Revista In Memoriam nr. 62/2012

Revistã de opinie ºi renaºtere moral spiritualã •Decembrie 2012 • Nr. 62F o n d a t ã , în 1996, l a S u c e a v a • R o m â n i a

In MemoriamIn Memoriam

PASTORALA SFÂNTULUISINOD

2012 – ANUL OMAGIAL AL TAINEISFÂNTULUI MASLU ªI AL ÎNGRIJIRII

BOLNAVILOR ÎN PATRIARHIAROMÂNÃ

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,REACUCERNICULUI CLER ªI PREAIUBIÞILOR

CREDINCIOªI DIN CUPRINSUL PATRIARHIEI ROMÂNE,Har, milã ºi pace de la Dumnezeu Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh,

iar de la noi pãrinteºti binecuvântãri!Preacuvioºi ºi Preacucernici Pãrinþi;Iubiþi fraþi ºi surori în Domnul,

Anul 2012 a fost proclamat de Sfântul Sinod ca Anul omagialal Tainei Sfântului Maslu ºi îngrijirii bolnavilor în PatriarhiaRomânã, având în vedere cã viaþa ºi sãnãtatea omului sunt daruriale lui Dumnezeu faþã de care Biserica îºi aratã mereu grija ºiresponsabilitatea. Sfânta Evanghelie ºi Sfinþii Pãrinþi subliniazãlegãtura între suflet ºi trup, între viaþa spiritualã ºi activitatea socialãa omului, între rugãciune ºi acþiune, între evlavie ºi dãrnicie, întreLiturghie ºi filantropie.

Îngrijirea bolnavilor ºi curãþirea de pãcat au fost accentuateîncã din Vechiul Testament prin: îndemnul de a cerceta pe bolnavi„Nu te teme a cerceta pe bolnavi, cã pentru aceste fapte veicâºtiga iubirea” (Ecclesiastul 7, 37) ºi sfatul de a recurge la ºtiinþamedicilor, care este de la Dumnezeu: „ªi doctorului dã-i loc, cã ºipe el l-a fãcut Domnul […] cã ºi el se va ruga Domnului, ca sãdea odihnã ºi sãnãtate spre viaþã” (Înþelepciunea lui Iisus Sirah38, 12, 14), subliniind rolul curãþitor ºi tãmãduitor al untdelemnuluisfinþit ºi al ungerii bolnavului de ºapte ori cu acesta (Levitic 14, 15-17; Isaia 61, 1). Vindecarea celor suferinzi este unul dintre acteleînsoþitoare propovãduirii Mântuitorului Iisus Hristos pe acestpãmânt, o împlinire a profeþiilor Vechiului Testament (Isaia 53, 4).Sfântul Evanghelist Matei mãrturiseºte cã Hristos „a scos duhurilecu cuvântul ºi pe toþi cei bolnavi i-a vindecat, ca sã se împlineascãceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: „Acestaneputinþele noastre a luat ºi bolile noastre le-a purtat” (Matei 8,16-17). De asemenea, tãmãduirea bolnavilor este o manifestare aputerii dumnezeieºti a lui Hristos, Care a venit în lume spre avindeca, prin Pãtimirile, Moartea ºi Învierea Sa, întreaga umanitatecãzutã în boala pãcatului „toþi câþi aveau bolnavi de felurite boliîi aduceau la El; iar El, punându-ºi mâinile pe fiecare dintre ei,îi fãcea sãnãtoºi. Din mulþi ieºeau ºi demoni, care strigau ºiziceau: Tu eºti Fiul lui Dumnezeu” (Luca 4, 40-41).

Pastoralãla Naºterea Domnului

2012† PIMEN

DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU,ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ªI RÃDÃUÞILOR

Iubitului nostru cler, cinului monahal ºi binecredincioºilorcreºtini din de Dumnezeu pãzita noastrã Arhiepiscopie, har, milã ºipace de la Dumnezeu-Tatãl, iar de la noi, arhiereascã binecuvântare.

Iubiþi credincioºi,„Taina cea din veac ascunsã ºi de îngeri neºtiutã”, taina

mântuirii noastre, se descoperã astãzi în peºtera din Betleem; „Fiullui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face”.

Pagina 2

IN MEMORIAM Nr. 62 – Decembrie 2012

Î.P.S. NathanielPreot Alexandru RâºcaPreoteasa Mary RâºcaMaria Viorica RâºcaVioleta Beclea SzekelyCornelia PârcuMihai ºi Olimpia BurlacuElena StanciuMinodora VasilcuRucsandra Sârbu de BotaDoru Damian BoºcoianuSidor ºi Maria BulgaruPãstorel ºi Iuliana MacoveiciucAdrian ºi Olga HâncuBogdan ºi Ruxandra HâncuHorst ºi Viorica RomankiewiczTraian ºi Irina CocriºSorin ºi Lãcrãmioara AirineiNeculai ºi Georgeta MorariuVasile ºi Viorica TeodorescuRadu ºi Liliana Solomon

Ctitori:Sorin ºi Maria BrumãCristian ºi Mariana PopescuAdrian ºi Daniela ChichifoiLiviu ºi Marica AnechiteiMaria ºi Alexandru RâºcaElena AngelescuRadu ºi Oana UleaVirgil ºi Carmen PãcurariuViorel ºi Maria NuþuToader ºi Veronica MihãilãCornel ºi Aurelia PrepeliucGeorge ºi Maria NiculescuSina von EisensteinViorica Lidia ºi Vasile VarganCristian ºi Rodica PrelipceanuAlexandru ºi Maria IacobanAlin ºi Daniela GaftoneanuTraian ºi Adela MazãreIoan ºi Lãcrãmioara HerghelegiuNestor ºi Rodica BuburuzanGenoveva ºi Radu Ionescu

Ctitori fondatori

DR. DRAGOª CORLÃÞEANU, economist GAVRIL MÎRZA, soc. CONSTANTIN SOFRONIavocat CÃLIN RODICA, preot paroh VIOREL IOAN VÂRLAN ºi preot DUMITRU AIRINEI cu

binecuvântareaÎNALT PREASFINÞITULUI PIMEN, ARHIEPISCOPUL SUCEVEI ªI RÃDÃUÞILOR .

Ileana ºi Ioan BuzduganNicolaie ºi Florica HonceriuBogdan ºi Mihaela MuraruIoan ºi Iulia LazãrCostel ºi Doiniþa ChelariuIoan ºi Elena LunguIoan ºi Brânduºa CiutacNicolae ºi Rodica OpreaViorica ºi Vasile DorofteiNiculina ºi Marin VasiluþLaura ºi Iosif GãlãþeanCãtãlin ºi Marlena AntonDragoº ºi Viorica CroitorClara Demetra AvramAdela ºi Gheorghe IvaºcuDimitrie ºi Lenþuca LitvincheviciMihai, Doina Coman ºi ElenaCornel ºi Maria BercociDana, Floarea ºi Vasile HâncuDoru ºi Maria Muha

IN MEMORIAM

Pagina 3

Nr. 62 – Decembrie 2012

PASTORALA SFÂNTULUI SINOD

(urmare din pagina 1)Mântuitorul Iisus Hristos a împãrtãºit Apostolilor Sãi puterea

vindecãrii când i-a îndemnat: „Mergând, propovãduiþi zicând:S-a apropiat Împãrãþia cerurilor. Tãmãduiþi pe cei neputincioºi,înviaþi pe cei morþi, curãþiþi pe cei leproºi, pe demoni scoateþi-i”

(Matei 10, 7-8). Modalitatea biblicã a vindecãrilor, prin pocãinþã ºiungere cu untdelemn, este relatatã de Sfântul Evanghelist Marcu,care spune cã Apostolii propovãduiau pocãinþa „ºi scoteau mulþidemoni ºi ungeau cu untdelemn pe mulþi bolnavi ºi-i vindecau”(Marcu 6, 13). Însã, puterea vindecãrii sufleteºti, adicã a iertãriipãcatelor, care depãºeºte miracolul oricãrei vindecãri trupeºti, le-afost încredinþatã Apostolilor dupã Înviere, când HristosMântuitorul le-a zis acestora: „Precum M-a trimis pe Mine Tatãl,vã trimit ºi Eu pe voi. ªi zicând acestea, a suflat asupra lor ºile-a zis: Luaþi Duh Sfânt! Cãrora veþi ierta pãcatele, le vor fiiertate, ºi cãrora le veþi þine, vor fi þinute” (Ioan 20, 21-23).

Vindecarea bolnavilor sau alinarea acestora nu a fost niciodatãlucrarea exclusivã a puterii ºi ostenelilor omeneºti, exprimate înactul medical ºi social. În Taina Sfântului Maslu, prin slujireaepiscopilor ºi preoþilor, Mântuitorul Hristos este Cel care ne vindecãîn mod nevãzut, Sfântului Apostol Petru mãrturisind cã: „[…] noisuntem astãzi cercetaþi pentru facere de bine unui om bolnav,prin cine a fost el vindecat, cunoscut sã vã fie vouã tuturor ºi latot poporul lui Israel cã în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul,pe Care voi L-aþi rãstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat dinmorþi, întru Acela stã acesta sãnãtos înaintea voastrã” (Fapte 4,8-10).

Întrucât Taina Sfântului Maslu reprezintã lucrarea principalãBisericii pentru bolnavi ºi suferinzi, Sfântul Apostol Iacov îlîndrumã pe creºtinul bolnav „sã cheme preoþii Bisericii ºi sã seroage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.ªi rugãciunea credinþei va mântui pe cel bolnav ºi Domnul îl varidica, ºi de va fi fãcut pãcate se vor ierta lui” (Iacov 5, 14-15). Înacest fel, este evidenþiat scopul vindecãtor al Tainei Sfântului Maslu,ºi anume de a vindeca omul bolnav sufleteºte ºi trupeºte, prin

mãrturisirea prealabilã a pãcatelor în Taina Spovedaniei ºi,apoi, prin primirea Sfintei Împãrtãºanii, pentru desãvârºireavindecãrii primite de la Mântuitorul Iisus Hristos.

Prin rugãciunile rostite la slujba Sfântului Maslu, cerem de laHristos tãmãduire celui care este în neputinþa sufletului ºi atrupului (Cf. Rugãciunea a cincea de la Taina Sfântului Maslu,în Aghiazmatar, EIBMBOR, Bucureºti, 2002, pp. 157-158) ºi sãîntãreascã toate mãdularele ºi gândirea acestuia cu harul Tãu.(Cf.Rugãciunea a ºasea de la Taina Sfântului Maslu, înAghiazmatar,p. 152) Bolile nu constituie un efect exclusiv alpãcatului ºi, prin urmare, vindecarea sufleteascã ºi cea trupeascãnu pot fi separate. Când trupul se vindecã, se bucurã ºi sufletul, iarcând sufletul se vindecã, atunci ºi trupul se lumineazã ºi devine oicoanã a curãþiei sufletului. În acest sens, pãrintele DumitruStãniloae precizeazã cã, „în Taina Maslului, se împãrtãºesccredinciosului bolnav, în chip nevãzut, harul tãmãduirii sauuºurarea durerii trupeºti, al întãririi sufleteºti ºi al iertãrii depãcatele rãmase dupã mãrturisire, prin ungerea cu untdelemnsfinþit, însoþitã de rugãciunile preoþilor”. (Pr. prof. univ. DumitruStãniloae, Teologia Dogmaticã Ortodoxã, vol. III, EIBMBOR,Bucureºti, 2003, p. 211)

Persoanele care au primit vindecarea trebuie sã arate, aºacum îndeamnã Sfântul Vasile cel Mare, pocãinþã ºi viaþã nouã înHristos ºi „sã dea dovadã de îndreptare, prin aceea cã fac roadevrednice de cãinþã ºi sã-ºi aducã aminte de Domnul, Care spune‹‹Iatã cã te-ai fãcut sãnãtos. De acum sã nu mai pãcãtuieºti, casã nu-þi fie ceva mai rãu›› (Ioan 5, 14)” (Sf. Vasile cel Mare, Regulilemari, 45, în vol. Scrieri. Asceticele, partea a doua, trad. prof. IorguIvan, în coll. PSB, vol. 18, EIBMBOR, Bucureºti, 1989, p. 299-300).

Unele pericope biblice, care se citesc la Taina Sfântului Maslu,precizeazã îndatoriri ale creºtinilor vindecaþi sau participanþi la TainaSfântului Maslu, ºi anume: de a se ruga neîncetat unul pentrualtul în scopul vindecãrii (cf. Iacob 5, 16 ºi cf. I Tes. 5, 16), de apurta (a se îngriji) de slãbiciunile celor neputincioºi (cf. Romani,15, 1), de a purta sarcinile unii altora (cf. Gal. 6, 2), de a îmbãrbãtape cei slabi la suflet ºi a sprijini pe cei neputincioºi (cf. 1 Tes. 5,14), de a spori în iubirea faþã de omul neajutorat, care pe toate lerabdã (cf. 1 Cor. 13, 7) ºi, nu în ultimul rând, de a da mulþumirepentru toate binefacerile primite, cãci aceasta este voia luiDumnezeu (cf. 1 Tes. 5, 18). În lumina acestor îndemnuri, creºtiniitrebuie sã aibã mereu prezentã în suflet porunca MântuitoruluiHristos de a-i cerceta pe cei suferinzi: „bolnav am fost ºi M-aþicercetat” (Matei 25, 36).

Taina Sfântului Maslu, ca lucrare sfinþitoare ºi tãmãduitoarea Bisericii, este ºi un act de comuniune ºi de responsabilizare afiilor Bisericii faþã de fraþii lor aflaþi în suferinþã. De aceea,lucrarea Bisericii în general ºi a fiecãruia dintre noi pentru ajutorareaaproapelui este binefãcãtoare ºi pentru cel ajutat ºi pentru celcare ajutã.

Efortul individual al fiecãrui credincios în sprijinirea bolnaviloreste completat de lucrarea filantropicã sau caritabilã a Bisericii, carod al lucrãrii vindecãtoare, sfinþitoare ºi mântuitoare a Domnuluinostru Iisus Hristos, îndreptatã cãtre fiecare om. Din acest motiv,filantropia socialã a Bisericii nu trebuie despãrþitã de Liturghiaeclesialã, întrucât rugãciunea este izvor de iubire smeritã ºijertfelnicã în ºi pentru comunitate.

Pagina 4


În prezent, întrucât omul a slãbit relaþia sa cu Dumnezeu, estenecesar sã unim mai mult ºtiinþa cu spiritualitatea, arta medicalã curugãciunea, cuvântul bun cu fapta caritabilã, grija pentru sãnãtateanoastrã, inclusiv moralã, cu grija pentru sãnãtatea celor din jurulnostru ºi a celor mai departe de noi. Pentru realizarea acestui demerseste nevoie ºi de o cooperare mai intensã a Bisericii cu diferiteasociaþii, fundaþii ºi organizaþii umanitare, în mãsura în careBiserica nu-ºi diminueazã vocaþia ei pastoralã ºi sfinþitoare.

Astãzi, Biserica noastrã încearcã sã contribuie mai mult laalinarea suferinþei atât prin lucrarea ei spiritualã, cât ºi prin lucrareaei social-filantropicã ºi social-medicalã, inclusiv prin promovareaunei culturi medicale a populaþiei, pentru ca oamenii sãpreþuiascã mai mult darul sãnãtãþii, evitând bolile, ºi sã fierecunoscãtori faþã de persoanele care îi ajutã când sunt bolnavi,mai ales când ei singuri, din cauza sãrãciei, nu-ºi pot plãticonsultaþiile sau medicamentele. La toate acestea se adaugã ºiproblemele legate de neajunsurile sistemului de sãnãtate, careduc la creºterea suferinþei ºi a numãrului de bolnavi.

În acest context agravat de contraste ºi polarizãri sociale,este absolut necesarã cooperarea dintre Stat ºi Bisericã, pentrua promova o viaþã sãnãtoasã în familie ºi în societate.

Implicarea Bisericii în asistenþa medicalã socialã estedeopotrivã o vocaþie spiritualã ºi o necesitate practicã. În acestsens, Biserica noastrã promoveazã atât colaborarea cu unitãþimedicale de stat ºi private din România, cât ºi crearea de unitãþimedicale proprii, între care se disting: Spitalul Providenþa dinIaºi, Centrul socio-medical al Fundaþiei Sfântul Spiridon Vechidin Bucureºti, Centrul de îngrijiri paliative Sfântul Ierarh Nectariedin Bucureºti, inaugurat în data de 24 octombrie 2012, ºi Centrulde îngrijiri paliative din Cluj-Napoca, Centrul social-filantropiceparhial medical Sf. Doctori fãrã de arginþi Cosma ºi Damian -Galaþi, Centrul de recuperare neuro-motorie de tip ambulatoriu dinTurda º.a.

De asemenea, între cele peste 710 instituþii ºi servicii socialeºi medicale organizate în cadrul unitãþilor bisericeºti din PatriarhiaRomânã, trebuie menþionate cele 21 de centre medicale, cabinetemedicale ºi stomatologice, cu servicii interne sau de ambulatoriu,cele 20 de cãmine ºi centre multifuncþionale destinate persoanelorvârstnice, cele 46 centre de zi destinate persoanelor vârstnice,cele 22 servicii sociale de îngrijire a vârstnicilor, dar ºi zeci decantine sociale destinate asigurãrii hranei zilnice, atât persoanelorcare pot veni singure pentru a servi masa, cât ºi celor care nu sepot deplasa. Sã nu omitem cã, tot pentru sprijinirea bolnavilor ºipersoanelor vârstnice, mai sunt în curs de edificare sau de a fidate în folosinþã un numãr de 155 instituþii medicale ºi social-filantropice aparþinând unor unitãþi bisericeºti.

Filantropia creºtinã însã nu se limiteazã doar la a dãrui sãracilorºi bolnavilor cele de trebuinþã trupului, ci izvorãºte din credinþaînsoþitã de rugãciune ºi are ca scop sãnãtatea trupului ºimântuirea sufletului. În acest scop în spitalele publice ºi privateºi în unele aºezãminte social-filantropice îºi desfãºoarã activitateaun numãr de 265 de preoþi de caritate, care sãvârºesc SfântaLiturghie ºi asigurã asistenþã religioasã (liturgicã ºi pastoralã) încele peste 240 de capele (paraclise) existente.

Iubiþi fii ºi fiice duhovniceºti în Domnul,Cu pãrinteascã dragoste vã îndrumãm ca în faþa suferinþei sã

vã întãriþi ºi credinþa în Dumnezeu ºi iubirea lucrãtoare pentru

aproapele. Grija pentru pãrinþii, soþii, copiii ºi rudele dumneavoastrã,care se aflã în boalã ºi neputinþã, trebuie sã fie mãrturie a iubiriicreºtine în societate.

Viaþa ºi sãnãtatea sunt daruri ale lui Dumnezeu, pe care vãîndemnãm sã le apãraþi ºi cultivaþi, spre slava lui Dumnezeu ºibinele oamenilor. Chiar dacã nu toþi avem ºtiinþa de a vindecatrupurile, putem toþi alina sufletele, vesti bunãtatea lui Dumnezeuºi sprijini pe cel aflat în neputinþã, mai ales în societatea secularizatãºi individualistã de astãzi.

Pentru a cunoaºte mai bine, în aceastã perioadã a PostuluiNaºterii Domnului, toate sfintele învãþãturi ºi deprinderile practiceºi duhovniceºti acumulate pe durata acestui An al Sfântului Masluºi al îngrijirii bolnavilor ºi pentru a þine aprinsã flacãra credinþeiºi a dragostei de aproapele, se vor organiza la parohii, mãnãstiri,protopopiate ºi la centrele eparhiale colecte de bani, alimente, haineºi medicamente pentru a fi distribuite tuturor celor aflaþi în suferinþãºi bãtrânilor bolnavi.

Sfãtuim pãrinteºte copiii ºi tinerii din Biserica noastrã sãîºi aducã aminte de cei neajutoraþi, sã viziteze ºi sã ajute oameniisinguri, bolnavi ºi sãraci, fie acasã, fie la patul de spital sau înaºezãmintele sociale, preþuind ºi aducând alinare celor aflaþi însuferinþã ºi celor vârstnici.

Îndemnãm pe toþi pãrinþii protopopi sã comunice, fãrãîntârziere, centrelor eparhiale, iar centrele eparhiale PatriarhieiRomâne modul în care au fost organizate, la nivel local,activitãþile desfãºurate în sprijinul bolnavilor ºi a celor vârstnicicare au nevoie de ajutor, în Postul Naºterii Domnului.

Ne rugãm lui Dumnezeu pentru medici ºi pentru ceilalþiostenitori în lucrarea de vindecare ºi îngrijire a bolnavilor, îi preþuimºi îi îndemnãm pãrinteºte sã continue ºi sã sporeascã aceastã lucraresfântã ºi nobilã, spre a fi constant mâinile iubirii milostive a luiHristos pentru oameni ºi apãrãtori ai demnitãþii umane.

Iubiþi fraþi ºi surori în Domnul,Cu nãdejdea cã îndemnul nostru pastoral va fi o întãrire în

credinþã ºi o chemare la fapta cea bunã în folosul celor bolnaviºi vârstnici, ne rugãm Domnului Iisus Hristos, Doctorul sufletelorºi al trupurilor noastre, sã vã binecuvinteze pe toþi cu darurileSale cele bogate, spre a arãta mai ales în vremea Postului Crãciunuluimultã rugãciune ºi grijã pentru cei bolnavi, precum ºi milosteniefaþã de toþi cei neajutoraþi. În felul acesta ne vom pregãti mai binepentru slãvitul Praznic al Naºterii Domnului nostru Iisus Hristos,Fiul veºnic al lui Dumnezeu, Care S-a fãcut Om din iubire milostivãpentru oameni ºi pentru mântuirea lor.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos ºi dragostea luiDumnezeu Tatãl ºi împãrtãºirea Sfântului Duh sã fie cu voi cutoþi! (2 Corinteni 13, 13).

PREªEDINTELE SFÂNTULUI SINOD AL BISERICIIORTODOXE ROMÂNE,

† D A N I E LArhiepiscopul Bucureºtilor,

Mitropolitul Munteniei ºi Dobrogei, Locþiitorul tronului CezareeiCapadociei ºi

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

PASTORALA SFÂNTULUI SINOD

IN MEMORIAM

Pagina 5


Pastoralã la Naºterea Domnului 2012Dacã sãlaºul în care Fiul lui Dumnezeu S-a nãscut cu trup

pentru mântuirea noastrã a fost unul cu totul smerit, sãrãcãcios,un staul de animale cu o iesle, în schimb vãzduhul, bolta cerului, înmiezul nopþii, s-a umplut de luminã, „lumina slavei lui Dumnezeu”(Luca 2, 9). Îngerii au umplut vãzduhul cu glasul lor, cântândcuvintele: „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace,între oameni bunãvoire” (Lu c2a, 14). Primii oameni care s-auîmpãrtãºit de bucuria Naºterii Mântuitorului lumii au fost pãstoriicare strãjuiau turmele lor din jurul peºterii din Betleem, oamenisãraci ºi smeriþi, oameni mai puþin sau deloc cunoscãtori de carte;aceºti oameni au fost ºi cei dintâi vestitori ai Naºterii Domnului.Aºa a rânduit Dumnezeu: „... alegând pe cele de neam de jos alelumii, pe cele nebãgate în seamã, pe cele ce nu sunt, ca sãnimiceascã pe cele ce sunt, ca niciun trup sã nu se laude înaintealui Dumnezeu”, scrie Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 1, 28-29).Dar, în adânca Sa înþelepciune, Dumnezeu a rânduit vestitori aiNaºterii Sale cu trup ºi oameni învãþaþi, oameni de ºtiinþã, cercetãtoriai mersului aºtrilor, al stelelor de pe bolta cerului; aceºtia au fostcei trei oameni numiþi magi. Ca urmare a observãrii unei stele careîºi avea direcþia mersului alta decât a celorlalte stele ºi la imboldultainic al inimilor lor, ei au pornit, cãlãuziþi de acea stea, ajungând laBetleem. Au pornit nu atât pentru a dezlega taina mersuluineobiºnuit al stelei, ci, cum ne spune Sfânta Evanghelie, „ca sã seînchine Regelui iudeilor” (Matei 2, 2), Care nu era altcineva decâtPruncul Iisus, Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat. Aceºtioameni de ºtiinþã erau ºi oameni credincioºi, cu bogate cunoºtinþenu numai în domeniul ºtiinþei astronomiei, ci ºi în cel al religiei, alreligiei mozaice, alta decât cea a lor, oameni care au citit ºi celescrise în cãrþile Vechiului Testament cu privire la naºterea cu trupa Fiului lui Dumnezeu, în care se pomeneºte ºi de „o stea” (Numeri24, 17). Prin venirea lor ca sã se închine Celui nãscut în peºtera dinBetleem, magii ne aratã cã ºtiinþa ºi cultura îndreaptã pe om spreDumnezeu pentru a-L cunoaºte ºi, mai mult, pentru a I se închina,a-L cinsti. De-a lungul veacurilor, întreaga lume a omenilor deculturã ºi ºtiinþã a urmat pilda magilor, mãrturisind credinþa lor înDumnezeu, cinstindu-L prin demnitatea vieþii lor, aducând roadelemuncii lor ca ofrandã lui Dumnezeu pentru binele oamenilor:cultivarea minþii ºi propãºirea economicã.

Dreptmãritori creºtini,„Harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arãtat tuturor oamenilor

(în peºtera din Betleem - n.n.) învãþându-ne pe noi sã lepãdãmfãrãdelegea ºi poftele lumeºti ºi, în veacul de acum, sã trãim cuînþelepciune, cu dreptate ºi cu cucernicie” (Tit 2, 11-12). Acest harni se împãrtãºeºte, dupã cum bine ºtim, în Sfintele Taine ale Bisericiinostre Ortodoxe.

Cu purtare de grijã pãrinteascã, Sfântul Sinod al Sfintei noastreBiserici a hotãrât ca în cursul anului viitor, pentru o mai bunãsporire în strãdaniile noastre duhovniceºti pentru dobândireamânturirii, sã fie tot mai mult prezente în viaþa noastrã personalã ºiîn rânduiala liturgicã douã Sfinte Taine: Taina Spovedaniei ºiÎmpãrtãºaniei, Sfinte Taine care stau într-o strânsã legãturã una cualta. Nu ne putem împãrtãºi cu Prea Sfântul Trup ºi Sânge alMântuitorului nostru Iisus Hristos fãrã spovedanie, în care ni sedã iertarea pãcatelor pentru a ne împãrtãºi spre viaþã veºnicã ºi nuspre osândã veºnicã. Cât de des trebuie sã ne spovedim? Rãspunsulne este dat de conºtiinþa noastrã ºi de cuvintele: „Ori de câte orivei cãdea, ridicã-te!”. Cât de des ne putem împãrtãºi? Sã ascultãmce ne spun doi mari Sfinþi Pãrinþi ai Bisericii noastre Ortodoxe.

Sfântul Ioan Gurã de Aur: „Mulþi cu Tainele acestea o datã întru totanul se împãrtãºesc, iar alþii de douã ori, alþii de multe ori. Decicãtre toþi ne este nouã cuvântul, nu numai cãtre cei de aici, ci ºicãtre cei ce vieþuiesc în pustie. Cã aceia o datã într-un an seîmpãrtãºesc, iar de multe ori ºi dupã doi ani. Aºadar care sunt nouãmai primiþi? Cei de o datã? Cei ce de multe ori? Cei ce de puþine ori?

Nici cei ce o datã, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de puþineori se împãrtãºesc, ci cei ce cu ºtiinþa gândului curatã, cei ce cuinima curatã, cei ce cu viaþa neprihãnitã. Cei ce sunt întru acest feltotdeauna sã se apropie, iar cei ce nu sunt întru acest fel, nicimãcar o datã. Pentru ce? Pentru cã îºi iau lor judecatã ºi osândã, ºimuncã, ºi pedeapsã. ªi sã nu te minunezi! Cã, precum hrana, careeste fireºte hrãnitoare, de va cãdea întru acela care este plin demâncãri ºi umezeli rele, toate le pierde ºi le stricã ºi se facepricinuitoare de boalã, tot astfel ºi acestea ale înfricoºatelor Taine”(Sf. Ioan Gurã de Aur, Puþul ºi împãrþirea de grâu, Ed. Buna Vestire,Bacãu, 1995, p. 486-487).

„Când aveþi sã vã apropiaþi de aceastã înfricoºãtoare ºidumnezeiascã masã ºi de Sfânta Împãrtãºanie, faceþi aceasta cufricã ºi cu cutremur, cu conºtiinþa curatã, cu post ºi cu rugãciune ...Sã ne cutremurãm când ne apropiem, sã mulþumim, sã cãdem cufaþa la pãmânt, mãrturisindu-ne pãcatele noastre, sã vãrsãm lacrimi,bocind rãutãþile noastre, sã înãlþãm lui Dumnezeu rugãciunistãruitoare. ªi aºa, curaþi, sã ne apropiem în liniºte ºi cu rânduialacuvenitã, ca unii ce ne apropiem de Împãratul cerurilor” (Sf. IoanGurã de Aur, Cuvânt la ziua Naºterii Mântuitorului Iisus Hristosîn Predici la sãrbãtori împãrãteºti ºi cuvântãri de laudã la sfinþi,Ed. IBMBOR, Bucureºti, 2006, p. 21-22).

Sfântul Ioan Damaschin: „...mulþi primesc aceastãdumnezeiascã Jertfã o datã pe an, iar unii de douã ori, iar alþii, demulte ori. Dar cuvântul nostru nu este numai cãtre aceºtia dinurmã, ci ºi cãtre cei ce stau în pustie,fiindcã aceºtia o datã pe an seîmpãrtãºesc, iar, de multe ori, ºi dupã doi ani. Atunci, dar, în carechip sã se primeascã Sfânta Jertfã? Oare ca cei care o datã pe ansau mai rar se împãrtãºesc sau ca acei ce de multe ori primescTrupul ºi Sângele lui Hristos? Ci, aºa sã ºtiti, cã aceia ce au cugetulcurat ºi dezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea sã seapropie. Iar, de nu sunt aºa, atunci niciodatã sã nu seîmpãrtãºeascã. Dar, oare, pentru ce? Pentru cã, spre judecata lor oprimesc, spre osândã, spre pedeapsã ºi chin. Cãci cel ce va mâncaPâinea aceasta ºi va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovatva fi de Trupul ºi de Sângele Domnului.” (Cuvânt al SfântuluiIoan Damaschin despre împãrtãºirea cu Trupul lui Hristos înPregãtirea creºtinului pentru Taina Spovedaniei ºi Sfânta Tainãa Împãrtãºaniei, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei ºi ªI RÃDÃUÞILOR

Rãdãuþilor, Suceava, 2012, p. 50)Iubiþi credincioºi,Închei cuvântul meu pastoral cu pãrinteasca urare: Sfintele

sãrbãtori ale Naºterii ºi Botezului Domnului sã le petreceþi cusãnãtate, pace, liniºte în suflet ºi bucurii duhovniceºti! Anul Nou,cu sãnãtate ºi împlinirea dorinþelor binecuvântate de Dumnezeu!

Al vostru de tot binele voitor þi cãtre Domnul pururea rugãtor,

† PIMEN

ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ªI RÃDÃUÞILOR

Pagina 6


Sãrbãtoarea Naºterii Domnului estemomentul întâlnirii cu Pruncul Mântuitor, Celce se naºte într-o peºterã smeritã, departe deconfortul cu care suntem obiºnuiþi acum. În zilelenoastre, ca ºi atunci, la începutul erei creºtine,adeseori oamenii refuzã sã-l primeascã în caseleºi sufletele lor pe Fiul lui Dumnezeu, devenitom din iubire faþã de oameni. La hanul dinBethleem nu mai erau locuri pentru cãlãtori.Nimeni nu ºi-a fãcut milã de o femeie care trebuiasã nascã. Nimic nou. Acelaºi comportament îlîntâlnim ºi-n zilele noastre. Grãbiþi, preocupaþide interese mãrunte, nu mai privim la cei dinpreajmã. Suntem interesaþi doar de noi ºi uitãmcã în fiecare semen aflat în încercare se ascundeHristos, care suferã împreunã cu ei pânã lasfârºitul veacurilor.

Crãciunul, unul dintre popasurile importante ale vieþiiduhovniceºti, ne cheamã stãruitor sã fim buni ºi calzi la suflet. Sãîmprumutãm câte ceva din bunãtatea fãrã margini a Pruncului nãscutîn ieslea sãracã din Bethleemul Iudeii.

Imnografii inspiraþi ai Bisericii dreptmãritoare ne-aupregãtit, prin alese cântãri ºi lecturi pe care le ascultãm în bisericã,sã-L întâmpinãm cum se cuvine pe Mântuitorul Hristos: „HristosSe naºte, slãviþi-L, Hristos din ceruri întâmpinaþi-L, Hristos pepãmânt înãlþaþi-vã, cântaþi Domnului tot pãmântul ºi cu bucurielãudaþi-L popoare, cã S-a preaslãvit“. De la sãrbãtoarea Intrãrii înBisericã a Maicii Domnului (21 noiembrie) am ascultat în fiecare zicatavasiile Naºterii Domnului. Dar oare Îi cântã Domnului totpãmântul? Cu siguranþã nu! Mulþi ºtiu de aceastã sãrbãtoare, uniise bucurã în virtutea pãstrãrii unei tradiþii (care, din pãcate, sedenatureazã treptat), alþii o trateazã cu indiferenþã.

Cei mai mulþi o confundã cu o perioadã propiceaprovizionãrii cu tot felul de lucruri ºi a pregãtirii unei meseabundente care sã-i adune în jurul ei pe toþi cei apropiaþi (rudenii,colegi, parteneri de afaceri ºi alte interese etc.).

Unii dintre noi (nu prea mulþi la numãr) se pregãtesc cumtrebuie pentru sãrbãtoarea Crãciunului. Au postit, s-au rugat, autrecut ºi pe la duhovnic, s-au îngrijit de oamenii singuri cãroran-are cine sã le treacã pragul. Au pregãtit câteva porþii de mâncareºi pentru cei nevoiaºi, le-au împãrþit fãrã zgomot ºi trâmbiþare,împlinind astfel porunca de a hrãni pe cei flãmânzi ºi de a cercetape cei singuri.

Sunt multe familii care se îngrijesc sã ducã spiritul înalt alacestor sãrbãtori mai departe, prin copiii lor, cãrora le inspirã tainacare s-a descoperit neamului omenesc odatã cu venirea pe lume aFiului lui Dumnezeu.

Copiii ascultãtori învaþã colinde din tezaurul Bisericii, nudintre cele „fabricate“ în duh secularizat, ºi vestesc altora ceea ceproorocii au spus cu mii de ani în urmã, cã Se va naºte Cel fãrã deînceput dintr-o fecioarã îmbrãcatã în luminã, potrivnicã a ºarpeluiºi mai curatã decât strãlucirile soarelui.

Vechile colinde sunt adevãrate tezaure de învãþãturi. Eleconþin, de fapt, în cuvinte simple, aºezate dupã un anumit canonpentru a fi uºor reþinute, o bogãþie a teologiei ortodoxe. AdevãrurileSfintei Scripturi, concentrate, le regãsim în aceste „cântece“ cares-au numit colinde. Sunt þinuturi în care, cu o lunã înainte desãrbãtoarea propriu-zisã, cete de colindãtori au mers la oamenii

Bucuria întâlnirii cu Pruncul Mântuitoraflaþi în mari încercãri ºi le-au adus o fãrâmã debucurie.

Lucrarea lor este un altfel de apostolat!Am cunoscut cu ceva timp în urmã tineri evlavioºicare mergeau prin spitale, azile, penitenciare ºicolindau zile la rând, fãcând bucurii altora. Dupã1989, se întâlneau mulþi oameni care nuascultaserã încã colindele autentice româneºti,alcãtuite de autori anonimi, cu veacuri în urmã.

Colindul are ceva din frumuseþeasufletului românesc (nu numaidecât al celui dinvremea noastrã). Sufletul românesc care-ºi aratãºi-n acest fel iubirea pentru Fiul lui Dumnezeu.

Ce bine ar fi dacã toþi ar putea, astãzi,întâmpina venirea în lume a Mântuitorului Hristoscu pregãtirea care-i entuziasma pe creºtinii dealtãdatã! Satele întregi ºi oraºele trãiau cu mare

însufleþire aceste sãrbãtori.Zile la rând, gospodinele se pregãteau, dereticând casele

ºi gãtind cele mai alese bucate care se ofereau cetelor de colindãtori.Dar cea mai importantã era bucuria ºi lumina din inimi.

Puþine zone ale þãrii mai pãstreazã atmosfera aproape decer a trãirilor sfinte care-i fac pe fiii Bisericii sã preguste încã dinacestã lume misterul împãrãþiei cerurilor.

Din acest motiv sãrbãtoarea Naºterii Domnului ne cheamãpe toþi sã coborâm la izvoarele credinþei noastre ºi sã învãþãmtainele nici de îngeri ºtiute ºi care s-au descoperit nouã, oamenilor,prin naºterea Celui care ne-a mântuit.

Sãrbãtoarea Crãciunului ne oferã posibilitatea sãredevenim copii, prin pocãinþã, prin iubire, prin mâna întinsã altora,prin bucuria de a-i întâlni ºi de a-i îmbrãþiºa.

M-am gândit adeseori la cuvintele Mântuitorului Hristos:„Dacã nu veþi fi ca pruncii, nu veþi putea intra în împãrãþia luiDumnezeu“. Sunt cuvinte adânci, greu de înþeles. Cum mai poateun om matur, dezvoltat pânã la capãt, sã devinã prunc? Imposibilsub aspect fizic. Mântuitorul cerea de fapt altceva. Pruncii nu aurãutate, nu þin mânie, nu sunt în stare sã urzeascã scenarii meschine.Pruncii nu au resentimente, nu au atitudini fratricide. Ei cautã rapidcomuniunea cu ceilalþi, chiar dacã au întâlnit ºi motive de dispute.Starea de nevinovãþie a pruncilor o cerea Mântuitorul ucenicilorSãi ºi prin ea tuturor celorlalþi, care se numesc creºtini, pânã lasfârºitul veacurilor.

Am avut bucuria sã întâlnesc câþiva oameni al cãror felde-a fi s-a schimbat total în ultimii ani ai vieþii. Unii, pentru cã auajuns la o înaltã înþelepciune, alþii, pentru cã s-au întâlnit, prinpedagogie divinã, cu o grea suferinþã.

Despre o parte dintre ei aflasem cã au fost aprigi,neînduplecaþi. Au avut însã ºi fapte bune, aºa încât milostivirea luiDumnezeu nu i-a ocolit. Au fost aceºtia ca pruncii din Evanghelie.Aºa i-a gãsit ceasul trecerii dincolo de pragul acestei lumi.

În preajma acestei mari sãrbãtori cãtre care privesc cusmerenie ºi profundã cãinþã, trebuie sã fac o mãrturisire: Nu reuºescsã fiu ca pruncii din Evanghelie. Mântuitorul Hristos se adreseazãºi mie, dar rãmân departe, neîmplinind cuvântul Sãu. Iatã cât demult mai avem de lucrat pentru a redeveni aidoma pruncilor! Cândvom împlini acest cuvânt vom trãi altfel bucuria Crãciunului. Atuncinu ne vom mai amãgi cu lucruri deºarte.

Arhim. Timotei Aioanei

IN MEMORIAM

Pagina 7


Cu ocazia Zilei Naþionale a României, au avut loc la Suceava,

mai multe manifestãri dedicate memorabilului eveniment. La

Universitatea „ªtefan cel Mare”-Suceava a avut loc în ziua de 23

noiembrie a.c. o întâlnire a membrilor Asociaþiei Române de Politicã

Externã (A.R.P.E.) din care au fãcut parte foºtii diplomaþi ai statului

român: Mircea Aldea, Aurel Preda, George Bãloi. Ei au avut ca

temã „Bucovina în contextul relaþiilor internaþionale în secolul

XX”. Asistenþa a fost formatã din studenþii de la Catedra de Istorie,

personalitãþi ale vieþii culturale sucevene, cadre didactice

universitare. Moderatorul acþiunii a fost prof.univ. Vasile M.

Demciuc ºi pr. paroh Viorel-Ioan Vârlan. Profesorul Vasile

M.Demciuc a þinut sã aminteascã celor prezenþi faptul cã: „luna

noiembrie are o semnificaþie aparte pentru Bucovina ºi ziua de

28 noiembrie 1918 consfinþeºte Unirea Bucovinei cu Þara

Mamã.”Tot din discursul sãu am reþinut pentru cititorii noºtri faptul

cã în 1775 cade victimã Grigore Ghica Vodã deoarece s-a opus

rãºluirii teritoriului Moldovei. Vorbitorii au adus la cunoºtinþa celor

prezenþi evenimentele care au avut loc de-a lungul veacurilor în

Istorie poporului român, cu precãdere ceea ce s-a întâmplat cu

nordul Bucovinei ºi Basarabia. Ambasadorii Aurel Preda ºi Mircea

Aldea au spus cã sub sceptrul lui Mihai Viteazul cele trei Principate

româneºti sunt unite, chiar dacã rãmâne un episod efemer, el a

rãmas în conºtiinþa naþionalã ca un moment deosebit pentru fiinþa

româneascã. Secolul XVIII face din teritoriile Þãrilor Româneºti

un câmp de rãzboi pe care s-au înfruntat armatele celor trei imperii:

Imperiul Otoman, Imperiul Þarist ºi Habsburgic. Între anii 1718-

1739 Austria anexeazã Oltenia, iar Bucovina este anexatã în anul

1775. Rusia anexeazã Basarabia în anul 1812. Dupã 150 de ani de

dominaþie, Basarabia îºi declarã independenþa faþã de Rusia în

anul 1918, luna aprilie. Bucovina se rupe de Imperiul Austro-Ungar

în noiembrie 1918. În ziua de 1 Decembrie 1918, Transilvania îºi

declarã ºi ea independenþa sãvârºindu-se astfel idealul de veacuri

a poporului român, România Mare. Ambasadorul Aurel Preda a

vorbit celor prezenþi despre istoricul Bucovinei ºi dreptul ei la

unirea cu Þara Mamã. În cuvinte alese, domnia sa a spus cã

România a fost la încruciºãri de spade ºi vânturi. Desprindem

din spusele excelenþei sale ºi faptul cã nu existã aliaþi fireºti ci

propriul interes, aºa cum dealtfel se întâmplã ºi astãzi.

Sinistra orginalitate a Pactului Molotov-Ribbentropp a fãcut

ca în anul 1940 sã pierdem Basarabia ºi nordul Bucovinei. Prin

Dictatul de la Viena, România este obligatã sã cedeze în august

1940 partea de nord-vest a Transilvaniei, Ungariei hortiste, iar

apoi, în septembrie 1940 se cedeazã sudul Dobrogei, Cadrilaterul,

Bulgariei. Mareºalul Ion Antonescu, motivat fiind de pierderea

atâtor teritorii se aliazã Germaniei, pentru recucerirea teritoriilor

luate de ruºi. Ambasadorul Aurel Preda vorbind despre Comisia

mixtã româno-germanã din 1940 de la Berlin, Hitler aduce în discuþie

semnarea Tratatului spunând despre Ribbentropp cã este un

vânzãtor de vinuri ºi a servit interesul ruºilor unde fuhrerul a þinut

1 Decembrie, Ziua astralã a Românieisã-i aminteascã lui Ribbentropp cã el este austriac ºi cã nordul

Bucovinei a fost al Austriei. Rãzboiul dintre România ºi URSS

început în anul 1940 continuã pânã la sfârºitul lui din anul 1945.

Referitor la Pactul Ribbentropp-Molotov trebuie amintit cã

Molotov, comisarul de Externe al URSS-ului era un evreu comunist,

iar Ribbentropp, un nazist, negustor de vinuri. Este ºtiut faptul cã,

popoarele mici sunt veºnic destinate trãdãrii ºi dupã terminarea

rãzboiului diplomaþia Marilor Puteri ale timpului ºi-au împãrþit

sferele de influenþã. Pentru poporul român, frumoasele timpuri de

glorie de odinioarã au apus. Nu se mai vorbeºte nimic de generaþia

anului 1918 care a fãcut România Mare, care a fãcut totul pentru ca

þara sã fie acolo unde-i este locul în lume.

Domnul Mircea Aldea, ºi el diplomat de carierã ca ºi colegul

sãu Aurel Preda a vorbit despre Bucovina istoricã ca fostã parte a

Þãrii de Sus a Moldovei. El a adus în discuþie evenimentele care s-

au petrecut de-a lungul a 150 de ani de ocupaþie strãinã.

Preotul paroh Viorel-Ioan Vârlan a þinut o comunicare despre

mitropolitul Bucovinei Visarion Puiu, un martir al cauzei Ortodoxiei

ºi al Bisericii Ortodoxe Române, spunând cã Biserica s-a identificat

ºi a fost parte cu destinul poporului român. A mai luat cuvântul

Gheorghe Oniºoru, profesor universitar la Catedra de Istorie a

Universitãþilor „Alexandru-Ioan Cuza” din Iaºi ºi Universitatea

„ªtefan cel Mare”-Suceava. Dumnealui a spus cã istoriceºte privit,

fenomenul politic actual seamãnã întrucâtva cu cel de acum

jumãtate de veac. Vorbitorii au fãcut trimiteri la prezent, afirmând

cã Adrian Severin ºi cei care au semnat Tratatul de bunã vecinãtate

cu Ucraina nu s-au gândit sã punã în discuþie ºi Pactul Molotov-

Ribbentropp, Ucraina fiind singura beneficiarã a Pactului.

Întrebaþi fiind din public ce diferenþã este între diplomaþia anilor

1966-1989 ºi cea de dupã 1989, rãspunsul a fost dat tranºant de

cãtre domnul ambasador Preda care a spus: înainte de 1989 erau

diplomaþi de carierã, iar dupã acel an erau diplomaþi puºi pe

criterii politice. Ziua de 1 Decembrie 1918 a fost Ziua astralã a

României pe care astãzi, mulþi români au uitat-o înrobindu-se ideatic

cu ideea de Uniune Europeanã ºi de control absolut a USA asupra

þãrii. În încheiere vom da o strofã din poezia „Condiþia umanã” a

lui Adrian Pãunescu care se încadreazã, ca fenomen istoric în Istoria

Contemporanã.

Rãzboaie mondiale am fãcut tot noi

ªi dacã ne-am întors din vreun rãzboi

Am fost certaþi ce-am cãutat la orizont

Din pensie ni s-a scãzut un front

De menþionat cã acest poem cu þintã fixã vorbeºte despre

Rãzboiul din Est ºi surprinde astãzi prin fenomenul existent numai

cã imperialii din Est sunt astãzi cei din Vest, ºi România rãmâne

victimã.

MIHAI SULTANA VICOL

Pagina 8


Ca o recunoaºtere a meritelorsale pe multiple planuri, la 10 noiembrie1935, Visarion Puiu a fost alesmitropolit al Bucovinei, având reºedinþala Cernãuþi. Cei patru ani ºi jumãtate câta condus „cea mai bogatã Eparhie dinOrtodoxie” – Bucovina, au fost plini deîmpliniri pastoral misionare.

El însuºi mãrturisea cã„Dumnezeu a voit sã mai urc o treaptãîn ierarhia cârmuitoare a Sfintei SaleBiserici, dar cu noi ºi grele împovãrãripentru mine ºi cu sãlbaticanerecunoºtinþa.”

Acest lucru a dus la unele conflicte cu politicienii vremii, inclusivcu cei din preajma Casei Regale, ce profitau adesea de bunurile bisericeºtidin Bucovina.

Visarion Puiu avea cunoºtinþe juridice dobândite în anii studenþieiºi a apelat la serviciile unui cunoscut jurist, prof. Gh. Alexianu, pentrusoluþionarea unor drepturi ale Bisericii. Ca ºi la Argeº, sau în Basarabia, aridicat noi biserici, a reparat pe cele degradate, a construit Palatul Culturaldin Cernãuþi, ºi Biblioteca Universitarã Carol al II-lea, a dezvoltatînvãþãmântul teologic, a refãcut staþiunea Vatra Dornei, a înfiinþat cantinepentru muncitorii forestieri ºi pentru cei nevoiaºi º.a.

În 1936 a impus votarea unei legi care interzicea preoþilor sã maifacã politicã. Pe plan monahal a luptat pentru readucerea de la cultulromano-catolic la patrimoniul ortodox, dupã 155 de ani, a bisericii „ÎnviereaDomnului” din Suceava ºi reînfiinþarea în 1938 a Eparhiei Maramureºului.

Pe toatã perioada ºederii sale în scaunul mitropolitan de laCernãuþi, a avut conflicte cu un cunoscut istoric ºi om politic liberal IonNistor, care a deþinut mai multe portofolii ministeriale (1939-1940), întrecare ºi cel de la Ministerul Cultelor ºi Artelor. Luptele dintre cei doi s-aupurtat în mass-media, prin sãli de tribunal ºi în jurul regelui Carol al II-lea.Succesele au alternat, când de o parte când de cealaltã, culminând cuîndepãrtarea mitropolitului ºi pensionarea acestuia (forþatã), la vârsta de59 de ani, în mai 1940. Nu este exclus ca un rol sã fi avut în demiterea saºi atitudinea lui tranºantã din septembrie 1939, când a primit ºi gãzduit cudeosebitã ospitalitate, la Cernãuþi, grupul de refugiaþi polonezi, în fruntecu Ignacy Moscicki, preºedintele Poloniei.

S-a retras demn la Mãnãstirea Neamþ, unde construise o casã deodihnã la Vovidenia în anul 1937. Tot aici, mitropolitul ºi-a ales în 1943 ºilocul de veci, comandând o placã funerarã din marmurã, care se pãstreazãpânã astãzi în gropniþa Mãnãstirii Neamþ, fãrã ca aceastã dorinþã a sa sã fieîmplinitã încã. O scurtã perioadã dupã 1940, mitropolitul Visarion a„pendulat” între reºedinþa sa de la Vovidenia ºi Mãnãstirea Cernica(Bucureºti), dedicându-ºi timpul scrisului ºi corespondenþei cu personalitãþimarcante din viaþa bisericeascã, dar ºi politicã. Nu folosea corespondenþapentru a „se plânge” de nedreptãþile ce le-a avut, preocuparea sa majorã arãmas combaterea corupþiei din structurile Bisericii ºi ale statului ºiprotejarea cu orice preþ a valorilor ºi intereselor naþionale majore.

Semnificativã în acest sens este scrisoarea pe care a adresat-o la26 iunie 1941, la câteva zile dupã trecerea Prutului de cãtre trupele române,ministrului de interne, generalul David Popescu, din care spicuim:„Ajutându-ne Dumnezeu sã readucem la patria mamã laturile Moldoveirãºluite de ruºi anul trecut, ele vor trebui puse administrativ sub condiþiiexcepþional de bune, spre a nu rãmâne eventual regrete în sufletul populaþieilocale, dupã regimul de astãzi (cel bolºevic), spre a tãmãdui toate scãderileadministrative îndurate sub partidele politice române de ieri ºi-ndeosebi,spre a trece poporul sub regimurile superioare din toate punctele devedere dorite pentru viitor…”

O nouã misiune – „Transnistria creºtinã”Scrisoarea a fost primitã cu mult interes de cãtre ministrul de

interne, care îl asigurã pe mitropolitul Visarion Puiu, atât în numele sãu câtºi al ºefului statului cã vor face tot ce le stã în putinþã „ca sã aºezãm înaceste provincii o administraþie cinstitã ºi cu adâncã dragoste de Þarã ºiNeam”.

Mai mult decât atât, V. Puiu însuºi, este numit la 16 noiembrie1942, de cãtre mareºalul Antonescu, ªef al Misiunii Bisericeºti Românepentru Transnistria, echivalent cu funcþia de mitropolit, responsabilitatepe care a îndeplinit-o pânã la 14 decembrie 1943. Misiunea din Transnistria

Visarion Puiu Mitropolit al Bucovinei (1935 – 1940)

fusese înfiinþatã din iniþiativa mareºalului, la 15 august 1941, pentru„organizarea bisericii ºi îndrumarea spiritualã a populaþiei dintre Nistruºi Bug”. Numirea mitropolitului Visarion Puiu în aceastã demnitatebisericeascã s-a arãtat încã o datã un câºtig.

A reorganizat cele 2000 de parohii ºi a trimis preoþi din þarãpregãtiþi pentru misiune, a înfiinþat o tipografie, a publicat o revistã amisiunii: „Transnistria creºtinã”, oficia slujbe misionare în toate colþurileregiunii cu fast , dar si cu evlavie. Aici, menþiona într-o corespondenþãierarhul, „ne gãsim într-un rãzboi de stãvilire a bolºevismului ºi dereînviere a creºtinismului”…Au fost redeschise sute de biserici, cãrora lise dãduse vreme de decenii altã destinaþie (grajduri, hambare, magazii,depozite) ,o atenþie deosebitã acordând orfanilor ºi bãtrânilor, a deschisseminariile la Odessa ºi Dubãsari pentru personal bisericesc º.a. A fostperioada cu cele mai bogate rezultate pe linia obiectivelor urmãrite deMisiune.

O nedreaptã condamnare la moarteVictoria aliaþilor asupra Germaniei naziste a adus dupã cum

bine ºtim,peste o jumãtate de veac de întuneric peste Biserica noastrã.Printre martirii Bisericii care ºi-au adus darul ºi jertfa la altarul Neamuluiºi al Credinþei strãbune ºi-a înscris numele ºi mitropolitul Visarion Puiu.

Pentru cutezanþa de a-i fi trimis o scrisoare lui Stalin, înseptembrie 1939, arãtându-i nedreptãþile pe care le suporta BisericaCreºtinã, pentru lucrarea sa umanitarã ºi duhovniceascã din Transnistria,a fost considerat trãdãtor de neam, criminal de rãzboi ºi condamnat lamoarte (în contumacie) de aºa –zisul „Tribunal al Poporului” din Bucureºti,la 21 februarie 1946, sub acuzaþia cã ar fi patronat la Odessa „acþiunile deteroare din Basarabia ºi Transnistria”,fãcându-se vinovat de dezastrulþãrii. Regretabil este faptul cã Sf. Sinod, sub presiunea puterii politice, l-a caterisit în februarie 1950 ,dar acelaºi Sinod al B.O.R. l-a reabilitat în1990. Justiþia românã nu a revizuit nici pânã astãzi aceastã imoralãcondamnare la moarte a unui ierarh de excepþie. Din fericire, în momentulcondamnãrii la moarte mitropolitul Visarion se afla în strãinãtate, fiindplecat oficial,ca delegat al Sf. Sinod al B.O.R., în august 1944 ,la hirotoniaunui episcop la Zagreb. Nu s-a mai întors niciodatã în þara sa natalã.

A cãlãtorit mult în exil, locuind vremelnic în Italia, Austria,Elveþia, Franþa. Marele merit al sãu în perioada exilului este faptul cã areuºit sã adune sub un omofor, pe toþi românii din diaspora, infiintandprima Eparhie româneascã din afara graniþelor tarii (1945) cu sediul laParis.

A încercat sã realizeze unitatea exilului românesc prin Biserica,unitatea creºtinã fiind pentru el un ideal ce l - a urmãrit încã din aniitinereþii (teza sa de licenþa, din 1904, se numeºte : Creºtinism ºinaþionalitate).

Greutãþile ºi suferinþele de tot felul ale vieþii în pribegie i-auafectat starea de sãnãtate a mitropolitului. Ultima perioada a vieþii apetrecut-o într-o localitate din apropierea Parisului – Viels-Maison, într-o mãnãstire catolicã a trapiºtilor. A încetat din viaþã la 10 august 1964, lavârsta de 86 de ani. În odãiþa lui nu s-au gãsit nici mãcar banii necesaripentru înmormântare, locuitorii de acolo, precum ºi vecinii fãcând o colectãîn acest sens. La înmormântarea sa au slujit câþiva preoþi români ºi ruºiaflaþi în zonã, într-o atmosferã smeritã.

Rãmãºiþele sale pãmânteºti au fost mutate ulterior (1992) încimitirul Montparnasse din Paris, unde odihnesc mari oameni ai culturiiºi ai Bisericii române: Arhim. Ioasaf Snagoveanu (1792-1872), fondatorulCapelei române din Paris, episcopul Teofil Ionescu (1894-1975), TristanTzara, Constantin Brâncuºi, Emil Cioran.

Pe monumentul funerar al mitropolitului Visarion Puiu stã scrissugestiv, un fragment dintr-un psalm: „Cum voi cânta cântare Domnuluiîntr-un pãmânt strãin/La râul Vavilonului acolo am ºezut ºi am plâns.”,arãtând parcã durerea despãrþirii sale de þarã, înstrãinarea cea din urmã.

De la reînhumarea sa la Paris, la mormântul sãu arde înpermanenþã o candelã, prin grija maicii Ermonia, de la mãnãstirea Agapia,care vieþuieºte aici.

Acest modest portret, pe care am încercat sã-l creionãm înpuþine cuvinte, celui care a marcat timpul sau cu atâtea împliniri ºi ctitorii,mitropolitul VISARION PUIU, este nu doar un omagiu pe care îl aducemºi un act de preþuire a memoriei sale, demersul nostru încearcã vindecareaunei rãni a istoriei ºi reaºezarea lui în Panteonul marilor ierarhi ºi patrioþipe care i-a zãmislit acest pãmânt binecuvântat al Moldovei.

Pr. Viorel Ioan Vârlan

IN MEMORIAM

Pagina 9


De când cu descoperireaunui calendar mayaº care pare cãse opreºte în anul 2012, areînceput obsesia Apocalipsei, cumai multã forþã ca niciodatã.

Tot felul de variante sevehiculeazã în lume, dar nici unanu are legãturã cu varianta biblicãa Apocalipsei ºi nici cu atitudinilecreºtine fireºti în aceaconjuncturã ºi nici în perspectivaei.

Mai degrabã este vorba deteama de cataclisme venite… dela naturã, o naturã privitã ca fiindîn afara lui Dumnezeu, cu care,,apocalipsele” moderne n-au nicio treabã.

Ape revãrsate, cutremure catastrofale, pene de curent de luniºi ani de zile, datorate unor explozii solare, asteroidul ucigaº, totsoiul de nenorociri planetare sunt trecute în revistã ºi… Dumnezeunu este prezent în aceste pseudoapocalipse care fac o grãmadã detulburare în toatã lumea ºi le umplu buzunarele câtorva ºmechericare profitã de credulii cu multã teamã de moarte ºi nãdejde înDumnezeu ºi Înviere deloc.

În Statele Unite a înflorit afacerea celor care construiesccontainere gen bunker, în care speriaþii nãdãjduiesc sã scape demoarte, când toatã lumea în jurul lor moare.

Unii ºi-au retras copiii de la ºcoalã ºi s-au mutat în mijloculpãdurii, gata în orice moment sã înºface rucsacii ºi sã fugã laascunzãtoarea secretã din munþi, unde vor aºtepta, încotoºmãnaþiîn fricã ºi cu moartea în sân, trecerea morþii prin lumea pe care ei aupãcãlit-o prin inteligenþã ºi prevedere.

Tipi cu pregãtire militarã gãsesc în aceste pseudoapocalipsemotivul sã îºi împlineascã visele pubertine de Rambo: se înarmeazã

Fuga de Apocalipsã, o tristã iluzie a ateismuluipânã-n dinþi ºi fantazeazã desprecum se vor apãra ei de gloateleînfometate care vor da atacul laproviziile lor din cãbãnuþa ascunsãîn pãdure.

O isterie atee care ar putea fichiar amuzantã, dacã la mijloc nuam întrezãri cât de vie ºi de urâtãeste iluzia depãrtãrii de Dumnezeuºi a fugii de moarte, cu care trãiescaceºti oameni speriaþi, debusolaþi,creduli ºi egocentrici, care vor sãse salveze cu orice preþ, de faptchiar cu preþul propriului suflet.

Cãci ce poate fi mai ucigãtordecât sã te pregãteºti ca, într-osituaþie de crizã, sã-þi ucizi semeniiaflaþi în necaz, îmbãtat fiind de

iluzia fugii de propria moarte fizicã, în timp ce lumea întreagã moare?Vedem în clar ºi cu tristeþe o adevãratã trãire anti-Hristicã,

opusã complet celei degajate de sfintele cuvinte ale lui Iisus: “Cineva voi sã-ºi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletulsãu pentru Mine ºi pentru Evanghelie, acela îl va scãpa” ºi,,iubeºte-þi aproapele ca pe tine însuþi”.

Constatãm, totodatã, cã sumedenia de filme de acþiune, cu,,eroi” care se luptã cu rãul prin rãu – ºtiþi modelul: un Rambocapabil sã-i omoare pe toþi care vor sã-l aresteze sau soldatul carese întoarce de pe front în orãºelul lui liniºtit, care între timp a ajunsdominat de câþiva mafioþi, pe care eroul îi trece prin foc ºi sabie, iarla sfârºit rãmâne cu fata frumoasã -, au fãcut mulþi adepþi.

Din pãcate, ºi unii români cad în aceastã capcanã ridicolã,construindu-ºi case sub pãmânt ºi pregãtindu-se sã trãiascã cufamilia lor, rupþi de moartea plimbãreaþã prin lume, ca sã…Chiar, ca sã ce?

Dan Cârlea

Hitler dorea sã construiascã un stadion cu 400.000 de locuri

În urmã cu 75 de ani, Adolf Hitler punea la Nuremberg piatra de temelie a celui mai mare stadion din lume, Grandstand, proiect cenu a fost finalizat dar care dezvãluie noi detalii despre personalitate megalomanã a dictatorului nazist, conform publicaþiei Spiegel.

În cadrul acestui proiect, inginerii germani au ridicat o machetã la scarã 1:1 a stadionului, în zona deluroasã a Bavariei, la 40 dekilometri de Nuremberg, doar pentru a testa acustica viitorului stadion.

La 9 septembrie 1937 liderul nazist a pus personal piatra de temelie a ceea ce ar fi trebuit sã reprezinte cel mai mare stadion din lume,un edificiu cu semnificaþia ,,unui cuvânt în piatrã” care trebuia sã dãinuie cât Reich-ul Milenar, ceea ce s-a ºi întâmplat, dar nu aºa cumºi-a imaginat Fuhrerul.

Ceremonia pentru deschiderea lucrãrilor de construcþie s-a desfãºurat în aceaºi zi cu Congresul partidului nazist ce era organizatîn fiecare an, la Nuremberg, aniversând puciul ratat din 1923. Conform planurilor, acest stadion urma sã aibã capacitatea de 400.000 delocuri. Excavaþiile au început în 1938, dar proiectul a fost zãdãrnicit de începerea rãzboiului. Înainte de demararea lucrãrilor de construcþie,arhitectul personal al lui Hitler, Albert Speer, i-a sugerat dictatorului cã stadionul este mult prea mare, nerespectând criteriile olimpiceoficiale. Hitler nu-ºi fãcea însã niciun fel de griji: ,,Este complet irelevant”, ar fi rãspuns el. ,,Olimpiada din 1940 va avea loc la Tokyo, dardupã aceea va fi organizatã pentru eternitate doar în Germania ºi pe acest stadion, iar noi suntem cei care vom hotãrî care suntdimensiunile acceptate”, ar mai fi spus Fuhrerul.

Conform planului, stadionul trebuia sã fie finalizat la timp pentru Congresul partidului nazist din 1945. Proiectul lui Albert Speerera inspirat de vechiul stadion elen de pe situl arheologic Olympia, pe care l-a vizitat în 1935. Stadionul ar fi urmat sã aibã aproximativ 800de metri lungime ºi 450 de metri lãþime, iar faþada sa exterioarã ar fi avut înãlþimea de 90 de metri. Mai multe lifturi urmau sã-i transportepe spectatori la nivelurile superioare. Douã turnuri gigantice urmau sã vegheze de-o parte ºi de alta a stadionului.

În memoriile sale, Speer menþioneazã cã a discutat despre costurile enorme ale proiectului cu Hitler, dar Fuhrerul nu avea niciun felde reþineri. ,,Costã mai puþin decât douã cuirasate din clasa Bismarck. Uite cât de repede se poate pierde un cuirasat. ªi chiar dacãsupravieþuieºte, în 10 ani ajunge tot la fiare vechi, dar aceastã clãdire va rãmâne pentru secolele ce vor veni”, i-ar fi spus Hitler.

La Nuremberg, singurul lucru care mai aminteºte de acest proiect colosal este aºa-numitul lac Silbersee - o acumulare de apãformatã în fundaþia masivei construcþii. S. T.

Pagina 10


Limba românã, predatã înpremierã la Universitatea Oxford

Limba românã va fi predatã în premiera la Universitatea Ox-ford. La cursurile care vor fi susþinute de dr. Oana Uta-Barbulescude la Universitatea din Bucureºti s-au înscris deja peste 20 destudenþi.

Cursul de limba românã de la Universitatea Oxford esteorganizat de primul lectorat finanþat de statul român în RegatulUnit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord. Cursul a fost deschis luni,29 octombrie, ºi funcþioneazã în cadrul Facultãþii de Lingvisticã,Filologie ºi Foneticã.

Douã mari personalitãþi ale Bisericii Ortodoxe Române,arhiereul Tit Simedrea, mitropolit al Bucovinei în perioada 1941-1945, ºi pictorul bisericesc George Rusu, au fost distinse post-mortem cu medalia ,,ªef Rabin Dr. Alexandru ªafran”, acordatã decãtre Federaþia Comunitãþilor Evreieºti din România (FCER) ºi deFundaþia ,,Dr. Alexandru ªafran”, pentru sprijinul acordat evreilordin Bucovina în timpul Holocaustului din cel de-al Doilea RãzboiMondial.

Festivitatea s-a desfãºurat duminicã, 4 noiembrie 2012, laCentrul Comunitar Evreiesc din Bucureºti, în prezenþa a numeroºioameni de culturã ºi a reprezentanþilor mai multor comunitãþievreieºti din þara noastrã ºi de peste hotare, potrivit Ziarul LuminaDespre sprijinul acordat de cele douã personalitãþi ortodoxecomunitãþii evreieºti a mãrturisit, în cadrul festivitãþii,matematicianul Marcel Shai, evreu din Bucovina, care a supravieþuitHolocaustului, fiind adãpostit de cãtre mitropolitul Tit Simedrea ºi

Recunoºtinþã pentru sprijinul acordat evreilordin Bucovina în timpul Holocaustului

pictorul George Rusu, împreunã cu familia sa, în subsolul Reºedinþeimitropolitane din Cernãuþi. Marcel Shai a amintit ºi despredemersurile pe care mitropolitul Tit Simedrea le-a fãcut, împreunãcu vrednicul de pomenire patriarh Nicodim Munteanu ºi cu ºef-rabinul Alexandru ªafran, cãtre Mareºalul Ion Antonescu, pentrua împiedica deportarea a zeci de mii de evrei din Bucovina înTransnistria.

Medaliile ºi brevetele semnate de dr. Aurel Vainer, preºedinteleFCER, ºi de prof. dr. Avinoam ªafran, fiul rabinului Alexandru ªafran,au fost înmânate lui Grigore Popescu, nepotul mitropolitului TitSimedrea, ºi pãrintelui consilier patriarhal Florin ªerbãnescu, cadelegat al Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne. Pãrintele Florin ªerbãnescu a transmis mulþumirilePatriarhului României ºi a vorbit despre viaþa greu încercatã apictorului George Rusu, care a lãsat posteritãþii valoroase operede artã bisericeascã ºi fapte memorabile. V. V.

Lectoratul de limba românã funcþioneazã în baza unui Proto-col de Cooperare semnat între Institutul Limbii Romane de laBucureºti ºi Universitatea Oxford. Primul lector de limba românã,selectat prin concurs, este Oana Uta-Bãrbulescu, specialist înlingvisticã în cadrul Universitãþii Bucureºti.

La evenimentul de deschidere al Lectoratului de limba românã,prof. dr. Stephen Parkinson, ºeful Catedrei de Lingvisticã, Filologieºi Foneticã, a subliniat faptul cã acest lectorat este “una dintrebijuteriile departamentului ºi întregeºte panorama lingvisticã auniversitãþii”.

Studenþii interesaþi de limba românã au acum posibilitatea dea da ºi examene. În prezent, la Universitatea Oxford, sunt înscriºi82 de studenþi români.

V. N.

Toatã vâlva de anul trecut, determinatã demanuscrisele lui Cioran pe care statul român nu s-aînvrednicit sã le achiziþioneze, revenind unui par-ticular aceastã delicatã, dar onorantã misiune, a adusdin nou în discuþie numele sãu. Iconoclastul filosoftoatã viaþa a vorbit despre retragere ºi refuz altentaþiilor, dar în mod paradoxal gloria nu l-a ocolit,ci dimpotrivã, i s-a dãruit cu asuprã de mãsurã.

De curând, reeditarea unui volum care în urmãcu un deceniu le-a atras multora atenþia, ,,Pro ºicontra Cioran, între idolatrie ºi pamflet”, ne face sãne întrebãm - a câta oarã! - de unde a plecat totuºiputerea de seducþie a acestui autor ºi care este pânãla urmã reþeta succesului. Cioran nu a vrut sã aibã succes, daracesta a irumpt în viaþa lui. A vrut sã fie un sfânt, dar nu ºi-a gãsittradiþia în sânul cãreia sã se adãposteascã. A rãmas pânã la urmãun amant al Neantului ºi acest ,,Nu” rostit de el cu maximã strãlucirel-a propulsat într-o lume care ºi-a pierdut de mult reperele. Non-sensul învecinat cu non-eul a fãcut din Cioran un autor cu marecãutare, ceea ce acum ne pune pe gânduri, fiindcã pânã la urmãeste groaznic sã triumfi fluturând o trenã a nimicului. Sunt autoriale cãror operã ºi viaþã sunt o rugãciune, dar nu le acordãm nici unpic de atenþie. În schimb sunt teribiliºti la ale cãror picioare cãdem

ºi le aducem nepreþuite omagii. Oare e drept sã fieaºa? Cioran a fost la rândul lui un teribilist careºi-a dozat elegant arta negaþiei. Iatã ce scria JeniActerian, o altã fire pasionalã, despre Cioran în1938: ,,Când mã întâlnesc cu E.C. am întotdeaunaun fel de mirare-regret. Mirare cã în linie generalãsimte atât de identic cu mine. Are aceeaºi structurã,aº zice. ªi regret pentru cã am impresia - nu ºtiu dece - cã asta mã bagatelizeazã...” Foarte interesant.Jeni Acterian pune degetul pe ranã. Cioran neseduce, dar simþim în ce scrie el ºi o triºare. Oare afost el sincer pânã la capãt? Chiar a fost atât deconsecvent în intransigenþa sa? Îndoiala îºi face

pe furiº loc în sufletul nostru ºi ne trimite gândul spre un Cioranfarseur. Aici nu e pusã în discuþie valoarea operei, ci destinul omului.Adus în faþa judecãþii supreme, autorul nostru nu a mai putut sã seprefacã. Negaþia sa manevratã cu iscusinþã s-a prãbuºit în faþaTronului. A fost poate singura clipã când, somat sã mãrturiseascã,nu s-a mai putut fandosi. Dar ne imaginãm ºi noi ceva inimaginabil:nu ºtim ce loc ocupã Cioran pe lumea cealaltã.

În aceastã lume ºtim. Opinii pro ºi contra sa nu vor întârzia sãtot aparã.

V. N.

Pro ºi contra Cioran

IN MEMORIAM

Pagina 11


Noul acoperiº al parlamentului din oraºul Lausanne ar puteaduce la introducerea în Codul Penal a conceptului de ,,crimãurbanisticã”, potrivit presei internaþionale.

Administraþia oraºului elveþian Lausanne intenþioneazã sãintroducã amenzi pentru arhitecþii care urâþesc oraºul prin creaþiilelor.

Astfel, în Codul Penal al urbei ar urma sã fie inclus concepul

Amenzi pentru clãdiri ,,criminal” de urâtede ,,crimã urbanisticã”, informeazã publicaþiile internaþionale.

Iniþiativa aparþine profesorului Richard Tanniger.Mãsura ar urma sã fie adoptatã în contextul unor discuþii

privind noul acoperiº al parlamentului din Lausanne, carenemulþumeºte autoritãþile ºi o parte dintre locuitori.

,,Impresia este cã arhitecþii ne iau drept idioþi”, a exclamatunul dintre deputaþi, cu privire la acoperiºul din plãci metalice fãrãformã între dealurile pitoreºti ale Lausannei.

Împotriva acoperiºului s-au pronuþat ºi mulþi dintre locuitoriiLausannei, care l-au catalogat drept ,,absurd, lipsit de formã ºicenuºiu”.

Referendum privind renovareaMunicipalitatea a convocat un referendum în care majoritatea

locuitorilor s-au pronunþat împotriva renovãrii clãdirii parlamentului.Între timp, în Spania, ministrul spaniol al culturii, Esperanza

Aguirre, s-a pronunþat pentru pedepsirea celor responsabili demonstruozitãþile arhitecturale.

,,Creaþiile absurde ar trebui echivalate cu crime împotrivaumanitãþii”, a afirmat Esperanza Aguirre. Ea a fost nemulþumitã denoua faþadã a uneia dintre clãdirile administrative din Madrid,denunþând “impostura unor arhitecþi contemporani”.

Cristina Ghioca

Un Eurobarometru special încerca, printre altele, sã afle ceînseamnã, pentru europeni, un om bãtrân. Opinia majoritarã: ,,unom bãtrân este o persoanã care a împlinit 63,9 ani”, conformEurobarometrului citat de cãtre Reprezentanþa CE în România.

Rãspunsurile au diferit de la þarã la þarã (uneori foarte mult),în funcþie de cultura, obiceiurile sau structura socialã a fiecãruistat membru UE. De exemplu, bãtrîneþea începe la 70,4 ani pentruolandezi, respectiv la 57,7 ani pentru slovaci. Cât despre români,cei mai mulþi spun cã un om e bãtrân dacã a împlinit 60,5 ani.

În anul 1960, media de vârstã din þãrile care fac acum parte dinUniunea Europeanã varia între 26,4 ani în Polonia ºi 36 de ani înSuedia. În anul 1970, media minimã de vârstã crescuse la 28,3 ani(Polonia), iar cea maximã scãzuse puþin (35,5 ani, în Suedia), pentruca în anul 1980 sã se consemneze deja creºteri ale mediei de vârstã,care varia între 28,8 ani (în Malta) ºi 36,6 ani (în Germania). În anul1990 media de vârstã se situa între 29,1 ani (Irlanda) ºi 38,4 ani(Suedia), în anul 2000 se ajunsese deja la 32,1 ani (Irlanda) ºi 40,1(Italia), pentru ca la ultima mãsurãtoare, corespunzãtoare datei de1 ianuarie 2010, media de vârstã din UE-27 sã fie de 40,9 ani. Ceamai ridicatã medie de vârstã se înregistra în Germania (44,2 ani), iarcea mai micã în Cipru (36,2 ani). (O situaþie interesantã e în Turcia,þarã candidatã la aderarea în UE, care are o populaþie foarte tânãrã,cu media de vârstã de doar 28,8 ani!)

În acest context, potrivit experþilor citaþi de Comisia Europeanã,se preconizeazã ca media de vârstã în Uniunea Europeanã sã ajungãîn anul 2060 la 47,6 ani, cu 15 ani mai mult decât cu un secol înainte.

Analiºtii fenomenului pun creºterea vârstei medii ºi pe seamaîmbunãtãþirii nivelului de trai ºi a sistemelor de sãnãtate, care aufãcut ca speranþa de viaþã în UE-27sã fie, la nivelul anului 2008, de79,4 ani. Cea mai mare speranþã de viaþã se înregistreazã în Italia(81,9 ani) ºi în Spania (81,8 ani), în vreme ce în noile state membreUE Bulgaria, România, Letonia ºi Lituania speranþa de viaþã e dedoar 72-73 de ani. Totuºi, þinând cont de faptul cã speranþa de

viaþã în UE a crescut cu aproximativ zece ani din 1960 pânã azi (ceamai mari creºtere s-a înregistrat în Portugalia -15,6 ani), e depresupus ca, la nivelul anului 2012, speranþa de viaþã se apropie de75 de ani ºi în aceste þãri.

Concomitent cu creºterea speranþei de viaþã ºi implicit anumãrului de vârstnici, se înregistreazã ºi o scãdere a natalitãþii,deci a numãrului de tineri care sã aibã grijã, când le vine rândul, depersoanele în vârstã. Mai precis, dacã în anul 1961 se înregistrau7,5 milioane de nou-nãscuþi, numãrul acestora scãdea la 5 milioaneîn anul 2005, pentru a ajunge la 5,4 milioane de nou-nãscuþi la 1ianuarie 2012. Dacã vi se pare cã sunt prea mult cifre, reþineþi oidee: în UE-27, numãrul vârstnicilor, adicã al persoanelor de peste65 de ani, este de douã ori mai are decât cel al nou-nãscuþilor!Vorbim despre un fenomen care nu ocoleºte ºi nu va ocoli nicioþarã europeanã.

ªi în România evoluþia mediei de vârstã este crescãtoare.Astfel, deºi în perioada 1970-1980 media de vârstã a cunoscut ou?oarã scãdere (30,9 ani în 1970, 30,8 ani în 1975, respectiv 30,5 aniîn anul 1980), din anul 1985 pânã azi, media de vârstã a început sãcreascã semnificativ: 31,6 ani (1985), 32,6 ani (1990), 34,0 ani (1995),34,4 ani (2000), 36,4 ani (2005), ajungând la 38,3 ani la data de 1ianuarie 2010.

Fenomenul a început sã fie luat în serios ºi la nivelguvernamental. „Populaþia de peste 65 ani va creºte de circa 1,9ori, iar populaþia între 20-55 ani practic se va înjumãtãþi în acestinterval de timp. Viteza procesului de îmbãtrânire va afecta negativpiaþa muncii. Raportul dintre persoanele în vârstã de peste 65 deani ºi cele în vârstã de muncã (20-65 ani) creºte semnificativ, ceeace înseamnã cã ºi în perspectiva urmãtorilor 10-20 de ani sistemulpublic de pensii va avea resurse mult diminuate în raport cucheltuielile”, se aratã în noul Program de convergenþã aprobat lamijlocul lunii aprilie de guvernul de la Bucureºti.

V. V.

Europa va avea cea mai bãtrânã populaþie din lume

Pagina 12


Autoritãþile americane au declasificat un document intitulat

Directiva nr.59, emisã la 25 iulie 1980 de preºedintele Jimmy Carter,

privind un posibil rãzboi nuclear cu fosta Uniune Sovieticã, potrivit

Foreign Policy.

Pânã recent, în mass-media au ajuns doar unele fragmente

din acest text. În prezent, documentul integral este disponibil în

arhivele securitãþii naþionale ale SUA. Arhiva este o instituþie

neguvernamentalã, de cercetare ºtiinþificã, pe lângã Universitatea

George Washington.

Directiva nr.59 este consideratã una dintre cele mai

controversate documente din perioada rãzboiului rece. Acest

A fost dat publicitãþii

cel mai controversat

document al ultimelor decenii

document a extins competenþele preºedinþilor americani privind

utilizarea armei nucleare, inclusiv pânã la un atac nuclear preventiv

împotriva inamicului. Obiectivul unui astfel de atac era provocarea

de pagube economice maxime ºi dezarmarea completã a URSS.

,,Uniunea Sovieticã este inamicul care trebuie sã piardã capacitatea

de a folosi puterea sa militarã ºi sã-i fie provocate daune ireparabile”,

scrie în textul devenit acum istorie. Chiar dacã a promulgat directiva

respectivã, Jimmy Carter se opunea unui atac nuclear preventiv,

spunând cã armele nucleare trebuie sã îndeplineascã doar funcþia

de descurajare ºi pot fi folosite numai ca rãspuns la o posibilã

agresiune din partea sovieticilor. C. N.

Obezitatea este una dintre cele mai mari

ameninþãri pentru sãnãtatea individualã ºi

colectivã ºi poate fi consideratã o pandemie,

au apreciat specialiºti spanioli, portughezi

ºi latinoamericani reuniþi sãptãmâna trecutã

la Madrid, relateazã agenþia EFE, citatã de

Agerpres (4 octombrie).

Ei au avertizat cã nici o naþiune, nici

un grup etnic ºi nici o grupã de vârstã nu se

aflã la adapost în faþa acestei pandemii a

cãrei incidenþã este în creºtere. Specialiºtii

au reamintit cã existã numeroase studii care

Obezitatea,pandemia secolului XXI

confirmã ca cei expuºi cel mai mult riscului

de a deveni obezi sau supraponderali sunt

cei din mediile sociale sãrace ºi slab

educate, mai ales din þãrile mai puþin

dezvoltate. Astfel, în state precum Mexicul

sau Brazilia, obezitatea se suprapune cu o

stare de malnutritie severã, ,,acesta fiind

rezultatul unei interacþiuni complexe între

factori genetici ºi ambientali”.

În concluziile reuniunii se recomandã

acordarea unei atenþii deosebite obezitãþii

infantile, subliniindu-se cã ,,este mai uºor

,,Vorbim de un exod, de cand am intratin UE au plecat peste 13.900 de medicispecialisti din Romania”, a declaratpresedintele Colegiului Medicilor dinRomania (CMR), Vasile Astarastoae.Potrivit acestuia, in Romania sunt 41.000de medici si 14.000 de rezidenti si ar fi nevoiede 80.000 de medici.

,,Nu avem o situatie exacta a medicilorrezidenti care au plecat. in conditiile in careavem o medie de numai 1,9 medici la 1.000de locuitori, producem pentru export”, a

afirmat presedintele CMR, citat decapital.ro.

Acesta a reliefat ca pentru pregatireaacestor medici s-au cheltuit 3,5 miliardeeuro, care ar fi trebuit sa se regaseasca inserviciile de sanatate. Astarastoae asubliniat ca exista zone depopulate demedici, mai ales in mediul rural.

,,In centrele universitare, mediamedicilor este de 3,6 la 1.000 de locuitori,cat este media europeana, zona rurala estedepopulata. De exemplu, raportul intre

Astãrãstoae: Româniaare de douã ori mai puþini medici

decât ar fi nevoie

Bucuresti si judetele limitrofe privitor lamedici este de 5 la 1, la Iasi, intre Iasi sijudete limitrofe este de 3 la 1", a aratatpresedintele CMR.

El a facut referire si la faptul ca nimeninu a anuntat nicio cifra privitor la finantareaSanatatii pentru 2013. in opinia sa, ar finecesara alocarea a 6% din PIB, dar siatragerea de fonduri din alte parti, insa, dinpacate, acest lucru este impiedicat delegislatie si de situatiile conflictuale.

C. N.

sã previi decât sã tratezi, iar lupta trebuie

dusã împotriva obezitãþii, nu împotriva celui

obez”.

C. N.

IN MEMORIAM

Pagina 13


În timpul celebrãrii din Piaþa San Pietro, de deschidere a AnuluiCredinþei, Patriarhul ecumenic Bartolomeu I – care a asistat în lateraladreaptã a Papei – a rostit un scurt discurs, din care mai jos aveþicâteva fragmente.,,Acum cincizeci de ani, în chiar aceastã piaþã, ocelebrare puternicã ºi esenþialã a exprimat inima ºi mintea BisericiiCatolice Romane, conducând-o în aceºti cincizeci de ani în lumeacontemporanã. Aceastã piatrã de hotar transformatoare,deschiderea Conciliului Vatican II, a fost inspiratã de realitateafundamentalã a faptului cã Fiul ºi Cuvântul întrupat al lui Dumnezeueste “acolo unde doi sau trei se adunã în numele Lui” ºi cã acestDuh, care vine de la Tatãl, ‘ne va cãlãuzi spre întreg adevãrul”.

,,În ultimele cinci decenii, realizãrile acelei adunãri au fostdiverse, dupã cum a demonstrat-o seria de importante ºi influenteconstituþii, declaraþii ºi decrete. Am contemplat înnoirea spiritualãºi ,,întoarcerea la izvoare” prin studiul liturgic, cercetarea biblicã ºia doctrinei patristice. Am apreciat angajamentul de a lãsa la o partelimitarea scolasticismului rigid pentru o deschidere spre dialogulecumenic, care a condus la anularea reciprocã a excomunicãrilordin anul 1054, la schimburi de saluturi, restituiri de relicve, începereaunor importante dialoguri ºi vizitarea reciprocã a sediilor noastre.

Patriarhul ecumenic: sã dãm mãrturie împreunãdespre mesajul mântuirii

[...] Drumul nostru nu a fost mereu uºor sau lipsit de suferinþe ºiprovocãri. [...] Teologia fundamentalã ºi temele principale aleConciliului Vatican II – misterul Bisericii, sacralitatea liturgiei ºiautoritatea episcopalã – sunt dificil de aplicat în practica asiduã ºitrebuie asimilate în decursul întregii vieþi ºi cu implicarea întregiiBiserici.”

,,Mergând mai departe împreunã pe acest drum, sã aducemmulþumiri ºi slavã Dumnezeului viu – Tatãlui, Fiului ºi DuhuluiSfânt – pentru cã tocmai aceastã adunare de Episcopi a recunoscutimportanþa reflecþiei ºi a dialogului sincer între Bisericile noastre‘surori’. Ne unim în speranþa cã va fi îndepãrtatã bariera dintreBiserica din Rãsãrit ºi Biserica din Apus, ºi cã va fi în cele din urmãun singur sãlaº clãdit solid pe piatra din capul unghiului, IisusHristos, care va face din douã una singurã”.

,,Prezenþa noastrã aici exprimã angajamentul nostru de a damãrturie împreunã despre mesajul mântuirii ºi al vindecãrii pentrufraþii noºtri mai mici: sãracii, oprimaþii, marginalizaþii în lumea creatãde Dumnezeu. Sã începem rugãciuni pentru pacea ºi vindecareafraþilor noºtri creºtini care trãiesc în Orientul Mijlociu. În actualulvârtej de violenþã, separare ºi diviziune care se intensificã întrepopoare ºi naþiuni, fie ca iubirea ºi dorinþa de armonie, pe care ledeclarãm aici, ºi înþelegerea de care ne bucurãm prin dialog ºi respectreciproc, sã fie model pentru lumea noastrã. Fie ca omenirea sãpoatã sã întindã celuilalt mâna ºi sã putem lucra împreunã pentru adepãºi durerea popoarelor, mai ales acolo unde se suferã din cauzafoametei, a catastrofelor naturale, a maladiilor ºi a rãzboiului care,în cele din urmã, distruge viaþa noastrã a tuturor”.

,,În lumina la tot ceea ce Biserica din lume trebuie încã sãrealizeze, ºi cu mare apreciere pentru tot progresul pe care l-amînregistrat împreunã, suntem onoraþi cã am fost invitaþi sãparticipãm – ºi sã rostim un discurs – la aceastã celebrare solemnãºi festivã a Conciliului Vatican II. Nu este doar o coincidenþã faptulcã aceastã ocazie marcheazã pentru Biserica voastrã inaugurareasolemnã a Anului Credinþei, dat fiind cã credinþa este cea careoferã un semn clar al drumului pe care l-am parcurs împreunã de-alungul cãii reconcilierii ºi a unitãþii vizibile”. V. V.

Episcopii europeni au transmis Patriarhiei Moscovei îngrijorarea lor privitoare laseria de acte de urã religioasã îndreptate împotriva bisericilor ortodoxe din FederaþiaRusã în ultimul an. Preºedinþia Consiliului Conferinþelor Episcopale Europene (CCEE) atrimis o scrisoare Mitropolitului Hilarion, ºeful departamentului Patriarhiei pentru relaþiilebisericeºti externe, exprimându-ºi ,,îngrijorarea faþã de numeroasele manifestãri dediscriminare împotriva creºtinilor din diferite þãri, ºi faþã de sentimentele anti-creºtine ºianti-Bisericã ce au crescut în ultimele luni în special în Federaþia Rusã.”

În ultimul an, actele de vandalism religios s-au înmulþit, vizând biserici ºi simbolurisacre din Rusia. La începutul acestui an au fost distruse mai multe cruci, iar o formaþie depunk-rock a realizat un protest politic în chiar Catedrala Cristos Mântuitorul din Moscova,cu un limbaj obscen, în haine nepotrivite ºi cu insultarea explicitã a Patriarhului Kiril I deMoscova. Ultimul act de vandalism a fost sãvârºit în Catedrala Înãlþãrii Sfintei Cruci dinGeneva, zone din ziduri fiind vopsite în roºu ºi violet. În scrisoarea lor, Episcopii europeniresping ,,tendinþa de neînþelegere a libertãþii artei ºi a libertãþii de expresie, când în faptse instigã la instrumentalizarea religiei în scopul provocãrii, pentru a deteriora paceareligioasã sau pentru a incita la urã împotriva prezenþei religioase în viaþa publicã.” C. N.

Episcopii europeni denunþã vandalismulîmpotriva bisericilor ortodoxe ruse

Pagina 14


Ordinul naþional „Steaua României“ oferit la Vatican

Recent, la Ambasada României pe lângã Sfântul Scaun,ambasadorul României, Bogdan Tãtaru Cazaban, a înmânatînsemnele Ordinului naþional,,Steaua României” în grad decomandor Excelenþei Sale,Cardinalul Kurt Koch,preºedintele ConsiliuluiPontifical pentru PromovareaUnitãþii Creºtinilor. Distincþia,oferitã prin decret prezidenþial,exprimã apreciere pentrucontribuþia la dezvoltarearelaþiilor dintre Sfântul Scaunºi România.

Cu aceastã ocazie,ambasadorul României a fãcuto succintã prezentare apersonalitãþii CardinaluluiKoch. Subliniind vocaþia ecumenicã a României, “þarã punte” întreOrient ºi Occident, ambasadorul român a evocat drept moment devârf vizita întreprinsã în România de Papa Ioan Paul al II-lea în1999. De asemenea, a apreciat sprijinul acordat de Biserica Catolicãcomunitãþilor româneºti din diasporã ºi pentru formareauniversitarã a studenþilor ortodocºi. ,,În aceºti ultimi ani, fenomenulmigraþiei a pus în luminã în mod intens virtutea ospitalitãþii frãþeºti,izvorâtã dintr-o teologie pusã în practicã de Consiliul pontificalcondus de dumneavoastrã, ca rod al Conciliului Vatican II, care,potrivit Decretului Unitatis redintegratio, a avut ca unul dinprincipalele obiective promovarea restabilirii unitãþii între toþicreºtinii”. Cãci aceastã ospitalitate, ca ºi sprijinul acordat la nivelulpregãtirii universitare a studenþilor ortodocºi, nu reprezintã doarrãspunsul evanghelic la demnitatea persoanei, ci este ºi expresia

unei receptivitãþi profunde, în respectul identitãþii fiecãruia”, aarãtat ambasadorul României, Bogdan Tãtaru Cazaban.

Cardinalul Koch a mulþumitpentru înalta distincþie ºi a amintitde cea de-a treia AdunareEcumenicã Europeanã desfãºuratãîn 2007 în România, la Sibiu.Referindu-se la dialogul dintrebisericile creºtine, a arãtat cã ,,aºacum lumina naturalã poate fiperceputã sub forma unornumeroase refracþii ºi nu aparedecât aºa în totalitatea spectruluisãu, tot astfel lumina lui Hristoseste reflectatã în diferitele nuanþecare reprezintã diferitele tradiþiiecleziale ºi culturale alecreºtinãtãþii. Când acestea sunt

legate între ele, ceea ce apare este bogãþia luminii lui Hristos”.La finalul ceremoniei, Înalt Preasfinþitul Iosif, Mitropolitul

ortodox român al Europei Occidentale ºi Meridionale, a adresatcelor prezenþi un cuvânt de salut, în care a relevat buna colaborarecu Cardinalul Koch pe problematica comunitãþilor româneºti dindiasporã încã din perioada în care acesta a ocupat funcþiile deepiscop de Basel ºi de preºedinte al Conferinþei episcopale catolicedin Elveþia.

La ceremonie au fost prezenþi reprezentanþi ai Secretariatuluide Stat al Sfântului Scaun, clerici din dicasteriile pontificale,ambasadori ai statelor acreditate pe lângã Sfântul Scaun,Preasfinþitul Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei, preoþiortodocºi ºi catolici.

V. V.

Papa Benedict al XVI-lea în cartea sa: „Iisus Christos”, care a apãrut pe piaþã nu demult, (Primul volum al cãrþii „Iisus Christos” afost publicat în anul 2007, este prima carte publicatã de Ratzinger de la alegerea sa ca suveran pontif. În primul volum, Papa analizeazãviaþa ºi învãþãturile lui Iisus) a eliberat poporul evrei de la aºa zisa vinã cum cã ar fi vinovaþi de moartea lui Iisus Hristos ºi a respins ideeavinei colective, care a tensionat relaþiile dintre creºtini ºi evrei de-a lungul timpului. Aceastã faptã a pãrintelui pontific a fost apreciat deo serie de organizaþii evreieºti, precum Anti-Defamation League, care ºi-au exprimat dorinþa cã aceastã faptã marcheazã îmbunãtãþirearelaþiilor interreligioasã dintre creºtini ºi evrei ºi au mai spus cã acesta este „un mare moment istoric ºi important”. Foarte mulþi cititoriicatolici ºi nu numai, au aºteptat cu interes apariþia cãrþii pentru a vedea interpretãrile pãrintelui pontific, Papa Benedict al XVI-lea. Se vavedea ºi cum a explicat Benedict al XVI-lea afirmaþia, dupã cum precizeazã evanghelistul Matei, care a fost fãcutã de „norod”: „SângeleLui sã fie asupra noastrã ºi asupra copiilor noºtri”. (Matei 27:25) Deci, ca o concluzie la cele de mai sus: Biserica Romano-Catolicã arespins ideea vinovãþiei colective a evreilor pentru moartea lui Iisus Hristos, cu prilejul Conciliului Vatican II, în 1965, în documentulNostra Aetate, noteazã Reuters. Papa Benedict al XVI-lea spune cã referirea s-a fãcut la „aristocraþia Templului”, care a vrut ca Iisus sãfie condamnat la moarte deoarece s-a declarat el însusi rege al iudeilor ºi a încãlcat legea religioasã evreiascã. Suveranul Pontif conchideastfel cã „grupul real de acuzatori” a fost reprezentat de autoritãþile Templului ºi nu de toþi evreii din acea vreme. Este un pas majorînainte. Este o repudiere personalã a suportului teologic pentru secole de antisemitism”, a declarat el pentru agenþia Reuters,preluatã de Agerpres. La rândul sãu, Elan Steinberg, vicepreºedintele Adunãrii Americane a Supravieþuitorilor Holocaustului ºiDescendenþii lor a salutat afirmaþiile Papei.

La mesajele de mulþumire poate fi amintit ºi cel al Premierului israelian Benjamin Netanyahu care i-a trimis un mesaj Papei Benedictal XVI-lea în care l-a felicitat pe Suveranul Pontif pentru reflecþiile teologice în care acesta exonereazã poporul evreu de moartea lui IisusHristos, scrie ziarul Haaretz. „Vã felicit pentru cã aþi respins în noua dumneavoastrã carte falsa acuzaþie care a servit ca bazã pentruura impotriva evreilor timp de secole”, i-a scris Netanyahu Suveranului Pontif. De fapt pãrintele pontific a rãmas doar pe laturanevinovãþiei colective.

Vitalii Mereuþanu

Papa îi exonereazã pe evrei de vina morþii lui Iisus

IN MEMORIAM

Pagina 15


La peste 65 de ani de la Holocaust,cancelarul german Angela Merkelinaugureazã miercuri, la Berlin, memorialulromilor victime ale nazismului, în contextulîn care aceºtia se confruntã încã cu rasismºi discriminare în numeroase þãri din Europa,noteazã AFP.

Potrivit unor estimãri oficiale,aproximativ 500.000 de sinti ºi romi dinEuropa, consideraþi ca fiind ‘inferiori rasial’,au fost asasinaþi în timpul celui de-al TreileaReich.

Amplasat în faþa parlamentuluigerman, memorialul dedicat comunitãþilorde sinti ºi romi, conceput de artistulisraelian Dani Karavan, este alcãtuitdintr-o fântânã care are în centru o stea pecare se depune în fiecare zi o floare proaspãtculeasã. Memorialul este amplasat înapropierea celui consacrat victimelorHolocaustului /Shoah/ ºi celui dedicathomosexualilor uciºi de naziºti.

‘Holocaustul împotriva romilor – sau‘Porajmos’ care înseamnã literal ‘a devora’– a fost negat mult timp ºi nu a fãcut obiectulunor cercetãri istorice, nu numai înGermania, ci ºi în alte þãri, ca Franþa saustate din Europa de Est care au participat lapersecuþii’, a apreciat istoricul WolfgangWippermann de la Universitatea Liberã dinBerlin.

‘Contrar evreilor, pe care naziºtii îi

Memorial ridicat în centrul Berlinuluipentru romii victime ale Holocaustului

identificau prin religia lor, romii, catolici înmajoritate, nu erau neapãrat deosebiþi înraport cu ceilalþi cetãþeni’, a explicat RomaniRose, preºedintele Consiliului centralgerman al sinti ºi al romilor. Cea mai mareminoritate etnicã din Europa este, totodatã,ºi cea mai sãracã, fiind încã supusãdiscriminãrilor ºi rasismului. Romani Rosea denunþat în special situaþia acesteiminoritãþi în România – unde au fosteliberaþi din sclavie în 1856 – în Bulgaria,Ungaria, Slovacia, dar de asemenea înFranþa ºi Italia.

Pentru a remedia aceastã situaþie,‘cercetãtorii rasiali’ din Germania nazistã auînregistrat o serie de caracteristici ºi austabilit genealogii ce merg pânã în secolulal XVI-lea pentru a detecta un ‘un strãmoºþigan’ ºi pentru a trimite în tabere ‘sângelemetis’. LaAuschwitzsau Ravensbrück,aceºtia au fost folosiþi drept cobai pentruexperimente medicale.

Acest genocid nu a fost recunoscutoficial decât în 1982, printr-un gest alcancelarului Helmut Schmidt. În 1997,preºedintele de atunci al Germaniei, RomanHerzog, a subliniat pentru prima datã cãgenocidul împotriva romilor are acelaºimotiv rasist ºi a fost comis de naziºti cuaceeaºi determinare ºi voinþã caexterminarea evreilor.

În prezent, 11 milioane de romi trãiesc

pe continentul european, dintre care ºaptemilioane în UE, majoritatea în Europacentralã ºi de sud-est, în România, Bulgaria,Ungaria ºi Slovacia, menþioneazã sursacitatã.

Cãderea Cortinei de Fier în 1989 ºiextinderea UE cu þãri din Europa de Est auprovocat migraþia acestei minoritãþi sprevest, însã þãri ca Franþa ºi Italia, care auadoptat mãsuri de securitate, au desfiinþattaberele acestora considerate ilegale.

În Germania trãiesc în prezentaproximativ 70.000 de romi care au cetãþeniegermanã. ‘Nu sunt nomazi ºi familiile lorsunt instalate în unele cazuri de 600 de aniînþaranoastrã’, a afirmat Wippermann. Ei facparte din 1997 din cele patru minoritãþiprotejate în Germania.

În ultimele douã decenii, zeci de mii deromi originari din Europa de Est ºi-auîncercat de asemenea ºansa în Germania.Dar nu existã tabere ilegale, contrar a ceeace a lãsat sã se înþeleagã în urmã cu doi anifostul preºedinte francez Nicolas Sarkozy,afirmând cã Angela Merkel a ordonatevacuãri. Recent, Berlinul ºi-a manifestatdorinþa de a marca un punct de oprire aacestor migrãri, dorind sã fie anulatãscutirea de vizã pentru cetãþenii sârbi ºimacedoneni, din care mulþi aparþin etnieirome.

AGERPRES

Corectitudine politicã sau goanã dupãvoturi? E întrebarea pe care ºi-o pun uniieuropeni care riscã sã rãmânã fãrã pomde Crãciun. Din respect pentruminoritãþile religioase, autoritãþile dinBelgia ºi Danemarca au decis cã bradulnu e aºa de important de sãrbãtori.

Mai putini brazi de CraciunAdministraþia unui orãºel situat nudeparte de Copenhaga a interzisinstalarea pomului de Crãciun în piaþacentralã. Interdicþia nu vizeazã doarpomii instalaþi de municipalitate, estevorba ºi despre cei procuraþi din fonduriprivate, informeazã Telejurnalul TVR.

Explicaþia este simplã: majoritateafuncþionarilor municipali sunt de religie

musulmanã. De aceea, susþine presa,aceºtia au decis sã facã economii la

sãrbãtoarea creºtinã, în schimb nu s-auzgârcit sã marcheze cu tot fastul sãrbãtoareaKurban Bayrami din bugetul municipal.

Belgia ºi Danemarca fac economii la brazii de Crãciunpentru a câºtiga electoratul musulman

O decizie asemãnãtoare au luatautoritãþile de la Bruxelles, care s-au hotãrât

cã anul acesta sã instaleze în locultradiþionalului brad de Crãciun oconstrucþie uriaºã de fier cu afiºajelectronic. Nu în ultimul rând aceastase face pentru a nu-i irita pe simpatizantiiIslamului, un sfert din numãrul total allocuitorilor Bruxellesului. Chiar ºitradiþionalul Târg de Crãciun de laBruxelles ºi-a schimbat numele în,,Satisfacþii de iarnã”.

În încercarea de a obþine cât maimulte voturi din partea electoratuluimusulman, autoritãþile riscã sã piardã

electoratul clasic european, atrag atenþiaanaliºtii.

C. N.

Pagina 16


Redactor ºef:Dr. Dragoº Corlãþeanu

COLECTIVUL DE REDACÞIEPreot Viorel Ioan Vârlan;

Carmen Veronica Steiciuc;Dr. Ioan Ieþcu; Preot Theodor Damian;

Prof. Adrian PopoviciSecretar de redacþie: Elena Daniela Vârlan

Fotoreporter: Gherhard OnesciucREDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA

Fundaþia „IN MEMORIAM”Str. Trandafirilor f.n. — SUCEAVA

Tel.: 0230 - 522 980 0744 - 622 346; e-mail: [email protected]

ISSN 2065 – 460X

IN MEMORIAM

Noua adresã Web site: www.ziarulinmemoriam.ro

,,Dragã frate ºi Episcop, doresc sã vã transmit calde felicitãripentru alegerea în fruntea unuia dintre cele mai vechi sediiepiscopale, fondat de Sf. Augustin de Canterbury în secolul al VII-lea” – astfel îºi începe Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk mesajultrimis Episcopului Justin Welby, numit recent în fruntea ComuniuniiAnglicane. Mesajul vine din partea Patriarhiei de Moscova, prinvocea responsabilului pentru relaþiile externe.

,,Vi s-a încredinþat cãlãuzirea spiritualã a întregii ComuniuniAnglicane”, subliniazã Mitropolitul ortodox, dupã care aminteºtede “relaþiile vechi de prietenie, iniþiate în secolul al XV-lea” întreBiserica Ortodoxã Rusã ºi Comuniunea Anglicanã. ,,De secole,Bisericile noastre au conservat relaþii fraterne bune ºi adevãrate,încurajate de vizite reciproce ºi de dialogul teologic, în spirit derespect ºi de iubire, aºa cum s-a vãzut în întâlnirile dintre Ierarhii,clericii ºi credincioºii noºtri.” Dar scrisoarea merge mai departeremarcând acutizarea diferenþelor, pe care Sinodul anglican ce vaîncepe în curând ar putea sã o facã ºi mai gravã, poate ireversibilã.Imediat dupã alegerea în fruntea Comuniunii Anglicane, EpiscopulWelby s-a declarat în favoarea episcopatului pentru femei, dar ºi aaltor curente netradiþionale creºtinismului.

,,În mod regretabil, secolul XX ºi începutul mileniului III auadus dificultãþi deosebite în relaþiile dintre Biserica Ortodoxã Rusãºi Comuniunea Anglicanã. Introducerea preoþiei ºi acum aepiscopatului pentru femei, binecuvântarea ‘cãsãtoriilor’ întrepersoane de acelaºi sex, hirotonirea homosexualilor ca preoþi ºi

Episcopi – toate aceste inovaþii sunt vãzute de ortodoxie ca deviaþiide la tradiþia Bisericii Primare, care înstrãineazã tot mai multanglicanismul de Biserica Ortodoxã ºi contribuie la o mai marediviziune per ansamblu în creºtinism.” Mitropolitul ortodox îºiîncheie mesajul cu speranþa cã ,,vocea Bisericii Ortodoxe va fiascultatã de Biserica Angliei ºi de Bisericile Comuniunii Anglicane,ºi cã bunele relaþii fraterne dintre noi vor renaºte. Vã doresc sãaveþi parte de ajutorul lui Dumnezeu în importanta Dvs muncã.”

Catolica.ro

Într-o rezoluþie adoptatã joi, Parlamentul European condamnãatacurile împotriva creºtinilor ºi reitereazã faptul cã dreptul lalibertatea de ,,gândire, conºtiinþã ºi religie” reprezintã un dreptuman fundamental. În 19 puncte, Parlamentul ia apãrarea creºtinilorcare au fost recent þinta unor atacuri în þãri precum Irak ºi Egipt.

Se spune printre altele cã respectarea drepturilor omului ºiale libertãþilor civile, ,,incluzând libertatea religiei sau de a crede,sunt principii fundamentale ºi þeluri ale Uniunii Europene ºiconstituie o bazã comunã în relaþiile cu alte þãri”. În acest sens,rezoluþia îi îndeamnã pe oficialii europeni ,,sã dea atenþie sporitãsubiectului libertãþii religioase ºi situaþiei comunitãþilor religioase,inclusiv creºtine, în înþelegere ºi cooperare cu alte þãri, precum ºirapoartele despre drepturile omului”. Rezoluþia mai recomandã caîn Consiliul Afacerilor Externe din 31 ianuarie sã se discutepersecuþia creºtinilor, iar aceastã discuþie “sã ducã la rezultateconcrete, în special privind instrumentele care pot fi folosite pentrua oferi securitate ºi protecþie comunitãþilor creºtine ameninþate,oriunde în lume ar fi ele.

Centrul European pentru Lege ºi Justiþie a primit cu bucurierezoluþia ºi a anunþat o audiere marþea viitoare la Consiliul Europeipe tema ,,Persecutarea creºtinilor rãsãriteni: Ce rãspuns dãEuropa?” Episcopul caldeean Antoine Audo de Alep ºi pr. EmanuelYoukhanna, administrator apostolic al Bisericii Asiriene a

Parlamentul Europeancondamnã violenþele anti-creºtine

Rãsãritului, vor participa la audiere,precum ºi directorii naþionali aiKirche in Not ºi Open Doors, dar ºiGregor Puppinck, directorulCentrului European pentru Lege ºiJustiþie. ,,Minoritãþile creºtine suntsupuse la atacuri brutale ºi la diverseforme de discriminare socialã”, adeclarat Puppinck.

,,Dacã creºtinismul estealungat din regiunea OrientuluiMijlociu, nu doar cã acele societãþivor suferi de lipsa diversitãþii ºi caritãþii, dar intoleranþa faþã deorice religie minoritarã se va intensifica în mod deosebit. ConsiliulEuropei trebuie sã vinã în apãrarea minoritãþii creºtine de acolo.”

Cele mai grave atacuri din anul trecut îndreptate împotrivacreºtinilor au fost: 11 atacuri cu bombã care au ucis doi creºtini ºiau rãnit alþii 16 în Irak, masacrul din Catedrala sirianã catolicã dinBagdad, în care au murit peste 50 de persoane, ºi atacul cu bombeasupra bisericii copte din Alexandria, Egipt, care a luat 21 de vieþi.Ultimele atacuri sunt concludente în acest sens, iar ComunitateaEuropeana ºi interaþionalã nu mai pot sta cu mâinile în sân. V. V.

Mitropolitul Ilarion îi scrie franc noului lider anglican

Revista In Memoriam nr. 62/2012

Documents

Transcript of Revista In Memoriam nr. 62/2012