„... nu trebuie sã ne îndoim cã ºi cuvintele, la fel cu imaginaþia, pot fi cauzã de multe ºi mari erori, dacã nu ne pãzim bine de ele“ Spinoza

REVISTÃ DE CULTURÃ - ISSN 1584-5672 • ANUL VII, nr. 6-7 (74-75), iunie-iulie 2009 • Apare lunar la SLOBOZIA • 1,0 LEI

Editori:

• Asociaþia CulturalãHELIS

• Muzeu Naþional alAgriculturii

cmyk

A transcende realul pânã dincolo de începutul luieste absurd. Gândul fiind parte a realului, el nu poatelucra într-un afarã, el nu se poate povesti.

Trecutul urcã în noi de unde l-am lãsat. Eu nu tecunosc, dar mâinile mele mi-au povestit despre tine,eu nu te-am atins, dar picioarele mele te-au strãbãtut,eu nu sunt în tine, dar inima mea îmi spune cã dejaeºti lângã zidurile ei.

Un martor. Aºa numim singurãtatea, o realitatedincolo de realitate, un martor, aºa s-ar manifestaneantul un potenþial de apariþie a fiinþei ( ,,Omuleste o fiinþã prin care neantul vine în lume“ Jean-Paul Sartre ), un martor, aºa aº numi absenþa carene însoþeºte în tãcere.

Eu le percep a fi continuu absurde în capul meu,dar câteodatã ele mã existã ºi sunt trimis înapoi lastudiul tãcerii, al singurãtãþii, al nimicului.Componentã a realului spaþio-temporal, fiinþa estefixatã, limitatã ºi determinatã de gândire.Producãtoare de timp, mai nou producãtoare despaþiu, fiinþa pare altceva când este locuitã ºilocuieºte în aceste dimensiuni: singurãtate, neant,tãcere. Cele trei dimensiuni ale realului dispar, legilelor nu mai funcþioneazã. Suntem în orizontul deeveniment al fiinþei, suntem într-o depãºire arealului tocmai printr-o prezenþã de alt fel. Dindorinþa de a face sens, limitez cenzura simþurilor, afrumosului, a raþiunii ºi atunci exclam:

Tocmai sensul îl va zdrobi pe om, tocmai obsesiaaltceva-ului, acest spectacol al vizionãrii propriei saleîncântãri cã are în el Absolutul îl va nimici îndeajunscât sã ajungã la disperare, cât sã adere la asociaþiabolnavilor liberi.

Suntem uneori gata sã ne travestim în pãsãri, înaceste viclene splendori, dar suntem prea obosiþi,prea înnoptaþi, prea nu mai suntem.

Am recunoscut acel mic grup al poeþilor de laHelis dupã depãrtãrile ce-l însoþeau. Întâlnirea m-aprins murdar de om ºi de pãsãri, vopsindu-mieºecurile în culorile þipãtoare ale raþiunii. Într-unbuzunar din creier îmi þin creioanele colorate, un ciotde creion negru lângã cuvinte. Aparent, sunt cel ceiubeºte cerul ºi deºertul. Privind cum lumea viduluieste vârâtã sub preºul minþii ºi auzind sporovãialãdintre neuroni te lepezi de instincte ºi, cu umbra înexces, sprijinit de singurãtate ºi neant, pari a îngânacuvintele lui André Breton: ,,În materie de revoltãnu avem nevoie de strãmoºi”.

Vizionarismul este în impas ºi nu poate rezolvapotenþialul infinit al vidului, al singurãtãþii, în lumeanoastrã tridimensionalã?

Am fost construiþi genetic pentru idei condiþionate.Poezia fizicii moderne ne spune cã trebuie sã mergiînainte ca sã ajungi înapoia ta, acolo unde îþi vei fiaflat ceea ce n-ai fost.

Este vizionarismul poetic în impas doar pentrucã poezia fizicii moderne fascineazã tocmai prinpredicþie încântãtoare ºi mister? Poezia chiar serefugiazã în derizoriu, în postmodernism?

Greu de crezut, când unui poet vizionar cum esteArthur Rimbaud (,,Eu este altul”) i se alãturãsintagme de felul ,,Eu / cad frunzele“ ( Dan Elias),

Singurãtatea, neantul ºi tãcereadimensiuni la schimbare de lumi

,,Tu erai în mine ºi eu eram în afara mea.”Sf.Augustin

,,Nu mai pot face nimic ... / e toamnã ...“(Deºteptare - Costel Bunoaica).

Dar, ca sã fim trãitori în aceste dimensiuni trebuiemai întâi sã ne împrietenim cu simþurile noastre ºiapoi sã le înºelãm, schimbându-le între ele ºi chiarlãsându-le pentru câtva timp (corpul inspiraþiei? ) înaltã parte. Aºa ar arãta un prezent liber. ,,Apoi sedoboarã, se curãþã de iluzii, se taie în bucãþi potriviteºi se aºazã pe gânduri într-un oraº cenuºiu cu toateuºile în crivãþ, astfel dupã ce se orneazã cu disperare,sufletul se poate înlocui cu o singurãtate.” „Seserveºte cu fruntea pe o pernã stropitã cu lacrimi.”(Bucãtãreasa, Infernul, ªerban Codrin).

,,Singurãtatea ca esenþã a materiei” ne fixeazãîntr-o realitate ultimã, dar care, aflându-se ea dincolode limitele simþurilor ºi ale intelectului, nu poateajunge la cuvinte decât prin acþionarea unordimensiuni extrasenzoriale o stare pe care noiam uitat-o. Suntem în lumea unui Don Quijotemodern: ,,vai domnule / aceastã zi v-a accentuatdefinitiv / singurãtatea / de fapt un fel demetasingurãtate / cum se spune / citeºte ºi uitã /trãieºte ºi uitã cã ai trãit / vei fi veºnic tânãr ºi ferice// de ce sã vã cred domnule / nu v-am crezutniciodatã / nu v-am admirat niciodatã cu adevãrat // eu doar pândesc momentul / când o sã uitaþi /(trebuie sã uitaþi odatã) / cheile în uºã.“(Momentul de sinceritate, Gheorghe Dobre).

Inversarea simþurilor este necesarã pentruînºelarea minþii: ,,acum semeni cu un ochi / cãruia is-au întâmplat / tot felul de priviri“ ( Oglinda, DanElias ); sau: ,,cãderea tocmai îºi primise / biletul deliberã trecere / din acest punct / începe frigul din mine”(Mireasã refuzatã, tãcerea, Costel Bunoaica).

Plecând de la expresia cã sunt propria mea creaþie,,,propria mea întâmplare”, pot sã acuz cã în absenþamea s-a vândut timpul, ºi nu eram de faþã nici când s-a vândut spaþiul unor negustori de tristeþi.

Dacã ne luãm dupã spusele lui Nichita Stãnescu,cum cã în fiecare om existã un organ de receptare apoeziei, atunci trebuie sã ne alarmãm, deoarece acestorgan este îndreptat acum, la schimbare de lumi, maiales cãtre poezia fizicii cuantice, a poeziei dinfilozofia fiinþei(Heidegger, Sartre, Derrida) sau cãtrepoezia din filmele documentare(memoria apei), carene aratã aspecte mirifice ale manifestãrii universului.

Ce poate sã facã poetul, poezia, cumsesizeazã ea schimbarea de lumi, care sigureste a viitorului? Postmodernismul nu pare a fi osoluþie ºi alte curente literare nu au forþa de a coagulaidei, cãi de urmat.

Poetul, de cele mai multe ori, este un vameº,vameºul de serviciu al sufletului, el stând la graniþeledintre lumi controlând, verificând actele cu caretimpul ºi rudele lui ies ºi intrã în þara sufletului, puneºtampile, confiscã droguri, confiscã apusuri de soare

Nicolae Teoharie

(continuare în pag. 3)

Joi, 4 iunie, ora 11,00, la Muzeul JudeþeanIalomiþa a fost vernisatã expoziþia „Comorilegeto-dacilor”. Aici pot fi admirate obiecte depatrimoniu din categoria Tezaur IstoricNaþional, „vedetele” fiind patru brãþãriplurispiralice din aur masiv, de o deosebitãvaloare istoricã ºi artisticã, descoperite înapropierea zonei sacre a cetãþii SarmizegetusaRegia, capitala regatului dac al luiBurebista(sec. I a. Chr.). Alãturi de acestea,în cadrul expoziþiei se regãsec o serie deobiecte de patrimoniu descoperite pe teritoriuljudeþului Ialomiþa în davele getice de la PisculCrãsani(Helis) ºi Borduºani-Popinã.

La deschidere a fost prezentã conducereaMuzeului Naþional de Istorie a României, prof.Vasile Silvian Ciupercã, preºedintele ConsiliuluiJudeþean Ialomiþa, prof. Alecsandru ªtiucã,prefectul judeþului Ialomiþa, arhg. Florin Vlad,directorul Muzeului Judeþean Ialomiþa,specialiºti, iubitori ai istoriei, ziariºti.

Expoziþia a fost deschisã în perioada 4-18iunie 2009 .

Eveniment

Patru brãþãridacice pot fi

admirate la MuzeulJudeþean Ialomiþa

2

• 1 iunie 1929, Rãduleþti s-a nãscut VasileTOMESCU, muzicolog;

• 6 iunie 1950, Bucureºti, s-a nãscut VioricaPETRE, artist plastic;

• 7 iunie 1969, Cãzãneºti, s-a nãscut ValentinaDRÃGUÞ, interpretã de muzicã lãutãreascã ºi uºoarã;

• 9 iunie 1954, Miloºeºti, s-a nãscut ªtefanNEAGU, realizator de emisiuni muzicale, poet;

• 21 iunie 1929, Naslavcea, Soroca (RepublicaMoldova), s-a nãscut Anatol PAVLOVSCHI,profesor, om de culturã(m. 22 noiembrie 1993);

• 23 iunie 1938, Cocora, s-a nãscut AurelANGHEL, profesor, scriitor;

• 25 iunie 1944, Feteºti, s-a nãscut NicolaeKRASSOVSKI, artist plastic, prozator;

• 26 iunie 1940, Piua Petrii, s-a nãscut Ion V.STRÃTESCU, inginer, prozator;

• 29 iunie 1892, Fãcãeni, s-a nãscut AurelianBENTOIU, magistrat, om politic, memorialist;

• 1 iulie 1950, Turnu Mãgurele, Teleorman, s-anãscut Ioan NEªU, prozator, cercetãtor ºtiinþific;

• 1 iulie 1955, Ion Roatã, Ialomiþa, s-a nãscutGheorghe DOBRE, poet, ziarist, fondatorulAsociaþiei Culturale HELIS;

• 4 iulie 1897, Perieþi, s-a nãscut ConstantinC. ACSINTE, fotograf;

• 5 iulie 1936, Buzãu, s-a nãscut Aurel DAVID,publicist;

• 10 iulie 1888, Urziceni, s-a nãscut HarilaosMETAXA, istoric, arheolog;

• 13 iulie 1905, Frumuºica(azi Acsintele), s-anãscut Gheorghe ACSINTEANU, poet ºi prozator;

• 15 iulie 1936, Sudiþi, s-a nãscut IleanaHOGEA-VELIªCU, sinolog, traducãtor;

• 19 iulie 1912, Slobozia, s-a nãscut Ion D.LÃZÃRESCU, inginer, profesor universitar, doctordocent în ºtiinþe (m. 16 aprilie 1999);

• 19 iulie 1923, Urziceni, s-a nãscut ConstantinÞOIU, scriitor;

•19 iulie 1957, Dragalina, Cãlãraºi, s-a nãscutGheorghe PÃUN IALOMIÞEANU (pseudonimullui Gheorghe Pãun), prozator ºi ziarist;

• 24 iulie 1935, Slobozia, s-a nãscut NicolaeªERBAN, interpret de muzicã popularã ºi dirijor;

• 24 iulie 1958, Slobozia, s-a nãscut IulianLALU, caricaturist;

• 25 iulie 1960, Sudiþi, Ialomiþa, s-a nãscutVasile Iordache, eseist;

• 26 iulie 1944, Vatra Dornei, s-a nãscut AurelSEFCIUC, profesor ºi poet;

• 27 iulie 1950, Urziceni, s-a nãscut VictorNICOLAE, prozator, scenarist, actor, redactor laNew York Magazin;

• 28 iulie 1870, Andrãºeºti, s-a nãscut IlieLUPU, învãþãtor;

• 29 iulie 1950, Sãrãþeni, s-a nãscut AdrianBUCURESCU, poet ºi ziarist;

• 29 iulie 1951, Dor Mãrunt, s-a nãscut NicolaeROTARU, interpret de muzicã popularã;

• 30 iulie 1915, Slobozia, s-a nãscut MihaiPETRESCU, pictor.

• 1 august 1943, Brãiliþa-Piua Pietrii, s-a nãscutRadu CANGE, poet;

• 1 august 1946, Cãzãneºti, s-a nãscutConstantin CERNICA, poet, profesor;

• 3 august 1943, Slobozia Nouã, s-a nãscutPetre VRÂNCEANU, poet, editor;

• 5 august 1945, Muscelu Cãrãmãneºti, Buzãu,s-a nãscut Titi DAMIAN, profesor, prozator;

• 10 august 1941, ªerbinþi, Hotin (Ucraina), s-anãscut Valentin N. CHIÞAN, profesor;

• 12 august 1912, Reviga, s-a nãscut Ioan N.VLAD, pedagog;

• 13 august 1929, Dumitreºti, Olt, s-a nãscutVal POPA, deþinut politic, medic legist, prozator,artist plastic;

• 15 august 1882, Sudiþi, s-a nãscut ApostolD. CULEA, pedagog, sociolog, etnograf;

• 15 august 1954, Bucureºti, a murit A.TOMA, poet, traducãtor(n. 11 februarie 1875);

• 16 august 1927, Broºteni, Suceava, s-anãscut Maria IONESCU-CANDREA, artistplastic;

• 16 august 1950, Borcea, Cãlãraºi, s-a nãscutIon IANOLE, poet(m. 4 februarie 2007);

• 22 august 1949, Feteºti, s-a nãscutGheorghe PREDA, animator cultural, scenarist,actor;

CALENDAR CULTURAL IALOMIÞEANIUNIE - IULIE

AUGUST

• 22 august 1955, Miloºeºti, s-a nãscut VasilePOENARU, poet ºi editor;

• 23 august 1956, Bucureºti, a murit MihailVULPESCU, muzician(n. 31 decembrie 1888);

• 24 august 1951, Botoºani, s-a nãscut MariaUNÞANU, artist plastic, profesor;

• 27 august 1920, s-a nãscut Seiciu PETRE,medic primar, membru corespondent al Academieide ªtiinþe Medicale;

• 27 august 1921, Slobozia, s-a nãscutEcaterina MARIN-ZÃINESCU, artist plastic;

• 29 august 1967, Buieºti, s-a nãscut AdriaBÃNESCU, poetã;

• 30 august 1997, a murit IonALBEªTEANU, interpret de muzicã popularã,dirijor, folclorist (n. 27 septembrie 1932);

• 30 august 1953, Slobozia - Mîndra,Teleorman s-a nãscut Costel BUNOAICA, poet;

• 31 august 1933, Armãºeºti, s-a nãscutGeorge GENOIU, poet, dramaturg, critic deteatru.

Trãirile contradictori ale sculptorului George Theodorescu vis-a-vis de meseria pentru care apucase calea exilului, dar ºi nostalgia faþãde rudele aflate în þarã, mai ales debunica sa, erau evidente înscrisorile trimise de la Paris. Dar onouã epistolã, pusã la dispoziþienoastrã de doamna Rodica Iacob,

aratã încã o datã faptul cã artistul era preocupat mai mult delucrurile spirituale ºi nu de averea familiei, care se pare cã nu erade neglijat. Numai mama sa, Maria Petrescu primise în momentulcãsãtoriei 20 000 lei bani în numerar ºi trusã compusã din mobilede casã ºi îmbrãcãminte în valoare de 5 000 de lei, fãrã a maiaminti cã tatãl viitorului sculptor era avocatul Aurel Theodorescuºi avea ºi acesta o grãmadã de acareturi.

Dar la mijlocul sec. XX Gigi se afla departe de averea care ise cuvenea ca moºtenitor legal, lãsând partea sa de casã pentruneamurile de la Cãlãraºi. Aceastã renunþare se fãcuse printr-oscrisoare trimisã din Argentina, unde se afla pentru a realiza câtevamonumente publice. Documentul este interesat din mai multe

puncte de vedere. În primul rând menþioneazã cu exactitate faptul cã artistul alucrat în Argentina, dar ºi adresa exactã unde locuia acolo în anul 1951-Hurlingham. Aceste date ar putea fi o bunã pistã pentru detectarea ºi datareasculpturilor realizate pe continentul sud-american. Þinând cont cã în anul 1951,George Theodorescu se afla chiar în evervescenþa propriei puteri creatoare,este posibil ca respectivele monumente publice sã fie lucrãri mai deosebite pentrucariera sa artisticã ºi sã avem dea face cu o nouã turnurã a concepþiei estetice.

Dar, înainte de a mai face alte afirmaþii, iatã conþinutul scrisorii de renunþaretrimisã de sculptor din America de Sud.

Prin prezenta eu, George Theodorescu, declar cãrenunþ la dreptul de moºtenire, ce mi se cuvine prin lege,ca fiind fiul lui Maria Theodorescu, nãscutã Petrescu,asupra imobilului din strada Stalingrad no.22. ªi cã lasde drept moºtenitoare pe Didica Petrescu, domiciliatã înstrada Stalingrad no. 22, pe deplin putând sã foloseascã,pe bunul ei plac, aceastã parte. Pentru aceasta semnez,George Theodorescu-Hurlingham, Calle Juande de garay 847, RepublicaArgentina, 8 nov.1951.

Un document trimis dinArgentina de sculptorulGeorge Theodorescu

3

ºi înveleºte cu ºube cãlduroase femeile bãtrâne ºicopiii abandonaþi de o lume nãtângã. Oh, câte nusunt puse pe seama poetului!

Când Gheorghe Dobre a anunþat: ,,apoi / sãfacem o poezie / cu toate articulaþiile / la vedere“;când eu am spus ,,cã-mi scot mâna de scriere animicului din scandal ºi ospeþe, din bandajul realitãþii“,am stabilit deja raportul dintre ranã, ca spaþialitateîn care te miºti singur, ºi concept.

De acum înainte ,,frunzele salcâmilor suntobligate sã-ºi depãºeascã producþia de umbrã“(Betonistul, ªerban Codrin ) pentru cã ,,ªtergândoglinda cu-o amiazã mare / Dau peste neºtiutul dincoºmare“ (Baladierul, 312 ªerban Codrin ).

În singurãtate, poetul îºi permite sã-ºi contruiascã,,un iad particular“ ºi ,,E-aºa pustiu cã mã audmurind“, ,,nimic nu se aude din afarã / mã pipãie totfelul de oglinzi / ºi frica îmi dicteazã lungi scrisori” (Dan Elias).

Resursele genetice ne permit sã facem incursiuniîn real pentru apetitul nostru escatalogic.Schimbarea are scopuri în viitor (Aristotel) ºieste rezultatul unui proiect al timpului: ,,clepsidra / ariscat numãrãtoarea îngerilor“ ( Monogramã,Costel Bunoaica) ºi ,,orologii bat de amiazã / sãne grãbim / soarele încã mai moare degeaba-n oraº/“ (Orologii, Costel Bunoaica).

A fi în lume nu înseamnã a fi în prezent, în prezentnu este decât plictisul ºi eroarea, a fi în lumeînseamnã a te exila într-un dincolo de lume, încare îþi exiºti corpul, aceste coordonate:singurãtãtatea, neantul, tãcerea adicã alergareapermanentã a lucrurilor cãtre un capãt unde vei aflaceea ce ai fi putut sã fii. ,,Eu nu sunt îngerul corãbier/ Dar corabia mea / Poartã sufletele voastre spreneant.” (Corãbierul absent, Florin Ciocea );,,Cãci, vai, un frig imens va coborî pe lume.” (FlorinCiocea).

Neantul nu poate fi comparat decât cuinterioritatea purã, cu absenþa, ,,încât abia acum / edestul întuneric / pentru o noapte” (Oglinda VI,Dan Elias ) ºi tocmai acum ,,Sã nu-ndrãzneºti înzori sã nu mai fii“ ( Arta singurãtãþii, Dan Elias).

Totul se întâmplã la margine, ,,la marginea / nopþii/ cineva trage zãvorul ºi plânge ca un bãtrân gârbovit/ de orologii“ (Crucifix, C. Bunoaica) ºi în acestemargini ,,pe aceste strãzi / pe care ne plimbãm / cusingurãtatea de mânã / dragostea este perfectã“(Oglinda LIII, Dan Elias ).

Poetul se autoexileazã la marginile fiinþei, într-oeternã reîntoarcere: ,,ºi sã rãmâi mereu surghiunit înafara ta cãutând / cãci nu se poate / „cele carele nuexistã” / se-ascund undeva / aºteptându-te”(Surghiun, Gheorghe Dobre).

Când spun cã trebuie sã-mi fac sens, nu înþelegprin aceasta cã trebuie sã-mi gãsesc o direcþie, ci,mai degrabã, o stare, o proiecþie, ºi, de fapt, a-þi facesens înseamnã a cãuta, a-þi exista o stare de a fi, unînþeles aºa cum este el deschis cãtre toate celelaltefiinþe. Întotdeauna unui sunet îi corespunde unsentiment, precis sângelui meu îi corespunde iubirea,precis aceasta nu are amintire. ,,Tu erai în mine ºieu eram în afara mea“ ( Sf. Augustin); ,,Toateamintirile mele erau locuite / ºi astfel devenisem multmai puþin / atât de puþin / încât nu-mi mai ajungeam/ decât în somn / Restul erai tu / ºi în cele maiîndepãrtate unghere / scufundatã pânã la brâu /scufundatã pânã peste sâni/ pânã peste ochii / pânãla pãrul plutind / Restul sunt eu/ râul în care descalzi.“ ( Oglinda XI, Dan Elias )

Singurãtatea, neantul ºi tãcereadimensiuni la schimbare de lumi

În creierul uman se aflã o reþea de interacþiunide apoximativ 15 miliarde de neuroni. Ne aflãm într-o stare staþionarã, când artele creative, gândirea ºilimbajul veiþuiesc sub aceastã cupolã a minþii. Golireade gânduri ºi deplasarea în zona intuiþiei ar însemnaactivarea unor dimensiuni extrasenzoriale. Acestedimensiuni, ca timp de apariþie, de trãire, de implicareau soarta cometelor sau a meteoriþilor ce ard înprivirile întunericului ºi se întorc cu spaþiile în flãcãriîn cutiile craniene. Creierul pipãie aceste stranietãþiºi le aruncã în groapa de gunoi a sufletului. Însubconºtient, ele au umbrã. Câteodatã ies sub formaunui cuvânt sau a unui vers, a cãrui adâncimesemanticã se aseamãnã cu starea pe care chiar ocreeazã: - singurãtate, spaimã, neant, tãcere.

,,În oraºul nostru fãrã ieºire la soare se distribuiemedicamente împotriva râsului ºi curcubeelor.”(Mãturãresele, ªerban Codrin ); în gara aceluioraº, „în sala de aºteptare cineva deschide valiza ºimãnâncã o felie de viaþã cu întuneric“ (Împiegatul,ªerban Codrin ), iar când plouã, ,,ploaia este ogravitaþie pierdutã“ (Gheorghe Dobre).

Acestea ºochezã bunul simþ, pentru cã suferinþanu mai are nevoie de cuvinte. Cuvântul e încãrcatde timp, asurzirea e boala lui.

,,E-aºa pustiu cã mã aud murind”, zice Dan Elias.Dar lumea din afara ta este lumea pe care tu aipus-o acolo, este lume din tine: ,,sã-þi vinã prietenii/ ºi sã le ceri paºapoartele / ºi sã plângi pe ele / pânãvor înflori magnoliile / sã le refuzi cãrþile desprepractica asingurãtaþii / arãtându-le magnifica salã aoglinzilor “ (Sã-þi vinã prietenii, Gheorghe Dobre).

Poetul, ,,înainte de a se transforma într-un fluture”( Ora de zig-zag liber, Gh. Dobre ), vede acum cã,,pe strada la capãtul cãreia / mã aºtepta ploaia / seplimbã liniºtea / amanta celor obosiþi / ca steaua polarã/ eºuatã într-o intersecþie.“(Gh. Dobre).

Dar poeþii, ,,în buzunarele aripilor / au tot timpul /un ciot de creion / Nu se ºtie niciodatã / când vor filãsaþi / sã scrie direct pe albastru “ ( Oglinda XII,Dan Elias ).

A vorbi despre poezie este ca ºi cum ai vorbidespre tãcere. Odatã începutã, tãcerea nu o maitermini niciodatã. ,,Aceastã þarã risipitã în focul albal zãpezii / Este, spre întristarea celor care ºtiu /Cuvintele tânguirii întunericului / În þara aceasta /Somnul se naºte din blestemul materiei / ªi cine eprins în viclenele-i mreje / Tace pentru o sutã deani” ( Metafizicã, Florin Ciocea ).

Dar singurãtatea a fost înainte de facerea lumii,a fost înainte de formarea universului ºi tãcerea eracea mai vorbitã atunci.

- De unde ºtii? mã întreabã gândul.- Este fãrã înþeles pentru tine, îi rãspund, tu eºti

dintr-un alt neam.Singurãtatea, ca ºi timpul, este ireversibilã. La

intersecþia unor organe de simþ, la graniþa dintregândirea în concepte ºi gândirea în imagini cineva suferão tãcere, o umbrã. ,,O înserare înseamnã mai mult decâtcea mai frumoasã poveste” ºi „De-aº adormi, prinsomnul meu ar trece o mierlã“ ( ªerban Codrin ).

Trãim într-o lume în care mai toþi ºi-au rezolvatexerciþiile de plâns înainte de venirea moaºei.

Cum vã spuneam, am recunoscut acel grup alpoeþilor de la Helis dupã depãrtãrile ce-l însoþeau,el se aseamãnã cu ,,un trib beat de fierturile timpului/ ce m-a înfiat în faþa unei oaste de maci.“(NicolaeTeoharie)

Într-un târziu, ploaia va ºterge copilãria scrisãapãsat pe nisipul cuvintelor.

(urmare din pag. 1)

Romeo Aurelian Ilie

Nebunul din vitrinã Încerc sã scriu câte ceva

dar...istoria dã buzna peste mine.

Mã sfâºie într-un ritmde iasomie.

Încet, se scurge din mine

tot psihicul...

- Nu mai daþi cu pietreîn câinele acela!

Curând voi ajunge

doar o pnevmãnumai bun sã mã pui

în vitrinã.

Nebunul din poºetã Aº fi iubit mai mult,

pânã la zece gratii de lemn,aº fi iubit mai mult

chiar o sferã de ghem,aº fi iubit mai mult

un cocon de flutur de-o zi.

Dar poºeta se deschise ºi ieºii.

Nebunul din colþul gurii În colþul gurii taledoarme un zâmbet

cicatrizat;un val de sare

îl trezeºte.

În colþul gurii talezâmbeºte un suflet

cicatrizat;un sloi de apã

îl spalã.

În colþul gurii taleîºi piaptãnã sufletul

nebunul.

Nebunul din ceaºca de cafea De altfel,

eºti foarte primitoare:mereu îmi umpli ceaºca

cu urme de paºide pe cer.

Am sã îþi sorb tãcerea toatãpân n-ai sã mai þii de toartã

decât ibricul aburindde dorul tãcerilor

din oglinda devis-a-vis.

Nebunul de pe ultima coardã

de chitarã Rãstignit pe chitara

cu aripi mute,cu copite surde.

Un lapte ºiroia din roca de munte.

La poalele ei,

trei cuburi de viaþãaºteaptã sã vinãepoca de gheaþã.

4

FLORI DE SALCÂM

Hai, sã bãtem poteci înzãpezite,Când par pe cer nori albi, salcâmii,Mirese despletite-n vãzul lumiiDe voalul de petale risipite!

Sã rãscolim poteci imperiale,Argintul lor pe tãlpi sã ne rãmânã,Ne-nfioreze strângerea de mânãªi boare viscolitelor petale!

Pe sub un cer spuzit de floriTu sã îmi dai dumnezeiescul dar,Sãrutul, ca pe-o cupã de nectar,Pe buze sã îmi torni rãcori!

Pe-nzãpezitul caldarâmAtunci eu voi îngenuncheaªi-am sã te-mbrac, iubita mea,În floarea albã de salcâm!

ARIPÃ

Tu mi-eºti aripãºi fãrã tinear fi zadarnicãzbaterea vântuluide a-mi daforma de pasãreºi-mplinirea prin zbor!

Nu-mi reteza, iubito,niciodatãaceastã indispensabilãaripã!

DOR

Mi-e dorde dorul tãucât dorul meu!

RONDELULDESÃVÂRªIRII

Desãvârºirea are chipul tãu,Iar tu, iubito, n-ai asemãnare,Eºti rãsãrit incendiat de soareªi stea polarã pentru drumul meu!

Când mã cuprinzi cu-nfrigurareªi- ascultã inima de-al sângelui ecouDesãvârºirea are chipul tãu,Iar tu, iubito, n-ai asemãnare!

Plãmadã pãmânteascã-a unui zeuCe-a coborât din înãlþimi stelare,Tu mi-eºti pe lume unic Dumnezeuªi îþi aduc smerita mea-nchinare,

Desãvârºirea are chipul tãu,Iar tu, iubito, n-ai asemãnare!

RONDELUL SUFLETULUI

Adânc de fântânãE sufletul meu,Oglindã mereuEu vreau sã-þi rãmânã!

Te ador ca pe-un zeu,Te asemãn c-o zânã,Adânc de fântânãE sufletul meu!

Întinde-mi o mânãCând ºtii cã mi-e greuªi soarbe-mã pânãSecãtuit voi fi eu!

Adânc de fântânãE sufletul meu!

PROPUNERE

Sã lãsãm altora, iubito,bucuria de a fidragostea lorfluture de o zi!

POEM ÎNTR-UN VERS

Câtã iubire e-n aºteptãrile mele!

SINUSOIDA

De cele mai multe oricãutânddrumul cel mai scurtdintre douã puncte,alegem sinusoida,pentru cã-n meandrele eigãsimprudenþaºi liniºteaapelor dupã revãrsãri,sedimentateîn luncile amintirilor.

Dar,când ochii tãisunt învolburatã chemareºi foc mi se aprinde în piept,eu nu pot sã vin, iubito,spre inima tadecâtpe drumul cel mai drept!

MIEZ DE NOAPTE

Eu stau aici, în miez de noapte,Retras cu tine-n al meu gând,Te þin în braþe tremurând,Fur sânii tãi ca mere coapte!

În jarul palmei îi ascundªi îi sãrut cu voluptate,Sfere de foc desperecheate,Albite pietre pe un prund!

ªi beau potire cu absintSorbind a buzelor rãcoare,Dumnezeiesc e-al tãu alint,

Vrãjit mã las sub dezmierdare,Narcotizat parcã mã simtPe valul tãu de-mbrãþiºare!

VÂLTORI

Chip de Madonã-ntruchipezi,Spre tine vin cu rugi smerite,Dã-mi ploile dezlãnþuiteDe flori cãzând peste livezi,

Aroma poamei pârguite,Sãrut de arºiþã-n amiezi,Rãcoarea mâinii când dezmierzi,Descântul vorbelor ºoptite!

Dã-mi ameþeala din vâltoare,Mireasma unei clãi de fân,Striveºte-mi palma cu-al tãu sânÎntr-o prelungã-mbrãþiºare,

Tu sã-mi rãmâi, eu sã-þi rãmânIubirea fãrã-asemãnare!

VIS DE MUNTE

Prin ierburile de pãºuni alpestre,Pe-un drum de tainã încã neumblatSã ni se-audã paºii scadat,Ca picãturi de ploaie în ferestre.

Sã fim ecou de stânci reverberatCând vom porni pe insolite cresteÞinând alãturi caii de cãpestre,Tablou bucolic, dar adevãrat!

Înmiresmaþi cu cetinã de brad,Purtând sub pleoape lacrimi de rãºinãPe buze sãrutãrile ne cad

Precum cad ploi stelare de luminãªi-aº vrea, iubita mea, sã nu te superiCã vom dormi în paturi de ienuperi!

DACÃ...

Dacã-þi trec acum prin gândSimte-mi trupul fremãtând,Glasul sângelui strigând,Dorul meu învolburând,

Focul mânii mângâindªi obrajii-mbujorând,Magma inimii fierbând,Lavã-n ceruri aruncând,

Tu sã-mi dai atunci, pe rând,Buzele-n sãrut arzândªi cuvântul fremãtând,

Ochii vii strãluminând,Braþele cu foc strângândªi magia-acestui gând!

LÂNGÃ TINE

E târziu ºi spune-mi cumSã te chem la mine-acumCând e vãlãtuc de fumGându-n noaptea fãrã drum.

Corn de lunã vreau sã sun,Dragoste în el sã pun,Dorul meu sã-l strig nebunªi destinul sã-l rãzbun,

Timpul sã-l transform în scrumCând de dor eu mã consum,Mã rog, Domnului preabun,

Sã-þi sãrut ca un pãgânCrucea rãsãrind pe sân,Lângã tine sã rãmân!

CIREªE COAPTE

Pe ramuri sunt cireºe coapte,Bulgãri de foc, asteroizi,Sã le culegem într-o noapte,Cercei urechii sã le prinzi!

Pe buzele-mi înfometateVreau focul lor sã îl aprinzi,Lumini din lunã transfocate,De care nu te mai desprinzi!

Rubine de pe sân îmbietorSã le muºcãm cu voluptateªi sã simþim în mustul lorPorniri de seve-nfierbântate

Când inimile ne sunt dorªi predispuse la pãcate!

SIMETRII

Fii cumpãnaaplecatã veºnicdeasupra fântânii ochilor meiºi-am sã suþin,cu adâncul sufletului,cerul de visal ochilor tãi!

RISIPÃ

Vor înflori imperii vegetaleªi vor cãdea precum ninsori,Va fi risipã de petale,Vom fi risipã de candori!

ªi fi-vor pomii toþi, multicolori,Gãtiþi cu hainele de mire,Va fi risipã de culori,Vom fi risipã de iubire!

S-or ridica liane împrejur,Pãduri de vegetale scuturi,Va fi risipã de azur,Vom fi risipã de sãruturi!

Foºni-vor ierburile-n valuri,Ne-or cotropi oºtirile de flori,Va fi risipã de nectaruri,Vom fi risipã de fiori!

Vom fi risipã de sãruturi,Vom fi risipã de candori,Vom fi risipã de fiori,Tu, floarea mea, sã nu te scuturi!

CUIB DE DOR

Cu patimã am sã aruncSãrut pe fruntea ta de prunc,În braþele-mi de lavã-ncinsãVei fi de-a pururea cuprinsã!

ªi ca-ntr-o stranie boltireVei fi altar de mântuire,Dând trupului cutremurareCu tumultoasa-þi sãrutare.

Se-apleacã fruntea-n suferinþãPe sânii tãi, a pocãinþã,Iar gându-n faptã se traduce,I-nchin cu un sãrut în cruce

ªi din vâltori nebãnuite,Cu trupurile istovite,Ne vom retrage-n cuib de dor,Ca apele în matca lor!

ILIECOMÃNIÞA

5

I. Introducere- Omul, între „chipul” ºi „asemãnarea” lui

Dumnezeu

I. 1. Starea primordialã a omului

Spre deosebire de restul lumii creaþiei, care s-a realizat„ex nihilo”, numai prin cuvânt, adicã prin simpla exprimarea voinþei lui Dumnezeu, omul s-a bucurat de un actcreaþional special, el fiind creat de Dumnezeu în urmaunui sfat divin: „ªi a zis Dumnezeu: sã facem om dupãchipul ºi asemãnarea Noastrã”(Facere 1, 26).

Omul a fost creat dupã celelalte elemente ale lumiimateriale, din douã motive: întâi pentru cã lumea materialãa fost creatã de Dumnezeu pentru a realiza ambianþa doritãde Acesta pentru om; apoi pentru cã omul este o fiinþãsuperioarã, destinatã sa transfigureze restul creaþiei ºi sãîi dea sens.

Omul a fost creat cu un triplu scop:1. În raport cu Dumnezeu, scopul omului este de a-L

cunoaºte ºi iubi ºi de a se împãrtãºi de viaþa dumnezeiascã(cf. Iisus Sirah 17, 7: „Pus-a ochiul Sau peste inimile lor,ca sã le arate mãrirea lucrurilor Sale”).

2. În raport cu universul material înconjurãtor, scopulomului este de a lucra asupra lui mijlocitor, ca profet alvoii lui Dumnezeu ºi ca preot raþional, care sã-l jertfeascãlui Dumnezeu ca într-un veºnic „Ale tale dintru ale Tale”.

3. În raport cu sine însuºi, scopul omului estedesãvârºirea fiinþialã personalã, pânã la asemãnarea cuDumnezeu prin dezvoltarea virtuþiilor sale, în conlucrarecu Dumnezeu.

Fãcând o paralelã între textele de la Facere 1, 26,conform cãruia, omul a fost creat dupã chipul ºiasemãnarea lui Dumnezeu; ºi Facere 1, 27 în care se reiaideea din versetul anterior, oprindu-se însã la ideea dechip, Sfinþii Pãrinþi au înþeles sã deosebeascã între „chipul”ºi „asemãnarea” lui Dumnezeu.

În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa spune:„Suntem dupã chip prin creaþie, iar dupã asemãnareajungem prin noi înºine, prin voinþa noastrã liberã.Dumnezeu ne-a fãcut pe noi înºine lucrãtorii asemãnãriinoastre cu El, spre a ne rãsplãti pentru activitatea noastrã”.Aceiaºi pãrere o împãrtãºeºte ºi fratele acestuia, SfântulVasile cel Mare, dar într-o formã mai restrânsã, însã maisugestivã: „chipul este asemãnarea în potenþã, iarasemãnarea este chipul în actualizare”. Dupã pãrerea mea,Sfântul Vasile cel Mare realizeazã cel mai strãlucit raportchip-asemãnare. Acesta afirmã cã, primind prin creaþiechipul lui Dumnezeu, prin exploatarea acestui în demersuriorientate întotdeauna înspre voia lui Dumnezeu, ajungemla asemãnare. Iar odatã atinsã asemãnarea cu Dumnezeu,prin virtute, ºi nu dupã fiinþã, elementele chipului seactualizeazã, devenind una cu asemãnarea.Contemporanul acestora, Sfântul Ioan Gurã de Aur,punând noþiunea de chip în legãturã cu scopul pentrucare a fost creat omul, ºi anume „…sã stãpâneascã pestepeºtii mãrii ºi peste pãsãrile cerului ºi peste toatetârâtoarele care se târãsc pe pãmânt” ( Facere 1, 26),înþelege prin chip : „stãpânire ºi nimic altceva, cãDumnezeu l-a creat pe om ca sã fie stãpân peste toatecele de pe pãmânt; ºi nimic nu este pe pãmânt mai maredecât el, ci toate sunt sub stãpânirea lui”.

Un alt Sfânt Pãrinte, anume Sfântul Ioan Damaschin,spune: „Cuvintele dupã chip indicã raþiunea ºi libertatea,iar cuvintele dupã asemãnare, aratã asemãnarea cuDumnezeu în virtute atât cât este posibil”.

O interpretare diferitã, însã mai profundã la problemachipului ne oferã Christos Yannaras, teolog grec de secolXX: „Îndrãznim sã rezumãm înþelegerea ortodoxã, eclesialãa lui dupã chip în urmãtoarea formulare: omul a fostînzestrat de Dumnezeu cu darul de a fi persoana,personalitate, adicã de a exista în acelaºi mod în careexistã ºi Dumnezeu. Ceea ce constituie dumnezeirea luiDumnezeu este Existenþa Sa personalã”.

Rãmânând tributar Sfinþilor pãrinþi din veacul al III-lea, Pr. Conf. Dr. George Remete, vede deosebirea dintrechip ºi asemãnare astfel: „chipul se referã la însuºirileomului ca spirit, raþiune, libertate, conºtiinþã moralã ºisete spre absolut, iar asemãnarea este starea finalã, stareade sfinþenie ºi dreptate atinse de om prin harul divin ºipracticarea virtuþiilor”.

În continuare voi prezenta pe scurt, starea primordialãa omului, într-o expunere din care sã reiasã faptul cã omul

ROMEO AURELIAN ILIE

Omul, fiinþãraþionalã ºi spiritualã

a fost înzestrat ontologic cu raþiune ºi spiritualitate.Deºi starea paradisiacã a omului se referã atât la trup

cât ºi la suflet, voi neglija puþin trupul, menþionând doarcã, desãvârºirea relativã consta în posibilitatea omuluide a nu muri („posse non mori”). În ce priveºte sufletul,raþiunea omului era luminatã, fapt ce reiese din faptul cãAdam a dat nume tuturor vieþuitoarelor, proces cepresupune cã le-a ºi identificat sensul, raþiunea ºi menireafiecãreia. Mai mult, „raþiunea omului era atât de luminatã,limpede ºi capabilã, încât vedea peste tot raþiunile divineºi comunica direct, ca de la sens la sens cu Dumnezeu, pecare-L percepea direct ºi nemijlocit, ca pe o prezenþã intimãºi permanentã”.

I. 2. Starea omului de dupã cãderea în pãcatPrincipala urmare a pãcatului se constituie din

pierderea harului. Pr. Prof. Dumitru Stãniloae considerãcã de fapt actul pierderii harului a fost un act deautonomizare a omului faþã de Dumnezeu, întru-cât omulînsuºi se priveazã de har. În acest sens, teologul românspune: „Încã din momentul în care omul gustã din pom,harul s-a depãrtat de la el, cãci, cum spune Sfântul SimeonNoul Teologul, omul a dovedit prin aceasta cã a crezutmai mult satanei decât lui Dumnezeu. Am putea spune cãactul însuºi al cãderii s-a putut sãvârºi pentru cã omulîncepuse sã fie pãrãsit de har ºi a fost pãrãsit de tot cânda întins mâna dupã fructul oprit”.

A doua urmare, care de altfel rezultã din prima, constãîntr-o tulburare ºi o slãbire a firii umane. În ce priveºtegravitatea privaþiunii de har, Sfântul Chiril al Alexandrieiconsiderã cã „omul fãrã har nu este capabil sã nu facãrãu”. Omul creat de Dumnezeu, numai prin suflarea vieþiiharice de la Dumnezeu, e om cu adevãrat întreg. Astfel,„pierzând harul de la Dumnezeu ºi golindu-se de bunãtãþilede la început, a fost scos din paradisul desfãtãrii ºi fireaomului s-a prefãcut (�o) în ceva urât, arãtându-se cãzutîn interiorul stricãciunii”. Tot Sfântul Chiril al Alexandriei,diminuându-ºi efervescenþa doveditã în citatul anteriorafirmã: „Lipsa harului de la Dumnezeu nu este nimic altcevadecât cãderea de la tot binele. Cãci uºor se îmbolnãveºtefirea omului, abãtându-se spre tot felul de lucruri absurde,dacã n-o þine harul în virtute, îmbogãþite prin bunãtãþilede sus aduse de el”. Din acest al treilea citat, se înþelegeclar, cã Sfântul Chiril al Alexandriei s-a referit la faptul cã,fiind lipsit de harul care îl proteja, omul este mai predispusla sãvârºirea rãului. De asemenea, se mai referã ºi la faptulcã, prin cãdere, omul a pierdut starea paradisiacã în careera lipsit de tot rãul, ºi a primit, de fapt ºi-a însuºit, o stareîn care este lipsit de tot binele, nu în sensul cã ar fi incapabilsã sãvârºeascã vreun bine, ci în sensul cã nu mai areparte de bine în forma lui deplinã.

O atitudine optimistã asupra stãrii omului de dupãcãderea în pãcat, se sesizeazã la Christos Yannaras:„Vorbim de cãdere nu pentru a indica o degradare valoricã,ci o schimbare a modului de existenþã, o cãdere de laviaþã”.. Am apreciat afirmaþia drept una optimistã,referindu-mã la nedegradarea valoricã despre carevorbeºte teologul grec, în ciuda cãderii de la viaþã.

Vom vedea în continuare, dacã afirmaþia este optimistãsau realistã, întru-cât voi trata mai pe larg problemaraþiunii, a sentimentului ºi a libertãþii, dupã cãderea înpãcat ºi dupã restaurarea omului prin Naºterea, Jertfa ºiÎnvierea lui Iisus Hristos.

II. Omul, fiinþã raþionalã

II. 1. Ce a rãmas din raþiunea omului de dupã

cãdere? În termeni generali Sfinþii Pãrinþi apreciazã cã,

în urma sãvârºirii pãcatului strãmoºesc, raþiunea s-aîntunecat. Un exemplu concret în acest sens îl avem de laSfântul Ioan Gurã de Aur, care considerã cã omul ºi-alãsat raþiunea robitã de diavol încã înainte de sãvârºireapropriu-zisã a pãcatului, mai exact din timpul dialogului

ispititor, prefaþator al pãcatului. Astfel, Sfântul întreabã:„Ai vãzut cum a robit-o diavolul, cum i-a furut mintea ºi afãcut-o sã gândeascã la lucruri mai mari decât vredniciaei, pentru ca, îngâmfatã cu nãdejdi deºarte, sã piardã ºipe cele ce le avea?”. Întrebarea este mai mult decât retoricã,este chiar reflexivã.

Pentru a trata cel mai obiectiv problema raþiunii dedupã cãderea în pãcat, consider cã trebuie sã începemcu ceea ce a spus Însuºi Dumnezeu despre aceasta, imediatdupã cãdere: „Iatã Adam s-a fãcut ca unul dintre Noi,cunoscând binele ºi rãul”(Facere 3, 22). Pornind de laacest verset, putem spune cã omul a trecut prin cãdereaîn pãcat, de la o raþiune monofocalizatã, la o raþiunebifocalizatã, adicã de la cunoaºterea unei singure realitãþi,aceea a binelui (fie pierdut, fie rãmas), cât ºi a rãului pecare îl va întâmpina ºi pe care inevitabil îl va trãi. Despreaceastã bifocalizare a raþiunii vorbeºte ºi Pr. Conf. Dr.George Remete în „Dogmatica” sa: „Raþiunea, care iniþialvedea ºi trãia prezenþa lui Dumnezeu peste tot, s-aîntunecat atât de mult, încât, deºi poate ajunge la ocunoaºtere ºtiinþificã excepþionalã, în acelaºi timp poateorbi, se poate opaciza încât sã conteste, nu numai prezenþaºi chiar existenþa lui Dumnezeu, poate sã ajungã laabsurdul ºi nonsensul lumii. Filosofia existenþialistã ºiarta absurdului sunt tocmai expresia consecventã a acesteiraþiuni umane care s-a depãrtat de Dumnezeu. Omul apierdut sentimentul de solidaritate cu lumea spiritualã,ajungând sã afirme cã el nu face parte din lumea spiritualã,cã nici nu existã spirit”. Asupra nefolosinþei filosofiilorînalte ºi pierzãtoare de suflet, atrage atenþia ºi Toma deKempis: „Mintea noastrã ºi simþul nostru adeseori seînºealã ºi nu vãd prea bine. Ce foloseºte o mare frãmântaredespre lucruri tainice ºi greu de înþeles, din pricina cãroranu vom fi osândiþi, dacã nu le-am cunoaºte? Mare nebunieeste ca, neîngrijindu-ne de cele folositoare ºi de cele detrebuinþã, sã ne pironim asupra celor ce nu ne trebuie, bachiar ne pãgubesc. Avem ochi, dar nu vedem!”.

Pr. Prof. Dumitru Stãniloae considerã cã întunecarearaþiunii s-a concretizat în pierderea armoniei interioaredintre spirit ºi simþualitate, care s-a manifestat prinneputinþa spiritului de a þine simþualitatea în subordineasa ºi alunecarea acesteia în slujba simþualitãþii . Deasemenea, Pr Stãniloae mai apreciazã cã, tot din cauzacãderii spiritului în robia simþualitãþii a apãrut ºiconcupiscenþa, care este o exagerare a atracþiei omuluicãtre cele sensibile, iar prin aceasta s-au nãscut toatepatimile omului.

Am vãzut cã majoritatea dogmatiºtilor vorbesc despreaspectele întunecate ale raþiunii. Dar chipul lui Dumnezeudin om, chiar dupã pãcatul strãmoºesc, nu s-a distrusdefinitiv, ci doar s-a întunecat. De altfel, am arãtat cumÎnsuºi Dumnezeu a vorbit despre partea rãmasã luminatãa raþiunii post-cãdere, atunci când a spus: „Iatã Adam s-a fãcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele ºi rãul”(Facere3, 22). Deci, ºi binele.

Se cuvine aºadar, sã arãtãm ºi partea aceastaluminoasã, sau cel puþin neîntunecatã a raþiunii omului.Ne amintim cã, în starea primordialã, raþiunea omului s-amanifestat în plan practic, în principal prin faptul cã,imediat dupã creaþie, Adam a pus nume tuturor elementelorlumii vãzute, fãrã ca Dumnezeu sã intervinã sau sã-lcorecteze: „ªi a pus Adam nume tuturor animalelor ºipãsãrilor cerului ºi fiarelor sãlbatice”(Facere 2, 20). Bamai mult, în momentul în care Dumnezeu creatã femeiadin coasta lui Adam, acesta îi pune numele dupã lucrareaîn care a fost creatã, cunoscând modul creaþiei: „Iatã,aceasta-i os din oasele mele ºi carne din carnea mea; ease va numi femeie pentru cã e luatã din bãrbatulsãu”(Facere 2, 33). Or, dupã alungarea din rai, numaigândindu-ne la faptul cã Dumnezeu l-a blestemat pe Adamsã lucreze pãmântul,se înþelege cã pentru aceasta, el ºi-afãurit uneltele necesare, cãrora este normal sã le fi dat unnume, dupã întrebuinþarea pe care le-a atribuit-o. De altfel,cel mai concludent exemplu al realitãþii cã Adam ºi-apãstrat ºi dupã cãdere, acea facultate a raþiunii de a punenume creaþiilor lui Dumnezeu, este relatat chiar în SfântaScripturã, ºi anume, faptul cã, imediat dupã cãdere, Adama pus nume propriu femeii sale, cunoscând dinaintelucrarea sa: „ªi a pus Adam femeii sale numele Eva, adicãviaþã, pentru cã ea era sã fie mama tuturor celor vii”(Facere3, 20). Deci, acest aspect al raþiunii umane, a rãmas intactchiar ºi dupã cãderea în pãcat.

(continuare în numãrul viitor)

6

Adria Bãnescu

Sonet

Din toate cele scrise ºi uitateTrimit solie-ntru Iertare iarSpre stelele în sabie tãiateColoanele lalelelor de jar.

Bãtrâne Will, þi-s clovnii pretutindeniMaimuþãrindu-ºi regii idioþiFãrã coroanã astãzi, fãrã pinteniªi pe-un regat de gloabe stãpâni toþi.

Dintre centuri de graþie albastrãPriveºti strângând în braþe geniul purDar nu se-ntrezãreºte vreo fereastrãIvindu-þi raza slovelor în jur.

Pentru pãmântul ucigaº de soareAici ºi-acum solie-ntru Iertare...

Fiara

Mirosurile grele þin fiarele la pândãCând sângele ºi foamea plutesc drept ultim birPe cât de tot lunatic se þes pe-un singur firCu setea de putere ºi sorþii de izbândã.

Din ranã, cãpriorul musteºte duh de moarte:Picior ce în iuþealã de glonte-nþepenit;În vasta-adulmecare un glas: cel mai lihnitSe târâie pe urlet chemând altele-n spate.

Asta-n sãlbãticie dar tristã sfâºiereUrmeazã calea-i cruntã sfârºind amar în omCreaþie divinã dar armie de gnomDospind între pãmânturi de grea întârziere

A cerului din umblet; când muºcã fãrã milãDin inima ce ranã de frate a strigatDar fiara din strãfunduri izbânda a gustatDosind izul de moarte sub dârele ostile.

Cel ce poartã zdrenþe

Distanþã între mine ºi cel ce poartã zdrenþe?O inimã uºoarã îi bate sub vestminte;Imaginea-i de poartã albastrã-ntre morminteÎl saltã în miracol pãºind peste cadenþe.

Ci eu la poarta albã închisã dintre PraguriCu aripã de ceruri ºi zdrenþe de pãmântCadenþele-mi dau hranã-n pustiul din frãmântªi loc în lumea-aceasta nu-mi este între ranguri.

Prinþesa-rugãciune pe care-o chem cu seteSe-ntoarce de la mine agale-n Sfântul Duh;El are rugãciune-doar capul în vãzduhªi-o poartã fãrã ºtire în jalnicele plete.

Pãrinte, dã-mi puterea oracolului viuSã fac din piatrã pâine trãind în poezieSã nu mã întineze cumplita silnicieCe-ngroapã astãzi omul în propriul târziu.

Pe vremea liceului (prin anii 1971-1972), cândfrecventam destul de timid cenaclul revistei Tomisdin Constanþa, condus de mentorul lui, spiritulluminos ca argintul viu am numit-o pe MirelaRoznoveanu -, la ºedinþele de cenaclu mi-amintersectat privirile, de câteva ori, cu doi ochi negride pe figura însinguratã a unui tânãr destul de firav,cu breton bogat aºezat într-o parte ºi mustaþãneagrã, privire scrutãtoare, care ne urmãrea pe toþidintr-un colþ al sãlii de la parterul blocului de pebulevardul Republicii ºi unde-ºi avea chiar sediul,undeva la etajul unu, ilustra revistã literarã Tomis.Nu ºtiam pe atunci mai nimic despre poetul ArthurPorumboiu cãci el era acel tânãr iluminat de peatunci de poezie -, dar l-am reîntâlnit dupã mulþiani, într-o toamnã, la zilele oraºului Hârºova prin2006, invitat de poetul din Slobozia, GheorgheDobre. Apoi l-am revãzut pe Arthur, la Buzãu în2008; se afla în documentare pe plaiurile natale alesatului Dimiana, Buzãu, pentru cartea sa de prozãºi jurnalisticã „Iarba albã”. Ne-am conversat laun pahar de bere, reamintindu-ne acei ani, când pemine mã urmãreau întrebãrile ºi cãutãrile poetuluiArthur Rimbaud din „Anotimp în infern”: „- În cesânge sã umblu?… Mergem cãtre Spirit. E foartesigur…”; el iluminat precum ninsoarea ce cãdeapeste cetãþile latine ori precum mersul peºtilor pemare, îºi croia din libertate un templu. Ca ºi poetulfrancez, Arthur Porumboiu, nu avea cum sã nu ºtiecã în poezie se va muri cu fiecare cuvânt pe care-lva rosti. Mi-a dãruit la Buzãu cartea de poeme înediþie bilingvã româno-turcã din 1999 „Domnulecopil”, cartea care relua textul integral al ediþiei din1974, prima sa carte tipãritã de versuri, din cele 12cãrþi de versuri care i-au urmat. Cu menþiunea cã îieste „cartea cea mai dragã” din toate câte le-a trimisîn luminã. Prin ea, am retrãit anii unei tinereþientuziaste, mult lãsate în urmã: „Ningea-n cetãþilelatine/ºi eu eram demult ninsoare,/iluminând: camersul peºtilor pe mare”. Citind-o, nu poþi sã nudescifrezi în Arthur Porumboiu de atunci, pe poetulcare-ºi „aude” sufletul cãutând în singurãtatea acelorani: „voi fi odatã atât de obosit, încât/stelele vorpune sãmânþã/pe tâmplele mele”; poetul care-ºiinvocã tinereþea la o nouã cale în poezie, o caleproprie numai a lui, pânã nu era prea târziu a maiputea stârni o nouã luptã: „Domnule copil, obrazde rozã,/lumineazã altã lume!/Peste pajiºtile luminiimele/cad nesfârºitele brume”. Renumitul criticLaurenþiu Ulici, îl surprindea destul de exact pe maitânãrul pe atunci Arthur Porumboiu: „Obsesia luminiicuprinde totul: privirea, auzul, sentimentele,gândul…”. Câteva versuri din acest volum, citez:„Ce alb lovirã ochii mei! Imens.”; sau „orele sedesfãceau în luminã-/alveole; albe chenare de crini/construiau în tainã/o bucurie”; ori „O, luptãtorul, acelprinþ al sãbiei albe,/nu va lãsa/flacãra-n mlaºtini sãpiarã”; ºi „liniile moi albe de lumini/m-au prins îndansul lor pur” m-au tentat sã cred ºi eu acelaºilucru. Poetul, însã, al cãrui suflet e veºnic în cãutarealuminii din cuvinte, pentru o nouã faþã a poemului ºi,niciodatã acelaºi, se desprinde prin acest volum,mai curând, ca poet al incantaþiei lirice care invocã

În templul lui„Treisprezece”

deschiderea în cuvânt, convins cã prin destinaþia luispiritualã, cuvântul e dat doar ca sã fie temeliaîntrebãrii, ca mai apoi legãtura semanticã întrecuvinte sã fie fântâna din care el potoleºte setea deîntrebãri a cititorului. De exemplu, versuri precum:„- De ce sã mai strig? Iarba vorbeºte… ajutã-mã,luminã, sã intru/în mine însumi ca seva-n tulpine…sunt doar o stare de-ngândurare ºi crini”…, suntincantaþii ale cãutãrilor de început, ce au doarsimbolistic lumina oglinzilor din privirea cu care îºiîndeamnã cititorul sã-i urmeze calea gânditã de el,dar numai ca triumf al înþelegerii sale asupra formeipoemului ºi spectacolului. Atât cât se doreºteîntrezãrit. Cãci în rest, se simte prins în vârtejul vieþii.Iar viaþa „e farsa menitã a fi dusã de toþi” (dupãacelaºi A. Rimbaud). În acest volum, poemul Sitona,e poemul care prevestea scrierea altui poem celebrudin carte: „Treisprezece”, desãvârºind fântânaMarelui Mister a unei sarabande pe care a vrut s-odanseze în „sucuri ºi sunete „ noi. Dar sã redãm ºicititorului plãcerea de a reciti acest poem, desprecare mi-a mãrturisit, cã într-un moment dereculegere aflat în ograda pãrinteascã din satulDimiana, l-a compus, captiv incantaþiei de carevorbeam:

„Treisprezece cai duc un copil strãveziucãldura-i acoperã albã cu sareTreisprezece cai n-au timp pentru iarbãnici pentru soare.Treisprezece cai se opresc la fântânã,dar ele înspãimântate se-ngroapãTreisprezece cai se-nnãmolesc bãtrâniîntr-un deºert care fumegã apã… …………………………………………Treisprezece cai duc un copil strãveziuºi unul eu trebuie sã fiu”.Poeþii trãiesc în afara fricii îmi transmitea acest

poet, povestind despre acele momente ale faceriipoemului de mai sus ºi am înþeles, atunci, de ce îºifãcuse din libertate un templu ºi din „liniile moi aleluminii (cuvintelor), dansul lor pur”.

Tudor Cicu

O nouã cartea scriitorului Aurel Anghel

7

Gheorghe Dobre

În aceeaºi clipã-n careTãtãuzu-ºi ridicã pantalonii,oftã satisfãcut ºi porni sprecasã, Milondre trage, beat,cu pistolul turcesc spre uncuib de diavoli aciuaþi înpartea dinspre baltã aconacului (puºcãtura asta arãsunat pânã-n secolulurmãtor), Eracli, þigan maiemancipat, la fel ca

aghiotantul, adicã beat, îºi siluieºte nevasta fãrã sãaibã habar cine-i dedesubt, cã aºa-ºi umpluse curteade puradei ºi nici unul nu semãna cu celãlalt, pe vecininu-i mai interesa, de când l-a creºtinat boierul ºi i-apus nume grecesc parcãi zãrghit, vodã îºi pune peceteape o importantã scrisoare cãtre Poartã, care Poartã odoare-n cot de tot ce nu sunã a aur, Chiºlea ºi toþiceilalþi ca el dorm umflaþi de muncã ºi de gândul laviitoarea pelagrã, deci, în aceeaºi clipã, Zipa avu ostrãfulgerare de geniu, a nu ºtiu câta, dar parcã ultimaera a mai mare, stimulat la gândit ºi de faptul cã detrei zile era constipat ºi n-avea doctor, o strãfulgerare,o luminare divinã, ar putea spune el, care-i va deschide,intreprid cum îl ºtim, drumul spre mai sus, cã sus eraoricum, drumul spre culmi, care sã aibã comerþul doarpunct de plecare ºi mijloc de, privit în avans, teleologicar zice Redea, da pasta nu i-o spun, o þin pentru minecã prea-i frumoasã ºi el ar întoarce-o pe toate feþele,ar bãga-o-n apa tare a creierului lui ca-n rahat ºi-arface tot posibilul sã mã descurajeze, ºi ar reuºi, cãcine-l întrece la de-astea, toate averile mele prezenteºi viitoare vor avea un scop, mã vor face nemuritor,nemuritor, ... or, ... or ..., da, e a mai mare, exultaboierul, îi luceau ochii ca la pisicile-n cãlduri, ºi toatepãcatele mele, pe care-o sã le-nmulþesc, le-nmiez, vorfi egale cu zero la sfârºit, nu vor trage nici cât un fulgde vrabie în balanþa Celui de Sus, clipã mãreaþã, gândla fel, le vom sãrbãtori în fiecare an mai tare decâtziua mea de naºtere, sfântã ºi ea dar de neexplicat, totce se poate spune e cã bine c-a fost, clipã-n careRedea îºi termina nu ºtiu ce cântare complicatã dinsecolul XIV cu câteva-njurãturi, dovada cea mai bunãcã muzica, cel puþin azi, n-a reuºit sã-l calmeze, erasupãrat, ºi se va vedea cã pe bunã dreptate, ceva saucineva-l va trãda, o creaturã de-a lui o luase razna ºitrebuia sã afle tot, va pierde mult timp, întârziind astfelincursiunile-n secolul urmãtor, la începutul lui, cândva, când experimenteazã zborul fãrã motor, rãmânândîn istoria localã ºi ca Marele Inventator, prãbuºit în ValeaObielii dupã trei metri de planare liberã, o senzaþionalãplanare liberã, pe care va trebui s-o mai amâne, sã maipiardã cinci ani de viitor pentru douã-trei zile de cercetãriîn prezent într-o direcþie ceþoasã, ca aerul primãvaracând se dezgheaþã Ialomiþa ºi balaurii zilei zãngãnesclingurile ºi furculiþele cerând mâncare, „i-ajunge zileinecazul ei”, ca-n Matei, întoarsã de la ambele capetespre propria-i existenþã, sortitã autodevorãrii narcisiace,egoism absolut din care nu poþi vedea nimic în faþã,nimic în spate ºi-n braþe haosul prezent, tocat caverdeaþa la raþe de un satâr înaintând spre dreapta,tocindu-se ca plugu-n brazdã, secundã incompletprinsã-n dagherotip, ofiþer american de marinã coborâtpe o insulã sãlbaticã sub forma lui Iisus, fãtând în acestmoment viitoarele eterne cargoculte.

Mi-aº pune imediat ºtreangul de gât dacã cinevaar reuºi sã mã convingã cã eu repet doar viaþa cuivasau a mai multora dinaintea mea, fãrã sã aduc nimicnou în afarã de carnea asta care se-agitã degeaba,ºtiind cã, spânzurându-mã, n-aº fi deloc original, ba,dimpotrivã, aº fi îngrozitor de ataºat tradiþiilor, depãºit,într-un cuvânt, ce mai, înaintez pe-un teren neplãcut,durerea e cã doar mie-mi trec asemenea gânduriprofunde prin cap, toþi ãºtia din jurul meu se-ntrec înprostie, ori nu-i cunosc eu cum trebuie, da, e vorbade o durere care s-ar mai alina dacã aº ºti cã ºi altul efrãmântat de mãreþia tragicã a problemelor care mãbântuie pe mine, le-am împãrþi împreunã, cu toate cãnu prea-s obiºnuit cu astfel de-mpãrþeli, ba, cred cã l-aº lichida urgent, nici pe la Urziceni n-am mai fostdemult, ca sã-i umplu de erezii pe boºorogiimacedoneni povestindu-le despre reîncarnare, trepte,

ISTORIE LOCALÃ(III)

cifre sacre care ucid neiniþiaþii, m-aº mai fi descãrcat,i-aº mai fi speriat, cã le place, cã prea nu-i sperienimic, nu cã-s tari, dar n-are cine, toate se duc preadrept înainte, rimeazã cu oseminte, linte, sã luãmaminte, sã iau, cã iar mã enervez, nu ºtiu ce am, parcã-mi miroase a carne de zmeu, sau mi se pare, doar n-am îmbãtrânit chiar aºa, de râs, eu am aceeaºi vârstãde foarte mult timp, da de ce mi-o mirosi a carne dezmeu? cã rãcit nu sunt, un rival? dar eu n-am rivali,un strãin inconºtient mi-a cãlcat teritoriile? vreun fratede-al meu? mai mare? mai mic? ºi ce-o fi vrând? saus-a rãtãcit? cam multe-ntrebãri pentru ziua de azi, dacãrezolv una le rezolv pe toate, idiotul de grec crede cãnu ºtiu, mi-ascunde un lucru pe care i-l pot povestipas cu pas, da de data asta eu n-o sã-i spun nimic, sã-l las sã se bucure singur în prostia lui, cã prea i-amacordat multã atenþie în ultima vreme ºi meritã dinplin ce-o sã pãþeascã, rimeazã cu iascã, pascã, tu-þipasca mã-tii de zmeu! trebuie sã te caut ca sã tegãsesc, e simplu, cã sã nimereºti tu-n gura lupului emai greu, mã ia de nas mirosul ãsta, sã ne þinem dupãel, dupã el..., intensitate constantã, nu bate vântul,spre sud-sud-est, ah! aoleu! cred cã am cãzut într-ohazna, rimeazã cu basma, cu cazma, adâncã ºi pute,m-am murdãrit îngrozitor, rimeazã cu motor, în doitimpi ºi trei miºcãri, da, l-am pierdut, s-a dus dracului,Doamne iartã, miros tot a rahat ºi zmeul a zburat, s-adus în mã-sa ºi eu nu ºtiu ce-i cu el ºi put ca un dihor,da uite Ialomiþa aproape, sã mã spãl, sã mã usuc, m-avãzut ºi Costicã Jartescu, gata, într-un ceas mã ºtie totsatul, huo, belea! te-mpletesc, te-nverzesc, cu praf depuºcã ochi-þi învelesc, n-ai vãzut nimic, potaie, auzi?da, mi-a mers, zice ham ham, pânã acasã va lãtra ºinimeni n-o sã priceapã, ... sigur, sigur, cu apã, cu crapã,cu sapã, cu multã apã, ºi soare, sã-mi usuce bulendrele,cã ºi-aºa erau nespãlate de aproape douãsprezecedecenii, cine ºtie când o sã mai am ocazia asta, sãtransformãm înfrângerea-n victorie, mi-ar trebui niºtepietre sã-mi frec picioarele, sã rãzui jegul de pe mine,era un miros clar, cu nuanþe pe care nu le-am mai întâlnit,probabil cã vine din viitor, carne de zmeu curajos, avenit cu totul, nu numai cu gândul, o fi chiar autorul,ºi-a adus ºi hoitul, e-al dracu dacã ºtie treaba asta, sãstãm puþin pe nisip, sã ne gândim, sã gândim, sã gân...

Moment în care trebuie sã revin vijelios în timpulmeu, pentru a scrie o poezie ce-ºi cerea drepturile deexistenþã, trebuia s-o nasc ºi sã fiu propria-mi moaºã,altfel aº fi explodat în 1860 ºi ar fi ieºit din cadavrulmeu, triumfãtoare ºi neaºteptatã de nimeni, ea, aceastãslãbãnoagã alcãtuire: ........./.........../.....; n-aþi citit-o, n-aveaþi cum, imediat dupã ce-am scris-o, semnat-o, datat-o, am mototolit hârtia ºi-am aruncat-o-n gârlã,în Ialomiþa adicã, ratând încã o-ntâlnire cunemãrginirea, a mea, ºi-o operã premodernã,protopomistã, extraordinarã, a dumneavoastrã,sfârºiþilor de secol XX, ratarea voastrã, cã eu pot sã-mi amân sfârºitul pânã m-oi plictisi de moarte, cecuvânt..., ce cuvinte! parcã mi-am spart o bubã ajunsãla apogeu, aºa mã simt acum, aerian, inaderent lanimic, dornic de viaþã, aº munci ºi la ceapeu dacã numi-ar zace cartea de muncã (extraordinarã alãturarede cuvinte, o carte în care sã se treacã toate munciletale, nu-mi vine sã cred cã ar putea exista aºa ceva!)în alte sertare, blajin Domnul, cu toate cã mã uitãmereu, dar eu vãd acum un film în care toatã lumeadã din evantaie, asta-i tema, o fi cald la ei acolo, ce-are a face, dacã mie mi-e frig ºi nu mã intereseazãfrigul, eu sunt vesel ºi vreau sã mã-ntorc între prieteniimei..., întoarce-te pe partea-ailaltã, femeie! zise Þiliuînghiontindu-ºi muierea în somn, cã mã trânteºti dincãruþã, dar nu era-n nici o cãruþã, era-ntr-un patprãpãdit, îngust, un pat fãcut din patru pari înfipþibine-n pãmântul duºumelei ºi un dreptunghi destul derelativ din ºipci, peste care gemeau douã-trei braþe depaie, sub greutatea celor doi, patul conjugal, centrul

lumii din care, inconºtient, bineînþeles, fiecare din ceidoi încerca sã-l arunce pe celãlalt, doar ei ºi de Chirico,mai târziu, cu nevasta, au stat în centrul lumii...,Giorgio, da, prietenul meu, eu i-am suflat desprepictura metaforicã ºi m-am retras, modest, în secolulmeu, la Broºteni, sã omor þãnþari ºi sã-mi pun ordine-n moºie, Giorgicã, bãiat bun, deºtept, þâfnos cam preatare, s-a dus ºi el, ºi uite, cã dacã n-aº fi aºa nerãbdãtoraº putea merge la mã-sa sã vãd cum îl naºte ºi sã-ispun cã plodul o sã fie un tip dat dracu, da, el l-a luat,am tras cu ochiu-n curtea vecinilor, nerecunoscãtor,toþi sunt la fel, altfel n-ar fi ajuns în ceaunul cumãtrului,... Georgicã..., da, am nostalgia lui, altfel n-aº fi botezatcopilul lui Bleandã cu numele lui, ajuns din pãcate doardoctor de gãini, Redea-ºi cupla gândurile cu ale mele,gândind în locul meu, pânã la urmã, pentru cã euhuzuream, refuzam ºi cu unghiile sã bag curent în încreieru-mi doldora de scurtcircuite, în care se pierdeaufãrã folos mii de megawaþi datoritã instalaþiei învechite,umede tot timpul..., da, timpul îºi devoreazã fiii fãrãsã-i lase sã lumineze prea mult ºi le-aruncã oasele printot felul de locuri, ce dracu am de gândesc mereu înviitor, da, în locuri ascunse, în curând vor descoperiTroia, sã fie sãnãtoºi, important e lacul care-a începutsã cadã de pe multiubita mea vioarã, cum o mai fisunând, ia sã vedem, sã auzim, lângã urechea stângã,aia bleagã, da, merge, merge, mânca-i-aº eu suneteleei, na, cã am început sã mã iau dupã þigani, dacã-arºti, mi-ar fura vioara, fac schimb cu ei, nu fac nici unschimb, nu dau nimic, nimic...

În partea de est a satului, care se termina direct înheleºteu, doi puradei, în vreme ce Redea trecea sprecasã proaspãt spãlat de jegu-i secular, se îndeletniceau,unul cu prinsul broaºtelor, celãlalt cu umflatul lor cuajutorul unor paie de grâu, ºi-amândoi deodatã cuaruncatul acestora în apã ºi cu studiul chinuluiorãcãitoarelor, care nu se mai puteau scufunda vremede câteva ceasuri pânã se desumflau; era spre searãºi tot în aceeaºi zonã mai puteai vedea încã, dacã eraiatent, sarcini uriaºe de lemne care se depãrtau greoiºi-n echilibru precar de pãdure, sub care se opinteauarãtãri costelive de þigani, grijulii cu combatereafrigului viitoarei ierni, sã nu mai facã al lui Goagã miºtode ei, ca iarna trecutã, când doar el se dovediseprevãzãtor ºi-i arsese focu-n sobã din octombrie pânãa-nviat prima muscã, da ei habar n-aveau cã luminadin soba lui venea de la o lumânare, ºi ãºtia sunt înstare sã-mi care toatã pãdurea, mâine sã n-o maigãsesc, gândea Zipa cu voce tare ºi Milondre se-arãtagata sã tragã-n ei cu puºca, începuse sã-i placã, daboierul n-avea nevoie de morþi, aºa cã-l trimise doarsã-i sperie ºi sã le spunã sã-ºi bage-n foc beþele deþambal ºi arcuºurile, cã era suficient pentru pieile lorde africani nereuºiþi, le-ajungea cãldura lor, ba chiarle prisosea; ºi ºerpii erau deja în gãurile lor, la somn ºibãtrânii crapi ieºiserã la mâncare în clipa-n care Redea,încercând sã deschidã uºa casei, rãmase cu clanþa-nmânã, fiind obligat sã o spargã, lucru nu prea greu defãcut, pentru a putea pãtrunde în camera de meditaþie,tulburat fiind avea nevoie de ea mai mult ca de mâncareun flãmând,... neclarã zi, nefastã, mai mult dedouãzeci la sutã din ea mi-a scãpat de sub control,lucru nemaiîntâlnit, aproape toatã, domnule Redea, numicºora dezastrul, zisei arãtându-mã, ºi-n aceeaºi clipãdormitorul se prãbuºi sub proprii-i pereþi, zmeul, tueºti zmeul, încântat, da mi-ai dãrâmat casa, m-ainenorocit, prietene, cine-oi fi, cum te-o chema ºi cevei fi vroind, e o-ntâmplare, domnul meu, o simplã-ntâmplare, nu vreau sã-þi fac nici un rãu, vreau doarsã stãm de vorbã, sã ne cunoaºtem, da, da, da, sã necunoaºtem, mormãi Redea, dar acu sunt supãratfoarte, va trebui sã treci o probã la care mulþi au cãzut,ce zic eu mulþi, toþi, va trebui sã joci cu mine o partidãde table, nu te uita aºa, zici în gând cã de-aia ai traversattu cu mare greutate o sutã douãzeci ºi cinci de ani,doar ca sã joci table cu mine? dar aflã, prietene, cãsunt de netrecut ºi-n hotãrâre ºi la joc, ºi dacã nu-miiei o linie mãcar te-ntorci de unde ai venit fãrã sã aflinimic, bine, zic, da cu zaruri nefãcute; ºi-ncepem unmeci dramatic, în care moºul mã-nvinse cu 3-2 îndeschidere, meci în care, pe parcurs, adicã în timpulnormal prin care treceam fiecare, dar mai ales el, pânãa ajuns în 1985, scorul se va ridica la gigantica cifrãde 60.257-60.243 pentru gazde, meci în timpul cãruiamulte-am aflat, ca ºi el dealtfel, trezindu-i un deosebitinteres pentru venirile în secolul meu, mult maiinteresant, zicea el, decât tot ce se-ntâmplase ºi ºtia el(ºtia tot) pânã atunci.

8

În urmã cu câþiva, ani ampublicat aici opt episoade aleunui serial, numit „Desprepãrinþi, cu toatã dragostea!”.Era o încercare de a aduce îndiscuþie istoria, ca altfel deliteraturã. Eseistica nu ºtie deargumente, ci de o anumeinspiraþie extrasenzorialã.Cam aºa ceva am încercatatunci, deºi trebuie sãrecunosc cã aveam, ºi am, în

minte mii de pagini de istorie. Apelul meu era unulîndreptat memoriei noastre colective, ori memoria nueste o ºtiinþã exactã, ea fiind mai degrabã o modalitateterapeuticã de a privi lumea. Fãrã abilitãþile ei„literare”, cred cã ne-ar fi foarte greu sã ne suportãmtrecutul, ºi individual, dar mai ales colectiv.

Deºi mã aºteptam, atunci, ca scriitura mea sãnascã polemici, mai ales cu acei istorici „cu diplomã”,canonici, liniºtea a fost singura reacþie. Poate ºi acestlucru m-a fãcut sã mã opresc. În schimb, am continuatsã scriu ºi materialul existã. Redau aici câteva pagini,la întâmplare, deºi problema de fond rãmâne:intereseazã pe cineva?

Aurul ºi iarãºi.. aurul!!Aurul a reprezentat singurul ºi suficientul motiv pe

care Roma l-a luat în calcul în invazia þinuturilor dacice.Se pare cã numai noi, cei de astãzi, nu cunoaºtemadevãrata imagine a Daciei în ochii contemporanilor. Toatepopulaþiile care au intrat în contact, într-un fel sau altul,cu societatea strãmoºilor noºtri erau familiarizaþi cufabuloasele bogãþii strânse în veacuri de locuire. Ele audevenit cu timpul legendare ºi sursa de inspiraþie a multorscriitori. Þinuturile „uriaºilor” era în acelaºi timp ºi þinutulagatârºilor, populaþie devenitã miticã în ceea ce priveºteaurul. Dacia de mai târziu împrumuta, de cele mai multeori, din memoria acestora. O lungã perioadã de timp, maibine de 400 de ani, nici un alt loc din Europa nu a fost maibogat, iar meºterii aurari mai faimoºi.

Romanii nu-i considerau pe daci ca fiind barbari.Spaþiul mãrginit de Carpaþi ºi Dunãre avea în memoria lorceva special. Absolut firesc, de vreme ce ei erauconsideraþi ca fãcând parte din aceeaºi familie, pe careastãzi o numim latinã. Familia a existat dinaintea cuceririlorromane ºi numai un canon inventat ºi repetat obsesivlasã impresia cã ar fi altfel. Civilizaþia dacicã nu era cunimic mai prejos, iar romanii o respectau, în sensul în carerespect însemna teamã.

Dacã Traian nu ar fi cucerit ºi jefuit Dacia, istoriaEuropei ºi a lumii s-ar fi scris altfel. Aurul ºi argintul strânsîn sute de ani, cu rol religios în primul rând, ce a fost adusîn Roma de Traian ºi de trupele lui de mercenari, auconstituit sângele proaspãt pentru un imperiu obosit.Istoricii de astãzi nu gãsesc decât un singur evenimentsimilar, dar care nu egaleazã în importanþã cucerirea ºi maiapoi jefuirea timp de 150 de ani a Daciei. Este vorba deaurul incaº ºi aztec. Dar ºi în aceastã similitudine dupã1400 de ani, nu a existat o cantitate de metal preþios atâtde mare într-un singur loc. Multele calcule fãcute deistorici, dupã textele lui Dio Cassius ºi Criton, se învârt înjurul cifrei de 165 tone de aur ºi 330 tone de argint!!!Adevãratele referiri înmulþesc de zece ori aceste cifre, darcare, fiind de necrezut, au fost considerate greºeli alecopiºtilor. Cei ce au încercat sã estimeze, pe baza unorpresupuneri logice, la ce cantitate s-ar fi ridicat tezaurullui Decebal, au concluzionat cã este vorba de aproape2000 de tone!!!

Sã facem câteva comparaþii. În 1944, Banca naþionalãa României deþinea 237 tone de aur. Cocoºeii, emisiunealegendarã de monedã de aur, din 1944, care se voiaprincipala armã împotriva inflaþiei, totaliza …7 tone deaur. Ruºii „gãsesc”, în acelaºi an, 40 de tone de aur lamãnãstirea Tismana ºi… îl duc acasã. Banca centralã aChinei avea la începutul anului 2009, o rezervã de 1054tone aur. Japonia 765 tone, Austria 280 tone ºi în sfârºitceva comparabil, Italia 2451, iar S.U.A. 8133 de tone aur.România noastrã are o rezervã de 105 tone de metal preþios.

Despre pãrinþi,cu toatã dragostea!

Dan Elias

Trebuie sã amintesc aici faptul cã multe din sutele ºi miilede tone de aur din rezervele unor state respectabileprovin.. din România! De cele mai multe ori a fost vorbade cumpãrare, dar nu întodeauna.

Alte poveºti de ... aurÎn urmã cu puþin timp, un istoric preocupat de apãrarea

sit-urilor arheologice dacice declara explicit cã sãpãturileneautorizate, cu alte cuvinte braconajul relicvelor istorice,aduce la suprafaþã ceva mai mult de 500 kg aur în fiecarean!! Iar numãrul celor care sapã dupã comorile dacilordepãºeºte cifra de 4.000!!!

Tezaurele antice de aur conþin invariabil aur dacic,din minele de lângã Brad, fie cã este vorba de Grecia sauEgipt. (Este vorba de un obiect de aur despre carepomeneºte cercetãtorul J.Makkay, descoperit într-unmormânt egiptean de la Abydos, datând de 4000 de ani.Obiectul avea o crustã roºie, unde aurul era combinat cutelur ºi stibiu. În fapt, aceasta este amprenta auruluitransilvãnean. Ca un fapt interesant, telurul a fostdescoperit pentru prima oarã la noi, la Sibiu. El a fostseparat din compuºi auriferi din zona apuseanã. Cam câtsã fi extras dacii, aur din munþii lor? Oamenii de ºtiinþã auapreciat producþia de aur a acelor vremuri la 3-5 tone anual.Dupã cucerirea romanã, minele din Apusenii scoteau dinadâncuri aproape 10 tone pe an. Se apreciazã la peste 85vagoane de aur pur (1.100 tone), cantitatea totalã extrasãde romani. ªi ne mai întrebãm de ce Dacia era consideratãun pãmânt fabulos ºi de unde atâta dorinþã a romanilor dea o supune?

În secolul XVI, la vãrsarea Streiului în Mureº, un pescara descoperit o comoarã atât de mare încât i-a fost greu são vândã. Cardinalul Martinuzzi a aflat de ea ºi a reuºit sã„o recupereze”. Se spune cã a continuat cãutãrile în apaStreiului ºi cã întreaga comoarã era de peste 50.000 de„galbeni” vechi ºi foarte mult aur nativ. Cheltuielileexagerate au atras privirea împãratului Ferdinand deHabsburg, care l-a trimis în zonã pe generalul Castaldo.Se spune cã a mai gãsit 2000 monede de aur, 250.000 deflorini ºi 1600 kg de aur nativ.

Cronicile vorbesc de butoaiele cu „aur vechi” dinvisteria lui Petru Rareº, dar ºi de Pavel Varga, un îmbogãþitpeste noapte, care ar fi descoperit o comoarã ce ar fi pututajunge pentru toatã populaþia Transilvaniei! Clujeanul aluat cât a putut, restul rãmânând ascuns pentru totdeauna.

Pe la 1800, un copil a gãsit pe Dealul Aninosului 264de monede tip koson. În 1804, un preot din Vâlcele a gãsitla rãdãcina unui fag, 400 de kosoni. Ulterior, din acelaºiloc au mai fost scoase 35 ºi mai apoi 987 de monede.

Sã nu uitãm cã, pânã la descoperirea mormântului luiTutankhamon, „Cloºca cu puii de aur” reprezenta cel maimare ºi cel mai frumos tezaur al lumii! Acum îi înþelegeþipe ruºi de ce ºi-au oprit ºi ei câteva piese din tezaur?

Patru specialiºti în geologie ºi metalurgie din Bucureºtiau prezentat un studiu care demonstra cã expediþiaargonauþilor ºi „lâna de aur” au fost aici, în MunþiiApuseni! Ei refac traseul expediþiei ºi constatã, prinanalize chimice fãrã dubiu, cã aurul transilvan estefaimosul aur pe care Biblia îl aminteºte ca provenind dinþinutul Havila.

Dar ce tot spun eu aici!? Vor veni istoricii ºi-mi vorzice despre þara analfabeþilor ºi barbarilor daci, pe carenumai norocul violului roman i-a adus în analele istoriei.Pentru ei kosonul nici nu existã, de vreme ce nu i secunoaºte încã provenienþa, iar dacã Traian a luat aur dinDacia, probabil cã era neprelucrat, aºa cum niºte barbariputeau sã-l scoatã din munte ºi apã. Acum câþiva anibuni, la o emisiune tv., istoricii A. Vulpe ºi Djuvara,încercau sã ne convingã, cu privire la tãbliþele de laTãrtãria, cã nu sunt decât niºte biete falsuri descoperiteprin 1950!! Cã pot fi niºte falsuri, este pãrerea lor, dar cãau fost descoperite în 1950… ºi nu în 1961, cum ºtim toþi!Vai de mama noastrã, cu istoricii noºtri cu tot!

Pe mâna cui am dat istoria?La Nebra, în Germania, a fost descoperit în 1999 un

disc de bronz de 32 de centimetri diametru, pe care eraureprezentate, în aur, luna soarele ºi 32… de stele! Dupãperipeþii similare brãþãrilor dacice, discul a fost recuperatde la gãsitori, analizat, datat ºi, pe baza datelor obþinute,Fundaþia pentru ºtiinþã a Germaniei a lansat un ambiþiosproiect de cercetare pentru care s-au alocat milioane deeuro. Discul a fost datat 1.600 î.Hr., este prima reprezentarea cerului cunoscutã, iar aurul folosit este…. transilvan!Informaþia este utilã, dar nu pentru asta am amintit-o, cipentru similitudinea cu faimoasele brãþãri dacice. Estevorba de 15 brãþãri de aur, 13 de 1 kg ºi douã de 700grame, descoperite de braconieri într-un sit apusean ºicare au fost recuperate de statul român. Ele au declanºatun taifun între specialiºtii pro ºi contra. Existenþa brãþãrilorîi pune în dificultate pe apologeþii barbarismului dacic ºiprecum în bancul cu olteanul care vãzând o girafã a spusimediat ºi rãspicat; „Aºa ceva nu existã”, bravii noºtriistorici se întrec în a discredita obiectele cu pricina. Credeþicumva cã Ministerul culturii de la noi a pornit vreunproiect de cãutare în zona descoperirii? Vã înºelaþiamarnic. Nici mãcar nu au solicitat analiza fizico-chimicãa brãþãrilor. Singura analizã a fost fãcutã la solicitareaparchetului, timp de 10 minute ºi sub ochii mascaþilorcare le asigurau paza. Fizicianul doctor BogdanConstantinescu, cel ce a efectuat analizele, declarãsec;”Brãþãrile sunt cu aur local”. Sunt confecþionate dinaur aluvionar amestecat cu aur de filon, foarte asemãnãtorcu aurul din zona de est-sud-est de Brad. Au între 19 ºi 22de carate, dar neomogene chiar în aceeaºi brãþarã. Analizalor a fost efectuatã ºi de laboratoarele din Santa Fe,California, sub conducerea unui mare specialist înarheometrie, Pieter Myers ºi verdictul a fost acelaºi: brãþãritracice.

Atâta minte au avut „specialiºtii” Ministerului culturii,cã atunci când au declarat cu emfazã despre brãþãri cãsunt autentice, au amintit de proba cu carbon 14!! Înprimul rând aurul nu conþine carbon (numai materialulbio poate fi astfel testat) ºi în al doilea rând….Românianu are nici un aparat de testat cu C14!! Sigur cã e de râs.Am dat istoria pe mâna a tot felul de indivizi, în marea lormajoritate niºte impostori.

În loc sã declanºeze o emulaþie printre specialiºti,brãþãrile dacice, râvnite de cele mai mari muzee ale lumii,zac prin vreun colþ de subsol, aºa cum s-a întâmplat ºi cutãbliþele de plumb de la Sinaia.

Mai amintesc doar atât; faimosul coif de aur de laCoþofeneºti nu a fost niciodatã analizat pânã acum, dinmotive…administrative!! Discul de la Nebra era din bronzºi numai placat cu ceva aur, aur pe care nemþii l-au analizatde i-au mers fulgii, scoþând tot ce se putea din acel artefact.La noi, zeci de mii de obiecte sunt lãsate sã fie studiate de…praf ºi de nepãsare. Istoricii noºtri au o privire cu razex sau…y, de vreme ce, dupã o simplã uitãturã, hotãrãsccu privire la orice obiect, pe care aceste pãmânturi ni-l faccadou. Aceasta este istoria …. istoricilor!

(În anul 2008, apare în Observatorul Cultural un articolal profesorului doctor Mircea Babeº, de la facultatea deistorie, intitulat ironic: „Renaºterea Daciei?” Þintele senumesc: Densuºianu, Al Brãtescu-Voineºti, N. Lupu, IosifConstantin Drãgan, N. Sãvescu, G.D. Iscru, AdrianBucurescu, Ion Gheorghe ºi mulþi alþii. Dupã spuseleautorului, ei devin personificãri ale diletantismului înistorie. Reproºez domnului Babeº nu argumenteleºtiinþifice (cele din articol), ci modul zeflemitor în careface apologia profesionalismului, faþã în faþã cuempirismul. Tare mã tem cã domnii istorici nu prea mai auce sã apere. Chiar dacã exagerãrile sunt de cele mai multeori evidente, scorþoºii noºtri istorici au rãmas cantonaþiîntr-o aºa numitã „istorie de stat”, în care ce s-a spus, ebun spus. Acest mod de abordare este cel puþin curios.Istoricii noºtri nu umblã, precum primarii, cu ºtampilaadevãrului istoric în buzunar. Dacã vor continua sã ignorefapte ºi argumente, numai din dorinþa de rãmânere în„istoria de stat”, atunci vor fi mult mai comici decât ceinumiþi mai sus. Cu timpul vor circula douã istorii: una alor ºi una tot a lor, adicã a celorlalþi. A noastrã, când?

9

Am hotãrât azi, aflându-mã într-o cvasisingurãtate,cã luna mai este cea mai frumoasã în Bãrãganul meudrag.

Seceta încã nu s-a hotãrât sã ne taie respiraþia încão datã, lanul de muºtar se revarsã pânã la liniaorizontului, galbenul curge în albastru pe geana zãriiºi, din preaplinul rodirii, verdele grâului dat în borþmângâie vecinul de alãturi, orzul dat în spic, galbenulcojii de lãmâie, pãrul Urumei, frumoasa tãtãroiacã dinPÃDUREA NEBUNÃ.

Toate aceste minuni din mai ale anului 2009 de laIisus încoace le-am luat în seamã începând cudimineaþa zilei de 3 mai. Am dat în douã uriaºul tabloual lui Van Gogh alergând spre Cocora sã ajung laîntâlnirea cu FII Satului, manifestare organizatã deprimãrie ºi noul ei primar, Dan Lefter. Sunt unul dinrãtãciþii pe alte meleaguri. M-am oprit la bisericaSf.Nicolae, atras ca de un magnet de acest loc sacru,în care s-au botezat ºi s-au cununat toþi fraþii mei,locul în care mi-am luat rãmas bun de la mama, de labunica ºi de la cei trei bunici pe care i-am avut ºi i-amiubit deopotrivã: Moº Ion Mânzu, tatãl natural al luiPârnod, personajul meu din CASA DIN VIS. MosGhiþã Tache, cel care l-a crescut pe tata, rãmas la doiani cu cei doi fraþi Marin Croitoru ºi GheorgheMogodici, având toþi trei 10 ani împreunã. Ghiþã Tache,bunicul din marginea de vest a Cocorei copilãriei,strãjuitã de un lan cu bozii, locul de popas alnesfârºitelor caravane þigãneºti venite dinTrasnistriamoldo-româno-sovieticã ºi rusã. Pe atunci,cerul se unea cu pãmântul la casa lui Ghiþã Creþu,renumit haiduc din Bãrãgan, aflatã între Cocora ºiColilia, aproape de celebrul han de la Urâta, ascunssub pãmânt ºi semnalat acum de un popas pãrãsit depatronul intrat în faliment.

Aici, în Sfânta bisericã, am trãit acele clipe unicede “lacrimi ºi sfinþi” despre care scria Cioran la Paris,în dor de þarã ºi de cimitire, unde a exersat în copilãriefrumuseþea fotbalului pe cranii de strãmoºi, oferite cugenerozitate de un Yoric al rãºinarilor.

Aici am întâlnit foºti elevi din clasa I, pe care nuaveam cum sã-i recunosc. Timpul ne egalizasevârstele, eram ºi eu un bãtrân rãtãcit cântând împreunãcu ei, cei rãmaºi acasã, “Iubi-te-voi, Doamne!. Amdat celor prezenþi pagini din Psalmii în versuri, dincartea mea, din acel teanc de foi nelegate, un îngerhotãrâse sã le aduc consãtenilor mei ºi sã dau fiecãruiacâteva rugãciuni.

S-a apropiat de mine o bãtrânã, care m-a rugat cuo voce tremuratã:

-Dã-mi douã foi, sã-i duc ºi Vasilichi, aia din neamullu Gâscã, e la pat de doi ani, mai ºtii ce frumos citealecþia când o punea domnul Drãgan, învaþãtorul nostru?

Am intrat în Bãrãgan pe la Hanul Glodenilor ceiªarþi ºi cei Siliºteni ºi de aici am început sã simt mirosulde rece crud al grâului, ascuþimea mirosului florilorgalbene de muºtar. M-am oprit ºi m-am fotografiat cugrâul ºi cu muºtarul, cu cerul ºi cu pãmântul meu drag,aceastã fiinþã tãcutã ºi ocrotitoare, gazda cea maiprimitoare din lume. Am întins cât am putut în faþãdigitalul meu ºi am fãcut câteva poze, pe care le iubescacum pentru marea lor forþã de sugestie, cuvintele melenicodatã rostite, de drag, de dor de câmpie.

Am trecut pe lângã conacul lui Garoflide de laCasota, nu mai fusesem demult ºi mi s-a nãzãrit cãnu-l voi mai vedea, cã poate, cumpãrat ºi el de niºteitalieni împreunã cu sute de hectare de teren, poateva fi dispãrut. Dar nu a fost aºa. L-am zãrit printrecrengile salcâmilor care marcheazã marginea satuluiºi în stânga l-am vãzut în toatã frumuseþea lui dearhitecturã pãrãsitã, de frumuseþe cu var cojit. M-ambucurat ºi m-am fotografiat cu el, sã fiu sigur cãimaginea lui nu mai poate fi niciodatã distrusã. Pozami-a fãcut-o un þãran aflat la câþiva metri, venea spre

Dar niciodatã ostoit

Dor de câmpie…ºi de Helis pe hârtie

un mic magazin, sã cumpere pâine. Cu mânatremurândã a luat aparatul, l-a dus la ochi, a apãsat pebuton ºi iatã imaginile acestui castel uitat care ainterferat cu imaginile mele din lecturile din DuiliuZamfirescu ºi Cãlinescu…

Am trecut prin satele componente ale comuneiGlodeanu Siliºtea, am oprit o clipã la poarta coleguluimeu Nelu Iordache, sã admir casa de culoare albastrãºi magazia lungã de 20 de metri a bunicilor, în care s-a strâns 40 de ani grâul la CAP Cârligu spre a luatrenul cãtre rãsãrit. Magazia, bucuria colegului meu,cea mai mare bucurie rostitã la întalnirea dupã 50 deani de la absolvirea ªcolii Pedagogice:

-ªtiti care a fost cea mai mare bucurie a mea dinacest an? Mi-am adus acasã magazia bunicului.

Pe chipul lui de învãþãtor, cu dungi adânci de urmaºal plugarilor de odinioarã, se aºezase o luminã aparte,în ochii ca de þigan mijeau boabe de rouã, ca în aceastã dimineaþã de 3 mai, când alergam ca în vis sãjung la Cocora. Am trecut prin Grindu, sat mare, alessã aibã CAP model în Ialomiþa, cu celebrul GheorgheAnghel deputat în MAN ºi cu Maria Petre,europarlamentar, pe care am revãzut-o pe terenul desport din Cocora înmânând diplome celei mai în vârstãfemei la 100 de ani ºi celui mai tânãr cetãþean, nãscutchiar de Ziua Internaþionalã a Oamenilor Muncii a anului2009.

Am dat în douã satul Colilia, în care am fostînvãþãtor doi ani, am bãtut în poarta Muzeului de familieGheorghe Ciutacu, despre care am aflat cã pregãteºteo expoziþie cu documente Eminescu în incintaParlamentului României, am pornit mai departedezamãgit de lipsa stãpânului de acasã ºi am ajuns acolounde am întâlnit foºti colegi de ºcoalã ºi chiar de clasã,pe care nu i-am vãzut din toamna anul 1951, când amplecat în lume. Acum oameni în vârstã, ca ºi mine,lumina din privire, ochii lor vii ºi nepotoliþi de revedereaºi refacerea timpului risipit, o frumuseþe mângâiatã derazele unui soare binefãcãtor, apoi stropitã de o ploicicãde primãvarã ºi o invazie de miros de mici, din câtevalocuri se ridica spre cer un fum cu parfum de mici,bunãstare ºi speranþã.

Luna mai, luna verdelui de Bãrãgan, a galbenuluide Gogh, de orz înspicat, de Uruma, de iubiri de demulttrecute doar în cuvânt ºi în credinþa cã puþine suntlocurile acestei þãri care sã întreacã în frumuseþe ºi înrodire Bãrãganul meu drag, unde am vãzut lumina pe23.06 1938.

Pe data de 23 mai, la întâlnirea cu promoþia anului1979, Adi Stroie, de la Muzeul Naþional al Agriculturiidin Slobozia, mi-a fãcut o surprizã care m-a determinatsã trec pe hârtie aceste gânduri dospite în mine decâteva sãptãmâni. Mi-a adus douã numere din Helis,mi le-a dat ca pe un dar de preâ, mi-a vorbit despreGheorghe Dobre, despre prietenii mei din Slobozia ºia declanºat mecanismul care te aºeazã la masa de scrissã poþi da mãsura unui cuvânt din limba românã. Dor.Dor de câmpie, dor de voi, dragii mei cititori ai revisteiHelis. O alta iubire de-a mea, despre care îmi place sãscriu ºi pe care o citesc ca pe o rugãciune. Am recititdouã numere din Helis ºi am scris aceste gânduri, azi24 iunie 2009, în liniºtea ºi singurãtea mea, acum cândla celãlalt capãt al lumii se aflã o parte din familie laShanghai, unde Bunul Dumnezeu ºi îngerii pãzitorivegheazã venirea pe lume al celui de al treilea nepot.

Aurel Anghel

S-a iscat un scandal uriaº când o întreagãechipã ministerialã a fost acuzatã de fraudã ºicorupþie.

Cu toate cã presa a fãcut publice numeroasedocumente scrise ºi filmate, nimeni nu ºi-a datdemisia, chiar dacã ratingul de þarã a scãzutvertiginos, iar imaginea patriei a fost terfelitãcrunt. Guvernul, prin purtãtorul de cuvânt, l-aluat pe NU în braþe, invocând o manipularepoliticã a opoziþiei.

De undeva, noi dovezi au început sã aparã înmass-media, aºa de clare încât primul ministru afost nevoit sã numeascã o comisie de anchetã,fabricând rapid ºi o ordonanþã de urgenþã, careinterzicea publicarea sau difuzarea„PROBELOR” în presa de orice fel, atâta timpcât comisia îºi exercita atribuþiunile.

Au mai lãtrat ziarele câteva zile, apoi subiectuls-a rãcit.

Dupã câteva luni, doar vreo foaie amãrâtãde provincie încerca sã-ºi trezeascã cititorii cu oîntrebare mai mult retoricã: - Comisia lucreazã?Când vom intra în posesia unei hotãrâridefinitive?

La paºtele cailor!paragrafau ºugubeþii.Dupã cum evolua ancheta, era posibil ca

aceºtia din urmã sã aibã perfectã dreptate. Dardestinul a vrut astfel.

La o jumãtate de an de la declanºareascandalului, tot executivul, mai puþin primulministru, domicilia permanent în saloanelespitalului de nebuni.

Vor sã scape de justiþie! se ºuºotea.ªi-au pus bine milioanele, iar acum îºi fac

ieºirea pe uºa din dos, bârfeau alþii.Totuºi, adevãrul era mult mai crud.Sunt chiar nebuni, îmi spuse prietenul meu,

medic la respectiva instituþie. Toþi, fãrã excepþie,sunt chinuiþi de aceeaºi iluzie: sute de iepuri verzicare le sar în braþe sau zburdã fericiþi în jurul lor.Sã-i vezi, nene, cum îi mângâie, cu câtã afecþiune!

Ce faceþi, domnilor miniºtri, îi întreb?Ne plimbãm iepuraºii, rãspund în cor! Nu-i

aºa cã sunt foarte simpatici? Spun asta cu patos,însoþind afirmaþia cu mângâieri de o tandreþecopleºitoare.

Nu existã nici un tratament?Nimic eficace! Câteodatã îmi vine sã cred

cã s-au intoxicat cu vopseaua de pe dolariifraudaþi atunci când i-au numãrat.

Cum îþi explici cã primul ministru nu-i afectat?Este o vulpe ºireatã! κi stãpâneºte emoþiile.

ªtii ce mi-a spus în primele zile de la internareasubalternilor sãi? Era tare cãtrãnit! Sunt tâmpiþiºi proºti, domnule, aºa le trebuie! Dacã erauvânãtori cu experienþã, ca mine, trebuiau sã ºtiecã un iepure sãlbatic, de orice culoare ar fi el,nu-þi sare în braþe sã îl mângâi ca pe o pisicã!

Florin CIOCEA

SPUNE-MIDREPT, CE,

TU VEZIPESTE TOT

DOAR IEPURIVERZI?

10

***

Se întâmpla undeva în Tokio la apus.Prin telefon mã întrebai de ce doarme taicã-tu întins pe asfalt?Spuneai cã uneori mai bea, dar niciodatã n-a adormit în stradã,întins pe asfalt.Mã întrebai de ce plânge maicã-ta?Nu ºtiu ce þi-am spus. Poate pentru cã nu mai era lapte în frigider.Poate plângea pentru virginitatea pierdutã,Poate se înþepase în deget la croitoria de la periferie când lucraªi ºi-a amintit de basmul „Frumoasa din pãdurea adormit㔪i de copilãria pierdutã tot la croitorie când încã mai credea în prinþ.Te auzeam întrerupt.Þi-am zis sã te bagi în pat, sã tragi pãtura peste cap.Mami o sã mai plângã o vreme dupã care va fi bine.Despre tati ºtim cu toþii cã a plecat la circCu maºina aceea coloratã cu girofar.

***

Totdeauna am crezut cã este cevaÎn nemiºcarea frigiderelor goale.Nisipul din geamurile devenite rafturi de frigiderÎncã mai sunã a mare, sâsâind cuprins de fiori.Nu ºtiu cum sã-þi mai vorbesc,Þi-aº spune despre cum mã deturneazã cuvântul,Despre oftaturile colorate în fum de þigarãªi probabil am discuta ºi despre noi într-un final.Dar vezi tu, în frigiderul meu uneori nisipul devineFum de þigarã, iar fumul de þigarã se rostogoleºtePe flori de freon.ªi sã nu crezi cã-þi vorbesc în metafore,deºi odatã obiºnuiam sã fac asta.Uitã-te la picãturile ce-þi cad pe mânã când plouã.Vezi? încã mai saltã puþin când te lovesc.Cândva þi-aº fi spus (poate chiar am fãcut-o)cã-i un semn: ploaia vrea sã cadã invers.Acum îþi spun cã eºti îngrozitor de materialã,Pânã ºi ploaia ricoºeazã din tine.În frigiderul meu gol e o stare de spirit,E mama plângând ºi tata când vine de la serviciu obositÎncercând sã discute cu mine,E deportarea bunicilor mei îngropaþi,Sunt lacrimile celor douã case dãrâmate de comuniºti,Apoi un cancer ºi-un accident vascular.Pe ce raft spuneai cã vrei sã aºez ciorba de la mã-ta?

***

azi pare cã toþi copiii ºi-au pus picioroangeºi au îmbrãcat hainele pãrinþilor.bãieþi care ieri visau sã conducã maºina tatãluicalcã indiferenþi câini fãrã sã dea niciun claxon.ºi nimeni nu se mai duce sã cearã de la vecinaun pahar cu apã în dupã-amiezile când mami ºi tati dorm.colega de grãdiniþã are tocuri în loc de pãpuºiºi parcã te priveºte altfel. iar tu de când înjuri?e un fel de bâlci vulgar, ºi eºti trist ºi cam singur.la magazin aceeaºi vânzãtoare zâmbeºte.ne dã tuturor þigãri de parcã ne-ar da vatã pe bãþ.

***

Poate într-o zi am sã te vãd mergând pe stradãcrescutã din pãmânt, mai dospitã ca înainte.Aº plânge, te-aº strânge in braþe,þi-aº spune ce am fãcut,aº deschide ºifonierul sã vezi cã am hainele în ordine.Dar n-ai mai fi tu,buna pe care o ºtiu doar bãtrânã,deportata din Bucovina… (Eu, copil post-comunist.Rãceli metalice pe piept,cheie atârnatã de ºiret în jurul gâtului.Un clown aºteaptã florãreasa cu þâþele lãsate.În rest, tristeþile melecenuºii, statice,fãcute din roþi de tren,din geamuri de autobuz jegoaseºi balcoane.) …s-ar duce iubirea mea esticã pentru învinºi.

Andrei LUCA ***

Eºti beat ºi vorbeºti ca sã nu se vadã,vorbeºti ºi pierzi coerenþa.ªtii cã se duc sensurile,ºtiu ºi ceilalþi, dar vorbeºti pânã iþi zice unu‘« eºti beat ! »abia mai târziu, mult mai târziu,când te strigã cineva, iþi dai seama ce tãcere îngrozitoare

« Andrei ! » ºi-mi simt sufletul un pahar de cristal.

iþi vine sã plângi-lacrimile tale zgârcite de bãrbat-ºi-þi zice ãla iar « eºti beat, bã, puþã ! »

A doua zi ne privim de parcã am fi ucis un copil.

***

Pianul pe care niciodatã nu l-am avut,La care niciodatã nu m-am aºezat sã cântκi coboarã anticântecul în nervii mãselelor,κi agaþã notele ca acele de gene,

Brodându-mi pânze de pãianjen la ochiÎn mãsura 4/4.Vino acum, cea care niciodatã n-a venit,Vino sã prinzi noaptea fluturiLa lumina ochilor mei.

***

când m-am nãscut am zis “Jerry, vreau sã fiu Jerry”,dar mama nãscuse greu ºi tata era la o þigarã.Am ieºit cu o bucatã de brânzã în mânã.Salonul fãcea purici ºi alte defecþiuni tehnice gen nosignal.Tom s-a mutat în America ºi-i merge bine.Ieri când m-a sunat nu mai ºtiam cum se ridicã receptorul;Mã sãlbãticesc pe zi ce trece.mi-a zis «sã-i ia dracu‘ de copii cã existã ºi Spider-Man»mda, chiar aºa! Mereu existã un Spider-Man de rezervã.Doctorul mã intreabã cu o voce spartã: «ce bre‘?! haidetataie,Du-te d‘aci! eºti bãtrân, ce mai vrei acu‘?!»Râd ºi eu cã vreau sã rãmânem prieteni.Mda, da‘ lu‘ Tom îi merge bine in America, nu a uitat;Mã sunã o datã pe lunã.

CEASUL

Deºi chiar gardurile au înmuguritºi-n canã strop de apã mai îmbatãvreau sã alerg în burg necontenitla ceasul când Isus va bate-n poartã.

În stradã aerul cutreierat sucombãneliniºtea se mutã ºi-n altar,sub paºii mei plesneºte câte-o bombãdezamorsatã-n ritm de secundar.

Rãsar din mine flãcãri mari de scrum.Trãind atâtea nopþi fãrã mireasãm-am hotãrât sã evadez din turnca un haiduc din era tenebroasã.

GÂNDURI CÃTRE

Vreau sã ºtiu esenþa glasului cicatrizatunde în ramuri noaptea ne înghitecãci plouã cu întuneric ºi încã n-am pãstratacele efemere legi numite jurãminte.

Prãdatul gând mai dãinuie cu trudã pe nisip?când nici-un pas de zânã nu se mai audevin sã cuprind copacul solitar ce are-n chipfrântura vântului sãrat cu aripi ude.

Aºtept un cârd de degete sã-mi prindã gâtulsã muºc din unghia densã clipireaºi pârghia nopþii sã rupã departe fecioarei cântultimona pierzându-i-o odatã cu firea.

Vãd ºi aud cum focul plesneºte urechea;strigãtele tale pocnind cu bicele-n timpanse-ntorc rãvãºite aproape de vecheatindã unde dâra liniºtei cântã-n caval.

INCULEÞ BÃLANCUIB DE AMINTIRI

Cãutãtorii de ouãcu deznãdejde muºcându-ºi degeteleîntâlnesc amintiri-fulgi de pãsãriîn cuiburi goale.Se petrec urmeleîn reveria de întoarcerespre origini,spre coliba celui care,adormind,a lãsat pornitãroata de la mecanismul timpului.Ar trebui sã-i facem semnsã ne trimitã pãsãri fãrã aripiarãtându-le un cuib de amintiri.

ªARPELE DE COCS

ªarpele de cocs deseneazãbulbi, ore, vise.În cerdac mor în dureriGângãniile oarbece în vãrgi au trecutmaluri de abanos ºi trestie uscatã.Hãmesit de slovescutur praful ºi moliile din pãr,întorcându-mã visândarpele de cocs jertfitpentru Pace ºi Luminã!

DEPARTE

În ferestre zace râul îngheþat.Departe...din geamuri, linii ºchioapese rãsfrâng în curbefãcând roþi de fier, de soare, de pãmânt.

Sparg râul ºi-i sar în fundulaerului.Departe...luceºte o coasã ce taielinii ºchioape, tãvãlite roþide fier, de soare, de pãmânt.

11

Barbu Catargiu

(urmare din numarultrecut)

III. Asasinarea primului-ministruBarbu Catargiu

(continuare în numãrul viitor)

prof. Dinu Daniel

1. Asasinat comandat de liberalii radicali ºi executatde Dimitrie Dunca. Aceasta ipotezã a circulat mult timp,fiind fa-vorizatã de cel puþin douã situaþii binecunoscute:iminenþa vo-tãrii Legii rurale ºi interzicerea manifestaþieidin 11 iunie. La ele putem adaugã limbajul violent dinpresa liberala ºi caracte-rul „revoluþionar” al unor acþiuniiniþiate ºi conduse de liberali. Cu toate cã aceastã variantaa circulat intens, convingându-l ºi pe Xenopol, ea estelipsita de logicã din urmãtoarele motive:

“ Angajarea lui Dimitrie Dunca drept asasin ar fi dusan-cheta imediat ºi prea evident la partida liberalã.Inteligenþa cu care au acþionat în politicã Ion C. Brãtianuºi C. A. Rosetti ne scuteºte sã credem cã puteau pune unpistol ruginit în mâna unui individ incontrolabil. Pataaruncatã asupra partidului l-ar fi scos din viaþa politicapentru totdeauna, supunându-l probabil imediat lafragmentãri ºi dizidenþe.

“ Cei doi lideri liberali nu aveau nevoie de un asasinat,atât timp cât stãpâneau alte mijloace de a bloca acþiunilelui Barbu Catargiu. Aceste mijloace au fost folosite înpermanenþã fãrã ca cei doi lideri sã þinã seamã de interdicþii,de legi ºi de acu-zele politicienilor conservatori. Ei aumiºcat masele oraºelor ºi ale satelor de câte ori au simþitun pericol letal, dând lovituri de stradã rãsunãtoare, de laBucureºti (22 ianuarie 1859) pânã la Ploieºti (8 august1870). Tot ei s-au aflat la originea loviturii de stat din 11februarie 1866.

“ Asasinarea lui Catargiu, din punctul de vedere alliberalilor-radicali, nu rezolva deloc problema politicã ºinici pe cea agrarã, pentru cã dispariþia primului-ministrunu schimba configuraþia Adunãrii ºi nici sistemul electoral.

“ Dacã la C. A. Rosetti ar putea exista bãnuiala uneiîncli-nãri spre metode violente de acest gen, precum ºinumeroase dovezi de ateism, la Ion C. Brãtianu faptuleste exclus, acesta fiind un creºtin ortodox practicant ºicu frica lui Dumnezeu. Mai mult, Brãtianu ºtia cã într-o ziva fi prim-ministru ºi cã un astfel de precedent deschideCutia Pandorei, inclusiv pentru el.

“ Ideea cã la originea asasinatului s-ar afla omul deîncre-dere al lui Ion C. Brãtianu, celebrul Eugeniu Carada,nu stã nici ea prea bine în picioare, deoarece deputatulliberal era tocmai acela care mai devreme ceruse în Camerãaprobarea pentru manifestaþia din 11 februarie. Or, dupãfelul cum s-a desfãºurat, atentatul a fost premeditat.Carada nu avea cum sã organizeze în câteva minute aºaceva, neºtiind care este soarta propunerii sale ºi,bineînþeles, neavând cum sã acþioneze între ultimelecuvinte, profetice, ale lui Catargiu ºi bolta clopotniþei dela Mitropolie. Arestat preventiv în noaptea urmãtoare ºisupus unei anchete, Carada se apãrã cu detalii precise ºiaduce mar-tori ai miºcãrilor sale din ziua atentatului.Operaþiunile des-fãºurate mai târziu de Eugeniu Caradadovedesc inteligenþã, abilitate, stãpânirea perfecta acâmpului de acþiune. Un conspi-rator adevãrat îºi asigurãmijloace sã anuleze un atentat când observã cã primul-ministru urcã în trãsurã împreunã cu ºeful Poliþiei. În afarãde ura binecunoscutã, un alt detaliu al asasi-natului acreat suspiciunea cã sunt implicaþi liberalii: flutu-rareaunei batiste albe fusese semnalul folosit de liberali înmomentul revoltei populare din ianuarie 1859. Totuºi,trebuie sã admitem cã, de la apariþia trenului, fluturareabatistei era un gest universal.

2. Varianta unui asasin fanatic. Este susþinutã celmai tare de un cunoscut om politic liberal, I. G.Valentineanu, care a ºi publicat o broºurã pe aceastã temã.În textul sãu, Valentineanu afirmã cã îi cunoºtea pe ceidoi suspecþi: Dimitrie Dunca ºi Iulian Grozescu, refugi-aþitransilvãneni. Dupã mãrturiile lui Valentineanu, asasinuleste Dunca, fapt greu de crezut din ur-mãtoarele motive:

“ Valentineanu îi prezintã pe cei doi astfel: „Ei aveau ourã neîmpãcatã contra magnaþilor unguri ºi boierilor de lanoi ºi, în privinþa lor, nu ezitau a se exprima în mod

vindicativ ºi sanghinar afiºând ºi propagând chiarasasinatul politic contra duºmanilor neamului românesc,ziceau ei”7.

Dar mai interesantã este rela-tarea unei scenepetrecute, se pare, în dimineaþa zilei de 8 iunie 1862. Duncaar fi venit la redacþia ziarului „Reforma” din Pasa-jul românºi i-ar fi arãtat directorului gazetei, Valentineanu, un pistolºi un pachet în care s-ar fi aflat testamentul sãu politic:„Eatã testamentul meu politic pe care þi-l încredinþez casã-l dai publicitãþii, dupã ce mã vor aresta sau mã vorucide; cãci sunt hotãrât a mã preda lui Vodã-Cuza ºi a mãsacrifica”8.

Deºi alþi cercetãtori afirmã cã Dunca nu a fost de gãsitnici atunci, nici mai târziu, Valentineanu afirmã cã acestaera printre arestaþi. Comportamentul lui Valentineanuînsuºi este inexplica-bil, având în vedere cã el nu l-adenunþat pe Dunca nici înainte de atentat (când s-ar fiprezentat la el cu arma ºi cu testa-mentul) ºi nici înmomentul când a fost anchetat de procuror. Arãtându-i-searma crimei la Procuraturã, Valentineanu neagã cã arcunoaºte-o.

În sfârºit, un ultim argument contra te-zei asasinuluifanatic este acela al evidenþei unui complot (înºtiinþareaasasinului asupra plecãrii trãsurii, absenþa interogatoriuluibirjarului de la trãsura primului-ministru, existenþaconfirmatã a unei trãsuri care îl aºtepta pe asasin în valeacu vii). Teza asasinului fanatic a fost îmbrãþiºatã oficial ºia con-venit diferitelor tabere implicate în lupta politicã,liberalii fi-ind dispuºi s-o accepte pentru a îndepãrtabãnuiala ce plana asupra lor ºi pentru a masca ºansaimensã care l-i s-a oferit prin dispariþia celui mai puternicadversar.

3. Varianta asasinatului politic. Ancheta a fostrepartizatã procurorului I. Deºliu care a trecut încã dinacea zi la efectua-rea interogatoriilor. Printre cei reþinuþipentru a fi interogaþi s-a aflat ºi un anume GheorgheBogati, suspect asupra cãruia nu se dau explicaþii privindcontextul în care a ajuns sã fie arestat. Din amãnuntelefurnizate de anchetã rezultã cã a fost reþinut pentru faptulcã îºi ducea viaþa în lumea prostituatelor ºi cu-noºtea peorice strãin care ar fi apãrut în Bucureºti. El îl cu-noºteabine pe prefectul Nicolae Bibescu. Cu aceste detalii avemmai degrabã portretul unui informator al Poliþiei, nu alunui criminal. Din cercetarea dosarului se poate constatacã Poliþia a avut un grad de implicare aproape transparentîn aceastã crimã. Când procurorul G. Sachellarie, dinechipa lui Deºliu, încearcã sã producã o confruntare asuspecþilor cu martori oculari - ºi, în primul rând, un preotcare-l vãzuse pe asasin fugind de la locul faptei -, Poliþiarefuzã accesul aces-tuia la cei arestaþi ºi împiedicãefectuarea procedurii de con-fruntare. Mai mult, pornindde la primele constatãri, procurorul Deºliu cere chemareaoficialã la Parchet a prefectului Nicolae Bibescu pentruinterogatoriu ºi pentru corelarea depoziþiei acestuia cucea a lui Gheorghe Bogati, în acel moment, fãrã nici oexplicaþie ºi abuziv, procurorului Deºliu i se retrage cazul,care îi este dat procurorului I. ªoimescu. Imediat ce estenumit, ªoimescu opreºte cercetãrile ºi cazul asasinãriiprimului-ministru este închis. Din informaþiile furnizatede princi-palul martor, prefectul Poliþiei Nicolae Bibescu,aflat lângã victimã în trãsurã, se nasc câteva mari întrebãri:

“ în primul rând, acesta a declarat cã asasinul s-a urcatdin mers pe treapta trãsurii ºi a tras douã focuri. Pentruaceastã miº-care asasinul trebuie sã fi venit din faþã, iarlovitura glonþului sã fie frontalã ºi de sus în jos, un om înpicioare pe scara trãsurii fiind mult mai înalt decât opersoanã care sta afundata pe cana-peaua cupeului. Or,rezultatul autopsiei demonstreazã clar cã fo-cul a venitdin spate ºi de jos în sus, de la mai puþin de un metru.

“ Nicolae Bibescu ar fi strigat în momentulatentatului:,, „S-a tras de sus!”, adicã din clopotniþã. ªtimcã acest lucru este neverosimil, focul fiind executat dejos ºi din spate. Mai mult, era de aºteptat ca prefectulPoliþiei sã-l descrie pe asasin, fiindcã oricum era primulcare îl vãzuse.

7 I. G. Valentineanu,op.cit.,pag.88 Ibidem,pag.159 Alex. Lapedatu, op. cit., pag. 3110 Valeriu Stan, Enigma unui atentat: moartea lui Barbu Catargiu,în „Maga-zin istoric”, nr. 2(35), februarie 1970, p. 5111 Alex. Lapedatu,op. cit ,pag.912 Constantin Rautu ,Eugeniu. Carada.Omul si opera, EdituraRamuri, Craiova, 1940, pag.59

Dupã o altã variantã, Bibescu ar fi strigat: „S-a trasde la poartã!”, dar aceasta nu mai este o reacþie de la loculfaptei, ci de la poalele dealului, din locul unde s-a oprittrãsura ºi unde Bibescu 1-a întâlnit pe Plagino. Aºadar,putem înregis-tra ca reacþie imediatã ºi de la locul fapteidoar indicaþia falsã (diversionistã) cã s-a tras dinclopotniþã.

“ Un alt amãnunt al atentatului a trecut neobservat.S-a afirmat de martori cã Bibescu „þinea braþul drept pesteumerii primului ministru” ceea ce este o indicaþie precisãcã Bibescu stãtea în trãsurã în stânga, iar Catargiu îndreapta (pe direcþia de mers), în raportul nr. 1232/ 28 iunie1862, procurorul G. Sachellarie precizeazã: „între alteurmãriri necesarii spre des-coperirea crimei, am avut ºi unpreot, care, prin depoziþiunea sa, a zis cã de a vedea peautorul faptei îl cunoaºte, cãci mai înainte de comitereafaptei vorbise cu alþii pre de aproape, aflându-se ºezândpe o bancã din mâna stângã a Dealului Mitro-poliei”9 . Înacest moment putem afirma cã asasinul a aºteptat pestânga intrãrii în Mitropolie, cã a trecut pe partea dreaptãa bolþii clopotniþei pentru a-ºi împuºca victima, cã a trasde la dreapta spre stânga ºi cã a fugit în diagonalã sprestânga, unde era panta cu vii, în cealaltã parte fiind curteaParlamentului. Suntem în prezenþa unui asasin care nu aavut informaþii pre-cise despre poziþia victimei în trãsurã,dar care ºi-a premeditat crima, asigurându-ºi inclusiv ocale de scãpare. Mai este de semnalat cã asasinul nu-lputea vedea pe Catargiu urcându-se în trãsurã, linia devizibili-tate fiind obturatã de clãdirea BisericiiMitropolitane.

“ ªtim din depoziþia prefectului Nicolae Bibescuamãnuntul cã Barbu Catargiu nu ºi-a gãsit trãsura ºi afost invitat sã urce alãturi de el. Conform unei analizerecente „câþiva deputaþi care ieºeau de la ºedinþa Camereiobservaserã cum o persoanã flutura o batistã în chipneobiºnuit, iar altcineva blocase intenþionat dru-mul cuo trãsurã, pentru a sili caii prefectului sã treacã prin gan-gulclopotniþei la pas”10. Catargiu purta un pistol asupra lui,se temea de un atentat al liberalilor radicali, iar Bibescuavea obli-gaþia sã asigure paza primului ministru. N-a fãcutnimic, decât sã-l þinã pe dupã umeri pe Catargiu, fãrã nicio escortã. Lipsa es-cortei este justificatã de prezenþaprefectului Poliþiei în trãsurã.

“ Poliþia aflatã sub conducerea colonelului NicolaeBibescu a obstrucþionat în permanenþã Parchetul încercetãrile sale. Chiar ºi în cazul acelui preot, martor peDealul Mitropoliei, directo-rul Prefecturii a refuzat accesulprocurorului împreunã cu mar-torul pentru efectuarea uneiconfruntãri. Aºa cum constatã Alex. Lapedatu încercetãrile sale, „între Poliþie ºi Parchet, care investigauafacerea în mod independent, nu numai cã nu era nici olegãturã, dar, dimpotrivã, raporturile dintre acesteautoritãþi, chemate a colabora pentru descoperireaasasinului, se vãdesc a fi fost foarte încordate, ostilechiar”11.

Toate argumentele de pânã acum induc cel puþinsentimen-tul cã prefectul Poliþiei era implicat în crimã. Elpoate fi orga-nizatorul atentatului, iar dupã alte surse chiarfãptuitorul: „Se crede cã a fost omorât cu un foc derevolver de cãtre prefectul Poliþiei, un anume Bibescu, cucare Barbu Catargiu plecase într-o trãsurã de la Camerã,iar trucul cu necunoscutul care a tras în acelaºi momentcu arma din Dealul Mitropoliei sã fi fost ceva aranjat maidinainte pentru a masca adevãrul [...] Deºi acest Bibescuera omul lui Barbu Catargiu, nu se putea conta pe eldeoarece era un mincinos ºi un laº care a putut foarteuºor sã fie cumpãrat”12. Cumpãrat de cine? Oricât deconvins era Eugeniu Carada de aceastã variantã, ea nuexplicã focul tras de la distanþa de un metru ºi nici traseulglonþului din partea opusã locului unde se afla Bibescu.Prefectul Poliþiei nu poate fi criminalul, dacã ar fi sã luãmîn calcul doar in-formaþia despre semnele fãcute cu batista.Ce rost avea acest gest, când criminalul era în trãsurã cuvictima?

12

În articolul de faþã ne-am propus sã prezentãm unscurt istoric al cercetãrilor arheologice aparþinând culturiiSântana de Mureº-Cerneahov de pe teritoriul actual aljudeþului Ialomiþa1. Nu propunem o dezbatere aprofundatãa acestei culturi2, dar am folosit literatura de specialitateprivitoare la zona geograficã investigatã3.

De asemenea, am întocmit o listã completã, adusã lazi, cu localitãþile unde au avut loc descoperiri ºi cercetãriarheologice.

Cea dintâi etapã debuteazã cu anul 1951, când are locprima descoperire arheologicã accidentalã, pe braþulBorcea, la Fãcãeni4, ºi având un caracter funerar.

Urmãtoarea descoperire întâmplãtoare are loc pecursul inferior al râului Ialomiþa, la Copuzu, unde, prinanii 1960-1965, sunt semnalate, de un localnic, mai multemorminte de înhumaþie. Descoperirea accidentalã a altuimormânt de înhumaþie, în anul 1971, de cãtre localnici, vaduce în anul urmãtor la iniþierea de sãpãturi arheologice.Cercetãrile se vor desfãºura pe parcursul a ºapte campaniide sãpãturi. S-au descoperit 27 de morminte5.

Anul 1970 debuteazã cu noi cercetãri de suprafaþã.Ele se vor întinde pe o perioadã de 12 ani, cu identificareape teren ºi publicarea a mai multor monumente de tipSântana de Mureº-Cerneahov6.

De localitatea Fierbinþi-Târg se leagã primul sondajefectuat într-o aºezare aparþinând culturii Sântana deMureº-Cerneahov. Din pãcate cercetãrile au fost sistate,situl arheologic fiind în faza de cercetare superficialã ºide conservare7.

Cu ocazia unei sãpãturi de salvare în aºezarea geto-dacicã de la Giurgeni-Mozacu, din anul 1986, a fostdescoperitã ºi publicatã o groapã bordei de secolulIVp.Chr8. Tot în acest an are loc descoperirea accidentalãa unei strãchini la Feteºti-Vlaºca, pe malul stâng al braþuluiBorcea9.

O a doua etapã a cercetãrilor arheologice de teren seînregistreazã începând cu anul 1990. Obiectivele principaleale acestei cercetãri sunt: cursul inferior al râului Ialomiþa10

ºi cel al braþului Borcea11.În anul 2004 devine sit arheologic de categoria B

aºezarea de la Sudiþi, punctul “La cot”12.Pentru anul 2008 se înregistreazã o nouã aºezare,

descoperitã la sud-est de Chirana-Popas. Este primaaºezare descoperitã în lunca râului Ialomiþa. Existenþa unuicurs pãrãsit al acestui râu, în zonã, ne face sã presupunempoziþionarea aºezãrii chiar pe ambele maluri ale acestuia13.

Ultima aºezare descoperitã se înregistreazã în anul2009, în zona lacului de la Gura Vãii, materialul arheologiceste numeros ºi variat. Întâlnim atît ceramicã de facturãdaco-romanã cît ºi cea de facturã goticã14.

Lista localitãþilor din judeþul Ialomiþa în care s-aufãcut descoperiri de tip Sântana de Mureº-Cerneahov.

1. Biþina-Pãmânteni, com. Moviliþa, jud. Ialomiþa.2. Biþina-Ungureni, com. Moviliþa, jud. Ialomiþa.3. Borduºani, com. Borduºani, jud. Ialomiþa.4. Boteni, com. Sineºti, jud. Ialomiþa.5. Cãtruneºti, com. Sineºti, jud. Ialomiþa.6. Chirana-Popas, oraº, Þãndãrei, jud. Ialomiþa.7. Chiroiu-Pãmânteni, com. Drãgoieºti, jud. Ialomiþa.8. Copuzu, com. Balaciu, jud. Ialomiþa.9. Drãgoieºti, com. Drãgoieºti, jud. Ialomiþa.10. Fãcãeni, com. Fãcãeni, jud. Ialomiþa.11. Feteºti-Vlaºca, municipiul Feteºti, jud. Ialomiþa.12. Fierbinþi-Târg, oraº Fierbinþi-Târg, jud. Ialomiþa.13. Frãþileºti, com. Sãveni, jud. Ialomiþa.14. Giurgeni, com. Giurgeni, jud. Ialomiþa.15. Gura Vãii, com. Sudiþi, jud. Ialomiþa.16. Hagieºti, com. Sineºti, jud. Ialomiþa.17. Lilieci, com. Sineºti, jud. Ialomiþa.18. Mãrculeºti, com. Mãrculeºti, jud. Ialomiþa.19. Moviliþa, com. Moviliþa, jud. Ialomiþa.20. Platoneºti, com. Platoneºti, jud. Ialomiþa.21. Sãveni, com. Sãveni, jud. Ialomiþa.22. Sineºti, com. Sineºti, jud. Ialomiþa.23. Slobozia, municipiul Slobozia, jud. Ialomiþa.24. Sudiþi, com. Sudiþi, jud. Ialomiþa.25. Þãndãrei, oraº, Þãndãrei, jud. Ialomiþa.

Cultura de tip Sântana de Mureº-Cerneahovdin zona Bãrãganului ialomiþean

26. Urziceni, oraº, Urziceni, jud. Ialomiþa.27. Vlãdeni, com. Vlãdeni, jud. Ialomiþa.Începând din anul 1951 ºi pânã în prezent au fost

descoperite, cartate ºi înregistrate, un numãr de 27 delocalitãþi, cu 42 puncte arheologice de tip Sântana deMureº-Cerneahov. Dintre acestea, 12 sunt aºezãri, 3necropole, iar 27 simple menþiuni, fãrã a se face odepartajare de încadrare.

În aºezarea de la Þãndãrei, cu ocazia unei nivelãri deteren din anul 2009, au fost descoperite ºi unele resturide la un schelet uman, orientat vest-est. Lipsa unuiinventar funerar ne face sã fim rezervaþi la perioada deîncadrare. Dupã orientare, poate fi datat pe larg în perioadamedievalã a secolelelor XVI-XVIII.

Ceramica acestei culturi este variatã, fiind lucratã atâtla roatã, dar ºi cu mâna. Întâlnim diferite forme de vase,castroane, oale, strãchini, borcane, cãni, de provenienþãgeto-dacicã, romanã, goticã ºi în micã mãsurã ceasarmaticã.

Efectuarea unor sondaje ºi cercetãri arheologice înmai multe aºezãri ºi necropole ar oferi un cadru complet alevoluþiei culturii Sântana de Mureº-Cerneahov înregiunea Bãrãganului ialomiþean.

BibiografieBarnea I. O cercetare arheologicã pe Borcea, RM.,

3, 2, Bucureºti, 1966, p. 157-158.Chiþescu L. ºi colab. Aºezarea geto-dacicã de la

Giurgeni- Mozacu, judeþul Ialomiþa, CAMNI, IX, Iaºi-Rãdãuþi, 1992, p. 57-61.

Coman R. Noi descoperiri arheologice din secoleleIII-IVp. Chr. în judeþul Ialomiþa, Ialomiþa IV,Slobozia, 2003-2004, p. 221-224.

Isãcescu C. Sondajul arheologic de pe teritoriul com.Fierbinþi-Târg, jud. Ialomiþa, CAMNI, VI, Bucureºti,1983, p. 111-121.

Mitrea B., Preda C . Necropole din secolul al IV-leae.n. în Muntenia, Bucureºti, 1966. Muºeþeanu C.Necropola din secolul al IV-lea e.n. de la Copuzu, CCDJ,II, Cãlãraºi, 1986, p. 209-222.

Petrescu F.Repertoriul monumentelor arheologicede Tip Sântana de Mureº-Cerneahov de pe TeritoriulRomâniei, Bucureºti, 2002.

Renþa E., Matei Ghe. Cercetãri arheologice desuprafaþã, Slobozia 4oo, Slobozia, 1994, p. 29-53.

ªãrbãnescu D., Trohani G. Ilfov-File de Istorie,Bucureºti, 1978, p. 17-42.

Trohani G. Cercetãri arheologice pe valea Mostiºtei,CCDJ, II, Cãlãraºi, 1986, p. 15-36.

Vlad F., Matei Ghe. Contribuþii la repertoriularheologic al Judeþului Ialomiþa (I), Ialomiþa IV, Slobozia,2003-2004, p. 197-220.

1 Coman R., Matei Gh.Descoperiri Arheologice de tip Sântana de Mureº-Cerneahov

din zona Bãrãganului Ialomiþean, lucrare prezentatã la Ediþia aXIII a de Culturã ºi Civilizaþie la Dunãrea de Jos, Cãlãraºi, 20-24octombrie 2008. Au fost prezentate 24 de localitãþi cu 39 depuncte arheologice identificate.

2 Petrescu F. 2002, 9-24.3În cadrul acestei culturii, Sântana de Mureº-Cerneahov,

predominã populaþia daco-romanã, urmatã de cea goticã ºi înmicã mãsurã, unele elemente sarmatice.

4 Barnea I. 1966, 157-158; Mitrea B., Preda C. 1966, 86.5 Muºeþeanu C. 1986, 209-221.6 ªerbãnescu D., Trohani G. 1978, 17-42; Trohani G. 1986,

15-36.7 Isãcescu C. 1983, 111-121.8 Chiþescu L. ºi colab. 1992, 57-61.9 Informaþie de la dl. Matei Gheorghe, cãruia îi mulþumim pe

aceastã cale.10 Coman R. 2003-2004, 221-224.11 Vlad F., Matei Ghe. 2003-2004, 197-220.12 Monitorul Oficial al României, partea I, vol. II, 16 iulie

2004. Cod L.M.I., IL-1-S-B-14066. 02.13 Perieghezã Coman R. Nu deþinem informaþii cu privire la

statutul terenului din zonã, dacã aparþine de oraºul Þãndãrei,com. Vlãdeni sau com M. Kogãlniceanu.

14 Cercetare de teren Coman R. Vegetaþia crescutã a împedicato cercetare mai amplã ºi evaluarea Suprafeþei aºezãri.

Radu Comanmuzeograf-arheolog, Muzeul Judeþean Ialomiþa

„ Sãrumâna, mamaie! Ce mai faci?”„ Ia, aºtept pensia ºi nu mai vine factoriþa asta a

noastrã, maicã! O fi având mult de umblat. Câþibãtrâni sunt în satul ãsta ...”

De fapt, întrebarea ºi rãspunsul erau niºteconvenþii. Treceam prin dreptul porþii ei aproape înfiecare sãptãmânã. O gãseam pe o canapeaimprovizatã, cam ºubredã, în trei picioare, de lapoartã, mai mereu pe la jumãtatea lunii. Era ºi acumîntr-o rochie închisã la culoare cu mici picãþelealbastre, legatã cu o basma pe sub bãrbie, subþiricã,o scâteie de femeie, adusã mult de la spate, privindapos când în susul, când în josul uliþei, uneoriîntinzând gâtul subþire dintre doi umeri înguºti, sãvadã mai departe. Aºtepta rãbdãtoare þinând îndreapta un fel de cârjã pentru femei. Acum avea mânastângã bãgatã în ghips, atârnatã de gât cu un tifon.

Ne cunoºteam mai demult, îi ºtiam povestea ºicâte ceva din viaþã. Era aproape de nouãzeci de ani,avea o pensie de urmaº, dupã soþ, te miri ce, vreosutã de lei, dar ºi uo pensie de veteran de rãzboi, totdupã soþul care luptase la Cotul Donului, ceva maimicã. „Noroc cu soþul, Dumnezeu sã-l odihneascã,altfel ...” „Dar matale n-ai lucrat nicãieri?” „Cum sãnu, maicã, vai de mine, cine nu lucra înainte? Puteaisã stai acasã? Am muncit la CAP, la cultura mare.Am avut ºi „doi la sutã” vreo câþiva ani, am avutbãtãi la inimã. Mi-au fãcut ºi pensie de agricultor.Numa cã acum vreo câþiva ani, mã pomenesc acasãcu o hârtie de la Casa de Pensii, în care-mi cerea sãaleg între pensia de urmaº ºi cea de agricultor, cã n-am dreptul la douã. Plus cã trebuia sã dau înapoibanii primiþi din urmã. Mai zicea acolo cã mã potadresa justiþiei în termen de cinºpe zile. Care justiþie,maicã? Luna urmãtoare m-am pomenit cã-mi ºi reþinecâte o sutã cinzeci de mii de lei din pensia de urmaº.Am plãtit doi ani, mai am de platã doar o jumãtate dean. De-aº trãi s-o achit ºi p-asta, cã tare m-apasã!Mai mult, am cercetat ºi eu pe una, pe alta din satcare care aveau la fel ca mine, ºi pensie de urmaº, ºide agricultor. Dar nu le-a oprit ºi lor. Norocul lor.Cicã a venit la Casa de Pensii de la Bucureºti unul îninspecþie ºi a luat prin sondaj. Am cãzut eu mainenorocoasã, ºi câþiva din alte comune! Cum o fi,maicã, sã ai pe lunã trei sute de milioane pensie, cãaºa am auzit la televizor? Nu le-aº dori ãstora deacum decât sã se întoarcã CAP-ul înapoi, sã-i vãd ºipe ei puºi la capul rândului de porumb de unkilometru, prãºind fir cu fir. Mãcar o singurã zi deiulie, de dimineaþa pânã seara!”

Între timp, pe la poarta bãtrânei Safta a trecut ocaravanã electoralã cu microfoane date la maximumºi cu multe baloane fluturând vesele deasupra. Unins sprinten sare din maºinã, desprinde un balon ºiun steguleþ, se apropie de bãtrânã, îi sãrutã mâna, seuitã milos în ochii ei, îi înmâneazã balonul ºisteguleþul, apoi o îndeamnã: „Sã vii la vot, mãicuþã,aºa cum poþi matale ºi sã votezi însemnele de pebalon. ªtii sã citeºti?”

Fãrã sã mai aºtepte rãspunsul, se urcã grãbit îndreapta ºoferului. Maºina porneºte orãcãind imnulpartidului ce sigur va ieºi victorios, urmatã de unnor de praf ºi de lãtratul câinilor speriaþi, prin garduri.

Bãtrâna priveºte nãucitã balonul ºi steguleþul,în timp ce parcã-i rãsuna în urechi, de undeva, dedeparte: „Châã!, châã!! Châã!!! Sã trãiþi bineeee!”

N.B. Caut într-un dicþionar:„Ticãloºie - stare dedecãdere moralã, mizerie moralã, atitudine josnicã,nemernicie.” ªi asta la nivelul societãþii. Mai areRomânia vreo ºansã?

DIAMANT

Tableta ticãloºiilorsau

Baloanele bãtrâneiSafta

13

EVOLUÞIA JUDEÞULUI IALOMIÞA ÎN SECOLUL AL XIX-lea

Între râul Ialomiþa ºi calea feratã Bucureºti-GaraCiulniþa-Feteºti erau ºapte armane: Hristodorescu (lasud de satul Ciulniþa, pe calea feratã Slobozia-GaraCiulniþa), Cesianu (la sud de precedentul ºi lângã haltaCesianu), Iulian (chiar la nord de Gara Ciulniþa),Maican (la nord-est de Gara Ciulniþa), Urâta (la sud-est de satul Sudiþi), Caraman (la est de Mãselia, lângãfosta vatrã a satului Caraman) ºi La Cojoaca (la estde calea feratã Þãndãrei-Feteºti, pe fosta moºieCãrãreni ºi la cca 15 km sud de Hagieni)38.Deosebirea esenþialã între ele a constat în faptul cãunele târle au constituit nuclee ale unor viitoare sate,câtã vreme armanele, chiar dacã uneori ausupravieþuit desfiinþãrii unor sate de pe moºiarespectivã, au dispãrut în timp, dupã primul rãzboimondial fiind aproape toate ruinate.

Pentru bãlþile borcene, cherhanalele au constituito formã de locuire temporarã, pentru familiile depescari. Având îndeletnicire tradiþionalã pescuitul,pentru care beneficiau de scutiri din partea statuluisau din partea unor proprietari de bãlþi, în schimbulunor aprovizionãri, unele familii din satele de pe malulBorcei, îndeosebi de lipoveni, trãiau la sfârºitulsecolului în cherhanale, unitãþi economice, dar carecuprindeau ºi case ale pescarilor ce deserveaurespectivele cherhanale. În 1899, asemeneacherhanale erau ,,în Baltã” în dreptul satelor Gaiþa ºiFãcãeni, numindu-se chiar cherhanaua Gaiþa ºicherhanaua Fãcãeni, alãturi de care, mai spre sud,era cherhanaua Leteanca39. Dupã primul rãzboimondial, aceste cherhanale ºi-au pierdut dinînsemnãtatea economicã ºi au dispãrut, neexistândcazuri de constituire a vreunui sat având ca nucleucherhanaua.

Pentru Bãrãganul sudic, întins ºi puþin locuit multãvreme, gãrile înfiinþate în legãturã cu cãile ferate caretranzitau judeþul, aveau sã contribuie ºi ele lapopularea zonei. Lângã unele dintre ele aveau sã seconstituie târle, iar uneori chiar sate. Calea feratãBucureºti-Constanþa era datã în folosinþã începândcu anul 1887 ºi avea pe teritoriul judeþului Ialomiþa olungime de 82 km, strãbãtându-l aproximativ pemijloc, pe axa vest-est. Dincolo de aportul deosebitla dezvoltarea economicã a judeþului, calea feratã,care intra pe meleagurile ialomiþene la vest de Lehliuºi trecea Borcea, din 1895, pe la Feteºti, pânã laCernavodã, dispunea iniþial de ºapte gãri (Lehliu,Dâlga, Ghimpaþi, Ciulniþa, Mãrculeºti, Elena ºiFeteºti), cãrora li s-au adãugat apoi încã cinci(Sighireanu, Ivãneºti, Jegãlia, Ovidiu ºi Dunãrea,ultimele douã ,,în Baltã”)40. Calea feratã Slobozia-Cãlãraºi era datã în folosinþã din anul 1887 ºi tãiajudeþul de la nord la sud, având o lungime de 44 km.Gãrile erau patru la numãr: Slobozia, Ciulniþa (undese intersectau cele douã cãi ferate), Siliºtea ºiCãlãraºi41. O a treia cale feratã, Fãurei-Feteºti, tãiacolþul nord-estic al judeþului ºi fusese datã în folosinþãîn anul 1884. Avea pe teritoriul ialomiþean o lungimede 47 km ºi patru gãri: Murgeanca, Þãndãrei, Hagieniºi Feteºti42 (care deservea ºi prima cale feratãmenþionatã).

Dintre toate gãrile, cea mai importantã eraCiulniþa, nod feroviar lângã care avea sã fie înfiinþatsatul Drajna, dupã cum lângã gara Mãrculeºti avea

sã fie înfiinþat mai târziu satul numit chiar Mãrculeºti-Garã, iar lângã gara Lehliu avea sã fie înfiinþat satulLehliu-Garã. De asemenea, lângã gara Siliºtea aveasã aparã satul ªtefan Vodã, dupã cum lângã garaHagieni avea sã fie înfiinþat satul Ferdinand I.

Comparând toate sursele menþionate anterior,precum ºi altele nemenþionate aici, apare evidentãcreºterea numericã a aºezãrilor din cuprinsuljudeþului Bãrãgan, de la începutul pânã la sfârºitulsecolului al XIX-lea, fiind sesizabile, în timp, câtevamomente esenþiale. Dupã punerea în aplicare aprevederilor Tratatului de la Adrianopol (1829), carepermitea libertatea economicã a Munteniei,extinderea marilor suprafeþe agricole ºi nevoia demânã de lucru a avut drept consecinþã constituireamai multor sate ºi cãtune pe moºiile mãnãstireºti ºiboiereºti din Bãrãganul sudic. Reforma agrarã dintimpul lui Cuza-Vodã (1864) a determinat, deasemenea, constituirea altor aºezãri, fie prin venireaunor împroprietãriþi originari din satele delene, fieprin ,,roirea” având ca punct de plecare sateialomiþene mai vechi. Cele mai multe aºezãri auapãrut însã dupã anii 1882 ºi 1892, odatã cu aplicarealegilor însurãþeilor, prin care pe vechile moºiimãnãstireºti, trecute în proprietatea statului dupã1863, erau împroprietãrite numeroase familii tinere,fie provenind din satele ialomiþene, fie din cele de ladeal, îndeosebi din pãrþile Buzãului ºi mai puþin dincele ale Prahovei. Dintre zecile de sate constituiteîn Bãrãganul ialomiþean începând cu anul 1864, uneleau avut o existenþã efemerã, fiind destrãmate dincauza neînþelegerilor fie cu proprietarul moºiei, fiecu arendaºul, din cauza lipsei islazului sau a unortocmeli agricole favorabile plugarilor43.Statul a fostprincipalul factor care a încurajat colonizareaBãrãganului ialomiþean, prin acordarea de pãmânturipentru vetre de sate, islazuri ºi terenuri agricole,dupã 1882 fiind astfel întemeiate cele mai multeaºezãri din largul câmpiei, atât la sud de râulIalomiþa, cât ºi la nord de acesta44. Pentrumajoritatea acestora, autoritãþile au stabilit aordareaunor nume istorice de rezonanþã45. Comunelejudeþului erau: Albeºti (cu satele Albeºti, Batalurileºi Bueºti), Alexeni (Alexeni), Amara (cu Amara ºiMotâlva), Andrãºeºti (cu Andrãºeºti ºi Orboeºti),Armãºeºti (cu Armãºeºti ºi Rãduleºti), Arþari (cuArþari ºi Vlãiculeºti), Axintele (cu Axintele ºiBãrbãtescu), Balaciu (cu Balaciu de Sus, Balaciude Jos ºi Sfântu Gheorghe), Bãrbuleºti (Bãrbuleºti),Bãrcãneºti-Speteni (Bãrcãneºti-Speteni), Bora(cu Bora ºi Slobozia Nouã), Borãneºti (cu Borãneºtiºi Sinteºti), Borduºani (Borduºani), Borduºelu (cuBorduºelu de Jos, Borduºelu de Sus, Orezu ºiPiersica), Broºteni (Broºteni), Bucu (cu Bucu,Gheorghe Lazãr ºi Sãrãþeni), Cacomeanca(Cacomeanca), Cãlãraºii Vechi (cu Cãlãraºii Vechiºi Mircea-Vodã), Cãzãneºti (Cãzãneºti), Cegani(Cegani), Chioara (cu Chioara ºi Sfântul Vasile),Ciocãneºti (cu Ciocãneºti, Andolina ºi Smârdan),Ciochina (Ciochina), Ciulniþa (cu Ciulniþa ºiLivedea), Cocargeaua (cu Cocargeaua ºi Buliga),Cocora (Cocora), Colelia (Colelia), Copuzu (cuCopuzu ºi Crãsanii de Jos), Cosâmbeºti (cuCosâmbeºti ºi Gimbãºani), Coºereni (Coºereni),Crucea (cu Crucea-Giurcã ºi Ciocãneºti-MihaiVodã), Crunþi (Crunþi), Cuza-Vodã (Cuza-Vodã),Dichiseni (cu Dichiseni, Brãtieni, Coslogeni ºiSatnoeni), Dor Mãrunt (cu Dor Mãrunt, Pelinu,Rainicu ºi Sighireanu), Dragoº-Vodã (cu Dragoº-

PROF. DR. ªTEFAN GRIGORESCU(continuare în numãrul viitor)

(urmare din numãrul trecut)

38 Harta topograficã a României.Foaia Slobozia-Þãndãrei.I.G.A., Bucureºti, 1899.

39 Harta topograficã a României.Foaia Fãcãeni-Stelnica.I.G.A.,Bucureºti, 1899.

40 Vezi harta austriacã (1910).41 Ibidem.42 Harta topograficã a judeþului Ialomiþa. D.J.A.N.Ialomiþa,

harta 12/1908.43 Astfel de aºezãri au fost Bordeiaºi (1882-1892), la sud de

Lehliu, ai cãrui locuitori s-au mutat în satele învecinate; Arapu(desfiinþat în 1898), fost lângã Bora; Bãlbãieºti (desfiinþat în 1882),cu locuitorii mutaþi în noul sat Griviþa; Ezeru (1864-1882), fostlângã satul Ezeru, cu locuitori mutaþi în Slobozia Nouã, Viºina(desfiinþat în 1897), fost pe moºia Erciuleasca, lângã Poianaº.a.m.d.

44Astfel au apãrut satele: Munteni-Buzãu, Amara, Griviþa,Motâlva, Andolina, Podu-Lupi, Stoeneºti, Platoneºti, Lãcusteni,Mircea-Vodã, ªtefan-Vodã, Radu-Negru, Dragoº-Vodã, Satu Model,Satul Nou-Litera A (Brãtianu), Satul Nou-Litera B (Traian),Batalurile, Sãveni, Ciocârlia, Reviga Nouã (azi Rovine), PrincipesaMaria º.a.

45Fie amintind numele unor mari voievozi (vezi Dragoº-Vodã,ªtefan-Vodã, Mircea-Vodã etc.), fie amintind de mari bãtãlii aleistoriei naþionale (vezi Rovine, Griviþa, Smârdan), fie amintindpersonalitãþi politice ale epocii moderne (vezi Brãtianu, Brãtieni,Fleva). Autoritãþile comuniste au schimbat numele celor din urmãcu nume de rezonanþã doar pentru istoriografia comunistã; astfel,satul Principesa Maria este pânã astãzi Ion Roatã, satul Brãtianueste Scânteia, iar alte douã sate cu astfel de nume, întemeiate înperioada interbelicã, Principesa Elena ºi Ferdinand I, au devenitGheorghe Doja ºi Movila.

46Vezi Anuarul ,,Socec” al României Mari. Vol.II.Provincia.1924-1925. Editura ,,Socec & Co.” Soc. Anon.Bucureºti, 1925, pp. 359-381.

AªEZÃRILE. ORGANIZAREAADMINISTRATIV TERITORIALÃ

PLêI, COMUNE ªI SATE

Vodã ºi Socoalele), Elisa-Stoeneºti (cu Elisa-Condeeºti, Condeeºti ºi Uleºti), Fãcãeni (cu Fãcãeniºi Lãteni), Feteºti (cu Feteºti ºi Feteºtii Noi),Frãþileºti (cu Frãþileºti, Ghizdãreºti ºi Sãveni),Frumuºica (cu Frumuºica, Brãtia, Panduri ºi Pârlitu),Gâldãu (Gâldãu), Gârbovi (cu Gârbovi ºi Ciocârlia),Gãunoºi (cu Gãunoºi, Barza, Potcoava ºi Podu-Lupi), Giurgeni (Giurgeni), Grindaºi (cu Grindaºiºi Valea Mãcriºului), Grindu (Grindu), Griviþa (cuGriviþa ºi Lata-Nebunii), Hagieni (cu Hagieni ºiPlatoneºti), Horia (cu Horia, Cãrãuºii, Crãsanii deSus ºi Sãlcioara), Iazu (cu Iazu ºi Brãtianu),Independenþa (cu Independenþa ºi Fleva), IonGhica (cu Ion Ghica ºi Ivãneºti), Jegãlia (cu Jegãliaºi Beilicu), Jilavele (cu Jilavele ºi Slãtioarele),Manasia (Manasia), Mãrculeºti (cu Mãrculeºti ºiCealâcu), Marsilieni (cu Marsilieni, Dâlga Micã ºiNeamþu), Mihai Viteazu (cu Mihai Viteazu ºi VladÞepeº), Miloºeºti (cu Miloºeºti ºi Nicoleºti),Moldoveni (cu Moldoveni ºi Patru Fraþi), Munteni-Buzãu (Munteni-Buzãu), Murgeanca (cuMurgeanca, Bucºa, Dumitreºti ºi Valea Cioarei),Ograda (cu Ograda ºi Dimieni), Perieþi (cu Perieþi,Misleanu ºi Poenaru-Bordea), Pietroiu (Pietroiu),Piua-Petri (cu Piua-Petri ºi Brãiliþa), Plevna (cuPlevna, Domniþa Maria, Valea Rusului ºi Zimbru),Poiana (cu Poiana ºi Ghimpaþi), Pribegi (Pribegi),Radu-Negru (cu Radu-Negru ºi Stoeneºti), Rassa(cu Rassa, Bogata, Cuneºti ºi Vaidomiru), Raºi(Raºi), Reviga (cu Reviga, Reviga Nouã ºi Rovine),Roseþi (Roseþi), Sãrãþeni (Sãrãþeni), Smirna (cuSmirna ºi Traian), ªocariciu (cu ªocariciu ºi Oltina),ªtefãneºti (ªtefãneºti), ªtefan Vodã (ªtefan Vodã),Sudiþi (Sudiþi), Þãndãrei (cu Þãndãrei, MihailKogãlniceanu ºi Strachina), Tonea (cu Tonea ºi SatuModel), Ulmu (cu Ulmu, Bojneagu, Chirnogi ºiFãurei), Vãrãºti (cu Vãrãºti ºi Dorobanþu) ºi Vlãdeni(Vlãdeni). Înaintea primului rãzboi mondial, hartajudeþului Ialomiþa nu mai cunoaºte schimbãri înprivinþa aºezãrilor, iar la începutul perioadeiinterbelice, înaintea reorganizãrii administrativ-teritoriale din anul 1925, judeþul avea 3 comuneurbane (Cãlãraºi, Urziceni ºi Slobozia) ºi 91 comunerurale, cuprinzând 192 de sate ºi cãtune, cu totul fiind,aºadar, 195 de aºezãri46.

14

Ca sã cunoºti un Om, strânge-i mâna ºi priveºte-lsincer. Ca sã cunoºti un Profesor, stai de vorbã cuun elev care i-a trecut prin mânã. Ca sã cunoºti unScriitor, citeºte-l.

Mircea Dinutz. Cel care mi-l prezentase laFocºani într-o împrejurare dureroasã dispariþiatimpurie a publicistului de excepþie Alexandru Deºliuapucase doar sã-mi ºopteascã: „Un profesordeosebit, un suflet admirabil, un intelectual de rasã.”Nu ne-am strâns mâinile, aºa cerea protocolul, doarne-am privit ceva mai mult, lãsând pe altã datã ceaveam sã ne spunem, mai ales cã aparþineamaceleiaºi bresle. I-am strecurat un roman ºi atât.Mult mai târziu, am primit prin poºtã o carte cu odedicaþie care mã onoreazã: Tablete de duminicã,editura Pallas Athena, Focºani 2008. Am aºezat-o în raft, sã-i vinã rândul. Pânã într-o zi când GheorgheDobre, Redactorul ºef de la revista HELIS mãintrigã, scurt, cum îi este obiceiul: „Ai citit-o?” „Nuîncã” „Ia vezi!”

ªi am vãzut. „Am vãzut”, citind, pe omul careîmi dispãruse aproape complet din memorie. Mi-amamintit faþa prelungã, uºor obositã, privirea calmã,cercetãtoare. Când i-am ºoptit cã-s profesor, cevase schimbã pe chipul sãu, lãsând sã scape o luminã.A mângâiat uºor cartea pe care i-am dat-o, adeschis-o ridicând-o spre nas, parcã pentru a-i simþiprospeþimea tiparului. „Are cultul cãrþii” mi-am zisurmãrind apoi ceremonia.

Cercetez prefaþa semnatã de Constantin Cãlin ºidescopãr, deopotrivã, ceea ce eu doar intuisem:Omul, Profesorul, Scriitorul, Intelectualul de rasã.Aproape cã nu mai rãmân prea multe de spus:aplicaþie ºi abnegaþie la catedrã, curiozitate ºimeticulizitate de intelectual, sobru, prudent, delicat,constant, discret, corect un adevãrat Om al Cetãþii.Frumoase ºi exacte rostiri în finalul prefeþei suntmãrturie: „Cine a fost constant e, <condamnat> sãrãmânã constant; cine a fost ponderat e<condamnat> sã rãmânã ponderat; cine a fost corecte <condamnat> sã rãmânã corect.” Studiindu-icartea, am constatat cã aceste rigori îi devinconvingeri, în viaþã ºi în scris.

Cartea este structuratã pe patru capitole, oAddennda ºi un Tablou bio-bibliografic consistent.

Capitolul întâi, „De-ale Parnasului” cuprinde nouãeseuri, toate având greutatea unor pamflete, undepune problema intelectualului, dar mai ales raportuldintre Provincie ºi Centru: „A fi critic în/ dinprovincie”, „O lansare de carte în provincie”,„Domnul Bombãnescu ºi provincia”, „Þaþaintelectualã” etc. Amãrãciune ºi sarcasm aº puteadefini tonul fundamental al pamfletelor, underealizeazã niºte portrete caricaturale de mare efect:

„Vasile M. Vasile este mai mulþumit ca niciodatãde opera sa; de douã ori pe lunã îºi numãrã cãrþile ºise antologheazã, o face cu nesfârºitã dragoste,tandreþe ºi încercat de fiorul nemuririi.” (p.15)

„Flory A. Bramburica îºi continuã periplul spiritualprin lume, zâmbindu-ºi în gând, bucurându-se de sine,compunându-ºi operele cu îndemânarea ºisensibilitatea unei coafeze.” (p.16)

„Marcus Tullius Gigola, personalitate comlexã aprovinciei, puþin apropitar, puþin publicist, puþin ompolitic, puþin manager cultural, puþin scriitor, puþin detot.” (p.16)

Mircea Dinutz nu se mulþumeºte doar sã persiflezeasemenea caractere, ci formuleazã ºi observaþii

Tablete de duminicã de Mircea Dinutz

sau AVERTISMENTUL UNEI CONªTIINÞEavând caracter de sentinþã: „Impostorii ºi mediocriiau agresivitate ºi vitalitate sufocã prin cantitate ºidescurajeazã prin insistenþã.”

În ceea ce priveºte relaþia Centru-Provincie,observã cã primul este „arogant ºi exclusivist înnumele postmodernismului, nu mai are putereadecizionalã de altãdatã”. Cât priveºte pe cel de-aldoilea factor, conchide exact ºi sec: „A fi critic înprovincie, însemnã sã-þi asumi riscul de a fi anonim.”

O opinie interesantã o are despre intelectualul pecare-l defineºte pornind de la calitatea informaþieipe care o deþine ºi distinge „intelectualul-trompetã,intelectualul-hârciog, intelectualul-urs, observând cã„Provincia existã pentru cã existã provinciali, careau complexe în faþa celor de la Centru.” (p.25)

Pamfletul „O lansare de carte în provincie”este un model al genului care-l apropie de Arghezi.Cu certitudine, mulþi se regãsec în el, dar nu o vorrecunoaºte niciodatã.

„Limba noastrã, sãraca!” este un adevãrat poem-amãrãciune despre maltratarea limbii române,amintind de prefaþa lui Fãnuº Neagu din „A doua cartecu prieteni.” Observaþiile din final îl fac sã ofteze peoricare intelectual onest: „Un DOOM mult preapermisiv, aproape cã legitimeazã limba cãpºunarilorºi a baronilor de Ferentari, sufocatã de bâlbâieli,dezacorduri ºi o sãrãcie a vocabularului greu desuportat. O limbã la fel de pauperã precum gândireacelor care o folosesc.” (p.40 )

Are în vizor ºi numele mari ale criticii literare,fãcând observaþii corecte dar tãioase la adresa luiAlex. ªtefãnescu. (autorul unei declaraþii publice deantologie: „Cine nu apare în cartea mea, nu existã!),cãreia îi reproºeazã cã „pãcãtuieºte printr-o preamare severitate venitã nu neapãrat dintr-un impecabilsimþ al valorii, cât din conºtiinþa cã acesta se simteun legitim locuitor al Olimpului.”(p.46)

Capitolul al doilea, intitulat sugestiv „Tripticepistolar” cuprinde eseuri de mare substanþã despreeternul Moromete ( eu aº fi introdus aici ºi primuleseu al cãrþii, „Aproape amintiri...”), despre omul înfaþa oglinzii, iar ultima, „Învãþãturile lui Nea GoeBasarab cãtre fiul sãu, Nãstãsie” dovedeºte cuprisosinþã chemarea autorului spre pamflet.

Capitolul al treilea, „De-ale noastre, de-alelumii” schimbã registrul, punând probleme morale,analizând elemente de intrrelaþionare, mai alespermite perceperea printre „imagini” a indivizilor. Aicipamfletul este cel care ia locul eseistului. Desigur,este preocupat de mecanismul carte-computerîncercând sã gãseascã soluþii pentru aceastãproblemã aparent insolubilã. Este chinuit de „presaadevãrului” ºi „adevãrul presei”, urmãreºte cuîngrijorare adaptarea noastrã la Uniunea Europeanã.Rar mi-a fost dat sã descoper în literaturã un portretparcã tãiat în bronz (Arghezi) al þãranului român„european”: „cu obrajii brãzdaþi de multele griji, tãiaþiîn linii dure, cu ochii aproape stinºi, aplecaþi de spate,cãlcând greoi ºi grav; ignoraþi ºi marginalizaþi, loviþide apele ticãloase, de grindini ºi tornade, denemernicia guvernanþilor ºi a oamenilor politici ...”(p.83)

Subscriu la o altã observaþie a autorului: „Nuinteligenþele, nu competenþele ne lipsesc. Suntem unpopor dotat ºi viguros. Lipsesc competenþelemorale.” (p. 90)

Mircea Dinutz nu plictiseºte. Are disponibilitateade a trece de la o specie literarã la alta. Citeºti un

pamflet unde gãseºti un sarcasm reþinut, dai pesteeseu cu ecouri profunde ºi te entuziasmezi în faþaunor schiþe autentice, unele povestite cu tâlc precum:„ În tramvai”, „Se numea Mimi”, „La doi paºide Golem”, „Dialog la malul apei”, „Acasã laZmeul Zmeilo.r”

„Spaimele noastre de toate zilele” se constituieîntr-un eseu-avertisment vãzând terfelirea memorieilui Eminescu: „Dacã nu ne vom trezi la timp, vomprivi în jurul nostru ºi ne vom înspãimânta, ne vomsimþi mult prea târziu cu adevãrat marginalizaþi,înstrãinaþi, goi ºi mult prea singuri ...” (p.111-112)

Capitolul IV, „De-ale învãþãmântului” propuneo confruntare sincerã cu profesorii, cu opinia publicã,chiar cu elevii despre situaþia învãþãmântului. Pestetot îngrijorare, luciditate ºi amãrãciune. Profesorulîmpreunã cu meseria sa atât de hulitã în mass-media- îºi gãseºte aici unul dintre cele mai emoþionanteportrete din câte am citit. Mã emoþionez ºi eu, pentrucã am gãsit pe cineva care sã aprecieze tagma:„Profesorul are ceva din capacitatea de empatie aactorului, rãbdarea pietonului de cursã lungã ºientuziasmul primadonei la un concert de binefacere!Faþã în faþã cu elevii sãi, mizeazã pe charismã, dacão are, pe competenþa dobânditã în anii de studiu, darmai ales pe plãcerea de a lucra cu copii de diferitevârste. E o profesiune (artã, meserie) ce aºteaptãzâmbetul de încuviinþare al celor din bãnci, privirealor complice, replica bine cumpãnitã, dialogul viu ºieficient. Peste toate, singurãtatea aproape tragicã aprofesorului de literatura românã.” (p.115)

Sunt multe de spus despre cartea aceastãrãscolitoare. Descoperi Omul, Profesorul, Scriitorul,Sufletul vibrând la adevãrurile, întrebãrile ºisuferinþele lumii. Îþi rãmâne în minte avertsmentuldin final dat conaþionalilor: „Încotro, pe drumurileaspre ale lumii, fãrã un trecut, fãrã rãdãcini, fãrãidentitate de neam? Nu putem trãi veºnic în prezent.Va veni vremea întrebãrilor de Sine!” (p.165)

Încã un glas cumpãtat, un avertisment lucid seadaugã atâtor voci care trag semnalul asupra celuimai cumplit eºec - cel Moral - al României, de laFanarioþi încoace...

„Tablete de duminicã” duminici aleamãrãciunilor...

Prof. TITI DAMIAN

A apãrut la editura HELIS

15

HALUCINAÞIIMerg. Dacã m-aºopri, s-ar despicapãmântul. Trebuie sãmerg cât mai mult, pânãcad.

Observ. Trebuie sãobserv, sã aud, sã vãd înjurul meu, sã mã agãþ delumea exterioarã, altfelm-aº prãbuºi în minepentru totdeauna.

Privesc atent, sã mãîncredinþez cã lumea nu s-a schimbat. Îmi repet în

gând: „Nu s-a schimbat nimic”.Un câine mi se-alãturã vreo doi paºi. Îmi vine sã-

l întreb ca Moromete: „Unde mergem noi, mãiNiculae?”. Nu ºtie. κi pierde interesul ºi rãmâne lângãun coº de gunoi. Astãzi, nici câinii nu mã iubesc.

Un copil îmi zâmbeºte din cãrucior. Mã întreb dece-mi zâmbesc toþi copiii. E drãguþ, dar nu-i al meu.Nu te uita la mine, copile, azi sunt urâtã! Scot limbala el ºi începe sã urle.

Într-o maºinã staþionatã, surprind cu coadaochiului un bãrbat care se holbeazã la mine. Ce-o fivãzut? A! Am lacrimi. Aºa e nu vezi toatã ziuaoameni care-ºi varsã lacrimile pe stradã. ªi eu carecredeam cã sunt sexy! Mai bine-mi pun ochelarii.Ce dacã-i umbrã?

O þigancã mãrºãluieºte cu þigara-n mânã. Se duceglonþ la o florãreasã din altã rasã ºi-o înjurã: „Fãifemeie, eºti nebunã? Þi-am zis sã-þi iei florile ºi sãte cari tocma-n capu ãlãlalt de stradã! Repede, cãaltfel þi le-arunc!” Femeia dã sã negocieze, cu teamã,n-are succes. Umilitã, îºi strânge florile ºi pleacã.Mã revolt. Apoi mã mir cã mai am vlagã sã mãînduioºez de umilinþa altora. Îmi dã prin gând sã mã-ntorc sã-i cumpãr toate florile. N-o fac. Marile deciziile luãm doar în gând.

La o terasã, un bãrbat ºi o femeie se privesc înochi. N-au nevoie de cuvinte, se þin de mânã. Sunt

frumoºi ºi pare cã se iubesc. Întorc capul. Azi nusuport fericirea nimãnui.

Un bãtrân mã opreºte sã mã-ntrebe cât e ceasul.Îmi vãrs nãduful pe el ºi-i spun cã „mi se rupe”. κiface cruce ºi-mi ºuierã ceva de strãbuni. Las cãnici þie nu þi se rupe de mine! ªi-apoi, la ce-þi foloseºtesã ºtii cât e ceasul, când mergi fãrã þintã ºi nu ºtiiîncotro te-ndrepþi?

Eu am ajuns. Nu vroiam s-ajung. Mai fac douãture în jurul hotelului. Mã uit la frunze. Cu câtãresemnare obiºnuiesc sã cadã ºi se lasã cãlcate-npicioare!

Un þigan burtos mã priveºte lasciv ºi-mi face cuochiul. Mi se ridicã stomacul în gât. Ãsta-i peºte.Mai bine mã fãceam vampã.

Mã decid sã intru. Dau bunã ziua. Sau seara. Cemai conteazã? Recepþionerul ºi camerista joacãzaruri. Cum mi-or fi zicând între ei? Aiurita de la205. Lui îi povestisem cu altã ocazie (când îmispusese cã nu mai face inventarul camerei, cã areîncredere), cum am plecat odatã c-un prosop dintr-un hotel, crezând cã-i al meu. Evident, l-am înapoiatgata spãlat ºi cãlcat , cu scuzele de rigoare. De-atunci mi se pare cã mã priveºte suspicios.Dobitocule! N-am furat decât o datã-n viaþã, princlasa a patra, un mãrþiºor de la o librãrie. Þineammorþiº sã i-l dau mamei ºi n-avusesem cui sã cerbani. Hm... sã nu furi! Dar dacã-þi doreºti sã oferi?

Intratã în camerã, aprind þigara ºi ies jumate pegeam, sã nu pierd contactul cu lumea. Zgomotulmaºinilor îmi sapã brazde pe creier. Mãcar de mi l-ar anihila de tot!

Mã uit în oglindã. Sunt urâtã, cu toate smacurilede pe faþã. Singura cosmeticalã care dã rezultate efericirea. Mã bucur cã sunt urâtã. Mã urâþesc ºi maitare, întinzându-mi boielile pe ochi. Aºa! Frumuseþea,inteligenþa, talentul ºi toate calitãþile omului sunt bune

la nimic, câtã vreme nu te ajutã sã dobândeºti puþinulpe care-l ceri de la viaþã.

Mi-am amintit copilul cãruia i-am întins unbãnuþ, pentru ca imediat sã i-l iau înapoi. Eramstudentã, mergeam prin Bucureºti ºi un copil alstrãzii, cu un cãþeluº în braþe, mi-a cerut bani. I-amdat. Mai bine nu-i dãdeam! Se pare cã prima reacþiene defineºte, aceea pe care-o facem îndemnaþi desuflet. Dar ce te faci cu cretina de minte, care-ºibagã coada? Mi-am adus brusc aminte cã erausingurii mei bani ºi-mi trebuiau de tramvai. L-amstrigat, s-a întors ºi i-am cerut banii, scuzându-mãca o proastã. N-am sã-i uit privirea, nici banul acelacare m-a atins dureros. Adicã ce era dacã fãceamblatul? Mã prindea sau nu mã prindea. Sau ce-ar fifost, dacã mergeam trei staþii pe jos? Ei, vezi! Primimcu mãsura cu care oferim. ªi mã mai mir când viaþaîmi fluturã câte-o chestie pe la nas, doar ca sã aibãce lua înapoi! Mãcar de-aº dobândi ºi eu seninulacelui copil, care mi-a pus cu resemnare banul înpalmã! L-am cãutat de-atunci de zeci de ori, sã-lumplu de bani. Evident, nu l-am mai gãsit. Dar îlvisam nopþile. Ar fi trebuit sã-mi învãþ de atunci lecþia:nici ºansa de-a oferi nu-þi este permisã la nesfârºit.

Încep sã mã dezbrac, cu miºcãri lente ºi gândulaiurea. La jumãtate obosesc, mai aprind oþigarã...puþin scrum ºi gata cu ciorapii mei cu bandãadezivã. Nu-mi pare rãu de ei, chiar dacã mi-ipusesem prima datã. Privesc cu plãcere firul cumse duce pânã jos. Nu mi se pare suficient. Îi destramdefinitiv ºi-i arunc la coº. Totul se destramã.

Iau hotãrâri eroice pe care le voi uita a doua zi.Toate cuvintele omenirii s-au adunat într-o frazã cutãiº de lamã ascuþitã, care-mi face tâmplele sãzvâcneascã, pe care mi-o repet de o mie de ori, são-nvãþ pe de rost, sã n-o mai uit, ca bazã pentru altehotãrâri eroice.

Piuie telefonul. Sã nu fii tristã. Nu sunt. Când þise prãbuºeºte o lume, cum sã fii tristã?

Florentina LoredanaDalian

VASILE PANÃ

Satul e moleºit de cãldurã. Frunzele salcâmilorparcã sunt lacrimi verzi. Aerul untos tremurã pe cae,garduri, lucruri ºi pe oamenii din jur. Clopotul bisericii,într-un suspin de despãrþire, raminteºte comunitãþiimoartea lui moº Duduianu. Porþile larg deschise invitãcredincioºii sã aprindã o lumânare, însoþind decedatulpe ultimul sãu drum. O iapã speriatã, rãmasã în decoruldin faþa casei, jupoaie niºte porumbi ºiºtavi, ocrotiþide umbra unui dud bãtrân.

Preotul paroh încuviinþeazã scoaterea sicriului dincamera curatã de la drum. Patru tineri vânjoºi, cuprinºiîn statul de funcþiuni al administraþiei cimitirului local,executã ordinul sacral, prevãzut în fiºa postului.Costumele negre, mãnuºile lungi pânã-n coate ºimãºtile de pe chipuri trimit enoriaºii într-un arealasemãnãtor cu al trupelor antitero. Fostul microbuz alprimãriei, primit ca dar din partea unei organizaþiiumanitare, stã acum înºurubat în praful drumului.Printr-o ºedinþã de consiliu, þinutã în tainã de noapte,i se schimbã identitatea utilitarã. Din mijloc detransport destinat elevilor comunei devine, cu acte înregulã, dric mortuar. Pe faþã ºi spate, precum ºi peambele pãrþi laterale poartã unele reclamepromoþionale:

a) Pe ultimul tãu drum, foloseºte-mã cu maximãîncredere. Sunt comod, sigur ºi cu direcþie precisã;

b) Cheltuielile ocazionate de acest ultim voiajpãmântean vor putea fi plãtite de urmaºii urmaºilortãi, chiar ºi în rate lunare;

c) Parastasul (masa de adio) o puteþi comanda launitatea comercialã S.R.L. „Pompe funebre”,aparþinãtoare consilierului local Vijelie B.;

d) Meniul va fi pregãtit dintr-o varietate nelimitatãde produse culinare biodegradabile: fructe de mare,frigãrui, vinuri din podgorii renumite, deserturi

De-a râsu’ – plânsu’

apetisante ºi (opþional) renumitul program de varietãþitopless.

În final, într-o graficã a scrisului ºi gamã de culorisetoase privirilor, se certificã decizinal: „Toate serviciileºi produsele noastre se înscriu în cerinþele celor maiexigente norme europene.”

Cerul participã ºi el la durerea comunitãþii. Înnouratde zborul circular al lãstunilor speriaþi, care rup segmentulde cerc, spintecã secanta ºi aruncã în confuzie diamentrul,mãturã cu aripile drumul lui Duduianu cãtre lumeavãzduhului, plonjeazã în curenþii ascendenþi pãrând unpumn de confetti îndoliate, o mângâiere de ploaie pechipurile fulgerate de durerea despãrþirii. ªoferul, Þuþu allui Difuzor, în cabina noului dric mortuar se ocupã departea audio a procesiunii, transmiþând participanþilormuzicã funebrã. În faþã, ca niºte adevãraþi mateloþi, stauprimarul ºi preotul paroh. Costumaþi în ºtaifuri adecvatemomentului glãsuiesc cuvinte diferite, însã toate cuînþeles comun:strãduinþa de a logodi sacrul cu profanul.

- Am ales acest moment ca semn de început al unei ereni în transportul morþilor, zice edilul ºef, încopciat pesteabdomen cu tricolorul patriei.

- Dã, Doamneeee! Auzi-neeee ºi ne miluieºte,filozofeazã nazal preotul.

Unele raze de soare parcã înadins le ling foarteobraznic chipurile încãrcate de prea multã smerenie, masamaterialã, pipãibilã ºi spiritul nevãzut încearcând sã-ºiprotejeze ochii, producând adevãrate sincope în circuitelesonore ale lui Þuþu.

Cãzuse soarele e inimasatului meu. Apa Borceizbuciuma molatec câtevaunde în poale de sãlcii.Porumbeii lui Duduianu seîmperechiau pe coamele deþiglã.

- Luând în calculdecesele ce au fostînregistrate în ultimul timp ºiîn special cele care seaºteaptã în viitor, am estimat,cu consilierii mei, cã înbugetul primãriei vor intra sume foarte mari de bani.

Se miºcã foarte vioi de pe un picior pe altul, caîntr-un joc bãrbãtesc de prin pãrþile locului. Se dãpuþin pe spate ºi mai zice, interogativ: - Oare e decolea câteva zeci de milioane în plus?

- Luaþi aminteee ºi vã minunaþi, susþine ºi popaspusele primului om din primãrie.

În cãldãrile de pe prispã, unde mai rãmãseserãcâteva borcane de vin roºu, se reflecta acum luna,care veghea din înaltul cerului pãmântul. Ivirea zorilorfremãta satul în cântecul greierilor pânã în târziulluceferilor, când cãdea roua ºi gâlgâiau pitpalacii.

Baba Simina îºi sprijini coatele în perinã, uitându-se printre pleoapele plânse la camera goalã:

- Cine m-o fi blestemat, Doamne? Te rog sã-mi daiputerea barem sã-i rostuiesc moºului sfintele pomeni!

Razele ºi spicele, într-o zburlealã blândã, doinescpentru dimineþile de varã. Florile câmpului strãbat îndans de balerine miriºtea pânã în pragul hotarului,întâmpinând-o cu mult respect pe bãtrâna îndoliatã.Puþinã la trup, dar mare la suflet, precum CâmpiaEternã, hrãneºte în tãmâiere zilnicã mormântul, ca olegãturã veºnicã cu moºul sãu.

NOUL DRIC MORTUAR

16

ADMINISTRAÞIA

SLOBOZIA,Str. Matei Basarab, Nr.26

Centrul Cultural „Ionel Perlea” Et.1CONT: RO88CECEIL0143RON0091587

Suc. CEC Slobozia

REDACÞIAREDACTOR ªEF - Gheorghe DOBRE

CRITICÃ - Anghel PAPACIOCPROZÃ - Titi DAMIANPOEZIE, TEATRU - ªerban CODRINESEU, TRADUCERI - Oliviu VLÃDULESCUFILOZOFIE - Nicolae STAN, Alexandru BULANDRAISTORIE, ARHEOLOGIE - Florin VLAD, Vitalie BUZUARTÃ - Ana-Amelia DINCÃMUZICÃ - Nicolae ROTARUETNOGRAFIE, TRADIÞII POPULARE - RãzvanCIUCÃ, Cristi OBREJANEVENIMENT CULTURAL - Nicolae TACHE,Doina ROªCAINTERVIU, REPORTAJ - Ion ALECU

Tiparul executat la S.C. ARTPRINT“ S.R.L.Slobozia – Ialomiþa; Cod. 8400, str. Ianache, Lot 2

Tel: 0243 234480; 0744 356 593, E-MAIL: tigris@tigris.kfnet.ro

Revista poate fi procuratã din reþeaua CARTEXIM, de la sediulredacþiei ºi de la Biblioteca Municipalã Urziceni

Sponsori: CONMET Slobozia, TRANSMIM Slobozia, STRUCTURAL CONS Slobozia, CONTE Slobozia,SONTEC Slobozia, CONCIVIC Slobozia

Parteneri: Muzeul Judeþean Ialomiþa, Biblioteca Judeþeanã Ialomiþa „ªtefan Bãnulescu”,Muzeul Naþional al Agriculturii, Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”,

Centrul Creaþiei Populare Ialomiþa, Consiliul Judeþean Ialomiþa

E-mail:gigizap2002@yahoo.com

Revista poate fi cititã pe internet la adresa: www.ziarulialomita.ro/helis/index.htmlComunitatea Helis, forum de discuþii: istorie.myforum.ro

cmyk

Gânduri

Vasile Iordache

Scârbit de tot ºi de toate, dezamãgit profund delipsa de maturitate a aºa ziºilor oameni politici, abiamã abþin sã nu vãrs ca urmare a bucuriei nebune apseudo-câºtigãtorilor simulacrului de alegeri euro-parlamentare.

De ce simulacru? Simplu! Campania electoralãcroitã dupã tipicul neaoº, dâmboviþean, a condus lao ºi mai mare confuzie în rândul alegãtorilor ademeniþicu sacoºe, sticle, borcane ºi alte articole electoralesã-ºi dea obolul printr-un penultim efort, ºtampilândo foaie de hârtie ce avea sã satisfacã financiar,material ºi, probabil, politic oamenii de curte respinºide Uninominal.

Campania electoralã al cãrui rezultat, previzibilde altfel, ne-a clasat pe unul din ultimele locuri în UE, a relevat, printre altele, o crasã ignoranþã atât acandidaþilor, cât ºi a politicienilor care-i însoþeau visa vis de mandatul de euro-parlamentar, de atribuþiileparlamentarului ºi de rolul Parlamentului UniuniiEuropene.

Demaratã în condiþii de crizã economicãautogeneratã, campania euro-parlamentarã s-a dorita fi un sondaj în vederea apropiatelor alegeriprezidenþiale, al cãrui rezultat a consfinþit clarprincipiul potrivit cãruia e cert cã nimic nu e cert!

Astfel, promisiunile fãcute în campania electoralãnu aveau nimic de-a face cu Parlamentul UE, în opiniamea o instituþie eºuatã (acest subiect probabil cã-lvoi trata cu alt prilej), un debuºeu pentru politicileinterne ale statelor membre de a se autocurãþaelegant, înlãturându-se politicienii incomozi, potenþialiicompetitori, cadavrele politice, printr-un exil laBruxelles pe banii noºtri.

Nimeni, pe nici un canal media, nu a fãcut referireclar la structura Parlamentului UE, la atribuþiileacestuia.

O privire de ansamblu asupra unei instituþii care,reþineþi, nu funcþioneazã în baza unei ConstituþiiEuropene care ar legitima-o ºi i-ar da forþã, neavândiniþiativã legislativã, ne aratã cã aceasta are principalrol acela de a „introduce în sistem îngrijorãrile ºiprioritãþile cetãþenilor europeni ºi de a reprezentaopiniile politice ale acestora conform rezultatuluialegerilor”. Cam scump, nu-i aºa?

În urma alegerilor, dezbateri, vinovaþi, reacþii,sugestii, propuneri, care mai de care mai tembelã.

Supãraþi pe electoratul care n-a reacþionat caprostul la ademenelile electorale, deºi avertismentulprivind protestul alegãtorilor la propunerile electoraleale politichiei româneºti fusese clar exprimat laalegerile parlamentare din 2008 printr-o prezenþãsimbolicã -39%, unii politicieni, loviþi în moalelecapului de importanþa evenimentului, au lansat caobiectiv necesitatea introducerii votului obligatoriu.

Adicã ce crezi, Coane,cã înþeleg eu, care-s maigreu de dus de nas cã aminerþia mare?

Sã ne modificãm noiatitudinea, sã acceptãmînlocuirea unui drept cu oobligaþie!

Adicã sã intrãm înfirescul bocãnelilor guvernamentale ºi parlamentaresã girãm oricum, chiar ºi împotriva noastrã, aºazisele faceri de bine ale politicienilor! Hai cã esuperdemocratic!

Pãi ce, Coane, electoratul e de vinã cã afurisiþiiãºtia de politicieni prin programele ºi propunerilelor politice nu reuºesc sã intereseze alegãtorii?

Adicã, mãi alegãtorule, mãi, tu nu înþelegi cãnumai noi, doar noi, suntem capabili sã-þi furnizãmbinele ºi traiul mai bun? De ce te intereseazã petine pe cine propunem noi la conducere? De ce teofensezi când îþi cerem cel mai uºor lucru, sã nemai ºtampilezi odatã? Ce nu-þi este bine? Nu te-am dus noi în Europa? Cã n-ai câºtigat decâtdreptul de a te plimba oarecum liber nu estesuficient? Ce, vrei sã fii egal cu ceilalþi cetãþenieuropeni?

Coane, cam aºa stau lucrurile. Politicienii, înloc sã caute formule, soluþii prin care sãeficientizeze viaþa politicã, sã o accesibilizeze, são aducã aproape de nevoile românilor (hai cã amluat-o pe arãturã ºi-i fãcutã în teren neirigat), sãvinã în faþa electoratului cu proiecþii politice caresã determine reacþii (altele decât lehamitea) înmediul alegãtorilor, inclusiv prezenþa masivã la vot,ei propun obligativitatea prezenþei la vot, submotivaþia cã aceastã situaþie se practicã ºi-n altedemocraþii.

Deci, din ce în ce mai bine!Un Parlament asistent la jocul de glezne

legislativ guvernamental, oleacã de crizã, cã dãbine la integrare, niºte europarlamentari discutabiliºi eurodiscutaþi, unii cu interdicþii juridice, secetã,bramburealã fiscalã, salarialã, melanj politic laguvernare, opoziþie…ioc, simulare…

Afarã, cãldurã mare, zãduf, caniculã ºi pânãla prezidenþiale, cine ºtie…

Pânã la numãrul viitor, când sper sã-mi mailimpezesc gândurile, deºi la perspectivele climaticecare se întrevãd…, vã urez vacanþã plãcutã ºinumai bine!

PictorulDan ªtefan Minea

ºi prietenii