Revista Mesagerul Sfantului Anton

Din punctul de vedere al victimelor (II)

Credința lui David

Sunt supradotați:

minți adulte, în corp și cu

emoții de copii

Balena Divertisment

Revi

sta

e în

regi

stra

tă la

Trib

unal

ul d

in P

adov

a, n

r. 13

85 d

in 7

.10.

1993

iulie-august 2013Sfântului AntonMesagerul

Revistă de spiritualitate a franciscanilor minori conventuali ● Anul XX ● Nr. 119Editura SEraFiCanoi apariții editoriale

2 MESAGERUL SFÂNTULUI ANTONiulie-august 2013

SumarISSN 1221-8820 ● Anul XX - Nr. 119 ● iulie-august 2013

Editorial3 Familia creştină şi apropierea de Conciliul al II-lea din Vatican Pr. CiPrian Sava

Poşta redacţiei

4 Tinerețea Bisericii dăinuie redaCţia

360°

6 Catedra celor ce nu cred Pr. adrian MăgdiCi

Ioan Botezătorul... Pr. daniel FeChetă

7 Despre virtutea umorului Pr. MariuS vătăMănelu

8 Creștini rezonabili? Fr. dan vătăMănelu

9 Poezie liviu georgeSCu

Dosar: Copiii supradotaţi

10 Sunt supradotați: minți de adult, în corp și cu emoții de copii CriStina daSCălu

Spiritualitate şi viaţa Bisericii

14 Puterea exemplului ConSuela vlăduţeSCu

15 Credința lui Kolbe Pr. Paul Bulai

16 Lacrimi din rai Florina niColae

18 Pauza academică Pr. adrian BaCiu

Pagina antoniană:Sfântul Anton şi mesajul său

20 Dificultatea unei relații Pr. danilo Salezze

Pagina biblică

22 Credința lui David Pr. Mihai aFrenţoae

Pagina tinerilor

23 Îți mulțumesc teodor Burnar

24 Omul echilibrat și simțul măsurii aloiS gherguţ

25 Când îți dorești ceva cu adevărat Pr. Bogdan eMilian BalașCă

Cultură şi societate

26 Balena Divertisment niColae PreliPCeanu

28 Constantin Noica despre parabola fiului risipitor anton adăMuţ

30 Mărturia unui administrator metropolitan al. CiSteleCan

32 Din punctul de vedere al victimelor (II) - interviu

SiMona PoPeSCu

36 Orga de piatră de la Stonehenge gheorghe a.M. CioBanu

Mulţumesc, Sfinte Anton!

37 Mulțumiri aduse Sfântului Anton redaCţia

Provincia franciscană

38 Dumnezeu lucrează prin oameni pentru oameni FeliCia androo gherghelaș

SupradotațiPresa națională titra nu demult că unul din 4 elevi români este supradotat, fără ca vreun studiu să fie citat. În cel mai fericit caz, se făcea aluzie la niște statistici efectuate în America. Astăzi, nu știm câți copii români capabili de performanțe înalte avem

Director responsabilPr. Ugo Sartorio, OFMConv.

Director al redacţieiPr. Ciprian Sava, OFMConv.

Vice-Director al redacţiei, difuzare şi abonamentePr. Carol Daniel Sabău, OFMConv.Proiect GraficRoberto BordinEdituraProvincia Padovană OFMConv.Messaggero di Sant’Antonio EditriceVia Orto Botanico, 11 - 35123 Padova.Director generalPr. Ugo Sartorio, OFMConv.TipografiaMediagraf Noventa Padovana - ITALIA.Oferte pentru abonamente 2013În străinătate: 2 Euro revista; 12 Euro/an.În România: 3 RON revista;20 RON abonament anual.Cont: MeSagerul antonianCod IBAN: RO91 RNCB 0198 0738 8398 0001 deschis la BCR Roman (NT)Adresa redacţiei:MESAGERUL SFÂNTULUI ANTONStr. Arcadie Şeptilici, 1/A600234 BACĂU (BC) - Tel./Fax: 0334.501044Mesagerul Online:www.facebook.com/RevistaMesagerulSfantuluiAntonE-mail MSA: [email protected]

Dacă doriți reînnoirea abonamentului la Mesagerul Sfântului Anton sau să oferiți un

"cadou de suflet" prietenilor, aceasta este adresa redacției.

Str. Arcadie Şeptilici, 1/A - 600234 Bacău (BC)

Tel/Fax: [email protected]

Oferta abonamentului pentru anul 2013: 20 RON

poate fi trimisă fie prin mandat poştal,pe adresa redacției

(Pr. Carol Daniel Sabău), fie prin virament în contul bancar:

MESAGERul ANTONiANCod fiscal: 21414366

Cod IBAN: RO91 RNCB 0198 0738 8398 0001,

deschis la BCR - Roman (NT).

Veți face parte din “familia spirituală”a Sfântului Anton!

pagina

9pagina

14pagina

32pagina

38

Certificato PEFCQuesta rivista è realizzata con materia prima da foreste gestite in maniera sostenibile e da fonti controllate.www.pefc.itPEFC/18-31-85

A propierea familiei creştine de documen-tele conciliare este primordială în acest an al credinţei. Fiecare familie, fiecare creştin dragi cititori, caută în această perioadă să dobândească deplina unitate în Cristos, să devină instrument al misiunii Bisericii şi martor al darului divin și astfel să participe

în mod activ la opera salvifică. Toţi oamenii își caută propria independenţă și libertate şi într-un mod para-doxal independenţa și libertatea căutate se revelează prin dependenţa de iubirea mântuitoare a lui Cris-tos, iubire ce ne eliberează și ne înalţă. Pentru a primi înţelepciunea iubirii, familia trebuie să aprofundeze adevărul revelat, trebuie să se manifeste ca adevărată vestitoare a credinţei, trebuie să se constituie în mo-del de credinţă și iubire, promovând speranţa vieţii fericite în Cristos. Fiecare familie, ca membru activ al Bisericii, este chemată să alimenteze lumea cu roade spirituale și să reverse în ea suflul fericirii evanghelice.

Decretele şi constituţiile Conciliului al II-lea din Vatican ne ajută şi ne invită dragi cititori, să reinte-grăm şi să axăm viaţa noastră de credinţă, persona-lă şi eclezială, pe primatul lui Dumnezeu în Cristos. Suntem chemaţi să punem în centrul preocupărilor noastre credinţa în Dumnezeu, să-l primim pe Cris-tos în vieţile şi în casele noastre şi să ne lăsăm îm-bogăţiţi de lumina credinţei. Soţii creştini au astfel misiunea de a se susţine reciproc în starea de har, de a-şi respecta fidelitatea pe tot parcursul vieţii şi de a conlucra la educarea propriilor fii în lumina virtuţilor evanghelice şi a învăţăturii creştine. Soţii creştini devin astfel modele în comunitatea eclezială construind o fraternitate a carităţii. Familia creştină este chemată la sfinţirea perpetuă, asumându-şi condiţia existenţei

cotidiene în împrejurări şi momente mai mult sau mai puţin favorabile, prin îndeplinirea activităţilor pămân-teşti cu iubirea cu care Dumnezeu a iubit creaţia sa. Familia creştină este chemată să-şi gasească propria cale spre sfinţenie şi desăvârşire, spre urmarea spi-ritului sărăciei evanghelice şi spre urmărirea, obser-varea iubirii desăvârşite. Astfel, toţi credincioşii, sunt chemaţi să adere la perfecţiunea sfinţeniei Tatălui.

Familia creştină, vie şi adevărată, participă la pri-mirea sacramentelor, se îmbogăţeşte prin rugăciune şi prin acte de mulţumire, valorizează comunitatea prin mărturia unei vieţi sfinte, prin dragoste activă şi prin devotament. Sacralitatea familiei creştine dragi cititori, se evidenţiază prin participarea la sacramente. Botezul, prin puterea caracterului baptismal, înseam-nă renaştere la viaţa harului şi sporirea capacităţilor pentru mărturisirea credinţei creştine. Mirul aduce o susţinere specială din partea Duhului Sfânt ajutân-du-l pe miruit să apere şi să răspândească credinţa, constituindu-se în adevărat martor al lui Cristos. Prin Euharistie, moment de oferire a lui Cristos, se reali-zează identificarea şi apartenenţa fiecăruia la poporul lui Dumnezeu. Pocăinţa aduce iertarea pentru păca-tele săvârşite şi reconcilierea penitentului cu mama Biserică. Prin Ungerea bolnavilor, familia creştină, îşi asociază propria durere şi suferinţă cu patima şi moartea lui Cristos, căci prin rugăciunile preoţilor în-treaga Biserică îi încredinţează pe bolnavi Domnului răstignit şi glorificat. Preoţia este cea care creşte păs-tori ai Bisericii prin cuvântul şi harul lui Dumnezeu. Căsătoria semnifică uniunea dintre Cristos şi Biserica sa şi este sacramentul prin care soţii creştini se aju-tă reciproc în atingerea sfinţeniei şi în acceptarea şi educarea copiilor. Sacramentele sunt un mijloc prin-cipal de sporire a credinţei şi un model de conlucra-re între Biserică şi familie în transmiterea credinţei.

Credinţa izvorăşte din iubirea lui Dumnezeu şi slu-jeşte valorile morale ale familiei şi propriul bine al fie-căruia. Legământul liber consimţit al celor doi soţi stă la baza întemeierii familiei, familie care, prin voinţa lui Dumnezeu, este înzestrată cu multiple scopuri și valori, urmărind progresul personal și asigurarea mântuirii fi-ecăruia, precum și respectarea demnităţii, stabilităţii, a păcii și prosperităţii membrilor ei. Binele personal al familiei se înscrie în binele general al comunităţii ecle-ziale, al întregii societăţi umane și astfel credinţa este cea care leagă familiile în comunitate și integrează comunitatea societăţii. Credinţa asumată şi mărtu-risită poate lega punţi între toţi oamenii ajutând la dobândirea deplinei unităţi în Cristos. Misiunea de evanghelizare prin cuvânt şi exemplu este cu atât mai valoroasă cu cât se desfăşoară în condiţiile obişnuite ale cotidianului şi în toate mediile sociale şi culturale.

Deschideţi-vă, dragi cititori spre mesajul profund al documentelor Conciliului al II-lea din Vatican și primiţi lumina credinţei şi înţelepciunea iubirii în viaţa și fami-liile dumneavoastră. Vom fi astfel valorizaţi cu unicita-tea credinţei dobândind totodată şi unitatea Bisericii.

Tuturor, PACE şi BiNE!

editorialPr. ciPrian sava

3MESAGERUL SFÂNTULUI ANTONiulie-august 2013

„Credința se naște din întâlnirea cu Dumnezeul cel viu, care ne cheamă și ne dezvăluie dragostea lui, o dragoste care ne precede și pe care ne putem sprijini pentru siguranță și pentru a ne clădi propriile vieți.” (Papa Francisc, Enciclica Lumen fidei, nr. 4)

Familia creştină şi aProPierea de conciliul

al ii-lea din vatican

mesagerul semnaleazăcongres european, roma

1-4 iulie, Roma: cu participarea Conferinţei Episcopilor din Europa, va avea loc la Roma Congresul European Vocantions Service, tema aleasă în acest an fiind: „Bucuria preotului - izvor de vocaţii la viaţa preoţească”. Această iniţiativă a avut ca punct de plecare documentul Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, din 25 martie 2012: „Orientări pastorale în promovarea vocaţiilor la slujirea preoţească”. Întâlnirea este în sintonie şi cu alte iniţiative asemă-nătoare care au loc în aceeaşi perioadă, ceea ce denotă recunoaşterea impor-tanţei vocaţiilor particulare în contextul

accentuării necesităţii Noii Evanghelizări. Programul şi alte detalii se găsesc pe site-ul www.vocations.eu.

rolul formatorilor, vatican6 iulie, Vatican, Sala Pio X: în aceeaşi notă

cu evenimentele enunţate anterior, sub egida Consiliului pentru promovarea Noii Evanghelizări şi la îndemnul Sinodului despre Noua Evanghelizare (Propoziţia 49) este propusă tinerilor prezenţi pentru pelerinajul la mormântul Sfântului Petru, conferinţa „Rolul formatorilor în slujirea Noii Evanghelizări” (cf. www.annusfidei.va).

Zmt, rio de Janeiro 23-28 iulie, Rio de Janeiro (Brazilia): ma-

turizarea credinţei presupune mărturisirea sa. Ziua Internaţională a tinerilor, prin mo-to-ul său „Mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile” (Mt 28,19) răspunde îndemnului

redacţieiPoşta


(…) Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mai mult îi mulţumesc Dom-nului pentru ceea ce face în viaţa mea de tânăr. Când întâlnesc persoane cu adevărat singure şi fără vreo motivaţie pentru a merge înainte ori când întâl-nesc familii dezbinate, realizez cât de norocos sunt. Văd atâta tristeţe în ochii celor care încă nu îl cunosc pe Dum-nezeu, care mizează totul exclusiv pe bani, muncă, dar nu sunt în măsură să dea un sens propriilor suferinţe, încercări… Îi mulţumesc lui Dumne-zeu pentru că mi s-a descoperit. Ceea ce mă determină să le vorbesc celor pe care îi întâlnesc: „Dumnezeu există, este puternic şi vrea să te întâlnească şi pe tine, aşa cum m-a întâlnit şi pe mine”. Sunt ferm convins de viitorul ce ne aşteaptă, întrucât Dumnezeu ne cheamă să participăm la misiunea sa.

Marcel A., București

Alături de alte mărturii primite la redacţie, scrisoarea dumneavoastră ne întăreşte convingerea că Biserica nu încetează nicicând să surprindă, ofe-rindu-ne motive să nu cădem pradă pesimismului, ci, mai mult, să ne bucurăm de noua „revărsare a Rusali-

ilor”. Sfântul Ioan Gură de Aur scria că Biserica „este mai înaltă decât cerul şi mai mare decât întreg pământul, şi că nu îmbătrâneşte nicicând: tinereţea ei este nemuritoare”. În ceea ce priveşte scrisoarea dumneavoastră îmi permit să-mi însuşesc bunăoară un răspuns oferit într-o invitaţie făcută de Papa Francisc cu prilejul omiliei din ca-drul celebrărilor din Capela Sixtină în data de 14 martie. Atunci ne-a invitat „să mergem, să construim, să mărturisim”. Să mergem prin viaţă „în lumina Domnului, căutând să trăim cu acea nepărtinire desăvârşită pe care Dumnezeu i-a cerut-o lui Abra-ham, în făgăduinţa sa”; să construim Biserica, ca nişte pietre vii şi consa-crate de Duhul Sfânt; să mărturisim, în cele din urmă, pe Isus Cristos, dând mărturie cu credinţa noastră. Papa Bergoglio a încheiat alocuţiunea sa îndemnând ca toţi să aibă „curajul, chiar curajul, să meargă în prezenţa Domnului, cu Crucea Domnului; să construiască Biserica cu sângele Domnului, care s-a vărsat pe lemnul Crucii; să mărturisească unica glorie: pe Cristos Răstignit. Iar în felul acesta Biserica va merge mai departe”. Îmi

doresc să vă păstraţi credincios faţă de idealurile mărturisite. Alăturându-vă, aşa cum ne îndeamnă Papa Fran-cisc, drumului Bisericii, „Biserică ce există pentru a face cunoscute toc-mai acestea: Adevărul, Bunătatea şi Frumuseţea întrupate”. Adică pe Isus Cristos.

Mă iartă!Ca sclav murit-ai pe grosolana-Ţi

cruce/ În chinuri ce mintea noastră nu percepe/ Prin Sfânta-Ţi Înviere a omenirii mântuire-ncepe/ Cu ajutoru-Ţi propriile cruci ne-om duce.// Tu, scump frate-al nostru din sânul Mai-

lui Cristos înainte de a se urca la Tatăl, fiind o dovadă a vestirii bucuriei credinţei. Organizarea şi desfăşurarea

acestor zile se poate consulta pe site-ul www.rio2013.com.

Hram și pelerinaJ la cacica 14-15 august, Cacica: pelerinajul anual ce are loc la

Sanctuarul din Cacica este o oportunitate de a ne arăta pietatea, veneraţia şi recunoştinţa faţă de harul lui Dumnezeu revărsat asupra noastră prin mijlocirea pu-ternică a Preasfintei Fecioare Maria. Programul spiritual al acestor zile ne va întări cu siguranţă în comuniunea cu Dumnezeu şi cu toţi cei care vor participa. Detalii legate de desfăşurarea pelerinajului vor fi afişate pe site-ul www.sanctuarcacica.ro.

beatificarea mons. v. gHika, bucurești 31 august 2013, Bucureşti (Romexpo): în cadrul

Sfintei Liturghii solemne prezi-date de Em.S. Cardinal Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, va fi beatificat Monseniorul Vladimir Ghika, al treilea martir catolic din România, din perioada prigoanei comuniste. Suntem invitaţi să par-ticipăm la acest moment al vieţii Bisericii din România, conştienţi fiind de importanţa recunoaşterii unuia din membrii săi drept exemplu de urmat şi mijlocitor al rugăciunilor noastre la Dumnezeu. Pentru o bună organizare a ceremoniei ne este sugerat să ne anunţăm participarea prin intermediul parohiilor, completând „Biletul de înscriere”. Ziua comemorării sale va fi 16 mai, ziua martiriului său. www.arcb.ro.

cii Sfinte/ Din stirpea lui David ieşit/ Fusese-I lângă Tatăl Tău şi-al nostru/ Când universul L-aţi sfârşit.// Nicio lacrimă… cât de-amară/ Păcatu-mi greu nu-l poate şterge./ La poalele Cru-cii Tale de-om merge/ Să-mbrăţişăm pământul pe care-ai călcat.// Călcând moartea-n Învierea-Ţi glorioasă/ Cu mila-Ţi şi iubirea Ta duioasă/ Mă iartă pe vecie de adâncul iad/ În care clipă după clipă cad şi…cad.

Silvia V., Ploiești

Am inclus poezia în rubrica poşta redacţiei, considerând că nu am ştirbit în vreun fel strălucirea ei. Bunăoară, graţia versurilor, prin străduinţă şi harul Domnului, să apară cu mult mai mult în viaţa zilnică de creştin. Pace şi Bine!

CuCerniCi Părinţi,(…) Mi-aţi cerut în „Poşta Redacţiei”

un articol-mărturie despre condiţia creştinului în democraţia americană.

Un deţinut politic care a fost condam-nat la moarte a fost întrebat tot de un deţinut politic că ce a simţit atunci când i s-a citit sentinţa de condamnare la moarte. Acesta a răspuns: „Nu pot să vă răspund, trebuie să o trăieşti”. Aşa şi eu nu pot să vă scriu un articol mărturie,

trebuie să trăiţi în mediu american ca să vă daţi seama de realitatea americană. Poporul american este un conglomerat de naţiuni venite de pe întreg globul terestru, având cu toţii calitatea de emigranţi şi acest lucru îi face să fie solidari între ei. Aici nu contează etnia, ţara de origine, aici contează doar ome-nia. Dacă apelezi la cineva nu există să nu sară să te ajute, fără recompensă. Este o solidaritate de sentiment de emigrant. Aici sunt nenumărate religii şi secte şi nu putem şti de unde vine sentimentul de solidaritate. Nu există o religie oficială de stat. Toate religiile sunt acceptate. Când nepoţica mea era la grădiniţă, mă duceam s-o iau la terminarea orelor. Aşteptând în hol, m-a izbit o lozincă: „Scopul nostru nr. 1 este instrucţia”. Am întrebat o educatoare, dar unde este cuvântul educaţie. La care mi s-a răspuns: pe noi nu ne interesează educaţia, pe noi ne interesează instrucţia. Vă rog să trageţi singuri concluzia de rigoare.

Actualul preşedinte, după patru ani de guvernare, luând cunoştinţă de teri-bilele crime produse mai ales în şcoli, a spus la televiziune: „Să intensificăm educaţia”. Fără educaţie, şi mai ales fără educaţie creştină, lumea se duce de râpă. (…).

D. Perceli, USA

Vă mulţumim pentru rândurile trimise. Asemenea şi pentru mul-tele mărturii, în favoarea credinţei, conţinute în textele primite de la dumneavoastră pe adresa redacţiei.

Tuturor celor care ne-aţi scris

pe adresa redacţiei intenţiile

de rugăciune şi acatistele, vă

facem cunoscut faptul

că am ataşat la pagina

mulţumirilor (p. 37) o

fotografie realizată în

cadrul Sfintei Liturghii

celebrată la Padova,

acolo unde au fost

prezentate mijlocirii

Sfântului Anton

scrisorile primite pe

adresa noastră din

Bacău. Vă mulţumim şi

vă încredinţăm ocrotirii

Sfântului Anton. Bunăoară,

vă aşteptăm pe mai departe

gândurile şi întrebările.

Pace şi bine!



Î n 1987, cardinalul Carlo Maria Martini înfiinţa la Milano, arhi-dieceza unde era păstor, aşa-nu-

mita „Catedră a celor ce nu cred”, o iniţiativă menită să faciliteze dialo-gul dintre creştini şi cei ce nu cred. De fapt, afirma cardinalul, „fiecare dintre noi păstrează în sine un cre-dincios şi un necredincios care îşi vorbesc, care-şi pun întrebări re-ciproc […]” (Carlo Maria Mar-tini, Cattedra dei non credenti, 1987).

Catedra celor ce nu cred

360°

A supra începutului activităţii publice a lui Cristos pla-nează figura relevantă a lui Ioan Botezătorul. Evan-ghelistul Luca relatează cum unii dintre discipolii lui

Ioan merg la Isus pentru a-L întreba cine este şi ce face (cfr. Lc 7,18-30). În acest context, Cristos îl elogiază pe Înainte-mergătorul Său şi răspunde solicitării acestuia prin faptele pe care le înfăptuieşte. Care este legătura dintre Ioan Botezătorul şi Cristos? Se poate presupune că Isus a fost ucenicul lui Ioan?

Figura ascetică a Botezătorului a suscitat un inte-res aparte atât în devoţiunea populară cât şi în cercetările istorice şi exegetice. Descoperirea ma-

nuscriselor din Qumran, de la Marea Moartă, ce au ieşit la lu-mină începând cu anul 1947, ne face să ne întrebăm dacă există vreo legătură între Ioan Botezătorul, respectiv Isus, cu această comunitate. În cartea sa, Isus din Nazareth, Benedict al XVI-lea scrie: „Se pare că Ioan, dar poate şi Isus şi fa-milia lui, au fost apropiaţi de comunitatea din Qumran (…). Nu este exclus ca Botezătorul să fi trăit în această comu-nitate pentru o perioadă de timp şi să fi primit din partea acesteia o pregătire religioasă”.

Cât priveşte raportul dintre

Ioan şi Isus, este indiscutabil un fapt istoric că Isus a dorit să primească „botezul de pocăinţă” administrat de Ioan, chiar dacă, aparent, în această circumstanţă, Ioan se arată „superior”. De aici se poate ivi întrebarea: Isus a fost un fel de ucenic al lui Ioan? Într-un sens larg, acest fapt este evident, însă, cercetătorii au păreri îm-părţite. De exemplu, în Evanghelia lui Marcu se poate citi: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine” (1,7). Expresia a veni în urmă sau a veni după, în greacă reprezintă acţiunea ucenicilor care urmează un maestru. Totuşi, aici semnificaţia pare a fi mai curând temporală. Cristos vine după Ioan şi îl întrece. Pe de altă

parte, evanghelistul Ioan amin-teşte că unii dintre discipolii Botezătorului, Andrei şi Filip, poate chiar Petru şi Natanael, îl urmează pe Isus. Nu este ex-clus ca Isus să fi petrecut o pe-rioadă în apropierea lui Ioan Botezătorul. Mai mult, cea de-a patra Evanghelie notează că în-suşi Isus boteza în ţinutul Iudeii (cfr. In 3,22), îndeplinind ca şi ucenic ritualul tipic al maes-trului. Dincolo de toate, uceni-cia lui Isus trebuie înţeleasă ca şi realitate concretă a Întrupării. Aceasta presupunea pentru Isus o creştere în statură, înţelepciu-ne şi har (cfr. Lc 2,52). ❏

150° de ÎntrebĂri despre credinţĂ Pr. Daniel Fechetă

Ioan Botezătorul, maestrul lui Isus?

Pr. aDrian măgDici

curtea neamurilor

Termenul „catedră”, pe de altă parte, denotă superioritate, excelenţă în expunerea unei anumite doctrine şi, de aceea, putere de persu-asiune, aspect faţă de care Martini se simţea oarecum stânjenit: „ori de câte ori trebuie să mă exprim ex cathedra mă simt descumpănit, căci stau prea sus fa-ţă de ceilalţi, în special atunci când tre-buie să vorbesc despre teme grele […]”.

Într-adevăr, teme dificile nu lipsesc niciodată. Este de ajuns să menţionăm

titlurile sesiunilor ţinute de-a lungul anilor, pentru a ne da seama de abisul, dar şi de interesul, pe care puteau să-l stârnească, nu doar în minţile milanezilor, ci şi în inima fiecărui om căutător de sens: Motivaţiile credinţei (1987), Rostul durerii (1988), Spiritul copilăriei (1989), Mărturisirea nădejdii creştine (1990), Ordinea simţămintelor (1991), Omul în faţa tăcerii lui Dum-


nezeu (1992), Rugăciunea celui ce nu crede (1993) etc. Din păcate, fiind o iniţiativă locală, Catedra şi-a încetat existenţa în 2002, an în care, datorită limitei de vârstă, purpuratul a demisio-nat din slujirea pastorală de la Milano. Dar a meritat, căci de la înălţimea sa au vorbit nume sonore pentru cultura italiană, şi nu numai: Paolo De Bene-detti, Massimo Cacciari, Enzo Bianchi, Harvey Cox, George V. Coyne, Edoar-do Boncinelli, Giulio Giorello etc.

Cum i-a venit această idee cardi-nalului? „Ideea catedrei – povesteşte el – mi-a venit de la meditaţiile pe care le ţineam în Dom miilor de tineri, dar şi adulţilor. […] La un moment dat, după ani şi ani de predici în Dom, trebuia să aflu noi forme. Gândindu-mă la numeroase posibilităţi, mi-au venit în minte cei care nu se află în imediata vecinătate a fanum-ului, în templu, şi, aşa, am simţit dorinţa să-i ascult pe ceilalţi, pe cât posibil pe cei ce sunt diferiţi de noi. Diferiţi, însă

înzestraţi de o tensiune spirituală […]. Îmi dădeam seama, totodată, că în rostirile noastre, ca şi comunitate creştină, ne-am obişnuit să ne dăm mult, ba prea mult, cu presupusul vizavi de ceea ce este misterios”.

Ce rost, însă, mai are acum reme-morarea unei iniţiative ce s-a stins deja şi a unui ilustru personaj ce a trecut la cele veşnice? E simplu: orice acţiune, chiar şi după consumarea sa, lasă urme. Iar actuala „Curte a neamurilor” nu este altceva decât reînvierea iniţiativei cardinalului Martini, asemenea acelui vlăstar biblic ce a răsărit dintr-o tul-pină aparent lipsită de viaţă. Dacă, pe de-o parte, aşa cum afirmă Andrea Tornielli, „Catedra celor ce nu cred” îşi află rădăcinile teologice în opera Introducere la creştinism a lui Ratzin-ger, la fel de bine se poate spune că iniţiativa „Curtea neamurilor”, voită de papa Benedict al XVI-lea, se in-spiră din „Catedra celor ce nu cred”, înfiinţată de cardinalul Martini. ❏

F ără îndoială, consumăm cu mare plăcere bucatele care sunt pregătite şi gătite foarte bine. Când însă este vorba de o mâncare fără sare, fără condimente, nu mai putem spune la fel, căci ea nu are niciun gust. Cam acelaşi lucru se poate

spune şi despre această virtute a umorului. Dacă ea este prezentă în viaţa noastră, atunci ea dă gust vieţii, pentru că o condimentează pentru a fi frumoasă, plăcută. Dacă, în schimb, ea lipseşte din existenţa noastră, atunci viaţa este cu adevărat săracă.

Trebuie să specificăm că există un umor sănătos şi un umor nesănătos, neconstructiv, chiar vulgar, în anumite situaţii. Cel sănătos se situează între două extreme. La una întâlnim persoanele severe, aspre, rigide, care iau totul în serios şi se iau prea în serios. La cealaltă întâlnim persoanele pline de sine care, prin glume nesărate, băşcălie şi ironie distructivă, rănesc, ofensează, marginalizează şi fac rău persoanelor, depăşind astfel limitele bunului simţ. Aceste atitudini caracterizează, de altfel, umorul nesănătos, distructiv.

Umorul sănătos se naşte în inima persoanei care nu se consideră importantă, de neînlocuit. El face parte din viaţa acelora care nu sunt orgolioşi, nu sunt negativişti, care nu se supără pentru orice, care nu se descurajează, pentru că au încredere în Dumnezeu şi trăiesc cu speranţa că totul are un sens şi că din toate se poate învăţa ceva. La baza acestui umor stă un sentiment de detaşare, care oferă evenimentelor şi situaţiilor o lumină diferită. Aşa se naşte zâmbetul, râsul, darul de a glumi.

În relaţia cu ceilalţi, umorul este cald, respectuos, atent, nu ofensează, cimentează relaţiile cu ceilalţi, îi apropie. Persoana care ştie să-i facă pe ceilalţi să râdă nu se supără, nu se agită, ştie să glumească pe seama sa, ştie să privească viaţa într-un mod detaşat, fără a dramatiza lucrurile.

Aşadar, dacă râsul, buna dispoziţie, glumele bune sunt molipsitoare, descreţesc frunţile, eliberează de preocupări şi contribuie la rezolvarea problemelor şi dificultăţilor într-un mod diferit, să-l rugăm pe Domnul să ne ajute să putem trăi şi privi viaţa, în diferitele ei anotimpuri, cu optimism şi umor, conştienţi că istoria este în mâinile sale şi că toate le îndreaptă spre binele nostru. ❏

virtuţi

Desprevirtutea umorului

Pr. marius Vătămănelu

l a baza manifestării culturale a Festivalului de Muzică de la Roman se află unele motiva-

ţii subliniate într-un mod admira-bil în „Scrisoarea către artişti”, din 1999, a fericitului Ioan Paul al II-lea. Evident, un festival de muzică sacră nu poate fi decât o provoca-re continuă de relaţionare artisti-că, umană şi spirituală având ca scop descoperirea numeroaselor frumuseţi şi devenirea noastră în-tru armonie. Textul fon-dator, pe care şi l-a însuşit festivalul de muzică şi care ar putea călăuzi pe oricine către sonoritatea frumu-seţii, îl redăm aici parţi-al: „Frumuseţea pe care o veţi transmite generaţiilor de mâine să fie de aşa natură încât să trezească în ele uimire! În faţa sacralităţii vie-ţii şi a fiinţei umane, în faţa minu-năţiilor universului, singura atitu-dine potrivită este cea a uimirii. De aici, din uimire, va putea izvorî acel entuziasm […]. De acest entuziasm au nevoie oamenii de as-tăzi şi de mâine pentru a înfrunta şi depăşi sfidări-le cruciale care se anun-ţă la orizont. Datorită lui, omenirea, după orice rătăcire, va putea să se ridice din nou şi să-şi reia drumul său. În acest sens s-a spus cu o profundă intuiţie că frumuseţea va salva lumea”.

De aceea credem că ar merita ca prin stră-dania noastră, depăşind toate încercările unui asemenea demers, să împlinim, pe cât posibil, aceste deziderate.

Vă aşteptăm cu bucurie în aces-te zile dedicate frumuseţii. ❏

Frumusețea care salvează


360°

În timp ce se vorbeşte mult des-pre raţiunea, sensurile şi conse-cinţele conflictelor din Orientul

Mijlociu, consecinţele acestuia sunt lesne de observat: oameni care îşi pă-răsesc patria, numeroase victime, dis-trugeri absurde, mânie, angoasă… Dar dacă, pe de o parte, ies în evidenţă in-terese înguste ale unor oameni puter-nici ai acestei lumi, pe de altă parte, în acelaşi context oameni iubitori de pace luptă cu altfel de arme: ocrotesc pe cei slabi, educă, construiesc bine-le refuzând ura, se unesc în rugăciu-ne cerând darul păcii de la Domnul.

Adunaţi la Harissa, sanctuarul unde este venerată Regina Libanului, Preacurata Fecioară Maria, în ziua de 16 iunie 2013, o mulţime de credincioşi, la care s-au alăturat preşedintele (Michel Suleiman) şi prim-ministrul (Tammam Salam) Libanului, nunţiul apostolic Gabriele Caccia precum şi patriarhii catolici din Orientul Mijlociu, în

frunte cu cardinalul Boutros Bechara Rai, Patriarhul Maronit al Antiohiei, au participat la o celebrare deosebită: consacrarea Libanului şi a întregii regiuni Inimii Neprihănite a Mariei. Evenimentul a avut loc după celebrarea euharistică prezidată de către cardinal.

Acesta şi-a exprimat dorinţa ca toate popoarele din regiune să fie eli-berate de păcatele care duc la diviziune, la agresiune şi violenţă. Cardinalul Rai a amintit faptul că Libanul este unica ţară în care Sărbătoarea Bunei-vestiri este sărbătorită la 25 martie atât de către creştini cât şi de către musulmani, o imagine care i-a oferit ocazia de a solicita o grabnică reconciliere între forţele politice din Liban, tensiunea dintre acestea împingând poporul libanez în conflictul sirian. Într-un moment de rugăciune, el a mai invocat ajutorul Mariei, cerându-i să protejeze Libanul şi întreg Orientul Mijlociu.

Comunitatea credincioşilor şi-a înnoit cu această oca-zie angajamentul de a promova valori umane şi creştine în propriile familii şi în mărturia pu-blică pentru o civilizaţie care înalţă persoana la as-cultarea cu maximă obe-dienţă de Dumnezeu, cel care vorbeşte fără încetare inimii oricărui om. ❏

rugăciune în orient

Pr. lucian abalintoaiei

Inima de la Harissa

fr. dan vătămănelu

© F

arța

di C

ristin

el

Francisc aude o voce: "de ce slujești sclavului și nu stăpânului"?

Atent la spiritul veacului, Papa Francisc a făcut o notă pro-prie faptul de a scoate în evi-

denţă un creştinism autentic fără incidenţele acestui spirit. După ce a atras atenţia că Biserica nu este un ONG, acum vine să clarifice faptul că nu operele de caritate o constituie sau o definesc, ci scandalul Crucii.

Având ca datorie păstrarea şi mai ales transmiterea depozitului credinţei, lucru pentru care trebuie să găsească metode noi şi adecvate timpului pentru a face aceasta, Biserica pare că uneori se reduce (pentru unii) la o serie de realizări, proiecte, activităţi. Biserica

nu este o organizaţie culturală, fie ea şi reli-gioasă, socială: Biserica este familia lui Isus. Se combate astfel seducţia de a face lucruri bune fără scandalul Crucii.

Şi dacă la origini scandalul înseamnă separarea, pe bună dreptate creştinii sunt o separare faţă de mentalităţile tim-pului şi un criteriu de discernământ pen-tru acţiunile sociale.

Creştinii nu sunt rezonabili sau sociali pentru un conformism dar pentru faptul că mesajul Învierii creează contextul vie-ţii de caritate şi iubire faţă de aproapele.

Identificându-se cu ceea ce crede şi celebrează, Biserica dă naştere, din celebrarea sacramentelor, şi umple de sens aspectele caritative sau culturale. Motivaţiile tuturor acestor aspecte nu vor fi înţelese doar din prisma finalităţii lor materiale, ci mai ales din momentul în care omul începe să îl vadă pe om din lumina aproapelui, a semenului.

Coerenţa în credinţă a creştinului este dată de alegerea sa zilnică pentru scandalul Crucii, acel aspect pentru care mulţi nu ar alege creştinismul. Astfel, a fi rezonabil nu e de ajuns. crede. ❏

Creștini rezonabili?

liviu georgescu

poezie

PSALMCogito ergo sum.Sunt Doamne în mine acumşi ştiu că exist, ca un fum existce se înalţă din lumânări, ca un Christ,

ceară aprinsă peste cruce plânsă peste duh,pieliţa patimei peste-nviere,suflu eliberat de pe rug,gând adumbrit în sigilii în cerul de sori cu arsura uimirii.

Cogito ergo sum.Sunt Doamne în mine acumşi ştiu că exist, ca o boare existce se-nalţă din focul stârnitpeste duhul de ceară aprins -peste nimbul nins.În tine Doamne exist.

PSALMcând seara se lasă cu vulturii-n gol chipurile noastre se sting şi ne proptim râurile-n piept să încălzim chinuitele pietrenumai sarea de pe cuvintele noastre mai pâlpâie în lumânărise-aude gâlgâit de securi pocăinţa stâncilor aprinde pustiul

pletele lui Dumnezeu ard în păduri


PSALMDoamne, tu nu eşti feştilă de veşti,nu eşti infinită orhidee.Nu eşti idee.Tu Doamne: Eşti!

Din bolţi luminate în care te mişti te-oglindeşti în mine ca să ştiu că exişti:foc chiuind care taie şi scurmăadevărul din urmă.Doamne, eşti tăcerea şi uitarea din mine,praznic de lumine, focul din stingeri,eşti vârtej fără atingeri.


D o s a r

Sunt supra dotaţi:minţi adulte, în corp şi c u emoţii de copiiD

osa

rEm

oţii

de co

pii

„Dacă ai 9 euro şi pierzi 2, cu câţi mai rămâi?”. Unii copii, la numai 3 ani, răspund corect la această în-trebare în doar 2 secunde. La 3 ani, când noi, cei mulţi, abia am învă-ţat să numărăm până la 5, sărind uneori peste 4 chiar. Aceşti copii sunt copiii supradotaţi, al căror IQ trece de 130.

Sunt copiii care la 4 ani ştiu deja să citească şi care pun întrebări multe şi incomode încă de mici, la care nu

poţi răspunde prin: „pentru că aşa e”. Lu-cru întărit de spusele lui Liviu, copil de 11 ani, evaluat ca fiind supradotat de către Florian Colceag, expert internaţional în Gifted education şi profesor. Liviu spu-ne: „trebuie să existe o logică, nu poţi să spui că e nimic. Nu poţi să spui că într-o cameră nu e nimic. Camera tot există”.

Copiii ca Liviu au o curiozitate mare care trebuie satisfăcută, o nevoie neobosită de a învăţa şi de a înţelege şi vor încă de la vârste fragede să priceapă cum func-ţionează întreg universul. Minţile lor nu sunt diferite numai în termeni de IQ, care trebuie să depăşească 130 pentru a fi considerat supradotat, însă şi în ter-meni de organizare, emoţii şi conexiuni, care sunt mai rapide şi mai multe, po-trivit cărţii „L’enfant surdoué. L’aider à grandir, l’aider à réussir”, a psihologului Jeanne Siaud-Facchin. Ei au „o viaţă emoţională mai profundă şi un nivel de moralitate şi idealism mai înalt”, după cum scriu cercetătoarele Aurora-Adina Ignat şi Gabriela Kelemen, în revista de

specialitate Procedia. O minte adultă, în corp şi cu emoţii de prichindel.

Când aceşti copii ajung la şcoală în clasa întâi, sistemul de învăţământ ac-tual le impune să înceapă prin a scrijeli bastonaşe, ca toţi ceilalţi. Sfârşesc prin a se plictisi sau prin a fi categorisiţi ca „obraznici” de profesorii terorizaţi de în-trebările lor surprinzătoare pentru vârsta lor. „Să ai un motor de Ferrari, însă să fii constrâns să conduci în localitate la viteza celorlalţi, poate să devină foarte frustrant”, spune neuropsihologul Laurence Vaivre-Douret. Studii internaţionale au arătat că peste 50% din copii supradotaţi nu ajung la împlinire profesională şi îşi pierd deci capacităţile.

De vină? Sistemul. „În grădiniţe, observăm copii care absorb informaţia liber şi au un potenţial ridicat, iar în li-ceu, aceştia nu vor să mai vină la şcoală. Îşi pierd abilităţile pe parcurs. Ceva nu se întâmplă cum trebuie”, a declarat în-văţătoarea şi fondatoarea Centrului de inovaţie didactică din Constanţa, Adina Tulbure. Există o „fereastră de oportuni-tate”, între primele luni de viaţă şi 12 ani, moment când potenţialul copiilor trebuie descoperit şi stimulat.

Strategie naţională cacofonică

Legea 17/2007 recunoştea nevoi-le speciale pe care aceşti copii capabili de performanţă le au şi prevedea cre-area Centrului Naţional de Instruire Diferenţiată care urma să implemente-ze o serie de măsuri, însă acest articol a fost abrogat printr-o ordonanţă de urgenţă în 2008, ca mai apoi, ideea să

Cristina DasCălu

Emoţii de copii

fie reluată în Legea Educaţiei Naţionale 2011. Articolul 57 spune: „statul sprijină copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte atât în unităţi de învăţământ, cât şi în centre de excelenţă”. Reapare de ase-menea şi ideea creării Centrului Naţional de Instruire Diferenţiată, care nu este încă operaţional. Potrivit Biroului de Presă al Ministerului Educaţiei Naţionale (MEN) „actuala conducere a ministerului a con-statat cu surprindere că, deşi legislaţia subsecventă aplicării acestei legi trebuia aprobată încă din 2011, acest lucru nu s-a întâmplat. La ora actuală, MEN are în atenţie remedierea acestei situaţii astfel încât lucrurile să intre pe făgaşul normal”.

Putem citi de asemenea în lege că aceşti copii trebuie susţinuţi „în cadrul unităţilor de învăţământ”, ţinând cont de „ritmul individual de învăţare”. O strategie concretă nu există încă şi nu se ştie unde trebuie să ajungem.


D o s a r

Modele europene şi studiul Eurydice

Studiul din 2006 al agenţiei europene Eurydice arată că la nivel de strategii na-ţionale, majoritatea ţărilor se găsesc între două extreme. Între ţări ca Norvegia care au decis să nu trateze diferenţiat această categorie (nici măcar nu au un nume ofi-cial pentru a desemna copiii supradotaţi, lucru care „reflectă angajamentul politic declarat de a evita orice clasificare şi de a pune accentul pe potenţialul de dez-voltare a tuturor”) şi ţări care au decis scoaterea acestor copii din sistemul clasic de învăţământ pentru a-i integra în şcoli specializate.

Potrivit studiului citat, România se situează undeva la mijloc. Concret, sin-gura măsură pusă la dispoziţie acestor copii este absolvirea a doi ani şcolari într-unul. Potrivit învăţătoarei Adina Tulbure,

procedura administrativă pentru acest salt de clasă a fost uşurată de Legea Educaţiei Naţionale din 2011.

Mai mult, instruirea cadrelor didactice pe acest subiect, al copiilor supradotaţi şi nevoile lor speciale, nu este obligatorie prin lege şi deci nici buget prevăzut nu există. Absolventă a Facultăţii de litere din cadrul Universităţii din Bucureşti în 2008 şi profesoară de latină în capitală, Valentina Petcu spune că „în temele de pedagogie există o referire (sublinierea îi aparţine) la această categorie, însă şcoala nu a oferit niciun curs informa-tiv”. Informaţie reconfirmată şi de o altă absolventă a aceleaşi facultăţi, Gabriela Gheorghe, profesoară de română într-o şcoală privată din Bucureşti, care a predat însă şi la o şcoală generală de stat: „la şcoala de stat nu s-a vorbit deloc despre copiii supradotaţi, ci doar de copiii care sunt „buni” la o materie sau alta. Nici la

Sunt supra dotaţi:minţi adulte, în corp şi c u emoţii de copii

Ştiaţi că:Doar o persoană din 290.000 are un IQ de peste 170 (deci doar 64 de români)

IQ-uri celebre:Galton 200Goethe, Leibniz 185Mozart 150Newton 135Kant, Napoleon, Darwin 130

privat nu am făcut vreun workshop despre astfel de copii. Dar aici am observat că se implică mult în educaţie şi copiii, şi părinţii, şi profesorii”.

Iar pe site-ul MEN, nici urmă de bro-şuri, articole, metode pedagogice speciale pe acest subiect, aşa cum există de exem-plu, pe site-urile autorităţilor belgiene.

Lipsa unui lobbyingNu există niciun lobbying puternic

şi uniform care să influenţeze deciziile MEN sau care să centralizeze diferitele idei care circulă la nivel de societate civilă. Am adresat aceeaşi întrebare: „ce strate-gie ar trebui să adoptăm?”, mai multor iniţiatori de proiecte adresate copiilor su-pradotaţi şi viziunile lor nu sunt aceleaşi. De exemplu, directorul de programe şi consiliere a IRSCA Gifted Education, Kristof Lajos, vorbeşte despre crearea de clase separate în cadrul şcolilor, doamna Tulbure crede că ar fi mai bine să lăsăm aceşti copii „în mediul lor natural, deoare-ce, şcoala este ca o microsocietate. Într-o societate oamenii nu sunt pe categorii, iar la şcoală toţi copiii trebuie să se simtă valorizaţi.”

Din nou, un contra-exemplu, în Belgia, de 10 ani Federaţia Wallonia-Bruxelles, entitate regională, insistă asupra „importanţei lăsării acestor copii în mediul „natural” al copiilor de vârsta lor pentru a lua cunoştinţă şi a accepta diferenţele şi a învăţa cum ceilalţi trăiesc împreună”. Se ştie unde trebuie să se ajungă.

Între timp, în România, înfloreşte nu-mărul de şcoli private, centre educaţionale alternative, tabere şi proiecte dedicate copiilor supradotaţi.

Soluţia momentului: şcoli private şi alte derivate

Când CFR nu deserveşte gara X, apar maxi-taxi-urile private pentru a umple golul lăsat de stat. Când şcoala publică şi gratuită nu reuşeşte să se ocupe de copii, apar şcolile private. Ca şi Liviu, mulţi copii identificaţi ca supradotaţi


D o s a r Emoţii de copiise îndreaptă spre iniţiative private care răspund mai bine nevoilor lor. Sistemul însă este pervers din mai multe motive.

În primul rând, trebuie să ştii că astfel de iniţiative există. Accesul la informaţie este destul de limitat în România actuală unde nu toată lumea are acces la internet şi nici formarea necesară pentru a regăsi o astfel de informaţie. Cert, toate şcolile au psihologi, dar câţi părinţi ştiu?

În al doilea rând, dacă nu eşti din Bucureşti sau dintr-un alt oraş mare, ac-cesul la astfel de programe este îngreunat de distanţă. De la Roman nu se ajunge în 20 de minute în capitală.

În al treilea rând, astfel de programe educative, deşi foarte apreciate de copii, potrivit mărturiilor lor de pe diferitele site-uri, nu sunt gratuite. Cea mai ieftină şcoală privată la Bucureşti costă 2850 de euro pe an, de copil, potrivit mamei lui Liviu, Mioara Florea Anghel. Programele educaţionale extraşcolare, taberele, diferi-tele materiale didactice, cursurile speciale, toate au un preţ.

Directoarea centrului AmadeusIQ din Bucureşti, Sanda Păduraru, spune că cei mai mulţi copii de la centru pro-vin din „familii cu venituri medii, dar şi modeste. Pentru cei care nu au venituri mari, facem reduceri substanţiale pentru că eu îmi doresc să îi includ în program. Dar avem şi copii care provin din familii cu venituri mari.” Cercetarea Yolandei Benito Mate realizată pe 10 studii de caz reprezentând copii excepţional de supradotaţi, un IQ de peste 189, arată că cei mai mulţi astfel de copii provin din familii cu venituri şi nivel intelectual medii spre înalte. Lucru deosebit de lo-gic, dat fiind că aceştia sunt mai uşor de descoperit, având resursele necesare, pe

Cristina DasCăluLiviu, la 4 ani era diagnosticat cu o vârstă mentală cu un an şi jumătate mai mare decât vârsta lui fizică. La 6 ani inventa „hotelul pentru animale”, iar acum, la 11 ani, descoperă cu Costică, un personaj animat, materiile şcolare într-o şcoală privată din Bucureşti. Avantajul lui: mama.

Î n maiou alb, cuminte pe scaunul din faţa calculatorului, îmi povesteş-te că acum e în tabără cu alţi copii ca el, „copii care ştiu foarte multe”. Tocmai a încheiat primul an de studiu în noua lui şcoală privată. „M-

am transferat pentru că îmi place foarte mult să înot şi la şcoala de stat era foarte mult clor în apă”, spune Liviu. Mama de alături îi aminteşte că de fapt nivelul slab al şcolii a fost motivul transferului şi el completează cu modes-tie în glas: „da, clasa era prea înceată, rezolvam exerciţiile înaintea tuturor.”

Când îl întrebi ce materie îi place, răspunde că toate, e foarte bun la mate, însă învaţă bine pe toată linia. A terminat anul cu 9,93. Aceasta este „vina” lui, îi place să înveţe, să cunoască, să descopere, să întrebe. „Dacă Dumnezeu a creat natura, cine l-a creat pe Dumnezeu?” Una din recentele lui nedumeriri. Şi pentru că pune prea multe întrebări, copiii îl consideră tocilar, atât la şcoala de stat, cât şi la privat. Mama lui exprimă suferinţa foarte mare declanşată de această categorisire, dar pentru că ea îl înţelege şi are încredere în el, îl susţine şi contrabalansează această respingere a societăţii. „Liviu este un copil căruia dacă îi spui: cerul este senin, te va întreba: ce este cerul?, de ce, cum este senin? ce înseamnă senin? Când era mic, a trebuit să încep să mă documentez ca să îi pot răspunde la întrebări”.

Câteodată, Liviu vorbeşte ca un adult, în proverbe: „n-ai carte, n-ai parte”, ca mai apoi limbajul lui să fie colorat cu „chestii” şi expresii ca „a se lua în gură”. Liviu îmi spune că ceilalţi, „copiii normali”, nu vor să audă de şcoală. Un fost prieten de-al lui i-a zis: „banul e puterea”. Însă nu e de acord. Pentru el, şcoala perfectă e cea unde „copiii ştiu foarte multe şi profesorilor le pasă”.

Face muzică, face baschet şi înot şi se duce de plăcere la cursurile su-plimentare de mate şi informatică. De altfel, vara lui e plină deja cu astfel de activităţi. Când era la şcoala de stat, făcea meditaţii, acum nu, pentru că profesorii actuali vor să scoată din el ce-i mai bun, la şcoală. „Nu am avut de ales, l-aş fi lăsat într-o şcoală de stat, cu condiţia ca profesorii să lucreze cu

„Dacă Dumnezeu a creat natura, ci ne l-a creat pe Dumnezeu?”

când fiul ţăranului Ilie din satul izolat din munţi, va rămâne îngropat acolo.

Nu în ultimul rând, în spatele acestor iniţiative destinate copiilor supradotaţi, se află persoane, cert, absolvente de psiho-logie, care însă nu au neapărat o speciali-zare împământenită şi testată în lucru cu această categorie specifică. Câteva cursuri aleatorii şi „munca pe teren” sunt menţio-nate ca formări de cei intervievaţi.

Doamna Păduraru spune că în 1994, la Universitatea din Bucureşti exista spe-cializarea: „psihopedagogia copiilor su-pradotaţi şi consiliere psihopedagogică”. La aceeaşi universitate, anul acesta, există doar două cursuri, unul în cadrul studiilor de licenţă, „Psihopedagogia supradotaţi-lor” şi unul la nivel de master, „Strategii de integrare educaţională pentru elevii supradotaţi”. Nici urmă de o astfel de formare la alte două mari universităţi din

ţară: Babeş-Bolay la Cluj şi Alexandru Ioan Cuza, la Iaşi.

La aceasta se adaugă şi diferitele me-tode folosite în identificarea acestor copii, „câte bordeie, atâtea obiceie”. Şi de ce n-am fi laxişti şi n-am accepta şi copii „falşi supradotaţi”, care însă îşi permit să plătească diferitele servicii? Toţi cei cu care am stat de vorbă spun că „orice copil are potenţialul necesar să devină supradotat”. Când părinţii îşi pot permite să investească suficient timp şi bani, bine-înţeles că odraslele lor pot deveni capabile de performanţă, când acestea beneficiază de tratament special. Din nou, un cerc logic, cu cât mai mult te ocupi de copil, cu atât mai instruit va fi. Însă perfiditatea acestui sistem este că cei mulţi, cu acelaşi potenţial intelectual, rămân pe dinafară, într-o ţară unde dreptul la instruire e garantat prin Constituţie.


D o s a r

Câţi copii supradotaţi există?Presa naţională titra nu demult că

unul din 4 elevi români este supradotat, fără ca vreun studiu să fie citat. În cel mai fericit caz, se făcea aluzie la nişte statistici efectuate în America. Astăzi, nu ştim câţi copii români „capabili de performanţe înalte”, cum îi numeşte legea, avem. Nu s-a efectuat încă o statistică la nivel de ţară, după cum spune Kristof Lajos.

Pe site-ul Centrului Gifted Education din Bucureşti, centru dedicat acestei ca-tegorii, directoarea Monica Gheorghiu estimează că din 30 de copii, unul sau doi sunt supradotaţi. Tot pe acest site stă scris că 6% din elevii cu vârste sub 15 ani, adică 200.000 din 3,211 mili-oane, sunt copii supradotaţi. Conform psihologilor români, citaţi de aceeaşi sur-să, procentul celor aflaţi în topul curbei

Gauss se apropie de 4% (vs. 2% la nivel mondial) din totalul populaţiei României. Bineînţeles, era de aşteptat ca aceste cifre să varieze de la o sursă la alta pentru că nu există o evaluare standard a inteligen-ţei, nici măcar la nivel internaţional, iar testele IQ singure, nu sunt fiabile. O altă variabilă o reprezintă tipul de inteligenţă luat în calcul, ne oprim la capacităţile matematice sau testăm şi celelalte tipuri de inteligenţă: spaţială, muzicală etc.

Una dintre puţinele metode, cu multe carenţe însă, de a măsura obiectiv câţi

copii supradotaţi avem în România, ar fi să ştim câţi elevi au studiat doi ani şcolari într-unul. De la Biroul de Presă MEN am primit acest răspuns: „în anul şcolar ante-rior, MEN nu a solicitat inspectoratelor şcolare judeţene numărul elevilor care au optat pentru promovarea a doi ani într-unul singur din raţiuni de urmărire a ade-renţei acestei măsuri pe un interval mai mare de timp (cel puţin trei ani şcolari). Precizăm că inspectoratele şcolare jude-ţene monitorizează datele în cauză, care vor fi comunicate MEN în momentul în care acesta va decide centralizarea lor.”

Între iniţiativele private care mai sal-vează contra cost câteva creiere şi statul român care vânează şi se mândreşte cu olimpicii, mulţi alţi copii cu potenţial înalt scrijelesc plictisiţi bastonaşe într-o socie-tate care avansează la o viteză superioară celei de acum 100 de ani. ❑

copiii,” spune mama.Liviu, ochi căprui şi blânzi, rămâne un copil normal.

Norocul lui este că mama îi este alături, iar asta este cel mai important pentru el, după cum singur o spune. Cât despre planurile de viitor, nu s-a gândit exact. „Vreau să încerc cât mai multe chestii”. Universităţile din ţările nordice îi fac deja cu ochiul. ❑

„Dacă Dumnezeu a creat natura, ci ne l-a creat pe Dumnezeu?”Eu

Mă-ntorc spre răsărit în noapteŞi torn în sticlă din pahar,

Melancolii de piatră, coapteÎn somnul lumii de coşmar.

Eu strig cu gâtul plin de steleSpre cerul negru din pământ.

Eu picur lacrimile melePe flori culcate ieri, de vânt.

AripiS-aduci din zare doar iubirea,

Să uzi la rădăcină firea.Nu pentru nu este nu

Nu cade steaua peste lume,Nu-mi este dor de-un loc anume.

Nu îmi aduc aminte zile,Nu scriu acum aceste file.

Nu vreau să tac, nu vreau să vin,Nu în furtună afli chin.

Nu zboară lumea peste verde,Nu pleacă dorul când ai crede.

ÎngerulA venit îngerul obosit şi supărat,

Pene albe din aripi, peste cap mi-a scuturat.A întors amiaza din drumul spre seară,A oftat şi furtuni au venit să mă doară.

Rugi aprinse mi-au ars ochiul şi mâna,Răsturnată în cer, peste mare, e luna.

Osoase cuvinte din stâncă răsar

Şi pagini de piatră se-ntorc în altar.

Ţin în braţe un înger şi vreau să adorm,Dar visul se frânge peste linişti de somn.

În spate îl iau, îl ridic peste noapte

Şi zbateri adânci se transformă în şoapte.

Mărturia profesoarei Gabriela Gheorghe despre Ioana, elev supradotat

D upă primele săptămâni ale clasei a V-a, nu aş fi zis că Ioa-na e o elevă supradotată. Era timidă, nu oferea răspun-

suri decât la solicitarea mea şi părea doar o fetiţa ordonată şi conştiincioasă. Am simţiţ-o aşa până la anunţarea unei teme ce avea ca sarcină de lucru redactarea unei poezii despre co-pilărie. Poeziile cele mai reuşite urmau să fie trimise la un con-curs naţional de literatură. Versurile Ioanei au fost altfel decât creaţiile celorlalţi colegi de clasă, uimind prin maturitate şi expresivitate. Întreaga catedră de limba română din şcoală le-au considerat purtătoare de artă poetică. Aş spune că un copil supradotat este cel care ştie deja ceea ce ceilalţi intenţionea-ză să îl înveţe. Eleva aceasta foloseşte în creaţiile ei un instru-mentar încă nestudiat: jonglează cu metafora, ingambament şi oximoron, atinge noţiuni filosofice şi încearcă diferite tehnici de prozodie (apropiindu-se involuntar când de Ana Blandiana, când de Nichita Stănescu). (...) Spre deosebire de majoritatea colegilor, citeşte mult, scrie mult din proprie iniţiativă, solicită participarea la mai multe ore de limba română şi se înscrie cu drag la competiţii. Anul acesta, în clasa a VI-a, a participat la faza naţională a Olimpiadei de Limba şi Literatura Română. Un copil supradotat este, de fapt, un copil dotat cu supra-înţelege-re. Ioana înţelege mai mult decât ceilalţi copii, simte enorm, fo-loseşte creionul de lumină şi promite să culeagă cărţi din gând...

Poezii Ioana, elevă în clasa a 6 a


F ericit om este acela care se recunoaşte cerşetor de absolut şi dreptate,

de veşnicie şi care poate privi drept în ochi, pe semeni şi cu recunoştinţă la întreaga creaţie! Ca înseşi ochii lui Dumnezeu. Trăim în iureşul vitezei şi al tehnologiei, suntem tot mai grăbiţi şi acaparaţi, şi cu inimi-le din ce în ce mai împietrite. Ne înconjoară înălţimi de beton, sticlă şi oţel, cerul ni se îngustează, ca şi parcurile, şi copacii, care sunt din ce în ce mai puţini. Locurile de joacă sunt acoperite cu cauciucuri şi nu cu iarbă. Măcelul comis asupra plantelor s-a răsfrânt, mult mai dramatic şi asupra vieţuitoarelor; a dispărut ex-

presia „vin rândunelele!”. Sunt 20000 de specii de plante şi peste 5000 de specii de animale pe cale de dispariţie. Peste mai puţin de 300 de ani, 75% din creaturile de pe Terra vor dispărea. Conform unui studiu danez creşterea cu numai 2oC a temperaturii globale, va determina apariţia uraganelor, ce pot şterge de pe suprafaţa pământului o metropolă, la fiecare doi ani. Şi Marea Neagră este supraexploatată şi riscă un dezechilibru ecologic (conform unui studiu de la Consiliul Europei , din 25.06.2008).

Interpol s-a angajat să vegheze flora şi fau-na planetei împotriva criminalităţii de mediu.

Cândva, oamenii erau mult mai bogaţi în timp şi în linişte; ei îşi desluşeau cu claritate sensurile existenţei; era un timp şi pentru natură, pentru oameni, pentru regăsire, şi, mai ales, era un timp pentru Dumnezeu. Acum nu mai ajunge timpul. Dar ştim că o alianţă sau un război sunt trăite mai întâi în interior, şi mai apoi se exteriorizea-ză; suntem fructul gândurilor noastre. De aceea adevărata lecţie de ecologie începe cu curăţenia sufletului şi mai apoi, a mediului înconjurător.

Mă urmăreşte obsesiv imaginea unui bătrân în braţe cu o căţeluşă însângerată. Este dureroasa problemă a câinilor maidanezi. Mărgeluşa, era doar o căţeluşă nevinovată, că s-a născut în vremurile noas-tre; s-a pripăşit în spaţiul verde al unui bloc, unde un om bun înjghebase în dreptul apartamentului lui de la parter, o grădină şi un adăpost pentru câini. Dar omul cel bun a murit, şi, ca prin farmec, ştafeta generozităţii a fost preluată de către un alt domn

împovărat de ani. Ca un ultim mohican, bătrânul îşi îngrijea regatul de plante şi câţiva câini, dimineaţa devreme şi seara, spre înnoptare. Vedeta minunată era Mărgeluşa, o căţeluşă cu ochii mari, de catifea, cu mustăţi şi gene lungi, cu urechile mereu ciulite, şi o codiţă scurtă, ce se zbătea frenetic, atunci când primea ceva de mâncare; nu a muşcat pe nimeni niciodată.

Până într-o zi, când, cu mare zarvă, câţiva tineri cheflii s-au distrat, aruncând în ea cu cutii de bere. Înnebunită, căţeluşa s-a repezit să scape din inte-riorul adăpostului, nimerind în stradă, unde a fost lovită de o maşină. Bătrânul domn a coborât din imobil, a luat-o cu durere în braţe, a chemat un taxi şi a internat-o într-o clinică veterinară. Operaţia şi tratamentul ce i-au fost acordate căţeluşei, au costat enorm de mult! Îmi răsună şi acum în minte un fragment din Sf. Augustin: „cine iubeşte animalele este mai aproape de Dumnezeu!”. După aproape două săptămâni, venerabilul domn a adus-o în sfârşit, pe Mărgeluşa „acasă”, în grilajul cunoscut. Atunci, adolescenţii turbulenţi s-au revoltat: cum adică?! într-o javră nenorocită să se investească o asemenea sumă de bani?! Cu agresivitatea de limbaj mult prea cunoscută, tinerii au „măsurat” viaţa căţeluşei şi a binefăcătorului ei în sticle de bere, pachete de ţigări etc., fără să se gândească o clipă măcar la josnicia cu care s-au comportat. Uneori mă gândesc la proverbul: „Din bucata mea de pâine/ Am crescut un om şi-un câine/… Câinele mă recunoaşte. Omul nu mă mai cunoaşte”. În cursul nopţii au hăcuit-o cu cruzime pe Mărgeluşa, i-au smuls bandajele şi au aşezat-o în faţa uşii bătrânului; după câteva ore, s-a stins. De atunci, alte trei persoane s-au alăturat venerabilului domn pentru a îngriji grădina şi cei doi câini care au mai rămas. Puterea exemplului a rodit; ştiu cu siguranţă că ştafeta va fi preluată cu demnitate, mai departe. Atunci când întâlnim un om disperat, un animal rănit, copaci distruşi cu bună ştiinţă, ce atitudine se impune să luăm?! În nici un caz nu trebuie să fim adepţii indiferentismului din celebrul dicton al lui Ludovic al XIV-lea! Singura soluţie este să îndreptăm răul comis prin propriile noastre puteri.

Numai cel care a simţit cu viaţa proprie cât l-a costat mâna întinsă, ajutorul gratuit pen-tru semeni şi pentru creaţie, poate să reziste, cu demnitate, până la capăt. Curăţenia inte-rioară este o condiţie pentru cea exterioară.

La fel este şi cu viaţa noastră: ea este fragilă ca o picătură de apă, dar împreună cu alte mili-oane şi miliarde de picături, formează un fluviu uriaş. Aceasta este solidaritatea. „Mergi şi fă şi tu la fel!”. Ca şi bătrânul domn. Până la capăt. q

Consuela VlăduţesCu

Puterea exemplului

spiritualitate şi viața bisericiiMergi şi fă şi tu la fel

„Îmi răsună şi acum în minte un fragment din sf.

augustin: cine iubeşte

animalele este mai aproape de dumnezeu!”

e întuneric! Suntem cufundaţi în secularismul devastator, supuşi marelui dictator „banul” şi nimic mai mult. E ca tunelul de la capătul căruia

nu se întrevede nicio luminiţă. Şi totuşi Dumnezeu, stăpânul a toate, are grijă ca în cursul istoriei să rân-duiască anumiţi luminători, aştri ai umanităţii şi ai sfinţeniei, care să lumineze, să provoace la reînnoire şi să dea un suflu nou omenirii care prea adesea este purtată spre letargie în ale valorilor. Un lucru este cert: ne aflăm într-o confuzie totală a valorilor în care am fost educaţi şi crescuţi atât noi cât şi înaintaşii noştri.

Chiar zilele acestea în dezbaterile pentru modi-ficarea constituţiei se duce un război crud împotriva valorii indiscutabile ale familiei şi ale căsătoriei, o luptă ideologică perversă, care nu face altceva decât să provoace dezorientare şi consternare printre co-naţionalii noştri. Trăim timpuri cu adevărat grele. În această situaţie „de facto” oare creştineşte ar trebui să capitulăm şi să ne resemnăm? Nicidecum. Resemnarea nu ţine de sfera creştinismului. Dimpotrivă, noi trebuie să fim pe baricade permanent, după cum ne învaţă Mântuitorul: Vegheaţi … (Mt 26,41). Şi apoi, viaţa de credinţă a creştinului presupune ca şi condiţie permanentă lupta între cele ale lui Dumnezeu şi cele ale lumii, ca atare, nici vorbă de capitulare! Privind retrospectiv descoperim că toate marile cuceriri în mai toate domeniile s-au înfăptuit prin luptă, uneori împinsă până la sacrificiul suprem al vieţii. Isus ca să ne redobândească Tatălui ceresc a trebuit să lupte mai ales cu spiritul lumii şi aceasta a presupus multă trudă şi multă osteneală, care a culminat în jertfa supremă de pe Calvar, care continuă în mod mistic pe altarele noastre ori de câte ori se celebrează sfânta liturghie şi va continua până la sfârşitul veacurilor.

Maica Neprihănită alături de fiul ei preaiubit, Isus Domnul, împărtăşeşte aceeaşi soartă. Ca primă ucenică a lui Isus îl urmează aidoma chiar şi pe Calvar. Nu se întrevede la ea nici urmă de resemnare sau de capitulare oarbă în faţa destinului. Notează evan-ghelistul Luca: Păstra toate şi medita la ele în inima ei (Lc 2,51). Aceasta presupune o continuă frământare în a găsi care este legătura dintre aceste cuvinte şi misiunea pe care o primise de a fi Născătoare de Dumnezeu. Toată viaţa Maicii Neprihănite a fost un dinamism continuu provocat de dorinţa de a co-respunde cât mai bine la planul Tatălui. A fost şi va rămâne peste vremi un far luminos de trăire a credinţei nu numai pentru creştini, ba chiar şi pentru femeile musulmane de pildă, care văd în ea un exemplu şi un model remarcabil de credinţă demn de urmat.

Aşa după cum credinţa Neprihănitei a crescut în mod gradual, de la o zi la alta, purificată în fo-cul suferinţelor inerente ale vieţii şi a culminat pe muntele Calvar, prin participarea la jertfa supremă, la fel şi apostolul Neprihănitei, sfântul Maximilian Maria Kolbe, a crescut în credinţă etapă cu etapă. Începe şcoala credinţei în familia sa foarte credin-cioasă, înaintează în seminarul de la Leopoli, se dezvoltă la umbra Cetăţii Eterne unde este trimis pentru specializare în filosofie şi teologie. Fiind amic şi confident cu românul nostru Iosif Petru Maria Pal acesta din urmă dă mărturie autorizată despre credinţa lui Kolbe manifestată în: dragoste deosebită faţă de Isus din Sfântul Sacrament, devoţiune filială faţă de Neprihănita, cultivare a rugăciunii ca întâlnire cu o Persoană, respect faţă de om, ascultare necondiţionată faţă de superiorii săi, supunere la voinţa lui Dumnezeu. Întors în patria natală Polonia, construind Cetatea Neprihănitei (Niepokalanów), devenind părinte for-mator pentru sutele de tineri care doreau să urmeze acest mod de consacrare totală faţă de Neprihănita, credinţa sa creşte viguros asemenea cedrilor din Liban.

Când norii negri ai nazismului se abat peste scumpa sa ţară, când el şi alţi conaţionali şi confraţi franciscani sunt înşfăcaţi de trupele SS şi aruncaţi în lagăr, practic credinţa lui Kolbe începe să se purifice precum aurul în foc. Omul credinţei trăite înţelege că în locurile întunecate ale lumii e nevoie de lumină: Voi sunteţi lumina lumii (Mt 5,14). Printre condamnaţii de la Auschwitz iată că străluceşte o lumină, pr. Maximilian Maria Kolbe. Om al credinţei nu se lasă pradă furiei oarbe, e convins că „numai iubirea creează”. Aşa trăieşte, aşa crede, aşa mărtu-riseşte şi aşa reuşeşte să-l imite perfect pe Isus, dându-şi viaţa pentru aproapele său. Prin cre-dinţă, deşi la Auschwitz devenise numărul 16670, demonstrează valoarea inestimabilă a omului pentru care renunţă chiar la viaţa proprie, fiind convins că: dacă bobul de grâu căzut în pă-mânt nu moare rămâne singur iar dacă moare aduce mult rod… (In 12,24). Cei din Armata Maicii Domnului în acest an al credin-ţei să imităm pilda lui Isus, a Maicii Neprihănite şi a sfântu-lui Maximilian Maria Kolbe! q

Credinţa lui Kolbe culminează la Auschwitz

arMata Maicii DoMnului pagina mariană

Pr. Paul Bulai


florina nicolae

spiritualitate şi viața bisericii impresii din peru

cazaţi la hotelul Paraiso. Atât de puţin se potrivea numele hotelului cu ce anume oferea încât a doua zi cerem să fim mutaţi în alt hotel. Numele ne suna ca o ironie amară. Aşa cum războiului îi zicem luptă pentru…. pace. Răsturnare a sensului şi a valorii.

Mi-am amintit că în rugăciunea domnească spunem …precum în cer aşa şi pre pământ. Dar noi adesea inversăm sensurile. Am vrea să fie în cer precum este pe pământ. Ridicăm valurile lacrimilor noastre până sus la rai. Nu dăm pace sfinţilor. Tulburăm fericirea „locului” unde nu este nici întristare, nici suspin. Stropim cu lacri-mile noastre icoanele. Tocim picioarele statuii sfântului Petru din Bazilica Vaticanului. Când avem necazuri şi amărăciuni le transferăm în dulceaţa serafică a paradisului. Implicăm sfinţii şi fericiţii în soluţionarea greşelilor noastre. Apelăm la câte un sfânt (eventual un fost mare învăţat) ca să ne şoptească la examen ceea ce noi nu am studiat, dar cu siguranţă el ştie. Îl chemăm pe îngerul povăţuitor să ne ţină mâna pe volan şi piciorul pe frână când avântul maşinii atinge buza prăpastiei. Maica Domnului varsă lacrimi amare la Fatima sau la Medjugore, ea, preafericita şi preane-vinovata, din cauza orbirii şi neştiinţei noastre. Şi pentru că nu avem tăria de a ne urca până la rai – cel puţin cu închipuirea – vrem să îl coborâm printre noi. Sfinte Francisc, vino şi mijloceşte pentru mine în neînţelegerea cu fratele, vecinul, lumea, destinul. Sf. Francisc orbise de atâtea lacrimi vărsate

În cursul unor vizite recente pe fâşia de coastă dintre Ocean şi Cordiliera Anzilor, spre nordul teritoriului peruan, am întâlnit adesea denumirea Paraiso, pe

care cred că l-am întrezărit însă tocmai acolo unde nu exista această indicaţie.

„Peste 200 de metri, la dreapta, Paradisul”. E o indicaţie rutieră pe drumul care duce de la Lima la Caral. Vedem din maşină, dincolo de dâmburi şi dune de nisip, localitatea Paraíso, la câţiva kilometri de malul oceanului nu tocmai „Pacific”. Culori mohorâte, bordeie din chirpici, cel mai adesea fără geamuri, cocioabe din carton sprijinite pe beţe de bambus. Căldura tropicelor şi umezeala oceanului asigură o climă care îngăduie astfel de „locuinţe”. Dar niciun fir de iarbă, nicio plantă. Numai maluri, dealuri, munţi de nisip înţepenit. Doar mono-culoarea stinsă, în absenţa vegetaţiei. Or, ştim că ver-deaţa este o coordonată obligatorie în raiul zugrăvit de imaginaţia creştină.

Peste alte zeci de km, prin deşertul cenuşiu-pământiu, ajungem la situl ar-heologic Caral, o străpungere a istoriei până la „rădăcina” umanităţii. Aproape cinci milenii! A fost descoperit abia acum. Dar prea puţini au aflat. A fost o aşezare fără ziduri de apărare, precum la Cnosos, cetatea minoică din Creta. Asta însemna, lucru foarte important, că în acele vremuri oamenii locului nu aveau de ce să se teamă, nu simţeau nevoia să se baricadeze în spatele unor ziduri. O boare „paradisiacă”, aşadar…

În Trujillo, spre nordul ţării, suntem


LACRIMI DIN RAI

„Chibzuința are nevoie de liniște, de reculegere. Nu te poți apropia de cer decât

desprinzându-te de pământ. Pentru aceasta, rânduiala,

disciplina, stabilitatea au asigurat durata. Numai așa a fost cu putință

civilizația, în adevăratul sens al cuvântului. „

în viaţa de aici. Îl facem să lăcrimeze în continuare, acolo Sus. Sfântul Bonaven-tura da Bagnoreggio scria în Legenda maior (cap. V,8) despre Sărăcuţul: nu înceta să-şi purifice ochii spiritului cu valuri de lacrimi, fără să ia în seamă suferinţa pe care o îndurau ochii. Acum probabil se roagă, tot cu lacrimi, pentru noi. Oricum insistăm să o facă!

Aminteam mai sus de Caral, an-samblul de temple-comunităţi fără arme, fără armate, fără poliţie, fără ziduri de apărare. Aşezare locuită de o societate teocratică, după cum ni se spune, cu o firească ierarhizare, de fapt o societate cu o chibzuită repartizare a îndeletnicirilor. Aşa cum într-un organism nu poate face ochiul ce face piciorul, nici inima ce face creierul, la fel într-o societate normală există o stratificare şi o specializare socială. Într-un trup sănătos organele funcţi-onează nezgomotos, în linişte, într-un ritm care asigură continuitatea în preluarea ştafetei funcţiilor corpului. Organele ne strigă, ne avertizează, ne dor, numai atunci când chiar nu mai pot, când greşim faţă de ele într-un mod revoltător, flagrant. Aşa ar funcţiona şi o societate normală. Cum probabil a funcţionat, conform datelor existente, civilizaţia Caral. E o utopie? Dacă nu ar fi fost aşa, nu s-ar fi construit din piatră, cu desăvârşită ştiinţă, cu răgazul necesar înţelepciunii, arhitectura fabuloasă a piramidelor, într-o imperioasă nevoie de înălţare, de aspiraţie la transcendent. Chibzuinţa are nevoie de linişte, de reculegere. Nu te poţi apropia de cer decât desprin-


zându-te de pământ. Pentru aceasta, rânduiala, disciplina, stabilitatea au asigurat durata. Numai aşa a fost cu putinţă civilizaţia, în adevăratul sens al cuvântului. Era o societate pre-creştină, desigur, dar în care nu lipsea tensiunea firească a omului de căutare a dialogului cu divinitatea.

Locuitorii din Caral au acoperit piramidele cu pământ când au fost obligaţi, probabil de o secetă nemi-loasă, să părăsească aşezarea. Acum arheologii o scot la iveală cu grijă şi uimire. Puţini au aflat de Caral, cetatea care continuă să fie dezvelită de vreo două decenii. Dacă s-ar răspândi „no-utatea străveche”, prea mulţi s-ar trezi. E înscris în programul demolatorilor de identităţi şi conştiinţe ca molozul banalului şi al frivolităţii să îngroape valoarea. Pe guvernanţi şi politicieni îi deranjează istoria. Sau o folosesc numai atunci când le poate servi sco-purilor lor. Păcatele sau înţelepciunea trecutului pot suna ca avertismente.

Problema pe care mi-o pun după ce am vizitat Cetatea Caral este nu unde malum (care este cauza răului), cum spunea Sf. Augustin, ci când s-a rupt binele? Când a apărut răul? Când l-a ucis Cain pe fratele său mai bun, dar naiv, încrezător într-o bunătate care s-ar transmite genetic? Când s-au construit primele ziduri de apărare şi s-au pus pe ele paznici sau camera de luat vederi şi poliţişti la colţul casei şi al străzii?

Şi totuşi, paradisul pare cu putinţă. În nordul teritoriului peruan, aproa-pe de Cajamarca, la 3145 de metri altitudine, s-a întocmit, în urmă cu

38 de ani, o aşezare în care totul este pus în legătură cu Dumnezeu. E un fel de cooperativă agricolă numită „Atahualpa Ierusalim”, amintind dubla motivaţie a existenţei sale: cultura quechua a vechilor incaşi şi harul creştin. Chiar de la intrarea în sat apare prima inscripţie în spaniolă şi în limba străbunilor lor: Eu sunt poarta: De va intra cineva prin Mine, se va mântui (In 10,9). La fiecare 100 de metri apar alte versete din Biblie. Şi parcurgându-le, în urcuşul uliţelor până la centrul aşezării, te simţi mai aproape de cer. Practic rosteşti rugăciuni, doar prin faptul de a le citi. Sintagma din momentul euharistic Luaţi şi mâncaţi e firma restaurantului. Brutăria se numeşte pâinea noastră cea de toate zilele. Cineva ar putea spune că este ceva blasfematoriu în asocierea dintre comerţ şi religie. Dar cele 300 de familii „trăiesc la plural”: şi-au construit un eden de 10.000 de hectare, unde s-au sădit 13 milioane de pini; au adus din regiunile învecinate plante de tot soiul şi animale care pot trăi în zona deşertică de la mare înălţime. Sădi-voi în pustiu: cedri, salcâmi, mirţi şi măslini, şi în locuri neumblate chiparoşi, platani şi ienuperi laolaltă. (Is 41,19).

În urmă cu peste 4500 de ani, la Caral pacea era un lucru firesc. În zilele noastre, în aşezarea din nordul ţării andine, sunt indicii că pe pământ poate fi posibil un rai.

Una dintre virtuţile creştine, speranţa, ne luminează sufletul. Din când în când, pe alocuri, ra-iul e cu putinţă, fără lacrimi. o

spiritualitate şi viața bisericiipr. adrian baciu


Liturghia, sfânta şi divina Litur-ghie, are menirea de a ne face părtaşi la opera mântuitoare a

lui Isus, retrăind misterul răscumpără-rii. E adevărat că de multe ori, prezenţi fiind în Biserică, nu reuşim să înţele-gem cu ochii trupului ceea ce în mister celebrăm. Suntem totuşi familiari cu ce se petrece acolo: care e rostul fiecărui moment, cum trebuie să acţionăm. Sunt lucruri fireşti pe care participarea îndelungată ne-a făcut să le considerăm acum cu multă naturaleţe, dincolo de cuvintele înalte. Participând la liturghie suntem conduşi către o intimitate cu Dumnezeu, recunoscându-l în Cuvânt, în Euharistie, celebrându-l prezent în-tre noi ca cel care iartă şi cheamă la cre-dinţă, cel care ne trimite încrezători în harul său pentru a continua opera sa. Scopul liturghiei este foarte măreţ, de aceea tot ceea ce se petrece e important şi semnificativ, organizat într-o desfă-şurare progresivă, bine stabilită.

Aparent, cursul ei este întrerupt de recitarea solemnă, în picioare, a Crezului. O formulă precisă, greoaie, arhaică impersonală introdusă du-pă momentul în care Cuvântul lui Dumnezeu rostit de veacuri este aşe-zat prin intermediul predicii în con-junctura specifică: nouă, astăzi, aici Cuvântul ne spune... Odată termina-tă predica urmează un fel de pauză academică: Crezul. Într-adevăr, deşi e un moment solemn în contextul liturghiei, deşi e o sinteză precisă a credinţei noastre, Crezul rămâne o formulă abstractă. Adeziunea noastră se realizează în credinţă. Crezul nu e un psalm ori o rugăciune în care ini-ma se deschide în faţa lui Dumnezeu cu toată sinceritatea cerându-i ajutor, iertare, mulţumindu-i. E mai degrabă o înşiruire de dogme, într-o perfectă coerenţă. E o simfonie fără nici măcar o notă falsă. De aici necesitatea de a-l rosti integral. Am avut deseori însă dificultatea de a recita crezul. Poate pentru că nu am avut încredere în

memoria mea. Temându-mă poate să nu omit ori să confund ceva, să nu în-curc formula crezului apostolic cu cel niceno-constantinopolitan. Am prefe-rat aşadar să-l citesc ori să reduc tonul vocii urmând rostirea comunităţii.

Care este atunci legătura dintre în-tâlnirea personală urmărită în liturghie şi limbajul solemn al crezului? O religie ce are în centru persoana lui Isus îşi defineşte credinţa într-un mod atât de rece. Nu este cumva un pic de bigo-tism aici, ceva fanatism ori ipocrizie?

Invitaţi la a descoperi milostivirea lui Dumnezeu, înţelepciunea şi voinţa lui în lecturile biblice, liturghia ne con-duce apoi către o participare diferită. În faţa misterului suntem cuprinşi de un fior divin. Suntem invitaţi să cân-tăm împreună cu îngerii şi sfinţii Sfânt, Sfânt, Sfânt..., să îngenunchem în tă-cere, să aşteptăm în credinţă venirea Mântuitorului şi revelarea deplină a adevărului credinţei noastre. Rostirea crezului este o introducere firească la toate acestea. Proclamăm solemn ce-ea ce raţiunea noastră desluşeşte din Revelaţie, pregătindu-ne să participăm la un mister, înlăturând tentaţia de a reduce credinţa la ceea ce înţelegem.

Pentru noi e poate dificil de înţeles şi ne întrebăm ce sens are. Rostirea crezului însă, dincolo de sensul litur-gic, are o provenienţă istorică precisă. Este de origine baptismală, cel puţin în formula apostolică, şi reprezintă pro-clamarea solemnă a credinţei de către catehumeni imediat înaintea botezului. Încheiată fiind perioada pregătitoa-re, candidaţii la botez sunt primiţi în noaptea Învierii în sânul comunităţii. Până acum participarea lor la liturghie era doar parţială. După botez vor pu-tea lua parte integral la ritul celebrat şi primi Sfânta Împărtăşanie. Ceea ce se petrece este unic şi copleşitor pentru mulţi dintre ei. Pronunţarea crezului este, în acest context, un moment cu adevărat dramatic şi foarte personal. Ne putem imagina cu oarecare uşurinţă

Pauza academică

sensuri ale credinței

„rostirea crezului este pentru noi ca și cum ai arunca o ancoră. nu știi, nu poți vedea ce se află în adâncul mării. dar știi că este

singura cale pentru a obține siguranță în mijlocul apelor. „

S ărăcuţul din Assisi continuă să fie pentru foarte mulţi oameni ai lumii contemporane, indi ferent de convin-

gerile lor religioase, unul dintre creştinii exemplari ai tuturor timpurilor. Ediţia specială a revistei Time, „Beyond the Year 2000”, din 1992, îl aşază pe Sfântul Francisc de Assisi printre primele zece personalităţi de seamă ale mileniului trecut.

În volumul de faţă, Sfântul Francisc de Assisi. Oglinda desăvârşirii, am in-clus traducerea a trei dintre operele Izvoarelor Franciscane cunoscute sub nu-mele de: Compilatio Assisiensis, Speculum Perfectionis şi Sacrum Commercium Sancti Francisci cum Domina Paupertate.

Compilaţia de la Assisi conţine texte de o mare valoare pentru cunoaşterea vieţii şi a idealului Sfântului Francisc; ele vin să completeze informaţiile oferite de alte izvoare biografice. Opera oferă o imagine spontană a lui Francisc, mai puţin condiţionată de normele specifice unei biografii; ea conţine episoade ce nu sunt redate în alte documente cu aceeaşi claritate ca aici. Interesante sunt referinţele făcute la suferinţele lui Francisc, cunoscu-te sub numele de „marea ispită spirituală”. Opera furnizează şi informaţii inedite, cum ar fi: circumstanţele în care a fost compus Cântecul Creaturilor şi Cântecul de îndemn pentru doamnele sărace, ca şi dragostea Sfântului Francisc pentru creaturi şi originea bolii sale de ochi.

Oglinda desăvârşirii reflectă, direct sau indirect, frumuseţea Scrierilor Sfântului Francisc, îndeosebi bogăţia spirituală a celor două Reguli. Din punct de vedere istoric, ea nu schimbă datele istorice, ci le prezintă în aşa fel încât par să fie reelaborate, fiind orientate să susţină opinia fraţilor din grupul numit al „spiritualilor”. Opera permite să se în-trezărească, de fapt, o perioadă polemică şi dificilă a evoluţiei Ordinului, privită prin optica acestor fraţi. Ea este rodul „spiritualilor” de la Porţiuncula, ce se simţeau atacaţi de autoritatea eclezială. Pentru a demonstra că Francisc – oglinda

desăvârşirii fratelui minor – a primit Regula chiar de la Dumnezeu, spiritualii reacţionează pentru a-şi apăra idealul, recurgând la argumente istorice. Acesta este motivul pentru care nu se putea face o interpretare a Regulii, ci trebuia să fie observată întocmai, adică ad litteram.

Legământul Sfântului Francisc cu domniţa Sărăcie este unul dintre cele mai semnificative texte ale mişcării franciscane de la început, unicul şi cel mai strălucit exemplu al unei alegorii ce urma să devină una dintre formele majore de exprimare ale scrierilor spiri-tuale din ultima perioadă a evului mediu. Această operă alegorică, prin intermediul unui mozaic bogat de imagini biblice şi concepte teologice, permite accesul la vi-ziunea Sfântului Francisc asupra sărăciei. Autorul, asemenea unui meşter iscusit, combină astfel umbrele şi luminile încât frumuseţea vocaţiei Sfântului Francisc să nu atragă doar atenţia cititorului, ci chiar să-l fascineze pe acesta.

Scopul acestei alegorii este acela de a-i încuraja pe fiii Sfântului Francisc de a trăi sărăcia biblică într-o formă autenti-că. Personajul prin-cipal este Domniţa Sărăcie, personificarea Înţelepciunii biblice şi, uneori, a Bisericii. Istoria acestei „dom-niţe” se transformă într-o critică a modu-lui în care a fost trăită sărăcia, fie de-a lungul istoriei monastice cât şi în scurta perioadă a istoriei fraţilor.

Studiul acestor trei opere, sau chiar o lectură mai mult sau mai puţin atentă, sunt în măsură să-l surprindă pe cititor prin incredibila actualitate a temelor abordate. În timp ce imaginaţia rămâne fascinată înaintea simplităţii şi profunzimii mesaju-lui transmis de autorii medievali, ambiţia este puternic provocată. q

spiritualitate şi viața bisericiipr. ștefan acatrinei

Sf. Francisc de Assisi.Oglinda desăvârșirii


scena. În noaptea pascală liturghia se desfăşoară în semiobscuritatea lumâ-nărilor. Catehumenii aşteptă nerăb-dători. Iar aşteptarea este îndelungă. Lecturile pascale sunt numeroase şi lungi. Însăşi apropierea evenimentului pentru care s-au pregătit îndelung îi umple de emoţie. Uneori primirea bo-tezului, mărturisirea credinţei creştine are consecinţe tragice ce ajung chiar până la moarte. Acum sunt convinşi că într-adevăr merită. Comunitatea îi primeşte în rugăciune, îi ascultă ros-tind crezul înainte de a se apropia de izvorul baptismal. Rând pe rând sunt botezaţi. Acum liturghia continuă, iar ei pot participa, îl pot întâlni pe cel înviat pentru întâia oară în Euharistie. Nu mai este cale de întors. Bucuria de a-l întâlni pe Dumnezeu, de a fi încorporat în „trupul său mistic” este însoţită de teama în faţa consecinţe-lor ori pur şi simplu teama de a nu putea fi la înălţimea harului primit.

Ne putem închipui cu uşurinţă că o asemenea experienţă nu are nimic de a face cu o formulare abstractă, arhaică, rece... Nicidecum. E întâi de toate un strigăt triumfal plin de bucurie: Cred! Iar când spui „Cred!” într-un astfel de context, eşti pe deplin conştient de con-secinţele acestei afirmaţii. Chiar dacă adevărul ce-l profesăm depăşeşte ceea ce putem înţelege. Când spui „Cred!” e ca şi cum ai accepta „termenii şi con-diţiile” credinţei tale, într-un limbaj atât de des întâlnit azi în lumea virtuală.

Evident este imposibil de repropus pentru noi, astăzi, experienţa catehu-menilor, a primelor secole de creşti-nism. Cu câteva excepţii probabil, rosti-rea crezului nu aduce cu sine pericolul morţii. Dimpotrivă, ceea ce este posibil nouă azi, e de a căuta să ne apropiem tot mai mult de înţelegerea credinţei noastre. Cu sfială. În picioare, respec-tând înţelepciunea venită de sus. În semiobscuritatea capacităţilor noastre de înţelegere. Dar cu încredere în harul lui Dumnezeu, în comunitatea de cre-dinţă care ne însoţeşte, în moştenirea însemnată de sfinţenie pe care istoria ne-o oferă, în minunăţiile pe care le putem întâlni zi de zi în viaţa noastră. Rostirea crezului este pentru noi ca şi cum ai arunca o ancoră. Nu ştii, nu poţi vedea ce se află în adâncul mării. Eventual cunoşti ceva din experienţă. Dar ştii că este singura cale pentru a obţine siguranţă în mijlocul apelor. Este tocmai sensul Anului Credinţei: de a oferi siguranţa credinţei, într-o societa-te lichidă ce ne face atât de vulnerabili.

Pe scurt : „Cred într-unul Dumnezeu...” q

Potoleşte tăria mării şi rupe lanţu-rile; tineri şi bătrâni îl imploră şi primesc vindecare şi-şi află lucru-

rile pierdute. Acestea le regăsim în im-nul medieval dedicat sfântului Anton, intitulat Si quaeris miracula („Dacă-ţi trebuie minuni”), imn ce ne introduce în contemplarea unuia dintre cele mai răsunătoare miracole făptuite de Sfânt în timpul vieţii.

Parcurgând în tăcere Arca sfântu-lui Anton, copleşiţi de un grupaj de basoreliefuri, ne oprim atenţia asupra capodoperei lui Tullio Lombardo, lucrare din secolul al XVI-lea, lu-crare denumită „Miracolul piciorului vindecat”. Un tânăr neîndemânatic a îndeplinit cu stricteţe apostrofările primite de la sfântul Anton, până într-acolo că şi-a tăiat piciorul cu care

îşi lovise înainte mama. Sfântul i-a vindecat apoi piciorul. În ministerul meu sacerdotal am întâlnit suferinţe obişnuite şi neobişnuite din sânul fami-liei, de aceea admit că drama trăită de sfântul nostru Anton este de actualitate. Reprezentarea în marmură vrea să dea glas unui bărbat ce catehizează pe o temă nodală: chiar şi astăzi, ca şi în acele vremuri, certurile şi violenţa sunt adesea de faţă acolo unde Creatorul a lăsat ca relaţiile să poarte cu totul alte roade, adică în familie. Sunt nenumăraţi pelerini care se apropie de Sfânt ca să implore harul convertirii, ca să-şi reînnoiască relaţiile cu cei apropiaţi, să primească puterea de a ierta greşelile celor pe care îi iubesc sau ale acelora cu care sunt la serviciu, să aibă curajul de a face binele şi acolo unde există

lacrimi şi neînţelegeri. De ce tânărul Leonard i-a făcut rău mamei sale? E paradoxal, dar totuşi posibil, ca familia să fie locul unde anumite patimi să se declanşeze necontrolat şi groaznic. Când vine vorba de mânie, sfântul Anton o stigmatizează cu precizie într-o predică: „Cel ce e cuprins de mânie suferă de o înstrăinare şi nu mai e capabil nici măcar să vorbească limpede. Mai înainte se întărâtă ca un bou încoronat, apoi aruncă cu ameninţări şi blesteme, ca mai apoi, ca un leu, să rupă tot cu mâinile şi picioarele”. Mânia, cea care distruge relaţii şi chiar şi propria demnitate, se aprinde şi este alimentată de cu totul alte patimi, îşi revendică autonomie absolută faţă de orice alte impulsuri, dă frâu liber plăcerilor şi poftelor

PR. DANILO SALEZZE


pagina antoniană iertarea ne vindecă pentru totdeauna

Dificultatea unei relaţii

„Când mă îmbătam, nu realizam că mai am şi copii, care pentru vreme îndelungată au crescut fără mine.„

ruşinoase, înrobeşte, se manifestă cu nesocotinţă şi cinism faţă de cei care sunt în favoarea vieţii. Vă atrag atenţia că adesea în momentele de mânie lip-seşte raţiunea şi bucuria de a ne regăsi în aproapele nostru, lipseşte recunoştinţa, mila, preţuirea nevinovăţiei, detaşarea în momentele dificile. Ba chiar, ade-seori, în cazuri particulare încetează seninătatea şi există o predispoziţie la violenţă. Adesea, din păcate, drogul sau alcoolul sunt premisele acestor dezastre fizice şi relaţiilor familiale.

Am discutat cu anumite persoane ce au început să se lase de alcoolism sau toxicomanie chiar din Comunitatea Sfântului Francisc. „Când mă îmbătam, nu realizam că mai am şi copii, care pentru vreme îndelungată au crescut fără mine – îmi mărturiseşte Alfredo, în

Un locuitor din Padova, pe nume Leonard, îi mărturisi odată omului lui Dumnezeu, printre păcatele de care se căia, că îşi lovise mama cu piciorul şi, într-atât de cumplită fu lovitura, că ea s-a prăbuşit la pământ. Fericitul părinte Anton, care dispreţuia nespus astfel de gesturi, cuprins de râvnă îi răspunse: „Piciorul cu care loveşti pe mama ta ori pe tatăl tău ar trebui tăiat de îndată” (Benignitas 37)


Dificultatea unei relaţiivârstă de şaizeci de ani. N-au lipsit de altfel nici perioadele când abuzam de violenţă fizică”. „Drogurile m-au făcut să rup relaţiile cu cei dragi ai mei – îmi spune Paul, oprindu-se cu privirea pe sculptura din marmură. Poate că nu am folosit violenţa fizică, dar ştiu că am pricinuit multă durere”. Cu tristeţea în ochi aducând a hotărâre: „Vreau să am destul timp să pot repara toate acestea şi să ajung o altă persoană, însă de unde ar trebui să încep?” Adesea nu e chiar atât de uşor să parcurgi un drum al iertării şi împăcării în familie, depăşind sentimentele de culpabilitate inutilă şi nocive, şi căutând o nouă stare comună de bine, într-un climat de iertare şi acceptare. E un soi de pelerinaj care necesită smerenie şi supunere. Mă gândesc că fratele

Anton l-a întâlnit de mai multe ori pe acest Leonard, cuprins de o căinţă încă fragilă şi neconvingătoare, dar că l-a călăuzit treptat, cu răbdare, către un fel de acceptare cu cei din jurul său. Cunoaştem bine piedicile afective atât din relaţiile cu cei dragi cât şi din relaţiile comune, piedici care ne fac să fim, în acelaşi timp, şi apropiaţi dar şi distanţi. Şi ştim cât de necesară este compasiunea, atât de frumos simbolizată în episodul vinde-cării tânărului de câtre sfântul Anton.

Închei aceste câteva gânduri despre vindecarea miraculoasă prin cuvintele Luciei care îl ţine în braţe pe micuţul Luca: „E adevărat, că orice act de violen-ţă până la urmă ne mutilează tot ce ne aparţine, în timp ce orice act de iertare ne vindecă pentru totdeauna”. o

A vând menirea de a conduce poporul pe calea fidelităţii alianţei încheiate pe muntele Sinai, Regele avea şi drepturi de decizie asupra fiecărui membru din popor

(1Sam 8,7-9).Primul rege, Saul, nu a rămas fidel misiunii primite,

drept pentru care Dumnezeu îl schimbă cu David: «Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul şi-a ales un om după

inima lui, şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului său, pentru că n-ai păzit ce-ţi porun-cise Domnul”» (1Sam 13,13-14).

Curaj, pietate, abilitate şi fidelitate

Regele nou ales este David, cel care a reuşit să îmbine curajul în război cu pietatea în rugăciune, abilitatea politică cu arta cântatului şi a compunerii de psalmi. Însă continuarea dinastiei nu s-a bazat pe niciuna dintre aceste calităţi, ci pe fidelitatea lui Dumnezeu, care i-a promis lui David o descen-

denţă regală ce nu va avea sfârşit: „Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. El va zidi Numelui meu o casă şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui” (2Sam 7,11-12).

David îşi clădeşte programul de guvernare pe aceas-tă promisiune. În ciuda păcatelor sale, se va întoarce mereu la Domnul, convins că va fi iertat şi că Domnul însuşi va conduce poporul spre împlinirea promisiunii făcute, aceea a unei case şi a unei descendenţe stabile.

Recunoaştere şi încrederePentru a înţelege credinţa lui David, e nevoie să răsfoim

acele pagini ale păcatului său, mai mult decât ale virtuţilor sale nenumărate. Păcatul cel mai cunoscut al lui David este adulterul cu Betsabea şi uciderea lui Urie (2Sam 11). Acest păcat revelează sentimentul de dreptate din inima lui David, precum şi coerenţa cu decizia luată împotriva omului care a săvârşit o astfel de nelegiuire (2Sam 12,5-6). Când Natan îi descoperă că tocmai el este cel care săvârşise păcatul respectiv, nu se justifică, nu îl alungă pe profet, nu încearcă să acopere greşeala, ci spune doar atât: „Am păcătuit împotriva Domnului” (2Sam 12,13). Credinţa lui David este mare nu doar pentru că acceptă pedeapsa prin

pagina biblicăPr. mihAi AfrențoAe

pierderea copilului născut (2Sam 12,14), ci şi prin acceptarea ameninţării Domnului: „Sabia nu se va îndepărta de casa ta” (2Sam 12,10), ştiind că Domnul este cel care poate schimba soarta omului păcătos. În această situaţie David compune una din capodoperele literaturii universale, Psalmul 50, care începe în mod minunat: „Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta îndurare” (Ps 50,1). David este conştient de greşeala comisă, însă este şi mai mult convins că Domnul este milostiv şi iartă păcatele comise de omul fragil.

Vitalitatea omului de credinţăCredinţa lui David creşte odată cu descoperirea

propriilor slăbiciuni şi se manifestă în abandonarea în mâinile Domnului, în orice situaţie s-ar fi aflat. În acest mod, David trăieşte ceea ce sfântul Irineu avea să imor-talizeze în cunoscuta frază: „Slava lui Dumnezeu este omul cel viu”, adică cel care trăieşte în toate dimensiunile existenţei sale la prezenţa lui Dumnezeu. Convins că omul poate fi viu datorită milostivirii Domnului, David avea să spună: „Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate. Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurarea lui ţine pe vecie” (Ps 144,8-9). q


Credința lui David

cuvântul vieții

rețeta credinței lui David„Credința lui David creşte odată cu descoperirea propriilor slăbiciuni şi se manifestă în abandonarea în mâinile Domnului, în orice situație s-ar fi aflat.„

Î ţi mulţumesc pentru sănătate. Ştiu oameni care nu sunt atât de bine-cuvântaţi precum mine din acest punct de vedere, şi asta mă face să o preţuiesc, şi să încerc să o întreţin,

nu în ultimul rând deoarece corpul pe care mi l-ai dat e un templu pentru spiritul cu care m-ai insuflat.

Îţi mulţumesc pentru inspiraţie. Fără Tine n-aş putea scrie un rând. Cele mai frumoase rânduri ale mele le-a scris Dumnezeu, cele mai proaste eu. Şi une-ori mă ruşinez că eu sunt cel care câştigă aprecierile, banii, reputaţia. Dar după aia îmi aduc aminte că toate sunt daruri de la Tine, pe care le apreciez cât pot de mult.

Ceea ce nu-nţeleg oamenii e că tu ca om eşti failibil, dar ceea ce creezi e sublim şi nemuritor pentru că e inspirat de Dumnezeu. Ca şi creator te smereşti mereu de creaţia „ta”.

Îţi mulţumesc pentru sora mea cea mai mare. Un copil unic este un copil răs-făţat, poate privilegiat, însă este un copil singur. Cel mai frumos cadou pe care i-l poţi face copilului tău nu-i un iPhone, ci un frăţior.

Îţi mulţumesc pentru nepoţi. Când scriu rândurile acestea am doi, şi îl aştept pe-al treilea. Nepoţii, am spus-o mereu, sunt antrenamentul ideal spre a deveni un părinte bun, şi ştiu că într-o zi o să fiu un tată grozav.

Îţi mulţumesc pentru mama. „Dumne-zeu nu putea fi peste tot, aşa că a creat mamele”, spune un proverb. Nimic nu se compară cu dragostea ei, cu capacitatea ei de a mă ierta şi de a mă ridica de pro-fundis în momentele când lumea pare să se termine. Mama e şi ea un om, o ştiu prea bine, dar în anumite momente, vorba proverbului, dă impresia că e un înger.

Îţi mulţumesc pentru încercări, pen-tru tentaţii şi pentru periodicul control de calitate pe care mi-l faci. Lui Dumnezeu trebuie să-I mulţumeşti chiar şi pentru posibilitatea de a păcătui. Preferabil după ce ai declinat-o. Nu pot pretinde că Îţi înţeleg căile, greşesc des, sunt om, dar dacă după ceva rău găsesc „tupeul” de a nu persista în greşeală şi de a face un bine în plus, ştiu ca mai am o şansă cu Tine.

Îţi mulţumesc pentru simţul umoru-lui, cea mai dezarmantă calitate cu care m-ai înzestrat. Unora le place, altora li se pare şocant, însă ceea ce rămâne e deta-şarea pe care mi-o dai în momentele cri-tice şi care m-a ajutat să depăşesc multe situaţii aparent insurmontabile. „Viaţa e o tragedie pentru cei care simt, o comedie pentru cei care gândesc”, zicea cineva, şi

este o axiomă că cei mai amuzanţi oameni sunt de fapt cei mai gravi şi mai serioşi observatori ai lumii. Nu lăsaţi râsul să vă păcălească.

Îţi mulţumesc pentru toate partene-rele care nu m-au apreciat la adevărata mea valoare, care nu mi-au înţeles pro-funzimea. Fiecare dintre ele a fost un taxi spre cursa vieţii mele, şi ştiu că cea cu care voi rămâne o va face.

Îţi mulţumesc pentru răbdarea acor-dată. Îţi spun sincer că eu mi-aş fi epui-zat-o demult. Dumnezeu este dragoste infinită, se zice, însă pentru mine, El este în primul rând răbdare infinită, iertare infini-tă. Oamenii, ca regulă, sunt slabi, calcă azi în picioare ceea ce ieri au venerat, promi-siunile şi jurămintele lor de credinţă şi de fidelitate au consistenţa vântului când se lovesc de prima tentaţie puternică. Totuşi, nu arăt cu degetul, fiindcă m-am făcut şi mă fac vinovat de aceleaşi păcate. A fi de partea Binelui necesită consecvenţă. Or, la această consecvenţă râvnesc.

Îţi mulţumesc deci că ai înţelegere pentru căderile mele omeneşti.

Îţi mulţumesc că eşti cu mine. Şi simt asta prin toţi porii. q

răbdare infinită, iertare infinităpagina tinerilorTEODOR BURNAR


dacă singurarugăciune pe care ai spune-o în viaţa ta ar fi „mulţumesc”, ar fi de ajuns.(Meister eckhart)

Îţi mulţumesc

Ascrie azi despre echilibru şi simţul măsurii într-o lume in-toxicată de provocări, ispite, ipocrizie, snobism, egocentrism şi nonconformism reprezintă

un soi de nebunie şi nonşalanţă sfidătoare la adresa unei lumi care nu mai crede în simplitate, armonie, generozitate. Mi-ar fi plăcut să scriu câteva rânduri care să îmbie la armonie, la linişte, la pace, la împăcare, la speranţă, la tot ce e frumos şi tainic în sufletul fiecăruia dintre noi! Din nefericire trebuie să vă mărturisesc îngrijorarea şi amă-răciunea care m-au încercat în ultima peri-oadă. Şi asta datorită experienţelor de viaţă cotidiene când am descoperit din ce în ce mai mulţi oameni dezorientaţi, descurajaţi, dezarmaţi, disperaţi, deformaţi de o societa-te aflată într-un permanent derapaj moral şi spiritual. M-am tot gândit cum aş putea cultiva optimismul şi speranţa semenilor atâta vreme cât în jurul nostru predomină sunetul râgâitului ostentativ al cetăţeanu-lui care şi-a pierdut busola bunului simţ şi dezgustul determinat de flegmolehamitea unei tinere generaţii cu iz de transpiraţie stridentă care se visează într-o decapotabilă roşie plină de decibeli manelisto-house-işti, nevoită să circule în noroiul sau pra-ful speranţelor generaţiilor de altă dată.

Trăim într-un fel de turn Babel în care toţi revendică dreptul de a spune ceva despre altcineva, în care toţi ne pricepem la fotbal şi la morală, în care Dandanachiştii suflă în vuvuzelele politicii, doar, doar le-or sparge timpanele Caţavenciloilor şi Trahanacheilor, în timp ce Badea Gheorghe îşi scoate pălăria şi se scarpină în creştetul capului a mirare şi disperare, iar Domn’ Nelu, fumegându-şi chiştocul de contrabandă se gândeşte nostalgic la cât de bine era înainte!

Am afirmat de multe ori că cele mai importante simţuri ale omului sunt sim-ţul măsurii şi simţul umorului; acestea fac marea diferenţă dintre oameni şi celelalte vieţuitoare care au în comun simţurile fi-ziologice: văz, auz, gust, miros, simţ tactil (mai mult sau mai puţin dezvoltate în de-cursul evoluţiei şi adaptării lor la mediu). În plus, omul este o fiinţă socială, destinat să trăiască în comuniune cu semenii din jur, să socializeze, să comunice, să interacţio-neze; altfel spus, omul este dependent de

Ce ţie nu-ţi plaCe, altuia nu-i faCepagina tinerilor


spirit premergătoare întâlnirii cu locurile sfinte (unde accesul la orele de vârf era re-stricţionat la câteva secunde pentru fiecare pelerin!). Mă întrebam ce au simţit aceşti oameni care oricum au irosit acele secun-de preţioase (pentru unii poate singurele din viaţă) cu lucruri lumeşti, efemere şi ce gol au putut simţi atunci când si-au dat seama ca nici fotografiile nu au ieşit pe măsura aşteptărilor! Atunci m-am gândit ce mult contează să realizezi şi să valorizezi cu adevărat întâlnirea cu cele mai frumoase clipe din viaţă! Concluzia finală a fost că simţul măsurii poate fi format şi educat, conştientizat şi interiorizat, el trebuie trăit!

Momentul adevărului: Îmi cunosc şi îmi accept limitele? Înainte de a-l „măsura” şi judeca pe aproapele, fac asta şi cu mine? Sau mă grăbesc să arunc cât mai repede cu piatra? Cum reacţionez atunci când îmi dau seama sau mi se spune că am întrecut măsura?

Epilog: De peste două mii de ani ştim de la înţeleptul grec Protagoras că „omul este măsura tuturor lucrurilor”; totuşi, omul a demonstrat de atâtea ori că îi lipseşte simţul măsurii... Cum putem ieşi din această dile-mă? Printr-un gest simplu: să renunţăm la încăpăţânarea de a căuta crini prin miriştea deşertăciunilor şi să avem curajul de a ne asculta glasul conştiinţei când acesta ne cheamă! q

Omul echilibrat şi simţul măsurii

Alois GherGuţ

semenii din jur şi în acelaşi timp exercită influenţe asupra celor din jur. Înţelepciunea noastră populară a sesizat şi a esenţializat foarte bine aceste aspecte în proverbe şi maxime consacrate: Ce ţie nu-ţi place, al-tuia nu-i face; Bine faci, bine găseşti; Cine seamănă vânt, culege furtună; Cine-i om de omenie se cunoaşte dintr-o mie! ... şi lista ar putea fi continuată de fiecare dintre dumneavoastră.

A avea simţul măsurii în toate carac-terizează atitudinile şi conduita pozitivă ale omului bun: corectitudine, blândeţe, punctualitate, bunătate, fineţe, puritate, modestie, smerenie, disponibilitate, respon-sabilitate, respect etc. Experienţa noastră ne oferă zilnic situaţii şi exemple când ne vine să concluzionăm: ce om măsurat!, ce per-soană echilibrată!; sau dimpotrivă: ce mult contează să-ţi cunoşti limitele, ce înseamnă să sari calul sau să visezi cai verzi pe pereţi!

Mie îmi vine în minte o experienţă trăită în ţara sfântă când am văzut cum peleri-nul modern stăpânit de era gadgeturilor (obiecte mici şi ingenioase ca telefoane mobile, aparate de fotografiat şi filmat şi alte echipamente electronice de ultimă generaţie) era interesat mai degrabă de satisfacerea egoismului propriu (să facă fotografii în care să apară cât mai expresiv şi în prim plan), să-i împingă pe cei din jur şi să-i înghesuie, perturbându-le starea de

Am auzit (probabil că şi tu): că cică dacă îţi doreşti cu adevărat ceva, posibil să ţi se întâmple. Ideea pare bună. Şi s-ar putea să funcţioneze. Adică, dacă

speri cu insistenţă că vei avea succes în ce-ţi propui, vei reuşi. Depinde, însă cum!

În anii `70, doi psihologi, Grinder şi Bandler, creau o strategie psihologică numită, tehnic, NLP (programare neuro-lingvistică). Un procedeu prin care îţi sugerezi o anumită stare la nivel mental, cu scopul de a reuşi ce ţi-ai propus. Orice. Exemplu: vrei să renunţi la băutură, la fumat? Eşti anorectic sau bulimic? Suferi de vreo fobie? Ai probleme? Doreşti o casă, un laptop? Un job? O bursă, o maşină? Bani?? Orice... Prin NLP, se poate! Modalităţile sunt diferite. Unii încep aşa: în primul rând, imaginează-ţi că ai reuşit şi-ai obţinut deja acel „ceva” (doar îţi imaginezi). Apoi, printr-un efort suplimentar, îţi reprezinţi cumva obiectul dorit: îl vezi, auzi... Îl simţi şi fizic şi emoţional (mă rog... cât reuşeşti!), eventual „îl guşti”, „îl miroşi” şi îl ţii în mână. Apoi „priveşti”, imaginar, întreg contextul: cât te costă, ce beneficii ai, şi paşii ce-i ai de făcut etc. Te vezi pe tine reuşind. Şi îţi spui entuziast că vrei cu adevărat! (pare halucinant, dar...) Cică totul este ştiinţific. O programare a subconştientului din tine. Şi-l injectezi cu tot felul de informaţii despre dorinţa ta. Iar el, subconştientul, pentru că nu prea distinge între ce e imaginar şi ce-i real, va crede. Şi va potenţa cu grijă totul. Te va conduce (fără să con-ştientizezi) spre target-ul dorit. Conform „doctrinei NLP”, ar trebui să reuşească.

Alţii încearcă proceduri mai diferi-te. Empirice. Pentru a dobândi acelaşi „obiect” dorit (bani, sănătate, casă, job-uri,...). Recurg la elemente auxiliare: super-stiţii, vrăji, horoscoape. Ei cred că astfel de manevre aduc mai multă siguranţă. Cu toate că necesită un plus de com-petenţă: ghicit în palmă, în cafea, privit la stele, cărţi, fermecături cu busuioc... Comportamente insolite! Cică să mergi 5 nopţi la rând în cimitir, la cinci mor-minte cu cinci lumânări, pronunţi atent, de 5 sau 7 ori, cuvinte, texte (cică rugă-ciuni), ca să te-ajute sfântul nu-ştiu-care. Gesticulezi vreo 9 plecăciuni, plasezi 3

Căutăm întâi Cele de suspagina tinerilor


Pr. BoGDAN eMiliAN BAlAȘcĂ

să te consumi aiurea. Fie să te amplifici şi să te dezvolţi. Nu pentru bani sau casă, bursă, job, ci pentru... lucruri mai esenţiale.

Isus ne-ar indica să căutăm întâi cele de sus, iar celelalte vor veni ulterior. Tot el declară prompt că nu oricine ştie să repete Doamne! Doamne! va dobândi împărăţia sa, ci cel care se angajează şi înfăptuieşte voia lui Dumnezeu (cf. Mt 7,21). Adică este descalificată vorbăria şi introdusă cu fineţe o nuanţă de efort suplimentar. Un iz de muncă, (fizică, intelectuală). Să împlineşti, să faci ceva!

Până la urmă, treaba este necesară. Te completează. Te captează. E în favoarea ta. Şi te ajută să obţii onest ce îţi propui. Deţii cele de sus, nu prin magie, vrăji, sau tehnici psihologice. Nici prin cititul horoscopului... (că nu ai cum). Oricât ai încerca. Ci prin ideea sugerată clar de Dumnezeu. Tot el inaugurează şi metoda: „mă veţi căuta şi mă veţi găsi dacă mă veţi căuta cu toată inima” (Ier 29,13). Adică, „toată inima” înseamnă totul: dorinţa, interesul, munca, sacrificiul, oboseala.

De aceea, am auzit (probabil că şi tu): că dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, posibil să ţi se întâmple. Dar asta chiar înseamnă să îţi doreşti ceva cu adevărat! Rămâne să decizi.

Curaj! q

Când îţi doreşti ceva cu adevărat

broaşte moarte în curtea cuiva, circuli cu ouă tari în buzunare, trei boabe de orez etc.

Realizăm că lumea e bogată în idei (nebună). Exasperată, inventează „tehnici” de forţare a dorinţei. Mitologii comple-xe. Ca să-şi procure totul pe degeaba.

Interesant: nimeni nu s-a gândit la muncă! Am vrea să le avem pe toate, dar fără să contribuim. Fără manoperă. Ci nu-mai pronunţăm că vrem („am vrea”, „ne-ar place”...). Atât. Fără efort suplimentar. Ne păcălim că totul pleacă de la sine. Dorim vitalitate, plasându-ne convinşi în imobili-tate. E ilicit. Te sabotezi pe tine însuţi. Nu poţi ca să devii ceva sau cineva, să îmbu-nătăţeşti o chestie la tine, fără să faci nimic. Adică, doar priveşti în palmă, în cafele şi, brusc, devii bogat. Pare frustrant pentru cei care lucrează opt, nouă, douăsprezece ore: se scoală, fac naveta şi transpiră, zilnic.

Convingerea că existenţa ta se schim-bă de la sine e artificială. Manopera ce-ţi aparţine e însăşi schimbarea. Un dar pe ca-re ţi-l oferi tu ţie însuţi. Decizia pe care vrei s-o întreprinzi devine un cadou. Adesea însă e ratat, doar pentru că nu stabileşti nimic (deşi ai reuşit să împlineşti atâtea). J. Salomé spunea că energia din fiinţa ta ţine de responsabilitatea ta, (eşti responsabil de propria ta viaţă). Poţi fie să o risipeşti,

opinii esențiale cultură şi societatenicolae prelipceanu

Nu ştiu dacă stafia anun-ţată de Karl Marx a fost chiar văzută umblând

pe deasupra Europei, ştiu doar că ea s-a materializat dureros, tragic, mai târziu, pentru sute de milioane de oameni. Ştiu sigur, însă, că azi suntem pradă unei alte stafii, dar ce zic eu stafie, că e ditamai monstrul viu şi palpabil. E vorba de stafia sau monstrul numit divertis-ment, care ne înghite pe rând pe toţi sau ne marginalizează în societate pe cei care încer-căm să-i rezistăm. N-aş vrea să cred în vreun complot mondial împotriva omului, a oamenilor, dar prea se potriveşte apariţia zeului divertisment cu bănu-iala unei forţe aflate undeva, în obscuritate, care dirijează viaţa miliardelor de oameni de pe Pământ, împingându-i, mai ceva decât pe orbii care înaintează spre prăpastie, în burta lacomă a acestui chit.

Cândva, pe când eram încă

elev, dacă-mi aduc bine aminte, cutreiera România un fel de mumie a unei balene imense, pe care toată lumea o numea Goliat. Personal n-am avut acces la Balena Goliat, nu am văzut-o, trăiam într-un oraş prea mic, unde ea nu ajunsese, dar vestea despre existenţa ei nu departe de noi, răzbise până în târgul nostru de provincie amorţit. Cei care o văzuseră undeva, la Bucureşti cred, ve-neau şi ne povesteau despre dimensiunile sale gigantice, înspăimântaţi sau pur şi sim-plu încântaţi. Ei bine, Balena Divertisment e infinit mai mare şi infinit mai cuprinzătoare şi mai ales vie, tot mai vie, ame-ninţând că va acoperi cu balele ei mieroase, până la urmă, toată planeta. Sau, în orice caz, toate minţile oamenilor. Până atunci, ea câştigă pe zi ce trece tot mai mult teren, tot mai multă lume i se predă şi uită de orice altceva.

Nu i se spune întotdeauna

divertisment, la televiziunile comerciale s-a găsit un ter-men mai puţin simandicos, mai puţin ca din carte (or, cartea e însăşi spaima lumii de azi!), se strigă direct dis-tracţie. Distracţia te aşteaptă (că tutuiala e o altă formă a divertismentului), distracţia la revelion, distracţia de Paşti, distracţia la Înviere sau, mă rog, după, numai să fie toate clipele vieţii omului ocupate. Cei care lucrează sunt ocupaţi măcar opt ore pe zi, dar rămân atâtea după aceea şi acestea nu pot fi lăsate libere, la voia întâmplării şi-a fiecăruia. Aşa judeca şi partidul unic, cel care îţi ocupa viaţa cu învăţământul politic, cu joia tineretului, cu munca voluntară, cu ziua petrolistului, a femeii, a minerului, a mătu-rătorului şi-a mai ştiu eu cui. Cineva care a fost în Coreea comunistă mi-a povestit că aco-lo oamenilor nu li se mai lasă nici o clipă liberă. În timpul

Balena Divertisment

Omul de azi este deja obișnuit să fie dirijat, fie și su-bliminal, și să se îndrepte în altă direcție; când i se indică un țel, el e fericit. În sfârșit, are un țel!



zilei, dacă eşti pe stradă te iau la întrebări miliţienii de ce nu eşti la lucru, după orele de lucru de ce nu eşti la pregătirea nu ştiu care, de ce nu înveţi ideile ciuce sau cum le mai spune prostiilor debitate de dictatorii lor, pe rând, mereu aceleaşi stu-pidităţi care să golească minţile oamenilor de orice încercare de gând autentic, personal.

Acum, noi ştim cine se teme de libertatea de gândire a oa-menilor şi nici nu mai trebuie să vă spun că asta e teama cea mare a dictatorilor, a dictatu-rilor. Dar ce dictatură să fie în spatele divertismentului? E, aici e aici, că dictatura de tip ideo-logic nu se mai potriveşte. Aici e vorba de altceva, de dictatura banului, pentru că din acest divertisment se câştigă bine, la bani mă refer, există o industrie a divertismentului, cea care distruge cultura şi însăşi ideea de cultură, dar în acelaşi timp îl face pe om gata pentru muncă, o maşinărie perfectă. Pentru că acela care gândeşte s-ar putea întreba, la rigoare, de ce i se ordonă de către patron (stat sau nu) să facă aici cutare lucru, în timp ce acela spălat pe creier cu distracţia goală şi stupidă nu mai are cu ce să-şi pună astfel de probleme şi întrebări. Aici s-a ajuns, cred, din aproape în apoape, adică fără un plan bi-ne articulat de la început. Mai întâi va fi fost impresarul de distracţii, pe urmă acesta s-a îmbogăţit şi alţii au venit să i se alăture şi să-l concureze. Pentru că, dacă se câştigă atât de bine, de ce să nu câştigăm şi noi, şi

uite aşa terenul s-a extins, s-a trecut de la un ceva acciden-tal la ceva sistematic şi de aici la Balena Divertisment n-a mai fost decât un singur pas.

Când îi spui celui deprins de mic copil cu distracţia despre un lucru grav, acesta nu mai are capacitatea de a considera acel lucru, nu mai vrea să ştie de crimele comunismului, nici de cele ale nazismului, el se distrează cu crimele fabricate pe calculator sau la filmele de groază, toate expresii ale stupidităţii umane, create de oameni care ştiu bine ce fac şi ce efect or să aibă creaţiile lor asupra unor minţi fără apărare.

Am scris de multe ori despre felul în care comunismul ne-a modelat creierele sau a încer-cat să o facă, despre apăsarea aceea pe fontanelele deschise (metaforic vorbind) ale unor copii şi adolescenţi, prin ideo-logizarea lor, exact ca-n cazul acelor fabricanţi de schilozi prin răsucirea mâinilor sau picioarelor unor copii, pentru a obţine din ei cerşetorii perfecţi de mai târziu. Asta fac şi aceşti inventatori ai sistemului mon-dial de distracţii şi divertisment.

Nu-ţi trebuie multă ştiinţă a limbii ca să observi rădăcina comună a cuvintelor divertis-ment şi diversiune. Sau măcar începutul de rădăcină comună. Diversiune, strigau bolşevicii de câte ori li se punea o întrebare logică în stare să le spulbere teoriile şubrede însă criminale. Diversiune, ar trebui să strigăm şi noi de câte ori încep nesfâr-şitele reclame ale distracţiilor şi

ale divertismentului. Dar n-o facem. N-o facem, pentru că omul de azi este deja obişnuit să fie dirijat, fie şi subliminal, şi să se îndrepte în altă direcţie. Altă direcţie faţă de ce? Pentru că el, oricum, nu ştie, în ge-neral, încotro se îndreaptă şi atunci când i se indică un ţel, acela al distracţiei, al distragerii atenţiei, că asta e distracţia, el e fericit. În sfârşit, are un ţel!

Şi aşa, dragi copii, se naşte continuitatea între regimuri, între cel mai criminal regim cunoscut până azi pe Pământ şi cel care se proclamă unul pentru oameni, pentru egali-tatea şi libertatea lor. Las la o parte faptul că, dacă oamenii sunt forţaţi să fie egali nu mai pot fi liberi-liberi, pentru a vă spune că egalitatea în faţa di-vertismentului, a distracţiei, e tot ce s-a obţinut prin schim-barea de regim. Sigur, crimele comunismului nu se vor mai repeta. Nu aşa, grosolane şi ticăloase, dirijate de purtători ai celor două epitete, dar un fel de crime vor continua să se comită, în tăcere şi fără înregis-trări statistice, nişte crime liber-consimţite, crima de a te lăsa purtat pe valurile înşelătoare ale distracţiei facile, în loc să medi-tezi la locul şi scopul tău, aici, pe Pământ. Mă tem că aceasta începe să ţină loc de credinţă, de religie, pentru prea mulţi oa-meni. Religia distracţiei în locul celei a lui Dumnezeu. Balena Divertisment în locul Lui!? Nu toţi suntem Iona, ca să ne putem salva de-acolo, din burta ei elastică şi rezistentă. q

balena divertismentAici e vorba de altceva, de dictatura banului, pentru că din acest divertisment se câștigă bine, la bani mă refer, există o industrie a divertismentului, cea care distruge cultura și însăși ideea de cultură, dar în același timp îl face pe om gata pentru muncă, o mașinărie perfectă.

de reținut


jurnal spiritualanton adămuț

cultură şi societate

Constantin Noica despre parabola fiului risipitor

"Sfântul Ioan era cioban tare bun la Dumne-zeu. Într-o zi s-a rătă-

cit un miel. S-a înturnat înapoi şi, căutându-l, a alergat după dânsul şi pe ape şi pe câmp... trei zile şi trei nopţi. Când l-a prins, l-a luat în braţe şi i-a sărutat copitele: - Săracul, zice el, tare trebuie să te fi durut pe tine pi-cioruşele, cât ai alergat. Să fi fost altul, dintr-o dată îl tăia. Atunci Dumnezeu l-a făcut sfânt” (C. Noica, Jurnal Filosofic, Huma-nitas, Bucureşti, p. 122). Aceas-ta ar fi, după Noica, varianta românească a fiului risipitor.

Să ne reamintim parabola cu pricina, parabolă care apare în Luca 15,11-32. Iat-o: „Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tâ-năr dintre ei tatălui său: «Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere». Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tâ-năr s-a dus într-o ţară depăr-tată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foa-mete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi du-cându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi aces-ta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venin-du-şi în sine, a zis: «Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foa-me! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată,

am greşit la cer şi înaintea ta. Nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi». Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă depar-te fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a să-rutat. Şi i-a zis fiul: «Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău». Şi a zis tatăl către slu-gile sale: «Aduceţi degrabă ha-ina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi în-călţăminte în picioarele lui. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim. Căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat». Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cânte-ce şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: «Fratele tău a venit, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngră-şat, pentru că l-a primit sănă-tos». Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre, dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: «iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu des-frânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat». Tatăl în-să i-a zis: «Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele

ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat»”. Iată parabola despre care s-a spus că ar fi de tot îndestulă-toare pentru mântuirea noas-tră dacă Scriptura s-ar pierde.

Câteva precizări pentru a înţelege mai bine textul şi con-textul. Nu exista ocară mai ma-re pentru un evreu decât aceea de a fi porcar. Spre exemplu, în Egipt, unde oamenii se închi-nau la dobitoace, numai porca-rii nu aveau dreptul să intre în templu. Apoi, haina cea bună era semn de stăpânire, inelul era semn de libertate iar vi-ţelul cel gras era ţinut pentru sărbători. Cât priveşte încălţă-mintea, sensul este: te primesc înapoi, spune tatăl, dar nu ca pe o slugă, ci ca pe un fiu.

Ce spune Noica?: „Revăd tot Jurnalul. Ce conchide el, în fond? Numai două lucruri, do-uă mituri proprii: mitul Şcolii şi mitul Fratelui. Şi poate că nu sunt nici măcar două, ci e unul singur. Căci sunt eu în-sumi Fratele, care caută, prin Şcoală, împăcarea cu lumea: cu fiii ce vin, cu fiii ce pleacă în lume” (Ibidem, p. 124). Avem, prin urmare, mitul Fratelui. Noica, şi încă din tinereţe, este convins că „toată viaţa noastră morală încape aci: în-tre fiul risipitor şi fratele lui. Ne pierdem şi ne căim; sau ne păstrăm şi ne împietrim ini-ma. E rău să nu asculţi. Dar e la fel de rău să ştii să asculţi

lecturăcum interpretează Noica parabola fiului risipitor? În următorii termeni: mai întâi ne spune că avem a lăsa deoparte adevărurile teologiei, apoi că avem a privi viața creștinului cum este ea, cum poate fi. Aceasta este premisa de asumat.


– şi să ţii minte” (Ibidem, p. 9). Cum interpretează Noica parabola

fiului risipitor? În următorii termeni: mai întâi ne spune că avem a lăsa de-oparte adevărurile teologiei, apoi că avem a privi viaţa creştinului cum este, cum poate fi ea. Aceasta este premisa de asumat. Concluzia devine loc comun la Noica: „veţi vedea atunci că polii ei (ai vieţii – n. m.) nu sunt decât aceştia: fiul risipitor şi fratele său. Între aceste două capete se petrece viaţa noastră creştină, cu triumfurile ei, dar mai ales cu impurităţile ei” (C. Noica, Eseuri de Duminică, Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 26). Ambii fii, căci ei sunt mai curând fii decât fraţi!, greşesc. Nu o fac însă la fel, deşi o fac deopotrivă. Greşeala unuia este că ignoră şi se ignoră pe sine dacă nu cunoaşte pe Dumnezeu. Chestiunea aceasta îi naşte motivaţia şi îi creează miza: pleacă în lume ca să ca-ute pe Dumnezeu şi astfel să nu se mai ignore, să se caute adică şi pe sine. Iar ignoranţa care-l condamnă şi-l aruncă în păcat este şi aceea care-l salvează, căci neştiinţa lui este tot una a nevino-văţiei. A fi ignorant nu este un păcat, aşa cum stau lucrurile la greci; orgoliul este problema, şi fiul risipitor nu este un orgolios. Neştiutor şi nevinovat din cauza aceasta, fiul risipitor este iertat.

Greşeşte, am spus, şi celălalt, dar nu pentru că nu ştie ci tocmai pentru că ştie şi ţine minte, iar Noica subliniază pe ştie în Jurnal. Fratele fiului risipitor cunoaşte pe Dumnezeu şi, prin conse-cinţă, se cunoaşte şi pe sine. Nu însă până la capăt! Tatăl iubeşte la fel şi pe risipitor şi pe risipit. Îi erau dragi amân-doi, cel mare şi cel mic, poate puţin mai mult mezinul decât cel mai mare, dar atât de puţin mai mult, că tatăl nici nu băga de seamă. Dragostea tatălui este însă înţeleasă diferit de către cei doi fraţi. Cu cât tatăl iubeşte mai mult pe risipitor cu atât mai mult îl urăşte ri-sipitul. Dragostea tatălui are efecte di-ferite asupra fiilor. Pentru risipitor este o dragoste cerească, pentru risipit este una diabolică. Tatăl, ca într-un soi de echilibru ontologic, este gata să fie gene-ros cu amândoi. Reacţia fiilor comandă atitudinea tatălui, măcar că la praznicul

tatălui amândoi sunt bineveniţi. Fratele fiului risipitor respectă porunca şi tatăl este văzut mai mult ca stăpân decât ca tată. Dacă i se porunceşte mult se su-pune mult, ştie să se supună, este nu-mai supunere şi, aceasta chiar nu o ştie, nu poate converti supunerea în iubire. Incapacitatea lui funciară este aceea de a nu putea iubi. Nu ştie să iubească şi nici nu poate să se bucure de bucuria altuia. E fiinţă stătătoare şi ascultătoa-re, face şi îşi ştie fapta, dă totul şi cere totul. Doar că „totul” lui este incomplet şi de aceea tatăl nu-l răsplăteşte precum pe celălalt fiu. În acest moment risipi-tul se supără în loc de a fi mâhnit iar tatăl se mâhneşte fără să fie şi supărat.

Este un cetăţean ideal fratele fiu-lui risipitor, doar că este mereu trist şi ursuz. Practică un păgubos discurs de consolare în care se vede „tristeţea de a nu fi păcătuit. Tristeţe care cuprinde din când în când pe îngeri şi aproape întot-deauna pe oamenii mediocri. În frunte cu fratele fiului risipitor” (Noica, Jurnal, p. 17). Şi atunci, zice Noica, fratele fiu-lui risipitor se refugiază în ţarină unde citeşte pe Cicero. Mereu, risipitul citeşte pe Cicero şi nu ştiu de ce am senzaţia că lectura lui preferată este De officiis! Poate că este un cetăţean model şi un individ exemplar, dar nu şi persoană. Poate respecta, nu poate însă şi iubi.

Întrebarea nu este: care e mai bun dintre cei doi, nu este: care greşeşte mai puţin căci, în esenţă, nici unul nu are dreptate până la capăt, ceea ce revine la a spune că nici unul nu este bun. Adevărul este altul: amândoi sunt vii, amândoi trăiesc din plin, e drept, fie-care în felul lui, şi amândoi sunt, mai mult sau mai puţin, fiecare dintre noi. Fraţii trăiesc, ascunşi sau la vedere, în toţi creştinii care suntem şi în inimile lor betege şi betegite. Şi atunci când nu suntem cu fratele fiului risipitor sun-tem cu celălalt sau cu amândoi deo-potrivă. Comentează Noica: „Fiul risi-pitor spune: «Îţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai dat gustul voluptăţii, setea orgoliului, şi invidia, şi făţărnicia, şi ura. Cu ele nimeni nu e mare. Dar fă-ră ele nimeni nu e viu». Fratele fiului risipitor întoarce aci capul, cu degust”


al. cistelecan

documentecultură şi societate(Ibidem, p. 37). Dar fiul risipitor insistă: „Dacă-mi reuşeşte păcatul e bine: am voluptatea; dacă nu-mi reuşeşte, e ia-răşi bine: am virtutea” (Ibidem, p. 96). Iată cum unul păcătuieşte din volup-tate, risipitorul, celălalt, risipitul, din orgoliu. În concluzie, amândoi păcă-tuiesc, amândoi sunt vinovaţi de păca-tul curiozităţii, „fiul risipitor din curi-ozitatea deschisă a aventurierului, iar fratele fiului risipitor din curiozitatea meschină a reţinutului” (Eseuri, p. 27).

Interpretarea ultimă a lui Noica spu-ne că unul este Foamea originară, cela-lalt este Frica originară. Risipitorului îi e mereu foame, foame de lume, de nou. Risipitului îi e mereu frică să nu piar-dă, nu riscă nimic, nu dă nimic. Unul dă ocol lumii, celălalt dă ocol grădinii.

După ce a terminat pe Cicero, fratele fiului risipitor s-a apucat de Voltaire şi spune: Cela est bien dit, mais il faut culti-ver notre jardin. Unul e Marta, destoini-că şi nemulţumită, certăreaţă şi pierdută în acţiune, celălalt e Maria, risipitoare în iubire şi pierdută în contemplaţie.

Parabola fiului risipitor apare doar în Luca, iar Evanghelia lui Luca nu se bazează pe criterii pur biografice. Scopul ei este acela de a face o lectură aprofundată a evenimentelor realizate în persoana lui Cristos. Cu Isus se des-făşoară în istorie un plan al cărui final este mântuirea oamenilor. Nu întâmplă-tor Luca este considerat teologul istori-ei mântuirii. El subliniază activitatea şi acţiunea zilnică a mântuirii, faptul că mântuirea implică o strădanie perma-nentă în perseverenţă, iar ideea para-bolei fiului risipitor este următoarea: pocăinţa nu este niciodată prea târzie.

Se poate lesne observa că fratele fi-ului risipitor, atunci când vorbeşte cu tatăl său despre fratele său nu spune niciodată „fratele meu” ci „fiul Tău”. Ca într-un soi de compensaţie onto-logică, tatăl nu spune niciodată „fiul meu”, spune mereu: „fratele tău”. Dar fratele fiului risipitor nu înţelege. Şi „când se spune «se iubesc ca fraţii», se spune tocmai ceea ce n-ar trebui să se spună. Rareori fraţii se iubesc cu adevărat [...]. În loc de iubire frăţeas-că, spună-se iubire părintească: vom greşi mai puţin” (G. Papini, Viaţa lui Isus, Chişinău, 1991, p. 145). Iacov înşală pe Esau, Iosif este vândut de fraţii săi, Absalom ucide pe Ammon, Solomon pune la cale uciderea Adoniei. Comentează Noica: „Abel este cioban şi Cain plugar. Abel rătăceşte ca Fiul, şi Cain frământă locul, ca Fratele. Iar Cain ucide pe Abel. Întotdeauna Cain ucide pe Abel” (Noica, Jurnal, p. 14). q

Mărturia unui administrator mitropolitan

Între destul de multele cărţi des-pre Biserica Română Unită cu Roma care au apărut în ultimii ani, cea a lui Ovidiu Palcu e una din cele mai „originale”. Nu prin

stilul memorialului lăsat (Renaşterea Bisericii durerii. Cartea albă a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Ca-tolică, după 1990; ediţie îngrijită şi Cuvânt înainte de Dimitrie Poptămaş, Târgu Mureş, 2011) şi apărut postum, căci în materie de „stil” sau de simplă acurateţe a exprimării regretatul ad-ministrator al Mitropoliei Blajului nu prea excelează şi nici nu-şi face mari probleme cu ele. Din această pricină, pe alocuri pot să rezulte – cel puţin pentru cititori mai puţin preveniţi – tot felul de confuzii şi ambiguităţi, unele destul de grave. Cum ar fi cea care s-ar putea înţelege de aici: „participam, din dispoziţia Mitropolitului Alexan-dru Todea, la Conferinţele Episcopale, fiind preşedintele acesteia” (sic!) (p. 61). Fireşte că nu Ovidiu Palcu era preşedintele Conferinţelor, căci nici n-aveam cum fi măcar membru, ci însuşi Cardinalul Todea. Dar, cu pu-ţină bunăvoinţă, se poate trece peste asemenea neglijenţe (totuşi, nu chiar puţine), pentru a ajunge la mărturia propriu-zisă. Care e „originală” prin perspectiva din care e făcută, o per-spectivă strict pragmatică, de adminis-trator mitropolitan. Ar mai fi de trecut

cu vederea – tot prin bunăvoinţă – un anume sentiment uşor vanitos de sine, deşi e poate un sentiment îndreptăţit, în măsura în care Ovidiu Palcu se ştia – ori doar se credea - mâna dreaptă a Cardinalului. În orice caz, cam prea des Cardinalul e pus să reflecteze „asupra a ceea ce eu am susţinut” (p. 92), creându-se impresia că Ovidiu Palcu nu era doar administratorul Mitropoliei, ci şi consilierul de încre-dere al Cardinalului. De altminteri, Cardinalul Todea e figura dominantă a memorialului (ce-i drept, mandatul de administrator al lui Ovidiu Palcu a încetat odată cu intronizarea ÎPSS Lucian Mureşan), din care nu lipsesc însă, într-un scurt racursiu biografic, nici alţi reprezentanţi ai BRU care i-au determinat, cât de cât, viaţa.

Cartea lui Ovidiu Palcu (a doua publicată de el, prima – Biserica dure-rii – narând viaţa în clandestinitate a comunităţii greco-catolice din Moişa, jud. Mureş), prin tranşanţa şi sincerita-tea abruptă a mărturiei, nu cade chiar bine tuturor greco-catolicilor. Editorul, Dimitrie Poptămaş, îşi şi exprimă ezi-tările faţă de „oportunitatea apariţiei acestei cărţi”, care cuprinde, totuşi, zice el, „mărturii zguduitoare” (p. 5). Dar şi destule lucruri sau incidente pe care, cu siguranţă, ierarhia şi clerul nu le-ar fi dorit făcute publice. Sinceritatea administratorului e, însă, neiertătoare,


„Mărturia e originală prin perspectiva din care e făcută, o perspectivă strict pragmatică, de administrator mitropolitan.„

deşi nu dă chiar totul pe faţă. E destul însă şi atâta pentru a „şifona” puţin imaginea BRU. Căci furtul unor aju-toare primite din Occident – chiar de către studenţi la teologia blăjeană – sau cearta celor trei preoţi – „toţi episcopabili” (pp. 126-127) – pentru succesiunea la scaunul episcopal (după îmbolnăvirea Cardinalului) nu sunt lucruri de onoare. Şi nu sunt singurele „pi-canterii” de acest soi pe care Ovidiu Palcu le dă în vileag. Ce-i drept, cu un sentiment îndurerat şi cu multă amărăciune, dar, îşi zice el, deşi „nu am intenţia de a condamna pe nimeni”, „consider că am dreptul de a trage o concluzie de la viaţă, de la felul cum pot reacţiona oamenii în anumite momen-te” (p. 91). „Concluziile” pe care le trage, deşi insuflate cu optimismul credinţei, sunt destul de amare, căci Ovidiu Palcu e convins că, de la o vreme cel puţin, lui i se pun piedici chiar din interiorul BRU: „Eram ca un car care se deplasa cu roata împiedicată pe deal” (p. 130). De lucrat a lucrat însă, în toţi cei cincisprezece ani cât a fost administrator (încă de pe băncile studenţi-ei; a fost un student întârziat la teologie şi apoi a făcut şi dreptul), cu râvnă, dăruire şi energie. Nu se laudă şi nici nu se victimizează când afirmă că „nu am putut avea nicio vacanţă, niciun concediu cât timp am fost la Blaj, deoarece erau atâtea lucruri de făcut încât nici nu m-am putut gândi vreodată la ele” (p. 84). Treaba lui ca administrator (numit de Cardinalul Todea încă din primul an de studenţie) al unei instituţii care încă nu

avea nimic, nici măcar sediu mitropolitan, e prezentată în detalii şi cu o epică inclusă a faptelor. Aflăm astfel cum, rând pe rând, mitropolia blăjeană îşi recuperează parte din patrimoniu, cu amănunte nu rareori pica-reşti. O „povestire” în sine e recuperarea Catedralei mi-tropolitane, cu scene de ade-vărat asediu („nu te puteai apropia pentru că de sus se arunca cu sticle incendiare, pietre, ţigle etc.”, p. 107; du-pă recuperarea Catedralei, Palcu a umblat „trei luni cu cheile” acesteia, grele de 1,5 kg, asupra lui, pp.101-102); sau a casei parohiale din Blaj, pe care preotul ortodox evacuat a distrus-o cât a putut: „a spart totul în casă, toată faianţa din baie, cu ciocanul, a spart toate teracotele, lăsând în casă un morman de moloz” (p. 112). Toate aceste scene de „recu-perare” patrimonială, destul de detaliat rememorate, au de la sine un anume impact epic. După ce lucrurile, în plan local, se mai aşază, Ovidiu Palcu îşi asumă şi munca de documentare pen-tru proprietăţile Mitropoliei aflate în mâna statului – şi care, conform legii, trebuiau restituite. A reuşit astfel să strângă „o adevărată arhi-vă” (p. 166) cu documente, bătând insistent la porţile arhivelor şi autorităţilor. A depus, îşi face el bilanţul, „1600 de cereri pentru imo-bile” (p. 156) şi a purtat „peste 250 de procese în re-vendicare” (p. 157), procese în care l-a asistat pe avocatul Mitropoliei, Sever Andrei Mureşian. Memorialul lui Ovidiu Palcu şi are, de fapt, o anexă de 100 de pagini cu proprietăţile identificate, câteva restituite, multe în

litigiu încă. E un inventar patrimonial făcut cu scrupul şi printr-o muncă de Sisif, cum zice singur (p. 165).

Epica „administrativă” a memorialului e presărată, fireşte, şi cu amintiri de alt ordin, deşi Ovidiu Palcu merge concentrat pe linia propriei activităţi. E mai me-reu nemulţumit de sprijinul primit din partea ierarhiei (îndeosebi după moartea Cardinalului Todea) – dar asta probabil din cauza unei diferenţe de strategie care administratorului nu i se va fi explicat convingător; sau, în orice caz, el o avea pe a lui. Inserţiile de altă natură decât cea de guerillă administrativ-patrimonială sunt – aş zice eu – mai interesante, fie că e vorba de vizita făcută Cadinalului Todea, la Reghin, imediat după căderea comunismului, de către PSS Emilian Birdaş („solicitându-i să-l primeas-că în comunitatea greco-ca-tolică”, p. 11), fie că e vorba de trimişi ai Vaticanului, ale căror vizite sunt pure dezamăgiri (cel puţin din perspectiva lui Palcu; cardi-nalului Silvestrini, bunăoară, p. Onofrei, care l-a întâm-pinat, i-a spus la despărţire: „Am văzut o barbă, foarte frumoasă” – p. 120; iar msg. Tamburino face aşa impre-sie de „persoană sâcâitoare” încât Cardinalul exclamă: „Parcă mă simt anchetat din nou de Securitate”, p. 121). Memorialul consemnează uneori detaliat, alteori în rezumat, un adevărat „epos instituţional”. Iar personajul central al acestui epos – Ovidiu Palcu – era, cum zice p. Nicolae Anuşcă, prieten şi coleg de studii teologice, „de multe ori ultima speranţă şi ultima soluţie”. o

(continuarea interviului publicat, într-o primă parte, în nr. 118)

Simona Popescu: Ce urmează, doamnă Ana Blandiana? Este un an aniversar, mie vestea cea mai bună mi se pare aceea că esenţa de la Sighet se mută la

Bucureşti.Ana Blandiana: Da! Deci, noul

în această privinţă este dat de faptul că în puţin timp, în cursul acestei primăveri vom deschide în Bucureşti o sală de expoziţie permanentă, în care va fi expusă pentru început expoziţia pe care în toamna de acum un an am prezentat-o la invitaţia preşe-dintelui Parlamentului European la Bruxelles, despre Memorial. Se numeşte

IntervIu memorIabIlsImona popescu

cultură şi societate

„Memoria ca formă de justiţie”. Deci această expoziţie despre Memorial, cuprinzând toate datele acţiunilor care s-au desfăşurat acolo, va putea fi oricând vizitată în Bucureşti pe strada Calderon, la 50 m de str. Maria Rossetti.

Simona Popescu: Deci expoziţia va rămâne permanent la Bucureşti...

Ana Blandiana: Da, dacă nu cumva în viitorul nu ştiu cât de îndepărtat vom fi în stare să strângem bani (dacă Dumnezeu ne va trimite sponsori, ceea ce nu prea s-a întâmplat până acum) şi am putea să adăugăm acestei case, care are doar parter şi subsol, câteva etaje şi să o transformăm într-un real muzeu, un fel de copie în oglindă a esenţei Sighetului. Bucureştiul ar avea nevoie de

aşa ceva pentru că, în ultimă instanţă, când străinii vizitează Bucureştiul, ei vin ştiind că au fost dărâmate biserici şi câte s-au întâmplat în ultimii ani ai lui Ceauşescu şi tot ce li se arată este Casa Poporului. Se duc, se uită şi spun: „Nici nu e urâtă...”. Odată, eram cu un grup de germani şi ne dusesem să le arătăm Casa Poporului pentru că voiseră să o vadă şi se făcuse seară şi cum erau reflectoare, era vara şi în lumina reflectoarelor veneau pescăruşi care mâncau gâzele care se strângeau la lumină. Şi totul arăta foarte exotic şi romantic şi nemţii au spus: „De ce se zice că-i chiar aşa urâtă?! Că arată destul de bine!”. Dar, cum să spun, problema nu este dacă-i urâtă sau nu-i urâtă, e urâtă pentru că-i disproporţionată cu


„Era chiar o ruină, iar acum este într-adevăr un mare muzeu european, informatizat.„


jubIleu 1993-2013

să fie cu adevărat un an jubiliar şi asta, nu pentru că suntem lipsiţi de mo-destie şi nu numai pentru că ne amintim ce multă muncă şi cât de mult din viaţa noastră a intrat în ceea ce este acum, ci şi pentru că nu e vorba numai de noi şi numai

Din punctul De veDere al victimelor (ii)

organizăm dezbateri pe teme mai restrânse. De exemplu, un vis al meu ar fi să reuşim să strângem pre-oţi care să vorbească despre cum a rezistat Biserica, cum a reacţionat Biserica, cum au trăit ei înşişi, mulţi dintre ei în închisori, şi dacă s-ar putea bineînţeles să fie, nu numai ortodocşi, ci şi catolici şi greco-catolici, şi să stea împreună de vorbă creştineşte şi ar trebui să fie prezente şi cultele neo-protestante care au suferit şi ele destul.

Simona Popescu: Ce mai pregătiţi pentru acest an, doamna Ana Blandiana?

Ana Blandiana: Acest an va fi într-adevăr foarte special pentru noi, ne-am hotărât să ne aniversăm tot anul,

restul oraşului. Problema este ce s-a distrus ca să se creeze acel „monstru arhitectonic”. În orice caz ceea ce am vrea, ar fi, efectiv, să dăm un muzeu vizitatorului Bucureştiului în care, în general, există foarte puţine muzee pentru un mare oraş şi nici unul care să vorbească despre istoria deceniilor de dinainte de ’89. De altfel, chiar Muzeul de Istorie este închis de ani de zile, se află într-o transformare şi se vizitează doar tezaurul. Deci ar fi un lucru extraordinar, dar, deocamdată numai un vis. În stadiul actual, al realităţii, va fi o sală de expoziţie în care se vor organiza dezbateri şi se vor organiza pe lângă ceea ce se va afla pe pereţi, expoziţii temporare, lansări de cărţi, întâlniri. În general am vrea să


interviu memoriabilcultură şi societate

de oameni, ci mai ales de idei, de victoria unor idei. Deci, Memorialul de la Sighet nu este doar primul memorial din România, este primul memorial din lume. Aniversăm momentul în care, prezentând această idee Consiliului Europei şi ea fiind acceptată sub egida acestui for internaţional, accentul istoriei a glisat şi, pentru prima oară insti-tuţional, istoria a început să fie privită şi din punctul de vedere al victimelor comunismului. Şi a început să se vorbească în mod oficial despre ele. Între timp a apărut şi „Cartea neagră a comunismului” de Stephane Courtois. A început să se sape în memoria colectivă pentru a aduce la suprafaţă ceea ce a fost, pentru ca să înţelegem ceea ce este. Există un afiş al Memorialului de la Sighet de care sunt foarte mândră, sunt doi copii care se uită prin vizeta unei uşi a fostei închisori şi au o expresie şi tristă şi uimită, iar deasupra scrie: Vreţi să înţelegeţi România de azi? Vizitaţi Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet. Memorialul nu e un drum spre trecut, ci unul spre viitor prin înţelegerea prezentului. Trebuie să cunoaştem trecutul, ca să-i putem înţelege rezidu-urile din prezent. Aceasta este deci semnificaţia sărbătoririi jubileului de 20 de ani a pri-mului memorial al victimelor comunismului din lume, în cinstea căruia Banca Naţională a hotărât o emisie de medalii jubiliare, iar Romfilatelia o emisie de timbre. Iar la 15 mai va avea loc la Ateneul Român, în holul căruia se va afla o expoziţie despre Memorial, un concert de gală dedicat jubile-ului, în care orchestra şi corul Filarmonicii vor fi dirijate de maestrul Horia Andreescu. Cu acest prilej va fi lansată „Cartea Morţilor”, o carte masivă la care se munceşte la noi de mai mulţi ani şi care cuprinde – la nivelul cercetărilor actuale – morţii din închisori, din deportări,

morţii din Bărăgan, bănăţeni, morţii din Siberia, basarabeni, morţii din Dombas, germanii din România. Raecviemul de Mozart va încununa cu ne-mărginita lui frumuseţe acest eveniment. Apoi sărbătorirea jubileului va continua cu două evenimente care se vor des-făşura la Sighet: de Înălţare, ca în fiecare an, va avea loc Ziua Porţilor Deschise când se strâng foşti deţinuţi politici şi urmaşi ai lor din toată ţara şi unii chiar din străinătate şi au loc diverse manifestări.

De altfel, anul trecut, cu acest prilej a fost o discuţie organizată între copiii de foşti deţinuţi politici care au vorbit despre copilăria lor, de ce au suportat ei ca şi copii, uneori la vârste foarte mici şi a fost atât de interesant încât am hotărât să scoatem o carte. Şi cum se afla un grup de studenţi de la Cluj, de la facultatea de jurnalism, care veniseră să participe la aceas-tă sărbătoare a Memorialului, ei şi cu profesorul lor s-au hotărât, s-au oferit să transcrie înregistrările şi să facem o carte căreia i s-au adăugat mul-te alte mărturisiri, care la un loc vor numi „Copilăria ca luptă de clasă”. Acest volum va fi lansat anul acesta în prezenţa studen-ţilor clujeni con-duşi de dl. Prof. Ilie Rad. Apoi, în luna iulie va avea loc o ediţie jubiliară a şcolii de vară care se va desfăşura la Sighet şi Bucureşti şi se va încheia printr-o dezbatere şi o Conferinţă de presă la sediul reprezentanţei Uniunii Europene la Bucureşti.

Simona Popescu: Memorialul Sighet nu este numai un drum, o incursiune în trecut, ne spuneaţi puţin mai devreme, Memorialul are conturat deja propriul său drum în viitor. Cum priviţi spre viitorul Memorialului Sighet, doamnă Ana Blandiana?

Ana Blandiana: Primul lucru pe care pot să-l spun, este că sper din toată inima să nu se degradeze. În general la noi există acest proces: totul începe cu mare entuziasm şi dup-aceea încet, încet tuturora le trece che-ful ... Ei bine, în aceşti douăzeci de ani Memorialul a crescut, nu s-a degradat, sper din toată ini-ma ca acest proces să continue, în sensul că şi generaţia de după noi să îi adauge noi forme de resuscitare a memoriei. Tot ce pot să vă spun este că relaţiile internaţionale ale Memorialului şi statura lui de instituţie inter-naţională au crescut enorm pe parcursul acestor ani. Pot să vă

„Memorialul a crescut, nu s-a degradat, sper din toată inima ca acest proces să continue, în sensul că și generația de după noi să îi adauge noi forme de resuscitare a memoriei.„


spun că doar în Germania, în primăvara aceasta au loc trei expoziţii, una a fost în ianuarie, în 25 ianuarie la Munchen, după aceea în martie la Augsburg, după aceea în iunie la Tubingen. Este vorba de expoziţia care s-a deschis la Muzeul Satului şi s-a numit „Rusaliile negre”, despre deportările în Bărăgan, şi căreia i-am făcut o versiune în limba germană cu ajutorul Institutului Cultural Român de la acea dată. Şi expoziţia a devenit itinerantă şi prin Germania, a început prin a sta trei luni la Berlin, la Memorialul din Berlin şi bineînţeles, în paralel, versiunea românească a trecut din oraş în oraş începând cu Timişoara şi Turnu Severin.

Simona Popescu: Pentru dumneavoastră personal, ce re-prezintă Memorialul de la Sighet?

Ana Blandiana: Cu oarecare tristeţe, aş putea spune că el

ţine în destinul meu locul mai multor cărţi. Cu siguranţă, şi soţul meu Romulus Rusan şi eu, dacă n-am fi realizat Memorialul am fi scris mult mai multe cărţi în aceşti douăzeci de ani. Soţul meu îmi spunea la un moment dat, „în loc să scriu pe hârtie, am scris pe pereţi”. Pentru că, într-adevăr, el conducând din punct de vedere ştiinţific Memorialul, a fost practic autorul şi al ex-poziţiilor şi al sălilor, care s-au adăugat. Ca scriitori este clar că am pierdut din această operă, dar cred că a câştigat spiri-tualitatea românească şi ţara.

Simona Popescu: Păi dacă ar fi să facem un bilanţ, clădirea era părăginită atunci când v-aţi dus dumneavoastră acolo la Sighet...

Ana Blandiana: Era chiar o ruină, iar acum este într-ade-văr un mare muzeu european,

informatizat...

Simona Popescu: Câte ore de istorie orală sunt înregistrate până acum? Le mai ştiţi numărul?

Ana Blandiana: Nu ştiu să spun chiar la zi... Ştiu însă, acum un an, când am fă-cut expoziţia pentru Buxelles, că era vorba de şase mii şi nu-ştiu-cât, aproape şapte mii de ore.

Simona Popescu: Câte cărţi aţi pu-blicat? Le mai ştiţi numărul?

Ana Blandiana: Numărul cărţilor... mi-ar fi greu să le număr acum... dar ştiu că l-am auzit pe soţul meu spunând la un moment dat că ele însumează 50 000 de pagini cărora el sin-gur le-a fost editor. Doar în ultimul an

a lucrat cu alţi colegi. Şi acest număr de 50 000 de pagini era spus în sensul că a citit singur de câte 3, 4, 5 ori fiecare din aceste cărţi, pentru că a fost şi editor şi corector şi autor de prefeţe... Am lucrat extraordinar de arti-zanal, chiar dacă rezultatul este modern, de ultimă oră. Dar noi am fost atât de puţini şi suntem atât de puţini, pentru că nu ne putem permite să fim mai mulţi, încât cantitatea de muncă a fost cu adevărat extraordinară.

Simona Popescu: Ca să nu mai vorbim despre numărul de expoziţii, despre oaspeţii care au venit aici şi au aflat despre ce s-a întâmplat în România, despre tinerii cercetători, tinerii istorici cercetători, care iată au făcut o şcoală, au învăţat acolo la Memorialul de la Sighet.

Ana Blandiana: Vreau să vă spun că principala manifestaţie a acestui an jubiliar va fi întâl-nirea care va avea loc în iulie, la Sighet şi la Bucureşti, când vor veni toţi cei care vor putea, din cei aproape 100 de mari istorici din toată lumea care au ţinut conferinţe în aceşti 20 de ani, pe de o parte. Pe de altă parte, în locul tinerilor care de obicei vin prin concurs şi sunt între 15 şi 18 ani, anul acesta vom invita premianţii tuturor seriilor, care între timp au terminat facultăţi, doctorate, mulţi dintre ei la mari universităţi engleze, americane şi care vor veni pentru a povesti impactul pe care l-a avut asupra destinului lor această descope-rire a adevărurilor de la Sighet.

Simona Popescu: Eu vă mulţumesc foarte mult pen-tru toate aceste mărturisiri şi informaţii care ne-au arătat cum la întrebarea „Poate fi reîn-văţată memoria?”, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din România, repre-zintă un convingător răspuns afirmativ q

„Memorialul nu e un drum spre trecut, ci unul spre viitor prin înțelegerea prezentului. Trebuie să cunoaștem trecutul ca să-i putem înțelege reziduurile din prezent. Aceasta este deci semnificația sărbătoririi jubileului de 20 de ani a primului memorial al victimelor comunismului din lume, în cinstea căruia Banca Națională a hotărât o emisie de medalii jubiliare, iar Romfilatelia o emisie de timbre. „

Armonii verticAlecultură şi societategheorghe A.M. ciobAnu

Aflat înspre altarul unei Catedrale şi cu privirea îndreptată către ar-hitectura imperială a Orgii, te-

ntrebi, oare, la începuturi, care din cele două elansări spre cer a fost întâi. O catedrală ce s-a înălţat montanic, odată cu însufleţirea ei sonoră, sau, de ce nu, a fost să fie orga, ce aştepta acolo, deocamdată în tăcere, din tim-puri răsuitate, să vină rugi şi meşte-şug de oameni care s-o-nvăluiască cu alte verticale, acum de zidire. Şi-apoi, mereu şi suflete şi rugi de oameni, să zboare imnic, tot mai sus, mai aerat, prin spaţiile lăuntrice ale acestor co-lonade multiple, paralele şi fără capi-tel, al acestei catedrale, de noi, numi-tă Orgă?

Orice cântare omenească, ce se desfăşoară chiar armonic, dar în aer liber, se conturează sferic şi expan-dează, tot mai mult, în părţi, topin-du-se în aerul din jur. La Orgă, eva-dările sonore sunt absorbite şi verti-calizate de către tuburile ei, zburând spre cer şi filiform, alături de vibra-ţia spaţială, făurindu-se astfel, spus

metaforic, alt grup de colonade, ce-s zămislite doar din aer tremurând.

Aşa e înţelesul oricăror înălţări, de la pământ spre cer, indiferent de ţesătura cu care omul le întruchi-pează. De la acei piloni de piatră din Stonehenge, la catedralele Evului Mediu, apoi, mai spre mileniul nostru, privim înaltul prin simbolicul Eiffel, sau prin acel „zgârie-cer” din Dubay.

Să ne oprim la ciudatul Stonehenge al „Epocii de Piatră”. Fiind al unui timp, aflat cu mult în urmă, acea comunita-te împietrită, privind tăcută către cer, rămâne-a fi mereu, învăluită în mis-ter, gândind la ea ca emanând, tot alte înţelesuri. Spuneam mai sus că orgile solemne par a ne invita să ne imagi-năm, mai întâi, înălţarea lor, urmând apoi şi-a catedralei, ce o va cuprin-de. La Stonehenge, când le priveşti, îţi par acolo de milenii, ori pregătite spre a fi cioplite fin, ca să devină or-gă, ori ele, poate, au şi fost, cu mult în urmă, tuburi, pe care timpul a muş-cat mereu din ele, ca să ajungă ceea ce-s acum. Iar „catedrala” de atunci,

de multă vreme, nu mai e. O „orgă” de dimensiuni prea mari, aşa precum erau şi cele dimprejur. Gândind aşa, de-ndată închizi ochii şi îţi imaginezi că în urechi îţi sună uriaş, un „coral” cosmic, prin care îţi prefigurezi acea Epocă de Piatră. Sau când priveşti, din nou, aliniamentul de la Stonehenge, cu dimensiunile sale, elongate mult în părţi, iar îţi închipui, tot metaforic, că în acel îndepărtat mileniu, imaginara „catedrală” avea alăturate două orgi. Un Bach, un Berlioz, sau Wagner, toţi ascultaţi în „catedrala fără nume”, la „orgile” ce par a fi orgi, azi devenite ineditul, prea neştiut, de la Stonehenge.

Azi ne-am obişnuit cu viaţa unei verticale, pornită de la tub, apoi cur-bată în agive şi rozete şi în acelaşi timp finisată în statuarul omenesc. Iar ca-tedrala, ca şi orga, mereu coexistente, precum, la om, somaticul cu sufletul alături. Aceasta, doar în ultime milenii.

Dar la Stonehenge? Imaginări, similitudini, timp istoric. Nici ca-tedrală fără orgă şi nici sonoritate sacră între zidiri de catedrală. q

Orga de piatră de la Stonehenge


„Așa e înțelesul oricăror înălțări, indiferent de țesătura cu care omul le întruchipează.„

mulțumesc, sfinte Anton!

Îți mulțumim, Sfinte Antoane, pentru ocrotirea binecuvântată pe care o reverși asupra noastră!Noi, elevii din clasa a II-a de la Școala Luizi-Călugăra, Bacău, împreună cu doamna învățătoare Bucur Liliana, ne aplecăm capetele cu pioșenie în fața ta și te rugăm să ne întărești credința și dorința de a călători prin viață cu răbdare, optimism și curățenie sufletească! Te rugăm, Sfinte Antoane, ocrotește-ne, pe noi și pe toți semenii noștri!

În numele celor care ne-ați scris pe adresa din Bacău și ați cerut mijlocirea și ocrotirea Sfântului Anton îi aducem și noi deopotrivă mulțumire cu dumneavoastră pentru harurile revărsate și, asemenea, pentru binecuvântarea ce necontenit o revarsă asupra fiecăruia dintre noi și asupra celor dragi ai noștri. Mulțumim, Sfinte Antoane!

Elevii clasei a IV-a, din Luizi-Călugăra, îi mulțumesc Sfântului Anton, pentru darurile și harurile primite în anul școlar încheiat și-l roagă să-i binecuvânteze pe ei și familiile lor în acest an al credinței și familiei!

Huja Ana și Medve Rodica îi mulțumesc Sfântului Anton pentru binefacerile primite și se recomandă pe mai de-parte ocrotirii și mijlocirii lui puternice la Dumnezeu.

Dumnezeu lucrează prin oameni, pentru oameni

Fundația umanitară Paceaprovincia franciscanăFELICIA ANDROO GHERGHELAŞ

38 MESAGERUL SFÂNTULUI ANTONmai-iunie 2013

Monumentala „poartă emble-mă” cu sigla Pace şi bine este un îndemn care te ghidează de

cum intri în incinta Centrului social „Sfântul Anton de Padova” şi provoacă admiraţie şi impune respect. Ambian-ţa educaţională reprezintă un ţel per-manent al conducerii centrului social, conducere care a îmbrăcat în haine

noi construcţiile vechi şi dărăpănate ale fostului IAS Roman, refăcându-le aproape din temelii şi transformându-le într-o oază de frumos şi pace.

Există un remarcabil cult al muncii şi al pasiunii ce conduce întreg perso-nalul – preoţi şi angajaţi – în activită-ţile ce se desfăşoară zi de zi în acest „colţ de rai”

Proiectul Fundaţiei umanitare „Pacea” numit „Grădiniţa alternativă” a izvorât din dorinţa unor oameni de a ajuta pe acei semeni, pe care situaţia socială îi împiedică să viseze la o viaţă dacă nu mai bună, cel puţin normală, să aibă acces la educaţie. De ce la edu-caţie şi nu la un ajutor social suplimen-tar? Pentru că educaţia este cea care

au trecut la domnul!

Părintele Johann Proschinger, născut la Fălticeni (jud. Suceava), la data de 2 ianuarie 1925, a profesat voturile solemne la data de 3 iulie 1952, iar la data de 26 octombrie a aceluiaşi an a fost hirotonit preot prin impunerea mâinilor PS Alexandru T. Cisar. A activat ca vicar la Oţeleni (1952-1955), Galaţi (1955-1956), Siret (1956-

1956), Huşi (1956-1957) şi Hălăuceşti 1957-1960). Apoi a fost paroh la Cotnari (1960-1967), Suceava (1967-1990), Hălăuceşti (1990-1991) şi Galaţi (1991-2000). Din anul 2000 a preferat să se dedice slujirii credincioşilor de limbă germană din Bucovina, stabilindu-se în parohia romano-catolică de la Suceava.

Cu un an în urmă, la data de 26 octombrie, a sărbătorit 60 de preoţie, eveniment marcat printr-o liturghie so-lemnă la care a participat Ministrul provincial, Emilian Cătălin, cât şi numeroşi reprezentanţi ai comunităţii polo-neze şi germane.

În vârstă de 88 de ani, părintele Hans – aşa cum îl alintau oamenii – a fost primit în Casa Tatălui ceresc. Litur-ghia de înmormântare a fost celebrată în biserica „Sfântul Ioan Nepomuk” din Suceava, vineri, 31 mai 2013, după care a fost înmormântat în cavoul preoţilor din cimitirul „Pacea”.

Fr. Giurgi Dâncă s-a născut la data de 7 noiembrie 1921, din părinţii Mihai şi Ana, în satul Pildeşti, com. Cordun (NT). În iunie 1936 este primit de părintele Carmil Tocănel ca frate laic şi repartizat la tipografia „Serafica” din Săbăoani.

Profesiunea solemnă o va face în mâinile Ministrului provincial Alois Herciu, la data de 27 decembrie 1949, la Hălăuceşti. Fratele Giurgi D. a rămas, pe rând, până în 1990, la Săbăoani, Slănic-Moldova şi Târgu Trotuş.

Din 1990 şi până în luna iulie 2013, fr. Giurgi D. a stat la Prăjeşti, slujind, atât cât l-au ţinut puterile, ca sacris-tan, pentru ca mai apoi, la adânci bătrâneţi, să se dedice cu totul rugăciunii, spre binele fraţilor şi al comunităţii din care făcea parte.

La data de 2 iulie, ora 14.00, fr. Giurgi D. şi-a încredinţat sufletul lui Dumnezeu. Liturghia înmormântării a avut loc joi, 4 iulie, la Pildeşti (NT).

39MESAGERUL SFÂNTULUI ANTONmai-iunie 2013

În cadrul Sfintei Liturghii celebrată sâmbătă, 29 iunie 2013, începând cu orele 11.00, din Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”, din Iaşi, PS Petru Gherghel a hirotonit 30 de preoţi. La eveniment au participat cinci episcopi, superiorii de

la institutele unde au studiat candidaţii, aproximativ 170 de preoţi din ţară şi stră-inătate, părinţi şi apropiaţi ai candidaţilor, precum şi un număr impresionant de credincioşi.

Pentru fraţii franciscani au fost hirotoniţi un număr de 17 fraţi, după cum ur-mează: fr. Cristian Aiojoaei (Gherăeşti), fr. Marius-Cătălin Alistar (Faraoani), fr. Iosif Amitricioaei (Butea), fr. Sergiu-Daniel Antal (Nisiporeşti), fr. Vlad-Bogdan Bejan (Horleşti), fr. Sergiu Bolog (Sagna), fr. Mihai Dâscă (Gherăeşti), fr. Eduard Enăşcuţ (Traian), fr. Iulian Ghiuzan (Adjudeni), fr. Mihăiţă Herciu (Văleni), fr. Ioan Iojă (Iaşi), fr. Eremia-Antonel Mîrţ (Rotunda), fr. Ştefan Mîrţ (Răchiteni), fr. Iosif Robu (Săbăoani), fr. Rafael Sumănaru (Luizi-Călugăra), fr. Romeo Sumănaru (Luizi-Călugăra), fr. Marius-Ciprian Tomulesei (Piatra Neamţ).

În seara aceleaşi zile de 29 iunie, fraţii franciscani nou-hirotoniţi au celebrat pri-ma lor Sfântă Liturghie în Biserica „Sfântul Anton de Padova”, din sediul Provinciei Franciscane, din Bacău, ca semn de fraternitate şi mulţumire pentru darul primit. ❏

ProVincia În SărBătoare

Fraţi franciscanihirotoniţi preoţi

îi dă unui om aripi să viseze şi chiar să-şi pună în aplicare visele.

Prin urmare, grija pentru celălalt, pentru sufletul lui, mai ales la o vârstă fragedă, a condus la dorinţa de a ini-ţia un sistem „alternativ” în care co-piii de 3-5 ani, ai căror părinţi nu au posibilitatea de a îi înscrie nici măcar în sistemul educaţional de stat, pri-mesc educaţie şi căldură familială. În fiecare toamnă, după începerea şcolii, sunt depistaţi acei copii care nu au fost înscrişi în mediul şcolar de stat şi se fac demersuri pentru includerea lor în programul Fundaţiei. Atenţia este îndreptată spre copiii cu vârste cuprin-se între 3 şi 5 ani, care sunt aduşi la acest centru special amenajat pentru un program zilnic de aproximativ 4 ore în intervalul 9-13. Copiii nu sunt antrenaţi doar în activităţi specifice preşcolarilor, ci le este asigurată şi hrana, mic dejun şi prânz, creându-se astfel condiţii optime pentru procesul educativ. Pentru desfăşurarea activită-ţilor, Fundaţia Pacea a pus la dispoziţie săli de curs şi o cantină, dar mai ales oameni cu dăruire sufletească ce ajung să suplinească măcar pentru câteva ore căldura unui cămin, a unei familii de care cei mici sunt cel mai adesea privaţi. Fundaţia asigură necesarul de rechizite pentru toţi copiii şi în măsura în care este posibil şi îmbrăcămintea adecvată fiecărui anotimp. Pe lângă aceste bunuri materiale absolut nece-sare, copiii beneficiază şi de televizor, calculator şi dvd player astfel încât să le fie foarte uşor să se integreze mai târziu în colectivele de elevi.

Colectivele de copii care primesc educaţie şi îngrijire în grădiniţa alter-nativă sunt eterogene din perspectiva dezvoltării lor fizice, mentale şi psihice. Personalul care se ocupă de educaţia lor are în vedere toate componentele personalităţii lor, precum şi abilităţile şi deprinderile dobândite în familie. Cu multă dragoste şi dăruire reuşim să ajungem la sufletele lor, să le câş-tigăm încrederea şi să le deschidem mintea spre cunoştinţe şi experienţe noi. Relaţia care se stabileşte între co-piii din această grădiniţă şi cei care ne ocupăm de educaţia lor este una spe-cială în sensul în care aici într-adevăr nu se transmit doar informaţii, ci mai ales dragoste. Formarea copiilor în acest centru presupune şi implemen-tarea unor norme minimale de igienă personală şi de comportament social, aspecte pe care familia de cele mai multe ori le ignoră şi pe care sistemul instituţionalizat de educaţie îl consi-deră responsabilitatea familiei.

Copiii găsesc în acest loc aflat sub semnul dragostei părinteşti un educa-tor, un prieten mereu atent la proble-mele cu care se confruntă, un umăr pe care să plângă, un părinte care îi în-drumă cu răbdare paşii şovăielnici prin viaţă, un sfat care nu e întotdeauna cel aşteptat şi două braţe mereu deschise cu dragoste necondiţionată.

Nimeni nu se naşte cu dragoste sau repulsie faţă de şcoală. Mobilurile învă-ţării se formează, se dobândesc la fel ca orice achiziţie umană. Angajarea tutu-ror copiilor în activitatea de dobândire a cunoştinţelor, încurajarea şi stimula-rea lor printr-o gamă variată de mijloa-ce, crearea unei ambianţe de încredere şi muncă reprezintă cheia succesului.

Să te apleci cu înţelegere şi răbda-re asupra fiecărui copil care întâmpi-nă dificultăţi în învăţare, să-i ajuţi să progreseze fiecare în ritmul său, în-curajându-i, le dai, astfel, aripi pentru învăţătură. Lumina din sufletele curate, iradiată de ochii iscoditori şi neastâm-păraţi ai copiilor, reprezintă un îndemn

necontenit spre noi căutări.Experienţa pe care ne-o oferă aceşti

copii întrece detaşat oricare experienţă oferită de adulţi. Desigur, există şi zile în care îţi pui mâinile în cap. Dar tot ei te repară.

Este al patrulea an când lucrăm în cadrul acestui proiect cu copii de diferite grupe de vârstă, cu diferite probleme sociale şi familiale, şi chiar de sănătate. Scopul nostru este acela de a le insufla dorinţa de cunoaştere, de a-şi dori să meargă la şcoală şi ne străduim să-i pregătim pentru viaţă, pentru zâmbete, pentru lacrimi, pentru libertate, pentru miracol, pentru curaj, pentru ideal, pentru Dumnezeu.

„Grădiniţa alternativă” nu este un concept care reprezintă o formă de educaţie paralelă celei instituţionali-zate, ci o formă ideală de înţelegere a educaţiei unui copil, în sensul ar-monizării componentei pedagogice cu cea raţională şi cu cea spirituală, toate aşezate sub semnul modelator al iubirii pentru toţi oamenii. q

În librărie Editura SEraFiCanoi apariții editoriale

SERAFICA

w w w . e d i t u r a s e r a f i c a . r o

achiziționează de pe site-ul nostru

SERAFICA

Francisco-Javier Lozano, Nunțiul Papal România. Ecumenism și diplomație, 2013, p. 500 - p. color 32; preț special: 20 lei.

Thomas römer, Dumnezeul obscur. Aspecte dificile ale descrierii lui Dumnezeu în VT, trad. Pr. Cristian Clopoțel, 2013, p. 160; 10 lei.

ioan PauL aL ii-Lea,Simfonia credinței, coord. Leonardo Sapienza,trad. Pr. Cristian Blăjuț, 2013, p. 328; 18 lei.

mario GadiLi, Sfântul Ioan Calabria. Biografia oficială, sub. îngrijirea Pr. Sebastian Diacu, 2013, p. 602; 30 lei.

michaeL-marie zanoTTi-sorkine, În noaptea asta, Eternitatea, trad. Valerica Boutinaud-Hopârtean, 2013, p. 160; 13 lei.

Thomas römer, Sfântul Francisc de Assisi. Oglinda desăvârșirii, trad. Ștefan Acatrinei, Leon Budău, Mirela Costruț, 2013, p. 426; 20 lei.

Revista Mesagerul Sfantului Anton

Documents

Transcript of Revista Mesagerul Sfantului Anton