă şi astăzi amintireapreotului Aron Cotruş, tatăl poetului. Preotulera un om onest, iubi de săteni, dar sedescurca destul de greu, fiind văduv”.

O coloratură aparte este imprimatămonografiei de interesul autorului pentruportul, obiceiurile şi datinile satului, la careadaugă un subcapitol de mare forţă psihică:„Drame personale, drame de familie”;monografia întregindu-se şi printr-un număr

deosebit de mare de documente, compusedin fotografii de familie, evenimente trăite însat, vederi din împrejurimile satului,monumente şi diverse documente scrise,inclusiv tabelul cu numele saşilor deportaţi înianuarie 1945, la muncă forţată în URSS.

Bibliografia folosită şi lista contribuabililorla apariţia acestei valoroase lucrări încheiestrădania autorului, jr. drd. Aurel Badiu,pentru care „ Monografia este carteanoastră, a tuturor, a celor pe care îirespectăm şi a celor care ne respectă”.

Menţionăm în încheiere, faptul că aceastăvaloroasă lucrare a fost lansată la întâlnireafiilor satului, din 11-12 iunie 2011. g


tot ce a scris: poezie, jurnalism, critică, proză! La peste o sută şi ceva de ani, sentimentulNaţional – batjocorit pe toate căilemediatice, de sclifosiţii cu pretenţii deeuropeni, adaos pestilenţial la mizeriile pecare guvernanţii şi politicienii şi pungaşiiascunşi în hainele oamenilor de afaceri, ni letoarnă programatic, în sinele noastre,îndepărtându-ne de Respectul faţă deRomânia, la Târgovişte – predestinatuleşafod al Ceauşeştilor, istoricul – cu altecâteva specializări ştiinţifice şi culturale,omologate în Europa şi dincolo de limanurileei –, a scris – dăruit de Dumnezeu – şi apublicat DACOURSITELE – antologie a celormai demne sentimente româneşti! O Cartede Spirit fundamental, neoromantică şi,atenţie, revoluţionară în tehnica scrieriiPoeziei, întrucât Magistrul deschide un drumnou, propriu, în construcţia şi ideatica poetică!

Paginile de Prezentare a volumului,aşezate ultimele, m-au lămurit cu temeiulînvăţatului patriot. Citez din ele: «Am stabilittrei motive fundamentale prin poeziile dindeschidere – Spaţiul, Limba, Spiritualitatearomânilor, relevată, am crezut că este bineastfel, prin simbolul Eminescu – motivereluate şi dezvoltate în ciclurile cărţii:„Pridvoarele”, „Cariatidele”, „Dorurile”.Fiecare din ciclurile amintite am crezut decuviinţă să le „înrămez” cu poeziisimbolizând substanţa tematică a acestora,poezii realizate în vers clasic, unele dintreacestea constituind premiere lirice (le-amdenumit Lirirune), datorită implementării lorsub raportul „tehnologiei” prozodice”».Soclul pe care poetul George Coandă ridicăemoţionantele d-sale zidiri lirico-istorice,arată astfel: „Acolo unde a fost nevoie, amintrodus în poem, pentru autenticitate şiaugmentare, documentul, fie din cronici deepocă, din mărturiile unor istorici, fie dinopera personalităţilor pe care le-am ales,bineînţeles, în majoritatea cazurilor, după oelectivitate afectivă, deci subiectivă”. „Tramavolumului (…) cuprinde descrierea spaţiilor –

pridvoare ale patriei, sentimentul perenităţiişi a unui concept de existenţă specificethosului românesc, aşezat sub semnuldorului, momente de istorie încununate deactul fundamental şi ctitoritor de ţară de la 1Decembrie 1918”». Nota Bene care precedăPrezentarea din care citarăm mai sus, aduceplusul de limpezime şi înţelegere a odiseeiprin care cartea a trecut, datorită cenzurii deodinioară: «„La două decenii de la apariţiasa, înjumătăţită, datorită aşa-zisei lipse dehârtie, cu toate că, în întregul său, carteaaceasta a trecut de „furcile caudine” alefostului Consiliu al Culturii şi EducaţieiSocialiste, dar şi cu titlul schimbat („Eternelecolumne”), la cererea imperativă a editurii –teama fiind prea mare ca titlul iniţial, înscrispe copertă, să nu atragă mânia… ideologică aunei anumite „secţii de propagandă”stârnindu-i idiosincrasii mistice – am luathotărârea, reparatorie faţă de mine însumi şide cititor, să public „DACOURSITELE” astfelcum le-am simţit, gândit, trăit şi scris într-ostare de transcendentală graţie”».

Noua poetică istorică – cum s-ar fisubintitulat aceste rânduri, programatică îngândirea estetică a maestrului GeorgeCoandă, temeinic paradigmatică, evocă – înstructuri lingvistice moderne şi cronicăreşti –vârfurile – împărăteşti, voievodale,domneşti, princiare, dar şi ale Culturii, care,de la Ion Neculce la Xenopol şi Nicolae Iorga,până la Giurăeşti, ne-au rămas în CarteaNeamului – cum ne-a lăsat de obşte înscrisstrămoşul nostru, Nicolae Bălcescu ! Veţiavea privilegiul să re-trăiţi orele de Istorie, cuînvăţătorii sau profesorii sau docenţii pe careîi veţi fi avut la catedre şi-n amfiteatre, şi săvi-i amintiţi vorbindu-vă – cu câtă smerităelocvenţă – despre (selectiv, din Cuprinsuluicărţii): Gânditorul de la Hamangia. Zamolxisnesfârşitul, Gladiatorul trac (…), Deceneu întronu-i de piatră cogaionon, Ovidiu la geţi,Iancu de Hunedoara lovind în porţi învinse,Coresi ca o literă împlinită, Grigore Alexandrescuca o cariatidă, Blaga la curţile dorului, etc. g


Sterotrepte

Autor al unui raft de cărţi – „40 devolume de poezie şi critică literară,prezent în antologii de poezie din

România, Austria, Germania, Rusia şiAlbania”, maestrul Victor Sterom continuă să„Urce muntele poeziei” cu o răbdareintratabilă ! De peste 50 de ani ferventulîntemeietor şi şef de cenacluri prin Ploieşti şiBucureşti, fondator şi director de revisteliterare, membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, membru în jurii de concursuri deproză şi poezie, maestrul Victor Steromrevine „singur printre poeţi”, cu elegantulvolum de poeme în română şi albaneză(traducător: Baki ymeri) semnificativ intitulatTREPTE / SHkALLET, apărut prin„Colaborarea cu Uniunea Culturală aAlbanezilor din România, sub egida redacţieirevistei «Albanezul»”, în toamna 2010. Subfotografia-portret a maestrului nostru,apărută pe coperta a IV-a, imaginea ni-l redăpe Victor Sterom la „vârsta de bronz” a celor73 de ani (rotunjiţi pe 14 februarie 2010), însfârşit, sinteza (cuvânt preţuit al domnieisale) acelui Victor Sterom ajuns foarteaproape de… vârful Muntelui Poeziei !

S-a dat acum şi cu albanezii !, mi-a replicatun bun amic, vădit invidios pe Maestru, maiîn glumă şi mai în serios, mirându-se apoi,tare: Cine naiba îl citeşte în limba asta,altminteri europenizată de romanele luikadare ? Albanezii din România şi din Albania!, am replicat eu, sigur pe o realitate câtuşide puţin evidentă. Da’ cum de reuşeşte omu’ăsta, şi în albaneză să apară ? Uite-aşa,pentru că bate la uşi de care este sigur că i sedeschid, datorită valorii talentului său şifaimei de scriitor şi publicist înnăscut cuputerile Soldatului de la Marathon !

M-am retras brusc din conversaţie şi amtrecut în odaia mea de lucru şi reflecţie –Biblioteca, unde citii, pe nerăsuflate, texteledin TREPTE – urcându-le şi coborându-le cumirare şi emoţie, în acele învolburări care,

când cu foc şi când cu aburi, îmi înfăşurausufletul şi îmi sfâşiau memoria cu rezonanţeleîncinse asemenea pulberilor azvârlite de unvulcan în erupţie… Şi primele scântei mi le-auaruncat în tâmple poemul de sub fotografiaMaestrului, poem cu care – premonitiv, DonSterom ? – începe cartea, în sonorităţibacoviene: „Acum mă ascund în spateletainei / Dincolo de ochii trufaşi / Până când vaţine coşmarul / Care lucrează încet /Dislocând bucată cu bucată / Fiinţa meanobilă / Când însuşi timpul îmi este / Vasumplut cu umbre / Din care nu mă maidesprind /// Acoperindu-mă / Cu măreţia /Muntelui sfânt / Apoi mă cred trecut de vamă/ Învingător şi învins / De neştiut”. Meditaţiedemnă de un ascet îndumnezeit fărăîntoarcere şi fără scăparea de nădejdeamântuirii, testamentar prin fiecare vers,poemul acesta – provocator denumit „FărăCuvinte” – constituie un sincer şi tragicCântec de Lebădă !!! Acel Cântec în care euregăsesc Poetul şi Omul într-un singur nume– Victor Sterom – entitatea cu frunţile albe, înbraţele nesfârşitelor înălţimi de pe Fujiyamasau kilimandjaro sau Everest ! Poetul şi Omulraşchetat de viaţă şi trăiri, de eşecuri şiizbânzi împovărătoare precum zăpezileveşnice. Fiindcă ce altceva, decât meandreleprin care trece, cât trăieşte, un poet letranspune, un homo sapiens sobru şi lucid, înversurile – arşiţe şi geruri eterne în fiinţa lui !

Poate că fotografia maestrului ar fi trebuitaşezată sub această scriere elocventchristică, pentru a întregi – şi spori fiorulhamletian – statuia sa de fum, cu ultimulstrigăt – 33, pag. 38 – care încheie partea înromână a cărţii: „Acum tare mi-e somn / Şi-adorm cu uscătura de nor / În braţe / Doarliliecii îmi stau pe frunte / Luminându-micrucea / Sub care sunt de-o veşnicie”.

Ludicul, ontologicul, axiomaticul şiatemporalul Victor Sterom parcurge, din1965, cărările nevăzute ale Poeziei, iar cândvrea să se relaxeze, scrie despre cărţilealtora, acoperind paginile de reviste


culturale, care, onorate, îl găzduiesc,respirând grav şi avizat printre valuriletextelor comentate de dânsul. TREPTELE încapătul – de sus al scării – pe care simplu şinemişcat, precum Sfinxul Piramidelor, VictorSterom se situează, rămân ca frizeleParthenonului, în faţa Timpului, neclintite;paşii lui kronos nu le-au tocit ! „Iată că ştimce suntem / Un ciorchine de coşmare / Odespletire de secunde / Dacă îmi trebuie oumbră / O iau ca pe o joacă / A degetelornoastre” (4, p. 9) Nu există odihnă, în viaţapoetului (singurul, în opinia unor marimatematicieni, care ştie ce este şi cum esteşi de ce este omul pe Planeta Albastră (cât omai putea să fie astfel !), pentru că, nebun şide nici un folos – cum majoritatea îl cred,este totuşi unicul semnal de alarmare afiinţei umane terestre: „Acum fug de mineînsumi / Îmi risipesc lucrurile / În răsuciriabsurde / Dar ce mă înnebuneşte / Estemarea tăcere / Care m-apasă de moarte” !(14, p. 19) O trăire – parcă în Grădina luiDionisos - recuperată cu disperareaînecatului care e scăpat de paiul ivit în cale,inundă mentalul, spiritul, carnea întinsă însomnolenţa ei antropologică: „Când dorm înmătăsuri de înger / Uitat de ritmul careurzeşte / Cercuri şi ţipete-n afară / Mă pierdîn sinea nopţii / Pe marginea unei prăpăstii /Unde îmi cade uşor umbra” (23, p. 27) sauconsecutivele: „În vasta filozofie a crucii / Voifi un răsărit de lună / O mitologie cu trup /Între două maluri / Văd un leagăn sacru /Rugul care se destramă” (27 p. 32), „Acolo tevoi căuta / Te voi cuprinde / În gândul meudespre moarte / Ziua stă pe fruntea şarpelui/ Pe cornul melcului / Căutându-şi umbra /Când eu nu sunt încă dealul / Care stă pe altdeal / Plin de cruci şi de tăcere” (28, p. 33).

Melancolic şi timid, sfâşiat de spiralaclipelor de la Plus la Minus, din fotografie şide pe treapta pe care s-a oprit să se odihnească,pentru a urca alte… trepte – ale Poeziei –, VictorSterom trece printre noi nevăzut, cu seninătatestatuară şi conştiinţa sinelui definit. g

Styleme

Poezia este poate cea mai pătrunzătoareocupaţie umană, care cu adevărat nu estânjenită de frontierele geo-istorice! Din

Antichitate venind peste noi, Poezia – împărăţiacuvintelor şi a trăirilor umane profunde, prinexcelenţă inspirată de Iubire, adică de sursa ei,Femeia, dar şi de Tragedia Morţii – oficiază, iată,de vreo câteva mii de ani, ritualurile şi ceremoniilecele mai adânci cu putinţă. Prin părţile noastrede lume, Poezia pulsează vivifiant, subsemnături notorii: Ion Stratan, Nichita Stănescu,Victor Sterom, Vintilă Fintiş, Emanoil Toma,Violeta Bercaru, Corneliu Cubleşan, MarianRuscu, Ştefan Alexandru Saşa, Nicolae Stanciu,Ion Ciutacu, Florin Dochia, Dan Minoiu, CodruţRadi – să ne referim doar la câteva numeconsacrate de critica literară şi de interesulcititorilor de Poezie. Privind harta acestuifenomen al Spiritului – cu viziunile afective şitelurice, să amintim de epoca post-1990, în care,de peste două decenii, pe meleagurile regăţene,Poezia este la Ea acasă, într-un caleidoscopremarcabil. Căci mare faptă au împlinit un VictorSterom, când înfiinţă şi conduse – mai bine deun deceniu – Grupul de la Ploieşti, din care apoi,pe cont propriu, s-au desprins autori precumMircea Bunea, Aurelia Rînjea, Geo Olteanu ş. a.,un Codruţ Radi, un Nicomah & un Ghica Moise -care durară Cenaclul Lucian Blaga, de la Sinaia,iar la Câmpina, Cafeneaua literară & artisticăVlad Muşatescu, a lucrat de minune, între anii1999 şi 2004, preschimbându-se în Cercul LiterarGeo Bogza (13 II 2004) – toate, profesionistegrupări pe lângă Casele de Cultură omonime.Prin aceste veritabile Societăţi Literare a trecut– de nenumărate ori fiind în focurile confraţilorîntru Cuvânt – şi Ioan Suciu, singurul poet dinArdeal (Braşov) care a rămas regăţean prin fire şifiliaţie spirituală; un ardelean lipit de Culturajudeţului nostru! Aprehensiunea distinsului poetIoan Suciu, pentru lumea literară prahoveană(domnia sa este primit în diverse alte cercuri şisocietăţi literare din ţară, i se recunoaştevaloarea scrierilor, profesionalismul, fiind


membru al Uniunii Scriitorilor din România),are antecedente de indubitabil prestigiu,lansându-şi vreo zece volume din poezia sa,la Ploieşti şi la Câmpina !

STyLEME-le sale sunt un volum antologic,întrunind o selecţie a Poeziilor sale, dupăCuprins, ele fiind grupate pe titlurile volumelorîn care au apărut: Poeme despre 1978,Miresme de lumină 1985, Lumină-’Ntrebare1996, Lumină-’Ntrebare, Cavalerul în seară,Imparis 1996, Lacrima Departelui 1997, SpusulNespus 1998, Vămile Tăcerii, Cuvintele, 2000,Grădina cu Altfel 2001, Bastionul între Raze2002, Privirea Cântătoare 2003, Ştiinţele Suave2004, Puterea de a Fi, Privire spre Timp 2005,Estimp 2009 – poeme de originală profunzimefilozofică şi istorică. Istorică, precizez, pentrucă Ioan Suciu este un Român sadea, unardelean şi mai sadea şi, oricât de frenetic şimelancolic este în versul său, faţă cu Timpul,cu Viaţa şi Moartea, Ioan Suciu este mai întâide toate un ardelean pur sânge, declaratintransigent adversar al ingerinţelor de secoleîn existenţa Transilvaniei, prin efecteleconsecvent erodante ale iredentimsulmaghiar! Ceea ce îmi (ne) aminteşte deOctavian Goga, cu vehementa şi perpetua luiluare-aminte !

Poezia confratelui nostru de peste Carpaţi,clocoteşte continuu. Oricât i-ar influenţa-o aceeaa predecesorilor - generaţii clasificate de istoriciişi criticii literari, în epoci şi curente, Ioan Suciuvine la rampă cu insomniile proprii, de nativă şilirică amploare, cărora cuvintele şi sensurile,topite în idei preponderent incandescente,magnificate în metafore şi în telegrafice filozofii,le asigură propulsiile estetice. Acreditat ca unuldintre valoroşii „Poeţi ai Oraşului Braşov”(denumirea colecţiei în care STyLEME au apărut),Ioan Suciu vine în Poezia românească aînceputului de secol XXI, cu timbrul înnoitor alfervorii metafizice perpetuu angajante, de ostenică dorinţă a împlinirii fiinţei în rosturile eiomeneşti. De la patetic la candoare, Ioan Suciuconduce versurile cu virtuozitatea înainte-văzătorului totdeauna îngrijorat de înălţările şi

prăbuşirile trecutului – prezentului. Epateazăiconoclast, ludic, cu substanţă, construieştepartituri a căror sonoritate, când mahleriană,când mozartiană, re-zideşte ceea întârzienăruirile exasperante pentru Meşterul Manole.Poetul vine în Agoră şi, de pe umerii aferenţiloranonimi, declamă cu vocea lui justiţiar-tunătoare: „Ca o secundă / crescând din firidele /nelumeşti ale ceasornicelor, / reprezint / o parte/ din voi, - / prietenii mei ! // Priviţi: luminat / cuîntâmplări ciudate / ori banale, / străbătut / destrăzile pe / care umblă / surâsuri şi lacrimi, /îndoindu-se / de voi toţi şi / crezând / în voi toţi,[...]” (Despre unul dintre voi, p. 29). Râvnindafecţiunea amiciţiei – una din condiţiileromantismului încă rezistent la absurdităţile /exhibările modernismului, poemul următor ni-lredă pe Ioan Suciu vulnerabil la temperaturanevoii de solidaritate anti-crepusculară.Împătimitul locatar al sferelor Pegasului, exultăprintre valurile tenebroase ale finităţii fiinţeiumane, cu torţa aprinsă de miraculoasa poftă deviaţă: „Ca străine înţelesuri / Prin vâltori de aripivin / Şi ne uită depărtarea / Toţi uimiţi de preapuţin // Întrupările smerite / Ard de-acum,, până-n alt vis… / Neasemuite pajişti / Tot nedăruiteni-s. // Dintr-o clipă până-ntr-alta / Se poate muripe cer / Cât şi-n gând vânduţi tot suntem / Pe-ntâmplări ce nu mai pier. // Ce-i al nostru nu-i alnostru, / (Nouri suie-n adevăr) / Ni se face rău debine / Pe tăcerile din măr // Şi-o să vină… (N-o săvină !) / O lumină-n gând, ehei ! / Să ne taie ,dintr-un sunet, / Parte, cu tăcerea ei”. (Răul debine, p. 130, dedicată „Colegilor din «Grupul dela Ploieşti», 29 septembrie 1998, Braşov”). Peste200 de poeme şi poezii există între coperţileacestui luxos şi valoros volum, STyLEME, copertecare, după ideea artistică ioan-suciuană (domniasa fiind şi pictor !), reproduc siluetafermecătoarei insule Saint-Michel, scăldată deapele Atlanticului, văzută din larg şi respectiv depe podul pe care turiştii ajung în acest colţ de rai,per pedes ori cu propriile maşini. Semeţia stânciiînfruntă secolele, aşa cum STyLEME-le lui IoanSuciu poartă, ca o corabie antică, Cuvântulspiritualizant, către alte secole, alte milenii! g


Ileana Mălăncioiu.Sublimarea stratului metafizicancestral

Cartea de poeme Ardere de tot, (EdituraParalela 45, Piteşti, 2010), are latenţaunei explozii care va mişca orizontul

divin al poeziei marca Ileana Mălăncioiudinspre extaz înspre entaz întru sublimareastratului metafizic ancestral. Starea poemelorde aici se destructurează ciclic şi centrifugalpentru a se restructura centripet în însăşifirea eului poetic ce poate fi deopotrivă visulori zborul, deci dinspre teluric spre celest.

Cu alte cuvinte, Ileana Mălăncioiu(născută la 23 ianuarie 1940, în comunaGodeni, judeţul Argeş) îşi asumă viziunile cestau sub semnul revelator al implicării înmiracol spre interiorizare, spre vibraţiesufletească în construcţii lirice de sferălatitudinară cu accente îndreptate cătreinefabilitate cognitivă şi ontică, având maitotdea una tensiuni persuasive, bio-polare.„ci numai uneori cred că ea se uită la mine /cu ochiul tău blînd şi-mi vorbeşte clar / ca dela suflet la suflet şi-mi arată / pe unde s-aputut întoarce iar / între mine şi tine înnoaptea aceasta lungă / în care o clipă amlăsat să scape / gîndul tău asemeni unuiporumbel alb / peste întinsele ape / o, ebine, îmi spune să nu mai simţi / greutateapropriului tău trup / şi plînsul propriilor tăicopii / şi golul dintre venele care se rup / subochii lui măriţi de groază / o, e bine, îmispune umbra sa diafană / şi eu mă uit la ea

cum umblă să ia trup / şi să îmi pună degetulpe rană. (p. 100)

Confesiune şi meditaţie, iar simbolul oriparadigma devine realitate trăită, sereactualizează în biografie, tot la fel cumbiografia se transcende în mit şi parabolă.

Poeta Ileana Mălăncioiu ştie să dearezonanţă nostalgică şi sens tulburătorgesturilor subsidiare, chiar dacă nu ruperitmul şi fluxul poetic, e, de la primul cuvântla ultimul, absorbite de întâmplări văzuteprintr-o oglindă insolită. Sigură pe sine,intuitivă, fără complexe, Ileana Mălăncioiu îşiadună obsesiv din memorie momenteletrăite ori visate, totul la o scară hiperbolică.„ningea frumos pe munte către culmi / noipăream primii să care umblam prin iarnagrea / cînd am găsit o dîră de sînge în zăpadă/ şi trupul către care ducea / era pierdutaproape am fi crezut că nu e / pieirea şi urmacare spre el ne-a fost purtat / doar sîngele-nchegat anume pe zăpadă / trecea mereuprin albul uşor imaculat / priveam uimiţi iesemereu aceeaşi dîră / de undeva din munţi dededesubt / ningea pe trupul dinaintea noastră/ ningea încet pe corbii ce l-au supt” (p. 48)

Frumoasă parabolă. Memoria poeteiIleana Mălancloiu pare a fi încărcată cu astfelde reflexii, cu aşteptări meditative capabilede a fixa clipa diurnă şi implicit atenţia. „staupe un lemn pe jumătate putred / cu bureţicrescuţi la capete / şi mă uit cu tristeţe lasoarele / care-ncepe să s scapete / a maitrecut o şi se apropie / aş vrea să mai rămîndar nu mai pot / o, dacă măcar aş spera căatunci / sufletul meu va fi liber de tot / acume-nchis fără să vrea în sine / şi plînge cum n-am mai văzut / şi smulge-n tăcere bureţii /crescuţi pe copacul căzut”. (p. 112)

O privire atentă asupra poemelor dinaceastă Ardere de tot convinge lectorul demodernitatea lor, de fondul pur existenţial şireflexiv, de forma deschisă în toate sensurile,lăuntrice ori exterioare. Daniel Cristea-Enache,în postfaţa acestui volum, notează: „ÎnArdere de tot întreg acest proces e pus la un


Victor STEROM


pasiv al acţiunii poetice, care se vededominată, orientată, ghidată de o superioarăcunoaştere. Nimic nu mai poate decalibramodul în care eul cunoscător preia, asumă şiprocesează dramele lumii”.

Aşadar, aceste mărturisiri lirice suntexpresia trăirilor profunde, dublate decapacitatea unei spuneri coerente şi credibile,ca urmare a experienţei acumulate progresiv,ca o identitate, cuprinsă între sensibilitate,creaţie şi idee. „restul este tăcere spuneaprinţul / şi atîta ţin minte bine despre el / şimai ţin minte cele patru morţi / din ziua deduel / în care l-am cunoscut mai bine / pe elşi pe celălalt care a pierit / de aceeaşi sabiecu el / înainte de a şti pentru ce au trăit / şipentru ce se duc şi pentru ce / l-au citit ei pemontaigne şi l-au răstălmăcit / şi l-au înălţatca pe propria cruce / pe culmea disperării pecare au suit / din clipa în care aerul crimeidintâi / a fost respirat ca o dulce otravă /restul este tăcere spunea prinţul / cătînd pînădeparte cu mintea lui bolnavă”. (p. 116).

Angela Marinescu.Paradigma cunoaşterii de sine

Atmosfera pe care o degajă versurile dinacest volum, Probleme personale (EdituraParalela 45, Piteşti, 2010), reprezintă uncontrapunct al unui fior dramatic, oparadigmă (a) cunoaşterii de sine, situate înpartea invizibilă a sufletului. Poeta AngelaMarinescu meditează prin sublimul fraged alimaginilor poetice care au nu numai rolulplasticităţii, ci şi pe cel al unei semnificaţiisublimate ideatic. Ea urmăreşte ca într-unjurnal intim micile şi marile evenimente aleorizontului său personal. Aici se aglome reazăîntâmplări, fragmente de peisaj şi de trăirecotidiană, reflexe ale mediului citadin cuvaloare de sugestie în direcţia confesiunii,într-o „ţesătură” de semne elegante şicoerente. „durerea din interiorul bucurieiadânci. / înserarea precisă a materiei. / cu

degete negre îmi apăs / pieptul, prăbuşită înmine / fără întoarcere, / în venă cuvântul sedesface până la tăcere. / se sfâşie umbre pezid. / un soare alb / desfigurat în creier. /flăcări peste flăcări / în cercul de fier. /lanţuri peste gratii. / hrana mea esteneagră”. (p. 186) O plimbare intrinsecă de-alungul simbolurilor constituite printr-odiscretă sensibilitate într-o disciplinare adiscursului ce relevă posibilitateadescoperirii timpului intim pe cât de „stins”pe atât de orgolios. Tabloul tematic e totuşisubordonat unei supra-teme care este aiciiubirea văzută într-un sens mai larg decât celsimplii şi pragmatic, „iubitule, nu mai fi gras./ fac ceva pe centru / noi doi stăm şi acum lamarginea oraşului. / în nopţile reci, pline deun întuneric compact / nici nu ştiu pe cine sămai am în cap / atunci când îmi provociubirea”. (p. 52)

Poeta Angela Marinescu (născută la 8 iulie1941, în Arad) ştie să dea rezonanţă văditmelancolică şi sensuri tulburătoare gesturilorde fiecare clipă. „cu argint race în gurăîncărcată de / sunetul alb al melancoliei / măîntorc din drum întrerupându-mi / cuvintelearuncate în urma mea / întreruperea îmiaruncă pe faţă picături de gheaţă / ce-miintră adânc în carne şi-mi sângerează osul /arsă de o melancolie de sânge ce-mi trage /cuvintele din ele însele, / ating zidul subminatde fapte” (p. 181) O implicare semnificativăaşezând motivul iniţial în privirile atente aleexistenţei şi realitatea acestor sensuri înprofunzimile textului prin care autoareaimpresionează persuasiv mai ales în acelepoeme calme, de meditaţie şi reculegere,spuse într-o molcomă intimitate. În acelaşimod se vede o mare dragoste de viaţă, chiardacă pe alocuri se petrece în penumbraversurilor. Într-o discretă elegie în amintireaunei rafii ascunse. „În fiecare seară nebunia /Vine în casa mea / Sub chipul unui pitic, albla faţă, / Cu ochii mari, cenuşii. / În fiecareseară aprind, atunci, focul, / Suflu cu putereîn jarul / Mărunt, o căldură liniştită /


Tremură neastâmpă rată, / Piticul se aşeazălângă foc / Eu vreau să-l împing peste jar / Săse termine odată. / Dar piticul continuă săvină, / Zi de zi, cu o răbdare / înfricoşătoare”.(p. 165)

Mircea Martin, pe coperta a patra,notează pertinent: „Angela Marinescu facedin poezia sa ultimă locul unei treceriorganice de la neomodernism lapostmodernism, cu fulguraţii care se exprimănu prin cuvinte pline de sens ori constelaţiiverbale complexe, ci prin vocabule scurte,concrete, imediate, violente. O poezieinsolită, maladivă, sălbatică.” O poezie carevine din descărcarea sufletului în culiselevieţii, bunăoară poezia unor tensiuni cestrălucesc pe traseul dintre firul „alb-roşu” alexistenţialului şi cel „alb-albastru” al fluxuluipoetic, capabil să adune acumulări defragmente cât mai diverse dintr-o realitatelăuntrică. „sunt surdă şi mută / pentru căscriu / sunt oarbă şi am limba tăiată / pentrucă scriu / nu pot face dragoste cu tine /pentru că scriu / nu pot să te simt / pentru căscriu / nu mai am sânge / pentru că scriu /numai dracul îşi mai arată faţa / fină / înîntunericul nopţii / pentru că scriu / numaidracul distruge / în mine / poezia / pentru că/ scriu”. (p. 39) îndrăzneala combinatorieîmpinsă până la vehemenţa gestului,împerecheri şocante de vocabule,

metamorfoze, reveniri dau impresia uneipermanente căutări. Uneori, în interiorulaceluiaşi poem se amestecă visareamelancolică, sugestia, conştiinţa superlucidă, parcă angajată într-o continuăconfruntare etică şi estetică. În acest fel,poeta Angela Marinescu ne relevă, în chipfiresc, avatarurile simţirii ei, îngăduindu-nesă urmărim împlinirea unui destine de oimpresionantă anvergură spirituală. „mamă,simt respiraţia ta, în ceafă. / sunt, într-unanumit fel, creaţia ta. / sunt, de fapt, sută lasută, creaţia ta. / ai fost o extraterestră / cem-ai determinat să fiu o intraterestră. / ampenetrat, cu toată forţa, orice / poeziapostmodernă, poezia ludică, poezia tehnică,/ poezia postcoitum, poezia catifelată şipoezia absconsă / a marilor minţi îndopatecu informaţii abstracte / venite sub formă deraze toxice şi radioactive / din zonacrepusculară, / mă lasă rece / pentru că sunthandicapată, / ca tine. / am fost un obstacolprogramat de tine, mamă. / mi-ai pus laîncercare plictiseala şi furia. / ai stat mereuîntre mine şi poezia mea şi de aceea / cei cem-au căutat cu lumânarea, în nopţile mele /de fată bolnavă, lacrimi de piatră în poeziamea de piatră, / nu au găsit nimic. / penimeni nu am iubit aşa cum te-am iubit petine, / pentru că nimeni nu mi-a datposibilitatea / să sug lapte hrănitor.” (p. 245)

Gheorghiţă Ghinea URIAŞU

note de călătorie


Capăt de vară prielnic pentru plimbări,Octombrie (2011) mi-a prilejuit unperiplu prin Dobrogea acestui început

de secol XXI, pe care o ştiam numai din cărţi,din filme şi din descinderi ocazionale. Înzilele de 3 şi 4 Brumărel 2011 am însoţit ungrup de 60 de excursionişti din Floreşti,condus de dl George Gugui, ghid turisticapreciat în localitate şi în judeţ. Ţinutstrăvechi, cu rezonanţe istorice, Dobrogearămâne pământul mirific dintre Dunăre şiMarea Neagră, legendele şi poveştileconfirmându-l într-atât de frumos şi debogat, încât îmi e limpede pentru ce tot felulde lifte păgâne şi-au pornit într-aici hoardeleşi ambiţiile.

Ziua I-a, luni 3 octombrieCap compas: TULCEADrumul a început cu plăcerea străbaterii

unei distanţe uriaşe, de peste 450 dekilometri, pe direcţia Albeşti Paleologu –Slobozia –Tulcea. Ţinteam Urzicenii, când odefecţiune tehnică scoate din cursăautobuzul luxos, astfel că mai bine de o orăaşteptăm pe altul – destinat să ajungem petraseul despre care fiecare avea propriaimagine. Muzica de la bordul maşinii parvineauzului alternând cu ştirile radio. Pesiajularată mai proaspăt şi mai primitor, ieşind din„regatul” poluat sălbatic de industrializareasocialistă, laolaltă cu aceea curent capitalisă,îndată ce pătrundem în judeţul Tulcea.Alergarăm sute de kilometri pe un asfaltrecent turnat, cu rigole şi arbori plantaţi peambele margini ! Trecem de localitîţileTopolg şi Nicolae Bălcescu, şi virăm spre

Niculiţel. Escala în metropola portuarăTulcea, ne dezvăluie o aşezare vioaie, pe careDunărea o împrospătează zi şi noapte, printraficul naval continuu. Golful pe care se aflăgara maritimă şi un imens restaurant, edominat de statuia lui Mircea cel Bătrân şi unfoarte curat parc verde, străjuit de mestecenişi pescăruşi.

BAZILICA Un program dinainte ştiut, ne-ar fi scutit

de ambiguităţi şi presupuneri, mi-am datseama, altfel n-am fi pierdut timp – utilpentru vizitele dorite – pe la felurite buticuri(ba chiar să... spargem nuci, între nişte vii).Ajunşi la Niculiţel, oprim la BazilicaPaleocreştină, un sanctuar din secolele IV-VI,unde s-au descoperit osemintele a patrumartiri ortodocşi, care, din păcate eraînchisă. Afară de mine, de profesorulChristian Crăciun şi de G. Gugui, nimeni n-aavut minima curiozitate să coboare dinmaşină ! Niculiţelul este un orăşel... rural, cuclădiri vechi, puţine cu tentă turcească, străzişi curţi prăfoase, majoritar cu o lume săracă,crescătoare de capre şi vaci, statornicicultivatori de viţă de vie. Ei bine, cum la noi –românii, nesimţirea este o coordonată deseamă, nepăsarea faţă de Istorie şi Culturăfiind parcă decretată, Bazilica era sub lacăteşi mizerie ordinară. Aici au fost descoperiterămăţişele pământeşti ale martirizaţilor decătre barbari: Zoticos, Atalos, kamasie şiFilipos, încă din secolul II d. H. Ele, urma săvedem, sunt conservate ca moaşte în câte unsicriaş, păstrate în pronaosul mânăstiriiCocoş. Proprietate a.. ministerului Culturii.Plecăm, contrariaţi, spre...

Mânăstirea SAONEa datează de pe la 1846, ca metoc al

mânăstirii CELIC DERE (despre care vomvorbi), ridicat lângă un paraclis şi între chliilelor, de câţiva călugări ai acesteia. După 1878,când Dobrogea revine la patria-mamă,Saonul devine autonom. După primul războimondial, e de sine stătător, iar după 1930,este mânăstire de maici (monahii). Suferind

Serghie BUCUR

Călător între Dunăre şiMare, pe la

mânăstiri dobrogene


obstrucţiile comunismului, după 1990redevine auto-stătătoare. Stavrofora AdrianaMerluşcă povesteşte istoria lăcaşuluiduhovnicesc, oaspeţii ascultă şi se închină şise roagă smeriţi, apoi depun bilete-pomelnicînsoţite de bancnote de 5 sau 10 lei, dupămărimea listei, pentru ca numele aşternuteacolo, să fie pomenite şi iertate de păcate şirelele din timpul vieţii. Se cumpără vederi alemânăstirii, se comentează, se fac mătănii (cufrica de Dumnezeu probabil sinceră) .Slujitoarele lăcaşului, numite în GhidulMânăstirilor din România, vieţuitoare,oficiază obligaţiile spirituale şi gospodăreştifără cârtire ! 40 la număr şi doi preoţi.Supravieţuire după comunism şi dupăcutremurele din 1977 şi 1986. Cu înserareaîntinsă peste o linişte monahală, ne întoarcem

La mânăstirea COCOŞAici ne găsim deopotrivă curăţenia

sufletească şi găzduirea – şi una şi alta, înputerea credinţei izvorâtă din taineleascultate de la protosinghelul Iustin Procop.Anume că ea, mânăstirea, a fost ridicatăîntre 1832 şi 1835, pe locul unui schit de pela 1670, de un ardelean – Visarion,arhimandrit venit de la muntele Athos –unde nevoise cu ucenicii lui, Gherontie şiIsaia. Stăpânirea otomană strălucea subsultanul Abdul Medgid (1839-1861), de lacare a rămas toponimul Medgidia. Prinurmare acesta bate din palme de trei ori,semn că-şi arată mărinimia faţă de rugacălugărului Ignatie Irodeanul, pe a căruicheltuială lăcaşul se repară şi i se lărgesczidirile în 1846. O pictează italianul F. DeBlasse. Stareţul Visarion Scutaru povesteştecu evlavie istoria plină de dramatism – ca atuturor mânăstirilor şi bisericilor dinRomânia celor două războaie mondiale şiaceea distrusă de comunism – şi ni se dă deştire că, aici stau în eternitate moaştelesfinţilor martiri (amintiţi mai sus, în variantapresupusei lor etnii greceşti): Zotic, Atal,kamasie şi Filip . Lumea se aruncă însupuşenie; sărută sau pune palmele peste

raclele în care aceştia s-au înveşnicit, scrieliste cu viii şi morţii din familie şi adaugăbănuţii pentru pomenire şi iertare şi paceadivină. Părintele Gherman, administratorulaşezământului, ne adăposteşte în chiliiexcepţional de primitoare: paturi şi mobiliercochete şi curate, baie – caldă şi rece, odăide hotel creştin de trei stele ! Vecernia necheamă la înălţarea şi pocăinţa cugetelor şisufletelor, la invocarea iertării nemerniciilornoastre (în care mai ales guvernanţii şiautorităţile ne împing !); toaca sună straniu,sub cerul înstelat – ca nicăieri în altă parte ! –vocile preoţilor sunt rugăciuni sfâşietoare.Ne reculegem încet – simţim uşurări stranii,care ne ridică momentan la ceruri. În naosulmânăstirii, becul aflat sub o schelă metalică,pe care urcă să picteze zugravii de subţire,proiectează umbre fantastice pe pereţi. Neaflăm undeva, la marginea cognoscibilului.Afară, strigătele lui Zotic, Atal, kamasie şiFilip plutesc nevăzute, în zefirul răcoros alnopţii însecerate de Lună.

Ziua a II-a, marţi, 4 octombrieMânăstirea CELIC DERE Pe la 5 (4) dimineaţa mă trezesc. Vreau să

văd zorii în care de peste un veac,mânăstirea şi vieţuitorii ei revin la viaţaschivnică. Turnul de la intrare reface epocide istorie. Rugăciunile au, în aceastărespiraţie matinală, o reverberaţie misticăfizică. Îmi revăd părinţii, bunicii, rudele şiprietenii plecaţi fără întoarcere... Deodată,fotoliul în care mă reculeg, se zgâlţâie devreo 3-4 ori. Cutremur ! Ce-o fi pe la caselenoastre ? Un vecin de pat află telefonic că s-asimţit şi pe acolo. Uităm repede şi, într-ojuma de oră urcăm promontoriul pe care stă,semeaţă precum un castel medieval,mânăstirea CELIC DERE. Turlele ei sprijină uncer peruzelic, am senzaţia că zbor sus de tot.Orizontul e mlădiat jur împrejur de colineleabia secerate (ca într-o pastel de Luchian),iar gospodarii îi zărim urcaţi în căruţe sauremorci tractate, plecând să culeagăporumburile şi strugurii.


Turcismul Celic-Dere are, în româneşte,echivalentul Pârâul de Oţel, după numele apeicurgând prin apropiere. Românii l-au păstrat curespectul caracteristic ţăranului de odinioară.Însuşi „arhiereul” Atanasie Lisavenco (1800-1880), întemeitorul ei, l-a lăsat moştenire,ctitorind-o „pe la 1840”. după cum spunizvoare scrise. Povestea se încheie cu aceleaşihârtii-pomelnice, întărite financiar şi se trece înmagazinul cu articole bisericeşti dintre cele maiatractive şi – zicem noi – cu putere demântuire. Se cumpără în delir: icoane, iconiţe,mătănii, candele, îngeraşi, podoabe felurite,cărţi de rugăciune, acatisteare, albume, vederi,lumânări (din ceară de albine), şerbeturi,cruciuliţe etc. Aici va fi fost, spune stareţaCasiana Mareş, un templu roman pictat –detaliu inedit ! – de Drosila, fiica împăratuluiTraian – Marcus Ulpius Nerva Traianus (53-117)! Timpul fuge mai tare şi mai calculat ca noi,întoarcrea acasă începe să ne constrângă. Altezeci de kilometri, în viteză, spre

ADAMCLISIÎn plină amiază, colosul din piatră decorat

cu elemente de inspiraţie antică, în vârfulcăruia veghează statuia neomenească a unuiluptător, este în treacăt văzut. Priviri uimite îlasediază. Cine din suflarea care îi dă târcoale,îşi mai aminteşte că aici se află TropaeumTraiani – monumnetul triumfal ridicat între106 şi 109 d. H., să glorifice victoria lui Traianasupra dacilor, în anul 102, rămâne de aflat.Cu toată viteza spre

Mânăstirea PEŞTERA SFÂNTUL ANDREIAjungem aici, pe un platou imens – spaţiul

grădinilor de legume şi de fâneaţă din caretrăiesc cei 18 călugări şi zoologicul aferent,după o lergătură de vreo 170 de kilometri –paradis al miilor de hectare cu viţă de vie, alşoselelor asfltate, impecabil execuate, zonăcolinară ca în picturile lui Horia Bernea !, peambele părţi, cu mii de nucii ! În dreaptamânăstirii, cu faţa spre răsărit, dăinuie, desecole, peştera în care a locuit sfântul apostolAndrei – „cel întâi chemat” întru botezareaoamenilor în apele celor 9 izvoare din

apropiere. Mîndria în care biserica avândhramul Sfîntul Andrei, cu turlele ei săgeteazăcerurile, trece în apoteoza pe care am simţit-o intrând în peştera propriu-zisă, o hrubă subpiatra de milioane de ani durată, unde sfântuls-a supus apropierii de Dumnezeu. Ea a fostdescoperită în primăvara 1943, de preoţiiConstantin Lembrău şi jean Dinu – licenţiat laSorbona. La 30 iulie 1944 a fost sfinţită deepiscopul Chesarie Păunescu. Bolidul - lavolan, asul Teodor Nicolae Pârlivie – ne duceval-vârtej spre malul în aval al Dunării, la

Mânăstirea DERVENTŞi aici, lumea pare că insistă să capete iertare

de la Atotputernicul. Cetate în sensularhitectural şi istoric, Derventul are originea însecolul XI (1036 d. H.), când biserica demânăstire a fost distrusă odată cu cetateaCapidava. Locuită azi, de 15 călugări, mânăstireapăstrează „patru cruci din piatră, tămăduitoarede neputinţe trupeşti şi sufleteşti”, a cărorenergie, după unii specialişti, vine din spiritelemartirilor ucişi în vremea împăratului Diocleţian(285-305): Evagrius, Benignus, Cristus, Arestus,Patricius şi alţii – consemnaţi în ACTASANCTORUM. Foarte aproape de ele, un ciobansurdo-mut, care, fără să ştie, a dormit acolo, s-atrezit vindecat. Ele au crescut natural, dinpământ ! Unii din compatrioţii noştri însă, în locsă caute calea spre Domnul, au preferat să...rupă trandafiri din grădinile înconjurătoare,seminţe de flori şi, spre indignareaadministratorului, să... fure seringa Mirului,cu anexe cu tot ! Prinde orbul, scoate-i ochii !Nu i-o fi fost frică de privirea Tatălui Nostru ?

Dunărea în crepusculPeste argintiul fluviului, pânzele înserării

se grăbeau să învelească noaptea ameţită dearomele strugurilor şi susurul valurilorclipocind spre Mare. Desenez cu hieroglifamulţumirii, un imn melancolic cătreDumnezeu, mâhnit că, între atâtea minunitrăite, cineva a presărat umbre şi văd cum, lascara de 21 milioane de populaţie a ei,România – o Gură de Rai, este guvernată, dedouă decenii, de tagma jefuitorilor! g

note de lectură


Obsesia clepsidrei

Nu clepsidra e veşnică, ci nisipul din ea.Timpul stând în genunchi dinainteapiramidelor şi-a Sfinxului, nu de

piramide sau de Sfinx se teme, cum se aude,ci de materialul din care sunt alcătuite. LuiNapoleon nu i-a plăcut Sfinxul. Îi părea că stămai sus de vremelnic, tocmai în istoriamuţeniei lui. Atunci, dacă tot nu putea să-itragă un pumn în freză fără să-l doară, a pustunurile pe el, rupându-i nasul. Îngrijorattotuşi de ce i-ar fi putut face mamelucii deegipteni aflând una ca asta, a mai ordonat:„Măgarii şi scriitorii, la mijloc!” Adică, îi păsaca-l lasă ăia fără mâncare pentru soldaţi, cumşi fără istoria despre faptele lui. Deci, timpul…

În romanul lui Ştefan Dorgoşan, Sfinţii,Editura Deliana, 2011, timpul capătă alteconotaţii: social-istorice, evenimenţial-umane, convertit-remaniate, după cum citim.„Acelaşi nisip”, vor zice unii, „altăcompoziţie”, spunem noi, argumentând:atitudini, luări şi dări de seamă, reorientăridupă cum vrea puţa ălui de face regula, cât îie lui dat să reguleze. „Stilul e alert, spumos,pendulând între ironia fină, bine temperată, ;ipamfletul sclipitor, diamant în coroanabăşcăliei împinse până la artă supremă. Ammai citit noi cărţi, dar nu prea ,ca asta. Poate,ceva-ceva, în romanele lui Petre Sălcudeanu,alea mai bune. Sfinţii lui Ştefan Dorgosan staufix pe pragul dintre real şi ficţiune, cum ar staîntre iad şi rai, mai mult cu faţa înspre unde leconvine, având îndeletniciri ştiute de toatălumea, după cum şi mai puţin ştiute. Idealul

lor e forma în care toarnă ce vor, ori li secere, sub atenta veghe a lui Mamona,călăritorul de timp şi politici. Între „Stai să-ţispun, că nu ştiai” şi „Nu vă fie frică”, autorulbrodează prin personajele lui, pe textura unuitrecut-prezent, ce se vrea, musai, şi viitor.Nimic nou, am putea crede, dacă ne-amraporta strict la subiect. S-a mai scris despreasta, se va mai scrie. Aşa e ne-am obişnuit sătragem concluzii, fără a ne însuşi morala.Atunci, căutăm unde trebuie şi spunem:frumuseţea şi valoarea Indiscutabilă aromanului, constă în magistrala punere înscenă a intrigii, într-un limbaj nuanţat, frazat,tuse suficiente în arta prozei moderne spre acontura situaţii şi caractere. Lucru careautorului îi reuşeşte de minune. Radiografia euna amplă, chiar dacă parcimonios măsuratăîn expunere, relevând nu simptomele boliiunui neam aşa cum e, ci cronicizarea ei, dejafelie dintr-un întreg pe care Ştefan Dorgoşananume o decupează, spre a defini mai bine însubtext, tocmai Indestructibilul situaţiei. Sărâzi sănătos ori să te apuce frigul citind unasemenea roman? Iată o cheie pe careexcelentul prozator ne-o ascunde, lăsând lalatitudinea fiecăruia să înţeleagă ce vrea.Căci, în preajma clepsidrei, atât nisipul, câtşi timpul imaginar ce-l închipuie, pot stârnireacţii diferite. Oricum, „panta rei” nu-i aşa? Important e, cum învăţăm să punemvremelniciei piedică, să se vadă. În cazul luiŞtefan Dorgoşan, e de bine. De foartebune, chiar!

Inimi pe scutul memoriei

„Mi-e dor de tine mamă, cum i-e dor/ văzduhului de-un stri găt decocor. / Şi-mi este frig din câte-o

să-nţeleagă / focul citindu-mi inima pribeagă”În ochii aceia mari, cu mai multe rânduri

de lumini suprapunându-se peste vârste şiîntâmplări, am surprins odată cerul nemorţiicelor ce iubesc fără măsură, iertând şibinecuvântându-i pe toţi cei ce veneau să se


Mihai ANTONESCU


rostuiască în veşnicia lui. În ochii aceia mari,ardeau focuri aprinse de mâinile altui veac, şipână ce veacul nu va fi să-şi rotunjeascămenirea întorcându-se la ele, nimic şi nimeninu le va putea stinge. Omul acesta vorbindlumii prin cărţile lui, într-o limbă cumpământul nu a cunoscut alta mai dulce,poetul tuturor furtunilor dintr-o viaţă maiplină şi mai bogată de cât a zeilor olimpieni,ducându-şi inima pe scutul memoriei înspreun vii tor ce va să fie ori nu, căci firea lumiinu-i întotdeauna pe măsura gându lui bun, iaratunci cuvintele poetului să rămână doarluceferi sparţi în rugăciune pe treptele caseilui Dumnezeu.

Eugen Enea Caraghiaur ,acest vameş lapunţile dorului cum îl văd şi simt citindu-icărţile, ori această sabie dreaptă cu tăişultrecut prin sângele florii şi lacrimaprivighetorii, rămâne acelaşi statornic şidintre mulţi recunoscut poet alnedesprinderii de amintire, de părinţi deiubirea de tot si de ţară. La el, cuvântul erana utilă şi jertfă acceptată, iar poemul seîncheagă întotdeauna pe cinste şi adevăr,căci între gândire şi libertatea expresiei, nuîncape loc decât pentru rămânerea înmesaj. „Eşti poet, îmi zice ramul, /proaspătca şi primăvara. / Eşti poet, cântă izvorul…/ Eu mă-ntreb: ce spune Ţara?” (Dialog)Astfel, neîngrădirea cugetului strigă înpoemele din volumul „METEORIŢI” apărutla Editura „Mileniul Trei” în anul 1990,acolo unde Eugen Enea Caraghiaur adunădin frânturile sufle tului prea ades călcat desoartă şi împrejurări, destul cât săîntocmească oglinda inconfundabilă a uneivoci rare, unice, credem noi, în poezia deieri si de azi: „Sunt legat cu fire nevăzute /de tine mamă şi de tine dor! / Sunt furatde visele născute / din chipul tatii apărut înzori! // Pământul meu, Bugeacul celstrăbun, / i-atât de-aproape, ca un veşniccânt. / De-atâta timp şi încă-i mă supun /ca unui frate, fratelui din gând!” (Bugeac)Apartenenţa la un tărâm ivit din băsmuiri

şi înaltă poruncă cerească, de cupeazăicoana permanentă a celui ce umblă înpribegie ca şi in iubire, cu aceiaşi nobilă,măreaţă înţelegere: „Libertatea-i prinsă-ngheare, / între negru, între soare, soarefără de lumini / negru cu lumini de spini. //Spinul rău închide uşa, / din lumini îţi rupicătuşa. / Te închizi în răzvrătire / ca-ntr-unvis de nemurire. // Nemurirea-n secolicântă, / bezna timpului te-alintă, / vremeaarde ca o rugă / cu capul pe buturugă.”(Ardere) Sau: „Pri begi am fost, / pribegivom fi mereu. / Statorniciile-s fugare / însânul mare lui neant. // Pribegi am fost... /Dar unii cred ca nu-s, / clădind nedreptepiramide / cu vârfuri conice de fus...”(Statorniciile-s fugare) Poetul are simţulnedesprinderii de limba, slujindu-se de eaca de o comoară inepui zabilă, mângâindu-idedesubturile şi strălucirea cu sentimentulcelui ce cunoaşte bine sufletul românesc,mai întâi: „În ochii tăi mai curge mân -gâierea, / iar trupul se reflectă-n cine eşti,/ când mintea ta acuma-i ca şi vrerea / ce-apotolit iubirile cereşti. // Prin vis mai curgeîncă sărbătoarea. / acelei vremi pe care oai vrut / şi tot prin el mai iei din strălucirea/ în care doarme palidul trecut. //Scânteie-n tine visul şi candoarea / şidiaman tul unui gând curat, / iar lacrima-ţide suflet, ca şi floarea / păzeşte scru muldorului plecat…” (Vârsta) Eugen EneaCaraghiaur întocmeşte volumul„METEORIŢI” departe de ţărmul străbun alochilor lui, cu inima tânjind după aburulatâtor vedenii ce-i marchează dorul şiconştiinţa, făcându-ne nouă tuturor încăun dar de nepreţuit întru „acum” şi„oricând”, căci, „Ubi bene, ibi patria./Tânjim după această alchimie /de patriiregăsite-n pribegie!” (Alchimie) Poetul seîmpacă pe sine şi cu istoria, apelând la via,neştirbita-i memorie.

g

Dan Dănilă – Atlantida*

Poezia lui Dan Dănilă este poeziadintotdeauna, aceea nepieritoare,nedependentă de mode şi modele,

asimilând realitatea de dincolo şi de dincoacede fiinţa perpetuu interogativă, neliniştită,vânând împlinirea veşnic de neatins, ca o steace se depărtează din pricina expansiuniiuniversului. El nu este singur şi pe căinebătute, căci nu se poate trece cu vedereamarele talent de traducător, portofoliul săuincluzând pe Rilke, Villon, Aichelburg, Seherg,Roth – de fapt, un fin comunicator de poezie,cu o interpretare convingătoare şi minim„trădătoare”.

Demersul poetic al lui Dan Dănilă poatepleca dinspre existenţialistul jean-Paul Sartre(din Huis clos, de exemplu): dacă „ceilalţisunt infernul”, atunci paradisul este în mine -deducţia e firească şi fertilă. Unexistenţialism la fel de lucid, dar recuperândun alt umanism, mai cald şi mai trist: „Zilnicsă tot aştepţi un noroc, vestea/ care îţi vaschimba brusc toată viaţa./ Cum să tot arzidin tămâia luminii/ atât de departe detainicul graal/ precum o vârstă repovestităatent/ într-un tablou triumfal. Dar nicimăcar/ nu poţi ghici într-un asemeneadestin/ încurcat ca un nod gordian,răbdarea/ e floare rară în orice grădină. Unpom/ etalând o ultimă frunză s-a sinucis/fiindcă nu-l mai culegea nimeni, cu/ fiecareanotimp părea tot mai trist/ la capătullivezii.” (Întrebare). El este în lăuntrulneîncăpător, un călător căruia îi pasă că

pleacă, dar nu poate poposi prea mult înpreajma aceloraşi lucruri/locuri – „mi-amluat rădăcinile/ şi am pornit”, mărturiseşte înPasager. Ceea ce acumulează şi păstreazăeste amprenta-amintire, memoria aromelor,luminii şi umbrelor, „vagi siluete”, „vocistinse”, „fotografiile scorojite” adunate într-un „Arhipelag al tristeţii, lins de valuri,/muşcat de taifun, nepământ al bipezilor,/vechi cuib părăsit.” (Pasager). E ceea cepoartă cu sine perpetuu, în orice singurătatel-ar găzdui. Sunt elementele din care-şicompune un Paradis, un spaţiu alnedependenţei de ceilalţi, al unei libertăţivisate, dar neatinse. Poetul [din] Dan Dănilănu este liber, este „eliberabil”, iar încercărilespre a atinge starea înseamnă abateri însprenaturi sălbatice, virgine: „Mă aplec să culegşi afinele/ dispar ca prin minune, visez/ căiarăşi sunt prins la furat dude/ cu buzelenegre şi totuşi râd/ din copilăria meatemerară./ Sus e creanga cea mai bogată,/doar eu şi graurii vom adormi sătui./ Când mise face sete, din adânc/ răsună voci, prieteniiiar mi-i aud/ şi brusc trezit, pălesc ca ofrunză./ Ştiu de unde vine dulceaţa, dar/ deunde foşnetul acesta ciudat?/ Din toatefotografiile scorojite/ deschid ochii mirat. Aşputea refuza/ să mai cobor vreodată printrevoi/ uşor visător, pe un fir de mătase/ dinaceastă dulce livadă.” (La cules). Evident,căutarea vârstei copilăriei, inocenţeiirecuperabile este un surogat, o nevinovatăminciună, pentru că, „Există întotdeauna unmotiv să disperi”.

Odată pe an, Dan Dănilă pleacă de laLoenberg, lângă Stuttgart, locul „exilului”său, şi vine la Sibiu, la rădăcinile pe care le-apărăsit în 1990. Iată o poveste a acesteicălătorii rituale, aproape o re-iniţiere înMisterii secrete: „Nici nu mai ştiu ce cautcând ies/ o dată pe an din vechiul labirint/ cufirul în mână, aproape orb./ Măsor înălţimeasoarelui, apoi cânt/ obligatoriul imn la naiuldin trestie/ şi mă întorc în măruntaielepământului/ cald ca un taur sătul, adormit



Florin DOCHIA

lângă iesle./ Nici deasupra, nici jos n-amstăpâni./ Nimeni nu mă aşteaptă, nu suntvoci/ care ar încerca măcar să mă oprească./Oamenii poartă un fel de scoici negre/ peochi de parcă lumina le provoacă/ durere.Firul e plin de noduri, Ariadna/ nu se maivede, templele s-au prăbuşit./ în piaţaînsorită, invadată de porumbei,/ un zeudesculţ vinde bilete verzui/ chiar în fatamuzeului de artă.” (Labirint)

Aşa este, Poete, „Singurătatea îşi scrielegile ei/ orice ai face te poartă de mână,/aproape servilă îţi arată deşertul,/ domeniileei fără sfârşit. (Astfel).

* Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011

Virgil Diaconu – SecolCetăţeanul înamorat

Cu poezia lui Virgil Diaconu te afli laînălţimile liricii moderne. Aerul rarefiatal „locului” nu te rupe, însă, de

atingerea grea a pământului, de concreteţeacontactului cu lumea cea vie şi vioaie ceînconjoară inevitabil traiul cotidian. Toatămulţimea comentatoare a creaţiei poetuluioriginar din Râmnicu Sărat şi locuitor alPiteştilor a subliniat cele două direcţii deinteres evidente: atitudinea pro-activă social-politic şi refugiul în erotic. În antologia decare facem vorbire - Secol* - regăsim ambelecomponente bine reprezentate. Poemul cedă titlul volumului (p. 26) e încărcat de otristeţe încrâncenată, o revoltă ieşită dinînăbuşire şi revărsată în pagină: „[…] Soldatultânăr se întoarce de pe front / în haina delemn a gloriei. / Încă unul amestecat cu morţiisub statuia Libertăţii! // Camerele de luatvederi fac publice lacrimile acelor de acasă. //Din limuzina de lux coboară condoleanţeleprezidenţiale! // […] // Glorie, aşadar, patrieieterne! / Glorie imperiului de peste ocean,care ne trimite morţii acasă. / Glorie acestuipământ în care încolţesc morţi tineri! //Faceţi loc condoleanţelor prezidenţiale! /Faceţi loc tinerei democraţii / care-şi plimbă

dragostea de patrie în jeepuri! [..]” Poetuleste în ceartă cu cetatea, cu ipocriziaipochimenilor căţăraţi în funcţii deconducere. „Nici nu trebuie să caut prea mult/ strada viselor făcute ţăndări. / Ea este chiaraici, în inima patriei.” În acelaşi registru,poeme precum Patria mea, Pagina de istorie(„Circul e-n toi. Şi dacă ai răbdare poţi vedeacum trece Istoria.”), Tânăra coaliţie, Poetul,sau Reciclarea viselor („Noul guvern nu maiîngăduie nimic. / Până şi visele au fostacuzate că strică liniştea publică, / somnulpublic. Ordinea stabilită de înalţii funcţionari./ De aceea, visele au fost date în urmăriregenerală. / Visele mele, în urmărire generală./ Ele vor fi prinse unul câte unul şi vor fireciclate.”) Nu foarte diferită este simţireapoetului când se înclină în faţa erosului: „Încăo dată visele mele s-au trezit cu cuţitul înspate. // De la o vreme/ te iubesc pe clapeledisperării numite Bach. / printre degete îmiluneci ca o apă. // Nici nu mai ştiu dacăsuntem în lumea reală / sau în cea virtuală,dacă aceasta este mâna din vis / sau mâna lacare te-ai tăiat în poemele mele de dragoste./ Mâna la care te-ai tăiat în gândurile mele dedragoste.” Şi de aici răzbate sentimentul uneiîmpliniri continuu nedepline - „Printre degeteîmi luneci ca o apă” -, dar scena este, în zonaîncercărilor erosului, sensibil mai bogatăimagistic, populată cu cete – stoluri, şatră,legiuni, nori, armate, falange – de vrăbii, înprincipal, dar şi coţofene, gaiţe, cârtiţe,furnici, şopârle, gâze diferite. „Ziua meaîncepe cu o zarvă de vrăbii. / În fiecaredimineaţă ele trag de pe mine leşul tristeţii /ce mă acoperă. // Eu voi pleca să cuceresclumea cu o legiune de vrăbii. / Cu un singurpoem. / Da, eu cu o singură vrabie mă lepădde întuneric / ca de o haină veche.”(Dimineaţa). Gesturile retorice generoase sedezlănţuie în Cartea a II-a a antologiei, JurnalErotic, în care Lolita cireşelor stăpâneşteteritoriile în devălmăşie cu Poetul. E şi onebunie a florilor - de cireş, de cais, violete,trandafiri -, a fructelor - piersica, zmeura,


merele - şi coapse, pulpe, sâni din belşug!Femeia din poezia lui Virgil Diaconu pare a fio fiinţă botticelliano-rubensiană, plină denuri, puternică şi feromonizantă a mediuluiîncărcat de o irezistibilă poftă de viaţă, de undelir carnivor. În general, este legată delumea obişnuită, implicată în disperareacotidiană: „Atât de singură pe bulevardulgloriei, / printre limuzinele şi jeepurile / careabia aşteaptă un semn de la tine. / Iatăpoezia pe bulevardul gloriei. Iată femeiacarnivoră, încă nehotărâtă / printreportierele deschise ale limuzinelor!” În altepărţi, aparţine idealului romantic, „femeiadin care beau apă pe furiş. / Femeia în care-mi voi îneca singurătatea.” Poetul se simtefoarte bine aici, etalând bogate imaginiobsedante ale iubitei/iubirii în diferiteipostaze existenţiale. „Dimineaţa începe cumâinile tale.”; „Sânii tăi tăvăliţi prin iarbaînaltă a clipei: / uneori o anticameră aRaiului. / Alteori o anticameră a morţii.”;„Sufletul tău îl deschid, / ca pe o cronică îlcitesc.”; „Tu eşti scrisă într-o limbănecunoscută, / abia te descifrez.”; „Iubitamea doarme. / Ea se ghemuieşte în vis ca unfetus, / ea mă naşte în somn.”; „Ea estedezvelită chiar de trupul ei.”; „Ea este femeiaintangibilă. / Printre degete îmi scapă canisipul.”; „Tu erai sprijinită de propria-ţifrumuseţe / ca de o pajură.”

Cea de-a treia direcţie din poezia dluiVirgil Diaconu este aceea a relaţiei cudivinitatea, adesea a concurenţei cudivinitatea. Chiar din Laudatio Domini (p. 13),„În turla de pe umeri se face noapte. / Înturla unde îl aştept pe Domnul să vină.”Capul, ca o clopotniţă, este ocupat depredica Domnului, dar Poetul este în altăparte, este ocupat cu propria creaţie, cualcătuirea propriei lumi, el instituie ordineaîn lumea lucrurilor mărunte, o lume în carechiar Domnul este celebrat! Chemarea estedespicătoare de ceruri. „Din pulberi striccătre Tine! // Nici nu mai este loc în mine destrigătul meu, / strigătul meu este mai mare

ca lumea.”; „Unde eşti, Doamne? / Singur înmijlocul lumii m-ai lăsat, / în mijloculîntunericului, singur.” Tonul psalmic şi delicatal unor astfel de compuneri poetice le facesă fie dintre cele mai frumoase. Poetul,responsabil de cele ce sunt şi de cele ce se-ntâmplă, imploră,în acelaşi timp, înţelegere:„Doamne, ia Tu lumea din mâinile mele, /pentru o clipă, şi vezi ce faci. / Lasă-m singur.Am de iubit!” (Ispita). „Eu tocmai de aceea îţitrimit un cuvinţel de rugă, / Doamne,milostivule: scoate de la mine duhul cel rău /şi depărtează-l de la inima mea! / […] / Rogu-măŢie, Doamne, aşa să faci!” (Rugăciune).

Întâlnirea nopţii, întunericului, cu lumina,cu dimineaţa este teritoriul sensibil al poezieidlui Virgil Diaconu. Modernă, graţioasă, maimult mundană decât metafizică, confesiv-parabolică, dar şi protestatară, într-ocontinuă şi neliniştită definire de sine şi delume, poezia aceasta nu se lasă [cu]prinsădintr-odată într-o schemă de interpretare,semnificaţii secrete scapă ca nisipul printredegete, implicaţii misterioase subjugăcititorul dedicat. Faţeta de poet-cetăţean seîmpleteşte cu aceea de sensibil şi perpetuuînamorat, amândouă chemând uneori la apeldivinitatea.

* Editura Valman, Râmnicu Sărat, 2011



Horia BădescuO noapte cât o mie de nopţi

Coperta recentului roman publicat deHoria Bădescu la Editura Limes (Cluj-Napoca, 2011), reprezentând un

manuscris desfăşurat circular, sugerândtimpul reversibil (desen Ionela Micodin, înproiectul lui Cristian Cheşuţ) şi titlul cărţii, ONOAPTE CâT O MIE DE NOPŢI, sugerează oatmosferă de basm. Caracteristica principalăa basmului o reprezintă timpul magic şiîntâmplările fabuloase. De altfel, însuşiTimpul devine personajul principal al cărţiipe care o prezentăm. Profesorul Maxenţiu,unul dintre eroii romanului, afirmă: „poatecă timpul este, zic, altceva decât ne placenouă să credem. Poate că nu noi locuim întimp, ci timpul ne locuieşte şi-atunci fiecaredintre noi vieţuieşte într-o altă durată şi s-arputea ca ziua de astăzi a dumnitale să fie altadecât a mea! S-ar putea să trăim în zilediferite, ba chiar în ani diferiţi.”

Personal, interpretez această afirmaţie însensul că Timpul abstract, categorial, estenemanifestat şi înglobează toateposibilităţile. Când se materializează într-unpersonaj, dobândeşte aspecte concrete,specifice, subiective. Personajele, chiar dacăse află în acelaşi loc, trăiesc în timpi diferiţi.Timpul apare, în acest roman al lui HoriaBădescu, cea mai importantă componentă asufletului, sau cadrul predestinat în careacesta se manifestă. Moartea nu reprezintăsfârşitul existenţei ci sufletul îşi pierde

memoria, adică timpul subiectiv, individual,se reintegrează în marele timp abstract,nemanifestat (tot astfel se resorb în absolut,diferenţialele divine blagiene, în momentulextincţiei). Viziunea horiabădesciană asupratimpului confirmă mitologia greacă în caretrei moire urzesc şi taie firul vieţii(Lachesis,Clotho şi Atropos). Din platonismse poate reţine că înaintea reîncarnării,sufletul bea apa râului Lethe şi îşi pierdememoria, adică uită cunoştinţele dobânditeîn starea de graţie, când, eliberat de trup,trăia contopit cu gândul zeului.

Aventura temporară concretă, se petreceîn spaţiu. La Horia Bădescu, spaţiul estecomun, locul de întâlnire al diverselorpersonaje. Dar timpul curge diferit pentrufiecare. Nu e vorba de un timp sacru şi unulprofan, ca la Mircea Eliade (MITUL ETERNEIREÎNTOARCERI), ci de un timp fabulos, magic,care nu mai curge liniar. Prin aceastăcaracteristică, timpul, în concepţia lui HoriaBădescu se apropie de timpul circular, sacru,teoretizat de Mircea Eliade şi reprezentat dedesenul manuscrisului de pe coperta cărţii(timpul acesta, în care sfârşitul coincide cu unnou început, poate fi simbolizat de Şarpelemitic Uroboros, care îşi devora propria coadă).

În desfăşurarea epică a romanului sepetrece o călătorie în vis, cu un trenfantomă. Mircea Eliade, în ÎNCERCAREALABIRINTULUI şi în DRUMUL SPRE CENTRU,afirmă că, indiferent de spaţiul fizic parcurs,călătoria se desfăşoară în interiorul nostru,spre noi înşine, spre centul fiinţei. Localitateaîn care se petrece acţiunea, Siniştea, parcăaccentuează supoziţia. Denumirea includesinele, care în termenii lui Constantin Noicareprezintă mai mult decât eul, adică ordineaşi libertatea în care eul se încadrează când seregăseşte pe sine, în devenirea întru fiinţă(ROSTIREA FILOSOFICă ROMâNEASCă, Ed.Ştiinţifică Bucureşti, 1970). Cam în acest sensse desfăşoară călătoria personajelor dintrenul imaginar al romanului, ca o căutare desine întru eliberare şi împăcare cu sine („pe



Lucian GRUIA


mine mie redă-mă” – spune Eminescu).Pentru aceasta, personajele trebuie să treacăimportante probe iniţiatice, de cele maimulte ori, dureroase. Să urmărim succintîncercările prin care trec personajele luiHoria Bădescu şi în ce manieră ajung acesteasă se regăsească pe sine.

Personajului principal, Serafim Onul (care,conform numelui său, pare să întruchipezeîngerul păzitor al omului, sau Omul cumajusculă, care o salvează pe Elina de la viol)îşi începe călătoria ca urmare a uneitelegrame enigmatice, pe care nu se ştie cinei-a trimis-o (destinul?) şi prin care estechemat în localitatea Siniştea (să-şiregăsească sinele), ca să preia valiza cu cărţi,pe care i-o lăsase moştenire misteriosuldomn Milian. În valiză, Serafim descoperă, laloc de cinste, cartea de căpătâi a defunctului,o copie târzie a manuscrisului Alf lailah nalailah, dăruită de Nuredi Al Bassani califuluiAli Al Mansur şi pe care proprietarul scrisesecu cerneală verde: „Proviziile s-au terminat,burduful cu apă-a secat, drumul pare fărăsfârşit şi Călăuza s-a rătăcit. Cum vei mai ştiîncotro ai plecat, dacă mergi cu pas sigur sauclătinat?”. Menţionarea Călăuzei, mă duce cugândul la filmul cu acelaşi titlu, al regizoruluiTarkovschi, în care se desfăşura o călătoriesimilată, prin circumvoluţiunile cerebrale alecreierului (prin memorie). După o noapte dedragoste, în compania Elinei, Serafim vrea săplece, dar ninsoarea apocaliptică troienisedrumurile şi autobuzele nu mai circulau.Ştergerea peisajului, sub troienele de zăpadă,este similară ştergerii memoriei, reiterăriitimpului subiectiv individual, în cel abstract.Elina îi spune că va trece un tren care va oprilângă canton, unde drumul intersecteazăcalea ferată, pentru că la Siniştea nu e niciogară. Şi într-adevăr, trenul misterios soseşte.Acum începe călătoria care, până la urmă, sepetrece în visul lui Serafim.

În trenul fantomatic, Serafim cunoaşte maimulte personaje ciudate, care pot reprezentadiverse ipostaze ale propriului său eu.

Două din personajele cărţii, domnul Manu(a cărui aventură o descrie doamna Olimpia,îngrijitoarea acestuia) şi Eulampia (a căreiistorie tragică o relatează Salomia), ajung săse împace cu sine, numai prin extincţie. Înaceste cazuri, modelul concret nu se poatesuprapune peste cel absolut decât înabstractul temporal nemanifestat.

Misteriosul Manu îşi cumpărase un telefonşi aştepta zadarnic, în fiecare zi de naştere, săfie apelat. Când se petrece minunea, bătrânulîi spune Olimpiei că din aceea clipă „Ziua meade-abia începe.” A doua zi, Olimpia îl găseştemort iar telefonul nu avea cablu pentru aputea fi introdus în priză.

Eulampia era o fată ştearsă, nebăgată înseamă de nimeni, nici măcar de părinţii ei.„Anonima” începe să se privească într-ofântână „fără fund” şi acolo vede o fată caredevenea tot mai frumoasă, pe zi ce trece.Eroina îi zicea Salomiei: „Vezi... asta-s eu şinimeni nu vede!” Iar despre chipul văzut înadâncuri: „O să mă duc într-o zi să mi-l iauînapoi.” Şi după dispariţia ei, oameniidescoperă în fântână, o fată răpitor defrumoasă, îmbrăcată în hainele Eulampiei.

Profesorul Maxenţiu va trăi succesiv doitimpi diferiţi, al său şi al altuia. După ce vaprimi cadou un ceas de buzunar (într-oprăvălie săsească din centrul vechi alSibiului), al cărui ochi, gravat pe capac, îlprivea halucinant (ceas mecanic, careporneşte de la sine în momentul intrării înposesia sa şi nu se mai opreşte până când nuse va debarasa de el), eroul va trăi timpulceluilalt, al fostului proprietar. Se regăseştepe sine, după ce uită întâmplător, sau maidegrabă vrea să uite, ceasul tulburător, pemasa restaurantului gării, unde băuse ocafea cu rom, în aşteptarea trenuluifantomă, de la miezul nopţii.

Colonelul Zagura, trăieşte şi el douăperioade temporale diferite. Una fabuloasă,în timpul detenţiei sale la Poarta Albă (subregimul comunist), apoi, reintegrându-se înviaţa normală, la Tulcea, se regăseşte pe sine,


deşi sub o altă identitate. În prima perioadă,regăsim iarna apocaliptică, în deltă, undeeroul evadat din puşcărie, este salvat de lamoarte de lipoveanca Uzlina, cu preţulpropriei ei vieţi. Ca şi în cazul sosirii luiSerafim la Siniştea, iarna absolută echivaleazăşi acum cu o ieşire din timpul individual.

Calistru, pictorul, se va regăsi pe sine,după întoarcerea de la Paris, în ţara natală.Urmărind nişte afişe, de pe stâlpi, pe carescria „Il y a des jours quabd on este trop seul/ Sunt zile în care eşti mult prea singur” şi pecare simte că parcă i-ar fi adresate,urmărindu-le traseul, ajunge într-un impasdosnic unde simte „ o teribilă senzaţie de vidşi de frig, de pustiu visceral, de spaimăcuibărită în străfundul stomacului. Ca şi cumpustiul ar fi venit peste mine şi m-ar fiînghiţit. O jale nesfârşită, un urât copleşitor,care nu erau ale mele dar care măinvadaseră odată cu spaima teribilă, de caremă izbeam ca de un zid nevăzut ce-miinterzicea să mai fac un singur pas.” Şipictorul va picta chipul copleşitor al spaimeiabsolute, dar la expoziţie colecţionarii, deşifoarte impresionaţi, se tem să cumperetabloul. Autorul, ca să se libereze de angoasainsuportabilă, revine acasă.

Doctorul Velciu – şef de promoţie –renunţă la cariera de asistent universitar saumedic la spitale mari din capitală şi alege unspital pârlit de provincie, unde fiicadecanului, care-l îndrăgise probabil pentruviitorul său, nu-l urmează. Aici, din cauzadotării tehnice precare, nu-şi poate practicameseria, dar se străduieşte mult, până cândizbucneşte epidemia de vărsat negru şi începsă moară oameni. La un joc de poker, avândca partener un personaj ciudat, cu ochifascinanţi (similari cu al ceasului din cazul luiMaxenţiu), acesta, îi propune să mizeze petot potul. După ce doctorul câştigă,partenerul îi spune că a câştiga totul poateînsemna, în alt context, a pierde totul. Adoua zi, epidemia se retrage misterioasă, aşacum a izbucnit, luând cu ea cea mai de preţ

victimă, iubita perfectă a medicului. În finalul romanului, Serafim care adormise

în tren, se trezeşte în patul din locuinţa Elinei,aflând că în Siniştea nu există cale ferată, şinu poate trece nici un tren. Astfel, poveste seîncheie circular, ca şi manuscrisul desenat pecoperta cărţii, accentuându-se încă o dată căaventura vieţii (marea călătorie), sedesfăşoară în interiorul nostru.

Mai trebuie menţionat faptul că şipovestirea reprezintă aceeaşi modalitate dea te regăsi pe tine însuţi: „fiindcă a povestiînseamnă, deopotrivă, a te povesti şipovestindu-te te afli pe tine însuţi” (Milian);„Suntem făcuţi din amintiri. Trăim ieri cuiluzia că e astăzi.!” (Roli Fischer);

„Şi eu nu ştiu că dacă memoria e restulvieţii sau viaţa e restul memoriei!”(Maxenţiu).

Prin actul povestirii intrăm pe tărâmulcuvântului omenesc demiurgic, similar caefect, în planul imaginarului artistic, culogosul divin, creator în plan fizic.

Faptele şi cuvintele omeneşti se petrec încadrul timpului subiectiv, dar par dictate deun model/prototip din timpul abstract,relaţie care înseamnă destin: „Sunt lucruri pecare le faci pentru că trebuie, nu se maipoate altfel. Ele fac parte deja din trecutultău atunci când se-ntâmplă iar întâmplarea edeja viitorul care vine cu o zi mai devreme.”

„Sunt istorii care se termină cu adevăratodată cu ultima vorbă! Poveşti care nu sespun decât o singură dată şi într-un singurfel! (Velciu) (...) Sau altele care se sfârşescînainte de a începe. Poveşti care nu se spunniciodată! (Serafim) (...) Numai că aceleasunt poveşti pentru morţi! Viaţa se cumpărăcu vorbe” (Zagura) (...) şi moartea poate ficumpărată cu vorbe! (Serafim) (...) suntlucruri care n-au nevoie de vorbe ca săexiste! Sunt lucruri acolo în lăuntrul nostru,care, nu-i aşa?, nu pot fi spuse şi totuşi,totuşi...” (Serafim)

Poveştile care se sfârşesc înainte de aîncepe şi cele care nu se spun, îmi par că


aparţin timpului nemanifestat, la careaccedem numai prin extincţie. Că viaţa şimoartea se pot cumpăra prin vorbe, mi separe cel mai frumos omagiu adus creaţieiliterare/artei cuvântului.

Herman Van Rompuy „Esenţa lucrurilor”

Politicienii şi guvernanţii, pentru a-şicosmetiza imagina publică, desigur înscopuri electorale, publică volume de

versuri. Majoritatea dintre ei rămân la stadiulsimplilor versificatori, dar există şi uneleexcepţii. Herman Van Rompuy reprezintă unadintre ele, pe care o semnalăm cu sinceritateşi plăcere. S-a născut în anul 1947 laEtterbeek (Belgia), a studiat filosofia şieconomia la Universitatea Catolică dinLeuven, a ocupat funcţii importante înguvern: Vice-prim-ministru şi Ministrulbugetului (1993-1999), Preşedintele CamereiReprezentanţilor (2007-2008), Prim-ministru(2008-2009), iar din decembrie 2009 a fostales Preşedinte al Consiliului European alŞefilor de State şi Guverne.

Pe lângă volume de consideraţii politice apublicat şi cărţi de meditaţii personale,precum şi haiku-uri, gen liric în care a fostatras de poetul şi prietenul său, Bart Messoten.A început să publice haiku-uri la insistenţelealtui prieten literat, jooris Van Hulle.

Pentru Herman Van Rompuy haiku-ulreprezintă nu numai o formă poetică ci unmod de viaţă organic, înfrăţit cu natura, încare omul descoperă în lumea miniaturală agâzelor, plantelor, precum şi în trecereaanotimpurilor, marile cicluri cosmice.

Într-adevăr, haik-işti respectă un cod care,prin sorgintea japoneză a genului, mă ducecu gândul la codul Busido, samurailor. Codulacesta poetic reprezintă respectul absolutfaţă de natură şi faţă de semeni. Orgoliul şiinvidia sunt excluse. Un adevărat haik-ist,înainte de a-şi publica textele, cere părereacolegilor, pentru a-şi verifica valoarea

realizărilor. Volumul bilingv, româno-neerlandez, pe

care-l prezentăm, HAIkU (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2011) a fost tradus de poeţiiConstantin Abăluţă şi jan H. Mysjkin.

În Cuvânt înainte, autorul consideră că prinhaiku se ajunge la esenţa cuvântului, iar atenţiacu care poetul urmăreşte natura, îi aducerevelaţii, alinare şi împăcare cu existenţa.Cartea se deschide cu un haiku generic, careaşează mesajul liric în matca virtuţilorfundamental-umane: „Domnul, bunătatea,iubirea, / primite şi dăruite / îţi umplu viaţa”.

Ciclul Anotimpurilor reiterează mituleternei reîntoarceri, ciclicitatea naturală fiindreconfortantă pentru precara condiţieumană. Să urmărim pas cu pas schimbărilenaturii, ţopăind împreună cu pasărea care neduce din primăvară în miezul verii:„Inaugurând zorii / păsările ciripesc. / Audprimăvara.”; „Ţopăind de zor, / pasărea diniarbă, hop / în miezul verii.”

Ridurile chipurilor noastre şi frunzelescorojite ne poartă inevitabil spre toamnă:„În soarele toamnei / grămezi: frunzescorojite / crispate.” Urmele noastreefemere, fixate o clipă de ger, se vordestrăma curând în mcirla neantului: „Gersculptând în lut / model de tălpi de pantof. /Mâine mocirlă.”

Capitolul Momente aglutinează fotografiiimpresioniste marine: „Pescăruş olog / dreptca un băţ în mare. / Neatins de frig.”, sauscurte video-clipuri, din care am ales douătonifiante, în care iubirea asigurăcontinuitatea vieţii: „Pe iazul meu coboară /două raţe sălbatice. / Pururi împreună.”;„Cuib gol în vârf de / copac, - până-l acopăr /frunzele noi.”

Haiku-urile reunite sub titlul Aici şi altundeîncearcă să surprindă atmosfera locală dinperegrinările autorului prin lume sau prinţara natală. Exemplificăm prin două texte, înprimul, transcendentul umanizat pare miratde gălăgia turiştilor: „Gotic recules / castelulse zgâieşte / la zarva noastră.”


(Hertoginnedal), în celălalt, pereţii mănăstiriisimbolizează reculegerea în pustiu apustnicilor: „Monahi se roagă / între pereţinuanţa / nisipului pustiei.” (Westvleteren)

Ultimul capitol, Pe drum /drumul vieţii,dedicat trecerii timpului, cuprinde meditaţiiasupra sensului existenţei „Cimitir: viaţa /freamătă-n vârf de arbori / peste morminte.”;„Tu m-ai învăţat / esenţa lucrurilor: / trăieşti,adică dai.” (Ziua Mamelor 2005)

Concluzia se desprinde firesc, rostul vieţiieste să dăruieşti tot ce ai mai bun în tine. ŞiHerman Van Rompuy ne-a dăruit, printrealtele, aceste frumoase haiku-uri.

Timpul sacru şi timpul profanîn poezie lui Ioan Vintilă Fintiş

În timp ce latura demolatoare apostmodernismului discredita mitul,luându-l în deriziune, Mircea Eliade realiza,

prin proza şi teoria sa asupra sacrului,resuscitarea acestuia. Pentru istoriculreligiilor, mitul se petrece într-un timp sacru(illo tempore), altul decât cel istoric (profan).Utilizarea miturilor în literatură, confereaacesteia eternitate, prin retrăirea de cătrecititori a timpului sacru al începuturilor, timpnemăsurat cu ceasornicul.

Poezia lui Ioan Vintilă Fintiş, din volumulFăPTURA CăZUTă DIN MIT (Ed. kARTA-GRAPHIC, Ploieşti, 2011), îmi pare cărealizează, în abisurile ei, care ne trimit lamomentele genezei unei mitologii proprii,cu elemente biblice, persane şi egiptene,ieşirea din timpul cotidian şi pătrunderea întimpul sacru, teoretizat de Mircea Eliade. Demulte ori mi se pare că personajul principalal poemelor lui Ioan Vintilă Fintiş devineînsuşi Timpul.

Făptura căzută din mit reprezintă omulcăzut in istorie, in curgerea timpuluiireversibil, profan.

Volumul lui Ioan Vintilă Fintiş prezintă maimulţi Demiurgi, mai multe geneze şi maimulte apocalipse.

Demiurgii sunt: Ahura Mazda, zeulsuprem, benefic, din mitologia persană,creatorul Pământului şi Shu, zeul aerului şi alrăsăritului, cel care separă cerul de pământîn fiecare dimineaţă, în mitologia egipteană.

Ei creează universul prin procreaţie. AhuraMazda: „Gândire pură El onduleazăîntuneric, / pe marginea unui fulger de frig şi/ feeric. // Apoi se însămânţează în aştri, /lumina plânge cu ochi mari şi / albaştri. (2.Făptura căzută din mit) şi Shu,despărţind/divizând pământul de cer: „Shu /ploaie sublimă spânzurată pe cer / sacruînsămânţând pământul / cu o iubirebinevoitoare / (...) Când lumea se divide, /corul stelelor freamătă – „ (2. Între aer şilacrimă). Iată şi latura lui Shu, aducătorul delumină: „Îl respirăm pe acesta până când /Faţa i se iluminează aproape cântând /Numele tău numele tău minunat / Chipul tăudezînnoptat” (8. Între aer şi lacrimă)

Genezele provin din manifestărilelogosului demiurgic. Ele se petrec fie în afaratimpului, fie într-unul sacru, care va generaîn lumea manifestată timpul istoric.

Când apare lumina şi se desparte cerul deape, timpul încă nu s-a închegat: „Timpspulberat / curbat de întuneric / şi neumblat.// Lumina respiră / uriaşe întinderi / de ape /departele răstignit / pe / aproape, / cerulneted şi / adumbrit. // AHURA! –„ (6.Făptura căzută din mit)

În altă versiune de geneză, trezirea fiinţeiumane la viaţă (când începe timpul să curgă)se face prin trăsnet divin: „Pietrele. / ah,pietrele, / gândurile / devenind / cascade. //Apele - / primordiale / monade. // Latrecerea / Clipei, / de / fulgere / fi-vom loviţi.// Regi, peste / îngerii sciţi.” (4. Simfoniarazelor)

Genezele se petrec şi ele ca o diviziuneorganică de celule, mitoză şi meiozăcosmică: „Atunci, divide-te. // respiră duh. /adaugă-te şi / scade-te şi / fii... // Timpul semicşorează // Unde este moartea? (5.Simfonia razelor)


Făptura căzută din mitDupă geneză, făptura umană cade din mit:

„o cădere prelungă / sonoră (...) „Mult maiviu / cu mult mai dureros / un cântece dechiparos”, păstrând o componentăsemizeiască. După căderea în timpul istoric,fiinţa căzută din mit începe să seindividualizeze, să cunoască, adică să vadă:”Cu faţa pătrunsă de raze / El începe săvadă”.

Timpul istoric este unul efemer: „Locuiescîn memoria / unei secunde, / iar în lăuntrica-mi viaţă / sunt un somn provizoriu / pentruînger.” (13. Făptura căzută din mit)

ApocalipseleCa în mitologiile indiene, universul

îmbătrâneşte şi moare: „În ceruri / se audalte ceruri / murind / Secunda făpturii căzutedin mit, / Sinele meu şi al tău nelumit. / Altetrupuri, cetăţi depărtări / în spumanevăzutelor mări. // În ceruri / se aud alteceruri / murind” (6. Tristeţile astronomului)

Lumea se va desface în componentele dincare a fost creeată: „orga cerurilor alcătuind/ noi partituri pentru / desfacerea lumii...”(16. Făptura căzută din mit)

Există şi variante de apocalipse contaminatede viziunea creştină: „Culegem de pe nisip /oasele metalice / fosforescente / fibrelemuşchilor / odăile nervilor / şi tronul cărnii /pentru înviere.” (17. Făptura căzută din mit)

Între geneze, spiritul făpturii căzute dinmit se resoarbe în logosul divin, simbolizatde amintirea piramidei: „Ne vom întoarce înamintirea piramidei / pentru un alt somn /foarte tainic / misterios...” (15. Între aer şilacrimă)

Concluzia cu care se încheie cartea,reprezintă o trezire din visul trăit de fiinţaumană în illo tempore: „Cine suie către /piscuri acum, / dincolo de porţi / lumina / nuse mai vede... / Ai fost. / Ai văzut. // Şi tot nu/ poţi crede...” (11. Zidire şi întrupare)

*Volumul FăPTURA CăZUTă DIN MIT (Ed.

kARTA-GRAPHIC, Ploieşti, 2011), realizat în

condiţii grafice excelente, ilustrat cureproduceri după sculpturile artistului plasticEugen Petri, continuă preocupările poetuluiIon Vintilă Fintiş de interpretare în manierăoriginală, specifică, a mitologiilor, începută învolumele: PORŢILE (Ed. Prineuro, Ploieşti,2005); HIEROFANIA (Ed. Prineuro, Ploieşti,2006); DEALUL (Ed. karta-Graphic, Ploieşti,2007) şi ICOANA DIN APă (Ed. Ghepardul,Bucureşti, 2010).

Dacă volumele publicate anterior eraudedicate porţilor de trecere spre lumilespirituale superioare, ori sondării, prininconştientul colectiv, a memoriei speciei,FăPTURA CăZUTă DIN MIT completeazăviziunea asupra lumii prin geneza şi sfârşitulacesteia. În geneze şi apocalipse semanifestă timpul sacru, iar în universulmanifestat, timpul istoric de care vorbeaMircea Eliade.

Prin imaginile expresive şi trăirile intenseale sufletului, versurile lui Ioan Vintilă Fintişsunt memorabile.


Diana TranDafir

VErSUri DE SEarĂ

ars poetica

Să descompunem poemule ca o femeie uşoară careîşi înfige tocurile ascuţiteîn trotuarul încinsşi caută mereu ceva în buzunarul din dreptulinimiiEa ştie c-o să vă ia înaintevaletul care păzeşte uşa din spateDetaşamente cu căştimărşăluiesc prin casă căutând un geam spart saucarnea albă spânzurată pe frânghii

Nu fiţi aşa siguripe aptitudinile voastrepentru muzică

ameliorare

Chiar dacă o să mă rogi insistentn-o să mă împacnici cu visele de forma scării rulantepe care urcă pacienţiincurabiliM-am ascuns sub masăca un copil când vin musafiriSpui lucruri într-o limbă străinăeu le iau şi le şterg binede prafle arunc în tâmpla celor doi regi din turnM-am hotărât să lucreznumai la domiciliuparticip cu totul ocazionalla ritualuri diversetot aşteptând pe cinevasă tragă o dungă albă cu cretăchiar la picioarele mele

Menuet

Buştenii trosnesc mocnitîn şemineusemn că gerul e aprigactriţa cu părul roşcata venit cu pisica mare în braţevrea să se încălzeascălângă cărămizile vechiPisica îi sare din braţeşi dansează în ritmul limbilor de focînclinându-se în spaţiul curb dintre noi

La vorbitor

bonsoir mon amourla colţ e biserica şi şantanul cu paharele goaletrecerea mea e subţireiedera creşte pe zidul din faţălacrima se strâmbă ca un copilla adăpostul întunericuluiInocenţa nu se mai vededar mai am mult de copilăritprin crângul încăneînfloritDeocamdată plâng şi râdşi scriu versuri albeîn acest scuar din Paris

poezie


aştept la vorbitor

seară apăsătoareîntuneric şi ceaţăîn parloire miroase a ciocolată caldăşi surâd ochii tăi mari ca douăfarfurioare de porţelan dinserviciul acela rămas intactIa-mă la braţ şi plimbă-mi sufletul puţinla şoseasau fă-mi cinste cu un şnapsîn cârciuma unde se cântăde inimă albastră albastră mi se face încheieturamâinii / de care mă strângialbastru irisul prin care te privescca atuncisângele mi se face şi mai albastruori e lichidul scurs pe tejgheaofertă specială

După diluviu

Potopu-nghite ultima secundă…Dar n-aş dori să pier în glob de apeAdus de valuri reci atât de-aproapeCă se-mpleteşte undă după undă.

Iar când se face-n preajmă hău de trapeŞi în genune parcă mă scufundă,S-aude ultima strigare blândăA zorilor străvechi ce dau să crape

Se-nfig prin cercuri grele rânduri-rânduriÎn carnea fără sânge, ca de iască,Şi giulgiul rece încropit din gânduri

Peste ocean s-aşterne să iveascăUn licăr şi un zvon, de prin străfunduri,Cu stemă şi cu mantie regească.

Unelte şi inorogi

Imperioasa copilărie năvăleştecu toate hoardele eiporţi tronuri şi roţirostogolite pe strada domnească privelişti aprinsecai în plină glorie săltândprintre cârduri de îngeriSe văd umbrele timpuluila lumina veiozeiCopacii s-au golit de fructele micietaj cu etaj

În atelierul de potcovit inorogiviscolul se topeşte cupleoapele strânse şi genunchii la gură

Ceas de taină

Aveai dreptatepână sâmbătă voi fi la felcu mâinile pline până la cotşi cu inima smerităîn degradeuri sângeriiCum vine noapteaşi-ţi face cu ochiuldispari după perdeainventează câte un nou cuvântcaută îngerul verde cel care ţine felinarul în mânăapoi te pulverizezi în oglindă

Ştiam eu prea bine că nu exiştimăcar am aflat de ce te prefaci



cronica plastică

Factorii care potenţează pictura artistuluiScărlătescu sunt: sensibilitatea,inteligenta, imaginaţia, severitatea faţă de

sine, harul şi instinctul de a-şi urma propria-icale, prin alegerea şi însuşirea unei anumiteculturi, prin stăpânirea unor tehnici ale picturiiîn concordanţă cu idealul estetic asumat prinînsăşi experienţa sa biologică, spirituală, cutrăirile ei. În ultima sa expoziţie din octombrie2011, artistul se ridica la o cotă înaltă.

Deşi arta sa nu este legată de realitateabrută, de evenimentele cotidiene, elementelecu care lucrează sunt desprinse din realitate,apoi transformate in semne: metafore,alegorii, viziuni etc. Acest fapt îl comunicăAurel D. Broşteanu în comentariile sale desprepictura lui Scărlătescu: „…Toate sevele realuluioperează prin filtre nevăzute sinteza lor activă,stimulând dezvoltarea unor arborescenţe desine stătătoare…”

Realitatea, socialul au, intrinsec, asuprapsihicului său, o influentă nemijlocită,reflectată sub diferite forme, aspecte dinpictura sa, mai ales asupra unor personaje.

Societatea democratică modernă vrea săalunge de la orizont realitatea nefericirii, amorţii, a violenţei, încercând să integreze într-un sistem unic diferenţele şi rezistenţele. Înnumele globalizării şi al reuşitei economice, eaa încercat să abolească ideea de conflict social.

În societatea românească democraţia,originală, condusă, în bună parte, de elementeale vechii puteri, a degenerat, împărţindlumea în bogaţi, o minoritate, şi săraci, mareamasa a românilor.

Suferinţă, umilinţă, foamete, dezumanizare,unde morala umanitară a sucombat, ura,intoleranta, generată de dorinţa de a instaura

asupra celuilalt „coerenţa suverană a unui sinenarcisiac, al cărui ideal ar fi să-l distrugă,înainte chiar ca acesta să poată exista”, de aicipsihismul de înstrăinare de fraţi şi de sine, deţară, de aici tulburările psihice, evitarea răului,încercarea de exorcizare a lui, de aici apariţiavidului. Astfel „se instaurează violentacalmului mai redutabilă decât dezlănţuireafurtunii”, depresia, înlocuind vecheamelancolie. Astfel, libertatea câştigată prinmari sacrificii nu mai poate să o folosească,nici nu mai ştie să o folosească, este îndetrimentul său, în căutarea identităţii, fiinţaumană devine depresivă, se înstrăinează, numai poate afla miracolul unei terapii.

Subconştientul artistului a înregistrat, de-alungul timpului, această suferinţă a lumii, caun diapazon, din care s-a adăpat, care l-a făcutsă descopere o altă lume, paralela cu cea arealului, dar desprinsă din real, pe care o dăconcetăţenilor din cetate, făcându-i să uiterăul, pentru o clipă, suferinţa, umanizându-l,aducându-l la condiţia sa.

Spaţiul mirific se deschide în lumeapeisajului lui Scărlătescu, spaţiul cu cerurivaste, cu o linişte asemănătoare cu aceea aprimelor zile după facerea lumii. Satul, stăpânal cosmosului, case umile adunate una în alta,ca o bibliotecă a sufletelor, iluminate de griuride nuanţă albă, simţindu-şi respiraţiile, bătăileinimilor, sprijinindu-se una în alta în lunguldrum prin veacuri, case aşezate pe dealurileincandescente sau terne, sau la margini delume, aproape de ceruri, cu arbori de veghe,reprezentaţi prin câteva linii, tuşe, ierburiaprinse de oranjuri, roşuri-oranj, puse în valoarede griuri violacee, în contrast cu albastrurileintense, totul având e tentă de fantastic. Lumea personajelor bufe, a circului, arlechinilor,animată de cai, bufniţe, muzicanţi, toboşaricare anunţa noi evenimente, schimbări,bucurii, tragedii, personaje alegorice, Crişti, unîntreg arsenal de elemente ale realităţii caredevin, prin reprezentări grafice, culoare,alăturare, aşezate în compoziţii aparentsimpliste, de fapt bine studiate, devinmetafore, simboluri. Picturile degajă mister,sentimente,


Cornel SÂNTIOANCUBLEŞAN

Arborescenţe alerealului


incomodează spectatorul superficial, punîntrebări, aşteaptă răspunsuri.

Muzicanţi călătoresc în lumea muzicii,fascinantă, reprezentaţi printr-un desenlapidar, semnificativ, prin tuşe de culoaresugestive, spontane, forme reduse la esenţe,zborul violoncelistului în abisul muzicii aducecu zborul personajelor lui Chagall, realitatearămânând departe, în urmă. Portretele nu maiseamănă cu cele din expoziţia din 2008, depildă cu „Femeia”, care aborda multăfeminitate, senzualitate, provocare sau„Grădinăreasa”, susţinută de un colorit viu, depreocuparea de moment.

În „Chipul amintirii”, însingurarea, tristeţea,cuprinde femeia, într-o încremenire demoment, când doar amintirea e prezentă, vie,o altfel de frumuseţe rămâne întipărită pefaţa, în făptura trecută prin vicisitudinilevremii, o frumuseţe îmblânzită de suferinţă,speranţe, aşteptări, în silueta domestică, înmâinile fragile, alungite ca nişte aripi, de-alungul corpului, în ovalul alungit al feţei deculoare pală, de parcă timpul ar fi şlefuitformele, ar fi estompat culorile vitaliste alecărnii, doar coloritul rochiei, viu în contrast cuculoarea epidermei, a rămas ca la tinereţe.

În „Doamna în albastru”, un spaţiu imensdezvăluie făptura puţină a unei femei, unsemn de întrebare pierdut, parcă, în infinit,într-o singurătate absolută. Un strigat mut,străbătând spaţiul. O simplitate a gestuluiplastic, cu un desen simplificat, prin coloritulbacovian.

În „Femeia”, pune în valoare frumuseţeafragilă, un abur luminos, care pe momentstrăluceşte pe fondul de un violet închis, doarpe moment.

Ecuaţia comunicării prin imagine e diversă,mobilă, complexă, tocmai prin simplitatea ei,secantă uneori, alteori plină de sensibilitatepoetică. În discursul plastic, ValeriuScărlătescu foloseşte anumite recuzite aleexpresionismului pentru a reda discursulinterior, afectiv, prin forme plastice elaborate,spontane, compoziţii.

În „Nostalgie perpetuă” cuplul unit,contopit într-o singură fiinţă, un tot redus la

trăirea unui sentiment la maxim deintensitate, unde formele fizice sunt aduse lalimitele figurativului, dând tensiune. Ostilizare, deformare, în sensul gramaticiiexpresioniste.

Nu eleganţa liniilor lui Pallady, nusenzualitatea şi strălucirea formelor feminineale lui klimt, mai degrabă austeritatea liniilorlui kirchner, ale lui Nolde din „Răstignirea”,sau ale lui Rottluff din „Nud in oglindă”.

Picturile lui Scărlătescu devin realităţipsihologice, spirituale, cu o distorsiune aformelor realului, dar nu dusă la extreme,dând tensiuni. În compoziţia cu lisus răstignit,două personaje umile, desprinse parcă dinlumea lui Bruegel, trăiesc drama FiuluiDomnului, aici roşul oranj devine dramatic.

„Băiatul şi calul”, „Călăreţul”, reprezentărisimbolice, călătorind în alte spatii, îşi cautăidentităţile în singurătate, meditaţie.

Interesante reprezentările: „Copaculrăsărit”, „Copacul cel mare”, „Răsărit”, undecopacii pământeşti se metamorfozează încopaci cosmici, înscrişi în oval, cerc, simboluriale perfecţiunii, elimină amănuntele, frunze,crengi, transformându-le în suprafeţevibrante, cu transparente, fluidităţi ale culorii,jocuri ale pensulaţiei, înscrierea figurativului înabstract., Iata cum din nou artistul gânditorpune la încercare artistul meseriaş, împreunăîncearcă să descopere noi universuri. Un punctforte este, la Valeriu Scărlătescu, obsesiaculorii, aşternută cu patimă, culoarea estepentru artist o substanţă vie, asemeneasângelui ce pulsează, dând viaţă formelor,virilitatea gestului pictural, a pensulaţiei,acordurile contrastante ale culorilor, aleformelor, dramatice uneori, sau armoniaacordurilor nuanţelor, mai ales în peisaje, flori,transpun în altă lume. Negrul în alăturări curoşu, sau prin suprapuneri cu oranjul, roşul,verdele, creează stări, efecte unice.

Valeriu Scărlătescu este un artist matur,stăpân pe mijloacele plastice, stăpân pe ununivers al său, este un căutător de noi lumi,asemenea călăreţului, veşnic nemulţumit,neobosit, în lupta cu morile de vânt.

Breaza, 26 02 2012

expo MAV d’art gallery


Dintotdeauna artistul, în special pictorul,a fost poate cel a cărui operă arelaţionat cel mai bine cu privitorul,

pentru că este uşor de înţeles şi a jucat, lanivel ideatic dacă vreţi, câteva roluridefinitorii: de iniţiat şi intermediar – pentru căel încearcă să faciliteze atât sensurile teluricecât şi cele metafizice ale lumii celor care n-autimp şi putere de a le înţelege şi cel decreator, în sensul de transfigurator al realităţi.

El nu numai că opreşte în culoare şi formăireversibil timpul, spaţiul geografic şi omul, cişi dă naştere sensurilor pe care aceste treicoordonate – timp, lume, om – le pot avea.

Chiar şi atunci când nu transfigureazărealitatea şi abordează o tematică realistă,recognoscibilă, un peisaj de toamnă săzicem, pictorul reuşeşte să îmbine într-unmod optim concretul, adică modelul oferitde natură cu emoţia, trăirea personală, careeste unică.

Acest tip de artă este cel mai accesibilprivitorului, deoarece el apelează în moddirect la resorturile sufleteşti şi la noţiunileestetice de bază – frumos şi urât – deţinutede oricine dintre noi .

Ce ne facem însă, când unii dintre artiştidepăşesc această etapă, pierzând elementelerealului în culoare?

Cum să reacţionam, noi, ca simpli privitori,când, spre exemplu, într-o pânză intitulată„Casă pe deal” nu descoperim decât niştepete colorate şi câteva linii aparentalandala?!

Aici intervine rolul de iniţiat al pictoruluinostru: el ne învaţă că se poate ca spaţiile

cromatice să devină, să se transforme subtilşi să înlocuiască desenul, conturul ce naşteforma şi de care ne legăm cu toţii când vremsă recunoaştem ceva.

Ei bine, acest mod de înţelegere al lumii aapărut în istoria artei destul de târziu, însecolul XX, şi poartă denumirea deabstracţionsim.

Iar „abstract” într-un tablou, nu estesinonim, nu înseamnă „neînţeles”, ci, maidegrabă „supraînţeles”, adică exprimarearealului prin alte mijloace decât cele clasice,care ne-au obişnuit din antichitate pânăastăzi.

Tiberius Adet face şi el acest pas, pe„treapta de mai sus” dacă vreţi, încrezător şi,mai ales, curajos.

Pe pânze ample, de mari dimensiuni,încearcă să cuprindă noţiuni precum:credinţa, imponderabilitatea, habitatul.

În lucrările din expoziţia vernisată astăziam identificat două direcţii de exprimareplastică, una clar dominată de jocul cromaticcald-rece – oranj-albastru, galben-negru,roşu-brun – şi care înlocuieşte realitateafizică prin spaţii de culoare generoase, binecompuse şi, aş putea spune, uşor decorative– prin liniile sinuoase ce urmăresc,intercalează şi iau naştere din intersecţiaplanurilor colorate, ori prin apariţiisurprinzătoare de mici elemente geometrice,ca nişte piese de mozaic inteligent rătăcite.

A doua direcţie, înrudită cu prima,deoarece se completează şi se susţinreciproc, este aceea axată pe arcul de cerc şipe degradarea uşoară a puterii, aluminozităţii culorilor dinspre centrul deinteres înspre marginile compoziţiei. Şispecularea jocului amintit mai înainte, cald-rece, face acelaşi lucru, in lucrarea „Peisaj”,spaţiului central, cald, deschis, îi estealăturată o zonă închisă, din care irizează liniifine, subţiri, ce devin forme geometrice reci,ca nişte amprente ale concretului, ale„peisajului”, într-un spaţiu geograficnedefinit.

Dan RăDULESCU

Tiberius Adet & AlinaDumitrescu- pictură -

În schimb, Alina Dumitrescu oscileazăîntre modelele constructiviste şi celeorganice.

Pânzele ei constrâng realitatea, uneoriprintr-o linie extrem de precisă, să coexistecu noţiuni metafizice, precum visul.

Chiar ea, prin unele titluri, „Arhitecturitranscendentale” spre exemplu, îi explicăîntr-o manieră clară privitorului direcţia, cusensul aici, de mod de înţelegere, de privireal lucrării.

Viziunea constructivistă este întărită deelemente geometrice în unele cazuri uşordeformate, alteori stricte, dar întotdeaunaarmonizate.

În plus, în unele cazuri, ele capătă, ajutatecromatic, fluiditate şi decorativism.

Indiferent că sunt „Zori de zi” ori„Nocturne”, însăşi dimensiunile pânzelor facaluzie la importanţa fenomenului cosmic –răsăritul şi apusul – noaptea, liniile sestabilizează într-o cromatică rece, iar ziua, înlumină, ele se desfac în pete mari.

În picturile celor doi artişti nu o să găsiţidecât vag trasat conturul fiinţei umane, ca oamintire a ei într-o lume din care a fostexclusă.

Faciesul lipseşte cu desăvârşire, la felîmpovărătoarele detalii anatomice.

Iar acum, mă întorc la tema de meditaţiede la începutul discursului, cu o concluzie:într-un fel, artistul abstract are rolulpreotului, trebuie să te facă să înţelegi ceeace nu vezi şi, mai ales, să crezi în existenţaunei realităţi ce depăşeşte graniţele ace.

g

Pictorii, graficienii şi sculptorii prahoveniau întâmpinat ziua de 30 ianuarie 2012– bornă istoriografică în viaţa marelui

nostru dramaturg (160 de ani de la naşterealui), cu o amplă expoziţie de uleiuri, desene,acuarele şi reliefuri inspirate de personalita-tea planetară a lui Nenea Iancu. Expoziţia s-avernisat pe 11 ianuarie 2012, într-oatmosferă exultantă, tutelată de anverguraeuropeană a marelui nostru dramaturg.

Cine a ascultat discursul academicianuluiEugen Simion, duminică 15 ianuarie – ZiuaNaţională a Culturii Române, unul cuadevărat patriotic, după mine, a avut prilejulsă audă şi să înţeleagă cât de româneascăeste entitatea din jurul Carpaţilor şi cât deromânească trebuie să rămână ea, înperversul mecanism al globalizării (un nouimperialism!), referindu-se la profunzimeaunică a gândirii şi operei lui Mihai Eminescu!L-am ascultat la Radio România Actualităţi –pentru că Televiziunea Naţională – pe care oplătesc lunar, pentru partizanatele eiimbecilizatoare, nu a transmis nici măcar unminut live – şi m-am fericit că, asemeneaunuia care l-ar fi ascultat pe Titu Maiorescu,auzeam împotrivirea faţă de ceea ce haitelepoliticianiste macină, cu interesele lorimplacabil meschinelor, statornicite şi înaltconsolidate în societatea noastră: 1.Cercetarea, 2. Educaţia şi 3. Şcoala!Păstrarea şi impunerea valorilor Naţionale –a statuat astfel, academicianul Eugen Simion.Or, în nota acestui deziderat, Filiala Prahovaa Uniunii Artiştilor Plastici din România, aadus

cronica plastică


Serghie BUCUR

Caragiale – Omagiu

Gh

eorg

hiţ

ă G

hin

ea U

RIA

ŞU


un răsunător omagiu contemporanuluimarelui nostru Eminescu, Caragiale, printr-oeuforică desfăşurare tematică din operaautorului Nopţii furtunoase şi al Scrisoriipierdute! Fiindcă – nu spun o noutate –Nenea Iancu va fi – este şi va rămânereperul esenţial, expresia în platină aTeatrului românesc!!! L-aţi văzut şi ascultat,în filme şi la radio, pe Shakespeare, Molièreşi Goldoni, şi, în egală măsură, pe Caragiale– sinteza umorului şi ironiei româneşti ! Şi,pentru că în ianuarie el esteamintit,.comemorat /sărbătorit, la distanţăde 15 zile, de Eminescu – contemporanidoar 37 de ani, să ne amintim conceptul luiG. Călinescu, referitor la Poetul Nepereche:„Pentru că este române, Eminescu esteuniversal!” De la o asemenea consideraţieau pornit organizatorii ExpoziţieiCARAGIALE – Omagiu.

Circa 50 de lucrări, în ulei, grafică,acuarelă, tuş, bronz, au reflectat un Cara-giale în versiuni, ficţionale, dintre cele maisugestive şi mai pline de tâlc. Precum ne-aurămas scrierile Lui, cu deosebire în Teatruaşa de profunde şi de polisemantice. Noto-rietatea semnăturilor Expoziţiei a alcătuitsuma valorilor artistice a majorităţiilucrărilor expuse.. M-am aflat, în debutulanului plastic 2012, faţă-n faţă cu pleiadamaeştrilor prahoveni, de mărimecontinentală, elocvenţa lor stimulând valori-zarea capodoperelor expuse pe simezeleGaleriei ploieştene.

Militiade Nistoroiu s-a distins printr-unPortret de familie (Caragiale în braţe cu fiulsău, Ion Luca), pictat în sienna arsă, în stiluldomestic, impus de subiect; a plăcut portre-tul lui Caragiale, lucrat în tuş, într-o manierăpicturală psihosomatică activă, astfel căacestuia am putut să-i aud respiraţia; lucra-rea d-sale în sepia, trimite chiar la Schiţe-legeniului românesc al Moftologiei ! Specta-culosul subtil reîntâlnit la maestrul FlorinŞuţu atinge paroxismele în stilizatele d-saleFotografie de grup I şi II, Domnul Goe (titlul

meu) şi Tren de plăcere (idem). Am râs culacrimi în faţa desenului Eu cu cine votez!Discreţie şi epocă în Ploieştii lui Caragiale şiîn Personaje caragialeşti, de Mihaela Ilie şipersuasivele lucrări semnate de EmanuelaCeapă: Carnaval, în D’ale carnavalului şi înPersonaje din teatrul lui Caragiale (denumiriS. B.). Daniela Rândaşu a „smuls” într-o ideegrafică gen colaj, o clipă din O scrisoarepierdută, iar Marilena Ghiorghiţă, în stilul d-sale foarte personal, a semnat uleiul intitu-lat Scenă. Măştile Ritei Bărbulescu au repusîn mişcare chipuri din infinita lume aSchiţelor şi Teatrului lui Nenea Iancu, învreme ce maestrul Ion Dunea, inimitabil,într-o grafică dusă la esenţe, ne întoarceprin veac, să re-vedem imperialul Piccadilly(pe care, între 1951 şi 1977 l-am văzut întoată splendoarea lui), plina de mistereCasă Dobrescu, actualul Muzeu Caragiale, şi„Statua” lui Radu Stanian – toate, înconju-rate de freamătul provincial-romantic deodinioară, după care zadarnic tânjim! Su-perb Spiridon-ul Cameliei Profirescu (căreia,prin intermediul soţului d-sale, i-am adresatfelicitări)! Am mers mai departe, prin faţasimezelor şi am admirat Piscupeasca Mihae-lei Laslo, tratată în manieră japoneză, amascultat tăcerea din Casa Lumânăraruluipictată cu durabilă tristeţe, de maestrul DanAlexiu, peregrinând pe dealurile din jurulHaimanalelor copilăriei lui Caragiale, să treccât mai aproape de Căsuţele în plină şipăstoasă iarnă, ale maestrului Victor Mun-teanu!

Prefaţă la anul plastic 2012, expoziţiacu substrat omagial CARAGIALE rămâne unaexcepţională, prin această panoramică pri-vire în viaţa şi opera lui Ion Luca Caragiale,un veritabil Omagiu adus „inteligentului –independentului - impertinentului” Maestrual identificării prostiei omeneşti la noi şi,Doamne fereşte-ne, şi la atâţia alţii…!

cronica muzicală


Melomanii ploieşteni prezenţi în searazilei de miercuri, 30 noiembrie2011, în sala Ion Baciu a Filarmonicii

Paul Constantinescu, şi-au dat încă odatăseama, sunt convins, ce dar dumnezeiesc auîn adolescenta pianistă Daria Ioana Tudor !!!În jur de o sută cincizeci de public auaclamat-o repetat şi s-au întrecut în a-i oferibuchete de flori şi a o îmbrăţişa cu oveneraţie care a stârnit fiorii rarissimeibucurii !!! Cronicarul însuşi a trăit aceastăimplozivă bucurie, în clipa în care l-aîmbrăţişat – cu sentimentul recunoştinţeifaţă de un părinte adevărat, împlinit, vreausă spun - pe domnul Cezar Tudor – tatălilustrei noastre pianiste, mândru, în sinea lui,că, alături de distinsa doamnă Livia Tudor, aucrescut-o şi educat-o pe Daria în idealurilefamiliilor nobile de altădată ! Daria IoanaTudor a confirmat încă odată, că, oriceinterpretare pianistică a sa, este o creaţierelevantă şi revelantă, că orice execuţiepianistică marca Daria Ioana Tudor, izvorăştedin harul Ceresc !

Concertul în Sol major pentru pian şiorchestră, de Maurice Ravel (1875-1937), afost bijuteria simfonică pe care Daria IoanaTudor a prefăcut-o în perlă a interpretăriipianistice universale. Execuţia DIT, dacă mi-este îngăduită această la modă abreviere, apartiturii raveliene, este una – a câta, defapt, pe registrul strălucitelor sale apariţiiconcertistice – repet: este una istorică,fundamentală pentru arta solistică ageneraţiei sale şi cu atât mai expresivă înpalmaresul Dariei Ioana Tudor ! Degajarea

exemplară, frazarea sublimă a fiecăruitempo, a ritmurilor în legato-urile cândnervoase, când contemplative, virtuozitateaproaspătă şi dezinvoltă, alta de câtprecedentele, limpezimea execuţiei, aliuraîntregii fiinţe, în continuu acord cu gesticavrăjitoare a mâinilor – cam acesta ar fi, înputerea cuvintelor noastre, portretulpianistei Daria Ioana Tudor, pe durata celortrei părţi ale lucrării marelui compozitorfrancez. Daria noastră – ce româneşte simtcă sună această sintagmă, cu proprietăţi detezaur spiritual autohton-naţional ! –jubilează atunci când dă viaţă claviaturii !Daria – toată în alb, pianul – şi el alb, douăorhidee vii, îndumnezeitoare, pe scenaFilarmonicii – desigur, şi ea a noastră, auprefăcut Concertul ravelian în Sol major, într-o Simfonie în Alb – nuanţa purităţii dorite defiecare dintre noi, să ne curăţe, fie şi pentruo secundă, de canceroasele penitenţecurente ! Impresionabilul duet în alb a înălţatîncă un castel al visării, a împodobit suavultablou cu Daria Ioana Tudor la pianulFilarmonicii ploieştene, cu „ghirlandele”desenate între pupitru şi pian, de baghetavulcanică a maestrului Ovidiu Bălan –contaminant trăitor al marii muzici ! Erupţiileatitudinale în trombă, urmărite de public, înperimetrul nevăzut al podiumului, într-ununison ireproşabil cu măsurile şi accentuărileorchestră-pian, sponatnele exultări aledirijorului – Cetăţean de Onoare al Ploieştilor– au sporit francheţea şi dexteritateamagnificei soliste – de doar 14 ani ! Care,graţie romanului „Viaţa la patru mâini”, dejurnalista franceză Catherine Lepront, m-adus cu gândul la începuturile şi mai ales lanativul talent pianistic al Clarei Schumann(1819-1896) – legendara soţie şi inspiratoarea lui Robert Schumann (1810-1856), celebrăpianistă a Germaniei veacului XIX. Impecabilăşi naturală prin originalitatea execuţiei şigraţia – aparent distantă –, Daria IoanaTudor l-a sedus, cu siguranţă, pe Ravel însuşi,acolo – în lumea umbrelor pe unde (şi) el

Serghie BUCUR

DIVINA DARIA


peregrinează! Laolaltă cu el, vrăjiţi de overitabilă „Albă ca Zăpada”, noi – „piticii” –care i-am urmărit solo-ul, am simţit,covârşitor, absolutul desăvârşitei interpretări! Apogeul serii concertistice cu Daria IoanaTudor l-a atins, urmare valurilor de aplauze şia avalanşei de buchete de flori pe care, dinsală, cel puţin opt persoane le-au oferit AlbeiCa Zăpada, interpretarea primei părţi dinSonata Patetica, opus 13 nr. 8 în Do major,de Ludwig van Beethoven ! Evlavie şimelancolie, claviatură căzută în transă, submâinile diafanei pianiste ! Precizienemţească pe cadenţele unui romantismproaspăt, ca şi cum Egmont s-ar fi întâlnit cuTitanul în compania Bettinei Brentano, înparcul regal din Heidelberg…!

Toate aceste minunăţii s-au petrecut înpartea a II-a a serii simfonice despre carevorbim, la finele căruia l-am felicitat – culacrimile unei bucurii indescriptibile în ochi –pe d-l Cezar Tudor. Ceva mai târziu,încercând, eu şi colegul de rubrică, TudorMihalache, să „furăm” o secvenţă fotograficăcu Maestrul Bălan şi Discipola d-sale, ne-ammulţumit cu scena în care d-na prof. univ. dr.Sanda Hârlav Maistorovici a ţinut să o felicite– cu aceeaşi căldură părintească – pe Daria !

Simfonicul de miercuri, 30 noiembrie s-adeschis cu capodopera lui George Enescu,Suita de orchestră nr. 1 în Do major, opus 9,parcă pentru a pregăti publicul pentruexcepţionala solistică a Dariei Ioana Tudor !Curata şi adânca rezonanţă a Suiteienesciene, perfect executată de OrchestraPaul Constantinescu, s-a întrupat în stărisufleteşti generate de mişcările în meditaţieşi patos subliniate de corpusul orchestral.Prima, a însemnat recursul la succesiuneacâtorva momente ce „pictează” oricând opaşnică zi de primăvară: crugul ei, o ploaieiute şi blajină, care domoleşte praful uliţelor,venirea înserării şi stingerea lămpii cu gaz, pecând bunica se închină pentru somnul curatale nepoţilor ei. Exclusivă execuţie a viorilor,mişcarea întâi – Prélude a l’Unisson –

Modérément, a prefigurat curgerea lină aunui pârâu într-un tablou de Grigorescu. Adoua, Menuet lent – Mouvement deprécédent, păstrează decenţa dansului calsicromânesc din epocă; aici, nuanţările au de-secretizat subtilităţile enesciene, în chei cuuimire descoperite de auditoriu. Solo-urilede vioară ale concert-maestrului CosminStoica, au cristalizat partitura deopotrivă cuorchestra, sugerând scene din viaţa Livenilorlui jurjac (apelativul folosit de mama luiEnescu, în toată copilăria acestuia), de laplecatul vitelor la păscut şi al ţăranilor laplug, la întoarcerea acestora la casele lor, laivirea lunii şi furişul junilor îndrăgostiţi...Interméde - Gravement, adică Interludiul,mişcarea III-a, a refăcut solemnitatea uneizile petrecute de enoriaşi în biserica satului,iar în ultima, a IV-a, Final - Vif, orchestra şimaestrul Ovidiu Bălan au suspendatrespiraţiile, pentru o clipă cosmică. Odatăajunşi la capătul energicelor frazări cuinfluenţe preclasice, ne-a fost restituite,temperamental, optimismul vechiului dansenglez, în materialitatea lui arhaic-populară.Ultimul acord s-a oprit deasupra publicului,în fulgerător-armonicul terminus al vajniceieurithmii italiene: tarantella.

Bravissimo Daria Ioana Tudor, BravissimoOrchestra, Bravissimo maestre OvidiuBălan!!!

Gh

eorg

hiţ

ă G

hin

ea U

RIA

ŞU


interviu

Ştefania este câmpineancă şi are 35 deani. A absolvit, la Bucureşti, Universitateade Arte, Secţia Sculptură şi are master înarte vizuale, predând, în acest domeniu,la Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” din Breaza.

Soţul Ştefaniei, Marius , are 36 de ani şis-a născut la Câmpina, având rădăcinile laTelega. Şi el a terminat Universitatea deArte, Secţia de Sculptură, la fel, cu masterîn arte vizuale, acum fiind asistent laFacultatea de Arhitectură din Capitală.

Cei doi soţi se cunoşteau dinainte de a-şiurma studiile, facultatea nefăcând decâtsă-i aducă din nou împreună, pentru a-şiuni destinele, marcaţi de aceeaşi pasiune:sculptura. Aceasta le-a conferitrecunoaşterea în 2008, când au devenitmembri ai Uniunii Artiştilor Plastici.

- De fapt, cum v-aţi cunoscut?Ştefania: Ne-am pregătit pentru facultate cu

acelaşi profesor, aici, la Câmpina, cunoscutulsculptor Alfred Dumitriu. Acolo, în atelieruldânsului ne-am cunoscut. Am fost doar colegide atelier. Era singurul bărbat printre patrufete. Pe parcursul activităţii noastre din atelier,colegele mele au plecat, rămânând doar cuMarius. Cu un an înainte să intrăm la facultate,ne-am apropiat şi am făcut şi un copil. Apoi, amintrat amândoi la facultate, în aceeaşi grupă.Au trecut de atunci, 13 ani.

- Ce v-a determinat să vă îndreptaţi cătresculptură?

Ştefania: Îmi plăcea mult ideea de formătridimensională, genul de desen şi tot ce ţinede aşa ceva. Numai că, mi-era un pic frică.

Recunosc, prima dată când am dat lafacultate, am dat la ceramică. Ceramica e, unpic, înrudită cu sculptura, dar e totuşialtceva, spre decorativ. Îmi place şi parteadecorativă, îmi place şi grafica. Sunt multelucruri care îmi plac, dar s-a văzut că, totuşi,sculptura e cea care m-a atras mai mult.Oricum, am avut nişte ani de căutări. N-amştiut de la început că-mi place sculptura.

Prima oară când am pus mâna pe lut s-aîntâmplat când am fost în copilărie cu cortul,cu părinţii, undeva, pe Valea Prahovei.Mama e ingineră, dar avea pasiune dincopilărie, puţin către pictură, puţinăsculptură… În acea excursie a găsit nişte lut şimi-a modelat un portret, pe care nu pot să-luit niciodată. Apoi, m-a încurajat şi pe minesă pun mâna pe lut. A fost un moment pecare nu pot să-l uit!

Mă gândesc şi la momentele când tata îicioplea mamei nişte cercei, pe care îistudiam foarte mult, mirându-mă cum de-aputut să-i facă. Probabil că toate acestea aufost nişte repere, care m-au determinat săaleg sculptura.

Marius: Eu, ce să spun… N-aş puteamerge, prea adânc, în copilărie, neavândceva clar, legat de sculptură. Ştiu că-miplăcea să desenez, să mă joc cu tot felul demateriale. Abia în timpul liceului legătura cusculptura s-a făcut prin tata. Era turnător-formator şi-i turna lucrările în bronz luiAlfred Dumitriu. Mai le lucra şi acasă şi înfelul acesta am luat, un pic, legătura cusculptura, dar mai mult partea tehnică. Maitârziu, când l-am cunoscut pe AlfredDumitriu şi am văzut ce face, mi-am datseama ce înseamnă, de fapt, sculptura caartă. Mai târziu a văzut nişte lucrări de-alemele şi mi-a spus: „Ia vino tu la mine, laatelier, poate vrei să te pregăteşti să dai lafacultate”. Bineînţeles că nu mi-era clar dacăasta voi face, dar m-am dus la el. Mai eraucâţiva colegi şi mi s-a părut interesant cepresupune pregătirea şi toată această calede urmat şi mi-am zis să încerc.

Ştefania şi MariusSTROE:

„Nu există adevărabsolut , în artă!”


- În timpul facultăţii şi după terminarea ei,aţi reuşit să vă sedimentaţi direcţia spre carevă veţi îndrepta, legat de sculptură? Cum v-aţi cataloga, ca artişti?

Ştefania: Am fost puşi să facem diferitelucruri, ca să vedem cu ce se „mănâncă”sculptura. Aşa e logic, normal. Intri la o secţie,dar faci şi alte cursuri legate de grafică,fotografie, vitraliu, mai multe… Recunosc căgrafica şi partea legată de lemn şi bronz mi-au plăcut mai mult. Sunt lucrurile care m-aumarcat pe mine şi spre care m-am îndreptat.

Marius: Cursurile…, şcoala e un pic liberă,pentru că nu e ca la ştiinţele exacte. Mergi săînveţi şi să-ţi deschizi mintea şi să-ţi alegidrumul. Noi am avut şi un profesor deosebit,foarte deschis, Mihai Buculei. Ne-a lăsat liberi,nu ne-a închistat cu un anume tip de gândire,un anume tip de desen, ca să putem să nedesfăşurăm şi să ne alegem singuri calea.

Faptul că am avut un profesor atât de buna fost un mare avantaj pentru noi! Cu toţi neaflăm în perioada de post modernism, dar nue atât de uşor de încadrat o lucrare. Totuşi,faţă de ceea ce fac alţii, putem spune desprenoi că suntem artişti „cuminţi”.

- Povestiţi despre arta proprie, despreinspiraţie…

Ştefania: E normal să te inspiri şi să fiiinfluenţat, nefiind deloc un lucru rău. În acestfel, se poate naşte ceva foarte personal.

Lucrurile se pot diferenţia foarte bine. Deexemplu, Alfred Dumitriu este metafizic, cusubstraturi, cu trăiri transcendentale. Mariusare mesajul, transmite mesaj prin lucrărilesale, direct, la obiect. Eu m-am legat de copilărie,ceea ce se vede foarte tare, în lucrările mele.Sunt lucruri clare, figurative, nu abstracte.Zona copilăriei e cea mai sinceră din sufletulmeu. Nu mă pot lega de ceva în care nu cred!E cel mai sincer lucru, ce m-a marcat, mai alesde când am copii, văzând, prin ei, copilăriamea. E singurul lucru de care mă agăţ, pentrucă sunt sinceră în lucrări. Şi-atunci ies bine!Am creat joc, Faţa-ascunselea, Căluţulzburător, Caruselul, Pe dos…

Marius: Eu, încă din facultate, am începutsă fac lucrări în metal. La început, am făcut cubronz, dar nu prea m-a atras. Am lucrat multcu fier, mi-a plăcut şi-am mers mai mult peacest drum al metalului. Ca teme, am avutmai multe serii cu Sf. Gheorghe, Urechealumii, Cei patru evanghelişti…, o serie legatăde cuplu, Divorţul, Partaj - care se află la Casade Cultură - şi altele. Pe lângă sculptura cufier, îmi place un meşteşug, poate uitat,fierăria. Fac şi fier forjat tradiţional.

- Când aţi avut prima expoziţiepersonală?

Ştefania: Eu am avut anul trecut, fiindfoarte încântată. A fost cel mai importantmoment pentru mine, ca artist!


Am fost invitată la Muzeul „NicolaeGrigorescu”, unde există o sală micuţă deexpoziţie, foarte plăcută, care se potriveafoarte bine lucrărilor mele, şi ele relativ mici,lucrate în lemn. Apoi, expoziţia a circulat şi laSinaia, la Casa de Cultură, la Cornu, la muzeu,ceea ce pe mine m-a bucurat, că au dorit-o şialţii. A fost un moment bun, pentru mine,important. E greu să faci prima expoziţiepersonală! În afară de această expoziţie, amparticipat la fiecare târg expoziţionalorganizat de UAP, salonul de primăvară şitoamnă. Nu am ratat niciunul, pentru că suntimportante. Am mai participat în Bucureşti,la un salon de sculptură, bineînţeles, laexpoziţiile de master şi licenţă, la TeatrulNaţional. Nu refuzăm nicio expoziţie.

Marius: Prima mea participare publică,pentru că nu pot spune că a fost expoziţiepersonală, a fost expunerea unei singurelucrări, în aceeaşi sală de la muzeul„Grigorescu”. Era lucrarea mea de master, Sf.Gheorghe. După ce a zăcut câţiva ani încurtea mea, am primit invitaţia să o duc lamuzeu. Ştiu că a plăcut, având un mareimpact la public. Normal…, m-a bucurat acestlucru. În rest, am participat, aşa cum a spus şisoţia, la diverse saloane.

- Sunteţi artişti plastici, dar şi soţ şi soţie.Aveţi divergenţe de opinii?

Marius: Divergenţe nu, dar moduridiferite de abordare, de interpretare a uneiteme, e firesc. Nu există adevăr absolut, înartă!

Ştefania: N-ai cum să te lupţi pe ceva!Multă lume se gândeşte că noi suntemconcurenţi. Nu există aşa ceva! E atâta loc,pentru toată lumea, în artă, încât n-ai cum săte lupţi pe ceva.

- Ce vă doriţi cel mai mult, din punct devedere al pasiunii care vă leagă?

Ştefania: Să merg în tabere de creaţie.Pentru mine, au fost foarte fructuoase. Eceva ce te împinge să lucrezi cu poftă. Dacă ţise oferă şi material, cu atât mai bine, fiind unmare ajutor.

Marius: Da, aşa e. E un moment foarteplăcut în tabere, când te duci să lucrezi şicunoşti şi alţi artişti. Asta e legat de dorinţa taşi recunosc că nu aş da cu piciorul la aşa ceva.

Eu îmi doresc să am aceste momente delibertate, cât mai multe, care îmi permit sămă gândesc la ale mele şi să fiu, un pic, într-olume a mea. Bineînţeles, fără să mă depărtezprea mult de îndatoririle de soţ şi tată.

Carmen NEGREU

interviu

L-am cunoscut pe artistul Mircea Nicolauîn 2008, la vernisajul unei retrospective apicturii româneşti organizate la galeriileFundaţiei Taylor din Paris.

De curând, în 2010, am regăsit o retrospectivăpersonală Mircea Nicolau la Muzeul de ArtăVizuală Galaţi şi apoi la Muzeul judeţean deArtă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” sub oformulă plastică definită ca “o pendulareîntre abstract şi figurativ”.

Actualmente stabilit în localitateaWuppertal din Germania, artistul plasticMircea Nicolau s-a dedicat total pasiunii salepictura de şevalet.

Am avut şansa să obţin în exclusivitate uninterviu maestrului Mircea Nicolau, un artistromân universal, prin excelenţă.

Das rote kleid, ulei/panză, 90x60cm

Marina Nicolaev - Artistul plastic MirceaNicolau din Germania este un suprarealistrecunoscut având o paletă de expoziţii

impresionantă. Mircea Nicolau, abordaţipictura de şevalet, scenografia cu deosebităpasiune. Cine este artistul Mircea Nicolau?

Mircea Nicolau - M-am născut în Brăila,dar de copil – eram încă în clasele primare –tatăl meu murind, ne-am mutat la Bucureşti.

După terminarea liceului, aş fi dorit sămerg la Arte Plastice, dar familia a consideratcă meseria de inginer este mai sigură. Aşa căm-am înscris la singura facultate care mi-aprimit actele, la Chimie Alimentară. Tatăl meufusese exportator de cereale, aşa că în aniiaceia – anii 50 – nici nu ajungeai să dai unexamen când veneai din familie de burghezi.

După trei ani de studiu la chimie – fărănici o înclinaţie spre aceasta – am renunţat şim-am dus la Arte Plastice să fac un an depregătire, care pe vremea aceea se numeaAudienţă, dupa care actele pentru înscriereala examen mi-au fost din nou respinse.

Am început să fac scenografie la diferiteCase de Cultură şi la Casa Centrală a Armatei.

Atunci am avut marea şansa să fiuremarcat şi să devin elevul si mai apoiasistentul a doi din cei mai mari pictoriscenografi ai ţării şi anume Mircea Marosin şiDan Nemţeanu (actualmente la IowaUniversity, SUA -MN).

Debutul meu în teatru ca scenograf a fost în1964 la Teatrul Nottara din Bucureşti, curealizarea costumelor pentru “Prima zi delibertate“ de L. kruczkowski, în regia Sandei Manu.

Mircea Nicolau:

„Eu nu pictez imagini,ci idei”



Au urmat apoi: spectacole de teatru,operă, operetă, muzicale şi teatre deanimaţie în diferite oraşe din ţară şi dinstrăinătate. În 1968, odată cu angajarea meaca scenograf în Teatrul de Păpuşi din Galaţi,am devenit şi membru în Uniunea ArtiştilorPlastici iar în 1986 am fost angajat la TeatrulŢăndărică din Bucureşti.

Der Anfang, ulei/pânză, 40 x 45 cm

În total, am realizat 121 de spectacole –decoruri, costume şi păpuşi – în: România,Bulgaria, Germania, Suedia şi Siria unde, laDamasc în 1976, am fost invitat împreună cuDorina Tănăsescu să înfiinţăm teatrul depăpuşi, pentru care am montat şi spectacolulde deschidere.

Primul meu contact cu occidentul a fost în1972 când, împreună cu regizorul StefanLenchish, unul din marii creatori de teatru deanimaţie, am fost invitaţi la Stockholm laTeleviziunea Suedeză unde am făcut un filmserial pentru copii.

Multe din spectacolele mele au obţinutpremii la diferite Festivaluri Naţionale şiInternaţionale. În afară de acestea, am fostdistins personal cu:

- Premiul pentru scenografie – FestivalulInternaţional P.I.F. 1982 – Zagreb – jugoslavia

- Premiul pentru scenografie – FestivalulNaţional 1983.

- PREMIUL A.T.M. 1983 PENTRUSCENOGRAFIE

- Premiul pentru scenografie – Festivalul

de teatru – Focşani 1964.- Premiul pentru scenografie – Festivalul

Ion Creangă – Bacău 1985- Premiul pentru scenografie – Festivalul

Naţional 1985- Premiul pentru scenografie – Festivalul

Internaţional 1993 – klagenfurth – Austria.- Premiul pentru scenografie – Festivalul

Internaţional 1994 – kragujevac – Serbia.- PREMIUL DE EXCELENŢă 2007 UNIMA -

PENTRU ÎNTREAGA ACTIVITATE.

Tandresse, tehnică mixtă, 90x60cm

Deşi lucrul pentru teatre îmi ocupa foartemult timp, nu am renunţat nici un moment lavechia mea pasiune: Pictura.

Aşa că, în 1987 când m-am stabilit înGermania, m-am dedicat în întregime picturii.

Am expus în galerii şi la mari SaloaneInternaţionale în: Germania, Franţa, Belgia,japonia, Spania, Luxemburg şi în România. Cade exemplu:

1990 – Paris Salonul Independenţilor -Grand Palais.

1991 – Paris Salonul Independenţilor -Grand Palais

1992 – Deauville Federaţia Naţională aCulturii Franceze.

1992 – Braunschweig Galeria Rom-Art -Expoziţie personală


1993 – Osaka Festivalul Internaţional de Grafică1993 – Paris Salonul de Toamnă - Grand Palais1994 – Paris Salonul de Toamnă - Espace

Tour Eiffel1994 – Paris Salonul “Figuration Critique“1995 – Braunschweig Galeria Rom-Art 1996 – Wuppertal Expoziţia Anuală1998 - Wuppertal Expoziţia Anuală1999 – Luxemburg Al VI-lea Salon de

Pictură şi Sculptură2000 – Altea-Spania Galeria Artea2000 – Braunschweig Galeria Rom-Art -

Expoziţie Internaţională2002 – Wuppertal Von der Heydt Museum

– Bienala Barmen.2002 – Wuppertal Backstubegalerie -

Expoziţie personală2002 – Gent Târgul Internaţional de Artă2002 - Liege Galeria Michel Hanon.2003 - Bochum Galeria „kunst in der

Rotunde„ – GEA2003 – Valencia Galeria Maika Sanchez2004 – Liege Galeria Maxal 2006 – Amersfoort Galeria “1687“ Marike

D. Dienar2007 – Bucureşti Galeria Apollo. “12

Pictori Români din Europa“2008 – Bucureşti Galeria Ana - Expoziţie

personală2008 – Paris Fondation Taylor

Retrospectiva de Pictură Românească2010 – Düsseldorf Palatul Benrath -

Expoziţie personală2010 – Galaţi Muzeul de Artă Vizuală -

Expoziţie Retrospectivă Mircea Nicolau2010 – Ploieşti Muzeul de Artă – Expoziţie

Retrospectivă Mircea NicolauMN - Cum aţi descoperit pasiunea pentru artă?Mircea Nicolau - Cum am descoperit-o ...

nu stiu… nu a fost o descoperire…. de fapt…a venit de la sine... desenam...î n şcoală, laliceu, pe caietele de notiţe.

Mai târziu, la examenul de bacalaureat,profesorul de matematică mi-a spus “Nicolau îţidau examenul numai dacă îmi promiţi că te duci laarte şi nu la o facultate tehnică, că omori oameni“.

Nobody, tehnică mixtă, 70x60cm

MN - Sunteţi considerat ca un Suprarealistprin excelenţă. De ce suprarealismul?

Mircea Nicolau - Poate. Aşa am fostetichetat, dar eu nu m-aş situa ca făcândparte dintr-un anume curent artistic.Formaţia mea ca scenograf mi-a deschisnenumărate căi în felul de a gândi o lucrareşi de aici iese şi diversitatea de direcţii încare pictez.. Pentru că eu nu pictez imaginici idei. Fiecare tablou spune o poveste cuîncărcătura ei dramatică, ca o piesă deteatru într-un singur act. Ideea de la carepornesc, mă face să mă exprim în felul celmai potrivit pentru ea: suprarealist,abstract, fantastic etc.

MN - Cum este sprijinit un artist înGermania, există un sindicat o uniune la careaţi aderat?

Mircea Nicolau - Desigur exista în fiecareoraş asociaţii de artişti plastici. Există deasemeni şi Uniunea Artiştilor Plastici peîntreaga Germanie, al cărui membru amdevenit în 1991.

În privinta sprijinului….fiecare se descurcăcum ştie şi cum poate. Afară de o expoziţie a


Nebel, tehnică mixtă, 24x30 cm

membrilor Uniunii, care se face o dată la unan sau doi, într-o sală de expoziţie a uneifabrici dezafectate, pentru că aşa estemodern, nu există alte activităţi.

MN - Ce înseamna Arta pentru Mircea Nicolau?Mircea Nicolau – Arta înseamnă pentru

mine totul. Este felul meu de a mă exprima,de a dialoga cu lumea.

Eu nefiind un spontan şi un vorbitor, încercsă-mi expun ideile prin pictura pe care o fac.

MN - La Muzeul de artă din Ploieşti a fostorganizată o retrospectivă Mircea Nicolau.Ne puteţi spunemai multe despreacest evenimentatât de importantîn viaţa unuiartist?

Mircea Nicolau– Anul trecut înluna Octombrie,Muzeul de ArtăVizuală din Galaţimi-a organizat oExpoziţieRetrospectivă,pentru care mi-apus la dispoziţiepatru Săli, în caream expus aproapecincizeci de lucrări. Dan Basarab Nanu,directorul muzeului, a gândit această

expoziţie ca o sărbătorire după mai bine dedouăzeci de ani de când lipsesc de pe afişeleGalaţiului şi într-adevăr m-am simţitemoţionat că după o absenţă atât de lungănu am fost uitat. În acelaşi timp a fostgândită ca o expoziţie itinerantă în mai multemuzee din ţară. Astfel, la sfârşitul anuluitrecut expoziţia a fost preluată şi de Muzeulde Artă din Ploieşti.

MN - Ce loc din Romania este asimilat cunotiunea de nostalgie?

Mircea Nicolau – Nostalgii? sigur ca am.Port foarte des cu mine imagineaBucureştiului meu, acel „Mic Paris” cucartierele lui vechi, cu case boiereşti undeam copilărit, parcă îmbrăcate în mistereletrecutului. Nu elementul spectaculos mi-lamintesc, ci pur si simplu puritatea lor,povestea lor.

Mai pot vorbi de acea minunăţie amunţilor Bucegi, de stâncile pe care m-amcăţărat şi pe care le-am avut atât de aproapede sufletul meu, (în tinereţe am fost unpasionat alpinist) .

Când gândul mă poartă prin acele locuri,simt răcoarea dimineţilor, îmi amintesc de

albastrul cerului, deliniştea pădurilor.

MN - Ce urăripentru noul an 2011doriţi să trimiteţicolegilor artişti dinRomânia?

Mircea Nicolau –Ce le doresc colegilormei din România ?

Le doresc săcreadă mai departeîn puterea lorcreatoare şi sămulţumească ceruluică s-au născut cuacest darextraordinar.

Să te exprimi prin culoare, lumină,umbră… nimic nu este mai minunat!

La reine de la neige,ulei/pânză

Die freude, tehnicămixtă 70x38 cm

poezie


Marius CERNICA

APăSARE ÎN TIMP

înroşituri de pastă de pix pe hârtieun cântec de leagăn surâsurilor talemă legăn pe elele strâng la piept cu ochiişi sper ca mâine să-mi îngânebătăile-n timpane şi inimăaş muri iarcălare pe-o scândurăde cer pe cer stai tuazi am mai cucerit o înălţime

*sau nu… doar am atins-o şi mi-e fricănu de cădere, ci de greutatea aripilor ce par o povarăchinuitoare chiar şi pentru norii însângeraţi de atingerile soarelui se scurg picături reci pe rândle prind în pumn

pentru tine... să te hrăneşti din amăraciunea lor sa te aducă o treaptă mai jos în agoniedar e târziu căci a trecut şi mâine...

*suflare am încă-n buzunareşi te fluieră când trecimomentan savurez păcatulde a-ţi fi profanat şirul gândurilor despre ieriiartă-mi a treia personalitatee derutată rău atunci când râzi

aşa striveşte timpulcorole şi ideiaşa sfidez eu timpulşi te aşteptca să fii doi...

DOMNIŞOARA CRIMA

mă prelungesc în lacrimiplecat-a unul dintre mineca să-ţi colinde urmaajunge-te-ar chiar pe pământ

domnişoara Crima

eşti ca un loc de datcu vânt şi cu cenuşicandid aruncă-mi racla din pieptstrâmb, între cioclii zbelehuzi

afară e in cancerşi-aşa nu meriţiacest cocktail de iarnăpe timp de vară încât

domnişoara Crima

chimoterapia tam-ar reabilita moralşi-n termeni simboliştişi-n cei postmodernişti

dar nu-mi fi numai pixeliori păreri infernaleîntre pectorali-mi format mp3zalele-ţi de sârmă să facă streaptease

buton ca să te chemtomuri de email-uriîn rafturi şi-n calota cranianăbeţişoare parfumate a cord

domnişoara Crima

numai de n-ai râde când vei citi sms-ul ăstalung…


PENDULA

de ce să fiu cuccând pot să-ţi fiu pendulăşi să-ţi umplu un peretedin camerăsă te trezesc noapteala oră fixăcu şoapte ticăitesă fiu părtaşla ceea ce visezişi să-ţi alung coşmarurilec-o pendulare mai arţăgoasă

crezi că dacă aş fi cucm-aş abţine să nu zbor din timpdrept la tine-n palme?

mi-ar plăcea să te uiţi şăgalnicla orele melesă mă mângâi pe la colţuri(cică să mă ştergi de praf)din când în cândcând te-oi plictisi de minesă mă vinzi unei băbuţe limbutedar să nu poţi fără mineşi să mă ceri înapoice tic-tac-uri fericite aş emite

nu vrei să ştii cât e ceasul?

SENS

umblu creangape crengile dimineţii ăsteiacând vântul nu conteazădegeaba-ţi scuturi iarno, rochia pe asfalturitot şliboviţă rahitică emanicum porii-mi scot din mine esenţa de paria

ce ţi-aş mai cunoaştegeografia, istoriace ti-aş mai povesti cum stă treabacolo josprintre ventriculii mei brăzdaţi de tranşeepromit să fiu gentleman

şi să te car numai în litiereferită de buze cu colţurile căzutesă-ţi fiu bufonşi stâlp al pompei (al inimii, ce credeai?)şoptiţi-aş chestii cenzurate de sufletţie, ce ai nume caramelizat

SIRENA

o zi până-n pânzele albecatarge la pupa le-aruncîmi scot şi-adidaşii din algeşi-n valuri de viaţă m-afund

răzbit-am şi ştiu că-mi va placeursita cu soare şi negicomori am în cală o miedar sirenă, de ce mă renegi?

credeam că şi paria marinăfără câlţi tamponaţi în urechisimţit-a mirajul de ştimăsimţit-a şi gust de perechi

limanuri bogate – degeaba!nici chefurile nu-mi mai priescsirena sfârşească-mă, atâta!pe lume-altceva nu-mi doresc

ALINT

alint ontologicm-auzi de-afarăcum ciocăn dupa tinedin parţi? boboci născuţi din dorinţa de alintfac să-mi simt capul vidatşi sunt calcificat şi ţi-aş fuma părul

râzi...nu delirezcât de sexi tuşeau pereţiide ecoul nimeni-uluicând neuronii mei tufliţiîţi formaseră holograma pe geam

aştept să-ţi primesc curând alintul...

Călin SăMăRGHIŢANFiara

- în 13 decembrie 2011, orele 12.43, înpădurile de lângă Sibiu,bravi vânători au împuşcat eroic un tigruadevărat -

Eu nu!Eu nu! striga aripa păsăriicătre vânător.Eu nu! peştele către apă,eu nu mai locuiesc aicipe planeta voastră rotundă!îmi striga.

Pe care parte dormitu, şarpe văzător?îmi striga.

Pe-marginea-de-piatră-a-fostei-fântânisetea-se-usucă-la-soare

Pe unul dintre voi am să-l beau!Mai bine pe eadecât pe tine.Tu eşti urât şi zgârii pe dinăuntru,îmi striga.Şi prieteni nu ai.

Nu,a murit tigrul, prietenul meu,alături de care vânam oameni.

Mere târzii(Cantilenă III)

Vizuina caldă a morţii.Pătura miroase a mâţiipe care i-am aruncat în râu.Pisica îi mai caută încă,eu caut un loc în care să mă ascund.Mă priveşte cu ură, cu spaimă,dar nu ştie.

Mănânc pâine.Va fi o iarnă lungă, îmi spun,vor pune mai multă miere în stupi

şi-n casă va fi caldşi în pat va fi caldva fi cald sub pătura aiaca şi cumm-aş ascunde.

Punct mort

Ţi-am promis moartea meaca o hârtie aruncată din turn,ca un cearceaf alb în vânt.

Murim, Francescaşi nu ştim că murim.Va trece o seară,o zi,apoi o generaţie.Ocolim mereu acelaşi răspuns,acelaşi zid înainte,acelaşi Atlantic.

În spitalele albe vor staîngeri la coadăpentru transfuzii.Îşi vor schimba sângele lor albpe scuipatul nostru albşi ne vor privi în ochiprintre tuburi.

Le vor vinde apoi în pieţe pielea de înger.Vor lua un preţ bun,hohotind.

Un măr va muşca din tinedin umărul tău,din pântec.Vor pune lacăt grădiniişi vom muri flămânzi la porţile ei.

Cantilenă II

Tu îmi vezi ochiul dinspre lacrimăvei şti când dispar, după mătasea din urmăc-un singur gest ridicândcâmpii mult prea albastrece-şi pierd numeleneisprăvit.Aidoma înclinării taleîţi voi răsări drept în ochica o durere uitată.


poezie

Cântecul ei trist

Ar fi trebuit s-o crezi,ea cânta atât de binede parcă toamna se prăbuşeade parcă murise o lumeşi toţi râdeaucând ea plângeaîn cântul acela.Ar fi putut să panseze cu mâinile eiarmate,săruturile ei ar fi putut potoli conflicteplanetare.

Dar ea plângealua un fum de ţigară,buzele ei care-ar fi potolit războaiecare te-ar fi putut face să uiţi...

pianistul cânta doar pe clapele negre

luau un fum de ţigară buzele eişi plângeaşi era frigera iarnă dejao iarnă fără regrete.

Enstază

Blând august.Pe naiba, e cald ca-n iad.Acum o ninsoare ar fi raiul.Sau Apocalipsa.Să faci un bulgăre,să faci un bulgăre imensşi în el să sapi o peşteră.Una pentru tineşi una pentru Moise.Când a despărţit Marea Roşieera vară,că dacă era iarnă ar fi despărţit GheaţaRoşieîn bucăţişi poate ar fi inventat mai repedeşi mai veselCoca-Cola.

Aşa: Ilie vine mai târziu,Coca-Cola încă nu e inventatăşi lumea e abia la început.

Dacă ar fi vară în iarna închipuită din varaastaar fi exact invers.Simplu.

Celălalt Enkidu

Enkidu ştia mai bine. Nu, n-are cum să fie ro-tund. Pe vremea lui Ptolemeu era plat ca-npalmă, vorba poetului. Apoi, ne-am deşteptatnoi şi-am zis că-i rotund. Cam ca o minge. Şi-am şi demonstrat că-i rotund. Dar trebuie săne explicăm asta în fiecare zi.

Apoi am zis, tot noi, păi atunci şi Universul erotund. Şi acum vine unu tare şi zice: bă, uni-versul e plat! Şi a şi demonstrat că e plat.Stăm pe o planetă rotundă într-un universplat! Ce să mai crezi? Eu zic să-l întrebăm pefratele nostru Enkidu, care ştie mai bine.

- Enkidu! Bă, Enkidu!

- Uf, e ocupat cu leii!

Altfel

Trupul meu se-nchide cu fiecare zitot mai aproape de...tot mai aproape.Aseară degetele m-au părăsit,n-au mâncat, n-au băut,n-au scris nimicpipăiau doar aeru-n golca nişte limbi de şarpe.

Dac-ai fi aici, podeaua ar scârţâi altfelfotoliul maron ar avea altă formă,alta,şi chiar eu aş fi diferitmai transparent cumvamai străin cu o zi.


Aurel M . BURICEA

C R U C E A D I N M U G U R Is o n e t e

v i n e v r e m e a

se uită amintirile la minenimic din ce-am fost nu-i lumea realăurcă în gânduri bolta idealăîngheaţă timpul în straturi saline

pribeag prin altă lume şi nu mai ştiucum sa-l descopăr pe cel trudit de atuncinatura spune basme foştilor pruncilumina divină se pierde-n pustiu

vine vremea sa-l plâng pe cel ceam fostsub alt univers gânduri de zăpadăîmi caută trupul fără niciun rost

m -ai făcut Doamne un cuvânt călător între două lumi cine să mai vadăcum se- nchide viaţa c-un zăvor

a r b o r i d e v i s

în oglinda unui cer uitat se sting amintirile celui ce-am fost atuncitânăr si ferice ca pasărea-n luncicând zborul din spirit nu pot sa-l cuprind

cu aripa frântă în noapte coborarborii de vis se desfrunzesc în caleîntre ieri şi mîine cresc porţi de zaleiluzia veşniciei plânge-n dor

Te aştept Doamne cu fiecare clipăde imagini din nevăzut mi-e setemi-a zidit viaţa calea de risipă

drumurile toate au dus către cersingurătatea creşte din regretevoi învăţa dincolo limba de ger

d e d u c ţ i e

tainic se stinge lumea val după valfluviu fără nceput şi fără finitştim doar izvorul din care neam ivitnevăzut cade jalnic al nopţii mal

cine poate opri trista căderegândul flămând de lumina divinăgăseşte-n real partea mea de vinăde trece trupu -mi în neagra scădere

scot masa şi timpul din lumea de apoinumai spirit infinit în Sfântul Duhvoi fi pentru eternitate altoi

din care va -nflori izvoare cereştide -a pururi hrana unui etern văzduhşi-n absolut Doamne Te deduc cum eşti

o g l i n d i r e

imaginea mea se răsfrânge-n mareatât de infinită-i noaptea-n spaţiude-o calculez algebric cu nesaţiuşi nu găsesc formula drept cărare

care să ducă direct în paradissă visez fericit o veşnicie şi-n spirite axă de simetriecând tot universul nu-i decât un vis

pe care l-a visat tainic Dumnezeude-a făcut lumea noastă cu Duh Sfântsă moară infinitul în noi mereu

cum se stinge toamna lumina în rodsă crească arborii în mai din pamântca glasul bisericii într-un prohod


poezie

Valeria MANTA TăICUŢU

Laudate Dominem

La Psalmul 115

sunt, Doamne, odrăslită în robie,şi Te slujesc pe Tine, întru toate,din plasa mincinoşilor mă scoatea vânzătorilor de neam şi glie;ei cred că pe pământ vor fi stăpâniişi loc în cer îşi cumpără, căci zeiilor de argint, formali ca fariseiiîi lasă în tiparul rugăciuniicu moartea mea Te rog, Stăpân şi Tată,să nu mă laşi să fiu cu ei asemeni;să-Ţi fie mâna pururi lăudată,căci Tu culegi de unde nici nu semeni,o jertf-aduc, de laudă curată,Celui ce nu mă uită niciodată.

La Psalmul 117

când piatra ce-au zvârlit-o ziditoriicrezând că e lipsită de valoareajunge-n vârful unghiului pe carede neclintit stă templu-n coama zării,e semn că Domnul vrea să ne aratecă pe pământ şi-n ceruri e-o măsură:risipitorii orbi şi buni de gurăse-nfundă în lucrări neterminate,în timp ce noi chivernisim avereatrimisă-n veac prin mare a Sa milă,şi chiar în cursa răului, ostilă,pecetluiţi în faguri, precum mierea,din lumea dezbinată şi umilă,Îi preamărim, lui Dumnezeu, puterea.

La Psalmul 123

între duşmani şi noi, e mâna carenu a lăsat şuvoiul să ne-nece,şi-adâncul mocirlos, perfid şi recesă nu ne-ngroape-n moarte şi uitarece vom fi fost, de nu stătea de pazăîn calea rozătorilor frenetici,devoratori de moaşte şi bisericio minte-atotcuprinzător de trează?în colivii, ca pasărea cenuşiine-am fi zdrobit, cu timpul, de zăbrele,şi în ţărână, oale şi ulcelene-am fi ascuns, la fel ca presupuşiidescântători de ape şi de stele;slăvit fii, Doamne, că-Ţi iubeşti supuşii!

La Psalmul 126

puteţi păzi fără de somn cetatea,de veghe-ncremeniţi pe metereze,mereu flămânzi, cu simţurile treze,adulmecând de unde vine moartea,oricât aţi încerca, din zorii zileipână-n adâncul nopţii nemişcatesă nu vă fure nimeni din bucate,e totul fără rost, în lipsa mileipe care singur Domnul o trimitespre cei care-au mâncat pâinea dureriişi n-au căzut în cursele cârteliici, roditori ca viile-ntocmitede glas umplut-au casele tăceriişi de lumini din viţe odrăslite


poezie

Liliana ENE

Acasă la mine

Gândacul verzui în liniștea de aburse scurge strivit*Cuburi hrănesc gura pură de copil viaţa e un puzzle*Cartofi de piatrăîn bucătăria roz

de plastic vesel*Mănânc zâmbete cu lopata galbenă un joc de copil*Văd pe bulevard felinarele arzândgalben de iarnă*Câinele galben soarbe florile roşiiîn ochii lui gri*Duminica rup mâinile timpului sec copilul râde*Suflet de spumăaruncă în stele vii minciuni de metal*Calc rapid vise cu fier din vești putredemiroase a ars*

Chibrit de gheațăarde casa păpușiieu sunt pompier*Țes omătul caldcu fir blond îndrăgostitpe alei surde*Urc în fântânăzidul curge cu minespre cer de fiere*Lași flori pe parbrizmă speli cu șampaniedoctor de inimi*Vreau un baiat blondUnul m-a otrăvitdoi ochi de azur*Țin post uneoricu cafea dulce turcoazși fistic crud*Dentistul a scosdouă inimi de gheațădin gură de leu*Șirag de zile lasă ancora de dorsă fiarbă foc mut

*Torc fum în igluplâng ploaie de cenușăstrig vis de amor*Sorb decor nomadcu turn brodat în stelevis parizian*Căluți de mareîn manej de praf cosmicdestin blestemat

poezie


poezie


Irina Lucia MIHALCADesprinderea umbrei mele

E seară, târziu.

Străbat o stradă luminată palid de becul stâl-pilor, de case lipite, strâmte,prin care pare că timpul s-a închis.

singuri, doar paşii mei răsună, în depărtareadânc, pe care doar umbra mea fidelă mi-irecunoaşte.

La colţul străzii un gard ruginit, o poartă de fier uşor întredeschisă...

curtea în care zac aruncate prin iarbăbucăţi de piatră cu inscripţii abia desluşite ...המשנ ...חצנל ...רבעמ הפילש ,

îmi atrage privirea-magnet spre casa părăsităcu aerul unui templu coral.

ecoul slab al unui cândva-undeva... - acorduriireale -urme de paşi făcuţi cândva mă cheamă înăuntrufac doi, trei paşi, ca-n transă...

în faţă umbra mea desprinsă uşor de mineîntoarce capul, mă priveşte, apoiînaintează spre templul ce parcă are o nouă,ireală, lumină.

Spre Ea se-apropie doar Umbra, conturul unui tânăr,se privesc, se-mbrăţişează,privind acum imperceptibila lor îmbinare îmipare doar o singură umbră

gândul (al meu, desigur) mă întreabă nedu-merit: - A cui e Umbra asta, oare, al cărui om eumbra ce-apare din senin?răspunsul Umbrei veni instantaneu:

- Sunt Umbra unui om ce şi-a înşelat al săusuflet,

rătăcitor de-atuncimereu!

Pe zidul templului se derulă, într-o clipă, viaţa întreagă a unui om...

- Ce grea pedeapsă urma să plătească cu rătăcirea să eternă!

Tributul celui care înşeală, al celui care-şi calcă cuvântul, legământul şilumina,al celui care sufletul-şi înşeală,al celui care minte şi răneşte,al celui care uită şi-ncalcă iubirea..

O singură salvare -- ca Umbra sa să întregească ce-a rupt întu-necatul omdin egoism, din ură, din patimi, din temeri,din orgolii ...De-atunci sunt mii de vieţiîn care Umbra sa călătoreşte,ca să repare, în timpuri, tot ce-a stricat un om...De-atunci şi el şi Umbra sa îşi caută perec-hea-umbră, Iubirea - salvarea sufletului gol.

Din cer fulgi albi, mici fluturi, pluteau deasu-pra acelor umbre îmbinate, Un dans uşor sub palide acorduri, suave rit-muri prin caremă privesc intens şi rugător, cerându-miaprobarea.

Zâmbesc privindu-i regăsiţi, înconjuraţi de razele de lună, de licăriri destele,Tacit le-aprob plecarea, depărtarea şi prelun-girea spre templu...

În fond e umbra-mi dragă, dublura mea, redată, doar simbolic, în

această viaţă!

Llelu Nicolae VăLăREANU1.Ploaia

După atâta arşiţăse topesc toate sentimentelese decoloreazăne lipim pielea asudată unul de altulca de un râucu sânge şipotind printre bolovani

Intrăm cu sufletul în păsări şi trec prin noi cu aripi recise aprind pietrele şi respiră greupe umeri apasă greutatea anotimpurilornorii au plecat pe ţărmuri străinefulgerele au fost spânzurate în ploaie

Aproape neinspiraţine frecăm la ochi cu clipeleşi ele ne iubesc cu dureri în genunchicare prevestesc ploaia

2.o pasăre îşi admiră zborul

cu un picior în apăajut valurile să unduiascăsub un copac care şi-a înghiţit limba

înalţ zmeie pe frânghiipână-n ochiul soarelui plictisitde genele false

aerul se răreşte de furiecerul se decolorează pe dedesuptca o pânză expusă pe tavan

se aud sunete ruginite de toamnăcineva ridică din umeri şi strigăeu mă mulţumesc să-l ignor

simt cum mi se despoaie gândurileşi se îmbibă cu seminţe de vânt

3.lup singuratic

încercuit de constrângerifug din propriul învelişai grijă căderea să-mi fie linăpentru că nu mai am aripioamenii mi le-au tăiat în dureri

aerul mi-a îngreunat ritmul respiraţieiîn centru inimii unde pulsa viaţasunt camere goalenu le locuieşte nimeninici măcar tu

grăbeşte-teînchide toate ferestrele gânduluisă nu mă strecor în tinefă-mi detaşarea uşoarămă voi pierde prin ceţurica un lup singuratic

4.Punctele

număr punctele întâmplător m-ai atinsam simţit cum mă străbat liniiledoream să şlefuiesc oval timpul

orele terminau noapteadimineaţa era cu ochii de cearăam strâns toate ideile şi cuvintelem-am ridicat cu ele pe umeriapoi au venit toate păsărileflămânde să le ciugulească

am zburat cu eleca un fulger distinsam vrut să despic noriişi să aşez punctele noastre pe cer

5.Miză

am început să cred că orice întâmplareare o determinare de care suntem legaţidupă care ne acuzăm lipsa de intuiţieşi ramânem aşa până apare alta

n-avem decât presimţiri înşelătoaremintea noastră abia distinge un pericolse pierd conexiunile care ne apărăşi trăim în voia sorţii clipele duşmane

nimicuri pasagere ne întunecă visulrar se declanşază declicul acela de teamăcare răzbate prin gânduri în grotaunde Dumnezeu ascunde comorile

rămânem trupuri zidite-n păcatmimăm lupta cu noi înşine spre mântuireuneori ocolim moartea care nu ne ocoleştemizăm să plecăm într-o altă lumedar nu-i decât cea construită de noi


poezie

APROAPE O ZI(T-Haibun)

de Mircea Teculescu

Aceeaşi zi, după 19 ani. Cornul luniidispăruse de ore bune iar copacii înalţi,străjeri unei laturi a cimitirului, filtrau dejalumina tot mai puternică. Păsări, fluturi,poate şi îngeri cu aripile desfăcute,semănând celor de pe policandrul noiibiserici, vegheau aria. Spaţiul rămânea însădominat de fostul lăcaş de cult, prin ale căruiferestre prăfuite puteai zări stranedestrămate şi aruncate de-a valma, un ciubărpentru botez, tot felul de lucruri, semnelăsate de oamenii ce hotărâseră aşa, dincauza şubrezirii construcţiei şi pericolului deincediu ce-l reprezenta; oameni careaproape sigur erau în mormânt acum.

Se apropiau câteva grupuri în negru,răzleţite de greutatea şi mărimea colivelor, acoşurilor cu pachete de dat pomană, trecândpodeţul, urmând deja drumul cu umbre, ceurca uşor spre pădurea de cruci…Nu dupămult timp din vechea clopotniţă se auzi undangăt prelung, precedând ritualul cunoscut.Preotul şi dascălul se apropiară de primulgrup, bărbaţi şi femei adunaţi la parastasulde trei luni al unui decedat, apoi merseră laun alt grup, apoi, în drum spre altul, ajunserălângă un bărbat singur, cu coliva şi sticla cuvin pregătite. Doar el. ,,Veşnică pomenire!’’de la un om, pentru tatăl său.

implorând mila -sub talpa oamenilorfire de iarbă

Totuşi, îţi zici, majoritari nu pot fi aici doarcei cărora, cine ştie, li s-a stins neamul; sausingurătăţile uitate, aceia de care nimeni nuvrea să-şi mai aducă aminte, să mai găseascăpic de vreme pentru ei. Dar este real, suntdestule locuri de veci abandonate, descrise

de crucile stând într-o rână, de timpul risipitîn buruienile ce-au invadat mormintele. Cugreu ai putea fi preot paroh, chiar imposibilcred, fără ca aripa acestei realităţi,atingându-te continuu, să nu te depărteze deefemeritate; să-ţi reamintească desprenecesitatea solidă a conştiinţei, toiag dat deDumnezeu pentru a putea purta mai uşorteama că, în veşnicie, solidar înseamnă maipuţin ca solitar.

mormânt părăsit -liliacul sălbaticsprijină crucea

Aceeaşi zi, după 19 ani. Soarele a ajuns lazenit. Frunzele copacilor de pe marginea desus a cimitirului se scutură uşor, mângâindvântul. Colina se coboară cu grijă, în tăcere,la fel ca la urcare, deşi dorinţa de a cerceta, ainvestiga, a scăzut mult, s-a estompat. Labaza ei par să se fi înmulţit locurile de veciarătoase, unde s-au cheltuit mulţi bani. Unuldintre ele, un cavou zidit temeinic, cu treptede ciment şi marmură neagră deasupra, esteplin pe jumătate cu apă, vezi asta din gurauşiţelor lăsate deschise şi unde, de curând,au fost aprinse lumânări. Observând apa rea,oamenii iuţesc pasul.

Se tot scrie, vorbeşte, că Terra ar avea osoră geamană, că există, într-adevăr, undevaaproape-departe, o planetă geamănă cu anoastră. Extrapolând, nimic nu ne poateîmpiedica să gândim atunci la existenţa unuial doilea cimitir, identic până la umbrele deacolo, cu primul, cu acesta. Dar care ar puteafi cauza unei realităţi duale?...Interesant!Aşadar nu putem fi singuri, de fapt noioamenii, ştim de foarte demult că nu putemfi singuri; dar sigur suntem experimente,fiinţe sfâşiate de antinomii - principiile carese exclud reciproc, dar care pot fidemonstrate, fiecare în parte, la fel de clar.Originea lor? Poate deficitul crunt de iubiresinceră, pentru cel de lângă tine…Oricum,alţii demult au renunţat la cimitir, renunţând


ecouri orientale

şi la naştere, încercând eroic să renunţe laînsăşi existenţa dată. Adevărate suntcuvintele Părintelui Arsenie Boca: ,,De cârmaminţii atârnă încotro pornim şi undeajungem.’’ Hm, de aici o fi provenind şidescoperirea asta, dezvăluirea despre un aldoilea Pământ.

Încă puţin şi cornul lunii se va ivi iarăşi pecer. Acum aproape două milenii şi jumătate,un om numit Meton, le tot spunea semenilorsăi că fazele lunii se vor repeta identic, înaceleaşi zile ale anului, după câte 19 ani.

crâng cu păpădii -trei nori împroşcaţide cornul lunii -sub talpa oamenilorliliacul sălbatic

Câmpina, vineri, 6 ianuarie 2012___________________HAIBUN = text venind dinspre Tara

Yamato, îndeobşte scurt, poveste a uneiepifanii, încercare de relevare a unei lumi cenu se lasă văzută uşor. Cel de mai sus conţinedouă Haiku-uri şi o Tanka, aceasta din urmăavând distihul 7-7 (ultimele două versuri) datde versurile lungi, de câte 7 silabe, ale haiku-urilor anterioare; de aceea, l-am intitulatT-HAIBUN. Citatul din text vrea săamintească de Procedura Honkadori, adicănecesitatea, nevoinţa de a aşeza în lucrareata versuri, cuvinte ale maeştrilor.

Rainer Maria RILkE

SEARă

Seara îşi schimbă încet încet veşmântul,

i-l ţin copaci la poale de ponor.

Iată: acum s-a despărţit pământul

într-unul ce se nalţă şi altul căzător;

eşti al niciunuia de-a-ntregul când te lasă,

nici chiar întunecat precum o casă,

nici invocând nemărginirea toată

precum o stea în noapte avântată –

şi-ţi lasă, ’nfricoşată viaţa ta,

nelămurită, spre ’mpliniri crescând;

când mărginită, când înţelegând,

în tine când o piatră, când o stea.

AI LUMII REGI SUNT AZI BăTRÂNI

Ai lumii regi sunt azi bătrâni

şi de urmaşi deja uitară,

căci fiii vor de prunci să moară,

iar fiice palide scăpară

coroane bòlnave din mâini.

În bani, poporul le zdrobeşte

căci banul lumea stăpâneşte,

În noi maşini sunt modelate

voinţei lor îngenuncheate;

dar de noroc, ei nu au parte.

Metalul însă, vrea să lase

monezi şi roţile dinţate,

scăpând vieţii lui mărunte,

ar vrea, din fabrici şi din case

înspre filoanele uitate

să se coboare iar, sub munte

ce-n urma lui se zăvoreşte.

traducere de Dan Dănilă


poezie de limbă germanăG

heo

rgh

iţă

Gh

inea

UR

IAŞU


poezie belgiană

MAURICE CARÈME(1899-1978)

În cadrele unei alianţe de vitalism şi refle-xivitate, de notaţie fulgurantă cu trimitere înşinele poetic prin transformarea lui într-ununivers adesea redundant, găsim poeziilescrise de Maurice Carème, cu stările şi atitu-dinile lirice decantate sub imperiul expresieiludice. Prin ostentaţie, prin fast, prin discon-tinuitate, poeziile alese pentru REVISTANOUă întru publicare, sunt nişte construcţiivădit sentimen tale, înaintând prin acumularecătre o reprezentare completă. Astfel, se dis-cerne înţelesul unor neînţelese semne îngeometria modulării în marmura gânduluisubsidiar, precum şi calmul clipelor înaşteptarea de împliniri a căror uşi deschisespre înţelegerea vieţii, pătrunde mesajul stili-zat. Este, de fapt, meditaţia despre timp şi înperspectiva timpului, dar şi preocuparearevărsată peste marginile unor teme irigândfiecare vers. (Victor Sterom)

VăD ÎNGERI

Mă uit pe geam şi-n lucruri dragi

Văd îngeri.

Mă pierd pe-aleile de fapt,

Văd îngeri.

Poştaşu-n drum îl întâlnesc,

Văd îngeri.

Şi pe dulgher dacă-1 zăresc,

Văd îngeri.

Spre casă vin pe strada Pâinii,

Văd îngeri.

Din flori, buchet îi ofer mâinii,

Văd îngeri.

Trec prin grădină, într-o casă

Văd îngeri.

M-aşez şi chiar de-mi rod la masă unghiile,

Văd îngeri.

Sunt unii care zic: săracul,

Are vedenii cam ciudate!

Atunci mă uit la ei şi-mi pare,

Deşi au mâinile curate,

Că-n ochii lor îl văd pe dracul.

LUMEA E NOUă

Ou fiecare ou

Lumea-ncepe din nou

Cu fiecare cracă

Ziua-ncet se apleacă

Cu fiecare pâine

Râde-o mână spre mâine

Cu fiecare columbă

Se prinde-n cer o umbră

Spre fiecare stea

O pânză s-o-nălţa

Cu fiecare ac

Timpul nu-i mai sărac

Cu fiecare noapte

lubirea-şi cere parte.

ACOLO UNDE...

Acolo unde ziua

E doar un coş de soare,

Unde copiii-n cântec

Topesc lumea cea mare

Acolo unde rândunele

Zboară spre ‚nalt sub curcubeie

Acolo unde-atunci când bate

Clopotu-aduce veşti curate

Acolo unde pacea e stăpână

Cu zâmbetul ţinându-se de mâna

Acolo numai, doar acolo eu

Mă simt la mine-acasă tot mereu.

Traducere de Paula ROMANESCU

Victor STEROM – 75MOR DUMINICILE ÎN TEMPLE

Motto:A cunoaşte cerulînseamnă a fi cerul…Daniel Turcea

Abia acum ştiu: ironice semnestau îngropate sub umbra stelei mele;un cap fără privire umple zărilecu întâmplări de sălcii adormite.Să fiu singurlunecând spre alt înţelesal ninsorii - iarna în februariepierzându-şi nervurilepare un văzduh de mormintealtfel spus: propria mea moarteîn propria mea goliciune.

Lăsaţi-mă să cred în zidireaîn formă de melc - să fiu singurfiindcă pot fi un ultim cuvântîn rostul înzăpezitcând ninge de mor duminicileîn temple...

ULTIMA ÎNTÂLNIRE CU NICHITA

Nu mă mai întrebde când ai fost ultima oarăîn odaie la mine.Nu mai vreausă-mi amintesc nimic.Iese din tine, iese din minefulgerul ochilor tăişi se face pasăre şi se face pasărefără de cuib, fără de stea, fără de cer…

Nu mă mai întreb cum trec zilelecum trec cuvintele, cum trec vapoarele,cum trec nourii, cum se duc nopţilefără de tine:încotro se duc nopţile, bătrâne?

Ştie vreo geometrie să-mi aşeze pe frunte zarea care nu se vede?

Vedenia din zare care ne pândeşte? Pânda care ne ucide?

Ştie vreo geometrie...

Vrea cineva să-mi spunăce este nucul fără de nucă,ce este cerul fără de fântână,ce este pământul care se lăţeştede la glezna broaşteila sfârcul mamei mele,la sfârcul mamei talecare ne-a făcut să fim împreunăacumşi în vecii vecilor;ne-a făcut să fim împreună UN PUNCT.

CARTEA DIN GÂND

Motto:Deschid cartea.Cartea geme.Arghezi

Zăpada cade oarbă din spaima unui nor, viscolul geme în colţii unor fiare, cerul se prăbuşeşte în miezul unui foc;

întind spre tine mâna şi dau de mine însumi...

Cartea din gând foşneştepe crucea luminii,şoapta e-o hienă pururea flămândă.

în ferestre visul se joacă de-a moartea, absenţa plânge cu aripi de înger: întind spre tine mâna şi dau de mine însumi...

Furtuna-i spartă cu-mbraţişări de valuri, neliniştea din zare întunecă nisipul, cuvântul se face un prag imposibil, în litere stau înnebunite faruri:

întind Spre tine mâna şi dau de mine însumi...

Februarie 1989

la aniversară



UNDE SE TERMINă CATARGUL CORăBIEI

In memoriam DAN DAVID...

La gura sobei generoasăam spus totul despre această iarnă.

Cad molcom vorbele în somnca seminţele din salcâmii pierduţi în cer.

Şi caut să-mi împrospătez memoria cu silabe noi trezite din visul în care îmi pun nădejdea că va fi numai ochi şi urechi pentru voi...

Acum, când soba e încă doldora de flăcări cum şi de umbre de jar până în coşul casei unde se termină, catargul corăbiei plină cu nimicurile acestea frumoase.

Tu vino într-o după-amiază la mine; ţie îţi voi arăta poemul acestazburând prin odaie ca un vultur ţinând în gheare sufletul meu...

ÎMBUNăD RAMURA FANTASTICă

Cât de cât proptesc muntele doldora de vul-turi, încerc să-i desluşesc vârfurile răzbind pe versanţii de aripi sălbatice, dezlipind de pe mine zădărnicia...

Cât de cât pun talpa între nouriimăruntaielor cerului meu.

Mă întind plutitor pe iarba muntelui sacru, sub crucea pe care o port continuu ca pe o sărbătoare...

De aceea, Doamne,acum când sunt în vârful adânc al întrebării,spun îmbunând ramura fantastică:altă împărăţie mi-ar fi de prisos.

CASA DE PE DEAL

M-ai învăţat spunându-mi că avem o casă, ca dealul de sub ea ne va iubi veşnic; pe unde umblam, pe unde nu umblam aveam în ochi Casa de pe deal.

Toate anotimpurilese opreau în ferestrele ei;iarba stătea cu noi la masă,cireşul şi piersicul în fiecare primăvarăerau luminile noastre adevărate...

M-ai învăţat spunându-mi să nu uit niciodată drumul spre casa noastră; şi aşa a fost.

Memoria mea se umpluse de visul acesta, de realitatea ACEASTA.

Nu trăiam decât în interiorul acestor cuvintecare locuiau în sângele meucum locuiesc: iubirea, aşteptarea, viaţa,moartea:

Da, moartea...Aceasta din urmă mi-a luat din braţe amintirea cea mai frumoasă:CASA DE PE DEAL.

De unde plecam în lume, la care veneam de unde veneam cu ea în privire, cu tine în gând să-mi fiţi iarăşi Lumina şi Dragostea mult lipsite o vreme…

Da, moartea - această fiară geloasă, această umbră care merge după fiecare mi-a înghiţit într-o clipă Iubirea, Aşteptarea, Viaţa ta lăsându-mi privirile goale...

Acum toate anotimpurile nu-şi mai au cuiburile în ferestrele casei noastre; cireşul şi piersicul au ajuns doi stâlpi de cenuşă peste zare...

Poeme din volumul în pregătireTIMPUL CA O CICATRICE

Gabriel-VincenţiuMăLăESCU

Poeme nescrise

Fâşii de umbră răzbat prin luminişuri de brad.

Murmurul frunzelor piere, şoaptele nopţii scad.

Veşmântul de pace aşterne tăcerea în grote adânci.

Ecoul se zbate să iasă mai viu dintre ape şi munţi.

Stoluri de păsări măiastre întunecă cerul cu vise.

Pe-ntinderi de ape albastre se-aud doar poeme nescrise.

Extreme

Trecem prin timp, ca nişte mesteceni, fără teama de moarte.

Concentrăm secundele, ca nişte templieri, împătimiţi de straja porţii de dincolo.

Vieţuim Universul ce se dilată, se comprimă, între două extreme: iubire şi crimă.

Un strop

Mi-e sufletul un furnicar de vise bătând la porţile vieţii închise.

N-aş şti să te conduc în labirint,

eu însumi am rătăcit cărarea, când peste viaţă vine înserarea.

Ştiu doar că am primit,când m-am născut,un strop din Lumina de început.

Amalgam

Neliniştite, sălciile freamătă.

Soarele coboară din tablou, galbenul devine o problemă, ca într-o piesă ieftină de teatru.

Telefonul sună profund.

Prea scump e sunetul lui prelungit, ca un funicular, peste ore şi zile.

În adâncul paharului, şpriţul cu şoapte tulbură apa lacului din suburbie.

Diade de sunete

Diade de sunete - cantilene evanescente –au populat pământul cu strălucire în alb;

s-au răspândit pretutindeni, precum aromele cojii de cozonac proaspăt;

venind din coasta muntelui, au încolţit gazonul stadionului de fotbal.


poezie

Neki Lulaj(Germania)

ÎN OCHII MONA LISEI

Din cauza drumuluiLungAm citit asearăTârziuLa lumina luniiPortretul Mona LiseiŞi în ochii eiScria despreCodul geniuluiLui David.Şi în elementulMărunt al atomuluiEra cioplitSufletul nemuririi.Soarele apărăToate treiLumea, viaţa şiUniversulNăscuteNeatinse şi neputreziteŞi voi nu călcaţi Ochiul Mona LiseiCitiţi codul geniuluiLui DavidLăsaţi liniştitElementul atomului Care agită SufletulOmului!

PENTRU TINE

Dorul a explodatPaharele amareAle pupilelorDe dorDurerea cutremurAl surprizei…Pentru Tine Au curs pe obrajiPicături de ploaie fără noriCanalele anilorMi-au trădat cristaleleSemnele respectuluiŞi dragostei

De ce ai plecatFără a gusta zilele Libertăţii!Rădăcinile adâncimiiDupă furtună Plină de gemeteSub picioareCurge râulSperanţa vieţii culegeZiua despărţirii. De ce?I-aş luaTinereţii forţaÎn aceste clipe Ale nebunieiSă trec munţi şi stânciŞi în momenteleCele mai tristeUn buchet de flori ale inimiiSă dăruiesc minunăţia -Simbolul adorăriiNumai pentru Tine.

SINGUR

În seara aceastaA veni DonikaAcoperită Cu vălul mireseiLuna ascunsăDupă cetinaveAşteaptă dimineaţaCu soarele nou. Tunetul explodeazăStomacul ceruluiSi cearşaful albAl tristeţei negre.Şi eu găsesc Cărarea salvăriiCă gardulPeste lacul mierlelor Cineva mi l-a îngheţat. SoareleA muşcat întunericulSingurătateaÎnghite cuvinteleLe macinăCu piatra de moarăCare muşcă Grâul binecuvântatPentru cununieŞi mireasa pe calCu steagul deasupra capului.

Să LUMINEZE

Gerul se va topiSi gheaţa inimiiMotivul va fierbe apaLa o sută de gradeSoarele să lumineze Cupola aurităAle visurilor dardane.ArnăuţiiCu straiţa pe umeri…EmigranţiiCu visurile în valizăŞi dorul care îi ardeNiciodată nu seacăScopul sfântPentru a mergeDupă urmele strămoşeşti Topor netocitPeste secoleSunt albanezii.

LA MăNăSTIRE

Dumnezeu a trimis îngeriiSă se uneascăMisionarii ceruluiCu sfinţii noştriCu scările alfabetuluiCare cad ca meteoriţi. Litere auritebinecuvântate de Zeus36 de cercuri albe îngerilorcadouÎn acel centru binecuvântatCiripeau păsările Vorbind limba raţiuniiCântecul migraţieiMelodia literelorA devenit un sensCu această simfonie de poveste.Râul cuvintelor curgeCristalizând Limba zeilor Şi lumină binecuvântată.

poezie albaneză


În româneşte de Baki Ymeri

parodii


Ştefan Al.-SaşaAm fost odată la Vaslui...

IMBATABILII LUI PORUMBOIUGLOSă

Plăieşii-fotbalişti moldavi,Ambiţioşi ca nişte lei,De glorie sunt grav bolnaviCând vor să scrie epopei.

Echipele cu nume mari,Iberici, nemţi sau scandinaviLe bat ca vajnici adversariPlăieşii-fotbalişti moldavi.

În Europa toţi se tem,Că joacă bine, alelei,Luând câte-un trofeu supremAmbiţioşi ca nişte lei.

Real Madrid, A.C. Milan,Ca nişte mieluşei firavi,Se războiesc cu ei în van,De glorie sunt grav bolnavi.

Mereu or să deschidă porţi,Căci au la luptă un temei:Să-nvingă sau să cadă morţi,Când vor să scrie epopei.

Când vor să scrie epopei,De glorie sunt grav bolnaviAmbiţioşi ca nişte leiPlăieşii-fotbalişti moldavi.

F.C.VASLUI ŞI POARTA OTOMANă

La Podu’nalt, lângă VasluiE astăzi meci cum altul nu-i,Pe turci îi întâlnesc directÎntr-o finală de efect,„Oştenii” noştri moldoveniViteji şi buni tacticieni,De Ştefan-Vodă antrenaţi,Neaoşi, şi-o parte importaţi.Tribunele sunt toate pline,Mulţimea aprig îi susţine

Făcând un tărăboi cumplitC-atâtea sticle au golitŞi-acum împrăştie spre-apus,Cuvinte de nereprodus.Pe banca oaspeţilor şedCu Suleiman şi Mohamed,Spahii şi ieniceri buluc,Atenţi să nu facă v’run trucÎnaintaşii-autohtoni,Precum şoptitu-le-au spioni.Partida-ncepe deîndat,E ceaţă deasă şi-a plouat,Extremele se bat cu zel,Petarde sună fel de felCând mingia cea năzdrăvană,Intră în poarta…otomană!Iar adversarii, suduiţii,Dădură brusc bir cu fugiţii,Ai noştri i-au băgat sub preş,Adio galbeni şi peşcheş,Se strigă din rărunchi, cu falăGhiaurii-s armă de finală!Au curs felicitări, galop,Maria, Doamna de Mangop,Iar marele Matei Corvin,I-a lăudat chiar el puţin.Şi uite-aşa, la Podu’ naltÎntr-un entuziast asalt,Din nou i-am tăvălit pe turciNu doar cu paloşe şi furciSau cu mistuitor pârjol,Ci dându-le în poartă gol!

RONDELUL ELIBERATORILOR

Au venit cu libertateCam aşa cum rusul ştie,Davai ceas, davai moşie,Şi nevasta dă-mi, nepoate.

Au furat chiar tot, din toate,Haraşo tovărăşie,C-au venit cu libertateCam aşa cum rusul ştie.

Au luat pe săturateGrâne, aur, fu să fie,Câte alte-n „cumetrie”Când călare pe blindateAu venit cu libertate.

revista nouă nr. 1 2012

Documents

Transcript of revista nouă nr. 1 2012