Revista JurisClasor CEDO - Anul II

JurisClasor CEDO

* revistã online *

2 JurisClasor CEDO

3JurisClasor CEDO

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti

JurisClasor CEDO* revistã online *

4 JurisClasor CEDO

Redactor: Gheorghe IovanTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Angelica Mãlãescu

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.)

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poatefi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2013Editura UniversitarãDirector: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [email protected]

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 [email protected]. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/22476911

IMPORTANT

Revista online JurisClasor CEDO apare lunar si se difuzeazã gratuit.Accesul la baza de date online JurisClasor CEDO - secþiune distinctã a www.hotararicedo.ro –se face pe baza unui abonament anual de 100 de lei.Toþi cei interesaþi în a contracta un abonament o pot face prin una din urmãtoarele modalitãþi:- direct la sediul editurii din Bd. Nicolae Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic, Scara B, Etaj 4, ap. 38,Sector 1, Bucureºti- prin înregistrarea online ºi la adresa http://hotararicedo.ro/index.php/register- prin telefon/fax la numerele 021-315.32.47, 021-319.67.27- prin e-mail la adresa [email protected].

JurisClasor CEDOONLINE ISSN 2247 – 6911ISSN-L 2247 – 6911

5JurisClasor CEDO

Director editorial: jud. Ionuþ MILITARU – Tribunalul Bucureºti

Redactor-ºef: jud. Florin MIHÃIÞÃ – Judecãtoria Sectorului 4 Bucureºti

Redactor-ºef adjunct: jud. Alexandra NEAGU – Tribunalul Bucureºti

Colegiul de redacþie: jud. Carla ANGHELESCU – Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, jud. Elena BLIDARU– Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, jud. Vasile BOZEªAN – Judecãtoria Alexandria,jud. Lavinia CÎRCIUMARU – Judecãtoria Constanþa, jud. Victor CONSTANTINESCU– Judecãtoria Alexandria, jud. Paula Andrada COÞOVANU – Curtea de Apel Piteºti(detaºare Inspecþia Judiciarã), jud. Petricã GHERGHEªANU – Tribunalul Bucureºti,jud. Roxana CÃLIN – Tribunalul Bucureºti, jud. Serena MILITARU – JudecãtoriaSectorului 2 Bucureºti, jud. Cristina RADU – Judecãtoria Constanþa, jud. LuciaZAHARIA – Judecãtoria Sectorului 5 Bucureºti

Colegiul ºtiinþific: jud. Dragoº CÃLIN – Curtea de Apel Bucureºti, prof. univ. dr. Ovidiu PREDESCU– Universitatea George Bariþiu Braºov, proc. Rãzvan-Horaþiu RADU – AgentulGuvernamental al României pentru Curtea de Justiþie a Uniunii Europene, jud. BeatriceRAMAªCANU – Tribunalul Bucureºti, prof. univ. dr. Mihai ªANDRU – Centrul deStudii de Drept European din cadrul Institutului de Cercetãri Juridice al AcademieiRomâne, jud. Bianca ÞÃNDÃRESCU – Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, jud. MihailUDROIU – Tribunalul Bucureºti, jud. Mihaela VASIESCU – Curtea de Apel Tîrgu-Mureº.

Colaboratori: proc. Cristina BUNEA – Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Bucureºti (detaºareMAE – Agentul Guvernamental), jud. Gabriel CAIAN – Judecãtoria Craiova (detaºareMAE – Agentul Guvernamental), jud. Irina CAMBREA – Judecãtoria Tg-Jiu (detaºareMAE – Agentul Guvernamental), dipl. Mãdãlina MORARIU – MAE – AgentulGuvernamental, dipl. Geanina MUNTEANU – MAE – Agentul Guvernamental, jud.Ileana POPA – Curtea de Apel Bucureºti (detaºare MAE – Agentul Guvernamental).

6 JurisClasor CEDO

7JurisClasor CEDO

JurisClasor CEDO

* revistã online *

Revista “JurisClasor CEDO” reprezintã oiniþiativã a Asociaþiei Magistraþilor Europenipentru Drepturile Omului, pusã în practicã deEditura Universitarã, având ca scop promovareadrepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omuluiîn spaþiul european, informarea ºi facilitareaaccesului la resursele juridice naþionale ºiinternaþionale.

Asociaþia Magistraþilor Europeni pentruDrepturile Omului îºi propune sã contribuie laapãrarea statutului magistraþilor ºi la promovarealibertãþii de exprimare, de informare ºi deasociere a acestora, sã-ºi aducã prin toatemijloacele legale contribuþia la modernizareasistemului judiciar ºi la creºterea încrederiipublice într-un act de justiþie eficient ºi echitabil,sã depunã toate eforturile pentru evitareaoricãrei ingerinþe în drepturile ºi libertãþilefundamentale ale omului, din partea oricãreiinstituþii sau autoritãþi publice.

Editura Universitarã este recunoscutã deConsiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice dinÎnvãþãmântul Superior (C.N.C.S.I.S.), iar revista“JurisClasor CEDO” reprezintã o publicaþieserialã (lunarã), în format exclusiv online,înregistratã la Biblioteca Naþionalã a Românieicu descrierea

JurisClasor CEDOONLINE ISSN 2247 – 6911

ISSN-L 2247 – 6911

The “JurisClasor CEDO” review is aninitiative of the Association of EuropeanMagistrates for Human Rights, implemented byUniversity of Bucharest Publishing House,aimed at promoting human rights andfundamental freedoms in Europe, informationand access to national and international legalresources.

The Association of European Magistratesfor Human Rights aims at defending the statusof magistrates and promoting freedom ofexpression and of information and of theirassociation, at contributing, by all legal means,in the modernization of the judicial system andin increasing public confidence in an effectiveand fair act of justice, at making make everyeffort so as to avoid any interference with therights and fundamental freedoms, by any publicor governmental authorities.

The University of Bucharest PublishingHouse is recognized by the National Council ofUniversity Research (N.U.R.C.); the“JurisClasor CEDO” review is a serialpublication (monthly), available exclusivelyonline, registered with the National Library withthe description

8 JurisClasor CEDO

Institutul Naþionalal Magistraturii

Editura Universitarã

ºi susþinut de

Consiliul Superior alMagistraturii - Inspecþia

Judiciarã

Proiect realizat de

9JurisClasor CEDO

Principii de publicarePublication principles

Lucrãrile se trimit în format electronic peadresa de e-mail [email protected] ori la adresa: Editura Universitarã,Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic,sc. B, sector 1. Autorii vor menþiona numele ºiprenumele, profesia (funcþia), domiciliul, locul demuncã, numãrul de telefon, adresa de e-mail,codul numeric personal ºi codul IBAN.

Materialele vor fi predate revistei ºi în formatelectronic, redactate în Microsoft Word, fontTimes New Roman, corp 12, la 1,5 rânduri,folosindu-se în mod obligatoriu diacritice.

Articolele de doctrinã nu pot depãºi 25 depagini, incluzând notele de subsol, ºi vor fistructurate în mai multe pãrþi ºi diviziuni,corespunzãtor complexitãþii temei tratate.

În text pot fi folosite cuvinte scrise cu fontnormal sau italic ºi în mod excepþional cucaractere bold, fiind exclusã folosireaMAJUSCULELOR.

Fiecare articol va fi însoþit de un rezumat demaximum 25 de rânduri, în funcþie dedimensiunea articolului ºi de complexitatea temeitratate. Rezumatul va conþine esenþa articoluluiºi concluziile autorului asupra problemeianalizate, putând fi redactat în limba românã,englezã sau francezã.

Sursele bibliografice vor fi citate complet ºivor indica toate elementele de identificare: iniþialaprenumelui ºi numele autorului (fãrã caractereîngroºate), titlul complet al articolului (în italic ºifãrã ghilimele), publicaþia, numãr/an, editura,oraºul, anul publicãrii ºi pagina de trimitere. Dacãsunt mai mulþi autori ai unei lucrãri, vor fienumeraþi toþi, folosind virgula, fãrã conjuncþia„ºi”. Dacã existã mai mult de cinci autori, se vamenþiona numai numele primului sau alcoordonatorului, dupã care se va trece „º.a.”.

Se vor utiliza doar abrevierile menþionate înlista de abrevieri.

Abrevierile uzuale utilizate în citarea actelornormative române sunt: C.civ., C.pr.civ., C.pen.,C.pr.pen., C.com., C.fisc., C.pr.fisc., H.G. nr.,O.G. nr., O.U.G. nr., art., par., alin., lit., pct. etc.Indicarea actelor normative se va face numaiprin numãrul ºi anul apariþiei, fãrã data adoptãrii(ex. Legea nr. 303/2004), însã în nota de subsolva fi indicat numãrul Monitorului Oficial.

The papers will be sent electronically by e-mail to [email protected] or inprinted format at: Editura Universitarã,Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic,sc. B, sector 1. The authors will mention theirname and surname, profession (position),address, workplace, telephone number,personal identification number and IBAN code.

Materials will be delivered in electronic formatas well, written in Microsoft Word, font: TimesNew Roman, size: 12, space: 1.5 rows; the useof diacritics is mandatory.

The doctrine articles may not exceed 25pages, including footnotes, and will be structuredinto several parts and divisions, correspondingto the complexity of the document.

Normal or italic and, exceptionally, bold fontsmay be used in the text, and the use of CAPITALLETTERS is excluded.

Each article will be accompanied by anabstract, necessarily in English and/or French,up to 25 rows, depending on the size of thearticle and the complexity of the document. Theabstract will contain the essence of the articleand author’s conclusions on the problemanalysed.

Bibliographical sources will be fully cited,indicating all elements of identification: initialletter of the surname and the name of the author(without bold fonts), full title of article (in italicsand without quotation marks), publication, issue/year, publisher, city, year of publication andreference page. If there are several authors ofa paper, they will all be listed, using commas,without the conjunction “and”. If there are morethan five authors, only the name of the firstauthor or of the coordinator will be mentioned,followed by “et al.”

Only the abbreviations mentioned in theabbreviations list will be used.

The usual abbreviations used in referenceto the Romanian normative acts are: Civ. C.,Civ.pr.c., Crim.c., Crim.pr.c., Com.c., Fisc.c.,Fisc.pr.c., G.D. no., E.O. no., G.E.O. no., art.,para., ind., let., pt. etc. The normative acts willbe indicated only by mentioning the number andthe year of issuance, without the date when it

10 JurisClasor CEDO

Cu privire la materialele care se publicã,conducerea revistei îºi rezervã dreptul sãcorecteze, dupã caz, sã reformuleze ori stilizezeunele formulãri, fãrã a aduce atingere ideilor,opiniei ºi argumentelor autorilor. Manuscriselenepublicate nu se restituie.

Materialele trimise redacþiei spre publicare nupot fi oferite spre publicare cãtre alte revistedecât dupã primirea unui refuz expres depublicare în Revista JurisClasor CEDO dinpartea redacþiei sau dupã curgerea unui termende 15 zile de la înregistrare în care nu s-a primitniciun rãspuns.

Cele de mai sus sunt clauze ale contractuluide editare, în conformitate cu Legea nr. 8/1996privind dreptul de autor ºi drepturile conexe.Conform contractului, autorii cesioneazã cu titluexclusiv dreptul de producere ºi difuzare a opereilor pe suport electronic, dar ºi în format tipãrit,prezumându-se cã îºi însuºesc clauzele înmomentul în care trimit lucrãrile spre a fipublicate.

Colaboratorii vor respecta legislaþia privinddrepturile de autor pentru a evita orice formã deplagiat, revenindu-le în caz contrar întreagarãspundere juridicã sau deontologicã. Redacþiarevistei nu îºi asumã nicio rãspundere din acestpunct de vedere.

Contractul de editare se reziliazã de dreptdacã survin pânã la data corecturii finale anumãrului de revistã modificãri legislativeimportante ce influenþeazã în mod hotãrâtorconþinutul articolului.

was adopted in the Parliament. (i.e. Law no 303/2004), but the footnote will point out thepublication of Official Monitor.

Concerning published materials, the journalmanagement reserves the right to amend, asappropriate, to reformulate or adapt someformulations, without bringing prejudice to theideas, opinions and arguments of the authors.Unpublished manuscripts will not be returned.

The material submitted for publication maybe offered for publication to other journals onlyafter receiving an express refusal to publish inthe JurisClasor CEDO review from the editorialboard or after a period of 45 days fromsubmission in which no answer is received.

The above mentioned are terms of the editingcontract, in compliance with Law no. 8/1996 oncopyright and related rights. Under theagreement, authors assign exclusive right on theproduction and dissemination of their work(including electronically), and it is presumed thatthey agree to the terms when sending the workto be published.

Collaborators will respect copyright laws, witha view to avoiding any form of plagiarism,otherwise they will have the full legal or ethicalresponsibility. Editors undertake no liability in thisregard.

The editing contract is terminated by law, if,until final correction of the issue, importantlegislative changes, which would decisivelyinfluence the content

11JurisClasor CEDO

Lista principalelor abrevieri

alin. alineat

APADOR-CH Asociaþia pentru Apãrarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki

art. articol

A.N.P. Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor

A.N.R.P. Autoritatea Naþionalã pentru Restituirea Proprietãþilor

A.V.A.B. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare

A.V.A.S. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

B.N.R. Banca Naþionalã a României

c. contra

C.A.S. Casa de Asigurãri de Sãnãtate

C.civ. Codul civil

C.com. Codul comercial

C.fam. Codul familiei

C.pen. Codul penal

C.pr.civ. Codul de procedurã civilã

C.pr.pen. Codul de procedurã penalã

CEDO/Curtea Curtea Europeanã a Drepturilor Omului

Comisia Comisia Europeanã a Drepturilor Omului

Convenþia Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului

C.N.C.D. Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii

C.N.V.M. Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare

C.N.S.A.S. Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii

CPT Comitetul European pentru Prevenirea Torturii ºi Tratamentelor sau PedepselorInumane sau Degradante

C.S.M. Consiliul Superior al Magistraturii

C.S.J. Curtea Supremã de Justiþie

D.G.F.P. Direcþia Generalã a Finanþelor Publice

D.G.P.M.B. Direcþia Generalã de Poliþie a Municipiului Bucureºti

D.N.A. Direcþia Naþionalã Anticorupþie

D.S.V. Direcþia Sanitar Veterinarã

Ed. Editura

etc. etcetera („ºi celelalte”)

EUR euro

FRF franci francezi

H.G. Hotãrârea Guvernului României

I.G.P.F. Inspectoratul General al Poliþiei de Frontierã

I.G.P.R. Inspectoratul General al Poliþiei Române

12 JurisClasor CEDO

I.N.M.L. Institutul Naþional de Medicinã Legalã

I.P.J. Inspectoratul de Poliþie al Judeþului

Î.C.C.J. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie

lit. litera

M.Ap.N. Ministerul Apãrãrii Naþionale

[MC] Marea Camerã

M.J. Ministerul Justiþiei

M. Of. Monitorul Oficial al României

mp metri pãtraþi

nr. numãrul

O.G. Ordonanþa Guvernului

O.U.G. Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului

p. pagina

P.N.A. Parchetul Naþional Anticorupþie

par. paragraful

pct. punctul

R.A.A.P.P.S. Regia Autonomã a Administraþiei Patrimoniului Protocolului de Stat

ROL lei româneºti vechi

RON lei româneºti noi

subl. ns. Sublinierea noastrã (a autorilor)

S.C. societatea comercialã

S.A. societate pe acþiuni

S.P.P. Serviciul de Pazã ºi Protecþie

S.R.I. Serviciul Român de Informaþii

S.R.L. societate cu rãspundere limitatã

U.N.B.R. Uniunea Naþionalã a Barourilor din România

urm. urmãtoareleUSD dolar american

13JurisClasor CEDO

Cuprins

Anul II (2012)

JurisClasor CEDO - 2012

JurisClasor CEDO - Ianuarie 2012

Cauza Tãnãsoaica împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 13 decembrie2011 – Obligaþia jurnaliºtilor în cazul publicãrii informaþiilor factuale obþinute de la terþepersoane ....................................................................................................................... 21Autor: Carla Alexandra Anghelescu

Cauza Þehanciuc împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 22 noiembrie2011 – Suspendarea automatã din funcþie în momentul trimiterii în judecatã nu încalcãprezumþia de nevinovãþie .............................................................................................. 25Autor: Victor Constantinescu

Reducerea salariilor cu 25% prin Legea nr. 118/2010 este compatibilã cu art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie - decizia de inadmisibilitate în cauzele FeliciaMihãieº ºi Adrian Gavril Senteº c. României ................................................................ 29Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Februarie 2012

Mãsura ridicãrii vehiculelor staþionate neregulamentar. Competenþa instanþelorinterne ºi analiza jurisprudenþei CEDO ......................................................................... 43Autori: Ionuþ Militaru, Sorin Vasilescu

Cauza Iorga ºi alþii împotriva României – Decesul în penitenciar a unui deþinutcondamnat la pedeapsa închisorii contravenþionale ..................................................... 69Autor: Mãdãlina Morariu

Citirea declaraþiilor date în timpul urmãririi penale ºi dreptul acuzatului de a interogamartorii acuzãrii. cauza Al-Khawaja ºi Tahery c. Regatul Unit ...................................... 74Autor: Victor Constantinescu

JurisClasor CEDO - Martie 2012

Cauza Giuran c. României - Recursul în anulare ca remediu pentru erorile judiciare înmaterie penalã (Hotãrârea Secþiei a 3-a din data de 21 iunie 2011, cerere nr. 24360/04) 87

Reformarea sistemului de pensii, prin transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemulpublic, în temeiul Legii nr. 119/2010, este compatibilã cu art. 1 din Protocolulnr. 1 - decizia de inadmisibilitate în cauzele Frimu ºi alþii c. României . ........................ 91Autor: Dragoº Cãlin

14 JurisClasor CEDO

JurisClasor CEDO - Aprilie 2012

Lipsa unei „speranþe legitime” în cazul recalculãrii pensiilor. Efectele jurisprudenþeidivergente - Decizia de inadmisibilitate în cauza Dumitru David ºi alþii împotrivaRomâniei ....................................................................................................................... 107Autor: Dragoº Cãlin

Sindicatul „Pãstorul cel Bun” împotriva României, hotãrâre nedefinitivã pronunþatã la31 ianuarie 2012 ........................................................................................................... 110Autor: Alexandra Neagu

Hotãrârea Marii Camere în cauza Creangã împotriva României - Sarcina probeireferitor la privarea de libertate. Imposibilitatea pãrãsirii sediului parchetului.Nelegalitatea privãrii de libertate ................................................................................... 116Autor: Victor Constantinescu

Regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilorbugetare, conform Legii nr. 329/2009, nu încalcã art. 14 din Convenþie ºi art. 1 dinProtocolul nr. 1 - decizia de inadmisibilitate Ionel Panfile c. României.......................... 124Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Mai 2012

Condiþii de audiere ºi de detenþie. Legalitatea privãrii de libertate. Prezumþia denevinovãþie – decizia de inadmisibilitate în cauza Patriciu împotriva României ............ 137Autor: Victor Constantinescu

Cauza A.M.M. c. României - Justul echilibru dintre interesul minorului de a-i fi stabilitãpaternitatea ºi interesul prezumtivului tatã de a nu fi supus testelor ADN .................... 144Autor: Roxana Lãcãtuºu

Cerere de revizuire în procedura anulãrii unei autorizaþii de construire – Decizia deinadmisibilitate în cauza S.C. Millennium Building Development S.R.L. împotrivaRomâniei ....................................................................................................................... 164Autor: Ionuþ Militaru

Taxa de poluare. Efectele jurisprudenþei divergente - Decizia de inadmisibilitate încauzele reunite Coriolan Gabriel Ioviþoni ºi alþii împotriva României ............................. 170Autor: Dragoº Cãlin

Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329 din Codul de procedurãcivilã reprezintã o cale eficientã de unificare a practicii judiciare naþionale – cauza Albuºi alþii împotriva României ............................................................................................. 184Autor: Alexandra Neagu

Cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României - O nouã hotãrâre de referinþãpronunþatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în materia contravenþiilor ........ 188Autor: Ileana Popa, Flavian Popa

JurisClasor CEDO - Iunie 2012

Principiul egalitãþii armelor ºi locul procurorului în sala de judecatã. Principiulcontradictorialitãþii - decizia de inadmisibilitate în cauza Trãilescu c. României ........... 199Autor: Cristina Bunea

15JurisClasor CEDO

Pensiile cadrelor militare. Reforma produsã prin Legea nr. 119/2010 - decizia deinadmisibilitate în cauza Constantin Abãluþã ºi alþii c. României ................................... 202Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Iulie 2012

Obligaþia de a asigura condiþii de detenþie compatibile cu respectarea demnitãþiiumane. Nelegalitatea arestãrii preventive este determinatã în mod excepþional numaide nereguli grave ºi evidente. Prezumþia de nevinovãþie – declaraþii ale procuroruluide caz apãrute în presã - cauza Pãvãlache c. României .............................................. 211Autor: Cristina Bunea

Aplicarea dispoziþiilor Legii nr. 18/1991 cetãþenilor strãini – decizie de inadmisibilitateîn cauza Morariu ºi alþii împotriva României .................................................................. 214Autor: Geanina Munteanu

JurisClasor CEDO - August 2012

Privarea de bun în procedura vânzãrii silite la licitaþie publicã. Încãlcarea art. 1 dinProtocolul nr. 1 la Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului - cauza Kanala c.Slovaciei ........................................................................................................................ 221Autor: Ionuþ Militaru

Desfacerea contractului de muncã pentru absenþã prelungitã de la serviciu din pricinaarestãrii preventive - decizia de inadmisibilitate în cauza Teodor Octavian Triponîmpotriva României ....................................................................................................... 228Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Septembrie 2012

Caracterul rezonabil al eºalonãrii plãþii drepturilor salariale recunoscute prin hotãrârijudecãtoreºti interne – decizia de inadmisibilitate în cauza Dumitru ºi alþii c. României 237Autor: Gabriel Caian

Lipsa unui conflict jurisprudenþial în sine. Soluþii divergente determinate de modul încare instanþele au apreciat circumstanþele fiecãrei cauze – decizia de inadmisibilitate încauza Stana Neghea ºi alþii c. României ....................................................................... 239Autor: Dragoº Cãlin

Tratament medical corespunzãtor, legalitatea arestãrii preventive, respectareadreptului la un proces echitabil - decizia de inadmisibilitate în cauza Tender c. României . 243Autor: Victor Constantinescu

Lipsa unei divergenþe „profunde ºi persistente” a practicii judiciare a instanþelor naþionale– decizia de inadmisibilitate în cauza Ioan Radu ºi alþi 30 de reclamanþic. României ................................................................................................................... 245Autor: Dragoº Cãlin

16 JurisClasor CEDO

Legea nr. 221/2009. Despãgubirile pentru prejudiciile morale privind condamnãrile cucaracter politic ºi mãsurile administrative asimilate acestora. Decizia de inadmisibilitatedin cauza Nastaca Dolca ºi alþii c. României ................................................................. 249Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Octombrie 2012

Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în ipoteza unui numãr limitat de deciziiirevocabile pronunþate în sens contrar jurisprudenþei constante a aceleiaºi curþi deapel – decizia de inadmisibilitate în cauza Tivodar c. României ................................... 263Autor: Alexandra Neagu

Încãlcarea principiului nediscriminãrii ºi a dreptului la viaþã privatã prin refuzulacordãrii concediului parental militarilor de sex masculin - cauza Hulea c. României .. 265Autor: Roxana Cãlin

Restituirea cãtre comunitãþile religioase a unor bunuri naþionalizate – cauzaArhiepiscopia Romano-catolicã Alba Iulia c. României ................................................. 270Autor: Geanina Munteanu

JurisClasor CEDO - Noiembrie 2012

Lipsa unei divergenþe „profunde ºi persistente” a practicii judiciare a instanþelornaþionale – decizia de inadmisibilitate în cauza Constantin Lucian Tunaru c. României 277Autor: Dragoº Cãlin

Refuzul autoritãþilor de a prelungi o vizã de ºedere în România pentru o persoanãde cetãþenie turcã – decizia de inadmisibilitate în cauza Ali Çakir c. României ............ 280Autor: Geanina Munteanu

Lipsa unui conflict jurisprudenþial în sine. Soluþii divergente determinate de modul încare instanþele au apreciat circumstanþele fiecãrei cauze – decizia de inadmisibilitate încauza Ana Maria Frimu ºi alþii c. României ................................................................... 282Autor: Dragoº Cãlin

Lipsa unei anchete efective privind relele tratamente aplicate de poliþie ºi încãlcareaprocedurii penale privind aducerea cu mandat la sediul parchetului în vederea ascultãrii- cauza Ghiurãu împotriva României (Hotãrârea din 20 noiembrie 2012, Cerereanr. 55421/10) ................................................................................................................. 288Autor: Lavinia Cîrciumaru

JurisClasor CEDO - Decembrie 2012

Lipsa accesului la dosarul cauzei la judecarea prelungirii arestãrii preventive ºi încãlcareaprincipiului contradictorialitãþii – cauza Cioinea c. României (Hotãrârea din14 februarie 2012, Cererea nr. 17009/03) ..................................................................... 299

17JurisClasor CEDO

IANUARIE 2012IANUARIE 2012IANUARIE 2012IANUARIE 2012IANUARIE 2012

18 JurisClasor CEDO

19JurisClasor CEDO

Cuprins

Anul II (2012)

JurisClasor CEDO - Ianuarie 2012

Cauza Tãnãsoaica împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 13 decembrie2011 – Obligaþia jurnaliºtilor în cazul publicãrii informaþiilor factuale obþinute de la terþepersoane ....................................................................................................................... 21Autor: Carla Alexandra Anghelescu

Cauza Þehanciuc împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 22 noiembrie2011 – Suspendarea automatã din funcþie în momentul trimiterii în judecatã nu încalcãprezumþia de nevinovãþie .............................................................................................. 25Autor: Victor Constantinescu

Reducerea salariilor cu 25% prin Legea nr. 118/2010 este compatibilã cu art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie - decizia de inadmisibilitate în cauzele FeliciaMihãieº ºi Adrian Gavril Senteº c. României ................................................................ 29Autor: Dragoº Cãlin

20 JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012

21JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012

Cauza Tãnãsoaica împotriva României,decizia de inadmisibilitate din 13 decembrie 2011 –

Obligaþia jurnaliºtilor în cazul publicãrii informaþiilor factualeobþinute de la terþe persoane

Autor: Carla Alexandra AnghelescuCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Curtea a stabilit cã protecþia oferitã jurnaliºtilor de art. 10 din Convenþie este subordonatãcondiþiei exercitãrii dreptului cu bunã-credinþã, în sensul de a comunica informaþii în acord curespectarea deontologiei jurnalistice care, în cazul furnizãrii de informaþii de cãtre terþepersoane, presupune o mai mare rigoare ºi o atenþie deosebitã înainte de publicareainformaþiilor.

Prin deciziade inadmisi-bilitate pro-nunþatã la 13d e c e m b r i e2011 în cauzaTãnãsoaicaîmpotriva Ro-

mâniei (cererea nr. 3466/03), CurteaEuropeanã a constatat neîncãlcarea decãtre Statul român a art. 10 din Convenþie,apreciind cã soluþia de obligare a recla-mantului la plata despãgubirilor pentrudaune morale nu a fost disproporþionatã prinraportare la scopul legitim urmãrit, ingerinþafiind astfel consideratã ca necesarã într-osocietate democraticã.

În cauzã, Curtea a constatat, în fapt, cãreclamantul, în calitate de jurnalist, a publi-cat într-un ziar local patru articole în careera prezentatã situaþia creatã în urma unuiconflict apãrut între actualul ºi fostul directorgeneral al unei fabrici, aceste articole fiindcontinuarea unui articol anterior în carereclamantul criticase modalitatea în care s-arealizat procesul de privatizare a unorîntreprinderi de stat din judeþul Vâlcea.

La data de 29 ianuarie 2002, actualuldirector a formulat plângere penalã împo-triva reclamantului sub aspectul sãvârºiriiinfracþiunilor de insultã ºi calomnie, con-stituindu-se parte civilã pentru suma de 8miliarde de lei, reprezentând despãgubiri.

Printr-o sentinþã penalã a JudecãtorieiVâlcea, s-a pronunþat condamnarea recla-mantului pentru sãvârºirea infracþiunii deinsultã la pedeapsa amenzii de 7 milioanede lei, precum ºi obligarea reclamantului, însolidar cu redacþia ziarului în care au fostpublicate articolele, la plata sumei de 10milioane cu titlu de despãgubiri pentru daunemorale, fiind dispusã achitarea în ceea cepriveºte sãvârºirea infracþiunii de calomnie,soluþie menþinutã ºi în calea de atac.

În motivare s-a arãtat cã, deºi reclamantula fãcut dovada temeiniciei unora dintrefaptele indicate în articolele sale, afirmaþiileprivitoare la capacitatea directorului generalde a conduce activitatea desfãºuratã înfabricã ºi implicarea acestuia în plecareafostului director au adus atingere demnitãþiiºi onoarei acestuia.

Ulterior, prin decizia din 20 septembrie2003 a Curþii Supreme de Justiþie, a fostsoluþionat recursul în anulare introdusîmpotriva celor douã hotãrâri ºi modificatãîn parte soluþia datã, în sensul achitãriireclamantului pentru sãvârºirea infracþiuniide insultã, cu menþinerea obligãrii acestuiaîn solidar cu redacþia publicaþiei la plata cãtreactualul director a sumei de 10 milioane delei cu titlu de despãgubiri pentru daunemorale, reþinându-se cã afirmaþiile realizatede reclamant în articolele sale vizauactivitatea pãrþii civile desfãºurate în cadrulfabricii, iar nu aspecte din viaþa sa privatã.


De asemenea, s-a arãtat cã reclamantulutilizase informaþii pe care le primise de laterþe persoane, în calitate de angajaþi aisocietãþii comerciale, fãrã a avea intenþia dea aduce atingere demnitãþii ºi onoareiactualului director.

Prin decizia pronunþatã în cauzã, CurteaEuropeanã a reiterat principiile stabilite înjurisprudenþa sa ºi aplicabile situaþiei de faptreþinute.

Astfel, presa are obligaþia de comunicapublicului informaþiile ºi ideile referitoare laaspecte politice ºi alte subiecte de interesgeneral, cu respectarea limitelor impuse derespectarea dreptului la reputaþie ºi adrepturilor altei persoane1.

În vederea aprecierii existenþei unei nevoisociale imperioase, aptã a justifica oingerinþã în exercitarea dreptului la liberãexprimare, trebuie realizatã o distincþie întrefapte ºi judecãþi de valoare. Dacã materia-litatea primelor poate fi doveditã, demon-strarea exactitãþii judecãþilor de valoarepoate prezenta anumite dificultãþi2.Într-adevãr, atunci când este vorba despreconduita unei terþe persoane, se poatedovedi dificilã realizarea distincþiei dintrefapte ºi judecãþile de valoare, acestea dinurmã putând deveni excesive dacã suntcomplet lipsite de bazã factualã3.

În acest sens, Curtea a subliniat faptulcã, în ipoteza unei imputaþii factuale referi-toare la o persoanã determinatã, prin indi-carea numelui ºi a funcþiei acesteia, autorultrebuie sã demonstreze existenþa unei bazefactuale suficiente în cadrul proceduriideclanºate împotriva sa4.

Cu toate acestea, Curtea a reamintit cãprotecþia oferitã jurnaliºtilor de art. 10 dinConvenþie este subordonatã condiþieiexercitãrii dreptului cu bunã-credinþã însensul de a comunica informaþii în acord curespectarea deontologiei jurnalistice5. Maimult, în cazul furnizãrii de informaþii de cãtreterþe persoane se impun o mai mare rigoareºi o atenþie deosebitã înainte de publicareaacestora6.

Deºi nu se poate substitui jurisdicþiilornaþionale competente, întrucât ºi-ar depãºicompetenþa, Curþii îi revine sarcina de averifica soluþiile pronunþate de cãtre acesteasub aspectul respectãrii art. 10 din Con-venþie.

Curtea nu se poate mulþumi sã verificedacã statul a uzat de aceastã putere cubunã-credinþã, cu grijã ºi într-o manierãrezonabilã: ea are ca rol sã verifice ingerinþalitigioasã în lumina ansamblului cauzei,pentru a determina dacã a fost proporþionalãcu scopul legitim urmãrit ºi dacã motiveleinvocate de autoritãþile naþionale pentru a ojustifica apar ca pertinente ºi suficiente. Înacest sens, Curtea trebuie sã verifice dacãautoritãþile naþionale au aplicat dispoziþiileincidente în conformitate cu principiileconsacrate ce decurg din art. 10 ºi dacãmodul de aplicare se bazeazã pe o apreciererezonabilã a faptelor pertinente7.

Natura ºi gravitatea pedepselor aplicatereprezintã elemente avute în vedere lamomentul aprecierii de cãtre Curte aproporþionalitãþii mãsurii ce aduce atingeredreptului la liberã exprimare reglementat deart. 10 din Convenþie8.

1 De Haes et Gijsels c. Belgiei, hotãrârea din 24 februarie 1997, Recueil 1997-I, pp. 233-234, par. 37; Thomac. Luxembourg, hotãrârea din 29 martie 2001, nr. 38432/97, par. 45, CEDH 2001-III; Colombani ºi alþii c. Franþei,hotãrârea din 25 iunie 2002, nr. 51279/99, par. 55, CEDH 2002-V

2 De Haes et Gijsels c. Belgiei, hotãrârea din 24 februarie 1997, precit.; Harlanova c. Letoniei, decizia deinadmisibilitate din 3 aprilie 2003, nr. 57313/00.

3 Jerusalem c. Austriei, hotãrârea din 27 februarie 2001, nr. 26958/95, par. 43, CEDH 2001-II.4 Lešník c. Slovaciei, hotãrârea din 11 martie 2002, par. 57 in fine, CEDH 2003-IV; Vides Aizsardzîbas Klubs

c. Letoniei, hotãrârea din 27 mai 2004, nr. 57829/00, par. 44.5 Radio France ºi alþii c. Franþei, hotãrârea din 30 martie 2004, nr. 53984/00, par. 37, Recueil 2004-II.6 Stângu c. României, decizia de inadmisibilitate din 9 noiembrie 2004, nr. 57551/00.7 Zana c. Turciei, hotãrârea din 25 noiembrie 1997, Recueil 1997-VII, pp. 2547-2548, par. 51; Kyprianou c.

Ciprului, hotãrârea Marii Camere din 15 decembrie 2005, nr. 73797/01, par. 1718 Ceylan c. Turciei, hotãrârea Marii Camere din 08 iulie 1999, nr. 23556/94, par. 37, CEDH 1999-IV; Tammer

c. Estoniei, hotãrârea din 6 februarie 2001, nr. 41205/98, par. 69, CEDH 2001-I; Ska³ka c. Poloniei, hotãrâreadin 27 mai 2003, nr. 43425/98, par. 41-42; Lešník, precit., par. 63-64, CEDH 2003-IV


În acest sens, în cauzã s-a reþinut cãrespectiva condamnare a reclamantuluidispusã de cãtre Curtea Supremã de Justiþiela plata unei sume cu titlu de despãgubiripentru daune morale constituie o ingerinþãa unei autoritãþi publice în exercitareadreptului sãu la liberã exprimare, ingerinþãcare, în urma analizei efectuate de cãtreCurtea Europeanã, a rezultat a fi justificatãprin raportare la art. 10 alin. 2 din Convenþie.

Pentru a pronunþa aceastã soluþie, s-aconstatat cã ingerinþa este prevãzutã delege, anume de art. 998 - art. 999 C.civ., ºiurmãreºte un scop legitim, protejareadrepturilor altei persoane, în cauzã fiindvorba despre dreptul la reputaþie al actua-lului director al fabricii.

Cu privire la analiza condiþiei ca ingerinþasã fie necesarã într-o societate democraticã,Curtea a avut în vedere soluþia de achitarea reclamantului pronunþatã de instanþasupremã naþionalã sub aspectul sãvârºiriiinfracþiunii de insultã, precum ºi faptul cãacesta a fost obligat doar la plata unei sumede bani cu titlu de despãgubiri pentru preju-diciul moral cauzat prin publicarea articolelorsale.

În acest sens, s-a arãtat cã prejudiciulmoral al actualului director al fabricii rezultãdin conþinutul celor patru articole ºi dinmotivarea hotãrârilor instanþelor naþionalecare au stabilit cã unele afirmaþii ale recla-mantului, care constituiau mesajul principalal articolelor sale, nu vizau subiectul deinteres general referitor la privatizareaîntreprinderilor de stat, ci conflictul dintrefostul ºi actualul director al fabricii, precumºi modalitatea în care acesta din urmãrealiza administrarea societãþii comerciale.

De asemenea, Curtea a subliniat cã uneledintre afirmaþiile reclamantului reprezentauimputaþii factuale, care, potrivit hotãrârilorinstanþelor naþionale, nu au putut fi doveditede cãtre reclamant, deºi potrivit principiilorenunþate, acestuia îi revenea obligaþia deacorda o mai mare atenþie informaþiilorprimite de la terþe persoane înainte de a le

publica, precum ºi de a prezenta dovezilecorespunzãtoare afirmaþiilor sale în cadrulprocedurii iniþiate împotriva sa.

În consecinþã, având în vedere lipsa uneibaze factuale, deºi articolele se circumscriauunui subiect de interes general, Curtea aapreciat cã afirmaþiile reclamantului nucorespundeau dozei de exagerare sau deprovocare permise în desfãºurarea activitãþiijurnalistice9, motivele expuse în deciziaCurþii Supreme de Justiþie constituind astfelelemente pertinente ºi suficiente pentru aaprecia cã reclamantul a adus atingereonoarei actualului director ºi poate fi obligatla plata unor despãgubiri pentru daunemorale.

În ceea ce priveºte proporþionalitateaingerinþei, s-a reþinut cã suma la plata cãreiaa fost obligat reclamantul în solidar curedacþia publicaþiei este moderatã în privinþacuantumului, iar din datele furnizate de cãtreautoritãþile statului român, aceasta nu fuseseachitatã pânã la momentul pronunþãriideciziei de cãtre niciunul dintre debitori.

În concluzie, având în vedere marja deapreciere de care se bucurã statelecontractante în asemenea situaþii, prinraportare la circumstanþele cauzei, Curteaa apreciat cã obligarea reclamantului la plataunei sume de bani nu este disproporþionatãprin raportare la scopul legitim urmãrit ºi cãingerinþa poate fi consideratã ca necesarãîntr-o societate democraticã, respingândcererea reclamantului ca fiind neîntemeiatã.

Notã:În ceea ce priveºte dreptul la liberã

exprimare consacrat de art. 10 din Con-venþie, acesta beneficiazã în prezent ºi deo reglementare expresã în noul Cod civil,respectiv în art. 70, potrivit cãruia oricepersoanã are dreptul la liberã exprimare,exercitarea acestui drept putând fi restrânsãnumai în cazurile ºi limitele expres prevãzutede art. 75 din acelaºi cod. Conform acestuidin urmã text, nu constituie o încãlcare adrepturilor prevãzute în secþiunea a 3-a

9 Dalban c. României, hotãrârea Marii Camere din 28.09.1999, nr. 28114/95, par. 49, Recueil 1999-VI.


(dedicatã reglementãrii dreptului la viaþãprivatã ºi la demnitatea persoanei umane)atingerile care sunt permise de lege sau deconvenþiile ºi pactele internaþionale privi-toare la drepturile omului la care Româniaeste parte. Alineatul 2 al art. 75 C.civ.stabileºte cã exercitarea drepturilor ºilibertãþilor constituþionale cu bunã-credinþãºi cu respectarea pactelor ºi convenþiilorinternaþionale la care România este partenu constituie o încãlcare a drepturilorindicate.

De asemenea, în ceea ce priveºte dreptulla viaþã privatã, art. 71 alin. 2 C.civ. specificãfaptul cã nimeni nu poate fi supus vreunorimixtiuni în viaþa intimã, personalã sau defamilie, nici în domiciliul, reºedinþa saucorespondenþa sa, fãrã consimþãmântul saufãrã respectarea limitelor prevãzute la art.75 C.civ.

În consecinþã, revine instanþelor naþionalesarcina de a stabili în funcþie de circum-

stanþele cauzei, prin raportare la principiileconsacrate în jurisprudenþa Curþii Europeneîn materia dreptului la liberã exprimarereglementat de art. 10 din Convenþie ºi adreptului la viaþã privatã prevãzut de art. 8din Convenþie, dacã exercitarea dreptului laliberã exprimare poate fi restrânsã pentruprotejarea dreptului la viaþã privatã al alteipersoane.

Cu toate acestea, art. 74 C.civ. prevede,cu titlu de exemplu, sub rezerva aplicãrii art.75 C.civ., anumite fapte sau împrejurãri carepot fi considerate ca atingeri aduse vieþiiprivate, ipotezele de la lit. c) - i) reprezentândactivitãþi specifice domeniului jurnalistic.

Referitor la mijloacele de apãrare a drep-turilor nepatrimoniale, Codul civil instituiereguli specifice atât de ordin material, cât ºiprocesual, prin reglementarea distinctãcuprinsã în Titlul V al Cãrþii I, respectiv art.252 – art. 257.


Curtea a reþinut în decizia de inadmi-sibilitate pronunþatã în cauza Þehanciucîmpotriva României10 cã reclamantul, lucrã-tor vamal în cadrul punctului vamal Siret, afost pus sub acuzare ºi trimis în judecatã îndata de 8 decembrie 2003 pentru sãvârºireainfracþiunilor de luare de mitã, abuz înserviciu contra intereselor publice ºi falsintelectual.

Rechizitoriul conþinea o descriere deta-liatã a investigaþiei începute în anul 2002 ºicare l-a vizat pe numitul E. Astfel, în anul2002, poliþia a descoperit cã E. ar fi importatîn mod ilegal bunuri în România fãrã a plãtitaxele datorate, cu ajutorul unor lucrãtorivamali ºi ai unor ofiþeri din cadrul poliþiei defrontierã cãrora E. le-ar fi dat anumite sumede bani. Bunurile, care au fost declarate

pentru uz personal, au fost ulterior puse pepiaþã ºi vândute, nefiind scutite de platataxelor vamale.

Ca urmare a faptului cã a fost trimis înjudecatã, reclamantul a fost suspendat dinexercitarea atribuþiilor sale publice pânã lafinalizarea procesului penal. AutoritateaNaþionalã a Vãmilor, angajatorul recla-mantului, a emis decizia sa de suspendareîn conformitate de prevederile art. 79 alin. 2din Legea nr. 188/1999 privind statutulfuncþionarului public.11

În data de 1 iulie 2005, Tribunalul Su-ceava l-a condamnat pe reclamant pentrutoate infracþiunile care i-au fost reþinute înrechizitoriu la o pedeapsã de 1 an închi-soare, care a fost suspendatã cu un termende încercare de 3 ani.

Pe 13 februarie 2006, Curtea de ApelSuceava a menþinut sentinþa tribunalului, iarîn data de 9 noiembrie 2007, Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie a reþinut cã situaþia defapt a fost corect apreciatã de cãtre ambeleinstanþe, iar legea a fost corect aplicatã.

În data de 21 mai 2008, TribunalulSuceava a hotãrât cã procesul a rãmas fãrãobiect, având în vedere cã E. a plãtit toatesumele datorate cãtre bugetul de stat.

Cauza Þehanciuc împotriva României, decizia deinadmisibilitate din 22 noiembrie 2011 – Suspendarea automatã

din funcþie în momentul trimiterii în judecatã nu încalcãprezumþia de nevinovãþie

Autor: Victor ConstantinescuCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Având în vedere cã instituþia nu a susþinut cã reclamantul ar fi comis vreo faptã nelegalã ºinu exista nimic în decizie care sã dezvãluie vreun raþionament sau prejudecatã cu privire lavinovãþia reclamantului referitor la faptele pentru care a fost trimis în judecatã, iar suspendareasa a fost automatã în conformitate cu art. 79 din Legea nr. 188/1999 ºi nimic din textul legenu duce la concluzia cã scopul mãsurii ar fi unul punitiv, ci mai degrabã preventiv ºi provizoriu,nu a fost încãlcatã prezumþia de nevinovãþie.

10 CEDO, Þehanciuc c. României, nr. 20286/08 , decizia din 22 noiembrie 2011.11 În prezent, art. 94 alin. 1 lit. m din Legea nr. 188/1999.


Hotãrârea nu a fost atacatã ºi în data de 16iunie 2008 a rãmas definitivã.

Reclamantul a invocat faptul cã deciziade suspendare a sa din funcþia publicã, pemotiv cã a fost pus sub acuzare ºi trimis înjudecatã, i-a încãlcat dreptul de a fi prezumatnevinovat pânã la rãmânerea definitivã aunei hotãrâri de condamnare, având învedere cã a fost suspendat timp de 4 ani,moment la care a fost condamnat.

Curtea a reamintit jurisprudenþa sa con-stantã potrivit cãreia prezumþia de nevi-novãþie prevãzutã de art. 6 par. 2 dinConvenþie este aplicabilã nu numai înproceduri penale, dar ºi în alte cauze în careinstanþele naþionale nu au avut de hotãrâtasupra vinovãþiei, scopul esenþial alprezumþiei fiind acela de a împiedica oriceautoritate naþionalã în emiterea unor opiniiconform cãrora reclamantul ar fi vinovatînainte ca acesta sã fie condamnat potrivitlegii.12 Este suficient, în lipsa unor temeiuriconcrete, sã existe o argumentaþie care arsugera cã autoritatea publicã îl priveºte pereclamant ca fiind vinovat.13

În legãturã cu faptele din prezenta cauzã,Curtea a reþinut cã, îndatã ce reclamantul afost trimis în judecatã în decembrie 2003, afost în mod automat suspendat din funcþiasa, în baza unei decizii a angajatorului,Autoritatea Naþionalã a Vãmilor. Curtea atrebuit sã analizeze dacã decizia admi-nistrativã luatã de cãtre autoritatea publicãa implicat o presupunere asupra vinovãþieireclamantului sau a exprimat o îndoialã cuprivire la nevinovãþia reclamantului, trecânddincolo de limitele impuse de cãtre art. 6par. 2 din Convenþie.

Curtea a reþinut cã instituþia nu a susþinutcã reclamantul ar fi comis vreo faptãnelegalã ºi nu exista nimic în decizie caresã dezvãluie vreun raþionament sau preju-decatã cu privire la vinovãþia reclamantului

referitor la faptele pentru care a fost trimisîn judecatã.14 Într-adevãr, suspendarea luia fost automatã în conformitate cu art. 79din Legea nr. 188/1999. Mai mult, nimic dintextul lege nu duce la concluzia cã scopulmãsurii ar fi unul punitiv, ci mai degrabãpreventiv ºi provizoriu15, fiind instituitãpentru protejarea interesului public, prinînlãturarea persoanei dintr-o anumitã funcþiepentru cã este acuzatã cã a comis oinfracþiunea legatã de funcþia respectivã ºiastfel împiedicând alte asemenea fapte sauconsecinþele unor asemenea fapte.

În legãturã cu argumentul reclamantului,potrivit cãruia menþinerea unei asemeneamãsuri o perioadã lungã de timp aduce atin-gere prin ea însãºi prezumþiei de nevino-vãþie, Curtea a arãtat cã, ºi în ipoteza lipseiscopului punitiv, impactul unei asemeneamãsuri asupra drepturilor individualeprotejate de art. 6 par. 2 ar trebui evaluat.În special, ar trebui sã fie analizatã existenþaunor mãsuri de protecþie prevãzute de lege.

Curtea a reþinut cã Statutul funcþionarilorpublici prevede cã la sfârºitul procesuluipersoana trebuie sã fie reintegratã, dacã afost gãsitã nevinovatã, cu plata retroactivãa salariului în ipoteza unei achitãri.16

Mai mult, Curtea a considerat cã, în ciudaproblemelor care pot apãrarea atunci cândo mãsurã provizorie este prelungitã pe operioadã lungã de timp, în acest caz, durataprocesului ºi implicit, a suspendãrii, a fostinfluenþatã de cãtre comportamentulreclamantului, care s-a prevalat de toateremediile disponibile, formulând apel ºi peurmã recurs. Mãsura criticatã a fost, prinurmare, menþinutã pânã când primele douãhotãrâri au fost confirmate printr-o deciziefinalã de cãtre Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie, pe 9 noiembrie 2007.

Prin urmare, Curtea a considerat cãcererea reclamantului prin care a invocat

12 CEDO, Allenet de Ribemont c. Franþei, hotãrârea din 10 Februarie 199513 CEDO, Minelli c. Elveþiei, hotãrârea din 25 Martie 1983.14 CEDO, Dubos c. Franþei, decizia din 14 ianuarie 1998.15 CEDO, Escoubet c. Belgiei [MC], hotãrârea din 28 octombrie 1999.16 Art. 86 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.


încãlcarea prezumþiei de nevinovãþie prinmãsura suspendãrii din funcþie este vãditnefondatã ºi a fost respinsã.

Notã:Prevederi similare cu cele analizate mai

sus sunt prezente în majoritatea profesiilorce implicã exerciþiul autoritãþii de stat.Considerãm cã, atât timp cât aceste mãsuride suspendare pãstreazã aceeaºi structurã,ele sunt compatibile cu prezumþia de nevino-vãþie prevãzutã de art. 6 par. 2 din Con-venþie.

Astfel, art. 62 alin. 1 lit. a din Legea nr.303/2004 prevede cã judecãtorul sauprocurorul este suspendat din funcþie atuncicând a fost pusã în miºcare acþiunea penalãîmpotriva sa prin ordonanþã sau rechizitoriu.În urmãtorul articol, legiuitorul prevede cã,în ipoteza în care se dispune scoaterea desub urmãrire penalã, încetarea urmãririipenale, achitarea sau încetarea procesuluipenal faþã de judecãtor sau procuror, sus-pendarea din funcþie înceteazã, iar acestaeste repus în situaþia anterioarã, i se plãtescdrepturile bãneºti de care a fost lipsit peperioada suspendãrii din funcþie ºi i serecunoaºte vechimea în magistraturã pentruaceastã perioadã.

În ceea ce priveºte Legea 360/2002privind statutul poliþistului, aceasta prevedela art. 65 douã mãsuri provizorii: punerea ladispoziþie ºi suspendarea din funcþie.

Prima intervine atunci când faþã de poliþists-a pus în miºcare acþiunea penalã ºi estejudecat în stare de libertate ori liberatprovizoriu pe cauþiune. Pe durata punerii ladispoziþie poliþistul îndeplineºte numai acelesarcini ºi atribuþii de serviciu stabilite în scrisde ºeful unitãþii de poliþie ºi beneficiazã dedrepturile bãneºti corespunzãtoare graduluiprofesional pe care îl are, la nivelul de bazã– deci fãrã sporuri, precum ºi de celelaltedrepturi prevãzute în prezenta lege.

Mãsura suspendãrii intervine numai înipoteza în care poliþistul este arestatpreventiv. Dupã suspendarea din funcþie

poliþistul este obligat sã predea armamentul,legitimaþia ºi insigna, fapt ce accentueazãscopul de protejare a interesului public, fiindde neconceput ca o persoanã înarmatã sãfie pusã în arest preventiv.

La fel ca ºi în cazul celorlalte mãsuri,statutul poliþistului prevede cã în cazul încare s-a dispus scoaterea de sub urmãrirepenalã ori achitarea, precum ºi în cazulîncetãrii urmãririi penale ori a procesuluipenal, poliþistul va fi repus în toate drepturileanterioare, inclusiv compensarea celor decare a fost privat pe perioada punerii ladispoziþie, respectiv a suspendãrii dinfuncþie, potrivit competenþelor stabilite prinordin al ministrului administraþiei ºi inter-nelor.

În ceea ce priveºte atât mãsurile provizoriiîn cazul magistraþilor, cât ºi în cazulpoliþiºtilor, se poate observa cã acestea auca punct de plecare punerea în miºcare aacþiunii penale. Prin urmare, pot apãreaprobleme cu privire la durata urmãririi penaleºi implicit, a mãsurii de suspendare dinfuncþie.

Trebuie, de asemenea, avut în vedere cãanaliza Curþii debuteazã cu conþinutul deci-ziei de suspendare. Prin urmare, mãsurasuspendãrii poate încãlca prezumþia denevinovãþie în ipoteza în care autoritateacare emite decizia de suspendare formu-leazã raþionamente sau lasã sã se înþeleagãcã ºi-a format deja opinia asupra vinovãþieipenale a celui suspendat. Totuºi, Curtea areþinut în decizia Dubos c. Franþei cã oinstituþie poate, în materie disciplinarã, laluarea deciziei sale, sã reþinã fapte care arputea fi susceptibile sã acopere o calificarepenalã. În niciun caz, însã, instituþia nu vaputea depãºi analiza abaterii disciplinareprin formularea unor raþionamente asupravinovãþiei penale.

Trebuie precizat cã în jurisprudenþaCurþii Constituþionale problema a fostabordatã într-o manierã parþial concordantãcu opinia instanþei europene. Astfel, prindecizia nr. 676 din 18 mai 201017, Curtea

17 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010.


Constituþionalã a statuat cã sancþiuneaadministrativã a suspendãrii funcþionaruluipublic din funcþia publicã pe care acesta odeþine, în cazul în care s-a dispus trimitereaîn judecatã a acestuia, are ca finalitateprotejarea autoritãþii sau a instituþiei publicefaþã de pericolul continuãrii activitãþii iliciteºi al extinderii consecinþelor periculoase alefaptei penale sãvârºite de cãtre funcþionarulpublic.

În aceeaºi decizie, însã, CurteaConstituþionalã formuleazã un raþionamentcontrar jurisprudenþei Curþii Europene,statuând cã, având în vedere naturaadministrativã a acestei mãsuri, nu suntincidente prevederile constituþionale ºiconvenþionale care instituie prezumþia denevinovãþie. Or, jurisprudenþa Curþii de laStrasbourg este constantã în sensul cã

prezumþia de nevinovãþie prevãzutã de art.6 par. 2 din Convenþie este aplicabilã nunumai în proceduri penale, dar ºi în altecauze în care instanþele naþionale nu au avutde hotãrât asupra vinovãþiei, scopul esenþialal prezumþiei fiind acela de a împiedica oriceautoritate naþionalã în emiterea unor opiniicã reclamantul ar fi vinovat înainte ca acestasã fie condamnat potrivit legii.18

În concluzie, decizia Curþii Europene aDrepturilor Omului nu este un „cec în alb”pentru orice mãsurã de suspendare dispusãpentru trimiterea în judecatã sau începereaurmãririi penale, instituþia care dispunemãsura suspendãrii trebuind sã dea dovadãde rezervã în motivarea deciziei, fiindpreferabil sã se rezume la argumente ce þinde efectul automat ºi de scopul preventiv almãsurii.

18 CEDO, Þehanciuc c. României, nr. 20286/08 , decizia din 22 noiembrie 2011, par. 17.


Prin decizia de inadmisibilitate pronunþatãla data de 6 decembrie 2011 în cauzeleFelicia Mihãieº împotriva României(cererea nr. 44232/11) ºi Adrian GavrilSenteº împotriva României (cererea nr.44605/11), Curtea Europeanã a DrepturilorOmului a constatat neîncãlcarea de cãtreStatul român a dispoziþiilor articolului 1 dinProtocolul Adiþional nr. 1 la Convenþie, subaspectul reducerii cu 25% a salariilor, caurmare a aplicãrii Legii nr. 118/2010 privindunele mãsuri necesare în vederea restabiliriiechilibrului bugetar19, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare.

Prezentarea decizieiPotrivit situaþiei de fapt reþinute de Curte,

pe baza informaþiilor prezentate de cãtrereclamanþi, aceºtia sunt angajaþi în cadrulPrimãriei din Chiºineu Criº, judeþul Arad.Printr-o decizie din 21 iunie 2010, salariulreclamanþilor a fost redus cu 25%, pentru operioadã de ºase luni (3 iulie 2010 - 31decembrie 2010), în temeiul Legii nr. 118/2010, reducere care le-a produs o pierdere

salarialã totalã de 757 lei, respectiv de 3346lei.

Invocând dispoziþiile articolului 1 din Pro-tocolul Adiþional nr. 1 la Convenþie, recla-manþii s-au adresat instanþelor judecãtoreºti,acþiunile fiind respinse irevocabil prin deciziadin 21 iunie 2010 pronunþatã de Curtea deApel Timiºoara, care a menþinut soluþiile deprimã instanþã ale Tribunalului Arad, apre-ciind cã mãsura are caracter temporar ºiexistã o legãturã de proporþionalitate întremijloacele utilizate (reducerea cu 25% acuantumului salariului) ºi scopul legitimurmãrit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat).

Reclamanþii s-au adresat Curþii Europenea Drepturilor Omului, invocând încãlcareaarticolului 1 din Protocolul Adiþional nr. 1 laConvenþie.

Prin decizia de inadmisibilitate pronun-þatã, Curtea a reamintit cã dispoziþiileConvenþiei nu conferã un drept de a primiun salariu într-un anumit cuantum (a sevedea cauza Vilho Eskelinen ºi alþii c.Finlandei [M.C.], hotãrârea din 19 aprilie2007, nr. 63235/00, par. 94, ºi mutatismutandis, cauza Kjartan Ásmundsson c.Islandei, hotãrârea din 12 octombrie 2004,nr. 60669/00, par. 39). Nu este suficient caun reclamant sã invoce existenþa unei„contestaþii reale” sau a unei „plângericredibile”. O creanþã poate fi consideratãdrept o „valoare patrimonialã”, în sensul art.1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie,numai atunci când are o bazã suficientã îndreptul intern, spre exemplu atunci când

Reducerea salariilor cu 25% prin Legea nr. 118/2010 estecompatibilã cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie- decizia de inadmisibilitate în cauzele Felicia Mihãieº ºi Adrian

Gavril Senteº c. României

Autor: Dragoº CãlinCategorie: Decizii de inadmisibilitate

19 Publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.


este confirmatã de o jurisprudenþã binestabilitã a instanþelor (Kopecky c. Slo-vaciei, hotãrârea din 28 septembrie 2004,par. 45-52).

Revine statului, sã stabileascã, de omanierã discreþionarã, ce beneficii trebuieplãtite angajaþilor sãi din bugetul de stat.Statul poate dispune introducerea, suspen-darea sau încetarea plãþii unor astfel debeneficii prin modificãri legislative cores-punzãtoare (cauza Ketchko c. Ucrainei,hotãrârea din 8 noiembrie 2005, nr. 63134/00, par. 23). Totuºi, atunci când o dispoziþielegalã este în vigoare ºi prevede plataanumitor beneficii, iar condiþiile stipulate suntrespectate, autoritãþile nu pot refuza în moddeliberat plata acestora atâta timp câtdispoziþiile legale rãmân în vigoare. În modsimilar, un reclamant poate invoca oingerinþã în dreptul la respectarea bunurilorsale, în ce priveºte salariile, atunci când afost recunoscut printr-o hotãrâre judecã-toreascã dreptul la o creanþã suficient debine determinatã împotriva statului pentrua fi exigibilã (cauza Mureºanu c. României,hotãrârea din 15 iunie 2010, nr. 12821/05,par. 26).

Or, nu aceasta este situaþia din speþã. Înbaza Legii nr. 118/2010, s-a decis reducereacu 25% a salariilor angajaþilor din sectorulpublic, situaþie în care se regãsesc ºi recla-manþii. Totodatã, nicio hotãrâre judecãto-reascã definitivã nu a recunoscut acestoradreptul la plata unui salariu mai mare decâtcel stabilit prin Legea nr. 118/2010 pentruperioada iulie-decembrie 2010. Având învedere aceste considerente, cu dificultatereclamanþii ar putea argumenta existenþaunui “bun” în sensul articolului 1 din Proto-colul nr. 1 adiþional la Convenþie. Chiar înipoteza în care Curtea ar fi concluzionat cãreclamanþii erau titularii unui bun suscep-tibil de fi protejat de articolul 1 din Protocolulnr. 1 ºi cã mãsura în cauzã a constituit oingerinþã în exercitarea acestui drept (a sevedea, mutatis mutandis, Hasani c. Croa-þiei, nr. 20844/09, decizia din 30 septembrie2010), cererile lor ar fi trebuit declarateinadmisibile pentru motivele care urmeazã.

Curtea a notat, în primul rând, cã ingerinþaera prevãzutã de lege, în sensul art. 1 dinProtocolul nr. 1, ºi a urmãrit un interes public,ºi anume de a proteja echilibrul fiscal întrecheltuielile ºi veniturile statului, ce seconfrunta cu o situaþie de crizã economicã.Curtea a reamintit, în acest sens, datã fiindcunoaºterea directã a propriei societãþi ºi anevoilor sale, cã autoritãþile naþionale sunt,în principiu, mai bine plasate decât jude-cãtorul internaþional pentru a determinaceea ce reprezintã “interesul public”. Înmecanismul de protecþie creat prin Con-venþie, statele trebuie sã fie, prin urmare,primele care sã se pronunþe cu privire laexistenþa unei probleme de interes general.În consecinþã, ele dispun de o anumitã marjãde apreciere, ca ºi în alte domenii careextind garanþiile Convenþiei. Mai mult decâtatât, noþiunea de “interes public” este, prinnatura sa, extinsã. În mod special, deciziade a adopta legi cu privire la echilibrul dintrecheltuielile ºi veniturile bugetului de statimplicã de obicei luarea în considerare aaspectelor politice, economice ºi sociale.Estimând cã legiuitorul dispune de o marjãlargã de apreciere pentru a desfãºura opoliticã economicã ºi socialã, Curtea trebuiesã respecte modul în care acesta a proiectatimperativele “interesului public” cu excepþiacazului în decizia sa este în mod evidentlipsitã de o bazã rezonabilã (cauza Jahn ºialþii c. Germaniei [M.C.], nr. 46720/99,72203/01 ºi 72552/01, par. 91 ºi cauzaZvolský ºi Zvolská c. Republicii Cehe, nr.46129/99, par. 67 in fine).

În cele din urmã, o ingerinþã în dreptul larespectarea bunurilor trebuie sã pãstreze un“echilibru just” între cerinþele de interesgeneral ale comunitãþii ºi cele de protecþiea drepturilor fundamentale ale individului. Înmod special, trebuie sã existe un raportrezonabil de proporþionalitate între mijloa-cele folosite ºi scopul urmãrit prin oricemãsurã de naturã a priva o persoanã deproprietatea sa. Curtea, controlând respec-tarea acestei cerinþe, recunoaºte statului olargã marjã de apreciere în a alegemodalitãþile de punere în aplicare ºi pentru


a stabili dacã ºi consecinþele lor suntjustificate de interesul public, de scopulrealizãrii obiectivului legii în cauzã. Curteaa amintit cã a fost deja chematã sãhotãrascã dacã o intervenþie legislativãurmãrind a reforma un sector al economieidin motive de justiþie socialã (cauza Jamesºi alþii c. Regatului Unit, 21 februarie 1986)sau pentru a corecta erorile unei legianterioare, în interes public (National &Provincial Building Society, LeedsPermanent Building Society et YorkshireBuilding Society c. Regatului Unit, 23octombrie 1997) respecta “echilibrul” întreinteresele concurente în temeiul articolului1 din Protocolul nr. 1.

În lumina principiilor stabilite înjurisprudenþa sa, Curtea a observat cã, înaceastã speþã, mãsurile criticate dereclamanþi nu i-au determinat sã suporte osarcinã disproporþionatã ºi excesivã,incompatibilã cu dreptul la respectareabunurilor garantat de articolul 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.Curtea a considerat cã statul român nu adepãºit marja sa de apreciere ºi nu a ruptjustul echilibru între cerinþele de interesgeneral ale colectivitãþii ºi protecþiadrepturilor fundamentale ale individului.Plângerile au fost respinse, în temeiul art.35 par. 3 ºi 4 din Convenþie.

NotãSoluþia Curþii, extrem de importantã

pentru instanþele interne, este de naturã sãpunã capãt controversei legate de respec-tarea drepturilor fundamentale ale omului încontextul reducerii cu 25% a salariilor, caurmare a aplicãrii Legii nr. 118/2010 privindunele mãsuri necesare în vederea restabiliriiechilibrului bugetar.

Curtea Europeanã a Drepturilor Omuluia confirmat interpretãrile succesive ale CurþiiConstituþionale, dar ºi pe acelea ale ÎnalteiCurþi de Casaþie ºi Justiþie, într-un recurs în

interesul legii, pronunþat însã într-un aspectsubsidiar, infirmând unele interpretãri izolateale instanþelor judecãtoreºti competente sãsoluþioneze cauze privind conflictele demuncã20.

Astfel, începând cu decizia nr. 872 din25 iunie 2010 ºi decizia nr. 874 din 25 iunie201021, Curtea Constituþionalã a constatatcã este neîntemeiatã critica deneconstituþionalitate a dispoziþiilor legaleprivind diminuarea cuantumului salariuluipersonalului bugetar.

Întrucât dreptul la salariu este corolarulunui drept constituþional, ºi anume dreptulla muncã, se constatã cã diminuarea sa seconstituie într-o veritabilã restrângere aexerciþiului dreptului la muncã. O ataremãsurã se poate realiza numai în condiþiilestrict ºi limitativ prevãzute de art. 53 dinConstituþie.

De asemenea, soluþia legislativã cuprinsãîn art. 1 din legea criticatã a fost determinatãde apãrarea securitãþii naþionale, astfel cumrezultã din expunerea de motive aGuvernului. Este evident cã securitateanaþionalã nu implicã numai securitateamilitarã, deci domeniul militar, ci are ºi ocomponentã socialã ºi economicã. Astfel,nu numai existenþa unei situaþii manu militariatrage aplicabilitatea noþiunii de „securitatenaþionalã” din textul art. 53, ci ºi alte aspectedin viaþa statului - precum cele economice,financiare, sociale - care ar putea afectaînsãºi fiinþa statului prin amploarea ºigravitatea fenomenului.

Curtea Constituþionalã a constatat cã înexpunerea de motive a legii criticate se aratãcã, potrivit evaluãrii Comisiei Europene,„activitatea economicã a României rãmâneslabã ºi, contrar aºteptãrilor iniþiale, cel maiprobabil, creºterea economicã s-a menþinutnegativã în primul trimestru al anului 2010.[...] Pânã la sfârºitul anului 2010, se aºteaptãca inflaþia sã scadã în continuare laaproximativ 3,75% datoritã cererii interne

20 A se vedea, spre exemplu, Tribunalul Vâlcea – Secþia civilã, sentinþa din 14.10.2010, casatã printr-odecizie din 24.03.2011 a Curþii de Apel Piteºti.

21 Publicate în Monitorul Oficial, Partea I, 433 din 28 iunie 2010


slabe ºi implementãrii unei politici monetareprudente. Redresarea mai slabã a cereriiinterne a diminuat importurile, progno-zându-se acum un deficit de cont curent decirca 5% din PIB pentru 2010, comparativcu 5,5% iniþial”. „Din misiunea de evaluareefectuatã de serviciile Comisiei împreunã cuexperþii FMI ºi ai Bãncii Mondiale în perioada26 aprilie-10 mai 2010, pentru a analizaprogresele înregistrate în ceea ce priveºtecondiþiile specifice ataºate tranºei a treia învaloare de 1,15 miliarde de euro în cadrulprogramului de asistenþã financiarã, arezultat faptul cã, în condiþiile politicilorcurente, þinta de deficit fiscal pentru 2010,de 6,4% din PIB, nu va putea fi îndeplinitã,din cauza unor deteriorãri ale condiþiiloreconomice, a unor dificultãþi în colectareaveniturilor ºi derapajelor pe partea decheltuieli. Guvernul României ºi-a asumatangajamentul de a lua mãsuri compensatoriisuplimentare ce trebuie adoptate ºiimplementate înainte de eliberarea de cãtreComisie a celei de-a treia tranºe din împru-mutul UE. [...] De asemenea, se precizeazãfaptul cã, în cazul în care aceste acþiuni nusunt implementate pânã în iunie 2010 saunu conduc la consolidarea anticipatã, vor fiimplementate acþiuni suplimentare demajorare a veniturilor la buget, inclusivmãsuri de majorare a cotelor de impunere,pentru a se elimina orice diferenþã bugetarãanticipatã”.

In consecinþã, Curtea Constituþionalã aconstatat cã aceastã ameninþare la adresastabilitãþii economice continuã sã se men-þinã, astfel încât Guvernul este îndrituit sãadopte mãsuri corespunzãtoare pentrucombaterea acesteia. Una dintre acestemãsuri este reducerea cheltuielilor bugetare,mãsurã concretizatã, printre altele, în dimi-nuarea cuantumului salariilor/indemni-zaþiilor/soldelor cu 25%.

Cu privire la proporþionalitatea situaþieicare a determinat restrângerea, CurteaConstituþionalã a reþinut cã existã o legãturãde proporþionalitate între mijloacele utilizate(reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaþiei/soldei) ºi scopul legitim urmãrit

(reducerea cheltuielilor bugetare/reechili-brarea bugetului de stat) ºi cã existã unechilibru echitabil între cerinþele de interesgeneral ale colectivitãþii ºi protecþia dreptu-rilor fundamentale ale individului. Mãsuralegislativã criticatã este aplicatã în modnediscriminatoriu, în sensul cã reducerea de25% se aplicã tuturor categoriilor de per-sonal bugetar în acelaºi cuantum ºi mod.Legea criticatã nu aduce atingere substanþeidreptului, din moment ce condiþiile prevãzutela art. 53 din Constituþie, analizate anterior,sunt respectate. Curtea observã, deasemenea, cã mãsura criticatã are un carac-ter temporar, tocmai pentru a nu se afectasubstanþa dreptului constituþional protejat.Astfel, este evident cã restrângerea exer-ciþiului unui drept trebuie sã dureze numaiatât timp cât se menþine ameninþarea înconsiderarea cãreia aceastã mãsurã a fostedictatã.

In acest sens, Curtea Constituþionalã aconstatat cã mãsura criticatã are o duratãlimitatã în timp, ºi anume pânã la data de31 decembrie 2010. Cu privire la invocareafaptului cã art. 17 alin. (2) din lege acordã oposibilitate nelimitatã Guvernului sauParlamentului de a aplica, dupã data de 31decembrie 2010, diminuarea cu 25% asalariilor, Curtea constatã cã aceastã criticãnu este realã, întrucât astfel cum rezultã dintextul de lege menþionat, începând cu datade 1 ianuarie 2011 se revine la cuantumulsalariilor/indemnizaþiilor ºi soldelor dedinainte de adoptarea acestor mãsuri dediminuare, în condiþiile încadrãrii în politicilesociale ºi de personal, care, la rândul lor,trebuie sã se încadreze în nivelul cheltuielilorbugetare. Astfel, în urma aplicãrii mãsurilorcriticate se va menþine în platã acelaºicuantum al salariilor/indemnizaþiilor ºi alsoldelor ca cel de dinaintea reduceriloroperate prin legea criticatã. Este o obligaþiede rezultat pe care ºi-o impune legiuitorulpentru cã, în caz contrar, s-ar ajunge la în-cãlcarea caracterului temporar al restrân-gerii exerciþiului drepturilor; or, tocmai acestcaracter temporar al restrângerii exerciþiuluidrepturilor este de esenþa textului art. 53 dinConstituþie.


La rândul sãu, Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie prin decizia nr. 20 din 17octombrie 201122 pronunþatã de Completulcompetent sã judece recursul în interesullegii, a admis recursurile în interesul legiideclarate de Procurorul General alParchetului de pe lângã Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie ºi de Colegiul de con-ducere al Curþii de Apel Suceava în sensulcã a stabilit cã dispoziþiile art. 1 din Legeanr. 118/2010 privind unele mãsuri necesareîn vederea restabilirii echilibrului bugetar, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare,raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codulmuncii, art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997privind Statutul personalului didactic, cumodificãrile ulterioare, ºi art. 7 din HotãrâreaGuvernului nr. 250/1992 privind concediulde odihnã ºi alte concedii ale salariaþilor dinadministraþia publicã, din regiile autonomecu specific deosebit ºi din unitãþile bugetare,republicatã, sunt incidente cererilorformulate de personalul didactic ºi didacticauxiliar din învãþãmântul preuniversitar destat ce au ca obiect acordarea indemnizaþieide concediu de odihnã aferente anuluiºcolar 2009-2010, dupã intrarea în vigoarea Legii nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010.

În motivare, s-a arãtat cã prin aplicareaart. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificãrileºi completãrile ulterioare, nu se realizeazãîncãlcarea dreptului de proprietate, prevãzutde art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþia Europeanã a Drepturilor Omului.

Astfel, la data adoptãrii Legii nr. 118/2010, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, reclamanþii nu erau beneficiariiunui drept de proprietate asupra unui “bun”,în sensul instrumentului internaþionalanterior arãtat, adicã în legãturã cu dreptulla indemnizaþia de concediu într-un cuantumnediminuat pentru zilele de concediuefectuate dupã momentul intrãrii în vigoarea legii, mai precis dupã data de 3 iulie 2010.

Pe aspectul supus analizei se impune aaminti faptul cã art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie reglementeazã trei

reguli de bazã, ºi anume: a) principiulrespectãrii proprietãþii; b) privarea deproprietate în interes public ºi condiþiile încare aceasta poate fi fãcutã; ºi c) controlulfolosinþei bunurilor.

Cu privire la prima regulã enunþatãanterior trebuie analizat dacã la dataadoptãrii Legii nr. 118/2010, cu modificãrileºi completãrile ulterioare, reclamanþii erautitularii unui drept de proprietate asupra unuibun în sensul Convenþiei în ceea ce priveºteindemnizaþia cuvenitã pentru zilele deconcediu efectuate dupã data de 3 iulie2010.

În urma analizãrii jurisprudenþei CurþiiEuropene a Drepturilor Omului nu s-aidentificat vreo cauzã în care instanþaeuropeanã sã fi stabilit cã “salariul” pentruo perioadã viitoare (prin asimilare, ºiindemnizaþia de concediu) reprezintã un“bun”.

Pe de altã parte, Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie - Completul competent sã judecerecursul în interesul legii a reþinut faptul cãLegea nr. 118/2010, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare, are aplicabilitatedoar pentru viitor, respectiv doar în privinþasalariilor la care vor avea dreptul categoriilede salariaþi vizaþi de acest act normativ dupãdata de 3 iulie 2010 ºi care, în mod evident,vor deveni exigibile dupã aceastã datã, ºtiutfiind faptul cã drepturile salariale devinscadente zi cu zi pe mãsura prestãrii munciiîn favoarea angajatorului.

De altfel, în jurisprudenþa instanþei de laStrasbourg în care a fost analizatã problemaacordãrii drepturilor salariale au fost stabiliteunele principii.

În hotãrârea din 19 aprilie 2007,pronunþatã în cauza Vilho Eskelinen c.Finlandei, Curtea Europeanã a DrepturilorOmului a statuat urmãtoarele: “Convenþianu conferã dreptul de a continua sã primeºtiun salariu într-un anume cuantum [...]. Ocreanþã poate fi consideratã o valoarepatrimonialã, în sensul articolului 1 dinProtocolul nr. 1, dacã are o bazã suficientã

22 Publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 822 din 21 noiembrie 2011.


în dreptul intern, de exemplu dacã esteconfirmatã prin jurisprudenþa bine stabilitãa instanþelor de judecatã.” (paragraful 94 dinhotãrâre).

În hotãrârea din 8 noiembrie 2005,pronunþatã în cauza Kechko c. Ucrainei,se precizeazã faptul cã: “[...] este lalatitudinea statului sã determine ce sume vorfi plãtite angajaþilor sãi din bugetul de stat.Statul poate introduce, suspenda sau anulaplata unor asemenea sporuri, fãcândmodificãrile legislative necesare. Totuºi,dacã printr-o dispoziþie legalã în vigoare sestabileºte plata unor sporuri ºi condiþiilepentru aceasta au fost îndeplinite,autoritãþile nu pot, în mod deliberat, sãamâne plata lor, atâta vreme cât dispoziþiilelegale sunt în vigoare.” (paragraful 23 dinhotãrâre). Totodatã, se reþine cã politicasalarialã a personalului bugetar esteatributul exclusiv al statului, cuantumuldrepturilor de naturã salarialã fiind indisolubillegat de nivelul resurselor bugetului din careacestea se achitã, iar statul, prin legislativulsãu, dispune de o largã latitudine, prinprisma Convenþiei, de a stabili politicaeconomicã ºi socialã a þãrii (hotãrârea din21 februarie 1986, pronunþatã în cauzaJames ºi alþii c. Marii Britanii).

De asemenea, “speranþa legitimã”,invocatã de reclamanþi, a fost reþinutã deaceeaºi Curte europeanã ca reprezentândun “bun”, în sensul primei reguli a art. 1 dinProtocolul nr. 1 la Convenþie, în specialatunci când în favoarea particularilor a fostrecunoscut printr-o hotãrâre judecãtoreascãdreptul la o creanþã suficient de binedeterminatã împotriva statului pentru a fiexigibilã (hotãrârea din 15 iunie 2010,pronunþatã în cauza Mureºanu c.României) sau atunci când, din cauzafrecventelor modificãri legislative, în specialprin intervenþia Guvernului prin ordonanþesuccesive, s-a cãutat sã se contracarezemãsurile legislative dispuse de Parlamentcu privire la anumite politici ale statului (înacest sens, a se vedea ºi hotãrârea nr. 7din 21 iulie 2005, pronunþatã în cauza Strãinºi alþii c. României; hotãrârea din 1

decembrie 2005, pronunþatã în cauzaPãduraru c. României; hotãrârea din 20iulie 2006, pronunþatã în cauza Radu c.României).

Pe de altã parte, chiar dacã s-arconsidera cã reclamanþii ar avea un “bun”în sensul Convenþiei, se apreciazã cãingerinþa statului asupra bunului acestoraeste conformã celei de-a doua regulistatuate în art. 1 din Protocolul nr. 1 laConvenþia europeanã a drepturilor omului.

În analiza respectãrii regulii anterioramintite se reþine cã în astfel de cauzeingerinþa statului nu este de tipul “privãrii deproprietate” (a se vedea, spre exemplu,hotãrârea din 2 februarie 2010, pronunþatãîn cauza Aizpurua Ortiz ºi alþii c. Spaniei).Curtea nu analizeazã situaþia reduceriipensiilor sau salariilor ca ºi cum ingerinþaar fi o “privare de proprietate”. În consecinþã,lipsa despãgubirii pentru ingerinþã nuconduce, ex ipso, la încãlcarea art. 1 alProtocolului nr. 1 adiþional la Convenþiaeuropeanã a drepturilor omului.

În jurisprudenþa Curþii Europene aDrepturilor Omului se statueazã faptul cãstatul se bucurã de o largã marjã deapreciere pentru a determina oportunitateaºi intensitatea politicilor sale în acestdomeniu. Curtea mai constatã cã nu esterolul sãu de a verifica în ce mãsurã existausoluþii legislative mai adecvate pentruatingerea obiectivului de interes publicurmãrit, cu excepþia situaþiilor în careaprecierea autoritãþilor este vãdit lipsitã deorice temei. (hotãrârea din 8 decembrie2009, pronunþatã în cauza Wieczorek c.Poloniei, paragraful 59; Hotãrârea din 19decembrie 1989, pronunþatã în cauzaMellacher ºi alþii c. Austriei, paragraful 53).

Având în vedere cã nu este vorba de oprivare de proprietate, testul de propor-þionalitate nu poate consta, în principal ºiexclusiv, în verificarea acordãrii de cãtre stata unei despãgubiri adecvate, ci se va analizaîn concret în ce mãsurã angajatul în sistemulpublic a fost lipsit în totalitate de salariu(hotãrârea din 12 octombrie 2004,pronunþatã în cauza Kjartan Asmundsson


c. Islandei, paragraful 39), funcþionarul ºifamilia sa au fost lipsiþi în totalitate demijloace de subzistenþã (hotãrârea din 20iunie 2002, pronunþatã în cauza Azinas c.Ciprului, paragraful 44) sau dacã mãsuraeste discriminatorie (hotãrârea pronunþatãîn cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei,citatã mai sus, paragraful 39).

Privitã prin prisma acestor principii, seapreciazã ca ingerinþa statului esteproporþionalã în raport cu intereseleparticulare afectate.

În plus, conform instrumentului europeanaflat în discuþie, ingerinþa statului asupra“proprietãþii” reclamanþilor trebuie sãîndeplineascã urmãtoarele cerinþeprincipale: a) sã fie prevãzutã de lege; b) sãfie justificatã de un interes public; c) sã existeo proporþionalitate a mãsurii cu situaþia carea determinat-o.

Astfel, art. 1 din Protocolul nr. 1 laConvenþie cere ca ingerinþa autoritãþiipublice în dreptul de proprietate asuprabunurilor sã fie legalã.

În acest sens, Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie - Completul competent sã judecerecursul în interesul legii a reþinut cãdiminuarea cu 25% a cuantumului salariului/ indemnizaþiei / soldei este prevãzutã înLegea nr. 118/2010, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare, act normativ careconþine prevederi suficient de clare, preciseºi accesibile pentru a fi considerat “lege” dinperspectiva jurisprudenþei Curþii Europenea Drepturilor Omului.

Cu privire la scopul ingerinþei, mãsuradiminuãrii cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaþiei/soldei este justificatã de uninteres public (“utilitatea publicã”), astfel cumrezultã din expunerea de motive a Legii nr.118/2010, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, ºi din deciziile Curþii Constitu-þionale nr. 872/2010 ºi nr. 874/2010, respec-tiv de necesitatea de a reduce cheltuielilebugetare în contextul crizei economicemondiale.

Cu privire la proporþionalitatea situaþieicare a determinat restrângerea, seapreciazã cã existã o legãturã de propor-

þionalitate între mijloacele utilizate(reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaþiei/soldei) ºi scopul legitim urmãrit(reducerea cheltuielilor bugetare/reechili-brarea bugetului de stat) ºi cã existã unechilibru echitabil între cerinþele de interesgeneral ale colectivitãþii ºi protecþia dreptu-rilor fundamentale ale individului.

De altfel, preocuparea de a asigura unatare echilibru se reflectã în structura art. 1din Protocolul nr. 1 în totalitate, aºadar ºi încea de a doua tezã care trebuie coroboratãcu principiul consacrat de prima. În special,trebuie sã existe un raport rezonabil deproporþionalitate între mijloacele folosite ºiscopul vizat de orice mãsurã care priveazão persoanã (hotãrârea din 20 noiembrie1955, pronunþatã în cauza PressosCompania Naviera - S.A. ºi alþii c. Belgiei).

Pentru a determina dacã mãsuralitigioasã respectã justul echilibru necesarºi, în special, dacã nu obligã reclamanþii sãsuporte o sarcinã disproporþionatã trebuiesã se ia în considerare modalitãþile decompensare prevãzute de legislaþianaþionalã. În aceastã privinþã, CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a statuatdeja cã fãrã plata unei sume rezonabile înraport cu valoarea bunului privarea deproprietate constituie, în mod normal, oatingere excesivã ºi cã lipsa totalã adespãgubirilor nu poate fi justificatã îndomeniul art. 1 din Protocolul nr. 1 decât înîmprejurãri excepþionale (cauza SfinteleMãnãstiri c. Greciei din 9 decembrie 1994;cauza Ex-regele Greciei ºi alþii c. Greciei,cererea nr. 25.701/1994; hotãrârea din 22iunie 2004, pronunþatã în cauza Broniowskic. Poloniei).

În caz contrar, dupã cum s-a pronunþatdeja Curtea Europeanã a DrepturilorOmului, dacã o reformã radicalã a sistemuluipolitic ºi economic al unei þãri sau situaþiasa financiarã poate justifica, în principiu,limitãri drastice ale despãgubirilor, atarecircumstanþe nu pot fi formulate îndetrimentul principiilor fundamentale caredecurg din Convenþie, cum ar fi principiullegalitãþii ºi cel al autoritãþii ºi efectivitãþii


puterii judecãtoreºti (cauza Broniowski,citatã anterior). Cu atât mai mult, absenþatotalã a despãgubirilor nu se poate justificanici mãcar în context excepþional, înprezenþa unei atingeri aduse principiilorfundamentale consacrate prin Convenþie(cauza Strãin ºi alþii c. României).

În altã ordine de idei, Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie - Completul competent sãjudece recursul în interesul legii a reþinutfaptul cã mãsura legislativã criticatã esteaplicatã în mod nediscriminatoriu, în sensulcã reducerea de 25% este incidentã tuturorcategoriilor de personal bugetar în acelaºicuantum ºi mod.

Ca atare, se considerã cã prin mãsuriledispuse prin art. 1 din Legea nr. 118/2010,cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, nuse aduce atingere vreunui principiufundamental consacrat prin Convenþie (cumsunt nediscriminarea sau preeminenþadreptului).

În cauza de faþã, în raport cu modul deconstituire a indemnizaþiei de concediu,Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie -Completul competent sã judece recursul îninteresul legii nu a putut aprecia cãreclamanþii deþineau un “bun”, în sensul art.1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþiaeuropeanã a drepturilor omului, cu privire lao indemnizaþie de concediu într-un cuantumnediminuat.

În plan intern, practica neunitarã ainstanþelor judecãtoreºti a determinat ºiunele confuzii între instrumentul oferit deart. 267 din Tratatul privind FuncþionareaUniunii Europene ºi alte sistemesupranaþionale (inclusiv acel al ConvenþieiEuropene a Drepturilor Omului ºi LibertãþilorFundamentale).

Astfel, Tribunalul Dâmboviþa a sesizatCurtea de Justiþie a Uniunii Europene încauza Cozman (C-462/11), întrebând dacã”Articolul 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþia pentru apãrarea drepturiloromului trebuie interpretat în sensul cãpermite reducerea salariilor personaluluiplãtit din fonduri publice cu 25%, conformarticolului 1 alin. 1 din Legea nr. 118/2010

privind unele mãsuri necesare în vederearestabilirii echilibrului bugetar? În cazafirmativ, dreptul asupra salariului este undrept absolut, fãrã posibilitatea statului dea aduce anumite limitãri acestui drept?”

În plus, Tribunalul Alba a trimis o altãîntrebare preliminarã, în cauza CorpulNaþional al Poliþiºtilor (C-434/11),respectiv dacã ”prevederile art. 17 alin. 1,art. 20 ºi art. 21 alin. 1 din Carta drepturilorfundamentale a Uniunii Europene trebuieinterpretate în sensul cã se opun unorreduceri salariale precum cele operate deStatul român prin Legea nr. 118/2010 ºiLegea nr. 285/2010?”

Reamintind faptul cã Uniunea Europeanãvizeazã cooperarea economicã, socialã ºipoliticã între þãrile membre iar corpullegislaþiei adoptate de cãtre instituþiileeuropene, împreunã cu tratatele fondatoarealcãtuiesc dreptul Uniunii Europene,interpretarea oficialã a tratatelor asigurând-oCurtea de Justiþie a Uniunii Europene de laLuxembourg, în vreme ce Consiliul Europeiare ca scop protejarea drepturilor omului, alibertãþilor fundamentale ºi a statului dedrept, iar principalul document esteConvenþia Europeanã a Drepturilor Omului,în vigoare din septembrie 1953, vom punctaun aspect corelativ, în mãsurã a preîntâm-pina unele soluþii eronate.

Potrivit art. 51 din Carta drepturilor funda-mentale a Uniunii Europene, „(1) Dispoziþiileprezentei carte se adreseazã instituþiilor,organelor, oficiilor ºi agenþiilor Uniunii, [...]precum ºi statelor membre numai în cazulîn care acestea pun în aplicare dreptulUniunii. Prin urmare, acestea respectãdrepturile ºi principiile ºi promoveazãaplicarea lor în conformitate cu atribuþiile pecare le au în acest sens ºi cu respectarealimitelor competenþelor conferite Uniunii detratate. (2) Prezenta cartã nu extindedomeniul de aplicare a dreptului Uniunii înafara competenþelor Uniunii, nu creeazãnicio competenþã sau sarcinã nouã pentruUniune ºi nu modificã competenþele ºisarcinile stabilite de tratate”.


Ca atare, statele membre sunt obligatesã aplice dispoziþiile Cartei, doar atuncicând pun în aplicare dreptul UniuniiEuropene, iar nu pentru situaþii purinterne, cum ar fi ºi salarizarea funcþionarilorpublici sau a celorlalþi angajaþi ai instituþiilorpublice ori acordarea de despãgubiri foºtilordeþinuþi politici ºi succesorilor acestora23.

Curtea de Justiþie a Uniunii Europene nupoate sã ofere, într-o cerere pentrupronunþarea unei hotãrâri preliminare,

îndrumãri în privinþa interpretãrii necesarepentru ca instanþa naþionalã sã stabileascãdacã legislaþia naþionalã este sau nuconformã cu drepturile fundamentale a cãrorrespectare este asiguratã de Curte, inclusivcele care rezultã din Convenþia Europeanãa Drepturilor Omului (hotãrârea din 29 mai1997, cauza C-299/95, Kremzow/RepublikÖsterreich, ordonanþa Curþii din 3 octombrie2008, cauza C-287/08, Crocefissa Saviaºi alþii).

23 Astfel, Tribunalul Argeº a sesizat recent Curtea de Justiþie a Uniunii Europene cu douã întrebãri preliminare,C-483/11 (Boncea ºi alþii), respectiv C-484/11 (Budan).

În cauza Boncea ºi alþii, întrebarea preliminarã este ”Dispoziþiile articolului 5 din Legea nr. 221/2009 astfelcum a fost amendat de cãtre Curtea Constituþionalã a României prin Decizia nr. 1358/21.10.2010 contravinarticolului 5 din Convenþia europeanã a drepturilor omului ºi articolului 8 din Declaraþia universalã a drepturiloromului? Articolul 5 din Convenþia europeanã a drepturilor omului ºi articolul 8 din Declaraþia universalã a drepturiloromului se opun unei reglementãri naþionale care permite restrângerea dreptului unei persoane ce a fostcondamnatã politic printr-o hotãrâre contrarã dispoziþiilor legale de a primi despãgubiri materiale pentru prejudiciulmoral suferit?”

În cauza Budan, CJUE a fost învestitã cu întrebarea ”În interpretarea datã de Curtea de Justiþie a UniuniiEuropene principiilor fundamentale consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cât ºitratatelor Uniunii Europene - precum ºi în situaþia lipsei de reglementare în dreptul intern (prin declararea caneconstituþional a articolului 5 din Legea nr. 221/[2009]) - petenta ºi intervenientul, ca victime ale regimuluicomunist, actualmente cetãþeni ai Uniunii Europene, au dreptul la daune morale?”

38 JurisClasor CEDO – Februarie 2012

39JurisClasor CEDO – Februarie 2012

FEBRUARIE 2012FEBRUARIE 2012FEBRUARIE 2012FEBRUARIE 2012FEBRUARIE 2012

40 JurisClasor CEDO – Iunie 2012

41JurisClasor CEDO – Iunie 2012

Cuprins

Anul II (2012)

JurisClasor CEDO - Februarie 2012

Mãsura ridicãrii vehiculelor staþionate neregulamentar. Competenþa instanþelorinterne ºi analiza jurisprudenþei CEDO ......................................................................... 43Autori: Ionuþ Militaru, Sorin Vasilescu

Cauza Iorga ºi alþii împotriva României – Decesul în penitenciar a unui deþinutcondamnat la pedeapsa închisorii contravenþionale ..................................................... 69Autor: Mãdãlina Morariu

Citirea declaraþiilor date în timpul urmãririi penale ºi dreptul acuzatului de a interogamartorii acuzãrii. cauza Al-Khawaja ºi Tahery c. Regatul Unit ...................................... 74Autor: Victor Constantinescu


1. Aspecte introductive

Impactul social al mãsurii ridicãriivehiculelor staþionate neregulamentar,precum ºi practica neunitarã a instanþelorjudecãtoreºti ne-au determinat sã realizãmacest studiu cu privire la modul de aplicarea prevederilor art. 64 din O.U.G. nr. 195/200224 privind circulaþia pe drumurilepublice, în sensul cã au existat situaþii în carecererile de chemare în judecatã au fostrespinse ca inadmisibile de instanþelejudecãtoreºti cu privire la capãtul de cerereavând ca obiect acþiunea în pretenþii civilepentru restituirea sumei achitate de pro-prietarul vehiculului cu titlu de contravaloarea serviciilor unui operator privat de ridicare,transport ºi depozitare a vehiculului, situaþiece ar putea conduce la încãlcarea art. 6 dinConvenþia Europeanã a Drepturilor Omuluisub aspectul dreptului de acces la untribunal.

Vom analiza în paragrafele urmãtoarenatura mãsurii contravenþionale, jurispru-denþa internã ºi a Curþii Europene a Drep-turilor Omului, cu scopul de a determinagaranþiile necesare pentru ca mãsura sã fielegal aplicatã ºi supusã controlului unei

instanþe, astfel încât drepturile ºi libertãþilefundamentale protejate de ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului sã nu fieîncãlcate.

2. Condiþii preexistente

Pentru o mai bunã percepþie a întreguluifenomen, se impune sã structurãm aceastãprezentare pe mai multe paliere, iarinventarierea elementelor necontroversatear constitui cea mai bunã bazã.

Mãsura ridicãrii vehiculelor staþionateneregulamentar este prevãzutã de O.U.G.nr. 195/2002, ce conþine dispoziþii cucaracter general în aceastã materie.

Potrivit art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002,poliþia rutierã poate dispune ridicareavehiculelor staþionate neregulamentar pepartea carosabilã. Ridicarea ºi depozitareavehiculelor în locuri special amenajate serealizeazã de cãtre administraþiile publicelocale sau de cãtre administratorul drumuluipublic, dupã caz. Contravaloarea cheltuie-lilor pentru ridicarea, transportul ºi depo-zitarea vehiculului staþionat neregulamentarse suportã de cãtre deþinãtorul acestuia.Ridicarea vehiculelor dispusã de poliþiarutierã în condiþiile prevãzute la alin. 1 serealizeazã potrivit procedurii stabilite prinregulament.

H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobareaRegulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/200225 nu cuprinde dispoziþii cu privirela modul în care se executã mãsura ridicãriivehiculelor, însã în art. 180 prevede cã încazul în care constatã încãlcãri ale normelorrutiere, agentul constatator încheie un

Mãsura ridicãrii vehiculelor staþionate neregulamentar.Competenþa instanþelor interne ºi analiza jurisprudenþei CEDO

Autori: Ionuþ Militaru, Sorin Vasilescu

24 Publicatã în M.Of., Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002 ºi republicatã în M.Of., Partea I, nr. 670 din 3august 2006.

25 Publicatã în M.Of., Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006.


proces-verbal de constatare a contravenþiei,potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 1A,care va cuprinde în mod obligatoriu, printrealtele, numãrul punctelor-amendã aplicateºi valoarea acestora, sancþiunea contra-venþionalã complementarã aplicatã ºi/saumãsura tehnico-administrativã dispusã.

Existã mai multe acte cu caracter nor-mativ emise de autoritãþile publice locale princare s-a reglementat în detaliu proceduraridicãrii vehiculelor staþionate neregu-lamentar, instituind astfel o competenþã înfavoarea unui serviciu public subordonatcare aparþine în egalã mãsurã ºi poliþieirutiere, dar ºi poliþiei locale. Spre exemplu:Hotãrârea Consiliului Local al Sectorului 1Bucureºti nr. 416 din 2008; HotãrâreaConsiliului Local al Sectorului 2 Bucureºtinr. 107 din 2007, Hotãrârea Consiliului Localal Sectorului 3 Bucureºti nr. 120 din 2006,Hotãrârea Consiliului Local al Sectorului 6Bucureºti nr. 4 din 2010 (anterior nr. 14 din2009).

O altã realitate este cã, în prezent, urmarea modificãrii intervenite prin Legea nr. 202/2010, în cazul plângerilor contravenþionalece au ca obiect procese-verbale întocmiteîn temeiul O.U.G. nr. 195/2002 ºi a Legii nr.61/1991, sentinþele pronunþate de judecã-torie, în cauzele cu care a fost sesizatãulterior datei de 25.11.2010, sunt definitiveºi irevocabile26, ceea ce contribuie la impo-sibilitatea unificãrii practicii judiciare prinmecanismul controlului judiciar.

Aceeaºi este situaþia ºi în ceea cepriveºte acþiunea în pretenþii (indiferent defundamentul juridic), care în mod obiºnuitsunt sub 1.000 de lei, iar conform art. 1 pct.11 C.pr.civ., introdus prin Legea nr. 202/2010, judecãtoria judecã în primã ºi ultimãinstanþã, procesele ºi cererile privind creanþeavând ca obiect plata unei sume de bani depânã la 2.000 lei inclusiv.

3. Probleme de drept din practicajudiciarã

Dispoziþiile legale citate anterior au primitinterpretãri diferite în practica judiciarã, prinraportare la urmãtoarele probleme dedrept:

posibilitatea de a reglementaprocedura ridicãrii vehiculelor staþionateneregulamentar prin acte administrative cucaracter normativ emise de autoritãþilepublice locale;

competenþa aplicãrii mãsurii, încondiþiile în care O.U.G. nr. 195/2002 facereferire exclusiv la „poliþia rutierã” ori „poli-þistul rutier”, iar unele din actele adminis-trative cu caracter normativ emise de auto-ritãþile publice locale instituie competenþafuncþionarilor publici din cadrul PoliþieiComunitare (Locale);

legalitatea actelor administrative cucaracter normativ emise de autoritãþilepublice locale care nu condiþioneazã luareaacestei mãsuri de sãvârºirea ºi sancþionareaunei contravenþii;

natura actului individual prin care sedispune ridicarea vehiculelor staþionateneregulamentar, de act administrativ însensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004;

3.1. În ceea ce priveºte competenþasoluþionãrii contestaþiei împotriva mã-surii de ridicare a existat, de asemenea, opracticã neunitarã, remarcându-se urmã-toarele direcþii:

A. În cazul în care s-a emis unproces-verbal de contravenþie, de cãtrePoliþia Rutierã ori de cãtre Poliþia Comu-nitarã, alãturi de un act prin care s-a dispusridicarea, s-au identificat urmãtoareleacþiuni:

- formularea în faþa judecãtoriei a uneiplângeri contravenþionale îndreptate

26 Mãsura de a elimina calea de atac a recursului este – la o primã vedere - riscantã, deoarece persoaneiacuzate de sãvârºirea unei contravenþii, conform art. 6 din Convenþie, îi sunt recunoscute ºi garanþiile specificeîn materie penalã, printre care ºi dreptul la dublu grad de jurisdicþie instituit de art. 2 par. 1 al Protocolului nr. 7adiþional la Convenþie. Suntem însã de pãrere cã hotãrârile pronunþate cu privire la contravenþiile prevãzute deO.U.G. nr. 195/2002 ºi de Legea nr. 61/1991 ar putea constitui excepþia permisã de art. 2 par. 2 din Protocolulnr. 7, fiind vorba de fapte antisociale minore prin raportare la pericolul social general.


împotriva procesului-verbal de contravenþieºi a mãsurii tehnico-administrative a ridicãriivehiculului staþionat neregulamentar (unelejudecãtorii au considerat cã sunt legalsesizate, conform prorogãrii legale decompetenþã instituite de art. 17 C.pr.civ.raportat la art. 31 alin. 1 ºi art. 32 alin. 2 dinO.G. nr. 2/2001, în timp ce altele au dispusdisjungerea ºi declinarea competenþei înfavoarea secþiei de contencios administrativa tribunalului în ceea ce priveºte mãsuratehnico-administrativã);

- formularea în faþa judecãtoriei a uneiplângeri contravenþionale îndreptateîmpotriva procesului-verbal de contravenþieºi a unei acþiuni în contencios administrativ,pe cale separatã, în faþa tribunalului,împotriva mãsurii dispoziþiei de ridicare avehiculului staþionat neregulamentar,conform principiului disponibilitãþii;

B. În cazul în care nu s-a emis unproces-verbal de contravenþie, au existatdouã opinii: una majoritarã, în sensul cã estecompetentã exclusiv instanþa de contenciosadministrativ, faþã de împrejurarea cãlipseºte condiþia esenþialã a unei plângericontravenþionale, respectiv existenþaprocesului-verbal de constatare ºisancþionare a contravenþiei; una minoritarã,în sensul cã nota de constatare (conþinânddispoziþia de ridicare, n.a.) are conþinutulunui „proces-verbal de constatare acontravenþiei in rem”.

C. În ambele situaþii, s-a invocat pecale de excepþie nelegalitatea acteloradministrative cu caracter normativemise de autoritãþile publice locale,competenþa soluþionãrii excepþiei denelegalitate revenind tribunalului potrivit art.4 coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004. Deºi nu a existat jurisprudenþãneunitarã în privinþa admisibilitãþii acestei cãiprocesuale, soluþiile pe fond au fost diferite.

3.2. În ceea ce priveºte acþiunile înpretenþii pentru repararea prejudiciuluimaterial sau moral produs prin actuladministrativ prin care s-a luat mãsurii deridicare a existat, de asemenea, o practicãneunitarã, remarcându-se urmãtoarele tipuride acþiuni:

A) Acþiunea în rãspundere civilãdelictualã, întemeiatã pe dispoziþiile art. 998ºi urmãtoarele din Codul civil din 1864,îndreptatã fie împotriva emitentului actuluiadministrativ, fie împotriva operatoruluiautorizat sau chiar împotriva amândurora.

B) Acþiunea întemeiatã pe platanedatoratã, conform dispoziþiilor art. 992 dinCodul civil din 1864, îndreptatã împotrivaoperatorului autorizat care a încasatcontravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea,transportul ºi depozitarea vehicululuistaþionat neregulamentar, în temeiul art. 64alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.

Soluþiile instanþelor de judecatã au fostextrem de diversificate, de la admitereaacþiunii în oricare din variantele de mai sus,pânã la respingerea pentru lipsa calitãþiiprocesuale pasive ori respingerea cererii caneîntemeiatã.

4. Analiza problemelor de drept

4.1. Natura mãsuriiÎn primul rând, considerãm cã este de

netãgãduit cã mãsura tehnico-administrativãreprezintã un act administrativ, emis fie înbaza O.U.G. nr. 195/2002 ºi a H.G. nr. 1391/2006, fie conform procedurii prevãzute deactul administrativ cu caracter normativadoptat de autoritãþile publice locale.

Din analiza dispoziþiilor legale rezultã cãmãsura ridicãrii vehiculelor staþionateneregulamentar este o mãsurã tehnicã, cucaracter pur preventiv ºi instantaneu,având ca scop fluidizarea circulaþiei rutiere,prin îndepãrtarea provizorie de pe drumulpublic a unui vehicul ce constituie unobstacol pentru ceilalþi conducãtori auto oripentru pietoni.

În sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr.554/2004, actul administrativ este actulunilateral cu caracter individual sau normativemis de o autoritate publicã, în regim deputere publicã, în vederea organizãriiexecutãrii legii sau a executãrii în concret alegii, care dã naºtere, modificã sau stingeraporturi juridice.

Nu orice manifestare de voinþã este unact juridic, simpla exprimare a unei opinii din


partea unei instituþii publice administrativenefiind un act administrativ27.

Actele administrative individuale secaracterizeazã prin aceea cã reprezintãmanifestãri unilaterale de voinþã caregenereazã, modificã sau sting drepturi ºiobligaþii în beneficiul sau în sarcina uneiasau a mai multor persoane dinaintedeterminate, spre deosebire de acteleadministrative normative, care conþinreglementãri cu caracter general,impersonal ºi obligatoriu28.

Considerãm cã dispoziþia de ridicareîndeplineºte condiþiile prevãzute de art.2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004,deoarece este emisã de o autoritate publicã,în regim de putere publicã, în vedereaexecutãrii în concret a legii, ºi modificãraporturi juridice preexistente (vehiculul esteîndepãrtat din locul în care a fost staþionatde conducãtorul auto, iar acesta este lipsittemporar de folosinþa bunului) sau dãnaºtere unor raporturi juridice noi (prinefectul stipulaþiei legale, deþinãtorul vehi-culului va fi obligat sã suporte contra-valoarea cheltuielilor pentru ridicarea,transportul ºi depozitarea vehiculului).

În concluzie, dispoziþia de ridicarereprezintã un act administrativ ºi nu trebuieconfundatã cu procesul-verbal decontravenþie ºi nici cu nota de constatare astãrii vehiculului la momentul punerii înexecutare a mãsurii. În practicã, este posibilca dispoziþia sã fie cuprinsã într-un actdenumit „notã de constatare”, ceea ce nuînseamnã cã actul nu are valoarea unui actadministrativ, relevant fiind conþinutulpropriu-zis, iar nu denumirea înscrisului.

Numai fiºa vehiculului, ce conþine osimplã descriere a stãrii acestuia pentru aevita posibile litigii în legãturã cu eventualedaune materiale, nu intrã în sfera noþiuniide „act administrativ”.29

În ceea ce priveºte calificarea drept„mãsurã tehnico-administrativã” (art. 64, art.97 din O.U.G. nr. 195/2002), este lesne deobservat cã nu lipseºte actul de elementeleenumerate anterior prin raportare ladispoziþiile art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004,ci doar instituie o titulaturã specificã materieicontravenþiilor. Sublinierea este necesarã,pentru a nu fi confundatã cu o sancþiunecomplementarã (art. 5 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001), iar distincþia constã în aceea cãsancþiunea complementarã poate avea ºi unscop punitiv, educativ, în timp ce mãsuratehnico-administrativã nu se raporteazã lanatura ºi de gravitatea faptei (art. 5 alin. 6din O.G. nr. 2/2001), ci la existenþa condiþiilorobiective pentru a fi necesarã îndepãrtareavehiculului din locul pe care îl ocupãneregulamentar.

4.2. Competenþa aplicãrii mãsuriitehnico-administrative

Din art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002rezultã cã mãsura este aplicatã de cãtrepoliþistul rutier, competenþã confirmatã ºi dedispoziþiile art. 97 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, conform cãruia în cazurile prevãzuteîn prezenta ordonanþã de urgenþã, poliþistulrutier poate dispune ca mãsurã tehnico-administrativã ºi ridicarea vehiculelorstaþionate neregulamentar.

În cazul în care procesul-verbal decontravenþie existã ºi este încheiat de cãtreun poliþist rutier, nu se pun probleme în ceeace priveºte competenþa încheierii actuluisancþionator potrivit art. 15 din O.G. nr. 2/2001.

Problemele în practica judiciarã au apãrutîn cazul în care mãsura ridicãrii vehicululuis-a dispus de cãtre un poliþist comunitar(local) ºi, cu atât mai mult, în cazul în carenu a existat ºi un proces-verbal de contra-venþie prin care sã se constate sãvârºirea

27 Emil Bãlan, Instituþii de drept public, Ed. C.H. Beck, Bucureºti, 2003, p. 112-113.28 Î.C.C.J. - Secþia de Contencios administrativ ºi fiscal, decizia nr. 473 din 25 ianuarie 2007, în Gabriela

Bogasiu, Legea contenciosului administrativ. Comentatã ºi adnotatã, Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2008, p. 65.29 A se vedea Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a Contencios administrativ ºi fiscal, decizia civilã nr.

2150 din 18 octombrie 2010, pronunþatã în dosar nr. 43826/3/2009, nepublicatã.


contravenþiei de staþionare neregula-mentarã.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 371/2004,forma anterioarã modificãrii prin Legea nr.155/2010, Poliþia Comunitarã are printreatribuþii ºi: d) participarea, dupã caz, laasigurarea fluenþei traficului rutier, cu ocaziaefectuãrii unor lucrãri de modernizare ºireparaþii ale arterelor de circulaþie; f)constatarea contravenþiilor ºi aplicarea desancþiuni contravenþionale, conform legii,pentru încãlcarea prevederilor legalereferitoare la tulburarea ordinii ºi liniºtiipublice, curãþenia localitãþilor, comerþulstradal, protecþia mediului înconjurãtor,precum ºi pentru faptele care afecteazãclimatul social, stabilite prin lege, hotãrâriale consiliului local sau dispoziþii aleprimarului.

În urma modificãrii Legii de organizare ºifuncþionare a Poliþiei Locale (Legea nr. 155/2010, în vigoare de la 01.01.2011), încompetenþa acesteia s-au prevãzut atribuþiiîn domeniul circulaþiei pe drumurile publice,precum: h) constatã contravenþii ºi aplicãsancþiuni pentru încãlcarea normelor legaleprivind oprirea, staþionarea, parcareaautovehiculelor ºi accesul interzis, avânddreptul de a dispune mãsuri de ridicare aautovehiculelor staþionate neregulamentar;i) constatã contravenþii ºi aplicã sancþiunipentru încãlcarea normelor legale privindmasa maximã admisã ºi accesul pe anumitesectoare de drum, având dreptul de aefectua semnale de oprire a conducãtoriloracestor vehicule; j) constatã contravenþii ºiaplicã sancþiuni pentru încãlcarea normelorrutiere de cãtre pietoni, bicicliºti, conducãtoride mopede ºi vehicule cu tracþiune animalã;k) constatã contravenþii ºi aplicã sancþiunipentru nerespectarea prevederilor legalereferitoare la circulaþia în zona pietonalã, înzona rezidenþialã, în parcuri ºi zone deagrement, precum ºi pe locurile de parcareadaptate, rezervate ºi semnalizate prinsemnul internaþional pentru persoanele cuhandicap; l) aplicã prevederile legale privindregimul juridic al vehiculelor fãrã stãpân sauabandonate pe terenuri aparþinând dome-

niului public sau privat al statului ori alunitãþilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale; m) coopereazã cu unitãþile/structurile teritoriale ale Poliþiei Românepentru identificarea deþinãtorului/utiliza-torului autovehiculului ridicat ca urmare astaþionãrii neregulamentare sau al auto-vehiculelor abandonate pe domeniul public.

Prin urmare, legea prevede în prezent,în mod expres, competenþa agenþilor poliþieilocale de a constata contravenþii ºi a aplicasancþiuni pentru încãlcarea normelor legaleprivind oprirea, staþionarea, parcareaautovehiculelor ºi accesul interzis, aceºtiaavând dreptul de a dispune ºi mãsuri deridicare a autovehiculelor staþionateneregulamentar.

4.3. Posibilitatea de a reglementaprocedura ridicãrii vehiculelor staþionateneregulamentar prin acte administrativecu caracter normativ emise de autoritãþilepublice locale

Din modul de redactare a art. 64 dinO.U.G. nr. 195/2002 rezultã cã reglemen-tarea în detaliu a procedurii poate fi realizatãprin „regulament”. Acelaºi enunþ este reluatîn art. 97 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002:procedura aplicãrii mãsurilor tehnico-administrative se stabileºte prin regulament.

Textele nu fac trimitere la „Regulamentulde aplicare a O.U.G. nr. 195/2002" pentru afi incident art. 134 alin. 2 din aceeaºiordonanþã, potrivit cãruia aprobarea acestuiact normativ ar trebui realizatã prin hotãrârea Guvernului.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 24/2000,Parlamentul, Guvernul ºi celelalte autoritãþiale administraþiei publice centrale ºi localestabilesc, în aplicarea normelor de tehnicãlegislativã prevãzute în prezenta lege,regulamente proprii cuprinzând mãsurilemetodologice, organizatorice, termenele ºicirculaþia proiectelor de acte normative încadrul sferei lor de competenþã.

Rezultã, aºadar, cã autoritãþile publicelocale sunt îndreptãþite sã emitã regula-mente, iar legalitatea acestora estesubsumatã unor condiþii generale de emitere


a actelor administrative cu caracternormativ, cum ar fi respectarea ierarhieinormelor juridice (art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativãpentru elaborarea actelor normative) saunecesitatea respectãrii unor proceduripentru emitere (procedura de vot etc.).

4.3.1. Au existat, însã, ºi hotãrârijudecãtoreºti30 prin care s-a constatatnelegalitatea unor acte administrative cucaracter normativ.

Astfel, printr-o sentinþã a TribunaluluiBucureºti31, a fost admisã excepþia denelegalitate invocatã de reclamant încontradictoriu cu pârâþii D.G.P.M.B.- Brigadade Poliþie Rutierã, S.C. Ilcor Auto Eco S.R.L.,ºi Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureºti,constatându-se nelegalitatea Hotãrârii nr.14/29.01.2009 a Consiliului Local alSectorului 6 Bucureºti.

În motivare, s-a reþinut cã acest actnormativ a fost emis în baza prevederilorart. 23 alin. 2 lit. a, b, c din Anexa nr. 1 aH.G. nr. 955/2004 pentru aprobareareglementãrilor – cadru de aplicare a OGnr. 71/2002 privind organizarea ºifuncþionarea serviciilor publice deadministrare a domeniului public ºi privat deinteres local, a art. 64 alin. 1 coroborat cuart. 128 alin. 1 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002privind circulaþia pe drumurile publice,republicatã ºi actualizatã, precum ºi a art.45 alin. 1 ºi art. 81 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 privind administraþia publicã localã,republicatã, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, cu menþionarea prevederilor art.72 alin. 7 ºi art. 97 alin 1 lit. d din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaþia pe drumurilepublice.

Anexa nr. 1 la H.G. nr. 955/2004 cuprindeRegulamentul-cadru de organizare si func-

þionare a serviciilor publice de administrarea domeniului public ºi privat de interes local,care la art. 23 alin. (2) lit. a, b, c stabileºteobligaþiile administraþiei publice locale îndomeniul administrãrii ºi întreþineriidrumurilor ºi strãzilor pentru a satisfaceinteresul general de transport.

Din analiza documentaþiei administrativeîn baza cãreia a fost emis actul supuscontrolului de legalitate, tribunalul a reþinutcã, în mod esenþial, la elaborarea actuluinormativ, s-au avut în vedere în cadrulstrategiei de dezvoltare a Sectorului 6,exclusiv indisciplina din trafic ºinerespectarea legislaþiei din domeniu, careimpun luarea de mãsuri pentru îmbunã-tãþirea calitãþii vieþii cetãþenilor ºi asigurareaunui microclimat urban corespunzãtor, însensul redãrii unui aspect civilizat al strãzilordin sectorul 6 ºi conºtientizãrii cetãþenilor învederea fluidizãrii traficului rutier ºi pietonal,în accepþiunea organului deliberativ alSectorului 6 impunându-se astfel mãsurileconcrete de blocare/ridicare, transport,depozitare si eliberare de cãtre un operatorautorizat, cu respectarea condiþiilor tehnicesi organizatorice specifice acestei activitãþia acelor autovehicule sau vehicule careocupã abuziv sau blocheazã accesul înparcãrile publice, pe drumurile publice,trotuarele sau spaþiile verzi de pe domeniulpublic ºi privat al sectorului.

Tribunalul a constatat, însã, cã în raportcu limitele competenþelor conferite consiliuluilocal al sectorului, în condiþiile art. 81 dinLegea nr. 215/2001, activitatea sa dereglementare în materia acestor mãsuri deblocare/ridicare, transport, depozitare sieliberare de cãtre un operator autorizat aautovehiculelor sau vehiculelor opriteneregulamentar pe partea carosabilã adrumurilor publice din Sectorul 6, precum ºi

30 Cosmin Flavius Costaº, Sergiu Gherdan, Hotãrârea Consiliului Local Cluj-Napoca privind blocarea roþilor/ ridicãrii autovehiculelor parcate pe domeniul public – Anulatã irevocabil de Curtea de Apel Cluj - deciziepronunþatã în dosarul nr. 61/117/2011, neredactatã pânã în prezent, în sensul admiterii acþiunii în anulare a art.4 ºi a anexelor 1-5 la H.C.L. Cluj-Napoca nr. 149/2009, www.juridice.ro

31 Tribunalul Bucureºti – Secþia a IX-a de contencios administrativ ºi fiscal, sentinþa civilã nr. 3468/13.12.2010pronunþatã în dosarul nr. 16103/3/2010, definitivã ºi irevocabilã prin respingerea recursului, conform decizieicivile nr. 2528/31.10.2011 a Curþii de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a Contencios administrativ ºi fiscal.


pe spaþiul public ºi privat al Sectorului 6, estecircumscrisã limitelor prevãzute de alin.(4)al art. 81, care condiþioneazã actul delibe-rativ de preexistenþa atribuþiilor stabilite prinlege sau delegate de cãtre Consiliul Generalal Municipiului Bucureºti.

Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, autoritãþile administraþiei publicelocale exercitã, în condiþiile legii, competenþeexclusive, competenþe partajate ºicompetenþe delegate, iar autonomia localãconferã autoritãþilor administraþiei publicelocale dreptul ca, în limitele legii, sã aibãiniþiative în toate domeniile, cu excepþia celorcare sunt date în mod expres în competenþaaltor autoritãþi publice.

Cum pârâtul nu a invocat în cadrulprocedurii administrative existenþa unui actdeliberativ de delegare din partea ConsiliuluiGeneral al Municipiului Bucureºti aatribuþiilor în materia adoptãrii de mãsuriadministrative privind autovehiculele ºivehiculele oprite neregulamentar pe parteacarosabilã a drumurilor publice din sector,precum ºi pe spaþiul public ºi privat alsectorului, din interpretarea sistemicã atuturor normelor invocate de pârât, prininterpretarea coroboratã a preambulului ºia documentaþiei hotãrârii, s-a reþinut cã H.G.nr. 955/2004 vizeazã reglementareaactivitãþii de administrare a drumurilor ºi astrãzilor, ca ºi categorie de activitãþiedilitar-gospodãreºti specifice realizãriiserviciilor de administrare a domeniuluipublic ºi privat (art. 15), nu stabilesc ocompetenþã expresã a autoritãþilor delibe-rative locale de a reglementa mãsuriadministrative de natura celor instituite, cistatueazã exclusiv obiectivul acestoractivitãþi de administrare a drumurilor ºistrãzilor, activitãþi pe care acelaºi textnormativ le impune a fi incluse în programede mãsuri expres reglementate la art. 23alin.(3) lit. a-j, faþã de cuprinsul cãruiatribunalul a apreciat cã nu se poate daeficienþa juridicã pretinsã de pârât, în sensul

atribuirii de competenþã în favoareaconsiliilor locale pentru a reglementa regimuljuridic aplicabil autovehiculelor ºi vehiculeloroprite neregulamentar pe partea carosabilãa drumurilor publice din sector, precum ºipe spaþiul public ºi privat al sectorului ºi,implicit, în sensul adoptãrii de sancþiunicontravenþionale ºi mãsuri tehnico-adminis-trative în acest domeniu.32

Singurele atribuþii care vizeazã îmbunã-tãþirea condiþiilor de deplasare pentruvehicule, conferite autoritãþilor administraþieilocale prin actul normativ invocat, cereglementeazã organizarea ºi funcþionareaserviciilor publice de administrare adomeniului public ºi privat de interes local,sunt cele prevãzute expres ºi limitativ înCapitolul IV – Secþiunea a 2-a Administrareadrumurilor ºi a strãzilor, art. 23-24, din carerezultã cã în competenþa acestor autoritãþilocale revine adoptarea mãsurilor dereabilitare, modernizare, dotarea cu mijloacede semnalizare, sistematizarea reþelei dedrumuri, execuþia de lucrãri de construire ºiîntreþinere a strãzilor ºi parcãrilor, nicidecumºi competenþa de a adopta acte normativecare sã reglementeze mãsuri de blocare/ridicare, transport, depozitare ºi eliberare aautovehiculelor sau vehiculelor opriteneregulamentar pe partea carosabilã adrumurilor publice, precum ºi pe spaþiulpublic ºi privat al unitãþilor administrativ-teritoriale.

Din cuprinsul art. 3 al O.G. nr. 71/2002rezultã, în mod analog, activitãþileedilitar-gospodãreºti ºi acþiunile de utilitateºi interes public local date în competenþaacestor servicii de administrare a domeniuluipublic ºi privat, astfel cã, printr-o interpretarelogicã ºi sistemicã a dispoziþiilor dinprecedent, se poate reþine cã niciunul dincele douã acte normative cu forþã juridicãsuperioarã hotãrârii analizate nu conferãautoritãþii pârâte competenþa de adoptare amãsurilor ce fac obiectul cauzei.33

32 Idem.33 Idem.


În ceea ce priveºte fundamentareacompetenþei de reglementare pe dispoziþiileO.U.G. nr. 195/2002, tribunalul a reþinut cãposibilitatea de a stabili reglementãri privindregimul de acces ºi circulaþie, staþionare ºiparcare pentru diferite categorii de vehiculenu echivaleazã cu competenþa de a stabiliºi regimul aplicabil mãsurilor tehnico-admi-nistrative ce au ca obiect autovehiculeleoprite sau staþionate neregulamentar pepartea carosabilã, în condiþiile în care însãºinorma-cadru privind circulaþia pe drumurilepublice subordoneazã procedura efectuãriiacestor mãsuri tehnico-administrative,regulamentului prevãzut de art. 64 alin.(3)din OUG nr. 195/2002, regulament aprobatprin hotãrâre de guvern.

Împrejurarea cã prin Regulamentul deaplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat înprezent prin HG nr. 1391/2006, nu îºigãseºte reglementare aceastã procedurã deaplicare a mãsurilor de ridicare, transport ºidepozitare a vehiculelor staþionate pecarosabil neregulamentar, nu poate fiinterpretatã extensiv în tãcerea legii, drepto omisiune a legiuitorului ce ar putea fiîndreptatã prin voinþa unilateralã a autoritãþiideliberative locale ºi în nici un caz nu poatejustifica demersul autoritãþii locale de aadopta reglementãri într-un domeniurezervat prin lege în competenþa legislativãa Guvernului României.

Se impune cu necesitate concluzia cãactul administrativ normativ supus analizeide legalitate nu îndeplineºte condiþiileexpres prevãzute de art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativãpentru elaborarea actelor normative, potrivitcu care (1) „Actele normative se elaboreazãîn funcþie de ierarhia lor, de categoria aces-tora ºi de autoritatea publicã competentã sãle adopte. (2) Categoriile de acte normativeºi normele de competenþã privind adoptareaacestora sunt stabilite prin ConstituþiaRomâniei, republicatã, ºi prin celelalte legi.(3) Actele normative date în executarealegilor, ordonanþelor sau a hotãrârilorGuvernului se emit în limitele ºi potrivitnormelor care le ordonã.”

Cu atât mai mult, constatarea nelegalitãþiise impune, cu cât efectul direct al aplicãriiacestor operaþiuni constituie ingerinþeefective în exerciþiul dreptului de folosinþãasupra bunurilor mobile, din perspectiva art.1 din Primul Protocol Adiþional la ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului, ceea cetrebuie sã fundamenteze un argumentsuplimentar ca voinþa legiuitorului sã seexprime în mod explicit prin acte normativecu forþã juridicã superioarã, precumhotãrârea de guvern.

Chiar dacã s-ar fi putut aprecia admisibilãteza avansatã de pârât, în sensul cã ardeþine competenþa emiterii de actenormative în materia circulaþiei pe drumurilepublice, acesta nu a putut face dovadasolicitãrii ºi acordãrii avizului emis deInspectoratul General al Poliþiei Române laemiterea Hotãrârii Consiliului Local, avizprevãzut în procedura administrativã dedispoziþiile art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.

În acest sens, existenþa unor protocoalede colaborare între Poliþia ComunitarãSector 6 ºi Brigada de Poliþie Rutierã aMunicipiului Bucureºti sau între PrimãriaSectorului 6 ºi Direcþia Generalã de Poliþiea Municipiului Bucureºti, nu pot fi reþinuteca substituind cerinþa îndeplinirii condiþieiprealabile de avizare de cãtre InspectoratulGeneral al Poliþiei.

4.3.2. Într-o altã interpretare, majo-ritarã, s-a considerat cã actele adminis-trative cu caracter normativ prin care sereglementeazã procedura ridicãriivehiculelor staþionate neregulamentarsunt legale.

Astfel, într-o decizie a Curþii de ApelBucureºti cu privire la excepþia de nelega-litate a Hotãrârii nr. 120 din 24.11.2006,emisã de Consiliul Local al Sectorului 3Bucureºti, Curtea a constatat cã susþinerearecurentei-reclamante în sensul cãintimatul-pârât Consiliul Local al Sectorului3 Bucureºti nu ar avea dreptul de a emiteun act administrativ (indiferent de denumirealui) de organizare a executãrii prevederilor


legale care-i stabilesc atribuþii în domeniulridicãrii, transportului, depozitãrii ºi eliberãriivehiculelor sau remorcilor staþionate neregu-lamentar pe partea carosabilã a drumuluipublic ºi care constituie un obstacol pentrucirculaþia publicã, se aflã în contradicþie cuprevederile art. 2 alin.1 lit. b ºi c din Legeanr. 554/2004, modificatã ºi completatã, art.36 alin. 2 ºi art. 95 alin. din Legea nr. 215/2001, art. 64 alin. 1, art. 97 ºi art. 128 dinO.U.G. nr. 195/2002 privind Codul rutier34.

Din examinarea acestor prevederi legalerezultã, fãrã echivoc, cã autoritãþile publiceau o abilitare generalã de a emite acteadministrative, în regim de puterepublicã, în vederea organizãrii executãriilegii sau a executãrii în concret a legii,desigur doar în ceea priveºte organizareaexecutãrii sau a executãrii în concret aprevederilor legale care le stabilesc atribuþiiîn domeniul reglementat.

În mod logic, în baza acestei competenþegenerale de a emite acte administrative învederea organizãrii executãrii legii sau aexecutãrii în concret a legii, autoritãþilepublice pot emite astfel de acte adminis-trative, pentru reglementarea detaliatã amodului de îndeplinire a atribuþiilor lor, chiardacã o autoritate superioarã ierarhic a emis(în baza unei abilitãri speciale) un actadministrativ de reglementare generalã aaceluiaºi domeniu, existând, însã, obligaþiade respectare a principiului forþei juridicesuperioare a actului emis de autoritateasuperioarã ierarhic. A fortiori, autoritãþilepublice pot emite astfel de acte adminis-trative, pentru reglementarea detaliatã amodului de îndeplinire a atribuþiilor lorprevãzute de lege, chiar dacã o autoritatesuperioarã ierarhic nu a emis un actadministrativ de reglementare generalã adomeniului, deºi avea o abilitare specialãîn acest sens.

Pe de altã parte, cum corect a reþinut ºiinstanþa de fond, art. 36 alin. 2 din Legea

nr. 215/2001 prevede cã intimatul-pârâtConsiliu Local are competenþã în emitereahotãrârilor privind administrarea domeniuluipublic ºi privat al comunei, oraºului saumunicipiului ºi privind gestionarea serviciilorfurnizate cãtre cetãþeni, iar art. 36 alin. 5prevede cã „în exercitarea atribuþiilor prevã-zute la alin. 2 lit. c, consiliul local: a) hotã-rãºte darea în administrare, concesionareasau închirierea bunurilor proprietate publicãa comunei, oraºului sau municipiului, dupãcaz, precum ºi a serviciilor publice de intereslocal, în condiþiile legii”. Art. 45 din Legeanr. 215/2001 prevede cã intimatul-pârâtConsiliu Local emite, în exercitarea atribu-þiilor conferite de lege, hotãrâri adoptate înºedinþe ordinare ºi extraordinare. CumH.C.L. Sector 3 nr. 120/2006 are ca obiectde reglementare procedura de gestionarea administrãrii infrastructurii publice dinsectorul 3 al municipiului Bucureºti ºi,reþinând ºi articolele de lege enumerate, înbaza cãrora intimatul-pârât Consiliul Localal Sectorului 3 Bucureºti are calitatea de aadministra domeniul public ºi privat alsectorului, în mod just instanþa de fond aînlãturat susþinerile reclamantei, privind lipsade competenþã a intimatului în emitereahotãrârii atacate, ca neîntemeiate.35

Coroborând prevederile art. 64 cu celeale art. 97 ºi art. 128 din Codul rutier, rezultãcã legiuitorul a dat competenþã adminis-traþiilor locale în executarea mãsuriitehnico-administrative a ridicãrii, transpor-tului ºi depozitãrii maºinilor staþionateneregulamentar, poliþia rutierã neavândcapacitatea tehnicã pentru realizareaacestei mãsuri tehnico-administrative, astfelcã pârâtul Consiliul Local al Sectorului 3Bucureºti are competenþã ºi capacitatelegalã de a adopta regulamentul pentrupunerea în aplicare a executãrii acesteimãsuri tehnico-administrative.

Totodatã, din verificarea anexei 1 aH.C.L. Sector 3 nr. 120/2006, rezultã cã

34 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a Contencios administrativ ºi fiscal, decizia civilã nr. 966 din 2 mai2011, pronunþatã în dosar nr. 3116/3/2010, nepublicatã

35 Idem.


toate articolele 1-14 sunt emise înexecutarea Codului rutier, fiind unele dintreele preluare a dispoziþiilor prevãzute deacest act normativ: definirea staþionãriineregulamentare, definirea staþionãrii,întocmirea dispoziþiei de ridicare de cãtrepoliþist, indicarea cã operaþiunea se vaefectua de cãtre operatorul autorizat în bazaO.G. nr. 34/2006 raportat la O.G. nr. 71/2002.

Art. 2 alin.1 lit. b) din Legea nr. 554/2004,modificatã ºi completatã, prevede cãpersoanele juridice de drept privat pot fiautorizate sã presteze un serviciu public, înregim de putere publicã, deci nu poate fivorba de încãlcarea Legii nr. 31/1990, iar încauzã persoana juridicã de drept privat doarefectueazã servicii în baza unui contract deconcesiune de servicii atribuit în urmadesfãºurãrii unei proceduri prevãzute delege, fapt ce nu poate fi interpretat ca oîncãlcare nelegalã a dreptului la proprietateprivatã ºi al liberei circulaþii. 36

4.3.3. Prin urmare, „regulamentul” încazul specific al ridicãrii vehiculelorstaþionate neregulamentar poate fi adoptatºi prin alte acte normative decât hotãrâreade Guvern, iar în cazul de faþã este vorbadespre un act al autoritãþilor publice locale37.

Dispoziþiile art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 stabilesc competenþa Consiliilor localeale sectoarelor municipiului Bucureºti de areglementa ºi sancþiona contravenþii îndomeniile enumerate de acest text, iarnulitatea de drept prevãzutã de alin. 5 alaceluiaºi articol priveºte cazul în care s-austabilit contravenþii cu nesocotirea principiilorprevãzute la alin. (2) - (4), iar nu toate acteleadministrative cu caracter normativ emiseîn executarea legii în aceste domenii, cestabilesc doar proceduri de urmat. Deasemenea, aºa cum s-a subliniat anterior,mãsura ridicãrii vehiculului nu are caracter

sancþionator, nefiind nici sancþiune princi-palã, nici complementarã, ci o simplãmãsurã tehnico-administrativã.

Având în vedere aptitudinea generalã aautoritãþilor publice locale de a adopta acteadministrative cu caracter normativ îndomeniile în care au competenþã – întrecare se regãsesc ºi cele privind întreþinerea,administrarea drumurilor ºi a strãzilor,protecþia mediului înconjurãtor (întreþinereaspaþiilor verzi) –, nu era necesarã abilitareaspecialã din partea autoritãþilor ierarhicsuperioare pentru a reglementa procedurilede ridicare a vehiculelor.

În mod evident, imposibilitatea de a stabilicontravenþii în aceste domenii, identice cucele stabilite prin Codul rutier (art. 2 alin. 2din O.G. nr. 2/2001), ori contravenþii diferite,dar care sunt rezervate de lege altorautoritãþi (art. 2 alin. 3 ºi 4 din O.G. nr. 2/2001, interpretate per a contrario) are a fianalizatã de la caz la caz.

De asemenea, imposibilitatea de aderoga de la norma generalã superioarã,privind mãsura tehnico-administrativã aridicãrii (O.U.G. nr. 195/2002) trebuieanalizatã numai din prisma dispoziþiilorconcrete ale acestui din urmã act normativ,care nu exclude competenþa autoritãþilorpublice locale de a emite regulamente, înmod descentralizat, cu privire la activitateade deblocare ºi fluidizare a traficului rutier,prin „regulament” înþelegându-se orice actadministrativ ce cuprinde norme de execu-tare a legii, iar nu în mod necesar „Regula-mentul de punere în aplicare a O.U.G. nr.195/2002".

4.4. Legalitatea actelor administrativecu caracter normativ emise de autoritãþilepublice locale care nu condiþioneazãluarea mãsurii de sãvârºirea ºi sancþio-narea unei contravenþii

36 Idem.37 A se vedea sentinþa civilã nr. 4661 din 05.06.2009 pronunþatã de Judecãtoria Sectorului 6 Bucureºti în

dosarul nr. 5213/303/2009, definitivã ºi irevocabilã prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia civilã nr.594 din 04.02.2010 a Tribunalului Bucureºti - Secþia a IX-a Contencios Administrativ ºi Fiscal (www.tmb.ro),nepublicatã.


Raportat la modul de reglementare aîntocmirii notei de constatare ºi la consta-tarea contravenþiilor s-a reþinut în hotãrâreacitatã anterior38 cã textul art. 64 din O.U.G.nr. 195/2002 – care conferã poliþiei rutiereposibilitatea de a dispune ridicareavehiculelor staþionate neregulamentar pepartea carosabilã – are în vedere mãsuratehnico-administrativã a ridicãrii vehiculelor,fie ºi independent de încheierea unuiproces-verbal de contravenþie, în mãsura încare agentul poliþiei rutiere constatã doarstaþionarea neregulamentarã, condiþionareaimpusã de actul normativ al pârâtului fiindaºadar excesivã ºi cu încãlcarea legii. Actuladministrativ analizat pe calea excepþiei denelegalitate induce în mod evident ideea cã,în mãsura în care la momentul efectuãriiuneia din operaþiunile materiale de ridicare,transport, depozitare, persoanei deþinãtoarea vehiculului nu i-a fost întocmit deja unproces-verbal de contravenþie, mãsuratehnico-administrativã ºi-ar pierde caracterullegal, ceea ce nu poate fi acceptat de plano.

Legea nu impune ca fapta contraven-þionalã sã fie sancþionatã imediat, înmomentul constatãrii, ci aratã cã aplicareasancþiunii amenzii contravenþionale seprescrie în termen de 6 luni de la datasãvârºirii faptei, iar în cazul contravenþiilorcontinue termenul curge de la data consta-tãrii faptei (art. 13 din O.G. nr. 2/2001). Încazuri precum cel ce face obiectul prezenteianalize este nevoie de celeritate înîntocmirea documentelor legale pentru aputea trece la operaþiunile tehnice deridicare a vehiculelor ºi fluidizare a circulaþieirutiere.

Prin urmare, sancþionarea faptei se poateface ºi la o perioadã de timp de laconstatare, dupã identificarea persoaneicare a sãvârºit-o, astfel cã încheiereaprocesului-verbal dupã ridicarea vehicululuinu atrage nulitatea. Numai în ipoteza în carenu ar exista deloc procesul-verbal decontravenþie s-ar putea lua în discuþie efectul

acestei omisiuni asupra operaþiunilor deridicare, în mãsura în care legea (în senslarg) ar prevedea expres obligativitateaexistenþei unui proces-verbal de contra-venþie.

Dat fiind scopul acestei mãsuri, detaliatla pct. 4.1. al studiului de faþã, apreciem cãse poate reglementa în regim de puterepublicã activitatea de ridicare a vehicu-lelor, chiar ºi în lipsa existenþei unui actsancþionator. Procesul-verbal are rol deconstatare ºi sancþionare a contravenþiei,însã de esenþa sa este aplicarea sancþiunilor(principale sau complementare – art. 5 dinO.G. nr. 2/2001), astfel cã simpla constatarea faptei contravenþionale se poate realizaprin orice act. Continuând acestraþionament, atunci când legea (lato sensu)nu condiþioneazã luarea mãsurii ridicãriivehiculului de existenþa procesului-verbal desancþionare, ci doar de constatareastaþionãrii neregulamentare, actuladministrativ individual prin care a fostdispusã poate îndeplini toate aceste condiþii.

Se poate vorbi aici de principiul care stãla baza adoptãrii unor astfel de acte, ºianume oportunitatea. Acest aspect trebuieavut în vedere pentru a defini o justificare amãsurii prevãzute în actul administrativnormativ, oportunitatea constând în dreptulde apreciere al autoritãþii care considerã cão astfel de mãsurã este utilã ºi deserveºteinteresul public în scopul fluidizãrii circulaþieipe drumurile publice

Rãmân pe deplin aplicabile dispoziþiile ceconferã competenþa unui funcþionar publicde a constata contravenþii rutiere, precumºi consecinþele procesuale ale inexistenþeiunui proces-verbal de contravenþie care sãpoatã conduce la o prorogare legalã decompetenþã în favoarea judecãtorieiînvestite cu soluþionarea plângerii contra-venþionale (art. 17 C.pr.civ.), astfel cãsingura cale disponibilã este acþiunea încontencios administrativ, conform art. 8 ºi10 din Legea nr. 554/2004.

38 Tribunalul Bucureºti – Secþia a IX-a de contencios administrativ ºi fiscal, sentinþa civilã nr. 3468/13.12.2010pronunþatã în dosarul nr. 16103/3/2010, definitivã ºi irevocabilã prin respingerea recursului, conform decizieicivile nr. 2528/31.10.2011 a Curþii de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a Contencios administrativ ºi fiscal.


4.5. Competenþa soluþionãrii contes-taþiei

Practica instanþelor judecãtoreºti s-adovedit a fi neunitarã în privinþa competenþeisoluþionãrii unei contestaþii împotriva mãsuriitehnico-administrative de ridicare avehiculului.

4.5.1. O soluþie adoptatã de instanþe afost de stabilire a competenþei pentrujudecarea contestaþiei împotriva mãsuriitehnico-administrative în favoarea Tribu-nalului, pe considerentul cã o astfel decerere excede procedurii contravenþionale,instanþa fiind limitatã potrivit art. 34 din O.G.nr. 2/2001 sã verifice legalitatea ºi temeiniciaprocesului-verbal, ºi sã hotãrascã asuprasancþiunii, despãgubirii stabilite, precum ºiasupra mãsurii confiscãrii.39 Apreciindu-secã este vorba despre un act administrativdistinct, pentru contestarea cãruia esteaplicabilã exclusiv procedura prevãzutã deLegea nr. 554/2004, prin mai multehotãrâri pronunþate de Curtea de ApelBucureºti, în cadrul regulatorului decompetenþã privind conflicte negative decompetenþã între judecãtorie ºi tribunal,s-a stabilit competenþa tribunalului.40

4.5.2. Au existat însã ºi hotãrâri pronun-þate tot de Curtea de Apel Bucureºti încadrul regulatorului de competenþã, princare s-a stabilit competenþa în favoareajudecãtoriei41. În motivare, s-a reþinut cã,atunci când s-a încheiat un proces-verbalde constatare ºi sancþionare a contravenþiei,mãsura tehnico-administrativã este

rezultatul direct al contravenþiei imputatereclamantei, astfel cã ºi capetele de cerereprivind anularea mãsurii de ridicare ºiobligarea pârâtei la restituirea sumei de banise impune a fi analizate în contextulraportului de drept contravenþional,competenþa de soluþionare în primã instanþãrevenind judecãtoriei, în baza art. 17C.pr.civ. raportat la art. 31 alin. 1, art. 32alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 ºi art. 118 alin. 1din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu tribunalului.

4.5.3. În cazul în care nu a fost întocmitun proces-verbal de contravenþie saureclamantul a contestat separat doardispoziþia de ridicare, fãrã a formulaplângere contravenþionalã, Curtea de ApelBucureºti, în cadrul regulatorului decompetenþã, a stabilit competenþa înfavoarea tribunalului, apreciind cã, deºiO.U.G. nr. 195/2002 reglementeazã ridi-carea autovehiculelor parcate neregula-mentar ca o mãsurã tehnico-administrativãce are caracter accesoriu faþã de mãsurade sancþionare contravenþionalã, în speþã,mãsura a fost dispusã în mod independentde vreo sancþiune contravenþionalã. Înaceste condiþii, dispoziþia de ridicare aautovehiculului nu mai are un caracteraccesoriu ºi, în consecinþã, nu mai intervineprorogarea de competenþã în favoareainstanþei competente sã soluþionezeplângerea contravenþionalã îndreptatãîmpotriva unui proces-verbal de contra-venþie. Competenþa, în speþã, aparþineinstanþei de contencios administrativ, înconsiderarea naturii juridice a actului atacat

39 Soluþia de admitere a recursurilor ºi de casare în parte a sentinþelor civile pronunþate de JudecãtoriaSectorului 6 Bucureºti, a fost pronunþatã, definitiv ºi irevocabil, cu trimiterea capãtului de cerere privind contestareamãsurii tehnico-administrative ºi restituirea taxelor de ridicare a autovehiculului spre competentã soluþionareTribunalului Bucureºti - Secþia a IX-a în dosarele civile nr. 3473/303/2009 (decizia civilã nr. 3673 din 23.11.2009),23/303/2009 (decizia civilã nr. 3981 din 14.12.2009), 1584/303/2009 (decizia civilã nr. 3413 din 09.11.2009),2098/303/2009 (decizia civilã nr. 111 din 08.01.2010), 10235/303/2009 (decizia civilã nr. 637 din 05.02.2010),14763/303/2009 (decizia civilã nr. 1409 din 02.04.2010), 6637/303/2009 (decizia civilã nr. 171 din11.01.2010) pronunþate de Tribunalul Bucureºti - Secþia a IX-a Contencios Administrativ ºi Fiscal (nepublicate).

40 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a de Contencios administrativ ºi fiscal, sentinþe nepublicate : nr.3740 din 25 mai 2011, nr. 2082 din 16 martie 2011, nr. 5801 din 11 octombrie 2011, nr. 3988 din 6 iunie 2011.

41 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a de Contencios administrativ ºi fiscal, încheierea din 7 iunie 2011– dosar nr. 35316/3/2010, sentinþa nr. 7103 din 25 noiembrie 2011 – dosar nr. 30430/299/2010.


care este un act de putere, un act emis de oautoritate publicã în exercitarea puteriipublice.42

4.5.4. Dat fiind cã majoritatea trãsãturilormãsurii tehnico-administrative sunt pãstrate(aplicarea de cãtre poliþistul rutier saupoliþistul local – ambii cu atribuþii de con-statare ºi sancþionare a contravenþiilorrutiere -, ºi numai în cazul staþionãrilorneregulamentare conform O.U.G. nr. 195/2002, ale cãrei dispoziþii sunt indicate înmotivarea în drept a actului normativ), iarreglementarea de detaliu priveºte cuprecãdere modul de executare a dispoziþieide ridicare, apreciem cã nu se justificãscoaterea din sfera contravenþionalului aacestui act administrativ.

Art. 180 din H.G. nr. 1391/2006 prevedefaptul cã în procesul-verbal de contravenþietrebuie menþionatã mãsura tehnico-adminis-trativã, alãturi de termenul de exercitare acãii de atac, semnãtura agentului consta-tator ºi unitatea de poliþie la care se depuneplângerea.

Or, contestaþiile împotriva dovezilorînlocuitoare ale permiselor de conducere,ale certificatelor de înmatriculare ori deînregistrare sau ale plãcuþelor cu numãrulde înmatriculare ori de înregistrare (mãsuritehnico-administrative) eliberate conformart. 180 alin. 6-8 din H.G. nr. 1391/2006 aufost judecate potrivit procedurii prevãzute deO.G. nr. 2/2001 ºi O.U.G. nr. 195/2002, deºiaceste acte sunt distincte de procesul-verbal, iar uneori acesta nici nu conþinemenþiunea cã ar fi fost luatã o astfel demãsurã tehnico-administrativã.43

Contestarea acestor mãsuri în cadrulplângerii contravenþionale este prevãzutã de

legea specialã, reprezentând accesorii aleprocesului-verbal, iar legãtura intrinsecãdintre acestea justificã judecarea decãtre judecãtorie ca instanþã de conten-cios administrativ specialã, fãrã aexclude posibilitatea contestãrii pe caleseparatã a actului administrativ, caz încare devin incidente dispoziþiile Legii nr.554/2004.

În mãsura în care calea procesualãaleasã de contestator este plângereaîmpotriva procesului-verbal de contravenþie,acesta nu poate fi lipsit de accesul lainstanþã, garantat de art. 21 din Constituþieºi de art. 6 din Convenþia Europeanã aDrepturilor Omului. Aceasta deoarece încele mai multe cazuri lipsa de previzibilitatea legii, ce poate fi doveditã cu practica ainstanþelor judecãtoreºti – chiar ºineunitarã44 – de a se pronunþa asupraacestei mãsuri în cadrul plângerii contra-venþionale, determinã persoanele sancþio-nate sã nu formuleze plângere prealabilã,astfel cum impune art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Este cu atât mai greu de explicat aceastãîngrãdire a accesului la un tribunalindependent ºi imparþial cu cât, aºa cum s-aprecizat anterior, pânã în prezent nu s-a pusvreo problemã în legãturã cu soluþionareacontestaþiilor împotriva altor mãsuritehnico-administrative în cadrul plângeriicontravenþionale, practicã judiciarã sprijinitãºi de dispoziþiile art. 17 C.pr.civ.

Prin urmare, respingerea contestaþiei cainadmisibilã în procedura contravenþionalãcu motivarea cã instanþa este limitatã laverificãrile prevãzute de art. 34 din O.G. nr.2/2001, va determina în cele mai multecazuri pierderea termenului pentru formu-

42 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a de Contencios administrativ ºi fiscal, încheierea din 22 noiembrie2011 – dosar nr. 51615/3/2010.

43 A se vedea în acest sens sentinþa civilã nr. 6940 din 10.12.2007 pronunþatã de Judecãtoria Sectorului 4Bucureºti în dosarul nr. 6027/4/2007, definitivã ºi irevocabilã prin respingerea recursului ca nefondat prin deciziacivilã nr. 1576 din 15.05.2008 a Tribunalului Bucureºti - Secþia a IX-a Contencios Administrativ ºi Fiscal(nepublicate.

44 A se vedea hotãrârile Curþii Europene a Drepturilor Omului cu privire la jurisprudenþa contradictorie,respectiv cauza Tudor Tudor c. României, hotãrârea din 24 martie 2009, cauza ªtefan ºi ªtef c. României,hotãrârea din 27 ianuarie 2009.


larea plângerii prealabile, ceea ce se poatetraduce într-un caz de inadmisibilitate înprocedura contenciosului de drept comun,astfel cum va rezulta din paragrafele urmã-toare.

4.5.5. În privinþa obligativitãþii plângeriiprealabile, trebuie subliniat cã existã, deasemenea, jurisprudenþã neunitarã.

Au existat soluþii de respingere a acþiuniica inadmisibilã faþã de lipsa plângeriiprealabile, motivate în sensul cã, de vremece cauza ce face obiectul prezentului litigiunu a fost dedusã judecãrii în faþa instanþeide contencios administrativ ca urmare ainvocãrii unei excepþii de nelegalitate, ci caurmare a declinãrii competenþei, esteevident cã dispoziþiile art. 7 alin. 5 din Legeanr. 554/2004 nu îºi gãsesc aplicabilitate,rezultând obligativitatea parcurgeriiprocedurii plângerii prealabile. De altfel,Curtea a reþinut cã nici nu putea fi invocatãexcepþia de nelegalitate a actului prin cares-a dispus mãsura ridicãrii autoturismului devreme ce acesta face chiar obiectulprezentei acþiuni45.

Deoarece aceastã notã de constatareeste un act administrativ, recurentul trebuiasã îndeplineascã procedura prealabilãimpusã de art. 7 din Legea nr. 554/2004,lucru pe care nu l-a fãcut.46

Într-o serie de decizii civile47, s-a reþinutcã, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004,obligaþia de a parcurge proceduraadministrativã prealabilã de cãtre persoanavãtãmatã într-un drept sau într-un intereslegitim printr-un act administrativ individualeste condiþionatã de comunicarea actuluiadministrativ.

Persoana vãtãmatã, necunoscândexistenþa actului administrativ în materia-litatea acestuia, nu poate fi obstrucþionatãîn dreptul garantat constituþional de acces

liber la justiþie, prin obligarea sã contesteun act administrativ pe care nu îl cunoaºtedecât prin efectele sale, ºi anume, în speþã,prin lipsirea reclamantului de posesia asupraautoturismului proprietate personalã, ridicatîn urma unei mãsuri administrative.

Prin necomunicarea actului de cãtreemitent ºi punerea actului direct înexecutare, contrar art. 14 din H.C.L. Sector6 nr. 14/2009 - anexa privind Regulamentulcu privire la blocarea/ridicarea, transportul,depozitarea ºi eliberarea autovehiculelorsau vehiculelor oprite neregulamentar pepartea carosabilã a drumurilor publice dinSectorul 6, precum ºi pe spaþiul public ºiprivat al Sectorului 6, pârâtul a pusreclamantul în imposibilitatea de a formulaprealabil o plângere pentru a solicitaanularea actului a cãrui existenþã nu i-a fostcomunicatã.

Aceastã împrejurare nu poate fi imputatãreclamantului prin nepermiterea acþionãrii înjustiþie, consecinþele urmând sã fie suportatede pârâtul-emitent, prin aprecierea acþiuniica fiind admisibilã, fãrã a fi necesarãparcurgerea procedurii prealabile, imposibilde parcurs de altfel din vina emitentului.

Constituþia României garanteazãaccesul liber la justiþie, în sensul cã „Oricepersoanã se poate adresa justiþiei pentruapãrarea drepturilor, a libertãþilor ºi aintereselor sale legitime” ºi „Nici o lege nupoate îngrãdi exercitarea acestui drept”(art.21).

De asemenea, conform art. 53 dinConstituþia României „exerciþiul unor drepturisau al unor libertãþi poate fi restrâns numaiprin lege ºi numai dacã se impune, dupãcaz, pentru: apãrarea securitãþii naþionale,a ordinii, a sãnãtãþii ori a moralei publice, adrepturilor ºi a libertãþilor cetãþenilor;desfãºurarea instrucþiei penale; prevenireaconsecinþelor unei calamitãþi naturale, ale

45 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a de Contencios administrativ ºi fiscal, decizia nr. 2539 din 3noiembrie 2011 – dosar nr. 9496/3/2010, decizia nr. 2150 din 11 octombrie 2010 – dosar nr. 43826/3/2009.

46 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a de Contencios administrativ ºi fiscal, decizia nr. 1815 din 19septembrie 2011 – dosar nr. 11746/3/2010.

47 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a de Contencios administrativ ºi fiscal, decizia nr. 1864 din 23septembrie 2011 – dosar nr. 16121/3/2010.


unui dezastru ori ale unui sinistru deosebitde grav.

Restrângerea poate fi dispusã numaidacã este necesarã într-o societate demo-craticã. Mãsura trebuie sã fie proporþionalãcu situaþia care a determinat-o, sã fieaplicatã în mod nediscriminatoriu ºi fãrã aaduce atingere existenþei dreptului sau alibertãþii”.

Interpretând art. 7 din Legea nr. 554/2004în sensul cã actul administrativ, de a cãruiexistenþã persoana vãtãmatã a aflat îninstanþã, trebuia contestat prealabil laautoritatea emitentã, se restrânge exerciþiuldreptului reclamantului de acces liber lajustiþie, fãrã ca aceastã restrângere sã seimpunã, conform art. 53 din ConstituþiaRomâniei.

Trebuie subliniat cã, potrivit art. 109 alin.3 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prinLegea nr. 202/2010, neîndeplinireaprocedurii prealabile nu poate fi invocatadecât de cãtre pârât prin întâmpinare, subsancþiunea decãderii.

În condiþiile în care practica judiciarã esteneunitarã, apreciem cã se impuneîmbrãþiºarea celei din urmã soluþii, dat fiindcã actul administrativ a fost executatinstantaneu, fiind de esenþa mãsurii ridicãriivehiculului, iar de cele mai multe ori s-aconstatat, în fapt, cã nu se comunicãpersoanei vizate decât dupã momentulformulãrii unei plângeri contravenþionale,prin depunerea în copie la dosarul instanþei.

Aspectul care trebuie avut în vedere dejudecãtorul naþional se referã la efectulurmãrit de legiuitor prin introducerea acesteiproceduri a plângerii prealabile. S-a urmãritprin aceastã procedurã ca persoanainteresatã sã ajungã la un compromis cuautoritatea în ceea ce priveºte diferendulexistent între cele douã pãrþi, înainte de ase adresa instanþei. Pentru acest motiv,chiar legiuitorul a avut în vedere ºi acþiuneaautoritãþii atunci când actul nu mai poate firevocat, pentru cã a produs efecte, sãacþioneze în instanþã chiar propriul serviciu

emitent în vederea anulãrii actului emis cunerespectarea dispoziþiilor legale.

În cazul de faþã, autoritatea considerã abinitio cã interesul public primeazã celui privatºi, fãrã a mai da posibilitatea persoaneiimplicate sã se apere, procedeazã laindisponibilizarea temporarã a vehiculului.În aceste condiþii, o plângere prealabilãformulatã ulterior executãrii actuluiadministrativ nu mai prezintã eficienþã,scopul urmãrit de legiuitor fiind, evident,nerespectat.

4.6. Practica judiciarã privind acþiuneaîn despãgubiri

În ceea ce priveºte acþiunile în pretenþiipentru repararea prejudiciului material saumoral produs prin actul administrativ princare s-a luat mãsurii de ridicare a existat,de asemenea, o practicã neunitarã,remarcându-se urmãtoarele tipuri de acþiuni:

4.6.1. Acþiunea în rãspundere civilãdelictualã, întemeiatã pe dispoziþiile art. 998ºi urmãtoarele din Codul civil din 1864,îndreptatã fie împotriva emitentului actuluiadministrativ, fie împotriva operatoruluiautorizat sau chiar împotriva amândurora.

În analiza condiþiilor rãspunderii civiledelictuale în persoana intimatei D.G.P.M.B.– Brigada de Poliþie Rutierã, s-a arãtat48 cãart. 998 C.civ. prevede cã „orice faptã aomului, care cauzeazã altuia un prejudiciu,obligã pe acela din a cãrui greºealã s-aocazionat a-l repara”, iar art. 999 C.civ.prevede cã „omul este responsabil nu numaide prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, darºi de acela ce a cauzat prin neglijenþa sauprin imprudenþa sa”.

Din prevederile legale menþionate rezultãcã pentru angajarea rãspunderii civiledelictuale se cer a fi întrunite cumulativurmãtoarele condiþii: a) existenþa unuiprejudiciu; b) existenþa unei fapte ilicite; c)existenþa unui raport de cauzalitate întrefapta ilicitã ºi prejudiciu; d) existenþavinovãþiei celui care a cauzat prejudiciul.

48 Sentinþa civilã nr. 814 din 29.01.2010 pronunþatã de Judecãtoria Sectorului 6 Bucureºti în dosarul nr.17688/303/2009, nepublicatã, definitivã ºi irevocabilã prin nerecurare.


Prejudiciul constã în plata sumeireprezentând cheltuieli de ridicare, transportºi depozitare a autoturismului percepute deoperatorul autorizat.

Fapta ilicitã constã în aceea cã vehiculula fost ridicat din locul unde se afla staþionatregulamentar, fãrã a reprezenta un obstacolpentru circulaþia rutierã.

Existenþa raportului de cauzalitate întrefapta ilicitã ºi prejudiciu rezultã din însãºimaterialitatea faptei ºi din cele expuse cuprivire la nelegalitatea ºi netemeiniciaactelor contestate.

Vinovãþia reprezintã atitudinea psihicã pecare autorul a avut-o în momentul sãvârºiriifaptei ilicite sau, mai exact, la momentulimediat anterior sãvârºirii acesteia, faþã defaptã ºi urmãrile acesteia. În dreptul civil,rãspunderea civilã delictualã opereazã, înprincipiu, pentru cea mai uºoarã culpã, iarobligaþia de reparare a prejudiciului esteintegralã, indiferent de gravitatea vinovãþiei.

Aplicând un criteriu obiectiv de aprecierea culpei, al omului normal, avizat, prudent(bonus pater familias), precum ºi elementesubiective, cum ar fi calitãþile ºi pregãtireasubiectului activ, împrejurãrile în care a fostsãvârºitã fapta, trebuie stabilit dacã agentulconstatator, în calitate de prepus alD.G.P.M.B. – Brigada de Poliþie Rutierã aavut reprezentarea caracterului ilicit alacþiunii sale, în sensul cã vehiculul respectivnu era staþionat neregulamentar ºi nureprezenta un obstacol pentru circulaþiarutierã.

În speþã, instanþa a reþinut cã poliþistulrutier îºi desfãºoarã activitatea caprofesionist al domeniului sãu, iar criteriulobiectiv de apreciere a culpei - al omuluinormal ºi prudent - trebuie avut în vederecu maximã exigenþã, deoarece acesta emiteactul prin care se ia mãsura ridicãriivehiculului, executatã ulterior de angajaþiiS.C. I.A.E. S.R.L. Or, în cazul de faþã,agentul constatator a întocmit acte ce nuîndeplinesc condiþii de legalitate (lipsadescrierii faptei ºi a motivãrii) cu privire la

un vehicul staþionat regulamentar.Prin urmare, conform art. 1000 alin. 3

C.civ., instanþa a admis acþiunea înrãspundere civilã delictualã formulatãîmpotriva intimatei D.G.P.M.B- Brigada dePoliþie Rutierã ºi a obligat aceastã instituþiela plata cãtre reclamantã a sumei de 500de lei reprezentând daune materiale,respingând cererea pentru restul sumelor caneîntemeiatã.

În privinþa acþiunii în despãgubireîndreptatã împotriva operatorului auto-rizat, practica judiciarã este neunitarã.

Dat fiind cã vinovãþia se apreciazã înfiecare caz concret, au existat ºi soluþii deadmitere a acþiunii în rãspundere civilãdelictualã îndreptate împotriva operatoruluiautorizat. Astfel, în sentinþa civilã nr. 2372din 28.03.2011 pronunþatã de JudecãtoriaSectorului 6 Bucureºti în dosarul nr. 14349/303/201049 s-a reþinut cã vehiculul erastaþionat regulamentar.

În motivare, s-a arãtat cã pârâta este unexecutant al unei obligaþii asumatecontractual, aceea de a ridica, transporta ºidepozita autoturismele individualizate prinnota de constatare de cãtre prepusulD.G.P.M.B. – Brigada de Poliþie Rutierã,potrivit art. 21 din H.C.L. S.6 nr. 4/2010.

De principiu, pârâta acþioneazã doar caun mandatar al autoritãþilor, prestândserviciul pentru care a contractat. Din punctde vedere delictual conteazã însã vinovãþiaacestei persoane juridice, pentru a evitasituaþiile abuzive, în care ar putea acþionacu scopul obþinerii veniturilor corespun-zãtoare taxelor aplicate.

Aplicând un criteriu obiectiv de aprecierea culpei, al omului normal, avizat, prudent(bonus pater familias), precum ºi elementesubiective, cum ar fi calitãþile ºi pregãtireasubiectului activ, împrejurãrile în care a fostsãvârºitã fapta, trebuie stabilit dacã prepuºiioperatorului autorizat au avut reprezentareacaracterului ilicit al acþiunilor lor, în sensulcã vehiculul respectiv nu era staþionatneregulamentar ºi nu reprezenta un

49 Nepublicatã, definitivã ºi irevocabilã la data pronunþãrii.


obstacol pentru circulaþia rutierã. Numai încazul în care împrejurãrile de fapt ar fi pututconduce la concluzia cã prepuºii pârâtei nuºi-ar fi putut reprezenta caracterul ilicit alfaptei acestora, în condiþiile existenþei unuiact administrativ aparent legal, societateaar putea fi exoneratã de rãspundere civilãdelictualã.

În speþã, instanþa a reþinut cã existaevidenþa necesarã pentru a reþine culpapârâtei. Vehiculul în cauzã era staþionatchiar înaintea indicatorului „Parcare”, iaragentul de poliþie rutierã a emis un actadministrativ prin care dispunea ridicareavehiculului tocmai pentru cã staþiona „pecolþul intersecþiei sau la mai puþin de 25 demetri de colþul intersecþiei”, deºi dinfotografiile de la dosar se observa cãvehiculul se afla într-o parcare amenajatãspecial, prevãzutã cu indicator rutier ºimarcaje pe asfalt ce delimitau locurile pestaþionare în unghi faþã de marginea pãrþiicarosabile. În cazul de faþã existau decielemente exterioare (indicator rutier chiar înfaþa vehiculului) ce puteau conduce laconvingerea intimã a prepuºilor cã mãsuraluatã de agentul de poliþie este nelegalã ºinetemeinicã. Or, prepuºii societãþii-pârâteaveau obligaþia legalã de a se opuneexecutãrii dispoziþiei emise de agentulconstatator, în caz contrar devenindresponsabili din punct de vedere civil pentrupropria acþiune.

Prin urmare, conform art. 998-999 ºiurmãtoarele C.civ., instanþa a admisacþiunea în rãspundere civilã delictualãformulatã împotriva intimatei D.G.P.M.B-Brigada de Poliþie ºi a societãþii-pârâte ºi adispus obligarea acestora la plata cãtrereclamantã a despãgubirilor civile.

4.6.2. Acþiunea întemeiatã pe platanedatoratã, conform dispoziþiilor art. 992 dinCodul civil din 1864, îndreptatã împotrivaoperatorului autorizat care a încasatcontravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea,transportul ºi depozitarea vehiculului

staþionat neregulamentar, în temeiul art. 64alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.

Soluþiile instanþelor de judecatã au fostextrem de diversificate, de la admitereaacþiunii în oricare din variantele de mai sus,pânã la respingerea pentru lipsa calitãþiiprocesuale pasive ori respingerea cererii caneîntemeiatã.

A. Prin sentinþa civilã nr. 5795 din05.09.201150 pronunþatã de JudecãtoriaSectorului 6 Bucureºti-Secþia civilã îndosarul nr. 18889/303/2009* s-a argumentatîn admiterea acþiunii formulate exclusivîmpotriva operatorului autorizat, prin aceeacã plata nedatoratã reprezintã un fapt juridiclicit ca izvor de obligaþii, care consacrãdreptul celui care a fãcut o platã nedatoratãde a solicita restituirea ºi obligaþia corelativãde restituire a celui care a primit-o. În drept,potrivit art. 1092 C.civ., orice platãpresupune o datorie ºi ceea ce s-a plãtit fãrãsã fie debit este supus repetiþiunii. Rezultãastfel cã orice platã trebuie sã aibã o cauzãºi în lipsa acesteia ea trebuie restituitã.

Cel ce, din eroare sau cu ºtiinþã, primeºteaceea ce nu-i este debit, este obligat a-lrestitui aceluia de la care l-a primit (art. 992C.civ.) ºi acela care, din eroare, crezându-sedebitor, a plãtit o datorie, are drept derepetiþiune în contra creditorului (art. 993 al.1 C.civ.).

Potrivit art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002,poliþia rutierã poate dispune ridicareavehiculelor staþionate neregulamentar pepartea carosabilã. Ridicarea ºi depozitareavehiculelor în locuri special amenajate serealizeazã de cãtre administraþiile publicelocale sau de cãtre administratorul drumuluipublic, dupã caz. Contravaloarea cheltuie-lilor pentru ridicarea, transportul ºidepozitarea vehiculului staþionat neregula-mentar se suportã de cãtre deþinãtorulacestuia. Ridicarea vehiculelor dispusã depoliþia rutierã în condiþiile prevãzute la alin.1 se realizeazã potrivit procedurii stabiliteprin regulament.

50 Nepublicatã, definitivã ºi irevocabilã la data pronunþãrii.


Prin urmare, staþionarea neregula-mentarã este o condiþie sine qua non aîndatorãrii proprietarului vehiculului cuaceste cheltuieli. Dreptul pârâtei de a primiplata are, de principiu, un izvor legal subcondiþia existenþei faptei contravenþionale ºia unui act de constatare a staþionãriiregulamentare, în caz contrar regula dedrept comun ar fi cã plata contravaloriiserviciului prestat ar trebui efectuatã de celcare l-a dispus.

Cum, în cauzã, actele prin careD.G.P.M.B. – Brigada de Poliþie Rutierãstabilise cã petenta a staþionat neregula-mentar sunt nelegale ºi netemeinice, astfelcum s-a reþinut prin sentinþa civilã nr. 4714din 10.06.2004 pronunþatã de JudecãtoriaSectorului 6 Bucureºti în dosarul civil nr.5453/303/2009, cu observarea art. 315C.pr.civ., rezultã cã plata efectuatã deaceasta nu era datoratã.

Contrar afirmaþiilor pârâtei, nu are impor-tanþã buna sau reaua-credinþã a opera-torului, aceasta nefiind o condiþie a restituiriiplãþilor nedatorate. De asemenea, nu areimportanþã în acest cadru cã pârâta aacþionat în temeiul dispoziþiei D.G.P.M.B. –Brigada de Poliþie Rutierã ºi al contractuluipe care îl are încheiat cu Consiliul Local alsectorului 6. Aceste aspecte þin de oeventualã desocotire a pârâtei cu acesteinstituþii, aspect care nu priveºte cauza defaþã. O eventualã conduitã ilicitã a pârâteiar fi situat raportul juridic al acesteia cupetenta-reclamantã pe teren delictual, întimp ce acþiunile în conformitate cudispoziþiile legale menþin relaþia în sferafaptului licit ca izvor de obligaþii.

Prin urmare, pârâta trebuie sã restituiereclamantei suma de bani, cu titlu de platãnedatoratã efectuatã de aceasta.

B. Într-o altã opinie, este avut în vedereraportul juridic creat prin acþiunea autoritãþiipublice. În acest context, în prim plan seconcretizeazã dispoziþia reprezentatuluiautoritãþii publice care ordonã unuiexecutant ducerea la îndeplinire a unui actadministrativ. Aºa cum am subliniat anterior,actul administrativ este emis în regim de

putere publicã ºi este executoriu de dreptfãrã a mai fi necesarã îndeplinirea vreuneiformalitãþi. Plecând de la acest principiu, celcare pune în executare actul adminis-trativ nu are niciun mijloc sau posibilitatepentru a refuza executarea actuluiadministrativ. În concret, reprezentantulsocietãþi care ridicã vehiculul, considerat afi staþionat neregulamentar de cãtre agentulde poliþie, nu are niciun drept sau obligaþiede a aduce la cunoºtinþa agentului publicfaptul cã mãsura dispusã de acesta estenelegalã. În aceste condiþii, cel careprejudiciazã persoana deþinãtoare avehiculului este agentul de poliþie, ºi nusocietatea care presteazã un serviciu public.De altfel, în acest sens sunt ºi dispoziþiileLegii nr. 554/2004, unde chiar în articolul 1se face referire la prejudiciul cauzat deautoritatea administrativã unei persoane prinemiterea unui act administrativ. Nu se poatereþine niciun principiu care guverneazãdreptul civil atât timp cât raporturile iaunaºtere sub imperiul legii contenciosuluiadministrativ. Odatã nãscut acest raportjuridic, el este supus dispoziþiilor cereglementeazã contenciosul administrativ,care nu se completeazã cu dispoziþiileCodului civil, ci, eventual, în mãsura în carenu contravin dreptului public, acesta secompleteazã cu normele Codului deprocedurã civilã.

Este de reþinut ºi aspectul referitor lanormele care reglementeazã astfel decontracte prin care un serviciu public esteconcesionat unei persoane private.

În Legea nr. 554/2005 se face vorbire decontractele administrative, dându-se odefiniþie generalã a acestora. Ceea ce nuse are în vedere este faptul cã acestecontracte diferã, într-o mare mãsurã, decontractele civile sau comerciale. Acestecontracte sunt guvernate tot de forþa publicã,care impune persoanei private interesateanumite clauze contractuale care nu pot finegociate. De altfel, în majoritatea cazurilorastfel de contracte se concretizeazã într-unformular prestabilit unde se lasã la liberanegociere doar preþul sau durata


contractului; deci nu se lasã la apreciereapersoanei private nicio marjã de negocierecu privire la clauzele contractuale. În astfelde condiþii, în practicã este greu de crezutcã reprezentatul societãþii va face obiecþiunicu privire la mãsura dispusã de agentul forþeipublice, cu atât mai mult cu cât mãsuradispusã de agent îi profitã.

Prestarea unui serviciu public de cãtre opersoanã privatã presupune subordonareaacesteia atât normelor contractuale, pe careeste obligatã sã le respecte sub sancþiuneadesfiinþãrii contractului de prestãri servicii,dar ºi dispoziþiilor individuale date deautoritate, faþã de care nu are o poziþie deegalitate.

Prejudiciul adus deþinãtorului vehicululuinu este provocat de ridicarea ºi transportulmaºinii la locul de depozitare de persoaneprivatã, ci de dispoziþia de ridicare emisã deagentul constatator. Nu se poate reþineideea cã persoana privatã a prestat acestserviciu faþã de deþinãtorul vehiculului, ciacest serviciu este prestat pentru autoritate,chiar dacã este plãtit de persoanaprejudiciatã.

În concluzie, potrivit acestor principii,solicitarea de reparare a prejudiciului suferitde deþinãtorul vehiculului ar putea fiformulatã cu succes numai împotrivaautoritãþii emitente a actului administrativ,practica judiciarã fiind majoritarã în acestsens.51

5. Condiþii impuse de ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului

În cauza Edgars Dþeriòð c. Letoniei(decizie de inadmisibilitate din 28 februarie2002)52, Curtea Europeanã a DrepturilorOmului a reþinut în cadrul stãrii de fapt cã,în data de 18 decembrie 1997, în executareaunei decizii a unui agent al poliþiei rutierecare a constatat cã vehiculul reclamantuluieste staþionat neregulamentar, lucrãtorii unei

societãþi private au ridicat vehiculul ºi l-audepozitat într-o parcare cu platã specialconceputã în acest scop. Pentru recupe-rarea autoturismului, reclamantul a trebuitsã achite societãþii în cauzã suma de 42 deeuro, reprezentând costuri de remorcare ºide depozitare.

Împotriva deciziei agentului de poliþie,reclamantul a sesizat tribunalul cu o cerereîn anulare. În memoriul sãu, reclamantulsusþinea cã în cazul în care vehiculul ar fifost staþionat cu încãlcarea regulamentuluiprivind circulaþia rutierã, poliþia ar fi trebuitsã îi aplice o amendã administrativã,conform art. 122-1 din Codul contravenþiiloradministrative, ceea ce nu s-a întâmplat încauzã. Reclamantul a mai susþinut cã platacheltuielilor de remorcare ºi parcare eranejustificatã potrivit prevederilor art. 32 alin.3 din Codul contravenþiilor administrative,care interzic autoritãþilor publice sã perceapãplãþi care nu sunt prevãzute de lege. Înconsecinþã, reclamantul solicita tribunaluluisã anuleze decizia agentului de poliþierutierã privind indisponibilizarea vehicululuiºi obligarea societãþii private la restituireasumei plãtite fãrã temei.

Printr-o ordonanþã din 10 februarie 1998,cererea a fost respinsã ca inadmisibilãpentru lipsa formei. Potrivit motivãrii,acþiunea reclamantului constituia pe de oparte un recurs împotriva unei deciziiadministrative a unei autoritãþi publice ºi ocerere contencioasã introdusã împotrivasocietãþii private pentru platã nedatoratã,cumulând douã instituþii juridice total diferite,cu încãlcarea regulilor procedurii civile. Cutoate acestea, judecãtorul a precizat înmotivare cã reclamantul beneficiazã încontinuare de posibilitatea înlãturãrii viciilorde formã ale cererii prin introducerea pe caleseparatã a unei cereri pentru anulareadeciziei agentului de poliþie ºi o cererecontencioasã pentru platã nedatoratãîmpotriva societãþii comerciale.

51 Tribunalul Bucureºti - Secþia a IX-a de Contencios administrativ ºi fiscal, sentinþa civilã nr. 1864 2759 din19 octombrie 2010 – dosar nr. 31403/3/2010; sentinþa civilã nr. 1795 din 3 mai 2011 – dosar nr. 31412/3/2010;sentinþa civilã nr. 364 din 1 februarie 2011 – dosar nr. 24436/3/2010.

52 CEDO, cauza Edgars Dþeriòð c. Letoniei, cererea nr. 48681/99, decizie de inadmisibilitate din 28 februarie2002, www.echr.coe.int.


Judecãtorul a adãugat cã reclamantul aîncãlcat oricum art. 235 Cod de procedurãcivilã, care stabileºte cãile de atac împotrivasancþiunilor administrative, în mod specialdin punct de vedere al jurisdicþiei compe-tente ºi al termenului pentru introducereacererii.

Împotriva acestei hotãrâri, reclamantul aformulat recurs, invocând ca motiv aplicareagreºitã a legii, din cauza remarcii finale ajudecãtorului, care - potrivit reclamantului -a comis o gravã eroare, confundând douãproceduri diferite: recursul împotrivadeciziilor administrative de drept comun, pecare îl exercitase în cazul de faþã, ºi recursulîmpotriva sancþiunilor administrative, pe carenu a avut niciodatã intenþia de a-l introduce,deoarece nu i se aplicase nicio sancþiunecu caracter punitiv.

Recursul a fost respins în mod definitivla 2 iunie 1998 cu motivarea cã, potrivit art.239-1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã,sunt susceptibile de recurs numai actelecare impun unui particular o obligaþie de aface sau de a plãti o sumã cu titlu graþios oriîl împiedicã sã-ºi exercite în tot sau în partedrepturile conferite prin lege sau alt actnormativ. Or, potrivit instanþei de control, osimplã decizie prin care se dispune ridicareavehiculului nu împiedicã exerciþiul unui dreptanume, astfel cã aceastã decizie nu estesusceptibilã de recurs în faþa instanþelor.

Invocând art. 6 par. 1 din Convenþie,reclamantul s-a plâns de faptul cã jurisdicþiileletone s-au declarat necompetente în astatua asupra legalitãþii ºi temeiniciei decizieiagentului de poliþie prin care s-a dispusindisponibilizarea vehiculului, împiedi-cându-l pe reclamant sã-ºi exercite dreptulde a dispune liber de proprietatea sa ºi de arecupera cheltuielile plãtite pe nedrept, ceeace reprezintã o încãlcare a dreptului la o

instanþã care sã se pronunþe asupradrepturilor ºi obligaþiilor cu caracter civil.

Curtea a observat cã plângerea recla-mantului conþine douã capete distincte:primul priveºte legalitatea deciziei admi-nistrative care constatã o încãlcare aregulilor circulaþiei rutiere ºi prin care se iamãsura ridicãrii vehiculului; cel de-al doileapriveºte temeinicia perceperii de cãtre opersoanã privatã a taxei de remorcare ºi destaþionare. Întrucât în dreptul leton acestordouã aspecte le corespund cãi proceduralediferite, Curtea le-a tratat separat.

5.1. Absenþa unui recurs împotrivadeciziei administrative

În privinþa refuzului tribunalelor letone dea examina legalitatea dispoziþiei de ridicarea vehiculului reclamantului, Curtea aapreciat cã art. 6 par. 1 pe latura civilã seaplicã atunci când existã o „contestaþie” cuprivire la un „drept” ce poate fi invocat,suficient de bine caracterizat, recunoscut îndreptul intern.

În privinþa caracterului „civil” al unui dreptsau al unei obligaþii, nu intereseazãcalificarea juridicã, ci conþinutul material ºiefectele în sistemul juridic naþional, care suntdeterminante în acest sens (cauzele Königc. Germaniei53, par. 89 ºi Ferrazzini c.Italiei54, par. 24).

În ceea ce priveºte „contestaþia”, aceastatrebuie sã fie realã ºi serioasã, putând vizaatât existenþa însãºi a unui drept, cât ºiîntinderea sau modul de exercitare.

În fine, soluþia procedurii trebuie sã fiedirect determinantã pentru dreptul în cauzã,nefiind suficiente pentru aplicarea art. 6 par.1 din Convenþie o legãturã fragilã saurepercusiuni îndepãrtate (cauza RolfGustafson c. Suediei,55 par. 38 ºi cauzaFrydlender c. Franþei,56 par. 27).

53 CEDO, cauza König c. Germaniei, cererea nr. 6232/73, hotãrârea din 28 iunie 1978, Serie A nr. 27, p. 30.54 CEDO, cauza Ferrazzini c. Italiei, cererea nr. 44759/98, hotãrârea din 12 iulie 2001, Recueil des arrêts et

décisions 2001-VII.55 CEDO, cauza Rolf Gustafson c. Suediei, cererea nr. 23196/94, hotãrârea din 1 iulie 1997, Recueil des

arrêts et décisions, 1997-IV, p. 1149.56 CEDO, cauza Frydlender c. Franþei, cererea nr. 30979/96, hotãrârea din 27 iunie 2000, Recueil des arrêts

et décisions 2000-VII, par. 27.


În speþã, Curtea a constatat cã mãsuraadministrativã criticatã de reclamant aveaca scop facilitarea circulaþiei rutiere normale,prin îndepãrtarea provizorie de pe drumurilepublice a unui vehicul care constituia unobstacol pentru ceilalþi conducãtori.Îmbrãcând un caracter pur preventiv ºiinstantaneu, aceastã mãsura nu afectasubstanþa însãºi a drepturilor patrimonialeale reclamantului, acesta rãmânând liber sãrecapete posesia asupra vehiculului oricândar fi dorit. Chiar dacã ridicarea ºiindisponibilizarea l-au împiedicat unanumit timp pe reclamant sã exercite pedeplin dreptul de proprietate, nu s-aajuns la o confiscare, expropriere sau lao altã modificare a statutului real albunului litigios (mutatis mutandis, cauzaR.R. ºi G.R. c. Olandei57). În acestecircumstanþe, Curtea considerã cã estevorba despre o simplã mãsurã de poliþie, ceaparþine în mod esenþial de domeniulpublic.58

Printre altele, Curtea a apreciat necesarsã analizeze efectele pe care le-ar fi produso eventualã anulare a actului administrativîn cauzã asupra drepturilor patrimoniale alereclamantului. Din acest punct de vedere,se constatã cã procedura internã iniþiatã dereclamant împotriva poliþiei nu avea ca scopnici restituirea vehiculului, din moment ceacesta îi fusese returnat în ziua ridicãrii, nicirambursarea cheltuielilor de remorcare ºi dedepozitare, aceste sume fiind percepute deo societate privatã, ºi nu de poliþie. În

special, Curtea reþine cã în ordonanþa din10 februarie 1998 judecãtorul a indicatexpres cã restituirea taxelor trebuie sã facãobiectul unei acþiuni civile separate,împotriva societãþii comerciale, iar nuîmpotriva poliþiei. Prin urmare, Curtea aapreciat cã miza procesului, care nuputea consta decât într-o simplã anularea actului administrativ contestat, nu eradirect determinantã pentru niciun dreptcu caracter civil, condiþie necesarãpentru aplicabilitatea art. 6 par. 1 dinConvenþie.

Faþã de aceste considerente, Curteaeuropeanã a statuat cã litigiul cu privire lalegalitatea dispoziþiei de ridicare avehiculului reclamantului nu constituia o„contestaþie” cu privire la drepturi cu caracter„civil” în sensul art. 6 par. 1 din Convenþie,motiv pentru care a respins acest capãt alcererii ca incompatibil ratione materiae cudispoziþiile Convenþiei.

5.2. Procedura civilã pentru restituireaplãþii nedatorate

În ceea ce priveºte celãlalt capãt alcererii, Curtea a constatat de la bun începutcã reclamantul nu a urmat indicaþia datã dejudecãtorul fondului prin ordonanþa din 10februarie 1998 ºi nu a formulat o acþiunecivilã în restituirea plãþii nedatorate împotrivasocietãþii civile care a perceput taxele. Înprivinþa obiecþiunilor reclamantului legate deºansele de succes ale acestei cãiprocedurale, Curtea a constatat cã acesta

57 CEDO, cauza R.R. ºi G.R. c. Olandei, cererea nr. 14216/88, decizie asupra admisibilitãþii din 7 martie1991, D.R. nr. 69, p. 219.

58 Se exclud, astfel, argumentele unor instanþe interne în ceea ce priveºte ingerinþa excesivã ºidisproporþionatã în exerciþiul dreptului de folosinþã asupra bunurilor mobile, din perspectiva art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului. În opinia noastrã, nu este exclusca într-o situaþie excepþionalã sã se punã problema încãlcãrii dreptului de proprietate datoritã modului în care aufost aplicate ºi executate mãsurile contravenþionale. Potrivit actelor administrative cu caracter normativ,depozitarea autovehiculelor sau vehiculelor pe o perioadã mai lungã de timp poate determina aplicarea Legii nr.421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fãrã stãpân sau abandonate pe terenuri aparþinând domeniuluipublic sau privat al statului ori al unitãþilor administrativ-teritoriale, modificatã prin Legea nr. 309/2006, conformcãreia sunt supuse vânzãrii pentru valorificare (art. 20 din Hotãrârea Consiliului Local al Sectorului 6 Bucureºtinr. 14/2009, art. 6 din Hotãrârea Consiliului Local al Sectorului 3 Bucureºti nr. 120 din 24.11.2006). Totuºi,aceastã procedurã specialã are propriile cãi de atac, astfel cã pânã la apariþia unei „exproprieri în fapt” suntemîn prezenþa unei simple mãsuri de poliþie, fãrã efecte asupra dreptului de proprietate, astfel cum este garantatde art. 1 din Protocolul nr. 1.


se bazeazã pe simple supoziþii, nesusþinutede argumente concrete de fapt sau de drept.

Totodatã, Curtea a constatat cu precã-dere cã nicio dispoziþie din dreptul leton nuinterzice judecãtorului sesizat cu o cauzãcivilã sã examineze legalitatea actuluiadministrativ aflat la originea litigiului. Or,ineficacitatea unui recurs trebuie întot-deauna stabilitã cu certitudine; simplul faptde a se îndoi cu privire la acest aspect nuconstituie un argument valabil pentru ajustifica neutilizarea unei cãi procedurale(cauza Van Oosterwijck c. Belgiei,59 par.37), cu atât mai mult cu cât a fost indicatãde judecãtorul cauzei (mutatis mutandis,cauza Akdivar ºi alþii c. Turciei60, par. 71).

Pe cale de consecinþã, s-a reþinut cãreclamantul nu a utilizat o cale proceduralãde care dispunea în dreptul intern ºi a cãreiineficacitate nu a fost demonstratã, astfelcã plângerea a fost respinsã pentruneepuizarea cãilor de atac interne, înaplicarea art. 35 par. 1 ºi 4 din Convenþie.

5.3. Legalitatea mãsurilor de ridicaredin prisma jurisprudenþei CEDO

O altã cauzã, J.-J. B.G. ºi M.-J. G.M. c.Spaniei61, are ca obiect sancþionareareclamanþilor pentru staþionare neregula-mentarã în oraºul Murcia, Spania.Reclamanþii au formulat acþiune în dreptulintern împotriva hotãrârii autoritãþilor locale,a amenzii contravenþionale ºi a mãsuriiridicãrii vehiculului, pe motiv cã sancþiunileau fost aplicate de operatori privaþi, iar nude un funcþionar public, dar ºi pentru cã lis-ar fi încãlcat prezumþia de nevinovãþie.

Instanþele interne au respins cererea dechemare în judecatã, fãcând trimitere lapropria jurisprudenþã constantã în materie,dar ºi la cea a Curþii Constituþionale, potrivitcãreia contravenþiile respectã principiullegalitãþii, fiind prevãzute cu claritate de o

lege accesibilã ºi previzibilã: Legea din 2aprilie 1985 privind circulaþia rutierã ºihotãrârea autoritãþilor locale din 30 mai 1990privind staþionarea în Murcia. Tribunalul asubliniat cã Legea în cauzã autorizapersoane private sã încheie procese-verbalepentru staþionare neregulamentarã, iarreclamanþii nu contestaserã materialitateafaptelor.

Comisia Europeanã a arãtat, în primulrând, cã nu este în competenþa sa de sesubstitui instanþelor judecãtoreºti naþionaleîn aprecierea faptelor ºi a probelor, ci sarcinasa este de a se asigura cã elementele deprobã au fost administrate de manierã agaranta dreptul la un proces echitabil.

Cauza reclamanþilor a fost examinatã încadrul unei proceduri contradictorii în faþainstanþei de contencios administrativ.Pretinsa încãlcare a principiului prezumþieide nevinovãþie, invocatã de reclamanþi, nuface decât sã repunã în discuþie situaþia defapt reþinutã de instanþele spaniole. Or,instanþele de judecatã nu au motivat înaprecierea vinovãþiei într-un mod care sãîncalce prezumþia de nevinovãþie, recla-manþii având posibilitatea de a-ºi exercitadreptul la apãrare, iar în cadrul plângerii nuau arãtat prin ce anume s-ar fi încãlcat art.6 par. 2 din Convenþie. Simplul fapt cã nuau obþinut câºtig de cauzã nu este suficientpentru a concluziona încãlcarea dispoziþieiîn cauzã, motiv pentru care acest capãt alcererii a fost respins ca vãdit nefondat.

În ceea ce priveºte susþinerea recla-manþilor cã sancþiunile pe care le-au suportatnu erau prevãzute de lege, ci de o hotãrârea autoritãþilor municipale, cu încãlcareaarticolului 7 par. 1 din Convenþie, Comisiaeuropeanã a reamintit faptul cã principiullegalitãþii incriminãrii ºi a pedepsei impuneun standard pentru a califica drept „lege” însensul Convenþiei o normã juridicã, respectiv

59 CEDO, cauza Van Oosterwijck c. Belgiei, cererea nr. 7654/76, hotãrârea din 6 noiembrie 1980, Seria A nr.40, p. 17.

60 CEDO, cauza Akdivar ºi alþii c. Turciei, cererea nr. 21893/93, hotãrârea din 16 septembrie 1996, Recueildes arrêts et décisions 1996-IV, p. 1210.

61 Comisia EDO, cauza J.-J. B.G. ºi M.-J. G.M. c. Spaniei, decizie de inadmisibilitate din 15 mai 1995,cererea nr. 25951/94.


de a îndeplini condiþiile de accesibilitate ºiprevizibilitate. Trebuie sã fie enunþatã cusuficientã precizie pentru a permite tuturorsã prevadã posibilele consecinþele care potrezulta dintr-un act sau omisiune (Müller ºialþii c. Elveþiei, hotãrârea din 24 mai 1988,nr. 10737/84, par. 29 ºi Kokkinakis c.Greciei, hotãrârea din 25 mai 1993, nr.14307/88, par. 40).

Comisia a constatat, în acest caz, cãreclamanþii au fost sancþionaþi cu amenziadministrative în temeiul articolului 9 dinHotãrârea Municipalã din 30 mai 1990privind staþionarea în oraºul Murcia, cãexistã o jurisprudenþã constantã a CurþiiConstituþionale conform cãreia principiullegalitãþii este respectat atunci când textulcare instituie sancþiunea este prevãzut de olege, cum a fost cazul în speþã ºi cum aureþinut instanþele interne, iar conduitaincriminatã ºi consecinþele sale erau clare,accesibile ºi previzibile.

Comisia a reamintit cã, pentru a firespectatã cerinþa de previzibilitate, trebuiesã existe o jurisprudenþã constantã, publi-catã ºi respectatã de instanþele inferioare(a se vedea cauza Kokkinakis, par. 40). Încircumstanþele prezentei cauze, dispoziþiilerelevante ale hotãrârii locale în cauzã aupermis reclamanþilor sã-ºi conformeze con-duita, fiind îndeplinite cerinþele de previzi-bilitate decurgând din art. 7 din Convenþie.

Reþinem din aceastã decizie de inadmi-sibilitate cã unificarea practicii judiciare estecea mai importantã, fiind lipsit de relevanþãîn faþa Curþii Europene a Drepturilor Omuluidacã în dreptul intern competenþa revinepoliþistului rutier, poliþistului local, unuioperator privat autorizat ori dacã hotãrârileConsiliilor locale pot completa actele norma-tive superioare cu proceduri de executare amãsurilor, atâta timp cât acestea suntprevizibile în privinþa comportamentuluiprescris persoanelor cãrora li se adreseazã.

6. Cãile efective de realizare a dreptuluipretins în sistemul intern

De principiu, spre deosebire de sistemulde drept leton, în dreptul intern instanþa încadrul unei acþiuni în pretenþii civile62

întemeiate pe rãspunderea civilã delictualãsau pentru platã nedatoratã nu areposibilitatea de a analiza legalitatea unui actadministrativ aflat la originea litigiului,aceastã competenþã revenind exclusivinstanþei de contencios administrativ potrivitLegii nr. 554/2004.63

În situaþia specificã a dispoziþiei deridicare a unui vehicul, atunci când actul esteatacat separat de procesul-verbal decontravenþie, competenþa tribunalului estestabilitã prin dispoziþii de ordine publicã.

6.1. Legalitatea ºi temeinicia actuluiadministrativ prin care s-a luat mãsuratehnico-administrativã este esenþialã pentruadmisibilitatea unei acþiuni în pretenþii pentruplatã nedatoratã.

Plata nedatoratã reprezintã un fapt juridiclicit ca izvor de obligaþii, care consacrãdreptul celui care a fãcut o platã nedatoratãde a solicita restituirea ºi obligaþia corelativãde restituire a celui care a primit-o. În drept,potrivit art. 1092 C.civ., orice platã presu-pune o datorie ºi ceea ce s-a plãtit fãrã sãfie debit este supus repetiþiunii. Rezultãastfel cã orice platã trebuie sã aibã o cauzãºi în lipsa acesteia ea trebuie restituitã.

În cadrul unei atare acþiuni, instanþa estelimitatã la a verifica dacã temeiul plãþiiefectuate lipseºte, prin desfiinþarea actuluijuridic în baza cãruia plata a fost primitã.

Astfel cum s-a reþinut anterior, plataprimitã de societatea comercialã în calitatede operator autorizat a avut drept cauzãdispoziþiile Hotãrârii Consiliului Local ºi notade constatare întocmitã de poliþistul rutier,iar nu numai procesul-verbal de contra-venþie. Efectul anulãrii acestui din urmã act

62 Pentru criteriile de stabilire a competenþei soluþionãrii acþiunii civile în pretenþii (rãspundere delictualã sauplatã nedatoratã) facem trimitere la jurisprudenþa citatã la pct. 4.5. al articolului de faþã.

63 A se vedea infra, pct. 7, un remediu constând în invocarea excepþiei de nelegalitate a actului administrativ.


administrativ asupra celui dintâi poate fianalizat numai într-o acþiune de drept comunîn anularea actului (în temeiul O.G. nr. 2/2001 – odatã cu procesul-verbal de contra-venþie sau în temeiul Legii nr. 554/2004 –separat de procesul-verbal), iar nu în cadrulunei acþiuni în pretenþii pentru platanedatoratã.

Respingerea ca inadmisibilã sau prema-tur introdusã a cererii formulate înainteaanulãrii dispoziþiei de ridicare, iar nu caneîntemeiatã, se impune pentru a nu seputea opune reclamantului autoritatea delucru judecat în mãsura în care situaþiajuridicã va evolua în favoarea sa.

6.2. ªi în cadrul unei acþiuni în rãspunderecivilã delictualã, anularea mãsurii tehnico-administrative este hotãrâtoare cu privire lasoluþia ce urmeazã a fi datã, din moment ceîn funcþie de aceasta are a fi apreciatã ºifapta ilicitã. Cu atât mai mult, cum s-a arãtatîn jurisprudenþa citatã anterior (pct. 4.6.1),în cazul în care acþiunea în rãspundere civilãdelictualã este îndreptatã împotriva opera-torului autorizat, reprezentarea de cãtreexecutant a caracterului ilicit al acþiunii esteanalizatã în condiþiile existenþei unui actadministrativ aparent legal aparþinândautoritãþii legitime (necontestat potrivitprocedurii legale), ceea ce determinã oconcluzie de lipsã a vinovãþiei.

6.3. Promovarea în baza Legii nr. 554/2004 a unei acþiuni în anularea actuluiadministrativ prin care a fost luatã mãsuratehnico-administrativã însoþitã de o acþiuneîn despãgubiri pentru daunele cauzate ceare a fi soluþionatã potrivit art. 18 alin. 3 dinaceeaºi lege este împiedicatã de multe oriîn materia contenciosului administrativ delipsa procedurii prealabile.

Nu trebuie pierdut din vedere faptul cã,de cele mai multe ori, persoanele sancþio-nate contestã în plângerea contravenþionalãmãsura tehnico-administrativã, fãrã a solicita

expres anularea dispoziþiei, ci doar „resti-tuirea” sumei de bani, acesta fiind scopulmediat al acþiunii lor în justiþie. Dat fiind cãanularea actului administrativ este hotãrâ-toare pentru soluþia instanþei, apreciem cãrespingerea ca inadmisibilã a acþiunii înpretenþii64 pe motiv cã excede proceduriiplângerii contravenþionale este rezultatulîncãlcãrii normelor de procedurã.

Potrivit principiului iura novit curia, judecã-torul nu este þinut de textul de lege indicatde parte, ci trebuie sã aplice acel text delege care corespunde situaþiei de fapt califi-catã juridic de cãtre parte, în mãsura în caresituaþia de fapt este confirmatã de probeleadministrate în cauzã.

În mãsura în care argumentele pãrþilor nusunt subsumate unui petit al acþiunii avândca scop imediat anularea dispoziþiei deridicare, însã din expunerea situaþiei de faptrezultã cã se contestã implicit legalitatea sautemeinicia acesteia, instanþa este obligatãpotrivit art. 129 alin. 4 ºi 5 C.pr.civ. sã lecearã acestora sã prezinte explicaþii, oralsau în scris, precum ºi sã punã în dezba-terea lor orice împrejurãri de fapt ori de drept,chiar dacã nu sunt menþionate în cerere cuprivire la situaþia de fapt ºi motivarea îndrept. Judecãtorii au îndatorirea sã stãruie,prin toate mijloacele legale, pentru a preveniorice greºealã privind aflarea adevãrului încauzã, pe baza stabilirii faptelor ºi prinaplicarea corectã a legii, în scopul pronun-þãrii unei hotãrâri temeinice ºi legale.

Aºa fiind, nu este exclus ca, în anumitecircumstanþe, refuzul opus de jurisdicþiilenaþionale chemate sã se pronunþe în ultimãinstanþã sã aducã atingere principiuluiechitãþii procedurii, astfel cum este enunþatde art. 6 par. 1 din Convenþie, în specialatunci când un astfel de refuz apare ca fiindatins de arbitrariu (cauza Coëme ºi alþiic. Belgiei,65, par. 114 ºi cauza Wynen c.Belgiei,66 par. 41).

64 Tribunalul Bucureºti – Secþia a IX-a Contencios Administrativ ºi Fiscal, decizia civilã nr. 3534 din 16.11.2009,definitivã ºi irevocabilã, nepublicatã.

65 CEDO, cauza Coëme ºi alþii c. Belgiei, cererile nr. 32492/96, 32547/96, 32548/96, 33209/96 ºi 33210/96,hotãrârea din 22 iunie 2000, CEDH 2000-VII.

66 CEDO, cauza Wynen c. Belgiei, cererea nr. 32576/96, hotãrârea din 5 noiembrie 2002, CEDH 2002VIII.


Respingând ca inadmisibilã cerereareclamantului pe motiv cã nu se poateanaliza în cadrul plângerii contravenþionalemãsura tehnico-administrativã a ridicãriivehiculului – contrar jurisprudenþei instan-þelor care s-au pronunþat pe fondul acestuigen de acþiuni, fie în sensul admiterii, fie însensul respingerii -, este imperios necesarsã se dovedeascã existenþa unei cãi efectiveîn dreptul intern.

Or, jurisprudenþa instanþelor de conten-cios administrativ de a respinge cainadmisibile cererile de chemare în judecatãpentru lipsa plângerii prealabile (a se vedeapct. 4.5.5. al studiului) ºi faptul cã dupãtermenul de 30 de zile prevãzut de art. 7din Legea nr. 554/2004 orice plângereprealabilã este, de regulã, tardiv formulatã67

ar fi de naturã a conduce la o încãlcare aart. 6 din Convenþia Europeanã a DrepturilorOmului. Facem trimitere în acest sens la pct.5.2. al studiului, unde se poate constata cãjurisprudenþa Curþii europene nu a fosttranºantã pentru a ne putea aºtepta la osoluþie identicã într-o cauzã sensibil diferitã,datã fiind miza procesului – pretinsul dreptde creanþã, iar în dreptul intern ineficacitatearecursului în contencios administrativ arputea rezulta din jurisprudenþa neunitarã,inclusiv în ceea ce priveºte unele condiþiide admisibilitate a acþiunii (a contrario, cauzaVan Oosterwijck c. Belgiei68).

7. Concluzii ºi remedii propuse

Curtea europeanã a reþinut în mod con-stant cã interpretarea legislaþiei interneincumbã în primul rând autoritãþilornaþionale, în special curþilor ºi tribu-nalelor, ºi cã nu este în mãsurã sã iden-tifice erorile de fapt sau de drept pretins

a fi fost comise de o jurisdicþie internã,cu excepþia cazului în care ar fi pututaduce atingere unor drepturi ºi libertãþiprotejate de Convenþie (cauza GarciaRuiz c. Spaniei,69 par. 28).

Apreciem cã dispoziþiile O.U.G. nr. 195/2002 sunt clare ºi previzibile în sensul cãmãsura tehnico-administrativã a ridicãrii unuivehicul poate fi contestatã în cadrul plângeriicontravenþionale, chiar dacã este luatãprintr-un act separat de procesul-verbal deconstatare ºi sancþionare a contravenþiei,date fiind dispoziþiile speciale ale legislaþieirutiere în privinþa cãii de atac ºi strânsalegãturã dintre mãsurile cu caractercontravenþional aplicate de agentul de poliþierutierã (sancþiuni principale, complementaresau simple mãsuri tehnico-administrative).

Din punct de vedere procesual civil,capãtul de cerere privind despãgubiri avândca obiect suma reprezentând contra-valoarea ridicãrii, transportului ºi depozitãriivehiculului, fiind sub 500.000 de lei este decompetenþa judecãtoriei conform art. 1 alin.1 C.pr.civ. Aceastã sumã nu se solicitã a firestituitã în cadrul capãtului de cerere avândca obiect plângere contravenþionalã, ciprintr-un capãt de cerere distinct, întemeiatde regulã pe rãspunderea civilã delictualãsau plata nedatoratã, fiind posibilã ºi chiaroportunã judecarea cererilor în cadrulaceluiaºi dosar.

De altfel, procedura contravenþionalã emult mai accesibilã unei persoane obiºnuite,având cunoºtinþele juridice minime ºi carede cele mai multe ori nu beneficiazã deasistenþã juridicã, dar care în cuprinsulacþiunii introductive contestã – prin formu-larea proprie – mãsura ridicãrii vehicululuiºi solicitã restituirea sumei de bani achitate.Nu este de pierdut din vedere cã petitul

67 Decizia nr. 710 din 26 mai 2009 a Curþii de Apel Alba Iulia, Secþia de contencios administrativ ºi fiscal,publicatã în Jurisprudenþa Curþii de Apel Alba Iulia; decizia nr. 2670 din 19 mai 2009 a Înaltei Curþi de Casaþieºi Justiþie - Secþia de contencios administrativ ºi fiscal pronunþatã în dosarul nr. 9394/301/2007, decizia nr.1297 din 10 martie 2009 a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie - Secþia de contencios administrativ ºi fiscalpronunþatã în dosarul nr. 29455/3/2006, decizia nr. 632 din 6 februarie 2009 a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie- Secþia de contencios administrativ ºi fiscal pronunþatã în dosarul nr. 816/45/2007 (www.scj.ro).

68 Anterior citatã.69 CEDO, cauza Garcia Ruiz c. Spaniei, cererea nr. 30544/96, hotãrârea din 21 ianuarie 1999, CEDH 1999-I.


cererii de chemare în judecatã are a fianalizat de Curtea europeanã, care ar puteareþine cã interpretarea datã de instanþainternã în sensul cã s-a solicitat doarrestituirea sumei de bani fãrã a se solicitaanularea mãsurii ridicãrii este greºitã ºi l-alipsit pe reclamant de accesul la o instanþã.

Dat fiind cã invocarea unei excepþii denelegalitate a unui act administrativ nu estecondiþionatã de urmarea procedurii preala-bile, apreciem cã în cadrul unei acþiuni înpretenþii de drept comun poate fi contestatpe cale de excepþie actul administrativ carea stat la baza ridicãrii vehiculului. Potrivit art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 legalitateaunui act administrativ unilateral cu caracterindividual, indiferent de data emiterii

acestuia, poate fi cercetatã oricând în cadrulunui proces, pe cale de excepþie, din oficiusau la cererea pãrþii interesate.

În final, apreciem cã în mãsura în carese vor lua mãsuri de unificare a practiciijudiciare cu caracter obligatoriu (legislativesau prin intermediul unui recurs în interesullegii), se impune a se stabili competenþaexclusivã a judecãtoriei, ca instanþã decontencios administrativ specialã conformO.G. nr. 2/2001, de a soluþiona contestaþiileîmpotriva mãsurilor tehnico-administrative.

În prezent, susþinem admisibilitateacelorlalte cãi de atac pentru a nu încãlcadreptul de acces la instanþã, garantat de art.21 din Constituþie ºi de art. 6 din ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului.


La data de 25 ianuarie 2011, CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a pronunþathotãrârea sa în cauza Iorga ºi alþii împotrivaRomâniei. Hotãrârea a rãmas definitivã ladata de 25 aprilie 2011.

Instanþa europeanã a constatat încãl-carea articolului 2 din Convenþia Europeanãa Drepturilor Omului, care garanteazãdreptul la viaþã, atât sub aspect material, câtºi procedural.

În fapt, reclamanþii Iorga Bãnicã, IorgaNicolae ºi Elena Deloiu au invocat încãl-carea articolului menþionat, arãtând faptulcã autoritãþile naþionale nu au luat toatemãsurile necesare pentru a proteja viaþafiului ºi, respectiv, a fratelui lor, Iorga Mihai,ºi nici nu au efectuat o anchetã efectivã înlegãturã cu cauzele decesului acestuia.

În hotãrârea sa, Curtea a reþinut cã IorgaMihai a fost introdus la data de 12 martie2002 în arestul Inspectoratului Judeþean

Prahova în vederea executãrii unei pedepsede închisoare contravenþionalã de 40 zile,aplicatã de instanþa judecãtoreascã prinînlocuirea amenzii în cuantum de 800.000lei vechi (aproximativ 20 EUR la datafaptelor), pe care acesta nu o plãtise.

Înainte de a fi încarcerat, Iorga Mihai afost supus unui control medical, în urmacãruia s-a stabilit cã acesta prezenta untraumatism cerebral vechi ºi un hematommediu la nivelul toracelui, aflându-se într-ostare accentuatã de confuzie. Totodatã, s-areþinut cã Iorga Mihai consuma în cantitãþimari ºi în mod frecvent bãuturi alcoolice,apreciindu-se însã cã, în ciuda acestoraspecte, acesta este apt de a fi încarcerat.

La data de 13 martie 2002, la o zi dupãce a început regimul de detenþie, Iorga Mihaia suferit o crizã de sevraj alcoolic, mediculI.P.J. Prahova prescriindu-i un tratamentanticonvulsiv. Medicamentele i-au fostadministrate de cãtre codeþinuþi ºi gardieni.

Iorga Mihai a fost încarcerat iniþial încamera nr. 36, alãturi de alte 14 persoanearestate sau condamnate pentru sãvârºireaunor infracþiuni grave, de violenþã (tâlhãrie,omor sau viol). Acesta a fost lovit de ºefulde camerã D.F., condamnat la pedeapsaînchisorii de patru ani pentru ºantaj, ºi deceilalþi codeþinuþi, fãrã ca gardienii, plasaþiîn imediata apropiere a celulei sã intervinãîn acest incident.

Cauza Iorga ºi alþii împotriva României –Decesul în penitenciar a unui deþinut condamnat la pedeapsa

închisorii contravenþionale

Autor: Mãdãlina MorariuCategorie: Hotãrâri importante

Încãlcarea articolului 2 din Convenþie sub aspect material – supraveghere defectuoasãimputabilã gardienilor ºi neacordarea îngrijirilor medicale cu diligenþã sporitã.

Încãlcarea articolului 2 din Convenþie sub aspect procedural – anchetã inefectivã realizatãde parchetul militar, finalizatã cu neînceperea urmãririi penale faþã de cadrele militare dinarestul I.P.J. Prahova; anchetã realizatã de parchetul civil, finalizatã cu condamnareacodeþinutului, recunoscut ca unic vinovat cu privire la decesul victimei.


În urma leziunilor suferite, Iorga Mihai afost prezentat în noaptea de 15/16 martie2002 la Spitalul Judeþean Ploieºti, unde s-aconstatat faptul cã acesta prezentanumeroase echimoze la nivelul toracelui, alfeselor ºi al ochilor. Cu toate acestea ºi înabsenþa efectuãrii unei examinãri neuro-logice sau a unei encefalograme, reco-mandate de medici, în cursul zilei de 16martie 2002, Iorga Mihai a fost readus înarest, fiind încarcerat în camera nr. 3, undeºef de celulã era D.V., condamnat pentruomor la pedeapsa de nouã ani închisoare,fratele ºefului de camerã din celula nr. 36.

În hotãrârea Curþii s-a reþinut cã alegereaacestei celule a fost destinatã protejãrii luiIorga Mihai, având în vedere numãrul marede deþinuþi încarceraþi în acea camerã dedetenþie ºi asigurarea rolului de planton înpermanenþã.

Imediat dupã introducerea sa în cameranr. 3, Iorga Mihai a fost lovit de D.V. ºi decãtre alþi deþinuþi, fãrã ca gardienii sãintervinã în acest incident, deºi cameraacestora era plasatã în imediata apropierea celulei nr. 3.

În urma leziunilor suferite, Iorga Mihai arãmas imobilizat sub pat, aflându-se într-ostare de inconºtienþã. În ziua urmãtoare,acesta a avut nevoie de ajutorul altor doicodeþinuþi pentru a se prezenta la apel, fiindulterior lovit din nou de D.V. ºi introdus cuforþa sub pat. Totodatã, din declaraþiilecodeþinuþilor a rezultat cã D.V. i-a administratmedicamentele lui Iorga Mihai pentru a-icalma crizele de sevraj, urmând instruc-þiunile gardienilor în acest sens.

Pe parcursul întregii zile de 16 martie2002, Iorga Mihai s-a aflat într-o stare desomnolenþã profundã, stând culcat, avândprobleme respiratorii ºi prezentând culoarecianoticã la nivelul feþei. Gardienii au deschisde mai multe ori uºa celulei, întrebându-l peD.V. dacã Iorga Mihai se simþea bine.Acesta le-a rãspuns cã „l-a calmat”, aspectcare a stârnit amuzamentul acestora, carenu au verificat afirmaþiile ºefului de celulã.

În noaptea de 16/17 martie 2002, IorgaMihai a rãmas imobilizat în aceeaºi poziþie,

fãrã ca nimeni sã se îngrijoreze cu privire lasituaþia sa ºi fãrã a primi îngrijiri medicale.

Abia în dimineaþa zilei de 17 martie 2002s-a procedat la transferarea acestuia laSpitalul de Urgenþã din Ploieºti, unde mediciiau reþinut cã Iorga Mihai prezenta multiplecontuzii hemoragice ºi fracturi la nivelulcutiei craniene, precum ºi edem cerebraldifuz. Având în vedere gravitatea leziunilor,acesta a fost transferat la Spitalul deUrgenþã Floreasca din Bucureºti, unde IorgaMihai a decedat la data de 21 martie 2002.

Raportul de autopsie a concluzionat cãdecesul lui Iorga Mihai a intervenit ca urmarea loviturilor repetate aplicate victimei cu uncorp dur, lovituri care puteau data din 16martie 2002.

Parchetul Militar Ploieºti a început urmã-rirea penalã din oficiu pentru a stabili cauzeledecesului lui Iorga Mihai ºi persoaneleeventual responsabile.

Prin rezoluþia nr. 171/P/2002 din 27 iunie2002, Parchetul Militar Ploieºti a dispusneînceperea urmãririi penale faþã de maimulþi angajaþi ai I.P.J. Prahova (gardieni ºimediul unitãþii), cadre militare active la dataevenimentelor, apreciind cã neregulileevidenþiate în activitatea acestora (plasareanumitului Iorga Mihai într-o celulã în carese aflau persoane arestate preventiv saucondamnate, pasivitatea medicilor ºi agardienilor cu privire la starea de sãnãtatea acestuia), deºi puteau determina anga-jarea rãspunderii disciplinare a acestora, nuîntruneau elementele constitutive ale infrac-þiunii de neglijenþã în serviciu – medic ºiagenþi, respectiv ale infracþiunii de cãlcarede consemn în cazul agenþilor.

Astfel, parchetul a reþinut cã faptele aufost determinate de elemente obiective –suprapopularea carceralã la nivelul arestuluiI.P.J. Prahova (peste 200 persoane încar-cerate în încãperi cu o capacitate maximãde 90 persoane) ºi nerespectarea de cãtreadministraþia penitenciarului a dispoziþiilorordinului nr. 0901 din 10 mai 1999 alMinistrului de Interne privind organizarea ºifuncþionarea locurilor de reþinere ºi arest, însensul nesocotirii indicaþiei ca persoanele


sancþionate contravenþional ºi fie deþinuteseparat de cele arestate preventiv saucondamnate, precum ºi a regulamentului deordine interioarã.

Totodatã, s-a reþinut cã la data intro-ducerii în arest a victimei Iorga Mihai, în arestse mai aflau patru persoane sancþionatecontravenþional, din care douã erau femei,situaþie ce fãcea imposibilã asigurarea unuispaþiu necesar acestora, având în vedereºi protocolul existent între Ministerul Justiþieiºi Ministerul de Interne cu privire la transfe-rarea în penitenciar a persoanelor sancþio-nate contravenþional.

Parchetul a statuat cã fenomenul desupraveghere este de naturã a face dificilãsupravegherea corespunzãtoare a tuturorcamerelor de arest, fapt ce s-a materializatîn incidentul violent soldat cu decesuldeþinutului Iorga Mihai.

Prin urmare, parchetul militar a apreciatcã, sub aspectul infracþiunii de neglijenþã înserviciu, nu s-a probat o legãturã cauzalãdirectã între eventualele acþiuni/inacþiuni alecadrelor implicate ºi producerea cu intenþiea leziunilor suferite de victimã, care, audeterminat decesul acesteia. În cauzã, nus-a reþinut nici culpa medicalã, care sãîntruneascã elementele constitutive aleinfracþiunii de neglijenþã în serviciu.

Sub aspectul infracþiunii de cãlcare deconsemn, parchetul a stabilit cã elementeleconstitutive ale acesteia nu sunt întrunitepentru cadrele militare cu atribuþii desupraveghere, întrucât din fiºa postului ºiconsemnul particular nu rezultã obligaþiilece au fost omise în activitate.

Concluzia parchetului militar a constat înaceea cã „decesul numitului Iorga Mihai s-aprodus ca urmare a unei fapte sãvârºite cuintenþie ce a fost, însã, favorizatã de o seriede abateri disciplinare, ce nu au însã efi-cienþã cauzalã directã sub forma vinovãþieipenale”.

Parchetul de pe lângã Tribunalul Prahoval-a trimis în judecatã pe inculpatul D.V.pentru sãvârºirea infracþiunii de omordeosebit de grav prin rechizitoriul nr. 359/P/2002 din 28 noiembrie 2002.

Prin sentinþa penalã nr. 167/2002 aTribunalului Hunedoara, astfel cum aceastaa fost modificatã prin exercitarea cãilor deatac, s-a dispus condamnarea inculpatuluiD.V. la pedeapsa închisorii de 16 ani pentrucomiterea infracþiunii de omor deosebit degrav, reþinându-se cã acþiunile acestuia audus la decesul numitului Iorga Mihai.

Sub aspectul laturii civile, D.V. a fostobligat la plata sumelor de 16,6 milioaneROL cu titlu de prejudiciu material pentrucheltuieli de înmormântare ºi de 400milioane ROL cu titlu de daune morale.Pãrþile civile nu au obþinut plata acestorsume.

În hotãrârea sa, Curtea a reþinut cã, dindeclaraþiile mai multor codeþinuþi ai lui IorgaMihai, a reieºit cã gardienii au dovedit lipsãde diligenþã în privinþa situaþiei acestuia, fãrãa intra în celulã ºi fãrã a verifica stareaacestuia, mulþumindu-se cu aprecierileºefului de celulã, D.V. Unul dintre codeþinuþia indicat cã Iorga Mihai a fost încarcerat înmod intenþionat în celula nr. 3 pentru caviolenþele la care a fost supus sã nu fieauzite la nivelul arestului I.P.J. Prahova.

Totodatã, un alt deþinut a precizat cã toatezgomotele de intensitate medie din cadrulcelulei nr. 3 puteau fi auzite cu uºurinþã degardieni, zidul dintre camera acestora ºicelulã fiind prevãzut cu un grilaj simplu.

De asemenea, codeþinuþii lui Iorga Mihaiau indicat cã D.V. a primit instrucþiuni dinpartea gardienilor cu privire la modalitateade administrare a medicamentelor, bãnuindcã aceºtia i-au permis lui D.V. sã deþinãobiecte susceptibile de a provoca moarteaunei persoane (foarfece ºi ciocan).

Instanþa de control european a reþinut cãreclamanþii, rudele defunctului Iorga Mihai,nu au fost informaþi cu privire la soluþiapronunþatã de Parchetul Militar. S-a reþinut,de asemenea, cã la data de 2 iulie 2002,procurorul militar ºef adjunct al secþieiparchetelor militare a redactat un raport,menþionând confirmarea, în principiu, asoluþiei de neîncepere a urmãririi penale,reþinând totodatã cã rezoluþia din 27 iunie2002 era sumarã, ambiguã ºi prost


redactatã, prezentând deficienþe de moti-vare.

Raportul propunea ºi informarea minis-trului de interne cu privire la deficienþeleconstatate la nivelul arestului I.P.J. Prahovaîn vederea adoptãrii mãsurilor necesarepentru evitarea situaþiilor similare.

Printr-o notã din octombrie 2002,procurorul militar ºef adjunct al secþieiparchetelor militare a informat ministrul deinterne cu privire la rezultatul anchetei,referitor la deficienþele constatate la nivelularestului I.P.J. Prahova, în sensul supra-populãrii carcerale ºi a nerespectãriiordinului nr. 0901 din 10 mai 1999 alMinistrului de Interne. Totodatã, s-a subliniatcã la data de 18 martie 1996, un alt deþinutcare executa o pedeapsã la închisoarecontravenþionalã în arestul I.P.J. Prahova adecedat, ca urmare a agresiunilor comisede codeþinuþi.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatatîncãlcarea articolului 2 din Convenþie subaspect material, reþinând cã autoritãþilepenitenciare cunoºteau situaþia dedependenþã alcoolicã a lui Iorga Mihai ºiputeau prevedea în mod rezonabilconsecinþele încetãrii consumului dealcool, element esenþial cu privire laîncarcerarea într-o celulã sau în alta.

Or, în acest context, autoritãþile peniten-ciare au ales sã îl plaseze pe numitul IorgaMihai într-o celulã suprapopulatã, pe careacesta trebuia s-o împartã cu alþi deþinuþicondamnaþi pentru infracþiuni de violenþã,încãlcând în mod conºtient dispoziþiileordinului nr. 0901 din 10 mai 1999 alMinistrului de Interne.

Autoritãþile penitenciare aveau cu atât maimult obligaþia de protecþie a deþinutului IorgaMihai, cu cât simptomele sevrajului alcoolics-au manifestat din a doua zi a detenþieisale, fapt ce impunea atenþie ºi supra-veghere sporite din partea acestora.

Omisiunea autoritãþilor de a-l prezenta peIorga Mihai la examinãrile medicale despecialitate (examinare neurologice sauencefalogramã, recomandatã de medici),precum ºi delegarea administrãrii medica-

mentelor de cãtre codeþinuþi au ridicat, înopinia Curþii, dubii serioase cu privire larespectarea obligaþiei de protecþie a vieþiinumitului Iorga Mihai, aflat în custodiastatului, în sensul acordãrii îngrijirilormedicale necesare cu maximum dediligenþã.

Curtea a reþinut maniera defectuoasã desupraveghere a lui Iorga Mihai de cãtreagenþii de pazã, apreciind cã o simplã vizitãde cãtre aceºtia în interiorul celulei în ziuade 16 martie 2002 nu excede atribuþiilor debazã ale gardienilor ºi ar fi putut conduce laevitarea decesului victimei.

Or, agenþii s-au limitat doar la verificareasituaþiei victimei prin intermediul ºefului decelulã, în condiþiile în care s-ar fi impus oatenþie sporitã din partea acestora, þinândcont cã acesta fusese deja agresat de cãtrecodeþinuþii din celula în care fusese anteriorîncarcerat, fiindu-i totodatã administratesedative, de naturã sã îi slãbeascãcapacitatea de a se autoapãra.

De asemenea, Curtea a subliniat cãsuprapopularea carceralã existentã la acelmoment în arestul I.P.J. Prahova nu îidispensa pe gardieni în niciun fel de obligaþiade a asigura o supraveghere efectivã, cuatât mai mult cu cât în 1996 se petrecuseun deces al unei persoane condamnate laînchisoare contravenþionalã în condiþiisimilare.

Instanþa europeanã a constatat încãl-carea articolului 2 din Convenþie ºi subaspect procedural, statuând cã anchetadesfãºuratã de autoritãþile naþionale nua fost efectivã.

Astfel, Curtea a reþinut cã, în esenþã, s-aconstatat vinovãþia exclusivã a deþinutuluiD.V., condamnat pentru omor deosebit degrav, faþã de agenþii de pazã ºi mediculunitãþii penitenciare nefiind începutã urmã-rirea penalã. Instanþa de control europeana subliniat cã simplul fapt al condamnãriiunei persoane particulare pentru decesul luiIorga Mihai nu poate fi apreciat ca fiindsuficient pentru constatarea îndeplinirii decãtre stat a obligaþiei procedurale prevãzutede articolul 2 din Convenþie, în condiþiile în


care persoana decedatã se afla în custodiasa.

În primul rând, s-a reþinut absenþaindependenþei anchetei cu privire la agenþiºi medicul unitãþii penitenciare, având învedere cã aceasta a fost derulatã deprocurori ai parchetului militar, supuºiprincipiului subordonãrii ierarhice ºi avândstatutul privilegiat de cadre militare (a sevedea, pentru detalii, hotãrârea din 5octombrie 2004 din cauza Barbu Anghe-lescu împotriva României).

În al doilea rând, Curtea a subliniat cãabsenþa informãrii rudelor victimei cu privirela rezultatul anchetei desfãºurate împotrivagardienilor, a medicului unitãþii ºi a celorlalþicodeþinuþi ai lui Iorga Mihai, a reprezentat oingerinþã a autoritãþilor în dreptul acestorade a utiliza cãile de recurs disponibile la nivelnaþional.

Instanþa europeanã a apreciat cãreclamanþii nu au beneficiat de posibilitatearealã ºi efectivã de a contesta soluþia deneîncepere a urmãririi penale faþã de gar-dieni ºi medic ºi nici de a repune în discuþieaceste aspecte cu ocazia soluþiei pronunþateîn materie penalã faþã de D.V., având învedere calitatea acestora de pãrþi civile ºidispoziþiile legale în vigoare la momentulevenimentelor.

Curtea nu a fost convinsã de argumentulGuvernului cu privire la transmitereainformãrii de cãtre parchet a ministrului deinterne referitor la situaþia constatatã încadrul arestului I.P.J. Prahova.

În ceea ce priveºte posibilitatea recla-manþilor de a formula acþiune civilã împotrivagardienilor ºi a medicului unitãþii peniten-ciare, în temeiul dispoziþiilor articolelor998-1000 Cod civil, Curtea a apreciat cã oastfel de acþiune ar fi avut ºanse mari sã fiesortitã eºecului, având în vedere circum-stanþele concrete ale cauzei ºi, în special,motivarea deciziei din 14 ianuarie 2005 aÎnaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, din carea rezultat cã singurul vinovat de producereadecesului lui Iorga Mihai a fost deþinutul D.V.

Cu titlu de satisfacþie echitabilã, Curteaa acordat reclamanþilor suma de 35.000EUR pentru daune morale ºi 3.600 EURpentru cheltuieli de judecatã.

Situaþia în speþã apare ca fiind gravã nunumai în virtutea condamnãrii victimei lapedeapsa închisorii contravenþionale, ciavând în vedere atitudinea lipsitã dediligenþã a autoritãþilor înainte ºi dupãproducerea decesului, sub aspectulobligaþiilor materiale ºi procedurale ce leincumbau.


I. Principiu ºi evoluþie jurisprudenþialã

Dreptul acuzatului de a se confrunta înmod direct cu acuzatorii sãi exista încã dinperioada Dreptului Roman. GuvernatorulFestus, discutând despre tratamentul potrivitpentru un prizonier, ar fi spus cã nu estecaracteristic romanilor sã trimitã un om lamoarte, înainte ca acesta sã se fi întâlnit

faþã în faþã cu acuzatorii sãi ºi înainte caacesta sã aibã posibilitatea sã se apereîmpotriva acuzaþiilor.70

În perioada contemporanã, posibilitateaacuzatului de a se confrunta cu martoriiacuzãrii este recunoscut atât în dreptul desorginte anglo-saxonã cât ºi în dreptulcontinental.

În Regatul Unit, orice declaraþie care nueste datã de cãtre martor printr-o depoziþieoralã este numitã hearsay ºi este, înprincipiu, inadmisibilã în procesele penale.De la aceastã regulã existã excepþii, cum arfi atunci când martorul a decedat, estebolnav, nu poate fi gãsit sau este absentdin cauza temerii71, caz în care declaraþiadatã în faþa organelor de anchetã va fi cititãde cãtre judecãtor juraþilor.

Citirea declaraþiilor date în timpul urmãririi penale ºi dreptulacuzatului de a interoga martorii acuzãrii. cauza Al-Khawaja ºi

Tahery c. Regatul Unit

Autor: Victor ConstantinescuCategorie: Hotãrâri relevante

Existenþa unui motiv întemeiat pentru absenþa martorului este o întrebare preliminarãcare necesitã un rãspuns înainte de a se analiza dacã declaraþia martorului este temeiulexclusiv sau determinant pentru pronunþarea condamnãrii. Atunci când o declaraþie datã înfaza urmãririi penale este cititã în ºedinþã publicã, fãrã ca martorul sã dea declaraþia oral înfaþa instanþei (hearsay/ouï-dire) iar aceastã declaraþie fundamenteazã în mod exclusiv saudeterminant soluþia de condamnare, nu va rezulta într-o automatã încãlcare a art. 6 parag. 1.Însã, din cauza riscului admiterii unui asemenea mijloc de probã, vor trebui sã existe suficientegaranþii procedurale care sã contrabalanseze riscul, printre care mãsuri care sã permitã oevaluare echitabilã ºi justã a gradului de încredere în mijlocul de probã respectiv.

The requirement that there be a good reason for admitting the evidence of an absentwitness is a preliminary question which must be examined before any consideration is givenas to whether that evidence was sole or decisive. Where a hearsay statement is the sole ordecisive evidence against a defendant, its admission as evidence will not automatically resultin a breach of Article 6 § 1. Because of the dangers of the admission of such evidence theremust be sufficient counterbalancing factors in place, including measures that permit a fairand proper assessment of the reliability of that evidence to take place.

70 Curtea Supremã a Statelor Unite, Coy v. Yowa, 487 U.S. 1012 (1988)


În sistemul nord-american, Curtea deJustiþie a Statelor Unite a pãstrat o linie multmai strictã decât cea britanicã, tranºândproblema extrem de clar prin voceajudecãtorului Scalia: „A înlãtura confruntareapentru cã declaraþia este de încredere, estecam la fel cu a înlãtura procesul penal pentrucã acuzatul este în mod evident vinovat”72

(Referindu-se aici la posibilitatea admiteriideclaraþiei dacã aceasta prezintã indicii cãar fi de încredere). Aºadar, atunci când estevorba de proba testimonialã, al ªaseleaAmendament73 cere ceea ce este necesarîn common law: imposibilitate de prezentare[a martorului] ºi posibilitate anterioarã deconfruntare.74

Convenþia Europeanã a DrepturilorOmului recunoaºte prin art. 6 parag. 3 lit. ddreptul acuzatului de a întreba sau de asolicita audierea martorilor acuzãrii.

În aplicarea acestui articol, Curtea astatuat în numeroase rânduri cã, în principiu,toate mijloacele de probã aduse împotrivaacuzatului trebuie sã fie administrate înprezenþa sa ºi în ºedinþã publicã, în vedereaunei dezbateri contradictorii. Curtea a admiscã pot fi fãcute excepþii de la aceastã regulã,însã nu trebuie sã se încalce dreptul deapãrare al acuzatului, care presupune cãacuzatul sã aibã posibilitatea realã ºi adec-vatã de a contesta declaraþiile martorului ºide a îi pune întrebãri, fie la momentul în caremartorul dã declaraþia fie la un momentulterior.75

În legãturã cu imposibilitatea audieriimartorului sau refuzul martorului de a dadeclaraþii, Curtea a reþinut cã instanþele

naþionale pot sã foloseascã declaraþiilemartorilor din timpul urmãririi penale numaiatunci când existã un motiv întemeiat pentrulipsa martorului ºi atunci când condamnareanu este întemeiatã exclusiv sau de omanierã determinantã pe declaraþiamartorului care nu a putut fi interogat decãtre acuzat. (aºa numita „sole or decisiverule”)76. Curtea utilizeazã regula „exclusivsau determinant” atât în materia martoriloranonimi cât ºi în aceea a agenþilor infiltraþi.77

II. Problema de drept

În cauza Al-Khawaja ºi Tahery c.Regatul Unit78 instanþa europeanã a avutde rãspuns la întrebarea dacã regula„exclusiv sau determinant” este unaabsolutã. Altfel spus, atunci când ocondamnare se întemeiazã în mod exclusivsau determinant pe declaraþia unui martorpe care acuzatul nu a putut sã îl confrunte,va gãsi Curtea în mod automat o încãlcarea dreptului la un proces echitabil prevãzutde art. 6 parag. 1 din Convenþie?

Având în vedere frecvenþa utilizãrii regulii„exclusiv sau determinant” de cãtre Curte,întrebarea este una de substanþã, dupã cumse poate observa ºi din modul de abordareal Curþii care plaseazã în introducereahotãrârii o trecere în revistã a 8 sistemediferite de drept întemeiate pe common law.

III. Situaþiile de fapt ºi procedura înfaþa instanþelor naþionale

În legãturã cu reclamantul Al-Khawaja,Curtea a reþinut cã acesta este medic ºi cã

71 În acest ultim caz, judecãtorul trebuie sã fie convins cã proba ar trebui admisã în interesul înfãptuiriijustiþiei – Criminal Justice Act 2003, art. 114 ºi 116

72 Curtea Supremã a Statelor Unite, Crawford v. Washington, 541 U.S. 36, 62 (2004)73 Amendamentul 6 al Constituþiei Statelor Unite: „În toate procesele criminale, acuzatul se va bucura de

dreptul […] de a fi confruntat cu martorii aduºi împotriva sa”74 Idem nr. 375 CEDO, Luca c. Italiei, hotãrârea din data de 27 februarie 200176 CEDO, Doorson c. Olandei, hotãrârea din data de 24 martie 1996, parag. 7677 Pentru mai multe detalii, a se vedea Ovidiu Predescu, Mihail Udroiu – Protecþia Europeanã a Drepturilor

Omului ºi procesul penal român, Editura C.H. Beck, 2008, pag. 755 – 759 ºi Carla Anghelescu – Dreptul de asolicita audierea martorilor ca garanþie proceduralã a dreptului la un proces echitabil în Revista ForumulJudecãtorilor nr. 3/2011, pag. 174 - 190

78 CEDO, cererile nr. 26766/05 ºi 22228/06, hotãrârea din data de 15 decembrie 2011 (Marea Camerã)


a fost acuzat de 2 infracþiuni de agresiunesexualã („indecent assault”) asupra a douãpaciente, ST ºi VU, în timp ce ele se aflausub efectul hipnozei. Una dintre femei, ST,pentru motive nelegate de agresiune, s-asinucis înainte de începerea procesului. Cutoate acestea, ST a dat o declaraþie la poliþiecu câteva luni dupã comiterea agresiunii. Deasemenea, ST a povestit despre agresiuneºi celor douã prietene ale sa sale, BF ºi SH.

Într-o fazã preliminarã a procesului a fostluatã în considerare de cãtre instanþã admi-sibilitatea declaraþiei lui ST ºi citirea eijuraþilor. Judecãtorul a considerat cã aceastãdeclaraþie este una crucialã pentru acuzare.Totodatã, apreciind asupra posibilitãþii acu-zatului de a combate declaraþia, judecãtorula considerat cã reclamantul însuºi poate sãdeclare asupra celor întâmplate, vor fichemate de asemenea cele douã prieteneale victimei pentru a fi audiate, existândinadvertenþe între declaraþiile lui ST ºi celeale prietenelor ei. De asemenea, un expertva fi audiat de cãtre instanþã asupra percep-þiei denaturate pe care poate sã o aibã opersoanã hipnotizatã.

Din toate acestea, judecãtorul aconcluzionat cã declaraþia datã în faþa poliþieipoate fi cititã juraþilor, apreciind cã acuzatulare suficiente modalitãþi de a combatedeclaraþia lui ST.

Dupã citirea declaraþiei în faþa juraþilor ºifinalizarea procesului, judecãtorul a atrasatenþia juraþilor asupra faptului cã ei nu auperceput-o în mod direct pe ST cândaceasta a fãcut declaraþia care le-a fost cititãºi de asemenea, i-a atenþionat cã acuzatulnu a avut ocazia sã îi punã întrebãri.

Reclamantul a fost gãsit vinovat cuunanimitate de voturi. Hotãrârea a rãmasdefinitivã prin respingerea apelului.

În ceea ce-l priveºte pe reclamantulTahery, Curtea a reþinut cã acesta a fostcondamnat pentru vãtãmare corporalã,întrucât ar fi înjunghiat-o în spate pe parteavãtãmatã S. Partea vãtãmatã a declarat cãîn timpul altercaþiei reclamantul a fostîntotdeauna în faþa ei, S învederând cã nul-a vãzut pe reclamant înjunghiindu-o ºi nici

nu l-a vãzut pe acesta îndreptând braþul sprespatele ei, cu scopul de a-o înjunghia. Deasemenea, S a declarat cã reclamantul anegat imediat sãvârºirea faptei ºi l-a ajutatpe S sã se aºeze lângã el ºi i-a acoperitrana.

La locul altercaþiei, mai erau prezente ºialte persoane, dintre care T, un prieten allui S, doi prieteni ai lui T ºi unchiul recla-mantului. La faþa locului toþi cei interogaþiau declarat cã nu au vãzut cine l-a înjunghiatpe S. Cu toate acestea, douã zile mai târziu,T a declarat în faþa organelor de cercetarepenalã cã l-a vãzut pe reclamant cum îl þineape S de gât, ºi ridicând cuþitul l-a înjunghiatpe acesta de douã ori.

În timpul procesului, acuzarea a solicitatca declaraþia lui T sã fie cititã afirmând cãacestuia îi este fricã sã aparã în ºedinþãpublicã. Instanþa a audiat un poliþist, care adepus în sensul cã T ºi reclamantul fãceauparte din comunitatea iranianã, care eraextrem de unitã iar frica martorului eraîntemeiatã. T a fost de asemenea audiat decãtre judecãtor (dar nu ºi de cãtre juraþi) prinintermediul unei reþele audio-video, martoruldeclarând cã îi era teamã pentru el ºi pentrufamilia sa, din cauza telefoanelor ºi vizitelorpe care le-a primit. Nici o ameninþare nu afost însã primitã din partea reclamantului.

Judecãtorul a apreciat cã declaraþia datãîn faþa organelor de cercetare penalã va ficititã juraþilor, reþinând cã este o declaraþiaextrem de importantã iar cã un asemeneamartor este cel mai expus la intimidãri. Deasemenea, apãrarea va putea contestadeclaraþia printr-o altã modalitate decâtconfruntare, respectiv prin declaraþiareclamantului sau a oricãrui alt martor careera prezent la locul faptei.

Dupã administrarea tuturor probelor,judecãtorul a avertizat juraþii asupra faptuluicã aceºtia nu au putut sã îl observe pe Tatunci când a dat declaraþia care a fost cititãºi de asemenea, cã acuzatul a fost privatde posibilitatea de a se confrunta cumartorul. Judecãtorul a arãtat cã martorular fi putut sã combine ceea ce a vãzut ºi sãajungã la o concluzie greºitã ºi totodatã cã


nu existã probe cã martorul ar fi fost intimidatde cãtre reclamant.

Tahery a fost condamnat cu majoritatede voturi. Sentinþa a rãmas definitivã prinrespingerea apelului.

IV. Existenþa unui motiv întemeiatpentru absenþa martorului

Curtea a considerat, atât în jurisprudenþaanterioarã, cât ºi prin hotãrârea MariiCamere pe care o supunem analizei, cãexistenþa unui motiv întemeiat pentru absen-þa martorului este o întrebare preliminarã lacare trebuie rãspuns înainte de a se analizadacã proba este temeiul exclusiv saudeterminant pentru pronunþarea condam-nãrii. Astfel, Curtea a ajuns la concluzia cãexistã o încãlcare a art. 6 parag. 1 ºi 3 lit. ddin Convenþie chiar ºi atunci când proba nua fost singura care a fundamentat condam-narea, dar instanþele naþionale nu au oferitun motiv întemeiat pentru absenþamartorului.79

În cazul în care martorul a decedat,Curtea a reþinut cã pentru ca mãrturia sa sãfie avutã în vedere la pronunþarea soluþiei,trebuie sã fie utilizatã declaraþia sa datãanterior decesului.80

Aplecându-se cu mai mare atenþia asupramotivului de neprezentare a martorului dincauza temerii, Curtea a distins între cazulde teamã cauzatã de ameninþãrileinculpatului ºi teama având o cauzã maigeneralã, respectiv ce s-ar întâmpla dacãmartorul va depune mãrturie la judecatã.

În prima situaþie, Curtea a apreciat cãatunci când teama este rezultatul acþiunilorinculpatului sau al persoanelor care acþio-neazã în numele lui, declaraþia martoruluipoate fi cititã în ºedinþã publicã, fãrã a finevoie de audierea în mod direct a marto-rului ºi fãrã ca inculpatul sã aibã dreptul de

a-i pune întrebãri, chiar ºi în cazul caredeclaraþia este folositã în mod exclusivsau determinant pentru fundamentareasoluþiei de condamnare.81

În a doua situaþie, Curtea a observat cãteama cauzatã de notorietatea inculpatuluisau a complicilor sãi, de pericolul devãtãmare a integritãþii corporale sau depierderi financiare, pot fi relevante pentru astabili dacã un martor va fi sau nu audiat înºedinþã publicã. Cu toate acestea, nu oriceteamã subiectivã va fi consideratãîntemeiatã, instanþa naþionalã trebuind sãanalizeze atât existenþa unor motiveobiective care sã justifice temerea cât ºi aunor mijloace de probã în sprijinul lor.82

De asemenea, în considerarea acestuiultim caz, dacã inculpatul nu a avut ocaziasã fie confruntat cu martorul la o etapaanterioarã, instanþa naþionalã va preferacitirea declaraþiei date în timpul urmãririipenale numai dupã ce va exclude celelaltealternative, cum ar fi asigurarea anonimitãþiimartorului sau oricare altã mãsurã specialãde audiere, considerând cã acestea suntnepotrivite sau imposibile.

V. Regula „exclusiv sau determinant”nu este absolutã

Curtea îºi începe analiza prin a aminti cãdeºi problema absenþei martorului nu esteidenticã cu cea a martorului anonim, ele seîntemeiazã pe acelaºi principiu, întrucâtambele creeazã un dezavantaj pentruinculpat.

Dupã ce face o analizã a argumenteloravansate de cãtre guvernul britanic, Curteaaminteºte cã în jurisprudenþa sa, interpre-tarea art. 6 parag. 3 din Convenþie a fostfãcutã în contextul unei examinãri globale aechitãþii procedurii.83

79 CEDO, Lüdi c. Elveþiei, hotãrâre pronunþatã pe 15 iunie 199280 CEDO, Ferrantelli ºi Santangelo, hotãrârea pronunþatã pe 7 august 199681 CEDO, Al-Khawaja ºi Tahery c. Regatul Unit, hotãrârea din data de 15 decembrie 2011 (Marea Camerã),

parag. 12382 CEDO, Krasniki c. Republicii Cehe, hotãrârea din data de 28 februarie 2006, parag. 80 - 8383 CEDO, Salduz c. Turciei, hotãrârea din data de 27 noiembrie 2008, parag. 50 (Marea Camerã)


În mod tradiþional, atunci când au fostexaminate plângeri sub art. 6 parag. 1,Curtea a realizat o evaluarea globalã asupraechitãþii procedurii, luând în consideraremodul în care garanþiile legale au fostaplicate, maniera în care posibilitãþi proce-durale au fost acordate apãrãrii pentru acontrabalansa dezavantajele acesteia ºimodul în care procesul în mod global a fostcondus de cãtre judecãtor.84

Curtea a decis cã regula „exclusiv saudeterminant” ar trebui aplicatã de o manierãsimilarã, nefiind corect ca atunci cândanalizeazã întrebãri legate de echitate sãaplice aceastã regulã de o manierã infle-xibilã.

Prin urmare, Curtea concluzioneazã cãatunci când o declaraþie datã în faza urmãririipenale este cititã în ºedinþã publicã, fãrã camartorul sã dea declaraþia oral în faþainstanþei (hearsay/ouï-dire)85 iar aceastãdeclaraþie fundamenteazã în mod exclusivsau determinant soluþia de condamnare, nuva rezulta într-o automatã încãlcare a art.6 parag. 1. Cu toate acestea, atunci când ocondamnare este întemeiatã într-un modexclusiv sau determinant asupra declaraþieiunui martor absent, Curtea trebuie sãsupunã procesul unei analize extrem deatente. Din cauza riscurilor admiterii unuiasemenea mijloc de probã, vor trebui sãexiste suficiente garanþii procedurale caresã le contrabalanseze, printre care mãsuricare sã permitã o evaluare echitabilã ºi justãa gradului de încredere în mijlocul de probãrespectiv.

VI. Analiza celor douã cauze conformnoilor principii de interpretare

Curtea va analiza în fiecare cauzãurmãtoarele 3 probleme: (i) dacã eranecesarã admiterea declaraþiilor celor doimartori, ST ºi T; (ii) dacã declaraþiile lornetestate (n.n. în ºedinþã publicã) au fost

temeiul exclusiv sau determinant pentrufundamentarea soluþiei de condamnare; (iii)dacã au existat suficiente elemente decontrabalansare, printre care ºi garanþiiprocedurale puternice, pentru a asigura înfiecare proces, analizat în ansamblu,echitatea procedurii aºa cum aceasta esteînþeleasã în art. 6 parag. 1 ºi 3 lit. d dinConvenþie.

În ceea ce priveºte cauza Al-Khawaja,Curtea s-a bazat pe analiza fãcutã de cãtreinstanþa naþionalã, reþinând cã declaraþia luiST a fost decisivã pentru soluþia decondamnare. Interesul justiþiei era categoricîn favoarea admiterii acestei declaraþii, carea fost datã la poliþie, respectând condiþiilede formã. Veridicitatea declaraþiei erasusþinutã de faptul cã ST s-a plâns celordouã prietene ale sale BF ºi SH despre celeîntâmplate, ºi existau numai inadvertenþeminore între declaraþia lui ST ºi declaraþiileprietenelor ei, care amândouã au fostaudiate în ºedinþã publicã. ªi mai important,Curtea a observat cã existã similitudiniputernice între declaraþia lui ST asuprapretinselor fapte ºi declaraþia celeilalte femeiagresate, VU, neexistând vreo probã caresã indice o conivenþã între cele douã femei.

În cazul unei agresiuni sexuale realizatãde cãtre doctor asupra pacientului sãu, carea avut loc în timpul unei consultaþii privateîn care numai doctorul ºi pacientul erauprezenþi, este greu de imaginat o probã maiconcludentã, mai ales când ceilalþi martoria fost chemat în timpul procesului sã depunãmãrturie, iar aceasta a fost testatã prininterogatoriu.

De asemenea, având în vedere indicaþiiledate de cãtre judecãtorul juraþilor cât ºicelelalte probe aduse de cãtre acuzare însprijinul declaraþiilor lui ST, Curtea aconsiderat cã juraþii au fost în mãsurã sãrealizeze o evaluare echitabilã ºi justãasupra gradului de încredere al declaraþiilorlui ST.

84 CEDO, John Murray c. Regatul Unit, hotãrârea din data de 8 februarie 199685 Din punct de vedere terminologic, nu trebuie confundat termenul hearsay folosit de cãtre Curte cu traducerea

sa uzualã, respectiv din auzite. Noþiunea este una juridicã ºi a fost explicatã în Cap. I parag. 3


Curtea a concluzionat cã au existatsuficiente elemente de contrabalansare ºicitirea declaraþiei lui ST nu a dus la oîncãlcare a art. 6 parag. 1 coroborat cu art.6 parag. 3 lit. d) din Convenþie.86

În privinþa reclamantului Tahery, Curteaa apreciat cã judecãtorul a fãcut suficientedemersuri pentru a analiza existenþa unormotive obiective prind temerea lui T ºi pentrua concluziona cã audierea martorului nupoate fi realizatã nici cu mijloace specialede audiere.

Totodatã, Curtea a observat cã lamomentul interogãrii la faþa locului a celorprezenþi la altercaþie, niciunul dintre ei nu asusþinut cã l-ar fi vãzut pe reclamantînjunghiindu-l pe S, ºi chiar S a declarat cãnu a vãzut cine l-a înjunghiat, deºi iniþial apresupus cã era vorba despre reclamant. Ta fãcut declaraþia sa care se referea lareclamant, la douã zile de la sãvârºireafaptelor, fiind singurul martor care a pretinscã a vãzut fapta. Declaraþia sa, necoroboratãcu alte mijloace de probã, a fost, dacã nusingura, cel puþin cea determinantã adusãîmpotriva reclamantului. A fost cu certitudineo probã cu o mare greutate ºi fãrã eaºansele unei condamnãri s-ar fi redusconsiderabil.

Curtea a concluzionat cã în speþã garan-þiile procedurale nu au putut sã contra-balanseze dificultãþile generate apãrãrii princitirea declaraþiei, având în vedere cã ºi însituaþia în care reclamantul ar fi dat odeclaraþie în care nega acuzaþiile, acesta eraîn imposibilitate de a verifica veridicitatea ºigradul de încredere al declaraþiei lui T prininterogatoriu. În cele din urmã, T era singurulmartor care ar fi fost dispus sau capabil sãspunã ceea ce a vãzut. Apãrarea nu a fostîn mãsurã sã cheme nici un alt martor pentrua contrazice declaraþia datã în timpulurmãririi penale.

Celãlalt mijloc de probã era declaraþiavictimei S, care nu ºtia cine l-a înjunghiat,

deºi iniþial a presupus cã era vorba de recla-mant. Declaraþia sa era o probã indirectãcu privire la acþiunea de înjunghiere, întrucâtvictima a declarat numai asupra existenþeialtercaþiei ºi asupra acþiunilor reclamantuluidupã înjunghiere. Deºi se corobora într-ooarecare mãsurã cu declaraþia lui T,declaraþia lui S putea sã aducã cel mult unsprijin indirect acuzaþiei cã reclamantul l-arfi înjunghiat pe S.

Chiar ºi în prezenþa atenþionãrilor date decãtre judecãtor juraþilor, Curtea a conclu-zionat cã în absenþa unor mijloace de probãconcludente care sã se coroboreze cudeclaraþia lui T, juraþii nu au fost în mãsurãsã realizeze o evaluare echitabilã ºi justãasupra gradului de încredere al declaraþiilorlui T.

Curtea a concluzionat cã nu au existatsuficiente elemente de contrabalansarepentru a compensa dificultãþile create însarcina apãrãrii prin citirea declaraþiei lui T.Prin urmare, Curtea a considerat cã existão încãlcare a art. 6 parag. 1 coroborat cuart. 6 parag. 3 lit. d) din Convenþie.87

VII. Opinii disidente ºi schimbãri deopinie faþã de hotãrârea Camerei

Având în vedere importanþa hotãrâriiprecum ºi tradiþia Curþii de a aplica regula„exclusiv sau determinant” de o manierãabsolutã, au existat judecãtori care ºi-auexprimat dezacordul faþã de relaxareaacestei reguli.

Ei au fost de pãrere cã populismul, poliþia,sau Ministerul Public, pun presiune pestetot în lume asupra instanþelor judecãtoreºtide a nesocoti garanþiile fundamentale aleprocedurii penale. Câteodatã, cererile audrept cauzã legitimã dificultãþile practice, daracesta nu reprezintã un motiv suficientpentru a încãlca drepturile acuzatului, caresunt decisive pentru un proces echitabil ºi obunã administrare a justiþiei.88

86 Contrar concluziei Camerei, care pe prin hotãrârea din data de 20 ianuarie 2009, a considerat cã existã oîncãlcare a art. 6 parag. 1 coroborat cu art. 6 parag. 3 lit. d din Convenþie cu privire la ambii reclamanþi.

87 Opinie concordantã cu cea a Camerei88 Opinia parþial separatã ºi parþial concordantã a judecãtorilor Sajo ºi Karakas.


Judecãtorul ales din partea RegatuluiUnit, Sir Nicolas Bratza, a luat parte ºi lasoluþionarea cauzei în faþa Camerei, ocaziecu care a votat în sensul cã existã oîncãlcare în ambele cauze. Participând ºicu ocazia judecãrii cauzelor în faþa MariiCamere, acelaºi judecãtor a votat în sensulopiniei majoritare rezumate mai sus,respectiv cã nu existã o încãlcare în cazullui Al-Khawaja.

Este de asemenea de subliniat cã dupãce Camera a pronunþat hotãrârea decondamnare a Regatului Unit dar înainte caMarea Camerã sã se pronunþe, CurteaSupremã a Regatului Unit a refuzat în modexpres sã aplice hotãrârea Camerei. Astfel,în hotãrârea R c. Horncastle ºi alþii89,instanþa supremã a statuat cã instanþelenaþionale sunt obligate sã respecte jurispru-denþa Curþii de la Strasbourg în aplicareaprincipiilor bine stabilite, însã rareori, cândo instanþã naþionalã ar fi îngrijoratã cã ohotãrâre a Curþii nu ia în considerare unaspect al dreptului englez, ar putea sã refuzesã aplice acea hotãrâre a Curþii. Astfel, s-aarãtat cã regula „exclusiv sau determinant”a fost creatã având în vedere lipsa în dreptulcontinental a unei jurisprudenþe sau legislaþiicare sã reglementeze admisibilitateaprobelor, spre deosebire de dreptul britanic,unde asemenea reguli existã.

VIII.Citirea declaraþiilor date în timpulurmãririi penale în practica judiciarã ºiîn Noul Cod de Procedurã Penalã

Art. 327 alin. 3 C.pr.pen. prevede cã dacãascultarea vreunuia dintre martori nu maieste posibilã, instanþa dispune citireadepoziþiei date de acesta în cursul urmãririipenale ºi va þine seama de ea la judecareacauzei.

În aplicarea acestui text, în unele cauze,instanþele naþionale s-au oprit la constatareaimposibilitãþii de audiere a martorului, fãrãa analiza, care este motivul pentru caremartorul nu poate fi audiat ºi dacã declaraþiasa este sau nu una exclusivã saudeterminantã pentru acuzaþiile care îi suntaduse inculpatului de cãtre MinisterulPublic.90

Aceastã modalitate de aplicare a textuluilegal este neconvenþionalã. Cum am amintitºi mai sus, chiar dacã declaraþia martoruluinu este exclusivã sau determinantã pentrusoluþia de condamnare, dacã instanþelenaþionale nu oferã un motiv întemeiat pentruabsenþa martorului, este încãlcat art. 6parag. 1 coroborat cu art. 6 parag. 3 lit. ddin Convenþie,91

În alte cauze, instanþele de control judiciarau sancþionat absenþa rolului activ din parteainstanþelor de fond, acestea din urmãtrebuind sã cearã de la organele de poliþienoile domicilii ale martorilor ºi sã emitã noimandate de aducere la aceste adrese.92

De asemenea, instanþa supremã astatuat, într-o cauzã privind martorii anonimi,cã nu neagã aspectul cã în cauzã condam-narea inculpaþilor se fundamenteazã într-omãsurã determinantã pe declaraþiilemartorilor anonimi, însã, raportat la circum-stanþele proprii cauzei deduse judecãþii,aceasta nu este incompatibilã cu exigenþeleart. 6 din Convenþie, inculpaþii având posibi-litatea de a contesta depoziþiile acestora,precum ºi de a-i interoga personal.93

Considerãm cã o asemenea soluþieera, pânã la pronunþarea Curþi în cauzaAl-Khawaja ºi Tahery c. Regatul Unit,neconvenþionalã. Spunem aceasta întrucâtîn materia martorilor anonimi „obiºnuiþi”Curtea impunea douã condiþii cumulative,nu alternative: proba sã nu fie exclusivã sau

89 http://www.supremecourt.gov.uk/docs/uksc_2009_0073_judgment.pdf90 ICCJ, Secþia Penalã, decizia penalã nr. 345 din 1 februarie 2010, www.scj.ro91 CEDO, Lüdi c. Elveþiei, hotãrâre pronunþatã pe 15 iunie 199292 C.S.J., Secþia Penalã, decizia penalã nr. 3175/2005, L. Mera, L. Rog. L. Savonea, R. Budai - Codul de

Procedurã Penalã Adnotat, Editura C.H. Beck, Bucureºti, 2008, pag. 920 pct. 193 ICCJ, Secþia Penalã, decizia penalã nr. 693 din 23 februarie 2011, www.scj.ro


determinantã în stabilirea vinovãþiei iarapãrarea sã aibã posibilitatea adecvatã ºisatisfãcãtoare de a contesta aceste decla-raþii.94 Prin urmare, chiar dacã instanþanaþionalã acorda posibilitatea acuzatului sãpunã întrebãri martorului anonim, declaraþiaacestuia din urmã nu putea sã funda-menteze de o manierã exclusivã sau deter-minantã soluþia de condamnare a acuza-tului.

În prezent, soluþia instanþei supremedin paragraful anterior este conformã cujurisprudenþa instanþei europene, întrucâtchiar dacã declaraþiile martorilor anonimisunt singure sau determinante în stabilireavinovãþiei, acestea sunt coroborate cu altemijloace de probã, dintre care declaraþii demartori cu identitate realã, comunicãri aleinstituþiilor bancare care realizeazã trans-feruri în sistemele W.U. ºi M.G., procese-verbale de redare a convorbirilor inter-ceptate în baza autorizaþiei, privind peinculpatul P.C. ºi altele.

Aºadar, instanþa naþionalã a avut mijloacede probã concludente pe care sã le coro-boreze cu declaraþiile martorilor anonimi,instanþa fiind în mãsurã sã realizeze oevaluare echitabilã ºi justã asupra graduluide încredere al declaraþiilor martoriloranonimi.

Art. 381 alin. 7 din N.C.pr.pen. prevedecã dacã audierea vreunuia dintre martori numai este posibilã, iar în faza de urmãrirepenalã acesta a dat declaraþii în faþaorganelor de urmãrire penalã sau a fostascultat de cãtre judecãtorul de drepturi ºilibertãþi în condiþiile art. 308, instanþa

dispune citirea depoziþiei date de acesta încursul urmãririi penale ºi þine seama de eala judecarea cauzei.

Într-o manierã similarã, dispoziþiile de art.125 ºi 130 N.C.pr.pen. privind protecþiamartorilor ameninþaþi sau vulnerabili, nuaratã modul în care instanþa de judecatã vaaprecia declaraþiile martorilor. Aºadar,instanþele naþionale vor trebui sã recurgã lajurisprudenþa Curþii Europene, astfel cumaceasta a fost schimbatã prin hotãrârearezumatã mai sus, pentru a aplica dispoziþiileinterne în mod corect ºi pentru a evitacondamnãri pe tãrâmul art. 6 parag. 1coroborat cu art. 6 parag. 3 lit. d dinConvenþie.

IX. Concluzii

Dupã cum observãm ºi din hotãrâreainstanþei supreme analizatã la paragrafulanterior, flexibilizarea regulii „exclusiv saudeterminant” are douã consecinþe imediate.În primul rând, trecerea de la un sistem rigidla un sistem de privire în ansamblu asupraprocedurii, care ia în considerare dificultãþilepractice de administrare a probatoriului înunele cauze, iar în al doilea rând, respon-sabilizarea judecãtorului naþional care vatrebui sã arate întotdeauna modalitatea încare coroboreazã declaraþiile martorilorabsenþi sau anonimi cu celelalte mijloace deprobã, pentru a demonstra cã este înmãsurã sã realizeze o evaluare echitabilãºi justã asupra gradului de încredere îndeclaraþiile respective.

94 Ovidiu Predescu, Mihail Udroiu – Protecþia Europeanã a Drepturilor Omului ºi procesul penal român,Editura C.H. Beck, 2008, pag. 758

82 JurisClasor CEDO – Martie 2012

83JurisClasor CEDO – Martie 2012

MARMARMARMARMARTTTTTIE 2012IE 2012IE 2012IE 2012IE 2012


Cuprins

Anul II (2012)

JurisClasor CEDO - Martie 2012

Cauza Giuran c. României - Recursul în anulare ca remediu pentru erorile judiciare înmaterie penalã (Hotãrârea Secþiei a 3-a din data de 21 iunie 2011, cerere nr. 24360/04) 87

Reformarea sistemului de pensii, prin transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemulpublic, în temeiul Legii nr. 119/2010, este compatibilã cu art. 1 din Protocolulnr. 1 - decizia de inadmisibilitate în cauzele Frimu ºi alþii c. României .......................... 91Autor: Dragoº Cãlin


1. Situaþia de fapt

La data de 7 august 2001, reclamantul aformulat plângere penalã împotriva lui E.I.,susþinând cã aceasta i-ar fi sustras mai multebunuri din apartament. Reclamantul aprecizat în plângere cã E.I. în mod frecventîi fãcea curãþenie în apartament, iar la datade 20 ianuarie 2001 aceasta a luat mai multebijuterii ºi haine din apartamentul lui ºi abiaîn luna iulie 2001 el a constatat lipsa acestorbunuri.

Cauza a fost înregistratã pe rolulJudecãtoriei Drãgãºani, care la data de 14ianuarie 2002 a pronunþat sentinþa decondamnare a inculpatei E.I. la pedeapsade 3 luni închisoare cu suspendare condi-þionatã, dispunând ºi obligarea acesteia laplata sumei de 10.000.000 ROL (aprox. 350EUR) reprezentând contravaloarea bunu-rilor sustrase ºi 2.500.000 ROL (aprox. 90EUR) cu titlu de cheltuieli judiciare. Primainstanþã de fond ºi-a fundamentat soluþia pedeclaraþiile pãrþilor ºi a doi martori. Potrivitdeclaraþiilor unuia din martori, reclamantul is-a plâns în luna iulie 2001 cã i-au dispãrutmai multe bunuri din apartament. Conformdeclaraþiei celui de-al doilea martor, în lunafebruarie 2001 inculpata i-a arãtat mai multebijuterii ºi haine spunându-i cã le-a primitdrept cadou de la reclamant.

La data de 1 aprilie 2002, TribunalulVâlcea a respins apelul declarat de inculpatã

împotriva sentinþei din 14 ianuarie 2002,care a devenit astfel definitivã ºi executorie.

La o datã neprecizatã, Procurorul Gene-ral a declarat recurs în anulare împotrivasentinþei din 14 ianuarie 2002, motivând cãE.I. a fost în mod greºit condamnatã, încondiþiile în care niciunul din mijloacele deprobã administrate nu indica mai presus deorice dubiu vinovãþia acesteia, încãl-cându-i-se astfel prezumþia de nevinovãþie.Procurorul a menþionat, de asemenea, cãE.I. a indicat douã probe în apãrarea sa,care au fost nesocotite în proceduraordinarã. Una din probe se referea la unînscris prin care reclamantul solicita aso-ciaþiei de proprietari sã fie scutit de la platautilitãþilor, întrucât în perioada decembrie2000-aprilie 2001 va fi plecat în Anglia.Acest înscris prezenta relevanþã, întrucâtreclamantul a pretins în plângerea penalãcã E.I. i-a sustras bunurile la data de 20ianuarie 2001, el fiind prezent în þarã. Celde-al doilea înscris era un proces-verbal depercheziþie întocmit de poliþie la domiciliulreclamantului, în care era consemnat cãniciunul din obiectele pretins sustrase dereclamant nu se afla în casã.

Prin decizia din 4 noiembrie 2003, ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie a admis recursulîn anulare, a casat sentinþa din 14 ianuarieºi decizia din 1 aprilie 2002, a achitat-o peE.I. ºi a exonerat-o de plata daunelormateriale ºi a cheltuielilor judiciare.

Cauza Giuran c. României - Recursul în anulare ca remediupentru erorile judiciare în materie penalã (Hotãrârea Secþiei a

3-a din data de 21 iunie 2011, cerere nr. 24360/04)

Neîncãlcarea art. 6 par. 1, reþinându-se cã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a realizat înprocedura cãii extraordinare de atac a recursului în anulare un echilibru între intereselepãrþilor ºi înfãptuirea justiþiei, redeschiderea procedurii urmãrind îndreptarea unei erorijudiciare. Hotãrârea Curþii Europene reprezintã o excepþie de la jurisprudenþa constantã privindîncãlcarea principiului securitãþii raporturilor juridice.

Neîncãlcarea art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenþie, întrucât îndreptarea erorii judiciare înmaterie penalã ºi achitarea a determinat înlãturarea obligaþiei de platã a daunelor materiale.


Instanþa supremã a reþinut cã hotãrâreade condamnare s-a fundamentat pedeclaraþiile a doi martori, care au susþinutcã E.I. fãcea menajul în casa reclamantuluiºi cã, dupã data de 20 ianuarie 2001, unuldin martori a observat mai multe bunuriaparþinând reclamantului în casa inculpatei.Cu toate acestea, declaraþiile martorilor aufost infirmate de înscrisul ce atesta cãreclamantul a fost plecat din þarã în perioadadecembrie 2000 - aprilie 2001. De aseme-nea, instanþa supremã a reþinut cã, raportatla acest înscris, declaraþiile reclamantului nuerau credibile, din moment ce a susþinut cãinculpata fãcea menajul numai când el eraîn þarã ºi cã a observat-o plecând din aparta-ment cu mai multe bunuri.

Instanþa supremã a concluzionat cãmijloacele de probã administrate la fonderau contradictorii ºi neconcludente înprivinþa datei presupusului furt ºi a autoruluifaptei.

Reclamantul a fost prezent la dezbateriºi ºi-a prezentat argumentele.

2. Aprecierile Curþii

Reclamantul a invocat încãlcarea art. 6par. 1 din Convenþie, arãtând cã prinanularea hotãrârii definitive din 14 ianuarie2002 i-a fost încãlcat dreptul la un procesechitabil.

2.1. Asupra art. 6 par. 1 din Convenþie(a) Principii generaleCurtea a reamintit cã respectarea drep-

tului la un proces echitabil ºi a principiuluisecuritãþii raporturilor juridice trebuieinterpretat în lumina preambulului laConvenþie, care proclamã preeminenþadreptului ºi care, printre altele, presupunecã o datã ce o hotãrâre a rãmas definitivã,soluþia sã nu mai poatã fi pusã în discuþie (ase vedea Brumãrescu c. României, nr.28342/95) ºi nicio parte sã nu fie autorizatãsã solicite supervizarea unei hotãrâridefinitive ºi executorii numai în scopulobþinerii unei reexaminãri a cauzei ºi a uneinoi decizii în aceastã privinþã. O cale

extraordinarã de atac nu trebuie sã devinão cale de atac ordinarã, deghizatã, ºi simplulfapt cã pot exista douã puncte de vedere cuprivire la acest subiect nu este un motivsuficient pentru rejudecarea unei cauze. Nuse pot face derogãri de la acest principiudecât atunci când motive substanþiale ºiimperative impun acest lucru (Ryabich c.Rusiei, din 4 octombrie 2005 ºi Pravednayac. Rusiei, din 18 noiembrie 2004, nr. 69529/01). Cu toate acestea, cerinþa de securitatejuridicã nu este absolutã: simpla posibilitatede a redeschide o procedurã penalã estecompatibilã la prima vedere cu Convenþia.Însã, faptul de a ºti dacã exercitarea acesteiposibilitãþi de cãtre autoritãþi a adus atingereesenþei procesului echitabil depinde deîmprejurãrile particulare ale cauzei.

În special, trebuie sã se þinã seama, înacest context, de: consecinþele pe careredeschiderea ºi procedura ulterioarã le-auavut asupra situaþiei persoanei în cauzã ºide cazul în care aceasta din urmã a solicitatea însãºi o asemenea reexaminare; demotivele pentru care instanþele au anulathotãrârea judecãtoreascã definitivã; deconformitatea procedurii cu legislaþia in-ternã; de existenþa în reglementarea internãºi aplicarea în speþã a unor mecanisme deprotecþie pentru a evita ca autoritãþile naþio-nale sã nu abuzeze de aceastã procedurãºi de orice altã împrejurare relevantã încauzã (Nikitin c. Rusiei, nr. 50178/99,Bratyakin c. Rusiei, decizie din 9 martie2006, nr. 72776/01; Fadin c. Rusiei, 27 iulie2006, nr. 58079/00, Savinski c. Ucrainei, 28februarie 2006; Radchikov c. Rusiei, 24 mai2007). Totodatã, procedura soluþionãrii uneicãi extraordinare de atac trebuie sã asiguretoate garanþiile procedurale prevãzute deart. 6 par. 1 ºi sã fie una echitabilã (Vanyanc. Rusiei, 15 decembrie 2005, nr. 53203/99).

În mai multe cazuri Curtea a subliniat cãîmprejurarea cã ancheta a avut un caracterincomplet ºi pãrtinitor sau dacã a dus lapronunþarea unei soluþii de achitare eronatenu intrã în noþiunea de “eroare esenþialã”,în absenþa unei erori jurisdicþionale ori a unei


încãlcãri a procedurii, a abuzului de putere,a unor erori evidente în aplicarea dreptuluisubstanþial sau a unui alt motiv serios ceindicã faptul cã o eroare esenþialã s-a produsîn procedura anterioarã (Radchikov c.Rusiei, 24 mai 2007, nr. 65582/01).

Curtea a reiterat ºi constatãrile sale dincauza Lenskaya c. Rusiei, 31 iulie 2008, nr.13151/04. În aceastã cauzã hotãrâreadefinitivã favorabilã reclamantului a fostdesfiinþatã pe calea unei proceduri extra-ordinare pe motiv cã instanþele ierarhicinferioare nu au stabilit în ce a constatactivitatea infracþionalã, dacã infracþiuneaîntr-adevãr s-a comis de reclamant, nu auanalizat mijloacele de probã ºi au încãlcatprezumþia de nevinovãþie prezumând cãreclamantul a fost cel care a agresat victima.Curtea a reþinut în acest caz cã nu a fostîncãlcat art. 6 par. 1 din Convenþie, întrucâtredeschiderea procedurii a avut ca scopcorectarea unei erori judiciare fundamentalecare nu mai putea fi îndreptatã în alt modfaþã de persoana condamnatã ºi au fostrespectate toate garanþiile proceduraleprevãzute de art. 6 din Convenþie.

b) Aplicarea acestor principii în prezentacauzã

Curtea a reþinut cã a mai fost chematãsã se pronunþe ºi în trecut în cazuri împotrivaRomâniei asupra compatibilitãþii recursuluiîn anulare cu Convenþia ºi, în mod siste-matic, a constatat cã aceastã cale extra-ordinarã de atac încãlca dreptul la un procesechitabil, indiferent cã era vorba de cauzecivile (Brumãrescu c. României, nr. 28342/95, ºi Cornif c. României, 11 ianuarie 2007,nr. 42872/02) sau penale - cu privire lamodalitatea de soluþionare a laturii civile S.C.Plastik ABC S.A. c. României, 7 aprilie 2008,nr. 32299/03, ºi Igna ºi Igna (Valea) c.României, 14 februarie 2008, nr. 1526/02 ºi1528/02) sau cu privire la modalitatea desoluþionare a laturii penale, mai exact au fostpronunþate soluþii de condamnare schim-bând soluþia de achitare sau prin pronun-þarea unei pedepse mai mari (Bota c.României, 4 noiembrie 2008, nr. 16382/03;Precup c. României, 27 ianuarie 2009, nr.

17771/03 ºi ªtefan c. României, 6 aprilie2010, nr. 28319/03).

În aceastã cauzã se remarcã particu-laritatea cã recursul în anulare a fost declaratîn favoarea condamnatei cu scopul reparãriiunei erori judiciare, situaþia fiind similarãcelei din cauza Lenskaya, citatã anterior.

Curtea a reamintit cã, în cauzele penale,cerinþa asigurãrii securitãþii juridice nu esteuna absolutã, ci trebuie evaluatã prin prismaart. 4 par. 2 din Protocolul nr. 7, care permiteunui stat sã redeschidã un caz pe baza unorfapte noi ori dacã s-a produs o eroarefundamentalã în soluþia în cauzã (a se vedeaîn acest sens Nikitin, citatã anterior).Posibilitatea redeschiderii unei cauzedefinitiv soluþionate a fost consideratã deComitetul de Miniºtri ca o modalitate derealizare a restitutio in integrum, în specialîn privinþa executãrii hotãrârilor Curþii.

În Recomandarea nr. R(2000)2 privindreexaminarea sau redeschiderea uneicauze în plan naþional dupã pronunþareaunei hotãrâri de cãtre Curte, a fost încurajatãadoptarea unei soluþii legale pentru a seasigura posibilitatea de reexaminare sauredeschidere a unei cauze în situaþia în careCurtea a constatat existenþa unei încãlcãria Convenþiei.

Revenind la prezenta cauzã, Curtea atrasat necesitatea stabilirii împrejurãrii dacãprin pronunþarea deciziei în recursul înanulare, Înalta Curte a urmãrit corectareaunei erori judiciare majore ºi, în caz afir-mativ, dacã maniera în care a procedatinstanþa supremã a adus atingerii proceduriiechitabile (mutatis mutandis, cauzaLenskaya).

Raportat la motivele indicate de Procu-rorul General în declararea recursului înanulare ºi la cele reþinute de Înalta Curte îndecizie – caracterul contradictoriu ºineelocvent al mijloacelor de probã în privinþadatei comiterii furtului ºi dacã inculpatul acomis vreo infracþiune, Curtea a consideratcã temeiurile invocate pentru redeschidereaprocedurii au urmãrit îndreptarea unei erorijudiciare – aºa cum este ignorarea uneiprobe importante - ºi nu au avut un caracternerezonabil ori arbitrar (mutatis mutandis,


Lenskaya c. Rusiei; Vedernikova c. Rusiei,12 iulie 2007, nr. 25580/02).

Curtea a atribuit o mare importanþãfaptului cã eroarea judiciarã nu mai putea fiîndreptatã pe altã cale legalã decât prindesfiinþarea sentinþei definitive prin care E.I.a fost gãsitã vinovatã.

În analizarea aspectului dacã au fostrespectate garanþiile procedurale prevãzutede art. 6 din Convenþie, Curtea a observatcã reclamantul a avut posibilitatea sã îºiprezinte argumentele ºi sã contestesusþinerile pãrþii adverse în procedurarecursului în anulare, el fiind prezent ºipunând concluzii orale în ºedinþã.

Faþã de cele expuse mai sus,considerând cã Înalta Curte a realizat înprocedura cãii extraordinare de atac unechilibru între interesele pãrþilor ºiînfãptuirea justiþiei, Curtea a reþinut cã prinanularea sentinþei din 14 ianuarie 2002, nua fost încãlcat art. 6 par. 1 din Convenþie.

2.2. Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie

Reclamantul s-a plâns cã prin casarea ºidesfiinþarea hotãrârii definitive din 14ianuarie 2002 a fost lipsit de dreptul ladaunele materiale ce îi fuseserã acordateprin aceastã hotãrâre.

Curtea a reamintit cã existenþa unui debitconfirmatã de o hotãrâre judecãtoreascãdefinitivã ºi executorie dã beneficiarului osperanþã legitimã cã debitul va fi plãtit ºi intrãîn noþiunea de posesie în sensul art. 1Protocolul nr. 1. Desfiinþarea unei hotãrâridefinitive aduce atingere dreptului la liniºtitaposesie (Brumãrescu c. României ºiAndrosov c. Rusiei, 6 octombrie 2005,nr. 63973/00). Aceastã atingere adusãdreptului la liniºtita posesie trebuie sã fie înechilibru cu interesul general al comunitãþiiºi cerinþa protejãrii drepturilor fundamentaleale omului (Sporrong ºi Lönnroth c. Suediei,23 septembrie 1982), în sensul realizãrii uneiproporþionalitãþi între mijloacele folosite ºiscopul urmãrit.

Revenind la particularitãþile prezenteicauze, Curtea a observat cã prin hotãrâreadefinitivã din 14 ianuarie 2002 E.I., gãsitãvinovatã de comiterea infracþiunii de furt, afost obligatã la plata de daune materiale ºicheltuieli judiciare. Ca urmare a admiteriirecursului în anulare ºi desfiinþãrii sentinþeide condamnare, întrucât instanþa supremãa stabilit cã inculpata nu a comis infracþiuneareclamatã ºi a achitat-o, a fost înlãturatã ºiobligaþia de platã a daunelor materiale.

Þinând seama de constatãrile în privinþaart. 6 par. 1 din Convenþie, Curtea a reþinutcã au existat temeiuri justificate pentrudesfiinþarea sentinþei definitive din 14ianuarie 2002 ºi pentru anularea obligaþieide platã a daunelor materiale în favoareareclamantului (mutatis mutandis, Lenskaya),fiind realizat un just echilibru între dreptulreclamantului la proprietate ºi interesulgeneral în repararea erorilor judiciare înmaterie penalã.

În consecinþã, Curtea a reþinut cã nu afost încãlcat art. 1 Protocolul nr. 1 dinConvenþie.

2.3. Asupra altor pretinse încãlcãri aleConvenþiei

Invocând încãlcarea art. 6 par. 1 dinConvenþie, reclamantul a pretins cãprocurorul ºi judecãtorul ce au luat parte laprocedura îndreptatã împotriva lui E.I. nu aufost imparþiali ºi cã autoritãþile au încercatsã-l descurajeze sã introducã plângere laCurte prin nefurnizarea unei copii de pedecizia din 4 noiembrie 2003.

Curtea a respins ca nefondate, în temeiulart. 35 par. 3 ºi 4 din Convenþie, acestesusþineri.

3. Consecinþele hotãrârii

Anterior acestei hotãrâri fuseserãabrogate prin Legea nr. 576/2004 dispoziþiileart. 408-4141 C.pr.pen., dedicate recursuluiîn anulare în materie penalã.


Reforma sistemului de pensii nu a avutun efect retroactiv ºi nu a adus atingeredrepturilor la prestaþii sociale, dobândite întemeiul contribuþiilor la bugetul asigurãrilorsociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce priveºte diferenþa de trata-ment, în raport de alte categorii de pen-sionari, Curtea a constatat cã o diferenþãeste discriminatorie, în sensul art. 14 dinConvenþie, în cazul în care nu are nici ojustificare obiectivã ºi rezonabilã. În speþã,Curtea a reþinut faptul cã foºtii poliþiºti sebucurã în continuare de un mod de calculfavorabil al pensiilor lor, dar acest lucru þine,de asemenea, de marja de apreciere a

statului. Aceastã diferenþã nu este una lipsitãde justificare, iar Curtea Constituþionalã aconcluzionat cã natura profesiei constituiemotivul acordãrii anumitor privilegii.

Mãsurile criticate de reclamante nu le-audeterminat pe acestea sã suporte o sarcinãdisproporþionatã ºi excesivã, incompatibilãcu dreptul de proprietate ºi nu au fost în modnejustificat discriminate în comparaþie cu alþipensionari.

Prin decizia de inadmisibilitate pronunþatãla data de 7 februarie 2012 în cauzeleconexate Ana Maria Frimu, Judita VilmaTimar, Edita Tanko, Marta Molnar ºi LuciaGheþu împotriva României (nr. 45312/11),Curtea Europeanã a Drepturilor Omului aconstatat neîncãlcarea de cãtre Statulromân a dispoziþiilor articolului 1 din Proto-colul nr. 1 adiþional la Convenþie, subaspectul transformãrii pensiilor speciale înpensii în sistemul public, în temeiul Legii nr.119/2010.

Prezentarea decizieiReclamantele s-au pensionat între anii

2006-2008, dupã ce au îndeplinit funcþia degrefier la instanþele ºi parchetele din judeþul

Reformarea sistemului de pensii, prin transformarea pensiilorspeciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/

2010, este compatibilã cu art. 1 din Protocolul nr. 1 - decizia deinadmisibilitate în cauzele Frimu ºi alþii c. României.


Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a respins, ca inadmisibile, în temeiul art. 35 par. 3ºi 4 din Convenþie, plângerile referitoare la încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie, coroborat cu art. 14 din Convenþie.

Totuºi, Curtea a amânat examinarea plângerii reclamantelor, în ce priveºte încãlcareadrepturilor protejate de art. 6 ºi 14 din Convenþie.

Reducerea pensiilor reclamantelor, deºi substanþialã, constituia o modalitate de a integraaceste pensii în regimul general al pensiilor, prevãzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibrabugetul ºi a corecta diferenþele existente între sistemele de pensie. Ca ºi Curtea Constituþionalãa României, Curtea de la Strasbourg a constatat cã aceste motive nu pot fi considerate dreptnerezonabile sau disproporþionate.


Covasna de-a lungul a mai mult de 30 ani.Pensiile lor, calculate conform Legii nr. 567/2004 privind personalul auxiliar din cadrulinstanþelor ºi parchetelor, erau cuprinse între3.109 lei ºi 4.785 lei. În temeiul acestei legi,cuantumul pensiilor reprezenta în medie80% din ultimul salariu brut încasat anteriorpensionãrii. Legea preciza cã în cazul încare cuantumul pensiei calculate în bazaLegii nr. 567/2004 era superior cuantumuluipensiei calculate în temeiul Legii nr. 19/2000privind sistemul public de pensii ºi altedrepturi de asigurãri sociale, diferenþa erasuportatã de la bugetul de stat.

Prin Legea nr. 119/2010 privind stabilireaunor mãsuri în domeniul pensiilor, învederea asigurãrii echilibrului bugetar înperioada de crizã economicã, mai multesisteme speciale de pensie, printre care ºicel al personalului auxiliar din justiþie, au fostabrogate. Într-un termen de 30 zile de laintrarea în vigoare a noii legi, pensiile aufost recalculate conform criteriilor prevãzutede Legea nr. 19/2000, respectiv în funcþiede anul ieºirii la pensie, durata ºi cuantumulcontribuþiilor la bugetul asigurãrilor sociale.Consecinþa punerii în aplicare a acestui nousistem a fost diminuarea pensiilor recla-mantelor cu aproximativ 70%.

La fel cum au procedat numeroasepersoane afectate de suprimarea sistemelorspeciale de pensii, reclamantele aucontestat deciziile administrative care lestabileau noile drepturi de pensie.

Invocând dispoziþiile Constituþiei ºiConvenþiei, precum ºi jurisprudenþa Curþii,reclamantele au pretins o ingerinþãdisproporþionatã în dreptul la respectareabunurilor, din pricina diminuãrii substanþialeºi definitive a pensiilor.

Prin sentinþele civile pronunþate la 11noiembrie 2010 ºi 7 aprilie 2011, TribunalulCovasna a admis acþiunile, a anulat deciziilede pensii emise în baza legii noi ºi a menþinutvechile decizii de pensii. Tribunalul Covasnaa apreciat cã diminuarea constituia oingerinþã în dreptul la respectarea bunurilor,nu era proporþionalã cu scopul urmãrit,respectiv restabilirea echilibrului bugetar,

având în vedere cã ingerinþa era definitivãºi cã priva pe reclamante de mai mult de50% din pensie, punând în pericolmenþinerea unui nivel de viaþã decent. Întrealtele, Tribunalul a reþinut cã schimbareamodalitãþii de calcul nu putea fi aplicatãretroactiv în cazul persoanelor care ieºiserãla pensie sub regimul Legii nr. 567/2004.

Casa Judeþeanã de Pensii a formulatrecurs. Reclamantele au depus întâmpinareºi au invocat decizii irevocabile ale curþilorde apel, care dãduserã câºtig de cauzãpersoanelor ce se aflau într-o situaþieidenticã cu a lor.

Curtea de Apel Braºov, luând în consi-derare jurisprudenþa Curþii Constituþionale,care declarase Legea nr. 119/2010conformã dispoziþiilor constituþionale în cepriveºte proprietatea ºi neretroactivitatealegii, a admis recursul ºi a respins acþiunile,prin decizii irevocabile pronunþate la 7 aprilieºi 13 mai 2010.

În ce priveºte conformitatea Legii nr. 119/2010 cu dispoziþiile Convenþiei, Curtea deApel Braºov a reþinut cã partea contributivãa pensiei a fost menþinutã, suprimarea nuprivea decât partea necontributivã, care erafinanþatã de la bugetul de stat. Subliniindfaptul cã, dupã diminuare, cuantumulpensiilor era apropiat de media pensiilor dinsistemul general, ºi în orice caz, superiorpensiei minime garantatã de Legea nr. 118/2010, curtea de apel a concluzionat cãdiminuarea nu constituia o atingeredisproporþionatã a dreptului la respectareabunurilor ºi cã mãsura era justificatã denecesitatea de restabilire a echilibruluibugetar ºi de reaºezare a sistemului depensii pe baze echitabile.

În sfârºit, amintind cã precedentul judiciarnu constituie un izvor de drept, curtea deapel a respins argumentul þinând de exis-tenþa deciziilor irevocabile cu soluþii contrarii.

Curtea a constatat cã plângerile înre-gistrate sub numerele 45312/11, 45581/11,45583/11, 45587/11 ºi 45588/11 sunt simi-lare cu privire la capetele de cerere invocateºi problemele de fond pe care le ridicã,conexându-le, în temeiul art. 42 par. 1 dinRegulamentul Curþii.


Asupra art. 6 ºi a art. 14 din ConvenþieReclamantele au invocat încãlcarea

articolelor 6 ºi 14 din Convenþie, din pricinajurisprudenþei contradictorii a curþilor de apel,care ar fi adus atingere principiului securitãþiijuridice ºi ar fi creat o discriminare faþã dealte persoane aflate într-o situaþie similarã.

În starea actualã a cauzei, Curtea nu s-aconsiderat în mãsurã sã se pronunþe cuprivire la admisibilitatea plângerilor subaceste capete de cerere ºi a considerat cãeste necesar sã le comunice Guvernuluipârât, în conformitate cu dispoziþiile art. 54par. 3 b) din Regulamentul Curþii.

Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie, coroborat cu art.14 din Convenþie

Reclamantele au arãtat cã reducereapensiilor le-a încãlcat dreptul lor larespectarea bunurilor, garantat de art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie ºi adeterminat o discriminare, contrarã art. 14,în raport de alþi pensionari, care au beneficiatîn continuare de un mod de calcul al pensiilormai favorabil.

În baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþionalla Convenþie, ”Orice persoanã fizicã saujuridicã are dreptul la respectarea bunurilorsale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietateasa decât pentru cauzã de utilitate publicã ºiîn condiþiile prevãzute de lege ºi de prin-cipiile generale ale dreptului internaþional.Dispoziþiile precedente nu aduc atingeredreptului statelor de a adopta legile pe carele considerã necesare reglementãrii folosiriibunurilor conform interesului general saupentru a asigura plata impozitelor ori a altorcontribuþii, sau a amenzilor”.

În temeiul art. 14 din Convenþie, “Exer-citarea drepturilor ºi libertãþilor recunoscutede prezenta convenþie trebuie sã fieasiguratã fãrã nicio deosebire bazatã, înspecial, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie,opinii politice sau orice alte opinii, originenaþionalã sau socialã, apartenenþã la ominoritate naþionalã, avere, naºtere sauorice altã situaþie”.

Curtea a reiterat cã, deºi articolul 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie

garanteazã plata prestaþiilor sociale pentrupersoanele care au achitat contribuþii labugetul asigurãrilor sociale, acest lucru nupoate fi interpretat ca oferind dreptul laacordarea unei pensii într-un cuantum deter-minat (a se vedea, în special, Skorkiewiczc. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.39860/98; decizia Jankovic c. Croaþiei, nr.43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr.52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei,decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, ºiMaggio ºi alþii c. Italiei, 31 mai 2011, nr.46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 ºi56001/08, par. 55).

Statele pãrþi la Convenþie dispun de omarjã largã de apreciere pentru regle-mentarea politicii lor sociale. Curtea a re-amintit, în acest sens, datã fiind cunoaºtereadirectã a propriei societãþi ºi a nevoilor sale,cã autoritãþile naþionale sunt, în principiu, celmai bine plasate pentru a alege mijloacelecele mai adecvate în atingerea scopuluistabilirii unui echilibru între cheltuielile ºiveniturile publice, iar Curtea respectãalegerea lor, cu excepþia cazului în careaceste mijloace se dovedesc în mod evidentlipsite de un temei rezonabil (Jankovic,citatã anterior; Kuna, citatã anterior, ºiMihãieº ºi Senteº c. României, decizia din6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 ºi 44605/11).

În speþã, Curtea a subliniat cã reformasistemelor de pensii a fost fundamentatã pemotivele obiective invocate la adoptareaLegii nr. 119/2010, ºi anume contextuleconomic actual ºi corectarea inegalitãþilorexistente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptulcã pensia datoratã reclamantelor, în bazacontribuþiilor la bugetul asigurãrilor sociale,plãtite de acestea în cursul anilor de serviciu,nu a fost în niciun fel afectatã de reformã ºiacestea au pierdut doar suplimentul lapensie, care era acoperit integral de labugetul de stat ºi care reprezenta un avantajde care au beneficiat în calitate de personalauxiliar al instanþelor.

În aceastã privinþã, Curtea a consideratcã reducerea pensiilor reclamantelor, deºi


substanþialã, constituia o modalitate de aintegra aceste pensii în regimul general alpensiilor, prevãzut de Legea nr. 19/2000,pentru a echilibra bugetul ºi a corectadiferenþele existente între sistemele depensie. Ca ºi Curtea Constituþionalã, CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a constatatcã aceste motive nu pot fi considerate dreptnerezonabile sau disproporþionate.

De asemenea, Curtea a reþinut cãreforma sistemului de pensii nu a avut unefect retroactiv ºi nu a adus atingeredrepturilor la prestaþii sociale, dobândite întemeiul contribuþiilor la bugetul asigurãrilorsociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce priveºte diferenþa de trata-ment, în raport de alte categorii depensionari, Curtea a constatat cã o diferenþãeste discriminatorie, în sensul art. 14 dinConvenþie, în cazul în care nu are nici ojustificare obiectivã ºi rezonabilã.

În speþã, Curtea a reþinut faptul cã foºtiipoliþiºti se bucurã în continuare de un modde calcul favorabil al pensiilor lor, dar acestlucru þine, de asemenea, de marja deapreciere a statului. În orice caz, trebuieremarcat faptul cã aceastã diferenþã nu esteuna lipsitã de justificare, iar CurteaConstituþionalã a concluzionat cã naturaprofesiei constituie motivul acordãriianumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente,Curtea a considerat cã mãsurile criticate dereclamante nu le-au determinat pe acesteasã suporte o sarcinã disproporþionatã ºiexcesivã, incompatibilã cu dreptul deproprietate ºi nu au fost în mod nejustificatdiscriminate în comparaþie cu alþi pensionari.

Curtea a amânat examinarea plângeriireclamantelor, în ce priveºte încãlcareadrepturilor protejate de art. 6 ºi 14 din

Convenþie, dar a ºi respins, ca inad-misibile, în temeiul art. 35 par. 3 ºi 4 dinConvenþie, plângerile referitoare laîncãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie, coroborat cu art.14 din Convenþie.

NotãLa fel ca ºi în cazul deciziei de inad-

misibilitate pronunþatã la data de 6 decem-brie 2011 în cauzele Felicia Mihãieº c.României (cererea nr. 44232/11) ºi AdrianGavril Senteº c. României (cererea nr.44605/11)95, ºi aceastã soluþie a Curþii esteextrem de importantã pentru instanþeleinterne, confruntate cu mii de dosare în carea fost contestatã practic însãºi transfor-marea pensiilor speciale în pensii în sistemulpublic.

Curtea Europeanã a DrepturilorOmului a confirmat practic interpretãrilesuccesive ale Curþii Constituþionale.

Începând cu decizia nr. 871 din 25 iunie2010 ºi decizia nr. 1237 din 6 octombrie201096, Curtea Constituþionalã a constatatcã pensiile de serviciu se bucurã de un regimjuridic diferit în raport cu pensiile acordateîn sistemul public de pensii. Astfel, spredeosebire de acestea din urmã, pensiile deserviciu sunt compuse din douã elemente,indiferent de modul de calcul specific stabilitde prevederile legilor speciale, ºi anume:pensia contributivã ºi un supliment dinpartea statului care, prin adunarea cu pensiacontributivã, sã reflecte cuantumul pensieide serviciu stabilit în legea specialã. Parteacontributivã a pensiei de serviciu se suportãdin bugetul asigurãrilor sociale de stat, pecând partea care depãºeºte acest cuantumse suportã din bugetul de stat (a se vedea,spre exemplu, art. 85 alin. 1 din Legea nr.

95 A se vedea Dragoº Cãlin, Reducerea salariilor cu 25% prin Legea nr. 118/2010 este compatibilã cu art. 1din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie - decizia de inadmisibilitate în cauzele Felicia Mihãieº ºi Adrian GavrilSenteº c. României, Revista JurisClasor CEDO - Ianuarie 2012, http://www.hotararicedo.ro/index.php/news/2012/01/reducerea-salariilor-cu-25-prin-legea-nr-118-2010- compatibila-cu-art-1-protocolul-nr-1-cedo-decizia-inadmisibilitate-cauzele-felicia-mihaies-i-adrian-gavril-sentes-c.-romaniei [accesat ultima datã la05.03.2012].

96 Publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, respectiv în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010.


303/2004 sau art. 1801 din Legea nr. 19/2000). Mai mult, în cazul pensiilor militare,întregul cuantum al pensiei speciale seplãteºte de la bugetul de stat (a se vedeaLegea nr. 164/2001). De altfel, Decizia CurþiiConstituþionale nr. 20 din 2 februarie 2000,publicatã în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000, astatuat cã pensia de serviciu constituie “ocompensaþie parþialã a inconvenientelor cerezultã din rigoarea statutelor speciale”,ceea ce demonstreazã, fãrã drept detãgadã, cã, de fapt, acel supliment de caream fãcut vorbire mai sus se constituie înacea compensaþie parþialã menþionatã deCurte, pentru cã diferenþierea existentã întreo pensie specialã ºi una strict contributivã,sub aspectul cuantumului, o face acelsupliment.

Acordarea acestui supliment, aºa cum sepoate desprinde ºi din decizia mai susamintitã, a urmãrit instituirea unei regimspecial, compensatoriu pentru anumitecategorii socio-profesionale supuse unuistatut special. Aceastã compensaþie,neavând ca temei contribuþia la sistemul deasigurãri sociale, þine de politica statului îndomeniul asigurãrilor sociale ºi nu sesubsumeazã dreptului constituþional lapensie, ca element constitutiv al acestuia.

În acest sens, trebuie observat cãdispoziþiile art. 47 alin. 2 din Constituþie sereferã distinct la dreptul la pensie faþã decel la alte forme de asigurãri sociale publicesau private, prevãzute de lege, dar pe careLegea fundamentalã nu le nominalizeazã.Prin urmare, în ceea ce priveºte aceste dinurmã drepturi de asigurãri sociale, legiuitorulare dreptul exclusiv de a dispune, în funcþiede politica socialã ºi fondurile disponibile,asupra acordãrii lor, precum ºi asupracuantumului ºi condiþiilor de acordare. Sepoate spune cã, faþã de acestea, Constituþiainstituie mai degrabã o obligaþie de mijloace,iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptulla pensie, care este consacrat în modexpres.

Ca atare, având în vedere condiþionareaposibilitãþii statului de a acorda pensiilespeciale de elemente variabile, aºa cumsunt resursele financiare de care dispune,faptul cã acestor prestaþii ale statului nu lise opune contribuþia asiguratului la fonduldin care se acordã aceste drepturi, precumºi caracterul succesiv al acestor prestaþii,dobândirea dreptului la pensie specialã nupoate fi consideratã ca instituind o obligaþiead aeternum a statului de a acorda acestdrept, singurul drept câºtigat reprezentânddoar prestaþiile deja realizate pânã laintrarea în vigoare a noii reglementãri ºiasupra cãrora legiuitorul nu ar putea inter-veni decât prin încãlcarea dispoziþiilor art.15 alin. 2 din Constituþie.

Relevantã în acest sens este ºi decizianr. 458 din 2 decembrie 200397, în cares-a statuat cã “o lege nu este retroactivãatunci când modificã pentru viitor o stare dedrept nãscutã anterior ºi nici atunci cândsuprimã producerea în viitor a efectelor uneisituaþii juridice constituite sub imperiul legiivechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouãnu face altceva decât sã refuze supravie-þuirea legii vechi ºi sã reglementeze modulde acþiune în timpul urmãtor intrãrii ei învigoare, adicã în domeniul ei propriu deaplicare”.

Conformându-se dispoziþiilor art.15 alin.2 din Constituþie, textele de lege criticateafecteazã pensiile speciale doar pe viitor,ºi numai în ceea ce priveºte cuantumulacestora. Celelalte condiþii privind acordareaacestora, respectiv stagiul efectiv deactivitate în acea profesie ºi vârsta eligibilãnu sunt afectate de noile reglementãri. Deasemenea, Legea privind instituirea unormãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrângeasupra prestaþiilor deja obþinute anteriorintrãrii sale în vigoare, care constituie factapraeterita.

Oricum, având în vedere cã pensiilespeciale nu reprezintã un privilegiu, ci au ojustificare obiectivã ºi raþionalã, CurteaConstituþionalã a considerat cã acestea pot

97 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004.


fi eliminate doar dacã existã o raþiune, ocauzã suficient de puternicã spre a duce înfinal la diminuarea prestaþiilor sociale alestatului sub forma pensiei. Or, în cazul Legiiprivind stabilirea unor mãsuri în domeniulpensiilor, o atare cauzã o reprezintãnecesitatea reformãrii sistemului de pensii,reechilibrarea sa, eliminarea inechitãþilorexistente în sistem ºi, nu în ultimul rând,situaþia de crizã economicã ºi financiarã cucare se confruntã statul, deci atât bugetulde stat, cât ºi cel al asigurãrilor sociale destat. Astfel, aceastã mãsurã nu poate ficonsideratã ca fiind arbitrarã; de asemenea,Curtea urmeazã a observa cã mãsura nuimpune o sarcinã excesivã asupradestinatarilor ei, ea aplicându-se tuturorpensiilor speciale, nu selectiv, nu prevedediferenþieri procentuale pentru diverselecategorii cãrora i se adreseazã pentru a nudetermina ca una sau alta sã suporte maimult sau mai puþin mãsura de reducere avenitului obþinut dintr-o atare pensie.

Prin decizia nr.820 din 9 noiembrie200698, Curtea Constituþionalã a arãtat cãLegea nr. 19/2000, lege-cadru în regle-mentarea drepturilor de asigurãri sociale însistemul public, a aºezat pe principii ºi regulinoi întreaga legislaþie a pensiilor. Printremodificãrile esenþiale se numãrã ºiintegrarea în sistemul public a mai multorsisteme distincte anterior ºi eliminareaposibilitãþii de acordare a drepturilor depensie într-un sistem ºi pentru perioadeleasigurate în alte sisteme”, ceea cedemonstreazã clar cã legiuitorul este îndrituitsã integreze sistemele de pensii specialeîn sistemul general.

Analizând criticile aceloraºi texte de legeîn raport cu dispoziþiile art. 44 din Constituþieºi cu prevederile art. 1 din Primul Protocoladiþional la Convenþia pentru apãrareadrepturilor omului ºi a libertãþilor funda-mentale, Curtea Constituþionalã a constatatcã, în esenþã, aceste critici pornesc de lacele statuate de Curtea Europeanã aDrepturilor Omului în cauza Buchen c.

Republicii Cehe - 2002, în care s-a arãtatcã noþiunea de “bun” înglobeazã oriceinteres al unei persoane de drept privat ceare o valoare economicã, astfel cã dreptulla pensie poate fi asimilat unui drept deproprietate, iar pensia unui bun proprietateprivatã.

Pentru a rãspunde acestor critici estenecesarã reiterarea considerentelor dejareþinute cu privire la natura specialã apensiei de serviciu, a celor douã compo-nente, contributivã ºi necontributivã, alesale, precum ºi a faptului cã ultimacomponentã este supusã practic condiþieica statul sã dispunã de resursele financiarepentru a putea acorda ºi alte drepturi deasigurãri sociale faþã de cele pe careConstituþia le nominalizeazã în mod expres.În aceste condiþii, partea necontributivã apensiei de serviciu, chiar dacã poate fiîncadratã, potrivit interpretãrii pe care CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a dat-o art.1din Primul Protocol adiþional la Convenþiapentru apãrarea drepturilor omului ºi alibertãþilor fundamentale, în noþiunea de“bun”, ea reprezintã totuºi, din aceastãperspectivã, un drept câºtigat numai cuprivire la prestaþiile de asigurãri socialerealizate pânã la data intrãrii în vigoare anoii legi, iar suprimarea acestora pentru viitornu are semnificaþia exproprierii.

În ceea ce priveºte critica de neconsti-tuþionalitate a textelor de lege supusecontrolului instanþei de contencios constitu-þional cu dispoziþiile art. 47 alin. 1 ºi art. 135alin. 2 lit. f din Constituþie, Curtea Constitu-þionalã a constatat cã autorii sesizãriiconsiderã cã eliminarea pensiilor specialeaduce atingere “principiului protecþieiaºteptãrilor legitime a cetãþenilor cu privirela un anumit nivel al protecþiei ºi securitãþii”.Acest principiu nu este însã consacratconstituþional, iar drepturile rezultate dinactul de pensionare sunt previzibile, ºianume îndrituirea persoanei la cuantumulaferent pensiei din sistemul ordinar depensionare, restul cuantumului pensiei (cea

98 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007.


suplimentarã) fiind supus elementelorvariabile amintite mai sus, ºi anume opticalegiuitorului ºi resursele financiare alestatului care pot fi alocate în aceastã direcþie.

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, prindecizia nr. 29 din 12 decembrie 201199

pronunþatã de Completul competent sãjudece recursul în interesul legii, a respinsrecursurile în interesul legii declarate deprocurorul general al Parchetului de pelângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºide colegiile de conducere ale curþilor de apelBraºov, Cluj, Craiova ºi Galaþi privindaplicarea dispoziþiilor Legii nr. 119/2010,raportat la art. 20 alin. 2 din Constituþie, art.1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþiaeuropeanã a drepturilor omului ºi art. 14 dinConvenþie, referitoare la recalculareapensiilor prevãzute de art. 1 din lege.

Prin recursurile în interesul legii s-a arãtatcã în practica judiciarã nu existã un punctde vedere unitar cu privire la contestaþiileformulate de persoanele aflate în categoriileprevãzute de art. 1 lit. a) - h) din Legea nr.119/2010 împotriva deciziilor de recalcularea pensiilor emise în temeiul art. 3 ºi 4 dinaceeaºi lege.

Într-o primã orientare jurisprudenþialã,instanþele de judecatã au admis contestaþiileformulate de reclamanþi - pensionari aflaþiîn categoriile prevãzute de art. 1 lit. a) - h)din Legea nr. 119/2010 - ºi au dispusanularea deciziilor de recalculare a pensiiloremise în temeiul art. 3 ºi 4 din lege, fiindmenþinute în platã pensiile în cuantumulstabilit anterior intrãrii în vigoare a acesteilegi. În adoptarea acestor soluþii, instanþelede judecatã au realizat un examen decompatibilitate a prevederilor din dreptulintern cu exigenþele impuse de art. 1 dinProtocolul adiþional nr. 1 la Convenþiaeuropeanã a drepturilor omului ºi de art. 14din aceeaºi convenþie, în raport cujurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor

Omului, ºi au concluzionat în sensulîncãlcãrii.

Într-o altã orientare jurisprudenþialã,instanþele de judecatã au respinscontestaþiile formulate de reclamanþi -pensionari aflaþi în categoriile prevãzute deart. 1 lit. a) - h) din Legea nr. 119/2010 -împotriva deciziilor de recalculare a pensiiloremise în temeiul art. 3 ºi 4 din lege. Înmotivarea acestor soluþii, instanþele aureþinut cã au obligaþia de a respecta DeciziaCurþii Constituþionale nr. 871 din 25 iunie2010100, prin care, în soluþionarea uneiobiecþii de neconstituþionalitate, s-aconstatat cã sunt constituþionale dispoziþiileLegii nr. 119/2010, ºi, doar în mod cu totulexcepþional, în funcþie de circumstanþelespeþei, iar nu în abstract, pot constata cã oanumitã normã, deºi declaratã constitu-þionalã, produce efecte contrare Convenþieieuropene a drepturilor omului, ceea ceaceste instanþe nu au reþinut.

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie,Completul competent sã judece recursul îninteresul legii, a reþinut cã aplicarea acestuiLegii nr. 119/2010 a avut ca efect imediatreducerea cuantumului sumelor aflate înplatã cu titlu de pensii de serviciu, emitereaunor decizii de recalculare cuprinzând noulcuantum, plãtibil în viitor, situaþie în care ceivizaþi au promovat cereri în justiþie prin careau solicitat anularea acestor decizii derecalculare ºi menþinerea în platã a deciziilorîn cuantumul anterior, pentru motivulîncãlcãrii dreptului lor de proprietate, astfelcum este ocrotit în sistemul Convenþieieuropene a drepturilor omului prin art. 1 dinPrimul Protocol adiþional.

S-a apreciat cã, pentru ca ingerinþa sãnu conducã la încãlcarea art. 1 din Proto-colul nr. 1 adiþional la Convenþia pentruapãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilorfundamentale, ea trebuie sã fie legalã, sãurmãreascã un scop legitim ºi sã respecteun rezonabil raport de proporþionalitate între

99 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011.100 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.


mijloacele utilizate ºi scopul urmãrit a firealizat.

Din perspectiva acestor condiþii, ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie, Completulcompetent sã judece recursul în interesullegii, a constatat cã în mod unaniminstanþele au reþinut cã ingerinþa este legalã,întrucât este reglementatã de Legea nr. 119/2010, ºi urmãreºte un “scop legitim”, deutilitate publicã, în deplinã concordanþã cujurisprudenþa Curþii Europene a DrepturilorOmului (de exemplu, cauza Wieczorek c.Poloniei din 8 decembrie 2009, par. 59),constând în necesitatea reformãrii sistemuluide pensii, reechilibrarea sa, eliminareainechitãþilor existente în sistem ºi, nu înultimul rând, situaþia de crizã economicã ºifinanciarã cu care se confruntã statul, deciatât bugetul de stat, cât ºi cel de asigurãrisociale.

Înalta Curte constatã, însã, cã analizacerinþei privind existenþa “raportuluirezonabil de proporþionalitate” a fost sursapracticii neunitare ce a condus la iniþiereaprezentului recurs în interesul legii, întrucâtinstanþele nu au aplicat testul justuluiechilibru în funcþie de circumstanþeleconcrete ale fiecãrei cauze; pe de altã parte,nici “ingerinþa” nu a fost analizatã în toatecazurile din perspectiva “dreptului larespectarea bunurilor” (regula generalã ºi,totodatã, prima normã din art. 1 dinProtocolul nr. 1), ci precum o încãlcare detipul “privãrii de proprietate” (cea de-a douanormã din acelaºi text).

Astfel, prin recalcularea pensiilorspeciale, cei vizaþi ºi-au vãzut limitat dreptulcu sume diferite care se încadreazãprocentual între 30% ºi 80%, uneori chiarmai mult, ca efect al suprimãrii beneficiuluice reprezenta suplimentul acordat de labugetul de stat (deci, cu partea necontri-butivã) care a variat de la o categorieprofesionalã la alta, iar în cadrul aceleiaºicategorii, de la o persoanã la alta, potrivitcondiþiilor prevãzute de legea ce defineafiecare statut profesional în parte ºi califi-carea fiecãrui beneficiar pentru obþinereapensiei speciale; din analiza jurisprudenþei

ataºate recursului în interesul legii seconstatã însã cã instanþele judecãtoreºti nuau stabilit în mod riguros, în concret, acestelement ce reprezintã o circumstanþãimportantã în identificarea premiselor deanalizã a raportului de proporþionalitate, fiindutil a se observa proporþia reducerii bene-ficiului social în discuþie pentru reclamantulcauzei, iar nu indicarea unei marje generalea diminuãrii pensiilor speciale pentru toatecategoriile de persoane vizate de Legea nr.119/2010.

Or, instanþa europeanã însãºi, înaplicarea acestui test de proporþionalitate,analizeazã situaþia reclamantului din fiecarecauzã, determinã anumite circumstanþeparticulare în plângerile pe care lesoluþioneazã, se raporteazã în mod necesarla situaþia de fapt pe care ea însãºi areþinut-o în legãturã cu respectiva plângereºi, numai pe baza acestui ansamblu deconstatãri, conchide asupra raportului deproporþionalitate, fãrã a stabili vreodatã oconcluzie cu caracter general, chiarreferitoare la o anumitã categorie vizatã de“ingerinþã”, în afara statutului de “victimã”(dacã se au în vedere cauzele cu mai mulþireclamanþi - de exemplu, Aizpurua Ortiz ºialþii c. Spaniei). Apoi, se reþine cã raportulde proporþionalitate este compromis dacãacel reclamant suportã o sarcinã individualãexcesivã, exorbitantã, care excedeazãmarjei de apreciere a statului în reglemen-tarea aspectelor legate de politica sa socialã(marjã care, în acest domeniu, este unaextensivã); asemenea concluzii suntstabilite, de exemplu, când reclamantul estelipsit total de respectivul beneficiu social oricând acestuia i-au fost suprimate integralmijloacele de subzistenþã.

În acelaºi timp, fãrã a fi limitative, înansamblul circumstanþelor obiective deanalizã, ar putea fi avute în vedere criteriiprecum indemnizaþia socialã pentrupensionari (prevãzutã de art. 7 din Legeanr. 118/2010 privind unele mãsuri necesareîn vederea restabilirii echilibrului bugetar) oripensia medie lunarã, dupã cum vor trebui


identificate circumstanþele particulare alecauzei.

Este esenþial a se constata cã în privinþafiecãrui reclamant în parte a fost depãºit unanumit “prag de dificultate” pentru cainstanþa europeanã însãºi sã constate oîncãlcare a drepturilor ocrotite de art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþia pentruapãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilorfundamentale (cum se reþine, de exemplu,în decizia asupra admisibilitãþii în cauzaHasani c. Croaþiei).

Totodatã, este necesar a se preciza cãîn analiza raportului de proporþionalitateinstanþele trebuie sã urmãreascã raþiona-mentul Curþii Europene a Drepturilor Omuluiîn plângerile vizând încãlcarea art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie ºi încare Curtea însãºi a analizat tipuri de“ingerinþe” în dreptul la respectarea bunurilorprin mãsuri legislative adoptate de stat înprestaþiile de asigurãri sociale, iar nu sã serecurgã la specia proximã (încãlcãri ale art.1 din Protocolul nr. 1 adiþional, de tipulprivãrii de proprietate) ori la alte cauze princare au fost reclamate alte încãlcãri (chiarperspectiva analizãrii discriminãrii înlegãturã cu art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional având alþi parametri de evaluare).

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie,Completul competent sã judece recursul îninteresul legii, a avut în vedere jurisprudenþaCurþii Europene a Drepturilor Omului(Hasani c. Croaþiei - decizie de admi-sibilitate din 30 septembrie 2010 ; Rasmu-ssen c. Poloniei, Banfield c. RegatuluiUnit al Marii Britanii ºi Irlandei de Norddin 18 octombrie 2005 ; Callejas c. Spanieidin 18 iunie 2002 - decizie asupra admi-sibilitãþii, Maggio ºi alþii c. Italiei din 31 mai2011, Moskal c. Poloniei din 15 septembrie2009, Kjartan Asmundsson c. Islandei) încauze în care statele contractante auadoptat mãsuri legislative prin care ausuprimat sau au limitat, pentru viitor, plataunor pensii speciale sau a altor beneficiisociale aflate în platã.

În raport cu jurisprudenþa Curþii Europenea Drepturilor Omului reiese cã stabilirea

raportului de proporþionalitate nu este decâto chestiune de apreciere în fiecare cauzãîn parte, în funcþie de circumstanþele saleparticulare.

Ca atare, pe calea recursului în interesullegii nu este posibil a se statua o concluziegeneral valabilã de naturã a asigura unifi-carea practicii judiciare, având aptitudineade a fi aplicatã în fiecare cauzã aflatã perolul instanþelor, de vreme ce stabilirearaportului de proporþionalitate este rezultatulaprecierii materialului probator ºi acircumstanþelor proprii fiecãrei pricini sau asituaþiei de fapt reþinute, fiind aºadar exclusivo chestiune de aplicare a legii (Convenþia ºijurisprudenþa Curþii Europene, în acest caz).

Pentru a fi legalã o soluþie asupra uneisesizãri (cum este cea cu recurs în interesullegii), ea trebuie în mod necesar sãantreneze efecte legale ºi în cazul admiteriiºi în cel al respingerii.

Or, dacã s-ar admite ca posibilã solu-þionarea printr-o concluzie cu caractergeneral asupra raportului de proporþio-nalitate în acest gen de cauze ºi astfel s-arstabili cã justul echilibru este afectat saucompromis în toate situaþiile, efectul indirectar fi similar celui al abrogãrii legii.

Simetric, dacã s-ar stabili, pe calearecursului în interesul legii, cã raportul deproporþionalitate a fost unul rezonabil, just,ar însemna negarea dreptului de acces lainstanþã (garantat de art. 6 alin. 1 din Con-venþia pentru apãrarea drepturilor omului ºia libertãþilor fundamentale) pentru fiecaredintre persoanele ce se pretind afectate înmod individual prin adoptarea ºi aplicareaLegii nr. 119/2010.

În concluzie, analiza în concret a acestuiraport de proporþionalitate nu poate firealizatã pe calea recursului în interesul legii,întrucât ar excede obiectului acestuia ºicompetenþelor Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie, recursul în interesul legii nefiind unrecurs naþional în convenþionalitate.

Soluþia Înaltei Curþi de Casaþie ºi Jus-tiþie, Completul competent sã judecerecursul în interesul legii, pe care am


redat-o pe larg, este de maxim interes,pentru soluþionarea capetelor de cerereprin care reclamantele au invocat încãl-carea articolelor 6 ºi 14 din Convenþie,din pricina jurisprudenþei contradictoriia curþilor de apel, care ar fi adus atingereprincipiului securitãþii juridice ºi ar ficreat o discriminare faþã de alte persoaneaflate într-o situaþie similarã.

Jurisprudenþa neunitarã a instanþelornaþionale reprezintã, fãrã îndoialã, o pro-blemã de sistem101, sancþionatã frecvent deCurte.

Prin decizia de inadmisibilitate pronunþatãla data de 6 septembrie 2011 în cauza Zelcaºi alþii c. României, Curtea Europeanã aconstatat neîncãlcarea de cãtre Statulromân a dispoziþiilor art. 6 par. 1 din Con-venþie, sub aspectul respectãrii principiuluisecuritãþii raporturilor juridice prin prismajurisprudenþei pretins divergente.

Aplecându-se asupra speþei dedusejudecãþii, Curtea a reþinut cã reclamanþii aubeneficiat de garanþiile unui proces echitabil,fiind parte la un proces þinut pe baze deoralitate, publicitate ºi contradictorialitate,pãrþile fiind în mãsurã sã îºi expunãargumentele apreciate ca fiind pertinente ºiconcludente de pe poziþii de egalitate cupartea adversã.

În ceea ce priveºte divergenþa dejurisprudenþã invocatã, Curtea a reþinut cã,începând cu anul 2008, instanþele naþionaleau pronunþat mai multe soluþii divergente.Însã, la un an diferenþã, respectiv la data de21 septembrie 2009, Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie a pronunþat un recurs în interesullegii apt sã unifice practica naþionalã înmaterie. Mai mult, soluþia adoptatã deinstanþa supremã era în acord cu soluþiapronunþatã în cauza reclamanþilor.

Sub acest ultim aspect, Curtea Euro-peanã a reþinut cã, mecanismul internprevãzut de articolul 329 din Codul deprocedurã civilã, drept cale de unificare apracticii judiciare, ºi-a dovedit eficienþa,având în vedere cã, într-o perioadã relativscurtã de timp, a pus capãt soluþiilordivergente pronunþate la nivelul þãrii înmateria drepturilor salariale cuvenitefuncþionarilor publici. Astfel, Curtea a deciscã plângerea reclamanþilor întemeiatã pedispoziþiile art. 6 par. 1 din Convenþie nu esteadmisibilã.

Decizia pronunþatã în cauza Zelca ºi alþiivine dupã mai multe hotãrâri pronunþate deCurtea Europeanã în materia nerespectãriiprincipiului siguranþei circuitului civil ºi încare instanþa europeanã a constatatîncãlcarea de cãtre statul român adispoziþiilor ar. 6 din Convenþie. Pânã laacest moment, însã, Curtea a statuat fie însensul cã cea mai înaltã jurisdicþie naþionalãa fost sursa divergenþei de jurisprudenþã102,fie cã mecanismul legal prin care aceasta afost sesizatã pentru a statua cu privire latemeinicia unor hotãrâri devenite dejairevocabile la nivelul curþilor de apel (recursulîn anulare), nu era apt sã ducã la o unificarea practicii.103

Pe acest fundal, decizia Zelca ºi alþiistatueazã faptul cã mecanismul intern dejaexistent, respectiv instituþia recursului îninteresul legii, reprezintã o modalitate aptãsã ducã la rezultatul preconizat. Evident,compatibilitatea acestuia cu garanþiileprevãzute de art. 6 din Convenþie depindede promptitudinea cu care este folosit ºiclaritatea conþinutului unei hotãrâripronunþate pe aceastã cale104.

101 Problema practicii judecãtoreºti neunitare a fost reþinutã întotdeauna de Rapoartele intermediare al ComisieiEuropene privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare ºi verificare.

102 CEDO, cauza Beian c. României (nr. 1), hotãrârea din 6 decembrie 2007.103 CEDO, cauza ªtefãnicã ºi alþii c. României, hotãrârea din 2 noiembrie 2010, ºi Tudor Tudor c. României,

hotãrâre din 24 martie 2009.104 A se vedea Alexandra Neagu, Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329 din Codul de

procedurã civilã reprezintã o cale eficientã de unificare a practicii judiciare naþionale, Revista JurisClasor CEDO- Septembrie 2011, http://hotararicedo.ro/index.php/news/2011/09/recursul-in-interesul-legii-reglementat-de-dispozitiile-art.-329-cpc-reprezinta-o-cale-eficienta-de-unificare-a-practicii-judiciare-nationale [accesat ultima datãla 05.03.2012].


Ce s-a întâmplat în plan jurisprudenþialdupã pronunþarea deciziei nr. 29 din 12decembrie 2011105, de Completul compe-tent sã judece recursul în interesul legiial Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie?

Suntem departe de a avea o juris-prudenþa unitarã. Desigur, este probabil outopie o practicã unitarã în materie, pentrucã e posibil ca fiecare cauzã, în afaraapropierii de nezdruncinat legatã de efecteleaplicãrii Legii nr. 119/2010, sã îºi aibãpropriile circumstanþe, iar în privinþa fiecãruireclamant în parte trebuie cercetat dacã afost sau nu depãºit un anumit “prag dedificultate” pentru a se constata, ce-i drept,cu titlu de excepþie, o încãlcare a drepturilorocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþionalla Convenþia pentru apãrarea drepturiloromului ºi a libertãþilor fundamentale.

Existã în continuare situaþii de admiterea contestaþiilor formulate de reclamanþii -pensionari aflaþi în categoriile prevãzute deart. 1 lit. a) - h) din Legea nr. 119/2010106,însã ºi, în principal ºi în cele mai multecazuri, soluþii de respingere a contes-taþiilor107. Pe lângã acestea, pe care leputem denumi deja clasice, existã ºi unele

soluþii jurisprudenþiale inovatoare, careconsiderã cã, prin dispoziþiile recursului îninteresul legii pronunþat de Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie, s-a creat un culoar ºipropun stabilirea judiciarã a pensiei înprocente de 25-50% din cuantumuldiminuat108. Desigur cã un astfel de punctde vedere, pe lângã valenþele de posibillegiuitor însuºite de magistrat, ar duce laneaplicarea Legii nr. 118/2010 pentru întregicategorii profesionale (spre exemplu,personalul aeronautic navigant civil, undediminuãrile au fost de peste 70%).

În concluzie, deºi Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie, Completul competentsã judece recursul în interesul legii s-apronunþat într-o perioadã relativ scurtãde timp, revine Curþii Europene aDrepturilor Omului sarcina de a stabilidacã aceastã decizie a instanþei supremea pus sau nu capãt ori, mai degrabã,putea sau nu pune capãt soluþiilordivergente pronunþate la nivel naþionalîn materia contestaþiilor formulate dereclamanþii - pensionari aflaþi în cate-goriile prevãzute de art. 1 lit. a) - h) dinLegea nr. 119/2010.

105 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011.106 A se vedea, spre exemplu, decizia civilã nr. 59/10 ianuarie 2012 pronunþatã de Curtea de Apel

Bucureºti, Secþia a VII-a civilã ºi pentru cauze privind conflicte de muncã si asigurãri sociale, nepublicatã.107 Decizia civilã nr. 746/30 ianuarie 2012 pronunþatã de Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a VII-a civilã ºi

pentru cauze privind conflicte de muncã si asigurãri sociale, nepublicatã.108 Spre exemplu, decizia civilã pronunþatã la 3 februarie 2012, în dosarul nr. 48656/3/2010, de Curtea de

Apel Bucureºti, Secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, conflicte de muncã ºiasigurãri sociale

102 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012

103JurisClasor CEDO – Aprilie 2012

APRILIE 2012APRILIE 2012APRILIE 2012APRILIE 2012APRILIE 2012


Cuprins

Anul II (2012)

JurisClasor CEDO - Aprilie 2012

Lipsa unei „speranþe legitime” în cazul recalculãrii pensiilor. Efectele jurisprudenþeidivergente - Decizia de inadmisibilitate în cauza Dumitru David ºi alþii împotrivaRomâniei ....................................................................................................................... 107Autor: Dragoº Cãlin

Sindicatul „Pãstorul cel Bun” împotriva României, hotãrâre nedefinitivã pronunþatã la31 ianuarie 2012 ........................................................................................................... 110Autor: Alexandra Neagu

Hotãrârea Marii Camere în cauza Creangã împotriva României - Sarcina probeireferitor la privarea de libertate. Imposibilitatea pãrãsirii sediului parchetului.Nelegalitatea privãrii de libertate ................................................................................... 116Autor: Victor Constantinescu

Regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilorbugetare, conform Legii nr. 329/2009, nu încalcã art. 14 din Convenþie ºi art. 1 dinProtocolul nr. 1 - decizia de inadmisibilitate Ionel Panfile c. României.......................... 124Autor: Dragoº Cãlin


Prezentarea deciziei din 6 martie 2012din cauza Dumitru David ºi alþii împotrivaRomâniei (cererea nr. 54577/07)

Reclamanþii au fost pensionaþi pentrulimitã de vârstã, în temeiul Legii nr. 3/1977.Ei au fost angajaþi în industria minierã sauîn aceea a cãilor ferate, lucrând în condiþiiîncadrate în grupa I de muncã, potrivitdispoziþiilor Legii nr. 3/1977.

Aceste cereri se referã, în esenþã, larecalcularea pensiilor, în baza Legii nr. 19/2000, precum ºi la soluþiile pretins a fidiferite, date unor cereri similare, de curþilede apel, în funcþie de stabilirea, dupã caz, astagiului complet de cotizare utilizat pentru

Lipsa unei „speranþe legitime” în cazul recalculãrii pensiilor.Efectele jurisprudenþei divergente - Decizia de inadmisibilitate

în cauza Dumitru David ºi alþii împotriva României


Pretenþiile reclamanþilor care priveau modalitatea în care pensiile lor au fost calculate nupot fi considerate ca având o bazã suficientã în jurisprudenþa internã, cât timp interpretareadatã de instanþe materiei a fost divergentã, cum reiese din decizia nr. 40/2008 pronunþatã deÎnalta Curte de Casaþie ºi Justiþie într-un recurs în interesul legii. Nu existã vreun indiciu cã,la data respingerii acþiunilor reclamanþilor, exista o jurisprudenþã bine stabilitã în sensulrecunoaºterii creanþelor acestora.

Nu poate fi vorba despre o ”speranþã legitimã” în situaþia în care existã o divergenþã cuprivire la interpretarea ºi aplicarea corectã a legii interne, iar pretenþiile reclamanþilor sunt,prin urmare, respinse de instanþele naþionale. Rezultã cã reclamanþii nu au avut ”un bun” însensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

determinarea punctajului mediu anual înoperaþiunile de recalculare a pensiilor însistemul public, pentru persoanele ale cãrordrepturi de pensie s-au deschis în perioada1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza Legiinr. 3/1977 ºi care ºi-au desfãºurat activitateaîn grupe speciale de muncã la 20 sau 30 deani.

În acest cauze, stagiul complet decotizare utilizat pentru determinarea puncta-jului mediu anual în operaþiunile derecalculare a pensiilor în sistemul public afost considerat a fi de 30 de ani. Reclamanþiiau susþinut în faþa instanþelor naþionale cãstagiul complet de cotizare pentrurecalcularea pensiilor lor este de 20 de ani,iar dacã ar fi fost luat în considerare, le-ar fidat dreptul la un cuantum al pensiei sporit.

S-au invocat douã argumente juridice.În primul rând, s-a susþinut cã reclamanþii

ar trebui sã aibã parte de acelaºi tratamentca ºi persoanele care au lucrat în condiþii“speciale”, în baza art. 20 ºi 43 din Legeanr. 19/2000, ºi beneficiazã de pensie dupãintrarea în vigoare a acestui act normativ,respectiv de luarea în calcul a unei perioadecontributive de 20 de ani. În al doilea rând,s-a susþinut cã interpretarea corectã a art.


14 din Legea nr. 3/1977 ar însemna unstagiu complet de cotizare de 20 de ani. Maimult, decizia nr. 40/2008 pronunþatã deÎnalta Curte de Casaþie ºi Justiþie - SecþiileUnite a recunoscut un stagiu complet decotizare pentru recalcularea pensiilor de 20de ani, aºa cum prevedea art. 14 din Legeanr. 3/1977. Aceastã abordare a fost urmatãde alte curþi de apel, care au admis cereriidentice formulate de foºtii colegi aireclamanþilor.

Cererile reclamanþilor privind recalculareapensiilor lor, în baza unui stagiu complet decotizare de 20 de ani, au fost respinseirevocabil, de anumite curþi de apel.

Reclamanþii s-au plâns de faptul cãdreptul lor la un proces echitabil, garantatde art. 6 din Convenþie, a fost încãlcat înconsiderarea soluþiilor divergente adoptatede instanþele naþionale, în cauze identicereferitoare la recalcularea pensiilor pentrupersoanele al cãror drept s-a deschis înbaza Legii nr. 3/1977, în ce priveºte stagiulcomplet de cotizare luat în considerare.Reclamanþii au susþinut cã astfel de hotãrâri,pronunþate în perioada 2005-2010, confirmãexistenþa unei jurisprudenþe neunitare acurþilor de apel din întreaga þarã, în ciudasoluþiei oferite de decizia nr. 40/2008pronunþatã de Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie într-un recurs în interesul legii.

Reclamanþii au mai arãtat cã soluþiiledivergente au dat naºtere unor discriminãri,încãlcându-se art. 14 din Convenþie ºi art. 1din Protocolul nr. 12 adiþional la Convenþie,coroborat cu art. 6 din Convenþie. Totodatã,se indicã încãlcarea art. 1 Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie, invocat separat,precum ºi combinat cu art. 14 din Convenþie,considerându-se cã hotãrârile judecãtoreºtifavorabile obþinute de alte persoane aflateîn situaþii similare au dat naºtere unei“speranþe legitime”, în sensul cã ºireclamanþii vor avea parte de un tratamentsimilar ºi de o pensie într-un cuantumsuperior.

Asupra art. 14 din Convenþie ºi a art. 1din Protocolul nr. 12 adiþional la Con-venþie, combinat cu art. 6 din Convenþie

Curtea a considerat cã nu poate deter-mina, în baza probatoriului aflat la dosar,admisibilitatea acestor plângeri ºi, prinurmare, este necesar, în baza art. 54 par. 2lit. b din Regulamentul Curþii, sã secomunice Guvernului pârât aceste capetede cerere.

Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie, invocat separat,precum ºi combinat cu art. 14 dinConvenþie

Curtea a reþinut, de la bun început, cãart. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie se aplicã doar pentru bunurileactuale ale unei persoane. Astfel, veniturileviitoare nu pot fi considerate “bunuri”, cuexcepþia cazului în care dreptul a fost dejacâºtigat sau este sigur cã va fi plãtit (a sevedea, spre exemplu, Koivusaari ºi alþii c.Finlandei, decizie din 23 februarie 2010, nr.20690/06). Cu toate acestea, în anumitecircumstanþe, o “speranþã legitimã” de aobþine un “bun” poate beneficia, deasemenea, de protecþia art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie. Dacã interesulpatrimonial în cauzã este de ordinul creanþei,el nu poate fi considerat o “valoare patri-monialã” decât dacã are o bazã suficientãîn dreptul intern, spre exemplu atunci cândeste confirmat printr-o jurisprudenþã binestabilitã a instanþelor (Kopecky c. Slovaciei[MC], par. 52).

Cu toate acestea, nu poate fi vorbadespre o ”speranþã legitimã” în situaþia încare existã o divergenþã cu privire lainterpretarea ºi aplicarea corectã a legiiinterne, iar pretenþiile reclamanþilor sunt, prinurmare, respinse de instanþele naþionale(Kopecky c. Slovaciei [MC], par. 50).

În speþã, pretenþiile reclamanþilor carepriveau modalitatea în care pensiile lor ar fifost calculate nu pot fi considerate ca avândo bazã suficientã în jurisprudenþa internã,cât timp interpretarea datã de instanþemateriei a fost divergentã, cum reiese dindecizia nr. 40/2008 pronunþatã de ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie într-un recurs îninteresul legii. În plus, având în vedereprobele dosarelor, nu existã vreun indiciu


cã, la data respingerii acþiunilor recla-manþilor, exista o jurisprudenþã bine stabilitãîn sensul recunoaºterii creanþelor acestora.

Rezultã cã reclamanþii nu au avut ”unbun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie.

Aºa cum Curtea a reþinut în mod constant,articolul 14 din Convenþie completeazãcelelalte dispoziþii substanþiale aleConvenþiei ºi ale Protocoalelor saleadiþionale. Art. 14 nu are o existenþãindependentã, deoarece acesta are efectnumai în legãturã cu “exercitarea drepturilorºi libertãþilor” protejate de aceste dispoziþiisubstanþiale. Dreptul garantat de art. 14poate apãrea ca autonom, prin aceea cã,într-o situaþie datã, este posibil ca el sã fieîncãlcat fãrã a se constata ºi o încãlcare adreptului în legãturã cu care a fost invocat.Constatarea existenþei unei discriminãri sepoate face însã numai în legãturã cu un altdrept apãrat de Convenþie. (Hans-Adam vonLiechtenstein c. Germaniei [MC], nr. 42527/98, par. 91).

În lumina acestor consideraþii, plângereaformulatã în temeiul art.1 din Protocolul nr.1 adiþional la Convenþie, invocat separat,precum ºi combinat cu art. 14 din Convenþie,a fost declaratã inadmisibilã, conform art.35 par. 3 ºi 4 din Convenþie.

Notã:Dat fiind cã asupra art. 14 din Convenþie

ºi a art. 1 din Protocolul nr. 12 adiþional laConvenþie, combinat cu art. 6 din Convenþie,Curtea a amânat pronunþarea unei soluþii,vom face scurte consideraþii asupracapãtului de cerere declarat inadmisibil.

“Speranþa legitimã”, ca posibilitatenematerializatã prin care persoanele îºi potrealiza anumite drepturi, aºa cum a fostcreatã prin jurisprudenþa Curþii, trebuie sãfie posibilã, licitã, rezonabilã ºi sã se poatã

realiza (a se vedea, pe larg, Kopecky c.Slovaciei, [MC]).

Aºadar, interpretãrile divergente date prinsoluþii irevocabile de instanþele judecãtoreºti,nu au ca efect, de principiu, naºterea vreuneisperanþe legitime ocrotite de art. 1 dinProtocolul adiþional nr. 1 la Convenþie,pentru partea care a pierdut, inclusiv pentrufaptul cã nu au o bazã suficientã în dreptulintern, caracterizatã printr-o jurisprudenþãbine stabilitã a instanþelor.

Mai mult, nu se poate reþine cã unreclamant ar avea o ”speranþã legitimã” dea obþine recunoaºterea creanþei sale, prinprisma jurisprudenþei constante a instanþelorjudecãtoreºti interne, nici atunci cândsoluþiile jurisprudenþiale se pronunþã în bazaunor texte de lege abrogate sau care încalcãprincipii fundamentale ale statului de drept,acestea nereprezentând o jurisprudenþãconstantã ºi previzibilã a instanþelorjudecãtoreºti interne109.

Soluþia Curþii din cauza Dumitru David ºialþii împotriva României reprezintã unargument în plus în analiza unor alegaþiisimilare invocate pe rolul instanþelorjudecãtoreºti, cu precãdere a celor caresoluþioneazã litigii de muncã sau de asigurãrisociale.

Curtea a decis anterior cã soluþiile totaldiferite pronunþate de aceeaºi curte de apelasupra aceleiaºi chestiuni de drept încalcãart. 6 din Convenþie (Santos Pinto c.Portugaliei, nr. 39005/04, 20 mai 2008).Însã, hotãrârile divergente nu creeazã undrept de proprietate, ci sunt în mãsurã sãdetermine doar obligarea unor state, subimperiul Convenþiei, la plata unor despã-gubiri pentru jurisprudenþa neunitarã sau,mai degrabã, pentru lipsa unor mijloaceadecvate în realizarea sa, în limitele art.14din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 12adiþional la Convenþie, combinate cu art. 6din Convenþie.

109 A se vedea, spre exemplu, C.A. Bucureºti, s. a VII-a civ., confl. mun. ºi asig. soc., decizia nr. 1795/R din19 aprilie 2010


Potrivit situaþiei de fapt reþinute de Curte,reclamantul – un sindicat format din 35persoane, dintre care majoritatea preoþiortodocºi din cadrul Mitropoliei Olteniei, s-aplâns în faþa instanþei europene deîncãlcarea art. 11 din Convenþie având învedere refuzul autoritãþilor de a-i acordapersonalitate juridicã.

În esenþã, Tribunalul Dolj, în calitate deinstanþã de recurs, a reþinut cã legea 489/2006 privind libertatea religioasã ºi regimulgeneral al cultelor110 ºi Constituþia garan-teazã autonomia cultelor religioase ºi dreptullor de a se organiza conform statutelorproprii, apreciind cã organizarea unuisindicat ar leza acest principiu. Instanþanaþionalã a concluzionat cã respingereacererii este impusã de necesitatea protejãriitradiþiei creºtine ortodoxe ºi dogmele carestau la baza sa, în situaþia apariþiei unuisindicat, BOR urmând a fi obligatã sãcolaboreze cu o entitate nouã, strãinãtradiþiei ºi canoanelor.

În hotãrârea sa, adoptatã cu majoritatede voturi Curtea a statuat cã statul român aîncãlcat dispoziþiile articolul 11 dinConvenþie, obligându-l la plata sumei de10.000 EUR în favoarea reclamantului.

Astfel, s-a reþinut cã preoþii ºi personalullaic îºi exercitã atribuþiile în cadrul BOR, învirtutea unui contract individual de muncã,primind o remuneraþie ºi contribuind la asi-gurãrile sociale. În continuarea raþiona-mentului sãu, Curtea a arãtat cã un contractde muncã nu poate fi clericizat într-oasemenea mãsurã, astfel încât sã poatã fisustras oricãrei reguli de drept civil. Prinurmare, în opinia Curþii, clericii ºi personalullaic se bucurã de protecþia oferitã de articolul11 din Convenþie.

În esenþã, Curtea a hotãrât cã refuzulinstanþelor naþionale de a permite înfiinþareaunui sindicat format din preoþi pentru apãra-rea intereselor lor economice în raporturilede muncã cu BOR nu este o mãsurãapreciatã ca fiind necesarã într-o societatedemocraticã.

Analizând statutul sindicatului, s-a reþinutcã acesta nu tinde sã lezeze valori funda-mentale de naturã ecleziasticã ale BOR ºinu reprezintã o ameninþarea suficient deimportantã pentru stat, pentru a justificarefuzul înfiinþãrii.

Astfel, Curtea a concluzionat cã ele-mentele care definesc noþiunea de „nevoiesocialã imperioasã”, care ar fi putut justificaingerinþa autoritãþilor în dreptul la liberã

Sindicatul „Pãstorul cel Bun” împotriva României, hotãrârenedefinitivã pronunþatã la 31 ianuarie 2012

Autor: Alexandra NeaguCategorie: Hotãrâri importante

Respingerea cererii de înregistrare a sindicatului format preponderent din clerici din cadrulbisericii ortodoxe române, pe motivul necesitãþii respectãrii principiului autonomiei cultelor,încalcã dreptul la liberã asociere prevãzut de articolul 11 din Convenþie.

110 Publicatã în Monitorul Oficial nr. 11 din 8 ianuarie 2007, partea I


asociere, într-o societate democraticã, nusunt îndeplinite în cauzã, instanþa naþionalãnejustificând modalitatea concretã în caresindicatul, prin statutul propus, ar fi pututreprezenta o ameninþare pentru democraþie.

În fapt, din punctul de vedere al Curþii,motivele invocate de tribunal pentru justifi-carea ingerinþei erau exclusiv de ordinreligios, fãcându-se referire doar la statutulBOR ºi la autonomia cultelor. Or, instanþanaþionalã nu a analizat consecinþele contrac-tului de muncã în privinþa drepturilor sala-riaþilor ºi nici diferenþa între angajaþii laici ºiclerici care figurau printre membrii sindi-catului propus spre înregistrare.

Curtea admite în raþionamentul sãu cã unangajator care îºi fondeazã etica pe dogmereligioase poate impune angajaþilor anumiteobligaþii de loialitate. Cu toate acestea,judecãtorul civil care analizeazã pertinenþaunei sancþiuni axate tocmai pe nerespec-tarea acestor obligaþii, nu poate, exclusiv înnumele autonomiei cultelor, sã omitãpunerea în balanþã a celor douã interese înjoc, cu respectarea unui principiu de propor-þionalitate.

Prin urmare, instanþa europeanã a ana-lizat hotãrârea instanþei naþionale, pronun-þate în faza recursului, ajungând la concluziacã aceasta este nesatisfãcãtoare având învedere cã a respins cererea de înfiinþare asindicatului exclusiv din raþiuni de ordinreligios, legate de autonomia cultelor ºi denecesitatea conservãrii tradiþiei creºtin-ortodoxe, fãrã a analiza temeinic raporturilejuridice de muncã dintre preoþi ºi BOR.

În opinia separatã, formulatã în cauzã,s-a arãtat cã statutul propus de reclamantar fi adus atingere structurii ierarhice tradi-þionale a Bisericii ºi modalitãþii decizionaleîn cadrul BOR. Mergând pe acest raþiona-ment, s-a apreciat cã, în ipoteza existenþeiunor disensiuni în cadrul BOR, autoritãþilenaþionale sunt mai bine plasate decât CEDOsã aprecieze faptele.

Notã:Hotãrârea prezentatã anterior expune o

problemã complexã, respectiv cea aconturului efectiv al principiului autonomieicultelor ºi, implicit, a mãsurii în care statulare dreptul sau obligaþia pozitivã, dinperspectiva Convenþiei, de a sancþionamodalitatea în care un cult religios înþelegesã se organizeze sau sã impunã membrilorsãi anumite restricþii.

În esenþã, refuzul autoritãþilor române dea înregistra sindicatul s-a bazat pe preve-derea inclusã în statutul BOR care obligãpreoþii la luarea, în prealabil, a consim-þãmântului autoritãþii ierarhice, în mãsura încare doresc sã facã parte sau sã fondeze oformã asociativã111. Desigur, conformStatutului, impunerea acestui acord prea-labil, este o expresie a autonomiei cultuluireligios, a modalitãþii în care acesta a înþelessã îºi reglementeze relaþia cu proprii clerici.Din aceastã perspectivã, se poate analizadacã aceastã prevedere se poate explicasau susþine exclusiv pe ideea autonomieicultelor, respectiv pe dreptul acestora de aimpune o anumitã conduitã membrilor ºi dea avea propria organizare internã sau,situaþia excede acestei sfere ºi þine dedreptul la liberã asociere al persoanei ºitrebuie sã facã obiectul cenzurii instanþelorcivile. Pot aceste instanþe sã treacã pesteabsenþa unui asemenea acord ºi sã statuezeasupra necesitãþii respectãrii libertãþii deasociere sindicalã a clericilor ortodocºi,respectiv sã dea un nou contur relaþiei deslujire existente între preot ºi BOR, fãrã aaduce o atingere disproporþionatã auto-nomiei cultului?

Apreciem cã o primã criticã ce poate fiadusã hotãrârii Curþii þine de faptul cãaceasta se axeazã exclusiv pe aspectul laical raportului de muncã existent între clericiºi BOR (extrãgând din acest raport con-secinþa respectãrii tuturor drepturilor anga-jatului), fãrã a dovedi preocupare pentru

111 A se vedea art. 123 alin. 8 din Statutul BOR aprobat prin HG 53 din 16 ianuarie 2008, publicatã înMonitorul Oficial nr. 50 din 22 ianuarie 2008, partea I: „Fãrã binecuvântarea chiriarhului locului, preoþilor, diaconilorºi cãlugãrilor nu le este îngãduit sã înfiinþeze, sã fie membri sau sã participe în asociaþii, fundaþii ºi organizaþii deorice tip.”


aspectul principal al cauzei, respectivconflictul dintre principiul autonomieicomunitãþilor religioase, garantat de articolul9 din Convenþie, ºi dreptul la liberã asociere,inclusiv de naturã sindicalã, prevãzut dearticolul 11 din Convenþie. În afara faptuluicã însãºi statuarea certã a Curþii asupraexistenþei unui raport de muncã clasic întreclerici ºi BOR, trebuie pusã sub semnulîndoielii112, se remarcã faptul cã hotãrâreainstanþei europene analizeazã situaþiaexclusiv din perspectiva acestor pretinseraporturi de muncã, ignorând contextulecleziastic în care acestea au luat naºtereºi specificul vocaþional al preoþiei.

Plasarea în context a discuþiei esteimportantã din cel puþin douã puncte devedere. Pe de o parte trebuie luate înconsiderare consecinþele naºterii unui nousubiect de drept în cadrul BOR (în ciudarecunoaºterii de cãtre stat a dreptului acestuicult de a se organiza autonom) respectiv aunui sindicat îndrituit, potrivit legislaþieiinterne, de a fi cooptat în procesul decizionalºi de a impune unui subiect de drept dejaexistent, obligaþia de colaborare cu acesta.

Pe de altã parte, nu trebuie ignorat faptulcã însãºi BOR este o formã asociativã,aceasta bucurându-se de garanþiile acesteilibertãþi. Astfel, potrivit jurisprudenþeiconstante a Curþii, comunitãþile religioaseexistã în mod tradiþional sub forma unorstructuri organizate ºi, atunci când o astfel

de formã de organizare este analizatã,articolul 9 din Convenþie, trebuie sã fieinterpretat prin prisma garanþiilor articolului11 care protejeazã viaþa asociativã contraoricãrei ingerinþe arbitrare din partea statului.

În fapt, autonomia acestor comunitãþireligioase, principiu indispensabil pluralis-mului specific unei societãþi democratice, seregãseºte în centrul protecþiei oferite dearticolul 9 din Convenþie. În acelaºi spirit,s-a apreciat cã în absenþa unor circumstanþeexcepþionale, dreptul la libertate religioasãgarantat de Convenþie, exclude oriceapreciere din partea autoritãþilor statului cuprivire la legitimitatea credinþelor religioasepromovate sau cu privire la modalitãþileefective de exprimare a acestora, inclusivprin prisma organizãrii lor interne.

În urma acestui raþionament, într-o cauzãrecentã pronunþatã împotriva Germaniei113,Curtea a statuat cã decizia instanþei civilede a nu examina legalitatea unei deciziipronunþate de cultul religios din care fãceauparte reclamanþii ºi care îi excludea peaceºtia din activitate, nu contravine dreptuluide acces la instanþã. Curtea a acceptat astfeljurisprudenþa instanþelor naþionale germanecare au decis sã nu cenzureze un actcalificat ca având naturã ecleziasticã ºi careþine de modalitatea în care cultul decide sãse organizeze.

Aceastã decizie de inadmisibilitate seîncadreazã într-o jurisprudenþã constantã a

112 Potrivit art. 123 alin. 7 din Statutul BOR: „Raportul între personalul clerical ºi Centrul eparhial este unul deslujire ºi misiune liber asumatã, conform mãrturisirii (declaraþiei) solemne publice rostite ºi semnate de fiecarecandidat înaintea hirotoniei întru preot. La începerea activitãþii pastorale în unitatea pentru care a fost numit,personalul biserices primeºte din partea chiriarhului o decizie prin care se reglementeazã drepturile ºi îndatoririlece-i vor reveni.” La o simplã lecturã a Statutului BOR se poate remarca faptul cã, în virtutea autonomiei sale,principiu ce implicã ºi dreptul de a determina raporturile existente între cleric ºi cult, BOR a ales sã fundamentezeacest raport pe decizia primitã din partea chiriairhului, lipsind cu desãvârºire orice referire la perfectarea unuicontract de muncã în favoarea preoþilor sau a calitãþii acestora de „salariaþi”. Textul anterior citat menþioneazãclar cã drepturile ºi obligaþiile preotului sunt stabilite prin aceastã decizie ºi cã munca prestatã de cleric este înfapt o misiune liber asumatã.

În temeiul aceleiaºi autonomii, alte culte religioase au ales sã fundamenteze relaþia lor cu clericii pe altebaze. Astfel, conform art. 27 din Statutul Bisericii Evanghelice-Lutherane din România, aprobat prin HG nr. 400din 9 aprilie 2008 ºi publicat în Monitorul Oficial nr. 296 din 16 aprilie 2008, partea I: „Preotul, preotul suplinitor,capelanul, levitul ºi candidatul la preoþie sunt de obicei salariaþi ai bisericii.”

Conform art. 8 alin.2 din Statutul Bisericii Reformate din Românie, aprobat prin HG nr. 186 din 20 februarie2008, publicat în Monitorul Oficial nr. 171 din 5 martie 2008, partea I: „Preoþii sunt aleºi de adunãrile generaleparohiale. Angajarea acestora ºi concedierea lor au loc în conformitate cu legile bisericii ºi Codul Muncii.”

113Hanna et Peter MÜLLER împotriva Germaniei, decizie de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011


Curþii, într-un sens similar fiind pronunþateºi deciziile: Dietrich REUTER împotrivaGermaniei (17 ianuarie 2012) ºi AndreasBAUDLER împotriva Germaniei (6decembrie 2011). În aceste cauze, Curteaa apreciat cã reclamanþii nu beneficiau deun drept substanþial, recunoscut la nivelintern, pentru a putea pretinde aplicabilitateagaranþiilor prevãzute de articolul 6 dinConvenþie. În mod explicit, Curtea a validatraþionamentul instanþelor care au apreciatcã deciziile pronunþate de cultele religioasedin care fãceau parte reclamanþii ºi carepuneau capãt serviciilor lor în cadrul cultuluisau modificau elemente esenþiale aleacestui raport, nu se încadrau în contextulclasic al dreptului muncii, acestea þineau deautonomia cultelor ºi nu puteau fi astfelsupuse controlului instanþei civile.

O altã criticã ce poate fi adusã hotãrâriiCurþii pronunþate la data de 31 ianuarie2012, este legatã de modalitatea trunchiatã,defectuoasã în care s-a reþinut practicainternã a instanþelor. Astfel, Curtea a apre-ciat, în esenþã, cã instanþele naþionale înmod obiºnuit analizeazã ºi se pronunþãasupra raporturilor de muncã existente întrepreoþi ºi BOR, inclusiv asupra sancþiunilordisciplinare.

Este evident faptul cã instanþa europeanãa ignorat practica Curþii Constituþionale înaceastã materie, mulþumindu-se sã se referedoar la anumite decizii jurisprudenþiale careau servit demersului sãu de încadrare arelaþiei dintre cler ºi BOR în schema clasicã

a raportului de muncã guvernat de CodulMuncii.

Astfel, prin decizia nr. 448 din 7 aprilie2011114, publicatã în Monitorul Oficial nr. 424din 17 iunie 2011, partea I, instanþa con-stituþionalã s-a pronunþat asupra constitu-þionalitãþii prevederilor articolului 26 dinLegea 489/2006 privind libertatea religioasãºi regimul general al cultelor115 reþinând:„Referitor la susþinerea potrivit cãreia instan-þele de judecatã specializate în litigii demuncã au deplina posibilitate sã aibã învedere, în materie disciplinarã, prevederilestatutare ºi canonice, Curtea observã cãrãspunderea disciplinarã a clerului nu inter-vine ca urmare a nerespectãrii clauzelor unuicontract de muncã. În speþã, art.123 alin.(7)din Statutul pentru organizarea ºi funcþio-narea Bisericii Ortodoxe Române prevedecã “Raportul dintre personalul clerical ºiCentrul Eparhial este unul de slujire ºimisiune liber asumatã, conform mãrturisirii(declaraþiei) solemne publice rostite ºisemnate de cãtre fiecare candidat înainteahirotoniei întru preot”. Aºa fiind, Curtea reþinecã prevederile Codului muncii referitoare lacompetenþa de judecatã a instanþelorjudecãtoreºti specializate în dreptul munciinu sunt aplicabile în cazul cultelor.”

Curtea Constituþionalã justificã limitareaaccesului la instanþa laicã tocmai prin prismaprincipiului autonomiei cultelor: „principiileautonomiei ºi unitãþii cultului nu ar mai firespectate dacã instanþele de drept comunar exercita controlul asupra hotãrârilor luate

114 Prin excepþia de neconstituþionalitate invocatã din oficiu, în cadrul unui litigiu care punea problema anulãriiunei decizii BOR de sancþionare disciplinarã a unui preot, Curtea de Apel Cluj a apreciat cã simpla existenþã aunor reglementãri disciplinare proprii nu poate înlãtura dreptul salariaþilor de a beneficia de accesul liber la“justiþia statalã.” Din punctul de vedere al acestei instanþe, neconstituþionalitatea art.26 din Legea nr.489/2006decurge din imposibilitatea atacãrii în faþa instanþelor judecãtoreºti laice a hotãrârilor date în materie disciplinarãde organele proprii de judecatã religioasã ale cultelor, precum ºi din absenþa reglementãrii unor norme deprocedurã sau a unor termene referitoare la judecatã. Instanþa care a sesizat din oficiu Curtea Constituþionalã aapreciat cã textul de lege criticat ar încãlca ºi prevederile art.6 paragraful 1 din Convenþia pentru apãrareadrepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, deoarece organele de jurisdicþie ale cultelor nu reprezintã untribunal independent ºi imparþial din cauza faptului cã membrii acestora sunt persoane subordonate conduceriicultului.

115 Conform acestui articol “Cultele pot avea organe proprii de judecatã religioasã pentru problemele dedisciplinã internã, conform statutelor ºi reglementãrilor proprii. Pentru problemele de disciplinã internã suntaplicabile în mod exclusiv prevederile statutare ºi canonice. Existenþa organelor proprii de judecatã nu înlãturãaplicarea legislaþiei cu privire la contravenþii ºi infracþiuni în sistemul jurisdicþional.”


de instanþele disciplinare ºi de judecatãbisericeascã în probleme doctrinare, morale,canonice ºi disciplinare.”

Articolul 26 din Legea 489/2006 nu esteîn contradicþie nici cu dispoziþiile art. 21 alin.4 din Constituþie având în vedere distincþiaclarã pe care legiuitorul naþional o opereazãîntre autoritãþi administrative ºi culte.Conform prevederilor art. 9 alin 2 din legeanr.489/2006 “Cultele sunt egale în faþa legiiºi a autoritãþilor publice”, astfel încâtjurisdicþia în cadrul cultelor nu este unaspecialã administrativã.

În decizia anterior amintitã Curtea Con-stituþionalã mai reþine cã: „potrivit art.29alin.(3) din Legea fundamentalã, “Cultelereligioase sunt libere ºi se organizeazãpotrivit statutelor proprii, în condiþiile legii”,ceea ce demonstreazã cã legiuitorulconstituant a înþeles, în aplicarea principiuluiautonomiei cultelor, sã lase la latitudineaacestora stabilirea unor reglementãri spe-cifice în ce priveºte atât organizarea ºifuncþionarea lor, cât ºi stabilirea unor reguliproprii de judecatã în ce priveºte rãspun-derea disciplinarã internã. Aceasta ºidatoritã naturii speciale a abaterilor ºi delic-telor disciplinare, a pedepselor ºi a iertãrilorpe care, în speþã, nu le pot aplica instanþelede drept comun.”

Aceastã abordare jurisprudenþialã esteuna constantã a Curþii Constituþionale.Astfel, prin decizia 640 din 10 iunie 2008,publicatã în Monitorul Oficial nr. 506 din 4iulie 2008, partea I, sesizatã cu o excepþiede neconstituþionalitate a aceluiaºi text delege116, instanþa constituþionalã a reþinut cã:„Cât priveºte statul, Curtea Constituþionalãreþine cã acesta este o organizaþie politicãcare îºi realizeazã atribuþiile prin exercitarea

funcþiilor publice. Or, statul nu exercitã funcþiipublice ºi în domeniul activitãþii interne acultelor religioase. De aceea, normelejuridice emise de stat cu privire la disciplinamuncii nu sunt aplicabile ºi personaluluicultelor religioase. Faþã de acestea, Curteaconstatã cã este neîntemeiatã critica deneconstituþionalitate referitoare la încãlcareaart.21 din Constituþie, privind accesul lajustiþie. Astfel, instanþele de judecatã nu suntcompetente sã exercite funcþia de înfãptuirea justiþiei în cadrul cultelor religioase pentruacte de încãlcare a disciplinei interne,deoarece rãspunderea juridicã, în materie,nu este reglementatã prin norme juridice dedrept comun, ci prin norme juridice propriiacelor culte. De altfel, este echitabil sã sestabileascã rãspunderea disciplinarã apersonalului clerical de cãtre organe dejudecatã ale cultelor, deoarece numaiacestea pot aprecia dacã actele de indis-ciplinã sãvârºite sunt sau nu compatibile curolul spiritual al cultului. Deosebit deaceasta, Curtea constatã cã dispoziþiilealin.(3) al textului criticat instituie garanþialiberului acces la justiþie pentru membriiclerului, în cazul contravenþiilor ºi infrac-þiunilor, adicã în cazul sãvârºirii unor acteantisociale, stabilite prin norme generale.”

Aceleaºi considerente au stat la bazarespingerii excepþiei de neconstituþionalitateºi în decizia nr. 797 din 3 iulie 2008 publicatãîn Monitorul Oficial nr. 575 din 30 iulie 2008,partea I.

O a treia criticã a hotãrârii Curþii Europeneþine de o altã constantã a jurisprudenþei sale,respectiv de respectul acordat marjei deapreciere al statelor atunci când se puneproblema reglementãrii la nivel naþional alibertãþii religioase ºi a raportului dintre stat

116 Excepþia de neconstituþionalitate a fost invocatã de cãtre reclamant, care avea calitatea de imam, încadrul unui litigiu de muncã ºi a vizat, în esenþã, pretinsa încãlcarea dispoziþiilor art.21 alin.(1), (2) ºi (4) dinConstituþie, deoarece articolul 26 din Legea 489/2006 reglementeazã posibilitatea cultelor de a avea organeproprii de judecatã pentru probleme de disciplinã internã, cãrora le sunt aplicabile doar prevederile statutare ºicanonice. De asemenea, textul a mai fost criticat ºi din perspectiva art.4 din Constituþie, deoarece prevedediscriminarea cetãþenilor pe criterii religioase, ºi a dispoziþiilor art.16, întrucât cetãþenii care aparþin unui cultreligios nu sunt egali în faþa legii prin aceea cã lor nu le este aplicabilã legislaþia muncii, ci prevederile statutareale cultului.


ºi culte117. Or, din câte se poate observadin hotãrârea Curþii în cauza rezumatã,aceasta nu a acordat o atenþie cuvenitãspecificului naþional ºi rolului BOR în culturaºi evoluþia naþionalã.

Se mai remarcã faptul cã instanþaeuropeanã a expus doar consecinþele pecare privarea persoanelor de libertatea dea forma un sindicat le-ar putea avea faþã deinteresele lor economice-financiare, fãrã aacorda atenþie impactului recunoaºteriiacestui drept faþã de organizarea ºi evoluþiaîn timp a BOR. În mod evident, în ipoteza

admiterii înfiinþãrii unui astfel de sindicat,urmãtorul pas firesc este cel al imaginãriicontractelor colective de muncã încheiate,a „tensiunii sindicale” ºi a formelor specificede protest.

Din perspectiva judecãtorului naþional,rãmânerea definitivã a acestei hotãrâri arimpune o reconsiderare a jurisprudenþeinaþionale în materie, aºa cum a fost expusãea anterior, respectiv o implicare activã ºinecesarã a instanþelor judecãtoreºti înprocesul, ce va apãrea ca firesc, al lupteisindicale.

117 A se vedea hotãrârea de Mare Camerã Leyla ªahin împotriva Turciei, cerere no 44774/98, paragraful108.


I. Situaþia de fapt

Din versiunea concordantã a situaþiei defapt, astfel cum a fost prezentatã Curþii decãtre reclamant ºi de cãtre Guvern,118 reiesecã pe data de 16 iulie 2003, reclamantul,ofiþer de poliþie judiciarã, a fost informat cãtrebuie sã se prezinte la Parchetul NaþionalAnticorupþie119 („P.N.A.”), fãrã a i se dainformaþii suplimentare.

Reclamantul, împreunã cu alþi colegi,s-au prezentat pe data de 16 iulie 2003 înjurul orei 08:45 la sediul P.N.A. La ora 09:00au fost chemaþi în sediul parchetului, iar laintrare, un ofiþer de poliþie le-a trecut datelepersonale într-un registru.

De la acest moment, versiunile asuprasituaþiei de fapt sunt divergente. Astfel,Guvernul susþine cã, dupã ce au intrat, aufost întâmpinaþi de cãtre procurorul V.D. carei-a informat cã împotriva lor se realizeazãacte premergãtoare privind sãvârºireainfracþiunii de furt de þiþei din conducte.

Întrucât aceºtia au negat implicarea lor înasemenea fapte, li s-a cerut sã completezeun chestionar cu 10 întrebãri. În jurul orei12:00 procurorul V.D. a revenit ºi i-a informatcã a fost începutã urmãrirea penalãîmpotriva a zece poliþiºti, printre care ºiîmpotriva reclamantul, pentru luare de mitã,complicitate la furt calificat ºi constituire degrup infracþional. Guvernul susþine cã ceipuºi sub urmãrire au fost informaþi de dreptulde a fi asistaþi de cãtre un avocat, precumºi cã trebuie sã dea noi declaraþii ºi sãparticipe la confruntãri. Guvernul afirmã cãreclamantul a fost liber sã plece oricânddorea ºi nu a fost pãzit.

Versiunea reclamantului diferã în modsubstanþial, acesta susþinând cã dupã ce aucompletat declaraþiile iniþiale, au fostameninþaþi de cãtre procuror cu arestareapreventivã. De asemenea, o trupã dejandarmi a intrat în camera în are se aflauofiþerii ºi le-a solicitat acestora sã scoatãtelefoanele mobile ºi sã le punã pe o masãalãturatã. Totodatã, au fost informaþi cãaveau dreptul sã iasã încãpere pentru afuma sau pentru a folosi toaleta doar însoþiþide un jandarm înarmat.

Potrivit Guvernului, în jurul orelor13:00-14:00, dupã sosirea avocaþilor aleºi(pentru 5 din acuzaþi) ºi a avocaþilor dinoficiu, procurorul a procedat la luareadeclaraþiilor de la fiecare învinuit, ceea ce adurat în jur de 3-4 ore. La un momentneprecizat, reclamantul a dat o declaraþie

Hotãrârea Marii Camere în cauza Creangã împotriva României -Sarcina probei referitor la privarea de libertate.Imposibilitatea pãrãsirii sediului parchetului.

Nelegalitatea privãrii de libertate

Autor: Victor ConstantinescuCategorie: Hotãrâri importante

118 CEDO, Creangã c. României, cererea nr. 29226/03. Dupã pronunþarea hotãrârii Secþiei a II-a din 15 iunie2010, la cererea Guvernului a fost sesizatã Marea Camerã, care a pronunþat hotãrârea din data de 23 februarie2012.

119 În prezent, Direcþia Naþionalã Anticorupþie.


pe formular care conþinea cuvintele„Suspect/Acuzat” prin care se preciza cãreclamantul a fost informat cu privire laacuzaþiile aduse, încadrarea lor juridicã ºi adrepturilor procedurale. Declaraþia a fostsemnatã de procuror, învinuit ºi de cãtreavocatul din oficiu. Ulterior au fost realizatemai multe confruntãri între învinuiþi.

La ora 22:00 procurorul a decis punereaîn miºcare a acþiunii penale împotriva maimultor poliþiºti, printre care ºi reclamantul,pentru luare de mitã, complicitate la furtcalificat ºi constituire de grup infracþional.În acelaºi moment, procurorul a dispusarestarea preventivã a reclamantului.

Reclamantul pretinde cã nu a putut lualegãtura cu un avocat decât în jurul orei20:00. De asemenea, reclamantul a susþinutcã a fost dus în biroul procurorului de caz înjurul orei 23:00 unde i-a fost sugerat sã iiacuze pe comandanþii Secþiei de Poliþie nr.5 Bucureºti de fapte de corupþie, în schimbfiindu-i promis cã nu va fi arestat preventivºi cã va putea sã îºi vadã în curând familia.Fiind refuzat, procurorul ar fi început sã îl„insulte” ºi sã îl ameninþe cã va fi arestatpreventiv.

De asemenea, potrivit reclamantului, înjurul orelor 01:15 – 01:30 acesta ar fi luat lacunoºtinþã acuzaþiile ce i se aduc, fiindasistat de cãtre apãrãtorul numit din oficiu,M.S. Totodatã, atunci ar fi primit mandatulde arestare preventivã emis pe data de 16Iulie 2003, în care era precizat cã arestareapreventivã a fost pronunþatã pentru 3 zile,respectiv din data de 16 iulie 2003 pânã pe18 iulie 2003.

Pe data de 18 iulie 2003, fiind învestitãcu o cerere de prelungire a arestãriipreventive, Curtea Militarã de Apel, printr-uncomplet format dintr-un singur judecãtor, aadmis cererea P.N.A. ºi a dispus prelungireaarestãrii preventive a reclamantului, precumºi a coinculpaþilor cu 27 de zile. Instanþa areþinut cã existã mijloace de probã privindsãvârºirea de cãtre inculpaþi a infracþiunilor

de care erau acuzaþi ºi cã este necesarãarestarea preventivã a lor pentru cã prezintãpericol concret pentru ordinea publicã,putând influenþa martorii ºi cã luaserã mãsuripentru a evita urmãrirea penalã ºiexecutarea sentinþei.

Pe data de 21 iulie 2003, Curtea Supremãde Justiþie a casat încheierea atacatã ºi adispus punerea în libertate de îndatã areclamantului ºi a coinculpaþilor. Instanþasupremã a reþinut cã Legea nr. 161/21 aprilie2003 a modificat cu efect imediat dispoziþiileprocedurale din Legea nr. 78/2000. Astfel,în temeiul art. 29 alin. 1 ºi 2 din Legea nr.78/2000, prima instanþã care judeca unadintre infracþiunile prevãzute de legeaspecialã trebuia sã fie compusã din doijudecãtori.120

Printr-o decizie definitivã pronunþatã pedata de 25 iulie 2003, Completul de 9judecãtori a Curþii Supreme de Justiþie aadmis recursul în anulare formulat de cãtreProcurorul General al României împotrivadeciziei din data de 21 iulie 2003, reþinândcã instanþa care a pronunþat aceastã deciziea interpretat în mod greºit dispoziþiile art. 29alin. 1 ºi 2 din Legea nr. 78/2000. Completulde 9 judecãtori a reþinut cã intenþialegiuitorului a fost aceea de a unifica regulilede procedurã în materia arestãrii preventive,respectiv cã aceasta trebuia dispusã de unsingur judecãtor, în camerã de consiliu,indiferent de natura infracþiunii.

În aceeaºi zi, reclamantul a fost arestatpreventiv. Pe data de 22 iulie 2010 Curteade Apel Bucureºti l-a condamnat pereclamant la 3 ani închisoare, pedeapsãcare a fost suspendatã condiþionat. Deasemenea, M.T. ºi G.S. au fost condamnaþila 2 ani închisoare, respectiv 5 ani închi-soare.

În procedura desfãºuratã în faþa CurþiiEuropene reclamantul a depus declaraþiiledate de cãtre 2 coinculpaþi, respectiv M.T.ºi G.S. care confirmã situaþia de fapt astfelcum a fost susþinutã de cãtre reclamant.

120 Art. 29 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 prevedea la momentul faptelor cã la judecãtorii, tribunale ºi curþile deapel, completele specializate sunt formate din 2 judecãtori. Dispoziþiile au fost abrogate prin O.U.G. nr. 50/2006.


Guvernul a depus la rândul sãu declaraþialui V.D., procurorul care a efectuat urmãrireapenalã în cauzã, declaraþie care a confirmatsituaþia de fapt astfel cum a fost expusã decãtre Guvern.

II. Încãlcarea art. 5 par. 1 din Convenþiecu privire la privarea de libertate a recla-mantului între orele 09:00 ºi 22:00 în datade 16 iulie 2003

Curtea aratã cã prin proclamareadreptului la libertate, conform par. 1 al art.5, se urmãreºte libertatea fizicã a persoanei;scopul sãu este sã garanteze ca nimeni sãnu fie privat de libertate într-o manierãarbitrarã. Acest articol nu priveºte simplelerestricþii asupra libertãþii de miºcare,asemenea restricþii fiind reglementate de art.2 din Protocolul nr. 4.

Conform unui principiu fundamental, niciodetenþie arbitrarã nu poate fi compatibilã cuart. 5 par. 1, iar noþiunea de arbitrariu a art.5 par. 1 se extinde dincolo de conformitateacu legea internã, astfel cã privarea delibertate poate fi legalã din punct de vederea dreptului intern ºi, în acelaºi timp, arbitrarãºi contrarã Convenþiei.121

a. Durata analizatã de cãtre CurteCu privire la perioada care urmeazã sã

fie analizatã de cãtre Curte, aceasta a stabilitcã versiunile pãrþilor sunt concordante înceea ce priveºte momentul la carereclamantul a intrat în sediul parchetuluipentru a da declaraþii, respectiv ora 9:00.Prin urmare, Curtea a considerat cã acestaeste punctul de plecare al perioadei pe caretrebuie sã o analizeze.122 De asemenea,Curtea a observat cã ordonanþa privindarestarea preventivã a reclamantului dindata de 16 iulie 2003 menþiona cã mãsuraa fost dispusã de la ora 22:00. Aºadar,Curtea a considerat cã perioada care va fianalizatã se întinde pânã la ora 22:00.

b. Sarcina probei cu privire la presu-pusa privare de libertate

Având în vedere versiunile contradictoriiasupra situaþiei de fapt, Curtea a avut destabilit sarcina probei cu privire la presupusaprivare de libertate. Instanþa europeanã areamintit cã, atunci când analizeazãmijloacele de probã, aceasta adoptãstandardul „dincolo de orice îndoialãrezonabilã”. Cu toate acestea, nu a fostniciodatã scopul Curþii de a folosi acelaºimod de abordare ca sistemele juridicenaþionale care folosesc acest standard.Rolul Curþii nu este acela de a stabilivinovãþia penalã sau rãspunderea civilã, cide a hotãrî asupra rãspunderii Statelorsemnatare, conform Convenþiei. Curteaformuleazã acele concluzii care sunt, dinpunctul sãu de vedere, susþinute de liberaapreciere a tuturor mijloacelor de probã,inclusiv unele inferenþe care pot fi extrasedin situaþia de fapt, precum ºi din susþinerilepãrþilor.123

În continuare, Marea Camerã aratã cãeste de acord cu raþionamentul fãcut decãtre Camerã potrivit cãruia în proceduriledesfãºurate conform Convenþiei nu esteposibilã întotdeauna aplicarea strictã aprincipiului „affirmanti incumbit probatio”.Instanþa europeanã a reiterat jurisprudenþasa constantã dezvoltatã cu privire la art. 2ºi 3 din Convenþie, conform cãreia atuncicând evenimentele litigioase se aflã în ariaexclusivã de cunoaºtere a autoritãþilor, cumeste în cazul persoanelor private delibertate, vor fi realizate prezumþii puterniceprivind situaþia de fapt în legãturã cuvãtãmãrile sau decesul produs pe parcursuldetenþiei. Sarcina probei în asemenea cazuriva putea incumba autoritãþilor, care trebuiesã aducã explicaþii satisfãcãtoare ºiplauzibile.124

Curtea a considerat cã aceste principii seaplicã ºi în acest caz, cu condiþia ca

121 CEDO, A. ºi alþii c. Regatului Unit [MC], hotãrârea din data de 19 februarie 2009, par. 162 – 164.122 Spre deosebire de Camerã, care a statuat cã punctul de plecare este ora 10:00.123 CEDO, Nachova ºi alþii c. Bulgariei [MC], cererile nr. 43577/98 ºi 43579/98, par. 147.124 CEDO, Salman c. Turciei [MC], cererea nr. 21986/93, par. 100.


reclamantul sã aducã suficiente mijloace deprobã care sã creeze aparenþa cã se aflasub controlul exclusiv al autoritãþilor în ziuaîn care s-au petrecut faptele. Altfel spus, cãa fost în mod oficial citat de cãtre autoritãþiºi cã a intrat în sediul care se afla subcontrolul acestora. Dacã aceastã condiþieeste îndeplinitã, atunci Curtea ar putea sãconcluzioneze cã reclamantul nu era libersã plece, mai ales atunci când cercetãrileerau în curs de desfãºurare. În acest caz,s-ar putea solicita din partea Guvernului unraport detaliat, care sã descrie ceea ce s-aîntâmplat în clãdire din orã în orã ºi sãstabileascã timpul petrecut de reclamant.Guvernul ar trebui în acest caz sã aducãdovezi scrise satisfãcãtoare ºi plauzibilecare sã susþinã situaþia de fapt, astfel cuma fost susþinutã de cãtre acesta. Lipsa unorasemenea probe ar putea duce laformularea unor concluzii cu privire la fondulcererii introduse de cãtre reclamant.

c. Existenþa unei privãri de libertateCurtea a trecut ulterior la analiza

existenþei unei privãri de libertate în sensulConvenþiei. Instanþa europeanã a reamintitjurisprudenþa sa constantã în sensul cãatunci când analizeazã existenþa „privãrii delibertate” în sensul art. 5 din Convenþie,punctul de plecare trebuie sã fie situaþiaconcretã a reclamantului, dar trebuie avuteîn vedere ºi numeroase criterii cum ar fi tipul,durata, efectul ºi modul de realizare amãsurii analizate.125 Desigur, pentru adetermina dacã a existat o vãtãmare adrepturilor garantate de Convenþie estedeseori necesar de a privi dincolo deaparenþe ºi de limbajul folosit ºi de a vedearealitãþile situaþiei de fapt.126

Reiterând jurisprudenþa mai veche aComisiei127, instanþa europeanã a subliniatcã jurisprudenþa Curþii a evoluat în sensul

cã scopul mãsurilor luate de cãtre autoritãþilecare priveazã o persoanã de libertate nu maisunt factori decisivi în analiza Curþii privindexistenþa privãrii de libertate. Astfel, Curteaa luat acest element în considerare numaila o etapã ulterioarã a analizei, atunci cânda examinat compatibilitatea mãsurilor luatecu art. 5 par. 1 din Convenþie128. Totodatã,jurisprudenþa constantã a Curþii este însensul cã art. 5 par. 1 poate fi aplicat unorprivãri de libertate de scurtã duratã129.

Având în vedere principiile enunþate maisus ºi în ciuda faptului cã reclamantul nu afost constrâns de a veni la sediul P.N.A.,aspect care nu constituie un factor decisivpentru a stabilit existenþa privãrii delibertate130, se impune a se considera cãde la ora 09:00 reclamantul s-a aflat subcontrolul autoritãþilor. Constatarea esteconfirmatã prin declaraþiile martorilor depusede cãtre reclamant. În consecinþã, Guvernultrebuie sã dea o explicaþie cu privire la celeîntâmplate dupã acel moment.

Deºi Guvernul nu a putut sã depunãregistrul de intrãri ºi ieºiri din sediul P.N.A.,întrucât acestea au fost distruse potrivitdispoziþiilor legale, Guvernul a depusdeclaraþia procurorului V.D., cel care erarãspunzãtor de cercetãri la momentulfaptelor. Declaraþia aratã cã reclamantul nua cerut permisiunea de a pãrãsi sediulP.N.A., dar cã era liber sã o facã, dinmoment ce oricine era liber sã plece fãrã aurma vreo procedurã ºi fãrã a obþineaprobarea procurorului. În declaraþia sa,procurorul V.D. recunoaºte cã reclamantulnu a fost informat cã poate sã pãrãseascãsediul P.N.A., dar susþine cã reclamantul arãmas în mod voluntar pentru a lua parte laalte audieri ºi confruntãri. Cu toate acestea,Curtea observã cã declaraþia lui V.D. estecontrazisã nu numai de cãtre declaraþia

125 CEDO, Mogoº c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 6 mai 2004.126 CEDO, Van Droogenbroeck c. Belgiei, hotãrârea din data de 24 iunie 1982.127 Comisia, X c. Germaniei, decizia din data de 19 martie 1981.128 CEDO, Soare ºi alþii c. României, hotãrârea din data de 22 februarie 2011, par. 234.129 CEDO, Foka c. Turciei, hotãrârea din data de 24 iunie 2008.130 CEDO, I.I. c. Bulgariei, nr. 44082/98, hotãrârea din data de 9 iunie 2005.


reclamantului, dar ºi de declaraþiileconcordante ale celor doi martori.

Curtea a observat cã reclamantul a fostnu numai citat, dar a primit un ordin verbalde la superiorul sãu ierarhic de a se prezentala P.N.A., aspect care a fost confirmat ºi decãtre Guvern. La momentul faptelor, ofiþeriide poliþie erau þinuþi de disciplina militarã ºile-ar fi fost extrem de dificil sã refuzeîndeplinirea ordinului dat de cãtre superiori.Deºi nu poate fi statuat cã reclamantul a fostprivat de liberate numai pe acest conside-rent, au mai existat alte elemente semni-ficative care duc la concluzia existenþeiprivãrii de libertate în acest caz, cel puþinde la ora 12:00, momentul notificãrii verbalea începerii urmãririi penale: cerereaprocurorului adresatã reclamantului caacesta sã mai rãmânã în sediu pentru a daalte declaraþii ºi pentru a participa la maimulte confruntãri, începerea urmãririi penaleîmpotriva reclamantului în cursul zilei, faptulcã 7 ofiþeri de poliþie împotriva cãrora nu aînceput urmãrirea penalã au fost informaþicã pot pãrãsi sediul P.N.A., din moment ceprezenþa lor nu mai era necesarã, prezenþajandarmilor la sediul P.N.A., necesitatea dea fi asistat de cãtre un avocat.

Având în vedere aceastã secvenþãcronologicã, aceste fapte au fãcut partedintr-o investigaþie de mare anvergurã, carenecesita multiple mãsuri investigative ºiaudieri, dintre care unele fuseserã întocmiteîn zile anterioare faptelor. Începerea urmãririipenale împotriva reclamantului ºi a colegilorsãi se potriveºte în acest context proceduralºi necesitatea de a desfãºura numeroaseacte de urmãrire penalã împotriva lor înaceeaºi zi par sã indice cã reclamantul afost obligat sã se conformeze.

În concluzie, având în vedere cã Guvernulnu a adus informaþii satisfãcãtoare ºiplauzibile pentru a sprijini versiunea saasupra situaþiei de fapt, precum ºi coerenþaºi veridicitatea relatãrilor reclamantului,

Curtea a considerat cã reclamantul a rãmasîntr-adevãr în sediul parchetului ºi a fostprivat de libertate, cel puþin de la ora 12:00pânã la ora 22:00.

III. Compatibilitatea privãrii de libertatea reclamantului cu art. 5 par. 1 dinConvenþie

Marea Camerã a amintit cã în materia art.5 par. 1 din Convenþie instanþa europeanãîºi va exercita jurisdicþia pentru a observadacã reglementarea naþionalã a fostrespectatã131. În mod special în materiaprivãrii de libertate, este esenþial careglementarea naþionalã sã defineascã clarcondiþiile privãrii ºi previzibilitatea aplicãriilegii.132

Instanþa europeanã a statuat mai întâi cãreclamantul a fost citat pentru a se prezentala P.N.A. pentru a da o declaraþie încontextul unor cercetãri penale ºi nu i-a fostdatã nici o informaþie suplimentarã cu privirela scopul declaraþiei. Dreptul naþionalprevede cã în citaþii trebuie sã se indicecalitatea în care o persoanã este citatã ºiobiectul cauzei. În consecinþã, reclamantulnu cunoºtea dacã este citat în calitate demartor sau de suspect, sau chiar în calitateade ofiþer de poliþie care realizeazã anchetepenale. Cu privire la acest aspect, Curtea aarãtat cã autoritãþilor naþionale nu le esteinterzis sã foloseascã în mod legitim strategiipentru a contracara activitãþile infracþionalemai eficient, însã actele prin care autoritãþilecautã sã câºtige încrederea persoanelor cuscopul de a le aresta ar putea fi consideratecã încalcã principiile generale explicite sauimplicite din Convenþie.133

Curtea a observat cã, prin apãrãrile sale,Guvernul susþine cã reclamantul a fost þinutîn sediul parchetului pentru a asigura bunaadministrate a justiþiei, având în vedere cãaudierea sau confruntarea numeroaselorpersoane prezente putea fi necesarã în orice

131 CEDO, Baranowski c. Poloniei, cererea nr. 28358/95, par. 50.132 CEDO, Zervudacki c. Franþei, cererea nr. 73947/01, par. 43.133 CEDO, Èonka c. Belgiei, hotãrârea din data de 5 februarie 2002.


moment, având în vedere circumstanþelespeþei. Guvernul s-a întemeiat pe declaraþialui V.D., potrivit cãreia reclamantul ºi colegiisãi au fost citaþi în calitate de fãptuitori.

Curtea a subliniat cã reclamantul nu a fostîn mod formal calificat ca fiind suspect, dupãintrarea în sediul P.N.A., la momentul în carea fost solicitat sã dea prima declaraþie pecoalã albã de hârtie. Mai mult, din infor-maþiile disponibile Curþii, aceasta nu poateconchide cu certitudine cã de la momentulsosirii sale în sediul P.N.A., reclamantul arfi fost tratat ca o persoanã chematã sã aducãmijloace de probã sau ca martor.

În orice caz, Curtea a observat cã, înconcordanþã cu versiunea Guvernului, înjurul orei 12:00, când toþi ofiþerii de poliþiecompletau declaraþiile, procurorul s-a întorsîn camerã ºi i-a informat pe aceºtia cã a fostînceputã urmãrirea penalã împotriva a 10dintre ofiþerii prezenþi, inclusiv reclamantul,ºi cã aveau dreptul la alegerea unui avocat,iar în cazul în care nu vor alege unul, se vanumi unul din oficiu. Celorlalþi ofiþeri de poliþieli s-a permis sã plece datoritã faptului cã nuse formulaserã acuzaþii împotriva lor.

Instanþa europeanã a remarcat cã, atuncicând a dat prima declaraþie, reclamantul nucunoºtea calitatea sa legalã ºi nici garanþiilecare ar reieºi din aceastã calitate. Chiardacã, în asemenea condiþii, Curtea areîndoieli cu privire la compatibilitatea art. 5par. 1 din Convenþie cu situaþia recla-mantului din primele 3 ore pe care le-apetrecut în sediul P.N.A., nu va examinaaceastã problemã din moment ce este clarcã, cel puþin de la ora 12:00 calitateareclamantului în ancheta penalã a fostclarificatã. Din acel moment, reclamantul afost, fãrã îndoialã, considerat suspect ºi, prinurmare, legalitatea privãrii sale de libertatetrebuie examinatã în lumina dispoziþiilor art.5 par. 1 lit. c.

În dreptul român existã numai 2 mãsuripreventive care presupun privarea delibertate: reþinerea ºi arestarea preventivã.Pentru ca fiecare dintre aceste mãsuri sã

fie dispuse trebuie sã existe indicii temeinicesau probe din care sã rezulte cã s-a sãvârºito faptã prevãzutã de legea penalã, respectivdate care sã conducã la presupunerearezonabilã cã persoana faþã de care seefectueazã acte de urmãrire penalã asãvârºit fapta. Cu toate acestea, niciunadintre aceste douã mãsuri nu a fost dispusãfaþã de reclamant înainte de ora 22:00 pedata de 16 iulie 2003.

Acceptând faptul cã o investigaþie penalãcomplexã presupune anumite dificultãþi,precum ºi cã faptele de corupþie trebuiereprimate cu fermitate de cãtre autoritãþi,Curtea a subliniat cã, în ceea ce priveºtelibertatea, lupta împotriva unei asemeneacangrene sistemice nu poate justificarecurgerea la arbitrariu în cazuri în careoamenii sunt privaþi de libertate.

Având în vedere cele ce preced, Curteaconsiderã cã, cel puþin de la ora 12:00,procurorul avea suspiciuni suficient deputernice pentru a justifica privarea delibertate a reclamantului pentru scopurileurmãririi penale ºi cã legea internã prevedeamãsurile care puteau fi luate în aceastãprivinþã, respectiv reþinerea sau arestareapreventivã. Cu toate acestea, procurorul adecis numai foarte târziu, spre ora 22:00,luarea cele de-a doua mãsuri.

În consecinþã, Curtea a concluzionat cãprivarea de libertate a reclamantului din datade 16 iunie 2003, cel puþin de la 12:00 la22:00, nu a avut niciun temei în dreptul internºi prin urmare, a existat o încãlcare a art. 5par. 1 din Convenþie.

IV. Pretinsa încãlcare a art. 5 par. 1 dinConvenþie cu privire la arestarea preven-tivã a reclamantului de la data de 16 iulie2003, ora 22:00, pânã la 18 iulie 2003, ora22:00

Analizând aceastã perioadã, Camera134

Curþii a statuat cã suspiciunea îndreptatãîmpotriva reclamantului a atins nivelulnecesar al rezonabilitãþii. Deºi este adevãrat

134 Hotãrârea din data de 15 iunie 2010.


cã data exactã a faptelor penale nu a fostprecizatã, parchetul ºi-a întemeiat deciziape suficiente probe care pot convinge unobservator neutru ºi obiectiv cã reclamantula sãvârºit fapta penalã.135

Marea Camerã a confirmat argumenteleCamerei ºi a statuat cã privarea de libertatea reclamantului de la data de 16 iulie 2003,ora 22:00, pânã la 18 iulie 2003, ora 22:00,a fost justificatã potrivit art. 5 par. 1 lit. c dinConvenþie.

V. Pretinsa încãlcare a art. 5 par. 1 dinConvenþie cu privire la arestareapreventivã a inculpatului în data de 25iulie 2003

Camera instanþei europene a consideratcã metoda folositã de cãtre autoritãþi pentrua corecta o posibilã eroare de interpretarea dreptului intern, respectiv recursul înanulare, nu a fost nici accesibilã ºi niciprevizibilã pentru reclamant. În primul rând,remediul respectiv nu era disponibil directpãrþilor, din moment ce numai ProcurorulGeneral îl putea folosi. Cu toate acestea,Procurorul General era superiorul ierarhical procurorului care a dispus arestareapreventivã a reclamantului ºi care a solicitatinstanþelor sã prelungeascã aceastã mã-surã. Procurorul a avut posibilitatea sãprezinte opinia sa asupra problemei deinterpretare pe parcursul procedurilorordinare, dar nu a fãcut-o. În al doilea rând,Camera a observat cã art. 410 C.pr.pen.care prevedea cã o cerere putea fi formulatãpentru anularea unei decizii definitive„contrarã legii”, era prea vag pentru a dacaracter previzibil unei intervenþii printr-unremediu extraordinar.

În acord cu acest raþionament, MareaCamerã a statuat cã privarea de libertate areclamantului din data de 25 iulie 2003 nu aavut o bazã legalã suficientã în dreptulintern, nefiind prevãzutã de o lege care sãîndeplineascã condiþiile impuse de art. 5 par.1 din Convenþie.

Comentariu:Existã o diferenþã sensibilã între consi-

derentele Camerei ºi cele ale Marii Camere.Astfel, în timp ce Camera a considerat cãprivarea de libertate a început de la ora10:00, momentul la care reclamantul a fostaudiat de cãtre procuror, Marea Camerã aconsiderat cã privarea de libertate areclamantului a început cel puþin de la ora12:00, moment la care reclamantul a fostinformat despre calitatea sa de învinuit încauzã. Marea Camerã s-a mulþumit sã îºiexprime îndoiala cu privire la compa-tibilitatea cu art. 5 par. 1 a primelor 3 oreanalizate, însã nu a tranºat problema.

Aceastã ezitare a Marii Camere a fostsubliniatã ºi în opinia parþial concordantã a8 din cei 17 judecãtori chemaþi sã se pro-nunþe în completul Marii Camere. Aceºtiaau subliniat cã privarea de libertate a începutnumai de la ora 12:00, ºi nu cel puþin de laora 12:00.

În opinia minoritarã s-a subliniat cãprezenþa reclamantului la sediul P.N.A. erao consecinþã a citaþiilor emise cu scopul dea da o declaraþie legatã de o anchetãpenalã. În timp ce poate fi adevãrat cã, odatãce reclamantul a intrat în sediul P.N.A., ar fiputut avea probleme în a pleca fãrãpermisiune, aceeaºi situaþie este valabilãpentru multe persoane citate pentru adepune mãrturie în faþa poliþiei, parchetuluisau instanþei. Asemenea persoane suntobligate sã se prezinte ºi sã rãmânã la loculrespectiv atât timp cât este necesar pentruluarea declaraþiei, ceea ce înseamnã cã nusunt libere sã plece atât timp cât sedesfãºoarã mãsurile procesuale. Aceastãlimitare se aplicã atât celor citaþi în calitatede „martori”, dar ºi celor chemaþi în calitatede „suspecþi”, care nu au fost arestaþipreventiv. Aºadar, semnatarii opinieiminoritare conchid cã este privit ca evident,inclusiv din jurisprudenþa Curþii, cã încontextul unei anchete penale, atât obligaþiade a se prezenta, cât ºi cea de a nu plecaînainte de a se permite acest lucru suntrestricþii privind libertatea de miºcare.

135 A contrario, CEDO, Stepuleac c. Moldovei, hotãrârea din data de 6 noiembrie 2007, par. 70 – 73.


Amintim aici cã în cauza Guzzardi c.Italiei136 s-a statuat cã distincþia dintreprivarea de libertate ºi restricþia privindlibertatea de miºcare este una de forþã saude intensitate, ºi nu una de naturã sau desubstanþã.

Deºi formularea minoritarã este unaextrem de tranºantã, opinia majoritarã paresã fie mai degrabã un avertisment voalat faþãde modalitatea de audiere ºi de citare areclamantului, respectiv fãrã ca acesta sãîºi cunoascã calitatea în dosar. Deasemenea, este elocventã ºi hotãrâreainvocatã de cãtre Marea Camerã, respectivÈonka c. Belgiei, cauzã în care reclamanþiiau primit o înºtiinþare de a se prezenta lasecþia de poliþie pentru a finaliza procedurileprivind cererea de azil. La momentulprezentãrii la secþia de poliþie, reclamanþilorli s-a înmânat ordinul de a pãrãsi teritoriulþãrii, deportarea cãtre Slovacia, precum ºiarestarea lor pentru îndeplinirea proce-durilor. O astfel de strategie a fost gãsitã decãtre Curte ca fiind contrarã art. 5 par. 1 dinConvenþie.

Reamintim cã în dreptul intern, potrivit art.144 C.pr.pen., mãsura reþinerii poate duracel mult 24 de ore. Din durata mãsuriireþinerii se deduce timpul cât persoana a fostprivatã de libertate ca urmare a mãsuriiadministrative a conducerii la sediul poliþiei,prevãzutã în art. 31 alin. 1 lit. b din Legea

nr. 218/2002 privind organizarea ºifuncþionarea Poliþiei Române. Cu toateacestea, se menþioneazã expres în alin. 11 alaceluiaºi articol (introdus prin Legea nr. 356/2006), cã în situaþia în care reþinerea sedispune dupã audierea învinuitului citat decãtre organul de urmãrire penalã, termenulde 24 de ore se calculeazã de la ora emiteriiordonanþei.

În cauza I.I. c. Bulgariei, reclamantul s-aprezentat de bunãvoie la sediul poliþiei, iarversiunile asupra faptelor întâmplate dupãintrarea în sediul poliþiei erau contradictoriiîntre Guvern ºi reclamant. În acea cauzã,pentru a constata încãlcarea art. 5 par. 1din Convenþie, Curtea a adus în prim planfaptul cã în ordonanþa procurorului privindarestarea preventivã se menþiona camoment de facto al arestãrii inculpatului ziuasãvârºirii infracþiunii, când acesta s-a ºiprezentat la sediul poliþiei. Prin urmare, chiardacã reclamantul s-a prezentat în modvoluntar la secþia de poliþie pentru audieri ºipresupunând cã nu a fost încãtuºat, pusîntr-o celulã sau nici o altã formã deconstrângere fizicã nu a fost aplicatã, ar finerealist sã se presupunã cã era liber sãplece, având în vedere cã autoritãþilecompetente se pare cã îl considerau ca fiindarestat ºi desfãºurau acte procesuale înancheta penalã, aceasta fiind deschisãîmpotriva reclamantului la o zi dupã audiere.

136 CEDO, Guzzardi c. Italiei [MC], cererea nr. 7367/76, hotãrârea din data de 6 noiembrie 1980.


Prin decizia de inadmisibilitate pronunþatãla data de 20 martie 2012 în cauza IonelPanfile împotriva României (cererea nr.13902/11), Curtea Europeanã a DrepturilorOmului a constatat neîncãlcarea de cãtreStatul român a dispoziþiilor art. 14 dinConvenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie, sub aspectul luãriiunor mãsuri privind regimul cumululuipensiilor cu veniturile salariale, în scopulreducerii cheltuielilor bugetare, conformcapitolului IV al Legii nr. 329/2009.

Prezentarea deciziei

La o datã nespecificatã, reclamantul asolicitat pensionarea sa anticipatã, dupã cea lucrat în cadrul Ministerului ApãrãriiNaþionale. Pensia lunarã a fost stabilitãîntr-un cuantum de 2880 de lei. Legislaþiaîn vigoare la acel moment, respectiv Legeanr. 164/2001 privind pensiile militare de stat,a permis pensionãri anticipate din cadrulunitãþilor forþelor armate, putându-se însãocupa în continuare locuri de muncã atât însectorul public, cât ºi în cel privat, statutul

de pensionar ºi cel de angajat fiindcompatibile.

La 4 iunie 2007, reclamantul a fost numitºef de departament în cadrul Serviciului dePoliþie din localitatea Mihail Kog�lniceanu,judeþul Constanþa. Salariul sãu lunar s-astabilit la 986 de lei, la care se adãuga oindemnizaþie suplimentarã lunarã de 25%din salariul de bazã.

În noiembrie 2010, ca urmare a intrãrii învigoare a Legii nr. 329/2009 privindraþionalizarea cheltuielilor publice, care aintrodus anumite condiþii pentru încasareaîn acelaºi timp a unei pensii, dar ºi a unuisalariu plãtit de la bugetul statului, recla-mantul a fost notificat de cãtre angajatorulsãu cã, având în vedere faptul cã pensia saa depãºit salariul mediu brut de 1836 lei,este obligat sã aleagã în termen de 15 zileîntre suspendarea plãþii pensiei pe duratacontractului sãu de muncã sau încetarearaporturilor de muncã.

Reclamantul a refuzat sã facã o astfel dealegere, considerând cã prevederile legalecare l-au împiedicat sã primeascã, în acelaºitimp, pensie ºi salariu sunt neconstituþionaleºi încalcã legislaþia europeanã ºi tratateleprivind drepturile omului.

Prin urmare, la 9 decembrie 2009,primarul a emis o decizie de confirmare afaptului cã, începând cu data de 10decembrie 2009 numirea reclamantului caºef de departament a fost revocatã, în bazaart. 20 din Legea nr. 329/2009.

La data de 18 ianuarie 2010, reclamantula formulat contestaþie împotriva decizieiprimarului la Tribunalul Constanþa. A solicitatsã fie reintegrat în funcþia anterioarã ºi sã îi

Regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopulreducerii cheltuielilor bugetare, conform Legii nr. 329/2009, nu

încalcã art. 14 din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1 -decizia de inadmisibilitate Ionel Panfile c. României



fie plãtite salariile corespunzãtoare, retro-activ, pentru perioada începând cu 10decembrie 2009. Reclamantul a susþinut, înprincipal, cã dispoziþiile Legii nr. 329/2009contravin atât Constituþiei României, cât ºiConvenþiei Europene a Drepturilor Omului,deoarece încãlcã dreptul sãu la muncã ºi laproprietatea asupra bunurilor sale, respectivveniturile lunare.

Tribunalul Constanþa a respins acþiuneareclamantului, printr-o sentinþã pronunþatãla 25 mai 2010. Instanþa a constatat cãreclamantul a primit atât o pensie, cât ºi unsalariu de la o instituþie publicã, chiar dacãpensia sa depãºea nivelul salariului mediubrut pe þarã, care a fost în sumã de 1836 delei pentru anul 2010. Prin urmare, Tribunalula apreciat cã dispoziþiile art. 17-22 din Legeanr. 329/2009, care a fost deja declaratãconstituþionalã de cãtre Curtea Constitu-þionalã, au fost relevante pentru situaþiareclamantului ºi justificau încetarearaporturilor de muncã într-o instituþie publicã.

În ceea ce priveºte pretinsa încãlcare adreptului la muncã al reclamantului, instanþaa considerat cã acesta are încã dreptul dea primi un salariu în cazul în care s-ar angajaîn sectorul privat; în plus, mãsura în litigiunu a fost discriminatorie, deoarece s-aaplicat în mod egal pentru toate persoanelecare s-au gãsit în aceeaºi situaþie precumcea descrisã în actul normativ.

Reclamantul a formulat recurs împotrivaacestei hotãrâri, invocând, de asemenea,încãlcarea drepturilor sale, în temeiul art. 1din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie,art. 14 din Convenþie, art. 1 din Protocolulnr. 12 adiþional la Convenþie ºi art. 15 alin. 1din Carta Drepturilor Fundamentale aUniunii Europene.

Recursul sãu a fost respins, la 14 octom-brie 2010, de Curtea de Apel Constanþa.Curtea a reiterat faptul cã dispoziþiile legaleîn litigiu au fost declarate constituþionale deCurtea Constituþionalã, decizia acesteia fiinddefinitivã ºi obligatorie. În mãsura în carecritica legii realizatã de reclamant a coinciscu argumentele deja luate în considerare deCurtea Constituþionalã în motivarea sa,

instanþa de judecatã a fost obligatã sãurmeze abordarea Curþii Constituþionale. Arezultat cã decizia primarului de a constataîncetarea contractului de muncã alreclamantului a fost legalã ºi conformã cuConstituþia României.

Reclamantul s-a adresat Curþii Europenea Drepturilor Omului, invocând încãlcareaart. 6 ºi 14 din Convenþie, a art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie ºi aart. 1 din Protocolul nr. 12 adiþional laConvenþie. A susþinut cã, prin aplicareadispoziþiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009, instanþele judecãtoreºti l-au privat dedreptul sãu de a primi concomitent pensieºi salariu, chiar dacã acesta era un “dreptcâºtigat”; în acelaºi timp, aplicarea textelorlegale susmenþionate a condus la odiscriminare indirectã, având în vederefaptul cã toþi cei care primeau o pensie maimicã decât nivelul salariului mediu brutnaþional sau cei a cãror pensie a fost maimare decât acest nivel, dar au fost angajaþiîn sectorul privat, pot primi în continuare, înacelaºi timp, atât pensie, cât ºi salariu.

Dispoziþiile legale contestate, astfel cumau fost aplicate în cazul sãu, au încãlcat, deasemenea, principiul securitãþii juridice, prinfaptul cã legislaþia internã nu a fost suficientde previzibilã ºi accesibilã. Reclamantul asusþinut cã legislaþia în vigoare la datapensionãrii sale anticipate permitea dreptulde a fi angajat sau numit în sectorul public,fapt care a reprezentat o motivaþie puternicãpentru decizia sa de a se pensiona anticipat;pentru acest motiv, orice modificare alegislaþiei nu ar putea afecta situaþia sajuridicã fãrã sã încalce principiul securitãþiijuridice, având în vedere cã dreptul sãu dea primi o pensie ºi un salariu a fost un dreptcâºtigat, care nu ar putea face obiectul uneireevaluãri.

Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie

Reclamantul s-a plâns de faptul cãpunerea în aplicare a mãsurilor legislativeprevãzute de Legea nr. 329/2009 l-au lipsitde veniturile sale, care erau alcãtuite dinpensie ºi salariu.


1. Principii generale

Curtea a reiterat faptul cã principiile carese aplicã, în general, în ce priveºte art. 1din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþiesunt la fel de relevante atunci când estevorba de pensii (Stummer c. Austriei [MC],7 iulie 2011, nr. 37452/02, par. 82) sau desalarii (Mih�ieº ºi Senteº c. României,decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232/11ºi 44605/11). Dintre acestea, deosebit derelevant pentru cauza de faþã este faptul cãaceastã dispoziþie nu garanteazã, ca atare,vreun drept la primirea unei pensii într-unanumit cuantum (Maggio ºi alþii c. Italiei,31 mai 2011, nr. 46286/09, 52851/08,53727/08, 54486/08 ºi 56001/08, par. 55)ºi nici vreun drept de a primi un salariuîntr-un anumit cuantum (Vilho Eskelinen ºialþii c. Finlandei [MC], nr. 63235/00, par.94), fiind cu totul la discreþia Statuluistabilirea drepturilor salariale ce vor fi plãtiteangajaþilor sãi din bugetul de stat (Kechkoc. Ucrainei, 8 noiembrie 2005, nr. 63134/00, par 23).

Cu toate acestea, în cazul în carecuantumul unui drept salarial este redus sauanulat, aceastã mãsurã poate constitui oingerinþã în exercitarea dreptului deproprietate, care trebuie sã fie justificatã(Rasmussen c. Poloniei, 28 aprilie 2009,nr. 38886/05, par. 71).

O condiþie esenþialã pentru ca ingerinþasã fie consideratã drept compatibilã cu art.1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþieeste faptul cã aceasta trebuie sã fie prevã-zutã de lege. Orice intervenþie a autoritãþiipublice, în ce priveºte respectarea bunurilor,poate fi justificatã numai în cazul în careserveºte unui interes public legitim.

Statele pãrþi la Convenþie dispun de omarjã largã de apreciere pentru regle-mentarea politicii lor sociale. Curtea areamintit, în acest sens, datã fiind cunoaº-terea directã a propriei societãþi ºi a nevoilorsale, cã autoritãþile naþionale sunt, înprincipiu, cel mai bine plasate pentru a alegemijloacele cele mai adecvate în atingereascopului stabilirii unui echilibru între

cheltuielile ºi veniturile publice (Terazzi SRLc. Italiei, 17 octombrie 2002, nr. 27265/95,par. 85, ºi Wieczorek c. Poloniei, 8decembrie 2009, nr. 18176/05, par. 59), iarCurtea respectã alegerea lor, cu excepþiacazului în care aceste mijloace se dovedescîn mod evident lipsite de un temei rezonabil(decizia Jankovic� c. Croaþiei, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99, ºi Mihãieº ºi Senteº c. României,decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 ºi 44605/11).

Totodatã, trebuie sã existe un raportrezonabil de proporþionalitate întremijloacele folosite ºi scopul urmãrit prin oricemãsurã de naturã a priva o persoanã deproprietatea sa (James ºi alþii c. RegatuluiUnit, 21 februarie 1986). Echilibrul cerut nuva fi realizat în cazul în care persoanei încauzã îi revine suportarea unei sarciniindividuale excesive (Maggio ºi alþii c.Italiei, par. 57).

2. Aplicarea principiilor în speþã

Curtea a constatat cã plângereareclamantului se referã în principal laimposibilitatea de a primi, în acelaºi timp, opensie militarã ºi un salariu plãtit de stat, caurmare a intrãrii în vigoare a Legii nr. 329/2009, care a introdus noi norme privindcondiþiile care permit o astfel de combinaþie.Reclamantul a considerat cã astfel de limitãriau afectat dreptul sãu la muncã ºi de a fiplãtit în consecinþã, în ciuda faptului cã,atunci când a depus cererea de pensionareanticipatã, a avut în vedere desfãºurarea încontinuare a unor raporturi de muncãremunerate, în conformitate cu legislaþia învigoare la momentul respectiv.

Curtea a reiterat faptul cã prin Convenþienu se garanteazã dreptul la muncã(Sobczyk c. Poloniei, decizia din 10februarie 2000, nr. 25693/94 ºi 27387/95;Dragan Cakalic c. Croaþiei, decizia din 15septembrie 2003; Torri ºi alþii ºi Bucciarellic. Italiei decizia din 24 ianuarie 2012, nr.11838/07 ºi 12302/07). Nici nu se garan-teazã, aºa cum deja s-a menþionat mai sus,


dreptul la o pensie sau un salariu într-unanumit cuantum.

Curtea a reþinut ºi cã limitãrile introdusede legislaþia contestatã nu trebuie sã fieconsiderate drept o “privare de bunuri”, aºacum a susþinut reclamantul, ci mai degrabãca o ingerinþã în dreptul acestuia larespectarea bunurilor sale, în sensul tezei Idin primul paragraf al art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie.

Din acest punct de vedere, Curtea aconstatat cã ingerinþa a fost prevãzutã delege, ºi anume de dispoziþiile nou introduseprin Legea nr. 329/2009 privind reorgani-zarea unor autoritãþi ºi instituþii publice,raþionalizarea cheltuielilor publice, susþi-nerea mediului de afaceri ºi respectareaacordurilor-cadru cu Comisia Europeanã ºiFondul Monetar Internaþional.

În evaluarea interesului public cu privirela mãsurile contestate, Curtea a luat înconsiderare motivarea Curþii Constituþionale,care a confirmat faptul cã legiuitorul româna impus reguli noi în domeniul salariilor dinsectorul public, în scopul raþionalizãriicheltuielilor publice, determinate decontextul excepþional al crizei globale la nivelfinanciar ºi economic. Având în vedere, deasemenea, faptul cã aceasta este ochestiune decisã de cãtre autoritãþilenaþionale, care au o legitimitate democraticãdirectã ºi sunt mai bine plasate decât de oinstanþã internaþionalã pentru a evaluanevoile ºi condiþiile locale, Curtea nu a gãsitniciun motiv sã se îndepãrteze de lamotivarea Curþii Constituþionale, care aconstatat cã mãsurile în litigiu au urmãrit unscop legitim de interes public (mutatismutandis, Valkov ºi alþii c. Bulgariei, 25octombrie 2011, nr. 2033/04, 19125/04,19475/04, 19490/04, 19495/04, 19497/04,24729/04, 171/05 ºi 2041/05, par. 92).

Rãmâne, prin urmare, sã se stabileascãdacã s-a adus atingere “justului echilibru”între cerinþele de interes general alecomunitãþii ºi cerinþele de protecþie adrepturilor fundamentale ale individului,ºtiind cã justul echilibru nu va fi realizat încazul în care persoana respectivã a trebuit

sã suporte o sarcinã individualã ºi excesivã(Lakiæevic� ºi alþii c. Muntenegru ºiSerbia, 13 decembrie 2011, nr. 27458/06,37205/06, 37207/06 ºi 33604/07, par. 62).

În aceastã privinþã, o atenþie deosebitãtrebuie sã fie pusã pe faptul cã reclamantula fost obligat sã aleagã între a continua sãprimeascã pensia militarã lunarã ºi încetareacontractului sãu de muncã sau suspendareaplãþii pensiei, în timp ce ar continua sãlucreze în domeniul public. Astfel, Curtea anotat cã, spre deosebire de situaþia dincauza Kjartan Ásmundsson, par. 39,reclamantul nu a suferit o privare totalã dedrepturile sale, nici nu a fost lipsit de toatemijloacele de subzistenþã, având în vederecã a primit o pensie lunarã al cãrei cuantuma fost mai mare decât nivelul salariului mediubrut pe þarã. Din acelaºi punct de vedere,nu se poate considera cã reclamantul apierdut o sumã importantã din venitul sãu,deoarece pensia pe care continuã sã oprimeascã este substanþial mai mare decâtsalariul lunar pe care l-ar fi obþinut.

În acest context ºi având în vedere marjalargã de apreciere a statului în reglemen-tarea domeniul legislaþiei sociale (Frimu c.României, decizia din 7 februarie 2012, nr.45312/11), precum ºi scopul legitim alraþionalizãrii cheltuielilor publice, Curtea aconsiderat cã reclamantul cu greu ar puteafi considerat cã ar fi avut de suportat osarcinã individualã ºi excesivã, sau ca ar fisuferit o depreciere de esenþã a pensiei salesau a drepturilor salariale.

Rezultã cã aceastã plângere este în modvãdit nefondatã, în sensul art. 35 par. 3, fiindrespinsã, în baza art. 35 par. 4 dinConvenþie.

Asupra art. 14 din ConvenþieReclamantul s-a plâns de faptul cã actele

normative contestate au instituit odiscriminare între diferite categorii depersoane, unora fiindu-le permis sã continuesã primeascã în acelaºi timp un salariu ºi opensie, iar altora fiindu-le îngrãdit acestlucru. Mai precis, reclamantul a arãtat nu arputea continua sã primeascã atât un salariu,cât ºi o pensie, pe motiv cã a fost angajat în


sectorul public, în comparaþie cu cei angajaþiîn sectorul privat, precum ºi pentru motivulcã a avut o pensie mai mare decât salariulmediu brut pe þarã, în comparaþie cu cei careau avut o pensie inferioarã acestui nivel.

Curtea reitereazã faptul cã discriminareaînseamnã a trata diferit, fãrã o justificareobiectivã ºi rezonabilã, persoanele aflate însituaþii similare sau comparabile (Willis c.Regatului Unit, nr. 36042/97, par. 48). Cutoate acestea, nu orice diferenþã detratament semnificã o încãlcare a art. 14.Trebuie sã se stabileascã faptul cã altepersoane sunt într-o situaþie similarã sau înmod comparabil s-ar bucura de un tratamentpreferenþial ºi cã aceastã distincþie estediscriminatorie (Unal Tekeli c. Turciei, 16noiembrie 2004, nr. 29865/96, par. 49).

În plus, art. 14 nu interzice unui statmembru, aplicarea unui tratament diferitunor grupuri, pentru a corecta “inegalitãþilede fapt” dintre acestea, statul bucurându-sede o marjã de apreciere în evaluarea dacãºi în ce mãsurã existã diferenþe în situaþiisimilare, pentru a justifica un tratamentdiferit. O marjã largã este, de obicei, permisãstatului, în temeiul Convenþiei, în ceea cepriveºte mãsurile generale ale strategieieconomice sau sociale (Stec ºi alþii c.Regatului Unit [MC], nr. 65731/01, par.51-52).

Revenind la cauza de faþã, Curtea aconsiderat cã actul normativ criticat instituieo diferenþã de tratament între persoane,respectiv pensionarii care încã lucrau însectorul privat ºi cei care lucrau în sectorulpublic, la fel ca reclamantul; cu toateacestea, cele douã categorii de persoanecu greu pot fi considerate ca fiind într-osituaþie similarã sau comparabilã, în sensulart. 14, deoarece distincþia esenþialã,relevantã pentru contextul în care mãsurilerespective au fost luate, este faptul cãveniturile lor provin din surse diferite, ºianume un bugete private, respectiv bugetulde stat. De asemenea, trebuie remarcatfaptul cã, în aceastã privinþã, Curtea, înnumeroase ocazii, a admis distincþiile pecare unele state le-au fãcut, în ce priveºte

pensiile, între funcþionarii publici ºi angajaþiiprivaþi (Valkov ºi alþii c. Bulgariei, par.117).

În ceea ce priveºte diferenþa de tratamentfundamentatã pe cuantumul venitului lunar,Curtea a considerat cã, potrivit deciziei CurþiiConstituþionale din România, cuantumulprevãzut era previzibil ºi rezonabil ºi a foststabilit de legiuitor în raport de situaþia decrizã economicã în care se gãsea statul,care a acþionat în cadrul marjei sale deapreciere în domeniul deciziilor bugetare,fãrã a încãlca principiul proporþionalitãþii(mutatis mutandis, Valkov ºi alþii c.Bulgariei, par. 114).

Rezultã cã ºi aceastã plângere este înmod vãdit nefondatã, în sensul art. 35 par.3, fiind respinsã, în baza art. 35 par. 4 dinConvenþie.

Asupra altor încãlcãri invocateReclamantul s-a plâns ºi de încãlcarea

art. 6 din Convenþie ºi a art.1 din Protocolulnr. 12 adiþional la Convenþie.

Prin prisma materialului probator dincauzã, Curtea a reþinut cã nu se desprindenicio aparenþã de încãlcare a acestorarticole, astfel încât în temeiul art. 35 par. 3ºi 4 din Convenþie, ºi aceastã cerere a fostdeclaratã drept vãdit nefondatã.

NotãLa fel ca ºi în recentele decizii de

inadmisibilitate pronunþate la data de 6decembrie 2011 în cauzele Felicia Mihãieºîmpotriva României (cererea nr. 44232/11)ºi Adrian Gavril Senteº împotrivaRomâniei (cererea nr. 44605/11), respectivla data de 7 februarie 2012 în cauzeleconexate Ana Maria Frimu, Judita VilmaTimar, Edita Tanko, Marta Molnar ºi LuciaGheþu împotriva României (nr. 45312/11),Curtea Europeanã a Drepturilor Omului aconfirmat interpretãrile succesive ale CurþiiConstituþionale ºi ale instanþelor judecã-toreºti interne.

Prin Capitolul IV al Legii nr. 329/2009privind reorganizarea unor autoritãþi ºiinstituþii publice, raþionalizarea cheltuielilorpublice, susþinerea mediului de afaceri ºi


respectarea acordurilor-cadru cu ComisiaEuropeanã ºi Fondul Monetar Internaþionalau fost introduse unele mãsuri privindregimul cumulului pensiilor cu veniturilesalariale, în scopul reducerii cheltuielilorbugetare.

Astfel, beneficiarii dreptului la pensieaparþinând atât sistemului public de pensii,cât ºi sistemelor neintegrate sistemuluipublic care realizau venituri salariale sau,dupã caz, asimilate salariilor, potrivit legii,realizate din exercitarea unei activitãþi pebazã de contract individual de muncã, raportde serviciu sau în baza actului de numire,potrivit legii, în cadrul autoritãþilor ºi institu-þiilor publice centrale ºi locale, indiferent demodul de finanþare ºi subordonare, precumºi în cadrul regiilor autonome, societãþilornaþionale, companiilor naþionale ºi socie-tãþilor comerciale la care capitalul social estedeþinut integral sau majoritar de stat ori deo unitate administrativ-teritorialã, puteaucumula pensia netã cu veniturile astfelrealizate, dacã nivelul acesteia nu depã-ºeºte nivelul câºtigului salarial mediu brututilizat la fundamentarea bugetuluiasigurãrilor sociale de stat ºi aprobat prinlegea bugetului asigurãrilor sociale de stat.

Pensionarii care desfãºurau activitãþiprofesionale pe bazã de contract individualde muncã, raport de serviciu sau în bazaactului de numire în funcþie aveau obligaþiaca, în termen de 15 zile de la data intrãrii învigoare a prezentului capitol, sã îºi exprimeîn scris opþiunea între suspendarea plãþiipensiei pe durata exercitãrii activitãþii ºiîncetarea raporturilor de muncã, de serviciusau a actului de numire în funcþie, dacãnivelul pensiei nete aflate în platã depãºeºtenivelul câºtigului salarial mediu brut utilizatla fundamentarea bugetului asigurãrilorsociale de stat, aprobat prin legea bugetuluiasigurãrilor sociale de stat. Persoanele carela data intrãrii în vigoare a Capitolului IV eraupensionari cumularzi ori dupã data intrãriiîn vigoare a acestuia deveneau pensionaricumularzi aveau obligaþia ca, în termen de15 zile de la data survenirii situaþiei de cumul,sã îºi exprime în scris opþiunea între suspen-

darea plãþii pensiei pe durata exercitãriiactivitãþii ºi încetarea raporturilor de muncã,de serviciu sau a actului de numire în funcþie,dacã nivelul pensiei nete aflate în platãdepãºeºte nivelul câºtigului salarial mediubrut utilizat la fundamentarea bugetuluiasigurãrilor sociale de stat, aprobat prinlegea bugetului asigurãrilor sociale de stat.

Prin Decizia nr. 1414 din 4 noiembrie2009, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie2009, Curtea Constituþionalã a stabilit cãsoluþia legislativã adoptatã de legiuitor înprivinþa reglementãrii cumulului pensiei cuveniturile salariale sau, dupã caz, asimilatesalariilor, este în concordanþã cu prevederileconstituþionale, în mãsura în care prevede-rile nu se referã la persoanele pentru caredurata mandatului este stabilitã expres prinConstituþie.

Astfel, Legea fundamentalã stabileºte înmod expres durata mandatului persoanelorcare ocupã unele funcþii publice deautoritate, iar încetarea acestui mandat caurmare a neîndeplinirii obligaþiei privindexprimarea opþiunii cu privire la suspen-darea plãþii pensiei pe durata exercitãriifuncþiei, în condiþiile art. 18-20 din legeacriticatã, este incompatibilã cu dispoziþiileconstituþionale arãtate. Ca urmare, numaiîn mãsura în care reglementarea prevãzutãîn cap. IV al legii nu se referã la acestecategorii de persoane, soluþia legislativãadoptatã de legiuitor în privinþa reglementãriicumulului pensiei cu veniturile salariale sau,dupã caz, asimilate salariilor, este înconcordanþã cu prevederile constituþionale.

În ceea ce priveºte aceastã soluþielegislativã, Curtea Constituþionalã aconstatat cã, prin Decizia nr. 82 din 15ianuarie 2009, publicatã în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie2009, pronunþându-se asupra unei soluþiisimilare celei prevãzute de prezenta lege,Curtea a statuat cã, prin instituirea uneiobligaþii de a opta între pensie ºi venitulobþinut din salarii, se “afecteazã prin limitareatât dreptul la pensie prevãzut de art. 47alin. 2 din Constituþie, cât ºi dreptul la muncã


consacrat prin art. 41”. În temeiul art. 115alin. 6 din Constituþie, potrivit cãruia ordo-nanþele de urgenþã nu pot afecta drepturileºi libertãþile prevãzute în Constituþie, CurteaConstituþionalã a constatat cu acel prilej cã“prevederile Ordonanþei de urgenþã aGuvernului nr. 230/2008 sunt necon-stituþionale, deoarece afecteazã drepturilefundamentale menþionate [...]”, statuând,totodatã, cã “Guvernul nu este împiedicatsã promoveze, cu respectarea dispoziþiilorconstituþionale amintite [...], a principiilorneretroactivitãþii legii, nediscriminãrii ºiegalitãþii în drepturi ºi a celorlalte norme ºiprincipii prevãzute de Constituþie, mãsurilenecesare cu privire la cazurile ºi condiþiileîn care pensia poate fi cumulatã cu veniturilerealizate din muncã”.

Potrivit art. 17 alin. 1 teza întâi din legeacriticatã, “beneficiarii dreptului la pensieaparþinând atât sistemului public de pensii,cât ºi sistemelor neintegrate sistemuluipublic care realizeazã venituri salariale sau,dupã caz, asimilate salariilor, potrivit legii,realizate din exercitarea unei activitãþi pebazã de contract individual de muncã, raportde serviciu sau în baza actului de numirepotrivit legii, în cadrul autoritãþilor ºi institu-þiilor publice centrale ºi locale, indiferent demodul de finanþare ºi subordonare, precumºi în cadrul regiilor autonome, societãþilornaþionale, companiilor naþionale ºi socie-tãþilor comerciale la care capitalul social estedeþinut integral sau majoritar de stat sau deo unitate administrativ-teritorialã pot cumulapensia netã cu veniturile astfel realizate [...]”.Curtea Constituþionalã a constatat cã legeastabileºte regula potrivit cãreia persoanelecare realizeazã venituri salariale sau asimi-late salariilor, potrivit legii, din exercitareaunei activitãþi în cadrul autoritãþilor ºi insti-tuþiilor publice centrale ºi locale, indiferentde modul de finanþare ºi subordonare,precum ºi în cadrul regiilor autonome, socie-tãþilor naþionale, companiilor naþionale ºisocietãþilor comerciale la care capitalulsocial este deþinut integral sau majoritar destat sau de o unitate administrativ-teritorialãpot cumula aceste venituri cu pensia, ai cãrei

beneficiari sunt în cadrul sistemului publicde pensii sau sistemelor neintegratesistemului public. Veniturile salariale saucele asimilate acestora pot fi realizate caurmare a exercitãrii unei activitãþi pe bazãde contract individual de muncã, raport deserviciu sau în baza actului de numire,potrivit legii.

Teza a doua a alin. 1 al art. 17 coroboratãcu art. 18 din lege instituie excepþia de laregula cumulului, stabilind cã, dacã nivelulpensiei nete aflate în platã sau care urmeazãa fi pusã în platã depãºeºte nivelul salariuluimediu brut pe economie utilizat lafundamentarea bugetului asigurãrilor socialede stat ºi aprobat prin legea bugetuluiasigurãrilor sociale de stat, persoanacumulardã sau care devine cumulardã areobligaþia de a-ºi exprima în scris opþiuneaîntre suspendarea plãþii pensiei pe durataexercitãrii activitãþii, pe de o parte, ºiîncetarea raporturilor de muncã, de serviciusau a actului de numire în funcþie, pe dealtã parte. Prin urmare, legea oferã per-soanelor care au calitatea de pensionaricumularzi sau care devin pensionaricumularzi dreptul de a opta între continuareaactivitãþii în baza contractului individual demuncã, raportului de serviciu sau a actuluide numire ºi, deci, a realiza venituri salarialesau asimilate acestora, ºi încetarearaporturilor de muncã, de serviciu sau aactului de numire.

Autorii criticii de neconstituþionalitate auconsiderat cã prevederile art. 17 din legesunt potrivnice art. 16 din Constituþie,întrucât criteriul care stã la baza interdicþieide a cumula îl reprezintã valoarea pensieinete la care pensionarul cumulard aredreptul. S-a susþinut cã stabilirea unuiasemenea criteriu contravine principiuluiegalitãþii în drepturi a cetãþenilor, fãrãprivilegii ºi fãrã discriminãri. S-a constatat,prin urmare, cã ceea ce determinã criticatextelor legale nu este interdicþia cumululuiîn sine în cazurile prevãzute de art. 17 alin.1 teza a doua, ci nivelul pensiei pânã la carese poate cumula ºi peste care nu mai estepermis acest cumul. Sub acest aspect,


Curtea a statuat cã: “Nicio dispoziþieconstituþionalã nu împiedicã legiuitorul sãsuprime cumulul pensiei cu salariul, cucondiþia ca o asemenea mãsurã sã se apliceîn mod egal pentru toþi cetãþenii, iareventualele diferenþe de tratament [...] sãaibã o raþiune licitã.” (Decizia nr. 375 din 6iulie 2005, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005).Mai mult, în jurisprudenþa constantã a Curþiis-a apreciat cã încãlcarea principiuluiegalitãþii ºi nediscriminãrii existã atunci cândse aplicã tratament diferenþiat unor cazuriegale, fãrã sã existe o motivare obiectivã ºirezonabilã, sau dacã existã o disproporþieîntre scopul urmãrit prin tratamentul inegalºi mijloacele folosite.

Cu privire la stabilirea nivelului pensieinete pânã la care poate opera cumulul lanivelul salariului mediu brut pe economieutilizat la fundamentarea bugetului asigu-rãrilor sociale de stat ºi aprobat prin legeabugetului asigurãrilor sociale de stat, CurteaConstituþionalã a constatat cã acesta res-pectã condiþiile de obiectivitate (este expresprevãzut de lege, previzibil ºi determinabil)ºi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brutpe economie constituie o opþiune justã ºiechilibratã) impuse de principiul nediscri-minãrii. În ceea ce priveºte proporþiona-litatea între obiectivul urmãrit prin trata-mentul inegal ºi mijloacele folosite, s-aobservat cã, potrivit expunerii de motive careau determinat adoptarea prezentului actnormativ, scopul acestuia este combaterea“crizei economice, fenomen mondial ceafecteazã structural economia româ-neascã”, datele de naturã financiarã, pre-cum ºi prognozele efectuate de autoritãþileabilitate în domeniu conturând “imagineaunei crize economice profunde, care poatepune în pericol stabilitatea economicã a

României ºi, prin aceasta, ordinea publicãºi siguranþa naþionalã”. Aceastã situaþie aimpus “adoptarea unor mãsuri cu caracterexcepþional, care, prin eficienþa ºipromptitudinea aplicãrii, sã conducã lareducerea efectelor sale ºi sã creezepremisele relansãrii economiei naþionale”.Una dintre mãsurile reglementate de legiui-tor o constituie restrângerea dreptului de acumula veniturile salariale cu cele dinpensie, atunci când sunt îndeplinite douãcondiþii: angajator este o autoritate sauinstituþie publicã centralã sau localã, indife-rent de modul de finanþare ºi subordonare,sau o regie autonomã, societate naþionalã,companie naþionalã sau societate comer-cialã la care capitalul social este deþinutintegral sau majoritar de stat sau de o unitateadministrativ-teritorialã, pe de o parte, ºinivelul pensiei nete depãºeºte nivelulsalariului mediu brut pe economie, pe de altãparte. Justificarea unei astfel de limitãrirezidã în degrevarea bugetului de stat,respectiv a celui al asigurãrilor sociale destat, într-o mãsurã care nu afecteazãveniturile persoanei sub pragul salariuluimediu brut pe economie. Prin urmare,mãsura adoptatã este proporþionalã cusituaþia care a determinat-o, fiind rezultatulunui echilibru între scopul declarat al legii ºimijloacele folosite în realizarea lui, ºi esteaplicatã în mod nediscriminatoriu tuturorpersoanelor aflate în ipoteza normei. Dealtfel, aºa cum a statuat Curtea Con-stituþionalã ºi cu alte ocazii (spre exemplu,prin deciziile nr. 358 din 30 septembrie 2003sau nr. 4 din 18 ianuarie 2000), soluþialegislativã care instituie un anumit cuantumsau prag valoric, apreciat ca rezonabil,corespunde unei opþiuni exclusive alegiuitorului, nefiind deci o problemã deresortul contenciosului constituþional.

132 JurisClasor CEDO – Mai 2012

133JurisClasor CEDO – Mai 2012

MAI 2012MAI 2012MAI 2012MAI 2012MAI 2012


Cuprins

Anul II (2012)

JurisClasor CEDO - Mai 2012

Condiþii de audiere ºi de detenþie. Legalitatea privãrii de libertate. Prezumþia denevinovãþie – decizia de inadmisibilitate în cauza Patriciu împotriva României ............ 137Autor: Victor Constantinescu

Cauza A.M.M. c. României - Justul echilibru dintre interesul minorului de a-i fi stabilitãpaternitatea ºi interesul prezumtivului tatã de a nu fi supus testelor ADN .................... 144Autor: Roxana Lãcãtuºu

Cerere de revizuire în procedura anulãrii unei autorizaþii de construire – Decizia deinadmisibilitate în cauza S.C. Millennium Building Development S.R.L. împotrivaRomâniei ....................................................................................................................... 164Autor: Ionuþ Militaru

Taxa de poluare. Efectele jurisprudenþei divergente - Decizia de inadmisibilitate încauzele reunite Coriolan Gabriel Ioviþoni ºi alþii împotriva României ............................. 170Autor: Dragoº Cãlin

Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329 din Codul de procedurãcivilã reprezintã o cale eficientã de unificare a practicii judiciare naþionale – cauza Albuºi alþii împotriva României ............................................................................................. 184Autor: Alexandra Neagu

Cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României - O nouã hotãrâre de referinþãpronunþatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în materia contravenþiilor ........ 188Autor: Ileana Popa, Flavian Popa


susþinerilor reclamantului, cã în anul 1994,societatea petrolierã de stat S.C. RompetrolS.A. a fost privatizatã. În octombrie 1998societatea S.C. SG International S.A.administratã de cãtre reclamant, devineacþionar majoritar al S.C. Rompetrol S.A. dincare face parte ºi S.C. Petromidia S.A.(„Societatea P.”) Reclamantul devinepreºedinte al consiliul de administraþie alsocietãþii S.C. Rompetrol S.A.

În octombrie 2000, în cadrul procesuluide privatizare, Fondul Proprietãþii de Stat(„FPS”) a încheiat cu societatea olandezãThe Rompetrol Group B.V. (TRG),reprezentatã de cãtre reclamant, un contractde vânzare de acþiuni de la Societatea P.,

Condiþii de audiere ºi de detenþie. Legalitatea privãrii delibertate. Prezumþia de nevinovãþie – decizia de inadmisibilitate

în cauza Patriciu împotriva României


Lipsa aerisirii ºi prezenþa toaletelor necompartimentate nu atinge o asemenea gravitatepentru a fi calificate drept tratament inuman sau degradant, având în vedere durata scurtã adetenþiei.

Omisiunea autoritãþilor de a menþiona expres în ordonanþa de reþinere dispoziþiile art. 148C.pr.pen., nu duce prin ea însãºi la vicierea legalitãþii ordonanþei de reþinere, aceasta fiindmotivatã în mod corespunzãtor.

Suspiciunile care planau asupra reclamantului atingeau nivelul de plauzibilitate cerut. Astfel,aceste suspiciuni se întemeiau pe o serie de documente, care puteau crea impresia cãreclamantul ar fi putut comite infracþiunile imputate.

Alegaþiile reclamantului, conform cãrora reþinerea sa ar fi rezultatul unui ordin politic, nusunt întemeiate pe o probã incontestabilã ºi directã.

Comunicatele de presã ale parchetului se limiteazã la informarea publicului desprederularea anchetei penale aflatã în curs ºi, prin urmare, nu încalcã dreptul de a fi prezumatnevinovat.

Reclamantul nu a probat cã ar fi existat împotriva sa o campanie mediaticã de o asemeneavirulenþã încât sã influenþeze sau sã fie susceptibilã sã influenþeze formarea opinieijudecãtorilor ºi rezultatul deliberãrilor.

Prin intermediul acþiunii de daune-interese, autoritãþile naþionale au recunoscut încãlcareaart. 8 din Convenþie ºi au reparat prejudiciul suferit de cãtre reclamant într-o modalitatecorespunzãtoare ºi suficientã.

I. Situaþia de fapt

În decizia de inadmisibilitate (parþialã) din17 ianuarie 2012 pronunþatã în cauzaPatriciu c. României137, s-a reþinut, conform

137 CEDO, Patriciu c. României, decizia de inadmisibilitate din 17 ianuarie 2012, cererea nr. 43750/05.


devenitã astfel S.C. Rompetrol Rafinare S.A.În acest contract erau stipulate mai multeobligaþii în sarcina cumpãrãtorului. Neîn-deplinirea acestor obligaþii era sancþionatã,cu câteva rezerve, fie prin nulitateacontractului fie prin rezilierea de drept.

Pe data de 31 mai 2004, ParchetulNaþional Anticorupþie (P.N.A.138) a emis uncomunicat de presã prin care se menþionacã pe data de 28 mai 2004 a fost începutãurmãrirea penalã in rem pentru mai multefapte de corupþie legate de procesul deprivatizare al societãþii P. Potrivit P.N.A., dinactele de urmãrire penalã efectuate pânãîn prezent se reþine faptul cã, în cadrulacþiunii de privatizare a societãþii P.,valoarea realã a bunurilor societãþii s-adiminuat, în sensul cã, în interval de un an,preþul cu care au fost vândute acþiunile ar fiscãzut.139

La 22 martie 2005, D.I.I.C.O.T.(„Parchetul”) a dispus începerea urmãririipenale împotriva reclamantului pentrusãvârºirea infracþiunii de înºelãciune înlegãturã cu privatizarea societãþii P. Printr-oordonanþã din data de 26 mai 2005,parchetul a dispus extinderea ºi începereaurmãririi penale împotriva reclamantuluipentru douã infracþiuni de înºelãciune ºi oinfracþiune de spãlare de bani legate deprivatizarea societãþilor S.C. Vega S.A. ºiP.

Pe data de 29 martie 2005, Parchetul depe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie,a menþionat cã monitorizarea activitãþiisocietãþii P. se înscrie în cadrul procesuluide supraveghere a activitãþilor din domeniulpetrolier ºi cã a fost începutã urmãrireapenalã împotriva reclamantului, a lui M.S.,N.A., C.F.E., V.C.A., în calitatea de membriîn conducerea societãþii, susþinând cãexistau date ºi indicii cã acþionarii majoritarinu ºi-ar fi îndeplinit obligaþiile contractualeºi cã dupã finalizarea unui control realizatîn 2003 de Direcþia de control fiscal, anumite

tranzacþii financiar nu au fost înregistrate încontabilitatea societãþii, ceea ce a diminuatrata taxelor care ar fi trebuit plãtite bugetuluistatului.

Reclamantul a fost convocat la parchetpe data de 26 mai 2005 pentru a da odeclaraþie. Dupã ce a fost informat asupraacuzaþiilor aduse împotriva lui, în prezenþaavocaþilor aleºi, reclamantul a dat odeclaraþie olografã de aproximativ 65 depagini timp de 16 ore. Reiese din textuldeclaraþiei cã reclamantul a fost interogatde o manierã neîntreruptã de la 10:30, 26mai 2005 pânã la ora 02:00 a zilei 27 mai2005. Nu reiese din dosarul cauzei dacãreclamantul a beneficiat de mâncare ºi deapã în timpul interogatoriului. Prin declaraþiadatã, reclamantul a susþinut cã dreptul sãula apãrare a fost încãlcat din cauzarespingerii cererii de a consulta acteledosarului pentru o mai bunã înþelegere aacuzaþiilor ce i se aduc. În continuare,reclamantul a prezentat versiunea sa asupraraporturilor comerciale al societãþii S.C.Rompetrol S.A. ºi asupra respectãrii de cãtresocietatea sa a obligaþiilor incluse încontractul de privatizare.

Printr-o ordonanþã din data de 27 mai2005, P.N.A. a dispus punerea în miºcare aacþiunii penale împotriva reclamantuluipentru înºelãciune, complicitate la evaziunefiscalã ºi spãlare de bani. Printr-o altãordonanþã din data de 27 mai 2005 ora01:30 parchetul a dispus reþinereareclamantului pentru 24 de ore. Dupã orezumare a faptelor, parchetul a apreciat cãîn cauzã sunt întrunite condiþiile cerute deart. 136 ºi 143 C.pr.pen. faptele fiind stabilitepe baza documentelor societãþii, notele ºiprocesele-verbale realizate dupã controlulefectuat de cãtre Brigada Financiarã lasocietatea S.C. Rompetrol Rafinare S.A. ºipe baza unei analize realizate de cãtreOficiul Naþional de Prevenire ºi Combaterea Spãlãrii Banilor. Ordonanþa nu fãceatrimitere la art. 148 C.pr.pen.

138 În prezent, Direcþia Naþionalã Anticorupþie din cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie.

139 A se vedea comunicatul, disponibil la http://www.pna.ro/faces/comunicat.xhtml?id=218.


Printr-un proces-verbal încheiat pe datade 27 mai 2005, la ora 04:30, parchetul amenþionat cã reclamantul, în prezenþaavocaþilor aleºi, a fost informat despremãsura preventivã care a fost luatã împo-triva sa ºi despre drepturile sale procesuale.A fost de asemenea menþionat cãreclamantul ºi avocaþii sãi aleºi au refuzatsã semneze ordonanþa de reþinere ºideclaraþia transcrisã a inculpatului, invocândcã a fost încãlcat art. 150 C.pr.pen., recla-mantul nefiind ascultat de cãtre procuror.S-a notat, de asemenea, cã la momentulînceperii audierii în calitate de inculpat,reclamantul ºi avocaþii au declarat cã maiexistã multe lucruri de declarat, dar cã refuzãsã continue din cauza orei târzii ºi starealor de obosealã. În aceste circumstanþe,avocaþii au pãrãsit camera ºi sediulparchetului, refuzând sã semneze orice actrealizat de cãtre procuror.

Reclamantul a formulat mai multesolicitãri de revocare a mãsurii de reþinereadresate procurorilor ierarhic superiori, toatefiind respinse.

Cu privire la condiþiile de detenþie,reclamantul a arãtat cã, dupã ce a fostreþinut, a fost adus la Arestul InspectoratuluiGeneral de Poliþie Bucureºti. Reclamantula susþinut cã celula în care a fost reþinut eramicã, situatã la subsolul clãdirii, fãrã aerisireºi luminã naturalã. Paturile erau de fier.Toaleta era „turceascã” ºi se afla în celulã.Reclamantul a indicat cã împreunã cu uncodeþinut a fost obligat sã blocheze orificiultoaletei cu o sticlã de plastic pentru a nupermite ºobolanilor sã intre în celulã. Încelulã exista ºi un duº. Reclamantul a arãtatcã atunci când a dorit sã dea drumul la apã,nu a curs apã ci ºoareci morþi.

Pe data de 27 mai 2005, P.N.A. a formulatpropunerea de arestare preventivã ainculpatului, acesta din urmã sosind latribunal cu cãtuºe la mâini ºi pãzit de cãtre6 poliþiºti înarmaþi ºi purtând cagule. A fost

þinut în acest mod de la începutul ºedinþei,ora 22:00, pânã la 28 mai 2005, ora 02:00.Reclamantul a fost asistat de trei avocaþi ºiaudiat în baza art. 150 C.pr.pen. Tribunalula respins propunerea de arestare preven-tivã, iar reclamantul a fost pus de îndatã înlibertate.

Recursul parchetului a fost respins.Reclamantul a fost trimis în judecatã pe

data de 7 septembrie 2006, iar în momentulde faþã procesul se aflã în desfãºurare perolul Tribunalului Bucureºti.

Pe data de 11 mai 2007, reclamantul aobþinut obligarea Serviciului Român deInformaþii la plata sumei de 50.000 lei cutitlul de prejudiciu moral pentru interceptareailegalã a convorbirilor. Hotãrârea a rãmasirevocabilã prin respingerea apelului ºi arecursului.

II. Analiza Curþii

Asupra art. 3 din Convenþie – Condiþiilede detenþie

Curtea a reamintit cã, pentru a cãdea subincidenþa art. 3 din Convenþie, un tratamenttrebuie sã atingã un nivel minim de gravitate.Aprecierea acestui grad este relativã; eadepinde de ansamblul faptelor, în special alduratei tratamentului precum ºi al efectelorfizice ºi mentale, iar uneori chiar ºi de sexul,vârsta ºi starea de sãnãtate a victimei.140 Înmod special, timpul în care persoana estedeþinutã în condiþiile improprii constituie unfactor important de luat în considerare. 141

De altfel, Curtea a menþionat cã alegaþiileprivind relele tratamente trebuie susþinuteîn faþa Curþii cu elemente de probãcorespunzãtoare.142

În cauzã, Curtea a remarcat cã D.P.reclamã în special lipsa spaþiului ºi a aerisiriiîn celulã, cât ºi de condiþiile de igienã dintimpul reþinerii sale timp de 24 de ore.

Având în vedere aceste susþineri, Curteaa fãcut trimitere la raportul Comitetului

140 CEDO, Dougoz c. Greciei, cererea nr. 40907/98, par. 44.141 CEDO, Alver c. Estoniei, cererea nr. 64812/01.142 CEDO, Labita c. Italiei [MC], cererea nr. 26772/95, par. 121.


European pentru Prevenirea Torturii ºiTratamentul sau Pedepselor Inumane sauDegradante (CPT)143 în care era menþionatcã spaþiul celulelor din cadrul sediilor I.G.P.era de 10 sau 14 m2. Având în vedere cãreclamantul a trebuit sã împartã celula cuun sigur codeþinut, trebuie concluzionat cãa beneficiat de un spaþiu personal mai marede 4 m2, spaþiu ce constituie regula privindspaþiul de viaþã recomandat de cãtre CPT.

Cu privire la lipsa aerisirii ºi prezenþatoaletelor necompartimentate, Curtea asubliniat cã perioada în care reclamantul atrebuit sã suporte condiþiile arãtate a fostmai micã de o zi: conform declaraþiilor sale,reclamantul a fost reþinut pe 27 mai 2005 laora 01:30 ºi reiese din dosarul cauzei cã aparticipat la ºedinþa de judecatã în faþaTribunalului Bucureºti în aceeaºi zi la ora22:00.144 Astfel, din elementele de caredispune în cauzã, precum ºi durata scurtãa detenþiei, Curtea nu a putut concluzionacã reclamantul a fost supus unui tratamentcare atinge o asemenea gravitate pentru afi calificat drept inuman sau degradant.

Asupra art. 5 par. 1 din Convenþie –Legalitatea detenþiei

Existenþa unei suspiciuni rezonabilepresupune existenþa unor fapte sau indiciide naturã a convinge un observator neutruºi obiectiv cã persoana în cauzã a comis oinfracþiune. Totuºi, faptele care dau naºtereacestor suspiciuni nu trebuie sã fie deaceeaºi forþã precum cele necesare pentrua justifica condamnarea sau pentru punereasub acuzare, aspecte ce intervin la o fazãulterioarã a procesului penal.145

În cauzã, Curtea a apreciat cã suspi-ciunile care planau asupra reclamantuluiatingeau nivelul de plauzibilitate cerut.Astfel, aceste suspiciuni se întemeiau pe oserie de documente, care puteau creaimpresia cã reclamantul ar fi putut comite

infracþiunile imputate. Aºadar, parchetul ºi-aîntemeiat decizia pe probe suficiente carear fi putut convinge un observator neutru ºiobiectiv cã reclamantul ar fi putut comiteinfracþiunea.146

Cât despre alegaþiile reclamantuluiconform cãrora reþinerea sa ar fi rezultatulunui ordin politic, Curtea a observat cãaceste susþineri nu sunt întemeiate pe oprobã incontestabilã ºi directã.147

În ceea ce priveºte omisiunea autoritãþilorde a menþiona expres în ordonanþa dereþinere a dispoziþiilor art. 148 C.pr.pen.,Curtea a apreciat cã aceastã omisiune nuduce prin ea însãºi la vicierea legalitãþiiordonanþei de reþinere, aceasta fiindmotivatã în mod corespunzãtor.

Cu privire la audierea reclamantului,Curtea a observat cã la momentul faptelor,dreptul intern nu prevedea în mod expresobligaþia procurorului de a audia inculpatulînainte de reþinerea sa. În orice caz,reclamantul a fost audiat o lungã perioadãde cãtre anchetatori în prezenþa avocaþilorsãi asupra faptelor de care era acuzat, dupãce i-au fost aduse la cunoºtinþã acuzaþiilecare i se aduc.

Faþã de aceste considerente, toatecapetele de cerere privind legalitateadetenþiei au fost respinse ca fiind vãditneîntemeiate.

Asupra art. 5 par. 2 din Convenþie –Dreptul acuzatului de a fi informat, în celmai scurt timp, asupra motivelor arestãriisale ºi asupra oricãrei acuzaþii aduseîmpotriva sa

Articolul 5 par. 2 din Convenþie enunþã ogaranþie elementarã: orice persoanãarestatã trebuie sã ºtie de ce a fost privatãde libertate. Aceastã garanþie implicãinformarea persoanei, într-un limbaj simpluºi accesibil pentru ea, despre motivele îndrept ºi în fapt ale privãrii sale de libertate,

143 Toate rapoartele realizate de cãtre CPT sunt disponibile la http://www.cpt.coe.int/en/states/rom.htm144 CEDO, Khodorkovskiy c. Rusiei, cererea nr. 5829/04, par. 103.145 CEDO, Murray c. Regatului Unit, hotãrârea din data de 28 octombrie 1994, par. 55.146 A contrario CEDO, Stepuleac c. Moldovei, cererea nr. 8207/06, par. 70 – 73.147 CEDO, Khodorkovskiy c. Rusiei, cererea nr. 5829/04, par. 103.


astfel încât acea persoanã sã poatã puneîn discuþie legalitatea privãrii de libertate înfaþa unui tribunal, conform garanþiei prevã-zute de par. 4. Ea trebuie sã beneficieze deaceste informaþii „în termenul cel mai scurt”,dar poliþistul care o aresteazã poate sã nu ile dea în întregime la momentul arestãrii.Pentru a determina dacã persoana a primitsuficiente informaþii suficient de devreme,trebuie avute în vedere particularitãþilecauzei.148

În prezenta cauzã, reclamantul a fostaudiat îndelung din data de 26 mai 2005 la27 mai 2005, în prezenþa avocaþilor sãi aleºiºi dupã ce a fost informat despre acuzaþiileaduse împotriva lui, cu privire la raporturilecomerciale ale societãþii pe care o admi-nistra. Având în vedere aceste elemente,reclamantul era informat, deja din aceastãfazã, cã era suspectat de a fi implicat înactivitãþi ilicite, cum ar fi înºelãciunea ºispãlarea de bani. De asemenea, în orelecare au urmat reþinerii sale, reclamantul afost informat despre ordonanþa de reþinere,care conþinea o descriere a faptelor de careera acuzat ºi a capetelor de acuzare pentrucare era urmãrit penal.

Prin urmare, ºi acest capãt de cerere afost respins ca fiind vãdit neîntemeiat.

Asupra art. 5 par. 3 din Convenþie –Dreptul de a fi adus de îndatã înainteaunui judecãtor sau a altui magistrat împu-ternicit prin lege cu exercitareaatribuþiilor judiciare

Curtea a amintit cã, potrivit jurisprudenþeisale constante, o perioadã de deþinere de 3zile ºi 23 de ore fãrã un control jurisdicþionaldepãºeºte limitele temporale stricte fixatede cãtre art. 5 par. 3.149

În cauzã, reclamantul a fost reþinut pedata de 27 mai 2005 la ora 01:30 ºiprezentarea lui efectivã în faþa TribunaluluiBucureºti s-a desfãºurat din data de 27 mai

2005 ora 22:00 pânã la 28 mai 2005 ora02:00. În consecinþã, aceastã prezentare înfaþa judecãtorului tribunalului, care este cusiguranþã susceptibil de a fi calificat„judecãtor sau magistrat împuternicit prinlege cu exercitarea atribuþiilor judiciare” însensul art. 5 par. 3, a avut loc dupã apro-ximativ 20 de ore de la reþinerea inculpatului.O asemenea perioadã, a fost consideratãde cãtre Curte ca fiind în conformitate cugaranþiile menþionate în art. 5 par. 3 dinConvenþie ºi cu jurisprudenþa sa.

Prin urmare, acest capãt de cerere a fostrespins ca fiind în mod vãdit neîntemeiat.

Asupra art. 6 par. 1 ºi 3 lit. a) ºi d) dinConvenþie – Echitatea procesului penal

Curtea a reamintit cã pentru a ºti dacãun proces este conform cu exigenþele art. 6par. 1 este necesarã examinarea proceduriiîn ansamblu, altfel spus dupã finalizareaacesteia. Curtea nu poate totuºi exclude cãpoate exista un element determinant caresã permitã o apreciere a echitãþii procesuluila un stadiu prematur.150 Având în vederecã procesul penal este încã în desfãºurareînaintea jurisdicþiilor naþionale, Curtea nu agãsit nici un element de acest gen.

Aºadar Curtea a apreciat cã acest capãtde cerere este prematur ºi l-a respins pentruneepuizarea cãilor de atac interne.151

Asupra art. 6 par. 2 din Convenþie –Dreptul la respectarea prezumþiei denevinovãþie

Curtea a reamintit cã o atingere aprezumþiei de nevinovãþie poate sã provinãnu numai din partea unui judecãtor sau aunui tribunal, dar ºi din partea altor autoritãþipublice.152 Sub acest aspect, instanþaeuropeanã a amintit importanþa alegeriitermenilor de cãtre reprezentanþi ai statuluiîn declaraþiile acestora date înainte ca opersoanã sã fie judecatã ºi condamnatãpentru sãvârºirea unei infracþiuni.153

148 CEDO, Èonka c. Belgiei, cererea nr. 51564/99, par. 50.149 CEDO, Kandjov c. Bulgariei, cererea nr. 68294/01, par. 66.150 CEDO, Deligiannis c. Greciei (decizie), cererea nr. 5074/03.151 CEDO, Schmidtova c. Republica Cehã (decizie), cererea nr. 48568/99.152 CEDO, Daktaras c. Lituaniei, cererea nr. 42095/98, par. 41- 42.153 CEDO, Lavents c. Letoniei, cererea nr. 58442/00, par. 41-42.


Totodatã, art. 6 par. 2 nu ar putea împiedica,având în vedere art. 10 din Convenþie,autoritãþile sã informeze publicul asupraanchetelor penale aflate în curs dedesfãºurare, dar autoritãþile trebuie sã o facãcu toatã discreþia ºi rezerva cerutã derespectarea prezumþiei de nevinovãþie.154

În ceea ce priveºte comunicatele depresã ale parchetului, Curtea a observat cãele se limiteazã la informarea publiculuidespre derularea anchetei penale aflatã încurs. De asemenea, a fost remarcat cât deimportantã era cauzã în ochii opiniei publice,având în vedere poziþia ocupatã de cãtrereclamant ºi implicarea sa în procesul deprivatizare al companiei petroliere deþinutãde cãtre stat, fiind un subiect de preocupareatât pentru autoritãþile naþionale, cât ºipentru publicul larg.155

Referitor la pretinsa campanie de presã,Curtea a fost de pãrere cã reclamantul nu aprobat cã ar fi existat împotriva sa o cam-panie mediaticã de o asemenea virulenþãîncât sã influenþeze sau sã fie susceptibilãsã influenþeze formarea opiniei judecãtorilorºi rezultatul deliberãrilor. De altfel, procesulpenal împotriva reclamantului este încontinuare pe rolul primei instanþe naþionale.

Aºadar, Curtea a respins acest capãt decerere ca fiind în mod vãdit neîntemeiat.

Asupra art. 8 din Convenþie – Dreptulla respectarea vieþii private ºi de familie

Cu privire la încãlcarea dreptului la viaþãprivatã prin interceptarea convorbirilorreclamantului, Curtea a amintit cã aparþineîn primul rând autoritãþilor naþionale sarcinade a repara o pretinsã încãlcare a Con-venþiei. În aceastã privinþã a fost subliniatcã problema de a ºti dacã un reclamantpoate pretinde cã este victima uneipresupuse încãlcãri poate fi pusã în oricestadiu al procedurii.156 Curtea a reamintit cã,printre altele, o decizie sau o mãsurã favo-

rabilã pentru reclamant nu este suficientã,în principiu, pentru a-i suprima calitatea devictimã decât dacã autoritãþile naþionale aurecunoscut, în mod explicit sau în substanþã,ºi au reparat de o manierã corespunzãtoareºi suficientã încãlcarea Convenþiei.157

În cauzã, ca urmare a acþiunii în pretenþiiintrodusã împotriva Serviciului Român deInformaþii, reclamantul a obþinut recunoaº-terea caracterului ilegal al interceptãrilorconvorbirilor telefonice ºi reparareaprejudiciului moral. Mai mult, suma acordatãcu titlu de prejudiciul moral, apare ca fiindsuperioarã celei care este în generalacordatã de cãtre Curte în cauza similareprivind România (n.n. reclamantul a obþinutsuma de 50.000 lei).158 Prin urmare, Curteaa considerat cã, prin intermediul acþiunii dedaune-interese, autoritãþile naþionale aurecunoscut încãlcarea art. 8 din Convenþieºi au reparat prejudiciul suferit de cãtrereclamant într-o modalitate corespunzãtoareºi suficientã.

Prin urmare, Curtea a considerat cãreclamantul nu mai poate fi considerat ovictimã a încãlcãrii alegate ºi prin urmareacest capãt de cerere a fost respins ca fiindincompatibil ratione personae.

Cu privire la capetele de cerere privinddurata audierii reclamantului, precum ºiaducerea acestuia în cãtuºe în faþaTribunalului, Curtea a considerat cã nu sepoate pronunþa asupra admisibilitãþii acestorcapete de cerere ºi a decis comunicareaacestora Guvernului, în temeiul art. 54 par.2 din Regulamentul Curþii.

Notã:Curtea a avut în vedere raportul întocmit

de Comitetului European pentru PrevenireaTorturii ºi Tratamentul sau PedepselorInumane sau Degradante (CPT) la data de2 aprilie 2004, þinând cont de perioada în

154 CEDO, Allenet de Ribemont c. Franþei, par. 35-36.155 CEDO, Viorel Burzo c. României, cererea nr. 75109/01, par. 160.156 CEDO, Sediri c. Franþei (decizie), cererea nr. 44310/05.157 CEDO, Mathew c. Olanda, cererea nr. 24919/03, par. 149.158 CEDO, Dumitru Popescu c. României (nr. 2), cererea nr. 71525/01, par. 116.


care a fost reþinut reclamantul. De la aceadatã, CPT a mai întocmit alte 3 rapoartedespre condiþiile de detenþie din România.

Conform raportului întocmit CPT pe datade 24 noiembrie 2011, s-a remarcat, printrealtele, practica autoritãþilor române de a þineîn locurile de arest preventiv din cadrulunitãþilor de poliþie persoane care au fostarestate preventiv mai mult de 30 de zile ºichiar persoane condamnate definitiv. CPTa fost informatã cã în cele 12 locuri de arestpreventiv din Bucureºti erau deþinuþi 15%din persoanele condamnate definitiv decãtre o jurisdicþie penalã.159

CPT a reiterat recomandarea sa caautoritãþile române sã punã capãt uneiasemenea practici, subliniind cã privarea delibertate într-un sediu al poliþiei, chiar ºi dupã

prezentarea în faþa unui judecãtor, relevãanumite riscuri de intimidare, de presiune ºide rele tratamente. Astfel, este preferabil cainculpaþii sã fie transferaþi cât mai rapidposibil la o autoritate de detenþie distinctãde poliþie.

Cu privire la condiþiile de detenþie înlocurile de arest preventiv din cadrulunitãþilor de poliþie, în raportul CPT sesubliniazã cã acestea sunt improprii pentruplasarea deþinuþilor pentru o lungã perioadãde timp. Atât timp cât vor fi persoane reþinutepentru lungi perioade de timp în unitãþile dearest preventiv, autoritãþile române trebuiesã îºi intensifice eforturile pentru a rãspundecerinþelor fundamentale ºi pentru pãstrareademnitãþii persoanelor deþinute.160

159 Disponibil la http://www.cpt.coe.int/documents/rom/2011-31-inf-fra.htm, par. 11.160 Idem, par. 46.


Situaþia de fapt

Reclamantul, minor în vârstã de 10 ani,a fost reprezentat la momentul introduceriicererii de cãtre mama sa, iar aceasta dinurmã fiind luatã în evidenþã ca o persoanãcu handicap grav, reclamantul a fostreprezentat de bunica sa maternã.161

Reclamantul a invocat, în principal, cãacþiunea sa în stabilirea paternitãþii nu arespectat exigenþa termenului rezonabil, cãdreptul sãu la respectarea vieþii private ºide familie a fost încãlcat în fapt de durataprocedurii ºi de inechitatea procedurii închestiune ºi cã nu a dispus de un recursefectiv pe parcursul acestei proceduri.

Reclamantul e nãscut la 5 aprilie 2001 ºilocuieºte în Pantelimon. În certificatul sãude naºtere a fost înregistrat ca nãscutdintr-un tatã necunoscut.

La 20 iunie 2001, mama sa l-a chemat înjudecatã pe Z. pentru a obþine o pensiealimentarã în beneficiul reclamantului. Prinsentinþa devenitã definitivã la 7 august 2001,judecãtoria Bucureºti a respins cerereamotivat de faptul cã certificatul de naºtereal reclamantului nu-l menþiona pe Z. ca fiindtatãl sãu.

La 25 septembrie 2001, mamareclamantului îl chema în judecatã pe Z.printr-o acþiune în justiþie în stabilireapaternitãþii. Aceasta a invocat faptul cãminorul a fost conceput în urma unei relaþiicu Z. începutã în 1997 ºi a susþinut acþiuneasa printr-o declaraþie sub semnãturã privatãdatatã 7 august 2001, semnatã de Z., princare recunoºtea cã este tatãl reclamantuluiºi promitea sã îi achite o pensie alimentarã.

În cererea sa, mama reclamantului aarãtat cã Z. nu ºi-a respectat promisiuneade a plãti pensia alimentarã ºi a solicitatinterogatoriul acestuia. Ea a propus, întrealtele, martori în vederea audierii ºi a solicitatefectuarea unui test de paternitate.

Prin încheierea interlocutorie din 2 aprilie2002, judecãtoria din Bucureºti a dispusefectuarea unui test de paternitate ºi aindicat pãrþilor sã se prezinte la Institutul deMedicinã Legalã la 8 aprilie 2002.

Cauza A.M.M. c. României - Justul echilibru dintre interesulminorului de a-i fi stabilitã paternitatea ºi interesul

prezumtivului tatã de a nu fi supus testelor ADN

Autor: Roxana LãcãtuºuCategorie: Hotãrâri importante

Încãlcarea art. 8 din Convenþie constatatã de cãtre Curte ca urmare a deficienþelor deprocedurã relativ la lipsa de asistenþã efectivã a minorului ºi a protejãrii intereselor acestuiadin partea reprezentantului legal ºi a autoritãþii tutelare, care nu au fost remediate de instanþelede fond, deºi s-a dispus în acest sens de cãtre instanþa superioarã.

Nerespectarea de cãtre instanþele naþionale a justului echilibru dintre interesul minoruluiîn a-i fi stabilitã paternitatea ºi dreptul pârâtului de a nu compãrea în faþa instanþei ºi nici dea se supune testului ADN, prin menþinerea deficienþelor de procedurã în contextul cãrora auemis hotãrârile.

161 Decizia din 14 februarie 2012, cererea nr. 2151/10, http://cmiskp.echr.coe.int.


Doar reclamantul ºi mama sa s-auprezentat la Institutul de Medicinã Legalã ladata indicatã, Z. nu s-a prezentat, astfel cumrezultã din atestarea eliberatã de Institut.Taxa de expertizã de achitat dacã testul arfi avut loc era de 7.317.000 lei vechi (ROL).

Prin sentinþa din 30 aprilie 2002,judecãtoria a luat act de renunþarea mameireclamantului la audierea martorilor care nus-au putut prezenta ºi la expertiza medico-legalã. Judecãtoria a respins acþiunea caneîntemeiatã, considerând cã o copie de peo declaraþie scrisã de mânã de Z. al cãreioriginal nu a fost depus, nu se coroboreazãcu o altã probã.

Mama reclamantului a formulat apelîmpotriva acestei sentinþe. TribunalulMunicipiului Bucureºti a respins prin deciziadin 24 octombrie 2002 apelul, menþinândraþionamentul judecãtoriei.

Deºi au fost citaþi sã se prezinte, parteaadversã ºi autoritatea tutelarã nu s-auprezentat niciodatã în faþa tribunalului.

Mama reclamantului a formulat un recursîmpotriva deciziei tribunalului. Prin deciziadin 29 ianuarie 2003 Curtea de ApelBucureºti a admis recursul ºi a casat deciziatribunalului, trimiþând cauza spre rejudecare.Curtea de Apel a constatat cã tribunalul arespins acþiunea pe motiv cã reclamantul nua prezentat originalul declaraþiei lui Z., fãrãa solicita vreodatã pãrþii sã prezinteoriginalul. Urmare a acestui fapt, curtea deapel a constatat cã tribunalul nu a manifestatrolul sãu activ în vederea stabilirii faptelor ºiaplicãrii corecte a legii, cu atât mai mult cucât reclamantul nu a fost nici reprezentat,nici asistat de un avocat.

Cauza a fost reînregistratã pe rolultribunalului Municipiului Bucureºti la 20martie 2003. La 14 aprilie 2003, tribunalul aadmis cererea mamei reclamantului ºi aordonat citarea pentru interogatoriu apârâtului ºi citarea a trei martori, inclusiv abunicii reclamantului.

La 22 mai 2003, tribunalul a constatat cãprezenþa unui reprezentant al ministeruluipublic era indispensabilã în cauzã ºi, înconsecinþã, a amânat dosarul la o datãulterioarã.

La 5 ºi 19 iunie 2003, tribunalul a notatabsenþa a doi martori citaþi ºi a dispus citarealor cu mandat de aducere. Executareaacestor mandate a eºuat, deoarece aceºtianu au fost identificaþi la adresa indicatã dereclamant. Nicio altã mãsurã nu a mai fostluatã de autoritãþi în vederea contactãriiacestor martori.

La 18 septembrie 2003, tribunalul adispus realizarea unei expertize medico-legale ºi i-a pus în vedere lui Z. sã seprezinte la Institutul Medico-Legal dinBucureºti, care trebuia sã comunice raportulefectuat pentru termenul din 30 octombrie2003. Tribunalul l-a citat pentru acest termenpe pârât ºi autoritatea tutelarã.

Z. nu s-a prezentat la Institutul Medico-Legal ºi la ºedinþele din faþa tribunalului. Niciserviciul autoritãþii tutelare, nici procurorulnu au fost prezenþi la ºedinþa din 30octombrie 2003. La acest termen, mamareclamantului a declarat cã nu mai doreadecât o expertizã în vederea stabilirii filiaþieireclamantului ºi cã nu mai solicita adminis-trarea altor probe.

Prin decizia din 30 octombrie 2003,Tribunalul Municipiului Bucureºti a respinsacþiunea ca neîntemeiatã, motivând cãdeclaraþia olografã a lui Z, chiar dacãoriginalul nu a fost prezentat, nu putea facedovada filiaþiei reclamantului, deoarece nuse corobora cu niciun alt mijloc de probã,afarã de declaraþia bunicii materne areclamantului, pe care tribunalul aconsiderat-o subiectivã. Potrivit acestuimartor, mama reclamantului a întreþinutrelaþii cu Z. în 1997 pentru câteva luni, apoiîncepând din iulie 2000 pânã la momentulcând l-a anunþat cã este însãrcinatã. Bunicamaternã a mai declarat cã Z. a participat laceremonia de botez a reclamantului ºi cã acontribuit a subvenþionarea nevoilor mino-rului cu sume mici.

Reclamanta a formulat recurs contradeciziei din 30 octombrie 2003. Potrivit celordouã rapoarte medicale depuse la tribunalºi privind starea de sãnãtate a reclamantului,datate 4 ºi 7 aprilie 2004, minorul prezentasechele de rahitism, anemie ºi retard în


dezvoltarea neuropsihicã. Minorul nu vorbeaºi manifesta reacþii de teamã nejustificatede context. Raportul indica, între altele, cãdupã ce a beneficiat de un tratament laCentrul medical pentru copii, evoluþiacopilului a fost încurajantã, acesta fiind maibine integrat în mediul sãu ºi limbajul sãus-a dezvoltat.

Prin decizia din 11 octombrie 2004,Curtea de Apel Bucureºti a anulat recursulpentru lipsa motivãrii. Curtea de Apel aconstatat cã decizia din 30 octombrie 2003a fost comunicatã la o altã adresã decât ceaindicatã de partea reclamantã. Totuºi, curteaa luat act de faptul cã partea solicitase ocopie dupã hotãrârea tribunalului la 20ianuarie 2004. Curtea de Apel a notat, prinurmare, cã partea reclamantã recunoscusecã a luat la cunoºtinþã de decizie chiar la 20ianuarie 2004.

Astfel cum rezultã din raportul datat 14ianuarie 2010 al Primãriei Pantelimon, la odatã neprecizatã, mama reclamantului a fostluatã în evidenþã de Serviciul de AsistenþãSocialã ca o persoanã suferind de unhandicap grav, astfel cã era periodicexaminatã de o comisie medicalã.

Practica internã pertinentã

Printr-o decizie nr. 1280/06.09.1957,Tribunalul Suprem statua cã mama nu putearenunþa valabil la o acþiunea în stabilireapaternitãþii copilului sãu minor fãrã acordulautoritãþii tutelare.

Printr-o decizie nr. 1077/4.05.1989,publicatã în Revista Dreptul nr. 4/1990 p.71, Tribunalul Suprem a stabilit cã mamacare a introdus în numele copilului ei oacþiune în stabilirea paternitãþii, nu putea sãrenunþe la ea, deoarece aducea atingereintereselor copilului.

Printr-o decizie nr. 74/17.01.1990publicatã în Revista Dreptul nr. 9-12/1990,Tribunalul Suprem a estimat cã mama careintrodusese în numele copilului ei o acþiuneîn stabilirea paternitãþii nu putea sã renunþe

la ea, decât cu acordul autoritãþii tutelare,dacã aceasta era contrarã interesuluicopilului de a-ºi vedea stabilitã starea civilã.Or, din acest punct de vedere, mama nuavea un drept de renunþare.

În acelaºi sens, Curtea de Apel Braºov arefuzat prin decizia sa nr. 1624/R/2001 din11 decembrie 2001 de a lua act de declaraþiaunei mame care dorea sã renunþe laacþiunea în stabilirea paternitãþii copiluluisãu. Cu privire la aceastã declaraþie, fãcutãîn faþa sa, pe motiv cã o tranzacþieintervenise între pãrþi., instanþa a reþinut cãart. 59 C.fam. dispune cã acþiunea înstabilirea paternitãþii aparþine copilului ºi esteexclusiv personalã. Prin urmare, mama nupoate renunþa la ea, chiar ºi cu acordulautoritãþii tutelare, ºi nu poate încheia otranzacþie în acest sens.

Practica pertinentã privind probele încauzele de stabilire a paternitãþii

Prin decizia nr. 1059/1990162, TribunalulSuprem a statuat cã respingerea unei acþiuniîn stabilirea paternitãþii ca neîntemeiatã pemotiv de lipsã a martorilor propuºi dereclamantã, mama copilului, e lipsitã detemei legal. Judecãtoria trebuia sã citezemartorii cu mandat de aducere ºi sã judececauza ulterior.

Prin decizia nr. 2370/22.01.1993163,Curtea Supremã de Justiþie a considerat cãacþiunea în stabilirea paternitãþii poate fidoveditã ºi cu martori care sunt rude cupãrþile. În acelaºi sens, Curtea de ApelCraiova a indicat în decizia sa nr. 3619/1998cã spre deosebire de acþiunile din dreptulcomun, în ce priveºte acþiunile privind stareacivilã a persoanei, martorii care sunt rudecu pãrþile pot fi audiaþi.

În decizia nr. 1421/28.05.2002, Curtea deApel Timiºoara a examinat refuzul nemotivatºi nejustificat al pãrþii pârâte care contestacã este tatãl copilului, de a se prezenta laInstitutul de medicinã legalã în vedereaprelevãrii de probe pentru testul ADN. Ea a

162 Tribunalul Suprem, decizia nr. 1059/1990 publicatã în Monitorul Oficial nr. 7-8/1991.163 Curtea Supremã de Justiþie, decizia nr. 2370/22.01.1993 publicatã în Culegerea nr. 3/1994.


considerat cã un asemenea refuz, eventualcoroborat cu alte probe, poate fi interpretatca o confirmare a faptului cã este tatãlcopilului.

Aprecierile Curþii

Reclamantul a invocat cu titlu principalîncãlcarea dreptului sãu la viaþã privatã ºide familie.

Invocând art. 6 ºi 8 din Convenþie, acestas-a plâns cã acþiunea în stabilirea paternitãþiinu a fost efectiv examinatã de instanþelenaþionale ºi nu a fost analizatã într-untermen rezonabil. A invocat cã autoritateatutelarã nu a fost niciodatã prezentã în faþatribunalului ºi a fost total dezinteresatã dedificultãþile sale. Între altele, instanþele nuau citat vreodatã partea pârâtã cu mandatde aducere ºi reclamantul nu a beneficiatde nicio mãsurã de asistenþã pe parcursulprocedurii. În sfârºit, reclamantul a invocatcã se aflã într-o situaþie de neajunsuri carenu i-a permis sã îºi apere eficace drepturile.

Asupra admisibilitãþii

Guvernul a invocat neepuizarea cãilor deatac interne. A relevat cã partea reclamantã,respectiv mama reclamantului minor, nu arespectat una din condiþiile impuse pentruca instanþa de apel sã examineze recursulsãu, respectiv condiþia ca acesta sã fiemotivat.

Conform Guvernului, nulitatea cãii de ataca recursului, care intervine ca o sancþiune apãrþii care nu a îndeplinit exigenþele solicitatede normele de procedurã cât priveºteintroducerea acestei cãi de atac, nu poatefi apreciatã ca o renunþare la judecatã caree reglementatã de art. 246 C.pr.civ. ºireprezintã un act procesual de dispoziþie apãrþilor. În al doilea rând, tribunalul nu poateda efect voinþei mamei reclamantului de arenunþa la o acþiune în stabilirea paternitãþiiintentatã în numele copilului sãu, având învedere cã aceasta aparþine fiului ei. În primulcaz, o hotãrâre pronunþatã fãrã a þine contde faptul cã recursul nu a respectat condiþiile

impuse de art. 306 C.pr.civ. nu ar fi legalã.Conform Guvernului doar în cazul renunþãriila judecatã instanþele sunt þinute de a nulua act de o astfel de declaraþie în temeiulprincipiului respectãrii interesului superior alcopilului.

Reclamantul nu a depus observaþii laexcepþia invocatã.

Curtea a considerat cã argumenteleaduse de Guvern în susþinerea excepþiei punîn discuþie chestiuni juridice strâns legatede fondul cauzei, care nu pot fi disociate deexamenul plângerii. De asemenea Curteaa estimat cã este necesar sã le examinezedin punct de vedere al dispoziþiilorConvenþiei invocate de reclamant (mutatismutandis, Rupa c. României, par. 90, 16decembrie 2008).

Curtea a constatat cã cererea nu este înmod manifest nefondatã în sensul articolului35 par. 3 lit. a al Convenþiei.

Asupra fondului

Reclamantul a invocat cã, în contra-dictoriu cu datele speþei, în alte acþiuni înstabilirea paternitãþii, alte instanþe au datcâºtig de cauzã reclamanþilor, în situaþia încare tatãl prezumtiv refuzã de a se prezentala examenele medico-legale se poateconsidera cã acesta este tatãl biologic alcopilului.

Guvernul nu a contestat incidenþa art. 8din Convenþie în speþã. Reclamantul esteun copil din afara cãsãtoriei, care urmãreºtestabilirea identitãþii tatãlui sãu pe calejudiciarã ºi cã acþiunea sa în stabilireapaternitãþii are ca scop stabilirea legãturiisale juridice cu Z. Trimiþând la cauza Mikulic�c. Croaþiei, Guvernul a admis cã existã olegãturã directã între stabilirea filiaþiei ºi viaþaprivatã a reclamantului. Totuºi, Guvernul aarãtat cã prezenta cauzã este diferitã decauza Mikulic.

În primul rând, Guvernul a precizat cã nuexistã nicio restricþie, în dreptul român, înce priveºte mijloacele de probã admisibileîn acþiunile de stabilire a paternitãþii. Astfel,toate probele reglementate de lege pentru


stabilirea situaþiei de fapt reale pot fiprezentate. Astfel de probe sunt audiereamartorilor, probele cu acte, interogatoriulpãrþii adverse, prezumþiile ºi probeleºtiinþifice. Stabilirea existenþei relaþiilor intimeîntre mamã ºi pretinsul tatã pe perioadalegalã a concepþiei, precum ºi stabilireafaptului cã minorul s-a nãscut în urmaacestor relaþii, pot fi dovedite prin oricemijloc, administrarea probelor ºtiinþificenefiind absolut necesare.

În speþã, Guvernul a pus în discuþiecomportamentul pãrþii reclamante care nua manifestat diligenþã în vederea indicãrii deo manierã suficient de clarã a adreselormartorilor propuºi pentru a fi audiaþi. Aceastaa renunþat la administrarea expertizeimedico-legale, ceea ce ar echivala cu o lipsãde diligenþã. Din acest punct de vedere, arfi excesiv de a impune instanþelor naþionalesã se substituie pãrþilor în administrareaprobelor.

În final, Guvernul a subliniat cã a fost înacord cu practica instanþelor naþionale a nuse lua în considerare declaraþia manuscrisãa tatãlui prezumtiv, în lipsa coroborãriiacesteia cu alt mijloc de probã.

a) Principiile aplicabileCurtea a amintit cã procedurile care

privesc paternitatea cad sub incidenþa art.8 din Convenþie (Mikulic c. Croaþiei, ar. 51).Chiar dacã nicio legãturã familialã nu a foststabilitã între reclamant ºi pretinsul tatã, art.8 protejeazã nu numai viaþa familialã, dar ºiviaþa privatã care include aspecte privindidentitatea fizicã ºi socialã a individului.Respectarea vieþii private presupune cafiecare sã poatã stabili detaliile identitãþii salede fiinþã umanã ºi dreptul unui individ la

astfel de informaþii este esenþial din punctde vedere al incidenþei lor asupra formãriipersonalitãþii (Gaskin c. Regatului-Unit, par.39).

Curtea a amintit, între altele, cã art. 8 areîn principal ca obiect protecþia individuluicontra ingerinþelor arbitrare ale autoritãþilorpublice. La aceastã obligaþie negativã se potadãuga obligaþiile pozitive inerente respec-tului efectiv al vieþii private sau familiale.Acestea pot implica adoptarea unor mãsuripentru respectarea vieþii private, chiar ºi înrelaþiile dintre indivizi (Mikulic).

Frontiera între obligaþiile pozitive ºiobligaþiile negative ale statului pe margineaacestei dispoziþii nu se supune unei definiþiiprecise. Principiile aplicabile sunt totuºicomparabile. În ambele cazuri, trebuie sãse þinã cont de justul echilibru dintreinteresele concurente ale individului ºi alesocietãþii în ansamblul sãu; de asemenea,în ambele cazuri, statul are o anumitã marjãde apreciere ( Mizzi c. Maltei, par. 105-107).

Curtea a amintit cã nu are atribuþia de ase substitui autoritãþilor naþionalecompetente pentru a tranºa litigiile în materiapaternitãþii la nivel naþional, dar poateexamina din perspectiva Convenþiei deciziileemise de autoritãþile naþionale în exerciþiulputerii lor discreþionare (Mikulic).

b) Aplicarea acestor principii în speþãÎn speþã, s-a notat reclamantul este un

copil din afara cãsãtoriei care urmãreºte, pecalea judiciarã, sã stabileascã paternitateasa. Acþiunea sa a vizat determinarealegãturilor sale juridice cu Z. În consecinþã,s-a constatat de cãtre Curte o relaþie directãîntre acþiunea reclamantului în stabilireapaternitãþii ºi viaþa sa privatã164.

164 Decizia Curþii din cauza Mikuliæ c. Croaþiei , par. 51-54:51. La Cour a dit à maintes reprises que les procédures ayant trait à la paternité tombent sous l’empire de

l’article 8 (voir, par exemple, les arrêts Rasmussen c. Danemark, 28 novembre 1984, série A no 87, p. 13, § 33,et Keegan c. Irlande, 26 mai 1994, série A no 290, p. 18, § 45). A cet égard, la Cour a indiqué que la notion de« vie familiale » visée par l’article 8 ne se borne pas aux seules relations fondées sur le mariage mais peutenglober d’autres « liens familiaux » de facto lorsqu’une relation a suffisamment de constance (voir, par exemple,Kroon et autres c. Pays-Bas, arrêt du 27 octobre 1994, série A no 297-C, pp. 55-56, § 30). 52. Le cas d’espècese distingue des autres affaires de paternité susmentionnées, dans la mesure où aucun lien familial n’a étéétabli entre la requérante et son père prétendu. La Cour rappelle toutefois que l’article 8, pour sa part, protègenon seulement la vie « familiale » mais aussi la vie « privée ». 53. La Cour estime que la vie privée inclut


Curtea a arãtat cã va aprecia dacã statulpârât, în analiza acþiunii în stabilireapaternitãþii reclamantului, a acþionat curespectarea obligaþiilor sale pozitivedecurgând din art. 8 al Convenþiei. Aceastaa constatat cã, potrivit legislaþiei naþionale,autoritatea tutelarã era învestitã pentru aveghea interesele minorilor ºi incapabililorinclusiv în cadrul procedurilor judiciare.

S-a observat totuºi cã autoritatea tutelarãnu a participat la procedurã, în pofidaobligaþiei care îi incumba de a se înfãþiºa,deºi nici reclamantul, nici mama sa nu aufost asistaþi de avocat pe parcursulprocedurii. Acestea au fost în mod preciscarenþele de procedurã care au condusCurtea de Apel Bucureºti sã admitã, prindecizia din 29 ianuarie 2003, un prim recursformulat de mama reclamantului. Or, încadrul rejudecãrii apelului, aceste deficienþes-au repetat. De-a lungul a cinci ºedinþe înfaþa tribunalului, dupã trimiterea sprerejudecare de cãtre instanþa de apel,autoritatea tutelarã nu s-a prezentatvreodatã, cum a fost cazul ºi pentru primainstanþã. În faþa acestor deficienþe continue,tribunalul nu a utilizat niciun mijlocprocedural de coerciþie faþã de autoritateatutelarã pentru a determina prezenþa laºedinþe. Între altele, absenþa sa nu a datnaºtere la nicio altã mãsurã de protecþie aintereselor copilului în cadrul procedurilor,cum ar fi fost, de exemplu, un avocat dinoficiu sau participarea la dezbateri a unuireprezentant al ministerului public, darconsideratã necesarã de cãtre acelaºitribunal în cadrul ºedinþei din 22 mai 2003.

Rezultã cã în pofida dispoziþiilor legalecare garantau protecþia proceduralã aintereselor minorului în cadrul unei acþiuni

în stabilirea paternitãþii ºi în pofidaconstatãrilor deficienþelor primului cicluprocesual conþinute în decizia Curþii de ApelBucureºti din 29 ianuarie 2003, reluareaprocedurii de cãtre tribunale nu a produsnicio consecinþã. Mai mult decât atât, dupãeºecul îndeplinirii punerii în executare amandatului de executare a celor doi martoripropuºi de reclamantã, nicio altã mãsurã nua mai fost luatã de autoritãþi în vedereacontactãrii acestor martori.

Guvernul a susþinut cã mama recla-mantului ar fi fost dezinteresatã de acþiuneaintentatã în numele copilului sãu, omiþândmotivarea recursului. Totuºi, Curtea aconstatat cã, potrivit unei jurisprudenþejudiciare de lungã duratã, cea mai înaltãjurisdicþie naþionalã a stabilit principiulimposibilitãþii pentru mama unui minor acãrui paternitate se urmãreºte a fi stabilitãde a renunþa la aceastã acþiune. Or, Curteaa constatat aceastã imposibilitate legalã arfi foarte uºor evitatã dacã, astfel cum susþineGuvernul, se va considera mama ar puteasã se dezintereseze de procedurã în cazde intervenþie automatã a nulitãþii cãii salede atac pentru absenþa motivãrii, în loculunei declaraþii explicite de renunþare.

Þinând cont de interesul superior alcopilului ºi având în vedere reglementareaîn materie privind participarea imperativã aautoritãþii tutelare sau a unui reprezentanta ministerului public la procedura înstabilirea paternitãþii, revenea autoritãþilorsarcina de a acþiona în favoarea interesuluisuperior al copilului a cãrui paternitate seurmãrea a fi stabilitã pentru a contracarainacþiunile mamei ºi în vederea evitãrii caminorul sã fie lãsat fãrã protecþie.

l’intégrité physique et psychologique d’une personne et englobe quelquefois des aspects de l’identité physiqueet sociale d’un individu. Le respect de la « vie privée » doit aussi comprendre, dans une certaine mesure, le droitpour l’individu de nouer des relations avec ses semblables (voir, mutatis mutandis, Niemietz c. Allemagne, arrêtdu 16 décembre 1992, série A no 251-B, pp. 33-34, § 29).Il paraît d’ailleurs n’y avoir aucune raison de principe de considérer la notion de « vie privée » comme excluantl’établissement d’un lien juridique entre un enfant né hors mariage et son géniteur. 54. La Cour a déjà déclaréque le respect de la vie privée exige que chacun puisse établir les détails de son identité d’être humain et que ledroit d’un individu à de telles informations est essentiel du fait de leurs incidences sur la formation de la personnalité(Gaskin c. Royaume-Uni, arrêt du 7 juillet 1989, série A no 160, p. 16, § 39).


Între altele, Curtea a notat cã, la o datãneprecizatã, mama reclamantului a fostsupusã asistenþei sociale, fiind afectatã deun handicap sever. Fãrã a se putea stabilidacã la epoca faptelor, aceasta era sau nuîn mãsurã sã apere interesele copilului sãu,Curtea a amintit cã în examinarea epuizãriicãilor de atac interne, a fost stabilit de cãtreCurte cã se va lua în considerare vulne-rabilitatea anumitor persoane, luând înconsiderare incapacitatea lor, în anumitecazuri, de a se plânge de o manierãcoerentã sau de a se sesiza toate instanþele(V.D. c. României, par. 87).

Pentru acest considerent, Curtea arespins excepþia invocatã de Guvern.

Curtea a observat, de asemenea, cãdreptul intern nu prevede nicio mãsurã carear permite obligarea pãrþii pârâte sã seconformeze unui ordin a instanþelor prinacceptarea de a supune testului paternitãþii,ceea ce ar putea corespunde necesitãþiiprotejãrii terþilor prin excluderea posibilitãþiide a-i constrânge pe aceºtia a se supuneoricãror analize medicale, inclusiv testulADN (Pascaud c. Franþei, par. 62).

Conform Guvernului, potrivit unei practiciconstante a instanþelor civile, în exercitareaputerii lor discreþionare, acestea pot adoptapropriile decizii þinând cont dacã o parte aîmpiedicat stabilirea adevãrului unor fapte.

Curtea a observat cã în speþã, instanþelenu au trasat nicio consecinþã a refuzuluimanifestat. Totodatã, þinând cont de consi-derentele expuse, în special deficienþele deprocedurã, Curtea a estimat ca nu e necesarsã analizeze, în speþã, dacã absenþa dindreptul românesc a unei dispoziþii care sãreglementeze direct consecinþele unui astfelde refuz ar constitui sau nu o carenþã peterenul art. 8, ca în cauza Mikulic (par. 62).

Curtea a amintit cã, pentru a tranºa oacþiune tinzând la stabilirea paternitãþii,instanþele trebuie sã þinã cont de interesulsuperior al copilului (Mikulic ). Având învedere cele precedente, Curtea a estimatcã instanþele naþionale nu au respectat justulechilibru între dreptul reclamantului minorde a-ºi vedea interesele protejate în

procedura în vederea disipãrii certitudinii luicu privire la identitatea sa personalã ºidreptul tatãlui sãu prezumtiv de a nuparticipa la procedurã, nici de a se supunela testele de paternitate.

Având în vedere cele prezentate, Curteaa concluzionat încãlcarea art. 8 dinConvenþie.

Notã:Curtea a reþinut douã aspecte esenþiale

relativ la modalitatea de soluþionare a cauzeiavând ca obiect stabilirea paternitãþiiminorului reclamant: deficienþele de proce-durã menþinute de instanþelor naþionale carenu au luat mãsuri de coerciþie faþã deautoritatea tutelarã pentru a asista pe minorîn cadrul procedurii, notând totodatã lipsadin legislaþia românã a unor dispoziþii caresã determine acceptarea de cãtre pârâtulîntr-o astfel de procedurã a testelor medicale(ceea ce ar putea corespunde dreptuluiacestuia de nu a fi obligat sã se supunãacestor teste) ºi nerespectarea de cãtreinstanþele naþionale a justului echilibru dintreinteresul minorului în a-i fi stabilitã pater-nitatea ºi dreptul pârâtului de a nu compãreaîn faþa instanþei ºi nici de a se supune testuluiADN.

Relativ la interesul minorului, Curtea aconsiderat prioritare unele aspecte anume:minorul nu a fost reprezentat de cãtre mamasa care ulterior soluþionãrii cauzei a fostîncadratã ca persoanã cu handicap grav ºinu a fost asistat de un avocat, combinatecu împrejurarea cã autoritatea tutelarã nu afost prezentã la niciun termen de judecatãprecum nici ministerul public nu s-a pre-zentat. Curtea a reþinut cã tribunalul nu autilizat niciun mijloc procedural de coerciþiefaþã de autoritatea tutelarã pentru adetermina prezenþa la ºedinþe. Absenþa sanu a dat naºtere la nicio altã mãsurã deprotecþie a intereselor copilului în cadrulprocedurilor, cum ar fi fost, de exemplu unavocat din oficiu sau participarea ladezbateri a unui reprezentant al ministeruluipublic, dar consideratã necesarã de cãtreacelaºi tribunal în cadrul ºedinþei din 22 mai


2003. Aceastã omisiune a constituitprincipalul considerent pentru care Curteaa sancþionat statul prin instanþele naþionalede a nu fi luat mãsurile pozitive care seimpuneau în vederea protejãrii interesuluisuperior al minorului.

Curtea a notat cã, în pofida dispoziþiilorlegale care garantau protecþia proceduralãa intereselor minorului în cadrul unei acþiuniîn stabilirea paternitãþii165 ºi în pofidaconstatãrilor deficienþelor primului cicluprocesual conþinute în decizia Curþii de ApelBucureºti din 29 ianuarie 2003, reluareaprocedurii de cãtre tribunale nu a produsnicio consecinþã. Mai mult decât atât, dupãeºecul îndeplinirii punerii în executaremandatului de executare a celor doi martoripropuºi de reclamantã, nicio altã mãsurã nua mai fost luatã de autoritãþi în vedereacontactãrii acestor martori.

Autoritãþile potenþial responsabile vorputea fi luate în considerare, aºadar, înspeþã, începând de la legiuitor care nu astabilit în cadrul protecþiei intereselorminorilor posibilitatea concretã pentruinstanþe de a determina prezenþa autoritãþiitutelare care în practica proceduralã românãnu se afla prezentã la niciuna din cauzeleprivind stabilirea paternitãþii. Totodatã, sesubliniazã, având în vedere stadiul legislaþieiromâne, importanþa mãsurilor luate de

instanþe în protejarea intereselor copiluluicare în cazul unui minor slab reprezentatde mama sa, au sarcina de a lua toatemãsurile pentru a audia martori ºi a lãmuriaspectele de fapt prezentate, în lipsaautoritãþii tutelare ºi a refuzului pârâtului dea se prezenta la interogatoriu ori laexpertizele medico-legale.

În consecinþã, se vor putea reþine caautoritãþi potenþial responsabile pentruaceastã condamnare în primul rândlegiuitorul care a prevãzut doar în modformal atribuþiile autoritãþii tutelare fãrã caacestea sã fie exercitate efectiv pentrurelevarea datelor esenþiale pentru un minorºi punerea lor la dispoziþia instanþelor,carenþã care se menþine ºi în legislaþiaactualã. Totodatã, se poate reþine culpainstanþelor care nu au efectuat mai multedemersuri în sprijinul interesului minorului,în speþã pentru a identifica martori învederea audierii ºi nici nu a dispus caautoritatea tutelarã sã identifice situaþiaminorului.

Consideraþii asupra practicii judiciareinterne

Din cauza analizatã se desprindeconcluzia cã în situaþia speþelor de stabilirea paternitãþii unui minor, este prioritarinteresul minorului a cãrui paternitate se

165 În aceastã apreciere, Curtea face trimitere la practica judiciarã constantã care, în interpretarea extensivãa art. 42 din Codul familiei adoptat prin Legea nr. 4/1953, cu modificãrile ulterioare, stabilea obligativitateaascultãrii autoritãþii tutelare în cadrul proceselor privind divorþurile cu minori ºi în cadrul proceselor care aveauca obiect drepturi privind minorii: stabilirea paternitãþii, tãgadã de paternitate, contestarea recunoaºterii depaternitate etc. Apar ca interesante de menþionat pe acest aspect douã decizii ale Tribunalului Suprem.Mai întâi, prin Decizia de îndrumare nr. 3 din 21 iunie 1955, Tribunalul Suprem, pronunþându-se asupra practiciineunitare a instanþelor privind citarea autoritãþii tutelare ºi participarea acesteia la procesele de divorþ cu minori,a apreciat cã “citarea ºi “ascultarea” autoritãþii tutelare cu privire la hotãrârea ce se va da pentru încredinþareacopiilor este obligatorie (pct. 4 lit. d). În motivarea acestei îndrumãri se aratã cã, potrivit art. 42 din Codulfamiliei, judecata în procesele de divorþ se face, dacã sunt copii minori, cu “ascultarea” autoritãþii tutelare.Concluziile autoritãþii tutelare prezintã utilitate deosebita în atare procese, deoarece delegatul ei în instanþa sepoate informa asupra traiului soþilor ºi a modului în care sunt îngrijiþi copiii.”Ulterior, prin decizia nr. 19 din 15 iulie 1962, Tribunalul Suprem a statuat cã citarea autoritãþii tutelare va fiobligatorie, dar nu ºi prezenþa sa la proces: “Prezenta efectivã a delegatului autoritãþii tutelare la dezbateri nueste obligatorie. Autoritatea tutelarã va putea sã-ºi comunice pãrerea ºi printr-o adresã, prin care, informândinstanþa cu privire la traiul soþilor ºi modul în care sunt îngrijiþi copiii, sa propunã mãsurile ce crede ca vor trebuiluate în interesul acestora. Hotãrârea nu se va putea pronunþa fãrã concluziile orale sau scrise ale autoritãþiitutelare. Citarea autoritãþii tutelare în procesele în care sunt copii minori este, în toate cazurile, obligatorie. Pct.4 lit. d din decizia de îndrumare nr. 3, data la 21 iunie 1955, în legãturã cu participare efectivã la dezbateri adelegatului autoritãþii tutelare, se scoate din vigoare.”


urmãreºte a fi stabilitã. Acest interesprevaleazã în faþa dreptului pârâtului de anu compãrea în faþa instanþei ori de a nu seprezenta la o eventualã expertizã ADN.

Curtea a reþinut în speþã putereadiscreþionarã a instanþelor în apreciereaasupra mãsurilor de luat în vedereaadministrãrii probelor necesare în astfel decauze ºi totodatã, asupra concluziilor ce sepot extrage din modalitatea în care pârâtul,ca tatã prezumtiv, participã la procedurã.Astfel, refuzul continuu al tatãlui prezumtivde a se prezenta la expertizã poate fi luat înconsiderare ca recunoaºtere a calitãþii salede tatã al minorului, coroborat cu altemijloace de probã pe care instanþa aresarcina de a le administra.

În mod evident, Curtea nu obligãinstanþele naþionale a concluziona cã simplulrefuz de prezentare la expertiza ADN nu maiimpune administrarea altor probe ºi luareaaltor mãsuri pentru aflarea adevãrului, cuconsecinþa admiterii automate a acþiunii. Prinurmare, refuzul reprezentantului minorului(mama acestuia ori avocat) de a seadministra alte probe ºi imposibilitatea

obiectivã a instanþei de a mai administra alteprobe, va conduce la evidenta respingere aacþiunii. Însã, Curtea a subliniat cã, încauzele în care în mod evident minorul s-aaflat lipsit în mod concret de asistenþãjuridicã eficace, din cauza incapacitãþiimamei sale combinatã cu lipsa unui avocatºi lipsa autoritãþii tutelare, instanþelenaþionale trebuie sã îºi exercite putereadiscreþionarã cu prioritate în interesulminorului.

În practica judiciarã internã a fost reþinutacest principiu al interesului superiorminorului cu pregnanþã relativ laimposibilitatea de renunþarea la acþiunea înstabilirea paternitãþii de cãtre persoana carea introdus acþiunea în numele minorului.Aceastã opticã a jurisprudenþei nu a privitînsã procedura în cadrul cãreia sedesfãºoarã o astfel de acþiune, având labazã, în genere, statuãrile din jurisprudenþaCurþii Supreme166.

Dupã pronunþarea deciziei CurþiiEuropene a Drepturilor Omului în cauzaMikulic c. Croaþiei167, se identificã o practicãrecentã a unor instanþe prin care se ia în

166 Astfel, prin decizia nr. 74/17.01.1990 a Curþii Supreme de Justiþie în Probleme de drept 1990-1992, p.179-180, se reþine: Scopul acþiunii în stabilirea paternitãþii constã în stabilirea statutului civil al copilului, vizândun interes major al acestuia, care intereseazã ºi societatea. De aceea, odatã introdusã acþiunea, de cãtremama copilului, ori de cãtre reprezentantul sãu legal, aceasta nu mai poate fi retrasã nici chiar cu avizul autoritãþiitutelare, deoarece renunþarea la aceastã acþiune este împotriva intereselor copilului, al cãrui statut civil se cerea fi stabilit.

167 În cauza Mikulic c. Croaþiei, Curtea a apreciat asupra condiþiilor în care trebuie luate mãsurile proceduraledin cadrul unei acþiuni în stabilirea paternitãþii de cãtre instanþe în cadrul cerinþei de respectare a art. 8 dinConvenþie. Astfel, Curtea a statuat în decizia Mikulic c. Croaþiei din 7 februarie 202 cã frontiera dintre obligaþiilepozitive ºi negative ale statului sub art. 8 nu se preteazã unei definiþii precise. Principiile aplicabile sunt cu toateacestea comparabile. Pentru a determina dacã o asemenea obligaþie pozitivã existã, trebuie avut în vedereechilibrul care trebuie pãstrat între interesul general ºi interesul individului; de asemenea, în cele douã ipoteze,statul are o anumitã marjã de apreciere (Keegan ºi MB c. Regatului Unit, par. 49), ar. 58. Curtea a amintit cã nuare rolul de a se substitui autoritãþilor croate pentru a determina care sunt în Croaþia metodele cele mai adecvatepentru a se stabili paternitatea pe calea judiciarã, dar va examina sub incidenþa Convenþiei, deciziile emise deaceste autoritãþi în exerciþiul puterii lor discreþionare. Curtea va aprecia dacã Croaþia, în tratarea acþiunii înstabilirea paternitãþii, a acþionat cu respectarea obligaþiilor sale pozitive decurgând din art. 8 al Convenþiei(Hokkanen c. Finlandei), par. 57. [...] Un sistem ca cel al Croaþiei, care nu prevede mijloace de constrângere atatãlui prezumat de a se conforma dispoziþiei instanþei privind supunerea la testele ADN, poate fi considerat, înprincipiu ca fiind compatibil cu obligaþiile decurgând din art. 8, din punct de vedere al marjei de apreciere astatului. Curtea a estimat totuºi cã, în cadrul unui asemenea sistem, interesele persoanei care urmãreºtedeterminarea filiaþiei sale trebuie apãrate chiar dacã paternitatea nu poate fi stabilitã prin testul ADN. Absenþaoricãror mãsuri procedurale de naturã a constrânge tatãl prezumat a se supune dispoziþiei instanþei nu esteconformã principiului proporþionalitãþii pe care sistemul în chestiune îl oferã altor mijloace graþie cãrora autoritãþileindependente pot statua rapid asupra acþiunii în stabilirea paternitãþii. Or, nicio procedurã de acest tip nu eraprevãzutã în speþã (mutatid mutandis, Gaskin, par. 49). Curtea a concluzionat cã procedura existentã nu asigurã


considerare inclusiv aceastã modalitate deabordare a principiului interesului superioral copilului, respectiv din punct de vedereprocedural.

Astfel, în decizia civilã nr. 44/18.01.2010a Curþii de Apel Bucureºti pronunþatã încauza nr. 2129/2009, în calitate de instanþãde recurs, Curtea a apreciat asuprainteresului superior al copilului privit dinperspectivã proceduralã168, citatã mai jos încvasitotalitatea sa, având în vedere

aprecierile relevante asupra probatoriului deadministrat într-o cauzã având ca obiectstabilirea paternitãþii, probatoriu apreciat dinpunct de vedere al principiului justuluiechilibru care trebuie sã existe între interesulminorului ºi dreptul pârâtului de a nucompãrea în faþa instanþei ori de a nu fisupus la teste împotriva voinþei sale.

Aceastã din urmã posibilitate poateconstitui un impediment serios în soluþio-narea unei cauze de stabilire a paternitãþii

un just echilibru între dreptul reclamantei de a-ºi vedea fãrã întârziere, disipatã incertitudinea asupra identitãþiisale ºi dreptul tatãlui prezumat de a nu se supune testului ADN.

În cauza discutatã a fost invocatã încãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie vizând termenul rezonabil de soluþionarea cauzelor civile ºi art. 8 CEDO ca urmare a faptului cã procedura a depãºit termenul rezonabil. Curtea aremarcat cã procesul de stabilire a paternitãþii a durat 4 ani la prima instanþã ºi 4 luni în apel, iar prima instanþãa acordat 15 termene, din care 6 ca urmare a absenþei pârâtului. Zece termene au fost acordate pentru capârâtul sã se prezinte la testele ADN, dar acesta nu s-a prezentat la niciun test. Curtea a considerat astfel cãprocedura în sine desfãºuratã peste un termen rezonabil, care a determinat incertitudinea reclamantei în cepriveºte paternitatea sa pentru o lungã perioadã de timp, a condus la încãlcarea justului echilibru între dreptulsãu de a i se stabili paternitatea ºi dreptul tatãlui prezumat de a refuza sã se supunã testelor ADN.

168 În acþiunea vizatã s-a efectuat la nivelul judecãtoriei raport de expertizã constând în examen serologiccomplex ºi examen în sistem HLA nr. A, ambele întocmite de INML ºi avizate de Comisia de Avizare ºi Control,în cadrul cãrora concluzia a fost negativã în ce priveºte paternitatea pretinsului tatã, acesta din urmã refuzândsã se prezinte atât la nivelul judecãtoriei cât ºi al tribunalului la prelevãrile de probe în vederea efectuãrii uneiexpertize ADN, încuviinþate de ambele instanþe de fond. Pentru acest refuz de prezentare judecãtoria a aplicato singurã amendã pârâtului, iar tribunalul, deºi a acordat mai multe termene pentru ca pârâtul sã se prezinte laprelevarea de probe, nu a aplicat acestuia vreo mãsurã coercitivã în vederea prezentãrii. Judecãtoria a respinsproba cu martori ca neutilã cauzei ºi a respins ca neîntemeiatã acþiunea prin sentinþa civilã nr. 6759/13.12.2008având în vedere concluziile negative ale examenelor serologic complex ºi HLA, deºi admite valoarea de începutde dovadã a refuzului de prezentare la examenul ADN de cãtre pârât. Tribunalul, ca instanþã de apel, a administratprobele cu martori propuºi de apelantã ºi interogatorii reciproce. Tribunalul a reþinut cã faptul cã pârâtul nu s-aprezentat pentru efectuarea examenului ADN, nu înseamnã cã instanþa nu a respectat dispoziþiile din ConvenþiaEuropeanã asupra statutului juridic al copiilor nãscuþi în afara cãsãtoriei în care se statueazã asupra obligativitãþiiadmiterii tuturor probelor susceptibile sã stabileascã sau sã îndepãrteze paternitatea. Mai mult decât atât, areþinut tribunalul, rezultatele ambelor probe serologice au fost avizate de Comisia de avizare ºi control de pelângã INML. Faþã de critica caracterului contradictoriu al sentinþei deoarece pe de o parte recunoaºte împiedicareade cãtre pârât a stabilirii adevãrului, iar pe de altã parte îi dã câºtig de cauzã, tribunalul a notat cã prima instanþãa reþinut în motivare cã împrejurarea neprezentãrii pârâtului pentru recoltarea probelor în vederea expertizeiADN constituie un început de dovadã, însã acest început de dovadã a fost coroborat cu alte probe administrate,respectiv examenul serologic complex ºi examenul sistemului HLA. Prima instanþã a apreciat cã dovada negativãrezultând din investigaþiile serologice, este concludentã ºi nu mai trebuie administratã proba cu martori. În apels-au audiat doi martori propuºi de apelantã din depoziþiile cãrora nu au rezultat elemente care unite cu celelaltemijloace de probã sã ducã la stabilirea paternitãþii certe a minorului. Tribunalul a constatat cã reclamanta ºipârâtul au locuit în acelaºi apartament o perioadã, dar aceste fapte sunt doar indicii care trebuie coroborate cualte probe, deoarece singure, nu pot duce în mod necesar la concluzia cã pârâtul este tatãl copilului. Tribunalula mai reþinut cã din niciuna din probele administrate nu rezultã cã pãrþile au avut relaþii intime în perioadaconcepþiei, prin urmare nu s-a fãcut dovada certã cã pârâtul este tatãl copilului. A fost respins astfel apelul decãtre Tribunalul Bucureºti prin decizia civilã nr. 565/08.04.2009

În recursul formulat recurenta a invocat cã instanþa de apel nu a fãcut vorbire despre aspectul cã, invocândrolul activ al judecãtorului prevãzut de art. 129 alin. 5 Cod de procedurã civilã, a dispus efectuarea uneicontraexpertize serologice HLA, expertizã care urma a fi efectuatã într-un alt institut medico-legal din þarã,probã care nici ea nu a mai fost administratã, instanþa revenind asupra ei, datã fiind obstrucþia fãþiºã a pârâtului.

Instanþã de recurs a constatat faptul cã în ceea ce priveºte procedurile referitoare la paternitate, CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor sale Fundamentale a statuat deseori, cã acestea sunt vizate deart. 8 din Convenþia Europeanã cu privire la Drepturilor Omului ºi Libertãþile sale Fundamentale.


în faþa unui refuz obstinant al pãrþii de a seprezenta la efectuarea ori chiar refacereaexpertizelor fie ele ADN sau de orice altãnaturã. În acest caz este necesar a interveni

mãsurile de coerciþie legale pe careinstanþele este necesar a le aplica, inclusivamenda judiciarã. Aplicarea acestor mãsuride coerciþie nu afecteazã dreptul pârâtului

Curtea de Apel a fãcut referire la cauza Mikulic c. Croaþiei pentru a sublinia principiul cã statelor le revin petãrâmul articolului 8 al Convenþiei obligaþii pozitive, inerente respectãrii efective a “vieþii private”, precum ar ficele care implicã adoptarea unor mãsuri pentru a proteja viaþa privatã chiar în sfera relaþiilor dintre indivizi,statele membre beneficiind însã, de o anumitã marjã de apreciere. Sub acest aspect, Curtea Europeanã aarãtat cã statele trebuie sã se doteze cu un arsenal juridic corespunzãtor care sã permitã protecþia efectivã a“vieþii private” a persoanei, inclusiv în situaþia când o terþã persoanã - cum ar fi prezumtivul tatã, se împotriveºte.

Sub acest aspect, s-a arãtat exempli gratia, în hotãrârea citatã, faptul cã: “prin urmare, atunci când se puneproblema stabilirii paternitãþii împotriva voinþei presupusului tatã, prin supunerea acestuia la teste biologice,intrã în conflict dreptul copilului de a-ºi cunoaºte identitatea personalã, protejat de art. 8 din Convenþie ºi dreptulpresupusului tatã de a nu fi supus la teste medicale împotriva voinþei sale. Rezolvarea acestui conflict trebuiefãcutã în aºa manierã încât sã menþinã o proporþionalitate între respectivele drepturi. Faptul cã un sistem juridicnaþional nu conþine norme care sã îl oblige la ori sã îl sancþioneze pe presupusul tatã pentru refuzul de a efectuatestul ADN, nu este în principiu, contrar obligaþiilor pozitive care revin respectivului stat din art. 8 al Convenþieieuropene, dar numai dacã acel sistem juridic naþional reglementeazã alte mijloace apte sã asigure stabilireapaternitãþii. În plus, trebuie respectat principiul fundamental al interesului superior al copilului”.

Legea internã nu determinã cazurile în care se poate stabili prin acþiune în justiþie, filiaþia faþã de tatãl dinafara cãsãtoriei. Acest lucru este normal, pentru cã stabilirea adevãrului asupra paternitãþii, nu poate fi îngrãditã.

Aºa cum s-a arãtat în cadrul doctrinei judiciare, în cadrul unei acþiuni în stabilirea paternitãþii din afaracãsãtoriei, “trebuie sã se dovedeascã urmãtoarele împrejurãri: naºterea copilului, ºi nu doar concepþia sa,legãturile intime dintre pretinsul tatã ºi mama copilului în perioada concepþiei; stabilirea în mod cert, cã pârâtulcare a avut asemenea legãturi, este tatãl copilului”.

Împrejurãrile arãtate se pot stabili cu ajutorul oricãrui mijloc de probã, putându-se folosi înscrisurile, mãrturisireapârâtului, martorii, prezumþiile. Un alt mijloc de probã este expertiza medico-legalã a filiaþiei, care potrivit art. 31din Ordinul nr. 1134/C-255 din 25 mai 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuareaexpertizelor, a constatãrilor ºi a altor lucrãri medico-legale, emis de Ministerul Justiþiei ºi Ministerul Sãnãtãþii,“se efectueazã la cererea instanþelor judecãtoreºti sau la cererea persoanelor interesate, în cadrul institutelorde medicinã legalã, conform competenþei teritoriale ºi normelor metodologice stabilite de Consiliul superior demedicinã legalã, de cãtre o comisie alcãtuitã dintr-un medic legist, care este preºedintele comisiei, ºi 2 medicisau biologi specialiºti în serologie medico-legalã. (2) Expertiza filiaþiei parcurge mai multe etape succesive, ºianume: serologicã, HLA, ADN. (3) Pe parcursul cercetãrii paternitãþii se pot efectua, succesiv sau concomitentcu etapele prevãzute la alin. (2), expertize privind perioada de concepþie, evaluarea capacitãþii de procreare,precum ºi, dupã ce copilul a împlinit vârsta de 3 ani, expertiza antropologicã”.

Aplicând toate aceste considerente, la speþa prezentã, Curtea de Apel a constatat în mod preliminar, faptulcã în cuprinsul motivelor sale de recurs, recurenta criticã printre altele, ºi împrejurarea cã deºi a contestatmodul de efectuare a expertizei medico-legale a filiaþiei efectuate, respectiv a celor douã examene serologiccomplex ºi sistemului HLA, totuºi nu s-a realizat o nouã expertizã prin efectuarea chiar din nou, a celor douãcategorii de examene sau chiar a examenului medico-legal de cercetare a filiaþiei prin compararea profilelorgenetice (ADN). Acest fapt se datoreazã intimatului ce a refuzat în mod sistematic, sã se mai prezinte lainstitutul de medicinã legalã.

Instanþa de recurs a constatat sub acest aspect, faptul cã într-adevãr, în cursul judecãrii cauzei în faþa primeiinstanþe de judecatã, s-au efectuat în cadrul expertizei medico-legale a filiaþiei dispuse de cãtre instanþa fondului,cele douã examene: serologic complex ºi sistemului HLA însã examenului medico-legal de cercetare a filiaþieiprin compararea profilelor genetice (ADN), deºi încuviinþat de instanþã la termenul de judecatã din data de10.09.2007, nu a putut fi efectuat datoritã opoziþiei manifeste a pârâtului de a se supune testãrii sale. Ulterior, peparcursul judecãrii cauzei în apel, tribunalul a încuviinþat de asemenea, apelantei, dat fiind interesul copilului dea îºi stabili filiaþia, proba cu efectuarea examenului medico-legal de cercetare a filiaþiei prin compararea profilelorgenetice (ADN), probã care nu a putut fi efectuatã tot ca urmare a refuzului explicit al intimatului de a seprezenta la institutul de medicinã legalã.

În pofida multiplelor termene de judecatã acordate ulterior, intimatul-pârât nu a înþeles sã se prezinte la nicio datã stabilitã pentru realizarea examenului medico-legal de cercetare a filiaþiei prin compararea profilelorgenetice (ADN), astfel încât apelul s-a soluþionat în lipsa administrãrii acestei probe încuviinþate atât de cãtreinstanþa de fond, cât ºi de apel.


de a nu se prezenta la examinãrile medico-legale, câtã vreme sunt aplicate în baza legiiºi se oferã în acest mod opþiunea în favoarea

pârâtului fie de a suporta consecinþele legaleale împiedicãrii aflãrii adevãrului pe bazatuturor probelor ce pot fi administrate, fie sã

Curtea a conchis cã, deºi recurenta a invocat cel puþin alterarea probelor de sânge recoltate ºi chiar înlocuireaacestora sau, pentru a folosi terminologia directorului institutului de specialitate, “acþiunea intenþionatã de falsificarea rezultatului”, cu toate acestea nici un organ de control competent, care sã rãspundã pe deplin, cerinþelor deneutralitate, imparþialitate ºi obiectivitate, astfel cum au fost ele evidenþiate anterior, nu a cercetat din punct devedere medical, procedural, aspectele sesizate.

În lipsa posibilitãþii concrete a instanþei de a verifica modul în care s-au pãstrat ºi manipulat probele, ca ºifapt trecut, epuizat ºi în lipsa unei anchete eficace medicale care sã înlãture aceste contestaþii formulate,instanþa fiind preocupatã exclusiv de aspectele de ordin medical ale neregularitãþilor sesizate, prin prismascopului concret al litigiului dedus judecãþii prezente, efectuarea unei noi expertize prin repetarea în sensulprecizat, a celor douã examene sau continuarea vechii expertize prin realizarea examenului medico-legal decercetare a filiaþiei prin compararea profilelor genetice (ADN), însã la un alt institut medico-legal, aºa cum ºiorganele medicale i-au recomandat recurentei, reprezentau probe necesare, de naturã sã înlãture dubiul careplana asupra examenelor vechi, în condiþiile imposibilitãþii practice a înlãturãrii sale pe altã cale.

Posibilitatea administrãrii acestor probe este permisã de prevederile art. 49 al. 3 din cadrul Ordinului nr.1134/C-255 din 25 mai 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, aconstatãrilor ºi a altor lucrãri medico-legale, emis de Ministerul Justiþiei ºi Ministerul Sãnãtãþii, conform cãrora:“ (3) Noua expertizã medico-legalã constã în reluarea sau/ºi refacerea investigaþiilor medico-legale în cazul încare se constatã deficienþe, omisiuni sau/ºi aspecte contradictorii la expertizele precedente. Concluziile uneinoi expertize se redacteazã pe baza constatãrilor sau expertizelor medico-legale anterioare, a probelor dindosarul cauzei, a aspectelor specifice speþei, a probelor noi, incluse în dosarul cauzei, precum ºi a obiecþiilorformulate de organele judiciare”, precum ºi de însuºi art. 31 din acelaºi act normativ.

Din aceastã perspectivã, Curtea de apel constatã cã textul articolului 49 din ordin este susceptibil deinterpretare extensivã, vizând toate acele situaþii în care investigaþiile efectuate nu prezintã gradul de credibilitateºi certitudine specific unor astfel de probe ºtiinþifice. Nu mai puþin, Curtea constatã cã în conformitate cuMetodologia unitarã privind efectuarea expertizei medico-legale a filiaþiei în vederea cercetãrii paternitãþii,examenul medico-legal de cercetare a filiaþiei prin compararea profilelor genetice (ADN) se realizeazã numai încazul în care pârâtul nu a fost exclus de la paternitate, de examenele anterioare, etapele expertizei fiind succesiveconform art. 31 al. 2 din Ordin. Însã, datã fiind imposibilitatea înlãturãrii dubiului care planeazã pentruconsiderentele precizate, asupra celor douã examene menþionate efectuate, devine evidentã posibilitateaefectuãrii în completarea lor, a examenului medico-legal de cercetare a filiaþiei prin compararea profilelor genetice(ADN), pentru configurarea unui rezultat cert al expertizei medico-legale a filiaþiei. De altfel, posibilitatea realizãriiîn completare, ºi a acestui examen, este stipulatã ºi de prevederile convenþionale ale art. 5 din Convenþiaeuropeanã asupra statutului juridic al copiilor nãscuþi în afara cãsãtoriei, încheiatã la Strasbourg la 15 octombrie1975, la care România a aderat prin Legea 101/16.09.1992, convenþie prioritarã în temeiul art. 20 din ConstituþiaRomâniei, oricãrui act normativ interior, dar - având în vedere marja de apreciere amintitã în paragrafele iniþiale,lãsatã la latitudinea statelor, de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor sale Fundamentale- ºi de caracterul dispozitiv al prevederilor art. 31 al. 2 din Ordin, caracter desprins din efectuarea în practicã, înmod uzual, direct a acestui examen ADN ºi confirmat de altfel, ºi de organele medicale abilitate care i-autransmis recurentei, faptul cã în completare, are posibilitatea de a efectua acest examen medico-legal de cercetarea filiaþiei prin compararea profilelor genetice (ADN).

Aceste argumente reprezintã fundamentul caracterului nejustificat al refuzului intimatului de a se prezenta launitatea medicalã, ulterior efectuãrii celor douã examene medicale.

Sub acest al treilea aspect, Curtea de Apel a constatat cã dreptul român permite în temeiul art. 1081 al. 2 lit.h din Codul de Procedurã Civilã, amendarea oricãrei persoane care împiedicã în orice mod, exercitarea înlegãturã cu procesul, a atribuþiilor care revin experþilor desemnaþi de instanþã în condiþiile legii. Aºadar, învirtutea protejãrii interesului superior al copilului în cauzã, instanþele erau datoare, dat fiind dubiul care planaasupra examenelor efectuate ºi dat fiind refuzul nejustificat de prezentare în continuare, al intimatului, sã recurgãla mãsurile coercitive impuse de dispoziþia procesualã internã. În pofida acestui instrument pus la îndemânaorganelor judiciare, instanþele de fond ºi de apel au fost reþinute în a îl aplica, în mod nejustificat. Astfel, judecãtoriaa dispus aplicarea unei singure amenzi judiciare, în temeiul acestei prevederi legale, de 500 lei, în timp cetribunalul, deºi a acordat nenumãrate termene de judecatã datoritã refuzului intimatului de prezentare la unitateamedicalã, nu a uzat deloc de acest mijloc de constrângere legal, care corespunde marjei de apreciere a statelor,recunoscute în domeniu.Având în vedere toate aceste elemente, Curtea de Apel a apreciat cã, în cauzã, prin prisma inclusiv a art. 5 dinConvenþia europeanã asupra statutului juridic al copiilor nãscuþi în afara cãsãtoriei, încheiatã la Strasbourg la15 octombrie 1975, se impune casarea deciziei instanþei de apel ºi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.


ofere participarea sa de bunã voie laadministrarea probelor.

În cauza Mikulic c. Croaþiei, CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a invocatmãsurile de procedurã pe care alte state (înafara Croaþiei) le prevãd în cazul refuzuluitatãlui prezumtiv a se supune dispoziþiilorinstanþei. S-a arãtat de cãtre Curte cã statelepãrþi la Convenþie au reþinut soluþii diferitefaþã de problema tatãlui care refuzã sãparticipe la testele pentru stabilirea faptelor.În câteva state, instanþele pot obliga peacesta la plata unei amenzi sau lacondamnarea cu închisoarea. În alte state,opunerea la o asemenea dispoziþiei poateda naºtere la o prezumþie de paternitate sauconstituie o atingere aduse justiþiei pasibilãde consecinþe penale. (par. 64).

În cadrul legislaþiei actuale româneºti,instanþele vor avea, în practicã, posibilitateade a dispune autoritãþii tutelare efectuareaunei anchete sociale efective la domiciliulminorului, de a identifica persoane care sãcunoascã de aproape situaþia acestuia,condiþiile în care s-a nãscut ºi relaþiile mameicu alte persoane, în lipsa obþinerii unorexpertize concludente. Mai mult, se poatecere concursul ministerului public pentru ainterveni în situaþiile în care persoanelerefuzã sã coopereze pentru a determinaîmprejurãrile în care minorul a fost conceputºi nãscut.

În cazul în care mama reclamantului, caîn cazul de speþã, se aflã în imposibilitatede a indica în mod clar ºi suficient date deidentificare ale unor persoane pentru a fiaudiate ca martori, instanþa are sarcina ainteroga personal pe mama acestuia ori alterude, în speþã bunica, pentru a indica directîn ºedinþã martori posibil a fi audiaþi.Totodatã, având în vedere lipsa autoritãþiitutelare, se poate reþine în sarcina instanþeisolicitarea adresatã autoritãþii tutelare de aefectua anchetã socialã la domiciliul ºi înfamilia minorului pentru a identifica persoanecapabile sã relateze situaþia familialã aacestuia.

Relativ la rolul ºi atribuþiile autoritãþiitutelare, acestea s-au statuat în urmaDeciziei Tribunalului Suprem nr. 19 din 15

iulie 1962, în care s-a stabilit cã prezenþaefectivã a delegatului autoritãþii tutelare ladezbateri nu este obligatorie. S-a arãtat cãautoritatea tutelarã va putea sã-ºi comunicepãrerea ºi printr-o adresã, prin care,informând instanþa cu privire la traiul soþilorºi modul în care sunt îngrijiþi copiii, sãpropunã mãsurile ce crede cã vor trebuiluate în interesul acestora. În motiveledeciziei, Tribunalul Suprem a luat înconsiderare la acel moment urmãtoareleaspecte:

“Concluziile autoritãþii tutelare prezintãutilitate deosebitã în atare procese,deoarece delegatul ei în instanþã se poateinforma asupra traiului soþilor ºi a moduluiîn care sînt îngrijiþi copiii.

Acelaºi rezultat poate fi însã atins ºi fãrãprezenþa efectivã a delegatului autoritãþiitutelare în instanþã, prin formularea unorconcluzii scrise, pe cale de adresa motivatã.Acest mod de informare a instanþei este denaturã sã înlãture dificultãþile pe care leprezintã obligarea autoritãþii tutelare de a-ºitrimite delegat la toate procesele de divorþîn care sînt copii minori. El þine seama desituaþia realã, deoarece, pe de o parte,autoritatea tutelarã funcþioneazã pânã la ceamai micã unitate administrativã, comunã,care poate fi uneori îndepãrtatã de sediulinstanþei, iar, pe de altã parte, aceste unitãþinu dispun întotdeauna de persoanecalificate care sã se poatã prezenta pentruautoritatea tutelarã.

De aceea, prezenþa efectivã a delegatuluiautoritãþii tutelare în instanþã nu trebuieconsideratã ca fiind obligatorie, autoritateatutelarã putând sã-ºi comunice pãrerea ºiprintr-o adresã, prin care, o data cu relaþiilepe care le va da cu privire la traiul soþilor ºimodul în care sunt îngrijiþi copiii, sã propunãmãsurile ce urmeazã a fi luate în interesulacestora.

În cazul când autoritatea tutelara nu arrãspunde la timp ºi prin aceasta ar împiedicasoluþionarea cauzei, instanþa judecãto-reascã va stãrui ca ea sã-ºi îndeplineascãaceastã obligaþie legalã, iar în caz de nevoieva sesiza în acest scop organele adminis-trative ierarhic superioare, sau, eventual,organele procuraturii.


Hotãrârea nu se va putea pronunþa maiînainte de a se primi rãspunsul autoritãþiitutelare. Faptul ca autoritatea tutelarã acomunicat tribunalului în scris punctul saude vedere, nu dispenseazã instanþa de a ocita, tocmai pentru a-i da posibilitatea sã-ºipunã ºi oral concluziile, aºa cum s-a arãtatla punctul 1 de mai sus.

În consecinþã, urmeazã a se scoate dinvigoare pct. 4 lit. d din Decizia de îndrumarenr. 3 data la 21 iulie 1955, în legãturã cuparticiparea efectivã la dezbateri adelegatului autoritãþii tutelare”.

Pornind de la aceastã decizie deîndrumare, cu valoare de lege, dispoziþiilecodului familiei (art 42 C.fam.) au fost astfelaplicate în sensul efectuãrii unui raport deanchetã socialã de cãtre autoritatea tutelarãîn cauzele cu minori, aceasta reprezentândmodalitatea în care autoritatea tutelarã era“ascultatã” de cãtre instanþe.

Relativ la procedura de judecatã, înspecial mijloacele de probã, a cauzelorprivind stabilirea paternitãþii, se relevãtotodatã cauza I.L.V. c. României din 24august 2010 în care Curtea a respinsplângere formulatã de reclamant, reþinândcã aprecierile instanþelor naþionale privindtestul ADN nu au condus la încãlcarea art.8 al Convenþiei. Reclamantul s-a plâns derefuzul instanþelor de a constrânge, în cadrulprocedurii demarate în anul 2003, pe pârâtã,de a se supune examenului ADN în cepriveºte paternitatea fiicei acesteia, pentrua se confirma cã el, reclamantul, nu estetatãl biologic al minorei, astfel cum sestabilise anterior printr-o sentinþã din 22martie 1990 a judecãtoriei, rãmasã irevo-cabilã, pronunþatã într-o acþiune în stabilireapaternitãþii de cãtre mama minorei.

Curtea a constatat cã respingerea decãtre instanþele naþionale a acþiunii

reclamantului a fost motivatã în temeiul art.26 din Constituþia României care garanteazãdreptul oricãrei persoane fizice de a dispunede ea însãºi sub titlul “Viaþa intimã, privatãºi de familie”. Prin urmare, Curtea a arãtatcã o astfel de soluþie de respingere apareca prevãzutã de lege, ºi rezultã clar dinconsiderentele instanþelor naþionale cãrespingerea acþiunii a urmãrit un scoplegitim, respectiv protejarea drepturilor ºilibertãþilor altuia, în speþã, protejareaintereselor minorei.

Analizând în continuare necesitateamãsurii litigioase adoptate într-o societateademocraticã, Curtea a examinat dinperspectiva ansamblului cauzei, dacã justulechilibru a existat între interesele în cauzã,având în vedere cã în considerarearespectului ordinii publice s-a acþionat înlimitele marjei de apreciere de care statelebeneficiazã în cauzã (Maumousseau ºiWashington c. Franþei, par. 62). În speþã, încadrul punerii în balanþã a intereselor dincauzã, ar trebui sã fie luate în considerare,pe de o parte, dreptul reclamantului de a ºtidacã este tatã biologic, ºi pe de altã parte,dreptul minorei de a-ºi menþine filiaþia dejastabilitã ca ºi interesul public de protecþie asecuritãþii raporturilor juridice.

În aceastã cauzã, Curtea nu s-apronunþat pe aspectul invocat de reclamantprivind încãlcarea art. 8 din Convenþie prinimposibilitatea de cãtre instanþe deconstrângere a pârâtei (minora) de a seprezenta la textul ADN. De altfel reiese dincauza Mikulic c. Croaþiei statuarea CurþiiEuropene în sensul cã nu se poate substituiinstanþelor naþionale pentru a determina caresunt metodele cele mai adecvate pentru astabili paternitatea pe calea judiciarã169.

169 „La Cour rappelle qu’elle n’a point pour tâche de se substituer aux autorités croates compétentes pourdéterminer quelles sont en Croatie les méthodes les plus appropriées pour établir la paternité par la voiejudiciaire, mais d’examiner sous l’angle de la Convention les décisions que ces autorités ont rendues dansl’exercice de leur pouvoir discrétionnaire. La Cour appréciera donc si la Croatie, en traitant l’action en recherchede paternité de la requérante, a agi en méconnaissance de son obligation positive découlant de l’article 8 de laConvention (voir, par exemple, les arrêts Hokkanen c. Finlande, 23 septembre 1994, série A no 299-A, p. 20, §55 ; et, mutatis mutandis, Handyside c. Royaume-Uni, 7 décembre 1976, série A no 24, p. 23, § 49). – par. 59 aldeciziei Mikulic c. Croaþiei”.


Curtea Europeanã nu se poate pronunþaîn sensul cã imposibilitatea de constrângerea unei pãrþi pentru a participa la expertizaADN încalcã art. 6 ori art. 8 din Convenþiei,câtã vreme a reþinut cu valoare de principiuîn cauza Mikulic c. Croaþiei cã proceduraunui stat membru, care o marjã largã deapreciere, trebuie sã asigure un just echilibruîntre dreptul minorului de a-ºi vedea fãrãîntârziere, disipatã incertitudinea asupraidentitãþii ºi dreptul tatãlui prezumtiv de anu se supune testului ADN.

Acest principiu devine aplicabil în situaþiapunerii în balanþã a dreptului unui minor lastabilirea identitãþii sale ºi dreptului tatãluiprezumtiv de a nu fi supus împotriva voinþeisale, testului ADN.

Curtea a situat, în concret, în acestecazuri în care minorul urmãreºte stabilireapaternitãþii, interesul individual al persoaneichemate în judecatã de a nu fi supus testelorADN pe poziþia interesului general alsocietãþii, analizând astfel în concret justulechilibru între acest interes ºi interesulsuperior al minorului ca interes privat,individual al acestuia ce þine noþiunea deviaþã privatã.

În cauza Mikulic c. Croaþiei, Curtea aconstatat încãlcarea acestui just echilibru,prin menþinerea incertitudinii în care se aflaminorul de-a lungul unei perioade aprocedurii ce a încãlcat în sine termenulrezonabil de soluþionare a cauzei.

În cauza A.M.M. c. României a constatatîncãlcarea acestui just echilibru prindeficienþele de procedurã manifestate dinpartea instanþelor care, în cazul unui minorinsuficient de bine reprezentat de mama sa(în lipsa unui avocat ºi a ministerului public)nu au fãcut demersurile necesare pentru aasigura reprezentarea intereselor minoruluide cãtre autoritatea tutelarã deºi exista înmod legal (în sensul Convenþiei, respectiv

prin practica instanþelor naþionale nãscutãîn urma statuãrilor instanþei supreme de-alungul timpului) obligaþia acesteia de a asistape minor.

În cauza I.L.V. c. României, în deciziapronunþatã asupra analizei încãlcãriipretinse a art. 8 din Convenþiei CurteaEuropeanã a procedat la a analiza plân-gerea reclamantului relativ la proporþiona-litatea mãsurilor luate de instanþe pentru aasigura echilibrul dintre interesul recla-mantului ºi interesul minorului. Curtea aconstatat cã într-adevãr în cauza Kroon ºialþii c. Olandei s-a pronunþat în sensul cã osituaþie în care o prezumþie legalã poateprevala asupra realitãþii biologice nu poatefi compatibilã cu obligaþia de a garantarespectul faþã de viaþa privatã ºi de familie,chiar ºi având în vedere marja de aprecierede care beneficiazã statele170. Curtea aconstatat cã în aceastã cauzã ºi în cauzeleMizzi c. Maltei, Paulik c. Slovaciei, Shofmanc. Rusiei, reclamanþii realizaserã o cercetareADN cu acordul copilului ºi al mamei.

Dar, situaþia din cauza I.L.V. nu esteaceeaºi cu situaþia din cauza Kroon. Curteaa notat cã în realitate, reclamantul nu esteîn posesia unei probe biologice caredovedeºte cã nu este tatãl copilului (par. 40din decizia I.L.V.). Aceastã notã trebuieprivitã din perspectiva reþinerii în paragrafeleanterioare de cãtre Curte a douã aspecte:faptul cã se efectuaserã în procedura destabilire a paternitãþii din 1990 douãexpertize: dermatologicã ºi seorologicã careconfirmaserã paternitatea reclamantului, ºitotodatã împrejurarea cã acesta nuformulase vreo cale de atac împotrivasentinþei pronunþate prin care se admiteaacþiunea mamei minorei împotriva recla-mantului. Curtea a arãtat cã acþiuneareclamantului viza o etapã prealabilã,respectiv obþinerea unei probe în vederea

170 În cauza Kroon ºi alþii c. Olandei, cererea prin care mama unui minor a solicitat sã se constate cã pârâtul(cu care era cãsãtoritã legal dar de care era despãrþitã efectiv de mai mult de 7 ani) nu este tatãl minorului (tatãlacestuia fiind un alt bãrbat cu care aceasta convieþuia) a fost respinsã de instanþele olandeze. Curtea a constatatîncãlcarea art. 8 prin decizia instanþelor, constatând cã respectul faþã de viaþa de familie cere ca realitateabiologicã ºi socialã sã prevaleze faþã de o prezumþie legalã.


cunoaºterii realitãþii biologice a relaþiilor salecu minora, prin obligarea acesteia din urmãde a se supune la un test ADN.

Pentru Curte acest element a avut oimportanþã decisivã în punerea în balanþã aintereselor în cauzã, pe de o parte interesulreclamantului de a cunoaºte dacã este tatãlbiologic, pe de altã parte interesul minorulde a-ºi pãstra filiaþia deja stabilitã ca ºiinteresul public al protejãrii securitãþiiraporturilor juridice. Dacã în cauza Kroon,interesele reclamanþilor ºi ale copiilor erauconvergente, în cauza I.L.V., dat fiind refuzulcopilului de a se supune acestui test,interesele în cauzã apar ca ºi contradictorii.Admiterea acþiunii promovate afecta astfelinteresele minorei.

Curtea a arãtat cã este conºtientã cãapariþia testului ADN ºi a posibilitãþii oricãruijustiþiabil de a i se supune constituie oevoluþie pe plan judiciar, permiþând stabilireacu certitudine a legãturilor biologice întrepersoane. Aºa fiind, Curtea a amintit cã dejaa stabilit cã necesitatea de a proteja terþiipoate exclude posibilitatea de a-i constrângesã se supunã unor analize medicale, cumar fi testele ADN (Mikulic c. Croaþiei, par.64). ªi aceasta, cu atât mai mult, când, caºi în speþa I.L.V., terþul este un copil, bene-ficiind de o filiaþie legitimã de o lungãperioadã.

Procedând astfel, Curtea nu a apreciatnerezonabil a acorda prevalenþã, lamomentul faptelor, astfel cum au procedatinstanþele naþionale, interesului superior alcopilului ºi principiului securitãþii raporturilorjuridice în defavoarea interesului recla-mantului.

Curtea a remarcat în mod egal cã dreptulintern nu prevede nicio mãsurã care arpermite constrângerea unui copil de a sesupune testului ADN. Ea a notat cã instanþade apel din Cluj a respins acþiuneareclamantului nu numai motivat de lipsaefectelor juridice directe a unei expertizeADN, dar ºi din motivul cã examinareapretenþiilor reclamantului nu erau în interesulcopilului. Curtea de Apel a luat în consi-derare intervalul de timp în care minora a

beneficiat de statutul civil al reclamantuluiºi faptul cã stabilirea paternitãþi biologice arperturba pe minorã ºi relaþiile stabilite încadrul familiei sale.

Curtea nu a identificat nimic arbitrar ºi nicidisproporþionat în aceastã apreciere aintereselor puse în discuþie, mai ales a celuiaparþinând minorului. Într-adevãr, a subliniatCurtea, motivele tinzând la protecþia copiluluipot justifica refuzul ca acesta sã fieconstrâns a fi supus testului ADN. În acestcontext, Curtea nu a estimat ca nerezonabilfaptul cã instanþele interne au acordat maimult credit interesului copilului ºi familiei saledecât celui al reclamantului de a verifica unfapt biologic (M.C. c. Regatului Unit, nr.22920/93; Nylund c. Finlandei, nr. 27110/95).

Prin urmare, lipsa oricãrei manifestãri dinpartea copilului care ar demonstra voinþa dea-ºi verifica paternitatea (a contrario Paulík,mutatis mutandis Odièvre c. Franþei),combinat vârsta minorei, cu perioada detimp în care ea a beneficiat statutul civilstabilit ºi consecinþele patrimoniale, chiarmodeste, pe care le poate antrena, înclinãîn speþã în favoarea interesului copilului dea nu fi privat de o paternitate biologicãdistinctã de filiaþie (mutatis mutandis, Nylundc. Finlandei ºi Yldirim c. Austriei).

Curtea a a estimat în cauza I.L.V. cãmotivul reþinut de Curtea de Apel ºi þinândde interesul copilului este suficient pentru ajustifica respingerea acþiunii reclamantului.Prin urmare, în mãsura în care reclamantulnu dispunea de o probã biologicã care atestãcã nu este tatãl minorei, nu revine încompetenþa Curþii sã examineze în abstractdacã dreptul intern permite repunerea îndiscuþie a sentinþei din 22 martie 1990împotriva cãreia reclamantul nu a formulatrecurs, pentru a pune de acord realitateajuridicã cu cea biologicã.

Curtea a constatat cã plângerea estevãdit nefondatã ºi a fost respinsã în bazaart. 35 par. 3 ºi 4 al Convenþiei.

În cauza I.L.V. c. României, Curtea aacordat atenþie pretenþiei ce a fãcut obiectulacþiunii reclamantului, anume constrângerea


minorei, reprezentatã de mama sa, sã sesupunã probei ADN, pentru ca ulteriorreclamantul sã poatã avea deschisã calearevizuirii hotãrârii civile pronunþate în 1990prin care se stabilea paternitatea sa asupracopilului171. Luând în considerare aceastãpretenþie a reclamantului, de a fi constrânsminorul sã se supunã testelor ADN, Curteaa constatat cã acþiunea reclamantului estevãdit nefondatã.

Curtea nu a analizat în ce mãsurãimposibilitatea de a constrânge o persoanãsã se supunã testelor ADN contravine art. 8CEDO, deºi reclamantul a formulat în aceºtitermeni plângerea sa în faþa CEDO, de ase constata cã imposibilitatea de constrân-gere a minorei sã se supunã testului ADNcontravine Convenþiei. Curtea a analizatmãsura luatã de instanþe, de respingere aacþiunii reclamantului ºi motivarea adusã deacestea faþã de obiectul efectiv, concretformulat de acesta în cadrul acþiunii, dinperspectiva justului echilibru pe careinstanþele erau obligate a le asigura întreinteresul minorului ºi interesul reclamantului.Din acest motiv, Curtea a constatat acþiuneaca vãdit nefondatã ºi a respins acþiunea cainadmisibilã.

Este esenþial sã se observe cã instanþaeuropeanã a luat în considerare lipsaoricãrei probe existente în favoareareclamantului pentru a-ºi susþine teza cã nueste tatãl biologic al minorei. În cadrulprocesului din 1990 s-au efectuat douãexpertize, dintre care una serologicã, carea constatat cã reclamantul poate fi tatãlminorei. Totodatã, Curtea a luat în consi-derare cã reclamantul nu a formulat niciocale de atac împotriva sentinþei de stabilirea paternitãþii. Din acest punct de vedere

considerãm cã nu prezintã nicio relevanþãîmprejurarea cã efectiv, reclamantul nu aîntreþinut legãturi afective personale cuminora. Totodatã aprecieri faptice, de genulcã reclamantul nu cunoscut-o vreodatã deminorã, nu se regãsesc în reþinerile decizieiCurþii din cadrul situaþiei de fapt relatate172.Mai mult, concluzia cã din acest fapt rezultãcã este dificil de crezut cã o hotãrâre derevizuire a celei din 1990 ar fi provocattraume psihice puternice minorei în vârstãde 13 ani constituie o criticã a decizieipronunþate de Curtea de Apel Cluj ºi nuacest aspect este reþinut de CurteaEuropeanã.

Rezultã din speþa prezentatã cã interesulminorei rezida în statutul civil stabilit alacesteia prin o hotãrâre din 1990, dar carehotãrâre însãºi nu era pusã în discuþie, ciconstrângerea minorei de a se supunetestului ADN pentru a se confirma sau nurealitatea biologicã stabilitã juridic irevocabilîn vederea revizuirii. De aici extrage Curteaconcluzia diferenþei dintre cauza Kroon ºicauza I.L.V. În cauza Kroon interesulminorului era de a i se modifica statutul civil(rezultat din situaþia de copil nãscut în timpulcãsãtoriei mamei sale cu alt bãrbat decâttatãl sãu) conform realitãþii biologice,interesul sãu fiind situat pe aceeaºi poziþiecu interesul falsului tatã, soþ legal al mamei,de a i se înlãtura paternitatea care nucorespundea realitãþii. Or, în cauza I.L.V. seurmãrea modificarea statutului civil alminorei, la cererea reclamantului a cãruipaternitate a fost stabilitã irevocabil prinhotãrâre, în contextul în care aceastãmodificare ar contraveni interesului acesteiacâtã vreme exista opunerea, prin mama sa,la stabilirea unui alt statut civil ºi în contextul

171 Decizia de inadmisibilitate I.L.V. împotriva României, par. 6 : „Le 26 février 2003, le requérant saisit letribunal de première instance de Cluj-Napoca d’une action contre L.C. et A., tendant à les obliger à se soumettreà un examen sanguin et au test ADN, tous les frais étant à sa charge. Il faisait valoir qu’il était persuadé ne pasêtre le père biologique de A., et que, l’évolution des moyens de preuve, plus particulièrement le test ADN, quiétait d’une grande précision, lui permettait de le prouver. Il ajouta que la recherche ADN n’était pas réalisable enRoumanie à l’époque de l’action en recherche de paternité (paragraphe 5 ci-dessus). Il souligna que si le testADN prouvait qu’il n’était pas le père biologique de A., il pourrait saisir les juridictions nationales d’une demandeen révision du jugement du 22 mars 1990, s’appuyant sur l’article 322 § 5 du code de procédure civile (« CPC»)”. http://cmiskp.echr.coe.int

172 Radu Chiriþã, în revista Curierul Judiciar nr. 10/2010, par. 551.


aspectelor menþionate anterior (lipsa oricãreiprobe pentru a dovedi cã reclamantul nueste tatãl minorei, nepromovarea oricãrei cãide atac împotriva sentinþei din 1990).

Nici în situaþia în care hotãrârea ar fi fostpronunþatã în baza unui probatoriu îndoielnicîn sensul admiterii stabilirii paternitãþii încazul în care reclamantul ar fi refuzatprezentarea la examenele serologice, nus-ar fi putut aprecia cã prin respingereacererii reclamantului de a se efectuaexpertize ADN ar fi fost încãlcat art. 8 dinConvenþie, câtã vreme acesta nu ar fiacceptat în primul proces realizarea exame-nelor la nivelul anului 1990.

Este de discutat, însã, în situaþia în caretestele serologice din 1990 ar fi fost negativeîn ce priveºte paternitatea reclamantului, iarhotãrârea de stabilire a paternitãþii ar fi fostîn pofida acestui aspect de admitere aacþiunii în stabilirea paternitãþii. În acest cazo acþiune de respingere automatã a cereriireclamantului în stabilirea paternitãþii pecalea unei expertize ADN, fãrã a se pune îndiscuþie minorei reprezentate ori asistate demama sa oportunitatea acestei expertize, arfi putut fi apreciatã ca o mãsurã ce ar ficondus la încãlcarea art. 8 al Convenþiei,fiind rupt astfel justul echilibru dintre interesulminorei de a i se menþine un statut civilstabilit prin hotãrâre irevocabilã ºi interesulreclamantului de a lãmuri neîndoielnic dinpunct de vedere biologic paternitatea sa.Chiar ºi în acest caz, însã, refuzul minoreide a se supune testului ADN nu poateconduce la posibilitatea constrângerii sale.

Astfel cã din acest punct de vedere, dacãinstanþele asigurã respectarea dreptuluifiecãrei pãrþi de a-ºi prezenta argumentele,nu se va constata încãlcarea art. 8 alConvenþiei.

Prevederile Noului Cod CivilDispoziþiile Noului Cod Civil173 statueazã

în cadrul dispoziþiilor generale privindautoritatea pãrinteascã cã neînþelegeriledintre pãrinþi cu privire la copii se rezolvãde instanþe pe baza concluziilor raportuluide anchetã psihosocialã. Nu se indicã înNoul Cod Civil dacã acest raport seîntocmeºte de autoritatea tutelarã, noþiuneînlãturatã din prevederile codului.

Se aratã în art. 229 alin. 2 lit. b din Legeanr. 71/2011 cã, pânã la reglementarea prinlege organicã a organizãrii ºi funcþionãriiinstanþei de tutelã, raportul d anchetãpsihosocialã este efectuat de autoritateatutelarã. Art. 486 instituie astfel plenitudineade competenþã în ce priveºte mãsurile cese vor lua pentru soluþionarea neînþelegerilordintre pãrinþi cu privire la exerciþiul drepturilorsau îndatoririlor pãrinteºti, cu obligaþia de aasculta pe pãrinþi ºi de a lua în considerareconcluziile raportului de anchetã psiho-socialã.

Prin urmare, aceastã nouã preconizatãinstituþie, instanþa de tutelã, în opticalegiuitorului, va prelua în fapt, toate atribuþiileactuale ale autoritãþii tutelare – art. 99, art.108 C.fam.174. Nu se cunoaºte încã dacãvor fi preluate atribuþiile administrative aleautoritãþii tutelare ori va asigura numaiatribuþii ce au legãturã cu judecata cauzelor

173 Legea nr. 287/2009 publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511/24 iulie 2009, modificatãprin Legea nr. 71/2011, modificatã la rându-i prin O.U.G. nr. 79/2011, aprobatã cu modificãri de Legea nr. 342/09.04.2012 publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255/17 aprilie 2012.

174 Art. 99 C.fam. prevedea: „De cate ori se iveºte neînþelegere intre parinti cu privire la exerciþiul drepturilorsau la îndeplinirea îndatoririlor parintesti, autoritatea tutelara, dupã ce asculta pe parinti, hotaraste potrivit cuinteresul copilului”.

Art. 108 C.fam. prevedea: „Autoritatea tutelara este obligata sa exercite un control efectiv si continuu asuprafelului in care parintii isi îndeplinesc îndatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului. Delegatii autoritatiitutelare au dreptul sa viziteze copiii la locuinta lor si sa se informeze pe orice cale despre felul cum aceºtia suntingrijiti, in ceea ce priveºte sanatatea si dezvoltarea lor fizica, educarea, invatatura si pregãtirea lor profesionala,in conformitate cu telurile Statului (nn: forma veche: statului socialist), pentru o activitate folositoare colectivitatii;la nevoie, ei vor da îndrumãrile necesare”.


privind minorii, respectiv efectuarearapoartelor de anchetã psihosocialã.Aceasta va presupune organizarea instanþeide tutelã corespunzãtor, cu personal specia-lizat în efectuarea rapoartelor de anchetãpsihosocialã, cu respectarea tuturor cerin-þelor ce sunt impuse de un astfel de raport(analizã psihicã a pãrinþilor ºi copilului,analizã asupra condiþiilor de trai ale acestoraºi asupra altor date relevante care îi privesc).

Noul Cod Civil nu prevede, însã, încuprinsul art. 424-428 referitoare la stabilireapaternitãþii din afara cãsãtoriei vreodispoziþie care sã prevadã obligativitateaanchetei sociale în aceste cauze oriposibilitatea efectuãrii anchetei la apreciereainstanþei.

Noul Cod Civil nu reglementeazã niciconsecinþele refuzului tatãlui prezumtiv dea se prezenta la examenele medico-legale,în sensul cã aceasta ar putea constitui unînceput de dovadã a cererii care se cerecoroboratã cu alte mijloace probatorii.

În recentele comentarii175 asupra NouluiCod Civil176 s-a apreciat din perspectiva art.424, cã în situaþia în care ulterior introduceriiacþiunii, dar anterior soluþionãrii irevocabile(definitive din perspectiva noului Cod deprocedurã civilã) a acesteia, copilul esterecunoscut de un alt bãrbat decât celîmpotriva cãruia s-a promovat acþiunea, oasemenea recunoaºtere, dacã îndeplineºtecerinþele legale, este valabilã, astfel cãproduce efecte, urmând ca acþiunea înstabilirea paternitãþii sã fie respinsã,deoarece cerinþa textului – nerecunoaºtereapaternitãþii – nu mai este îndeplinitã.

Articolul 424 NCC prevede: dacã tatãl dinafara cãsãtoriei nu îl recunoaºte pe copil,paternitatea acestuia se poate stabili prinhotãrâre judecãtoreascã.

Textul nu are a fi interpretat ca impunândcondiþia existenþei unei nerecunoaºteri dinpartea oricãrei persoane, spre a se conclu-ziona cã o acþiune în stabilirea paternitãþii

apare ca întemeiatã doar în acest context.Concluzia automatã cã ulterior promovãriiunei acþiuni în stabilirea paternitãþii, orecunoaºtere din partea unui terþ impunenecercetarea cauzei ºi respingerea acþiuniica neîntemeiatã nu ia în considerare pe deo parte cã o astfel de acþiune aparþineminorului (principiu care nu a fost infirmatde noul cod civil) ºi totodatã nu ia înconsiderare principiul interesului superior alcopilului. Acest din urmã principiu impuneca în pofida apariþiei unei oarecarerecunoaºteri din partea unui terþ, sã se poatãstabili cu certitudine dacã pârâtul chemat înacþiune este în realitate tatãl acestuia, înacest din urmã caz, recunoaºterea efectuatãurmând a nu mai produce vreun efect,prevalând hotãrârea instanþei. Recunoaº-terea de paternitate este susceptibilã de afi atacatã cu o acþiune în contestarearecunoaºterii de paternitate conform art. 420NCC. În cazul în care instanþa constatã cãinteresul copilului nu este suficient de binereprezentat de cãtre reprezentantul legal, vaaprecia asupra obiectului cauzei dedusejudecãþii ºi va putea califica în virtutea roluluiactiv, cererea ca fiind ºi o contestare arecunoaºterii de paternitate, indiferent demomentul intervenirii acestei recunoaºteri.Acest aspect poate interveni însã numai însituaþia concretã a unui minor lipsit de oriceasistenþã din partea reprezentantului legal.

Din punct de vedere probator, totuºi, însprijinul principiului interesului superior alcopilului, Noul Cod Civil reglementeazã înart. 426 instituþia prezumþiei de paternitate,dacã se dovedeºte convieþuirea mamei cupretinsul tatã în perioada concepþiei.Articolul 426 NCC prevede cã paternitatease prezumã dacã se dovedeºte cã pretinsultatã a convieþuit cu mama copilului înperioada timpului legal al concepþiunii.Prezumþia este înlãturatã dacã pretinsul tatãdovedeºte cã este exclus ca el sã îl ficonceput pe copil.

175 Noul Cod civil. Comentarii, doctrinã ºi jurisprudenþã, vol. I, Ed. Hamangiu, 2012, p. 623.176 Dispoziþiile noului Cod Civil privind filiaþia sunt aplicabile doar în cazul copiilor nãscuþi dupã intrarea lui în

vigoare, potrivit art. 47 Legea nr. 71/2011.


Prezumþia are caracter relativ, putând firãsturnatã prin dovada ce revine pretinsuluitatã (intervenind rãsturnarea sarcinii probeidin momentul dovedirii convieþuirii comuneprin orice mijloc de probã). Dimpotrivã,atunci când pretinsul tatã nu a putut rãsturnaprezumþia, acesta va rãmâne tatãl copilului.S-a arãtat cã neputinþa ca pretinsul tatã sãîl fi conceput pe copil trebuie sã fie absolutã,ea putând fi doveditã cu orice mijloc deprobã (spre exemplu, se poate dovedi cãnu a existat pretinsa convieþuire, cã s-aconvieþuit în afara perioadei de concepþie,se poate proba ºtiinþific imposibilitateaabsolutã de procreare).

Totodatã, mamei copilului nu se i poaterecunoaºte posibilitatea de a alege tatãlcopilului, în situaþia în care se dovedeºte cãîn perioada concepþiei copilului a avut relaþiicu mai mulþi bãrbaþi177. În acest caz acþiunea

se va respinge dacã se administreazã probeºtiinþifice ºi prin ele este exclusã pater-nitatea. În cazul refuzului de participare laprobele ºtiinþifice din partea mamei, acþiunease va respinge dacã mama copilului nudovedeºte dincolo de orice îndoialã cãpârâtul e tatãl copilului. Cât priveºte refuzulprezumtivului tatã de a participa laadministrarea probelor ºtiinþifice, acest refuzpoate constitui un început de dovadã caresã se coroboreze cu alte probe. În caz deacceptare din partea ambelor pãrþi deadministrare a probelor ºtiinþifice, acþiuneanu se va respinge dacã probele relevãposibilitatea paternitãþi, în procenteleindicate corespunzãtor de fiecare probã(examen serologic simplu, examen serologiccomplex cu un procent mai mare de proba-bilitate, expertizã ADN cu o probabilitate de99%).

177 Noul Cod civil. Comentarii, doctrinã ºi jurisprudenþã, vol. I, Ed. Hamangiu, 2012, p. 625.


La data de 10 aprilie 2012, CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a pronunþato decizie de inadmisibilitate în cauza S.C.Millennium Building Development S.R.L.împotriva României (cererea nr. 10787/08).

Situaþia de fapt

În ianuarie 1998, reclamanta a cumpãratmai multe terenuri situate în zona centralãa Municipiului Bucureºti, în imediatavecinãtate a sediului Arhiepiscopiei Catoliceºi a Catedralei Sfântul Iosif. Construitã lasfârºitul secolului al XIX-lea, catedrala esteclasificatã monument istoric.

Printr-o scrisoare din 19 noiembrie 1999adresatã Ministerului Culturii ºi Cultelor,arhiepiscopul ºi-a dat acordul de principiupentru construirea de cãtre reclamantã aunui imobil de birouri.

Reclamanta obþinut o autorizaþie deconstruire la data de 24 februarie 2006,emisã de Primarul Municipiului Bucureºti,fiind autorizatã sã construiascã un imobil de75 m înãlþime, compus din 4 niveluri lasubsol ºi 29 de etaje. Amplasamentul era laaproximativ 10 metri de catedralã.

Temându-se de consecinþele negativeasupra catedralei, arhiepiscopul a revenitasupra acordului ºi a întreprins mai multedemersuri pentru împiedicarea lucrãrilor.

a. La sesizarea Arhiepiscopiei, Senatula constituit o comisie de anchetã cu privirela condiþiile emiterii autorizaþiei de construire,validând ulterior, în 6 noiembrie 2006, unraport – publicat în Monitorul Oficial alRomâniei - prin care se constata protecþiainsuficientã a monumentelor istorice ºi seexprima îndoiala cu privire la legalitateaautorizaþiei, însoþitã de solicitarea adresatãGuvernului de a ordona sistarea lucrãrilorºi de a aprecia cu privire la oportunitateaexproprierii imobilului ºi a terenului.

Cerere de revizuire în procedura anulãrii unei autorizaþii deconstruire – Decizia de inadmisibilitate în cauza S.C.

Millennium Building Development S.R.L. împotriva României

Autor: Ionuþ MilitaruCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Raportul comisiei de anchetã a Senatului ºi decizia acestuia din urmã de a transmiteraportul, însoþit de recomandãri, Guvernului sau Ministerului Public nu conþineau mãsuriîmpotriva reclamantei sau a bunurilor sale, iar suspendarea ºi anularea acestor acte nu eradeterminantã pentru drepturile sau obligaþiile reclamantei cu caracter civil, nefiind aplicabilratione materiae art. 6 din Convenþie.

Obligaþia de epuizare a cãilor de atac interne, decurgând din art. 35 din Convenþie, selimiteazã la o utilizare normalã a cãilor de atac cu adevãrat efective, suficiente ºi accesibile,fãrã a impune utilizarea unei cereri de revizuire ori a recursurilor extraordinare, astfel cã nupermite amânarea momentului de la care se calculeazã termenul de 6 luni pe motiv cã astfelde cãi de atac ar fi fost folosite.


Totodatã, se solicita Guvernului ºi ministe-rului public sã verifice legalitatea autorizaþiei.

Comisia creatã de Guvern a recomandatsã se aºtepte finalizarea procedurilorjudiciare, pe motiv cã o intervenþie în timpulprocesului ar afecta autoritatea puteriijudecãtoreºti.

Cererile reclamantei de suspendare ºi,respectiv, anulare a deciziei Senatului devalidare a raportului de anchetã au fostrespinse în mod irevocabil de Curtea de ApelBucureºti ºi Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie, cu motivarea cã raportul de anchetãnu reprezenta un act administrativ în sensullegii, nu a produs nicio consecinþã juridicãîn ceea ce o priveºte pe reclamantã saubunurile sale, fiind un simplu act politic alputerii legislative, emis în cadrul prero-gativelor sale constituþionale.

b. Printr-o acþiune în contenciosadministrativ, introdusã la 14 iunie 2006,Arhiepiscopia a cerut sistarea provizorie alucrãrilor ºi, pe fond, anularea autorizaþieide construire, invocându-se mai multeneregularitãþi ale procedurii de emitere aactului ºi riscul de degradare a catedralei.

Printr-o sentinþã a Tribunalului Dolj ºi odecizie a Curþii de Apel Craiova s-a dispusîn mod irevocabil la data de 21 septembrie2007 suspendarea executãrii actuluiadministrativ, pe motiv cã lucrãrile în cursar putea provoca degradãri ale catedralei ºiale imobilelor vecine. Instanþele ºi-auîntemeiat soluþia pe rapoartele de expertizãºi pe recomandãrile Comitetului de Miniºtrial Consiliului Europei privind protejareamonumentelor istorice.

Mai multe societãþi care rezervaserãbirouri în noul imobil au reziliat contracteledin cauza întârzierii predãrii acestora.

Pe fondul litigiului, printr-o hotãrâre din25 februarie 2009, Tribunalul Dolj a anulatautorizaþia de construire pe motiv cã trebuiaemisã de consiliul general, iar nu de primar.S-a constatat, de asemenea, cã lipsescavizul conform al Ministerului Culturii ºiCultelor ºi o expertizã tehnicã cu privire laimpactul noii construcþii asupra catedralei.Tribunalul a mai reþinut cã imobilul este

construit în zona de protecþie de carebeneficia catedrala conform legii monu-mentelor istorice.

Recursul reclamantei a fost admis printr-ohotãrâre a Curþii de Apel Ploieºti din 25 iunie2009, definitivã ºi irevocabilã, prin care afost respinsã acþiunea Arhiepiscopiei. S-areþinut cã, la acel moment, primarul eracompetent sã emitã autorizaþia de con-struire, cã documentaþia era completã, iarîn lipsa unui act al ministerului prin care sãse determine exact zona de protecþie,catedrala nu beneficia de o protecþie avecinãtãþilor.

La data de 21 octombrie 2010, mare partea lucrãrilor au fost finalizate ºi reclamanta arecepþionat imobilul.

Arhiepiscopia a introdus împotrivadeciziei din 25 iunie 2009 o cerere derevizuire, cale extraordinarã de atac,reiterând criticile aduse autorizaþiei deconstruire ºi invocând necunoaºterea dispo-ziþiilor de drept comunitar privind protecþiamonumentelor istorice.

Deºi reclamanta ºi Primarul MunicipiuluiBucureºti au invocat inadmisibilitatearevizuirii, deoarece criticile fãcuserã dejaobiectul judecãþii în faþa instanþei de fond,Curtea de Apel Suceava a admis cerereaprintr-o decizie din 3 noiembrie 2010,apreciind cã legea contenciosului adminis-trativ permite revizuirea hotãrârilorirevocabile contrare dreptului comunitar. S-areþinut cã interpretarea ºi aplicarea dreptuluiintern de cãtre Curtea de Apel Ploieºti eraucontrare dreptului comunitar, care esteprioritar, iar în rejudecarea recursuluireclamantei a decis respingerea canefondat, fiind menþinutã sentinþa instanþeide fond, care anulase autorizaþia deconstruire.

Contestaþia în anulare formulatã dereclamantã împotriva deciziei din 3 noiem-brie 2010 a fost respinsã ca neîntemeiatãprintr-o decizie din 11 iulie 2011 a Curþii deApel Suceava, apreciindu-se cã nu se potreexamina apãrãrile de fond care fãcuserãobiectul judecãþii anterioare.


La 2 septembrie 2011, Primarul Muni-cipiului Bucureºti a emis o dispoziþie princare notifica reclamanta sã înceapã, întermen de 10 zile, demersurile pentrudemolarea imobilului.

Cu privire la pretinsa încãlcare a art. 6din Convenþie ºi a art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie

a. În ceea ce priveºte capãtul de cerereprivind respingerea cererii de suspendareºi de anulare a deciziei de validare araportului de anchetã de cãtre Senat, Curteaa reamintit cã pentru a fi aplicabil art. 6 par.1 din Convenþie, în latura sa civilã, trebuiesã existe o „contestaþie” cu privire la un„drept” recunoscut în dreptul intern ºi sãexiste o legãturã directã, determinantã, întresoluþia procesului ºi dreptul în litigiu. Olegãturã indirectã sau repercusiunileîndepãrtate nu sunt suficiente pentru a faceincidente dispoziþiile art. 6 par. 1 (Micallefc. Maltei [MC], nr. 17056/06, par. 74).

În speþã, Curtea a constatat cã raportulcomisiei de anchetã a Senatului ºi deciziaacestuia din urmã de a transmite raportul,însoþit de recomandãri, Guvernului sauMinisterului Public nu conþineau mãsuriîmpotriva reclamantei sau a bunurilor sale,preferându-se aºteptarea finalizãriiprocedurilor judiciare.

Întrucât suspendarea ºi anularea acestoracte nu era determinantã pentru drepturilesau obligaþiile reclamantei cu caracter civil,procedura nu cade sub incidenþa protecþieiart. 6 din Convenþie, motiv pentru careaceastã parte a cererii a fost respinsã caincompatibilã ratione materiae cu dispoziþiileConvenþie, în sensul art. 35 par. 3 ºi 4.

b. Invocând aceleaºi dispoziþii ale Con-venþiei, reclamanta s-a plâns de revizuireahotãrârii din 25 iunie 2009, ce a condus laanularea autorizaþiei de construire, dar ºi derespingerea contestaþiei în anulare.

Curtea a amintit cã, potrivit condiþiilorprevãzute de art. 35 par. 1 din Convenþie,nu poate fi sesizatã decât dupã epuizareacãilor interne de atac ºi într-un termen de 6luni de la data deciziei interne definitive.Termenul de 6 luni curge de la decizia

definitivã pronunþatã în cadrul epuizãrii cãilorde atac interne, iar cursul sãu este întreruptla data primei comunicãri de cãtre reclamanta unei expuneri, chiar ºi sumare, a naturiipretinsei încãlcãri (Buscarini ºi alþii c. SanMarino [MC], nr. 24645/94, par. 23).

Totuºi, obligaþia decurgând din art. 35 selimiteazã la o utilizare normalã a cãilor deatac cu adevãrat efective, suficiente ºiaccesibile (Sejdovic c. Italiei [MC], nr.56581/00, par. 45). Ea nu impune utilizareaunei cereri de revizuire ori a recursurilorextraordinare ºi nu permite amânareamomentului de la care se calculeazãtermenul de 6 luni pe motiv cã astfel de cãide atac ar fi fost folosite (Sapeïan c.Armeniei, 13 ianuarie 2009, nr. 35738/03,par. 21).

În speþã, Curtea a constatat cã ultimadecizie internã definitivã pe fondul cauzeieste cea din 3 noiembrie 2010 a Curþii deApel Suceava, prin care s-a admis cerereade revizuire, iar plângerea reclamantei cuprivire la aceasta a fost introdusã la data de11 ianuarie 2012, când a fost trimis al doileaformular al plângerii. Curtea a considerat cão scrisoare din 17 februarie 2011 nu aîntrerupt curgerea termenului, deoarece nuconþinea nicio indicaþie privind naturaîncãlcãrii pretinse, reclamanta precizând eaînsãºi cã „aceastã hotãrâre va face obiectulunei cereri separate (...) dupã soluþionareacontestaþiei în anulare”.

În ceea ce priveºte respingerea con-testaþiei în anulare, la data de 11 iulie 2011,Curtea a reþinut cã dispoziþiile Convenþiei nugaranteazã dreptul de a obþine redeschi-derea unei proceduri încheiate. Prin urmare,a considerat cã aceastã hotãrâre nu poatefi avutã în vedere la calculul termenului de6 luni, deoarece este vorba despre o caleprocesualã extraordinarã, care nu înde-plineºte criteriile „accesibilitãþii” ºi „efica-citãþii” (a se vedea, mutatis mutandis,Anghel c. României, 4 octombrie 2007, nr.28183/03, par. 72)

Aceastã parte a plângerii a fost respinsãca tardiv formulatã, în aplicarea art. 35 par.1 ºi 4 din Convenþie.


Notã:Decizia pronunþatã în aceastã cauzã este

importantã, în mod evident, pentru conside-rentele ce privesc aplicabilitatea rationemateriae a dispoziþiilor art. 6 din ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului în materiacontenciosului administrativ178 sau cu privirela modalitatea de calcul a termenului pentrusesizarea Curþii Europene, dar aduce îndiscuþie ºi o problemã de fond asupra cãreiaCurtea nu a mai avut a se pronunþa dincauza motivelor de inadmisibilitate.

Prin Legea nr. 262/2007179 a fost introdusmotivul de revizuire prevãzut de art. 21 alin.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, în forma anterioarã abrogãriiintervenite prin Legea nr. 299/2011180:

„Constituie motiv de revizuire, care seadaugã la cele prevãzute de Codul deprocedurã civilã, pronunþarea hotãrârilorrãmase definitive ºi irevocabile prin încãl-carea principiului prioritãþii dreptuluicomunitar, reglementat de art. 148 alin. 2,coroborat cu art. 20 alin. 2 din ConstituþiaRomâniei, republicatã. Cererea de revizuirese introduce în termen de 15 zile de lacomunicare, care se face, prin derogare dela regula consacratã de art. 17 alin. 3, lacererea temeinic motivatã a pãrþii interesate,în termen de 15 zile de Ia pronunþare.Cererea de revizuire se soluþioneazã deurgenþã ºi cu precãdere, într-un termenmaxim de 60 de zile de la înregistrare”.

Fiind sesizatã cu o excepþie deneconstituþionalitate, Curtea Constituþionalãa României a statuat prin Decizia nr. 1609/2010181 cã art. 21 alin. 2 teza a doua dinLegea nr. 554/2004 este neconstituþional,

deoarece textul în cauzã are o redactaredefectuoasã, generatoare de confuzii ºiincertitudini. Astfel, s-a apreciat cãmomentul de la care curge termenul pentruformularea cererii, precum ºi expresia„temeinic motivatã” pot constitui adevãrateobstacole în calea exercitãrii efective adreptului de acces liber la justiþie.

Totuºi, prin aceeaºi decizie, CurteaConstituþionalã a reþinut cã, prin consacrareaîn cuprinsul Legii contenciosuluiadministrativ a dreptului de a cere revizuireaunei hotãrâri pronunþate cu nesocotireaprincipiului prioritãþii dreptului comunitar, s-aconferit eficacitate prevederilor art. 148 alin.2 din Constituþie care acordã prioritate deaplicare prevederilor tratatelor constitutiveale Uniunii Europene, precum ºi celorlaltereglementãri europene cu caracterobligatoriu, faþã de dispoziþiile contrare dinlegile interne.

Curtea Constituþionalã a mai observat cã,deºi redactarea acestui text nu este foarteexplicitã, fiind folositã o formulare deficitarãsub aspectul logicii juridice, judecãtorul ºipãrþile interesate dispun, totuºi, de reperelenecesare încadrãrii unei hotãrâri judecã-toreºti în categoria celor susceptibile de a fisupuse revizuirii în condiþiile textului de legecriticat. In aceste condiþii, s-a concluzionatcã nu se poate reþine încãlcarea dreptuluide acces liber la justiþie ºi la exercitareacãilor de atac prevãzute de lege, consacratde art. 129 din Constituþie.

Aspectele semnalate au ridicat un semnde întrebare în doctrinã182 cu privire larespectarea cerinþei de precizie a legii,definitã în jurisprudenþa Curþii Europene a

178 A se vedea referirile la cauzele König c. Germaniei, cererea nr. 6232/73, hotãrârea din 28 iunie 1978;Ferrazzini c. Italiei, cererea nr. 44759/98, hotãrârea din 12 iulie 2001; Rolf Gustafson c. Suediei, cererea nr.23196/94, hotãrârea din 1 iulie 1997; Frydlender c. Franþei, cererea nr. 30979/96, hotãrârea din 27 iunie 2000din articolul Ionuþ Militaru, Sorin Vasilescu, Mãsura ridicãrii vehiculelor staþionate neregulamentar. Competenþainstanþelor interne ºi analiza jurisprudenþei CEDO, Revista JurisClasor CEDO – Februarie 2012, http://www.hotararicedo.ro.

179 Legea nr. 262/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007180 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011.181 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din data de 27 ianuarie 2011.182 Gabriela Bogasiu, Legea contenciosului administrativ comentatã ºi adnotatã cu legislaþie, jurisprudenþã

ºi doctrinã, ed. Universul Juridic, 2008, p. 312 ºi urm.


Drepturilor Omului începând cu cauzaSunday Times c. Regatului Unit183, careimpune ca legea sã fie enunþatã cusuficientã precizie pentru a-i permitecetãþeanului sã-ºi adapteze conduita ºi sãpoatã sã prevadã, cu un grad de exactitaterezonabil, þinând seama de circumstanþelecauzei, consecinþele ce pot decurge dintr-unact determinat pe care îl comite.

În aceeaºi lucrare184 este citatã hotãrâreapronunþatã de Curtea de Justiþie a Comu-nitãþii Europene la data de 16 martie 2006în cauza Rosmarie Kapferer v. Schlank &Schick GmbH, C-234/2004 (procedurapronunþãrii unei hotãrâri preliminare), princare s-a statuat cã dreptul comunitar nuimpune unei jurisdicþii naþionale sã înlãtureaplicarea normelor interne de procedurãcare conferã autoritate de lucru judecat uneihotãrâri, chiar dacã astfel ar fi reparatã oîncãlcare a dreptului comunitar sãvârºitãprin hotãrârea în cauzã. În acest sens,Curtea de Justiþie a reþinut cã principiulautoritãþii de lucru judecat are o importanþãdeosebitã atât în ordinea de drept comunitar,cât ºi în cadrul ordinii juridice a fiecãrui statmembru, fiind o garanþie a stabilitãþii raportu-rilor juridice.

În hotãrârea din 30 septembrie 2003pronunþatã în cauza C-224/01 Köbler,CJCE a arãtat cã este necesar sã seconsidere cã recunoaºterea principiuluirãspunderii statului în urma unei hotãrâri aunei instanþe de ultim grad de jurisdicþie nuare în sine drept consecinþã punerea îndiscuþie a autoritãþii de lucru judecat a uneiastfel de hotãrâri. O procedurã care vizeazãangajarea rãspunderii statului nu are acelaºiscop ºi nu implicã în mod necesar aceleaºipãrþi ca procedura care a dus la hotãrâreacare a dobândit autoritatea de lucru judecat.În fapt, reclamantul într-o acþiune înrãspundere împotriva statului obþine, în cazde succes, obligarea acestuia la reparareaprejudiciului suferit, dar nu în mod necesar

punerea în discuþie a autoritãþii de lucrujudecat a hotãrârii judecãtoreºti care acauzat prejudiciul. În orice caz, principiulrãspunderii statului inerent ordinii juridicecomunitare prevede o astfel de reparaþie,dar nu ºi revizuirea hotãrârii judecãtoreºticare a cauzat prejudiciul.

Este de remarcat cã art. 21 alin. 2 dinLegea nr. 554/2004 a instituit un caz derevizuire a hotãrârii judecãtoreºti, iar nu uncaz de rãspundere a statului pentruîncãlcarea dreptului Uniunii Europene.

Acest motiv de revizuire a produs efecteîntre data intrãrii în vigoare a Legii nr. 262/2007 (02.08.2007) ºi data abrogãrii inter-venite prin Legea nr. 299/2011 (25.12.2011),iar declararea neconstituþionalitãþii salepriveºte doar chestiuni de previzibilitate aprocedurii. Este ºi motivul pentru careefectele deciziei Curþii Constituþionale auvizat - anterior abrogãrii cãii de atac -aplicarea dispoziþiilor art. 324 pct. 1 tezafinalã C.pr.civ. cu privire la termenul de olunã în care se poate formula cererea derevizuire, termen care curge de la data lacare revizuentul a luat cunoºtinþã pe oricecale de hotãrârea a cãrei revizuire sesolicitã.

Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dispoziþiile prezentei legi secompleteazã cu prevederile Codului deprocedurã civilã, în mãsura în care nu suntincompatibile cu specificul raporturilor deputere dintre autoritãþile publice, pe de oparte, ºi persoanele vãtãmate în drepturilesau interesele lor legitime, pe de altã parte.Compatibilitatea aplicãrii normelor deprocedurã civilã se stabileºte de instanþã,cu prilejul soluþionãrii cauzei.

În virtutea prevederilor art. 725 alin. 4C.pr.civ., hotãrârile pronunþate înainte deintrarea în vigoare a legii noi rãmân supusecãilor de atac ºi termenelor prevãzute delegea sub care au fost pronunþate.

183 Vincent Berger, Jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului, ed. a 5-a, Institutul Român pentruDrepturile Omului, 2005, p. 507-508.

184 Gabriela Bogasiu, op. cit., p. 320.


Prin urmare, în mãsura în care împotrivaunei hotãrâri pronunþate în perioada02.08.2007-24.12.2011 se formuleazã caleaextraordinarã de atac a revizuirii în temeiulart. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, textîn vigoare la data pronunþãrii hotãrârii185, sepune problema compatibilitãþii acestei cãi deatac cu principiul securitãþii raporturilorjuridice, prevãzut de art. 6 din ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului186.

Potrivit jurisprudenþei constante a CurþiiEuropene a Drepturilor Omului, dreptul laun proces echitabil în faþa unei instanþe,garantat de art. 6 par. 1 din Convenþie,trebuie sã se interpreteze în lumina pream-bulului Convenþiei, care enunþã supremaþiadreptului ca element al patrimoniului comunal statelor contractante (cauza Blidaru c.României).

Unul dintre elementele fundamentale alesupremaþiei dreptului este principiulsecuritãþii raporturilor juridice, care prevede,printre altele, ca soluþia datã de cãtreinstanþe în mod definitiv oricãrui litigiu sã numai fie pusã în discuþie (Brumãrescu c.României, par. 61). Conform acestui

principiu, niciuna dintre pãrþi nu este abilitatãsã solicite reexaminarea unei hotãrâridefinitive ºi executorii cu unicul scop de aobþine o reanalizare a cauzei ºi o nouãhotãrâre în privinþa sa. Reexaminarea nutrebuie sã devinã un apel deghizat, iarsimplul fapt cã pot exista douã puncte devedere asupra chestiunii respective nu esteun motiv suficient de a rejudeca o cauzã.Acestui principiu nu i se poate aducederogare decât dacã o impun motivesubstanþiale ºi imperioase (Riabykh c.Rusiei, par. 52).

Având în vedere premisele prezentatemai sus, respectiv inexistenþa în sistemuljuridic al Uniunii Europene a unei obligaþiide revizuire a hotãrârii judecãtoreºti care acauzat un prejudiciu prin încãlcarea dreptuluiUE, precum ºi condiþiile restrictive în careeste permisã reexaminarea unei hotãrâridefinitive ºi irevocabile187, apreciem cã, pelângã criteriile de admisibilitate de dreptcomun ale unei cereri de revizuire, trebuieavute în vedere – în fiecare caz în parte188 -ºi principiile dezvoltate în jurisprudenþa CurþiiEuropene a Drepturilor Omului.

185 Astfel de situaþii au apãrut în practica judiciarã în materia cererilor de restituire a taxelor de poluare, cuprivire la acþiunile soluþionate anterior pronunþãrii hotãrârilor CJUE în cauzele Tatu sau Nisipeanu. A se vedeaºi Dragoº Cãlin, Taxa de poluare. Efectele jurisprudenþei divergente - Decizia de inadmisibilitate în cauzelereunite Coriolan Gabriel Ioviþoni ºi alþii împotriva României, Revista JurisClasor CEDO – Mai 2012,www.hotararicedo.ro.

186 A se vedea o analizã complexã a dispoziþiilor Convenþiei Europene a Drepturilor Omului prin raportare lalegislaþia UE ºi la jurisprudenþa CJUE, în cauza Ullens de Schooten ºi Rezabek c. Belgiei, hotãrârea din 20septembrie 2011, cererile nr. 3989/07 ºi 38353/07.

187 A se vedea cauza Stanca Popescu c. României, hotãrârea din 7 iulie 2009, nr. 8727/03 în HotãrârileCEDO în cauzele împotriva României, vol. III, p. 1188; cauza Androne c. României, hotãrârea din 22 decembrie2004, nr. 54062, în Hotãrârile CEDO în cauzele împotriva României, vol. I, p. 167.

188 A se vedea Cauza Giuran c. României - Recursul în anulare ca remediu pentru erorile judiciare în materiepenalã, Revista JurisClasor CEDO – Martie 2012, www.hotararicedo.ro.


Taxa de poluare. Efectele jurisprudenþei divergente - Decizia deinadmisibilitate în cauzele reunite Coriolan Gabriel Ioviþoni ºi

alþii împotriva României


În conformitate cu jurisprudenþa constantã a CJUE, “interpretarea pe care Curtea de Justiþieo oferã unei normã de drept al Uniunii, în exercitarea competenþei pe care i-o conferã art.267 din TFUE, clarificã ºi defineºte semnificaþia ºi sfera de aplicare a acestei norme, astfelcum trebuie sã fi fost înþeleasã ºi aplicatã de la momentul punerii sale în aplicare”.

Cu toate acestea, anterior hotãrârii Tatu, jurisprudenþa instanþelor naþionale era neunitarãîn ce priveºte conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu principiul liberei circulaþii a mãrfurilor. Datfiind cã rãspunsul la aceastã problemã de drept nu era clar, intervenþia CJUE era necesarã.

CEDO reaminteºte cã, exceptând cazurile arbitrare, nu poate cunoaºte erorile de fapt ºide drept comise de cãtre instanþele interne, cãrora le revine sarcina sã interpreteze ºi sãaplice dreptul intern. Nimic nu îi permite Curþii sã concluzioneze cã deciziile pronunþate înspeþã de instanþele române ºi criticate de reclamanþi erau în mod vãdit inechitabile sauarbitrare.

Dreptul invocat de reclamanþi neavând o bazã suficientã în dreptul intern, caracterizatãprintr-o jurisprudenþã bine stabilitã a instanþelor judecãtoreºti, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþionalla Convenþie nu este incident în cauzã, iar plângerea este incompatibilã ratione materiae cuprevederile Convenþiei, în sensul articolului 35 par. 3.

În ce priveºte pretinsa discriminare, Curtea a reamintit faptul cã art. 14 din Convenþie nuare o existenþã autonomã ºi nu poate fi invocat decât prin raportare la alte dispoziþii aleConvenþiei sau Protocoalelor sale adiþionale. Având în vedere cã reclamanþii nu pot ficonsideraþi titulari ai unui „drept de proprietate” sau ”ai unei creanþe având o bazã suficientãîn dreptul intern pentru a fi exigibilã”, Curtea a constatat cã art. 14 din Convenþie ºi art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie combinate nu sunt incidente.

Art. 6 din Convenþie nu este aplicabil cu privire la litigiile fiscale ce au ca obiect impunerifãrã caracter represiv, aceastã ultimã parte a plângerii formulatã de reclamanþi fiind, deasemenea, inadmisibilã ratione materiae cu prevederile Convenþiei, în sensul articolului 35par. 3.


Potrivit deciziei de inadmisibilitate din 3aprilie 2012 din cauzele reunite CoriolanGabriel Ioviþoni ºi alþii împotriva României(cererile nr. 57583/10, 1245/11 ºi 4189/11189), reclamanþii, dorind sã înmatriculezeîn România automobile pe care lecumpãraserã din statele membre ale UniuniiEuropene, au fost obligaþi sã achite o taxã

189 Coriolan Gabriel Ioviþoni ºi Paraschiva Anghel sunt doi cetãþeni români, cu domiciliul în Lugoj, respectivArad. S.C. Holtzver S.R.L. este o persoanã juridicã cu sediul în Baia Mare.


de poluare într-un cuantum cuprins între 400ºi 2000 euro, în temeiul O.U.G. nr. 50/2008pentru instituirea taxei pe poluare pentruautovehicule190. Dupã ce au plãtit taxele, învederea înmatriculãrii autoturismelor,reclamanþii au formulat cereri de restituire asumelor la instanþele interne, considerândtaxa drept contrarie dreptului UniuniiEuropene. Instanþele interne au respinsacþiunile reclamanþilor, fie pentru cã nufusese urmatã procedura prealabilã, fiedeoarece s-a considerat cã dreptul internnu este contrar dreptului Uniunii Europene.

Invocând art. 6 ºi art. 14 din Convenþie,respectiv art. 1 din Protocolul nr. 1 Adiþionalla Convenþie, reclamanþii s-au plâns înprincipal, de faptul cã taxa de poluare pecare au fost obligaþi s-o plãteascã estediscriminatorie ºi incompatibilã cu dreptulUniunii Europene, fiind impusã numai pentruînmatricularea pentru prima datã înRomânia a autoturismelor de ocaziecumpãrate din alte state membre ale UniuniiEuropene, în vreme ce autoturismelesimilare cumpãrate din România erauexceptate. Unul dintre reclamanþi a invocatdispoziþiile art. 6 din Convenþie ºi pentrufaptul cã i s-a respins, de Curtea de ApelTimiºoara, cererea de trimitere a uneiîntrebãri preliminare cãtre Curtea de Justiþiea Uniunii Europene.

Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie, invocat separat,precum ºi combinat cu art. 14 dinConvenþie

Potrivit jurisprudenþei Curþii, o creanþãîmpotriva statului, ca urmare a plãþiinejustificate a unui impozit sau a unei taxereprezintã o valoare patrimonialã ºi poate fi

consideratã drept un ”bun”, în baza primeiteze a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie (S.A. Dangeville c. Franþei, nr.36677/97, par. 48, Cabinet Diot ºi S.A.Gras Savoye c. Franþei, nr. 49217/99 ºi49218/99, par. 26, ºi « Bulves » AD c.Bulgariei, nr. 3991/03, par. 60). În special,atunci când un astfel de impozit se percepecu încãlcarea dreptului Uniunii Europene, oproblemã în ceea ce priveºte art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie sepoate ivi (S.A. Dangeville c. Franþei, nr.36677/97, par. 49-62, ºi GET-SlachthuisVerbist c. Belgiei (dec.)., nr. 60559/00). Încauza S.A. Dangeville c. Franþei, Curtea astatuat cã ingerinþa a fost determinatã delipsa unor mãsuri legislative pentru a asiguraconformitatea legislaþiei naþionale culegislaþia comunitarã, combinatã cu refuzulnejustificat al instanþelor de a trageconsecinþele unei norme de drept comunitarclarã, precisã ºi direct aplicabilã, care scuteade la plata TVA activitãþi comerciale precumcele desfãºurate de societatea reclamantã(S.A. Dangeville c. Franþei, par. 47, 56 ºi57).

În cauzã, revine Curþii sã analizeze dacãreclamanþii aveau, la data sesizãrii instanþelenaþionale, o “creanþã având o bazãsuficientã în dreptul intern pentru a fiexigibilã” în temeiul art. 1 din Protocolul nr.1 adiþional la Convenþie, în ce priveºte taxade poluare plãtitã în baza O.U.G. nr. 50/2008, referitor la care Curtea de Justiþie aUniunii Europene a decis în cauza Tatu, prinhotãrârea din 7 aprilie 2011, cã încalcãdreptul Uniunii Europene. Instanþelenaþionale, care au pronunþat hotãrârijudecãtoreºti definitive ºi irevocabile la 21

190 Publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Ulterior, actul normativ a fost modificatºi completat prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 208/2008 din 4 decembrie 2008 pentru stabilirea unormãsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825din 8 decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 218/2008 din 10 decembrie 2008 privind modificareaOrdonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatãîn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã a Guvernuluinr. 7/2009 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentruinstituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din19 februarie 2009 ºi Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 117/2009 din 29 decembrie 2009 pentru aplicareaunor mãsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.926 din 30 decembrie 2009.


ianuarie, 6 iunie ºi 27 aprilie 2010, înaintesoluþia din cauza Tatu, au rãspuns negativacestei chestiuni.

Curtea a stabilit cã dispoziþia din dreptuluiUniunii Europene aplicabilã este art. 110 dinTratatul privind Funcþionarea UniuniiEuropene, al cãrei scop este asigurarealiberei circulaþii a mãrfurilor între statelemembre în condiþii normale de concurenþã,prin eliminarea tuturor formelor de protecþiecare ar putea rezulta din aplicareaimpozitelor interne discriminatorii în raportde produsele provenite din alte statemembre (a se vedea hotãrârea CJUE din 7aprilie 2011, cauza Tatu, C-202/09). Curteaa observat cã aceastã prevedere constituieo regulã generalã, ºi anume aplicareaprincipiului de liberã circulaþie a mãrfurilor.În speþã, este vorba de o normã cu caractermai general privind aplicarea principiuluiliberei circulaþii a mãrfurilor decât în cauzaS.A. Dangeville c. Franþei. Cu alte cuvinte,în timp ce în cauza S.A. Dangeville eravorba despre o normã de drept comunitarcare a stabilit o scutire de la plata TVApentru un anumit tip de activitãþi comerciale,în aceastã speþã este vorba despreaplicarea principiului liberei circulaþii amãrfurilor.

Este adevãrat cã, în conformitate cujurisprudenþa constantã a CJUE, “interpre-tarea pe care Curtea de Justiþie o oferã uneinormã de drept al Uniunii, în exercitareacompetenþei pe care i-o conferã art. 267 dinTFUE, clarificã ºi defineºte semnificaþia ºisfera de aplicare a acestei norme, astfel cumtrebuie sã fi fost înþeleasã ºi aplicatã de lamomentul punerii sale în aplicare”(hotãrârea Curþii de Justiþie a UniuniiEuropene din 7 iulie 2011, cauza Nisipeanu,C-263/10).

Cu toate acestea, anterior hotãrârii Tatu,jurisprudenþa instanþelor naþionale eraneunitarã în ce priveºte conformitateaO.U.G. nr. 50/2008 cu principiul libereicirculaþii a mãrfurilor. Dat fiind cã rãspunsulla aceastã problemã de drept nu era clar,intervenþia Curþii de Justiþie a UniuniiEuropene era necesarã.

Prin urmare, în circumstanþele dinprezenta cauzã, Curtea poate accepta cudificultate faptul cã înainte de 7 aprilie 2011,data la care CJUE s-a pronunþat cu privirela incompatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cudreptul Uniunii Europene, ”dreptul decreanþã al reclamanþilor îºi avea origineaîntr-o normã de drept al Uniunii Europeneclarã, precisã ºi direct aplicabilã” (acontrario, S.A. Dangeville, par. 47). Curteareaminteºte, în acest sens, cã exceptândcazurile arbitrare, nu poate cunoaºte erorilede fapt ºi de drept comise de cãtre instanþeleinterne, cãrora le revine sarcina sãinterpreteze ºi sã aplice dreptul intern(Kopecký c. Slovaciei, [MC], nr. 44912/98,par. 56, ºi Agro-B, Spol. S R.O. c.Republicii Cehe (dec.), nr. 740/05). Nimicnu îi permite Curþii sã concluzioneze cãdeciziile pronunþate în speþã de instanþeleromâne ºi criticate de reclamanþi erau înmod vãdit inechitabile sau arbitrare.

Ca atare, art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie nu este incident încauzã, iar plângerea este incompatibilãratione materiae cu prevederile Convenþiei,în sensul articolului 35 par. 3, urmând a firespinsã, în baza art. 35 par. 4 dinConvenþie.

În ce priveºte alegaþiile referitoare ladiscriminare, Curtea a reamintit faptul cã art.14 din Convenþie nu are o existenþãautonomã ºi nu poate fi invocat decât prinraportare la alte dispoziþii ale Convenþiei sauProtocoalelor sale adiþionale. Prin urmare,acest articol devine inaplicabil când faptelelitigiului nu întrunesc celelalte condiþii aleConvenþiei.

Având în vedere cã reclamanþii nu pot ficonsideraþi titulari ai unui drept deproprietate” sau ”ai unei creanþe având obazã suficientã în dreptul intern pentru a fiexigibilã”, Curtea a constatat cã art. 14 dinConvenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie combinate nu suntincidente (Epstein ºi alþii c. Belgiei (dec.),nr.9717/05).


Asupra art. 6 din ConvenþieCurtea a reamintit cã art. 6 din Convenþie

nu este aplicabil cu privire la litigiile fiscalece au ca obiect impuneri fãrã caracterrepresiv. Aceastã ultimã parte a plângeriiformulatã de reclamanþi este, de asemenea,inadmisibilã (Emesa Sugar N.V. c. Olandei(dec.), no 62023/00 ºi Jussila c. Finlandei[MC], nr. 73053/01, par. 38-39).

Ca atare, art. 6 din Convenþie nu esteincident în cauzã, iar plângerea esteincompatibilã ratione materiae cuprevederile Convenþiei, în sensul articolului35 par. 3, urmând a fi respinsã, în baza art.35 par. 4 din Convenþie.

Notã:1. Soluþiile succesive ale CJUEDin punct de vedere deja istoric, vechea

taxã specialã de primã înmatriculare adeterminat numeroase aprecieri critice, atâtdin partea Comisiei Europene, a doctrinarilorºi practicienilor dreptului, cât mai ales aconsumatorilor, încã de la momentulintroducerii sale ca taxã fiscalã, prin Legeanr. 343/2006 pentru modificarea ºicompletarea Legii nr. 571/2003 privindCodul fiscal191.

Aprecierile critice au vizat atât incompa-tibilitatea acestei taxe cu dispoziþiile art. 90din Tratatul CE192 cât ºi nelegalitateaîncasãrii ei, faþã de faptul cã nu exista unact administrativ fiscal prin care sã fieindividualizatã193. Pentru a aprecia asupraincidenþei acestui text în privinþa taxeispeciale de înmatriculare, astfel cum a fostaceasta reglementatã în legislaþia naþionalã,cvasiunanim, instanþele judecãtoreºti dinRomânia au analizat jurisprudenþa Curþii încauze privind reglementãri similare ale altorstate membre (C-345/93 Nunes Tadeu,C-393/98 Gomes Valente, C-101/00Tulliasiamies ºi Antti Siilin, C-313/05Brzezinski ºi C-290/05 ºi C-333/05 ÁkosNádasdi ºi Németh Ilona) ºi au pronunþatsoluþii de obligare a Statului Român, prinautoritãþile sale, la plata unor despãgubiriconsistente.

În acest context, s-a adoptat Ordonanþade urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentruinstituirea taxei pe poluare pentru auto-vehicule194, invocându-se scopul asigurãriiprotecþiei mediului prin realizarea unorprograme ºi proiecte pentru îmbunãtãþireacalitãþii aerului ºi pentru încadrarea învalorile limitã prevãzute de legislaþiacomunitarã în acest domeniu, þinând cont

191 Legea nr.343/2006 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006192 Lucian Gherman, Taxa auto – între taxa de primã înmatriculare ºi taxa de poluare – soluþii jurisprudenþiale,

material prezentat în cadrul colocviului “Taxa auto din perspectiva dreptului comunitar”, organizat de Centrul deStudii de Drept European al Institutului de Cercetãri Juridice din cadrul Academiei Române la Bucureºti, 20martie 2009; Cosmin Flavius Costaº, comentariu la Hotãrârea CJCE din 05.12.2006 asupra acþiunilor preliminareformulate de Hajdu-Bihar Megyei Birosag ºi Bacs Kiskun Megyei Birosag în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdiºi C-333/2005 Nemeth, în Sergiu Deleanu, Gyula Fabian, Cosmin Flavius Costaº ºi Bogdan Ioniþã, Curtea deJustiþie Europeanã, Hotãrâri comentate, Editura Wolters Kluvers, Bucureºti 2007 pag.485-488. A se vedea ºiD.C. Ungur, Taxa specialã plãtitã la prima înmatriculare a autoturismelor în România ºi incompatibilitatea acesteiacu dreptul comunitar, în Revista românã de drept comunitar nr. 2/2007, p. 52-53.

193 A se vedea Viorel Papu, Mijloace juridice de recuperare a taxei de primã înmatriculare, http://www.juridice.ro.

194 Publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Ulterior, actul normativ a fost modificatºi completat prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pepoluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008,Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 208/2008 din 4 decembrie 2008 pentru stabilirea unor mãsuri privindtaxa pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie2008, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 218/2008 din 10 decembrie 2008 privind modificarea Ordonanþeide urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatã în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 7/2009 din18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxeipe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 19 februarie2009 ºi Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 117/2009 din 29 decembrie 2009 pentru aplicarea unor mãsuriprivind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 30decembrie 2009.


de necesitatea adoptãrii de mãsuri pentru aasigura respectarea normelor de dreptcomunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenþeiCJCE. În Nota de fundamentare se maiarãta cã Guvernul României a luat deciziade reconsiderare a taxei pe poluarea auto,iar Comisia Europeanã nu a contestatniciodatã instituirea taxei ca atare, ci asolicitat reaºezarea modalitãþii de calcul însensul armonizãrii legislaþiei româneºti cucea europeanã, invocând necesitatearespectãrii prevederilor art.90 din Tratat (art.110 TFUE), potrivit cãrora nici un statmembru nu trebuie sã supunã în mod directsau indirect produsele din alte state membreunor impozite interne de orice natura ar fiacestea, superioare celor care se aplica înmod direct sau indirect produselor naþionalesimilare.

1.1. Cauza Tatu (C-402/09)Prin încheierea din 18 iunie 2009,

Tribunalul Sibiu, Secþia comercialã ºi decontencios administrativ, a sesizat Curteade Justiþie a Uniunii Europene cu o întrebarepreliminarã referitoare la compatibilitateataxei de poluare instituitã prin O.U.G. nr. 50/2008, cu modificãrile ulterioare, cu art. 90din Tratatul privind instituirea ComunitãþiiEuropene, articol ce reglementeazã inter-zicerea impunerii, asupra produselor din altestate membre, a unor taxe superioare celorcare se aplica produselor naþionale.

Tribunalul Sibiu solicita Curþii sã rãspundãla urmãtoarea întrebare: “Contravin dispo-ziþiile O.U.G. nr. 50/2008 cu modificãrileulterioare dispoziþiilor art. 90 din Tratatul CE,se instituie într-adevãr o mãsurã cu adevãratdiscriminatorie?”

Litigiul principal privea o cerere derestituire a taxei de poluare achitatã în lunaiulie 2008, în temeiul O.U.G. nr.50/2008.Prin acþiunea formulatã, reclamantul

pretindea cã taxa de poluare este în realitateo altã formã a taxei de primã înmatriculare,reglementatã anterior de Codul fiscal ºi carea fost deja consideratã de instanþelenaþionale ca fiind contrarã dreptului UniuniiEuropene. De asemenea, reclamantulsusþinea cã taxa de poluare contravine art.25, art. 28 ºi art. 90 din Tratatul CE.

În motivarea întrebãrii preliminare, searãta cã, analizând dispoziþiile O.U.G. nr.50/2008, cu modificãrile ulterioare, reiese cãpentru un autoturism produs în România sauîn alte state membre ale Uniunii Europenenu se percepe, la o nouã înmatriculare, taxade poluare, dacã a fost anterior înmatriculattot în România. Dar se percepe aceastã taxãde poluare la autoturismul produs în þarã sauîn alt stat membru al Uniunii Europene, dacãeste înmatriculat pentru prima datã înRomânia. Reglementatã în acest mod, taxade poluare diminueazã sau este destinatãsã diminueze introducerea în România aunor autoturisme second-hand dejaînmatriculate într-un alt stat membru:cumpãrãtorii sunt orientaþi din punct devedere fiscal sã achiziþioneze autovehiculesecond-hand deja înmatriculate în România.

Iar ca urmare a adoptãrii O.U.G. nr.218/2008, intenþia legiuitorului de a influenþaalegerea consumatorilor a devenit maievidentã: a fost înlãturatã taxa de poluarepentru autoturismele noi, Euro 4, capacitatecilindricã mai micã de 2000 cm3 (or, este denotorietate ca în România sunt produseautoturisme cu aceste caracteristici) care seînmatriculeazã pentru prima datã înRomânia în perioada 15.12.2008-31.12.2009, astfel încât consumatorii suntdirecþionaþi fie spre un autoturism nou, fiespre un autoturism second-hand dejaînmatriculat în România195. Se protejeazãastfel producþia internã, aspect ce reieseexplicit din preambulul O.U.G. nr. 208/2008

195 Instanþa a preluat efectiv concluziile lui Cosmin Flavius Costaº, Incompatibilitatea succesivã areglementãrilor privind taxa auto cu dreptul comunitar, material prezentat în cadrul colocviului “Taxa auto dinperspectiva dreptului comunitar”, organizat de Centrul de Studii de Drept European al Institutului de CercetãriJuridice din cadrul Academiei Române la Bucureºti, 20 martie 2009.196 A se vedea http://curia.europa.eu/en/content/juris/c2_ juris.htm.


ºi O.U.G. nr. 218/2008, potrivit cãruia”Guvernul României se preocupã de luareamãsurilor care sã asigure pãstrarea locurilorde muncã în economia româneascã, iar laun loc de muncã în industria constructoaresunt patru locuri de muncã în industriafurnizoare”.

Tribunalul Sibiu s-a pronunþat cu referirela acte normative care nu erau în vigoare ladata plãþii taxei de poluare, din luna iulie2008, în vederea înmatriculãrii autoturis-mului pentru prima datã în România,respectiv O.U.G.nr.208/2008 ºi O.U.G. nr.218/2008. În fapt, motivarea trebuia sã aibãîn vedere prima formã a O.U.G. nr. 50/2008,în baza cãreia s-a perceput taxa de poluareîn cazul reclamantului.

Hotãrârea Curþii (Camera întâi) pronun-þatã la 7 aprilie 2011 revoluþioneazã practicjurisprudenþa anterioarã.

Curtea reþine, prin prisma criteriuluidiscriminãrii indirecte, faptul cã este cert cã,din punct de vedere formal, regimul deimpozitare instituit prin O.U.G. nr. 50/2008nu face vreo deosebire nici între auto-vehicule în funcþie de provenienþa lor, niciîntre proprietarii acestor vehicule, în funcþiede cetãþenia sau naþionalitatea lor. Astfel,taxa în cauzã este datoratã independent decetãþenia sau naþionalitatea proprietaruluivehiculului menþionat, de statul membru încare acest vehicul a fost produs ºi deîmprejurarea dacã este vorba despre unvehicul cumpãrat pe piaþa naþionalã sauimportat. Cu toate acestea, chiar dacã nusunt întrunite condiþiile unei discriminãridirecte, un impozit intern poate fi indirectdiscriminatoriu din cauza efectelor sale(Hotãrârea Nádasdi ºi Németh, punctul47). Pentru a verifica dacã o taxã precumcea în cauzã în acþiunea principalã creeazão discriminare indirectã între autovehiculelede ocazie importate ºi autovehiculele deocazie similare prezente deja pe teritoriulnaþional, este necesar, având în vedereîntrebãrile instanþei naþionale ºi observaþiileprezentate în faþa Curþii, sã se examinezemai întâi dacã aceastã taxã este neutrã faþãde concurenþa dintre vehiculele de ocazie

importate ºi vehiculele de ocazie similarecare au fost înmatriculate anterior peteritoriul naþional ºi au fost supuse, cu ocaziaacelei înmatriculãri, taxei prevãzute deO.U.G. nr. 50/2008. În continuare, va finecesar sã se examineze neutralitateaaceleiaºi taxe între vehiculele de ocazieimportate ºi vehiculele de ocazie similarecare au fost înmatriculate pe teritoriulnaþional anterior intrãrii în vigoare a O.U.G.nr. 50/2008.

Legat de neutralitatea taxei în privinþavehiculelor de ocazie importate ºi avehiculelor de ocazie similare înmatriculateanterior pe teritoriul naþional ºi supuse, cuocazia acelei înmatriculãri, aceleiaºi taxe,potrivit unei jurisprudenþe constante, existão încãlcare a articolului 110 TFUE atuncicând valoarea taxei aplicate unui vehicul deocazie importat depãºeºte valoarearezidualã a taxei încorporate în valoareavehiculelor de ocazie similare deja înma-triculate pe teritoriul naþional. În aceastãprivinþã, Curtea a precizat cã, din momentulachitãrii unei taxe de înmatriculare întrun statmembru, valoarea acestei taxe seîncorporeazã în valoarea vehiculului. Astfel,atunci când un vehicul înmatriculat în statulmembru în cauzã este, ulterior, vândut cavehicul de ocazie în acelaºi stat membru,valoarea sa de piaþã, care include valoarearezidualã a taxei de înmatriculare, va fi egalãcu un procentaj, determinat de depreciereaacestui vehicul, din valoarea sa iniþialã(Hotãrârea Nádasdi ºi Németh, citatãanterior, punctul 54). Prin urmare, pentru agaranta neutralitatea taxei, valoareavehiculului de ocazie importat reþinutã cabazã de impozitare trebuie sã reflectevaloarea unui vehicul similar dejaînmatriculat pe teritoriul naþional (HotãrâreaWeigel, citatã anterior, punctul 71, ºiHotãrârea din 20 septembrie 2007, Comisia/Grecia, C74/06, Rep., p. I7585, punctul 28).

Pentru a obþine acest rezultat, depre-cierea realã a vehiculelor de ocazieimportate trebuie luatã în considerare lacalcularea valorii taxei. Aceastã luare înconsiderare nu trebuie în mod necesar sã


dea naºtere la o evaluare sau la o expertizãa fiecãrui vehicul. Astfel, evitând dificultãþileinerente unui astfel de sistem, un statmembru poate stabili, prin intermediul unorbareme forfetare determinate de un act cuputere de lege sau de un act administrativºi calculate pe baza unor criterii precumvechimea, rulajul, starea generalã, modul depropulsie, marca sau modelul vehiculului, ovaloare a vehiculelor de ocazie care, caregulã generalã, ar fi foarte apropiatã devaloarea lor realã (Hotãrârile citate anteriorGomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul73, ºi Comisia/Grecia, punctul 29). Acestecriterii obiective care servesc la evaluareadeprecierii autovehiculelor nu au fost enu-merate de Curte întro manierã imperativã(Hotãrârea Comisia/Grecia, citatã anterior,punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuieîn mod necesar sã fie aplicate cumulativ.Cu toate acestea, aplicarea unui baremîntemeiat pe un singur criteriu de depreciere,precum vechimea autovehiculului, nugaranteazã cã baremul reflectã deprecierearealã a acestor vehicule (a se vedea în acestsens Hotãrârile citate anterior GomesValente, punctele 28 ºi 29, precum ºiComisia/Grecia, punctele 38-42). În special,în lipsa luãrii în considerare a rulajului,baremul reþinut de legislaþia în cauzã nuconduce, ca regulã generalã, la o aproxi-mare rezonabilã a valorii reale a vehiculelorde ocazie importate (Hotãrârea Comisia/Grecia, citatã anterior, punctul 43).

În acþiunea principalã, din dosarulprezentat Curþii reiese fãrã echivoc cãvaloarea taxei este stabilitã, pe de o parte,în funcþie de parametri care reflectã întroanumitã mãsurã poluarea cauzatã devehicul, precum capacitatea cilindricã aacestuia ºi norma Euro cãreia îi corespunde,ºi, pe de altã parte, þinând seama dedeprecierea vehiculului menþionat. Aceastãdepreciere, care conduce la reducereavalorii obþinute pe baza parametrilor demediu, este determinatã nu numai în funcþiede vechimea vehiculului [elementul E înformulele prevãzute la articolul 6 alineatul(1) din O.U.G. nr. 50/2008], ci ºi, astfel cum

rezultã din articolul 6 alineatul (3) din O.U.G.nr. 50/2008 ºi din articolele 4 ºi 5 dinnormele metodologice, de rulajul mediuanual real al acestuia din urmã, cu condiþiaca o declaraþie care sã ateste acest rulaj sãfi fost depusã de contribuabil. Pe de altãparte, în cazul în care apreciazã cãvechimea ºi rulajul mediu anual real nureflectã, în mod corect ºi suficient, depre-cierea realã a vehiculului, contribuabilulpoate, în temeiul articolului 10 din O.U.G.nr. 50/2008, sã cearã ca aceasta sã fiedeterminatã printro expertizã ale cãreicosturi, suportate de contribuabil, nu potdepãºi costul operaþiunilor aferenteexpertizei.

Prin introducerea, în calculul taxei, avechimii vehiculului ºi a rulajului mediu anualreal al acestuia ºi prin adãugarea, la apli-carea acestor criterii, a luãrii în considerarefacultative, cu costuri neexcesive, a stãriiacestui vehicul ºi a dotãrilor sale prinintermediul unei expertize obþinute dinpartea autoritãþilor competente în materie deînregistrare a autovehiculelor, o regle-mentare precum cea în cauzã în acþiuneaprincipalã garanteazã cã valoarea taxei esteredusã în funcþie de o aproximare rezonabilãa valorii reale a vehiculului.

Aceastã concluzie este confirmatã deîmprejurarea cã, în baremele forfetare carefigureazã în anexa nr. 4 la O.U.G. nr. 50/2008, sa þinut seama în mod corespunzãtorde faptul cã diminuarea anualã a valoriiautovehiculelor este în general mai mare de5 % ºi cã aceastã depreciere nu este linearã,în special în primii ani, în care se dovedeºtemult mai pronunþatã decât ulterior (a sevedea Hotãrârea Comisia/Grecia, citatãanterior, punctul 43 ºi jurisprudenþa citatã).

Curtea reþine cã guvernul român aapreciat în mod întemeiat cã criteriile dedepreciere referitoare la starea vehicululuiºi a dotãrilor sale nu pot fi aplicate corespun-zãtor decât prin recurgerea la o verificareindividualã a acestui vehicul de cãtre unexpert ºi cã, pentru ca expertizele sã nu aibãloc prea frecvent ºi sã nu îngreuneze astfel,atât din punct de vedere administrativ, cât


ºi financiar, sistemul instituit, contribuabiluluii se cere sã suporte costurile expertizei.

Din consideraþiile de mai sus rezultã cãun sistem precum cel instituit prin O.U.G.nr. 50/2008, care ia în considerare, lacalcularea taxei de înmatriculare, depre-cierea autovehiculului prin utilizarea unorbareme forfetare, detaliate ºi fundamentatedin punct de vedere statistic, bazate peelementele referitoare la vechimea ºi larulajul mediu anual real ale acestui vehicul,la care se poate adãuga, la cerereacontribuabilului ºi pe cheltuiala acestuia,realizarea unei expertize cu privire la stareageneralã a vehiculului menþionat ºi adotãrilor sale, asigurã cã aceastã taxã,atunci când este aplicatã vehiculelor deocazie importate, nu depãºeºte valoarearezidualã a taxei menþionate încorporatã învaloarea vehiculelor de ocazie similare careau fost înmatriculate anterior pe teritoriulnaþional ºi au fost supuse, cu ocazia aceleiînmatriculãri, taxei prevãzute de O.U.G.nr. 50/2008.

Referitor la neutralitatea taxei în privinþavehiculelor de ocazie importate ºi avehiculelor de ocazie similare înmatriculatepe teritoriul naþional anterior instituirii taxeimenþionate, Curtea constatã cã domnul Tatusubliniazã cã punerea în circulaþie înRomânia a unui vehicul de ocazie cumpãratîntrun alt stat membru implicã plata taxei pepoluare, ºi anume, în ceea ce îl priveºte, otaxã în valoare de 7 595 de lei pentru unvehicul cu o capacitate cilindricã de 2 155cm3, care respectã norma Euro 2 ºi a fostconstruit în 1997, în timp ce cumpãrarea,pe piaþa româneascã a vehiculelor deocazie, a unui vehicul înmatriculat înRomânia anterior intrãrii în vigoare a O.U.G.nr. 50/2008 ºi având exact aceeaºi vechimeºi aceleaºi caracteristici tehnice ca ºivehiculul importat menþionat va fi, înprincipiu, mult mai interesantã din punct devedere financiar, întrucât nicio taxã cu ovaloare analogã celei impuse prin O.U.G.nr. 50/2008 nu este datoratã sau încorporatãîn valoarea acestui vehicul cumpãrat pepiaþa româneascã.

La rândul sãu, guvernul român susþinecã articolul 110 TFUE nu aduce atingereautonomiei fiscale a statelor membre ºi cãatractivitatea pieþei româneºti a vehiculelorde ocazie în raport cu piaþa vehiculelor deocazie importate, evidenþiatã de domnulTatu, se datoreazã împrejurãrii cã O.U.G.nr. 50/2008 nu se aplicã vehiculelor care aufost înmatriculate în România anterior intrãriiîn vigoare a acestei ordonanþe. Acest guverninvocã, în aceastã privinþã, punctul 49 dinHotãrârea Nádasdi ºi Németh, citatãanterior, în care Curtea ar fi declarat înesenþã cã articolul 110 TFUE nu poate fiinvocat în mod util pentru a stabili un efectdiscriminatoriu al unei taxe pentru simplulmotiv cã aceasta se aplicã unor vehiculeînmatriculate dupã intrarea în vigoare a legiiprivind aceastã taxã, iar nu ºi celor înma-triculate anterior acestei intrãri în vigoare.

În aceastã privinþã, trebuie amintit maiîntâi, astfel cum Curtea a arãtat la punctul49 din Hotãrârea Nádasdi ºi Németh, citatãanterior, cã articolul 110 TFUE nu urmãreºtesã împiedice un stat membru sã introducãimpozite noi sau sã modifice cota ori bazaimpozabilã a impozitelor existente.

În plus ºi cu siguranþã, atunci când unstat membru introduce o nouã lege fiscalã,acesta stabileºte aplicarea legii respectiveîncepând de la o anumitã datã. Prin urmare,taxa aplicatã dupã intrarea în vigoare aacestei legi poate fi diferitã de taxa fiscalãîn vigoare anterior. Astfel cum a constatatCurtea la punctul 49 din Hotãrârea Nádasdiºi Németh menþionatã, pe care guvernulromân a invocato, împrejurarea respectivãnu poate, prin ea însãºi, sã fie consideratãca având un efect discriminatoriu întresituaþiile constituite anterior ºi cele care suntposterioare intrãrii în vigoare a noii norme.

În schimb, din Hotãrârea Nádasdi ºiNémeth menþionatã nu rezultã în niciun felcã competenþa statelor în stabilirea regimuluiunor noi taxe este nelimitatã. Dimpotrivã,potrivit unei jurisprudenþe constante,interdicþia prevãzutã la articolul 110 TFUEtrebuie sã se aplice de fiecare datã când unimpozit fiscal este de naturã sã descurajeze


importul de bunuri provenind din alte statemembre favorizând produsele naþionale (ase vedea în acest sens Hotãrârea din 3martie 1988, Bergandi, 252/86, Rec.,p. 1343, punctul 25, Hotãrârea din 7 decem-brie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C45/94,Rec., p. I4385, punctul 29, precum ºiHotãrârea din 8 noiembrie 2007,Stadtgemeinde Frohnleiten ºi Gemeinde-betriebe Frohnleiten, C221/06, Rep., p.I9643, punctul 40).

Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit desensul ºi de obiectivul sãu dacã statelormembre lear fi permis sã instituie noi taxecare au ca obiect sau ca efect descurajareavânzãrii de produse importate în favoareavânzãrii de produse similare disponibile pepiaþa naþionalã ºi introduse pe aceastã piaþãînainte de intrarea în vigoare a taxelormenþionate. O astfel de situaþie ar permitestatelor membre sã eludeze, prin instituireaunor impozite interne al cãror regim estestabilit astfel încât sã aibã efectul descrismai sus, interdicþiile prevãzute la articolele28 TFUE, 30 TFUE ºi 34 TFUE.

În ceea ce priveºte taxele aplicateautovehiculelor, din lipsa unei armonizãri înmaterie rezultã cã fiecare stat membru poatesã stabileascã regimul acestor mãsuri fiscalepotrivit propriilor aprecieri. Astfel deaprecieri, asemenea mãsurilor adoptatepentru punerea lor în aplicare, trebuie însãsã fie lipsite de efectul descris la punctulprecedent (a se vedea în acest sensHotãrârea din 21 martie 2002, CuraAnlagen, C451/99, Rec., p. I3193, punctul40, Hotãrârea din 15 septembrie 2005,Comisia/Danemarca, C464/02, Rec.,p. I7929, punctul 74, ºi Hotãrârea din 1 iunie2006, De Danske Bilimportører, C98/05,Rec., p. I4945, punctul 28). În aceastãprivinþã, trebuie amintit cã autovehiculeleprezente pe piaþa unui stat membru sunt„produse naþionale” ale acestuia în sensularticolului 110 TFUE. Atunci când acesteproduse sunt puse în vânzare pe piaþavehiculelor de ocazie a acestui stat membru,ele trebuie considerate „produse similare”vehiculelor de ocazie importate de acelaºi

tip, cu aceleaºi caracteristici ºi aceeaºiuzurã. Astfel, vehiculele de ocaziecumpãrate pe piaþa statului membrumenþionat ºi cele cumpãrate, în scopulimportãrii ºi punerii în circulaþie în acest stat,în alte state membre constituie produseconcurente (a se vedea în special Hotãrârilecitate anterior Comisia/Danemarca, punctul17, precum ºi Kalinchev, punctele 32 ºi 40).

Din principiile amintite mai sus rezultã cãarticolul 110 TFUE obligã fiecare stat mem-bru sã aleagã taxele aplicate autovehiculelorºi sã le stabileascã regimul astfel încâtacestea sã nu aibã ca efect favorizareavânzãrii vehiculelor de ocazie naþionale ºidescurajarea, în acest mod, a importului devehicule de ocazie similare.

În acþiunea principalã, în pofida prezenþeinecontestate a unor date statistice caredemonstreazã o scãdere foarte considera-bilã a înmatriculãrilor de vehicule de ocazieimportate în România de la intrarea învigoare a O.U.G. nr. 50/2008, guvernulromân a subliniat în faþa Curþii cã obiectivulprimordial urmãrit de aceastã reglementareeste cel al protecþiei mediului.

Cu toate acestea, din dosarul prezentatCurþii rezultã fãrã echivoc cã reglementareamenþionatã are ca efect faptul cã vehiculelede ocazie importate ºi caracterizate printrovechime ºi o uzurã importante sunt supuse,în pofida aplicãrii unei reduceri ridicate avalorii taxei pentru a þine seama dedeprecierea lor, unei taxe care se poateapropia de 30 % din valoarea lor de piaþã,în timp ce vehiculele similare puse învânzare pe piaþa naþionalã a vehiculelor deocazie nu sunt în niciun fel grevate de oastfel de sarcinã fiscalã. Nu se poatecontesta cã, în aceste condiþii, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importãrii ºipunerii în circulaþie în România a unorvehicule de ocazie cumpãrate în alte statemembre. În aceastã privinþã, trebuie pre-cizat, în lumina principiilor amintite lapunctele 50-53 din prezenta hotãrâre, cã,deºi statele membre pãstreazã, în materiefiscalã, competenþe extinse care le permitsã adopte o mare varietate de mãsuri,


acestea trebuie totuºi sã respecte interdicþiaprevãzutã la articolul 110 TFUE. În plus,trebuie sã se constate, astfel cum a subliniatîn mod corect domnul Tatu, cã obiectivulprotecþiei mediului menþionat de guvernulromân, care se materializeazã în faptul, pede o parte, de a împiedica, prin aplicareaunei taxe disuasive, circulaþia în România aunor vehicule deosebit de poluante, precumcele care corespund normelor Euro 1 ºi Euro2 ºi care au o capacitate cilindricã mare, ºi,pe de altã parte, de a folosi veniturilegenerate de aceastã taxã pentru finanþareaunor proiecte de mediu, ar putea fi realizatmai complet ºi mai coerent aplicând taxape poluare oricãrui vehicul de acest tip carea fost pus în circulaþie în România. O astfelde taxare, a cãrei punere în aplicare încadrul unei taxe anuale rutiere este perfectposibilã, nu ar favoriza piaþa naþionalã avehiculelor de ocazie în detrimentul puneriiîn circulaþie a vehiculelor de ocazieimportate ºi ar fi, în plus, conformãprincipiului poluatorul plãteºte.

Curtea a rãspuns la întrebarea adresatãîn sensul cã articolul 110 TFUE trebuieinterpretat în sensul cã se opune ca un statmembru sã instituie o taxã pe poluareaplicatã autovehiculelor cu ocazia primei lorînmatriculãri în acest stat membru, dacãregimul acestei mãsuri fiscale este astfelstabilit încât descurajeazã punerea încirculaþie, în statul membru menþionat, aunor vehicule de ocazie cumpãrate în altestate membre, fãrã însã a descurajacumpãrarea unor vehicule de ocazie avândaceeaºi vechime ºi aceeaºi uzurã de pepiaþa naþionalã.

O soluþie similarã au primit, prinordonanþele din 8 aprilie 2011, ºi cauzelereunite C-136/10 - Daniel Ionel Obreja /Ministerul Economiei ºi Finanþelor, DirecþiaGeneralã a Finanþelor Publice a judeþuluiMureº ºi C-178/10 - Ministerul Finanþelor ºiEconomiei, D.G.F.P. Mureº, AdministraþiaFinanþelor Publice Târgu-Mureº / S.C. DarmiS.R.L.196; C-336/10 - AdministraþiaFinanþelor Publice a Municipiului Târgu-Jiu,Administraþia Fondului pentru Mediu / VictorVinel Ijac; C-377/10 - Adrian Bãilã /Administraþia Finanþelor Publice aMunicipiului Craiova, Administraþia FonduluiPentru Mediu; cauzele reunite C-29/11 -Aurora Ileana ªfichi / D.G.F.P. Suceava –Administraþia Finanþelor Publice Suceava,Administraþia Fondului pentru Mediu197 ºiC-30/11 - Adrian Ilaº / D.G.F.P. Suceava –Administraþia Finanþelor Publice Suceava,Administraþia Fondului pentru Mediu198.

1.2. Cauza Nisipeanu (C-263/10)Tribunalul Gorj - Secþia comercialã ºi de

contencios administrativ, prin sentinþa nr.585 din 24 martie 2010199, a sesizat Curteade Justiþie a Uniunii Europene cu mai multeîntrebãri preliminare pentru interpretarea art.110 din Tratatul privind Funcþionarea UniuniiEuropene.

Întrebãrile preliminare ridicate au fosturmãtoarele:

1. Articolul 110 din Tratatul privindFuncþionarea Uniunii Europene trebuieinterpretat în sensul cã impozitele internediscriminatorii pe care le interzice includ ºitaxa reglementatã în legislaþia României prin

197 A se vedea Ordonanþa preºedintelui Curþii din 9 martie 2011.198 Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul cã se opune ca un stat membru sã instituie o taxã pe

poluare aplicatã autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculãri în acest stat membru, dacã regimul acesteimãsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajeazã punerea în circulaþie, în statul membru menþionat, a unorvehicule de ocazie cumpãrate în alte state membre, fãrã însã a descuraja cumpãrarea unor vehicule de ocazieavând aceeaºi vechime ºi aceeaºi uzurã de pe piaþa naþionalã.

199 Soluþia proceduralã aleasã de Tribunalul Gorj, Secþia comercialã ºi de contencios administrativ este unaeronatã. Potrivit dispoziþiilor art. 255 din Codul de procedurã civilã, hotãrârile prin care se rezolvã fondul cauzeiîn prima instanþã se numesc sentinþe, iar hotãrârile prin care se soluþioneazã apelul, recursul, precum ºi recursulîn interesul legii se numesc decizii. Toate celelalte hotãrâri date de instanþã în cursul judecãþii se numescîncheieri. Sigur, existã ºi norme care derogã de la prevederile art. 255 din Codul de procedurã civilã, spreexemplu declararea necompetenþei ori soluþia asupra strãmutãrii se efectueazã prin sentinþe, chiar dacã nurezolvã fondul, dar în acest mod se finalizeazã procesul la instanþa respectivã.


O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxeide poluare pentru autovehicule, aºa cum afost modificatã prin O.U.G. nr. 208/2008,O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 ºiO.U.G. nr. 117/ 2009?

2. Articolul 110 din Tratatul privindFuncþionarea Uniunii Europene permiteRomâniei ca, prin intermediul legislaþieinaþionale, sã instituie la emiterea O.U.G. nr.50/2008, începând cu 1 iulie 2008, criteriul“primei înmatriculãri în România”, aºa cumeste prevãzut în articolul 4 litera a alordonanþei, aceasta fiind o cerinþã obiectivãconform dispoziþiilor Tratatului?

3. Articolul 110 din Tratatul privindFuncþionarea Uniunii Europene autorizeazãRomânia, ca stat membru al UniuniiEuropene, sã aplice [începând] cu 1 iulie2008 taxa pe poluare vehiculelor de ocazieimportate din Comunitate sau dobândite dinachiziþii intracomunitare ºi înmatriculatepentru prima datã în România, în timp cepentru vehiculele de ocazie cumpãrate dinRomânia taxa pe poluare nu esteperceputã?

4. Articolul 110 din Tratatul privindFuncþionarea Uniunii Europene permite caRomânia sã acorde, conform legislaþieiinvocate, scutirea de platã a taxei pe poluaredoar autoturismelor “autovehiculele M1 cunorma de poluare euro 4 a cãror capacitatecilindricã nu depãºeºte 2000 centimetri cubi,toate autovehiculele N1 cu norma depoluare Euro 4, care se înmatriculeazãpentru prima datã în România sau în altestate membre ale Uniunii Europene înperioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie2009”, în timp ce pentru autoturismele noicu alte caracteristici decât cele expusescutirea nu este acordatã?

5. Articolul 110 din Tratatul privind Func-þionarea Uniunii Europene trebuie interpretatîn sensul cã permite României sã protejezeindustria naþionalã a automobilelor, întrucâttaxa de poluare se achitã doar pentruautoturismele second hand importate ºiînmatriculate din Uniune sau din achiziþiiintracomunitare, în timp ce ea nu esteperceputã pentru autoturismele secondhand deja înmatriculate în România ºi carefac obiectul revânzãrii pe teritoriul acesteia?

6. Constituie situaþiile expuse o taxarediscriminatorie, interzisã de dispoziþiile art.110 din Tratatul privind Funcþionarea UniuniiEuropene, în condiþia în care criteriul “primeiînmatriculãri în România” prevãzut dearticolul 4 litera a din O.U.G. nr. 50/2008 nueste unul obiectiv raportat la scopul declaratal instituirii taxei pe poluare prin aplicareaprincipiului “poluatorul plãteºte” însã taxafiind legatã de acest criteriu, protejeazãproducþia naþionalã a autoturismelor noiprecum ºi piaþa internã a autoturismelorsecond hand?

Spre deosebire de Tatu (C-402/09), încauza Nisipeanu (C-263/10) s-au pus îndiscuþie variantele taxei de poluare aplicabileîn perioada 15 decembrie 2008 – 31decembrie 2010.

S-a constatat cã, astfel cum a arãtatCurtea la punctul 58 din Hotãrârea Tatu, oreglementare precum O.U.G. nr. 50/2008are ca efect faptul cã autovehiculele deocazie importate ºi caracterizate printrovechime ºi o uzurã importante sunt supuse,în pofida aplicãrii unei reduceri mari acuantumului taxei pentru a þine seama dedeprecierea lor, unei taxe care se poateapropia de 30 % din valoarea lor de piaþã,în timp ce vehiculele similare puse învânzare pe piaþa naþionalã a vehiculelor deocazie nu sunt în niciun fel grevate de oastfel de sarcinã fiscalã. Nu se poatecontesta cã, în aceste condiþii, regle-mentarea naþionalã menþionatã are ca efectdescurajarea importãrii ºi punerii în circulaþieîn România a unor autovehicule de ocaziecumpãrate din alte state membre.

Aceleaºi consideraþii se impun în ceeace priveºte regimul de impozitare prevãzutde O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fostmodificatã prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G.nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 ºi,respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, dindosarul cauzei rezultã cã toate versiunile demodificare a O.U.G. nr. 50/2008 menþin unregim de impozitare care descurajeazãînmatricularea în România a unor auto-vehicule de ocazie cumpãrate din alte statemembre ºi care se caracterizeazã printro


uzurã ºi o vechime importante, în timp cevehiculele similare puse în vânzare pe piaþanaþionalã a vehiculelor de ocazie nu sunt înniciun fel grevate de o asemenea sarcinãfiscalã. Pe de altã parte, cu ocazia ºedinþei,care a avut loc dupã pronunþarea HotãrâriiTatu, citatã anterior, guvernul român nu asusþinut cã ar exista o diferenþã relevantã,în scopul examinãrii compatibilitãþii cuarticolul 110 TFUE a unei taxe precum ceareglementatã de O.U.G. nr. 50/2008, întreversiunea iniþialã a O.U.G. nr. 50/2008 ºiversiunile ulterioare ale acesteia.

În sfârºit, s-a amintit cã obiectivulprotecþiei mediului, care se materializeazãîn faptul, pe de o parte, de a împiedica, prinaplicarea unei taxe disuasive, circulaþia înRomânia a unor vehicule deosebit depoluante, precum cele care corespundnormelor Euro 1 ºi Euro 2 ºi care au ocapacitate cilindricã mare, ºi, pe de altãparte, de a folosi veniturile generate deaceastã taxã pentru finanþarea unor proiectede mediu, ar putea fi realizat mai complet ºimai coerent aplicând taxa pe poluareoricãrui vehicul de acest tip care a fost pusîn circulaþie în România. O astfel de taxare,a cãrei punere în aplicare în cadrul unei taxeanuale rutiere este perfect posibilã, nu arfavoriza piaþa naþionalã a vehiculelor deocazie în detrimentul punerii în circulaþie avehiculelor de ocazie importate ºi ar fi, înplus, conformã principiului poluatorulplãteºte (Hotãrârea Tatu, citatã anterior,punctul 60).

Având în vedere consideraþiile careprecedã, trebuie sã se rãspundã la prima,la a doua, la a treia, la a cincea ºi la a ºaseaîntrebare adresate cã articolul 110 TFUEtrebuie interpretat în sensul cã se opune caun stat membru sã instituie o taxã pe poluareaplicatã autovehiculelor cu ocazia primei lorînmatriculãri în acest stat membru dacãregimul acestei mãsuri fiscale este astfelstabilit încât descurajeazã punerea încirculaþie în statul membru menþionat a unorvehicule de ocazie cumpãrate din alte statemembre, fãrã însã a descuraja cumpãrareaunor vehicule de ocazie având aceeaºi

vechime ºi aceeaºi uzurã de pe piaþanaþionalã.

Întrucât acest rãspuns permite instanþeide trimitere sã soluþioneze acþiuneaprincipalã, care priveºte taxa plãtitã laînmatricularea unui vehicul cu norma depoluare Euro 2, nu este necesar sã serãspundã la a patra întrebare adresatã, carepriveºte exceptarea de la taxa instituitã prinO.U.G. nr. 50/2008 în favoarea persoanelorcare înmatriculeazã în România anumiteautovehicule cu norma de poluare Euro 4.

Cu ocazia ºedinþei publice din cadrul fazeiorale a prezentei cauze, guvernul român asolicitat Curþii sã limiteze efectele în timp alehotãrârii sale.

În conformitate cu o jurisprudenþãconstantã, interpretarea unei norme adreptului Uniunii datã de Curte lãmureºte ºiprecizeazã semnificaþia ºi domeniul deaplicare al acestei norme, astfel cum trebuiesau cum ar fi trebuit sã fie înþeleasã ºiaplicatã de la intrarea sa în vigoare. Rezultãcã norma astfel interpretatã poate ºi trebuiesã fie aplicatã ºi raporturilor juridice nãscuteînainte de hotãrârea Curþii.

Totuºi, în mod excepþional, în aplicareaprincipiului general al securitãþii juridice,inerent ordinii juridice a Uniunii, Curteapoate sã limiteze posibilitatea de a se invocao dispoziþie pe care a interpretat-o. Pentrua putea impune o astfel de limitare, estenecesarã întrunirea a douã criterii, ºi anumebuna-credinþã a celor interesaþi ºi riscul unorperturbãri grave.

În ceea ce priveºte riscul unor perturbãrigrave, existenþa unor consecinþe financiarecare ar rezulta pentru un stat membru dintr-ohotãrâre preliminarã nu justificã, prin eaînsãºi, limitarea în timp a efectelor acesteihotãrâri. Statului membru care solicitã oastfel de limitare îi revine obligaþia de aprezenta în faþa Curþii date cifrice care sãstabileascã riscul unor repercusiunieconomice grave.

Or, în ceea ce priveºte repercusiunileeconomice care pot decurge din prezentahotãrâre, prin care Curtea a declarat cãdreptul Uniunii se opune unui regim de


impozitare precum cel instituit prin O.U.G.nr. 50/2008, guvernul român s-a limitat înesenþã la menþionarea numãrului mare decereri de rambursare a taxei percepute, cares-ar ridica la aproximativ 40.000, ºi sã facãreferire la criza economicã de care esteafectatã România.

În lipsa unor date cifrice mai precise caresã permitã sã se concluzioneze cã economiaromâneascã riscã sã fie serios afectatã derepercusiunile prezentei hotãrâri, Curtea aconstatat cã guvernul român nu a fãcutdovada criteriului privind existenþa unorperturbãri grave.

În aceste condiþii, fãrã a mai consideranecesar sã verifice îndeplinirea criteriuluiprivind buna-credinþã a celor interesaþi,Curtea a respins cererea de limitare în timpa efectelor hotãrârii sale.

Soluþii similare200 au primit, prinordonanþele din 13 iulie 2011, cauzeleC-335/10 - Claudia Norica Vijulan /Administraþia Finanþelor Publice aMunicipiului Târgu-Jiu, AdministraþiaFondului pentru Mediu; C-438/10 - LiliaDruþu / D.G.F.P. Bacãu, AdministraþiaFinanþelor Publice Bacãu; C-573/10 - SergiuAlexandru Micºa / Administraþia FinanþelorPublice Lugoj, D.G.F.P. Timiº, AdministraþiaFondului pentru Mediu201.

Hotãrârea din 7 iulie 2011 din cauzaNisipeanu a confirmat faptul cã toate

variantele taxei de poluare, anterioare dateide 1 ianuarie 2011202, sunt incompatibile cuart. 110 TFUE.

2. Efectele jurisprudenþei divergente

Cum arãtam pe larg într-un studiuanterior203, interpretãrile divergente date prinsoluþii irevocabile de instanþele judecãtoreºtinu au ca efect, de principiu, naºterea vreuneisperanþe legitime ocrotite de art. 1 dinProtocolul adiþional nr. 1 la Convenþie,pentru partea care a pierdut, inclusiv pentrufaptul cã nu au o bazã suficientã în dreptulintern, caracterizatã printr-o jurisprudenþãbine stabilitã a instanþelor.

Decizia de inadmisibilitate din 3 aprilie2012 din cauzele reunite Coriolan GabrielIoviþoni ºi alþii împotriva României (cererilenr. 57583/10, 1245/11 ºi 4189/11) nu puteaface abstracþie de la acest lucru.

Evoluþia jurisprudenþialã a CJUE a fostcel puþin surprinzãtoare, atât pentruinstanþele naþionale, cât ºi pentru doctrinã,Curtea efectuând comparaþia produsuluinaþional similar cu vehiculele de ocazieimportate anterior importului efectuat deIoan Tatu ºi înmatriculate înainte deaplicarea O.U.G. nr. 50/2008 în forma sainiþialã (01.07.2008).

Curtea de Justiþie a Uniunii Europene aanalizat o situaþie care are în vedere

200 Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul cã se opune ca un stat membru sã instituie o taxã pepoluare aplicatã autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculãri în acest stat membru dacã regimul acesteimãsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajeazã punerea în circulaþie, în statul membru menþionat, a unorvehicule de ocazie cumpãrate în alte state membre, fãrã însã a descuraja cumpãrarea unor vehicule de ocazieavând aceeaºi vechime ºi aceeaºi uzurã de pe piaþa naþionalã.

201 Prin Ordonanþa preºedintelui Curþii din 31 ianuarie 2011 s-a respins cererea Curþii de Apel Timiºoara dejudecare a cauzei C 573/10 potrivit procedurii accelerate prevãzute la articolul 104a din Regulamentul deprocedurã al Curþii de Justiþie.

202 Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 208/2008 din 4 decembrie 2008 pentru stabilirea unor mãsuriprivind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 218/2008 din 10 decembrie 2008 privind modificareaOrdonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatãîn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã a Guvernuluinr. 7/2009 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentruinstituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din19 februarie 2009

203 A se vedea Dragoº Cãlin, Lipsa unei „speranþe legitime” în cazul recalculãrii pensiilor. Efectele jurisprudenþeidivergente - Decizia de inadmisibilitate în cauza Dumitru David ºi alþii împotriva României, Jurisclasor CEDO,aprilie 2012, www.hotararicedo.ro.


produse similare nesupuse taxei de poluare,folosind criteriul efectului descurajant al taxeiasupra importurilor ºi concluzionând cã taxaaplicatã reclamantului pentru tipul de vehiculdin speþã este indirect discriminatorie dinperspectiva art. 110 TFUE204. În plus, aºacum Curtea arãta în jurisprudenþa saanterioarã, diferenþele între sarcinile fiscaleaplicabile aceleiaºi categorii de produseînainte ºi dupã intrarea în vigoare a uneiprevederi legale sunt inerente exercitãriisuveranitãþii fiscale pãstrate de un statmembru, atât în privinþa instituirii unei noitaxe, cât ºi a stabilirii unor noi valori prinajustarea nivelului acesteia. Or, CJUE adepãºit acest cadru ºi a efectuat o analizãasupra unei sarcini fiscale interne a unui statmembru.

E evident cã hotãrârile divergente nucreeazã un drept de proprietate, ci sunt înmãsurã sã determine doar obligarea unorstate, sub imperiul Convenþiei, la plata unordespãgubiri pentru jurisprudenþa neunitarãsau, mai degrabã, pentru lipsa unor mijloaceadecvate în realizarea sa, în limitele art. 14din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 12adiþional la Convenþie, combinate cu art. 6din Convenþie.

Mai mult, fiind vorba ºi de un revirimentde jurisprudenþã al instanþei de laLuxemburg, cu atât mai mult interpretãrilediferite date de instanþele naþionale erauinerente, dreptul invocat de reclamanþineavând o bazã suficientã în dreptul intern,caracterizatã printr-o jurisprudenþã binestabilitã a instanþelor judecãtoreºti.

204 A se vedea Beatrice Andreºan-Grigoriu, Analiza hotãrârii Curþii în cauza C-402/09, Tatu, http://www.inm-lex.ro/ue/resurse/documente-taxa-auto/tatu/


Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329din Codul de procedurã civilã reprezintã o cale eficientã deunificare a practicii judiciare naþionale – cauza Albu ºi alþii

împotriva României

Autor: Alexandra NeaguCategorie: Hotãrâri importante

Simpla existenþã a unei abordãri jurisprudenþiale diferite, la nivelul instanþelor naþionale,asupra unor speþe similare (cereri de acordare a sporului de grad ºi a celui de treaptã pentrufuncþionarii publici), nu implicã în mod automat o violare a dreptului la un proces echitabil.

Unificarea jurisprudenþei naþionale necesitã o anumitã perioadã de timp, astfel încât uninterval rezonabil în care coexistã mai multe soluþii jurisprudenþiale asupra unor situaþii similare,este compatibil cu dreptul la un proces echitabil.

Esenþialã este existenþa ºi funcþionarea la nivel intern a unui mecanism eficient de unificareîntr-un termen rezonabil a practicii judiciare.

La data de 10 mai 2012 Curtea Euro-peanã a Drepturilor Omului a pronunþathotãrârea sa în cauza Albu ºi alþiiîmpotriva României (cererea nr. 34796/09ºi alte 63), nedefinitivã, constatândneîncãlcarea de cãtre statul român aarticolului 6 din Convenþia Europeanã aDrepturilor Omului, sub aspectul respectãriiprincipiului securitãþii raporturilor juridice.

Aceasta este cea de a doua hotãrâre205

în care Curtea Europeanã statueazã asupra

eficienþei mecanismului intern de unificarea practicii judiciare, respectiv recursul îninteresul legii.

În esenþã, cei 64 de reclamanþi, avândcalitatea de funcþionari publici ai Agenþiei deOcupare a Forþei de Muncã Caraº Severin,s-au plâns în faþa instanþei europene depretinsa încãlcare de cãtre statul român adreptului la un proces echitabil, sub aspectulviolãrii principiului securitãþii juridice dincauza jurisprudenþei neunitare. Astfel,reclamanþii au arãtat cã instanþa care le-asoluþionat lor cererea de acordare a sporuluide grad ºi a celui de treaptã, respectivCurtea de Apel Timiºoara, le-a respinsacþiunea deºi, la nivelul þãrii, au existat alteCurþi de Apel care au admis acþiuni similare,formulate de alþi colegi.

În speþã, Curtea europeanã a reþinut cãla nivelul anilor 2008-2009 a existat oabordare divergentã din partea instanþelornaþionale sub aspectul îndrituirii funcþio-narilor publici de a primi cele douã sporuri.Astfel, potrivit datelor furnizate de Guvern,

205 La data de 6 septembrie 2011 Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a pronunþat decizia Zelca ºi alþiiîmpotriva României, cererea nr. 65161/10, constatând neîncãlcarea dispoziþiilor articolului 6 din Convenþie, subaspectul principiului securitãþii raporturilor juridice prin prisma jurisprudenþei pretins divergente.


chiar înainte de pronunþarea recursului îninteresul legii, Curþile de apel Alba Iulia,Galaþi, Bacãu, Bucureºti, Constanþa, Cluj,Ploieºti respingeau în mod constant ºi unitarpretenþiile funcþionarilor publici de acordarea sporurilor menþionate anterior.

În ceea ce priveºte Curtea de apel Timi-ºoara, cea care s-a pronunþat ºi în cerereaformulatã de reclamanþi, Curtea europeanãa reþinut cã prin douã hotãrâri judecãtoreºtipronunþate în 2008 de acelaºi complet dejudecatã care a soluþionat ºi cererea recla-manþilor, pretenþii similare au fost admise.

Aceastã practicã neunitarã a fost sistatãla data de 21 septembrie 2009, când ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie a pronunþatrecursul în interesul legii, statuând astfelasupra caracterului nefondat al pretenþiilorfuncþionarilor publici.

De remarcat este ºi faptul cã instanþaeuropeanã a reþinut în hotãrârea sa, dreptdispoziþii legale relevante, extrase dinraportul Comisiei de la Veneþia (25-26 mai2011), Concluziile preliminare ºi observaþiileraportorului special UN asupra indepen-denþei judecãtorilor ºi avocaþilor ºi Opinianumãrul 11 (2008) a Consiliului Consultatival Judecãtorilor Europeni (CCJE). Conformacestui ultim document, se apreciazã cã,recunoscând pe deplin puterea judecãtorilorde a interpreta legea, ºi obligaþia acestorade a promova securitatea ºi previzibilitateaactului de justiþie trebuie luatã în consi-derare. Principiul securitãþii raporturilorjuridice garanteazã predictibilitatea conþinu-tului ºi aplicãrii normei juridice, asigurândastfel o înaltã calitate de sistemului judiciar.Urmãrind acest scop, judecãtorii vor aplicaprincipiile de interpretare asupra normeiinterne ºi internaþionale. În sistemele dedrept continental, aceºtia vor fi ghidaþi înactivitatea lor de jurisprudenþã, în specialcea a instanþelor superioare care au, printrealte atribuþii, ºi pe cea de uniformizare apracticii judiciare.

Având în vedere toate aceste consi-derente, prin hotãrârea sa pronunþatã la datade 10 mai 2012, instanþa europeanã a reþinutcã simpla existenþã a unei abordãrijurisprudenþiale diferite, la nivelul instanþelornaþionale, asupra unor speþe similare, nuimplicã în mod automat o violare a dreptuluila un proces echitabil. Mai mult, Curtea aadmis cã o unificare a jurisprudenþeinaþionale necesitã o anumitã perioadã detimp, astfel încât un interval rezonabil în carecoexistã mai multe soluþii jurisprudenþialeasupra unor situaþii similare, este compatibilcu dreptul la un proces echitabil.

Se mai reþine ºi faptul cã, în speþe carepun problema divergenþei de jurisprudenþã,rolul Curþii nu este acela de a compara întrediferitele abordãri jurisprudenþiale aleinstanþelor naþionale, având în vedere cãtrebuie respectatã independenþa acestorinstanþe judiciare.

În aceeaºi ordine de idei, amintim cã îndecizia pronunþatã în cauza Zelca ºi alþiiîmpotriva României206, din data de 6septembrie 2011, Curtea Europeanã areþinut cã, potrivit jurisprudenþei saleconstante, instanþa europeanã nu are rolulde a corija pretinsele erori de fapt sau deinterpretare a dreptului naþional, imputateinstanþelor naþionale, cu excepþia situaþiei încare astfel de erori duc la încãlcareadrepturilor protejate de Convenþie. Revineîn primul rând, instanþelor naþionale, rolul dea interpreta ºi aplica legislaþia naþionalã.

Analizând piesele dosarului intern, înspeþa de faþã, Curtea a remarcat faptul cãdecizia Curþii de apel Timiºoara nu apareca fiind arbitrarã, reclamanþii beneficiind detoate garanþiile procesului echitabil (a sevedea paragraful 39 al hotãrârii).

Conform principiilor deja stabilite în cauzaIordan Iordanov ºi alþii împotriva Bulgariei,hotãrâre din 2 iulie 2009, pentru a verificadacã pronunþarea unor soluþii diferite încazuri similare, reprezintã sau nu o încãlcare

206 A se vedea Alexandra Neagu, Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329 din Codul deprocedurã civilã reprezintã o cale eficientã de unificare a practicii judiciare naþionale – cauza Zelca ºi alþiiîmpotriva României, Revista JurisClasor CEDO - Septembrie 2011, www.hotararicedo.ro.


a dreptului la un proces echitabil, subaspectul nerespectãrii principiului securitãþiiraporturilor juridice, instanþa europeanãanalizeazã în primul rând dacã a existat lanivel intern o divergenþã „profundã ºipersistentã”, dacã dreptul intern prevede unmecanism pentru unificarea acestor practiciºi, în ultimul rând, dacã acest mecanism afuncþionat eficient în speþã.

Prin urmare, Curtea admite cã la nivelulinstanþelor interne pot apãrea opinii diferiteîn privinþa aceleiaºi probleme de drept,aceste divergenþe fiind tolerate atunci cânddreptul intern prevede mecanisme deunificare a lor, într-un timp rezonabil.

Încrederea cetãþeanului în eficienþasistemului judiciar, depinde, din punctul devedere al Curþii europene, de existenþa ºifuncþionarea unui sistem intern de unificarea practicii judiciare divergente. Or, în cazulde faþã, Curtea Europeanã a reþinut roluldecisiv jucat în acest sens de Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie prin pronunþarea într-uninterval scurt, de mai puþin 2 ani de la ivireaproblemei jurisprudenþiale, a recursului îninteresul legii menit sã unifice practicajudiciarã în materia sporurilor solicitate.

Mai mult, într-un plan general, Curtea anotat efortul consistent al instanþei supreme,având în vedere faptul cã în perioada2008-2011, aceasta a soluþionat mai multde 100 de recursuri de unificare a practicii.

De reþinut este ºi faptul cã la momentulcomunicãrii acestei cauze Guvernului,Curtea a mai solicitat acestuia sã precizezedacã existenþa unei divergenþe dejurisprudenþã în privinþa aceleiaºi chestiunide drept constituie, la nivel naþional, oproblemã sistemicã ºi/sau o practicãincompatibilã cu dispoziþiile Convenþiei. Înipoteza unui rãspuns pozitiv, Guvernul a fostinvitat sã indice care sunt mãsurile cucaracter general pe care intenþioneazã sãle adopte pentru a rezolva aceastãproblemã. O astfel de întrebare anunþaintenþia Curþii de a examina problemapracticii neunitare interne, din punctul de

vedere al angajamentelor statelor membreprevãzute în articolul 46 din Convenþie.Precizãm cã o analizã similarã a mai fostefectuatã, în cauzele împotriva României,207

doar în cele relative la aplicarea legilor deretrocedare, cauze care au culminat cupronunþare deciziei pilot. În ceea ce priveºteaplicarea dispoziþiilor articolului 46 în cauzaAsociaþia 21 decembrie 1989 ºi alþii împo-triva României, aceasta a fost determinatãde alte aspecte particulare, respectivnumãrul mare al persoanelor implicate înancheta penalã ºi importanþa subiectuluipentru societatea românã postdecembristã.

În paragrafele 27 ºi urmãtoarele dinprezenta hotãrâre a Curþii se regãseºterãspunsul Guvernului asupra acesteiîntrebãri, respectiv descrierea mecanismuluiintern actual ºi prefigurat de unificare apracticii judiciare.

Aprecierea Curþii asupra aceluiaºi aspectse regãseºte în paragrafele 35 - 38 dinhotãrâre. Astfel, instanþa europeanã a reþinutrolul activ al Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþieîn unificarea jurisprudenþei însã, având învedere chiar numãrul mare al recursurilorîn interesul legii care au fost analizate înperioada 2008-2011, Curtea ºi-a manifestatîngrijorarea faþã de dimensiunea problemeijurisprudenþei neunitare, la nivel naþional.

Aplecându-se exclusiv asupra prezenteisituaþii de fapt, Curtea a statuat asupraneîncãlcãrii dreptului la un proces echitabil,apreciind cã, în ciuda existenþei uneiabordãri jurisprudenþiale diferite asupraaceleiaºi problematici, mecanismul intern afost apt sã punã capãt acestor soluþii diferite,într-un termen rezonabil.

De remarcat este ºi faptul cã prin aceeaºihotãrâre, Curtea a respins ca inadmisibilãplângerea reclamanþilor sub aspectulpretinsei încãlcãri de cãtre statul român adreptului lor de proprietate. Astfel, s-a reþinutcã funcþionarii nu puteau pretinde cã aveauo creanþã certã împotriva statului, atât timpcât instanþele interne nu le-au recunoscut

207 Vezi, printre altele, cauza Viaºu c. României (cerere nr. 75951/01), hotãrâre din 9 decembrie 2008


dreptul la sporurile salariale revendicate iar,la nivel naþional nu a existat o orientarejurisprudenþialã, clarã ºi unitarã, favorabilãlor.208

Apreciem cã, în prezenta hotãrâre,Curtea Europeanã subliniazã principiile carestau la baza analizei sale în materiagarantãrii de cãtre statele membre asecuritãþii raporturilor juridice, oprindu-se

îndeosebi asupra mecanismului intern deunificare a practicii judiciare. Specificulspeþei a determinat Curtea sã statuezeasupra neîncãlcãrii articolului 6 dinConvenþie. Totodatã, trebuie reþinut ºi faptulcã instanþa europeanã particularizeazãexamenul sãu, acordând atenþie ºi amploriifenomenului practicii neunitare la nivelnaþional.

208 Mutatis mutandis, a se vedea decizia recentã Iovitoni ºi alþii c. României din 3 aprilie 2012, paragraful 49(„Toutefois, la Cour note qu’avant l’arrêt Tatu précité, la pratique des juridictions nationales avait oscillé sur laquestion de savoir si l’OUG no 50/2008 était ou non conforme au principe de la libre circulation des marchandisesconsacré par l’article 110 du TFUE (voir paragraphe 32 ci-dessus). Il s’ensuit que la réponse à cette questionjuridique n’était pas évidente, ce qui a d’ailleurs rendu nécessaire l’intervention de la CJUE „), Curtea statuândasupra inaplicabilitãþii articolului 1 din Primul Protocol adiþional la Convenþie având în vedere cã anterior pronunþãriihotãrârii Tatu de cãtre CJUE, practica internã era oscilantã ºi, prin urmare, reclamanþii nu puteau justificarecunoaºterea la nivel intern, pe cale jurisprudenþialã a unei creanþe certe în sensul Convenþiei.


Cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României - O nouãhotãrâre de referinþã pronunþatã de Curtea Europeanã a

Drepturilor Omului în materia contravenþiilor

Autor: Ileana Popa, Flavian PopaCategorie: Hotãrâri importante

Procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare ºi sancþionare a uneicontravenþii în domeniul asigurãrii ordinii ºi liniºtii publice intrã în sfera de aplicare a art. 6CEDO sub aspect penal. Garanþiile prevãzute de acest articol, inclusiv prezumþia denevinovãþie, sunt pe deplin aplicabile.

Este pentru prima oarã când Curtea analizeazã echitatea unei proceduri contravenþionaleîn materia tulburãrii ordinii publice, dupã modificarea legislaþiei ºi practicii naþionale, pe careanterior le considerase contrare art. 6 CEDO.

Curtea europeanã a constatat respectarea art. 6 din Convenþie, reclamanta avândposibilitatea în cadrul procedurii interne sã prezinte probe pentru a rãsturna prezumþia relativãde care „beneficia” procesul-verbal contestat, potrivit legislaþiei naþionale. În opinia Curþii,niciun element din dosarul cauzei nu dovedea faptul cã instanþele naþionale ar fi avut ideidinainte formate cu privire la vinovãþia reclamantei.

La data de 3 aprilie 2012, CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului (încontinuare, Curtea) a pronunþat o hotãrâreîn cauza Nicoleta Gheorghe împotrivaRomâniei209, similarã cauzei Anghelîmpotriva României210.

Prin aceastã hotãrâre, Curtea a constatatcã statul român a respectat exigenþele art.6 din Convenþia pentru apãrarea drepturiloromului ºi a libertãþilor fundamentale (încontinuare, Convenþia), în special subaspectul respectãrii prezumþiei denevinovãþie, specificã materiei penale, dar

aplicabilã ºi în domeniul contravenþional, înanumite condiþii.

În cererea sa adresatã Curþii Europenela data de 8 iunie 2005, reclamanta ainvocat, în esenþã, faptul cã nu a beneficiatde un proces echitabil, în sensul art. 6 dinConvenþie, întrucât a fost obligatã deinstanþele de judecatã sã facã probacontrarã prezumþiei de legalitate ºi validitatede care beneficia un proces-verbal decontravenþie, prin care îi fusese aplicatãsancþiunea amenzii contravenþionale.

Situaþia de faptPrintr-un proces-verbal întocmit de un

lucrãtor de poliþie la data de 1 mai 2004,reclamanta a fost obligatã la plata uneiamenzi contravenþionale în cuantum de 70lei, în temeiul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 61/1991211, pentru o faptã de tulburare a liniºtiilocatarilor din imobilul în care locuia.Procesul-verbal purta semnãtura unuimartor, U., locatar al imobilului.

209 Hotãrârea va rãmâne definitivã în condiþiile art. 44 par. 2 din Convenþie.210 CEDO, hotãrârea din 4 octombrie 2007.211 Republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000.


Cu ocazia plângerii introduse dereclamantã la judecãtorie, prin care solicitaconstatarea nulitãþii absolute a procesului-verbal de contravenþie, cu motivarea cãpoliþistul nu i-a înmânat o copie a acestuia,nu i-a adus la cunoºtinþã posibilitatea de aface obiecþiuni ºi nu i-a solicitat sã îlsemneze, instanþa a constatat cã recla-manta nu a formulat cereri de probe înapãrare ºi a respins plângerea, fãrã aconsidera necesar a audia martorul indicatîn procesul-verbal.

În hotãrârea din 15 iunie 2004,judecãtoria a reþinut cã O.G. nr. 2/2001212

nu conþinea reguli specifice cu privire lasarcina probei ºi la forþa probantã aprocesului-verbal, legea permiþând judecã-torului sã aprecieze cu privire la valoareaacestuia ca element de probã, precum ºi sãprezume caracterul fondat al acestuia pânãla proba contrarã. Conform instanþei,reclamantei îi revenea sarcina probei sãprezinte probele care ar fi putut rãsturnaaceastã prezumþie, ceea ce aceasta nu afãcut. Invocând dispoziþiile art. 1169 dinCodul civil, instanþa a reþinut cã procesul-verbal constituia proba cã reclamanta acomis faptele care îi erau imputate, înabsenþa unor alte elemente de probãcontrare. Cu privire la motivele de nulitateinvocate de reclamantã, instanþa a apreciatcã acestea reprezentau motive de nulitaterelativã, sancþiune care putea interveni înipoteza în care reclamanta ar fi fãcut dovadasuferirii unui prejudiciu, ceea ce nu s-aîntâmplat în cauzã.

Prin cererea de recurs, reclamanta areluat motivele de nulitate absolutã invocateîn plângerea depusã la judecãtorie. Latermenele de judecatã din 7 octombrie ºi 11noiembrie 2004, Tribunalul Bucureºti aîncuviinþat reclamantei cererea de amânaremotivatã de faptul cã era bolnavã, iar latermenul din 9 decembrie 2004, tribunaluli-a încuviinþat acesteia proba cu înscrisuri,respectiv de a depune la dosar declaraþiile

extrajudiciare a doi martori, care ar fi asistatla evenimentele din 1 mai 2004. Neavândalte probe de propus, reclamanta a obþinutcuvântul pe fondul cauzei, fiind ascultatã detribunal, care s-a pronunþat la aceeaºi datã,respingând recursul. Decizia tribunalului adevenit publicã la data de 17 ianuarie 2005.Rezultã din dosar cã, la data de 21decembrie 2004, reclamanta a depus laarhivã douã declaraþii extrajudiciare alemartorilor U. ºi C.

Fãcând trimitere la cauza Anghel c.României ºi la supravegherea executãriiacesteia efectuatã de Comitetul Miniºtrilor,Curtea a reþinut cã guvernul român atransmis Comitetului o serie de hotãrârijudecãtoreºti pronunþate de diferite instanþenaþionale în perioada 2009-2010, prin careera recunoscut caracterul „penal” alprocedurilor reglementate de O.G. nr. 2/2001.

De asemenea, Guvernul a depus înanexã la observaþiile prezentate în cauzade faþã, exemple din jurisprudenþainstanþelor naþionale, ulterioarã hotãrârii dincauza Anghel ºi schimbãrilor intervenite înlegislaþia naþionalã. Potrivit acesteijurisprudenþe, tribunalele naþionale auconsiderat cã, deºi sancþiunea închisoriicontravenþionale fusese abrogatã, garanþiiledin art. 6 al Convenþiei în materie penalãcontinuau a fi aplicabile în cadrulprocedurilor având ca obiect contestareaunui proces-verbal de contravenþie ce vizafapte de tulburare a ordinii publice, avândîn vedere scopul punitiv al sancþiunii amenziiºi caracterul general al normei de dreptîncãlcate. Instanþele respective au subliniatcã, în ciuda prezumþiei de legalitate ºi detemeinicie de care se „bucura” procesul-verbal de contravenþie, acestora le reveneasarcina de a verifica, în fiecare caz în parte,conþinutul actului atacat, pentru a respectadreptul la apãrare al contestatorilor.

212 Monitorul Oficial al României nr. 410 din 25 iulie 2001.


În dreptA) Cu privire la admisibilitateGuvernul a susþinut cã art. 6 din

Convenþie nu este aplicabil în cauzã, avândîn vedere cã la data faptelor, 1 mai 2004, înurma modificãrilor legislative, faptareclamantei fusese sancþionatã cu amendã,neputând fi aplicatã sancþiunea închisoriicontravenþionale (abrogatã la acea datã)sau înlocuitã cu aceasta din urmã, în ipotezaneexecutãrii, când deveneau aplicabiledispoziþiile în materie de executare acreanþelor bugetare.

Curtea a analizat din oficiu aplicabilitateanoului criteriu de admisibilitate prevãzut dearticolul 35 par. 3 lit. b) din Convenþie, înversiunea modificatã. Curtea a consideratcã trebuie sã procedeze la analiza cauzei,în pofida valorii reduse a amenzii aplicate(17 euro), faþã de obiectul cauzei ºi prinprisma respectãrii drepturilor omului (cutrimitere la cauzele recente, Juhas Ðuric�c. Serbiei213 ºi Finger c. Bulgariei214).Curtea a reþinut cã este pentru prima oarãcând trebuie sã analizeze aplicabilitatea art.6 din Convenþie, sub aspect penal, uneiproceduri contravenþionale în materiatulburãrii ordinii publice, aceasta dupãmodificarea legislaþiei ºi practicii naþionale,pe care anterior le considerase contrarearticolului 6, din lipsa unor garanþii suficiente,în special cu privire la respectareaprezumþiei de nevinovãþie, pentru a protejaindividul împotriva unor eventuale abuzuridin partea autoritãþilor215. O decizie a Curþiiîn aceastã materie ar oferi instanþelornaþionale principii orientative cu privire la

întinderea garanþiilor de care orice persoanãar trebui sã beneficieze în plan naþionalatunci când riscã sancþiuni contravenþionalepentru atingeri aduse ordinii publice. Prinurmare, Curtea a considerat cã nu este cazulsã facã aplicarea noului criteriu deadmisibilitate prevãzut anterior.

În continuare, Curtea analizeazãaplicabilitatea art. 6 din Convenþie în cadrulprocedurii litigioase. Astfel, vãzânddispoziþiile din legislaþia naþionalã, care nuoferã explicit caracter penal procedurii îndiscuþie ºi care nu au decât o valoarerelativã216, fãrã rol decisiv, Curtea a reþinutcã regula de drept încãlcatã în cauzã dereclamantã viza menþinerea liniºtii întrevecini, adresându-se nu unei categoriispeciale de persoane, ci tuturor cetãþenilor.În plus, amenda aplicatã reclamantei nuavea drept scop acoperirea unui prejudiciumaterial, ci împiedicarea comiterii unor faptesimilare217, ceea ce îi conferea un caracterpunitiv, care caracterizeazã de obiceisancþiunile penale218.

Curtea a considerat cã imposibilitateaaplicãrii unei sancþiuni privative de libertatenu era în sine un element determinant cuprivire la stabilirea aplicãrii art. 6 – laturapenalã, întrucât modicitatea unei sancþiuninu ar putea sã înlãture caracterul penalintrinsec al unei infracþiuni219. Curtea aapreciat cã, alãturi de caracterul general aldispoziþiei legale încãlcate în cauzã dereclamantã, scopul disuasiv ºi cel punitiv alsancþiunii aplicate erau suficiente pentru ademonstra cã fapta în cauzã avea uncaracter penal în sensul art. 6 din Convenþie,care era aplicabil.

213 CEDO, cererea nr. 48155/06, hotãrârea din 7 iunie 2011, par. 56-58.214 CEDO, cererea nr. 37346/05, hotãrârea din 10 mai 2011, par. 74-77.215 A se vedea cauza Anghel, citatã anterior, par. 69.216 A se vedea cauzele Öztürk c. Germaniei, hotãrârea din 21 februarie 1984, par. 52 ºi Ezeh ºi Connors c.

Regatului Unit, hotãrârea Marii Camere din 9 octombrie 2003, par. 120.217 A se vedea cauzele Bendenoun c. Franþei, hotãrârea din 24 februarie 1994, par. 47, ºi Ziliberberg c.

Moldovei, cererea nr. 61821/00, hotãrârea din 1 februarie 2005, par. 33.218 A se vedea cauzele Öztürk, citatã anterior, par. 53; A.P., M.P. ºi T.P. c. Elveþiei, hotãrârea din 29 august

1997, par. 41 ºi Ziliberberg, citatã anterior, par. 34.219 A se vedea cauzele Öztürk, citatã anterior, par. 53; Kadubec c. Slovaciei, hotãrârea din 2 septembrie

1998, par. 52; Ziliberberg, citatã anterior, par. 34 in fine ºi Lauko c. Slovaciei, hotãrârea din 2 septembrie 1998,par. 58.


Prin urmare, Curtea a declarat admisibilcapãtul de cerere formulat de reclamantã.

B) Cu privire la fondul cauzeiAsemenea Guvernului, Curtea a reþinut

cã nu exista niciun element care sãdovedeascã faptul cã instanþele naþionalear fi avut idei preconcepute cu privire lavinovãþia reclamantei. Dacã este cert cã, aºacum rezulta din hotãrârea judecãtoriei,instanþele naþionale aºteptau ca reclamantasã aducã elemente de probã contrarefaptelor stabilite de cãtre poliþist, nu este maipuþin adevãrat cã aceastã abordare erajustificatã de regimul juridic aplicabil înmaterie contravenþionalã, care secompleteazã cu dispoziþiile Codului deprocedurã civilã, potrivit cãruia, în materiede probe, este aplicabil principiul conformcãruia sarcina probei îi revine celui carepretinde ceva în faþa instanþei. Curtea areþinut cã orice sistem de drept cunoaºteprezumþii de fapt sau de drept, iar Convenþianu se opune în principiu acestora, însãobligã statele membre, în materie penalã,sã nu depãºeascã o anumitã graniþã. Înparticular, art. 6 par. 2 din Convenþie impunestatelor sã încadreze aceste prezumþii înanumite limite rezonabile, þinând cont degravitatea mizei pentru cel vizat ºirespectând drepturile apãrãrii220. Curtea aanalizat în continuare dacã statul român adepãºit aceste limite în defavoareareclamantei, utilizând cele douã criterii dereferinþã indicate anterior.

Astfel, cu privire la miza speþei, Curtea areþinut cã reclamantei i-a fost aplicatã oamendã, care nu ar fi putut fi transformatã,în caz de neexecutare, într-o sancþiuneprivativã de libertate (per a contrario, a sevedea cauza Anghel, citatã anterior, par.61). Referitor la drepturile apãrãrii221, Curtea

a reþinut cã reclamanta s-a limitat sã depunãla dosar, drept probe, înscrisuri de underezulta de manierã generalã cã existautensiuni în imobil între aceasta ºi vecinii sãi.Curtea a observat cã reclamanta nu asolicitat în niciun moment citarea, în vedereaaudierii, a persoanelor care ar fi fost martorila evenimentele din 1 mai 2004, sau alucrãtorului de poliþie care ar fi întocmitprocesul-verbal contestat. Or, aceastãposibilitate îi era oferitã de lege, astfel cumrezultã din cele douã hotãrâri pronunþate deinstanþele naþionale, în faþa cãrorareclamanta a declarat cã nu avea probe deadministrat. În plus, deºi tribunalul i-aîncuviinþat reclamantei cererea de a depunela dosar declaraþii extrajudiciare ale unormartori, rezultã cã abia dupã pronunþareahotãrârii reclamanta ar fi depus la dosarastfel de înscrisuri.

S-a arãtat cã nici interpretarea literalã, nicicea teleologicã a art. 6 din Convenþie, nuconduc la ideea cã acesta ar împiedica opersoanã sã renunþe, din proprie voinþã, lagaranþiile oferite de acest articol, cu condiþiaca aceastã renunþare sã aibã un caracterneechivoc ºi sã nu vizeze un interes publicimportant222. Arãtând în ºedinþã publicã cãnu dorea sã fie administrate alte probe,reclamanta s-a expus în mod conºtientriscului de a fi „condamnatã” doar în bazaelementelor de la dosar, inclusiv în temeiulprocesului-verbal de contravenþie, pe carechiar ea l-a depus la instanþã, ºi care sebucura de o prezumþie de temeinicie careputea fi rãsturnatã.

Curtea a mai constatat cã instanþele careau analizat contestaþia reclamantei erauinstanþe de plinã jurisdicþie, care eraucompetente sã anuleze actul contestat, înmãsura în care ar fi reþinut nulitatea saunetemeinicia acestuia. De altfel, conform

220 A se vedea cauzele Salabiaku c. Franþei, hotãrârea din 7 octombrie 1988, par. 28 ºi Telfner c. Austriei,hotãrârea din 20 martie 2001, par. 16.

221 A se vedea Carla Alexandra Anghelescu, Dreptul de a solicita ºi obþine audierea martorilor ca garanþieproceduralã a drepturilor la un proces echitabil, Revista Forumul Judecãtorilor nr. 3/2011, p. 174-191.

222 A se vedea cauzele Håkansson þi Sturesson c. Suediei, hotãrârea din 21 februarie 1990, par. 66 ºiKwiatkowska c. Italiei, decizia din 30 noiembrie 2000.


jurisprudenþei constante a Curþii, instanþelenaþionale sunt cele care au competenþa dea interpreta legislaþia internã223. Curtea areþinut cã nu are drept sarcinã sã stabileascãerorile de fapt sau de drept pretins comisede o instanþã naþionalã sau de a aprecia eaînsãºi elementele de fapt care au condusinstanþa naþionalã la adoptarea unei decizii.În caz contrar, Curtea ar încãlca limiteleatribuþiilor sale (a se vedea cauzaKemmache c. Franþei ( nr. 3), hotãrâreadin 24 noiembrie 1994, par. 44).

În speþã, Curtea nu a putut reþine niciunindiciu de comportament arbitrar sau delipsã de echitate a procedurii. Faptul cãinstanþele naþionale, prin hotãrâri motivate,au analizat motivele de nulitate invocate dereclamantã ºi au considerat cã acestea nuatrãgeau nulitatea procesului-verbal, însensul dorit de reclamantã, nu este suficientpentru a pune la îndoialã echitateaprocedurii în cauzã sau, mai concret,respectarea dreptului acesteia de abeneficia de prezumþia de nevinovãþie.

Prin urmare, Curtea a concluzionat însensul cã art. 6 din Convenþie a fostrespectat.

Notã:În primul rând, este de reþinut cã, în

prezenta cauzã, Curtea europeanã aapreciat cã nu sunt întrunite condiþiile pentrua face aplicarea noului criteriu deadmisibilitate prevãzut de art. 35 par. 3 lit.b) din Convenþie224, deºi, la prima vedere,

problema ridicatã de reclamantã nu sugeracã aceasta ar fi suferit un prejudiciuimportant. Cu toate acestea, având învedere importanþa cauzei din perspectivamai amplã a sferei de aplicare a garanþiilorinstituite de art. 6 din Convenþie - compo-nenta sa penalã, în domeniul contravenþiilor,Curtea a folosit aceastã ocazie pentru apronunþa o hotãrâre de principiu, care sãofere magistraþilor naþionali liniile orientativenecesare pentru a stabili întinderea acestorgaranþii.

De altfel, Curtea continuã demersul sãuîn aceastã direcþie iniþiat prin pronunþareahotãrârii de condamnare a României încauza Anghel c. României, citatã anterior.În acelaºi sens, nu trebuie omise argu-mentele Curþii redate în hotãrârea din cauzaAlbert c. României225 ºi în deciziile dincauzele Neaþã c. României226 ºi Ioan Popc. României227.

De asemenea, în materia contravenþiilorprevãzute ºi sancþionate de legislaþia rutierã,recent Curtea a respins ca inadmisibilecererile formulate de o serie de reclamanþicu privire la proceduri interne de contestarea unor procese-verbale de contravenþie,constatând cã instanþele naþionale aurespectat toate garanþiile prevãzute de art.6 din Convenþie în materie penalã. Nereferim la decizia din 13 martie 2012pronunþatã în cauza Haiducu ºi alþii c.României228. În aceste cauze reunite,Curtea a reamintit cã, în materia circulaþieirutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Con-

223 A se vedea cauzele de referinþã Tejedor García c. Spaniei, hotãrârea din 16 decembrie 1997, par. 31 ºiGarcßa Ruiz c. Spaniei, hotãrârea Marii Camere din 21 ianuarie 1999, par. 28.

224 Potrivit acestui criteriu, „Curtea declarã inadmisibilã orice cerere individualã, introdusã în virtutea art. 34,atunci când ea considerã cã reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, cu excepþia cazului în carerespectarea drepturilor omului garantate prin Convenþie ºi Protocoalele sale impune o examinare a fonduluicererii, ºi cu condiþia de a nu respinge din acest motiv nicio cauzã care nu a fost examinatã corespunzãtor de oinstanþã naþionalã”. Pentru o decizie recentã în care s-a fãcut aplicarea acestui criteriu, a se vedea cauza LigaPortuguesa de Futebol Profissional c. Portugaliei, cererea nr. 49639/09, decizia de inadmisibilitate din 27 aprilie2012.

225 CEDO, hotãrârea din 16 februarie 2010.226 CEDO, decizia din 18 noiembrie 2008.227 CEDO, decizia din 28 iunie 2011. Pentru o prezentare a acestei decizii, a se vedea Alexandra Neagu,

Controversa aplicabilitãþii art. 6 CEDO în materia contravenþiilor rutiere tranºatã în decizia de inadmisibilitatedin cauza Ioan Pop împotriva României, JurisClasor CEDO, 3 septembrie 2011.

228 CEDO, comitetul de trei judecãtori, cererea nr. 7034/07, Marius Haiducu c. României ºi alte 16 cereri.


venþie nu se opun aplicãrii unui mecanismcare ar instaura o prezumþie relativã deconformitate a procesului-verbal curealitatea, prezumþie fãrã de care ar fi practicimposibil sã sancþionezi încãlcãrile legislaþieiîn materie de circulaþie rutierã, intrând încompetenþa poliþiei. Ceea ce este importanteste ca sistemele de drept care aplicãaceste prezumþii, de fapt sau de drept, sãconþinã garanþii care sã constituie limite aleaplicãrii acestor prezumþii, Curþii revenindu-idoar rolul de a verifica respectarea acestorlimite, în fiecare caz în parte.

Revenind la analiza hotãrârii din cauzaNicoleta Gheorghe, constatãm cã aceastanu aduce noutãþi în ceea ce priveºte criteriileutilizate de Curte pentru a aprecia cu privirela aplicabilitatea art. 6 din Convenþie îndomeniul contravenþiilor.

Plecând de la raþionamentul Curþiieuropene, reamintim cã, odatã stabilitãaplicabilitatea art. 6 în cauza concretã, estede o importanþã crucialã ca instanþele dejudecatã care sunt sesizate cu soluþionareaunor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenþie, sã acorde petenþilorîn mod efectiv posibilitatea de a propuneprobe prin care sã aducã dovada contrarãcelor reþinute de agentul constatator ºi dea-ºi prezenta argumentele în apãrare, încadrul unei proceduri contradictorii. Nu maipuþin important este faptul cã, pentru a nuse aduce atingere art. 6 din Convenþie, oricedecizie a instanþei naþionale de a respingeanumite cereri în apãrare sau de a acordarelevanþã unei anumite probe în defavoareaalteia, trebuie sã fie temeinic motivatã, încaz contrar intervenind arbitrarul229.

229 A se vedea cauza Anghel, citatã anterior, par. 62-65. În acelaºi sens, dar din perspectiva obligaþiei generalede motivare a hotãrârii, a se vedea cauza Albert, citatã anterior, par. 37-41.


IUNIE 2012IUNIE 2012IUNIE 2012IUNIE 2012IUNIE 2012


Cuprins

Anul II (2012)

JurisClasor CEDO - Iunie 2012

Principiul egalitãþii armelor ºi locul procurorului în sala de judecatã. Principiulcontradictorialitãþii - decizia de inadmisibilitate în cauza Trãilescu c. României ........... 199Autor: Cristina Bunea

Pensiile cadrelor militare. Reforma produsã prin Legea nr. 119/2010 - decizia deinadmisibilitate în cauza Constantin Abãluþã ºi alþii c. României ................................... 202Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - IULIE


Aplicarea dispoziþiilor Legii nr. 18/1991 cetãþenilor strãini – decizie de inadmisibilitateîn cauza Morariu ºi alþii împotriva României .................................................................. 214Autor: Geanina Munteanu


Principiul egalitãþii armelor ºi locul procurorului în sala dejudecatã. Principiul contradictorialitãþii - decizia de

inadmisibilitate în cauza Trãilescu c. României

Autor: Cristina BuneaCategorie: Decizii de inadmisibilitate

În esenþã, prin decizia pronunþatã în cauza Trãilescu c. României, Curtea a constatat cavãdit nefondatã plângerea reclamantului întemeiatã pe prevederile art. 6 par. 1 din Convenþie,respingând-o ca inadmisibilã potrivit art. 35 par. 3 lit. a) ºi 4 din Convenþie.

Locul ocupat de procuror în sala de judecatã nu încalcã prevederile art. 6 par. 1 (dreptul laun proces echitabil) din Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului.

Pentru a pronunþa aceastã soluþie, Curtea a apreciat cã o poziþie «fizicã» privilegiatã însala de judecatã a reprezentantului Ministerului Public nu pune «acuzatul» într-o situaþiedezavantajoasã pentru apãrarea drepturilor sale.

Totodatã, în lipsa unor indicii cu privire la aprecierea arbitrarã a probelor de cãtre instanþeleinterne, Curtea a reiterat faptul cã revine instanþelor naþionale sarcina de a aprecia asupraprobelor administrate în cursul procedurilor desfãºurate în faþa lor.

Admisibilitatea probelor ºi aprecierea acestora revine în primul rând instanþelor naþionale,Curtea Europeanã neputându-se substitui analizei probelor efectuate de judecãtorul intern.

formularea unei plângeri penale soluþionatãprin împãcarea pãrþilor. În plus, s-a reþinutcã reclamantul fusese concediat disciplinarde la ultimul loc de muncã, chiar dacã ulteriordecizia de concediere fusese anulatã deinstanþã pentru motive de formã. Deasemenea, s-a constatat cã reclamantulreprezentase în instanþã aceeaºi societatede la care fusese concediat, fãrã a fi fostîmputernicit în acest sens.

Acþiunea în contencios administrativintrodusã de reclamant prin care solicitaanularea deciziilor parchetului ºi numirea saîn funcþia de procuror stagiar a fost respinsãca nefondatã, hotãrârea fiind menþinutã ºiîn recurs. Pe parcursul procesului, cerereareclamantului de ataºare a dosarul depersonal întocmit de parchet a fost respinsãfaþã de probele deja administrate. Deasemenea, reclamantul a arãtat cã, în timpulºedinþelor de judecatã, procurorul în calitatede reprezentant al Ministerului Public a luatloc în salã alãturi de completul de judecatã.

Prin cea de-a doua plângere înaintatãCurþii, reclamantul a arãtat cã a solicitat

Rezumând decizia din data de 22 mai2012, arãtãm cã reclamantul OvidiuTrãilescu a formulat douã plângeri îndrep-tate împotriva Statului român.

În cadrul primei plângeri înaintate Curþii,reclamantul a precizat faptul cã, urmare asusþinerii examenului de admitere înmagistraturã din anul 2000, acesta a fostdeclarat admis. Totuºi, ulterior, MinisterulPublic a refuzat sã propunã MinisteruluiJustiþiei numirea sa în funcþia de procurorstagiar, pe motiv cã nu ar fi avut o bunãreputaþie. Parchetul ºi-a întemeiat deciziape faptul cã în anul 1998, reclamantul fuseseimplicat într-o altercaþie cu un terþ, soldatãcu sancþionarea sa contravenþionalã ºi


procurorului general al Parchetului de pelângã Î.C.C.J. accesul la dosarul sãu depersonal, cerere care a fost respinsã pemotiv cã informaþiile solicitate de reclamantnu erau de interes public ºi nu intrau subincidenþa Legii nr. 544/2001. Totodatã, s-aþinut cont ºi de faptul cã reclamantul fuseseînºtiinþat asupra motivelor pentru care serespinsese cererea sa de numire caprocuror stagiar. Acþiunea introdusã dereclamant în baza Legii nr. 544/2001 princare solicita a i se acorda accesul la dosarulde personal a fost respinsã ca nefondatã,faþã de inaplicabilitatea prevederilor Legii nr.544/2001, informaþiile solicitate nefiindpublice. Hotãrârea a fost menþinutã înrecurs.

Faþã de situaþia de fapt expusã, recla-mantul s-a adresat Curþii, invocând încãl-carea de cãtre autoritãþile naþionale adrepturilor garantate prin art. 6 par. 1 ºi art.8 combinat cu art. 13 din Convenþie. Astfel,în temeiul art. 6 par. 1, reclamantul s-a plânsde absenþa unui tribunal independent ºiimparþial ºi de inechitatea procedurii,determinate de locul procurorului lângãjudecãtor în sala de judecatã. Totodatã,acesta s-a plâns de respingerea cererii deataºare a dosarului sãu de personal caprobã în cursul procesului. Invocând articolul8, reclamantul s-a plâns de încãlcareadreptului la viaþa privatã prin imposibilitateade a avea acces la dosarul de personal. Subaspectul articolului 13, reclamantul s-a plânsde faptul cã nu a beneficiat de un recursefectiv pentru a contesta refuzul autoritãþilorde a-i acorda acces la dosarul personal.

În hotãrârea pronunþatã, având în vedereprevederile art. 6 par. 1 din Convenþie, înceea ce priveºte locul ocupat de procurorîn sala de judecatã, Curtea a observat înprimul rând cã reclamantul a participat la oprocedurã administrativã, iar nu penalã.

Mai departe, Curtea a reiterat principiileconsacrate în jurisprudenþa anterioarã,reamintind cã imparþialitatea în sensul art.6 par. 1 din Convenþie se defineºte prinabsenþa prejudecãþilor ori a pãrerilorpreconcepute. Existenþa acestora se

analizeazã printr-un dublu demers: primuldintre acestea constã în încercarea de adetermina care a fost convingerea interioarãa judecãtorului cauzei ori interesul sãupersonal în cauza respectivã; cel de-aldoilea demers constã în luarea mãsurilornecesare asigurãrii garanþiilor pentruexcluderea oricãrui dubiu legitim asupraimparþialitãþii instanþei.

Aplicând principiile enumerate mai sus lacauza de faþã, Curtea a statuat faptul cãsituaþia expusã referitoare la locul procuro-rului în sala de judecatã nu este suficientãprin ea însãºi pentru a pune în discuþieprincipiul egalitãþii armelor ori lipsa deimparþialitate ºi independenþã a judecã-torului, în mãsura în care, chiar dacãreprezentantul Ministerului Public avea opoziþie «fizicã» privilegiatã în sala dejudecatã, acest lucru nu plasa «acuzatul»într-o situaþie concretã dezavantajoasãpentru apãrarea intereselor sale (a se vedeaîn acest sens, cauza Chalmont c. Franþei,decizia din 9 decembrie 2003, nr. 72531/01; cauza Morillon c. Franþei, decizia din 2octombrie 2003, nr. 71991/01; cauzaCarballo ºi Pinero c. Portugaliei, deciziadin 21 iunie 2011, nr. 31237/09; cauzaDirioz c. Turciei, decizia din 31 mai 2012,nr. 38560/04).

Sub aspectul nerespectãrii principiuluicontradictorialitãþii determinat de faptul cãdosarul de personal al reclamantului nu afost ataºat la dosarul aflat pe rolul instanþeide contencios administrativ, Curtea a reiteratfaptul cã admisibilitatea probelor estereglementatã în primul rând de normele dedrept intern, revenind instanþelor naþionalesarcina de a aprecia asupra probeloradministrate (a se vedea cauza VanMechelen ºi alþii c. Olandei, nr. 21363/93,21364/93, 21427/93 ºi 22056/93, 23 aprilie1997, par. 50; cauza De Lorenzo c. Italiei,decizia din 12 februarie 2004, nr. 69264/01;ºi cauza Garcia Ruiz c. Spaniei [MC], 21ianuarie 1999, nr. 30544/96, par. 28). Curteaa reamintit faptul cã dreptul la o procedurãcontradictorie în sensul art. 6 par. 1 din


Convenþie implicã în principiu posibilitateaoferitã pãrþilor unui proces penal sau civilde a lua cunoºtinþã ºi de a discuta toateprobele administrate în cursul procesului (ase vedea cauza Morel c. Franþei, 6 iunie2000, nr. 34130/96, par. 27; Meftah ºi alþiic. Franþei [MC], 26 iulie 2002, nr. 32911/96, 35237/97 ºi 34595/97, par. 1; ºi cauzaAugusto c. Franþei, 11 ianuarie 2007, nr.71665/01, par. 50).

În cauzã, Curtea a observat cã solicitareareclamantului a fost respinsã motivat deinstanþele interne, care au apreciat cãdispuneau de probe suficiente pentru ajudeca fondul cauzei. În plus, reclamantul afost informat asupra datelor de fapt în bazacãrora s-a respins cererea sa de numire caprocuror stagiar. Mai mult, reclamantul nu acontestat realitatea datelor de fapt, desprecare avea deplinã cunoºtinþã, ci manieracum au fost interpretate acestea deautoritãþile judiciare. Or, Curtea a stabilitfaptul cã nu are sarcina de a se substituiinstanþelor naþionale în aprecierea probelor(a se vedea cauza E.S. c. Franþei, decizia

din 10 februarie 2009, nr. 49714/06; ºi cauzaRussu c. României, decizia din 12 ianuarie2010, nr. 27436/04). Mai mult decât atât,Curtea nu a identificat nici un indiciu dearbitrariu în aprecierea instanþelor interne.

În ceea ce priveºte art. 8, analizat singurori combinat cu art. 13 din Convenþie, Curteaa apreciat ca fondatã excepþia de neepui-zare a cãilor interne de atac invocatã deGuvern, raportat la posibilitatea reclaman-tului de a formula o acþiune în temeiul Legiinr. 677/2001 pentru a obþine informaþii cucaracter personal din dosarul sãu constituitla parchet. Sub acest aspect, Curtea aconstatat cã Legea nr. 677/2001 reprezentaun remediu intern efectiv, reglementândprocedura de urmat pentru obþinerea decãtre persoanele interesate a accesului ladate cu caracter personal, iar mai apoiposibilitatea de a se adresa instanþei dejudecatã în cazul refuz al autoritãþii.

În acest context, Curtea a decis cã art. 6par. 1, art. 8 ºi art. 13 din Convenþie nu aufost încãlcate, plângerea fiind respinsã cainadmisibilã.


Pensiile cadrelor militare. Reforma produsã prinLegea nr. 119/2010 - decizia de inadmisibilitate în cauza

Constantin Abãluþã ºi alþii c. României


Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibile, în temeiul art. 35 par. 3ºi 4 din Convenþie, plângerile referitoare la încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie coroborat cu art. 14 din Convenþie.

Reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv ºi nu a adus atingere drepturilorla prestaþii sociale, dobândite în temeiul contribuþiilor la bugetul asigurãrilor sociale, achitateîn timpul anilor de serviciu, ci numai unei pãrþi din pensie, care era susþinutã integral de labugetul de stat ºi care reprezenta un avantaj de care reclamanþii beneficiaserã mulþumitãnaturii profesiei lor.

În ceea ce priveºte diferenþa de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curteaa constatat cã o diferenþã este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenþie, în cazul încare nu are nici o justificare obiectivã ºi rezonabilã. În speþã, Curtea a apreciat cã împrejurareacã alte categorii sociale se bucurã în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lorþine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.

Mãsurile criticate de reclamanþi nu i-au determinat pe aceºtia sã suporte o sarcinãdisproporþionatã ºi excesivã, incompatibilã cu dreptul de proprietate ºi nu au fost în modnejustificat discriminaþi în raport cu alþi pensionari.

164/2001 privind pensiile militare de stat. Pedurata serviciului lor, au plãtit la bugetaproximativ 5% din soldã, pentru a sebucura de o pensie complementarã. Pensialunarã reprezenta aproximativ 60% dinultima soldã ºi era achitatã în întregime dela bugetul de stat.

Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unormãsuri în domeniul pensiilor, în vedereaasigurãrii echilibrului bugetar în perioada decrizã economicã a abrogat mai multesisteme speciale de pensie, inclusiv pe celal militarilor, tocmai pentru a asiguraechilibrul bugetar ºi pentru a corectainegalitãþile dintre diferitele sisteme depensii. În baza H.G. nr. 735/2010, pensiilefoºtilor militari trebuiau sã fie recalculate ºiincluse în sistemul de pensii publice întermen de cinci luni de la data intrãrii învigoare a noii legi.

Prezentarea cauzeiPotrivit situaþiei de fapt reþinute de Curte

în decizia de inadmisibilitate analizatã230, dl.Constantin Abãluþã ºi alte 306 persoane,reclamanþi în aceastã cauzã, au beneficiat,în calitate de foste cadre militare, de pensiimilitare de stat, stabilite în temeiul Legii nr.

230 Decizia de inadmisibilitate pronunþatã la data de 15 mai 2012 în cauza Constantin Abãluþã ºi alþii împotrivaRomâniei (nr. 63627/11).


Legea nr. 263/2010 privind sistemulunitar de pensii publice a instituit un nousistem general de pensii, aplicabil totodatãºi militarilor. Pensiile acestora din urmã aufost recalculate prin determinarea stagiilorde cotizare ºi a punctajelor medii anuale,pe baza veniturilor realizate lunar de cãtrebeneficiari ºi stabilirea cuantumului fiecãreipensii. Durata serviciului militar a fostasimilatã cu o perioadã de contribuþie.

O.U.G. nr. 1/2011 a abrogat H.G. nr. 735/2010, modificând anumite aspecte tehnicede calcul al pensiilor ºi a prelungit termenulpentru punerea în aplicare a noului sistemgeneral.

Reclamanþii au susþinut cã introducereanoului sistem a condus la reducereacuantumului pensiilor lor. Între timp, multefoste cadre militare, inclusiv o parte dintrereclamanþi, au solicitat instanþelor decontencios administrativ anularea H.G. nr.735/2010 ºi menþinerea vechii metode decalcul pentru pensiile lor. Dupã abrogareaH.G. nr. 735/2010, Curþile de Apel din Clujºi Bucureºti au respins aceste acþiuni.

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþio-nal la Convenþie ºi art. 14 din Convenþie,reclamanþii au susþinut cã reforma sistemuluide pensii le-a încãlcat dreptul lor la respec-tarea bunurilor, lipsindu-i de pensia stabilitãla data pensionãrii, în timp ce alte grupurisociale, inclusiv foºtii magistraþi, continuã sãbeneficieze de un mod de calcul al pensiilormai favorabil. Reclamanþii au mai susþinutºi cã, din pricina modificãrilor legislativeefectuate, nu au dispus de un recurs efectiv,care sã le fi permis sã se plângã de situaþiaîn cauzã ºi sã pretindã redresarea acesteia.

Curtea nu a considerat cã este necesarsã se pronunþe cu privire la existenþa îndreptul intern a unui recurs efectiv ºi asupraobligaþiei reclamanþilor de a-l exercita,plângerea fiind inadmisibilã, pentru urmã-toarele motive:

Curtea a reiterat cã, deºi art. 1 din Proto-colul nr. 1 adiþional la Convenþie garanteazã

plata prestaþiilor sociale pentru persoanelecare au achitat contribuþii la bugetulasigurãrilor sociale, acest lucru nu poate fiinterpretat ca oferind dreptul la acordareaunei pensii într-un cuantum determinat (ase vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei,decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98;Jankovic c. Croaþiei decizi, nr. 43440/98;Kuna c. Germaniei, decizie, nr. 52449/99;Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18iunie 2002, nr. 64100/00; Maggio ºi alþii c.Italiei, 31 mai 2011, nr. 46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 ºi 56001/08, par.55).

Statele pãrþi la Convenþie dispun de omarjã largã de apreciere pentru regle-mentarea politicii lor sociale. Curtea areamintit, în acest sens, datã fiind cunoaº-terea directã a propriei societãþi ºi a nevoilorsale, cã autoritãþile naþionale sunt, înprincipiu, cel mai bine plasate pentru a alegemijloacele cele mai adecvate în atingereascopului stabilirii unui echilibru întrecheltuielile ºi veniturile publice, iar Curtearespectã alegerea lor, cu excepþia cazuluiîn care aceste mijloace se dovedesc în modevident lipsite de un temei rezonabil(Jankovic, citatã anterior; Kuna, citatãanterior, ºi Mihãieº ºi Senteº c. României231,decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232/11ºi 44605/11).

În speþã, Curtea a subliniat cã reformasistemelor de pensii a fost fundamentatã pemotivele obiective invocate la adoptareaLegii nr. 119/2010, ºi anume contextuleconomic actual ºi corectarea inegalitãþilorexistente între diferitele sisteme de pensii.

În aceastã privinþã, Curtea a constatat cãdiminuarea pensiilor reclamanþilor areprezentat o modalitate de a integra acestepensii în sistemul general prevãzut de Legeanr. 263/2010 ºi a arãtat cã motivele invocatepentru adoptarea acestei legi nu pot ficonsiderate drept nerezonabile saudisproporþionate.

231 Dragoº Cãlin, Reducerea salariilor cu 25% prin Legea nr. 118/2010 este compatibilã cu art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie - decizia de inadmisibilitate în cauzele Felicia Mihãieº ºi Adrian Gavril Senteº c.României, Revista JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012, www.hotararicedo.ro.


De asemenea, Curtea a reþinut cã refor-ma sistemului de pensii nu a avut un efectretroactiv ºi nu a adus atingere drepturilorla prestaþii sociale, dobândite în temeiulcontribuþiilor la bugetul asigurãrilor sociale,achitate în timpul anilor de serviciu, ci numaiunei pãrþi din pensie, care era susþinutãintegral de la bugetul de stat ºi carereprezenta un avantaj de care reclamanþiibeneficiaserã mulþumitã naturii profesiei lor(a se vedea, mutatis mutandis, Frimu ºi alþiic. României, decizia din 7 februarie 2012,nr. 45312/11).

În ceea ce priveºte diferenþa de trata-ment, în raport de alte categorii de pensio-nari, Curtea a constatat cã o diferenþã estediscriminatorie, în sensul art. 14 dinConvenþie, în cazul în care nu are nici ojustificare obiectivã ºi rezonabilã.

În speþã, Curtea a reþinut cã faptul cã altecategorii sociale se bucurã în continuare deun mod de calcul favorabil al pensiilor lorþine, de asemenea, de marja de apreciere astatului.

Având în vedere aceste considerente,Curtea a considerat cã mãsurile criticate dereclamanþi nu i-au determinat pe aceºtia sãsuporte o sarcinã disproporþionatã ºiexcesivã, incompatibilã cu dreptul deproprietate ºi nu au fost în mod nejustificatdiscriminaþi în raport cu alþi pensionari.

Curtea a respins, ca inadmisibilã, întemeiul art. 35 par. 3 ºi 4 din Convenþie,plângerea referitoare la încãlcarea art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie ºi art.14 din Convenþie.

NotãPrin aceastã decizie, deºi poate para-

doxal pentru anumiþi autori232, Curteareafirmã raþionamentul expus prin decizia de

inadmisibilitate pronunþatã la data de 7februarie 2012 în cauzele conexate AnaMaria Frimu, Judita Vilma Timar, EditaTanko, Marta Molnar ºi Lucia Gheþuîmpotriva României (nr. 45312/11), cândCurtea Europeanã a Drepturilor Omului aconstatat neîncãlcarea de cãtre Statulromân a dispoziþiilor art. 1 din Protocolul nr.1 adiþional la Convenþie, sub aspectultransformãrii pensiilor speciale în pensii însistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010privind stabilirea unor mãsuri în domeniulpensiilor, în vederea asigurãrii echilibruluibugetar în perioada de crizã economicã.

Astfel, este evident cã nu puteam aveadecât soluþii similare, atât pentru categoriasocialã a foºtilor grefieri, cât ºi pentru fostelecadre militare ori pentru celelalte categoriisociale ale cãror drepturi la pensie au fostsupuse unei reformei legislative unitare.Afirmãm acest lucru pentru cã excepþiile aufost create nu de legiuitor, ci prin jurispru-denþa Curþii Constituþionale, pentru pensiilede serviciu ale judecãtorilor, procurorilor dinsistemul judiciar, judecãtorilor, respectivmagistraþilor asistenþi ai Curþii Constitu-þionale233, precum ºi pentru consilierii deconturi din cadrul Curþii de Conturi234, justifi-cate prin statutul constituþional al magis-traþilor, dezvoltat prin lege organicã ºi carecuprinde o serie de incompatibilitãþi ºiinterdicþii, dar ºi responsabilitãþile ºi riscurilepe care le implicã exercitarea acestorprofesii, ce impun acordarea pensiei deserviciu ca o componentã a independenþeijustiþiei, garanþie a statului de drept, prevãzutde art. 1 alin. 3 din Constituþie. Ca atare, nuse putea reþine vreo diferenþã majorã întresituaþia din cauza Frimu ºi alþii c.României235 ºi recalcularea pensiilor fostelorcadre militare.

232 A se vedea Costel Gîlcã, Implicaþiile hotãrârii Frimu asupra proceselor privind recalcularea pensiilormilitarilor, în Revista de Drept Social nr. 4/2012, p. 4-5.

233 Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecþia de neconstituþionalitate a dispoziþiilor Legii privindstabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr.433 din 28 iunie 2010.

234 Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 referitoare la excepþia de neconstituþionalitate a dispoziþiilor art.1 lit. h)din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor ºi art.196 lit.j) din Legea nr.263/2010privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012.

235 Pe larg, a se vedea Dragoº Cãlin, Reformarea sistemului de pensii, prin transformarea pensiilor specialeîn pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, este compatibilã cu art. 1 din Protocolul nr. 1 - deciziade inadmisibilitate în cauzele Frimu ºi alþii c. României, Revista JurisClasor CEDO – Martie 2012,www.hotararicedo.ro.


Cum jurisprudenþial s-a stabilit constantcã statele pãrþi la Convenþie dispun de omarjã largã de apreciere pentru reglemen-tarea politicii lor sociale, datã fiind cunoaº-terea directã a propriei societãþi ºi a nevoilorsale, autoritãþile naþionale sunt, în principiu,cel mai bine plasate pentru a alegemijloacele cele mai adecvate în atingereascopului stabilirii unui echilibru între cheltuie-lile ºi veniturile publice. Marja este ºi maimare atunci când necesitatea intervenþieistatului rezultã din consecinþele pe care crizaeconomicã internaþionalã le produce asupradeficitului bugetar.

Nefiind momentul sã punem în discuþievreo presupusã ”brutalã scãdere a calitãþiijurisprudenþei”236, reamintim faptul cã

instanþa de la Strasbourg respectã alegereastatelor, nefiind rolul sãu acela de a verificaîn ce mãsura existau sau nu soluþii legisla-tive mai potrivite pentru atingerea obiecti-vului de interes public urmãrit, cu excepþiasituaþiilor în care aprecierea autoritãþilor estevãdit lipsitã de orice temei rezonabil (a sevedea Wieczorek c. Poloniei, 8 decembrie2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, 19decembrie 1989, par. 53).

Aceste aspecte se aflã, indirect, tot înmâna cetãþenilor, inclusiv a reclamanþilor dincauza prezentatã mai sus, însã doar înexercitarea dreptului prevãzut de art. 36 alin.1 raportat la art. 62 alin. 1 din ConstituþiaRomâniei.

236A se vedea Radu Chiriþã, CEDO, Secþia a III-a - Decizia Frimu ºi alþii c. România (plângerile nr. 45312/11,45581/11, 45583/11, 45587/11, 45588/11) din 7 februarie 2012, în Curierul judiciar nr. 3/2012, p. 139-140.

206 JurisClasor CEDO – Iulie 2012

207JurisClasor CEDO – Iulie 2012

IULIE 2012IULIE 2012IULIE 2012IULIE 2012IULIE 2012


Cuprins

Anul II (2012)

JurisClasor CEDO - Iulie 2012


Aplicarea dispoziþiilor Legii nr. 18/1991 cetãþenilor strãini – decizie de inadmisibilitateîn cauza Morariu ºi alþii împotriva României .................................................................. 214


Obligaþia de a asigura condiþii de detenþie compatibile curespectarea demnitãþii umane. Nelegalitatea arestãrii

preventive este determinatã în mod excepþional numai denereguli grave ºi evidente. Prezumþia de nevinovãþie –

declaraþii ale procurorului de caz apãrute în presã -cauza Pãvãlache c. României

Autor: Cristina BuneaCategorie: Hotãrâri importante

Detenþia unei persoane în condiþii neadecvate poate constitui, în principiu, un tratamentcontrar articolului 3 (interzicerea torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante)din Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului (Convenþia).

O încheiere prin care se dispune asupra mãsurii arestãrii preventive nu poate fi consideratãca fiind invalidã ex facie dacã viciul care a fost constatat nu este considerat drept o neregulãgravã ºi evidentã, nefiind astfel încãlcate prevederile articolului 5 par. 1 (dreptul la libertate ºila siguranþã) din Convenþie.

Declaraþiile sau acþiunile autoritãþilor care reflectã sentimentul cã persoana este vinovatãºi care incitã publicul sã creadã în vinovãþia sa ori care prejudiciazã aprecierea faptelor decãtre instanþa competentã reprezintã o încãlcare a principiului prezumþiei de nevinovãþieconsacrat prin articolul 6 par. 2 (dreptul la un proces echitabil) din Convenþie.

În esenþã, prin hotãrârea sa din data de18 octombrie 2011, Curtea a constatatîncãlcarea articolului 3 (condiþii materiale dedetenþie) ºi a articolului 6 paragraful 2(prezumþia de nevinovãþie) din Convenþie.Prin aceeaºi hotãrâre, Curtea a stabilit cãautoritãþile naþionale nu au încãlcat preve-derile articolului 5 paragraful 1 din Con-venþie.

Rezumând hotãrârea, arãtãm cã recla-mantul Pãvãlache Fãnel a fost arestat pre-ventiv în octombrie 2002 pentru sãvârºirea

unor fapte de corupþie ºi a fost condamnatla pedeapsa de ºase ani închisoare.Reclamantul s-a plâns de condiþiile dedetenþie arãtând în principal faptul cã a fostobligat sã stea în celule cu alþi deþinuþifumãtori. Acesta a mai susþinut cã condiþiilede detenþie i-au provocat, la 21 decembrie2002, un infarct ºi boli cardiovasculare ºipulmonare, pentru care nu a fost îngrijit înmod corespunzãtor. În continuare, recla-mantul a susþinut cã prelungirea arestãriipreventive din 22 aprilie 2003 nu s-a realizatpotrivit cãilor legale, având în vedere cãaceasta a fost pronunþatã de un singurjudecãtor al Tribunalului Bucureºti, în vremece, în temeiul Legii nr. 161/2003, intratã învigoare la 21 aprilie 2003, aceasta ar fitrebuit pronunþatã de un complet alcãtuit dindoi judecãtori. Totodatã, reclamantul aconsiderat cã declaraþiile procurorului de cazºi ale celor mai înalte autoritãþi ale statului,precum ºi campania de presã îndreptatãîmpotriva lui la iniþiativa acestor autoritãþi,


au adus atingere respectãrii prezumþiei salede nevinovãþie ºi au influenþat rezultatulprocesului.

Faþã de situaþia de fapt expusã, recla-mantul s-a adresat Curþii invocând încãl-carea de cãtre autoritãþile naþionale adrepturilor garantate prin articolul 3, articolul5 par. 1 ºi articolul 6 par. 2 din Convenþie.

În hotãrârea pronunþatã, având în vedereprevederile articolului 3 din Convenþie,Curtea a analizat principiile consacrate înjurisprudenþa anterioarã, reamintind cã statuleste obligat, în ciuda problemelor logisticeºi financiare, sã îºi organizeze sistemulpenitenciar astfel încât sã asigure deþinuþilorrespectarea demnitãþii umane a acestora,inclusiv sã ia mãsuri pentru a proteja undeþinut împotriva efectelor nocive aletabagismului pasiv, în cazul în care, þinândseama de examene medicale ºi derecomandãrile medicilor curanþi, starea sade sãnãtate impune acest lucru (a se vedeaîn acest sens, cauza Choukhovoi c. Rusiei,nr. 63955/00, 27 martie 2008, par. 31, cauzaBenediktov c. Rusiei, nr. 106/02, 10 mai2007, par. 37, cauza Kudla c. Poloniei [MC],nr. 30210/96, 26 octombrie 2000, par. 94,cauza Elefteriadis c. României, nr. 38427/05, 25 ianuarie 2011, par. 48).

Astfel, în ceea ce priveºte tratamentulmedical acordat reclamantului pe perioadadetenþiei, Curtea a observat cã, din dosarulmedical al reclamantului, reiese cã acestaa fost supus periodic unor examenespecializate în reþeaua medicalã peniten-ciarã ºi civilã ºi a beneficiat de îngrijirimedicale curente ºi în regim de urgenþã,inclusiv pentru boala cardiovascularã.Aºadar, nu a fost încãlcat articolul 3 dinConvenþie sub acest aspect.

Pe de altã parte, sub aspectul condiþiilormateriale de detenþie, Curtea a consideratcã statul, prin intermediul organelor salespecializate, nu a depus toate eforturilenecesare pentru a-i asigura reclamantuluicondiþii de detenþie compatibile curespectarea demnitãþii umane, având învedere în acest sens suprapopulareacelulelor ºi neaplicarea unitarã a legii nr.

349/2002 împotriva efectelor tutunului,concluzionând cã a intervenit o încãlcare aarticolului 3 din Convenþie.

Sub aspectul articolului 5 paragraful 1 dinConvenþie, Curtea a amintit cã o încheiereprin care se dispune mãsura arestãriipreventive trebuie sã fie consideratã ca fiindinvalidã ex facie dacã viciul care a fostconstatat este considerat drept o „neregulãgravã ºi evidentã”. Astfel, cu excepþiacazurilor în care constituie o neregulã gravãºi evidentã, viciile care afecteazã mãsurade arestare preventivã pot fi acoperite deinstanþele de apel interne, în cadrul uneiproceduri de control jurisdicþional (a sevedea cauza Mooren c. Germaniei [MC], nr.11364/03, 9 iulie 2009, par. 75).

Aplicând principiile enunþate mai sus lacauza de faþã, Curtea a apreciat cã, deºiîncheierea din 22 aprilie 2003 era afectatãde un viciu de procedurã, totuºi acest viciunu putea fi considerat o neregulã gravã ºievidentã care sã determine nelegalitateaarestãrii în cauzã. Curtea a reþinut cãîncheierea respectivã era motivatã, iar înfaþa curþii de apel, reclamantul a avutposibilitatea de a-ºi prezenta din nouargumentele care pledau în favoarea puneriisale în libertate. Curtea de apel care aexaminat într-un termen scurt recursulacestuia a considerat cã erau îndeplinitecondiþiile de fond pentru a justificaprelungirea arestului ºi cã viciul de formãnu era suficient de grav pentru a determinanelegalitatea arestãrii.

Ca urmare, Curtea a decis cã nu aintervenit o încãlcare a articolului 5 para-graful 1 din Convenþie.

În ceea ce priveºte articolul 6 paragraful2 din Convenþie, Curtea a statuat faptul cãprincipiul prezumþiei de nevinovãþie impuneca niciun reprezentant al statului sã nudeclare cã o persoanã este vinovatã desãvârºirea unei infracþiuni înainte ca vino-vãþia acesteia sã fie stabilitã de o instanþã,o atingere a prezumþiei de nevinovãþieputând fi adusã nu numai de un judecãtorsau de o instanþã, ci ºi de alte autoritãþipublice, inclusiv agenþi de poliþie sau


procurori (a se vedea cauza Allenet deRibemont c. Franþei, nr. 15175/89, 10februarie 1995, par. 36 ºi 37, cauza Laventsc. Letoniei, nr. 58442/00, 28 noiembrie 2002,par. 125, cauza Daktaras c. Lituaniei, nr.42095/98, 10 octombrie 2000, par. 42).

Deºi autoritãþile naþionale nu pot fi consi-derate responsabile pentru acþiunile presei,Curtea a subliniat încã o datã importanþaalegerii termenilor utilizaþi de agenþii statuluiºi în special de autoritãþile judiciare carecontroleazã desfãºurarea anchetei (a sevedea cauza Daktaras precitatã, par. 44).

Cu privire la comentariile diverºiloroameni politici, Curtea a considerat cã estenecesar ca acestea sã fie situate în contextulluptei anticorupþie, un subiect de preocuparepentru întreaga societate româneascã.Curtea a observat cã acestea erau de naturãpoliticã ºi nu prejudecau aprecierea faptelorde cãtre instanþele competente, nefiind denaturã sã ducã la încãlcarea prevederilorarticolului 6 paragraful 2 din Convenþie (ase vedea cauza Viorel Burzo c. României,nr. 75109/01 ºi 12639/02, 30 iunie 2009, par.164).

În acelaºi sens s-a pronunþat Curtea ºicu privire la ecoul pe care cauza l-a avut înpresã, fiind inevitabile comentariile, uneori

severe, din partea presei cu privire la ocauzã sensibilã care, precum cea areclamantului, contesta moralitatea unorînalþi funcþionari (a se vedea cauza Y.B. ºialþii c. Turciei, nr. 48173/99 ºi 48319/99, 28octombrie 2004, par. 48).

Analizând însã declaraþiile procuroruluide caz, apãrute în presã, Curtea a constatatcã, informând ziariºtii cu privire la arestareapreventivã a reclamantului, procurorul aafirmat într-un context independent deprocedura penalã în sine sau prin inter-mediul unei hotãrâri motivate, cã toate pro-bele converg spre stabilirea cu certitudine avinovãþiei reclamantului ºi cã nu putea fievitatã condamnarea acestuia, având învedere cã „nimeni ºi nimic nu-l mai poatescãpa de rãspunderea penalã”. Curtea aconcluzionat cã acestea precizau clar cãreclamantul se fãcea vinovat de corupþie,încurajând publicul sã creadã în vinovãþiaacestuia ºi prejudecau aprecierea faptelorde cãtre instanþele competente (a se vedeacauza Samoilã ºi Cioncã c. României, nr.33065/03, 4 martie 2008, par. 95).

În aceste circumstanþe, Curtea a deciscã articolul 6 par. 2 din Convenþie a fostîncãlcat.


Aplicarea dispoziþiilor Legii nr. 18/1991 cetãþenilor strãini –decizie de inadmisibilitate în cauza Morariu ºi alþii împotriva

României

Autor: Geanina MunteanuCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Curtea constatã cã, în speþã, reclamanþii, cetãþeni strãini, nu aveau drept la restituire întemeiul Legii nr. 18/1991, neavând un bun actual, dar nici o speranþã legitimã de obþinere abunurilor imobile naþionalizate

restituire, ºi anume aceea prevãzutã dearticolul 48 din Legea nr. 18/1991, careimpunea ca titularii cererilor de restituire sãaibã cetãþenia românã. Reclamanþii aucontestat în instanþã refuzul autoritãþiloradministrative de a le restitui terenurilerespective. Reclamanþii au invocat faptul cã,având calitate de moºtenitori ai foºtilorproprietari, li se aplicã articolul 44 par. 2 dinConstituþie care permite cetãþenilor strãinisã dobândeascã terenuri prin moºtenirelegalã. În urma parcurgerii celor douã gradede jurisdicþie prevãzute de lege, tribunalelecompetente au respins acþiunile recla-manþilor, pe motiv cã Legea nr. 18/1991 esteo lege specialã care exclude cetãþenii strãinide la reconstituirea dreptului de proprietate.Instanþele au constatat, de asemenea, cã,potrivit interpretãrii constante a CurþiiConstituþionale, art. 44 par. 2 din Constituþieconferã cetãþenilor strãini dreptul de adobândi terenuri prin moºtenire legalãexclusiv în cazul moºtenirilor deschise dupãdata revizuirii Constituþiei, adicã dupã datade 29 octombrie 2003, ceea ce înseamnãcã reclamanþii, ale cãror succesiuni fuseserãdeschise înainte de aceastã datã, nu aveauun bun în sensul Convenþiei.

În examinarea capãtului de cerere privindrespectarea dreptului de proprietate alreclamanþilor, Curtea începe prin a reamintiprincipiile ce reies din jurisprudenþa sa înmaterie, ºi anume : cã un reclamant nupoate pretinde o încãlcare a articolului 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie decât

La data de 12 iunie 2012, Curtea Euro-peanã a Drepturilor Omului a pronunþat odecizie de inadmisibilitate în cauza Morariuºi 58 alþii (cererea nr. 32247/08), relevantãatât din perspectiva impactului social, avândîn vedere numãrul mare de cereri la care sereferã, cât ºi a particularitãþii problemeijuridice examinate.

În toate cele 59 de cereri conexe, recla-manþii au invocat articolul 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie ºi articolul 14din Convenþie pentru a se plânge de refuzulautoritãþilor interne de a le reconstitui dreptulde proprietate în temeiul Legii 18/1991, pemotiv cã nu aveau naþionalitate românã,ceea ce reprezintã, în opinia lor, o încãlcarea dreptului de proprietate ºi o discriminarefãrã justificare obiectivã.

În fapt, reclamanþii au adresat autoritãþiloradministrative competente cereri de resti-tuire a unor terenuri agricole naþionalizatede la pãrinþii lor în perioada comunistã.Cererile le-au fost respinse pe motiv cã nuîndeplineau o condiþie esenþialã pentru


dacã are un bun, fie el un bun actual, fie osperanþã legitimã, adicã o valoarepatrimonialã, chiar ºi o creanþã, cu o bazãsuficientã în dreptul intern (conformKopecky împotriva Slovaciei, cererea nr.44912/98) ºi cã statele dispun de o largãmarjã de apreciere în ceea ce priveºtereglementarea procedurilor de restituire abunurilor naþionalizate înainte de ratificareaConvenþiei (conform Gratzinger ºiGratzingerova împotriva Cehiei, cererea nr.39794/98).

Dupã examinarea legislaþiei aplicabile(prevederile constituþionale, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 247/2005 ºi Legea nr. 312/2005), practica judiciarã internã pertinentãºi doctrina în domeniu, Curtea a constatatcã, în speþã, reclamanþii nu aveau un bunactual, ei neavând calitatea de proprietari,

dar nici o speranþã legitimã de obþinere abunului, dat fiind faptul cã reclamanþii nu sepot prevala de prevederile art. 44 par. 2 dinConstituþie, deoarece, în interpretareaconstantã a Curþii Constituþionale, acestarticol nu conferã cetãþenilor strãini dreptulde a dobândi terenuri prin moºtenire legalãdecât în cazul moºtenirilor deschise dupãdata revizuirii Constituþiei, adicã dupã datade 29 octombrie 2003.

Curtea a respins astfel ca inadmisibilcapãtul de cerere al reclamanþilor privindpretinsa încãlcare a articolului 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie. Pecale de consecinþã, articolul 14, neavând oexistenþã independentã, nu se aplicã,cererea fiind respinsã în întregime, întemeiul art. 35 par. 3 lit. a) ºi par. 4 dinConvenþie.

216 JurisClasor CEDO – August 2012

217JurisClasor CEDO – August 2011

AUGUST 2012AUGUST 2012AUGUST 2012AUGUST 2012AUGUST 2012


Cuprins

Anul II (2012)

JurisClasor CEDO - August 2012

Privarea de bun în procedura vânzãrii silite la licitaþie publicã. Încãlcarea art. 1 dinProtocolul nr. 1 la Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului - cauza Kanala c.Slovaciei ........................................................................................................................ 221Autor: Ionuþ Militaru

Desfacerea contractului de muncã pentru absenþã prelungitã de la serviciu din pricinaarestãrii preventive - decizia de inadmisibilitate în cauza Teodor Octavian Triponîmpotriva României ....................................................................................................... 228Autor: Dragoº Cãlin


Privarea de bun în procedura vânzãrii silite la licitaþie publicã.Încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenþia Europeanã a

Drepturilor Omului - cauza Kanala c. Slovaciei

Autor: Ionuþ MilitaruCategorie: Hotãrâri relevante

renovare. Creditorul a invocat, la rândul sãu,subevaluarea imobilului supus executãriisilite.

Cota idealã de ½ din dreptul de pro-prietate a fost dobânditã de coproprietarulimobilului la preþul de 219.640 SKK, fãrã amai fi organizatã o licitaþie publicã, acestabeneficiind de un drept de preemþiune.Conform expertizelor efectuate în anul 2006s-a stabilit cã valoarea imobilului în anul1998 era de 518.047 SKK (expertulGuvernului) sau 1.758.727 SKK (expertulreclamantului).

Curtea a reþinut cã probele administratedovedesc existenþa unei creºteri a valoriiimobilelor în Slovacia ca urmare a tranziþieicãtre economia de piaþã ºi cã valoareabunului în cauzã stabilitã de expertuldesemnat de organul de executare conformreglementãrilor slovace era mai micã decâtcea de circulaþie. Fãrã a putea specula cuprivire la preþul ce ar fi putut fi obþinut în urmavânzãrii la licitaþie publicã dacã nu s-ar fiexercitat dreptul de preemþiune al copro-prietarului, Curtea a reþinut cã prin acordareaacestei posibilitãþi legale autoritãþile l-auprivat pe reclamantul-debitor de ºansarezonabilã de a înstrãina bunul la valoareasa actualã ºi de a restitui o tranºã mai maredin debite.

Curtea a constatat încãlcarea art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie, reþi-nând cã, deºi este indiscutabilã posibilitatealegalã a coproprietarului de a dobândi bunulprin preemþiune, nu existã nicio justificareaparentã a interesului public pentru o astfelde tranzacþie cu nesocotirea valorii actuale

În cauza Kanala c. Slovaciei237, conformsituaþiei de fapt reþinute de Curte, recla-mantul achiziþionase un bun prin licitaþiepublicã la preþul de 560.000 de coroane(SKK) în anul 1991, o parte a sumei prove-nind dintr-un credit bancar. În anul 1992reclamantul a mai investit în renovareaconstrucþiei suma de 190.000 SKK provenitãtot dintr-un credit bancar. Printr-o hotãrârejudecãtoreascã din anul 1993 s-a constatatcã proprietatea este deþinutã în coproprie-tate cu o altã persoanã fizicã, iar reclamantuls-a vãzut în imposibilitatea de a achita ratelecreditului.

Banca, în calitate de creditor, a iniþiatprocedurile de executare silitã imobiliarã înanul 1997, iar preþul de începere a licitaþieia fost stabilit la 219.640 SKK, în urma uneievaluãri realizate de un expert în baza uneilegi care nu lua în considerare valoarea depiaþã. S-au respins contestaþiile recla-mantului întemeiate, printre altele, peexistenþa unui angajament al fratelui sãupentru achitarea debitului - neacceptat decreditor -, pe subevaluarea bunului faþã deconcluziile unei expertize din 1992 -valoarea de 656.679 SKK, la care s-ar fiadãugat mai mult de 400.000 SKK pentru

237 CEDO, cauza Kanala c. Slovaciei, hotãrârea din 10 iulie 2007, nr. 57239/00, par. 51.


a bunului, defavorabilã intereselor legitimeale debitorului ºi ale creditorului.

O soluþie rezonabilã, cu titlu de exemplu,a fost consideratã de Curte exercitareadreptului de preemþiune numai dupãîncheierea licitaþiei publice.

Notã:Art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la

Convenþia Europeanã a Drepturilor Omuluiprevede cã:

„(1) Orice persoanã fizicã sau juridicã aredreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeninu poate fi lipsit de proprietatea sa decâtpentru cauzã de utilitate publicã ºi încondiþiile prevãzute de lege ºi de principiilegenerale ale dreptului internaþional.

(2) Dispoziþiile precedente nu aducatingere dreptului statelor de a adopta legilepe care le considerã necesare pentru areglementa folosinþa bunurilor conforminteresului general sau pentru a asiguraplata impozitelor ori a altor contribuþii sau aamenzilor”.

Conform jurisprudenþei constante a Curþiide la Strasbourg, art. 1 din Protocolul nr. 1conþine trei reguli distincte: prima, ce rezultãdin prima frazã a primului paragraf, enunþãprincipiul general al necesitãþii respectãriidreptului de proprietate238; a doua regulã,conþinutã de a doua frazã a primului para-graf, prevede posibilitatea privãrii unui titular,prin acþiunea organelor statului, de dreptulsãu de proprietate, privare supusã anumitor

condiþii; a treia regulã, conform paragrafuluial doilea al aceluiaºi articol, recunoaºtestatelor contractante posibilitatea de areglementa modul de folosinþã al bunurilorce formeazã obiectul dreptului de proprie-tate, în conformitate cu interesul general239.

Ultimele douã reguli, fiind o aplicaþie acelei dintâi în situaþii specifice de ingerinþãîn dreptul de proprietate240, trebuie inter-pretate în lumina principiului general (a sevedea cauzele Iatridis c. Greciei [MC], par.55 ºi Immobiliare Saffi c. Italiei [MC]241, par.44).

Restrângerea dreptului unei persoane dea administra ºi de a dispune de bunurile saleîn urma declarãrii insolvabilitãþii într-oprocedurã de executare silitã (echivalentãsechestrului, n.a.) a fost analizatã de Curtedrept o ingerinþã sub forma controluluiasupra folosinþei proprietãþii în sensul celuide-al doilea paragraf al art. 1 din Protocolulnr. 1242, în timp ce pierderea unei cote idealedin dreptul de proprietate în urma vânzãriisilite la licitaþie publicã în favoarea unuiadjudecatar coproprietar este analizatãdrept o privare de bun, chiar dacã nu aimplicat o expropriere din partea statului243.

Art. 1 din Protocolul nr. 1 impune ca oastfel de privare sã respecte principiullegalitãþii, sã urmãreascã satisfacerea unuiinteres public ºi un scop legitim, prin mijloacerezonabile, proporþionale cu scopul urmãrit(a se vedea Jahn ºi alþii c. Germaniei[MC]244, par. 81-94).

238 Aceastã normã impune obligaþia statelor contractante de a respecta dreptul de proprietate ce aparþinepersoanelor fizice ºi persoanelor juridice. Organizaþii neguvernamentale sau chiar unor « grupuri de particulari »în sensul art. 34 din Convenþie. A se vedea C. Bîrsan, Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului. Comentariupe articole, vol. I, Ed. C.H. Beck, 2005, p. 968.

239 Idem. Principii enunþate în jurisprudenþa istoricã a Curþii Europene a Drepturilor Omului : cauzele Sporrongºi Lönnroth c. Suediei, hotãrârea din 23 septembrie 1982, Serie A nr. 52; Lithgow ºi alþii c. Regatului Unit, 8 iulie1986, Serie A nr. 102; AGOSI c. Regatului Unit, 24 octombrie 1986, Serie A nr. 108; Erkner ºi Hofauer c.Austriei, 23 aprilie 1987, Serie A nr. 117; Poiss c. Austriei, 23 aprilie 1987, Serie A nr. 117; Allan Jacobsson c.Suediei nr. 1, 25 octombrie 1989, Seria A nr. 163; Sfintele Mãnãstiri Greceºti c. Greciei, 9 decembrie 1994,Serie A nr. 301-A; Iatridis c. Greciei, 25 martie 1999, nr. 31107/96, Recueil 1999-II.

240 A se vedea, spre exemplu, CEDO, cauza Bruncrona c. Finlandei, 16 noiembrie 2004, nr. 41673/98 sauBeyeler c. Italiei [MC], nr. 33202/96, ECHR 2000-I).

241 CEDO, cauza Immobiliare Saffi c. Italiei [MC], nr. 22774/93, ECHR 1999-V.242 CEDO, cauza Luordo c. Italiei, hotãrârea din 17 iulie 2003, nr. 32190/96, par. 67.243 CEDO, cauza Kanala c. Slovaciei, hotãrârea din 10 iulie 2007, nr. 57239/00, par. 51.244 CEDO, cauza Jahn ºi alþii c. Germaniei [MC], nr. 46720/99, 72203/01 ºi 72552/01, par. 81-94, ECHR

2005.


Se remarcã necesitatea de a respecta un„just echilibru” între interesul public generalal comunitãþii ºi imperativul respectãriidrepturilor ºi libertãþilor fundamentale alepersoanelor, astfel încât sã nu se impunãacestora din urmã o sarcinã disproporþionatã(cauza Ex-Regele Greciei ºi alþii c. Greciei[MC]245, par. 89).

Privarea de proprietate fãrã plata uneicompensaþii rezonabile prin raportare lavaloarea bunului constituie în mod normalo ingerinþã disproporþionatã care nu poatefi justificatã conform art. 1 din Protocolul nr.1. Totuºi, aceastã dispoziþie nu garanteazãdreptul la o despãgubire integralã în oricecircumstanþe, din moment ce obiectivelegitime „în interes public” pot contribui lareducerea acesteia sub valoarea de piaþã abunului246, iar o privare fãrã orice compen-saþie poate fi compatibilã, în anumitecircumstanþe, cu articolul 1 (a se vedeacauza Jahn ºi alþii c. Germaniei, citatãanterior, par. 117).

Executarea silitã a bunurilor mobile sauimobile reprezintã o procedurã prevãzutã dedreptul intern ºi are ca scop respectareatitlurilor executorii în temeiul cãrora debitorultrebuie sã plãteascã o sumã de banicreditorului. Deºi asigurarea unor mijloacecoercitive pentru punerea în executare aunor drepturi de creanþã satisface un interespublic, aºa cum Curtea Europeanã a statuatîn cauza Kanala c. Slovaciei, vânzareadreptului real de proprietate (fie ºi în cotãidealã) la un preþ mai mic decât valoarearealã a bunului este analizatã din prismaproporþionalitãþii mãsurii.

În dreptul intern, art. 510 C.pr.civ. prevedecã executorul va declara adjudecatarpersoana care, la termenul de licitaþie, aoferit preþul de vânzare potrivit dispoziþiilorart. 509. La preþ egal va fi preferat cel careare un drept de preemþiune asupra bunuluiurmãrit. În toate cazurile, creditorii urmãritorisau intervenienþi nu pot sã adjudece bunurileoferite spre vânzare la un preþ mai mic de

75% din cel la care imobilul a fost evaluat.247

Prin urmare, deºi potrivit Codului deprocedurã civilã exercitarea dreptului depreemþiune are loc dupã încheierea licitaþieipublice, la preþ egal - deci la oferta cea maiavantajoasã pentru debitor -, o analizã seimpune cu privire la proporþionalitatea altordispoziþii aplicabile vânzãrii silite la licitaþiepublicã.

Astfel, potrivit dispoziþiilor art. 509 alin. 4C.pr.civ., în cazul în care nu este oferit nicipreþul la care imobilul a fost evaluat,vânzarea se va amâna la un alt termen, decel mult 60 de zile, pentru care se va face onouã publicaþie în condiþiile art. 504 alin. 3.La acest termen licitaþia va începe de lapreþul de 75% din cel la care imobilul a fostevaluat. Dacã nu se obþine preþul deîncepere a licitaþiei, la acelaºi termen bunulva fi vândut la cel mai mare preþ oferit.Vânzarea se va putea face chiar dacã seprezintã o singurã persoanã care oferãpreþul de la care începe licitaþia (s.n.).

Textul poate fi criticat deoarece introduceun dublu standard în ultimele douã propoziþii– pe de o parte, dacã nu se obþine preþul deîncepere a licitaþiei, la acelaºi termen bunulva fi vândut la cel mai mare preþ oferit, iar -pe de altã parte -, vânzarea se va putea facechiar dacã se prezintã o singurã persoanãcare oferã preþul de la care începe licitaþia.Este clar cã pentru a se obþine preþul delicitaþie trebuie sã se prezinte cel puþin opersoanã, la fel de clar cum pentru caaceasta sã poatã adjudeca bunul trebuie sãofere preþul de începere a licitaþiei. Deºiredundantã, aceastã concluzie este înantitezã cu varianta în care niciun licitatordintre cei prezenþi nu oferã preþul deîncepere (ci, evident, unul mai mic) ºi totuºibunul ar putea fi vândut „la cel mai marepreþ oferit”.

Prin decizia nr. 207 din 15 mai 2003248,Curtea Constituþionalã a României a respinsca neîntemeiatã excepþia de neconstitu-þionalitate a dispoziþiilor art. 510 alin. 2

245 CEDO, cauza Ex-Regele Greciei ºi alþii c. Greciei [MC], nr. 25701/94, ECHR 2000-XII.246 CEDO, cauza Papachelas c. Greciei [MC], nr. 31423/96, par. 48, ECHR 1999-II.247 Aceeaºi soluþie este menþinutã ºi de art. 819 din Proiectul noului Cod de procedurã civilã.248 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 16 iunie 2003.


C.pr.civ., reþinând cã „norma dedusãcontrolului îºi gãseºte aplicare în ipotezaprevãzutã de art. 509 alin. 5 C.pr.civ., ºianume, atunci când imobilul, nefiindadjudecat la prima licitaþie fie pentru cã nus-a prezentat niciun cumpãrãtor, fie pentrucã nu s-a oferit preþul la care a fost evaluat,se organizeazã o a doua licitaþie, careîncepe de la un preþ de 75% din preþul deevaluare. Dacã la aceastã licitaþie participãmai mulþi terþi, în calitate de ofertanþi,adjudecarea se poate face la cel mai marepreþ obþinut, care, teoretic, poate fi chiarinferior preþului de pornire a licitaþiei; dacãînsã la respectiva licitaþie participã un singurofertant, în persoana unui terþ, acesta nu îºipoate adjudeca imobilul la un preþ inferiorcelui de începere a licitaþiei; în schimb, dacãofertant este chiar creditorul, indiferent dacãparticipa singur sau în concurs cu alþiofertanþi, el nu îºi poate adjudeca imobilul,potrivit art. 510 alin. 2 din Codul de proce-durã civilã, la un preþ inferior celui de pornirea licitaþiei, respectiv 75% din preþul deevaluare” (s.n.).

În dezvoltarea acestei opinii, CurteaConstituþionalã a reþinut cã „raþiunea pentrucare legiuitorul nu a considerat necesar, încazul mai multor ofertanþi, sã instituie o limitãinferioarã a preþului de adjudecare aconstituit-o convingerea cã, cel puþin înprincipiu, concursul dintre aceºtia este denaturã sã asigure creºterea respectivuluipreþ, fãcând astfel puþin probabilã ipotezãîn care preþul cel mai mare oferit sã fieinferior preþului de începere a licitaþiei.

Dimpotrivã, în situaþia unui singur partici-pant, în persoana unui terþ, stabilirea uneilimite inferioare a preþului de adjudecare afost determinatã de necesitatea evitãrii uneireduceri prea mari a acestuia, pe care res-pectivul ofertant, în absenþa unor contra-ofertanþi, ar putea sã o impunã în modunivoc, de naturã sã îl prejudicieze atât pecreditor, cât ºi pe debitorul proprietar”.

În sfârºit, Curtea Constituþionalã a maiapreciat cã „în cazul ofertantului creditor,

instituirea unei limite inferioare a preþului deadjudecare, indiferent dacã acesta participãsingur sau în concurs cu alþi ofertanþi, a fostdeterminatã de preocuparea de a evitaîmbogãþirea sa fãrã justã cauzã, în dãunadebitorului proprietar, prin adjudecarea, încontul creanþei sale, a unui imobil cu ovaloare mai mare decât valoarea respectiveicreanþe.

Aºa fiind, dacã identitatea de raþiuni im-pune identitate de soluþii, ceea ce, în esenþã,consacra art. 16 alin. (1) din Constituþie, ºi,per a contrario, raþiunile diferite impun, înmod necesar, soluþii diferite, regimul juridicdiferenþiat instituit de legiuitor prinreglementarea criticatã nu este arbitrar ºideci discriminatoriu, ci, dimpotrivã, pentruconsideraþiile înfãþiºate, nu face decât sãdea expresie principiului constituþionalpretins a fi încãlcat”.

Referitor la încãlcarea art. 41 alin. 1 ºi 3din Constituþie249, Curtea Constituþionalã aconstatat cã „invocarea acesteia nu esteîntemeiatã, limitarea posibilitãþii creditoruluide a dobândi un imobil cu o valoare maimare decât aceea a creanþei sale, prinreglementarea dedusã controlului, urmãrind,aºa cum s-a arãtat, împiedicarea îmbogãþiriisale fãrã justã cauzã în dãuna debitoruluiproprietar, al cãrui drept îl protejeazã astfel,fãrã sã aducã vreo atingere dreptului deproprietate al creditorului. În consecinþã, art.510 alin. 2 din Codul de procedurã civilã nunumai cã nu contravine prevederilorconstituþionale invocate, ci, dimpotrivã, le dãexpresie într-o manierã specificã, darindubitabilã”.

Considerãm cã diferenþa specificãidentificatã de Curtea Constituþionalã în celedouã situaþii expuse nu este suficientãpentru a justifica regimul derogator în cazullicitaþiei publice la care participã mai mulþiofertanþi. Este adevãrat cã, în principiu,concursul dintre aceºtia este de naturã sãasigure creºterea preþului, însã acest proce-deu nu exclude ipoteza ca preþul cel maimare oferit sã fie inferior preþului de începere

249 Art. 44 din Constituþia României revizuitã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din31 octombrie 2003.


a licitaþiei, aºa cum s-a apreciat de cãtreinstanþa de contencios constituþional.

Dimpotrivã, apreciem cã dezideratul dea evita îmbogãþirea fãrã justã cauzã aadjudecatarului, în dãuna debitoruluiproprietar, se impune în orice situaþie, iarnu numai atunci când la respectiva licitaþieparticipã un singur ofertant, în persoana unuiterþ. Fraudarea legii se poate produceextrem de facil, prin înscrierea la cea de-adoua procedurã de licitaþie (cu începere la75% din preþul de evaluare) a cel puþin douãpersoane aflate în conivenþã, astfel încâtofertele acestora sã nu depãºeascã pragulde 75%. Este evident cã, întrucât legea lepermite, aceste persoane vor oferi un preþsubevaluat. Având posibilitatea de a nusupralicita, deoarece legea permite ca încazul în care „nu se obþine preþul de începerea licitaþiei” (când toate ofertele sunt mai mici)bunul sã fie vândut totuºi „la cel mai marepreþ oferit”, se poate ajunge la situaþia în careun bun sã fie vândut la 1% din valoarea sade piaþã, ceea ce constituie o veritabilãprivare a debitorului de bunul sãu, printr-ofaptã ilicitã (trucarea licitaþiei).

Or, deºi o astfel de ingerinþã în dreptul larespectarea bunurilor garantat de art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie esteprevãzutã de legea internã, considerãm cãaceasta nu asigurã un just echilibru întreinteresul public general al comunitãþii ºiimperativul respectãrii drepturilor ºilibertãþilor fundamentale ale debitorului,astfel încât sã nu se impunã acestuia dinurmã o sarcinã disproporþionatã (cauzaEx-Regele Greciei ºi alþii c. Greciei, citatãanterior).

În practica judiciarã s-a apreciat, deasemenea, cã este posibilã vânzarea silitãla licitaþie sub 75% din valoarea de piaþã abunului, însã actele de executare au fostanulate pe motiv cã s-au încãlcat dispoziþiile

art. 1303 din Codul civil din 1864 în materiavânzãrii referitoare la preþul serios.

În speþã250, urmare a executãrii silitedeclanºate de creditor împotriva debitorului,în temeiul titlului executoriu reprezentat deun bilet la ordin pentru creanþa în valoarede 160.187 lei, în data de 27.05.2010 a fostfixat termen pentru vânzarea la licitaþie aunui imobilul–teren în suprafaþã de 6666,67mp, proprietatea debitorului.

Potrivit raportului de evaluare preþul depornire al licitaþiei a fost stabilit la suma de14.040.210,24 lei. Cum la primul termen nus-a prezentat niciun licitator, executoruljudecãtoresc a fixat un nou termen pentruvânzare, la data de 30.06.2010, în acestsens preþul de pornire al licitaþiei fiind reduscu 25%, respectiv 10.530.157,68 lei.

Conform procesului-verbal de licitaþieîntocmit de executorul judecãtoresc cuocazia vânzãrii silite din data de 30.06.2010,s-au prezentat doi licitatori, unul oferind încerere preþul de 1.055.000 lei, iar celãlaltpreþul de 1.054.000 lei. Dupã trei strigãri,imobilul a fost adjudecat la preþul cel maimare oferit, de 1.100.000 lei.

În raport de prevederile art. 509 alin. 5C.pr.civ., Tribunalul Bucureºti a apreciat cãvânzarea la licitaþie la preþul cel mai mareoferit trebuie corelatã în mod necesar cudispoziþiile legale în materia vânzãrii referi-toare la preþ cuprinse în art. 1303 din Codulcivil din 1864, aplicabil în cauzã251. Înaceastã privinþã, tribunalul a considerat cãaceste dispoziþii sunt pe deplin aplicabile ºiîn cazul vânzãrii silite, în ceea ce priveºtecondiþiile generale de validitate ale oricãruiact juridic cu referire la cauza acestuia, maiexact la scopul imediat, contraprestaþia,deoarece, chiar dacã o asemenea vânzarese realizeazã prin mijlocirea executoruluijudecãtoresc, ea nu se poate îndepãrta dela aceste condiþii generale ºi esenþialepentru validitatea sa.

250 Decizia civilã nr. 3334R din 06.12.2011, pronunþatã de Tribunalul Bucureºti - Secþia a V-a Civilã îndosarul nr. 4561/94/2010, disponibilã la http://legeaz.net.

251 Art. 1660 alin. 2 din Codul civil din 2009. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a fost publicatã înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, a fost modificatã prin Legea nr. 71/2011 þirectificatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 17 iunie 2011 þi în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 489 din 8 iulie 2011. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a fost republicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.


Prin urmare, tribunalul a avut în vederecã dispoziþiile art. 1303 din Codul civil din1864, stabilesc cã preþul vânzãrii trebuie sãfie serios ºi determinat de pãrþi. În analizaacestei condiþii, tribunalul a reþinut cã preþulserios presupune ca el sã fie stabilit astfelîncât sã nu fie disproporþionat în raport devaloarea lucrului, încât sã se considere cãnu existã ºi, prin urmare, sã nu poatãconstitui obiect al obligaþiei cumpãrãtoruluiºi cauzã suficientã a obligaþiei asumatã devânzãtor.252

Aºa cum s-a arãtat anterior, chiar dacãvânzarea contestatã este una silitã, realizatãprin intermediul executorului judecãtoresc,în cadrul procedurii de executare, ea trebuiesã fie în acord cu prevederile art. 1303 Codcivil datoritã specificului sãu ºi a necesitãþiirespectãrii ºi ocrotirii drepturilor pãrþilorimplicate în procedura executãrii.

Prin urmare, executorul judecãtoresc fiindcel þinut sã respecte principiul enunþat, esteºi cel cãruia îi revine obligaþia de a apreciaasupra seriozitãþii preþului vânzãrii, înasemenea circumstanþe, ºi sã nu adjudecebunul.

Raportând aceste considerente situaþieide fapt deduse judecãþii, tribunalul a apreciatcã preþul la care bunul imobil supus urmãririisilite a fost adjudecat de intimat este unulneserios, derizoriu. În aprecierea sa, tribu-nalul a avut în vedere cã valoarea bunuluistabilitã potrivit raportului de expertizã ºicare a reprezentat preþul de pornire alicitaþiei a fost de 14.040.210,24 lei, în timpce preþul cel mai mare oferit ºi la care s-aadjudecat a fost de 1.100.000 lei, astfel cãvânzarea pentru un preþ reprezentând maipuþin de 10% din valoarea bunului esteconsideratã a fi fost efectuatã pentru un preþderizoriu, cu consecinþa nulitãþii acesteia.

În concluzie, spre deosebire de legislaþiaslovacã din cauza Kanala253, dispoziþiile dindreptul român pãstreazã un elementaleatoriu (alea), preþul final de adjudecaredepinzând de numãrul licitatorilor ºi,bineînþeles, de sumele licitate de fiecaredintre aceºtia; intervin aici câteva garanþiicum ar fi publicitatea premergãtoareînceperii licitaþiei ºi termenele proceduraleprevãzute de Codul de procedurã civilã,însã, nu poate fi trecutã cu vederea ipotezaadjudecãrii bunului la 75% din valoarea depiaþã (sau chiar sub acest procent), într-oprocedurã judiciarã ce suplineºte consim-þãmântul debitorului, cu consecinþa lipsiriiacestuia din urmã de ºansa rezonabilã de aînstrãina bunul la valoarea sa actualã ºi dea acoperi o tranºã mai mare din debite.

Considerãm cã dispoziþiile alineatului 5al art. 509 C.pr.civ. ar trebui puse în deplinacord cu cele ale alineatului 2 ale aceluiaºiarticol, potrivit cãrora executorul va oferi sprevânzare imobilul, prin trei strigãri succesive,la intervale de timp care sã permitã opþiuniºi supralicitãri, pornind de la preþul oferit careeste mai mare decât cel la care s-a fãcutevaluarea potrivit art. 500 alin. 2 sau, în lipsaunei asemenea oferte, chiar de la acest preþ(s.n.).

Este evident cã în cazul în care preþul deîncepere a licitaþiei este redus la 75% dinevaluarea iniþialã, ofertele ar trebui sãînceapã chiar de la acest din urmã preþ,nefiind valabile cele inferioare. În cazul încare bunul nu este vândut nici dupã a douaprocedurã, o nouã amânare a licitaþiei nueste reglementatã, astfel cã s-a exprimatopinia conform cãreia licitaþia trebuieînchisã, existând posibilitatea ca ea sãreînceapã, înãuntrul termenului deprescripþie, la preþul stabilit în condiþiile art.500 alin. 2 C.pr.civ.254

252 A se vedea G. Boroi, L. Stãnciulescu, Instituþii de drept civil în reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu,2012, p. 332.

253 Legislaþia slovacã a suferit modificãri începând cu 31.12.2003, Legea nr. 465/1991 fiind modificatã prinLegea nr. 86/2002, astfel încât valoarea bunului imobil sã fie stabilitã în mod obiectiv de cãtre un expert, înfuncþie de preþul de piaþã în circumstanþe normale. De asemenea, din anul 1999 preþul pe care un coproprietarîl poate plãti prin exercitarea dreptului de preemþiune trebuie sã fie egal cu valoarea de piaþã a imobilului, soluþiejurisprudenþialã adoptatã de Curtea Supremã slovacã ºi în cazul ieºirii din indiviziune la stabilirea sultelor.

254 G.C. Frenþiu, D.-L. Bãldean, Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat, Ed. Hamangiu, 2008, pag.1327, apud M. Tãbârcã, Gh. Buta, Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat, Ed. Universul Juridic, Bucureºti,2008, p. 1362.


Considerãm cã se impune o modificarelegislativã care sã facã posibilã reducereatreptatã a preþului de începere a licitaþiei(10%, apoi 15%, 25% etc., pânã la limitaunui preþ derizoriu), astfel încât sã se asiguremai multe proceduri de licitaþie în cazul încare la prima nu s-a oferit preþul de începeresau nu s-a prezentat nicio persoanã.

În toate situaþiile, nu ar trebui permisãadjudecarea bunului sub preþul de începerea licitaþiei, pentru a exclude orice intenþiefrauduloasã. Fiind previzibil cã bunul nu arputea fi adjudecat sub preþul de începere,ofertele ar fi reale ºi serioase, iar persoanelecare s-ar înscrie la licitaþie ar avea interessã supraliciteze, competitivitatea neputândfi trucatã.

O garanþie suplimentarã ar putea fiinspiratã din legislaþia altor state care aureglementat procedura supralicitãrii255, cepresupune stabilirea unor termene ºi a unorcondiþii stricte cu respectarea cãrora oricepersoanã sã poatã face o ofertã superioarãcelei de la adjudecare, determinând astfelredeschiderea licitaþiei începând de la preþulsupralicitat. Depunerea unei cauþiuni încuantumul stabilit de lege (cel puþin diferenþadintre preþul de adjudecare ºi cel supralicitat)ºi intervenþia instanþei de executare pentrua dispune asupra cererii de reluare a licitaþieiconstituie garanþii de naturã a preveniexercitarea abuzivã a drepturilor procesuale.

Totodatã, apreciem cã procedura internãar trebui sã asigure garanþii suplimentare

pentru a asigura o publicitate realã a oferteide vânzare silitã la licitaþie. Astfel, pe lângãafiºarea publicaþiei de vânzare la sediulorganului de executare ºi al instanþei deexecutare, la locul unde se aflã imobilulurmãrit, la sediul primãriei în a cãrei razãteritorialã este situat imobilul, precum ºi lalocul unde se desfãºoarã licitaþia (dacãacesta este altul decât locul unde este situatimobilul), s-ar impune reglementareaobligaþiei de a anunþa vânzarea la licitaþie ºiîntr-un ziar de largã circulaþie, chiar ºi atuncicând cel interesat nu a formulat o cerere înacest sens, cum permite art. 504 alin. 4C.pr.civ.256 O altã soluþie tehnicã ar putea fifolosirea mediului informatic prin creareaunei aplicaþii unice la nivel naþional subautoritatea unei instituþii publice în care sãfie înregistrate în mod obligatoriu anunþurilepentru licitaþii, cel puþin în cazul executãrilorsilite imobiliare.257

Concepþia Codului de procedurã civilãeste favorabilã creditorului, aflat în modevident într-o poziþie privilegiatã, însãinteresul public de a asigura mijloacelecoercitive pentru realizarea drepturilor realesau de creanþã ale acestuia intrã în conflictcu dreptul debitorului la respectareabunurilor sale, iar legislaþia internã trebuiesã prevadã garanþii împotriva arbitrariului,astfel încât sã se respecte principiulproporþionalitãþii.

255 În Franþa, spre exemplu, art. 94 ºi urm. din Decretul nr. 2006-936 din 27 iulie 2006 privind procedurile deexecutare silitã imobiliarã ºi distribuirea preþului unui imobil prevãd posibilitatea ca în termen de 10 zile de laadjudecare orice persoanã sã poatã supralicita cu cel puþin 10% din preþ.

256 În Franþa, publicarea unui anunþ în ziarele de profil difuzate în zona în care se gãseºte imobilul esteobligatorie potrivit art. 64 din Decretul nr. 2006-936 din 27 iulie 2006. De asemenea, art. 70 din acelaºi Decretprevede procedura sesizãrii instanþei de executare cu o cerere având ca scop organizarea, restrângerea saucompletarea mãsurilor de publicitate, þinând cont de natura, valoarea ºi situarea imobilului sau de alte circumstanþespecifice. Ordonanþa judecãtorului este fãrã drept de apel ºi poate stabili ºi alte locuri ºi afiºare a publicaþiei devânzare decât cele de drept comun.

257 Uniunea Naþionalã a Executorilor Judecãtoreºti (U.N.E.J.), ca organizaþie profesionalã a executorilorjudecãtoreºti, cu personalitate juridicã potrivit Legii nr. 188/2000, încurajeazã publicarea pe site-ul propriu apublicaþiilor de vânzare (http://www.executori.ro/licitatii.htm), însã mãsurile facultative nu pot fi considerate garanþiilegale pentru transparenþa ºi corectitudinea activitãþilor desfãºurate de cãtre birourile executorilor judecãtoreºti.Un proiect informatic care sã reuneascã toate publicaþiile de licitaþie la nivel naþional, cu caracter obligatoriu(precum aplicaþia SEAP în materia achiziþiilor publice – O.U.G. nr. 34/2006), ar reprezenta un element demn deluat în considerare la analiza proporþionalitãþii reducerii preþului de vânzare sub valoarea de circulaþie a bunului.


Desfacerea contractului de muncã pentru absenþã prelungitãde la serviciu din pricina arestãrii preventive -

decizia de inadmisibilitate în cauzaTeodor Octavian Tripon împotriva României


dreptului muncii, înainte de stabilireavinovãþiei persoanei în cauzã printr-o deciziedefinitivã.

Printr-o decizie din 14 ianuarie 2003258,Curtea Constituþionalã a respins excepþia deneconstituþionalitate. S-a stabilit cã legeaprevede cazurile ºi condiþiile în care se poatedesface contractul de muncã, fie din iniþiativaangajatorului, fie din iniþiativa angajatului.

Între cazurile de desfacere a contractuluide muncã din iniþiativa angajatoruluifigureazã la art. 130 alin. 1 lit. j cel în careangajatul este “arestat mai mult de 60 dezile”. Dispoziþiile art. 130 alin. 1 lit. j din Codulmuncii nu au, ca ipotezã, vinovãþia anga-jatului pentru sãvârºirea unei infracþiuni,raþiunea desfacerii contractului de muncaconstând, exclusiv, în necesitatea de apreveni efectele prejudiciabile pe care lepoate avea pentru angajator absenþaprelungitã a angajatului care, drept urmare,nu îºi îndeplineºte obligaþia contractualã deprestare a muncii. Dreptul angajatorului dea desface contractul de muncã se înte-meiazã în acest caz, exclusiv, pe o situaþieobiectivã, starea de arest a angajatului, carereprezintã o condiþie necesarã ºi suficientãpentru luarea mãsurii, acest drept fiindindependent de existenþa sau inexistenþavinovãþiei angajatului, pe care unitatea nuare calitatea de a o stabili. Sunt deci lipsitede relevanþã natura juridicã a mãsuriiarestãrii, precum ºi examinarea vinovãþieisalariatului în sãvârºirea faptei pentru careeste arestat. Prin urmare, este evident cã

Potrivit deciziei de inadmisibilitate din 7februarie 2012 din cauza Teodor OctavianTripon împotriva României (cererea nr.27062/04), reclamantul, angajat în funcþiade controlor vamal, a fost arestat preventivla 21 septembrie 2001, împreunã cu alþi ºasecolegi, pentru sãvârºirea infracþiunii de abuzîn serviciu contra intereselor publice.Judecãtoria Oradea a prelungit arestulpreventiv pânã la 1 decembrie 2001, atuncicând reclamantul a fost pus în libertate.

Reclamantul a fost concediat la 28noiembrie 2001, în temeiul art. 130 alin. 1lit. j din Codul muncii, dispoziþie carepermitea angajatorilor sã concedieze unangajat, dacã acesta a fost arestat preventivpentru o perioadã mai mare de 60 de zile,indiferent de motive. Acesta a contestatdecizia de concediere la Curtea de ApelOradea. Instanþa a sesizat Curtea Constitu-þionalã cu excepþia de neconstituþionalitatea art. 130 alin. 1 lit. j din Codul muncii, pentrunerespectarea prezumþiei de nevinovãþie.Potrivit instanþei, acest articol permiteaatragerea de consecinþe în domeniul

258 Decizia nr. 5/2003 referitoare la excepþia de neconstituþionalitate a dispoziþiilor art. 130 alin. 1 lit. j dinCodul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003.


nu prezumþia de vinovãþie stã la baza acestuimotiv de desfacere a contractului de muncãºi, deci, nu se poate susþine cã prevedereacare îl consacrã încalcã dispoziþiile art. 23alin. 8 din Constituþie.

Printr-o decizie din 24 februarie 2003,Curtea de Apel din Oradea a respinscontestaþia, considerând concedierea dreptlegalã, soluþie menþinutã prin respingerearecursului reclamantului, de CurteaSupremã de Justiþie, la 14 ianuarie 2004.

Printr-o sentinþã penalã pronunþatã la 11octombrie 2004, Judecãtoria Oradea l-acondamnat pe reclamant la pedeapsaînchisorii de 1 ani ºi 8 luni, cu suspendareacondiþionatã a executãrii pedepsei. Instanþaa apreciat cã reclamantul ºi cei ºase colegiai sãi au sãvârºit infracþiunile prevãzute deart. 248 ºi 249 din Codul penal, producândun prejudiciu în cuantum de aproximativ519.424,189 EUR Ministerului FinanþelorPublice, sume reprezentând taxe ºi accizenerealizate la bugetul de stat.

La 31 martie 2010, Tribunalul Timiº adesfiinþat sentinþa penalã pronunþatã la 11octombrie 2004, luând act de prescrierearãspunderii penale pentru faptele prevãzutedrept infracþiuni de dispoziþiile art. 248 ºi 249din Codul penal. În baza art. 13 alin. 2 dinCodul de procedurã penalã, cum inculpatula solicitat continuarea procesului penal,tribunalul a apreciat cã probatoriul dosaruluidovedea vinovãþia reclamantului, dar s-a datîntâietate prescripþiei rãspunderii penale.

Recursul împotriva deciziei TribunaluluiTimiº a fost respins prin decizia penalã din14 decembrie 2010 a Curþii de ApelTimiºoara, definitivã.

La data faptelor, art. 130 alin. 1 lit. j dinCodul muncii prevedea: ”contractul demuncã poate fi desfãcut din iniþiativa unitãþii,în cazul când: (…) j) cel în cauzã este arestatmai mult de 60 de zile”. Noul cod al muncii,în vigoare de la 5 februarie 2003, a preluatîn art. 61 lit. b soluþia legislativã, termenul

de 60 de zile fiind înjumãtãþit prin art. I pct.26 din O.U.G. nr. 65/2005, astfel cum a fostmodificat prin Legea de aprobare nr. 371/2005: ”Angajatorul poate dispune conce-dierea pentru motive care þin de persoanasalariatului în urmãtoarele situaþii: (…) b) încazul în care salariatul este arestat preventivpentru o perioadã mai mare de 30 de zile,în condiþiile Codului de procedurã penalã”.

Invocând art. 5, art. 6 par. 1 ºi art. 6 par.2 din Convenþie, reclamantul s-a plâns deîncãlcarea dreptului sãu la respectareaprezumþiei de nevinovãþie, din cauzaconcedierii ca urmare a arestãrii preventive,mai înainte de a fi condamnat pentrusãvârºirea infracþiunii de care a fost acuzat.

Curtea a reamintit cã prezumþia denevinovãþie prevãzutã de art. 6 par. 2 dinConvenþie este aplicabilã nu numai înproceduri penale, dar ºi în alte cauze în careinstanþele naþionale nu au avut de hotãrâtasupra vinovãþiei, scopul esenþial alprezumþiei fiind acela de a împiedica oriceautoritate naþionalã în emiterea unor opiniiconform cãrora reclamantul ar fi vinovatînainte ca acesta sã fie condamnat potrivitlegii.

Dreptul unui angajator de a concedia unangajat care fãcea obiectul unei mãsuri dearest preventiv mai mari de 60 de zile, înconformitate cu art. 130 alin. 1 lit. j din Codulmuncii, a avut ca temei un element obiectiv,respectiv absenþa prelungitã a angajatuluide la locul de muncã, iar nu alte consi-derente legate de vinovãþia sa pentru faptelepentru care a fost pus în arest preventiv(mutatis mutandis, decizia de inadmi-sibilitate din cauza Þehanciuc c. României,par. 19)259. Prin aceastã dispoziþie din Codulmuncii, legiuitorul naþional a încercat, aºacum a remarcat cu justeþe ºi CurteaConstituþionalã prin decizia din 14 ianuarie2003, sã protejeze angajatorii împotrivaprejudiciilor pe care le-ar putea provocaabsenþa prelungitã a unui angajat, care,

259 A se vedea Victor Constantinescu, Cauza Þehanciuc împotriva României, decizia de inadmisibilitate din22 noiembrie 2011 – Suspendarea automatã din funcþie în momentul trimiterii în judecatã nu încalcã prezumþiade nevinovãþie, Revista Jurisclasor CEDO – Ianuarie 2012, http://www.hotararicedo.ro.


astfel, nu îºi îndeplineºte obligaþiile contrac-tuale.

Curtea a considerat cã nu este menireasa sã intervinã în deciziile ce reprezintãpolitica legislativã a unui stat. Acest lucrucu atât mai mult în cazul în care legislaþianaþionalã prevede garanþii suficiente pentrua preveni mãsuri arbitrare sau abuzive îndetrimentul unui angajat, în caz de absenþãprelungitã la locul de muncã determinatã deo mãsurã privativã de libertate. Cu toateacestea, legislaþia românã prevedea, la dataincidentului, garanþii suficiente pentru a evitaacþiuni arbitrare sau abuzive împotriva unuiangajat absent de la locul de muncã pentruprivare de libertate: orice prelungire aperioadei de arest preventiv, dincolo determenul de 30 de zile, trebuia sã fie dispusãnumai de cãtre o instanþã, numai în caz denevoie ºi motivat.

În aceastã cauzã, niciun reprezentant alstatului, fie cã este vorba de un judecãtor, oinstanþã sau altã autoritate publicã, nu afãcut declaraþii din care sã reiasã faptul cãreclamantul ar fi vinovat de sãvârºirea uneiinfracþiuni înainte ca vinovãþia sa sã fiestabilitã prin sentinþa din 11 octombrie 2004de Judecãtoria Oradea. Nici hotãrârilepronunþate asupra deciziei de concedierenu conþineau vreo afirmaþie legatã devinovãþia reclamantului.

Curtea a constatat, de asemenea cã, înurma unei examinãri detaliate într-o proce-durã publicã ºi contradictorie, instanþele dejudecatã au confirmat acuzaþiile de abuz înserviciu contra interesului public ºi falsintelectual formulate de parchet împotrivareclamantului. Instanþele au dat efect, cutoate acestea, dispoziþiilor legii de procedurãpenalã mai favorabile reclamantului. În cazulîn care acesta ar fi fost achitat, ar fi pututintroduce o acþiune împotriva statului pentrua obþine despãgubiri pentru eroarea

judiciarã a cãrei victimã ar fi fost (mutatismutandis, Pantea c. României, par. 151 ºi152).

Începând cu anul 2005, doar un judecãtorindependent ºi imparþial, în sensul art. 6 par.1 din Convenþie poate dispune, printr-ohotãrâre motivatã, arestarea preventivã aunei persoanei învinuite de sãvârºirea uneiinfracþiuni.

Având în vedere toate elementele, Curteaa reþinut cã decizia de concediere areclamantului luatã de angajatorul sãu, înconformitate cu legislaþia naþionalã învigoare la data faptelor, nu poate fi analizatãdin punctul de vedere al nerespectãriiprezumþiei de nevinovãþie, în cauzãneputând fi vorba despre o încãlcare adrepturilor ºi libertãþilor garantate deConvenþie, motive pentru care Curtea arespins cererea, ca fiind inadmisibilã.

Notã:Soluþia Curþii þine seama de specificitatea

dreptului naþional român, Curtea conside-rând cã nu este menirea sa sã intervinã îndeciziile ce reprezintã politica legislativã aunui stat, cu atât mai mult în cazul în carelegislaþia naþionalã prevede garanþiisuficiente pentru a preveni mãsuri arbitraresau abuzive în detrimentul unui angajat, încaz de absenþã prelungitã de la locul demuncã determinatã de o mãsurã privativãde libertate.

În dreptul francez, spre exemplu, suspen-darea contractului de muncã nu se opuneconcedierii din iniþiativa angajatorului, datãfiind atingerea adusã funcþionãrii întreprin-derii tocmai prin absenþa angajatului aflatîn arest preventiv260. Curtea de Casaþie dinFranþa a transpus în materie jurisprudenþasa consacratã în domeniul absenþeisalariatului din pricina bolii261.

260 A se vedea Frédéric Desporte ºi Laurence Lazerges-Cousquer, Traité de procédure pénale, Paris,Economica, 2009, p. 2052 ºi urm., Michel Roger, Les effets de la délinquance d’un salarié sur son contrat detravail, Droit social, 1980, p. 173 ºi urm.; Paul-Henri Antonmattei, La rupture du contrat de travail consécutive àl’incarcération du salarié, Droit social, 1997, p. 246 ºi urm.;Alain Coeuret ºi Elisabeth Fortis, Droit pénal dutravail, Paris, LexisNexis, 5ème édition, p. 82 ºi urm.

261 A se vedea Brigitte Pelletier, Incarcération du salarié, Les Cahiers du DRH - n° 177 - Juin 2011, p. 8-17


Printr-o decizie din 2 iulie 1997, Curteade Apel Paris a apreciat cã arestareaprovizorie reprezintã o cauzã de suspendarea contractului de muncã, care nu esteimputabilã nici angajatorului ºi nicisalariatului, dar este impusã de autoritateajudiciarã ºi justificatã de faptul cã angajatulnu mai poate presta muncã ºi îndepliniatribuþiile de serviciu. Aceastã situaþie nupoate constitui motiv valabil pentruconcediere. Instanþa a invocat prezumþia denevinovãþie, arãtând ºi cã arestarea preven-tivã nu reprezintã nici un caz de forþã majorã(Cour de Cassation, 30 octombrie 1996), niciun act de demisie al salariatului (Cour decassation, 15 octombrie 1996).

Totuºi, angajatul sau un terþ trebuie sãinformeze angajatorul despre încarcerare,lipsa informãrii putând fi un motiv întemeiatpentru concediere. Curtea de Casaþie dinFranþa a mai stabilit ºi cã arestarea pre-ventivã nu permite concedierea pe motivulpierderii încrederii între angajator ºi angajat,chiar ºi în cazurile în care se întemeiazã peprobe obiective (Cour de cassation, 29 mai2001). Angajatorul ar putea dispune oconcediere în legãturã cu arestareasalariatului dacã ar invoca încarcerarea

îndelungatã care a creat perturbãri grave încadrul întreprinderii (Cour de cassation, 9ianuarie 2008), faptul cã arestareasalariatului provoacã efecte profunde asuprareputaþiei întreprinderii (Cour de cassation,25 ianuarie 2006) sau situaþia cã înlocuireapermanentã a angajatului aflat în detenþieeste absolut necesarã (Cour de cassation,25 aprilie 2001).

Legat de aplicarea prezumþiei de nevi-novãþie, acest principiu nu exclude posi-bilitatea desfacerea contractului de muncã,cât timp în cadrul unitãþii faptele sunt sta-bilite, iar angajatorul poate justifica acestlucru. Spre exemplu, în cazul unor acte deviolenþã sãvârºite cu intenþie asupra unorcolegi, ce s-au desfãºurat în prezenþa unormartori, faptele sunt de necontestat ºiincompatibile continuãrii derulãrii contrac-tului de muncã. Totodatã, Curtea de ApelParis a decis cã procedura prealabilãcontradictorie a concedierii trebuie sã fierespectatã, chiar ºi în cazul în care salariatulse aflã în arest preventiv262. Aceasta estede naturã sã permitã angajatului sã ofereexplicaþii asupra comportamentului sãu ºi aacuzaþiilor formulate împotriva acestuia.

262 Curtea de Apel Paris, hotãrârea din 11 iulie 1991, Nguyen c/Sté. AGF.

232 JurisClasor CEDO – Septembrie 2012

233JurisClasor CEDO – Septembrie 2012

SEPTSEPTSEPTSEPTSEPTEMBRIE 2012EMBRIE 2012EMBRIE 2012EMBRIE 2012EMBRIE 2012


Cuprins

Anul II (2012)

JurisClasor CEDO - Septembrie 2012

Caracterul rezonabil al eºalonãrii plãþii drepturilor salariale recunoscute prin hotãrârijudecãtoreºti interne – decizia de inadmisibilitate în cauza Dumitru ºi alþii c. României 237Autor: Gabriel Caian

Lipsa unui conflict jurisprudenþial în sine. Soluþii divergente determinate de modul încare instanþele au apreciat circumstanþele fiecãrei cauze – decizia de inadmisibilitate încauza Stana Neghea ºi alþii c. României ....................................................................... 239Autor: Dragoº Cãlin

Tratament medical corespunzãtor, legalitatea arestãrii preventive, respectareadreptului la un proces echitabil - decizia de inadmisibilitate în cauza Tender c. României . 243Autor: Victor Constantinescu

Lipsa unei divergenþe „profunde ºi persistente” a practicii judiciare a instanþelor naþionale– decizia de inadmisibilitate în cauza Ioan Radu ºi alþi 30 de reclamanþic. României ................................................................................................................... 245Autor: Dragoº Cãlin

Legea nr. 221/2009. Despãgubirile pentru prejudiciile morale privind condamnãrile cucaracter politic ºi mãsurile administrative asimilate acestora. Decizia de inadmisibilitatedin cauza Nastaca Dolca ºi alþii c. României ................................................................. 249Autor: Dragoº Cãlin


Caracterul rezonabil al eºalonãrii plãþii drepturilor salarialerecunoscute prin hotãrâri judecãtoreºti interne – decizia de

inadmisibilitate în cauza Dumitru ºi alþii c. României

Autor: Gabriel CaianCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Prin decizia de inadmisibilitate a Curþii Europene a Drepturilor Omului din data de 4septembrie 2012 pronunþatã în cauza Dumitru ºi alþii c. României (cererea nr. 57265/08), aufost respinse plângerile formulate de trei magistraþi români, prin care aceºtia invocau platacu întârziere de cãtre Statul Român a drepturilor lor salariale recunoscute prin hotãrârijudecãtoreºti interne. Curtea Europeanã a apreciat cã nu a existat o încãlcare a art. 6 dinConvenþie ºi a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie, cât timp a fost pãstrat unechilibru intre interesele particulare aflate în joc ºi interesul general, eºalonarea de cãtredebitor a plãþilor nefiind un argument suficient pentru o constatare a încãlcãrii drepturiloramintite, in condiþiile în care calendarul plãþilor a fost respectat ºi nu existã indicii cum cã nuva fi respectat pe viitor.

Prezentarea deciziei:În fapt, reclamanþii au obþinut în faþa

instanþelor interne recunoaºterea urmãtoa-relor drepturi salariale: majorarea salarialãstabilitã prin O.G nr. 10/2007 (de la caremagistraþii fuseserã excluºi în mod discri-minatoriu), sporul de risc ºi suprasolicitareneuropsihicã, prevãzut în Legea nr. 50/1996, respectiv sporul de confidenþialitateprevãzut de O.G. nr. 137/2000.

Curtea a reþinut, pe baza probelorexistente la dosarul cauzei, cã reclamanþiau încasat în cursul anului 2008 un procentde 30% din drepturile recunoscute deinstanþele interne prin hotãrâri definitive ºiirevocabile. De asemenea, în cursul anului2010, reclamanþii au obþinut 25% din tranºaa doua, reprezentând 34% din totalul datoratde Guvern.

Dupã eºalonãrile intervenite prin O.U.G.nr. 71/2009 ºi O.U.G. nr. 45/2010, înprezent, Curtea a reþinut cã sumele cuvenitereclamanþilor urmeazã sã fie achitate dupãun calendar al plãþilor în cinci tranºe potrivitLegii nr. 230/2011: prima de 5% în 2012, adoua de 10% în 2013, a treia de 25% în2014, a patra de 25% în 2015 ºi ultima de35% în 2016.

În drept, reclamanþii s-au plâns deîncãlcarea art. 6 din Convenþia Europeanãa Drepturilor Omului (dreptul la un procesechitabil), respectiv a art. 1 din PrimulProtocol adiþional la Convenþie (dreptul deproprietate), datã fiind întârzierea în punereaîn executare a hotãrârilor judecãtoreºtiinterne ce le recunosc drepturi de naturãsalarialã.

Curtea a reamintit jurisprudenþa sarecentã în care a reþinut cã mãsurile luatepentru menþinerea echilibrului bugetar potfi considerate ca urmãrind un scop legitim(a se vedea deciziile pronunþate în cauzeleMihãieº ºi Senteº c. României (6 decem-brie 2011), Panfile c. României (20 martie2012) ºi Sulcs c. Letoniei (6 decembrie2011)). În speþã, datã fiind criza economicãºi financiarã cu care se confruntã România


din 2009, rãmâne valabilã aprecierea privindexistenþa unui scop legitim pentru mãsurilecontestate.

Trecând la analizarea proporþionalitãþiiacestor mãsuri cu scopul urmãrit – menþi-nerea echilibrului bugetar, cu evitareadegradãrii situaþiei sociale a persoanelorvizate de respectivele mãsuri – Curtea aconstatat urmãtoarele:

În legãturã cu drepturile salariale cuvenitereclamanþilor, Guvernul a stabilit unmecanism de eºalonare a plãþilor care, deºia suferit unele modificãri pe parcurs, a fostrespectat de cãtre autoritãþile interne,autoritãþi care au manifestat diligenþã înexecutarea hotãrârilor menþionate. Mai mult,potrivit legii, cuantumul sumelor viratereclamanþilor a fost indexat cu indicele deinflaþie la data plãþii.

Pânã în prezent, reclamanþii au încasatmai mult de o treime din suma totalã, restulsumelor urmând a fi virate pânã în 2016.

Având în vedere cã o parte substanþialãdin creanþe a fost deja plãtitã reclamanþilorºi având în vedere cã nu existã vreun indiciuîn sensul nerespectãrii pe viitor a calen-darului eºalonãrilor, Curtea a apreciat cãmecanismul de achitare a acestor creanþenu este nerezonabil. În consecinþã, a dispusrespingerea plângerilor ca vãdit neînte-meiate.

Notã:În jurisprudenþa sa anterioarã, Curtea a

sancþionat neexecutarea hotãrârilor jude-cãtoreºti definitive ºi executorii pronunþatede instanþele interne, apreciind cã fazaexecutãrii unei hotãrâri face parte din „pro-ces”, în sensul articolului 6 din Convenþie.Totodatã, în mãsura în care s-a consideratcã o creanþã recunoscutã printr-o hotãrârejudecãtoreascã îndeplinea condiþiile pentrua fi consideratã un ”bun” în sensul Con-venþiei Europene a Drepturilor Omului, s-a

reþinut ºi încãlcare a art. 1 din Protocolul nr.1 adiþional la Convenþie, ce protejeazãdreptul la proprietate (a se vedea cauzaBourdov c. Rusiei, hotãrârea din 7 mai2002).

Obligaþia de a pune în executare hotã-rârile pronunþate de instanþele judecãtoreºtiinterne a fost analizatã cu o exigenþã sporitãîn cazul în care debitor al obligaþiilor cerezultau din hotãrâre era Statul însuºi, prininstituþiile sale (a se vedea cauza Bourdov,citatã anterior, dar ºi o serie de hotãrâripronunþate împotriva României: Strungariu– hotãrârea din 29 septembrie 2005, Miclici– hotãrârea din 20 decembrie 2007,Ocneanu – hotãrârea din 29 iulie 2008,Teodorescu – hotãrârea din 29 iulie 2008,Niþescu – hotãrârea din 21 aprilie 2009 etc.).

Curtea a sancþionat, astfel, nu doarneexecutarea hotãrârilor interne, dar ºiîntârzierea în executarea lor, inclusiv prineºalonarea pe o perioadã nerezonabilã asumelor datorate.

În speþa de faþã, analizând proporþio-nalitatea mãsurii de eºalonare de cãtre Stata plãþii drepturilor bãneºti cuvenitereclamanþilor, Curtea a luat în consideraredouã aspecte importante: criza economicãºi financiarã cu care se confruntã Româniadin 2009 ºi care a necesitat luarea unormãsuri pentru pãstrarea echilibrului bugetar;în al doilea rând, s-a apreciat, pe bazaprobelor existente la dosar, cã debitorul,Statul român, a depus diligenþe rezonabilepentru onorarea obligaþiilor cãtre reclamanþi,achitând acestora o parte semnificativã dinsumele cuvenite ºi respectând calendaruleºalonãrilor. Nu s-a fãcut referire expresãla perioada eºalonãrii, însã, se poatededuce cã, faþã de situaþia concretã expusãmai sus, din punctul de vedere al Curþii, niciaceastã perioadã nu a fost una nere-zonabilã.


vigoare la momentul în care reclamanþiiaveau calitatea de salariaþi; în plus, exclu-derea unor astfel de venituri din calcululpensiilor încalcã principiul contributivitãþiiprevãzut de art. 2 din Legea nr. 19/2000.Aceastã a doua abordare a fost urmatã dealte instanþe, care au admis cererile identiceale foºtilor colegi ai reclamanþilor.

La 18 august 2009, Procurorul Generalal Parchetului de pe lângã Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie a formulat recurs îninteresul legii, apreciind cã nu existã unpunct de vedere unitar cu privire stabilireaºi recalcularea pensiilor din sistemul publicprovenite din fostul sistem al asigurãrilorsociale de stat, prin luarea în considerare aformelor de retribuire obþinute în acordglobal, prevãzute de art.12 alin.1 lit. a) dinLegea nr. 57/1974 privind retribuirea dupãcantitatea ºi calitatea muncii. Astfel, s-aarãtat cã unele instanþe de judecatã auconsiderat cã la stabilirea ºi recalculareapensiilor din sistemul public, provenite dinfostul sistem al asigurãrilor sociale de stat,casele judeþene de pensii au obligaþia sãvalorifice ºi veniturile suplimentare obþinuteîn acord global.

La 16 noiembrie 2009, Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie a respins recursul îninteresul legii, reþinând urmãtoarele:

”Ansamblul dispoziþiilor cuprinse în art.164 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 19/2000 ºi înO.U.G. nr. 4/2005 stabileºte care suntveniturile ce constituie baza de calcul adrepturilor de pensie. Astfel, în privinþaperioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001(când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000)sunt incidente dispoziþiile tranzitorii cuprinse

Lipsa unui conflict jurisprudenþial în sine. Soluþii divergentedeterminate de modul în care instanþele au apreciat

circumstanþele fiecãrei cauze – decizia de inadmisibilitate încauza Stana Neghea ºi alþii c. României


Decizia de inadmisibilitate din 11septembrie 2012, din cauza Stana Negheaºi alþi 6 reclamanþi împotriva României(cererea nr. 28699/09), are ca obiectplângerile mai multor foºti ingineriproiectanþi, care au primit, de-a lungulcarierei profesionale o parte semnificativãa retribuþiilor lunare în acord global, conformart. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii dupãcantitatea ºi calitatea muncii nr. 57/1974,sumele nefiind incluse în calculul pensiilor,efectuat în baza Legii nr. 19/2000.


Pe baza documentelor eliberate de foºtiiangajatori, care atestau structura ºicomponenþa veniturilor realizate, reclamanþiiau solicitat autoritãþilor competente sã lerecalculeze pensiile, cu scopul de a se luaîn considerare ºi o parte dintre venituriobþinute în “acord global”. Reclamanþii aususþinut cã veniturile în “acord global” artrebui sã fie luate în considerare, întrucâtau avut un caracter permanent, în sensulO.U.G. nr. 4/2005, angajatorii au plãtitcontribuþiile obligatorii la asigurãrile sociale,în temeiul Decretului nr. 389/1972, în


în art.164 din acest act normativ, care permitvalorificarea în procesul de stabilire apunctajelor anuale doar a veniturilor obþinutece au fãcut parte din baza de calcul apensiilor conform legislaþiei anterioare. Pede altã parte, în privinþa recalculãriidrepturilor la pensie, O.U.G nr. 4/2005prevede la pct. VI al anexei cã formele deretribuire în acord nu sunt luate în calcul lastabilirea punctajului mediu anual, întrucâtnu au fãcut parte din baza de calcul apensiilor, conform legislaþiei anterioare dateide 1 aprilie 2001. Prin urmare, este evidentcã textele de lege enunþate, fiind clare ºilipsite de echivoc, nu suntem în prezenþaunei ambiguitãþi de reglementare, astfelîncât nu se poate considera cã problemade drept supusã examinãrii este susceptibilãde a fi soluþionatã diferit de instanþelejudecãtoreºti, iar dispoziþiile art. 329 dinCodul de procedurã civilã nu sunt aplicabile.”Decizia Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþienu a fost publicatã în Monitorul Oficial.

La 6 iulie 2011, Procurorul General alParchetului de pe lângã Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie a formulat un nou recursîn interesul legii, menþionând cã, în urmaverificãrii jurisprudenþei la nivel naþional, cuprivire la stabilirea ºi recalcularea pensiilordin sistemul public provenite din fostulsistem al asigurãrilor sociale de stat, prinluarea în considerare a formelor de retribuireobþinute în acord global, prevãzute de art.12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii dupãcantitatea ºi calitatea muncii nr. 57/1974, afost relevatã o practicã neunitarã.

De aceastã datã, recursul a fost admisde Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, la 17octombrie 2011. Înalta Curte a considerat,prin Decizia publicatã în Monitorul Oficial la22 noiembrie 2011, cã ”neluarea în consi-derare a unor sume care au constituit bazade calcul al contribuþiei de asigurãri socialeechivaleazã cu o încãlcare a principiuluicontributivitãþii, având drept finalitate nereali-zarea scopului avut în vedere de legiuitor(drepturi de pensie calculate conformcontribuþiei de asigurãri sociale) ºi creareaunei discriminãri între persoanele care au

realizat stagii de cotizare anterior ºi ulteriorintrãrii în vigoare a Legii nr. 19/2000, O.U.G.nr. 4/2005 fiind emisã în considerareaatingerii scopului fundamental al înlãturãriiinechitãþilor dintre persoanele pensionatesub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cucele pensionate sub imperiul legii noi, Legeanr. 19/2000, în ceea ce priveºte cuantumulacestor drepturi. Astfel, în condiþiile în carese constatã de cãtre instanþele învestite cucereri de recalculare a pensiilor cã pentrusumele salariale, reprezentând veniturisuplimentare pentru munca în acord,angajatorul a plãtit contribuþia de asigurãrisociale la sistemul public de pensii, cãaceste drepturi salariale suplimentare aufost incluse în salariul de bazã brut, cãbugetul asigurãrilor sociale a fost alimentatcu contribuþia de asigurãri sociale plãtitã decãtre angajator, aferentã veniturilor salarialesuplimentare obþinute de cãtre salariaþi, estefiresc ca o parte din aceastã contribuþie sãrevinã foºtilor salariaþi, în prezent pensionaþi,ºi sã fie avutã în vedere la recalculareadrepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 ºi O.U.G. nr. 4/2005.”

Reclamanþii au pretins cã soluþiilepronunþate în acþiunile lor au fost rezultatulunei interpretãri greºite datã dispoziþiilorrelevante de cãtre instanþele judecãtoreºtinaþionale, iar în alte cauze similare s-a ajunsla un rezultat diferit bazat pe o interpretarediferitã a aceloraºi dispoziþii legale. Ca atare,au considerat cã au fost discriminaþi în raportcu alþi pensionari, ale cãror cereri similareau fost admise de alte instanþe din þarã, prinhotãrâri pronunþate în perioada 2007-2011,fapt care confirmã existenþa unei profundeºi persistente divergenþe în jurisprudenþacurþilor de apel din întreaga þarã. Petenþiiau invocat dispoziþiile art. 6 par. 1 ºi art. 14din Convenþie, respectiv art. 1 din Protocoluladiþional nr. 12 la Convenþie, ºi au susþinutcã au fost lipsiþi de nedrept de o parte dinpensiile lor, cu încãlcarea art. 1 dinProtocolul adiþional nr. 1 la Convenþie.

Curtea a reiterat de la bun început faptulcã rolul sãu nu este acela de a se pronunþaasupra erorilor de fapt sau de drept pretins


comise de o instanþã naþionalã, putândefectua acest lucru doar în mãsura în cares-ar fi încãlcat drepturile ºi libertãþileprotejate de Convenþie (García Ruiz c.Spaniei [MC], par. 28). Acest rol, respectivinterpretarea legislaþiei interne, revineautoritãþilor naþionale, în special instanþelor,Curtea urmând a verifica dacã efectele uneiastfel de interpretãri sunt compatibile cuConvenþia, cu excepþia situaþiilor de evidentarbitrariu, atunci când Curtea poate chiarpune la îndoialã interpretarea dreptuluiintern de cãtre instanþele naþionale (Nejdetªahin ºi Perihan ªahin c. Turciei [MC],20 octombrie 2011, par. 49-50).

Posibilitatea unui conflict între hotãrârilejudecãtoreºti reprezintã o trãsãturã inerentãa oricãrui sistem judiciar care are la bazãmai multe curþi de apel, cu autoritate asuprarazei lor de competenþã teritorialã. Astfel dediferenþe pot apãrea, de asemenea, încadrul aceleiaºi instanþe. Însã, în sine, acestfapt nu poate fi considerat drept unul contrarConvenþiei. Pentru a verifica dacã pronun-þarea unor soluþii diferite în cazuri similare,reprezintã sau nu o încãlcare a dreptului laun proces echitabil, sub aspectul nerespec-tãrii principiului securitãþii raporturilorjuridice, instanþa europeanã analizeazã înprimul rând dacã a existat la nivel intern odivergenþã „profundã ºi persistentã”, dacãdreptul intern prevede un mecanism pentruunificarea acestor practici ºi, în ultimul rând,dacã acest mecanism a funcþionat eficientîn speþã (Albu ºi alþii c. României, 10 mai2012, par. 34)263.

În prezenta cauzã, Curtea a reþinut, înprimul rând, faptul cã reclamanþii sunt pen-sionari care, urmare a modificãrii legislaþieirelevante, au solicitat ca o parte din veniturilelor permanente, câºtigate de-a lungulcarierei profesionale, sã fie luate în consi-derare în calculul pensiilor, alãturi de salariulde bazã. Aceºtia au susþinut cã, la nivelnaþional, în timp ce unele dintre curþile de

apel sau complete ale curþilor de apel auconstatat cã astfel de venituri nu ar trebuisã fie incluse în procesul de recalculare, altecurþi de apel sau alte alte complete din cadrulaceleiaºi curþi de apel au stabilit cã venituriledin acord global ar trebui sã fie luate înconsiderare ºi, astfel, pensiile unor foºticolegi au crescut. Aceastã situaþie a începutîn 2007 ºi a continuat pânã la soluþionarearecursului în interesul legii, respectivpublicarea soluþiei în Monitorul Oficial, la 17octombrie 2011.

Curtea a observat cã, la nivel naþional,casele de pensii în mod constant au con-statat cã astfel de venituri nu ar trebui sã fieluate în considerare în recalcularea pen-siilor. Mai mult, chestiunea în litigiu nu a fostdeterminatã de existenþa unor prevederilegale ambigue, ci mai degrabã prin apli-carea legislaþiei relevante pentru circum-stanþele individuale ale fiecãrei cauze. Înconsecinþã, problema de drept ridicatã deprezenta cauzã nu se referã la un conflictjurisprudenþã în sine, ci mai degrabã la osituaþie în care instanþele judecãtoreºtinaþionale au pus în aplicare o dispoziþie clarãa legii, în cauze în care circumstanþele defapt erau diferite (mutatis mutandis, ErolUçar c. Turciei, decizia din 29 septembrie2009).

În acest context, Curtea a notat existenþacelor douã recursuri în interesul legii,exercitate pentru a unifica interpretarea unordispoziþii legale; în timp ce primul recurs îninteresul legii a fost respins, deoarecedispoziþiile legale au fost considerate decãtre cea mai înaltã instanþã ca fiind lipsitede ambiguitate, ca urmare a persistenþeiunor soluþii divergente pronunþate deinstanþele judecãtoreºti din întreaga þarã, încazuri similare, doi ani mai târziu, al doilearecurs în interesul legii a fost admis. ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie a considerat cãinterpretãrile diferite ale instanþelor nuderivau din existenþa unor dispoziþii legale

263 A se vedea Alexandra Neagu, Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329 din Codul deprocedurã civilã reprezintã o cale eficientã de unificare a practicii judiciare naþionale – cauza Albu ºi alþii împotrivaRomâniei, Revista JurisClasor CEDO - Mai 2012, http://hotararicedo.ro [accesat ultima datã la 28.09.2012].


neclare, ci din modul în care instanþeleaplicau legea la circumstanþele individualeale cererilor aflate pe rolul lor.

Curtea a reþinut cã, într-un astfel dedomeniu important ºi complex precumasigurãrile sociale, schimbãrile frecventelegislative pot duce la o abordare oarecumincoerentã. Cu toate acestea, în speþã,reclamanþii nu au invocat o incertitudinejuridicã generalã, ce rezultã dintr-o legislaþieincoerentã (Maria Atanasiu ºi alþii c.României, 12 octombrie. 2010, par. 221).Reclamanþii s-au limitat sã se plângã demodul în care cauzele lor au fostinstrumentate de instanþele naþionale, înaplicarea dispoziþiilor legale relevante. Deºieste adevãrat cã situaþia invocatã a persistatpatru ani, nu poate fi trecut cu vederea faptulcã în acest interval de timp, Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie a pronunþat douã hotãrâriîn materie, identificând, de fiecare datã,faptul cã motivul care a determinantproblema nu a fost legea în sine, ci maidegrabã modul în care fiecare instanþã aapreciat circumstanþele fiecãrei cauze ºi,prin urmare, au aplicat legea în vigoare lamomentul respectiv. Prin urmare, Curtea aconstatat cã Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie a reacþionat în mod corespunzãtor,oferind orientãri fãrã echivoc instanþelornaþionale în soluþionarea cererilor individualeaflate pe rolul lor (Albu ºi alþii c. României,par. 38).

Mai mult, toþi reclamanþii din cauzele defaþã au beneficiat de proceduri contradictorii,în care au fost în mãsurã sã facã dovadacererilor formulate, argumentele lor fiindexaminate în mod corespunzãtor de instan-þele de judecatã. În acelaºi timp, concluziileinstanþelor de judecatã ºi interpretarea datãlegii naþionale în cauzã nu poate fi consi-deratã drept vãdit arbitrarã sau nerezo-nabilã.

Ca atare, plângerile reclamanþilor sunt înmod vãdit nefondate, motiv pentru care aufost respinse, ca inadmisibile, în temeiul art.35 par. 3 ºi par. 4 din Convenþie.

Notã:Decizia este una extrem de interesantã,

Curtea apreciind cã problema de dreptridicatã nu se referã la un conflict de jurispru-denþã în sine, ci mai degrabã la o situaþie încare instanþele judecãtoreºti naþionale aupus în aplicare în mod diferit o dispoziþieclarã a legii, în cauze în care circumstanþelede fapt erau diferite, aspect strâns legat defaptul cã reclamanþii nu au invocat o incerti-tudine juridicã generalã, ce ar fi rezultatdintr-o legislaþie incoerentã.

Soluþia reprezintã un balon nesperat deoxigen pentru instanþele interne, confruntatecu serioase probleme de aplicare a legii ºihotãrâri contradictorii în diverse materii,chiar ºi în situaþii în care, precum în speþã,Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie264 constatacã „textele de lege enunþate, fiind clare ºilipsite de echivoc, nu suntem în prezenþaunei ambiguitãþi de reglementare, astfelîncât nu se poate considera cã problemade drept supusã examinãrii este susceptibilãde a fi soluþionatã diferit de instanþelejudecãtoreºti, iar dispoziþiile art. 329 dinCodul de procedurã civilã nu sunt aplicabile”,pentru ca, ulterior, sã realizeze o analizãcomplexã a dispoziþiilor amintite, pronunþândo soluþie care nu prea este în concordanþãcu textul lipsit de ambiguitãþi de reglemen-tare265, interpretat chiar în mod contrar,chestiune care a scãpat analizei extrem deminuþioase, în alte vremuri, a instanþei de laStrasbourg.266

În concluzie, e de remarcat cã evoluþiilerecente ale jurisprudenþei Curþii Europenea Drepturilor Omului îi fac tot mai triºti pejustiþiabili ºi resusciteazã constant opti-mismul autoritãþilor publice.

264 Decizia nr. 30 din 16 noiembrie 2009 pronunþatã de Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie – Secþiile Unite.265 Formele de retribuire în acord global au fost exceptate de legiuitor, în mod expres, de la calculul pentru

stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au fãcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislaþieianterioare datei de 1 aprilie 2001, iar drepturile bãneºti obþinute în acord global erau venituri suplimentare, caparte variabilã a retribuþiei, ºi nu au fost înscrise în carnetele de muncã.

266 Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunþatã de Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, Completul competentsã judece recursul în interesul legii, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011.


Potrivit situaþiei de fapt reþinute de cãtreCurtea Europeanã a Drepturilor Omului încauza Tender c. României, cererea nr.19806/06, decizia din 12 iunie 2012, în urmaunei anchete desfãºurate de cãtreD.I.I.C.O.T. din luna ianuarie 2005, împotrivareclamantului ºi a partenerului sãu deafaceri, I.A., a fost începutã urmãrireapenalã pentru cã aceºtia ar fi acþionat înurma unui plan prestabilit pentru a provocaintrarea în faliment a societãþii de stat CaromS.A., urmând sã o însuºeascã ulterior.

Pe 11 martie 2005, în temeiul Legii nr.51/1991 privind siguranþa naþionalã, Par-chetul a dispus interceptarea convorbirilortelefonice a persoanelor vizate de anchetã.

Pe 24 mai 2005, Parchetul a dispuspunerea în miºcare a acþiunii penale faþãde reclamant pentru sãvârºirea mai multorinfracþiuni, printre care înºelãciune, bancrutãfrauduloasã ºi spãlare de bani în legãturãcu societatea Carom S.A. Faþã de mai multe

persoane, printre care ºi I.A., a fost deasemenea pusã în miºcare acþiunea penalãpentru aceleaºi fapte.

Ulterior, pe data de 24 februarie 2006,Parchetul a solicitat înlocuirea mãsurii de anu pãrãsi þara luatã faþã de reclamant cumãsura arestãrii preventive, Tribunalul admi-þând propunerea parchetului ºi dispunândarestarea preventivã a reclamantului.Hotãrârea a devenit definitivã prin respin-gerea recursului. Reclamantul a fost pus înlibertate în data de 26 august 2006.

Pe parcursul anului 2005 ºi începutulanului 2006, reclamantul a fost internat demai mult ori pentru diferite afecþiuni, dintrecare hipertensiune arterialã ºi diabet. Recla-mantul se afla sub tratament pentru acesteafecþiuni. Pe data de 24 mai 2006 InstitutulNaþional de Medicinã Legalã a precizatîntr-un raport de expertizã cã, în ciudapatologiei grave, afecþiunile reclamantuluiputeau fi tratate în închisoare, cu condiþiaca tratamentul medical sã fie respectat custricteþe. Expertul-parte desemnat de cãtrereclamant a avut o opinie contrarã.

În faþa Curþii, reclamantul a susþinut cãnu ar fi beneficiat de un tratament medicalcorespunzãtor pentru starea sa de sãnãtate;de asemenea, cã ar fi existat mai multeîncãlcãri ale dreptului sãu la libertate ºisiguranþã. Totodatã, reclamantul a susþinutcã nu a fost judecat echitabil, în mod publicºi de cãtre o instanþã independentã ºiimparþialã.

Tratament medical corespunzãtor, legalitatea arestãriipreventive, respectarea dreptului la un proces echitabil -decizia de inadmisibilitate în cauza Tender c. României


Prin decizia de inadmisibilitate parþialã din data de 12 iunie 2012, pronunþatã în cauzaTender c. României, Curtea a respins plângerea reclamantului privind încãlcarea articolelor3, 5 ºi 6 din Convenþie ºi a hotãrât comunicarea cãtre Guvernul pârât a capãtului de cererereferitor la încãlcarea art. 8 din Convenþie prin interceptãrile convorbirilor telefonice purtatede cãtre reclamant.


Având în vedere ansamblul elementelorpe care le are la dispoziþie ºi în mãsura încare Curtea este competentã de a analizasusþinerile formulate, Curtea nu a constatatnicio aparenþã de încãlcare a drepturilor ºigaranþiilor prevãzute de cãtre articoleleConvenþiei.

Prin urmare, capetele de cerere referi-toare la încãlcarea art. 3, 5 ºi 6 din Convenþieau fost respinse ca fiind vãdit nefondate.

Reclamantul a susþinut, de asemenea, cãinterceptãrile convorbirilor sale telefonice,efectuate în baza Legii nr. 51/1991, aduc oatingere nejustificatã dreptului sãu larespectarea vieþii private ºi de familie.

La momentul procesual actual, Curtea aconsiderat cã nu este în mãsurã sã sepronunþe pe admisibilitatea acestui ultimcapãt de cerere ºi a considerat necesarãcomunicarea acestuia Guvernului pârâtpotrivit art. 54 par. 3 lit. b din RegulamentulCurþii.


Lipsa unei divergenþe „profunde ºi persistente” a practiciijudiciare a instanþelor naþionale – decizia de inadmisibilitate în

cauza Ioan Radu ºi alþi 30 de reclamanþi c. României


Prin hotãrâri judecãtoreºti irevocabile,pronunþate între 2008 ºi 2010 de mai multecurþi de apel, acþiunile reclamanþilor au fostrespinse, motivat de faptul cã Planul sociala oferit un regim compensatoriu maifavorabil, care l-a înlocuit, deci nu îl puteacumula, pe cel prevãzut de Contractulcolectiv de muncã.

Majoritatea instanþelor au respins acestecereri. Totuºi, douã decizii irevocabile,pronunþate la 16 martie 2009 de Curtea deApel Craiova ºi, respectiv, la 25 noiembrie2009, de Curtea de Apel Oradea, au ajunsla o concluzie diferitã ºi cererile s-au admis.

Reclamanþii au pretins cã soluþiile dateacþiunilor lor au fost rezultatul unei inter-pretãri greºite datã dispoziþiilor relevante decãtre instanþele judecãtoreºti naþionale, iarîn acele cauze similare s-a ajuns la unrezultat diferit bazat pe o interpretare diferitãa aceloraºi dispoziþii legale. Ca atare, auconsiderat cã au fost discriminaþi în raportcu alþi angajaþi ai societãþii, ale cãror cererisimilare au fost admise de alte instanþe dinþarã.

Petenþii au invocat dispoziþiile art. 6 par.1 ºi art. 14 din Convenþie, respectiv art. 1din Protocolul adiþional nr. 12 la Convenþie,ºi au susþinut cã au fost lipsiþi de nedrept deplãþile compensatorii prevãzute de Con-tractul colectiv de muncã, cu încãlcarea art.1 din Protocolul adiþional nr. 1 la Convenþie.

Guvernul a susþinut cã aceste cereri suntinadmisibile sau vãdit nefondate, întrucâtreclamanþii nu au suferit un prejudiciusemnificativ. De asemenea, unele cereri artrebui sã fie respinse, din pricina neepuizãriicãilor de recurs interne. Hotãrârileinstanþelor interne prin care s-a ajuns la o

Decizia de inadmisibilitate din 11 septem-brie 2012, din cauza Ioan Radu ºi alþi 30 dereclamanþi împotriva României (cererea nr.35526/09), are ca obiect plângerile foºtilorsalariaþi ai S.C. Petrom S.A., societate cucapital mixt, privat ºi public, concediaþi înperioada 2005-2007, alãturi de mai multemii de angajaþi din întreaga þarã, pe fondulunui amplu proces de restructurare.

Prezentarea decizieiLa 21 aprilie 2005, societatea ºi repre-

zentanþii salariaþilor au convenit ºi adoptat,ca o anexã la Contractul colectiv de muncã,un “Plan social”, care prevedea, între altele,un sistem compensatoriu în cazul conce-dierii pentru motive care nu þin de persoanasalariatului, era mai favorabil decât celprevãzut în Contractul colectiv de muncã.

În urma concedierii, toþi reclamanþii auprimit despãgubiri, potrivit Planului social.Cu toate acestea, au formulat acþiuni îninstanþã împotriva Petrom, pentru caaceasta sã fie obligatã, în plus faþã de plãþilecompensatorii primite, ºi la indemnizaþiilecompensatorii prevãzute de Contractulcolectiv de muncã.


concluzie diferitã în cazuri similare cu aceleale reclamanþilor au fost izolate ºi nu s-arputea considera cã au creat un conflict deinterpretare a legii. Mai mult decât atât, auexistat numeroase hotãrâri judecãtoreºticare au respins cererile privind plata dedespãgubiri pentru concedierile efectuate dePetrom în perioada 2005-2007. Majoritateainstanþelor au avut o abordare constantã ºicoerentã, respectiv au reþinut faptul cã plãþilecompensatorii prevãzute de Planul Socialºi de Contractul colectiv de muncã nu seputeau efectua cumulat. Hotãrârile izolate,care au ajuns la o concluzie diferitã de ceaa majoritãþii largi a instanþelor judecãtoreºti,au fost pronunþate de alte instanþe decâtcele care au soluþionat cauzele recla-manþilor. În toatã þara, au existat doar douãdecizii prin curþile de apel au ajuns la oconcluzie irevocabilã diferitã ºi chiar ºiaceste decizii au fost izolate în cadrulaceleiaºi curþi de apel.

Curtea a reiterat de la bun început faptulcã rolul sãu nu este acela de a se pronunþaasupra erorilor de fapt sau de drept pretinscomise de o instanþã naþionalã, putândefectua acest lucru doar în mãsura în cares-ar fi încãlcat drepturile ºi libertãþileprotejate de Convenþie (García Ruiz c.Spaniei [MC], par. 28). Acest rol, respectivinterpretarea legislaþiei interne, revineautoritãþilor naþionale, în special instanþelor,Curtea urmând a verifica dacã efectele uneiastfel de interpretãri sunt compatibile cuConvenþia, cu excepþia situaþiilor de evidentarbitrariu, atunci când Curtea poate chiarpune la îndoialã interpretarea dreptuluiintern de cãtre instanþele naþionale (Nejdetªahin ºi Perihan ªahin c. Turciei [MC],par. 49-50, 20 octombrie 2011).

Posibilitatea unui conflict între hotãrârilejudecãtoreºti reprezintã o trãsãturã inerentãa oricãrui sistem judiciar care are la bazãmai multe curþi de apel, cu autoritate asuprarazei lor de competenþã teritorialã. Astfel dediferenþe pot apãrea, de asemenea, încadrul aceleiaºi instanþe. Însã, în sine, acestfapt nu poate fi considerat drept unul contrarConvenþiei. Pentru a verifica dacã

pronunþarea unor soluþii diferite în cazurisimilare, reprezintã sau nu o încãlcare adreptului la un proces echitabil, sub aspectulnerespectãrii principiului securitãþiiraporturilor juridice, instanþa europeanãanalizeazã în primul rând dacã a existat lanivel intern o divergenþã „profundã ºipersistentã”, dacã dreptul intern prevedeun mecanism pentru unificarea acestorpractici ºi, în ultimul rând, dacã acestmecanism a funcþionat eficient în speþã(Albu ºi alþii c. României, 10 mai 2012,par. 34).

În cauza de faþã, Curtea a reþinut cãreclamanþii, angajaþi ai Petrom, au fostconcediaþi în perioada 2005-2007, înîmprejurãri similare. Pretinzând cã au fostdreptul atât la despãgubirile prevãzute dePlanul social ºi la cele din Contractul colectivde muncã, au depus cereri la instanþelenaþionale, care au fost respinse în perioada2008-2010. Din informaþiile prezentate depãrþi, reiese cã majoritatea instanþelor dinþarã au pronunþat hotãrâri similare, angajaþiiconcediaþi neputând beneficia concomitentde plãþile prevãzute de Planul social ºiContractul colectiv de muncã. Doar douãdecizii ale instanþelor interne, irevocabile, auajuns la o concluzie diferitã.

În lumina celor de mai sus, Curtea aconstatat cã nu au existat diferenþe profundeºi nici de lungã duratã în jurisprudenþainstanþelor naþionale, cu privire la problemaîn discuþie. Mai mult, toþi reclamanþii dincauzele de faþã au beneficiat de proceduricontradictorii, în care au fost în mãsurã sãfacã dovada cererilor formulate,argumentele lor fiind examinate în modcorespunzãtor de instanþele de judecatã. Înacelaºi timp, concluziile instanþelor dejudecatã ºi interpretarea datã legii naþionaleîn cauzã nu poate fi consideratã drept vãditarbitrarã sau nerezonabilã.

În ce priveºte faptul cã reclamanþii s-auplâns cã instanþele judecãtoreºti naþionalei-au privat de despãgubirea prevãzutã deContractul colectiv de muncã, Curtea areamintit cã privarea de proprietatemenþionatã în a doua tezã a dispoziþiei art.


1 din Protocolul adiþional nr. 1 la Convenþie,invocatã de reclamanþi, se referã, în primulrând, la exproprierea în scop de utilitatepublicã, iar o hotãrâre judecãtoreascãprivind o creanþã asupra cãreia una din celedouã pãrþi este proprietar, în baza normelorde drept privat, nu poate fi vãzutã careprezentând o ingerinþã nejustificatã astatului asupra dreptului de proprietate alpãrþilor, fiind atribuþia instanþelor de asoluþiona astfel de litigii (Garzièic� c.Muntenegrului, 21 septembrie 2010, par.37; H. c. Regatului Unit, decizia Comisieidin 4 iulie 1983, Bramelind ºi Malmströmc. Suediei, decizia Comisiei din 12octombrie 1982). Aceeaºi constatare esteincidentã în speþã, instanþele pronun-þându-se asupra drepturilor pãrþilor înraporturile de drept privat.

În cele din urmã, Curtea a mai constatatcã nu existã vreo probã în cauzã asupradiscriminãrii suferite de reclamanþi.

Ca atare, plângerile reclamanþilor sunt înmod vãdit nefondate, motiv pentru care aufost respinse, ca inadmisibile, în temeiul art.35 par. 3 ºi par. 4 din Convenþie.

Notã:Prezenta decizie de inadmisibilitate se

pronunþã în contextul în care, în România,problema practicii judecãtoreºti neunitareeste una de sistem, fiind reþinutã constantde Rapoartele intermediare al ComisieiEuropene privind progresele realizate încadrul Mecanismului de cooperare ºiverificare.

Ca principiu, Curtea admite cã la nivelulinstanþelor interne pot apãrea opinii diferiteîn privinþa aceleiaºi probleme de drept,

aceste divergenþe fiind tolerate atunci cânddreptul intern prevede mecanisme deunificare a lor, într-un timp rezonabil, daranalizeazã dacã a existat la nivel intern odivergenþã „profundã ºi persistentã”, dacãdreptul intern prevede un mecanism pentruunificarea acestor practici ºi dacã acestmecanism a funcþionat eficient în speþã.

O serie de hotãrâri recente ale CurþiiEuropene a Drepturilor Omului au tratatastfel de situaþii.

Prin decizia de inadmisibilitate pronun-þatã la 6 septembrie 2011 în cauza Zelca ºialþii împotriva României267, Curtea aconstatat neîncãlcarea de cãtre Statulromân a dispoziþiilor art. 6 par. 1 dinConvenþie, sub aspectul respectãriiprincipiului securitãþii raporturilor juridice prinprisma jurisprudenþei pretins divergente.Curtea a reþinut cã reclamanþii au beneficiatde garanþiile unui proces echitabil, fiind partela un proces þinut pe baze de oralitate,publicitate ºi contradictorialitate, pãrþile fiindîn mãsurã sã îºi expunã argumenteleapreciate ca fiind pertinente ºi concludentede pe poziþii de egalitate cu partea adversã.Mecanismul intern prevãzut de articolul 329din Codul de procedurã civilã drept cale deunificare a practicii judiciare, ºi-a dovediteficienþa, având în vedere cã, într-o perioadãrelativ scurtã de timp, a pus capãt soluþiilordivergente pronunþate la nivelul þãrii înmateria drepturilor salariale cuvenitefuncþionarilor publici.

Hotãrârea din 10 mai 2012 a Curþii Euro-pene a Drepturilor Omului, pronunþatã încauza Albu ºi alþii împotriva României268

a constatat, la rândul sãu, neîncãlcarea decãtre Statul român a art. 6 din Convenþia

267 A se vedea Alexandra Neagu, Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329 din Codul deprocedurã civilã reprezintã o cale eficientã de unificare a practicii judiciare naþionale, Revista JurisClasor CEDO- Septembrie 2011, http://hotararicedo.ro/index.php/news/2011/09/recursul-in-interesul-legii-reglementat-de-dispozitiile-art.-329-cpc-reprezinta-o-cale-eficienta-de-unificare-a-practicii-judiciare-nationale [accesat ultima datãla 25.09.2012].

268 A se vedea Alexandra Neagu, Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329 din Codul deprocedurã civilã reprezintã o cale eficientã de unificare a practicii judiciare naþionale – cauza Albu ºi alþii împotrivaRomâniei, Revista JurisClasor CEDO - Mai 2012, http://hotararicedo.ro/index.php/news/2012/05/recursul-in-interesul-legii-reglementat-de-%20art-329-cpc-reprezinta-o-cale-eficienta-de-unificare-a-practicii-judiciare-nationale-albu-c-romaniei [accesat ultima datã la 25.09.2012].


Europeanã a Drepturilor Omului, subaspectul respectãrii principiului securitãþiiraporturilor juridice. În aceasta cauzã,Curtea a reþinut cã la nivelul anilor2008-2009 a existat o abordare divergentãdin partea instanþelor naþionale sub aspectulîndrituirii funcþionarilor publici de a primidouã tipuri de sporuri. Potrivit datelorfurnizate de Guvern, chiar înainte depronunþarea recursului în interesul legii,Curþile de Apel Alba Iulia, Galaþi, Bacãu,Bucureºti, Constanþa, Cluj ºi Ploieºtirespingeau în mod constant ºi unitarpretenþiile funcþionarilor publici de acordarea sporurilor, în timp ce Curtea de ApelTimiºoara, c care s-a pronunþat ºi în cerereaformulatã de reclamanþi, prin douã hotãrâridin 2008, de acelaºi complet de judecatãcare a soluþionat ºi cererea reclamanþilor, aadmis pretenþii similare.

O situaþie asemãnãtoare a constatat ºidecizia de inadmisibilitate din 11 septembrie2012, din cauza Ioan Radu ºi alþii 30 dereclamanþi împotriva României (cererea nr.35526/09).

S-ar putea sã fie, totuºi, un aspect izolatîn practica instanþelor de dreptul munciilegatã de nenumãratele tipuri de acþiuni încare societatea Petrom a avut sau arecalitatea de pârâtã. În privinþa cererilorvizând plata cumulatã a despãgubirilorcompensatorii prevãzute de Planul social ºide Contractul colectiv de muncã, practica afost una unitarã, în mãsurã covârºitoare.

Însã celelalte categorii de litigii (întrealtele, neplata de Petrom, în calitate deangajator, în baza contractelor colective demuncã, a primelor de Crãciun ºi Paºte, aunui ajutor material reprezentând contra-valoarea cantitãþii de 2.500-4.000 metri cubide gaze naturale ºi a unei cote-pãrþi de5-10% din profitul realizat de societate), careau generat inclusiv respingerea unui recursîn interesul legii269, pot avea o soartã diferitã,fiind dificil de explicat divergenþajurisprudenþialã „profundã ºi persistentã”,în condiþiile în care dreptul intern nu prevede,pentru astfel de situaþii, un mecanismeficient pentru unificarea acestor practici.

269 A se vedea Decizia nr. 11 din 19 septembrie 2011 pronunþatã de Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie,Completul competent sã judece recursul în interesul legii, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 751 din 26octombrie 2011


Legea nr. 221/2009. Despãgubirile pentru prejudiciile moraleprivind condamnãrile cu caracter politic ºi mãsurile

administrative asimilate acestora. Decizia de inadmisibilitatedin cauza Nastaca Dolca ºi alþii c. României


cererea, constatând caracterul politic alcondamnãrii suferite de tatãl reclamantei,dar a respins capãtul referitor la despãgubiri,urmare a deciziilor Curþii Constituþionale nr.1358/2010 ºi nr. 1360/2010, prin caredispoziþiile art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legeanr. 221/2009 au fost constatate dreptneconstituþionale. Instanþa a menþionat cã,în baza art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992privind organizarea Curþii Constituþionale,dispoziþiile din legile declarate necon-stituþionale înceteazã sã producã efecte întermen de 45 de zile de la data publicãriideciziei Curþii Constituþionale în MonitorulOficial, dacã, între timp, Guvernul sauParlamentul nu au modificat dispoziþiile încauzã pentru a le face compatibile cuConstituþia. În speþã, termenul s-a împlinitla 31 decembrie 2010, dispoziþiile arãtaterãmânând fãrã efect.

Reclamanta a formulat recurs, susþinândcã a fost discriminatã în raport de altepersoane, care au câºtigat, prin soluþiiirevocabile, pronunþate înainte de deciziileCurþii Constituþionale din 21 octombrie 2010,menþionând în acest sens o hotãrâre a Curþiide Apel Oradea din 8 iunie 2011. S-auinvocat art. 6 ºi 14 din Convenþie ºi art. 1din Protocolul nr. 1, care interzic, potrivitreclamantei, intervenþia legiuitorului într-unproces civil aflat în curs de desfãºurare.

Printr-o decizie irevocabilã din 1 iunie2011, Curtea de Apel Cluj a menþinut soluþiaprimei instanþe, subliniind faptul cã impo-sibilitatea aplicãrii unei dispoziþii de drept învigoare la data depunerii cererii de chemareîn judecatã nu s-a datorat intervenþiei

Potrivit deciziei de inadmisibilitate din 4septembrie 2012, din cauza Nastaca Dolcaºi alþii împotriva României (cererea nr.59282/11), reclamanta a formulat acþiune îninstanþã, în temeiul Legii nr. 221/2009 privindcondamnãrile cu caracter politic ºi mãsurileadministrative asimilate acestora, pronun-þate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie1989270, solicitând sã se constate caracterulpolitic al condamnãrii suferite de tatãl sãu,respectiv la pedeapsa de cinci ani deînchisoare, dispusã prin hotãrârea din 17martie 1950 pronunþatã de Tribunalul MilitarCluj, pentru acþiuni desfãºurate împotrivaregimului comunist, respectiv, în baza art. 5alin. 1 lit. a) teza întâi din lege, sã fie obligatStatul român la plata sumei de 200.000EUR, în echivalent în RON, la data plãþii, cutitlu de despãgubire pentru prejudiciul suferitde tatãl sãu.


Printr-o sentinþã civilã din 24 februarie2011, Tribunalul Mureº a admis în parte

270 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2011.


legiuitorului într-un litigiu în curs, cicontrolului constituþionalitãþii legii de cãtreCurtea Constituþionalã, ale cãrei decizii suntobligatorii ºi de imediatã aplicare. Ca atare,reclamanta nu a avut un “bun” sau cel puþino “speranþã legitimã”, în sensul art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

Invocând art. 6 par. 1 din Convenþie,separat, dar ºi combinat cu art. 14 dinConvenþiei, reclamanta s-a plâns decaracterul inechitabil al procedurii civile, înce priveºte cererea de despãgubiri, întemeiul dispoziþiilor art. 5 alin. 1 lit. a) teza Idin Legea nr. 221/2009, considerând cãdeciziile Curþii Constituþionale au încãlcatprincipiul securitãþii raporturilor civile, au ruptechilibrul pãrþilor ºi echivaleazã cu ointervenþie a legiuitorului, în scopul de ainfluenþa soluþia litigiului aflat pe rolulinstanþei. Reclamanta nu poate fi consi-deratã responsabilã pentru vid juridic creatprin omisiunea Parlamentului de a revizui oprevedere legalã declaratã neconstituþionalãîn termenul pe care legea îl prevede pentrua fi pusã de acord cu Constituþia, conformdeciziilor Curþii Constituþionale. Din cauzaefectului retroactiv dat de instanþelenaþionale deciziilor Curþii Constituþionale din21 octombrie 2010, reclamanta susþine cãa suferit un tratament discriminatoriu încomparaþie cu alte persoane aflate înaceeaºi situaþie, care au câºtigat, prin soluþiidefinitive ºi irevocabile, pronunþate înaintede deciziile Curþii Constituþionale.

În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie, reclamanta a invocatºi încãlcarea dreptului la respectareabunurilor sale, din cauza aplicãrii deciziilorCurþii Constituþionale ºi respingerii cereriipentru despãgubiri. A susþinut cã a avut o”speranþã legitimã”, luând în considerarelegislaþia naþionalã în vigoare la data depu-nerii cererii sale de chemare în judecatã ºijurisprudenþa constantã a instanþelornaþionale, care au admis un numãr mare decereri, formulate în temeiul art. 5 alin. 1 lit.a) teza I din Legea nr. 221/2009, înainte depronunþarea deciziilor Curþii Constituþionale.

Asupra art. 6 par. 1 din ConvenþieCurtea a reþinut de la bun început cã în

cauzã este vorba despre rezultatul unuicontrol a posteriori de constituþionalitateasupra unei legi, realizat de un organ judiciarindependent, ºi anume Curtea Constitu-þionalã, iar nu despre rezultatul uneiintervenþii a legiuitorului, prin care dispoziþiacare a constituit temeiul juridic pentruacþiunea reclamantei a fost modificatã. Prinurmare, Curtea a considerat cã principiileconsacrate în jurisprudenþa sa, în situaþiilereferitoare la intervenþia legiuitorului înadministrarea justiþiei, menitã sã influenþezestabilirea judiciarã a cauzelor aflate pe rol(Rafinãriile greceºti Stran ºi StratisAndreadis c. Greciei, 9 decembrie 1994,par. 49; National & Provincial BuildingSociety, Leeds Permanent BuildingSociety ºi Yorkshire Building Society c.Marii Britanii, 23 octombrie 1997, par. 112;Zielinski, Pradal ºi Gonzalez ºi alþii c.Franþei [MC], par. 57; mutatis mutandis,Aubert ºi alþii c. Franþei, 9 ianuarie 2007,par. 84, ºi Ducret c. Franþei, 12 iunie 2007,par. 35-41), nu sunt aplicabile în speþã,contrar opiniei reclamanþilor.

Situaþia descrisã este asemãnãtoare uneipresupuse încãlcãri a dreptului lor de accesla o instanþã pentru a solicita despãgubiri,în temeiul unei dispoziþii în vigoare lamomentul în care s-a formulat cererea dechemare în judecatã. Alte cerinþe aledreptului la un proces echitabil în materiecivilã, cum ar fi securitatea raporturilorjuridice ºi protecþia încrederii legitime ajustiþiabililor (Brumãrescu c. României[MC], par. 61; Unédic c. Franþei, 18decembrie 2008, par. 71), ar putea fiaplicabile, dar Curtea le va analiza atuncicând va examina procedura în ansamblulsãu.

Curtea a remarcat faptul cã eliminareaart. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, temeiul juridic al cererii reclamanþilor,a avut loc ca urmare a unui control deconstituþionalitate obiºnuit într-un statdemocratic ºi nu reprezintã rezultatul unuimecanism extraordinar ad-hoc (mutatis


mutandis, Slavov ºi alþii c. Bulgariei,decizia din 2 decembrie 2008, par. 99).Invalidarea dispoziþiei în cauzã de cãtreCurtea Constituþionalã a urmãrit un obiectivde interes public, legat de buna administrarea justiþiei, aºa cum rezultã din motivareaCurþii Constituþionale, care a criticat modulvag de redactare a dispoziþiilor legale încauzã ºi a subliniat necesitatea de a evitacoexistenþa mai multor acte normativereferitoare la despãgubiri pentru daunelesuferite de persoanele persecutate politic întimpul regimului comunist.

Curtea nu a putut reþine vreun indiciu dearbitrariu în aplicarea de cãtre instanþelejudecãtoreºti naþionale, într-un dosar aflatpe rolul lor ºi nesoluþionat definitiv, alegislaþiei relevante, în forma în care se aflala data pronunþãrii hotãrârii.

Curtea a reiterat ºi faptul cã interpretarealegislaþiei interne revine autoritãþilornaþionale, în special instanþelor de judecatã,ºi nu aparþine Curþii atribuþia de cunoaºteerorile de fapt sau de drept pretins comisede instanþe sau sã se substituie, prinaprecierea sa, hotãrârii acestora (printrealtele, Garcßa Ruiz c. Spaniei [MC], par.28, ºi Coëme ºi alþii c. Belgiei, par. 115).Dacã reclamanþii percep ca o nedreptatefaptul cã instanþele de judecatã au dat cursdeciziilor menþionate ale Curþii Constitu-þionale, o astfel de nedreptate este inerentãoricãrei schimbãri în soluþia juridicã ce arapãrea, ca urmare a exercitãrii unuimecanism de control normal într-un statdemocratic. Curtea a reamintit, de ase-menea, în acest sens, faptul cã ºi cerinþelesecuritãþii juridice ºi protecþiei încrederiilegitime a justiþiabililor nu consacrã un dreptlegitim la o jurisprudenþã constantã (Unédicc. Franþei, par. 71).

Aplicarea în speþã a soluþiei reþinute îndecizia Curþii Constituþionale din 21octombrie 2010 nu a pus la îndoialãdrepturile care au fost dobândite cu caracterdefinitiv de cãtre reclamanþi (Unédic c.Franþei, par. 75 in fine). Mai mult, nouasituaþie juridicã ce rezultã din decizia CurþiiConstituþionale din 21 octombrie 2010 a fost

perfect cunoscutã de reclamanþi ºi înîntregime previzibilã, atunci când instanþelede judecatã s-au pronunþat cu privire lacererea lor în despãgubiri.

În ceea ce priveºte lipsa de reacþie aParlamentului naþional, în sensul revizuiriidispoziþiei în cauzã, invocatã de cãtrereclamanþi, Curtea a considerat cã nici art.6 par. 1, nici vreo altã dispoziþie a Con-venþiei, nu pot fi interpretate ca impunândstatelor contractante o obligaþie generalã dea sprijini parlamentele naþionale sãrevizuiascã o lege sau o prevedere legalãdeclaratã neconstituþionalã printr-unmecanism de control firesc într-un statdemocratic.

Aºadar, Curtea a considerat cã recla-manþii nu au suferit vreo ingerinþã în cepriveºte drepturile garantate de art. 6, acestcapãt de cerere fiind în mod vãdit nefondat,motiv pentru care a fost respins, în temeiulart. 35 par. 3 lit. a) ºi par. 4 din Convenþie.

Asupra art. 6 par. 1 din Convenþiecombinat cu art. 14 din Convenþie

Reclamanþii au invocat un tratamentdiscriminatoriu în raport de alte persoaneaflate în aceeaºi situaþie, care au câºtigatprin decizii definitive ºi irevocabilepronunþate înaintea deciziilor din 21octombrie 2010 ale Curþii Constituþionale.Aceºtia au considerat cã diferenþa detratament nu a avut o justificare obiectivã ºirezonabilã, deoarece s-a întemeiat exclusivpe momentul la care instanþa a fost sesizatãcu cererea de despãgubiri, respectiv înaintesau dupã pronunþarea deciziilor CurþiiConstituþionale.

Curtea a reþinut cã nicio obligaþie nurevine statului, în temeiul art. 6 ºi 14 combi-nate sau al oricãrei alte dispoziþii a Con-venþiei, de a contesta actele sau situaþiilejuridice anterioare pronunþãrii deciziei CurþiiConstituþionale (mutatis mutandis, Marckxc. Belgiei, 13 iunie 1979, par. 58).

Curtea a considerat, de asemenea, cãdezvoltarea jurisprudenþei instanþelornaþionale pentru a aplica decizia CurþiiConstituþionale ce constata neconstitu-þionalitatea dispoziþiei ce fusese temeiul


juridic al acþiunii reclamanþilor nu estecontrarã unui bune administrãri a justiþiei(mutatis mutandis, Atanasovski c. FosteiRepublici Iugoslave a Macedoniei, 14ianuarie 2010, par. 38).

Rezultã cã ºi acest capãt de cerere esteîn mod vãdit nefondat, motiv pentru care afost respins, în temeiul art. 35 par. 3 lit. a) ºipar. 4 din Convenþie.

Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie

Curtea a constatat cã motivul invocat dereclamanþi, în sensul art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie, se confundã,într-o foarte mare mãsurã, cu plângereaformulatã în temeiul art. 6 din Convenþie.Atunci când interesul patrimonial de care seprevaleazã un reclamant este, precum înspeþã, o creanþã, aceasta nu poate ficonsideratã drept un “bun”, în înþelesul art.1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþiedecât atunci când are o bazã suficientã îndreptul intern ºi dacã reclamantul are dreptulde a avea cel puþin o “speranþã legitimã” dea obþine folosinþa efectivã a unui bun (printrealtele, Roche c. Marii Britanii [MC], par.129; Slavov c. Bulgariei, supra; Kopeckýc. Slovaciei [MC], par. 35; Gratzinger ºiGratzingerova c. Republicii Cehe [MC],decizia din 10 iulie 2002, par. 69). Potrivitreclamanþilor, aceste condiþii sunt îndepliniteîn speþã, în special având în vedere practicainstanþelor naþionale, care au admis unnumãr semnificativ de cereri, în temeiul art.5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009,în forma în vigoare la data formulãrii lor.

Curtea nu poate reþine un astfel deraþionament. Reclamanþii nu pot pretinde cãdeþin o hotãrâre judecãtoreascã definitivãpronunþatã de o autoritate competentã, cear recunoaºte cã sunt îndeplinite condiþiilelegale pentru a obþine despãgubiri în temeiullegii în cauzã, hotãrâre care ar puteaconstitui un temei legal suficient pentru ase considera cã au o “speranþã legitimã”,ce ar atrage protecþia art.1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie (Ivanova c.

Bulgariei, decizia din 1 decembrie 2009, ºi,a contrario, Drãculeþ c. României, 6decembrie 2007, par. 40). Rezultã clar, dinsituaþia de fapt din fiecare dintre acestedosare, cã acþiunile reclamanþilor au fostrespinse atât în prima instanþã, cât ºi înrecurs. Aºadar, aceºtia nu deþin o creanþãsuficient de certã pentru a fi exigibilã ºipentru a le oferi dreptul de a o invocaîmpotriva Statului.

Mai mult decât atât, aºa cum Curtea aconstatat pe tãrâmul art. 6 par. 1 dinConvenþie, aplicarea de cãtre instanþelejudecãtoreºti naþionale, într-un dosar aflatpe rolul lor ºi nesoluþionat în mod definitiv,a legislaþiei relevante în forma în care segãsea la data pronunþãrii hotãrârilor a fostîn întregime previzibilã, iar nu arbitrarã. Înaceste condiþii, reclamanþii nu ar putea aveao speranþã legitimã cã acþiunile lor vor fisoluþionate în raport de forma legii de la unmoment anterior judecãþii (mutatis mutandis,Unédic c. Franþei, par. 75; Slavov ºi alþii,supra, par. 87 ºi decizia Ivanova, supra).

Ca atare, ºi acest capãt de cerere esteîn mod vãdit nefondat, motiv pentru care afost respins, în temeiul art. 35 par. 3 lit. a) ºipar. 4 din Convenþie.

Notã:Prin deciziile nr. 1358 din 21 octombrie

2010 ºi nr. 1360 din 21 octombrie 2010271,Curtea Constituþionalã a admis excepþia deneconstituþionalitate a dispoziþiilor art. 5 alin.1 lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009privind condamnãrile cu caracter politic ºimãsurile administrative asimilate acestora,pronunþate în perioada 6 martie 1945-22decembrie 1989, reþinând, în esenþã, cãnorma criticatã creeazã situaþii de incoerenþãºi instabilitate, cã în domeniul acordãrii dedespãgubiri pentru prejudiciile morale existãreglementãri paralele ºi cã textul de lege,astfel cum este redactat, este prea vag,încãlcând regulile referitoare la precizia ºiclaritatea normei juridice, “conducând laaplicarea incoerentã a acestuia, instanþele

271 Publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010.


acordând despãgubiri în valoare de pânã la600.000 euro, ceea ce reprezintã o aplicareexcesivã ºi nerezonabilã”. În baza art. 147alin. 1 din Constituþie, “dispoziþiile din legileºi ordonanþele în vigoare, precum ºi cele dinregulamente, constatate ca fiind necon-stituþionale, îºi înceteazã efectele juridice la45 de zile de la publicarea deciziei CurþiiConstituþionale dacã, în acest interval,Parlamentul sau Guvernul, dupã caz, nu punde acord prevederile neconstituþionale cudispoziþiile Constituþiei. Pe durata acestuitermen, dispoziþiile constatate ca fiindneconstituþionale sunt suspendate de drept”,iar potrivit alin. 4 al aceluiaºi articol, “deciziileCurþii Constituþionale se publicã în MonitorulOficial al României. De la data publicãrii,deciziile sunt general obligatorii ºi au puterenumai pentru viitor”.

În soluþionarea cauzelor având ca obiectacþiuni întemeiate pe dispoziþiile art. 5 alin.1 din Legea nr. 221/2009 privind condam-nãrile cu caracter politic ºi mãsurile admi-nistrative asimilate acestora, pronunþate înperioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,practica judiciarã a fost neunitarã. Uneleinstanþe au apreciat cã declararea necon-stituþionalitãþii art. 5 alin. 1 lit. a) teza întâidin Legea nr. 221/2009 privind condamnãrilecu caracter politic ºi mãsurile administrativeasimilate acestora, pronunþate în perioada6 martie 1945-22 decembrie 1989, esteproducãtoare de efecte juridice asupraproceselor în curs, indiferent de faza proce-sualã a acestora, ºi are drept consecinþãinexistenþa temeiului juridic pentru acor-darea despãgubirilor întemeiate pe textul delege declarat neconstituþional. Alte instanþeau apreciat cã deciziile Curþii Constituþionaleprin care s-a constatat neconstituþionalitateadispoziþiilor art. 5 alin. 1 lit. a) teza întâi dinLegea nr. 221/2009 nu sunt aplicabilecererilor formulate înainte de data publicãriiacestora, indiferent de stadiul soluþionãriicauzelor. Alte instanþe au recunoscut efectedeciziilor Curþii Constituþionale în situaþiaacþiunilor aflate în curs de desfãºurare, cu

excepþia ipotezei în care era deja pronunþatão hotãrâre definitivã la data publicãriideciziilor în Monitorul Oficial al României,Partea I.

Prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie2011272, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie,Completul competent sã judece recursul îninteresul legii, a admis recursul în interesullegii formulat de procurorul general alParchetului de pe lângã Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie, Colegiul de conducereal Curþii de Apel Bucureºti ºi Colegiul deconducere al Curþii de Apel Galaþi ºi a stabilitcã, urmare a deciziilor Curþii Constituþionalenr. 1358/2010 ºi nr. 1360/2010, dispoziþiileart. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politicºi mãsurile administrative asimilate acestoraºi-au încetat efectele ºi nu mai pot constituitemei juridic pentru cauzele nesoluþionatedefinitiv la data publicãrii deciziilor instanþeide contencios constituþional în MonitorulOficial.

Soluþia Curþii Europene a DrepturilorOmului confirmã chiar interpretarea instanþeisupreme.

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie,Completul competent sã judece recursul îninteresul legii, a reþinut cã trebuie distinsãnatura juridicã a efectelor deciziilor CurþiiConstituþionale ºi, respectiv, modalitatea încare se produc, în timp, aceste efecte.

Sub primul aspect - natura juridicã aefectelor deciziilor Curþii Constituþionale -deºi nu poate fi vorba de o abrogarepropriu-zisã a textului de lege, pentru cã celcare intervine nu este legiuitorul însuºi,emitentul actului, ci organul jurisdicþional,sesizat la un moment dat cu cenzura deneconstituþionalitate, consecinþele declarãriicaracterului neconstituþional sunt similarecelor produse de abrogare, în sensul cãactul normativ înceteazã sã mai aibãexistenþã juridicã ºi deci sã mai constituietemei al pretenþiilor în justiþie. Din motive desecuritate ºi de stabilitate a circuitului juridic,Constituþia României prevede cã efectele

272 Publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 789 din 7 septembrie 2011


declarãrii neconstituþionale a actului (legi,ordonanþe, regulamente) se produc doar exnunc. Este vorba aºadar de lipsirea efectelor[mai exact, de încetarea acestor efecte, întermenii art. 147 alin. 1 din ConstituþiaRomâniei] actului declarat neconstituþionalpentru viitor, în temeiul unei hotãrâri ainstanþei de jurisdicþie constituþionalã,hotãrâre cu caracter general obligatoriu ºicare se bucurã de putere de lucru judecat.

Fiind în prezenþa lipsirii de efecte a unuiact care contravine legii fundamentale, sepune problema modalitãþii în care seproduce, în timp, aceastã lipsire de efecte,adicã a felului în care se repercuteazãefectele deciziei Curþii Constituþionaleasupra ordinii juridice, astfel cum este easurprinsã la momentul adoptãrii deciziei. Dinpunctul de vedere al dreptului tranzitoriu, art.147 alin. 4 din Constituþie prevede cã deciziaCurþii Constituþionale este general obliga-torie, atât pentru autoritãþile ºi instituþiilepublice, cât ºi pentru particulari, ºi produceefecte numai pentru viitor, iar nu ºi pentrutrecut. Cum este vorba de o normãimperativã de ordine publicã, aplicarea eigeneralã ºi imediatã nu poate fi tãgãduitã,deoarece altfel ar însemna ca un actneconstituþional sã continue sã producãefecte juridice, ca ºi când nu ar fi apãrutniciun element nou în ordinea juridicã, ceeace Constituþia refuzã în mod categoric.Împrejurarea cã deciziile Curþii Constitu-þionale produc efecte numai pentru viitor dãexpresie unui alt principiu constituþional,acela al neretroactivitãþii, ceea ce înseamnãcã nu se poate aduce atingere unor drepturidefinitiv câºtigate sau situaþiilor juridice dejaconstituite. Aceasta presupune, referitor laproblema analizatã, în care este vorba desituaþii juridice în curs de constituire (factapendentia) în temeiul Legii nr. 221/2009 -având în vedere cã dreptul la acþiune pentrua obþine reparaþia prevãzutã de lege estesupus evaluãrii jurisdicþionale - cã acesteasunt sub incidenþa efectelor deciziilor CurþiiConstituþionale, care sunt de imediatã ºigeneralã aplicare.

Nu se poate spune cã, fiind promovatãacþiunea la un moment la care era în vigoareart. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009,înseamnã cã efectele acestui act normativse întind în timp pe toatã durata desfãºurãriiprocedurii judiciare, întrucât nu avem de-aface cu un act juridic convenþional ale cãruiefecte sã fie guvernate dupã regula tempusregit actum. Nu este vorba, în aceastãsituaþie, despre raporturi juridice determinatede pãrþi, cu drepturi ºi obligaþii precisstabilite, pentru a se aprecia asupra legiiincidente la momentul Ia care acestea auluat naºtere (lege care sã rãmânã aplicabilãulterior efectelor unor asemenea raporturiîntrucât aceasta a fost voinþa pãrþilor). Dinpunctul de vedere al aplicãrii legii în timp,respectiv al supravieþuirii sau nu a legii vechi,trebuie fãcutã distincþie între situaþii juridicede naturã legalã, cãrora li se aplicã legeanouã, în mãsura în care aceasta le surprindeîn curs de constituire, ºi situaþii juridicevoluntare, care rãmân supuse, în ceea cepriveºte validitatea condiþiilor de fond ºi deformã, legii în vigoare la data întocmiriiactului juridic care le-a dat naºtere. Astfel,prin derogare de la regimul de drept comunintertemporal, al aplicãrii imediate a legii noi,efectele viitoare ale situaþiilor juridicevoluntare rãmân, în principiu, cârmuite încontinuare de legea contemporanã cuformarea lor (în sensul cã atât drepturilepatrimoniale, cât ºi obligaþiile corelative alepãrþilor, configurate prin acordul lor devoinþã, îºi pãstreazã întinderea, durata,modalitãþile de exercitare ºi de executarestabilite la data perfectãrii actului juridic).

Aºadar, în cazul situaþiilor juridice subiec-tive - care se nasc din actele juridice alepãrþilor ºi cuprind efectele voite de acestea- principiul este cã acestea rãmân supuselegii în vigoare la momentul constituirii lor,chiar ºi dupã intrarea în vigoare a legii noi,dar numai dacã aceste situaþii sunt supuseunor norme supletive, permisive, iar nu unornorme de ordine publicã, de interes general.Unor situaþii juridice voluntare nu le poate fiasimilatã însã situaþia acþiunilor în justiþie,aflate în curs de soluþionare la data intrãrii


în vigoare a Legii nr. 221/2009. Dimpotrivã,acestea sunt asimilabile unor situaþii juridicelegale, în desfãºurare, surprinse de legeanouã înaintea definitivãrii lor ºi de aceeaintrând sub incidenþa noului act normativ.Este vorba, în ipoteza analizatã, desprepretinse drepturi de creanþã, a cãrorconcretizare (sub aspectul titularului, cãruiatrebuie sã i se verifice calitatea de condam-nat politic, ºi al întinderii dreptului, în funcþiede mai multe criterii prevãzute de lege) sepoate realiza numai în urma verificãrilorjurisdicþionale realizate de instanþã. Or, lamomentul la care instanþa este chematã sãse pronunþe asupra pretenþiilor formulate,norma juridicã nu mai existã ºi nici nu poatefi consideratã ca ultraactivând, în absenþaunei dispoziþii legale exprese.

În mod asemãnãtor, în legãturã cuobligativitatea efectelor deciziilor CurþiiConstituþionale pentru instanþele de judecatãs-a pronunþat de altfel instanþa supremã, prinDecizia nr. 3 din 4 aprilie 2011273, prin cares-a statuat cã “deciziile Curþii Constituþionalesunt obligatorii, ceea ce înseamnã cã trebuieaplicate întocmai, nu numai în ceea ce pri-veºte dispozitivul deciziei, dar ºi conside-rentele care îl expliciteazã”; cã “dacãaplicarea unui act normativ în perioadadintre intrarea sa în vigoare ºi declarareaneconstituþionalitãþii îºi gãseºte raþiunea înprezumþia de constituþionalitate, aceastãraþiune nu mai existã dupã ce actul normativa fost declarat neconstituþional, iar prezumþiade constituþionalitate a fost rãsturnatã” ºi,prin urmare, “instanþele (...) erau obligate sãse conformeze deciziilor Curþii Constitu-þionale ºi sã nu dea eficienþã actelor norma-tive declarate neconstituþionale”. Or, oconsecvenþã de interpretare impune mutatismutandis acelaºi raþionament ºi aceeaºisoluþie pentru problema de drept ce faceobiectul prezentului recurs în interesul legii.De aceea, din punctul de vedere al dreptuluiintern, se concluzioneazã cã judecata nu sepoate întemeia pe o dispoziþie legalãinexistentã din punct de vedere juridic, ca

urmare a declarãrii ei ca fiind necon-stituþionalã.

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie,Completul competent sã judece recursul îninteresul legii, a mai reþinut cã intervenþiaCurþii Constituþionale nu este asimilatã uneiintervenþii intempestive a legiuitorului, denaturã sã rupã echilibrul procesual, pentrucã nu emitentul actului este cel care revineasupra acestuia, lipsindu-l de efecte, cilipsirea de efecte se datoreazã activitãþii unuiorgan jurisdicþional a cãrui menire estetocmai aceea de a asigura supremaþia legiiºi de a da coerenþã ordinii juridice. Mai mult,trebuie observat cã, potrivit jurisprudenþeiCurþii Europene a Drepturilor Omului, seadmite cã este posibilã chiar intervenþialegislativului într-o procedurã jurisdicþionalãaflatã în curs de derulare, la care însuºistatul este parte, în special atunci cândprocedura de control jurisdicþional “nu a atinsîncã faza unei audieri contradictorii a pãrþilorîn proces, iar puterile publice aveau motivede interes general imperioase sã intervinãastfel”.

Aºadar, douã ar fi raþiunile care ar justificaingerinþa: 1) caracterul nedefinitiv alprocedurii jurisdicþionale afectate de mãsuraadoptatã de puterile publice în sensulinfluenþãrii în favoarea lor a soluþiei proce-sului; ºi 2) existenþa unui motiv de interesgeneral imperios. Raportat la aceste consi-derente, care se degajã din jurisprudenþainstanþei europene, trebuie fãcutã distincþiedupã cum pronunþarea deciziei a avut locînainte de soluþionarea cu caracter definitiva procedurii judiciare sau, dimpotrivã, ulterioracestui moment.

În ceea ce priveºte legitimitatea demer-sului organului jurisdicþional constituþional,ea decurge din atribuþiile pe care le areconform legii ºi Constituþiei, iar motivul deordin general imperios transpare dinmotivarea deciziei Curþii Constituþionale(înlãturarea unor situaþii de incoerenþã ºiinstabilitate, a unei duble reglementãri înaceeaºi materie). Aºadar, prin intervenþia

273 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011


instanþei de contencios constituþional, caurmare a sesizãrii acesteia cu o excepþiede neconstituþionalitate, s-a dat eficienþãunui mecanism normal într-un stat demo-cratic, realizându-se controlul a posteriori deconstituþionalitate. De aceea, nu se poatesusþine cã prin constatarea neconstitu-þionalitãþii textului de lege ºi lipsirea lui deefecte erga omnes ºi ex nunc ar fi afectatprocesul echitabil, pentru cã acesta nu sepoate desfãºura fãcând abstracþie de cadrulnormativ legal ºi constituþional, ale cãruilimite au fost determinate tocmai în respectulpreeminenþei dreptului, al coerenþei ºi alstabilitãþii juridice.

Dreptul de acces la tribunal ºi protecþiaoferitã de art. 6 par. 1 din Convenþiaeuropeanã a drepturilor omului nu înseamnãrecunoaºterea unui drept care nu mai areniciun fel de legitimitate în ordinea juridicãinternã. Atunci când intervine controlul deconstituþionalitate declanºat la cererea uneiadin pãrþile procesului nu se poate susþinecã este afectatã acea componentã a proce-durii echitabile legate de predictibilitateanormei (cealaltã parte ar fi surprinsã pentrucã nu putea anticipa dispariþia temeiuluijuridic al pretenþiilor sale), pentru cã asupranormei nu a acþionat în mod discreþionaremitentul actului. O interpretare în senscontrar ar însemna, în fapt, suprimareacontrolului de constituþionalitate ºi, ceea ceeste gândit ca un mecanism democratic, dereglare a viciilor unor acte normative, sã fieastfel înlãturat. Continuând sã aplice onormã de drept inexistentã din punct devedere juridic (ale cãrei efecte au încetat),judecãtorul nu mai este cantonat în exerciþiulfuncþiei sale jurisdicþionale, ci ºi-o depã-ºeºte, arogându-ºi puteri pe care nici dreptulintern ºi nici normele convenþionaleeuropene nu i le legitimeazã.

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, Com-pletul competent sã judece recursul îninteresul legii, a constatat ºi cã intrarea învigoare a Legii nr. 221/2009 a dat naºtereunor raporturi juridice în conþinutul cãroraintrã drepturi de creanþã în favoareaanumitor categorii de persoane (foºti

condamnaþi politic). Aceste drepturi decreanþã sunt însã condiþionale, pentru cã eledepind, în existenþa lor juridicã, deverificarea de cãtre instanþã a calitãþii decreditor ºi de stabilirea întinderii lor de cãtreacelaºi organ jurisdicþional. Sub acestaspect, în jurisprudenþa Curþii Europene aDrepturilor Omului s-a statuat cã o creanþãde restituire este “o creanþã sub condiþie”atunci când “problema întrunirii condiþiilorlegale ar trebui rezolvatã în cadrul proceduriijudiciare ºi administrative promovate”. Deaceea, “la momentul sesizãrii jurisdicþiilorinterne ºi a autoritãþilor administrative,aceastã creanþã nu putea fi consideratã cafiind suficient stabilitã pentru a fi consideratãca având o valoare patrimonialã ocrotitã deart. 1 din Primul Protocol” (Caracas c.României, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 189 din 19 martie2007). În mod asemãnãtor s-a reþinut într-oaltã cauzã (Ionescu ºi Mihãilã c.României, hotãrârea din 14 decembrie2006, par. 29), ºi anume cã reclamanteles-ar putea prevala doar de o creanþãcondiþionalã, deoarece “problema îndepliniriicondiþiilor legale pentru restituirea imobiluluitrebuia sã fie soluþionatã în cadrul proceduriijudiciare pe care o demaraserã”. Nu estevorba aºadar, în ipoteza datã de recursul îninteresul legii, de drepturi nãscute direct, întemeiul legii, în patrimoniul persoanelor, cide drepturi care trebuie stabilite de instanþã,hotãrârea pronunþatã urmând sã aibã efecteconstitutive, astfel încât, dacã la momentuladoptãrii deciziei de neconstituþionalitate nuexista o astfel de statuare, cel puþindefinitivã, din partea instanþei de judecatã,nu se poate spune cã partea beneficia deun bun care sã intre sub protecþia art. 1 dinProtocolul nr. 1. În jurisprudenþa CurþiiEuropene a Drepturilor Omului s-a statuatcã “o creanþã nu poate fi consideratã un bunîn sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, decâtdacã ea a fost constatatã sau stabilitãprintr-o decizie judiciarã trecutã în puterealucrului judecat” (Fernandez-MolinaGonzales º.a. c. Spaniei, 18 octombrie2002). Rezultã cã în absenþa unei hotãrâri


definitive care sã fi confirmat dreptul înainteaapariþiei deciziei Curþii Constituþionale nus-ar putea vorbi despre existenþa unui bunîn sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

În ceea ce priveºte noþiunea de “speranþãlegitimã”, fiind vorba în speþã de un interespatrimonial care aparþine categoriei juridicede creanþã, el nu poate fi privit ca valoarepatrimonialã susceptibilã de protecþia art. 1din Protocolul nr. 1 decât în mãsura în careare o bazã suficientã în dreptul intern,respectiv atunci când existenþa sa esteconfirmatã printr-o jurisprudenþã clarã ºiconcordantã a instanþelor naþionale (MariaAtanasiu º.a. c. României, par. 137). Oasemenea jurisprudenþã nu se poate spuneînsã cã se conturase pânã la momentuladoptãrii deciziilor Curþii Constituþionale,având în vedere cã jurisdicþia supremã nudefinitivase procedura în astfel de cauze,prin pronunþarea unor hotãrâri care sã ficonfirmat dreptul reclamanþilor de o manierãirevocabilã. De asemenea, nu exista o bazãsuficientã în dreptul intern care sã conturezenoþiunea de “speranþã legitimã,” iar nu desimplã speranþã în valorificarea unui dreptde creanþã, ºi pentru cã norma legalã nuducea, în sine, la dobândirea dreptului, ci

era nevoie de verificarea organuluijurisdicþional.

În concluzie, Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie, Completul competent sã judecerecursul în interesul legii, a constatat cã sepoate afirma cã existã un bun susceptibilde protecþia art. 1 din Protocolul nr. 1 numaiîn mãsura în care la data pronunþãrii decizieiCurþii Constituþionale exista o hotãrâredefinitivã care sã fi confirmat dreptulreclamantului. Aprecierea în acest sens estedatã de faptul cã, prin raportare la art. 376din Codul de procedurã civilã, asemeneahotãrâri reprezintã titluri executorii,susceptibile ca atare de executare silitã,apte sã ducã la naºterea unei valoripatrimoniale în favoarea pãrþii (mulþi dintrebeneficiarii unor asemenea hotãrâriprocedând de altfel, de îndatã, la punereaîn executare silitã). Deºi dreptul stabilit prinhotãrâri definitive era unul revocabil, întrucâtnu fusese epuizat exerciþiul cãilor de atac,aceastã revocabilitate trebuie apreciatã dinperspectiva cãii extraordinare de atac ce maiputea fi exercitatã ºi care nu permitea decâtun control de legalitate asupra temeiuluijuridic incident la momentul pronunþãriihotãrârii definitive.

258 JurisClasor CEDO – Octombrie 2012

259JurisClasor CEDO – Octombrie 2012

OCTOCTOCTOCTOCTOMBRIE 2012OMBRIE 2012OMBRIE 2012OMBRIE 2012OMBRIE 2012


Cuprins

Anul II (2012)

JurisClasor CEDO - Octombrie 2012

Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în ipoteza unui numãr limitat de deciziiirevocabile pronunþate în sens contrar jurisprudenþei constante a aceleiaºi curþi deapel – decizia de inadmisibilitate în cauza Tivodar c. României ................................... 263Autor: Alexandra Neagu

Încãlcarea principiului nediscriminãrii ºi a dreptului la viaþã privatã prin refuzulacordãrii concediului parental militarilor de sex masculin - cauza Hulea c. României .. 265Autor: Roxana Cãlin

Restituirea cãtre comunitãþile religioase a unor bunuri naþionalizate – cauzaArhiepiscopia Romano-catolicã Alba Iulia c. României ................................................. 270


Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în ipoteza unuinumãr limitat de decizii irevocabile pronunþate în sens contrarjurisprudenþei constante a aceleiaºi curþi de apel – decizia de

inadmisibilitate în cauza Tivodar c. României

Autor: Alexandra NeaguCategorie: Decizii de inadmisibilitate

aceeaºi Curte de apel, instanþa europeanãa statuat cã hotãrârea invocatã de reclamantreprezintã un caz excepþional, neputândconduce la încãlcarea articolului 6 paragraf1 din Convenþie, sub aspectul securitãþiijuridice.

Totodatã, Curtea europeanã a subliniatcã procedura judiciarã în care reclamantula fost parte, la nivel intern, a respectatcerinþele aceleiaºi dispoziþii convenþionale,decizia irevocabilã pronunþatã în cauzã deCurtea de apel Alba Iulia fiind motivatãcorespunzãtor iar interpretarea datã deinstanþa naþionalã asupra situaþiei de fapt ºide drept incidentã, nu a fost una arbitrarã.

În acest context, amintim faptul cãaceasta este cea de a doua deciziepronunþatã de Curtea Europeanã, dupãdecizia Ioan Radu ºi alþi 30 de reclamanþi c.României, în care pretenþiile reclamanþilorreferitoare la încãlcarea articolului 6 alineat1 din Convenþie, sub aspectul securitãþiiraporturilor juridice, sunt apreciate canefondate, instanþa europeanã reiterând cãun numãr restrâns de soluþii divergente,pronunþate de aceeaºi jurisdicþie, în cauzesimilare, nu este suficient pentru a duce lao încãlcare a Convenþiei.

Astfel, se aratã cã existenþa unor deciziijurisprudenþiale divergenþe este o conse-cinþã inerentã a unui sistem judiciar constituitdin mai multe instanþe care soluþioneazãirevocabil litigii, provenite din raza lor decompetenþã teritorialã. Mai mult, Curteaadmite cã astfel de divergenþe pot apãreachiar ºi în cadrul aceleiaºi jurisdicþii. Acesterealitãþi, nu constituie ele însele ºi în moddirect o violare a Convenþiei. Criteriul de

La data de 2 octombrie 2012 CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a pronunþatdecizia de inadmisibilitate în cauza Tivodarîmpotriva României, constatând neîncãl-carea de cãtre statul român a prevederilorarticolului 6 paragraf 1 din Convenþie, subaspectul pretinsei divergenþe de jurispru-denþã, în materia recalculãrii pensiilor caurmare a intrãrii în vigoare a Legii nr. 19/2000.

În esenþã, Curtea Europeanã a reþinut cãreclamantul nu a fãcut dovada uneidivergenþe de jurisprudenþã „profunde ºipersistente” la nivelul Curþii de apel AlbaIulia, în materia cererilor de recalculare apensiilor stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977,ca efect al intrãrii în vigoare a Legii nr. 19/2000.

Având în vedere cã reclamantul nu adepus decât un singur exemplu de decizie,contrarã celei pronunþate în dosarul sãu decãtre curtea de apel Alba Iulia, iar Guvernula anexat la observaþiile sale un numãr de246 de decizii în sensul respingerii cereriide recalculare a pensiei, pronunþate de


bazã care ghideazã Curtea în a statua dacãaceste soluþii contrare, pronunþate în situaþiide fapt ºi de drept similare, constituie oîncãlcare a articolului 6 alineat 1 dinConvenþie, este verificarea caracterului„profund ºi persistent” a acestor soluþiidivergente, precum ºi identificarea existenþeila nivel intern a unui mecanism apt sã unificepractica judiciarã.

Spre deosebire de cauza Albu ºi alþii c.României, în prezenta cauzã ºi în deciziaIoan Radu ºi alþi 30 de reclamanþi, Curteaeuropeanã nu s-a axat pe analizamecanismului intern de unificare a practiciijudiciare, oprindu-se la identificarea uneipractici temporar divergente.

În contextul cauzelor care au pus îndiscuþie problematica respectãrii principiuluisecuritãþii raporturilor juridice, pentru oexpunere cât mai completã a jurisprudenþeiCurþii în materie, menþionãm cauza Ilieªerban c. României, în care Curteaeuropeanã a sancþionat soluþia divergentãpronunþatã de Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie, în cazul reclamantului, într-o

perioadã în care instanþa supremã avea înmod clar o abordare jurisprudenþialãconstantã, în sens opus.

În esenþã, în cauza Ilie ªerban, instanþaeuropeanã a remarcat faptul cã instanþanaþionalã nu a explicat în niciun felabordarea avutã în cazul reclamantului,respectiv respingerea cererii sale de aaccede în profesia de avocat fãrã examen,în condiþiile în care atât anterior soluþionãriiacestei cereri, cât ºi ulterior, abordareainstanþei supreme a fost constantã în sensulposibilitãþii, recunoscute de Legea nr. 51/1995, ca persoanele care au exercitatprofesia de consilier juridic sã intre înprofesia de avocat fãrã examen. Astfel, odecizie contrarã jurisprudenþei constante ainstanþei supreme, în sens diametral opusfaþã de majoritatea soluþiilor pronunþate încazuri similare, fãrã nici o explicaþiepertinentã, a determinat Curtea sã statuezeasupra caracterului singular ºi arbitrar aldeciziei pronunþate în cazul reclamantuluiºi, în consecinþã, la o încãlcare a art. 6 par.1 din Convenþie.


Încãlcarea principiului nediscriminãrii ºi a dreptului la viaþãprivatã prin refuzul acordãrii concediului parental militarilor de

sex masculin - cauza Hulea c. României

Autor: Roxana CãlinCategorie: Hotãrâri importante

În cauza hotãrârea din 2 octombrie 2012 pronunþatã în cauza Hulea împotriva României,nedefinitivã (cererea nr. 3341/05), reclamantul s-a plâns de refuzul autoritãþilor naþionale dea-i acorda concediu parental pe motiv de apartenenþã la sexul masculin, cu toate cã eraangajat al armatei.

în beneficiul femeilor angajate în personalularmatei dreptul de a-ºi lua concediu parentalpentru a-ºi creºte copiii pânã la vârsta de 2ani.

Estimând acest refuz ca fiind discrimi-natoriu, la 11 septembrie 2003, reclamantula sesizat Tribunalul Bacãu cu o acþiune înjustiþie împotriva Ministerului Apãrãrii. Întrealtele, a solicitat acordarea unei sume cutitlu de prejudiciu moral produs de aceastãdiscriminare, de presiunea ºi îngrijorãrileresimþite din partea superiorilor sãi,nemulþumiþi cã reclamantul a solicitat undrept la concediu parental contestând legeaînsãºi. A invocat ºi cã aceastã situaþie a sai-a cauzat stres, lui ºi familiei sale, înparticular copilului sãu nevoit sã facã faþãacestui climat ostil.

Printr-o decizie din 16 ianuarie 2004,tribunalul judeþean Bacãu a respins acþiuneareclamantului pe motiv cã legea specialã seaplicã personalului din armatã, excluzândbãrbaþii de la beneficiul concediului parentalpentru a creºte un copil pânã la vârsta dedoi ani.

În calea de atac a recursului împotrivaacestei decizii în faþa Curþii de Apel Bacãu,reclamantul a invocat excepþia de necon-stituþionalitate a dispoziþiilor legale privindstatutul militarilor. În cursul procedurii, fiindconstrâns sã aleagã între pãstrarea postuluiîn armatã ºi beneficiul mãsurilor prevãzutede lege în interesul copilului sãu, cum econcediul parental, reclamantul a solicitattrecerea sa în rezervã pe care o obþinut-o la31 mai 2004.

Situaþia de fapt:Reclamantul era electromecanic în

armata românã, iar la 17 decembrie 2001s-a nãscut al doilea copil al sãu. De-a lungulprimelor 10 luni, soþia reclamantului,profesoarã la stat, a beneficiat de concediuparental. Conform legii în vigoare, acestconcediu plãtit putea fi acordat pânã lavârsta de doi ani a copilului.

La 9 septembrie 2002, reclamantul l-asesizat pe superiorul sãu ierarhic cu o cererede concediu parental, motivatã de faptul cãsoþia sa trebuie sã îºi reia munca în serviciulpublic pentru a nu pierde postul de profesortitular. Aceastã cerere a fost reiteratã de maimulte ori.

Ministerul Apãrãrii a refuzat sã acordereclamantului beneficiul concediului paren-tal, pe motiv cã legea care reglementastatutul cadrelor militare nu prevedea decât


Sesizatã cu excepþia de neconstitu-þionalitate, Curtea Constituþionalã a admis-oprin decizia nr. 90/10 februarie 2005 ºi astatuat cã art. 15 din legea criticatã înfrângeprincipiul egalitãþii în faþa legii ºi celui alnediscriminãrii între sexe, ambele înscriseîn Constituþie.

În cadrul procedurii reluate, dupã deciziaCurþii Constituþionale comunicatã la 16martie 2005, Curtea de Apel Bacãu arespins recursul reclamantului prin deciziairevocabilã din 13 aprilie 2005. Curtea deApel a stabilit cã dispoziþia legalã criticatãde Curtea Constituþionalã nu era aplicabilãîn cauzã, deoarece reclamantul nu a furnizatmotive justificative prin care sã demonstrezecã achitase cotizaþiile necesare pentru abeneficia de concediu parental. Acestemotive nu au fost solicitate reclamantului înniciun stadiu al procedurii. Curtea de Apel arespins ºi cererea reclamantului privinddaunele morale, ca nefondatã.

Dreptul ºi practica internã pertinentã:La momentul evenimentelor, legislaþia

românã de drept comun recunoºtea atâtfemeilor cât ºi bãrbaþilor, fãrã distincþie,dreptul la concediu parental. Pãrinþii copiluluiau dreptul de a-ºi alege care dintre ei, tatãlori mama, vor solicita beneficiul legii (art. 6din Legea nr. 120/1997, abrogatã ºi înlocuitãde Legea nr. 19/2001 cu modificãrileulterioare aduse în principal de O.U.G. nr.49/2001).

Pânã în anul 2006, statutul cadrelormilitare (Legea nr. 80/1995) prevedea cãdoar femeile, din cadrul personaluluiarmatei, aveau dreptul la concediu parental.

În urma deciziei Curþii Constituþionalepronunþate asupra excepþiei de necon-stituþionalitate invocatã de reclamant înproces, care a stabilit cã aceastã lege esteincompatibilã cu principiul nediscriminãriidupã sex – decizia nr. 90/10.02.2005 -,aceastã dispoziþie a fost modificatã prinLegea nr. 18/2006, intratã în vigoare înianuarie 2006. Noua lege prevedea cã atâtbãrbaþii cât ºi femeile cu activitate în cadrularmatei beneficiau în mod egal de dreptulla concediu parental.

Conform unei interpelãri parlamentare aunui parlamentar socialist care a iniþiatproiectul ce a condus la adoptarea Legii nr.18/2006, în cursul anului 2005, din 103.800beneficiari ai concediului parental pentrucreºterea copilului pânã la vârsta de 2 ani,18.990 erau bãrbaþi.

La momentul evenimentelor, Legea nr.164/201 prevedea un sistem separat desecuritate socialã pentru personalul armatei,poliþiei ºi jurisdicþiilor naþionale, diferit dedreptul comun al securitãþii socialereglementat de Legea nr. 19/2000.

Texte internaþionale ºi elemente dedrept comparat pertinente:

Textele internaþionale pertinente suntdescrise în hotãrârea Konstantin Markin c.Rusiei [MC] din 22 martie 2012 (cererea nr.30078/06, par. 49-70).

I. Asupra încãlcãrii invocate privindart. 14 combinat cu art. 8 din Convenþie

Reclamantul a invocat cã refuzul de a ise recunoaºte concediu parental a constituito discriminare fondatã pe sex. A invocatîncãlcarea art. 14 al Convenþiei combinat cuart. 6 ºi 8 din Convenþie, în raport cuprocedura care a condus la respingereapretenþiilor sale în acest sens.

Competentã în ce priveºte calificareajuridicã a faptelor cauzei, Curtea va examinaplângerea reclamantului din perspectiva art.14 al Convenþiei combinat cu art. 8, cestabileºte cã deciziile privind viaþa privatã ºipersonalã trebuie sã fie echitabile ºi sãrespecte interesele protejate de acestedispoziþii (Saleck Bardi c. Spaniei, 24 mai2011, nr. 66167/09, par. 31).

A. Asupra admisibilitãþii

1. Lipsa calitãþii de victimã a recla-mantului ºi cererea de radiere de pe rola Guvernului

Guvernul a susþinut cã reclamantul nu sepoate pretinde victimã a unei încãlcãri a art.14 combinat cu art. 8. Din acest punct devedere, reclamantul a susþinut cã instanþa


constituþionalã naþionalã a recunoscut îndecizia sa nr. 90/10.02.2005, pronunþatãasupra excepþiei de neconstituþionalitateinvocatã de reclamant în cadrul procesului,cã legea asupra statutului cadrelor militareîn vigoare la acel moment ºi care rezervafemeilor cu activitate în armatã dreptul laconcediul parental, era incompatibilã cuprincipiul nediscriminãrii între sexe. Curteade Apel Bacãu, deºi trebuia sã recunoascãla rândul ei existenþa unei discriminãri, ºi-afondat decizia de respingere a pretenþiilorreclamantului nu pe temeiul legii constatateca neconstituþionalã, ci pe temeiul unei altedispoziþii legale privind contribuþiile laasigurãrile sociale.

Mãsurile mai sus menþionate, conformGuvernului, ar fi putut trece drept o recu-noaºtere a încãlcãrii drepturilor recla-mantului garantate de Convenþie. Deasemenea, reclamantul nu ar fi putut sã semai pretindã victimã a unei încãlcãri a art.14 combinat cu art. 8.

Guvernul apreciazã ºi cã cererea trebuieradiatã de pe rol în baza art. 37 par. 1 lit. bal Convenþiei pe motiv cã litigiul a primitrezolvare prin constatarea Curþii Con-stituþionale cât priveºte caracterul discrimi-natoriu al legii privind statutul cadrelormilitare.

Reclamantul a invocat cã, în pofidacererilor sale prezentate pe lângã superioriºi Ministerului Apãrãrii începând din 9septembrie 2002, nu i s-a recunoscut dreptulla concediu parental. De asemenea, îndispreþul deciziei Curþii Constituþionaleasupra caracterului discriminatoriu alstatutului cadrelor militare în materie deconcediu parental, autoritãþile naþionale nui-au furnizat nicio reparaþie corespunzãtoare.

Curtea a amintit cã o decizie sau omãsurã favorabilã reclamantului nu este înprincipiu suficientã pentru a-ºi pierdecalitatea de victimã, decât dacã autoritãþilenaþionale au recunoscut, în mod explicit sauîn substanþã, ºi apoi au reparat încãlcareaconvenþiei (Amuur c. Franþei, par. 36; Dalbanc. României, par. 44; Sakhnovski c. Rusiei,par. 67).

În speþã, Curtea a notat cã, fiind sesizatãcu excepþia de neconstituþionalitate, CurteaConstituþionalã a enunþat cã dispoziþia legalãcriticatã de reclamant era incompatibilã cuprincipiul nediscriminãrii înscris înConstituþie. Totuºi, acþiunea în despãgubiriformulatã de reclamant în temeiul discri-minãrii suferite a fost ulterior respinsã deCurtea de Apel Bacãu.

Prin urmare, în lipsa unei reparaþii aautoritãþilor naþionale a încãlcãrii constatatede ele în drepturile reclamantului garantatede Convenþie, acesta din urmã se poatepretinde încã victimã a tratamentului pe careîl invocã drept discriminatoriu în sensul art.34 al Convenþiei.

Totodatã, consecinþele unei eventualeîncãlcãri a Convenþiei nu au fost suficienteliminate pentru a permite concluzia cãlitigiul a fost rezolvat în sensul art. 37 par. 1lit. b al Convenþiei.

2. Concluzia asupra admisibilitãþiiCurtea a constatat cã aceastã plângere

nu este în mod vãdit nefondatã în sensulart. 35 alin. 3 lit. a al Convenþiei. Curtea areþinut cã nu se evidenþiazã niciun alt motivde inadmisibilitate, astfel cã plângerea estedeclaratã admisibilã.

B. Asupra fondului

1. Argumentele pãrþilorReclamantul a invocat aspectul potrivit

cãruia concediul parental este un beneficiucare trebuie sã profite în primul rând copiluluiºi nu de o manierã specificã mamei, devreme ce pãrinþii trebuie sã beneficieze deun tratament egal din partea autoritãþilor dinacest punct de vedere; în lipsa unei astfelde simetrii a tratamentului în materie deconcediu parental, consecinþa este cã numinorul nu poate profita decât de concediulunuia dintre pãrinþi în primele sale 10 luni,încãlcându-se interesul sãu.

În ce priveºte procesul civil pe care l-adeclanºat pentru a invoca dreptul sãu laconcediu parental, reclamantul a menþionatcã instanþa Curþii de Apel Bacãu a respins


cererea în mod arbitrar, ca nefondatã, deºifãcuse dovada atât a prejudiciului moralsuferit cât ºi beneficiile sociale ale colegelorsale femei, angajate ale armatei.

Invocând cauza Petrovic c. Austriei (27martie 1998), Guvernul s-a referit la marjade apreciere a statului în sectorul economicºi social ºi la absenþa consensului europeancât priveºte alocaþiile sociale. Curtea de ApelBacãu, în decizia sa din 13 aprilie 2005, nua avansat niciun motiv de naturã discri-minatorie, chiar dacã a respins pretenþiilereclamantului. În fapt, pretenþiile sale au fostrespinse pe motivul neachitãrii contribuþiilorsociale ºi nu pe baza dispoziþiilor careexcludeau bãrbaþii de la concediul parental,în cadrul statutului cadrelor militare.

Guvernul a admis totuºi cã prezentacauzã priveºte, în esenþã, diferenþa detratament între bãrbaþii ºi femeile din armatãcât priveºte concediul parental, ºi nuaplicarea cerinþelor legale în materiasecuritãþii sociale pentru obþinerea unoranumite beneficii.

2. Aprecierile CurþiiCurtea a amintit principiile decurgând din

jurisprudenþa sa, expuse în deciziaKonstantin Markin (citatã anterior, par.124-127).

În speþã, rezultã din cele prezentate cãla sfârºitul concediului parental, reclamantul,militar de sex masculin se gãsea într-osituaþie analogã celei a militarilor de sexfeminin (Konstantin Markin, par. 133).Aceastã situaþie a determinat CurteaConstituþionalã sã aprecieze, la cerereareclamantului, cã absenþa posibilitãþii pentrumilitarii bãrbaþi de a accede la concediulparental, conform statutului cadrelor militare,constituia o discriminare bazatã pe sex.

Totodatã, din 2006, în România, ca ºiîntr-un numãr important de state membre,legislaþia prevede cã militarii de sexmasculin au dreptul la acelaºi concediuparental ca ºi militarii de sex feminin.

Curtea a notat, în acelaºi timp, cãreclamantul ºi-a vãzut respins beneficiul laconcediu parental.

În plus, acþiunea în despãgubireformulatã pe temeiul discriminãrii suferite caurmare a refuzului de concediu parental afost respinsã de Curtea de Apel Bacãu cumotivarea cã nu îºi achitase contribuþiile lasistemul de asigurare socialã ºi cã nu ademonstrat cã a suferit un prejudiciu moral.

Curtea a considerat prea formalistãconstatarea Curþii de Apel conform cãreiareclamantul nu a putut demonstra cã asuferit un prejudiciu moral din cauzarefuzului de acordare a concediului parentalla care a fost supus de angajator ºi fondatpe legea ce stabilea statutul cadrelormilitare. Din aceastã perspectivã, Curtea areamintit cã deja a constatat cã abordareaformalistã a instanþelor naþionale, conformcãreia incumba reclamantului obligaþia destabilire a existenþei unui prejudiciu moralprin intermediul probelor susceptibile de aatesta manifestãrile externe ale suferinþelorfizice ori psihice, a avut drept rezultatprivarea reclamantului de reparaþia pe carear fi trebuit sã o obþinã (mutatis mutandis,Danev c. Bulgariei, par. 32-37).

În plus, Curtea a observat cã niciMinisterul Apãrãrii, în calitate de angajat alreclamantului ºi parte adversã în cadrulprocedurii, nici casa de asigurãri a armateinu par sã fi opus vreodatã reclamantuluivreo omisiune în plata contribuþiilor socialeobligatorii, de la data intrãrii în armatã, în1991.

Þinând cont de cele ce preced, refuzulCurþii de Apel Bacãu de a recunoaºte oreparaþie reclamantului pentru încãlcareadreptului sãu de a nu fi discriminat înexerciþiul drepturilor vizând viaþa de familienu apare întemeiat de raþiuni suficiente. Dinacest punct de vedere, este irelevant cãinstanþa de apel nu a avansat motive denaturã discriminatorie, în decizia sa, dacã arefuzat, fãrã argumente suficiente, de arepara prejudiciul moral cauzat dediscriminatoriu suferitã de reclamant urmarea refuzului de acordare a concediuluiparental.

Prin urmare, a existat o încãlcare a art.14 combinat cu art. 8 din Convenþie.


II. Asupra încãlcãrii invocate asupraart. 5 din Protocolul nr. 7 adiþional laConvenþie

Reclamantul a denunþat o încãlcare aegalitãþii între soþi, invocând art. 5 dinProtocolul nr. 7 adiþional la Convenþie.

Conform Raportului explicativ asupraProtocolului nr. 7, egalitatea vizatã de art. 5nu trebuie asiguratã decât în relaþiile întresoþi, cât priveºte persoana ori bunurile lor,ºi în relaþiile lor cu copiii. Este vorba aºadarde drepturi ºi responsabilitãþi cu caractercivil. Acest articol nu se aplicã altor domeniiale dreptului ca dreptul administrativ, fiscal,penal, social, ecleziastic sau dreptul muncii(Klöpper c. Elveþiei, nr. 25053/94). Dreptulla concediu parental derivã fãrã îndoialã dindreptul muncii ºi se înscrie în cadrul relaþiilorde muncã, altfel zis relaþii între angajator ºiangajatul sãu, mai mult decât în cadrulrelaþiilor între soþi. Cauza priveºte aºadarinegalitatea între sexe, ºi nu inegalitateaîntre soþi (Konstantin Markin, par. 62).

Prin urmare acest capãt al plângerii esteincompatibil ratione materiae cu dispoziþiileConvenþiei în sensul art. 35 par. 3 lit. a ºitrebuie respins în baza art. 35 par. 4 alConvenþiei.

III. Asupra aplicãrii art. 41 din Con-venþie

1. Prejudiciul moralReclamantul a solicitat 50.000 EUR cu

titlu de prejudiciu moral suferit ca urmare arefuzului discriminatoriu de acordare aconcediului parental, ale tracasãriloradministrative pe care le-a avut de înfruntatîncercând în van sã obþinã o recunoaºterea dreptului ºi care în final au condus lapãrãsirea armatei din proprie voinþã, dupã14 ani de serviciu ºi a faptului cãimposibilitatea de a fi lângã copilul sãu l-au

împiedicat de a avea grijã de acesta, în timpce România este sãracã în creºe, grãdiniþepentru copii. A invocat cã, astfel, a fostîmpiedicat sã stabileascã mai devremediagnosticul de deficit de atenþie ºihiperactivitate pus copilului sãu începând din2005.

Guvernul a apreciat aceastã cerere caexcesivã ºi a estimat cã o eventualã con-statare a încãlcãrii poate constituie în sineo satisfacþie echitabilã suficientã pentru totprejudiciul moral invocat.

Statuând în echitate, cum prevede art. 41,Curtea a acordat reclamantului 8.000 EURpentru prejudiciul moral.

2. Prejudiciul materialReclamantul a solicitat, de asemenea,

1.120 EUR cu titlu de prejudiciu material,respectiv cuantumul salariilor plãtite timp de16 luni, de 70 EUR pe lunã, persoanei pecare a trebuit sã o angajeze pentru a îngrijide copil.

Curtea a notat cã reclamantul nu aprezentat probele necesare corespun-zãtoare pretenþiilor sale. Curtea a respinscererea.

3. Costuri ºi cheltuieliReclamantul a cerut, de asemenea, 305

EUR pentru costuri ºi cheltuieli, fãrã apreciza dacã acestea au fost angajate înprocedura internã sau în procedura angajatãîn faþa Curþii. Curtea a notat cã reclamantulnu a depus actele justificative necesarecorespunzãtoare acestei cereri, astfel cã arespins cererea.

4. Dobânzi moratoriiCurtea a considerat cã este oportun sã

se calculeze rata dobânzilor moratoriiraportat la rata marginalã de împrumut aBãncii Centrale Europene, majoratã cu treipuncte procentuale.


Restituirea cãtre comunitãþile religioase a unor bunurinaþionalizate – cauza Arhiepiscopia Romano-catolicã

Alba Iulia c. României

Autor: Geanina MunteanuCategorie: Hotãrâri importante

La data de 25 septembrie 2012, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a pronunþathotãrârea (nedefinitivã) în cauza Arhiepiscopia Romano-catolicã Alba Iulia împotriva României,prin care Curtea a constatat încãlcarea de cãtre statul român a articolului 1 din Protocolul nr.1 adiþional la Convenþie.

Potrivit situaþiei de fapt reþinute de Curte,episcopul Ignatius al Transilvaniei a donatîn anul 1798 reclamantei, comunitatereligioasã catolicã, un imobil în carefuncþionau o bibliotecã (”Batthyaneum”) ºiun institut de astronomie. Reclamanta adeþinut în calitate de proprietar imobilulrespectiv între anii 1798 ºi 1947. În 1927,un acord semnat între România ºi SfântulScaun prevedea cã toate bunurile aflate înposesia comunitãþii romano-catolice dinTransilvania aveau caracter ecleziastic ºi nuputeau fi folosite decât în scop religios.

Dupã instaurarea regimului comunist,biblioteca ºi institutul au fost închise ºiimobilul pus sub sechestru, fãrã a exista odecizie formalã în acest sens. Printr-ohotãrâre din 1961, Tribunalul Hunedoara aconstatat cã statul român deveniseproprietar al imobilului prin faptul posesieineîntrerupte mai mare de doi ani.

Prin O.U.G. nr. 13/1998 din 7 iulie 1998,ratificatã prin Legea nr. 458/2003, s-aprevãzut o listã de 17 imobile care urmausã fie restituite unor comunitãþi ale mino-ritãþilor naþionale, printre care se numãra ºiimobilul ce face obiectul cererii de faþã.Restituirea urma sã se facã prin constituireaunei comisii paritare formate din repre-zentanþi ai Guvernului ºi ai comunitãþilorvizate, însãrcinatã cu examinarea cererilorde restituire. Comisia respectivã nu s-aîntrunit niciodatã. Între timp, Partidul SocialDemocrat a introdus o acþiune în justiþie princare solicita ca imobilul sã rãmânã înproprietatea statului român, datoritãimportantei sale valori culturale ºi istorice.Dupã o procedurã pe fondul cauzei ºi douãcontestaþii în anulare, acþiunea a fost res-pinsã printr-o hotãrâre definitivã ºi irevo-cabilã a Curþii de Apel Alba Iulia din 22octombrie 2003.

În drept, reclamanta se plânge deîncãlcarea articolelor 6, 13 din Convenþie ºi1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie,însã Curtea a decis sã examineze cerereadoar din perspectiva articolului 1 dinProtocolul nr. 1.

Raþionamentul adoptat de Curte înaceastã cauzã este important sub treiaspecte, ºi anume: distincþia faþã de grupulde cauze tip Maria Atanasiu ºi alþii împotrivaRomâniei (hotãrâre pilot); argumentelepentru constatarea speranþei legitime areclamantei ºi constatarea încãlcãriidreptului de proprietate a reclamantei.


Curtea distinge aceastã cauzã de grupulde cauze tip Maria Atanasiu ºi alþii împotrivaRomâniei, în ciuda faptului cã, la primavedere, este vorba despre un litigiu privindrestituirea unui bun naþionalizat în perioadaregimului comunist. Pentru a face aceastãdistincþie, Curtea aratã cã bunurile litigioasedin cauza de faþã au un regim juridic specialºi anume, O.U.G. nr. 13/1998 ºi Legea nr.458/2003 ºi nu se încadreazã în proble-matica generalã a hotãrârii pilot.

Curtea constatã cã reclamanta are celpuþin o speranþã legitimã pentru restituireabunului clarificarea situaþiei juridice a bunuluilitigios. Pentru a ajunge la aceastãconcluzie, Curtea combinã trei aspecteesenþiale ale cauzei, ºi anume: elemente dedrept intern, de drept internaþional ºi aspectesociale. Astfel, Curtea ia notã de existenþaunei baze legale interne pentru restituire(O.U.G. nr. 13/1998 ºi Legea nr. 458/2003,în vigoare), de existenþa unor obligaþiiasumate de statul român în acordul cu Sfân-tul Scaun din 1927 cu privire la menþinereacaracterului ecleziastic al bunurilor menþio-nate în respectivul acord ºi de valoarea

istoricã ºi culturalã indubitabilã a bunului încauzã, care ar justifica pe deplin interesulreclamantei pentru restituire.

În ultimul rând, Curtea sancþioneazãinactivitatea prelungitã a statului român înaplicarea ordonanþei de urgenþã din 1998,confirmatã prin Legea din 2003, care aprodus reclamantei o stare de incertitudinecu privire la situaþia juridicã a imobiluluireclamat, incompatibilã cu articolul 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

Notã:Importanþa acestei hotãrâri rezidã în

aceea cã, deºi este vorba despre un litigiude proprietate, Curtea îl distinge de cereriletip Maria Atanasiu ºi alþii împotriva Românieiºi cã priveºte problema specialã a restituiriibunurilor ce au aparþinut comunitãþilorreligioase ºi naþionalizate în perioadacomunistã. În acelaºi sens, menþionãmhotãrârile adoptate anterior de CEDO încauzele Parohia Greco-catolicã SâmbãtaBihor, hotãrâre din 12 ianuarie 2010 ºiParohia Greco-catolicã Vasile Polonã,hotãrâre din 7 aprilie 2009).

272 JurisClasor CEDO – Noiembrie 2012

273JurisClasor CEDO – Noiembrie 2012

NOIEMBRIE 2012NOIEMBRIE 2012NOIEMBRIE 2012NOIEMBRIE 2012NOIEMBRIE 2012


Cuprins

Anul II (2012)

JurisClasor CEDO - Noiembrie 2012

Lipsa unei divergenþe „profunde ºi persistente” a practicii judiciare a instanþelornaþionale – decizia de inadmisibilitate în cauza Constantin Lucian Tunaru c. României 277Autor: Dragoº Cãlin

Refuzul autoritãþilor de a prelungi o vizã de ºedere în România pentru o persoanãde cetãþenie turcã – decizia de inadmisibilitate în cauza Ali Çakir c. României ............ 280Autor: Geanina Munteanu

Lipsa unui conflict jurisprudenþial în sine. Soluþii divergente determinate de modul încare instanþele au apreciat circumstanþele fiecãrei cauze – decizia de inadmisibilitate încauza Ana Maria Frimu ºi alþii c. României ................................................................... 282Autor: Dragoº Cãlin

Lipsa unei anchete efective privind relele tratamente aplicate de poliþie ºi încãlcareaprocedurii penale privind aducerea cu mandat la sediul parchetului în vederea ascultãrii- cauza Ghiurãu împotriva României (Hotãrârea din 20 noiembrie 2012, Cerereanr. 55421/10) ................................................................................................................. 288


Lipsa unei divergenþe „profunde ºi persistente” a practiciijudiciare a instanþelor naþionale – decizia de inadmisibilitate în

cauza Constantin Lucian Tunaru c. României


cererile salariaþilor Petrom. Cu toateacestea, unii angajaþi au avut câºtig decauzã, fiind instanþe care au constatat cãnu au primit drepturile salariale solicitate.

Reclamantul a invocat încãlcareadrepturilor prevãzute de art. 6 par. 1 ºi art.14 din Convenþie, precum ºi de art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie ºi art.1 din Protocolul nr. 12 adiþional la Convenþie,din pricina situaþiilor similare în care s-aajuns la o soluþie diferitã în instanþele dejudecatã, în baza unei interpretãri diferite aaceloraºi prevederi legale, cu încãlcareaprincipiului securitãþii juridice. A mai susþinutcã a fost pe nedrept lipsit de beneficiilesalariale prevãzute de Contractul colectiv demuncã ºi discriminat în comparaþie cu colegiisãi, aflaþi într-o situaþie similarã.

Guvernul a susþinut cã problema de dreptridicatã în speþã nu se referã la un conflictjurisprudenþei în sine, ºi nu a fost deter-minatã de existenþa unor prevederi legaleambigue, ci mai degrabã prin aplicareadispoziþiilor legale relevante pentru situaþiileindividuale ale fiecãrei cauze în parte. Astfel,la nivel naþional, toate instanþele au avutaceeaºi abordare, reþinând cã beneficiilesalariale prevãzute în contractul colectiv demuncã la nivel de unitate urmau sã fieacordate angajaþilor, cu excepþia cazului încare au fost deja incluse în salariul de bazã.În 92% dintre cauzele aduse în faþa instan-þelor s-a constatat, pe baza unor rapoartede expertizã ºi a altor probe administrate,cã beneficiile au fost deja plãtite. În câtevacazuri, instanþele de judecatã au ajuns la oconcluzie diferitã, deoarece Petrom nu areuºit sã dovedeascã susþinerea cã

Decizia de inadmisibilitate din 13noiembrie 2012, din cauza ConstantinLucian Tunaru împotriva României (cerereanr. 66381/09), are ca obiect plângereaformulatã de un salariat al S.C. Petrom S.A.,societate cu capital mixt, privat ºi public,cãruia i-a fost respinsã irevocabil cerereade obligare a angajatorului la plata unorbeneficii salariale prevãzute în Contractulcolectiv de muncã (ajutorul materialreprezentând contravaloarea cantitãþii de2.500-4.000 metri cubi de gaze naturale sisuplimentul salarial pentru aprovizionareade toamnã / iarnã).

Prezentarea decizieiAcþiunea formulatã de reclamant a fost

respinsã printr-o decizie definitivã ºiirevocabilã a Curþii de Apel Craiova,pronunþatã la 27 martie 2009, care aconstatat, pe baza unui raport de expertizã,cã drepturile salariale solicitate au fost dejaincluse în salariul de bazã al reclamantului.În perioada 2009-2010, majoritateahotãrârilor judecãtoreºti rãmase definitive ºiirevocabile la instanþele de recurs au respins


beneficiile au fost deja plãtite, drept partedin salariul de bazã. Având în vederenumãrul mare de hotãrâri judecãtoreºti cuacelaºi obiect, au fost inevitabile concluziilediferite, procesul judiciar presupunândinterpretarea dispoziþiilor legale ºi aplicareaacestora unor diferite situaþii de fapt. Hotã-rârile judecãtoreºti interne care au ajuns lao concluzie diferitã au fost izolate ºi nu arputea fi considerate ca producând un conflictprofund de interpretare.

Curtea a reiterat faptul cã rolul sãu nueste acela de a se pronunþa asupra erorilorde fapt sau de drept pretins comise de oinstanþã naþionalã, putând efectua acestlucru doar în mãsura în care s-ar fi încãlcatdrepturile ºi libertãþile protejate de Convenþie(García Ruiz c. Spaniei [MC], par. 28).Acest rol, respectiv interpretarea legislaþieiinterne, revine autoritãþilor naþionale, înspecial instanþelor, Curtea urmând a verificadacã efectele unei astfel de interpretãri suntcompatibile cu Convenþia, cu excepþiasituaþiilor de evident arbitrariu, atunci cândCurtea poate chiar pune la îndoialã inter-pretarea dreptului intern de cãtre instanþelenaþionale (Nejdet ªahin ºi Perihan ªahinc. Turciei [MC], par. 49-50, 20 octombrie2011).

Posibilitatea unui conflict între hotãrârilejudecãtoreºti reprezintã o trãsãturã inerentãa oricãrui sistem judiciar care are la bazãmai multe curþi de apel, cu autoritate asuprarazei lor de competenþã teritorialã. Astfel dediferenþe pot apãrea, de asemenea, încadrul aceleiaºi instanþe. Însã, în sine, acestfapt nu poate fi considerat drept unul contrarConvenþiei. Pentru a verifica dacã pronun-þarea unor soluþii diferite în cazuri similare,reprezintã sau nu o încãlcare a dreptului laun proces echitabil, sub aspectul neres-pectãrii principiului securitãþii raporturilorjuridice, instanþa europeanã analizeazã înprimul rând dacã a existat la nivel intern odivergenþã „profundã ºi persistentã”, dacãdreptul intern prevede un mecanism pentruunificarea acestor practici ºi, în ultimul rând,dacã acest mecanism a funcþionat eficient

în speþã (Albu ºi alþii c. României, 10 mai2012, par. 34).

În cauza de faþã, aºa cum reiese dininformaþiile prezentate de pãrþi, instanþeledin toatã þara au constatat cã beneficiilesalariale solicitate de reclamant ar fi datoratenumai în acele cazuri în care acestea nu aufost plãtite ca parte a salariului de bazã. Înmarea majoritate a dosarelor, instanþele audecis în funcþie de elementele de fapt carele-au fost prezentate ºi pe baza probelorpropuse de pãrþi. În consecinþã, aspecteleîn litigiu nu au fost determinate de existenþaunor prevederi legale ambigue, ci au fostrezultatul aplicãrii lor la situaþiile individualeale fiecãrei cauze. În consecinþã, problemade drept ridicatã de prezenta cauzã nu sereferã la un conflict jurisprudenþã în sine, cimai degrabã la o situaþie în care instanþelejudecãtoreºti naþionale au pus în aplicare odispoziþie clarã a legii, în cauze în carecircumstanþele de fapt erau diferite (ErolUçar c. Turciei (dec.), 29 septembrie 2009).

Mai mult, Curtea a reþinut cã reclamantula beneficiat de o procedurã contradictorieºi a fost în mãsurã sã prezinte probe ºi sãse apere în mod liber. Probele au fostexaminate în mod corespunzãtor de cãtreinstanþele judecãtoreºti naþionale. Soluþiileinstanþelor ºi interpretarea datã normelor înlegãturã cu cauza nu pot fi considerate dreptvãdit arbitrare sau nerezonabile.

În ce priveºte faptul cã reclamantul s-aplâns cã instanþele judecãtoreºti naþionalel-au privat de dreptul prevãzut de Contractulcolectiv de muncã, Curtea a reamintit cãprivarea de proprietate menþionatã în a douatezã a dispoziþiei art. 1 din Protocoluladiþional nr. 1 la Convenþie, invocatã dereclamant, se referã, în primul rând, laexproprierea în scop de utilitate publicã, iaro hotãrâre judecãtoreascã privind o creanþãasupra cãreia una din cele douã pãrþi esteproprietar, în baza normelor de drept privat,nu poate fi vãzutã ca reprezentând oingerinþã nejustificatã a statului asupradreptului de proprietate al pãrþilor, fiindatribuþia instanþelor de a soluþiona astfel delitigii (Garzièic� c. Muntenegrului, 21


septembrie 2010, par. 37). Aceeaºiconstatare este incidentã în speþã, instanþelepronunþându-se asupra drepturilor pãrþilorîn raporturile de drept privat.

În cele din urmã, Curtea a mai constatatcã nu au existat diferenþe profunde ºi nicide lungã duratã în jurisprudenþa instanþelor

naþionale, cu privire la problema în discuþieºi cã nu existã vreo probã în cauzã asupradiscriminãrii suferite de reclamant.

Ca atare, plângerea este în mod vãditnefondatã, motiv pentru care a fost respinsã,ca inadmisibilã, în temeiul art. 35 par. 3 ºipar. 4 din Convenþie.


Refuzul autoritãþilor de a prelungi o vizã de ºedere în Româniapentru o persoanã de cetãþenie turcã – decizia de

inadmisibilitate în cauza Ali Çakir c. României

Autor: Geanina MunteanuCategorie: Decizii de inadmisibilitate

Potrivit deciziei de inadmisibilitate din 13noiembrie 2012 pronunþate în cauza AliÇakir c. României, cererea nr. 13077/05,reclamantul, de cetãþenie turcã, a invocatarticolul 8 din Convenþia Europeanã aDrepturilor Omului pentru a se plânge derefuzul autoritãþilor române de a-i prelungiun permis de ºedere în România, ceea cear reprezenta în opinia sa o încãlcare adreptului sãu la respectarea vieþii private ºide familie. Totodatã, reclamantul a invocatart. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Con-venþie, susþinând cã s-a adus atingeredreptului la respectarea bunurilor sale aflatepe teritoriul României, în mãsura în care nuva putea sã le foloseascã ºi nici sã leadministreze.

În fapt, reclamantul a intrat în Româniaîn anul 1994, a înfiinþat o societate comer-cialã în anul 1995 ºi a primit o vizã de ºederetemporarã în 1996 în scopul desfãºurãrii deactivitãþi comerciale. Aceastã vizã a fostprelungitã succesiv, la intervale de ºase luni,pânã la data de 6 octombrie 1999 ºi între10 ianuarie 2003 ºi 7 iulie 2004. Reclamantulare doi copii de cetãþenie românã, nãscuþiîn 1997 ºi respectiv, în 2004.

În anul 2004, reclamantul a solicitatprelungirea vizei de ºedere, cerere respinsã

printr-o decizie a Ministerului de Interne din7 iulie 2004, pe motiv cã reclamantul nuîndeplinea condiþiile de prelungire a vizei înscop comercial, reglementate de O.U.G. nr.194/2002. Reclamantul a contestat aceastãdecizie în faþa instanþelor judecãtoreºti,contestaþie respinsã printr-o hotãrâredefinitivã ºi irevocabilã din 4 octombrie 2004pronunþatã de Curtea de Apel Ploieºti. S-aemis, aºadar, pe numele reclamantului unordin de pãrãsire a teritoriului. Reclamantuls-a conformat acestui ordin ºi a pãrãsitRomânia.

În drept, Curtea a reamintit principiulconsacrat în jurisprudenþa sa, conformcãruia Convenþia nu garanteazã dreptul uneipersoane de a intra sau de se stabili peteritoriul unui stat membru, precum nicidreptul de a nu fi expulzat.

În cauza de faþã, Curtea a notat cãreclamantul ºi-a stabilit reºedinþa înRomânia în 1996, astfel cã decizia dereturnare reprezintã o ingerinþã în dreptulsãu la respectarea vieþii private ºi de familie.Ingerinþa era prevãzutã de lege (O.U.G. nr.194/2002) ºi avea un scop legitim(protejarea intereselor economice ale þãrii).

În continuare, Curtea a trebuit sãstabileascã dacã ingerinþa era necesarãîntr-o societate democraticã, fãcând referirela principiile consacrate în acest sens, printrealtele, în hotãrârile sale Boultif c. Elveþiei (nr.54273/00), Uner c. Olandei (nr. 46410/99),Maslov c. Austriei (nr. 1638/03) ºi Emre c.Elveþiei (nr. 42034/04).

Pentru a pune în balanþã intereselecontrare, Curtea a acordat importanþãurmãtoarelor aspecte: nu s-a emis niciointerdicþie de intrare sau de ºedere în


România (spre deosebire de cauza Lupºac. României, nr. 10337/04); reclamantulpoate cere autoritãþilor interne acordareaunei alte vize de ºedere, fie pentru reunireafamiliei, fie pentru desfãºurarea unoractivitãþi comerciale; procedura în urmacãreia i s-a respins contestaþia împotrivarefuzului de prelungire a vizei iniþiale a fostuna contradictorie ºi echitabilã în ansamblu;reclamantul a pãstrat legãturile sociale,culturale ºi familiale cu þara sa de origine,cunoaºte limba turcã ºi nu existã niciunimpediment pentru consoarta sa ºi pentrucopii sãi de a se stabili în Turcia.

Având în vedere toate aceste elemente,Curtea a constatat cã autoritãþile interne aurealizat un just echilibru între intereselereclamantului, pe de o parte, ºi intereselestatului de a controla politica sa de imigraþie,pe de altã parte, ºi a declarat cerereareclamantului inadmisibilã.

În ceea ce priveºte dispoziþiile art. 1 dinProtocolul nr. 1, Curtea a reamintit cãdrepturile consacrate de acest articol nuinclud ºi dreptul unui strãin care posedã

bunuri de a-ºi stabili reºedinþa permanentãpentru a se bucura de proprietatea sa (Ilicc. Croaþiei, decizie de inadmisibilitate, nr.42389/98; Viculov c. Letoniei, decizia deinadmisibilitate din 25 martie 2004, nr.16870/03). De asemenea, a constatat cã dinactele dosarului nu rezultã cã autoritãþileromâne ar fi adoptat vreo mãsurã deconfiscare sau sechestrare a bunurilorreclamantului (mutatis mutandis, Kovalenokc. Letoniei, decizia de inadmisibilitate din 15februarie 2001, nr. 54264/00; Gribenko c.Letoniei, decizia de inadmisibilitate din 15mai 2003, nr. 76878/01). Prin urmare,mãsura în cauzã nu a afectat nici drepturilereclamantului asupra societãþii sale, nicieventualele beneficii de pe urma acesteia.Reclamantul a beneficiat în faþa Curþii deApel Ploieºti de o procedurã contradictoriepentru a contesta mãsura luatã împotrivasa, fãrã a exista critici cu privire la caracterulechitabil al acesteia.

Acest capãt al cererii a fost respins, deasemenea, ca vãdit nefondat potrivit art. 33par. 3 lit. a ºi par. 4 din Convenþie.


Lipsa unui conflict jurisprudenþial în sine. Soluþii divergentedeterminate de modul în care instanþele au apreciat

circumstanþele fiecãrei cauze – decizia de inadmisibilitate încauza Ana Maria Frimu ºi alþii c. României


Prin decizia de inadmisibilitate pronunþatãla data de 13 noiembrie 2012 în cauzeleconexate Ana Maria Frimu, Judita VilmaTimar, Edita Tanko, Marta Molnar ºi LuciaGheþu împotriva României (nr. 45312/11),Curtea Europeanã a Drepturilor Omului aconstatat neîncãlcarea de cãtre Statulromân a dispoziþiilor art. 6 ºi 14 dinConvenþie, sub aspectul pretinsei jurispru-denþe divergente a curþilor de apel.

Anterior, prin decizia de inadmisibilitatepronunþatã la data de 7 februarie 2012274,Curtea Europeanã a Drepturilor Omuluiconstatase neîncãlcarea de cãtre Statulromân a dispoziþiilor articolului 1 dinProtocolul Adiþional nr. 1 la Convenþie, înce priveºte transformarea pensiilor specialeîn pensii în sistemul public, în temeiul Legiinr. 119/2010.

Prezentarea decizieiReclamantele s-au pensionat între anii

2006-2008, dupã ce au îndeplinit funcþia degrefier la instanþele ºi parchetele din judeþulCovasna de-a lungul a mai mult de 30 ani.Pensiile lor, calculate conform Legii nr. 567/2004 privind personalul auxiliar din cadrulinstanþelor ºi parchetelor, erau cuprinse între3.109 lei ºi 4785 lei. În temeiul acestei legi,cuantumul pensiilor reprezenta în medie80% din ultimul salariu brut încasat anteriorpensionãrii. Legea preciza cã în cazul încare cuantumul pensiei calculate în bazaLegii nr. 567/2004 era superior cuantumuluipensiei calculate în temeiul Legii nr. 19/2000privind sistemul public de pensii ºi altedrepturi de asigurãri sociale, diferenþa erasuportatã de la bugetul de stat.

Prin Legea nr. 119/2010 privind stabilireaunor mãsuri în domeniul pensiilor, învederea asigurãrii echilibrului bugetar înperioada de crizã economicã, mai multesisteme speciale de pensie, printre care ºicel al personalului auxiliar din justiþie, au fostabrogate. Într-un termen de 30 zile de laintrarea în vigoare a noii legi, pensiile aufost recalculate conform criteriilor prevãzutede Legea nr. 19/2000, respectiv în funcþiede anul ieºirii la pensie, durata ºi cuantumulcontribuþiilor la bugetul asigurãrilor sociale.Consecinþa punerii în aplicare a acestui nousistem a fost diminuarea pensiilorreclamantelor.

274 Dragoº Cãlin, Reformarea sistemului de pensii, prin transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemulpublic, în temeiul Legii nr. 119/2010, este compatibilã cu art. 1 din Protocolul nr. 1 - decizia de inadmisibilitate încauzele Frimu ºi alþii c. României, Revista JurisClasor CEDO – Martie 2012, http://www.hotararicedo.ro.


Pensiile recalculate dupã intrarea învigoare a noii legi au avut un cuantumcuprins între 1.042 RON ºi 1.433 RON.

La fel cum au procedat numeroasepersoane afectate de suprimarea sistemelorspeciale de pensii, reclamantele aucontestat deciziile administrative care lestabileau noile drepturi de pensie.

Invocând dispoziþiile Constituþiei ºiConvenþiei, precum ºi jurisprudenþa Curþii,reclamantele au pretins o ingerinþãdisproporþionatã în dreptul la respectareabunurilor, din pricina diminuãrii substanþialeºi definitive a pensiilor.

Prin sentinþele civile pronunþate la 11noiembrie 2010 ºi 7 aprilie 2011, TribunalulCovasna a admis acþiunile, a anulat deciziilede pensii emise în baza legii noi ºi a menþinutvechile decizii de pensii. Tribunalul Covasnaa apreciat cã diminuarea constituia oingerinþã în dreptul la respectarea bunurilor,nu era proporþionalã cu scopul urmãrit,respectiv restabilirea echilibrului bugetar,având în vedere cã ingerinþa era definitivãºi cã priva pe reclamante de mai mult de50% din pensie, punând în pericolmenþinerea unui nivel de viaþã decent. Întrealtele, Tribunalul a reþinut cã schimbareamodalitãþii de calcul nu putea fi aplicatãretroactiv în cazul persoanelor care ieºiserãla pensie sub regimul Legii nr. 567/2004.

Casa Judeþeanã de Pensii a formulatrecurs. Reclamantele au depus întâmpinareºi au invocat decizii irevocabile ale curþilorde apel, care dãduserã câºtig de cauzãpersoanelor ce se aflau într-o situaþieidenticã cu a lor.

Curtea de Apel Braºov, luând în consi-derare jurisprudenþa Curþii Constituþionale,care declarase Legea nr. 119/2010 con-formã dispoziþiilor constituþionale în cepriveºte proprietatea ºi neretroactivitatealegii, a admis recursul ºi a respins acþiunile,prin decizii irevocabile pronunþate la 7 aprilieºi 13 mai 2010.

În ce priveºte conformitatea Legii nr. 119/2010 cu dispoziþiile Convenþiei, Curtea deApel Braºov a reþinut cã partea contributivãa pensiei a fost menþinutã, suprimarea nu

privea decât partea necontributivã, care erafinanþatã de la bugetul de stat. Subliniindfaptul cã, dupã diminuare, cuantumulpensiilor era apropiat de media pensiilor dinsistemul general, ºi în orice caz, superiorpensiei minime garantatã de Legea nr. 118/2010, curtea de apel a concluzionat cãdiminuarea nu constituia o atingere dispro-porþionatã a dreptului la respectareabunurilor ºi cã mãsura era justificatã denecesitatea de restabilire a echilibruluibugetar ºi de reaºezare a sistemului depensii pe baze echitabile.

În sfârºit, amintind cã precedentul judiciarnu constituie un izvor de drept, curtea deapel a respins argumentul þinând de exis-tenþa deciziilor irevocabile cu soluþii contrarii.

Curtea a constatat cã plângerile înregis-trate sub numerele 45312/11, 45581/11,45583/11, 45587/11 ºi 45588/11 sunt simi-lare cu privire la capetele de cerere invocateºi problemele de fond pe care le ridicã,conexându-le, în temeiul art. 42 par. 1 dinRegulamentul Curþii.

Asupra art. 6 ºi 14 din ConvenþieReclamantele au invocat încãlcarea

articolelor 6 ºi 14 din Convenþie, din pricinajurisprudenþei contradictorii a curþilor de apel,care ar fi adus atingere principiului securitãþiijuridice ºi ar fi creat o discriminare faþã dealte persoane aflate într-o situaþie similarã.

Argumentele GuvernuluiPotrivit Guvernului, divergenþa

jurisprudenþialã pretinsã de reclamante nupoate fi consideratã ca fiind persistentã,deoarece abordãri diferite au durat operioadã de aproximativ un an. Orientareajurisprudenþialã diferitã a anumitor curþi deapel a fost adusã imediat la cunoºtinþa ÎnalteiCurþi de Casaþie ºi Justiþie. Astfel, în aprilie,mai ºi octombrie 2011, mai multe colegii deconducere ale unor curþi de apel ºiprocurorul general au sesizat Înalta Curte,cerându-i sã se pronunþe asupra unui recursîn interesul legii. Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie a pronunþat o decizie câteva luni maitârziu, la 12 decembrie 2011. În plus, avândîn vedere numãrul limitat de persoaneafectate de modificare, respectiv cele care


beneficiau de pensii speciale, dar þinândseama ºi de orientarea jurisprudenþialãmajoritarã a curþilor de apel, divergenþa nupoate fi calificatã drept profundã. Mai multdecât atât, decizia Înaltei Curþi de Casaþieºi Justiþie a oferit indicii suficiente curþilor deapel pentru o practicã judiciarã coerentã.Înalta Curte a considerat cã abordareajurisprudenþialã divergentã nu a fostrezultatul unei interpretãri diferite a uneidispoziþii legale, ci al examinãrii, de la cazla caz, a proporþionalitãþii ingerinþei Legii nr.119/2010 în ce priveºte dreptul deproprietate al reclamanþilor, în temeiul art. 1din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.În plus, au fost luate ºi alte mãsuri, în scopulde a unifica practica judiciarã. Astfel, laînceputul anului 2012, dupã pronunþareadeciziei Înaltei Curþi, Institutul Naþional alMagistraturii a organizat o întâlnire întrejudecãtorii curþilor de apel ºi judecãtoriiraportori ai Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþieîn soluþionarea recursului în interesul legiiamintit.

Guvernul a evidenþiat numeroase exem-ple de jurisprudenþã recentã ºi a susþinut cã,cel mai probabil, din decembrie 2011, ºi, înorice caz, din februarie 2012, jurisprudenþatuturor curþilor de apel din þarã în acestdomeniu este unitarã, în sensul respingeriicererilor de anulare a deciziilor prin carepensiile au fost recalculate conform Legii nr.119/2010. Hotãrârile judecãtoreºti ulterioarea luat în considerare atât decizia din 12decembrie 2011 pronunþatã de Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie, dar ºi decizia deinadmisibilitate parþialã a Curþii Europene aDrepturilor Omului pronunþatã la 7 februarie2012. În consecinþã, Guvernul a conclu-zionat cã practica judiciarã oscilantã în cepriveºte recalcularea pensiilor personaluluiauxiliar al instanþelor a fost legatã de uncontext punctual ºi, mai ales, limitatã în timp.În consecinþã, Guvernul a considerat cãmecanismul intern de unificare a practiciijudiciare a operat în mod eficient.

Eficacitatea acestui mecanism a crescutca urmare a adoptãrii Legii nr. 202/2010,publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr.

714 din 26 octombrie 2010. Aceastã lege aextins numãrul autoritãþilor competente sãsesizeze Înalta Curte cu un recurs îninteresul legii: procurorul general, ministruljustiþiei, colegiul de conducere al ÎnalteiCurþi, colegiile de conducere ale curþilor deapel ºi Avocatul poporului.

Argumentele reclamantelorReclamantele au susþinut cã reacþia

Înaltei Curþi, sesizatã cu recursul în interesullegii în aprilie 2011, a fost prea lentã, iaraceasta s-a pronunþat abia în decembrie2011. Prin urmare, lipsa unei reacþii rapidea permis dezvoltarea unei practici neunitare.Reclamantele au indicat, în acest sens, cãaproximativ 70% din hotãrârile judecãtoreºticare au dat câºtig de cauzã pensionarilor însituaþii similare cu acelea ale reclamantelor,s-au pronunþat în perioada aprilie -decembrie 2011. Reclamantele au susþinutcã, în aceastã perioadã, au identificataproximativ 38 de hotãrâri judecãtoreºticontrare practicii judiciare dominante. Deaceea, decizia Înaltei Curþi de Casaþie ºiJustiþie nu a fost în mãsurã sã atingãobiectivul de unificare a practicii judiciare înacest domeniu.

Aprecierea Curþiia) Principii decurgând din jurispru-

denþa saCurtea a fãcut trimitere la principiile

decurgând din jurisprudenþa sa, rezumateîn hotãrârile sale recente Nejdet ªahin ºiPerihan ªahin c. Turciei [MC], par. 49-50,20 octombrie 2011 ºi Albu ºi alþii c.României, 10 mai 2012, par. 34).

Curtea a reiterat faptul cã rolul sãu nueste acela de a se pronunþa asupra erorilorde fapt sau de drept pretins comise de oinstanþã naþionalã, putând efectua acestlucru doar în mãsura în care s-ar fi încãlcatdrepturile ºi libertãþile protejate deConvenþie. Acest rol, respectiv interpretarealegislaþiei interne, revine autoritãþilornaþionale, în special instanþelor, Curteaurmând a verifica dacã efectele unei astfelde interpretãri sunt compatibile cuConvenþia, cu excepþia situaþiilor de evidentarbitrariu, atunci când Curtea poate chiar


pune la îndoialã interpretarea dreptuluiintern de cãtre instanþele naþionale.Totodatã, Curþii nu-i revine, în principiu,atribuþia de a compara diverse hotãrârijudecãtoreºti pronunþate de instanþe, a cãrorindependenþã se impune în faþa Curþii(Âdamsons c. Letoniei, par. 118, 24 iunie2008, precum ºi Nejdet ªahin ºi ªahinPerihan c. Turciei [MC], par. 50).

Posibilitatea unui conflict între hotãrârilejudecãtoreºti reprezintã o trãsãturã inerentãa oricãrui sistem judiciar care are la bazãmai multe curþi de apel, cu autoritate asuprarazei lor de competenþã teritorialã. Astfel dediferenþe pot apãrea, de asemenea, încadrul aceleiaºi instanþe. Însã, în sine, acestfapt nu poate fi considerat drept unul contrarConvenþiei (Santos Pinto c. Portugaliei,par. 41, 20 mai 2008).

Pentru a verifica dacã pronunþarea unorsoluþii diferite în cazuri similare, reprezintãsau nu o încãlcare a dreptului la un procesechitabil, sub aspectul nerespectãriiprincipiului securitãþii raporturilor juridice,instanþa europeanã analizeazã dacã aexistat la nivel intern o divergenþã „profundãºi persistentã”, dacã dreptul intern prevedeun mecanism pentru unificarea acestorpractici, dacã acest mecanism a fost aplicatºi, în ultimul rând, funcþionarea eficientã amecanismului în speþã (Albu ºi alþii c.României, 10 mai 2012, par. 34, IordanIordanov ºi alþii c. Bulgariei, par. 49-50, 2iulie 2009, Schwarzkopf ºi Taussik c.Republicii Cehe (decizie), 2 decembrie2008).

Curtea a fost, de asemenea, chematã sãse pronunþe asupra divergenþelor dejurisprudenþã apãrute în cadrul aceleiaºicurþi de apel sau la nivelul tribunalelor, cândacestea se pronunþã în ultimã instanþã. Pelângã caracterul “profund ºi persistent” aldivergenþelor în cauzã, trebuie sã fie vorbaºi despre incertitudinea juridicã care rezultãdin inconsecvenþa jurisprudenþialã ainstanþelor ºi de lipsa unor mecanisme caresã permitã rezolvarea divergenþelor dejurisprudenþã, considerate de naturã sãaducã atingere dreptului la un procesechitabil.

În aceastã privinþã, Curtea a reamintit cãa subliniat în repetate rânduri importanþapunerii în aplicare a unor mecanisme caresunt în mãsurã sã asigure coerenþa practiciijudiciare în cadrul instanþelor ºi unifor-mizarea jurisprudenþei (Schwarzkopf ºiTaussik, supra). Curtea a arãtat cã statelecontractante au obligaþia de a organizasistemele lor judiciare, astfel încât sã seevite adoptarea unor hotãrâri contradictorii(Vrioni ºi alþii c. Albaniei, par. 58, 24 martie2009, Brezovec c. Croaþiei, par. 66, 29martie 2011). Într-adevãr, orice diferenþepersistente jurisprudenþiale sunt susceptibilesã creeze o stare de incertitudine juridicã,de naturã sã reducã încrederea publiculuiîn sistemul judiciar, chiar dacã aceastãîncredere reprezintã una din componentelefundamentale ale statului de drept. Cu toateacestea, dezvoltarea unui consensjurisprudenþial este un proces care poate fiunul de duratã: faze ale jurisprudenþeicontradictorii pot fi, prin urmare, tolerate, fãrãa pune la îndoialã securitatea juridicã(Nejdet ªahin ºi ªahin Perihan, par.83).

Curtea a reamintit, de asemenea, în acestsens, faptul cã ºi cerinþele securitãþii juridiceºi protecþiei încrederii legitime a justiþiabililornu consacrã un drept legitim la ojurisprudenþã constantã (Unédic c. Franþei,par. 74, 18 decembrie 2008). Într-adevãr, oevoluþie jurisprudenþialã nu este, în sine,contrarã bunei administrãri a justiþiei, înmãsura în care lipsa unei abordãri dinamiceºi evolutive i-ar putea împiedica oricemodificare sau îmbunãtãþire (Atanasovskic. Fostei Republici Iugoslave a Mace-doniei, 14 ianuarie 2010, par. 38).

În special cu privire la România, Curteaa reamintit cã, în hotãrârea sa din cauzaAlbu ºi alþii, citatã anterior, a constatat cãrecursul în interesul legii prevãzut de Codulde procedurã civilã, pentru a soluþionadiferenþele de jurisprudenþã, s-a fost dovedita fi eficient, deoarece a fost introdus destulde rapid de Procurorul General ºi a condusla unificarea practicii judiciare într-o perioadãrelativ scurtã de timp (Albu ºi alþii c.României, par. 36 ºi 40-43).


b) Aplicarea acestor principii în speþãCurtea a reþinut cã reclamantele au

beneficiat de o procedurã contradictorie ºiau fost în mãsurã sã prezinte probe ºi sã seapere în mod liber în cauza lor. Probele aufost examinate în mod corespunzãtor decãtre instanþele judecãtoreºti naþionale.Soluþiile instanþelor ºi interpretarea datãnormelor în legãturã cu cauza nu pot ficonsiderate drept vãdit arbitrare saunerezonabile.

Curtea a menþionat cã problema practiciijudiciare divergente sub aspectul aplicãriiprevederilor relevante ale Legii nr. 119/2010a fost adusã în faþa Înaltei Curþi de Casaþieºi Justiþie de Procurorul General ºi mai multecolegii de conducere ale curþilor de apel.Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie apronunþat, la 12 decembrie 2011, o decizieargumentatã, constatând cã pretinsadivergenþã de interpretare nu decurge dinambiguitatea prevederilor legii, ci, maidegrabã, ca urmare a aplicãrii acestordispoziþii la circumstanþele de fapt alefiecãrei cauze. Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie a considerat cã pe calea recursuluiîn interesul legii nu este posibil a se statuao concluzie general valabilã de naturã aasigura unificarea practicii judiciare, avândaptitudinea de a fi aplicatã în fiecare cauzãaflatã pe rolul instanþelor, de vreme cestabilirea raportului de proporþionalitate esterezultatul aprecierii materialului probator ºia circumstanþelor proprii fiecãrei pricini saua situaþiei de fapt reþinute, fiind aºadarexclusiv o chestiune de aplicare a legii. Oastfel de abordare nu poate fi consideratãdrept contrarã Convenþiei.

Având în vedere situaþia de fapt din speþã,Curtea nu vede nici un motiv pentru a ajungela o concluzie diferitã de cea a Înaltei Curþi.În consecinþã, problema de drept ridicatã deprezenta cauzã nu se referã la un conflictjurisprudenþã în sine, ci mai degrabã la osituaþie în care instanþele judecãtoreºtinaþionale au pus în aplicare o dispoziþie clarãa legii, în cauze în care circumstanþele defapt erau diferite (Erol Uçar c. Turciei(dec.), 29 septembrie 2009).

În orice caz, Curtea considerã cã practicajudiciarã divergentã invocatã de reclamantenu a fost nici profundã, nici persistentã.Curtea a constatat cã numãrul hotãrârilorjudecãtoreºti care susþineau abordareaminoritarã a scãzut semnificativ dindecembrie 2011 ºi pânã în februarie 2012,dupã aproximativ un an de la pronunþareaprimelor decizii divergente la nivelul curþilorde apel. În aceastã privinþã, Curtea reþinecã a considerat drept o perioadã acceptabilãaceea de aproximativ doi ani de practicãjudiciarã oscilantã, înainte de intervenþiaunui mecanism care a determinat coerenþaacesteia (a se vedea Albu ºi alþii, citatã maisus, par. 42 ºi Schwarzkopf ºi Taussik,supra).

În plus, reclamantele nu au prezentat niciun caz de interpretare “divergentã”, dupã 7februarie 2012, când Curtea a pronunþatdecizia de inadmisibililate parþialã în aceastãcauzã (Frimu ºi alþii c. României (dec.).,nr 45312/11, 7 februarie, 2012).

Având în vedere cele de mai sus,Curtea a respins, ca inadmisibile, întemeiul art. 35 par. 3 lit. a ºi 4 dinConvenþie, plângerile referitoare laîncãlcarea art. 6 ºi 14 din Convenþie.

NotãDecizia se înscrie într-o serie recentã de

inadmisibilitãþi începutã cu soluþia din cauzaIoan Radu ºi alþi 30 de reclamanþi c.României din 11 septembrie 2012 (în carepretenþiile reclamanþilor referitoare laîncãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie, subaspectul securitãþii raporturilor juridice, suntapreciate ca nefondate, instanþa europeanãreiterând cã un numãr restrâns de soluþiidivergente, pronunþate de aceeaºijurisdicþie, în cauze similare - plata cumulatãa despãgubirilor compensatorii prevãzute dePlanul social ºi de Contractul colectiv demuncã Petrom, nu este suficient pentru aduce la o încãlcare a Convenþiei), continuatãcu decizia de inadmisibilitate din 11septembrie 2012, din cauza Stana Neghea


ºi alþi 6 reclamanþi c. României275 (ce areca obiect plângerile mai multor foºti ingineriproiectanþi, care au primit, de-a lungulcarierei profesionale, o parte semnificativãa retribuþiilor lunare în acord global, conformart. 12 alin. 1 lit. a din Legea retribuirii dupãcantitatea ºi calitatea muncii nr. 57/1974,sumele nefiind incluse în calculul pensiilor,efectuat în baza Legii nr. 19/2000, Curteaconstatând cã problema de drept ridicatã nuse referã la un conflict jurisprudenþã în sine,ci mai degrabã la o situaþie în care instanþelejudecãtoreºti naþionale au pus în aplicareîn mod diferit o dispoziþie clarã a legii, încauze în care circumstanþele de fapt eraudiferite, aspect strâns legat de faptul cãreclamanþii nu au invocat o incertitudinejuridicã generalã, ce ar fi rezultat dintr-olegislaþie incoerentã), iar apoi cu decizia deinadmisibilitate din 2 octombrie 2012 dincauza Tivodar c. României276 (în careCurtea a reþinut cã reclamantul nu a fãcutdovada unei divergenþe de jurisprudenþã„profunde ºi persistente” la nivelul Curþii deapel Alba Iulia, în materia cererilor derecalculare a pensiilor stabilite în temeiulLegii nr. 3/1977, ca efect al intrãrii în vigoarea Legii nr. 19/2000).

Chiar dacã nu toate aspectele supuseanalizei sunt identice, cele patru decizii deinadmisibilitate subliniazã ºi rolul esenþial al

autoritãþilor naþionale, care, cel puþin încauza analizatã în acest scurt comentariu,s-a dovedit a fi unul foarte activ, mecanismulintern prevãzut de articolul 329 din Codulde procedurã civilã, drept cale de unificarea practicii judiciare, fiind unul eficient.

Este de reþinut cã la începutul anului2012, în perioada 23-24 februarie 2012,dupã pronunþarea deciziei Înaltei Curþi dinrecursul în interesul legii, Institutul Naþionalal Magistraturii a organizat o întâlnire întrejudecãtorii tribunalelor ºi curþilor de apel ºijudecãtorii raportori ai Înaltei Curþi deCasaþie ºi Justiþie. Concluziile acesteiîntâlniri au fost puternic întãrite de deciziade inadmisibilitate publicatã în scurt timp, ladata de 5 martie 2012 pe site-ul CEDO(decizia fiind pronunþatã la 7 februarie 2012),prin care Curtea Europeanã a DrepturilorOmului a constatat neîncãlcarea de cãtreStatul român a dispoziþiilor art. 1 dinProtocolul Adiþional nr. 1 la Convenþie, înceea ce priveºte transformarea pensiilorspeciale în pensii în sistemul public, întemeiul Legii nr. 119/2010. Astfel, practic,dupã 5 martie 2012, poate ºi sub aceastãpresiune, imensa majoritate a soluþiilorjurisprudenþiale a convers spre respingereacontestaþiilor formulate de pensionari îninstanþele de judecatã, ca neîntemeiate.

275 Dragoº Cãlin, Lipsa unui conflict jurisprudenþial în sine. Soluþii divergente determinate de modul în careinstanþele au apreciat circumstanþele fiecãrei cauze – decizia de inadmisibilitate în cauza Stana Neghea ºi alþiic. României, Revista JurisClasor CEDO – Septembrie 2012, http://www.hotararicedo.ro.

276 Dragoº Cãlin, Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în ipoteza unui numãr limitat de decizii irevocabilepronunþate în sens contrar jurisprudenþei constante a aceleiaºi curþi de apel – decizia de inadmisibilitate încauza Tivodar c. României, Revista JurisClasor CEDO – Octombrie 2012, http://www.hotararicedo.ro.


Lipsa unei anchete efective privind relele tratamente aplicatede poliþie ºi încãlcarea procedurii penale privind aducerea cu

mandat la sediul parchetului în vederea ascultãrii - cauzaGhiurãu împotriva României (Hotãrârea din 20 noiembrie 2012,

Cererea nr. 55421/10)

Autor: Lavinia CîrciumaruCategorie: Hotãrâri importante

Încãlcarea art. 3 din Convenþie întrucât autoritãþile nu au desfãºurat o anchetã efectivã înprivinþa acuzaþiilor reclamantului cã a fost supus unor rele tratamente de cãtre poliþiºti.

Încãlcarea art. 5 par. 1 din Convenþie ca urmare a constatãrii încãlcãrii procedurii penaleprivind aducerea cu mandat a reclamantului la parchet în vederea ascultãrii.

Neîncãlcarea art. 5 par. 2 din convenþie, Curtea reþinând cã un interval de opt ore pânã laaducerea la cunoºtinþa reclamantului a motivelor privãrii sale de libertate a respectat cerinþapromptitudinii.

ce s-a aflat în custodie, a fost bãtut de agenþiide poliþie pânã ºi-a pierdut conºtienþa. Înconsecinþã, reclamantul a avut nevoie deîngrijiri medicale de urgenþã ºi a fosttransportat la Spitalul Huedin. În drum sprespital, reclamantul a fost lovit din nou ºiîncãtuºat de poliþiºti, în prezenþa avocatuluisãu.

Poliþia Cluj l-a transportat de la SpitalulHuedin la Spitalul de Urgenþã Cluj, unde arãmas timp de 3 ore, în intervalul orar 21.15- 00:00.

În jurul orei 00.45, deºi din cauzasedativelor date de medici reclamantul nuputea nici sã vorbeascã, a fost transportatde la spital direct la sediul Poliþiei Cluj pentrua fi ascultat. Aici, reclamantul a fost informatpentru prima datã cã era bãnuit cã în modrepetat a dat telefoane de ameninþare cumoartea unei persoane. Reclamantul a fostaudiat pânã la ora 01.52.

1.2. Versiunea GuvernuluiCa urmare a unei anchete aflate în

desfãºurare având ca obiect acuzaþia adusãreclamantului cã a dat telefoane deameninþare unui cetãþean din Cluj, la datade 27 noiembrie un procuror din cadrul

1. Situaþia de fapt reþinutã în hotãrâreadin 20 noiembrie 2012 (cererea nr. 55421/10)

1.1 Versiunea reclamantului privindincidentul din data de 27 noiembrie 2006

Potrivit susþinerilor reclamantului, la datade 27 noiembrie 2006, în jurul orei 16:00,ofiþeri de poliþie din forþele speciale deintervenþie din cadrul Inspectoratului dePoliþie al Judeþului Bihor, l-au luat în custodiepe reclamant pentru a-l transporta de la Borºla Cluj, aprox. 200 km. Aceºtia nu i-auprezentat vreun mandat sau alt documentlegal ºi nici nu l-au informat pe reclamantcu privire la motivele reþinerii ori unde urmasa fie dus. Reclamantul a susþinut cã în timp


Parchetului de pe lângã Judecãtoria Cluj aemis mandat de aducere pe numelereclamantului în vederea audierii acestuia.

La ora 16:00 reclamantul a fost încu-noºtinþat de poliþiºti cu privire la existenþamandatului de aducere pe numele sãu,reclamantul fiind de acord sã-i însoþeascãpe aceºtia la parchet. În drum spre Cluj, înapropiere de Huedin, reclamantul i-ainformat pe agenþii de poliþie cã nu se simtebine, a devenit agitat, prezentândsimptomele unei crize de epilepsie. Agenþiide poliþie l-au transportat pe reclamant lacel mai apropiat spital din Huedin, unde afost examinat ºi a primit imediat tratamentmedical. În timp ce se afla în camera deconsultaþie, reclamantul a avut un atac depanicã ºi a început sã se loveascã cu mâinileºi picioarele de pat; doi agenþi de poliþie auintervenit ºi l-au imobilizat pentru a putea fideconectat de la aparatele medicale.

Reclamantul a fost transportat cuambulanþa de la Spitalul Huedin la Spitalulde Urgenþã Cluj în vederea continuãriiinvestigaþiilor medicale, care au avut loc între21:00 ºi miezul nopþii. Diagnosticul stabilit afost traumatism abdominal ºi excoriaþii.

Întrucât nu a fost necesarã operareareclamantului, acesta a plecat din spital ºis-a prezentat la poliþie pentru a fi audiat.

Dupã ascultare, reclamantul a dat odeclaraþie scrisã, în prezenþa avocatului,care abia era lizibilã.

1.3. Examinarea medico-legalãLa data de 28 noiembrie 2006 S.M.L.

Bihor l-a examinat pe reclamant, con-cluzionând cã leziunile acestuia constândîn excoriaþii pe partea superioarã aabdomenului ºi pe ambele ºolduri puteaudata din ziua anterioarã, au fost cauzate cuun obiect dur ºi necesitau pentru vindecare4-5 zile.

Conform certificatului eliberat de Spitalulde Urgenþã Cluj la data de 19 decem-brie 2006, reclamantul a fost spitalizatpentru trei ore, fiind diagnosticat cu trau-matism cranian minor, traumatism abdo-minal ºi excoriaþii, concluzia fiind: “Afirmativagresiune”.

La data de 22 iunie 2009, Parchetul depe lângã Tribunalul Cluj a dispus faþã dereclamant o soluþie de netrimitere înjudecatã pentru fapta pentru care a fostcercetat, reþinând cã nu existau probe devinovãþie a acestuia.

1.4. Investigaþia desfãºuratã cu privirela incident

La data de 7 decembrie 2006 reclamantula formulat plângere penalã împotriva a zeceofiþeri de poliþie, acuzându-i de comitereainfracþiunilor de arestare nelegalã, abuz înserviciu, purtare abuzivã ºi lipsire delibertate.

La data de 4 ianuarie 2007 avocatareclamantului, B.V., a dat o declaraþie scrisãcu privire la incidentul din data de27 noiembrie 2006. Aceasta a declarat cãdirectorul companiei unde lucra reclamantula sunat-o în jurul orei 16:00 ºi a informat-ocu privire la faptul cã douã echipaje de poliþiel-au luat în custodie pe reclamant. Aceastal-a sunat pe reclamant, care a confirmat cãse afla în custodia poliþiei. Avocata a susþinutcã i-a auzit pe poliþiºti înjurându-l ºi lovindu-lpe reclamant. Din convorbire, avocata aînþeles cã reclamantul nu se simþea bine,astfel cã a decis sã-l însoþeascã. Avocata asunat la serviciul de ambulanþã ºi adescoperit cã reclamantul fusese transportatde Spitalul Huedin. Când l-a întâlnit pereclamant, acesta era conectat la aparateºi supravegheat de trei poliþiºti de la PoliþiaCluj. Avocata a susþinut cã i-a observat pepoliþiºti lovindu-l pe reclamant întrucâtacesta a refuzat sã rãmânã în pat. Avocatal-a însoþit pe reclamant la Spitalul de UrgenþãCluj ºi la sediul poliþiei, unde l-a asistat întimpul audierii.

La data de 12 martie 2007, plângereapenalã formulatã de reclamant a fostînregistratã la Parchetul de pe lângã Curteade Apel Cluj.

La data de 6 februarie 2008, patru dintreofiþerii de poliþie acuzaþi de reclamant au fostaudiaþi de procuror, declaraþiile lor scrisefiind identice.


La data de 12 februarie 2008, Parchetulde pe lângã Curtea de Apel Cluj a dispus osoluþie de netrimitere în judecatã cumotivarea cã nu existau probe cu privire lainfracþiunile de a cãror comitere erauacuzaþi, întrucât reclamantului i s-aprezentat mandatul de aducere în drum spreSpitalul de Urgenþã Cluj, iar intervenþiaagenþilor de poliþie la spital a fost necesarãdeoarece acesta a avut un atac de panicãºi trebuia deconectat de la aparate.

Plângerea reclamantului împotrivasoluþiei de netrimitere în judecatã a fostrespinsã de Procurorul General alParchetului de pe lângã Curtea de Apel Clujla data de 1 august 2008.

La data de 15 ianuarie 2009 Curtea deApel Cluj a respins plângerea reclamantuluica tardivã.

La data de 18 mai 2009 Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie a admis recursul con-statând cã a fost greºit respinsã plângereaca tardivã, a casat sentinþa atacatã ºi adispus rejudecarea fondului cauzei deCurtea de Apel Cluj.

La data de 2 noiembrie 2009, Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie a strãmutat cauza laCurtea de Apel Ploieºti.

La data de 19 ianuarie 2010, Curtea deApel Ploieºti a admis plângerea recla-mantului ºi a trimis cauza Parchetului de pelângã Curtea de Apel Cluj în vedereacontinuãrii cercetãrilor. Curtea de apel, însentinþa rãmasã definitivã prin respingerearecursului de Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie, a reþinut cã procurorul nu a explicatdin ce motiv a audiat doar patru din cei zecepoliþiºti acuzaþi, a constatat cã declaraþiilepoliþiºtilor erau identice ºi nu au fost luate încalcul înscrisurile prezentate de reclamantdin care rezulta cã a suferit leziuni.

La data de 18 ianuarie 2011, procuroruli-a ascultat pentru prima datã pe ceilalþi ºaseofiþeri de poliþie implicaþi în incidentul din datade 27 noiembrie 2006.

La data de 21 aprilie 2011, avocatareclamantului a declarat în scris cã nu numaicã a auzit la telefon cum reclamantul eraagresat de poliþiºti, dar ulterior a ºi observat

urme de leziuni pe corpul acestuia. Deasemenea, a precizat cã, deºi a solicitat înmod repetat cã vadã dispoziþia de aducerea reclamantului, a observat mandatul deaducere în dosar abia doi ani mai târziu.

La data de 22 august au fost reaudiaþiceilalþi doi agenþi de poliþie ce fuseserãaudiaþi anterior la data de 6 februarie 2008.

La data de 25 august 2011 Parchetul depe lângã Curtea de Apel Cluj a dispus dinnou o soluþie de netrimitere în judecatã faþãde agenþii de poliþie, reþinând cã aceºtia auacþionat cu respectarea legii.

La data de 21 septembrie 2011, procu-rorul general a respins plângereareclamantului cu motivarea cã leziunilemenþionate în certificatul medico-legal aufost autoprovocate de reclamant în timp cesimula cã suferã de o crizã de epilepsie.

Prin sentinþa din data de 11 noiembrie2011 Curtea de Apel Ploieºti a admis plân-gerea reclamantului ºi a dispus trimitereacauzei procurorului în vederea începeriiurmãririi penale faþã de cei zece agenþi depoliþie, constatând cã nu a fost respectatãdecizia din data de 19 ianuarie 2010.

Ancheta penalã este în curs, nefiind datãîncã o soluþie.


Reclamantul a invocat încãlcarea art. 3din Convenþie, arãtând cã a fost bãtut depoliþiºti la data de 27 noiembrie 2006, iarautoritãþile nu au desfãºurat o anchetãefectivã în privinþa acestor acuzaþii.

Invocând încãlcarea art. 5 par. 1 dinConvenþie, reclamantul s-a plâns cã a fostîn mod nelegal privat de libertate de cãtrepoliþiºti între 27 noiembrie 2006, ora 4 p.m.ºi 28 noiembrie 2006, ora 2 a.m.

Reclamantul, invocând încãlcarea art. 5par. 2 din Convenþie, s-a plâns cã nu a fostinformat prompt cu privire la motivele privãriisale de libertate.

2.1. Asupra art. 3 din ConvenþieCurtea a reamintit cã, potrivit juris-

prudenþei sale, pentru a intra sub incidenþa


art. 3 din Convenþie, relele tratamentetrebuie sã atingã un minimum de severitate,care se apreciazã în raport de circum-stanþele cauzei, precum durata tratamen-tului, efectele fizice ºi psihice ºi, în anumitecazuri, sexul, vârsta ºi starea de sãnãtate avictimei (inter alia, Price c. Marii Britanii, nr.33394/96; Mouisel c. Franþei, nr. 67263/01;Naumenko c. Ucrainei, nr. 42023/98, din 10februarie 2004; Gäfgen c. Germaniei [MC],nr. 22978/05).

Pentru ca o pedeapsã sau tratament sãfie calificate drept “inumane” sau “degra-dante”, suferinþa sau umilinþa provocatetrebuie sã depãºeascã ceea ce este inerentunui tratament sau pedeapsã aplicate legal(Labita c. Italiei [MC], nr. 26772/95).

Curtea a constatat cã reclamantul, atuncicând a fost preluat de poliþie în custodie,avea o stare de sãnãtate bunã, însã lamomentul eliberãrii, prezenta excoriaþii peabdomen ºi pe ºolduri, leziuni pentru a cãrorvindecare a necesitat 4-5 zile îngrijirimedicale. Datã fiind natura ºi severitatealeziunilor suferite de reclamant ºicircumstanþele în care acestea s-au produs,Curtea a reþinut cã este credibilã plângereareclamantului sub aspectul incidenþei art. 3din Convenþie, în latura sa substanþialã.

Curtea a reiterat cã atunci când opersoanã formuleazã o plângere credibilãîn sensul cã a fost supusã unor reletratamente de cãtre agenþi de poliþie sau alþiagenþi ai statului, trebuie deschisã o anchetãoficialã, aptã sã ducã la identificarea ºipedepsirea celor responsabili, în caz contraragenþii statului care abuzeazã de drepturilecelor aflaþi în supravegherea lor bucu-rându-se de impunitate virtualã (Assenov ºialþii c. Bulgariei, 28 octombrie 1998).

Curtea a observat cã reclamantul se aflãîn posesia a douã certificate medicale ceatestã cã a suferit leziuni în timp ce se aflaîn custodia poliþiei, situaþie în care a reþinutcã revenea Guvernului sarcina combateriideclaraþiilor victimei, ale avocatei acestuia,precum ºi a menþiunii din certificatelemedicale.

Curtea ºi-a exprimat îngrijorarea cu privirela modul în care a fost desfãºuratã ancheta:

au fost necesare câteva luni pentruînregistrarea plângerii reclamantului; primeledeclaraþii ale celor patru din 10 agenþi depoliþie ºi ale avocatei reclamantului au fostluate la data de 6 februarie 2008, pentru cala data de 12 februarie 2008 Parchetul depe lângã Curtea de Apel Cluj sã dea soluþiade netrimitere în judecatã.

La data de 19 ianuarie 2010, dupãaproape patru ani de la formularea plângeriipenale, Curtea de Apel Ploieºti a observatdeficienþele investigaþiei ºi a trimis cauzaprocurorului pentru continuarea cercetãrilor.La data de 18 ianuarie 2011, dupã patru anide la data incidentului, procurorul i-a audiatpentru prima datã pe toþi agenþii de poliþiepentru a decide din nou o soluþie denetrimitere în judecatã.

Constatând cã procurorul nu a respectatindicaþiile Curþii din sentinþa penalã din 19ianuarie 2010, la data de 11 noiembrie 2011,Curtea de Apel Ploieºti a desfiinþat soluþiade netrimitere în judecatã ºi a retrimis cauzaParchetului de pe lângã Curtea de Apel Cluj.

În acest context Curtea a observat cãprobele esenþiale nu au fost strânse sau aufost strânse cu mare întârziere de procuror,în ciuda dispoziþiilor clare date de Curteade Apel Ploieºti, care de douã ori a trimiscauza parchetului pentru continuareacercetãrilor.

Curtea a constatat cã procurorul nu aaudiat ºi alþi martori prezenþi la incident,precum personalul medical ori pacienþiispitalului, ºoferul ambulanþei sau asistentamedicalã care l-a însoþit pe reclamant de laSpitalul Huedin la Spitalul Cluj.

Curtea a constatat cu îngrijorare cãprocurorul a înlãturat declaraþiile avocateireclamantului, prezentã la incident, fãrã aexplica din ce motiv a considerat cãdeclaraþiile acesteia sunt mai puþin credibiledecât cele ale ofiþerilor de poliþie implicaþi înincident.

De asemenea, Curtea a reþinut cã nu aufost analizate în mod adecvat concluziilemedicilor care l-au examinat pe reclamant.

În concluzie, raportat la deficienþeleconstatate mai sus ºi la împrejurarea cã


dupã mai bine de cinci ani de la formulareaplângerii de cãtre reclamant nu a fost datão hotãrâre definitivã cu privire la fondulcauzei, Curtea a reþinut cã autoritãþile nu audesfãºurat o anchetã efectivã în privinþaacuzaþiilor reclamantului cã a fost supusunor rele tratamente ºi a fost încãlcat art. 3din Convenþie.

2.2. Asupra art. 5 par. 1 din ConvenþieCurtea a constatat cã nu este contestatã

de cãtre pãrþi împrejurarea cã la data de 27noiembrie 2006, ora 16:00 reclamantul a fostridicat de poliþie din locuinþa lui din localitateaBorº ºi transportat la Cluj, unde era îndesfãºurare o anchetã penalã faþã de el,fiind eliberat la data de 28 noiembrie 2006,ora 02:00.

Curtea a observat cã, în timp ce recla-mantul a susþinut cã a fost obligat de poliþiºtisã-i însoþeascã, Guvernul a susþinut cãreclamantul a fãcut acest lucru de bunã voie.Constatând cã reclamantul a fost pãzit depoliþiºti continuu ºi cã pe drumul de la Borºla Cluj acesta nu a putut sã plece, precumºi faptul cã a fost pãzit în ambulanþa de laSpitalul Huedin la Spitalul Cluj, Curtea aconcluzionat cã reclamantul a fost privat delibertate în sensul art. 5 par. 1 din Convenþie.

În examinarea aspectului dacã privareade libertate s-a fãcut potrivit proceduriiprevãzute de lege, Curtea a reþinut cãtemeiul legal al luãrii în custodie areclamantului a fost art. 183-184 C.pr.pen.

În acest context, Curtea a observat cãreclamantul a susþinut cã nu a fost citat deparchet în procedura aflatã în desfãºurarefaþã de el, iar Guvernul nu a produs vreodovadã a citãrii reclamantului, spre exemplucopia citaþiei. Totodatã, dacã au existatmotive pentru aducerea reclamantului cumandat de aducere chiar fãrã o prealabilãcitare, conform art. 183 alin. 2 C.pr.pen,asemenea motive nu au fost indicate, fiindîncãlcatã astfel procedura penalã.

Totodatã, Curtea a remarcat cã existãcontradicþii cu privire la aducerea cu mandata reclamantului. Astfel, în timp ce procuroruldin cadrul Parchetului de pe lângã Curtea

de Apel Cluj a reþinut cã, datã fiind anchetapenalã în desfãºurare, aducerea recla-mantului cu mandat de aducere era nece-sarã pentru ascultarea acestuia de îndatã,chiar ºi fãrã citarea prealabilã, ProcurorulGeneral din cadrul aceluiaºi parchet a reþinutcã mandatul de aducere a fost emis întrucât,deºi legal citat, reclamantul a refuzat sã seprezinte la poliþie pentru a fi audiat.

Curtea ºi-a exprimat îndoiala cã eranecesarã privarea de libertate a recla-mantului pentru a fi însoþit pe o distanþã de200 km de cãtre 10 poliþiºti în vedereaaudierii într-o anchetã penalã care s-afinalizat cu netrimiterea lui în judecatã pemotiv cã vinovãþia lui nu putea fi doveditã.

În concluzie, a fost încãlcat art. 5 par. 1din Convenþie.

2.3. Asupra art. 5 par. 2 din ConvenþieCurtea a constatat cã pãrþile sunt de

acord cu privire la faptul cã reclamantul afost informat cu privire la acuzaþiile ce i seaduc la sosirea la Secþia de Poliþie Cluj, dupãopt ore de la ridicarea lui din localitatea dedomiciliu.

Curtea a reamintit cã o persoanã trebuieinformatã la momentul privãrii de libertatesau imediat dupã ori sã fie în mãsurã sãdeducã motivele privãrii de libertate dindesfãºurarea interogatoriului în decurs decâteva ore de la arestare; a se vedea înacest sens jurisprudenþa Curþii: cauza Fox,Campbell ºi Hartley c. Regatului Unit, 30august 1990, în care s-a considerat cã a fostrespectatã cerinþa promptitudinii pentru uninterval de aproximativ ºapte ore de laarestare pânã la furnizarea informaþiilornecesare, ºi cauza Èonka c. Belgiei, nr.51564/99, în care s-a constatat cã nu aexistat o încãlcare a articolului menþionat însituaþia în care au fost furnizate motivelearestãrii pe scurt la momentul privãrii delibertate, completate în scris douã zile maitârziu.

În acest context, Curtea a reþinut cãintervalul de opt ore a respectat cerinþapromptitudinii prevãzutã de art. 5 par. 2.

În concluzie, nu a existat o încãlcare aart. 5 par. 2 din Convenþie.


2.4. Asupra altor pretinse încãlcãriCurtea a respins ca nefondatã cererea

reclamantului de a se constata încãlcareaart. 6 par. 1 din Convenþie pe motiv cãinstanþele naþionale nu ar fi dat dovadã deimparþialitate.

3. Satisfacþia echitabilã

Curtea a dispus ca statul pârât sãplãteascã reclamantului, în termen de 3 lunide la rãmânerea definitivã a hotãrârii, suma

de 9.750 EUR, cu titlu de daune morale ºisuma de 4.398 EUR, cu titlu de cheltuieli.

4. Autoritãþi potenþial responsabile.

Ministerul Public, care nu a desfãºurato anchetã efectivã în privinþa acuzaþiilorreclamantului cã a fost supus unor reletratamente ºi prin nerespectarea proceduriipenale care reglementeazã cazurile deaducere cu mandat a unei persoane.

294 JurisClasor CEDO – Decembrie 2012

295JurisClasor CEDO – Decembrie 2012

DECEMBRIE 2012DECEMBRIE 2012DECEMBRIE 2012DECEMBRIE 2012DECEMBRIE 2012


Cuprins

Anul II (2012)

JurisClasor CEDO - Decembrie 2012

Lipsa accesului la dosarul cauzei la judecarea prelungirii arestãrii preventive ºi încãlcareaprincipiului contradictorialitãþii – cauza Cioinea c. României (Hotãrârea din14 februarie 2012, Cererea nr. 17009/03) ..................................................................... 299


Lipsa accesului la dosarul cauzei la judecarea prelungiriiarestãrii preventive ºi încãlcarea principiului

contradictorialitãþii – cauza Cioinea c. României(hotãrârea din 14 februarie 2012, cererea nr. 17009/03)

Încãlcarea art. 5 par. 3 ºi 4 din Convenþie, deoarece instanþele interne nu au motivatcorespunzãtor prelungirea mãsurii arestãrii preventive, nu au permis apãrãtorilor reclamantuluisã studieze dosarul de urmãrire penalã, cu ocazia prelungirii mãsurii arestãrii preventive ºiau dispus prelungirea mãsurii arestãrii preventive a reclamantului fãrã a pune acest lucru îndiscuþia pãrþilor.

1. Situaþia de fapt

În cursul anului 2002, în cadrul uneiproceduri penale, mai mulþi angajaþi ai uneibãnci, printre care ºi reclamanta, acuzaþi deinfracþiuni economice, au fost audiaþi depoliþia Bacãu cu privire la creditele acordateanumitor societãþi comerciale.

În urma intrãrii în vigoare a Ordonanþeide urgenþã a Guvernului nr. 43/2002, din 4aprilie 2002, care a înfiinþat ParchetulNaþional Anticorupþie (P.N.A.), acesta dinurmã a devenit competent pentru efectuareaurmãririi penale în cauzã.

1.1. Arestarea preventivã a recla-mantei

La 30 septembrie 2002, în urma uneiconvocãri pentru a fi audiat, reclamanta s-aprezentat la P.N.A., ocazie cu care a fostinformat cã este urmãritã pentru comitereaunor alte infracþiuni decât cele pentru carea fost audiat anterior.

Printr-o ordonanþã din aceeaºi zi, unprocuror a decis arestarea preventivã areclamantei, pe motiv cã este acuzatã cãs-a asociat cu mai multe persoane în scopulacordãrii de credite bancare, prin folosireade documente false. Creditele astfel obþinuteau fost utilizate în alte scopuri decât celedeclarate.

Reclamanta a formulat plângere împo-triva ordonanþei din 30 septembrie 2002,menþionatã anterior, contestând existenþamotivelor de arestare preventivã.

La 11 octombrie 2002, printr-o încheiere,Tribunalul Bacãu a respins plângerea recla-mantei. Instanþa a arãtat cã trebuie exa-minatã doar legalitatea arestãrii preventive,ºi nu temeinicia acestei mãsuri, luatã deprocuror pentru „buna desfãºurare a proce-sului penal”. Reclamanta a formulat recursîmpotriva acestei încheieri. Recursul a fostînregistrat la Curtea de Apel la data de 16octombrie 2002, iar parchetul a remisacestei instanþe aproximativ douãzeci devolume din dosarul de urmãrire penalã. Înºedinþa din 17 octombrie 2002, Curtea deapel a respins cererea avocatului recla-mantei de amânare a cauzei pentru a puteaconsulta dosarul, cu motivarea cã proceduranu priveºte temeinicia acuzaþiei.

Printr-o hotãrâre din data de 17 octombrie2002, Curtea de Apel Bacãu a respins canefondat recursul cu care a fost investitã.Distingând între criticile privind temeiniciaºi cele privind legalitatea arestãrii preventive,


curtea de apel a reþinut cã procurorul-ºef alP.N.A. a contrasemnat ordonanþa îndiscuþie. De asemenea, s-a considerat cãtemeiurile reþinute de procuror (literele d, gºi h ale art. 148 C.pr.pen.) erau în putereaacestuia de apreciere a elementelordosarului. Cum existã indicii cã mai multedispoziþii legale au fost încãlcate, se impunearestarea preventivã a reclamantei, pentrua nu se împiedica buna desfãºurare aprocesului penal. Pedepsele prevãzute delege ºi circumstanþele comiterii faptelorjustificã de asemenea aceastã mãsurã.

1.2. Prelungirea mãsurii arestãriipreventive a reclamantei

La 23 octombrie 2002, procurorul caredesfãºura urmãrirea penalã a solicitatTribunalului Bacãu prelungirea cu 30 de zilea mãsurii arestãrii preventive a reclamantei.În motivarea cererii s-a invocat caracterulcomplex al anchetei care privea mai multepersoane, care au cauzat un prejudiciu de160 milioane de lei (aproximativ 5 milioanede euro) a cãror activitate infracþionalã s-adesfãºurat pe o perioadã mai mare de 2 ani.Se mai aratã cã mai mulþi inculpaþi, printrecare ºi reclamanta, au solicitat administrareade probe în apãrare ºi cã parchetul nu aputut administra toate aceste probe soli-citate. Se mai aratã cã urmeazã a fi luatemãsuri asigurãtorii, pentru repararea preju-diciului ºi cã s-a sesizat Oficiul Naþionalpentru Prevenirea Spãlãrii Banilor, pentruefectuarea unei expertize, care nu a fostîncã efectuatã.

În ºedinþa din 28 octombrie 2002,apãrãtorul reclamantei a invocat excepþianulitãþii actului de sesizare a instanþei, pentrunerespectarea art. 156 alin. 2 C.pr.pen.Acesta a susþinut, de asemenea, cã nuexistã temeiuri concrete pentru justificareaprelungirii mãsurii arestãrii preventive, iartribunalul ºi-a întemeiat mãsura pe motivegenerice, fãrã a le individualiza în funcþiede situaþia concretã a fiecãrei persoane.

Printr-o încheiere din 29 octombrie 2002,tribunalul a respins ca nefondatã excepþiamenþionatã anterior, motivând cã tribunalul

a fost legal sesizat cu cererea de prelungirea mãsurii arestãrii preventive. Examinândcererea de prelungire a mãsurii arestãriipreventive, tribunalul a reþinut cã temeiurilecare au determinat arestarea preventivãsubzistã în continuare, dispunândprelungirea arestãrii preventive pânã la datade 27 noiembrie 2002.

Reclamanta a formulat recurs împotrivaîncheierii menþionate, reiterând excepþianulitãþii actului de sesizare ºi criticândîncheierea tribunalului, deoarece nu amotivat prelungirea arestãrii preventive, cureferire la situaþia sa concretã.

La cererea parchetului, arestarea preven-tivã a fost prelungitã de mai multe ori, pentruperioade de câte 30 de zile, prin hotãrâriledin 25 noiembrie ºi 18 decembrie 2002 aleTribunalului Bacãu, confirmate prin deciziilecurþii de apel. Printr-o hotãrâre din 20ianuarie 2003, faþã de reclamantã ºi faþã dealþi inculpaþi, s-a menþinut arestareapreventivã, în baza articolelor 300 ºi 338C.pr.pen.

La 4 februarie 2003, Tribunalul Bacãu aprelungit arestarea preventivã a inculpatului,pânã la 25 februarie 2003. Aceastã hotãrârea fost confirmatã printr-o decizie a curþii deapel din 11 februarie 2003, care, cu opiniemajoritarã, a respins argumentul recla-mantei conform cãruia arestarea a încetatde drept la 24 ianuarie 2003, considerândcã aceastã mãsurã a fost menþinutã la 22ianuarie 2003 ºi, în plus, prelungitã la 4februarie 2003 cu 30 de zile, ceea ce seîncadreazã în limitele art. 23 alin. 4 dinConstituþie.

La termenul din 24 februarie 2003, dupãce au fost respinse patru cereri de recuzareale inculpaþilor, printre care ºi a reclamantei,Curtea de Apel Bacãu a statuat din oficiucu privire la prelungirea mãsurii arestãriipreventive a tuturor inculpaþilor, inclusiv areclamantei, pentru perioada ulterioarã dateide 25 februarie 2003, dispunând menþinereaarestãrii preventive pentru 30 de zile, fãrã asupune acest aspect dezbaterii pãrþilor.

Prin încheierile din 30 ianuarie ºi 12februarie 2003, Curtea de Apel Bacãu a


respins ca inadmisibile recursurile formulatede reclamantã împotriva hotãrârilor citateanterior de menþinere în detenþie, pe motivcã aceste decizii nu puteau face obiectulunui recurs, decât odatã cu fondul cauzei,spre deosebire de hotãrârile privindprelungirea mãsurii arestãrii preventive (art.141 C.pr.pen.).

Cât despre recursul formulat contradeciziei din 24 februarie 2003, acesta a fostde asemenea declarat inadmisibil la 6 martie2003, de cãtre Curtea Supremã de Justiþie,pe motiv cã aceastã decizie a fost pronun-þatã în ultimã instanþã. În apãrarea sa,reclamanta a invocat câteva excepþii deprocedurã, legate de modul de sesizare ainstanþei, precum ºi lipsa motivelor concretepentru justificarea menþinerii arestãrii ºifaptul cã nu a fost ascultat sau confruntat încursul detenþiei.

În toate hotãrârile menþionate, în motivarese face referire globalã la toþi coinculpaþii,instanþele interne respingând excepþiileridicate de reclamant ºi menþinând arestareapreventivã în special pe motivul cã„temeiurile iniþiale de arestare subzistã încontinuare” ºi cã nu sunt administrate toateprobele (expertize, audieri de martori,confruntãri, etc.), inclusiv cele solicitate dereclamantã, vãzând ºi complexitatea cauzei.În hotãrârea din 25 noiembrie 2002, s-amotivat, de asemenea, cu privire la pericolulpentru ordinea publicã pe care l-ar prezentalãsarea în libertate a reclamantei, menþio-nându-se, ca ºi în cele din 18 decembrie2002 ºi din 11 februarie 2003, pericolulsocial al faptelor imputate, pentru care existãindicii suficiente, ca ºi riscul de a se împie-dica buna desfãºurare a anchetei, care nuera „decât la început”. Reclamanta a fostpusã în libertate la 21 martie 2003.


Reclamanta s-a plâns de faptul cã, dupãarestarea sa, instanþele interne nu aujustificat necesitatea prelungirii arestãriipreventive, încãlcând art. 5 par. 3 dinConvenþie.

Reclamanta s-a mai plâns de faptul cãnu a beneficiat, înainte de 24 februarie 2003,de un acces efectiv la dosarul de urmãrirepenalã, pe timpul procedurilor judiciare decontrol ºi de prelungire a arestãrii preventive.Ea a reclamat, de asemenea, absenþacaracterului contradictoriu al procedurii deprelungire a arestãrii preventive din 24februarie 2003, plângându-se de încãlcareaart. 5 par. 4 din Convenþie.

2.1. Asupra art. 5 par. 3 din ConvenþieCurtea constatã cã reclamanta a fãcut

obiectul aceleiaºi cauze din care fãceauparte ºi reclamanþii din cauza Irinel Popa º.a.c. României, unde Curtea a pronunþat la 1decembrie 2009 o hotãrâre de constatare aîncãlcãrii art. 5 par. 1, 3 ºi 4 din Convenþie.

În ce priveºte plângerea privind lipsamotivelor ce au stat la baza prelungiriiarestãrii preventive, ca ºi în cauza IrinelPopa º.a., Curtea a constatat cã instanþeleinterne au menþionat în principal cã„temeiurile iniþiale de arestare preventivãsubzistã” ºi cã urmãrirea penalã „nu estefinalizatã”. Curtea a reþinut cã în cauzamenþionatã organele judiciare interne nu aufurnizat motive „pertinente ºi suficiente”pentru a justifica necesitatea menþineriireclamanþilor în stare de arest preventiv operioadã de aproximativ cinci luni.

Curtea a considerat cã în aceastã cauzãGuvernul nu a prezentat elemente care sãpermitã ajungerea la o concluzie diferitã. Înparticular, în mãsura în care tribunalele nuau avansat niciun element pentru susþinereaipotezei riscului de a împiedica ancheta,Curtea nu poate accepta cã simplul fapt cãprobele, inclusiv cele în apãrare, nu au fostîncã administrate, ar fi suficient pentru ajustifica menþinerea reclamantei în stare dearest preventiv. Curtea a constatat cã instan-þele interne au prelungit arestarea pre-ventivã a reclamantei prin formule succinte,abstracte ºi cvasiidentice, chiar stereotipe,nespecificându-se modul în care suntîntrunite condiþiile pentru prelungireaarestãrii preventive în cazul reclamantei,abordare care nu este compatibilã cu


garanþiile prevãzute de art. 5 par. 3 dinConvenþie, în mãsura în care permitemenþinerea mai multor persoane în stare dearest preventiv fãrã o examinare, de la cazla caz, a motivelor ce justificã necesitateaprelungirii arestãrii preventive (Svipsta c.Letoniei, Calmanovici c. României, Dolgovac. Rusiei).

În consecinþã, Curtea nu distinge niciunmotiv pentru care sã ajungã la o concluziediferitã, în ceea ce priveºte încãlcarea art.5 par. 3 din Convenþie, faþã de cea la care aajuns în cauza Irinel popa º.a., conclu-zionând cã a existat în speþã o încãlcare aart. 5 par. 3 din Convenþie.

2.2. Asupra încãlcãrii art. 5 par. 4 dinConvenþie

În ceea ce priveºte accesul reclamanteila dosarul de urmãrire penalã, Curtea aconstatat cã, dacã o parte a dosarului deurmãrire penalã a fost remis de parchetinstanþelor pentru examinarea acestuia,acestea din urmã au respins cererileapãrãtorilor reclamantului, de a amânaaudierea acestuia pentru a le permiteexaminarea dosarului, care nu a fost adusîn sala de ºedinþã decât la curtea de apel.Curtea a constatat în cauza Irinel Popa º.a.,menþionatã anterior, cã în faþa instanþei derecurs, avocaþii inculpaþilor din cauzarespectivã, inclusiv al reclamantei, nu auavut un acces efectiv la dosarul de urmãrirepenalã.

Curtea nu a gãsit niciun argument pentrucare sã ajungã la o concluzie contrarã celeidin cauza Irinel Popa º.a., menþionatãanterior, considerând cã a avut loc oîncãlcare a exigenþelor art. 5 par. 4 dinConvenþie.

Referitor la procedura de prelungire aarestãrii preventive din 24 februarie 2003,Curtea a constatat, ca ºi în cauza Irinel Popaº.a., menþionatã anterior, cã la Curtea deApel Bacãu s-a statuat din oficiu asupraprelungirii acestei mãsuri, care expira la 25februarie 2003, fãrã a o supune dezbateriipãrþilor.

În consecinþã, a existat o încãlcare a art.5 par. 4 ºi sub acest aspect.

3. Satisfacþia echitabilã

Curtea a dispus ca statul pârât sãplãteascã reclamantului, în termen de 3 lunide la rãmânerea definitivã a hotãrârii, sumade 5.000 EUR, cu titlu de daune morale.

4. Autoritãþi potenþial responsabile

Puterea judecãtoreascã este respon-sabilã, deoarece instanþele interne nu aumotivat corespunzãtor prelungirea mãsuriiarestãrii preventive, nu au permis apãrã-torilor reclamantului sã studieze dosarul deurmãrire penalã cu ocazia prelungirii mãsuriiarestãrii preventive ºi au dispus prelungireamãsurii arestãrii preventive a reclamantuluifãrã a pune acest lucru în discuþia pãrþilor.

303JurisClasor CEDO – 2012

Scopul proiectului JurisClasor CEDO (www.hotararicedo.ro)

Proiectul reprezintã o iniþiativã a autorilor culegerii de jurisprudenþã „Hotãrârile CEDO în cauzele împotrivaRomâniei. Analizã, consecinþe, autoritãþi potenþial responsabile”, pusã în practicã de Editura Universitarã,care deþine drepturile de autor asupra lucrãrii, protejate de legislaþia internã ºi internaþionalã (copyright).

Proiectul JurisClasor CEDO cuprinde douã secþiuni distincte, respectiv o revistã online (http://www.hotararicedo.ro/index.php/revistajurisclasorcedo) în care sunt publicate articole de specialitate, hotãrâriimportante pronunþate de CEDO împotriva României, hotãrâri relevante pentru dreptul intern, pronunþate ºiîmpotriva altor state, decizii de inadmisibilitate, noutãþi privind drepturile omului, recenzii º.a.m.d., precum ºi obazã de date (http://hotararicedo.ro/index. php/search) cu motor de cãutare în funcþie de diverse criterii.

Scopul bazei de date este reprezentat de publicarea online a jurisprudenþei Curþii Europene a DrepturilorOmului în limba românã. În principal, vor fi introduse hotãrârile în cauzele împotriva României, iar pe mãsuradezvoltãrii proiectului, vor fi introduse ºi cauze împotriva altor state, traduse în limba românã.

Conþinutul bazei de date

Iniþial, au fost introduse hotãrârile din perioada 1994-2010 în forma sintetizatã din culegerile „HotãrârileCEDO în cauzele împotriva României. Analizã, consecinþe, autoritãþi potenþial responsabile” (vol. I-VI),publicate de Editura Universitarã, însoþite de forma publicatã în Monitorul Oficial al României ºi de formaoriginalã, în limba englezã sau francezã.

Utilitatea practicã a clasorului de jurisprudenþã online rezidã în faptul cã sunt tratate toate hotãrârile decondamnare pronunþate de Curtea europeanã în cauzele împotriva României, astfel cum au fost tratate înculegerile tipãrite de Editurã, inclusiv cele nepublicate în Monitorul Oficial al României ºi cele pentru care nus-a realizat o traducere neoficialã la care cei interesaþi sã poatã avea acces. Baza de date conþine ºi hotãrârilepronunþate în anul 2011, iar pe viitor jurisprudenþa va fi actualizatã la câteva zile de la pronunþarea de noihotãrâri de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.

Formatul hotãrârilor

Fiecare cauzã în care România a fost condamnatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a fostanalizatã ºi rezumatã, fiind indicate autoritãþile potenþial responsabile, cu observaþii în ceea ce priveºte modulîn care acestea sau conformat ºi au reacþionat concret, dupã pronunþarea hotãrârilor.

Rezumarea hotãrârilor ºi extragerea argumentelor relevante din motivarea Curþii, cu riscul asumat de aafecta - câtuºi de puþin - acurateþea textului original, constituie totuºi un avantaj, deoarece este posibilãparcurgerea în timp scurt a întregii jurisprudenþe CEDO ºi baza de date devine un instrument util oricãruiteoretician sau practician al dreptului, deziderat cãruia îi serveºte ºi modul în care a fost conceput motorul decãutare.

Nu în ultimul rând, motivele expuse în analiza fiecãrei speþe privind autoritãþile potenþial responsabile,deºi emanã de la autori, dar pe baza aprecierilor Curþii europene, constituie un punct de reper pentru activitateacelor obligaþi, în virtutea funcþiei sau profesiei, sã respecte sau sã garanteze exerciþiul drepturilor ºi libertãþilorfundamentale ale omului. De aceea, nu a fost omisã nici evoluþia dreptului intern, pozitivã sau negativã, autoriiindicând – acolo unde au fost identificate – consecinþele hotãrârii, care ar trebui sã foloseascã celor interesaþipentru a descoperi remediile interne actuale.

304 JurisClasor CEDO

Metodologia aleasã au plecat tocmai de la o analizã foarte atentã a situaþiei de fapt, a motivãrii fiecãreihotãrâri pronunþate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului pe fond, pentru a identifica mecanismul care acondus în final la încãlcarea drepturilor fundamentale.

Abonament pentru cont profesional

Contul profesional asigurã accesul la toate opþiunile bazei de date ºi la toate hotãrârile existente în aceasta.

Avantajul constã în utilizarea motorului de cãutare ºi accesul imediat ºi complet la hotãrârile nou-introduseîn baza de date.

Dupã exemplul site-urilor dedicate exclusiv revistelor online, hotãrârile pot fi lecturate online, de pe oricemijloace electronice care permit afiºarea paginilor în format html ºi logarea securizatã.

Abonaþii deþinãtori ai contului profesional vor beneficia de oferte promoþionale din partea Editurii Universitare,precum reduceri substanþiale la achiziþionarea volumului urmãtor al culegerii de jurisprudenþã CEDO (subcondiþia valabilitãþii abonamentului de tip anual la data lansãrii), dar ºi alte gratuitãþi sau reduceri la achiziþia decãrþi, potrivit promoþiilor ce vor fi comunicate la adresa de contact.

Contul profesional se poate înregistra accesând link-ul http://hotararicedo.ro/index.php/subscription

Contul profesional se adreseazã profesioniºtilor (magistraþi, avocaþi, consilieri juridici, mediatori, cadredidactice, jurnaliºti etc.), persoanelor fizice autorizate, societãþilor comerciale sau oricãror persoane juridicecare în activitatea lor au contact cu jurisprudenþa CEDO ºi doresc sã se informeze în timp util sau sã foloseascãresursele pentru identificarea hotãrârilor relevante.

Tip abonament anual – 100 de lei (TVA inclus)

Validarea contului profesional se face dupã confirmarea de cãtre bancã a plãþii abonamentului în contulEditura Universitarã deschis la Banca Comercialã Româna

305JurisClasor CEDO

SA - Sucursala Unic RO31RNCB0285004668690002

Pe ordinul de plata se va menþiona “Jurisclasor CEDO - cont profesional”.

Factura fiscalã va fi transmisã prin poºtã, la adresa indicatã în formular. Pentru informaþii suplimentare,contactaþi

EDITURA UNIVERSITARÃ

Sediu social: Bd. Nicolae Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, Bucureºti, cod poºtal 010045

J40/29211/1994, CUI RO 7726230

www.editurauniversitara.ro

Secretariat:

Tel: 021-315.32.47

021-319.67.27

0744 EDITOR

0724 EDITOR

Editura Universitarã

ºi susþinut de

Proiect realizat de

Institutul Naþionalal Magistraturii

Consiliul Superior alMagistraturii - Inspecþia

Judiciarã


Editura Universitarã s-a impus pe piaþa de carte din România prin înalta þinutã academicãa apariþiilor sale dedicate învãþãmântului, ºtiinþei, culturii în ansamblul sãu. Unul dintre principiileactivitãþii noastre a fost reprezentat, încã de la început, de orientarea permanentã cãtrecadrele didactice, cãtre comunitatea oamenilor de ºtiinþã ce asigurã, prin efortul lor, creºtereavizibilitãþii cercetãrii româneºti în þarã ºi în lume.

Rezultatele de excepþie la care au condus toate aceste preocupãri sunt demonstrate,printre altele, de faptul cã editura noastrã se bucurã, deja de recunoaºterea Consiliului Naþionalal Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.), iar C.N.A.T.D.C.U. (Consiliul Naþional de Atestarea Titlurilor,Diplomelor ºi Certificatelor Universitare a inclus Editura Universitarã în categoria editurilorcu prestigiu recunoscut.

În acelaºi timp, deþinem ºi calitatea de membru al Asociaþiei Editorilor din România(A.E.R.), cea mai prestigioasã organizaþie de profil naþionalã.

Amploarea ºi diversitatea ofertei noastre se reflectã atât în cele peste 300 de titluripublicate anual, cât ºi în cele 34 colecþii corespunzãtoare unor domenii dintre cele mai diverse:

1. ECONOMIE2. MANAGEMENT3. MARKETING4. FINANÞE / BUGET / MONEDÃ5. CONTABILITATE6. DREPT7. MEDICINÃ8. GEOGRAFIE9. FILOSOFIE / ISTORIE / RELIGIE10. PSIHOLOGIE11. AGRICULTURÃ12. LIMBI STRÃINE13. ARTE / MEDIA14. MATEMATICÃ / INFORMATICÃ / CHIMIE15. VOLUME OMAGIALE16. EUROATLASE17. CARTE PREUNIVERSITARÃ18. ªTIINÞE TEHNICE19. COLECÞIA “CARTEA PENTRU ªCOALÃ”20. COLECÞIA “TEZAUR BIBLIOGRAFIC ªCOLAR”21. COLECÞIA “TIMP LIBER”22. COLECÞIA “ADOLESCENÞA”23. COLECÞIA “CÃRÞILE CRISTIANEI”


24. COLECÞIA “PAIANJEN”25. COLECÞIA “MYSTERY”26. COLECÞIA EUROLEXICON27. PROCEEDINGS28. REVISTA “JOURNAL OF TOURISM CHALLENGES AND TRENDS”29. COLECÞIA STUDII DE DREPT EUROPEAN30. COLECÞIA GHID JURIDIC PRACTIC31. REVISTA “FORUMUL JUDECÃTORILOR”32. REVISTA “MEDIEREA233. REVISTA “PROTECÞIA SOCIALÃ A COPILULUI”34. REVISTA “GEOGRAFUL”

Activitatea noastrã nu se rezumã, însã, doar la procesul de editare propriu-zis. În fiecarean organizãm lansãri de carte ºi concursuri cu premii, inclusiv în parteneriat cu alte societãþi,ºi participãm, de asemenea, la târguri ºi expoziþii de specialitate atât în capitalã cât ºi în þarã:

• Bookfest (Bucureºti)• Târgul Internaþional Gaudeamus (Bucureºti)• Caravana Gaudeamus (Craiova, Cluj-Napoca, Sibiu, Timiºoara)• Târgul Naþional de Carte Librex (Iaºi)• Târgul Educaþiei (Bucureºti)

Pentru valoarea modului de prezentare ºi a activitãþilor desfãºurate cu ocazia acestormanifestãri, editura a fost distinsã cu numeroase premii, cele mai recente dintre acesteafiind:

• Premiul „Mihail Kogãlniceanu” pentru editarea cãrþii ºtiinþifice ºi de specialitate(Târgul Naþional de Carte Librex, ediþia a XIV-a, Iaºi)

• Premiul „Victor Slãvescu” pentru lucrarea „Tratat de management comercial”,coordonator Dumitru Patriche, decernat Joi, 17 decembrie 2009, în cadrul Ceremoniei dedecernare a Premiilor Academiei Române pentru anul 2007.

• Premiul „Dimitrie Gusti” pentru lucrarea „Industria publicitãþii. O abordareorganizaþionalã”, autor Cristina Leovaridis, decernat Joi, 17 decembrie 2009, în cadrulCeremoniei de decernare a Premiilor Academiei Române pentru anul 2007.

• Premiul „Grigore Moisil” pentru lucrarea „Many-sorted languages”, autor RaduGramatovici, decernat Joi, 17 decembrie 2009, în cadrul Ceremoniei de decernare a PremiilorAcademiei Române pentru anul 2007.

• Diplomã de Excelenþã - pentru calitatea deosebitã a activitãþilor (Târgul Educaþiei,ediþia a XI-a, Universitatea din Bucureºti, 16-17 aprilie 2010)

Toate acestea – ºi încã multe altele – contribuie, credem noi, la interpretarea cât maifidelã a rolului pe care ni l-am asumat – acela de partener ºi de consilier al Dumneavoastrã,cititorii sau colaboratorii noºtri.

[email protected]

Tel: 021-315.32.47 /319.67.27 /0744 EDITOR / 07217 CARTE

[email protected]

308 JurisClasor CEDO

8 VOLUME la preþul de 300 lei!Peste 3500

Revista JurisClasor CEDO - Anul II

Documents

Transcript of Revista JurisClasor CEDO - Anul II