„... nu trebuie sã ne îndoim cã ºi cuvintele, la fel cu imaginaþia, pot fi cauzã de multe ºi mari erori, dacã nu ne pãzim bine de ele“ Spinoza

REVISTÃ DE CULTURÃ - ISSN 1584-5672 • ANUL VIII, nr. 8-9 (88-89), august-septembrie 2010 • Apare lunar la SLOBOZIA • 1,0 LEI

Editor:

• Asociaþia CulturalãHELIS

• Biblioteca Judeþeanㄪtefan Bãnulescu“

Ialomiþa

Rãu a lovit, mânca-o-ar analizaPoliticii interne de doi bani;La noi, de-ar mai dura vreo câþiva aniAm fi puternic pieptãnaþi cu priza.Copii, pãrinþi, bunicule-matale,Sã înþelegeþi bine ce vã spun:Veþi fi – cã vreþi sau nu – carne de tunSperietoarei crizei mondiale.

Ce ne vor lua - o ºtim acum cu toþii,Noi, bugetari, bãtrâni fãrã razemNu ne vor lua palate – cã n-avemCi în procente – doar din fund - chiloþii.Parlamentarii noºtri-au dat pe valeBani ce-ar putea sã-nalþe un regatªi-au pus pe noi dulãul deslegat:Sperietoarea crizei mondiale.

Cum nu sunt bani – plesni-v-ar modestia?!Luaþi douãzeciºicinci la sutã din minciuni,Cin’ºpe la sutã dintre stricãciuniªi vindeþi sã refaceþi visteria!Când le-aþi comis ardea ciolanu-n foaleªi-n populism – doar voturi aþi vizat,Poftiþi de-acum la ras, tuns ºi frezatSperietoarea crizei mondiale.

Dar mãmãliga româneascã-i moale,N-ar exploda mãcar s-o dai la câini:O meritãm – spãlaþi-vã pe mâiniSperietoarea crizei mondiale!

Adria Bãnescu

Baladãcu sperietoarea crizei

mondiale

• 1 august 1943, Brãiliþa-Piua Pietrii, s-a nãscut RaduCANGE, poet;

• 3 august 1943, Slobozia Nouã, s-a nãscut PetreVRÂNCEANU, poet, editor;

• 5 august 1945, Muscelu Cãrãmãneºti, Buzãu, s-anãscut Titi DAMIAN, profesor, Prozator;

• 15 august 1954, Bucureºti, a murit A. TOMA, poet,traducãtor (n. 11 februarie 1875);

• 16 august 1950, Borcea, Cãlãraºi, s-a nãscut IonIANOLE, poet(m. 4 februarie 2007);

• 22 august 1949, Feteºti, s-a nãscut GheorghePREDA, animator cultural, scenarist, actor;

• 22 august 1955, Miloºeºti, s-a nãscut VasilePOENARU, poet ºi editor;

• 23 august 1956, Bucureºti, a murit MihailVULPESCU, muzician (n. 31 decembrie 1888);

• 27 august 1920, s-a nãscut Seiciu PETRE, medicprimar, membru corespondent al Academiei de ªtiinþeMedicale;

• 30 august 1997, a murit Ion ALBEªTEANU,interpret de muzicã popularã, dirijor, folclorist (n. 27septembrie 1932);

• 30 august 1953, Slobozia - Mîndra, Teleorman, s-a nãscut Costel BUNOAICA, poet;

• 31 august 1933, Armãºeºti, s-a nãscut GeorgeGENOIU, poet, dramaturg, critic de teatru.

***• 6 septembrie 1929, Vlãdeni, s-a nãscut Gheorghe

I. BURLACU, academician, memorialist.• 7 septembrie 1957, Fierbinþi-Târg, s-a nãscut Dan

ELIAS(pseudonimul lui Daniel Teodorescu), poet,eseist.

• 8 septembrie 1929, Fãcãeni, s-a nãscut ªtefanBÃNULESCU, prozator ºi editor ( m. 25 mai 1998).

• 12 septembrie 1932, Boju, com. Cojocna, jud.Cluj, s-a nãscut Augustin Mocanu, profesor, etnolog.

• 13 septembrie 1885, Slobozia Nouã, s-a nãscutGeorge FOLESCU, interpret de operã.

• 13 septembrie 1943, s-a nãscut Nicolae PuiuILIESCU, poet, epigramist.

• 18 septembrie 1952, Ciocãneºti, Cãlãraºi, s-anãscut Radu VASILE, prozator, editor ºi ziarist.

• 27 septembrie 1932, Slobozia, s-a nãscut IonALBEªTEANU, interpret de muzicã popularã, dirijor,folclorist(m. 30 august 1997).

• 27 septembrie 1939, Coslogeni, Cãlãraºi, s-anãscut Vasile Panã, pictor, eseist.

Calendar cultural ialomiþeanaugust-septembrie

Sculpturi de AURELIAN APOSTOL- Pietra Santa, Carrara - Italia

1 OCTOMBRIEDESCHIDEREA OFICIALÃ A SALONULUI

-Intalnire cu scriitorii ialomiþeni -Ziua editurilorialomiþene

6 OCTOMBRIEINTERFERENÞE CULTURALE

LANSÃRI DE CARTE, ÎNTÂLNIRI CU SCRIITORIInvitati: Cosmin Perþa- prozatorTraian Coºovei-poetMircea Tiberian-compozitor,autorMihai Mãlaimare-actor, autor

8 OCTOMBRIECÃRÞI, REVISTE, FILME…

-Prezentare de carte ºi revistã-Proiecþie de filmInvitati: Geo Saizescu- regizor, editorNarcisa Tcaciuc-actriþãSilvia Lungeanu-actriþãDumitru Rucãreanu-actor

11 OCTOMBRIELANSARE DE CARTE HUMANITAS

Invitati:AutoriLidia Bodea -director, Ed. Humanitas

13 OCTOMBRIELANSARE DE CARTE - CODUL LUI ORESTE

DINCOLO DE FRONTIERELE REIKIInvitati: Oreste TEODORESCU- autorVlad POPESCU-autor

15 OCTOMBRIE- ZIUA CÃRÞII PENTRU COPII

Invitati: Vasile POENARU-autor, editorMichiela Poenaru-autor

18 OCTOMBRIEZIARISÞ ªI SCRIITOR

Invitati: Grigore CARTIANU– ziarist, autorIon CRISTOIU – ziarist,autor

19 OCTOMBRIE CLUBUL CÃRÞII IDEEAEUROPEANÃ

Invitati: Aura Christi poetãIon Lazu – poet, prozator

26 OCTOMBRIE - ZIUA EDITURII CECCARInvitati: Reprezentanti ai Editurii CECCAR si ai

CECCAR Ialomita27 OCTOMBRIE

MONOGRAFII DIN IALOMIÞAInvitati: Autori ai monografiilor din judeþul Ialomiþa

28 OCTOMBRIE - MUZICA VIVA.ZIUA CÃRÞILOR MUZICALE

Invitaþi: Grigore CONSTANTINESCU autor, criticmuzical

Adriana Liliana Rogovski-autorDelia Anghel Red.ºef,Ed.Didacticã ºi PedagogicãDane Karoly Director,Editura Didacticã ºi

Pedagogicã29 OCTOMBRIE

ARTE E CULTURA - INCHIDEREA OFICIALA-Acordarea premiilorConcursului internaþional ARTE E CULTURA, Italia-Vernisaj expoziþie de artã plasticãInvitati:Michelangelo ANGRISANI-pictor,

preºedinte Accademia ARTE E CULTURA, ItaliaAldo Trimarco-pictorAngelo Satuzzi-sculptor

• Programul SALONULUI ANUAL DE CARTE, ed.XIX-a, 1-31 octombrie 2010, poate fi modificat;

• Urmãriþi site-ul Bibliotecii Judeþene “ªtefanBãnulescu” Ialomiþa www.bji.ro ;

Salonul anual de carteoctombrie 2010

2

În sfârºit, scriitorulVasile Radu revine! ªiface asta, incredibil!,dupã… 20 de ani detãcere scriitoriceascã.A început prin a nedãrui un roman foartefrumos, poate chiarexcepþional – „Victorieminus unu”, carte carea ºi primit, în anul 1982,Premiul de debut alUniunii Scriitorilor. Aurmat, destul derepede, romanul„Fratele meu, Abel”,dupã care a „tãcut”

timp de ºapte ani, interval la sfârºitul cãruia a abordatexerciþiul prozelor scurte în „Omul cu lupa”. Se pare însãcã în „marea tãcere” care a urmat nu s-a odihnit,mãrturisirea lui fiind aceea cã are gata pentru tipar ºaptecãrþi. Este posibil ca toate acestea sã se afle sub o acoladã-idee, din care a ieºit, prin Editura bucureºteanã Vremea,prima carte – „Oameni fãrã scãpare”.

V.R. evocã, prin alternanþa tãieturilor de bisturiu cublândeþea catifelatã, o lume a anilor 1948-1955, în careoamenii nu mai aveau scãpare în faþa regimului comunistcare se instaurase ºi care se ridica ºi se consolida peumerii hidoºi ai securitãþii. Autorul rememoreazã trecutulacela prin ochii ºi trãirile unui copil, care încerca atunci odisidenþã ce nu avea în ea nimic ludic, ci mai degrabãceva serios ºi eficace. Cartea deschide punþi cãtretemeinice dezvoltãri ulterioare, urmãtoarea fiind istoriaunui personaj, Felix, pe care deocamdatã autorul ni l-asugerat îmbrãcându-l într-o aurã de mister.

Nu ne amintim ca Titus Niþu sã mai fi scris vreo carte. El a fost foarte mulþi aniinspector general ºcolar ºi redactor-ºef al ziarului „Tribuna Ialomiþei” ºi, aflat în acestedemnitãþi, cãrora le putem adãuga ºi pe aceea de conducãtor al cenaclului literar„Arcadia”, care o data pe an edita revista social-culturalã ºi politicã „Sinteze”, afost, hai sã zicem, mentor al unor tipãrituri cu caracter didactic sau literar. Dar credemcã acum este prima datã când numele lui „este adunat pe-o carte”, iar cartea aceastase numeºte, cu o sonoritate pe care ºi-o asumã de obicei magisterii – „Destine,definiri, identitãþi”. Tomul titusniþuian are peste 360 de pagini ºi, aþi ghicit, esteo mãrturisire, ori, dacã vreþi, o informare fãcutã de un om sãrit biniºor de 70 deani semenilor ialomiþeni de vârsta a treia, care îl cunosc.

Cartea se citeºte greu. Stilul e didacticist ºi pisãlog, relatarea e prolixã ºi, adesea,absolut neinteresantã. În plus, constatãm cã atunci când scrie la persoana întâi ºipriveºte înapoi, Titus Niþu nu are timp sã fie nostalgic, fiind prea ocupat sã fie mândruca o piramidã. Patetic ºi aproape mereu dovedind un egocentrism cam jenant, T.N. ascris o carte care s-ar fi putut numi „EU ªI RESTUL LUMII”, situaþie în care „restullumii” nici nu mai conta.

Ar mai fi de adãugat cã autorul se foloseºte de paginile acestei cãrþi ca de un ring,în care îºi cheamã personajele cu care s-a intersectat doar pentru a le umili ºi în careîºi aduce foºtii colaboratori din presã pentru a-i face ipochimeni, trãdãtori, idioþi, hoþi,proºti, profitori, leneºi, nepricepuþi ºi dezorientaþi. Ceea ce nu prea-i frumos din partea dumnealui! Nestãvilit în a selustrui pe el, domnul autor Niþu Titus se poartã urât chiar ºi cu cei care i-au fost lui mai dragi pe lume: comuniºtii.

Plecând, aºa cumdeclarã în subtitlul cãrþii„VIAÞA AGRARÃ ASLOBOZIEI”, de ladomnitorul Leon Tomºaºi ajungând, dupã vreo400 de ani, la NicolaeCeauºescu, domnulRãzvan Ciucã, onorabiluldirector ºi creator alMuzeului Naþional alA g r i c u l t u r i i ,mãrturiseºte cã a fost„provocat” sã scrieaceastã carte. El maispune cã nu a alcãtuit „o

carte din cãrþi”, ci chiar o „frescã agrarã” ºi credem cã nutrebuie sã fie contrazis. Specialist incontestabil aldomeniului, autorul ne-ar fi scandalizat dacã ar fi eºuat înproiectul sãu, mai ales cã îl cunoaºtem ºi ca un bunmeºteºugar al frazei. ªtiþi ce este interesant la aceastãcarte? Faptul cã ea conteazã pentru specialiºti ca oalcãtuire sobrã ºi riguros ºtiinþificã, iar pentru cititorulnespecialist ca o lecturã plãcutã, ca o poveste despre.

Între agricultura de pe întinderile moºiilor Mãnãstirii„Sfinþii Voievozi”, de pe vremea când secolul al XVII-leaabia se deschidea, ºi pânã la mãrirea ºi decãdereaagriculturii socialiste, când secolul al XX-lea se închidea,autorul cãrþii parcurge evoluþia domeniului în relaþie cuevoluþiile istorice din Þara Româneascã ºi România,argumentând astfel în mod convingãtor dinamicaagriculturii de la noi ºi prin impulsul primit de aceasta dela faptul istoric progresist. Poate cã chiar în ecuaþia acesteirelaþii se aflã triumful cãrþii lui Rãzvan Ciucã.

O menþiune aparte meritã a fi fãcutã ºi în legãturãcu modul foarte profesionist în care este ilustratã ºipaginatã cartea, design-ul acesteia îmbogãþind nu numaiinformaþia, ci ºi expresivitatea tuturor paginilor.

Dupã patru cãrþi,exact când credeam cãGeorge Stoian a spustot ce ºtia despre istoriaSloboziei, iatã cã el maivine cu o altã carte, carecontinuã seriabiografiilor celor maiimportanþi oameni aioraºului, dupã ce anultrecut ni-l fãcusecunoscut pe marelefotograf slobozeanConstantin Axinte. Dedata aceasta, în volumulscos foarte recent laEditura Helis ºi purtândun titlu atât de frumos – „NOBILUL FARMACIST”, G.S.aduce în lumina paginii tipãrite un personaj despre careslobozenii nu ºtiu prea multe, dar pe care cartea aceastanu numai cã ni-l face cunoscut, dar ni-l face ºi de neuitat– farmacistul Athanasie Cupali. Un macedonean care s-aconfundat cu Slobozia între anii 1932 – 1950. „Acest NobilFarmacist – scrie autorul despre personajul sãu pecoperta a patra a cãrþii - , pe numele sãu Athanasie Cupali,a slujit la Slobozia oamenii ºi sãnãtatea lor timp de 18ani. A fost un om instruit ºi cu o educaþie aleasã. Onest.Profesionist de excepþie. A trãit în demnitate ºi a onoratîn mod strãlucit brãþara de aur a meseriei de farmacist.A fost ºi un personaj tragic, cu un destin nemilos ºinemeritat. L-au iubit toþi oamenii, în afara celor care i-au fost dragi ºi apropiaþi. A fost înºelat ºi batjocorit. Aplecat în întuneric la doar 55 de ani, fãrã lumina uneilumânãri. În Slobozia de azi aproape nimeni nu a auzitde el. Autorul acestei cãrþi l-a chemat înapoi din lumealui veºnicã, pentru a mai fi printre noi mãcar atâta timpcât dureazã a-i rosti numele – ATHANASIE CUPALI”.

Interesant de remarcat este ºi faptul cã „NobilulFarmacist” ne relevã un nou George Stoian, ca autor.Biografia eroului sãu nu mai este doar istorie, ci ºi literaturã.Calitatea ºi tonalitatea acesteia fac din autor un scriitoradevãrat, iar din carte un (fel de) roman foarte reuºit.

Într-adevãr, îl cheamã chiar Puºchin Traºcã ºi nici elnu ºtie de ce. S-a nãscut în urmã cu 60 de ani, ca olteanautentic în judeþul Gorj, dar asta nu l-a împiedicat sãzboare din satul sãu, Sãuleºti, direct la ªcoala Militarã deAviaþie ºi sã absolve chiar Academia de Comandã. A fostultimul comandant al Unitãþii militare de aviaþie Alexeni,dar spune cã nu se mândreºte cu nenorocirea cã a fost„ultimul”.

Când nu zbura, Puºchin Traºcã citea ºi scria. Iarfiindcã n-a fost cuminte, îniulie anul trecut chiar adebutat cu ceva prozeuºurele în „Obiectiv deIalomiþa”, o publicaþiecare, deºi „de Ialomiþa”,era numai „de Urziceni”.În acest Urziceni îºi toacãacum pensia domnulPuºchin ºi, dupã ce lasfârºitul anului trecut aaruncat pe piaþa veselã acunoscutului festivalurzicenean de umor primasa carte „ESENÞE ÎNTRANZIÞIE”, iatã-l acumîmpins în faþã de Edituranoastrã Helis cu aceastã carte, pozatã alãturat, al cãreititlu reprezintã o aiurealã ºi coperta o aiurealã ºi mai mare.Noroc cu conþinutul!

Prozele domnului Traºcã (Puºchin) sunt niºte textezglobii ºi ºmecheroase, uºoare ºi nefilosofice. ªi dacã n-ar abunda în câteva milioane de semne de ortografie ºipunctuaþie, aºezate de obicei unde nu trebuie ºi absenteunde ar fi mare nevoie de ele, cartea, cu schiþele ei cu tot,ar fi chiar drãgãlaºã la lecturã.

Oricum, cu mai multã exigenþã ºi autocenzurã… lamanºã, aviatorul-comandant Puºchin poate fi un autorde bune schiþe haioase!

CÃRÞILEIALOMIÞENILOR

VIII Norocul care ne-amãgeºte e doar o umbrã de noroc.Calul blestemului se-ntoarce cu-ndrãgostitul mort în ºa.Duioase sufletele albe se-adunã-n fluiere de soc.Am intuit dintotdeauna cã n-o sã joc la nunta ta.

Calul blestemului se-ntoarce cu-ndrãgostitul mort în ºa.Uºa de piatrã se deschide ºi toate spectrele-mi fac loc.Am intuit dintotdeauna cã n-o sã joc la nunta ta.Sub talpã mi se frânge drumul ºi nu te mai gãsesc deloc.

ION ROªIORU

Uºa de piatrã se deschide ºi toate spectrele-mi fac loc.Iniþierea în uitarea cu sârg s-a declanºat deja .Sub talpã mi se frânge drumul ºi nu te mai gãsesc deloc.Nadiru-n jurul meu se strânge cu toatã mãreþia sa.

Iniþierea în uitarea cu sârg s-a declanºat deja.M-aº sufoca de bucurie de-aº mai putea sã mã sufoc.Nadiru-n jurul meu se strânge cu toatã mãreþia sa.Norocul care ne-amãgeºte e doar o umbrã de noroc !

PANTUMURI NOI DIN SATUL VECHI

3

În zilele de 10 ºi 11 iunie 2010, în oraºul Veles,regiunea Vardar, din Republica Macedonia, s-adesfãºurat a 47 manifestare anualã dedicatã unui poetnecunoscut în România, Kosta Solev Racin (1908-1943). Pentru cã oraºul macedonean este înfrãþit cumunicipiul Slobozia, o delegaþie româneascã a fostinvitatã în strãvechea þarã a tracilor, dar neverosimilde tânãra republicã balcanicã. Pânã aici, nimic deosebitîn zilele noastre pentru relaþiile dintre douãmunicipalitãþi, mai ales dacã ne gândim la faptul cãRepublica Macedoania va deveni, cât de curând,membrã a Uniunii Europene. Cum nu mai suntemprezenþi nicãieri prin reprezentanþii noºtri, dacã existao invitaþie din partea domnului primar din Veles, GoranPetrov, ºi fiind vorba despre sãrbãtorirea unui poet,m-am pomenit inclus, alãturi de prozatorul Ioan Neºu,în acelaºi timp consilier municipal, într-o delegaþie cuun astfel de scop aniversar. Aºa se face cã într-o joidis-de-dimineaþã, pregãtit sã asediez poezia ºinecunoscutul istoriei, m-am prezentat în faþa Primãrieimunicipale. Cum se spune, jos, la scãri, aºteptau douãautomobile cu încãrcãtura pregãtitã de plecare. Domnulprimar, inginerul Gabi Ionaºcu, însoþit de o delegaþieeconomicã, alcãtuitã din David Alexandru, specialistîn studii de fezabilitate ecologicã, Vasile Iancu ºi EugenPopa, specialiºti în domeniul salubritãþii, nu însoþeauun poet ºi un prozator, ci aveau treaba lor cu totulspecialã, de a aplica, pentru oraºul Veles, un proiectslobozean privind gestiunea deºeurilor menajere ºiindustriale. Ni se alãturaserã Mihai Zicov, un om deafaceri macedonean, volubil ºi vorbãreþ ca oriceromân/aromân pus pe cele o mie una de glume tocmaiieºite în lume de dimineaþã, pe care îl mai zãrisem înanturajul unui alt poet, ºi ºoferul nostru, Nako Zicovski,de asemenea aromân, tãcut ºi roºcovan la faþã, dinpricina soarelui prea balcanic.

Am plecat la drum, spre ªoseaua Soarelui, gândindu-mã la ceilalþi doi poeþi lãsaþi acasã, Costel Bunoaica ºiGheorghe Dobre, care îºi declinaserã prezenþa din motive,cred, întemeiate, obligaþiile de serviciu.

Ce ºtiam despre Republica Macedonia, fostãcomponentã a unei Iugoslavii comuniste subconducerea autoritarã a unui mareºal, Iosif Broz Tito,coleg de îmbrãþiºãri cu distatorul nostru? Probabilnumai faptul istoric cã era þara de origine ºi de plecareîn lume a celui mai extraordinar comandant militar ºicuceritor din istoria umanitãþii, Alexandru III,supranumit Macedon / Cel Mare (356-323 î.Hr.). Maiºtiam, bineînþeles, ceva: este þara de origine aconaþioalilor noºtri, aromânii, emigranþi în ultima sutãde ani din sudul Dunãrii spre România, þara strãmoºilordirijorului austriac Helbert von Karajan, þara maiciiTereza, a mitropolitului Transilvaniei Andrei ªaguna,þara strãmoºeacã a unor mari artiºti români aicuvântului, Dimitrie Bolintineanu, Al. Odobescu, Al.Macendonski, a lui Titu Maiorescu, a lui Ion LucaCaragiale, ªtefan O. Iosif, Mihail Sadoveanu, GeorgeMurnu, a filantropului Evanghelie Zapa, reîntemeietoruljocurilor olimpice, a actorilor Toma Caragiu, IonCaramitru… Alãturarea acestor nume, chiar dacã preasumarã, mã cam punea pe gânduri, nemaivorbinddespre medici, militari, savanþ, mari comercianþi…

Dupã îngrãmãdeala de camioane ºi basculante, lafel, haoticã, de pe jalnica ºosea de centurã aBucureºtiului, am scãpat pe un fel de autostradãcârpitã, ca sã nu spun alt adevãr, spre Giurgiu.Mergeam spre Dunãre ºi spre necunoscut.

Dupã ce am trecut peste “Podul prieteniei”comuniste între România ºi Bulgaria, dat în folosinþãîn 1954, îngust ºi meschin, împopoþionat cu coloanechicioase, dupã moda acelor ani cu cravatã de pionier,modã oarbã la grandoarea simplã a coloanelor unuioarecare sculptor decadent de origine þarãneascã ºi

ªerban Codrin

MACEDONIJA! MACEDONIJA!MACEDONIJA! MACEDONIJA!MACEDONIJA! MACEDONIJA!MACEDONIJA! MACEDONIJA!MACEDONIJA! MACEDONIJA!olteneascã, dar trãitor într-o þarã burghezã ºiputrefactã, Franþa, m-am pomenit în faþa ofiþerilor devamã bulgari. Prezentând paºaportul, culmea, ofiþerula zâmbit ºi a salutat marþial ºi civilizat. Bineînþeles, aînceput dialogul abundent în limba bulgarã al lui MihaiZicov ºi Nako Zicovski cu vameºii de graniþã, prilej sãconstat cã nu numai în româneºte se vorbeºte repedeºi cu gesticulaþii, dar cuvintele materne nu se uitã ºieste un privilegiu sã le vorbeºti cu un fel de lãcomiebucuroasã atunci când vii din altã limbã. M-am folositde scurtul interludiu pentru a coborî din maºinã, sãsimt sub picioare pãmântul, sã mã conving cã Bulgarianu este o ficþiune.

A urmat un foarte scurt ocoliº prin oraºul Ruse.Dacã nu vedeai firmele scrise cu alfabet slavon, te-aifi crezut într-un cartier bucureºtean, mai ales cãamestecãtura din abundenþã cu inscripþionãrile în literelatine, aceleaºi Sony, Samsung, Coca-Cola, Mallboroeste aceeaºi.

Globalizare, americanizare, europenizare, sã-ispunem cum vrem.

Ieºind din oraºul dominat de aceleaºi blocuri urâtede locuinþe, cu balcoane ciobite ºi rufe la uscat, caprin cartierele locale, binecunoscute, a începutspectacolul verde al unei Bulgarii cu autostradã dreaptã,strãjuitã de pãduri ºi fâneþe. N-am vãzut nicãieri þigani,castele de bulibaºi îmbogãþiþi prin Franþe ºi Germanii,din cerºeala ºi ciordeala supuºilor. “Sunt la muncã,mi-a explicat Nako, în Bulgaria nu se îmbogãþeºtenimeni prin neplata impozitelor ºi prin mârlãnia ºatrelorcu automobile de furat! Asta-i þarã gospodãritã bine,unde legea trimite hoþii la sfãrâmat piatrã, acolo, pedealurile acelea, mai aproape de soare!”

Da, da, nu hoþii au sfãrâmat piatra sã facã patrutunele prin munþii Balcani, ci constructorii, inginerii ºimaºinile ºantierelor lui Teodor Jivcov, care a lãsat înurma sa mai puþine chefuri uriaºe ºi vorbe rele, ci maimultã treabã bine fãcutã. Traversând, de la rãsãrit spreapus, podiºul Traciei, mãrginit spre sud de MunþiiRodopi, sute ºi sute de kilometri, am trecut pe lângãPlevna, cu dealurile de piatrã cenuºie de deasupraoraºului, dealuri intrate în istoria româneascã prinRegele Carol I, Sinan Paºa, Griviþa, WalterMãrãcineanu, Candiano Popescu.

Au trecut câteva ore de mers.Apoi, prin stânga oraºului Sofia, aflat sub un smog

dens de gaze de eºapament, ca o ceaþã bunã sã-þinenoroceascã plãmânii, pe o ºosea de centurãmodernã, din loc în loc cu ºantiere pentru podurisuspendate, maºina lui Nako alerga cu mare vitezã,printre dealuri ºi versanþi de munþi sãpaþi spre aceiaºiBalcani, care ne ieºeau iarãºi în cale. Urcuºuri, cotituri,pãduri grele de pini, camioane cu buºteni care seîncruciºau cu mica noastrã coloanã de automobile peserpentine, ne conduceau spe graniþa cu RepublicaMacedonija. Pe un panou uriaº, cu litere albe pe fondalbastru, bulgarii se lãudau cã aparþin Uniunii Europene,pe când mica republicã a munþilor, încã nu! Tocmai deaceea, formalitãþile de la vamã au pãrut mai complicate,dar totul a decurs repede ºi, la fel, cu destule zâmbete,prilej pentru Mihai ºi Nako sã iasã în evidenþã, cubulgãreasca lor rapidã, despre care am aflat cã sedeosebeºte de macedoneanã ca limba noastrã dinMuntenia cu limba din Moldova, adicã aproape de loc.

Am oprit la un izvor sã ne rãcorim ºi sã ne refacemrezervele de apã proaspãtã. Printre buruieni de munte,ºuvoiul trecea întâi printr-o micã bisericuþã construitãdin pietricele, un obicei care vine din istorie: sã nu beaturcii, la fel de însetaþi ca orice creºtin. Ocupantulislamic nu distrugea altarul, dar îºi potolea setea înaltã parte, poate alãturi, în orice caz, nu din apa sfinþitã!

Repede, pe viaducte, pe serpentine coboram sprepodiºul Macedoniei. Munþii se oglindeau în luciul uriaº

al unui iezer, un fel de lacul de laBicaz în miniaturã. De aici pleacãun complicat sistem de conducteºi canale, care inundã orezãriile,grãdinile de legume. Þarã sãracã,Macedona nu a supravieþuit decâtprin munca oamenilor ºi la fel îºiduce zilele astãzi, cu mari eforturi.Loturile de pãmânt sunt foarte mici,nu vezi nicãieri ogoare, ci numai parcele plantate cuorez, ca în Japonia ºi în China, pe dealuri, aproape peterase. Unde nu ajunge apa, se seamãnã puþin grâu,hriºcã, mei, se planteazã viþã-de-vie sau câþiva pomifructiferi. Dacã stai sã te gândeºti, de aceea a migrato bunã parte din populaþie, inclusiv spre România,vãzutã mai mult decât un El Dorado, cât þara fraþilorde aceeaºi limbã, româna. Ciobani pe munþi sãraci,aproape fãrã iarbã, agricultori în stare sã care pãmântcu sacul, pentru a-l uda ºi cultiva, macedonenii sededicã unei impresionante religii a muncii. Au bisericimãrunte, niºte bijuterii arhitecturale, mai mici decâtlocaºurile de cult bucovinene, de pe vremea lui ªtefancel Mare. Cimitirele se sapã în piatrã, pentru cã nuexistã alte locuri de înmormântare creºtineascã.

Macedonenii de azi sunt urmaºii direcþi ai vechilortraci, grup de popoare antice, din care fãceau parteinclusiv geþii ºi dacii. Din Asia Micã, nordul Grecieipânã la Marea Balticã, de pe cursul mijlociu al Dunãriipânã în stepele asiatice ducând spre Munþii Caucazuluise întindeau teritorile lor. Dacã s-ar fi unit, cum aucomentat Herodot ºi Strabon, ar fi devenit mainumeroºi ºi mai puternici ca inzii. Au pierdut ceasulistoriei, în schimb, în mileniile trecute, migraserã dela Dunãre ºi Carpaþi spre Gange, ducând în India limbalocurilor, devenitã, prin vremuri, limba sanscritã. Cutimpul, cultura tracicã a fost preluatã de greci, dovadãeste toatã mitologia de la Apolo la Dionisos ºi Orfeu,poemele homerice. Ionienii ºi dorienii erau, la origine,triburi trace. Au migrat pânã la Troia, pe care auconstruit-o ºi au apãrat-o, Homer este martorul literar,ºi au ajuns la Roma, apoi au revenit, dupã multe secole,sub forma ocupantului republican, care în secolul IIî.Hr. le-a transformat þara în prima provincie aImperiului Roman. Sub bizantinii grecizaþi, traco/macedonenii fuseserã deja integraþi imperiului. Cine i-a romanizat?

Nimeni.Vorbeau traca, iar limba latinã este o altã/altfel de

limbã tracã.Dupã secolul VI d.Hr. malurile drepte aleDunãrii au fost slavizate masiv de triburile slave alesârbilor ºi ale altor slavi asiatici, care primiserã numelede bulgari, triburile bulgare propriu-zise nefiind slave.În nordul Dunãrii, slavizarea nu a reuºit în totalitate,tracii/geþi/dacii/costobocii/carpii pâstrându-ºi aproapenealteratã vechea limbã. Nici tracii/macedonenii nu aufost slavizaþi în totalitate. Tocmai aceºtia, care s-ausalvat de la slavizare, din diferite cauze, mai alesdatoritã izolãri în satele din munþi, au devenitmacedonenii-aromâni, numiþi vlahi sau cuþovlahi. Bazaetnicã a bulgarilor ºi a sârbilor este traco-macedoneanã,numai limba s-a schimbat în cea mai mare mãsurã.Lingviºtii cunosc mecanismele de schimbare ale uneilimbi în altã limbã, nu intrãm aici în amãnunte. Nu maidiscutãm de falsificarea istoriei. De exemplu, bãtãliade la Câmpia-Mierlei, Kosovo, între sultanul Baiazid-Fulgerul ºi sârbii conduºi de regele Obilici, bãtãliepierdutã de sârbi, ceea ce a dus la ocuparea PeninsuleiBalcanice de turci, are la bazã o informaþie falsificatã:numele real al regelui sãrb era Copilici, etnic traco-macedonean, bineînþeles, macedonean slavizat. Chiarnumele lui Mihai Zicov ºi Nako Zicovski, colegii noºtride cãlãtorie, sunt slavizate, ei spun bulgarizate, ambiifiind etnici macedoneni-aromâni cu actele civilemodificate de autoritãþile statale, tocmai pentru a li seºterge urma adevãratei etnii.

(continuare în numãrul viitor)

4

(urmare din numãrul trecut)

ALEXANDRU BULANDRA

Iov, Socrate ºiDivinitatea

eseuMoto: “Cercetaþi din nou! Dreptatea mea este

mereu aici!”(“Cartea lui Iov” 7,29)

II. Istoria “Cãrþii lui Iov”

2. Moºtenirea sumerianã2.6. Cuvintele înþelepþilor îndrãzneþi

Ar fi bine sã ne mai întrebãm o datã: unde are locconflictul?

Care este scena lui?“Cine nu mã respectã m-a umilit în faþa Ta.” Acest

vers vine imediat dupã cel care-l conþine pe “omul mârºav”.La fel, dupã al doilea vers cu acel personaj nefast,

“ªi Tu, zeul meu, Tu nu i te împotriveºti...”Zeul eroului nostru a fost de faþã la toatã întâmplarea...

Dacã ºi acest zeu, asemeni tuturor zeilor sumerieni, estereprezentat de o statuie, ar fi vorba de un loc sacru, poateun templu, unde se aflau cei doi combatanþi ºi celelaltepersonaje evocate: prietenul ºi tovarãºul.

Citat din Kramer: “Preoþii nu aveau, desigur, în faþaochilor decât statuile zeilor, statui pe care le mânuiau ºi lepriveau, fãrã îndoialã, cu cel mai mare respect.” (4,p.146)

ªi aici sã fi avut loc o adunare în care omul viclean l-a atacat pe tânãrul luminat... Mã uit la cuvântul me “Salacultului”.

Prietenul sãu nu l-a susþinut, dimpotrivã, i-acontrazis spusele zise în apãrarea sa. Tovarãºul lui, deasemenea, îi comunicase, probabil înaintea dezbaterii,lucruri neadevãrate/nedrepte, legate de situaþia creatãîn jurul lui.

Care sã fi fost cauza care a declanºat acest dezacord...?Dezbatere conflictualã...Din versurile pe care profesorul american ni le-a pus

la dispoziþie, aplicându-le schiþa de contextualizare aîntâmplãrii creionatã mai sus, mi-au ieºit în faþã urmãtoareleafirmaþii: “Spun ei – înþelepþii îndrãzneþi -, cuvintevirtuoase ºi fãrã înconjur:/Niciodatã un copil fãrã pãcatn-a ieºit din vreo femeie,/ Niciodatã un bãietan nevinovatn-a existat din vremurile strãvechi.”

Cuvântul “Înþelepþii...” ne introduce direct încontextul propus: o dezbatere între înþelepþi, eroulnostru fiind ºi el “înþelept”, “ºtiutor”...

Înainte de excludere.Calificativul “îndrãzneþi” cred cã trebuie privit cu

mare atenþie.Ce idee atât de cutezãtoare susþin ei?Cã niciodatã, de când sunt oameni, n-a existat un

nou nãscut mãcar sau un copil fãrã pãcat.Omul este pãcãtos din naºtere.De ce aceste cuvinte sunt “virtuoase”?...Care, altfel spus, respectã ºi susþin dezideratele etice,

moralitatea omului.Eºti supus greºelii, pãcatul este inerent fiinþei tale,

genetic!Orice ai face eºti sclavul lui!N-ai nicio scãpare!Poate constitui acest tip de afirmaþii un temei moral?ªi, la urma urmei, pe ce se bazeazã?Eroul nostru se delimiteazã net de asemenea teze:

“Spun ei” - nu eu, care spun cuvinte adevãrate.Cred cã aceste versuri sunt construite în cheia ironiei

sfredelitoare: ei, înþelepþii cutezãtori ºi moralizatori,care m-au decãzut din poziþia pe care am câºtigat-onumai prin ºtiinþa mea, iatã ce idei susþin!

Eu nu puteam în niciun fel sã fiu de acord cu ele!Excurs: ideea unei comunitãþi de oameni care

discutã problemele religiei sumeriene este afirmatã îndouã rânduri de Mircea Eliade în “Istoria...” sa: “Primeletexte sumeriene reflectã munca de clasificare ºi desistematizare efectuatã de cãtre preoþi.”

ªi puþin mai încolo, “Cu prilejul fiecãrui An Nou, zeiifixeazã destinul celor douãsprezece luni care urmeazã. Evorba, desigur, de o ideea veche pe care o gãsim înOrientul Apropiat; dar prima expresie articulatã a ei estesumerianã ºi aratã munca de aprofundare ºi sistematizareefectuatã de teologi.” (14, pp.59, 62)

Apariþia unor controverse în legãturã cu problemelediscutate de aceºti teologi cred cã era fireascã.

La fel ºi manifestãrile ºi trãirile omeneºti în raport cuele.

Am încheiat digresiunea. Versurile pe care lediscutãm acum mi-au trimis gândul, fãrã ezitare, la“Cartea lui Iov” din “Vechiul Testament”, mai exact la

afirmaþiile la fel de tranºante ºi aproape în aceiaºitermeni fãcute de doi dintre cei pe care i-am numit“prietenii – acuzatori” ai lui Iov: Elifaz ºi Bildad.

Sã-i luãm pe rând...Elifaz, intervenþia din prima zi a confruntãrii cu Iov,

unde redã spusele unei nãluci: “Fost-a vreodatã vreunom gãsit fãrã vinã/ În faþa Dumnezeului sãu fãcãtor?”

ªi a doua zi, aceeaºi idee, de astã datã exprimatã cupropriile lui cuvinte: “ Cum poate fi un om curat, cumpoate fi el bun/ Nãscut fiind din femeie?”

Iar Bildad, a treia zi, reia cu ochii închiºi “Cum poate ficurat nãscutul din femeie?” (6, pp. 48,65,81)

“Curat”, adicã fãrã de pãcat.Prin aceastã formulã, prietenii-acuzatori voiau sã-i

arate lui Iov, surpându-i încrâncenarea, cã el nu putea finevinovat în faþa lui Dumnezeu, cum susþinea sus ºi tare,prin chiar faptul cã avea o mamã...

Despre care Iov nu vorbeºte niciodatã, el amintinddoar de Tatãl sãu, Dumnezeul care i-a dat viaþã.

Pentru acest moment al analizei este bine sã marcãmnumai faptul prezenþei aceleiaºi idei – Omul nu poate finevinovat/curat - în cele douã texte de referinþã, celsumerian ºi cel ebraic, precum ºi poziþionarea identicã apersonajelor în raport cu ea: oponenþii din poemulsumerian, numiþi “înþelepþii îndrãzneþi”, la fel cu “prietenii-acuzatori” din “Vorbirile” ebraice, o susþin cu fermitate,iar de cealaltã parte a baricadei, tânãrul ºi, mai apoi, pesteo mie de ani, bãtrânul Iov care o contestã ca afirmaþieabsolutã.

Ca sã mai punem o vertebrã la coloana acestui eseu,îl voi aminti ºi pe Socrate din dialogul platonician“Protagoras”, unde, analizând un poem al lui Simonide,aduce în discuþie ºi afirmaþia înþeleptului grec Pittacosdin Mytilene - “e greu sã fii bun”.

Urmându-l pe poetul care-l combate pe înþelept,Socrate constatã concluziile la care ajunge Simonide înpoemul sãu: “nu e cu putinþã sã fii om de ispravã ºi sãrãmâi aºa, însã este cu putinþã sã devii om de ispravã, iaracesta din urmã poate deveni ºi om de nimic; cel mai multdureazã ºi sunt foarte de ispravã cei pe care zeii îiîndrãgesc.(...) de aceea – mai spune Simonide – eu nu voiirosi niciodatã o parte a vieþii pentru o speranþã deºartã,cãutând un om fãrã cusur, ceea ce nu poate fi printre noicei ce culegem roadele pãmântului întins; dar gãsindu-lvã voi vesti ºi vouã.” (15, p.461)

Poetul grec, are, sã recunoaºtem deja, un punct devedere mai flexibil.

Pentru care, se pare, Socrate îºi dã acordul.

2.7. Cine este Tatãl meu?Am înaintat destul de mult în camera textualã a

poemului sumerian.Cursul omenesc al evenimentelor ne apare acum mai

limpede.Sã ne apropiem ºi de fereastrã......Pe calea care l-a condus pe tânãrul Iov spre

divinitatea adoratã.Zeul omului nostru.Am vãzut deja cum zeul a fost martor tãcut al umilirii

supusului sãu de cãtre omul viclean. Privind dincolo defereastra deschisã, mai aflãm cã “Împotriva mea, viteazul,sincerul meu pãstor s-a mâniat, m-a privit cu vrãjmãºie;/Pãstorul meu a chemat puterile rele împotriva mea carenu-i sunt duºman.”

ªi alternativa de traducere Kramer-Klima: “Pãstorulcel drept m-a atins pe mine, cel viteaz, cu mânia sa ºi m-aprivit strâmb, iar eu nu-i sunt duºman.”(13,p.243)

Pe cine denumeºte cuvântul “pãstorul”?Dacã avem în vedere întregul text ºi comparãm

aceste versuri cu unul din partea de final - “Zeul n-a mai

fost unealta ursitei rele” - , rezultã cã “pãstorul meu”,“pãstorul cel drept” este însuºi zeul.

Între cuvintele me am gãsit “Pastoratul” ºi, imediatdupã el, “Regalitatea”.

Într-adevãr, în alte poeme mitice sumeriene,“Pãstorul” desemneazã pe “rege”.

Am întâlnit ambele sensuri ale termenului într-un imnînchinat lui En-lil: în locuinþa lui En-lil, “sub Baldachinultemplului Ekur, sublim sanctuar,/ Unde domnii ºicârmuitorii/ Aduc darurile lor sacre, prinosurile lor,/ Vinsã-ºi spunã rugãciunile, rugãminþile lor, cererile lor.”

Acum vine ºi pasajul cu “Pãstor” înseamnã “Rege”:“O, En-lil, pãstorul asupra cãruia arunci Tu o privirebinevoitoare,/ Pe care l-ai chemat ºi l-ai ridicat în slãvi înþarã...”

Imediat, En-lil însuºi este identificat cu “Pãstorul”,acum scris cu literã mare: “Este En-lil, el vrednicul Pãstor,mereu în miºcare,/ Care din pãstorul conducãtor al tuturorcelor care respirã,/ A fãcut sã se nascã regalitatea,/ ªi apus coroana sacrã pe capul regelui...”

“Coroana sublimã ºi veºnicã” este al treileacuvânt me.

În poemul de care ne ocupãm, “pãstor” este scris culiterã micã...

...Totuºi, prezenþa regelui ca personaj în acest textnu este susþinutã de celelalte versuri concurente, care-l au pe “Zeul meu” ca agent, subiect operator.

Înaintând, dar, pe aceastã cale a Zeului, am aflat cã Elnu numai cã nu a intervenit în apãrarea tânãrului luminatci, mâniat, l-a considerat pe “viteazul” lui supus caduºman, trimiþând împotriva lui “puterile rele”.

Dar Iov cel tânãr nu împãrtãºeºte evaluarea ºireacþia Zeului sãu, pe care-l numeºte, totuºi, “Pãstorulcel drept”.

În varianta Kramer-Klima apare, cred, un joc de cuvintecu “Pãstorul cel drept” care-l priveºte “strâmb” pe tânãr.

Un oximoron, “drept” ºi “strâmb” fiind termenicontradictorii.

Altfel spus: în acest caz, Pãstorul care totdeaunajudecã drept, are o atitudine nedreaptã – strâmbã. Înainteîmi era prieten, acum mã vede ca duºman, deºi eu îi suntla fel de supus ºi devotat.

Exact ca în “Cartea lui Iov”!Tot în DEX mai citesc la “oximoron – Figurã de stil

care exprimã o ironie subtilã sau un adevãr usturãtor”.În aceastã lecturã, “viteazul” personaj ne apare ca

temerar, apropiindu-se iar, ºi într-un fel neaºteptat, debãtrânul Iov din “Vechiul Testament”.

O altã trimitere directã la “Cartea lui Iov” o gãsim înversul “Zeul meu, o, Tu, tatã care m-ai zãmislit...”

...Care devine în textul ebraic: “Mâinile tale m-auplãmãdit, înseºi mâinile tale/ Chipul ce-l am mi l-au dat, ºiacuma/ Gândul þi-l schimbi, vrei sã pier chiar de mâiniletale?/ M-ai plãmãdit, mai þii minte, din lut, acum vrei sã mãspulberi?/ Oare nu mai turnat tu ca pe lapte,/ Iar mai apoim-ai închegat ca pe un caº,/ M-ai îmbrãcat cu carne ºi cupiele/ ªi m-ai þesut din oase ºi din vine?/ Apoi mi-ai datviaþã/ ªi-ai vegheat, cu grijã ºi cu drag,/ La fiecarerãsuflare-a mea.” Ideea este reluatã de Iov în monologulde final al “Vorbirilor”: “Eu, pe care Domnul m-a crescutca un pãrinte, de copil/ ªi m-a cãlãuzit de când ieºit-amdin pântecele mamei...”(6,pp.58,88)

Aici, mi se pare, sunt douã înþelesuri pentru Dumnezeuca pãrinte al lui Iov: primul înþeles, general ontogenetic –omul, la începutul istoriei, a fost creat de divinitate - , estesingularizat de cãtre Iov printr-un proces de identificarecu presupusul om primordial – eu, Iov, sunt omul creat deDumnezeu; al doilea înþeles al paternitãþii lui Dumnezeupriveºte, aºa-zicând, rolul Lui formativ-educativ în relaþiacu noul nãscut din femeie - mama lui Iov.

(continuare în pagina 5)

5

* * *

Mã-nchin la iarba crudã ºi la pomulPe care nu-l atinge omul

Cu pofta lui de înger mincinos.Dumnezeu e verde, singur ºi frumos!

Pe genunchi port rãnile-n spiralãDe la melcii lui din catedralã

Ridicând pe spate arhitrave.Numai ploaia scrie în hrisoave.

* * *

Bãtrân butoi cu doagele fierbinþiÎn care se-nvechesc doar neputinþi,

Dureri de care nici n-aveþi habarCât vis aduc cu ele ºi nectar.

Ca vinul stors din strugurii necopþiStau nebãut în beciul unei nopþi

Pânã atunci când încolþiþi de seteªi plângerile mele-or sã vã-mbete.

* * *

Ruºine nu-i durerea, nici suspinulCe-þi seamãnã cu nestemate chinul

Lãsat în lanul cãrnii fãrã frâu:Eºti clipei doar o noapte de desfrâu!

Prin tine ea îºi sfâºie fãpturaSã-i recunoascã Dumnezeu mãsura

Pe care-n zori o zvârle înapoi.Mai sunt de locuit atâtea ploi!

* * *

M-am încercat, cum face un olarUlciorului din ape un cuibar,

Cu chipul tãu pictat într-un apus.ªi n-a rãmas nimic din ce am pus,

De parcã nici n-a fost ceva!Doar gust de frunze ºi vopsea

Între pereþii arºi, din lut,Cu-n foc ce nu l-am priceput.

* * *

Ne-ai dat extazul mâinilor vecinCât sã-l ajungem toþi; femei ºi vin!

Ca nu cumva, trãgând de un mânerSã-þi dezvelim obloanele-n eter

Sub care huzureºti pe catifeleDin cel mai pur cleºtar de micºunele.

În amintirea bolþilor eterneZidim alt cer, din cupe ºi din perne.

ELIDEELIDEELIDEELIDEELIDE * * *

Când eºti, un trup îþi dã conturDin umbrele ce-mi cresc în jur.

Apoi mã-ntreb: „Ce formã areAbsenþa ei mângâietoare!?”

Pãcatu-mi pune-n gânduri foc;Sã fii sau sã nu fii deloc?

Când iar prin mine treci, aduCeva sã ºtiu cã eºti doar tu.

* * *

Eu mã înger, tu te îngeriªi de pene n-o sã sângeri!

Pun un tei sã þi le creascãÎntr-o limbã pãsãreascã

De ºtiut doar eu cu tine.Sub cãmãºi de pianine,

Prea miratã cã foºneºti,Poþi ninsori sã porunceºti.

* * *

Eu sunt smochin ºi tu smochinã!Prin tine lemnul meu suspinã

În forme dulci, de miez suspecte.Ai chipul sferelor perfecte

Pe care le dezbracã ochiiPrin frunzele a mii de rochii,

Neputincioase sã te-ascundãÎn altã formã, mai rotundã.

* * *

Am tâmplãrit acestor corcoduºiÎn locul frunzei, miile de uºi,

Prin care sã-mi întorc din albãstriuCenuºa verde-a primului pustiu.Aud frumos, pulsându-mi din senineNelocuite ceruri, de sub mine,

Sãrutul umbrei dulce ºi fluid.Nici doar o poartã nu pot sã deschid!

* * *

Alunec pe flãcãri lãsate hai-hui!Urc ºi mã-mpiedic de razele lui

Ce taie genunchii, ori sângerã guri.Pe toate, doar seara aºeazã tincturi,

Cioburi de nopþi ascuþite cu lunã,Oase de fulgere, piei de furtunã!

Toate-s în drum! Pe care poteci,Cu el ºi cu tine în braþe, sã treci?

(urmare din pagina 4)

Iov, Socrate ºiDivinitatea

eseuMoto: “Cercetaþi din nou! Dreptatea mea este

mereu aici!”(“Cartea lui Iov” 7,29)

Sã revenim la textul sumerian......Unde va trebui sã punem în echilibru o cumpãnã ce s-a înclinat când

am aºezat pe unul din talere o anumitã reþinere pe care am exprimat-o înlegãturã cu identificarea, de cãtre profesorul Kramer, a “Zeului meu” cu unzeu “personal”, un fel de înger pãzitor al tânãului Iov.

...un mijlocitor între lumea zeilor ºi aceea a fiecãrui individ uman.Pe celãlalt taler, voi pune acum mai multe întrebãri, care sper sã fie

pertinente: presupusul înger pãzitor al omului este ºi creatorul lui – Tatãllui? ªi mai este el ºi cel care-l judecã, pedepsindu-l când greºeºte? Poate elsã mobilizeze împotriva omului pe care îl are în pazã, “ forþele rele” - “ursitarea” ºi “demonul-boalã”? ªi, când se lasã înduplecat de “plânsetele ºibocetele” tânãrului nãpãstuit, are putinþa sã-i aducã lângã el “geniibinefãcãtoare ca pãzitoare ºi proteguitoare” ºi “îngeri cu înfãþiºare plãcutã”?

...Îngeri sã aducã alþi îngeri...Acum întrebarea “Omul cãrui zeu este tânãrul nostru erou?” a devenit

fireascã.În poemul mitic sumerian care cuprinde prima relatare despre potop,

am citit: “Atunci când An, En-lil, En-ki ºi Ninhursag/ Au zãmislit oamenii-cu-capul-negru...”

...Astfel îºi ziceau adeseori sumerienii, prin aluzie la culoarea închisã apãrului lor. (4,p.124)

Cu alte cuvinte: pe sumerieni i-au creat cei patru Mari Zei; tânãrulIov este sumerian; prin urmare toþi cei patru zei ºi fiecare în parte poatefi invocat ºi evocat drept Tatã al sãu.

Cred cã afirmaþia “Tânãrul Iov vorbeºte cu unul dintre cei patru mari zeicreatori” este adevãratã.

Dacã ne uitãm ºi în “Cartea lui Iov”, rolul de interlocutor alpãmânteanului îl deþine tot zeul suprem, Iehova.

Cu deosebirea, fundamentalã, cã religia iudaicã este monoteistã.Dar ºi Dumnezeul ebraic are îngeri – o spune asta lui Elifaz, în somn,

însãºi nãluca al cãrei purtãtor de cuvânt se face aievea pentru a-l învingepe Iov: “Domnul nu se încrede nici în slugile sale/ ªi gãseºte greºealã chiarla îngerii sãi”. ªi, mai departe, acelaºi, în vorbele ascuþite trimise ca sãgeþiotrãvite în sufletul deschis al lui Iov: “Strigã acum. Auzi-vei rãspuns?/Cãtre care din îngeri striga-vei?”(6 ,p.48)

Altfel spus: cum sã vii tu, om supus pãcatului, sã spui cã eºti nevinovatunui Dumnezeu atât de neîncrezãtor? Va avea vreun înger curajul sã teapere în faþa Lui?

Pentru noi s-a conturat urmãtoarea presupoziþie: autorul evreu al“Cãrþii lui Iov” a înþeles, ca ºi noi, din lectura textului sumerian, cã tânãrulluminat de acolo se adreseazã unei divinitãþi supreme ºi nu unui înger pãzitor.

Bibliografie

1. Bulandra, Alexandru, “Experimentul Iov”, Editura Paideia, 20082. Jacob, Edmond, “Vechiul Testament”, Editura Humanitas, 19933 .Belenki, M.S., “Despre mitologia ºi filozofia Bibliei”, Editura

Politicã,19824. Kramer, S.N.,“Istoria începe la Sumer”, Editura ªtiinþificã, 19625. - “Gândirea asiro-babilonianã în texte”, Editura ªtiinþificã, 19756. - “Cartea lui Iov, Ecleziastul, Cartea lui Iona, Cartea lui Ruth, Cântarea

Cântãrilor” traduse ºi comentate de Petru Creþia, Editura Humanitas,Bucureºti, 1995

7. - ” Filosofia greacã pânã la Platon”, vol.II, Partea 1, Editura ªtiinþificãºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1984

8. Vlãduþescu, Gheorghe, “Cei doi Socrate”, Editura Paideia, 19969. Xenofon, “Amintiri despre Socrate”, Editura Univers, Bucureºti, 198710. Cosma, Doru, “Socrate, Bruno, Galilei în faþa justiþiei”, Editura Sport-

Turism, Bucureºti, 198211. - “Gândirea egipteanã anticã în texte”, Editura ºtiinþificã, Bucureºti,

197412. Platon, “Republica”, în “Opere” vol.V, Editura ºtiinþificã ºi

enciclopedicã, Bucureºti, 198613. Zamarovsky, Vojtech, “La început a fost Sumerul”, Editura Albatros,

Bucureºti, 198114. .Eliade, Mircea, “Istoria credinþelor ºi ideilor religioase”, vol.I, Editura

Universitas, Chiºinãu, 1994

(urmare în numãrul viitor)

6

“FAGUL este un roman aºteptat, pentru cãrecupereazã o temã importantã din literaturaromânã, urmãrind dramaticele evenimentelegate de colectivizare, pe care le trãieºte ocomunitate ruralã din Munþii Buzãului, în anii‘6o, dar neaºteptat prin maniera originalã în carepune în relaþie realitatea durã cu stoicismul

personajelor, totul pe un fond liric ºi tragic, istoric ºi mitologic.Aºadar, profunzime, prospeþime, durere, candoare ºi talent.

Îndrãznesc sã cred cã romanul va fi o adevaratã surprizã pentru lumealiterarã. “

PASSIONARIA STOICESCUPremiul special al juriului la concursul “Liviu Rebreanu”, 2006, Bistriþa.

TITI DAMIAN - 65 de ani !

Cadru didactic de vocaþie, TITI DAMIAN (n.5august 1945,satul Muscelul Cãrãmãneºti) ºi-aînceput cariera ca învãþãtor în comuna natalã Colþi,cetatea chihlimbarului românesc ºi adevãrataColchidã unde au descins Argonauþii greci dupãvestita Lânã de Aur, apoi a continuat ca profesor înspaþiul ialomiþean, la Munteni-Buzãu ºi Jilavele, iarde aproape douãzeci ºi cinci de ani predã Limba ºiliteratura românã la Colegiul Naþional “GrigoreMoisil“din Urziceni, primind titluri precum: “Profesorevidenþiat”,”Gheorghe Lazãr” ºi numeroase gradaþiide merit.

Este prezent cu prozã, eseuri ºi cronici literare înreviste precum: “Meandre”(Alexandria), “Antares”(Galaþi), “Plumb”(Bacãu), “Sud”(Bolintin Vale),“Litere”(Târgoviºte), “Renaºterea culturalã”(Buzãu), “Oglinda literarã” (Focºani), “ProSaeculum” (Focºani)”, “Vitralii”(Rm. Sãrat), maiales în revista ialomiþeanã “Helis”, în reviste despecialitate precum: “Tribuna învãþãmântului”,“Limba ºi literatura românã”, “Examene”, dar ºi înziare precum “Opinia”, “Strada” din Buzãu ºi ziarelelocale: ”Ialomiþa”, “Obiectiv de Ialomiþa” ºi“Magazin de Urziceni”.Este ºi în colegiul de redacþieal revistelor “Helis” ºi “Renaºterea culturalã.”

Este impresionant numãrul celor care ºi-auexprimat opiniile în diverse reviste în legãturã cu prozasa: Passionaria Stoicescu, Florentin Popescu, Gh.Istrate, Geo Stroe, C. Stãnescu, Horia Gârbea, MarinIfrim, Mihai Stan,Mircea Dinutz, Eugen Ciºmaºu, Ion

“ Fãrã teama de a exagera, i-aº gãsi lui Titi Damian un loc undeva întreGib Mihãescu, Anton Holban (prozatori importanþi, din pãcate tot maipuþin citiþi astãzi) ºi atât de mediatizatul Mircea Eliade. Titi Damian seînrudeºte cu ei nu numai prin sondarea psihologicã amintitã, ci ºi printr-oanume ºtiinþã a construcþiei ºi disimulãrii sentimentului, a conotaþiilordate întamplãrilor puse sub pecetea trecerii iremediabile a timpului –ceea ce nu scade nimic din valoarea textelor lui.

Nu încape îndoialã cã ne aflãm în faþa unei cãrþi aparte ºi a unuia dintrecei mai interesanþi ºi originali scriitori. “

FLORENTIN POPESCUPremiul “ Radu Petrescu” al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, 2009,

Târgoviºte.

“Recent,dl Titi Damian a prezentat Editurii DACOROMANE TDCo carte având o altã temã , FASCINAÞIA FASCINAÞIEI – o adevaratãbijuterie care priveºte graniþele identitare dintre dacoromânitateacontemporanã ºi europenistica occidentalã, din perspectiva unui cãlãtor.Având rãdãcini neaoºe, þãrãneºti ºi viguroase, cu seriozitate, inteligenþãºi talent se apleacã, în minipovestirile sale având ca pretext cãlãtoria,asupra problemelor morale ale reeuropenizãrii noastre, concomitentcu pãstrarea identitãþii naþionale. Cine vede timpul moral în adevãratalui desfãºurare, dar mai ales cine citeºte aceste minipovestiri cu tâlcmoral profund, nu poate uita nici cine este, nici de unde vine, nici undese duce.

Aceastã carte este una dintre vocile puternice ale redeºteptãriiadevãratului nostru patriotism la contactul cu Europa.”

Dr. GEO STROE

Ene, Anghel Papacioc, Nicolae Stan, GheorgheDobre, Emilia Georgiana David, Nicolae Puiu Iliescu,Marcel Fotache, Elena Cârjan,Aurel Anghel, MirceaDumitriu, Victor Lotreanu, Tudor Cicu, D.I. Dincã,Stan Brebenel, Alexandrina Dragomir, Ion Roºioru,Ion Fercu, Leonard Olaru, Vasile V. Filip, Aurel M.Buricea, George Coandã, Adriana Dobrinescu,Nicolae Ionescu, Cristina Radu, Elena RuxandraPetre, Ionel Necula, Bucur Chiriac, etc…

Printre proiectele sale literare se numãrã: ultimulvolum al trilogiei “Muscelenii”, (FAGUL, UMBRA,NORUL) ce trateazã adevãrata temã a þãrãnimii,drama colectivizãrii, un volum de nuvele din viaþaºcolii, “Judecãtorul de suflete”, o carte de croniciliterare, “Întâmpinãri”, una de eseuri. Are pe masade lucru o antologie a scriitorilor ialomiþeni.

Este membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia din 2009.

AmprenteTITI DAMIAN : „UMBRA”(Ed. OMEGA, 2009)

Un remarcabil roman fãrã umbre

Titi Damian a izbucnit în spaþiul literar românescca un scriitor febril, dar de o impresionantã siguranþãde sine. Prin ani ºi vârste, prin sute ºi sute de pagini(poate mii), ºi-a ºlefuit condeiul ºi inspiraþia, încât,astãzi, (în)scrisul lui fascineazã. Fie cã deschide

ferestre de prozã prin multele reviste de provincie(majoritatea mult mai înalte decât cele centrale), fiecã-mi trimite o carte proaspãtã amirosind a cernealã,a vin, ºi a miere de albine, texte critice, ori eseuri,creaþia lui Titi Damian e tot mai echilibratã ºi maiputernicã, amintind de mireasma uni fag secular. Ebine ºi salvator cã, dincolo de lãstarii ãºtia hãitaºi,tineri ºi nici mãcar neliniºtiþi, care împresoarãliteratura cu jeturi de cãþelandri încã neamuºinaþi, seaºazã, o rãscruce solidã ºi credibilã prin tot ce scrie,ºi Titi Damian. Dar ºi prin probitate omeneascã - ,ceea ce e un lucru ºi mai rar de întâlnit în portalulscriitorilor de azi.

Titi Damian are un talent natural de povestitor,de o plsticitate fermecãtoare, salvator, ºi în al treileavolum al sãu, în facere, încununând o trilogie ca unsemnal de boltã în proza contemporanã: „Fagul”(2005), „Umbra” (2009) ºi „Fapta” (titlu propus demine), roman proiectat sã aparã în 2010. Unite,aceste trei braþe vor compune o deltã definitivã cepresupune personalizarea autorului pentru un maresucces literar deja asigurat. Înrudit cu „Moromeþii”,dar nu stilistic, ci în sensul unei non-realitãþiprefigurate în „Marele singuratic”, Titi Damian,buzoianul, va fi receptat, cu siguranþã, de criticaviitorului în apropierea genialului Marin Preda.

„Umbra” deschide câteva „ferestre”, care serevarsã fluvial una în alta, traversate de acelaºipersonaj, Florin Mândruþã, destinat sã întâmpine totfelul de întâmplãri emblematice. Astfel, toatecapitolele-nuvelã, aparent independente, refacarhitectura unui roman bine clãdit pe cele aproapepatru sute de pagini, sever caligrafiate. FlorinMândruþã (sosie a autorului) e un învãþãtor-profesor„strigat la catalog” din nuvelã în nuvelã, asigurând,prin acuitãþile sale faptice, unitatea narativã aîntregului text.

Când scrie despre universul ºcolii, Titi Damianse simte ca peºtele în apã ºi dilatã, cât poate maimult, undele acestei iubiri de-o viaþã. El ºi-a adoratmeseria de dascãl ºi nenumãratele serii de elevi,precum Michelangelo operele sale. A fãcut dinpedagogie un eroism convingãtor ºi înalt. Scrie cu odragoste paternã, iar tumultul narãrii – care cuprindeca într-o ramã aceastã devoþiune fosforescentã – emai mult o necesitate a mãrturisirii, aproape o spaimãa neresipirii – aceea de a întoarce în placenta primarãînsuºi fãtul lumii, spãlat de pãcatele sale, dar maiales ale celorlalþi.

„Umbra” nu e o rãscolire nostalgicã a iubiriineregãsite, ci, mai degrabã, un fluviu „roºu” al fricii,a unei frici necunoscute, care sapã mereu la rãdãcinadestinului (adevãrata temã a romanului). Fiindcã„Umbra” e ºi un roman al tuturor iubirilor visate,nãscute, ºi prãbuºite în om.

7

Ion ALECU

File de istorie a presei

Drumurile Pãmântului(urmare din numãrul 85-86)

Rostul publicaþiilor de provincie

Iatã o altã serie de anchete iniþiate de Pãmântul cuacelaºi prilej al Sãrbãtorii Cãrþii. Anchete vizând, în fapt,CUVÂNTUL. Dupã ce s-a discutat, bunãoarã, soartaromanului românesc, a urmat… presa. Presa de provincie.Cu presa e, totuºi, altceva… Nu se putea vorbi de soartapresei, pentru cã presa, nu-i aºa, are un, totuºi, un rost.Pãi, veþi spune, ºi romanul are rostul sãu, nu? Are, darromanul nu e la îndemâna oricui, nu e, cum s-ar zice, pâineanoastrã cea de toate zilele, aºa cum este sau, poate artrebui sã fie presa… Dar de ce presa de provincie, existã,oare, aºa ceva? Cum am auzit vorbindu-se despre romanulde provincie – de provincie, nu din provincie, ceea ce, laurma-urmei, ar fi acelaºi lucru –, de ce nu am vorbi ºi depresa de provincie, nu? Prin urmare, ancheta Pãmântului,se poate spune, a fost doar declanºatã, iar ºansele definalizare par sã fie destul de puþine, chiar minime…Oricum, finalizarea, dacã va fi sã fie o finalizare, nu se vaîntâmpla în zilele noastre…

Aºadar, sub acest titlu – „Rostul publicaþiilor deprovincie” – Pãmântul a iniþiat o altã serie de anchete,anchete ce intereseazã nu numai din punctul de vedere alistoriei presei, ci ºi al teoriei acesteia, deschizând, într-unfel paradoxal, un alt drum. Paradoxal, întrucât Pãmântulînsuºi era un drum deschis, numai cã el trebuia sã fie ºiasumat. ªi a fost asumat. Prin paleta largã a tematiciiabordate, nu doar de dragul abordãrii, ci cu seriozitate ºi,mai ales, cu francheþe, direct, fãrã ocoliºuri, exact aºacum þãranul se aºeazã la coarnele plugului ºi arã. Fãrãprejudecãþi ºi niciodatã din instinct…

„Nici redactorul ei (publicaþiei n.n.), nici colaboratoriipermanenþi nu scriu pentru bani. Ei cheltuiesc bani pentrua face sã aparã aceastã gazetã cãreia vor sã-i dea un sensºi sã-i creeze o misiune” – aceste rânduri sunt aºezatechiar în deschiderea serialului acestor anchete ºi ele nuau nevoie de nici un comentariu. Doar poate de osubliniere: nici redactorul Helis-ului ºi nici colaboratoriiacesteia (publicaþiei) nu scriu pentru bani…

Dar sã revenim la ancheta Pãmântului (deschisã înnr.55-56, vineri, 12 ianuarie 1934). Au fost formulate treiîntrebãri: 1) Care sunt rosturile unei publicaþii deprovincie? 2) Cum pot publicaþiile de provincie realizamai bine ºi mai cu spor misiunea lor? 3) Ce trebuie adãugatsau suprimat Pãmântului pentru a fi o bunã publicaþie deprovincie?

„Publicaþiunea de provincie – rãspunde profesorulNicolae Iorga – trebuie sã redea viaþa din jurul ei, care emult mai interesantã de cum se crede de obiceiu. În acestcaz, ea va gãsi desigur simpatii în localitate”.

La a treia întrebare, profesorul nu rãspunde. Adaugãînsã celei dintâi; „Faceþi ºi multe lucruri bune. Dar revin larecomandaþia de mai sus. ªi nouã tot lucruri de acolo netrebuie”. I. A. Bassarabescu ar fi avut ceva de spusziarului în legãturã cu „alcãtuirea tehnicã, dacã ar fi apãrutîn capitalã”. Ancheta se continuã pe parcursul a 6 numere.De aceea, noi o privim în întregime. Consemnãm ºi unsfat pe care Pãmântul nu avea sã-l urmeze, venit de laBotoºani (deci, publicaþia parcurgea distanþe apreciabile):„Într-un numãr se poate vorbi de un sat mai de seamã. Cuoamenii lui, gospodãriile lui, isprãvile lui, dându-se depildã altora”. Un alt rãspuns îndeamnã la luptã împotrivaanalfabetismului; se propune sã se dea sfaturi practiceþãranilor, privitoare la munca din agriculturã, sfaturiigienice… Sã îndrume pe sãteni a renunþa la portulorãºenesc (care pe þãrãnci le fac ridicole) ºi sã se poartenumai frumosul nostru costum naþional. Chiar propunesã se acorde premii pentru fata cu portul de la þarã cel maifrumos. Al. Lascarov- Moldoveanu (1 : „Publicaþia deprovincie trebuie sã fie în fond, în formã ºi esenþã cât maia provinciei din care se trage. Astfel e ca un om trãindîntr-o casã care-i este strãinã. Nici el nu cunoaºte pe ceidin loc ºi jur (cum spun ardelenii) ºi nici aceºtia nu cunoscacest musafir mai totdeauna nedorit”. „Sã formeze ºi sã

informeze pe cititor”, noteazã conferenþiarul universitarPetre Strihan. Învãþãtorul Gh. I. Damaº din Smârdan-Ialomiþa, cere „sã cam stãvileascã colaborãrile din afararegiunii respective, pentru a da o cât mai mare posibilitatede manifestare a elementelor locale. De asemenea, sã seelimine pseudonimele neconsacrate ºi semnãturile cuiniþiale. În felul acesta, îi cunoaºtem pe cei care scriu, iaraceºtia, renunþând la anonimat, nu vor mai denaturaadevãrul”. Un abonat, Ghiþã I. Raicu, cere o rubricãsportivã. Iniþial, în interiorul „Vitrinei”, se rezerva spaþiumanifestãrilor sportive, dupã care, inexplicabil, s-arenunþat”. „Rostul ei (gazetei n.n.) în redarea colþului deþarã nu trebuie vãzut prin accentuarea regionalismului,dar prin acea largã înþelegere a universului omenesc. Cãcinu trebuie sã uitãm, orice colþ de þarã este o umanitate înmic” – sunã un alt rãspuns venit din Cãlãraºi. Sunt ºirãspunsuri cu subînþeles, cum e cel al unui anonim(Pãmântul, an II, nr. 62-63, 17 martie 1934), care, dupã stil,pare a fi însuºi Eugen Cialâc: „Rostul? Sã murdãreascã,sã înjure, sã… etc. Ce trebuie adãugat sau suprimatPãmântului? El însuºi trebuie suprimat. O publicaþie bunãºi cinstitã n-are ce cãuta în concertul presei de provincie.Voi da sfatul acesta ºi altor câteva gazete de provincie”.

Sintetizând într-un fel, sã reþinem însemnãrile lui EugenCialâc, prilejuite de cel de al III-lea Congres alreprezentanþilor presei de provincie, ce s-a þinut laConstanþa în toamna anului 1934: „Ea (presa n.n.) trebuiesã lumineze cu obiectivitate ºi cu înþelegere toateaspectele vieþii sale, sã evidenþieze toate curentele cefrãmântã colþul de pãmânt pe care-l slujeºte ºi, fãcândlegãtura de la celulã la întreg, sã promoveze acea reacþiunesãnãtoasã care sã realizeze integrarea valorilor reale dinîntreaga þarã la locul de muncã, de rãspundere ºi deconducere ce li se cuvine… Acest pãmânt cere o viaþãnouã, mai bunã, mai cinstitã, mai plinã de optimism robustºi de realizãri pilduitoare. Al lor, al gazetarilor de provincieva fi întreg meritul. dacã din scrisul lor, din înþelegerea lorpentru momentul pe care-l trãiesc, va rezulta aceastã viaþãnouã, din miezul cãreia sã aparã idealul social al generaþieicontemporane” (Pãmântul, an III, nr.78, 29 septembrie1934). Cu doi ani înaintea Congresului de la Constanþa, laCãlãraºi se constituise Asociaþia localã de presã(Asociaþia sindicalã de presã a judeþului Ialomiþa).Preºedinte al comitetului acestei asociaþii a fost ales EugenCialâc. Asociaþia „avea drept scop final impunerea uneiatitudini civilizate ºi cuviincioase din partea gazetarilor…oricare va fi chestiunea pe care o înfãþiºeazã sau politicape care o urmeazã”. „Credem sincer – se sublinia în finalulstatutului adoptat – cã graþie ei (a asociaþiei n.n.) þigãniacare se rãsfaþã în coloanele unor gazete locale se va retragela ºatrã”. Sã reþinem ºi alte rãspunsuri cãrora, din motivede spaþiu, le vom prezenta altfel, fãrã însã a le denaturaconþinutul, sintetizându-le: Nu imitaþia presei din Capitalã,ci imitaþia contemporaneitãþii. Revista de provincie îºimotiveazã existenþa când dã expresie tezaurului local, cândevocã aspiraþiile oamenilor locului în tendinþele îndrituiteale epocii. Accesibilitate – imperativul principal. Mai binedemodatã, dar înþeleasã pânã la ultimul cititor.

Iatã ºi o altã abordare, în viziunea lui T. Pisani (2 Presa– zice foiletonistul T.P. – este un mijloc de înfrãþire, luându-ne dupã spusele unui poet indian care n-a fost ministru.„Tu m-ai fãcut multor oameni necunoscuþi cunoscut ºimi-ai dat ocrotire în multe þãri strãine. Prietene, tu aiapropiat þãri îndepãrtate ºi din strãini ai fãcut fraþi”. Cevadecãzut, spune un ministru pe care l-a ferit Dumnezeu sãfie poet. O unealtã primejdioasã, spune unul care n-a fostnici poet, nici ministru ºi n-a fãcut nimic în viaþã… Sprefinal: „… în trecut, în cel mai apropiat trecut, articolelescrise de Eminescu, de Haºdeu, de Maiorescu,Delavrancea ori Caragiale erau incluse în literatura noastrã.Acum? Într-un ziar francez s-a pus odatã, din greºealã, ocronicã dramaticã la rubrica delictelor. La noi, multe, foartemulte articole pot intra, pe drept, nu din greºealã, la rubrica:crime ºi delicte. În acelaºi numãr (112-113, 25 octombrie1935), Nicolae Iorga scria: „ Nu existã provincie, cum nutrebuie sã existe provinciile; ce existã e þara. În alte pãrþidin ea decât capitala ce se petrece nu intereseazã de obicei,

ziarele oferã numai dacã un demagog se duce sã tulburesufletele mai aproape sau ºi cât mai departe de Bucureºti.Provincialul are drept la atenþie doar când ucide sau seucide. ªi încã un omor sau o spânzurãtoare la Botoºanisau la Severin are o importanþã mai micã decât una lacentru. Aºa-numitele corespondenþe din marile ziare cecuprind nimic serios. Dar munca naþionalã se face pe nouãzecimi mãcar de provinciali în provincie. Aceastã muncãtrebuie s-o ºtim. Truda din atelier ºi fabricã, lecþia de pecatedrã, fapta bunã. Un ziar care sã culeagã acestea ºi sãle rânduiascã bine ar fi o binefacere. Puþin curaj ºi le-aþiavea”. Distribuitorul de opinii trebuie sã fie el însuºicalificat. Ca sã împarþi morala trebuie sã fii un om moral,dupã cum ca sã împarþi dreptate trebuie sã fii un judecãtordrept. Politica bunului-simþ în ziaristicã, secondatã de ologicã sãnãtoasã ºi de o purtare exemplarã imprimã gazeteipecetea celui mai bun certificat… Fiecare numãr constituiesinteza vie, mereu proaspãtã a tuturor ramurilor deactivitate din judeþele pe care (publicaþiile n.n.) lereprezintã. Tudor Arghezi îi scria lui N. Davidescu prin1929: „Faci bine cã scoþi o revistã a dumitale. Vezi, îngrãdina proprie, florile cresc mai frumoase ºi dau bobocimai suculenþi”. Dacã se cere un minim de studii(bacalaureatul), este acesta suficient pentru a decreta pecineva ziarist profesionist? Nu s-ar impune ºi unînvãþãmânt profesional superior pentru a desãvârºi peziarist? Sunt alte întrebãri formulate, sunt alte provocãrila dezbatere vizând rostul presei. Presa trebuie sã rãmânãcea mai neprihãnitã ºcoalã de educaþie cetãþeneascã ºide virtuþi morale – suna îndemnul unui gazetar, îndemnrostit la constituirea, în 1936, a sindicatelor presei dinMuntenia. Provincia nu mai poate accepta la infinit rolulpeiorativ pe care i-l rezervã Capitala. Ziaristul nu trebuiesã fie numai un meºteºugar, ci trebuie sã fie un Apostol.Cãci presa de provincie este apostolatul vremurilor de azi(Pãmântul, an V, nr. 127, 15 martie 1936). „Foaia deprovincie, nota Eugen Cialâc, nu trebuie ºi nu mai poatecultiva senzaþionalul, acesta a fost apanajul foilor de unleu ale capitalei, ce s-au stabilit la ceastã îndeletnicire.Foaia de provincie nu mai poate cultiva cancanul ºiprofesa calomnia… Mânuitorii de condei au datoria sãalterneze scrisul ºi cuvântul ºi sã coboare pe teren, undesã se înhame la muncã pentru culturalizarea maselor. Oaltã datorie a gazetei de provincie este de a sublinia ºiajuta dezvoltarea talentelor provinciei…”

Istoria localã

Istoria localã s-a constituit ºi ea într-un drum, rubricilePagini din trecut, Ceva din trecut ori Câte ceva din trecutbucurându-se de o frecvenþã considerabilã în paginilePãmântului. Erau rubrici susþinute de eruditul colaboratordr. Pompei Samarian. Doctorul publicase, în 1931, „Istoriaoraºului Cãlãraºi”, el fiind ºi autorul mai multor lucrãri deistorie, inclusiv de istorie a medicinii ºi farmaciei româneºti.

În loc de încheiere

Va fi fost poate dorinþa lui Eugen Cialâc de a firedactorul unui ziar alimentatã ºi de orgoliul intelectual ºide mirajul cuvântului tipãrit, dar,înainte de toate, a existatsimþirea cã în acest colþ de þarã e nevoie nu numai delumina soarelui trebuitoare câmpului, ci ºi de luminaculturii trebuitoare omului. Nu întâmplãtor, Cãlãraºii, prinPãmântul, deveniserã un fel de Capºa de provincie, aiciadunându-se toatã floarea scriitorimii interbelice, aiciproducându-se evenimente culturale de nivel naþional,aici, în acest spaþiu al grâului ºi al porumbului, seconsolidare, prin Pãmântul, un spaþiu cultural. Iatã ometaforã pipãibilã cu mâna cum ar fi zis Nichita Stãnescu…

Cât despre Eugen Cialâc? „Sã se ºtie, nu avemamintiri, avem doar în gurã gustul leºios al zilelordevorate” (Pãmântul, an VIII, nr. 200, aprilie-martie 1939).

Sã nu uitãm cã în martie –probabil 29 martie –, într-unoraº ce purta numele cãlãraºilor ºtafetari, s-a tipãrit celdintâi ziar al Ialomiþei…

1) Scriitor, ziarist (1885-1971). A mai semnat Al.Lascarov. Vezi Mihail Straje „Dicþionar de pseudonime”, EdituraMinerva, Bucureºti, 1973, p. 87. Dicþionarul însã nu-l reþine dreptcolaborator al „Pãmântului”, în ciuda faptului cã scriitorul a semnatde multe ori aici.

2) Publicist, ziarist (1872-1943). A mai semnatT.P.Rocambole.

8

Un nebunUn nebunUn nebunUn nebunUn nebunirecuperabilirecuperabilirecuperabilirecuperabilirecuperabil

- Vasilicã, zise coana Lenuþa care veni prima,ea stãtea ºi mai aproape, am visat eu sau am auzitcã ai început, dragã, sã vorbeºti ºi tu ca tot omul?O Doamne, ce cald este afarã!

- Dumneata cine eºti?- Auzi, cu mine sã nu faci pe prostul, cã nu-þi

merge! Ai înþeles, puiule? Sau crezi cã ºi eu sunt totaºa de bleagã ca nevastã-ta? Eee, dacã ai sta tu cumine, nici un pahar cu apã nu þi-aº aduce! Pãi ceînseamnã, domnule, aerele astea?

- Dar nu te cunosc!- Auzi, hai cã începi sã mã enervezi! Ce vârstã ai? - Am trecut de patruzeci ºi unu!- Ai trecut pe dracu’... în oglindã de când nu te-

ai mai uitat? La toamnã împlineºti ºaizeci! Aºa sãºtii! Dar ia ascultã, cum o chema pe mama noastrã?

- A mea se numeºte Maria ºi mai trãieºte!- Trãieºte pe dracu’. O chema Veta ºi mi-am ºi

uitat de când a murit. Fraþi sau surori mai ai?- Un frate, Pavel, dar el trãieºte acum în America.- ªi surori nu ai?- Nu am!- Atunci eu ce sunt? zise coana Lenuþa

pregãtindu-se sã râdã, fiind convinsã cã de dataasta l-a încurcat.

- O bãtrânã obositoare! rãspunse bãrbatul calm,pe un ton impecabil.

- O ce, nenorocitule? Cã nu ºtiu ce mã împiedicãsã-þi dau cu ceaºca asta în cap! Poate unde eºtiîncã bolând ºi nerefãcut complet.

- O bãtrânã istericã! accentuã Vasilicã Toma peun ton serios ºi nici de data aceasta pe faþa lui nu seclinti vreun muºchi, ca ºi cum ar fi fost robot carevorbeºte.

- Tãnþico, vino, dragã, încoace! Ãsta a înebunitde tot, dragã, dacã-l mai întreb ceva o sã-mirãspundã cã a fãcut armata cu Napoleon ºi revoluþiacu Stalin. Cum trebuie sã procedãm noi acum, astaeste problema! S-a întâmplat ºi la case mai mari!Hai, cã am plecat! Lasã, nu mai veni dupa mine, aigrijã de el, sãracul! Sã nu-l laºi sã se aplece preamult pe balcon, mai bine nu-l laºi deloc sã iasã pebalcon! Îþi dai seama ce-ar mai râde lumea de noidacã... Doamne, fereºte! Hai, pa!

- Bãi, tatã, interveni apoi ºi Andrei, las-o, bãi,dracului mai moale cu teatrul ãsta, vrei sã seîmbolnãveascã acum ºi mama? M-a sunat tantiLenuþa ºi mi-a povestit ce se întâmplã cu tine ºid’aia am ºi venit cât am putut de repede.

- Tinere, îmi pare rãu, dar nu am avut onoareasã te cunosc! spuse simplu Vasilicã Toma.

- Nici fotografia asta nu-þi spune nimic? îl întrebãAndrei inspirat, scoþând din portmoneu o fotografiede grup.

- Da, sântem împreunã, dar nu pot sã-mi dauseama cu ce ocazie am fãcut-o, cu ce ocazie ºi unde.Iar pe ceilalþi nu i-am vãzut niciodatã. Îmi pare rãu,te rog sã mã ierþi!

„Omul acesta nu poate sã fie nebun, aºa cum s-a pronunþat tanti Lenuþa!” se gândi Andrei. „Efectivomul acesta nu este tata. Numai ambalajul este allui!” socoti el.

- Dumneavoastrã cine sunteþi?- Ei cum dracului, asta era acum...cine sunt eu!

Fane Mâniosu, colegul tãu sunt, cine ai vrea sa fiu?- Eu nu vã cunosc!- Domnule, parcã ai fi pus o placã! Nu vã

cunosc... nu vã cunosc... nu vã cunosc... nu suntemamândoi ingineri?

- Eu nu sunt inginer! rãspunse calm VasilicãToma.

- Doamna Tãnþica, daþi-ne ºi nouã niºte pahare,zise inginerul, dacã tot am adus-o...

- Da, domnu’ Fane...- ªi cum, mãi Vasilicã, nu mã mai cunoºti tu pe

mine?- Pe mine nu mã cheamã Vasilicã!- Rãmâneþi calm, domnule Mâniosu, sã vedem

ce o sã se mai întâmple, spuse Andrei.- Cum sã rãmâi, domnule, calm, cã ºi la femei

am mers împreunã, sã mã ierte doamna. ªi acum,poftim: „Pe mine nu mã cheamã Vasilicã!” Pãi ce,eu am ajuns un tâmpit?

- Pe mine sã mã ierþi, zise Vasilicã Toma, mãduc sã fac un duº. Pe urmã o sã ies în oraº ºi nu ºtiucât o sã întârzii. Sã nu mã aºteptaþi cu masa!

În urma sa începurã comentariile, toþi spunându-ºi pãrerea, fiecare þinând la a sa, pânã când se bãutoata sticla de vodcã, iar concluzia finalã care s-adesprins din discuþii a fost aceea cã atâta timp câtindividul este paºnic, nu trebuie sã-ºi facã nimeniprea multe probleme. Timpul îºi va spune cuvântulºi asupra lui Vasilicã.

** *

Denisa Apostoiu n-ar fi bãnuit cu un ceas maidevreme cã poate fi urmãritã de cineva prin oraº,ziua în amiaza mare, ca o fatã din acelea care aratãpe faþa ei cu ce meserie se ocupã. Numai cândpãtrunse pe aleea dintre blocuri i se pãru cã aude înurma sa un zgomot de paºi. De aceea se ºi întoarse,ca sã se convingã, sã nu stea apoi tot timpul obsedatãde ideea aceea ambiguã cã ar fi putut s-ourmãreascã cineva, un necunoscut ºi ea sã nu-ºi fidat seama. ªi într-adevãr, în spatele ei, lacincisprezece-douãzeci de paºi, venea un domnmare, înalt ºi slab, parcã fusese bolnav înainte saupoate cã mai era încã, iar acest domn se opri subprivirile ei, vizibil încurcat, semn cã nu-i era obiºnuitão astfel de posturã, poate cã era numai o penibilãîntîâmplare, aºa cã Denisa îºi continuã drumul fãrãsã dea prea multã importanþã incidentului, dacãacesta fusese chiar un incident, gândindu-se de dataaceasta la cu totul altceva.

Cu timpul însã, domnul acesta, cu prezenþa sadiscretã, deveni parte componentã, conºtientã ºiimportantã în spaþiul în care, de obicei, se învârteaea, poate de aceea ºi avea impresia cã acest spaþiuîi aparþine. Mai mereu se lovea de el, aºa ca dinîntâmplare, dar suficient pentru ea ca sã intre labãnuieli. ªi cum cea mai bunã soluþie era, înconcepþia ei, o abordare tranºantã a problemei, într-o zi se hotãrâ sã ia taurul de coarne. Îl interpelãîntr-o dimineaþã devreme când nu se gãseau decâtei amândoi pe stradã, feriþi de urechi indiscrete.

- Domnule, flerul meu îmi spune cã te interesez!zise ea scurt ºi la obiect.

- Cred cã ai dreptate!

- Ne tutuim deja?- Avem tot dreptul!- N-aº putea spune cã nu sunteþi spiritual, dar

asta nu înseamnã cã sunteþi genul meu. Acum puteþisã-mi spuneþi ºi motivul pentru care am cinstea dea constitui þinta predilectã a interesuluidumneavoastrã, stimate domn?

- Dacã aþi ºti cine sunt...- Cine sunteþi, domnule?- Eu sunt soþul tãu...- Vã rog sã fiþi decent. Soþul meu a murit de mai

mult timp, într-un accident de automobil.- ªi totuºi, sub aceastã înfãþiºare, eu sunt Radu

Apostoiu.- Nu se poate!- Vrei niºte amãnunte?- Domnule, dumneata eºti un impostor ºi dacã

nu te îndepãrtezi imediat chem poliþia. Chiar acumstrig dupã ajutor!

- Denisa, te rog sã mã înþelegi ºi sã te liniºteºti!Ai rãbdare douã minute. Pune-mi orice întrebarevrei ºi eu am sã-þi rãspund. Cum aº putea sã-þidovedesc altfel?

Tânãra femeie avu o clipã de ezitare ºi bãrbatulcontinuã.

- Deasupra sânului stâng ai o aluniþã. Nu-þi placesã þi se vadã, de aceea porþi numai bluze strânsepânã la gât. Þii minte când am facut dragoste pentruprima oarã? Eram studenþi ºi plecasem sã facemrevelionul în Retezat. ªi cum le-am dat de bãut celordoi colegi de camerã ca sã rãmânem singuri... ºice-þi place þie sã-þi ºoptesc la ureche atunci când tesimþi bine...

- Nu te cred... nu te cred... nu te cred... darDenisa Apostoiu se muiase, parcã era o adolescentãprinsã de pãrinþi cã se îndeletniceºte cu lucrurinecuviincioase.

- Am sã te aºtept ºi disearã sau nu... am sã teaºtept toatã ziua. Doar tot nu am ce face. O sã staupe o bancã în parcul din faþa primãriei pânã când osã te vâd ieºind.

- Acum unde locuieºti?- La familia lui. Am înþeles cã mã numesc Vasilicã

Toma ºi cã sunt de profesie inginer. Am doi baieþi,aproape ingineri ºi ei, o sorã mai în vârstã, deºteaptãdar pisãloagã, un frate cam prostuþ ºi niºte colegicare-mi aduc toata ziua vodcã. Se spune cã individular fi fost un mare consumator de vodcã la viaþa lui.

- ªi cum vã descurcaþi?- Ei zic cã eu sunt nebun, un nebun irecuperabil,

dar un nebun cuminte. ªi pentru ca nu le creezprobleme, mã lasã de unul singur prin oraº.

- Radule... pot sã-þi zic Radu? M-ai dat pestecap! Nu mai pot sã mã duc la serviciu astãzi, numai sunt bunã de nimic. Hai la mine sã stãm devorbã ºi sã bem o cafea!

- Nu ºtii cã eu nu beau cafea?- Scuzã-mã, n-am vrut sã fie o cursã, efectiv

uitasem.- Nu-þi pasã de vecini? Ce vor spune ei vãzându-

te aducând în casã un bãrbat strãin?- Ce întrebãri mai poþi sã pui ºi tu! Tu te vei

muta la mine, nu sþiu însã dacã am sã mã ºi potculca cu tine. Cel puþin o vreme, adãugã ea maiîncet, dar el reuºi s-o audã. Însã nu comentã.

Din ziua aceea, Vasilicã Toma a dispãrut de acasãnumai cu ce avea pe el.

I. Neºu

9

Sub titlul Omul în colivie. Nuvele ºi povestiri (EdituraCasa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2010), cunoscutulscriitor Constantin Cubleºan publicã cea de a noua cartede povestiri, numãrul de volume de prozã scurtãechivalându-l, dacã numãrãtoarea este corectã, pe acelaal romanelor.

O altã observaþie preliminarã este aceea cã numeleculegerii în discuþie nu este dat, aºa cum se în tâmplã celmai adesea,de al vreunei piese din volum, el constituindu-se inspirat ca o metaforã ordonatoare pentru toatepersonajele ce populeazã aceste scrieri captivante ºiextraordinar de bine construite, surprinzând exactpsihologia personajelor în toate situaþiile în care se aflã,evolueazã ºi au revelaþii care le obligã nu o datã sã-ºireconsidere viaþa ºi raporturile cu ceilalþi.

În Colecþionarul, de pildã, o fatã bãtrânã ºi acritã,Smaranda, este incapabilã sã-ºi depãºeascã tabieturile ºihabitudinile în care s-a închistat pânã la dezumanizare.Ipostaza aceasta o face incompatibilã cu tandreþea, fie eaºi minimalã, dupã ce îl înfiazã pe Paul, un bãieþel degrãdiniþã ai cãrui pãrinþi au murit într-un accident.Toatãenergia ei sufleteascã se consumã ºi e canalizatã sprecumpãrarea ºi conservarea unor figurine de porþelan într-o vitrinã de care nepoþelul-fiu n-are voie sã se atingã.Când micuþul, dupã lungi negocieri ºi ºantajãri afective,aduce acasã un cãþeluº adevãrat, gãsit lângã un pod,mãtuºa leºinã. Când îºi revine ºi-l vede pe nepoþelplângând-o, ea pare sã aibã o tresãrire de duioºie ºi nu ise mai pare o catastrofã faptul cã Burcuº, cãþeluºul adusde bãiat, se tolãnise în vitrinã printre jucãriile la care eaþinea ca la ochii din cap.

Naratoarea din Moº Crãciun, ucigaºul, suferã de unsurplus de imaginaþie eideticã pe care, aidoma poeþilor,vrea s-o prelungeascã ºi dincolo de copilãria care a luat,inevitabil, sfârºit. Responsabili de macularea universuluiedenic în care s-ar fi vrut captivã pe viaþã, sunt, fireºte,ceilalþi. Pânã ºi Moº Crãciun, depistat ºi identificat într-oprimã fazã cu unchiul Viorel, este asimilat, sartrian vorbind,unui ctitor de infern cotidian.

Prozatorul are un umor spumos, derulându-se încascade. O poveste de gelozie, cu hamsteri este ilustrativãîn acest sens. Emilian este sclavul consoartei sale de carenu scapã nici în gaurã de ºarpe. Ca în romanele poliþiste,aceasta, Maria, dupã patru zile de cãutãri ºi investigaþii, îlaflã în patul unei vânzãtoare mioape, Catrinel cu care ºi-ldisputã ca la uºa cortului. Scandalul inerent recuperãriise extinde pe toatã scara blocului, opinia publicã,binevoitore ºi curioasã, chemând Sanepidul, Salvarea ºiPoliþia. Cei doi soþi sunt reþinuþi ca intruºi violatori dedomicilii. În drum spre casã, soþia victorioasã de a-ºi firecâºtigat masculul ce s-a dedat la plãceri extraconjugaleîi mai aplicã o pedeapsã: aceea de a o poseda ºi pe ea înproxima noapte, lucru greu de presupus cã va avea locîntocmai ºi la timp dat fiind cã în chiar acea dimineaþã depominã recuperatoarea îi aplicase o loviturã straºnicã însensibila zonã testicularã.Înruditã în mare parte tematiccu povestirea de mai sus este ºi savuroasa piesã Fata delângã pod. Florin Dragu, un prosper om de afaceri, prinsîn tot felul de sindrofii ºi activitãþi mondene, îºi neglijeazãsoþia, pe Melania, o femeie morocãnoasã ºi friguroasãcare refuzã sã-ºi însoþeascã soþul ºi sã frecventezeanturajul cãpãtuiþilor de dupã 1990. Nici el nu este altceva.Revoluþia (sau loviluþia) l-a prins cu banii, din cotizaþiiale membrilor de partid din fabrica în care lucra, nepredaþi.Fostul contabil a investit aceºti bani spre a deschide unSRL.Trebuind sã participe la o întrunire a managerilor dinindustria porþelanurilor, Florin Dragu cautã o prostituatãsã-l însoþeascã, dat fiind cã soþia a cãrei prezenþã eraobligatorie nu dã curs invitaþiei. Numai cã Melania apareîn ultima searã a întrunirii de afaceri ºi-l surprinde pe soþla petrecere în compania Lolei, fata de pe ºoseaua decenturã. Dupã scandalul de rigoare, se producedespãrþirea, dar nu una oficialã, soþia încornoratã nefiindde acord cu divorþul în urma pronunþãrii cãruia ºi-ar fipierdut cea mai mare parte, dacã nu toate, a privilegiilorpe care le avea ca soþie de patron chiar ºi în cazul în careacesta ar fi murit.Concubinii locuiesc la o cabanã, Lolajucându-ºi impecabil rolul de femeie de casã, fãrã a seputea debarasa de vechea meserie, cea mai veche dinlume, pe care o practica de plãcere, sclavã ºi ea avechiului nãrav.

Omul în colivie O poveste de dragoste cu final nefericit este În urma

cutremurului. Cataclismul din 4 martie 1977 smulge vãlulaparenþelor edenice din viaþa unui cuplu conjugal, Mihaiºi Violeta, el redactor la o editurã din capitalã, ea casierãîn Gara de Nord. Întors brusc dintr-o delegaþie laTimiºoara, soþul asistã, cu cei doi fii ai sãi, la decopertareamolozului blocului în care fericita familie îºi avuseseapartamentul. Soþia, respectiv mama copiilor, estedescoperitã alãturi de un bãrbat cu care, evident, fãceadragoste când catastrofa apocalipticã se abãtuse pesteei. Scena ne aminteºte de una identicã din povestireacare a stat la baza filmului Atunci i-am condamnat pe toþila moarte, dupã Fãnuº Neagu. Finalul povestirii luiContantin Cubleºan e demn de pana lui Maupassant ( ase vedea Mon oncle Jules): cei trei privitori se prefac alua de bunã, în ciuda evidenþelor mai mult decât strãvezii,replica bãiatului cel mare: „Nu. Nu e mama…”

Femeile din povestirile ºi nuvelele lui ConstantinCubleºan sunt firi voluntare, au iniþiative diabolice petermen lung ºi nu se dau în lãturi de la nimic spre a-ºiatinge scopurile. O asemenea mala mujer este Theodora,fiica lui Babadoc, directorul unui mare combinat. Fata secãsãtoreºte cu Viorel, un student sãrac însã eminent, cumari perspective de a face o carierã strãlucitã, atât laUniversitatea Politehnicã pe care a absolvit-o, cât ºi-nîntreprinderea condusã autoritar, chiar dictatorial, desocrul sãu. Acesta comite însã imprudenþa sã le oferemirilor, în plinã lume comunistã, un voiaj de nuntã înOccident. Spre finele lunii de miere, Theodora esteademenitã de un transfug român sã devinã foto-model înlumea liberã. Soþul, bulversat, pierde avionul care l-ar fiadus în þarã ºi e nevoit sã lucreze la negru într-o spãlãtoriede maºini unde capteazã o congestie pulmonarã. Esteadus în þarã de biatã maicã-sa, o þãrancã simplã dinMaramureº, dar bãiatul nu mai poate fi salvat. Prinsã învâltoarea nefericirii ei, bãtrâna uitã sã predea paºaportulla miliþie, la termenul legal conform legilor comuniste învigoare ºi este drastic amendatã de miliþianul nemilos dela ghiºeu. Proza aceasta de mai amplã respiraþie, Voiajulde nuntã, aminteºte de miza moralizatoare din nuveleleslaviciene ºi anume cã forþarea fericirii nu duce niciodatãla nimic bun, caracterele slabe devenind victime sigure înlupta pentru depãºirea condiþiei lor sociale.

O carierã ratatã e povestea unui revoluþionar cucertificat, dar a cãrui ascensiune politicã e mereu ºi mereusufocatã în faºã de confraþii mult mai lipsiþi de scrupuledecât el. E doar cazul unuia din miile de profitori aiEvenimentelor din iarna lui Decembrie ’89, evenimente încare beþivii de prin cârciumi au dat nãvalã, la indicaþiapreþioasã a controversatului Zâmbãreþ, în primãrii ºi le-audat câte un ºut nomenclaturiºtilor care n-apucaserã sã secãrãbãneascã sau nu se putuserã împãca în nici un fel cugândul cã vremea lor a trecut, e drept cã doar pentrucâteva zile în care au nãpârlit politic ºi ideologic ºi s-auîntors în trombã ºi cu ifose de care nu s-au mai dezbãratniciodatã, grãdina muncitorilor cu gura demagogicã fiindcu mult mai mare chiar decât aceea a lui Dumnezeu. Încompetiþia lor meschinã ºi mârºavã, „revoluþionarii” îºipun toate piedicile posibile ºi se acuzã cã au colaborat cufosta Securitate. Ca ºi statul socialist, trecutul dubios, deinformator sau de colaborator al Poliþiei politice a constituitpentru mulþi o colivie din care nu ºi-au mai putut lua zborul.Din pãcate, mulþi ºi-au fãcut dispãrute dosarele deturnãtori ºi nimeni n-a mai avut cu ce-i ºantaja. Victimaaltui soi de trecut este ºi Emil Danciu, protagonistulpovestirii Pomana Mortului, un profesor de geografie,care, datoritã trecutului încãrcat (tatãl sãu fusese chiaburºi refuzase cu obstinaþie sã se înscrie la colhoz, fiind trimispentru câþiva la tãiat stuf în Delta Dunãrii), n-a reuºitniciodatã sã se titularizeze pe o catedrã. Umblând dinºcoalã-n ºcoalã, prin provincie ca ºi la periferia oraºului,ajunge la vârsta de pensionare. Soþia i-a murit, copiii suntmedici în Canada. Într-o zi, posesorul acestei pensii mizeree antrenat fãrã voia lui în spectacolul unei înmormântãri.Astfel a devenit de atunci beneficiarul lipsei sale deidentitate, viaþa insipidã dusã de când rãmãsese singur

capãtã brusc un sens, umilul ex-dascãl fructificându-ºiavantajos utilitatea socialã ºi uitând cu totul de grijilecotidiene iscate de o pensie mai mult decât insuficientã.În realitate, personajul ºi-a schimbat colivia cu o alta.Pomenile de la restaurantul de lângã cimitir ori doarparastasele de la poarta acestuia îl scutesc de grijile zilniceale hranei: ”Danciu trãia acum o altã viaþã, mai liniºtitã,mai împãcatã cu sine ºi chiar mai îndestulatã, dacã e sã negândim la mâncarea cea de toate zilele, departe defreamãtul trepidant al activitãþilor din oraº, departe delupta pentru supravieþuire a concetãþenilor sãi, ºi nu ºtiucum se face, dar petrecând atâþia oameni spre veºnicie,avea sentimentul cã n u mai era singur pe lumeaaceasta…”(p.95).

Galeria nãpârliþilor postdecembriºti e strãlucit întregitãîn carte de Partenie Pop din Tovarãºul Partenie. Acestindivid fusese în tinereþe angajat de directorul Negrescu(fost Schwartz, fost Fekete, dupã cum e schimbaserã ºivremurile în jurul Dictatului de la Viena) ºi transformat îninformator personal, rolul lui de faþadã fiind acela deorganizator impecabil al ºedinþelor comuniste din anii dedupã rãzboi. Este, în fond, o carierã de lacheu roºu, pecare însã nimeni n-o percepea la vremea respectivã ca peceva înjositor. Dupã Revoluþie, Partenie a ajuns, din ateuconvins, curator la o bisericã de cartier. Se oþãrãºte foccând fostul director pe care îl întâlneºte întâmplãtor lapiaþã îi aminteºte tot acest trecut pe care ºi-l voiatotalmente ºters cu buretele ºi asta cu atât mai mult cu câtacuzele stingheritoare vin tot din partea unui cameleon lafel de înrãit ºi care îl judecã ºi-l interogheazã mai ceva cala judecata de apoi. Fostului tovarãº, prins în coliviapropriei sale biografii cameleonice, i se face rãu ºi eprãbuºeºte pe trotuar.

În sezon de pescuit insereazã sau înrãmeazã alte douãpovestiri: Biblioteca ºi Dosarul. Prima îl poartã pe cititorprin meandrele birocraþiei de altãdatã, altã colivie din carese evadeazã greu, ca ºi constructorul socialist din nãravulde a „dijmui” materialele de construcþie de pe ºantier. Ceade a doua este spovedania unui fost director de teatrude provincie, ins anodin ºi tãcut, Movileanu, sigur cãdosarul lui de la Securitate este „beton”, înþelegând prinasta cã are un dosar curat ca lacrima. Aflat într-un turneuartistic prin Germania, Movileanu este insistent acostatde tot felul de indivizi dubioºi ºi implorat sã nu se maiîntoarcã în þarã. Racolatorii eºueazã lamentabil.Sentimentele patriotice ale directoraºului de teatru suntcu mult mai puternice decât tentaþiile Occidentului. Defapt cei care-i fluturau mefistofelic pe sub nas perspectivaunui viitor paradisiac în lumea tuturor posibilitãþilor nuerau altceva decât securiºti deghizaþi din vizorul cãroranu scãpa nimeni oriunde s-ar fi aflat.

Cã existã o justiþie divinã mai presus de cea a oamenilorpare s-o demonstreze povestirea Caruselul. Nea MateiGorcea este omul fãrã de ºtirea cãruia nu se întâmplã nimicîntr-un orãºel, el „învârtindu-le” pe toate. Omului cu pileºi relaþii pe mãsurã i se întâmplã sã-l „ajute” pe un tehniciansã obþinã de la primar autorizaþia de a poposi cu caruselulsãu în localitatea cu pricina. Cum omul, aparent foarteserviabil ºi plin de solicitudine, nu fãcea nimic absolutgratuit, vine într-o searã sã se dea în tiribombã cu amantaºi cu câþiva prieteni. Se urcã toþi în lanþuri, inclusivproprietarul, fãrã sã ºtie cã ucenicul fãcuse între timpplinul rezervorului. Drãcia se învârteºte întreaga noapteºi ameþeala marelui descurcãreþ al urbei se transformã înnebunie de nevindecat pentru tot restul zilelor lui..

Povestirea Caruselul a fost publicatã de autor înRomânia literarã din 14 noiembrie 1985 ºi a plãcut atâtde mult încât motivul cu pricina a intrat de atunci în folclor,ca ºi povestirile despre ºoferii nocturni care iau la ocazieautostopiºti care se aflã de mult în lumea umbrelor. Aºase face cã subiectul a mai fost dezvoltat ºi de alþi scriitorisau de autori de spectacole de divertisment. Autorul nu-ºi revendicã decât paternitatea ideii, ceea ce este unlucru just ºi pe deplin îndreptãþit.

Povestirile lui Constantin Cubleºan readuc în primplan una din funcþiile primordiale ale literaturiidintotdeauna ºi anume voluptatea lecturii. Nu-i delocpuþin lucru, într-o lume tot mai grãbitã ºi mai stresatã, sãîntâlneºti o asemenea carte pe care sã n-o mai laºi dinmânã pânã ce n-o parcurgi integral. Omul în colivie eîntru totul o carte de excepþie nu doar prin ceea ce spuneci ºi, mai ales, prin cum o spune.

Ion Roºioru

10

- Minciuna din literã, de Gheorghe Dobre,vãzutã de Romeo Aurelian Ilie

Prima jumãtate a anului 2010 a adus pe piaþaliterarã ialomiþeanã o ieºire din tipare: poetulGheorghe Dobre s-a dezbrãcat de haina liricã ºi s-aînfãºurat în mantia mai lucidã a eseului. Cu volumul„Minciuna din literã” domnul Dobre ne descoperã ofaþã a literaturii sale mai puþin cunoscutã, proza ºieseul. De fapt, aº îndrãzni sã spun cã avem de-aface doar cu eseu deoarece, dupã pãrerea mea, ºiproza domnului Dobre poate fi privitã tot ca eseu,dar ca un eseu metaforizat.

De ce spun aceasta? Fireºte, nu vreau sã insinuezcumva cã proza n-ar fi prozã. Este. Are valoareliterarã de prozã, ºi încã în cantitãþi semnificative.Dar încercând sã o explici, vezi în ea eseul. Analizând„Istoria localã”, care de altfel este o sintezã a prozeidomniei sale, observãm cum rigorile estetice aleprozei ies la suprafaþã ca untdelemnul, într-o paradãde forme nicidecum farã fond, ci chiar ascunse pânãla identificarea cu fondul. Mai concret, dacã alegemsã dezlegãm misterul frazelor lungi, aparentnesfârºite, în care se prãvãlesc mai multe persoanegramaticale, mai multe personaje, replici succesive,sub formã de dialog, dar fãrã a marca cu vreun semngrafic separarea între ele, ghicim aspectul de starede transã în care se scufundã autorul în momentulelaborãrii operei sale ( am putea avea impresia cãautorul scrie în acelaºi timp în care gândeºte, fãrãa-ºi elabora ideile ); stare de transã în care ºi cititoruleste obligat sã se scufunde, altfel nereuºind sãperceapã cum se cuvine textul pe care îl are în faþã.

Un alt aspect care iese la paradã ar fi necesitateareceptãrii textului din punct de vedere apofatic adicãintuind, desluºind, tocmai minciuna din literã, adicãînþelegând cã realul sau ideea fundamentalã a opereise aflã în spatele a tot ceea ce se vede, ce se citeºte.Trebuie sã dai la o parte tot ce este ca sã gãseºticeea ce aparent nu este, dar în fond este realitateape care autorul a vrut sã o transmitã. Însuºi autorulnoteazã în „Istoria localã”: „ Pentru el ( care de fapteste chiar scriitorul ), forþe supranaturale au lucratºi pentru aprobarea podului, ºi pentru ajungerea lui,în acel moment, sub o conjuncturã neutrã a stelelor,chiar sub acel pod. Care se dãrâmã. Tot aºa cumniciun edict nu va reuºi sã dea ploaie, la fel, niciopanã nu-ºi va îndoi cu adevãrat cerneala cu apã decâtcând îºi va simþi viaþa în pericol. Cãci viaþa ta nuface doi bani în balanþã cu spunerea Adevãrului. ªiel e cel mai greu, orice ai pune în partea cealaltã”.

Privite din altã perspectivã ( care s-ar putea sãle rezume pe celelate douã ), prozele domnului Dobreconþin pe alocuri mici avalanºe de defulãri alesubconºtientului ( care intervin, fireºte, pe fondul stãriide transã, ºi care se descoperã, la fel de fireºte, pefondul lecturãrii apofatice ), defulãri care culmineazãcu expunerea supremei drame a scriitorului: tindereaspre obiectivism ºi neputinþa de a scãpa desubiectivism, altfel spus permanenta migrare întreaceºti doi poli: „Chiar omnipotent ºi omniscient fiind,ºi asupra lui acþionau niºte mecanisme reglatoarecare limitau intervenþiile ºi þineau în malurile normaleevoluþia generalã. Când se îmbãtau uneori, þinea sãamintescã despre aceste limitãri la care creierul sãuera supus, sã le blesteme ºi sã împungã aerul, cudegetul transformat în suliþã otravitã, acolo undecredea el cã ar trebui sã se afle Cel care-i dãduseceva dar nu-i dãduse tot. Când se trezea recunoºteacã Cel Nevãzut nu-i prost ºi, dacã nu-i prost, Acela seaflã precis în capul lui, cãci în altã parte nu avea cum”.

Deºi spuneam cã „Istoria localã” sintetizeazãtoatã proza domnului Dobre, consider potrivit sã

Cu mult timp înainte de a scormoni prin propriullabirint cu punctul final proze scrise demult ºi lãsatela dospit, Gheorghe Dobre mi-a dat nesperata ºansãde a umbla prin literele unei cãrþi, Exerciþii delibertate. Am fãcut un exerciþiu de lecturã specialãºi de a scriere cvasiexhaustivã, nebãnuind cã mãvoi angaja într-o luptã cu literele ºi cu sintaxa uniautor despre care puteam sã jur cã nu poate sã scrieprozã. M-am înºelat, nu când am scris o carteîntreagã despre Exerciþiile de libertate, mã înºel,poate, chiar acum încercând sã descifrez Minciunadin literã, carte de proze ºi eseuri, publicatã recentde enigmaticul autor Gheorghe Dobre. Sunt salvatdoar de intuiþia avutã atunci, când am încercatcunoaºterea totalã, epuizarea în toate direcþiile aunei cãrþi…care conþine litere, care se adunã încuvinte, toate pentru acoperirea unui suprasens cuajutorul sintaxei, fiind, în concepþia autorului, pe careo imbrãþiºez ºi pe care am susþinut-o cu argumentulfaptic, scrierea unei cãrþi, EXERCIÞII DEDRAGOSTE CU ZEII LUI DOBRE GHEORGHE.

„Dacã suprasensul nu existã, fiind, de fapt celcare face diferenþa între un bun mânuitor de cuvinteºi un mare scriitor”, atunci ce mã susþine este chiardescoperirea acelui punct care poate fi aflat prinlecturã atentã, cu pixul înmuiat în vârful limbii, cugustul tipografic intrat în circuitul ideilor spre aspune un adevãr care, poate, va deranja pe mulþi.Gheorghe Dobre nu e mânuitor de cuvinte, este unmare scriitor, care ne oferã prin aceastã carte osurprizã demnã de un eveniment literar. Nu trebuiesa publici cãrþi fluvii, cãrþi piramide egiptene, ci cãrþicare sã te reprezinte fidel ºi convingãtor.

Optzeciºtii au avut o ºcoalã a lor, care din variimotive s-a ascuns în labirintul literelor, a propriilorlor nelãmuriri ºi a neînþelegerii de cãtre reprezentanþiivremii respective a mesajului.

Cartea aceasta dovedeºte cã nu au fost singuri,doar câteva nume, ei pot dupã atât timp, cu asemeneacãrþi, sã acopere un suprasens de care literaturaactualã are nevoie.

ªi, fãrã voia mea, mã voi întoarce la text ºi laproblematica textului, domeniu în care doresc sã fiucrezut, tot pe fapte ºi nu pe litere mincinoase. Amscris o carte, câþi „mari critici” actuali au citit-o,cine are cunoºtinþã de aceastã truda a mea, cine maie ºi acesta, ce e aia Întemeierea textului, ce mai vreaIova, dar Gheorghe Dobre, dar Neºu, care scriedespre cartea lui o excepþionalã cronicã.

Toate acestea primesc rãspunsuri în cartea luiGheorghe Dobre, în eseurile lui ºi în interviul datMarianei Diana Popescu, publicat în Revista Agero,în anul 2008.

De obicei citesc cãrþile ca un om normal, adicãde la început cãtre sfârºit. Aºa am procedat ºi cuMinciuna din literã. Prima lecturã: Cum am fugit în

„Ficþiunea pusã în slujba adevãrului”menþionez ºi alte bijuterii epice: „Cum am fugit înAmerica”, ea îºi meritã poziþia primã în volum, fiindun bun preambul al „ Istoriei...” , precum ºi cele „ªase texte de buzunar”, „Nãluciri” ( în care autorulreuºeºte sã nu punã punct decât la final ), „Disperare”ºi „ Alunecãri”, bucãþi de prozã în care subconºtientuleste la el acasã

Trecând la partea de eseu constatãm cã,paradoxal, sau poate nu, nu prea avem eseu. Avemdouã secþiuni. În prima autorul expune o pleiadã degânduri ºi idei, sub forma unor mici sentinþe, vorbinddespre aproape orice: despre Cuvânt, despre Adevãr,despre poezie în general, despre poeþi în special (Eminescu ºi Nichita ), despre filozofie, ºtiinþã, politicãºi alte idei ºi alte gânduri, nefãcând altceva decât sãlanseze, în mod perfect conºtient, subiecte pentru

eseiºtii de meserie, pentru cei care fac literaturã dindespicarea firului în patru (ºi foarte bine fac).

În cea de-a doua secþiune, ca eseuri propriu-zisepot fi numãrate doar „Minciuna din literã”, restultextelor fiind de fapt recenzii (e adevãrat, maiprofunde decât cronicile de întâmpinare) ale unoropere valoroase, ale unor scriitori consacraþi, cumar fi: Caragiale, Arghezi, Petru Creþia, Vasile Andru,ªtefan Bãnulescu, Constantin Þoiu, precum ºi aleunor scriitori ialomiþeni (la fel de valoroºi, dar poatemai puþin cunoscuþi la nivel naþional), cum ar fi:Nicolae Stan, ªerban Codrin (în ipostazã de haijin),Oliviu Vlãdulescu (în calitate de traducãtor dupã E.Fauget) sau Costel Bunoaica.

Volumul se încheie cu un savuros interviu despredemocraþie, al cãrui zenit este atins de concluzia„Esenþa democraþiei: când atingi culmeaincompetenþei, cineva te descoperã ºi te pune ºef”,ºi care îl vãdeºte pe domnul Dobre ºi ca un finobservator al vieþii sociale ºi politice.

EPUIZAREA ÎN TOATE DIRECÞIILE A UNEI CÃRÞI- o imposibilitate –

America, o adevãratã bijuterie, o scriere în care seîmbinã realul frust cu fantasticul pur, o legãnare aliterelor în copaia de pâine în care fãina amestecatãcu apã, sare ºi aluoþele produce teribila umflare aconþinutului pânã dã pe margine, apoi ruperea acesteifantastice creºteri în bucãþi, mângâierea în mâinilesfinte ale oricãrei þãrãnci, ºi apoi coacerea literelorîn cuptorul din care ies cuvintele, cu mirosul, aº ziceparfumul, de pâine coaptã, fierbinte, o minunesatisfãcând nevoia de real ºi fantastic a oricãrui copilcrescut la þarã.

Prozele lui Gheorghe Dobre ating ºi o altã zonãde esenþã, anume arhaicul, poveºti de demult, poveºtiuitate, oameni care au locuit pe meleaguri ialomiþene,au fost, au trãit, s-au ascuns, ºi-au fãcut pohtele ºiau ajuns litere, praf ºi pulbere, înviind ºi retrãind deacum în eternitatea „minciunii din literele” autoruluiGheorghe Dobre.

A scrie serios despre aceastã carte este a face ceam fãcut cu antologia, a lua la rost textele literã culiterã, frazã cu frazã, a scrie o altã carte despre prozeleautorului, aºa cum am fãcut ºi cu poemele dinExerciþii de libertate.

Nu cred cã voi mai putea face aºa ceva dar voiciti, reciti ºi scrie numai sub impulsul literelormincinoase, în cazul în care vor deveni un fel dealergie, o mâncãrime în creier de care sper sã mãlecuiesc.

Voi mai adãuga doar cã aceste proze intrã subincidenþa textului ca o modalitate de a spune mult încuvinte puþine.

Iatã o idee a locuirii în text, în literaturã, într-unloc doar al tãu ºi pentru tine. A locui la fel cu toþi esteacþiune netextualã, este banalitate. Autorul minciuniidin literã vieþuieºte în cuvinte precum cel care aflãîntr-o rugãciune, ca o modalitate deloc nouã, cã vinedin vremea „unicornului, din vremea scrieriirugãciunilor, ºi ne dã nouã a trãi în lucruri ºi încuvinte”, lucrurile pentru scriitorii adevãraþi suntmaterialitatea literelor, fie ele chiar ºi mincinoase, darcomponente literale unice, sunt imaterialitate, suntcomponente literale, sunt texte.

Pentru mine sunt deja modele exemplare de scrieriunice, aºa cum teoretizeazã Gheorghe Iova în ultimacarte publicata ,Excursia în plinã desfãºurare” lapag.107 .

ªi cum în interviul dat de Gheorghe Dobrevorbeºte ºi despre modele, citind aceastã carte mi-am amintit de prozele lui Mircea Eliade ºi mai ales deinegalabila prozã a lui I.L.Caragiale „În vreme derãzboi”. Dar ºi de de M.I.Lermontov, unul dintre ceimai mari poeþi ruºi ºi prozator de excepþie cu al sãu„Un erou al timpului nostru”. Luaþi romanul, recitiþicapitolele Tamni ºi Bela, apoi luaþi prozele luiGheorghe Dobre ºi veþi fi în plinã lecturã cu aceeaºirezonanþã „a minciunii din literã”, devenitã prinsintaxã proprie carte care nu se uitã.

Aurel Anghel

11

Costel Bunoaica

M-am îndepãrtat de mine pas cu pas, literã cu literã.Când am plecat, în locul meu am plantat un copac.Sã fie – am zis,pentru cei care îºi duc umbra-n baston. Pentru cei care tac.Nici n-am simþit când vântul a scris pe iarbã cu nãluca din

sânge: „ Mergi mai departe, strãine, pânã când nu te vei mai zãri.Pânã când înãuntrul tãu tu însuþi te vei prelinge.Dacã vrei,dã drumul la fluturi printre mizerii ºi încearcã sã nu te sperii.Aruncã în îngeri, din aproape în aproape, cu pietre,cu sâmburii triºti,cu visul în care exiºti.Numai nu plânge! Prefã-te ºi tu cã eºti Moromete.”

Am fugit de sinele meu.Vinovat, m-am ascuns într-un rãget de leu.Plânsul l-am pãstrat pentru momente frenetice, când vor venigraurii sã împartã isprãvi ºi sã deretice.Am rãsturnat valuri, arând ape.Am îngropat stele sub maluri. Cu sufletul am dat de perete

Uitat ºi stingher, de mine m-am îndepãrtat tot mai multpânã am devenit linia transformatã în punct.Pânã când un hingher rãtãcitm-a luat ºi m-a dezbrãcat de propriul mormânt.În urmã creºtea haos, se despleteau bezne.Eu ºi cu Mine nu ne mai puteam înþelege: unul întindea luminaîn straturi, celãlalt dãdea drumul la lacrimi.Unul râdea în hohote, celãlalt bucuria prãda.Între Mine ºi Eu, mama mea tocmai murea.

Am vrut sã trec dincolo de stânci, sã mã caut printre coclauri,ºi sã îmi aºez pe cap pãlãria cu coarne de taur,dar punctul care eram s-a frânt pe din douã.Stelele au rãbufnit dintre maluri ºi s-au învrãjbit noapte de noapte;aripi învolburate cântau marseieza, dansau printre morþiºi peste pãcate.În calea mea, nici capãt, nici aer: doar apã, ca un semn de mirareinterpus între mâine ºi ieri.Mã îndepãrtasem de mine prea mult.Nu mai încãpeam nicãieri. Mã priveam din cer ºi nu mã aflam.Vântul a scris pe poteci cu o nãluca bãlþatã:„ Adio, prietene,eºti o patã de sânge prelinsã din umbra înjunghiatã…!”

Nu ºtiu de unde sã încep povestea mea. Poatecel mai bine este sã spun cum a fost, adicã sãîncep cu începutul; aºa ºtiu de la grãdiniþã, cãtrebuie sã spunem totul de la început. Ceea ceam sã vã relatez, s-a întâmplat acum trei zile, cândam fost plecatã la Comarnic, în vizitã la bunicamea; chiar dacã nu e departe, eu nu mai fusesempe acolo din vara trecutã. Mereu am avut destulede fãcut, vacanþele au fost scurte, am fost demai multe ori rãcitã, timpul n-a vrut sã-mi fieprieten ºi aºa mai departe.

ªcoala mea era închisã pentru o sãptãmânã,aºa cã mi-am convins pãrinþii ºi am plecatîmpreunã. Am ajuns repede. Bunica stã într-ocasã cu parfum arhaic, la etajul întâi, casã undemai locuiesc douã familii. A fost foarte bucuroasãcã ne-am revãzut, era luminoasã ca fereastra dela camera mea. I-am adus în dar ceva foartefrumos, o jucãrie despre care tata a zis cã e dinRusia ºi care se numeºte Matrioºka – ce numefrumos, Matrioºka ! – sunt mai multe pãpuºele,una într-alta. Dar nu aceasta a fost surpriza.Surpriza a fost cã bunica îmi pregãtise, pe lângãun munte de prãjituri, tot o Matrioºkã, mult maifrumoasã decât a mea. Apoi a început sã îmipovesteascã ce s-a mai petrecut de la ultima meavizitã, cum a fost la ei în oraº un festival de poveºtiºi au venit copii din mai multe þãri sã spunã poveºtiinventate de ei; apoi mi-a mai povestit desprecircul sosit tocmai din Rusia, despre miciletulburãri din oraº, despre cum a rãcit ºi nu îi maitrecea.

Ea derula cu delicateþe spusele când, deodatã,s-a întâmplat ceva: desfãceam Matrioºka primitãºi o priveam încântatã pe bunica, îi mulþumeamprin ochi cu sufletul, când am observat cã, pemãsurã ce desfãceam pãpuºelele, bunicuþadescreºtea ºi tot descreºtea, pânã când la ultimapãpuºã s-a transformat într-un copil care semãnacu mine. M-am speriat, desigur – cum sã nu tesperii ?! –, dar cel mai mult m-am înfricoºat cânda sãrit în braþele mele ºi a început sã strige: „Cebine îmi pare cã te vãd, bunico! Bunico…,bunico...!” mã îmbrãþiºa ºi se copilãrea ea.Uluiala mea o luase razna. M-am ciupit de obraz,m-am înþepat în deget cu un ac, dar vis se pare

Matrioºka sau poveste despre copii ºi bunicicã nu e. „Sunt Maria, i-am spus, nepoþica ta, fataIoanei ºi a lui Petre, fiul tãu, nu ºtii?”, dar ea râdea,râdea întruna ºi arãta cu degetul spre mine. „ Ha-ha-ha, se tãvãlea de râs, ha-ha-ha, uitã-te în oglindã,ha-ha-ha, uitã-te în oglindã…!

M-am uitat! Stupoarea mã înconjoarã: bunicaaceea eram eu. ªi fetiþa tot eu eram. Bunicã ºi fetiþãeram. Puteam oare sã schimb situaþia ?! Nu. Cealtceva puteam sã mai fac? Cred cã ºtiu. Ceea ceface o bunicuþã, adicã sã spunã poveºti. ªi am spusmulte. Mai scoteam o Matrioºka, mai ziceam opoveste. ªi tot aºa pânã când mama – a mea sau aei?! – striga sã ne culcãm mai repede. Însã eram învacanþã ºi era nemaipomenit. Mã simþeam bine chiardacã fetiþa aceea zburdalnicã nu eram eu, ci bunicamea, sau mã rog… Pânã la urmã, bunicuþã saunepoatã, nu mai conta, poveºtile curgeau ºi nebucurau sufletele.

I-am zis nepoatei mele cã e rândul ei sã îmipovesteascã. Mi-a vorbit despre ºcoalã, despreprofesorii care vor lucruri din ce în ce mai trãsnite,despre hainele ºic pe care le poartã unele colege ºidespre cum o sã se mândreascã în faþa prietenelorcu Matrioºka primitã de la bunica de mine. ªi eapovestea, ºi iarãºi povestea. Spunea o poveste ºimonta o pãpuºicã, le aranja una în alta, de jos însus, adicã de la cea mai micã la cea mai mare. Cândmonta o pãpuºã, eu – bunicuþa, întineream, ea –fetiþa, creºtea ºi uite aºa am terminat toatepãpuºelele. Iar vieþile noastre s-au ordonat. Nu maiºtiu despre ce am sporovãit, cã m-a prins un somnaºa de dulce, încât am adormit pe nesimþiteamândouã pe sofaua de lângã ºemineu, fiecare cuMatrioºka ei în braþe.

Într-un târziu, s-a trântit uºa. ªi m-am trezit. Eramama care aduna pãpuºile împrãºtiate pe jos încealaltã camerã ºi care mã dojenea blând:

– Ei, Maria, vezi, dacã te culci la ore mici?Dimineaþa uiþi sã te mai ridici din pat! Toatã noapteaai vorbit despre festivalul de poveºti ºi despreîntâmplãri cu colegi ºi profesori… Ce-ar fi sã-i ducemºi bunicii o Matrioºka, din cele cumpãrate de tata?

Am zâmbit fericitã. ªtiam eu mai bine…Raluca Diana ªandru

Clasa a V a Aªcoala cu clasele I-VIII Nr.2 Sfântul Andrei

Slobozia

Viorica Gheorghe

Pas de clepsidrã

În caligrafia complicatãa unei pãduri tinere mã pierdrâvnind sã dezleg împotmolirileîn ordine crescãtoare

Încurc strigãrile la trecreapeste abis

doar simple ºi amãgitoare tânguirirãmân în urmã.iurind printre frunze

Nici nu ºtiam:un pas de clepsidrã se înfrupta din inima mea

Încurajare

Când ora se mãrturisea,superstiþioasã,îmi protejam micile strigãteîncurcate în rãdãcini

M-ar putea incomodarevanºa unui gândîntors în mirare

Când ora se mãrturisea,din aºteptare nu lipsea visul bizar

Geometria uitãrii sinelui

12

S-a lansat în luna florilor, în comuna Stelnica, ocarte ºtiinþificã despre trecutul, prezentul ºi viitorulacestei frumoase localitãþi de pe braþul Borcea, cu alcãrui autor am copilãrit, iar în calitatea mea decercetãtor istoric ºi Cetãþean de Onoare al acesteicomune mã bucur de reuºitã.

Am copilãrit cu autorul pedant ºi am cochetat caliceeni în încercãri literare ºi eram împreunã când unconsãtean de-al nostru, fost general ºi documentaristla Arhivele Statului din Bucureºti, când ne-a povestitde descoperirea întâmplãtoare a unor þãrani din satulnostru a unor oseminte de mamut ( în 1927) ºi careau fost trimise imediat de primarul de atunci ºiînvaþãtorul satului ( care era tatãl meu, Ion Viºinescu)spre cercetare ºi documentare la Muzeul de IstorieAntipa. Tot atunci, acelaºi interlocutor ne-a povestitfaptul cã în timpul lui Mihai Viteazu, Stelnica a fostreºedinþã de plasã, având un rol administrativ importantpentru localitãþile înºirate ca niºte mãrgele pe firulBorcii, de la Cãlãraºi la Piua Petrii. Probabil cã atunciam fost inoculaþi cu microbul cercetãrii istorice pentrucomuna noastrã dragã.

Într-o documentare de excepþie, Ion Munteanu astudiat cu meticulozitate hrisoave ºi cronici, fotografiivechi ºi noi, arhivele cu fonduri privitoare la comunanoastrã, le-a pus cap la cap într-o alcãtuire cronologicãºi a realizat întreaga istorie a stelnicenilor din preistoriepâna în zilele noastre. Primul volum tipãrit aducemãrturii care, ordonate de mintea autorului ºi explicatede raportãrile contemporane, au finisat o cartesusþinutã ºi cu un suport ºtiinþific prin bibliografiastudiatã.

Chiar din prolog autorul argumenteazã vechimealocalitãþii, încadrând-o la civilizaþia vechii Europe, dela preistorie la epoca anticã, localizând cetatea Helispe terasa Mazale – pintenul deal Brici- cu siguranþã unport oraº atestat prin amforele de facturã greacã atâtpentru vinuri cât ºi pentru grâu sau untdelemn.

Aºa cum citeazã din scrierile istoricului grecStrabon, prin acest loc ar fi putut sã treacã falangelemacedonene conduse de Alexandru Macedon,

cartea de vizitãa unei comune de pe Bãrãgan

Istoria veche a StelniciiIstoria veche a StelniciiIstoria veche a StelniciiIstoria veche a StelniciiIstoria veche a Stelnicii

fãcându-ºi loc cu sãgeþile în lanurile de grâu alebãºtinaºilor geþi.

În secolul al III- lea ºi al IV- lea necropola geticãde la Grãdiºtea din Balta Ialomiþei demonstreazã ocivilizaþie statornicã ºi continuitate dacicã pe acestemeleaguri.

Demonstrarea acestui demers istoric propriuromânesc o face autorul atât printr-un hrisov din 1392dat de Mircea cel Bãtrân, prin care Stelnica estemenþionatã – ca danie pentru Mãnãstirea Cozia , înspecial pescãria din Balta Ialomiþei, cât ºi un hrisovsemnat la Bucureºti de cãtre domnitorul Radu celFrumos, în 1467, care întãreºte aceeaºi danie cãtreCozia.

Agricultura, creºterea vitelor, pescuitul erauprincipalele ocupaþii ale stelnicenilor. Moºia Stelnicacuprindea 15000 ha, din care 6000 la câmp ºi 9000ha în Balta Ialomiþei.

Volumul scoate în evidenþã pãmântul mãnos dinBãrãgan ºi Balta Ialomiþei, pe care stelnicenii l-auumanizat, pãmânt lucrat de oamenii liberi, de iobagi ºica proprietari din timpul lui Cuza sau a regeluiFerdinand. Ion Munteanu aduce lauda Mãriei Sale –þãranul ialomiþean, care a trudit ºi a trãit cinstit dinmunca ogorului.

Elementele de toponimie româneascã de pe gliaStelnicii sau a formelor de relief, cutumele ºi tradiþiilepopulare sunt elemente care au stat la baza continuitãþiiromâneºti ºi a spiritualitãþii neamului nostru.

Volumul are o graficã deosebitã prin caredocumentarul, fotografia, înobileazã o hârtie finã, iareditura Helis din Slobozia ºi-a dovedit mãiestria de ascoate o carte de calitate, onorând ºi firma cu iz decetate de pe vremea geþilor.

Spre noroculautorului ca sã-ºivadã volumul tipãriteste ºi faptul cãoamenii de bine s-au aplecat cupietate ca sã vadãlumina tiparelor,ialomiþeni cu carejudeþul se poatemândri, amintindu-l în mod deosebit pe domnul SilvianCiupercã, preºedintele Consiliului Judeþean Ialomiþa,un distins om de culturã, un tip jovial, echilibrat ºiimplicat în cunoaºterea problemelor ialomiþene ºi aprimarului comunei Stelnica, ing. Costel Brateº, carea acordat tot sprijinul moral ºi material pentru ca aceastasã fie monografia satului meu drag.

Ca istoric care am realizat 10 monografii ale unorlocalitãþi din jurul Turzii cred cã la Stelnica s-a produsun act cultural de mare eficienþã, ca o datorie aautorului faþã de satul sãu de origine. Inginerul silvicIon Munteanu, actorul Ion Ghelu Destelnica, interpretpe scena Teatrului din Bacãu ºi autorul acestor rânduri,ca scriitor a peste 65 de volume, cu un colþ bine definitîn Biblioteca comunalã, formãm un trio prin careStelnica a devenit mai cunoscutã în lume, iar carteade autori stelniceni a pãtruns în perimetrul comuneiprin lansãrile de carte, care s-au înmulþit în ultimii aniºi a oaspeþilor de seamã invitaþi, care au trãit momentede suflet odatã cu consãtenii din localitate.

Dupã lectura volumului de istorie privind genezaºi viaþa stelnicenilor, mã simt mai bogat sufleteºte ºidorul faþã de Stelnica mea dragã este tot mai puternic.

Prof. Valentin Viºinescu

Autorul deschide masiva lui carte cu Argument,la începutul cãruia declarã: M-am strãduit sã fiu, din1966 încoace, cronicar al cãrþii de etnografie ºi folclor.Apoi noteazã: N-am fost ºi nu sunt, fireºte, singurulcare ºi-a asumat acest demers.Dupã ce enumerã o seriede nume de cronicari: Adrian Fochi, Ion Taloº, IonCuceu, Ion ªeuleanu, Nicolae Constantinescu, PetruUrsache, Otilia Hedeºan etc, precizeazã cã toþi auexercitat acelaºi oficiu, evident, fiecare în manierãproprie ºi cu accent pe una sau alta din disciplineleetnologiei.

Materialul volumului este structurat în douãsecþiuni: I. Cronici. Articole, 156 de piese (pp.7-442) ºi II. Revelaþia documentelor, 20 de texte(pp.443-576). Despre aceastã problemã, Iordan Datcuspune: Am strâns, în volumul de faþã, cronici, articole

MIsCEllANEA EthNOlOgICAMIsCEllANEA EthNOlOgICAMIsCEllANEA EthNOlOgICAMIsCEllANEA EthNOlOgICAMIsCEllANEA EthNOlOgICAde Iordan Datcu

Bucureºti, SAECULUM I. O., 2010, 599 p.ºi câteva seturi de scrisori primite de la o serie depersonalitãþi, acestea fiind, în opinia noastrã,contribuþii la autodefinirea acestora, la cunoaºtereaopiniilor lor în varii chestiuni.

Cartea a fost clãditã filã cu filã vreme de 45 de ani.Ea s-a nãscut ºi a rãmas unitarã, trãsãturã definitoriesusþinutã de apartenenþa tuturor subiectelor ladomeniul larg al etnologiei ºi de atitudinea, conºtiinþa,simþirea, sistemul gândirii ºtiinþifice ºi metoda decercetare ale autorului care s-au constituit ca notecaracteristice constante ale activitãþii sale de etnolog.

Eseurile care alcãtuiesc volumul se caracterizeazãprintr-o coerenþã strânsã, rezultatã din specificulfiecãrui subiect tratat. Astfel, pe neobservate, cititoruleste introdus în sfera temei discutate, este informatsuficient de bine pentru a putea înþelege ºi receptafãrã dificultate chiar ºi pãrþile mai dificile ale fiecãreipiese ºi abia apoi este îndreptat spre liman,deschizându-i-se perspectiva viitorului.

Materialele foarte variate ale cãrþii ni se înfãþiºeazãca aspecte: când foarte vii ºi concrete dotoritãinformaþiei bogate, diverse ºi proaspete pe care odifuzeazã, când ca idei profunde, generalizatoare,extrase din fondul de bazã comunicat. Din acest motivle putem apropia fãrã a greºi de Dicþionarul etnologilorromâni, ediþia a III-a, 2006, în relaþie cu care cronicileºi articolele în discuþie au funcþia de material pregãtitorºi exemplificativ.

Existã o lungã serie de autori care s-au impusîn câmpul etnologiei româneºti prin importanþateoreticã ºi practicã a contribuþiei personale,

constituind adevãrate repere de orientare a cercetãriipe termen lung ºi prin rezultatele concrete obþinute,care, în timp, au devenit modele clasice de studiu.Despre aceastã categorie de autori deosebiþi, IordanDatcu a scris de mai multe ori ºi, de asemenea, numeleºi operele lor au constituit mereu puncte de referinþãcu mare greutate în demersurile urmate. Printre ceialeºi se aflã: Vasile Alecsandri, Ovidiu Bârlea, ConstantinBrãiloiu, Dumitru Caracostea, Petru Caraman, GeorgeCãlinescu, Ovid Densusianu, Mircea Eliade, AdrianFochi, Artur Gorovei, Dimitrie Gusti, B. P. Hasdeu,Nicolae Iorga, Sim. Florea Marian, Ion Muºlea, OvidiuPapadima, Mihai Pop, Ion Taloº, Gheorghe Vrabie etc.

Într-o scrisoare din 26 oct. 1993, etnologul PaulPetrescu apreciazã astfel însemnãtatea activitãþiimultiple a lui Iordan Datcu: Ce-aþi fãcut Dvs pentruetnografia ºi folclorul românesc va rãmâne ca oimportantã piatrã de temelie ºi mãrturie în istoriaºtiinþificã româneascã a celei de a doua jumãtãþi asecolului al 20-lea, adicã anii în care s-a încercat ceamai sistematicã ºi amplã anihilare a fiinþei noastre ºia spiritului românesc.

Prin tot ceea ce conþine, aceastã carte a D-lui IordanDatcu aduce în faþa noastrã un tablou vast al miºcãriiideilor, al zbaterilor, al preocupãrilor ardente înîmprejurãri vitrege, uneori, ºi al rezultatelor, sprijinitepe muncã titanicã ºi chiar pe sacrificii, în domeniuletnologiei româneºti de pe la 1966 încoace, de aceeao recomandãm cu cãldurã tuturor celor care se simtatraºi de cultura noastrã tradiþionalã ºi doresc sã ºtiecâte ceva despre ea .

Augustin Mocanu

13

Pe 6th Avenue colþ cu 20th Street, s-a deschisde curând Limelight Marketplace - New York’sFestival of Shops. Complexul comercial adunãla un loc mai multe standuri de cosmeticã,bijuterii, ochelari, curele, nimicuri sclipitoare,dulciuri, bãuturi rãcoritoare… ºi câtevarestaurante mai mici. Pe o structurã metalicãsolidã, cu trei nivele, vânzãtorii s-au instalatmodular în interiorul unei superbe bisericigotice. Lãcaºul ºi-a mai împãrþit sacralitateaultragiatã pânã acum cu un teatru ori ºi cu unclub de muzicã rock. Printre rafturi, se zãrescvitraliile religioase. Closetele sunt amplasatechiar în apropierea altarului. ªi nimeni nu strigã:Afarã cu neguþãtorii din templu!

Indiferent de firea mea schimbãtoare, cinevademn de toatã încrederea m-a asigurat cã voiînfrunta mereu tendinþa accentuat atee a vremiinoastre. Pentru cã nenumãrate modele iniþiaticese pãstreazã latent în faptele ºi gesturile melecele mai simple. Tocmai mã pregãteam pentruo nouã experienþã, una deosebit de intensã,milenar clasicizatã dupã tipicul ‘odiseizãrii’.Repetabilul meu Odiseu se rãtãceºte iar ºi iarîn adâncimi sufleteºti pentru a se reîntoarceradios la Penelopa lui înþelegãtoare, în Itaca ºispre sine însuºi. Preþiosul meu sfãtuitor dintotdeauna m-a mai asigurat aprinzându-ºi pipacã îmi voi trãi prezentul cu o ºi mai mareintensitate dacã toate coborârile mele vor fi cuatât mai înalte cu cât îmi voi sfida mai curajosvechile traume. ªi curiozitatea mi-a alimentatdin plin iniþierile infernale, ca sã ies din elevictorios, marcat de regrete neesenþiale,murind arareori ºi înviind mai spornic, maiînsetat de mari valori spirituale. Tot sfidândtenebrele subconºtientului, fãrã sã pricep preabine de ce ele ar fi chiar atât de tenebroase,sper sã-mi recapãt ºi o altã vigoare psihicã,mai optimistã, ce mã va integra mai eficient într-un univers recondiþionat, îmbogãþit în spirituladevãratei calitãþii. Dar ia sã vãd cât de actualãîmi este dorinþa de a mã mai iniþia? E varã în toi,termometrul urcã spre 100°F la New York. ªigândurile mi se îndreaptã spre Nord. Pe oricineîntrebi cum e în Canada îþi spune ceva în legãturã cuiarna lungã ºi cu gerul de acolo. Iulie-cuptor se camsfârºeºte, aerul condiþionat ºi-a fixat butoanele lamaxim, soarele arde ca nebunul. Hai sã profitãmpuþin de avantajele boreale! Ce-ar fi sã mergem pânãla Niagara? Mereu am tot zis cã ne ducem ºi n-ammai ajuns. Cu maºina, ne-ar trebui vreo 8 ore. Maibine luãm avionul pânã la Toronto ºi venim cu trenulla Niagara. Nu ºtiam cã ºi Niagara Falls îºi areaeroportul sãu. Nu ºtiam nici cã existã o localitatecu acest nume, aºezatã pe graniþa Canadei cu USAºi împãrþitã între cele douã state vecine: Ontario ºiNew York. George a crezut multã vreme cã mareaminune a lumii, Cascada Niagara, s-ar afla undevaprin Africa, ori prin America Latinã. Mai bine luãmtrenul din Penn Station, costã 80 de dolari. ªi hai cuel mai departe, pânã la Toronto. De ce nu ºi pânã laOttawa? Dar la Montréal? OK, ne întoarcem atunciacasã cu avionul de la Montréal! Mi s-au activattoþi neuronii de vacanþã. Nu-i aºa, profesore,cã îmi asum ºi eu intenþionat tragismelecotidiene numai pentru încãrcãtura lorneasemuitã de mãreþie? Cãlcând pesteîncãpãþânãri ºi refuzuri comode, mã voi lãsamodelat de tot ceea ce de atâtea ori m-amleapãdat din nepãsare, cu o inconºtienþãstrigãtoare la cer. I-am promis lui George cãvoi recurge la sinceritãþi deliberate cu scopulde a mã purifica. Vom redescoperi împreunãmitologii personale ºi vom beneficia de ritualuriignorate pe nedrept. Sandra ºi-ar bate tâmpla

VICTOR NICOLAE

NIAGARAcu degetul dacã aº încerca sã mai aduc vorba ºidespre Ieºirea din Timp, despre lumile noastreparalele sau despre rolul izbãvitor al suferinþeice modificã ontologia cea de toate zilele. Ideeade Cascadã declanºeazã oricum o întreagãimaginerie. Urc din prãbuºire în prãbuºire, cumere în mânã, spre o edenicã arborescenþã acunoaºterii interzise. Nerãbdãtor sã mã vãdinstalat cu biletul în regulã pe liniile mele dedeplasare, mã las pãtruns de semnificaþiitranscendentale. Relativitatea ºi îndoiala vorinvada existenþial întreaga mea cãlãtorie. Sper.

Trenul 63 a plecat fix la ora 7:15 dimineaþa, vineri23 iulie. Vacanþa propriu-zisã a început de îndatã ceperonul a rãmas în urma vagonului nostru. Visul mis-a ºi conectat la realitatea imediatã. Nu exclud nici‘realitatea de vis’, aceea programatã înadins de oricepliant publicitar. Minunat, ameþitor, irezistibil…înaintez în reverie cu ochii larg deschiºi! Îmi surprindtensionãrile în aºteptarea poveºtii ce se poate oricânddeclanºa la proporþii odiseice, dacã tot am amintitde ele. Personajele se aflã chiar printre pasageri, nuam decât sã-i ascult cu atenþie. Multe din poveºtilelor sunt chiar adevãrate, pline de sinceritãþicuceritoare. Descrierile din naturã mi se oferã dinbelºug, îmi place sã stau mereu lângã fereastrã.Munþii, câmpiile, pãdurile, lacurile ºi orizonturile fugodatã cu mine. Pânã la urmã, eu le întrec. ªi ritmurilemele interioare au împrumutat de-a lungul Hustonuluicadenþa roþilor de tren. La trecerea pesterâul Niagara, am cãutat repede un semn venit dinsprecascadã. La 4 km depãrtare, din stânga, se ridica unnor alb, alb, localizând cãderile de apã. Pe parteadreaptã, Sandra a avut parte de o priveliºte maibogatã: cea de la ‘white water walk’. Ajunºi la hotel,nu ne-am mai despachetat lucrurile. Cãldurã ca laNew York. Am alergat la cascadã. De pe malulcanadian, ochiul scruteazã mult mai în voie peisajul.Niagara înseamnã ºi cascada, ºi râul cu acelaºi numedintre Lacurile Erie ºi Ontario, ºi cele douã oraºe:Niagara Falls, New York, USA ºi Niagara Falls,Ontario, Canada. Cãderea de apã este împãrþitã îndouã de Goat Island. Ceea ce se ºtie în mod obiºnuitca fiind Cascada Niagara mãsoarã 363 m în lãþimeºi o înãlþime de 21 m. Ea are în alcãtuire ºi un ºuvoiseparat, denumit Bridal Veil, fiindcã seamãnã cu unvãl de mireasã aruncat peste stânci. Aparþineamericanilor. O fotografie din 1969 ne aratã oNiagarã fãrã apã. Conform planurilor de studiiarheologice ºi de curãþire a sedimentelor, unbaraj ridicat în amonte i-a oprit cascadei cãdereatimp de 5 luni. Câtã precaritate ºi pe mãreþelenoastre monumente naturale! Canadienii auHorseshoe Falls, denumire datã de forma potcoaveicu deschiderea de 792 m ºi înãlþimea de 51 m.Fascinant! Reclama însã a fãcut-o supervedetã peNiagara americanã, impunând-o generic, deºi greulde splendoare îl duce Potcoava. C-aºa-i în showbusiness! ªi încã un handicap: o hidrocentralã dinapropiere îi furã Potcoavei aproape 80% din debit ºidin spectaculoasa ei frumuseþe. O altã cascadã, unainversã, cea a jocurilor de artificii, a þâºnit din coastamalului canadian. Se lãsase întunericul ºi Sandra a alesbine ziua sosirii noastre aici, pentru cã sâmbãta nu suntjocuri de artificii. Lume foarte multã, de toate vârstele,din toate naþiile pãmântului. Când cerul s-a stins printreperdele de fum, au rãmas luminate în spoturile decurcubeu ale reflectoarelor doar cãderile de apã.

Cu cât mi-am fixat mai bine cadrele vizualeprin ecranul aparatului de fotografiat folosind‘zoom’-ul, cu atât a crescut în mine dorinþa de

a coborî în mijlocul vârtejului. Întâi îmi asumintegral aventura, apoi trec la studierea stãrilorprovocate. Scenariul iniþiatic e simplu la oprimã vedere: intimitãþile mele existenþiale mise relevã la contactul dur cu neprevãzutul, prinsupunere succesivã la desacralizãri ºiresacralizãri în ritm accelerat. Mai ºtiu ºi cã,dacã sacrul îmi împiedicã afirmarea libertãþilormele, atunci las libertãþii însãºi sã-mireadapteze sacralizãrile. Mã feresc sã le numesc‘sacralizãri de circumstanþã’ deºi tocmai amfãcut-o! Ca un epigon cuminte, aproape cã repetcuvintele profesorului meu de istoria religiilorcu care îmi reîntãresc speranþele. Memoriamea e de vinã ºi obiºnuinþa de a-i aducemagistrului câte un binemeritat omagiu ori decâte ori am prilejul.

Condiþia mea umanã, sper, îºi va cãuta firescdescifrãrile proprii în conjuncturã specialã ºi…iatã-mã pe parapetul din “Maid of The MistPlaza”. Cascada Niagara este în faþa mea, pecelãlalt mal al râului. Trag cu nesaþ aerul înpiept. Încerc sã depãºesc starea dedivertisment general, pentru cã numai prinprovocarea puseului de suferinþã în situaþielimitã îmi voi recontabiliza posibilitãþile. Dupão conºtientizare rapidã a puterilor de care maidispun, voi continua înaintarea cãtre mineînsumi. Aflat odiseic în ºirul numeros al celorîmbrãcaþi cu pelerine de ploaie albastre,accesul cãtre vaporaºul numit “Maid of TheMist” se deschide chiar sub nasul meu. Cenoroc! Mã duc primul sub cabina cãpitanului,pe puntea de la nivelul doi, în cel mai înaintatpunct al provei. Ajung pânã la mine stropii dinNiagara. Motorul porneºte, mã îndrept spreVãlul Miresei. Sunt ca ºi Ulise, legat simbolicde catarg, pentru a nu fi sedus complet deglasul sirenelor. Simt cum o razã a ºi pornit spremitologia ºi religiile cuibãrite-n inconºtientulmeu întunecat. Conform derulãrii iniþiatice,chiar se întâmplã ceva straniu în lãuntrul meu.Vaporaºul trece de Terrapin Point, cel cu careGoat Island separã Niagara de Horseshoe.Vântul s-a înteþit brusc, mã loveºte ud pesteochi. Nu mai vãd nimic, învãluit în ceþuri dense.De la 50 de metri înãlþime, 5.000 m³ de apã pesecundã se prãbuºesc infernal, ridicã noriimpecabil de albi, spiritualizeazã cãderile. Eupar singur, pãrãsit în turbion. O zguduiturãputernicã e gata sã mã arunce peste bord.“Maid of the Mist” a trosnit din toateîncheieturile. Cineva urlã în urechile mele,strigã dupã ajutor. Nu mã simt în stare sã mãmai salvez nici mãcar pe mine însumi. Dacãajung sub torent, totul se terminã fulgerãtor.Mi-am pierdut orice speranþã. Miracolulîntârzie, zace amputat în imaginaþia meadisperatã. Mitologia privatã de care am acumparte s-a blocat între splendoarea ucigaºã ºiminunea reînvierii. Apele scapãrã scântei, ochiiîmi ard. Mi-am revenit cu greu dupã debarcare.Niagarele trecuserã prin trupul meu ºi-lvlãguiserã, i-au spãlat toate aluviunile.Vremelnic primejduit, profesorul mã avertizasecã îmi voi recâºtiga echilibrul psihic în cele dinurmã ºi fãrã a mã mai înãlþa pânã laspiritualitatea doritã. Revelaþiile mele auîngenuncheat sub nevoia acutã a miracoluluisalvator. Mitologia mea privatã mi-a rãscolitnumai fantasmele, agravându-mi precaritãþile.Credeam cã speranþa îmi e mai viteazã. Nu amputut nicicum accepta dezastrul în nãdejdea uneireînceperi, fie ºi în sens mitologic. A lipsit doarîncã un strop de fatalitate, atât. Singurul meumiracol a constat doar în faptul cã nimicdefinitiv nu a fost sã se întâmple.

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

14

REALITÃÞI ETNICE ªI POLITICE ÎN BALTA IALOMIÞEI(SEC. X-VIV)

IIIUn manuscris grec datat între 975-979 foloseºte

denumirea de Mesopotamia Apusului40. Denumireasugereazã, dupã mediul geografic al Mesopotamieiantice, un loc între ape. Dupã pãrerea unor istorici,denumirea s-ar referi la întreaga Dobroge, mãrginitãde Dunãre ºi mare. Noi considerãm, mai degrabã,cã ea se potriveºte spaþiului dintre Borcea ºi Dunãre,mai apropiatã caracteristicilor geografice aleteritoriului antic dintre Tigru ºi Eufrat. Am maiadãuga, în sprijinul acestei ipoteze, grija împãratuluiTzimiskes pentru controlul ºi fortificarea aºezãrilorde pe malurile Dunãrii Inferioare, despre carevorbesc izvoarele bizantine. Sãpãturile ºi cercetãrilearheologice în aºezãrile de pe malul drept al Dunãriiau confirmat spusele cronicilor bizantine, desprerecuperarea ºi refacerea de cãtre trupele bizantinea fortãreþelor de aici (Noviodunum, Dinogetia,Carsium, Capidava, Axiopolis, Rasova). În acelaºitimp a fost construitã din temelii fortãreaþa de peinsula Pãcuiul lui Soare 41 . Dumitru Vâlceanupresupune cã terenul pe care a fost construitã cetateaîn timpul lui Ioan Tzimiskes se afla pe malul stâng alDunãrii, transformarea sa în insulã fiind o creaþieulterioarã a apelor fluviului. Grija împãratului pentruaceastã regiune ne face sã credem cã iniþial themaa cuprins regiunea Dunãrii de Jos, cu ambele maluri.Ulterior, ea va cuprinde un teritoriu ce nu poate fidelimitat precis, dar care, în mod sigur, includeaDobrogea de la Dunãre la Mare. Denumirea dethema Mesopotamia Apusului s-a pãstrat puþin timp,fiind înlocuitã cu denumirea de Paristrion,Paradunavon, termen care exprimã o realitateistoricã ulterioarã, adicã includerea unui spaþiu mailarg în graniþele Imperiului Bizantin.

Aceste aºezãri, în ciuda numeroaselorrãzboaie care au avut loc timp de un secol, rãmânintacte si prospere, confirmând cele relatate deNestor ºi Skylitzes – Cedren. Mihail Attaliates spunecã, la 1070, pe malurile acestui fluviu “se aflau oraºemulte ºi mari, având o populaþie numeroasã ”42

Cele trei surse istorice recunosc existenþa uneipopulaþii numeroase, a unor aºezãri multe ºi mari(fortificaþii) în fruntea cãrora erau conducãtori locali.Aºezarile de unde veneau ºefii locali care s-au supuslui Ioan Tzimiskes vor fi existat în stânga Dunãrii(orecunoaºte îndeosebi Skylitzes – Cedren), spunemnoi pe malul Braþului Borcea, de la Silistra spre gurade vãrsare a Ialomiþei. Existenþa lor constituie încão dovadã a continuitãþii de viaþã a populaþiei locale ºilegãturilor dintre cele douã maluri ale Dunãrii 43. Încão datã un sigiliul de plumb stã mãrturie a relaþiilordintre strategul themei cu centrul la Silistra ºi ºefiilocali , din stânga Dunãrii. Este vorba de un sigiliude plumb descoperit la est de Cãlãraºi care poartãnumele lui “Leon, strateg istrian”, demnitarul investitde Tzimiskes cu conducerea themei reorganizate deel la Dunãrea de jos 44. Prezenþa acestui sigiliu înstânga Dunãrii, la est de Cãlãraºi, stã mãrturie, încão datã, a unei corespondenþe dintre strategul temeiºi acei ºefi locali, fie autohtoni, fie conducãtoriitrupelor însãrcinate cu paza fortificaþiilor dunãrenedin stânga Dunãrii, mai jos de Silistra.

La sfârºitul secolului X, sau imediat la începutulsecolului XI, pecenegii au luat în stãpânire CâmpiaMunteniei pânã în faþa Silistrei 45. De pãtrundereapecenegilor în Muntenia se leagã ºi încetareaexistenþei aºezãrilor de tip Dridu din aceastã regiune.Locuitorii s-au retras în Balta Ialomiþei pe popinelesi grãdiºtele de aici, unde viaþa era mai sigurã. Alþiiau trecut în Dobrogea, la adãpostul garnizoanelor

(urmare din numarul trecut) bizantine 46. În scurt timp, populaþia retrasã în Baltãva reveni în vechile ei locuri, continuându-ºi viaþaalãturi de noi veniþi.

Odatã cu aºezarea pecenegilor în CâmpiaMunteniei, de unde ei dominau militar malul stâng alDunãrii, începe seria incursiunilor de pradã ºi jaf înimperiu, masacrând ºi ducând în captivitate o mareparte a populaþiei. Centrul lor politic ºi militar era S-E Munteniei, unde se vor desfãºura ºi luptele dintrecãpeteniile pecenege Tyrach ºi Kegen, amintite deizvoarele bizantine.

În timpul lui Vasile al II-lea Macedoneanul,Imperiul Bizantin a trãit în relaþii paºnice cu pecenegii,atât datoritã politicii acestui împarat ºi îndeosebimãsurilor energice de apãrare a frontierelor dunãrene.În acest context are loc ºi o revenire a celor fugiþi înbaltã în vechile lor aºezãri de pe malul Borcei.

Liniºtea ºi convieþuirea paºnicã a locuitorilor cunoii veniþi a determinat prosperitatea acestor aºezãri,îndeosebi a celor de pe grindurile ºi popinele din baltã.Constatãrile se bazeazã pe un fragment din Kedrenoscare ne informeazã despre luptele dintre cele douãcãpetenii ale pecenegilor: Tyrach si Kegen47. Întrecele douã cãpetenii pecenege care îºi disputausupremaþia în S-E României, au loc mai multeconflicte militare, urmate de retragerea, în BaltaIalomiþei, împreunã cu susþinãtorii lor. Urmãrindu-lpe Kegen care se refugiase în baltã, în apropiere deSilistra, soldaþii lui Tyrach au gãsit aici “un belºug deanimale, de vin ºi de bãuturi pregãtite din miere, decare nu mai auziserã niciodatã ºi, înfruptându-sepeste mãsura din ele, s-au îmbolnãvit, pierind zilnicfoarte mulþi dintre ei”48. O astfel de bogãþie esterezultatul muncii bãºtinaºilor ºi nu al pecenegilorconduºi de Kegen, retraºi în baltã, ºi care potrivitspuselor lui Kedrenos nu mai auziserã de ele.Prezenþa unui numãr mare de pecenegi în BaltaIalomiþei este explicatã ºi de numeroasele toponimede origine pecenegã în colþul de S-E al Munteniei ºiîn Balta Ialomiþei49.

Restabilirea controlului bizantin la Dunãrea deJos este realizatã de împaratul Isac I Comnen. Înseptembrie 1059 el porneºte o expediþie împotriva“sciþilor de la Istru”, (pecenegii) care se aliaserã cusauromaþii (maghiarii) împotriva bizantinilor. Înfrânþi,pecenegii cad la înþelegere cu bizantinii; excepþiefãcând triburile pecenege conduse de Seltes. Acesta,“rãtãcind pe lângã þãrmul Istrului, câºtigase dreptloc de refugiu o stâncã prãpãstioasã, n-a vrut sãîntindã mâna împãratului,ci purtându-se dispreþuitorfaþã de dânsul. Dar nu dupã mult timp ºi-a luat ºi elrãsplata pentru duºmãnia lui, cãci biruit pe deplin,deºi îi fusese opusã numai o micã parte din oaste, aluat-o la fugã, strecurându-se ca un iepure într-opãdure deasã, împreunã cu ai sãi. Iar împãratulcucerind locul de refugiu ºi lãsând acolo ºi ogarnizoanã ºi aºezând strateg în fruntea ei, s-a întorsplin de voie bunã la Constantinopol.”50.

Textul de mai sus a stârnit destule discuþiiasupra locului unde s-au desfãºurat luptele dintrebizantini ºi pecenegii lui Seltes, cât ºi asuprastrategului numit de împarat51.

În opinia noastrã lucrurile s-au petrecut astfel:Anul 1059, cînd au avut loc luptele bizantinilor

cu Seltes, coincide cu una din perioadele cândstãpânirea bizantinã a dispãrut vremelnic la Dunãreade Jos, aceasta fiind înlocuitã cu controlulpecenegilor conduºi de Seltes. “Stânca prãpãstioasãunde îºi gãsise refugiul conducãtorul pecenegilorîmpreunã cu ai sãi nu ar fi alta decât fortãreaþa

Silistrei, expresia folositã de cronicar vrând sãacopere eºecul suferit de bizantini. Însuºi textul arlãsa sã se înþeleagã acest lucru când spune cãîmpãratul, cucerind locul de refugiu, a lãsat acolo ogarnizoanã ºi a aºezat strateg în fruntea ei. Împãratul,spunem noi, nu ar fi pus o garnizoanã ºi un strategpe o stâncã oarecare. Mergând mai departe pe ºirulevenimentelor descrise de cronicar, locul de refugiual pecenegilor, dupã înfrângerea definitivã (pãdureadeasã în text) corespunde în mod absolut cu pãduriledin Balta Ialomiþei, în apropiere de Silistra, unde augãsit adapost ºi alþi pecenegi.

Totodatã, se ºtie cã în toamna anului 1059regiunea Paristrion (Paradunavon), controlatã debizantini, se reducea la Dobrogea propriu-zisã. N-EBulgariei ºi zona Silistrei, care fãcuserã parte dinthema Paristrion erau stãpânite de pecenegi.52

Înfrângerea lui Seltes marcheazã momentulrecuceririi de cãtre bizantini ºi refacerea themeiParistrion în vechiul sãu spaþiu.

Din pasajul citat se ridicã ºi o altã întrebare; cinea fost strategul numit de împãrat în fruntea themeireorganizate? Atât Attaliates, Skylitzes, Cedren ºiZonaras nu precizeazã numele strategului numit decãtre Isac Anghelos. În schimb, o notiþã din 4 aprilie1059 a manuscrisului Paris Coise 263 ne spune cãla acea datã era duce al themei Paradunavon(Paristrion) magistrul Vasile53. Acesta ar fi unul ºiacelaºi cu Vasile Apokapes care, alãturi de NikiforBotaneiates, pe când erau conducãtori ai oraºelorde la Dunãre în anul 1064, s-au opus trecerii Dunãriide cãtre uzi.

Însã nici un izvor din veacul al XI-lea care facereferire la cârmuitorii oraºelor de la Dunãre nuprecizeazã ce regiune de la Dunãrea de josconduceau cei doi generali.54 Mai fireascã ºi înconcordanþã cu datele istorice pare interpretareadupã care Vasile Apokapes era ºeful themeiParistronul de est cu capitala la Dristra, iar NikiforBotaneiates era conducãtorul themei Paristrionul devest.55

40. Istoria Românilor., vol.III, 2001, p .28241. Detalii referitoare la construcþia cetãþii bizantine din

insula Pãcuiul lui Soare, vezi P. Diaconu ºi D. Vâlceanu, Op. Cit,p

42. M. Attaliates in Fontes III, p 7343. N. Bãlcescu , Bizanþul ºi romanitatea la Dunãrea de Jos,

Academia Românã. Discursuri de recepþie, LXXII, Bucureºti,1928, p 32

44. I. Mititelu ºi I. Barnea , Op. Cit , p 46 -4845. P. Diaconu, Despre pecenegi la Dunãrea de Jos , Studii 5,

1965, Tom 18, p 112946. În unele dintre aceste aºezãri ( Dinogetia , Capidava) se

constatã o creºtere a populaþiei. O parte a populaþiei este nevoitã,din lipsa de spaþiu , sã se aºeze în afara zidurilor care înconjurauvechile cetãþi (P. Diaconu , Op. Cit , p 1129 )

47. Pentru luptele dintre Kegen ºi Tirach vezi C. Brãtescu ,Pagini de istorie naþionalã (sec XI) traduse din Giorgios Kedrenos, Analele Dobrogei , 1924 ºi 1925 , an V-VI , p 145-149 ºi IonConea , Din geografie istoricã a Bãlþii Ialomiþei ºi Brãilei , Problemede geografie , vol IV 1956 , p 268

48. Ibidem49. M. Iorga Balta Ialomiþei – toponimie ºi istorie , Helis,

Anul VII, nr 5 (73) mai , 2009 , p 1450. Attliates în Fontes III , p83-87 , Cedrenos în Fontes III,

p154-15551. Pentru întreaga discuþie ºi controverse legate de locul

unde s-au desfãºurat acþiunile lui Seltes ºi strategii numiþi de împãrat,vezi P. Diaconu , V. Apokapes ºi N. Botaneiates – Katepani laDunãrea de Jos , S.C.I.V. 3 , Tom 20 , 1969 , p 437-449

52. Ibidem , p 44753. Apud D.I.D. , p 13354. P. Diaconu Op. Cit , p 437-44455. D.I.D. , p 133

prof. Iorga Mihai

15

OASTEA LUI MIHAI VITEAZUL- CÂTEVA CONSIDERAÞII -

În toamna aceluian, cazacii erau sosiþiîn oastea voievodului,participând la bãtãliiledin anii 1599-1600.Solul trimis de voievodla arhiducele Matia deHabsburg comunica, la25 septembrie 1598,cã Mihai-Vodã avea în

oastea sa cam 4 000 de cazaci, buni luptãtori ºicunoscãtori ai drumurilor din Transilvania, voievodulputând sã ridice ,,o oaste de 30 000-40 000 cãlãreþiºi pedestraºi” români, cazaci º.a., alãturi de cei care,,i se adaugã din Bulgaria”, adicã sud-dunãrenii12,poate nu atât bulgari, cât mai degrabã haiduci sârbi.

Pregãtind expediþia care trebuia sã aducãTransilvania sub ascultarea sa, voievodul a adresato nouã chemare în oastea sa, de data aceastaîndeosebi secuilor, nu doar pentru cã trãiau în pãrþiletransilvane, ci îndeosebi pentru cã libertãþile lorfuseserã încãlcate de Bathoreºti. Unii dintre aceºtiaau venit la începutul lunii octombrie 1599, în tabãrade la Ploieºti, iar alþii s-au alãturat oºtirii voievodului,dupã intrarea acestuia în Þara Bârsei. În bãtãlia dela ªelimbãr, de la sfârºitul lunii octombrie 1599, MihaiViteazul a avut mai mulþi lefegii sub steagurile sale,decât oºteni români, cu totul fiind vreo 25 000 deoameni. Un observator direct al bãtãliei, nunþiulapostolic Germanico Malaspina de San Severo,rãuvoitor la adresa Viteazului ºi pentru a-i micºoragloria, scria la 14 noiembrie cã oastea lui AndreiBathory ar fi fost redusã, doar 15 000- 16 000 deoºteni, pe când ,,armata lui Mihai se ridica pânã la45 000-50 000 de soldaþi, dintre care vreo 25 000erau ostaºi de elitã, albanezi, sârbi, unguri, cazaci ºiromâni”13, ceea ce era evident o exagerare.Dispunerea oºtirii voievodului, în bãtãlia de laªelimbãr, arãta diversitatea originii oºtenilor careluptau sub steagurile Viteazului: în aripa stângã, seaºezase Baba Novac, cu haiducii sãi sârbi; în aripadreaptã, se aºezase Aga Lecca, având comandacãlãreþilor sârbi, cazaci, români moldoveni º.a.; lacentru, fuseserã dispuse trupele maghiare ºisecuieºti, conduse de Gh.Mako, Francisc Lugosi,Demeter Nagy º.a., iar rezerva oºtirii, aflatã subcomanda directã a marelui voievod, curpindea oºteniromâni, secui, cazaci ºi polonezi14.

Cea mai precisã enumerare a forþelor de care adispus voievodul, la un moment dat, apare încatastifele de la Alba-Iulia, scrise de vistierniculDumitru la sfârºitul anului 1599. Potrivit acestora,voievodul plãtea lunar (unii oºteni fiind plãtiþi la douãluni) suma de 95 653 taleri, celor 13 281 de oºteni,împãrþiþi astfel: 2 917 cãlãreþi cazaci, 916 cãlãreþiunguri, 1 648 cãlãreþi balcanici (haiduci), la care seadãugau 40 de beºlii sârbi ai lui Deli-Marcu ºi 120de sârbi bãnãþeni, 1 452 cãlãreþi moldoveni, cu totulcãlãreþii însemnând 7 053 de oameni, în vreme cepedestraºii erau 6 228 la numãr, de naþionalitateromâni, sârbi, secui, unguri ºi cazaci15.

La începutul anului 1600, pregãtind o nouãcampaniei antiotomanã în sudul Dunãrii, MihaiViteazul ceruse împãratului Rudolf al II-lea o sumãlunarã de 98 000 de taleri, pentru întreþinerea oºtiriisale. Potrivit socotelilor fãcute de comisarul imperialDavid Ungnad, împreunã cu trimisul voievodului,Petru Grigorovici ,,Armeanul”, în ianuarie 1600,Mihai Viteazul întreþinea 10 000 de cãlãreþi, cu sumade 50 000 de taleri ºi 30 000 de pedestraºi, plãtiþi cu45 000 de taleri, suma totalã necesarã plãþii lefegiilorfiind de 95 000 de taleri, lunar. Se aminteau ºi naþiile

12. Ibidem, p.210, doc.66.13.Ibidem, p.280, doc.104. ªi surse maghiare, multe inspirate

dupã aceasta, dau doar 16 000 de oºteni în oastea lui AndreiBathory ºi mai mulþi în oastea lui Mihai-Vodã. Vezi, bunãoarã,Lajos Szadeczky, Erdely es Mihaly Vajda tortenete.1595-1601.Temesvar, 1893, p.80, nota 1.

14. Willibald Stefan Teutschlander,Mihai Viteazul. O frescãde epocã ºi de caracter din istoria României. În vol. Mihai Viteazulîn conºtiinþa europeanã,III. Istoriografie strãinã din secolul alXIX-lea. Editura Academiei, Bucureºti, 1984, p.392.

15. Nicolae Iorga,Documente nouã relative la Petru ªchiopulºi Mihai Viteazul. În ,,Academia Românã. Memoriile SecþiuneiIstorice”. Seria II,XX, 1890, Tipografia Academiei Române,Bucureºti, pp.30-35.

16. Mihai Viteazul în conºtiinþa europeanã,I, p.353, doc.126.17. Mihai Viteazul în conºtiinþa europeanã,IV. p.235,

doc.174.18. Mihai Viteazul în conºtiinþa europeanã,V. Mãrturii.

Editura Academiei Române, Bucureºti, 1990, p.252, doc.165.19. Ibidem, p.492, doc.177.20. Hurmuzaki, Documente,XII, p.881.21. Teutschlander,op.cit., în loc.cit., p.405-406.22. P.P.Panaitescu,Mihai Viteazul, p.180.23. Mihai Viteazul în conºtiinþa europeanã,I, p.573, doc.213.24.Ciro Spontoni,Historia della Transilvania, raccolta dal

cavalier... Venetia, MDCXXXVIII [1638], p.126.25. Hurmuzaki,Documente,XII, p.1211.26. Constantin C.Giurescu,Istoria românilor,II,Partea

Întâi.Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã, Bucureºti, 1943,p.301.

care dãdeau oºteni, fiind vorba de o ,,armatã deunguri, polonezi, cazaci, turci (care ºi acolo înprovincia transilvanã sunt în serviciul lui), valahi,moldoveni, sârbi, albanezi”16.

În primãvarã, pregãtind campania care trebuiasã-i aducã sub ascultare Moldova, Mihai Viteazulavea în oaste puþin peste 10 000 de oºteni, anume: 2000 de cazaci, 1 200 de cãlãreþi moldoveni, 1 300 decãlãreþi sârbi, 6 000 de pedestraºi valahi, 1 200 detrabanþi unguri ºi secui17.Dupã o relatare din 20 martie1600, a lui Carlo Magno, se ºtia cã Viteazul aveapregãtiþi ,,ca la 36 de mii de oºteni valahi, unguri,sârbi ºi cazaci” ºi cã cerea de la Rudolf al II-leasuma de 500 000 de taleri, ca sã întreþinã 100 000 deoameni, ,,cãci secuii i-au fãgãduit, ca preþ pentruslobozirile ce le-a dat, 10 mii de lãncieri ºi 12 mii dearchebuzieri, iar din celelalte þinuturi ale Transilvaniei,poate scoate 50 mii de oºteni”18.Oameni avea, îitrebuiau însã bani sã-i plãteascã ºi sã-ihrãneascã.Dupã mai multe surse de epocã, oasteacu care Mihai Viteazul a intrat în Moldova, pentrua-l alunga de pe tron pe omul polonezilor, IeremiaMovilã ºi a aduce ºi cea de-a treia þarã româneascãsub ascultarea sa, a fost cea mai însemnatã numericpe care a avut-o în vreuna dintre campaniile sale.Surse poloneze vorbesc de ,,treizeci de mii”, ba chiar,,cincizeci de mii”, dupã cum scria la 28 mai 1600hatmanul Stanislaw Zolkiewski19,alte surse dândcca.45 000 de oºteni, împãrþiþi astfel: 10 000 veniþidinspre Þara Româneascã, cu Nicolae-PãtraºcuVoievod, 7 000 veniþi dinspre pãrþile Bistriþei, cu BabaNovac ºi 28 000 veniþi prin pasul Oituz, sub comandalui Mihai Viteazul însuºi20.

La începutul toamnei aceluiaºi an, când revoltanobilimii maghiare din Transilvania era certã,împotriva voievodului ridicându-se ºi puternicele forþestrãine, ale polonezilor, austriecilor ºi ale mai vechilorduºmani, turcii, Mihai Viteazul a fost nevoit sã-ºidisperseze forþele. Deja lipsit de mulþi dintre oºteniimaghiari ºi secui, atraºi de partea lui SigismundBathory de cãtre trãdãtorii Moise Szekely ºiGh.Mako, Mihai-Vodã a lãsat o parte a oºtirii pentruapãrarea Moldovei ºi a lui Marcu-Vodã, nepotul pusca reprezentant al sãu pe tronul de la Iaºi. O altãparte din oaste se afla alãturi de fiul sãu, în apãrareaÞãrii Româneºti, restul fiind cu el, în Transilvania,pentru a salva ce se mai putea, împotriva tuturor.

Cu ocazia bãtãliei de la Mirãslãu, din 18septembrie 1600, prima pe care avea sã o piardã înstrãlucita sa carierã militarã, Mihai Viteazul a avutîn jur de 25 000 de oºteni, majoritatea însãdoar,,strânsurã”, precum ºi 27 de tunuri. Aranjareaoºtirii sale, înaintea confruntãrii cu oastea maghiaro-austriacã condusã de Gh.Basta, Stefan Csaky, MoiseSzekely º.a.,aratã încã o datã cã lefegii formaumajoritatea, fãrã sã mai fie, cu puþine excepþii, decredinþa ºi calitatea dinainte. În aripa dreaptã a oºtiriivoievodului, erau dispuse 4 escadroane de cazaci,archebuzieri cãlare ºi arcaºi; lângã aceºtia, erauaºezaþi cãlãreþi valahi lãncieri, cu totul 4 500 decãlãreþi, sub comanda cãpitanilor maghiari StefanTahy ºi Francisc Lazar. Tot în dreapta era dispus ºiun ,,batalion” de pedestraºi români, sârbi ºi secui, cu4 tunuri, acolo fiind ºi lãncieri polonezi ºi cãlãreþiromâni moldoveni, comanda supremã peste toatãaripa dreaptã având-o vestitul ºi credinciosul BabaNovac. În aripa stângã, care a ºi cedat, provocândruperea dispozitivului oºtirii voievodului, erau aºezate5 escadroane de cavalerie, cu 4 000 de oºteni valahi,sârbi ºi secui, sub comanda cãpitanilor maghiariGheorghe Budai ºi Petru Odobaºa; tot acolo se maiaflau douã ,,batalioane” de pedestraºi secui, români

ºi sârbi, cu 4 tunuri. În centrul oºtirii se aflau mii depedestraºi secui, conduºi de Pongratz (Pangraþiu)Senney, Stefan Bodony ºi Andrei Barcsai, precumºi restul artileriei. Tot acolo se afla însuºi voievodul,cu boierii români ºi puþinii nobili maghiari rãmaºicredincioºi (în afarã de cei amintiþi), rezervacuprinzând 3 000 de cãlãreþi secui, pedestraºi deaceeaºi etnie ºi români, precum ºi 800 de oºteni dingarda pedestrã, sub comanda lui MatyasGyarmathi21.În urma bãtãliei, practic, aceastã armatãconstituitã majoritar din mercenari s-a destrãmat;cazacii s-au retras cãtre Moldova, apoi cãtreUcraina, unii dintre maghiari ºi secui au fugit cãtreþinuturile de baºtinã, iar vreo 2 000 de secui care s-au predat, au fost masacraþi de nobilii rãzbunãtori.Surse de epocã menþioneazã cã voievodul a scãpatcu puþini credincioºi, trecând Mureºul spre Sibiu, învecinãtatea cãruia a întâlnit una dintre oºtile careveneau, prea târziu, în sprijinul sãu; pe 21 septembrie,când ajunsese la Fãgãraº, unde îºi avea ºi familia,voievodul avea alãturi vreo 10 000 de oºteni, dintrecare 4 000 de cãlãreþi ºi pedestraºi strânºi subcomanda lui Baba Novac, 2 000 de haiduci sârbiconduºi de Deli Marcu, 3 000 de secui º.a. În ÞaraBârsei, aveau sã se adauge alte câteva mii, pânã lavreo 16 000 cu totul22,anume oºtirea adusã din ÞaraRomâneascã de Nicolae-Pãtraºcu Voievod ºi resturilecorpului de oaste venitã sub comanda lui Sava armaºulºi care avusese deja ciocniri cu saºi rãsculaþi.

Când trece munþii înapoi în Þara Româneascã ºiluptã cu polonii, voievodul nu mai are oastea puternicãde altãdatã. Numeric, în bãtãliile de la Sãrata, Nãeniºi Bucov a avut între 12 00023 ºi 15 000 deoºteni24,oastea polonezã a cancelarului Zamoyskiavând pânã la 35 000 de oameni. În sfârºit, în ultimasa bãtãlie, la Guruslãu, la începutul lunii august 1601,Mihai Viteazul avut cca.10 000 de oºteni, la care s-au adãugau alþi vreo 10 000 ai lui Gh.Basta, trãdãtorulde mai devreme, împreunã luptând împotriva celor40 000 ai lui Sigismund Bathory25.

Dincolo de numãrul ºi calitatea oºtenilor sãi, MihaiViteazul a dat acþiunilor sale militare întâi geniul sãu,fiind strateg desãvârºit, cu mult peste ceea ce cunoscuseistoria românilor pânã atunci. Pe de altã parte, un altmare merit al marelui voievod a fost ºi acela cã a ºtiut,pentru realizarea marilor sale fapte, ,,sã se înconjoarede un mãnunchi de dregãtori ºi cãpitani destoinici”26,care l-au secondat ºi completat strãlucit în strãlucitelesale acþiuni. Cãpitani aceºtia, mari ºi mici, români saustrãini, au fost cei cu care Viteazul a redobânditindependenþa, a apãrat creºtinãtatea ºi a realizat primaunire politicã a românilor.

PROF.DR.ªTEFAN GRIGORESCU

(urmare din numãrul trecut)

16

Secolul al XIX-lea, sau secolul naþiunilor s-acaracterizat, la nivel european, printr-un proces de formarea conºtiinþei naþionale ºi de constituire a statelornaþionale. În aceastã perioadã, de profunde transformãrila nivelul conºtiinþei popoarelor ºi politice, PrincipateleRomâne supravieþuiau între trei mari imperii: otoman, rusºi austriac.

Un nou spirit, european se impunea ºi în Þãrile Româneîncã din secolul al XVIII-lea datoritã apariþieiiluminismului, care a stat la baza fundamentãrii unei noifilozofii despre drepturile omului. ªi în Þãrile Române aucirculat operele unor gânditori ca Voltaire, Montesquieu,Rousseau, opere cum au fost “Contractul social”,“Declaraþia de independenþã”, “Declaraþia drepturiloromului ºi cetãþeanului”. De asemenea, erau cunoscuteevenimente ca Revoluþia americanã sau Revoluþiafrancezã, propagându-se, astfel, idei noi democraticedespre om ºi societate.

Într-un context de presiune economicã ºi politicã aputerilor vecine, în Principate se remarcã un început lent,timid, de “europenizare”, de raportare la principiile epociiluminilor, cu efecte benefice în procesul de formare a uneiculturi ºi societãþi româneºti moderne. Studiile saucãlãtoriile de studii ale tinerilor români, în Occident aufavorizat acest proces.

O condiþie indispensabilã modernizãrii societãþiiromâneºti devenea abolirea instituþiei robiei. Apariþia ºiexistenþa acestei instituþii aparþine istoriei Þãrilor Române,pânã târziu fiind consideratã o componentã absolutfireascã a sistemului social juridic românesc.

Se poate afirma cã existenþa acestei instituþii, timp desecole, a creat o anumitã particularitate istoriei româneºti,faþã de restul Europei.

Cu toate transformãrile care au avut loc în Moldova ºiÞara Româneascã, în perioada fanariotã, reformismuldomnitorilor greci era departe de politica iluministã aîmpãraþilor habsburgi. Dacã în aceastã perioadã s-auprodus schimbãri în ceea ce priveºte statutul þãranilor, înprivinþa rromilor, situaþia a rãmas aproape neschimbatã,robia constituind o clasã socialã cu funcþii economice ºisociale clare.

Cu toate acestea în Principate, ca ºi în America s-aevoluat de la acceptarea instituþiei robiei, respectivsclaviei, pânã la recunoaºterea necesitãþii abolirii ei- “ Unom stãpânit de un altul! Un om drept proprietar! Un chipal lui Dumnezeu pus la jug ca un animal!” 1. Argumenteleaduse în sprijinul abolirii robiei erau de ordin umanitar,creºtin- se invoca Biblia- dar ºi de ordin economic, fiindconsideratã nerentabilã pentru o economie modernã.Promotori ai dezrobirii au fost: Vasile Alecsandri- “Nimicnu-i mai scump ºi mai slãvit decât libertatea, odorul celmai nepreþuit ce l-a dat Dumnezeu oamenilor”-, MihailKogãlniceanu, care fãcea o paralelã între sclavia negriloramericani ºi robia rromilor “... toþi oamenii se nasc ºi sântslobozi...”2, Ion Câmpineanu (primul boier al þãrii care ºi-a eliberat robii- 1834) Alecu Russo care arãta cã robiaeste nerentabilã din punct de vedere economic, CezarBolliac, care, în anul 1843 publica poeziile “Fata de boierºi fata de þigan”, “Þiganul vândut”, în anul 1848, anulrevoluþiei, publica “O þigancã cu pruncul sãu la statuaLibertãþii”, Ion Heliade Rãdulescu, publica în anul 1844“Jupân Ion”- “ Domnilor poeþi cu ideile veacului, jupânIon vã poate inspira mai mult decât un rege, fapta luitrebuie sã sloboazã pe fraþii lui din robie, trebuie s-o vedeþica o aurorã a zilei cei mari ºi creºtine în care pãmântulromânesc nu va mai cunoaºte numele de rob, dacã eDumnezeu în cer”3, fraþii Golescu, Costache Negri, DimitrieFilipescu, care cerea desfiinþarea “leprei sociale” pe careo reprezenta robia, facând apel la opera lui Henri Storch,4 ºi mulþi alþii.

Idei noi, aboliþioniste promovate prin presa timpuluiºi prin fapte pe mãsurã.

Modernizarea social-economicã a Þãrilor Române afost profund influenþatã de transformãrile politice careau avut loc începând cu Revoluþia lui Tudor Vladimirescu-1821. Dezrobirea, nu era consideratã, încã, o prioritate amodernizãrii.

Procesul de emancipare s-a desfãºurat aproapesimultan în Moldova ºi Þara Româneascã. Un primmoment, de referinþã, îl reprezintã Regulamentele Organice,acte care au însemnat primele documente cu caracter deconstituþie în Þãrile Române. Au fost adoptate deAdunãrile Obºteºti Extraordinare ale Munteniei ºiMoldovei, în 1831, în timpul ocupaþiei ruseºti.

Rromii în secolul“naþiunilor”

Reglementãrile care priveau robia rromilor îi aveau învedere doar pe robii statului. Asfel, în Muntenia, prin art.67 ºi 95, iar în Moldova prin art. 79, robii statului erauimpuºi la aceleaºi obligaþii fiscale ca ºi oamenii liberi, fiindobligaþi la plata capitaþiei- 30 lei de familie. Aurarii trebuiausã plãtescã 50 de lei. Rromii meºteºugari care locuiau înoraºe ºi târguri, trebuiau sã se înscrie în corporaþiimeºteºugãreºti ca toþi ceilalþi meºteºugari ai þãrii. Robiimãnãstireºti ºi boiereºti continuau sã aibã acelaºi statutfiscal. Art. 95 în muntenia ºi art. 86 din Moldova, aveau învedere identificarea unor modalitãþi prin care sã se poatãrealiza lichidarea nomadismului ºi statornicirea rromilor. 5

Obºteasca Adunare a Munteniei adopta în1831, « Regulamentul pentru îmbunãtãþirea soarteiþiganilor statului », care urmãrea lichidarea nomadismului.La fel se proceda ºi în Moldova, unde se adopta„Regulamentul pentru statornicirea þiganilor”.

Regulamentele Organice cuprindeau mãsuri pentrustimularea aºezãrii rromilor statului pe moºiile boierilor,cei care se statorniceau fiind scutiþi de taxe.

Prima lege a dezrobirii a fost adoptatã în Muntenia la22 martie 1843 - „Legea pentru desfiinþarea dajnicilor desub adminstraþia Vorniciei temniþelor ºi trecerea lor subadminstraþia ocârmuirilor de judeþe”. Din acest moment,foºtii robi ai statului deveneau cetãþeni care trebuiau sãplãtescã impozit (capitaþia). În august 1843,Departamentul Trebilor Dinãuntru al Valahiei, dã odispoziþie prin care toþi proprietarii de robi erau obligaþisã se îngrijeascã de statornicirea þiganilor lor nomazi.

În Moldova, domnitorul Mihail Sturdza, propuneaeliberarea robilor care aparþineau bisericilor. Astfel, la 31ianuarie 1844, a fost adoptatã „Legea pentru regularisireaþiganilor mitropoliei, a episcopiilor ºi mãnãstirilor îndeobºte”. Dãrile care au fost adunate de la aceºti rromi,au format un fond special destinat rãscumpãrãrii robilorpe care particularii îi scoteau la vânzare. La 14 februarie1844 se vota o lege prin care robii statului, deveneauliberi dobândind aceleaºi drepturi ºi responsabiltãþi catoþi ceilalþi cetãþeni ai þãrii.

În Muntenia procesul dezrobirii, continuã cu legeadin 11 februarie 1847, prin care sunt eliberaþi robiimitropoliei, ai episcopiilor, ai mãnãstirilor ºi metocurilor,ai bisericilor ºi ai oricãrui alt aºezãmânt public. Legea nuprevedea nici o despãgubire.6

Anul 1848, anul revoluþiei europene, a însemnat ºipentru Þãrile Române un moment de referinþã în procesulde formare a statului român modern. În cadrul unor MariAdunãri Naþionale s-au adoptat programe care trasauprincipalele obiective de dezvoltare a societãþii româneºti.Programele revoluþionare aveau înscrise ºi necesitateadezrobirii tuturor robilor. Proclamaþia de la Izlaz (9 iunie1848) avea înscris la pct. 14 „dezrobirea þiganilor prindespãgubire”. Fuga domnitorului Gheorghe Bibescu ºiconstituirea unui guvern revoluþionar, în cadrul cãruiaactivau ºi militanþi ai dezrobirii, avea sã determine ºiînfiinþarea, alãturi de alte Comisii ºi a Comisiei pentruliberarea robilor.7Comisia era formatã din IoasafZnagoveanu, Cezar Bolliac ºi Petrache Poenaru. Aceastaºi-a început activitatea prin eliberarea pentru cei dezrobiþia unor bilete de slobozenie. Foºtii proprietari urmau sã fiedespãgubiþi de cãtre stat.

Desfiinþarea robiei figura ºi în programul „DorinþelePartidei Naþionale„ din Moldova, elaborat subcoordonarea lui Mihail Kogãlniceanu, în august 1848, înBucovina. Înfrângerea revoluþiei române însemnaanularea tuturor mãsurilor democratice iniþiate ºi implicitrevenirea la starea de robie a rromilor care aparþineauboierilor.Emanciparea societãþii româneºti se afla într-unstadiu înaintat în ceea ce priveºte abolirea robiei. Acum,aceastã instituþie era identificatã cu barbaria.

Domnitorii care s-au succedat la conducerea ÞãrilorRomâne, pânã la dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza(ianuarie 1859), au fost promotori ai modernizãrii.

În Þara Româneascã, domnitorul Barbu ªtirbei (1849-1856), emitea un ordin, la 22 noiembrie 1850, prin careinterzicea ca familiile de rromi robi sã mai fie despãrþite.Un an mai târziu, se stabilea ca statul sã rãscumpere perobii care sufereau maltratãri sau alte neajunsuri din partea

stãpânilor.8 În corespondenþa sa, publicatã de NicolaeIorga, în anul 1904, se poate constata atitudinea profundcriticã a acestui domnitor faþã de robie, pe care o considerã„o monstruozitate”. La 8/20 februarie 1856, în ÞaraRomâneascã a fost adoptatã „Legiuire pentru emancipaþiatuturor þiganilor din Prinþipatul Românesc”. Aceastã legedesfiinþa robia rromilor care se aflau în proprietateaparticularilor. Eliberarea se realiza prin despãgubire,proprietarii primind câte 10 galbeni pentru fiecare individeliberat. Despãgubirea urma sã fie plãtitã eºalonat pe maimulþi ani de Casa Fondului de Despãgubire. Legea stabileaºi obligaþia rromilor de a se statornici.

În Moldova, în urma legilor din 1844 mai rãmãseserãîn starea de robie tot rromii care aparþineau particularilor.Domnitorul Grigore Alexandru Ghica (1849-1856) seadresa, la 28 noiembrie 1855, Sfatului Administrativ,propunând adoptarea unei legi a dezrobirii rromilor.Sepropune sã se elaboreze un proiect de lege în acest sens.Proiectul a fost elaborat de Mihail Kogãlniceanu ºi PetreMavrogheni. La 10/22 decembrie 1855, Divanul Obºtescal Moldovei, vota

„Legiuirea pentru desfiinþarea sclãviei, regulareadespãgubirei ºi trecerea emancipaþilor la dare”9.Proprietarii urmau sã primeascã o despãgubire de 8 galbenipentru lingurari ºi vãtraºi ºi 4 galbeni pentru lãieºi. Deremarcat cã unii boieri ºi-au eliberat robii în mod gratuit.

Abolirea robiei rromilor, proces început în primajumãtate a sec. XIX, a durat cca. trei decenii. Societatearomâneascã era însã departe de a rezolva problemelesociale economice ale acestui popor. Pentru cei mai mulþidintre rromi, dezrobirea a devenit o povarã. Condiþia declãcaº presupunea mult mai multe obligaþii faþã de statdecât avuseserã robii înainte.Aceasta explicã de ce, odatãcu obþinerea libertãþii juridice, mulþi rromi au pãrãsitlocurile unde fuseserã stabiliþi. De asemenea au fostsituaþii în care au fost alungaþi de pe moºiile boiereºti,sau li s-a interzis sã se stabileascã în preajma unor localitãþi(sate sau oraºe). Ca atare, mulþi rromi au redevenit nomaziºi au plecat peste graniþã, Europa confruntându-se cu oadevãratã migraþie a rromilor din Principate Române.

Înfãptuirea unirii prin dubla alegere a lui AlexandruIoan Cuza, epoca reformelor care a urmat nu putea sã nuaibã în vedere ºi situaþia celor dezrobiþi. Asfel, LegeaRuralã din 14 august 1864, cu care se instituia proprietateafunciarã de tip capitalist, a contribuit la transformareaclãcaºilor în proprietari de pãmânt. Textul legii nu facereferiri la rromi, dar existã dovezi cã între cei împroprietãriþis-au aflat ºi foºti robi.

Printr-un Jurnal al Consiliului de Ministri, s-a dispusca foºtilor robi care aveau doar locuinþã, nu ºi teren agricolsã li se dea în proprietate numai locul de casã ºi grãdinã.

Reforma agrarã a contribuit semnificativ la legarea deocupaþia agricolã a rromilor. Este greu de estimat un numãrcert al rromilor care s-au încadrat vieþii agricole. Rromiinomazi au gãsit în continuare niºe în economia ruralãromâneascã. Satul românesc trebuia sã apeleze încontinuare la rromii meºteºugari. Cu toate acestea, locullor în economie este unul periferic, la fel ca ºi locul pecare îl ocupã în societate, marginalizaþi ºi la periferiilelocalitãþilor.

Aceastã realitate a creat un decalaj între populaþiamajoritarã ºi rromi, fiind de naturã sã influenþeze evoluþiaviitoare a acestui grup etnic.

Concluzionând, abolirea robiei s-a limitat de regulã laaspecte juridice, fiind neglijate problemele economice ºisociale, fapt cu repercusiuni negative, având în vederecã începea o epocã în care începea sã se afirme teoriadeterminismului biologic.

1 Constantin Buºe “De la Bolivar la Cardenas”, Buc. 1984,p.47

2 M. Kogãlniceanu „Propãºirea”, Desrobirea þiganilor,nr.5,6 februarie 1844

3 „Curierul românesc”, nr. 13, 14 februarie 18444 Henri Storch, Cours d, economie politique ou Expositionj

des principes qui determinent la prosperite des nations5 Regulamentele Organice ale Valahiei ºi Moldovei,

Bucureºti, 19446 Analele Parlamentare ale României7 Anul 1848 în Principatele Române. Acte ºi documente, I,

II, Bucureºti, 19028 Buletin Oficial al Prinþipatului Þãrii Româneºti, nr. 102,

nov. 18501 Buletin Oficial ,dec. 1856

Prof. Sandu Ion

17

Desi s-a bucurat inca de la inceput de o buna primirein revistele literare ale vremii, fiind publicat de StefanBanulescu in Luceafarul (1968), de Gheorghe Pidut inRomania literara (1968 si 1969), de Ana Blandiana inAmfiteatru (1969), poetul Stan V. Cristea debuteaza involum destul de tarziu (1987) cu volumul “Varsta ma arde”.Probabil ca in fata lui usile nu s-au deschis totusi asa delarg cum s-au deschis in fata lui Mircea Dinescu, nascutsi el in acelasi an (1950), un tanar plin de sine la debutul inLuceafarul “Sunt tanar, Doamna! Buna seara!”. Tot asacum si Stan V. Cristea declara in “Cat am umblat”: “Cineaprinde faclii/si stele lucitoare,/ cine-i prea tanar/si bolnavde soare?/ nimeni nu ma stie/ nimeni n-a aflat/ cat amumblat prin lume/ si cat m-am schimbat....”

Poate ca n-ar fi trebuit sa fac o analogie intre Stan V.Cristea si Mircea Dinescu, dar sunt o serie de similitudinipeste care nu se poate trece. Ambii se nasc in acelasi an(1950), sub pecetea campiei, ambii debuteaza la 19 ani,ambii trec pe la Luceafarul, ambii se bucura de un statutde poet dotat, cu mult peste nivelul colegilor de generatiesi atat unul cat si celalalt mustesc de dorinta de a “arde”timpul, sarind trepte dintr-un salt.

Contenporan, cum am spus, cu Mircea Dinescu, dinmotive care ne scapa, Stan V. Cristea, nu s-a grabit saevadeze din universul teleormanean, desi prolificul poetialomitean, dupa valoarea poemoziilor, cu siguranta ar fifost onorat sa fie colegul de debut al lui Stan V. Cristea.

In volumul “Turla Vederii” aparut la RCR Editorial in2010 intr-o excelenta tinuta grafica, poetul este coplesitde natura care-l inconjoara si in mijlocul careia cu efort sisuferinta ridica turle, implinind astfel actul de creatie:“Campia nu-i destul de vasta, nici cerul/ nimic nu ne-ajunge sa colindam deplin/ visam ca-n palme sa-nchidemuniversul/ si-un inger care moare putin cate putin” si “O,doamna Ana, ce mult as vrea/ sa-nalt o turla pana la senin/mi-ar fi lumea mult mai aproape,/ clipa as putea s-o simtdin plin;/ o, doamna Ana, ce mult as vrea/ sa fie in loc defantana un izvor/ as bea apa rece din palme;/ lumea m-arinsemna cu flori de mar....” incheie el avand“presentimentul apropierii de Mesterul Manole prin mituljertfei. Femeia apare ca sugestie a suferintei si asacrificiului, necesar in orice act de creatie” ( Ana Dobre).

Noapte. Îl privea trãgând draperiile cât mai în lateral.„Sã intre marea în casã!”.

Zâmbise, neîndurându-se sã-ºi dezlipeascã privireade pe chipul drag. Apoi îmbrãþiºarea, apoi...

Dimineaþã. „Intrase” marea. Din pat, pe fereastrã, nuse vedea decât mare, cât cuprinde. Ca în mijlocul unei apeîntinse, într-o ambarcaþiune micã. ªi fragilã. Se temea deapã în general. Acum nu. Câtã vreme îl avea în preajmã.Odatã cu marea, nãvãlise ºi soarele. Lumina era orbitoare,aproape insuportabilã, inundând patul în care doisomnoroºi încã se mai lãsau mângâiaþi de vise. El sedesprinsese din îmbrãþiºare, coborâse ºi trãsese draperiile.„Prea mult soare!”. Tot aºa ºi cu fericirea. Când e preamultã, când simþi cã îþi inundã sufletul, se mai trezeºtecâte unul sã tragã oblonul.

Crãciunul. În casã de oameni strãini. Familie mare.Copii. Cel de numai ºase luni, cu ochi albaºtri, le zâmbea.Pe el îl apucase de-un deget, gângurind, de parcã ar fivrut sã-i transmitã un mesaj. Oh! Oamenii mari sunt surzila gânguritul copiilor.

Se gândea la al ei, al lor, pe care nu avea sã-l vadãzâmbind. Cruzimi omeneºti, mari dureri...

În noaptea aceea, el primise o icoanã a Maicii Domnuluicu Pruncul. Ea-ºi aminti de o icoanã cu Maica Domnuluisingurã. O avea în camera ei de copilã. Pe-atunci nu realizade ce avea tot timpul impresia cã pictorul uitase ceva.Acum ºtie. Maica Domnului fãrã Prunc pare înjumãtãþitã,lipsitã de o anume luminã. La fel, orice maicã fãrã prunc.

Cartea. O altã iluzie. Cã rãmâne ceva dupã tine. Aiurea,rãmâne!

Aºa începuse. Îi oferise o carte. Cu stimã, sau cu cezisese? Cu ceva, oricum. Glumea cu ea – „Ai grijã cã s-arputea sã mã îndrãgostesc mai mult de scriitoare!”. Râdea:„Nu-i nimic. Pun eu mâna odatã pe ea ºi-i scot ochii!”.Când eºti fericit, râzi din orice. Chiar ºi de glumele celemai stupide.

Marele Oraº. Acolo te pierzi. Eºti mic. Sau, mai binezis, îþi dai seama de neînsemnãtatea pe care o ai în general.Oraºele mici creazã iluzia unei importanþe oarecare, pecare, de cele mai multe ori, þi-o atribui singur. Dar asta nuînseamnã cã marile oraºe te învaþã lecþia smereniei.

Florentina Loredana Dalian

A unsprezecea poruncã

Dulcea implinire apoemoziei

la Stan V. CristeaLuna si stelele sunt martorii aspiratiilor poetului:

“penumbra mea calare, luna/ tulburata de zari si de stele/alearga prin lume cautand/ o fantana la care sa ma spele”sau “se apropie de dimineata/ prin cer se cerne de castig/cine n-a plecat de-acasa/ si-al cui tinut e inundat de frig/lunga e zbaterea si prea grea/ drumu-i insa, presarat custele/ varsta ma arde, sa fiu fericit/ la nunta tineretii mele”

Si daca totusi apar primii fiori ai iubirii: “Inalte noptimi se topesc pe buze/ bolta li-i inalta, iar de sub geana ei/cad clipele, in zvon de biruinta/ pe maluri, aievea, ma-ngana albii miei/ te vreau mereu, aleasa si stapana/ sa-nchin in lume, pe ochii tai frumosi/ iubirea mea curata,cum soarele inchina/ lumina, pe un zbor de pescarusi...”sau “ne-alegem pasii – mireasa mea esti/ ademenindu-ma-ntre raze de paradis/ de m-ai ales din noapte, este sate am/ si sa cunoastem acest maret intins/prin gratiilelunii curand vom luneca/ cum, peste mari, o luna-ndragostita/ te am, sa-mi fii egala si pacea acestei/ intaimiresme ne poarta in ispita …..”, gandurile sale suntnapadite in continuu de spectrul destinului. Timpul,varsta, destinul de poet, implinirile ce va sa vina, toateacestea il preocupa si-l tulbura. “teii se trezesc in floare/roua se simte inselata, doar eu/ plang pe aproape greseala/de care ma imbolnavesc mereu/ gatelile lumii nu macuprind/ de vreau sa ma strecor discret/ pe strazileorasului, arzandu-mi/ intaiele nelinisti de poet...” sau “Mi-au adormit ochii-n mohor/ uite ce inalta-i seara/ blandaalergare peste camp/ si caii cum isi umfla nara/sub zidurileorasului nu puteam/ sa adorm si nici sa tintesc/ insperante cu ochii aici/ din prima zi stiu cum sa cresc”

Nelinistea este tot timpul in preajma poetului, cao stare de spirit: “Prea bland alerg, ca arlechinii/ pe plaiuriincinse de speranta/ tot asteptand o zi sa infloreasca/luna ma tine, insa, la distanta/ doar magii ochilor de ceara/inchisi in mine, cu clipele gramada/ presimt unde privescsi cum/ incep sa cante o secunda...”.

Intrebarile fara raspuns tes si ele adevarate panzenevazute, dar vii, obositoare: “parca-ar fi cioplit din sare/nu ma vad, dar altul pleaca/ si el simte ochiul mare/deocheat de-o luna seaca/ o, si inca nu se arata/ unde sastau si cine sa fiu/ cum ma iubeste vreo fata/ si cum sacant mai tarziu” sau “cioburi de vaz si cine/ pe atateacampuri rare/ ca libelulele prin ochi/ cand le adap dinizvoare/ lumea, desi... eu raman/ acelasi imbolnavit devise/buimacit de-atatia fluturi/ si de atatea usi inchise”.

Concepute intr-o forma fixa, formata din doar optversuri, poemoziile lui Stan V. Cristea dau glas unei seriide stari, de intrebari, sentimente, obsesii. Dintre acestea,ce a destinului, dupa cum aminteam mai inainte, estedominanta. “Nu pot sa cad, cu timpul,/ in alte chipuri cecoboara/ peste destinul meu, neclar,/ nepregatit sa madoara,/ ci urc, pe fragede carari,/ in ochiul meu dedeasupra,/ ca sa-l aflu si sa-l cunosc,/ lumea l-a privit culupa...” sau “ Ceva mov si bland,/ ca o infiorare polara,/imi arde sufletul,/incendiat de primavara;/ clipa si-acestdestin,/ tarziu, imi intra-in casa,/ ca un straniu sentiment./voalat de-o grimasa...” sau “ Ma asez la o masa tacuta,/aidoma cu cea lui Bancusi,/ iar in celelalte scaune goale/pun niste incuietori de la usi;/ una dintre ele, insa, abdica/si fuge anapoda prin geam,/ strigand ca, in urecheastanga,/ nici un destin nu mai am....”/.

Uneori poetul Stan V. Cristea, renunta la tonul sausobru, elaborat si recurge, ca si cum s-ar juca, la elementulliric, popular: “ O pusca daca-as avea/ cum ti-as rupeinima,/ ori in doua, ori in patru,/ de-oi fi iubita de altul,/ astrage cu teava plina/ de-n tuneric si lumina,/ sa nu te maipoata zari/ cine-n lume te-ar iubi....”

Trairile interioare formeaza universul poetului in careel s-a izolat, un univers aparte in care traieste un sentimentde implinire, probabil si o justificare pentru tacerile prealungi. Tacere ca aparitii editoriale, desi in tot acest timppoetul “arde”. Dovada si desenele sale simple, darcerebrale, executate scurt dar ferm dintr-o singura trecerea penitei.

Cu volumul “Turla vederii”, Stan V. Cristea nu neconvinge ca a gasit raspunsuri la toate nelinistile sale, nune convinge ca se va opri aici, pentru el zbuciumul este onecesitate continua si cu atat mai dulce implinirea.

Ioan Nesu

Dimpotrivã! Poate pe cea a alienãrii. Doar satul îþi dãsentimentul real al apartenenþei la ceva. De-aceea, ceicare s-au nãscut la sat, îl poartã în suflet prin indiferentce mari citadele ºi-ar plimba paºii.

ªi totuºi începuse sã iubeascã Marele Oraº. Acoloera el. Erau împreunã. Îi plãcea sã priveascã farurile înnoapte, de sus, de la fereastra restaurantului. În dreapta,oraºul cu viermuiala lui agitatã. În stânga, flãcãrile unuicãmin, care amintea de liniºtea unui altfel de cãmin. Oliniºte râvnitã. În faþã, el. Cu o imagine totdeaunaimpecabilã, nepermis de frumos pentru un bãrbat. Uneori,de-o rãcealã neînþeleasã. Ea – micã, în umbrã, respirândaproape cu teamã. Nedorindu-ºi nimic, înafarã de a-ºi dãruiiubirea. ªi de a simþi iubirea lui.

Cerem atât de puþin! Puþinul acela ni se oferã uneori.În porþii mici sau mai mari. Ni se fluturã pe la nas, neînalþã. Apoi, dupã ce ne-am ridicat suficient, mâna aceeacare ne-a urcat, ne dã drumul. De sus, de tare sus. ªi totulse zdruncinã.

Catacombele. Mergeau prin zãpadã. Fãrã a se þine demânã. Când iubeºti un om, simþi permanent nevoia sãpãstrezi contactul fizic cu el, nu? Printr-o parte oricât demicã a corpului. Ea nu putea dormi dacã mãcar nu-ºi simþeapalma în mâna lui. La fel când mergeau pe stradã. Dar nuîndrãznea sã-l atingã, impresionatã de sobrietatea lui, deom cu problemele omenirii pe cap. Care sunt problemeleomenirii? Omenirea are o singurã problemã majorã – lipsaiubirii. Restul sunt consecinþe.

Pasãrea. Atât de micã ºi de frumos coloratã! Murise.De foame? De frig? Se poate muri ºi de singurãtate. I-oarãtase ºi lui; nu pãrea sã fi vãzut-o. Punea þara la caleprin telefon. Când patria te cheamã, cui îi pasã de-o pasãremoartã?

Avusese o strângere de inimã. Aºadar, ºi ce-i frumospoate muri? ªi nu oricum. În pustietatea aceea, fãrã canimeni s-o plângã, fãrã ca nimeni sã strige durerea unei

frumuseþi mai puþin. Avea aripile întinse, ca pentru zbor.Mãcar ea murise zburând!

Omul de zãpadã. Atât de pricãjit! Þi se fãcea milãprivindu-l. Soarele nemilos începuse sã-l topeascã.

Pentru prima datã, i se nãzãri cã oamenii de zãpadãîmpãrtãºesc aceeaºi soartã cu dragostea. Când îlconstruiesc, copiii depun mult zel, se bucurã, se zbenguieîn jurul lui ca într-o odã a bucuriei. Mai devreme ca acestasã-ºi fi împlinit menirea, se plictisesc de el ºi încep sã-lloveascã. Cu bulgãri, cu pumnii, cu picioarele, cu cenimeresc. În cel mai fericit caz, îl lasã la voia întâmplãrii ºi-asoarelui care-l topeºte lent. Cam asta fac ºi oamenii cudragostea lor. Doar cã, în loc de bulgãri, folosesccuvintele. Altele decât cele pe care le foloseau cândconstruiau. În loc de soare – au nepãsarea.

Revelionul. Au dansat. Era un dansator minunat! Îisãrutase mâna. Parcã pentru prima datã. Cu toatãapropierea fizicã, îl simþea depãrtându-se uºor, precum oambarcaþiune care se depãrteazã de mal. Dacã te uiþi în jur,nici nu-þi dai seama cã se miºcã. Dacã priveºti spredebarcader, aproape nu-þi vine a crede câtã distanþã ai luat.

Când s-a produs desprinderea, fie ºi milimetricã, e ca ºicum te-ai afla la depãrtare de mile. Odatã slãbitã ancora,dispare stabilitatea, certitudinea. Valurile nu te mai saltã leneº,lãsându-te totuºi în acelaºi loc. Te poartã încotro bate vântul.Restul þine de abilitatea cu care ºtii sã-þi mânuieºti barca.Abilitate care unora le lipseºte cu desãvârºire.

Poarta. O poartã întredeschisã e o cruzime. O laºitatea celor care n-au curajul sã þi-o trânteascã în nas. Nici s-o lase deschisã. Nu c-ar avea vreo milã de tine, nici vorbã!Doar grijã de ei, de stabilitatea lor emoþionalã. Cãci, orices-ar spune, o poartã închisã doare în primul rând pe celcare-o închide. De ce sã-l doarã? Mai bine pe celãlalt.Care stã cu ochii, gândurile, simþurile aþintite pe spaþiulacela care dã porþii statutul de „întredeschis”, totaºteptând sã se deschidã. Cândva. Nu se ºtie nici când,nici dacã. În timpul acesta, nici nu se moare, nici nu setrãieºte. Rãmâi ºi tu... întredeschis. Jumãtate spre viaþã,jumãtate spre neviaþã.

Visele. Vorbim de cele pe care ºi le fãureºte omul.Ce vipere aceste vise care muºcã din noi! De ce n-ai

dat, Doamne, ºi-a unsprezecea poruncã? – Sã nu visezi!

18

cmyk

• Amintirile sunt gânduri ce zboarã invers cu o vitezãmai mare decât a timpului.

• Ruina unui copac sub greutatea vrãbiilor are sens.• Muþenia noastrã putea fi începutul extazului.• Cuvintele ne cunosc cel mai bine, dar cum suntem

incompatibili, trãim separaþi.• Prin graþie înþeleg un soi de minciunã a formelor ce

se pot oglindi.• Sunt istoria unei insomnii, scrisã pe o bucatã de

carne.• Nu existã nici o decenþã a creaþiei!• Prima noastrã revoltã împotriva Universului a fost

invenþia plictiselii.• Dacã suntem intimi cu sângele, asta nu înseamnã

mai mult decât închirierea unor conducte pe unde sã seplimbe în voie, departe de privirile noastre.

• Ceea ce pentru noi este un miracol, pentru firul deiarbã este o banalitate.

• Pietrei nu-i lipseºte sensibilitatea. Suferinþa ei, cândo izbim cu dalta ºi ciocanul, este chiar forma ciopliturii.

• Dacã cineva ne-ar reface lumea dupã informaþiile dinbiblioteci, rezultatul ar fi nefuncþional: prea multã iluzie.

• O firmã de turism care sã ofere sejururi în rai ar fifalimentarã. Sfinþenia nu a avut niciodatã valoare de piaþã.

• Mãrturisitul ne tipãreºte toate plãcerile, fãrã nici unban.

• Jumãtate din poeþi aºteaptã pe un mal, jumãtate pecelãlalt, iar jumãtate sunt plecaþi cu pluta sã înveþepeºtiºorii sã înoate..

• Ca sã mã fi împlinit, ar fi trebuit sã nu curg pe nicãieri.• Citind memoriile unei frunze, poþi declanºa cel mult

o adiere.• Dacã ar exista democraþie ºi printre simþuri, burta ne-

ar fi parlament.• Timpul funcþioneazã dupã o semanticã sãrãcãcioasã;

azi este mâine-le lui ieri.• Experienþa culturalã a oamenilor este un fetiº. Cu

adevãrat spirituale sunt stâncile ºi iarba, dimineþile reci ºiploile.

• Atunci când am vãzut cã producem gunoi, ca un datal existenþei noastre, ar fi fost înþelept sã ne strângemlucrurile, sã stingem lumina ºi sã plecãm.

• Dacã, aºa cum postula Darwin, omul are memoriacozii, atunci fãrã îndoialã cã ar fi trebuit sã o aibã mai întâipe cea a aripilor.

• ªtiinþa se descoperã pe sine ca pe o copilãrie afilosofiei. Priviþi-i pe Einstein, pe Spinoza sau Nietzsche,pe Gaudi sau pe Michelangelo!

• Florile nu au elite. Culorile lor spun numai istoriaumilinþei dinainte de verde.

• Într-un metru cub de spaþiu intergalactic poþi aflanumai douã molecule de hidrogen. Restul a fost folosit laaltceva.

• La pipãit, lumina are aceeaºi formã cu întunericul.• Ne scoate din sãrite acest univers, nemuritor prin

repetare, ce transformã unicitatea într-un accident.• Progresul istoric se referã la mâncare, la dormit, la

plimbat ºi la haine. Halal, ºtiinþã!„• Soartã” suna dezamãgitor ºi am inventat „destinul”,

adicã i-am adãugat primului un pic de dumnezeire.• Visatul ne cheltuieºte somnul în mod absolut inutil.• În adolescenþa lor, toate ploile au fost ploi de varã.• Numai gândurile murdãresc. Imaginaþi-vã o slujbã

de Paºti þinutã în pielea goalã.• Iertarea este forma prin care valorizãm rãul.• ªtiþi cumva cât a ajuns cursul de schimb al tristeþii?• Numai copacii viseazã cu tot verdele pe afarã.• Avem ºtiinþa perfectã a derizoriului. „Talentele” nu

este pluralul „talentului”, ci mizeria lui.• Amintirile mele sunt ca niºte cãrþi în bibliotecã. Nu le

voi putea citi decât atunci când voi fi gata sã rãmân cu elepentru totdeauna.

• Ceea ce numim ignoranþã, la toate celelalte se cheamãpuritate.

• Conºtiinþa conþine în proporþie de 90 la sutã regretulpropriei existenþe. Restul este apã de ploaie.

• Suntem singura specie de frunze dezamãgitã decopac.

• Creaþia divinã funcþioneazã ca un alibi. Chiar credeþicã Dumnezeu a fãcut lanþul în care ne plimbãm câinii?

• ªtim sigur cã nu putem cheltui ce nu ne aparþine.Atunci, al cui este tot acest verde?

• Nu pot lua ideea morþii în sens personal. Sunt destulde pregãtit pentru a fi iarbã. Apoi, mai vedem!

• Dacã nu aþi vãzut niciodatã o pasãre plângând, aveþisigur o problemã cu privirea.

• Ceasul de pe noptierã îmi oferã plãcuta iluzie cã potvedea ºi auzi timpul. Cadenþa lui mã duce cu gândul la oarmatã de ocupaþie.

• Mi se sting ferestrele de parcã cineva suflã înlumânãrile unui tort. Pe ultima o sã ies.

• Poezia are o fizicã numai a ei, cu legi pentru planulînclinat cu nori ºi reguli de dilataþie ale sufletului.Cuvintele nu au gravitaþie.

• Cunoaºterea lumii este inutilã unei primãveri. Areatâtea de fãcut încât nu-i mai rãmâne timp ºi pentrucontemplat.

• Cea mai mare ruºine a mea este cã nu am gãsitniciodatã timp sã plâng în voie!

• Comedia unei Biserici ce ºi-a ars pe rug toþi ereticii!Numai mediocri urãsc revoluþiile ºi pe revoluþionari.

• Dacã aº putea sã vã descriu în cuvinte tot ce simteun copac atunci când face umbrã, aþi înþelege totul.

• Trãirile multiplicã trãitul în tot felul de corpuri.• Fericirile obosesc absolut, de unde ºi grija noastrã

de a suporta cât mai puþine.• Nu am înþeles niciodatã de ce îngerii nu rãcesc, nu le

curge nasul ºi nu au febrã, deºi se bãlãcesc toatã ziua înalbastru.

• Speranþa pune la îndoialã bunele intenþii ale luiDumnezeu. Un fel de; „Bine, bine, dar parcã mai trebuieceva!”

• Experienþa pãcatului nu face douã parale fãrã o eticãa ispitei.

• Sub toate potecile a fost zidit un poet.• Tristeþea este aristocraþia plãcerii.• Oare ce s-ar putea întâmpla dacã am afla într-o zi cã

zborul este o greºealã a Creatorului care a îmbinat eronatcâteva rotiþe?

• Zarea face din iluzia atingerii o formã de speranþã.• O aripã întinsã pe masã, cu pene din sidef ºi mahon

pe care sã apeºi, în speranþa de a auzi ce se petrece în cer.Printre îngeri, pianul nu este decât un trãdãtor.

• Cuvintele sunt moaºtele cernelii.• În mitologia pãsãrilor, copacul simbolizeazã o

puºcãrie rãcoroasã.• Când am deschis aceastã croitorie de vise, nici nu

m-am gândit la tipare.• Femeile au ºtiinþa metaforei în sânge. Dacã le faci

curte, aºteaptã sã le faci ºi o casã.• Adevãrul este cã nu am semnat nici o hârtie de

protecþie a muncii ºi îmi cam tremurã genunchii cocoþatpe acest apus de soare.

• Basmele conþin explicit toate normele de folosire aleviselor.

• Dupã beþiile cu Vivaldi, dorm mai mult. Dupã cele cuMozart, dorm în ºanþ.

• Poezia ne putea vindeca, dar cine este atât de nebunîncât sã-ºi doreascã sã fie perfect sãnãtos!?

• Nu pot avea sentimentul timpului. Numai gândul lael ºi îmi întunecã minþile! Suport doar tristeþea singurãtãþiilui, ca pe o uºurare rãutãcioasã.

• Pun urechea în iarbã ºi aud cum viseazã merii mere ºiprunii prune. Dacã nu mã ridic la vreme, aceasta poate fiultima mea certitudine.

• „Dupã chipul ºi asemãnarea lui.” Poate, numaisingurãtatea!

• Mulþumesc lui Dumnezeu cã muzica ºi poezia nu potfi înrãmate ºi agãþate pe pereþi.

• Picãturile nu sunt seminþele ploii.• Mi-ar fi plãcut sã-l cunosc pe acela ce a botezat

efemeridele.

Dan Elias

AristocraticeleMirandolina era o fatã cu aspect Emo, dar ea nu

ºtia, sãraca, acest lucru. Era vopsitã, unghiile erau ºiele regulamentar colorate, încât ar fi oprit circulaþiadacã le-ar fi scos ”la bãtaie”. Conturul ochilor puneaîn evidenþã nu vreo culoare fascinantã, cum ar fi, depildã, fundul mãrii, ci niºte cearcãne uriaºe cam cât arfi vrut ea sã aibã picioarele scunde de la naturã. Nuºtia sã scrie cuvintele cu doi i la sfârºit, dar ºtia sãscrie ”rãspunsuri” când se apuca de rezolvarea unorteste ºcolare. ªtia sã îºi dea ochii peste cap atuncicând aborda un subiect interesant ºi sã înceapã oriceexplicaþie cu ”adicã”. ªtia sã îºi poarte cu graþie cerceiimade in China, grei ºi rotunzi, neapãrat. Avea rãspunspregãtit pentru orice ºi aspira sã vinã sã o fure dinbanca jegoasã de clasã vreun Terminator cu muºchiumflaþi cu suplimente expirate, sãtule ºi ele sã mai intreîn reacþiile lui organice.

Visa micuþa cu ochii deschiºi în special când, la orade bio, profa le povestea despre fotosintezã, iar profulde geogra le arãta pe grafice sporul natural. ”Ehe”,zicea ea,”dacã m-aº înmulþi ºi eu, cã mi-a venit vremea.Uite, e deficit de oameni. De ce sã nu mã mãrit eu ºi sãplec în lume departe de lumea asta care nu mã meritã?”

Dar Mirandolina nu gãsea un bãiat potrivit pentrudrãgãlãºenia ei. Voia sã îºi arate emanciparea dobânditãîn spatele ºcolii, la ”fumoar” unde învãþase sã fumezeþigãri subþiri ºi mentolate. Arunca fumul din plãmânicu atâta graþie, îºi ducea capul pe spate de parcã îi eramasatã în acel moment coloana cervicalã, avea ogesticã afectatã ºi pãrea preocupatã sã salveze eleviicare nu puteau sã ajungã ºi ei sã cunoascã taineleacestui viciu. Voia sã vorbeascã ºi ea cu cineva, depreferinþã de sex masculin, despre ultimele hituri, desprefaptul cã era fanã Lady GA GA ºi cã dorea sã meargã înclub Amnezia cu o þinutã inspiratã de garderoba idoliþeisale. κi cumpãrase gene false ºi alte sclipiciuri de puspe gene ºi era pregãtitã ca într-un weekend sã spargãpartea oralã a târgului. Fãcea sondaje ºi pe la toaletãdespre ultimele despãrþiri. Îi plãcea un bãiat care veneala ºcoalã cu motorul, dar el era ocupat emoþional. Înpauze visa cu ochii deschiºi când citea revista Bravola pagina cu educaþia sexualã. Se gândea sã scrie ºi eaaici ca sã punã niºte întrebãri. Se gândea cã auzise laromânã de Poema chiuvetei ºi nu înþelegea cumdracului sã se iubeascã o micã stea din colþul bucãtãrieicu o chiuvetã? Astea erau aberaþii, dar îi trezeau oarececuriozitãþi sexuale ºi se gândea sã scrie la redacþiarevistei sã fie informatã. Învãþase ºi la educaþie pentrusãnãtate multe, dar nu strica o întrebare. Poate aºastârnea ºi ea atenþia cuiva, socializa cu cei care maiscriau la revistã ºi îºi gãsea ºi ea o fiinþã pe mãsurã. Eraclar. Mãritiºul trebuia sã mai aºtepte.

Dar tatonãrile nu se sfãrºiserã, cãutãrile erau în toi,încã nu dispera.

” Are balta peºte, ” îi spunea ºi maicã-sa care oconsola atunci când nemulþumirile ei afective dãdeaupe afarã. ” Lasã, mamã, frumoasã eºti, deºteaptã eºti,tânãrã aºijderea, nu dispera. O sã-þi facã mama o rochiefrumoasã. Cu pantofii ãia roºii ºi cu geanta asortatã osa spargi gura târgului. Toþi bãieþii or sã-þi cadã lapicioare la petrecerea lu’ Nicu. Urâtele ºi slãbãnoagelealea or sã te invidieze când or sã vadã ce frumos ºtii tusã dansezi. Cum îþi unduieºti tu ºoldurile nu mai ºtienimeni. Adu-þi aminte cum dansai tu astã-varã în Greciaºi cum se holbau ruºii ãia la tine. Te sorbeau, tedivinizau. Nu mai fi supãratã, mamã. Gândeºte-te maibine cum sã te coafezi pentru petrecere”.

Într-adevãr, invitaþiile la petreceri curgeau. Eracunoscutã la ºcoalã ºi în cartier drept o fatã de viaþã,cãreia îi plãcea sã se distreze. Niciun weekend nu îlpetrecea stând acasã. Socializa în medii bune, la chefuriunde veneau bãieþi înstãriþi. ªi cu toate astea bãiatulales nu apãruse. Spera ca fiecare petrecere unde apãreasã se lase cu o cucerire. De multe ori fuseserã cuceriri,dar bãieþii nu erau de nivelul ei. Niºte mocofani, cuveste de lânã ºi ºosete albe nu puteau apãrea alãturide ea. Nici tocilarii cu ochelari, chiar ºi cu ceasuri de

MirandolinaMirandolinaMirandolinaMirandolinaMirandolinaLoredana Stan

(continuare în pagina 21)

19

- Vând protezã dentarã folositãde circa zece ani. Este un pic ºtirbã,lipsindu-i un molar ºi ambii canini,situaþi cândva atât pe mandibulã cât

ºi pe maxilarul superior. Preþ negociabil.- Societate cu rãspundere limitatã, transport orice

fel de gunoaie, mai puþin cadavrele umane.- Dupã campania electoralã, lipitorul de afiºe a

fost numit director la o agenþie naºionalã din arealulagricol. Culmea este cã subiectul în cauzã nu deþineacunoºtinþele necesare nici pentru a deosebi bobul degrâu de cel de orz.

- În partea finalã a contractului de muncã,angajatorul cât ºi angajata au prevãzut o clauzãnemaiuzitatã pânã în acel moment. „Doamna arelibertatea deplinã de a solicita în scris data cânddoreºte sã rãmânã gravidã. Cererea se va depunela secretariatul companiei, iar in 30 de zile, consiliulde administraþie va fixa data de contact, precum ºiperioadele de gestaþie ºi lactaþie. Orice abatere dela graficul stabilit va lovi de nulitate contractul demuncã, exonerând de orice rãspundere angajatorul.”

- Este un fin tradiþionalist liberal. Rãspunde numaila întrebãri ºi posedã trei amante.

- „Mai bine” înseamnã mai mulþi bani. Avemaparaturã performantã care ne monitorizeazã în oricemoment cifra de afaceri. Bunãoarã, pe faþadasediului nostru avem panouri luminoase careinformeazã populaþia despre evoluþia deceselor.Numai aºa se explicã numãrul crescând alasigurãrilor pe viaþã. Este bine, dragul meu, sãinoculezi în mentalul colectiv – zi ºi noapte – dictonul„Nimeni nu este veºnic”. Avem grijã sã nu racolãmpersoane cu împrumuturi bancare. „Spune-mi câtecredite ai, c sã-þi spun cine eºti.”

- Avem în studiu 500 de femele în toate judeþelepatriei. Lotul matern biologic, în toatã perioada degestaþie va fi hrãnit numai cu produse alimentarecare vor stimula nou-nãscuþilor sindromul alcoolicfetal(S.A.T.): brânzã mucegãitã, peºte cât mai sãratºi uscat timp îndelungat la streºini de case, mujdeide usturoi cununat în aspic de ardei iuþi bulgãreºti,precum ºi îngurgitarea non stop de þuicã decorcoduºe, pãstratã în ulcioare de pãmânt zãvorâtecu coceni de porumb. În mod cert, diversele tulburãricongenitale vor genera simptome în dezvoltareaîntârziatã, anomalii ale sistemului nervos central ºimalformaþii la nivelul feþei ºi al capului. Copilul poatefi retardat, cu grave probleme decomportament(capacitate slabã de concentrare,impulsivitate etc.).

Mãi tractoristule!Domnului Nicu Iordache, sudiþean prin naºtere, slobozean prin adopþie.

Puteam sã nu folosesc apelativul de mai sus. Arfi fost mult mai uºor sã mã strecor prin meandrelevieþii acestui personaj atât de drag mie. Dar...

Mãi tractoristule!, mã adresez þie aºa cum o factoþi cei care te cunosc ºi te respectã. Acest apelativeste un compliment plin de sfinþenie precum busuioculprins la streºini de case sau rame de icoane. Te-amîntrebat în dese rânduri de unde ai adunat în tineatâta hotãrâre ca viaþa sã-þi fie ziditã numai pe cinsteºi derâdere a prostiei. „Am vrut sã scap neapãratde sãrãcie, rãspundeai de fiecare datã. Nimic numã poate umili mai mult ca sãrãcia! Singurul loc în

Vasile Panã

De-a râsu’-plânsu’

care pot îngenunchia este cel situat în faþa icoanelor.”Cineva spunea cã, la noi, politica se consumã ca

untul pe pâine. Aºa cã nici noi nu putem fi altfel.Bunãoarã, în „colocviile” noastre þinute în parculumbros din apropierea gãrii eºti un participant destulde activ. Buna mea soþie, acum în ceruri, mãîndeamnã sã fiu încã tare ºi sã-mi vãd de copil. Þi-am destãinuit de multe ori, mãi tractoristule, cã-i ducdorul. Tu, foarte diplomat, m-ai purtat prin întâmplãriconsumate în familia tatãlui tãu, rãmas vãduv ºi cumulþi copii în bãtãturã. ªi cum sã nu te cred ºi sã-þiurmez sfatul când ºtiu cã tu, nea Nicule, împreunãcu doamna ta aþi adus pe lume ºi aþi educat doi fiicare pot constitui exemple de urmat în tot arealulvostru sudiþean.. Mãi tractoristule, nu cu mult timpîn urmã momentul despãrþirii de sora ta cea mai marea impresionat profund pe toþi participanþii la slujbareligioasã. La cãpãtâiul celei trecute în lumeaumbrelor, încadrat de cei doi fii, pãreai un voievod

NEGHIOBAR NAÞIONAL

coborât din frescele sfinte. Lumânãrile aprinse ºiocrotite în cãuºul palmelor vã amplificau trãirile depe chipuri încât chiar preotul paroh a remarcatmomentul aducându-þi cuvinte de laudã ºi respect.

Rar mi-a fost dat sã cunosc un om fãrã studii despecialitate care sã-mi spunã atât de profesionistpovestea lãutarilor locali. Se confirmã, mãitractoristule, zicala: „bãieþii seamãnã la chip cumama, iar la comportament cu tata.” Sã nu mãcontrazici, cã-þi aduc ca argumentare chiar spuseledomniei voastre: „Þiganii lãutari se simþeau înbãtãtura casei noastre mai bine ca la casa lor. Þaþale dãdea cheile de la cramã ºi umpleau þiganii labutoaiele cu vin ca la mama lor”. ªi ca o cãrãmidãde întãrire a spuselor tale mai adaugi: „ªeful,starostele lãutarilor se lãuda peste tot cã a bãut dinvinul lui Jãnel”, tatãl tãu, mãi tractoristule!

Te forþezi uneori sã ne convingi de unele dogmefilosofice spuse de înþelepþii antichitãþii. La loc decinste îl situezi pe Socrate. Dacã o mai þii tot aºa, sãºtii cã la apelativul de tractorist ne-am gândit sã-ladãugãm ºi pe cel de Socrate. Cred sincer cã nu arsuna anapoda dacã le-am cununa zicându-þi în viitormãi tractoristule Socrate!

Ale tomurilor file ne vorbesc, slovã de slovã,Cã-n istorie existã ºi popoare blestemate.Cã, la cruce de imperii ºi-n rãzboi de intereseCâte o naþie “preasfântã” sã se-ncarce de pãcate.

Vina este împãrþitã între Dumnezeu ºi Darwin,Asia ºi Europa, Rãsãrit contra Apus.Zvârcolirea milenarã a fãcut din noi pãpuºaCare, cum ai aºeza-o, ea vrea tot cu josu-n sus.

Alergând prin calendare, ne-am intoxicat copiiiCã-nnotând în susul apei am luptat ºi am învins,Am îngenuncheat romanii, goþii, hunii ºi spahiiPârjolind tot ce pãrinþii în ograda þãrii au strâns.

ªi aºa, de generaþii, ne-a înveºmântat minciunaCã, dând biruri ºi tributuri, veneticii i-am convins.Cu metoda huiduielii, ciuma, criza sau reformaSe topesc precum zãpada-n faþa soarelui încins.

Cã rãsuflã din istorii victime colaterale ?Cimitire anonime? Oase ceruite-n var?Le vom face monumente, catedrale sau altareªi-o strofã pe frontispiciu, de la unul mai cu har.

În secole-adunate în milenii, ºi-nghesuite-n ere peste ereObsesia fiinþelor umane a însemnat doar setea de avere.Castele, piramide, babiloane, imperii, uniuni sau emirateAu mãcinat sute de generaþii, perenizând aceleaºi vechi pãcate.

Când, renunþând la pofta de-mbuibare, din turmã-a rãsãrit câte-un Isus,L-am onorat cu cuie ºi sudalme, spunându-I cã îl cheamã Cel de Sus.ªi au venit iar veacuri de minciunã, cu ciume ºi potopuri ºi cu sideªi-ngenunchind la soare ºi la lunã, noaptea mai scotocim prin piramide.

Dinspre Apus vine o nouã crizã, cenuºa se alege din strânsurã;Am vrea în loc de-nfrângere – remizã … sã mai salvãm ceva din bãtãturã.“Îmi pare rãu, dar este peste poate”, parcã ar vrea sã spunã Dumnezeu,“Vã plângeþi în idei handicapate; salvându-v-Am îmbãtrânit ºi Eu!

Eliberaþi gândirea din valizã; uniþi-vã-ntr-un madrigal de minþi;Criza e doar iluzie de crizã. Iubiþi-vã mai mult decât urâþi!”

Generaþie rebelãNe uitãm la “ãºtia micii” cã fenteazã-nvãþãtura,Munca le produce silã, insomnia e-n reflux,Vor ºi ei în Emirate, sã se lupte cu naturaCamerelor de cinci stele ºi maºinilor de lux.

Vinovat e Kapitalul, Necredinþa ºi cu ªcoala?Parlamente ºi guverne “au fãcut tot ce-au putut”;Dascãlii ºi preoþimea le-au denaturat moralaSã nu se subordoneze gloriosului trecut.

………………………………………….

Ne rãmâne îndoiala cã ceva iese din reguli.Copiii nu vor s-audã de durere ºi nevoi…Uneori, la ceas de tainã, ne trezim cu fruntea udã:-Ce s-o face þara asta dacã nu mai sunt eroi?

Las’cã, dupã ceva vreme, când moarecontemporanul,S-o gãsi vreo blandianã, sau vreun crin de liberalSã facã din Zâna Blondã, Hrebeniuc sau AriceanuÎn ulei ºi acuarelã, Valahul Universal.

Oda crizei

Marian Ezeanu

Vasile Iordache

G â n d u r iCanicula a lovit România dreptîn moalele capului nãucind-o.

Zãduful a luat la goanã neuroniicare, bulucindu-se prin ungherelecreierelor, se zdrobesc unii de alþiiparalizând logica. Semafoarele dela intersecþiile sinapselorfuncþioneazã alandala explicândastfel brambureala politicã dinoraºul lui Bucur.

Mitomania purtatã dincolo decircul electoral determinã reacþii

care, dacã n-ar fi reale, ar genera o ilaritate naþionalã.Dupã ce s-au urcat în scãrile þãrii, pe care o conduc pe

deºelatelea, aventurierii guvernamentali gãsind desagiigoi au trecut la recuperarea ”investiþiilor” din împrumuturiexterne.

Pe fondul nemulþumirilor populare, nãscute dinnepriceperea edililor ºi amplificate de distrugerileprovocate de naturã (în multe situaþii - rezultat al”exploatãrii privatizate a resurselor”) aceºti Don Quijoteai politicii româneºti îºi dau cu stângul în dreptul,contrazicându-se în tot felul de afirmaþii.

ªi pentru cã în firea politicianului român stã, pe de oparte comunicarea parþialã a adevãrului despre situaþiaRomâniei, iar pe de altã parte teama de repercusiuni, maimarii þãrii au scos la rampã arendaºul FMI sã ne spunãacesta cum trebuie ºi mai ales cât trebuie sã suferim pentruca ei sã ducã la bun sfârºit diletantismul guvernamental.

Fãrã curajul renunþãrii la frâiele puterii în condiþiileunei lipse acute de soluþii pentru stoparea declinuluiRomâniei conducãtorii noºtri se agaþã ca înecatul de paide prognozele arendaºului FMI ºi ale unor instituþii,chipurile specializate în previzionãri din strãinãtate,cunoscute doar de guvernanþi în speranþa redresãriieconomiei þãrii. Fals.

Dacã stai ºi tot cauþi soluþii de cârpealã din care sãtragi ºi foloase necuvenite (a se vedea brand - uireaRomâniei) în loc sã cauþi, împreunã cu specialiºtii proprii,cãi de rezolvare viabile, adaptate situaþiei interne pentruieºirea din starea creatã de amatorismul politic democrat– liberal, nu poþi stopa cãderea în dezastru.

Dupã douã zeci de ani de la rãsturnarea unui regimcare pe lângã toate relele crease totuºi o economie, amreuºit performanþa, unicã în lume, sã distrugem tot, sãînstrãinãm ce n-am putut distruge, ºi sã cheltuim toþi baniipe chestiuni voluptoarii ºi sã nu mai avem nici industrie,nici agriculturã, ceea ce ne-ar fi permis sã iniþiem acþiuniconcrete de rentabilizare ºi restabilire a unui ritm economiccu perspective mediate ºi imediate. Noi am privatizat totul,sau aproape totul, inclusiv finanþele, astfel cã acuminvestitorii noºtri sunt nevoiþi sã aºtepte aºa zise semnede bunãvoinþã din partea bancherilor strãini pentru a-ºiputea continua activitatea, cu atât mai puþin sã se dezvolte.

Ascult cu uimire retorica guvernamentalã carevorbeºte de revenire economicã, de creºtere a venituluinaþional, a veniturilor populaþiei, de creare de locuri de muncã(ca în bancul acela cu evreul ’i capra).

Pãi sã privim atent ºi sã vedem despre care economieeste vorba? Despre ce vorbim? Despre producþia debunuri materiale (maºini, utilaje, maºini electrice, aparaturãelectricã ’i electronicã, armament)? Sã fim serioºi pai undese mai fabricã astfel de produse? ªi apoi pentru ce? Cã eunu prea am vãzut vreun interes deschis al guvernanþilorsã sprijine industriaºii români, atâþia câþi vor mai fi ei!

În România se practicã comerþul cu iluzii. Iluzia unorafaceri în domeniul turistic, unde dupã ce investitorii aufost ademeniþi sã se implice în construirea de spaþii decazare ºi în crearea unor adevãrate oaze de liniºte ºifrumos, promiându-li-se sprijin prin realizarea unorinfrastructuri care sã permitã accesul turiºtilor, au fost lãsaþisã-ºi achite creditele contractate din orice altceva dar nu dinturism.

În aceastã acþiune de „sprijinire a investitorilor dinturism” fata morgana cu cosiþele-i aurii le-a propus ofrunzã fermecatã care sã le aducã profit în afaceri. Nu-iaºa cã revine în actualitate Petre Ispirescu?

ªi ca mirajul sã fie cât mai nãucitor, musai sã construimcase pentru specialiºtii pe care preºedintele îi îndeamnãsã plece în strãinãtate, tocmai în mediul rural, ºi cupreponderenþã în acele zone puþin populate, astfel încâtrisipa financiarã sã aibã certitudini de sutã la sutã.

Iatã, vara se apropie de sfârºit, dar cu asta nu i-ausfârºit ºi necazurile noastre. Ochii guvernanþilor nu suntaþintiþi decât asupra buzunarelor noastre. În aviditatealor nu sunt capabili sã caute soluþii în afara indicaþiilorFMI, de parcã ar exista vreun precedent în care programelelor sã aibã rezultate pozitive (mã gândesc doar la refuzulungurilor de a mai colabora cu ei).

Din toatã zbaterea guvernamentalã asumatã în faþaunui Parlament uninominal determinat, ca sã nu-i zic alescã e prea mult, o singurã concluzie îmi revine obsesiv înminte. Sã tãiem, sã reducem, sã limitãm, sã excludem, sã…

Vorbeam cândva, nu de mult, cu câþiva prieteni, la ocafea, despre atitudinea distructivã adoptatã de noiromânii, indiferent de situaþie, valabilã cu atât mai mult înpoliticã. Sã mã explic. Afirmam atunci, ºi susþin ºi acum,cã o contradicþie bazatã doar pe desfiinþarea unei proiecþiipropuse, indiferent de cãtre cine, de cãtre putere sau deopoziþie, doar de dragul desfiinþãrii proiectului estepãguboasã pentru naþia românã. Moºtenim, nu ºtiu deunde, acest dar al desfiinþãrii prin argumente nu tocmaiºtiinþifice, a oricãror intenþii de a ne fi mai bine. Spuneamcã ar fi bine dacã în loc sã ne înverºunãm în a demonta,chiar cu preþul ridicolului, proiecþiile ce ni se supunatenþiei, am veni cu propriile proiecþii ale aceluiaºi scopam reuºi sã nu mai batem pasul pe loc ºi cred eu cã s-arputea realiza chiar acel compromis necesar unei buneadministrãri.

Mi s-a reproºat cã visez, cã trãiesc în alte vremuri, dareu continui sã sper cã într-o zi (sper sã apuc aceastã zi),politicienii (poate e prea mult spus) sã înþeleagã cã unpopor este puternic prin modul de cooperare al membrilorsãi, nu prin reprezentanþi.

Un ideal comun ºi un cadru de manifestare realã aintereselor sale este ceea ce conferã poporului forþã,demnitate ºi mai ales tãria de a merge mai departe.

Cu amãrãciunea aninatã în suflet ca urmare a neputinþeiguvernanþilor de a ne conduce pe drumul drept vã las sãmeditaþi la gândurile expuse mai sus, în speranþa cãîmpreunã vom reuºi.

20

Gheorghe Dobre

Trecusem pe acolo de sutede ori, un traseu banal,ziceam, regele materiei, decare nu mã apropiasemniciodatã, regele decãzut,alcãtuit din ºine, traverse,pietriº, o potecã mereuschimbãtoare dupã fiecareploaie, un depozit de fiarevechi ce-mi provoca totdeaunaun frison încãrcat de silã, case

rãzleþe, una mai strâmbã decât alta, în care nu reuºeamsã aflu cum se poate locui, un traseu care totuºi nuprindea consistenþã în memoria mea, un traseu-câine,care mã urma la distanþã, anemic ºi supus în vremece mintea mea, aplecatã spre sine, hãituia nemiloasãrãspunsuri. La întrebãri mai concrete decât oricepietroi luat în vârful pantofilor din neatenþie. Era înfond o cãlãtorie, o miºcare spre ceva, în care nu seîntâmpla nimic în afara acestei deplasãri, un corpînaintând, dislocând aerul din faþa sa, dar în mine nuse întâmpla nici o cãlãtorie, nici o miºcare, doar pândã,o pândã continuã, încordatã, rãbdãtoare, în care corpulmeu pierdea perioade lungi contactul cu realitatea.

Apoi, dupã ce n-am mai fost obligat de împrejurãrisã mai trec pe acolo, am început sã mi-l reamintesc.Clar, material, cãrnos ºi viu, mai ales viu. Apãruse îngândurile mele fãrã sã-l chem, acel traseu-câinerenãscut, întremat ºi cutezãtor. Putea sã mã-nsoþeascãacum pe alte drumuri, îl convocam tot timpul, avidsã-nregistrez fiecare schimbare pe care o aduceauanotimpurile, capriciile naturii sau voinþele obscureale unor oameni depãrtaþi. Pe care n-am reuºit niciodatãsã mi-i închipui. De fapt, schimbãrile nu erau chiaraºa de mari, aºa cã-mi trebuia foarte multã atenþie.Cineva cosise iarba crescutã pe linia moartã de caleferatã, niºte þigani au furat cãrbuni, o gâzã m-a plesnit

Medicul apeiîn ochi ºi m-am frecat de durere, cu toate cã doarimaginaþia mea lucra, toamna, noroaie nenorocite,blestemate, mã fãceau sã-mi pierd echilibrul la fiecarepas ºi înaintam ca un alcoolic înrãit, niºte monºtri debeton plecau, în sfârºit, spre o destinaþie la caredeveneau utili... Doar pe ea n-am reuºit s-o plasez pedrumul ãsta, pânã acum, cu toate cã-n exerciþiile meleputeam sã fac orice, îmi rãtãceam prietenii, duºmaniiîi fãceam sã cadã în bãltoace sau sã-i alerge slãtariifioroºi, porunceam soare ºi era soare, noapte ºi ea seprezenta cuminte, flori, ºi ele apãreau imediat, chiardacã la câteva secunde în urmã cerusem zãpadã. Înrealitatea de dinainte trecusem de multe ori împreunãpe acolo, mergeam la plajã pe malul unui lac, singuruldin zonã, dar, probabil cã, la fel, nu mã interesa drumul,eram absorbit de ea, fãceam vid în jurul ei, curãþamtotul ºi-o-mpodobeam cu privirile mele, cu vorbelemele, cu mâinile mele, cu peisajele traseelor mele. Încâtîncep sã-nþeleg de ce nu reuºesc cu imaginaþia s-oplimb pe acolo. Betoane, fiare, pietriº, oameni care seapropiau ºi se depãrtau în clopote de sticlã, ierburitari, þepoase. Ea n-avea ce cãuta pe-acolo. Trebuia s-o apãr. Probabil cã toate astea mã lansau cu brutalitateîn mine pe vremea când eram singur. ªi-acum suntsingur, dar într-un anume fel, oricum altfel decâtînainte.

Ciudat, n-am reuºit mai apoi s-o compun aºa cumera, de obicei adunãm din toate pãrþile ºi punem înceva, existã fiinþe care care te satisfac parþial ºi trebuiesã descoperi în ce sens ca sã nu le ceri ce nu-þi pot dapentru cã nu au, dar la ea era ceva deja aproape plin,plin ºi viu fãrã ajutorul tãu. Nu poþi reface aºa ceva,n-ai cum.

Lungile mele nemiºcãri interioare se tensionau decele mai multe ori noaptea. Ochi fosforescenþi iradiaulacomi spre câte un rãspuns ce-ºi schimba plutirea,întrupându-se din noapte, spre mine, care-lademeneam psalmodiindu-i întrebarea. Lungile melenopþi, în care fãceam analize peste analize, ca un medical apei(mirosea a spital în staþia în care lucram), seiluminau de bucuriile descoperirilor. Eram mai aproapede moarte cu un adevãr. Era ceva inuman în toateacele momente. Ca sã nu înebunesc, mi-aminteam decele mai banale locuri prin care-am fost ºi-ncepeamsã le refac, în amãnunte, cât mai multe amãnunte, îmiverificam memoria, dar nu ea acþioneazã aici, ea doardã impulsul, restul, dupã exerciþii îndelungate, þine detinereþea Dumnezeului din noi. Inventam, inventamfrenetic, deocamdatã inventam. Mã opream înaintede a da legile. Asta era deja altceva. Aici nu mai eravorba de bucurie ºi de libertate. Deja Dumnezeudecade, ajunge administratorul unei averi miºcãtoareºi repede pieritoare. Devine serios, nu mai zâmbeºte.E moartea. Unica mare lege. Din care au apãrutcelelalte. El nu mai creeazã nimic, nu mai are timp,acum inventariazã ºi pedepseºte. Înapoi!

Ei, în momentele în care inventez, nimic rãu nu mise poate întâmpla ºi nici proaspetei realitãþi, chiar dacãnu se revarsã dincolo de marginile mele. Cu atât maibine cã nu-mi cunosc marginile. Chiar, pe unde or fihãlãduind ele?

Erau momente când în mine prindeau viaþã amintiriîndepãrtate, nesemnificative, uneori nici nu cred cãerau ale mele, active, pãstoase, care mã trãgeau întimpul lor ºi mã trãiau total, mã digerau peîndelete,într-un timp real nedepãºind uneori câteva secunde.Amintirile se puteau desfãºura pe sãptãmâni întregi ºile simþeam ca atare, între douã tãceri scurte, posturicare emiteau din trecut pe lungimi de undã intersectatemereu doar de întâmplare.

Trecusem pe acolo de sute de ori. Era un traseubanal. Era regele materie. ªi eu nu suport materia.

21

firmã nu puteau fi prietenii ei. Îi aproba pe bãieþii cu stareºi pe cei care îi arãtau cã erau dispuºi sã îi facã daruri.Medita adesea la darurile pe care ºi le dorea: genþi maiacãtãrii, nu neapãrat de firmã, dar în niciun caz dinmuºama, haine pe placul ei, mulate ºi moderne, cu sclipiciºi capse, swarovsky. Doamne, cât îºi dorea o rochie cuswarovsky. ªtia cã mama ei nu avea bani sã i-o cumpere,dar se gândea cã norocul va fi la un moment dat al ei.

Astãzi Mirandolina se trezise devreme deºi era învacanþã. Nu prea avusese noroc zilele trecute sã iasãafarã pentru cã ninsese prea mult ºi ei nu îi plãcea sãmeargã prin zãpadã. Zãpada era prea îngheþatã, mâinile eiprea sensibile, nãsucul ei prea diafan pentru un ger deasemenea proporþii. Pãrinþii ei plecaserã la þarã ºirãmãseserã înzãpeziþi acolo. O sunaserã ºi o anunþaserãsã stea liniºtitã, sã îºi încãlzeascã mâncarea din frigider ºisã nu cumva sã iasã afarã ca sã nu rãceascã. Dacã nu maiare pâine sã îl roage pe vecinul de la 2 sã îi cumpere.Oricum, trebuie sã se deblocheze drumurile. Nu or sã steao veºnicie acolo.

Era ora 11. Priveliºtea de pe ferestrã nu era pe placulei. ” Br, câtã zãpadã. Of, toatã vacanþa asta o sã ningã?M-am sãturat.Nu am chef de nimic. ªi fetele astea nu maisunã. Nu mai am nici unitãþi pe cartelã. Mai bine deschidmessul. Internetul sper cã merge. L-o fi plãtit mama?”

ªi fata plictisitã ºi sãtulã de existenþa ei anodinã - nuºtia ce înseamnã cuvântul, dar auzise formularea asta ºi îiplãcuse - a deschis calculatorul, ºi-a luat un pahar culapte ºi a purces pe cãi navigabile sã socilizeze. A deschismessul ºi a vãzut cã lumea dormea sau era invisible. Adeschis hi5-ul, a gãsit niºte cereri de jocuri, dar nu aveachef azi de joacã on line. ªi-a mai verificat o datã pozele ºidacã au mai apãrut comentarii proaspete. ªi-a adus amintecã mai avea niºte poze fãcute pe telefon ºi nu ledescãrcase. Le fãcuse acum o sãptãmânã la petrecerealui Nicu. Se pozase în superbele oglinzi veneþiene de labaie. Nicu îi povestise cã costaserã o groazã de bani.Apoi îl rugase pe Nicu sã o pozeze pe treptele de marmurãale casei sale ºi toate prietenele ei fuseserã încântate decum ieºise poza. Nicu avea ºi talent fotografic. Poate vãîntrebaþi de ce nu îl cucereºte Mirandolina pe Nicu. Parecandidatul ideal la sufletul fetei. Numai cã el are prietenã.ªi Mirandolina are principii. Nu poate sã îi fure iubitulprietenei sale. Mama o învãþase sã nu îºi întemeiezefericirea pe nefericirea alteia cã o ajung blestemele. Nuputea decât sã se roage ca Nicu sã vadã ce fatã perfectãe Mirandolina ºi sã o facã iubita lui. Nicu era de rezervãoricum. ªi-a mai privit superbitatea din poze încã o datã.

S-a gândit sã punã pe hi 5 ºi poza cu cãþelul Nataºei,o minusculã vietate flocoasã. Îi plãcea cum þinea cãþeluºulîn braþe. Avea un zâmbet drãgãlaº - ea, nu cãþelul; cãþelulera ºtrangulat (aºa zicea Mirandolina ºi i se pãrea cã emai interesantã) în braþele fetei ºi pãrea cã de-abiaaºteaptã sã scape de chin. A pus toate pozele ºi a maiprivit la recentele fotografii postate de unii pe acolo. Oatenþionase Nataºa cã avea pe hi5-ul ei niºte noutãþi.Erau niºte poze cu Nataºa din Chiºinãu. Se întorsese învacanþã acasã ºi voia sã le arate tuturor pozele ei de lastatuia lui ªtefan cel Mare, de prin parcurile oraºului.Mirandolina trebuia sã îi scrie niºte comentarii colegei eide bancã. Aºa e frumos. ªi Nataºa îi pusese ei niºtemesaje drãgãlaºe. Sub poza de la statuie a Nataºei,Mirandolina îi scrisese: ”Pupici. Ce frumos e la Chiºinãu.”

Sub celelalte îi pusese niºte emoticoane ºi niºtesãruturi cu buze sclipicioase ºi foarte roz. Nu prea aveaMirandolina inspiraþie azi, dar s-a achitat cu bine de”datoria ei moralã”. Aºa o mulþumise pe prietena ei ºi sesimþea ºi ea cu sufletul împãcat. Când voia ºi când trebuia,fata noastrã ºtia sã fie o prietenã devotatã.

Eu, naratorul, m-am sãturat sã arãt cât e de minunatãMirandolina. Sper cã apreciaþi efortul meu. O urmãrescdes pe acestã fatã. Ea nu e invenþia mea, sã stiþi. E vecinamea. Stã în blocul de vizavi ºi se mai hârjoneºte pe aici,cu bãieþii din cartier. Vã daþi seama cã nu puteam sã scriuchiar aºa direct de hârjonelile ei, îi stricam imaginea. Astanu înseamnã cã nu are rost sã citiþi în continuare. Cineºtie, unele din întâmplãrile ei poate chiar sunt adevãrate.

Mirandolina se plictisese de hi5. A citit Can Can-ul. Îiplãcea sã vadã care sunt ºtirile de prima paginã, cine cucine s-a mai cuplat, cine s-a despãrþit, îi plãcea sãvorbeascã cu fetele în cunoºtinþã de cauzã demondenitãþi. În pauze, la ºcoalã vorbeau de ºtirile astea.Nu a vãzut nimic deosebit în ziarul acesta. A intrat pesite-ul ziarului Libertatea. Aici îi plãcea sã vadã fetele dela pagina 5. Se compara cu ele. Se credea mult maifrumoasã decât toate þaþele ºi þãrãncile alea. Ar fi putut sãîºi trimitã ºi ea niºte poze. Avea în calculator destule pozesexi, dar maicã-sa îi interzisese sã le trimitã la ziar sau sã le

MirandolinaMirandolinaMirandolinaMirandolinaMirandolinaLoredana Stan

posteze pe net. Se gândea sã nu le vadã cineva de laºcoalã ºi sã aibã probleme.” Lasã, mamã, mai ai ºi turãbdare. Sã mai creºti. Ce vrei, sã mã cheme directorul laºcoalã cum a pãþit mama Cameluþei? Ai vãzut proasta deCameluþa. ªi-a arãtat pozele topless de la mare. Toatãºcoala a aflat de ele ºi au râs de ea, mamã.”

A primit un mess. Cineva avea nevoie de sânge grupaAB, RH negativ. A închis mesajul imediat.” Ce dracu ºiasta care mi-a trimis mess-ul, îmi stricã ziua cu sîngele ei?Eu parcã am grupa A. Nu am cum sã o ajut. Mi se face rãucând vãd sânge. Doamne fereºte!”

Televizorul cânta în surdinã. Era pe Taraf TV. Mai lãsadeschis pe postul acesta, cã îi plãcea sã audã ceva muzicã.Doar acasã asculta manele. La ºcoalã era fanã Lady GaGa. Îi plãceau videoclipurile cu case frumoase, fetele caredansau pe fundal. Erau unele care dansau frumos. Trebuiasã ºtie sã danseze ºi ea pe orice gen de muzicã. Acumcânta o fatã care era aºa de frumos fãcutã la pãr. ªi aveaniºte bijuterii aºa de frumoase. Jinduia Mirandolina ºi laniºte bijuterii grele ºi veritabile. Între timp primise un mailcu o invitaþie la spectacolul Miss Piranda. A enervat-o.Asculta ea Taraf TV, dar sã se ducã la spectacolul cuMiss Piranda? No way.

Pe mãsuþa de lângã calculator se afla revista CoolGirls. Pe copertã îi fãcea cu ochiul un titlu ca Ed Westwick,fitzosul din ”Gossip Girl”. Fetele vorbeau la ºcoalã defilmul acesta. Ea nu îl urmãrise. O cam plictisea ºi fetelealea i se pãreau atât de fiþoase. Alt titlu de pe copertã, ”50chestii sexi - bãieþi despre fete”, a fãcut-o sã deschidãrevista. A început sã citeascã: Aparenþele înºealã!!! (eu,naratorul, nu pot sã nu observ forma incorectã a verbuluia înºela la persoana a III-a )

Blue-jeans mulaþi pe coapse, bustierã pânã deasupraburicului ºi ineluº în buric: exact ce cãutai! Dupã cumaratã, e clar cã nu este o mironosiþã... Dar, vai! Dacã veitrage asemenea concluzii pripite, ai sã rãmâi cu ochii însoare! O fatã care se îmbracã sexy nu o face neapãrat casã atragã privirile tipilor; ea vrea mai degrabã sã se simtãtare pe poziþie. Imaginea de “femeie fatalã” le face pe fetesã se simtã “adevãrate”... ªi, de cele mai multe ori,vãzându-le atât de “femei”, nu ai spune cã încã mai dormnoaptea cu ursuleþul de pluº în pat! Chiar dacã ºi-au alespanoplia de seducãtoare gândindu-se la voi, bãieþii, astanu înseamnã cã sunt gata sã dea ascultare la toatepropunerile care ar veni din partea voastrã. Fetelor leplace sã trezeascã dorinþa în bãieþi, sã-ºi testeze astfelputerea pe care o au asupra sexului numit “tare” ºi separe cã de cele mai multe ori se mulþumesc doar cu atât.Aºa cã, baieþi, nu vindeþi pielea ursului din pãdure...Mirandolina zâmbea cu satisfacþie. ªi ea purta bustierã.Nu avea cercel în buric, dar nu dormea cu ursuleþul depluº în pat. Acum avea revelaþia (nu prea ºtia fata ceînseamnã cuvântul ãsta ) cã ºi ea putea sã le parã bãieþiloro fatã cu personalitate. Stima de sine începuse sã creascã(învãþase ceva la psihologie despre asta ºi la cabinetulde consiliere psihologicã). Se credea ºi se vedea dintr-odatã o fatã sexi. Acum trebuia sã aibã pe deplin încredereîn puterea ei de seducþie. Înþelegea cã dacã dãduse rateuriîn a gãsi bãiatul perfect era nu din vina ei, ci a lui, aîntregii planete masculine. Problema era la ei, nu la ea. Erasexi. Decisese. Decretase. ”Sunt sexi, sunt superbã, suntadorabilã.”

Revelaþiile astea o obosiserã. Se întinse în pat ºi mânuiatelecomanda spre niºte filme. Era dupã-amiazã déjà.Zãpada cãdea, cum auzise cã se spune, ca în basme. Citisebasme când era micã. Nu prea multe, dar avea o culturãfolcloricã. La teza unicã dintr-a ºaptea îi dãduse basmul.Nu îºi mai aducea ea aminte multe trãsãturi ale basmului,dar ºtia cã se terminã mereu fericit ºi cu o cãsãtorie. ªtiacã toate fetele bune doreau sã aibã o viaþã ca în basme.Însemna cã ºi ea trebuia sã declare public acest lucru.Asta era a doua revelaþie. (Eu, naratorul, aº pune-o peMirandolina sã caute în dicþionar ce înseamnã revelaþieca sã aibã pe deplin aºa ceva : REVELÁÞIE, revelaþii,s.f. Dezvãluire, descoperire (neaºteptatã) a unui fenomenneobservat, a unui adevãr ascuns; p. ext. lucru revelat.b& Expr. A fi o revelaþie = a depãºi aºteptãrile, a surprindeîn chip neaºteptat (ºi plãcut). f& (În concepþiile religioase)Fenomen prin care Dumnezeu îºi dezvãluie natura ºi voinþasa anumitor persoane. [Var.: revelaþiúne s.f.] – Din fr.révélation, lat. revelatio, -onis ).

În vreme ce televizorul nu îi oferea nimic pe plac, segândea chiar sã doarmã sau sã-i dea beep mamei,

calculatorul dãdea semne de viaþã. Cineva îi cerea add pemessenger. Îl chema Bogdan, avea id-ul dragonbogdy ºipãrea un bãiat bun dupã nume. Cum se plictisea ºi pãreacã sunt ºanse sã iasã din monotonie a acceptat cerereabãiatului. A aºteptat ca bãiatul sã dea primul semn deviaþã on-line. Se simþea ca la o întâlnire în toatã regula.Era curioasã sã afle cine e bãiatul ºi de unde are id-ul ei.Pânã sã se spargã gheaþa dintre ei a observant cã i serupsese un colþ al unei unghii. A luat pila ºi a început sãºlefuiascã unghia cu mare artã. Cu pila în mânã ºi cu ochiila monitor aºtepta sã curgã cuvintele ca într-o declaraþiede amor. Dintr-o datã avea ºi dispoziþie romanticã. Staturaei pe scaun era alta. Spatele era dintr-o datã drept deparcã se afla în faþa ei bãiatul, ºi nu monitorul pc-ului.Câte gânduri îi treceau prin minte. Aºa era de fiecare datãcând cunoºtea un bãiat. Îi era ºi teamã, teamã de un finalurât al dorinþelor în care îºi aºezase atâtea aºteptãri. Aapãrut primul rând pe monitor, primul rând al relaþiei lor.”Bunã, a zis el. Sunt Bogdan, coleg cu tine de liceu.””Bunã, i-a rãspuns Mirandolina. De unde mã cunoºti? Eunu cred cã te ºtiu”. ” Te ºtiu de la ”fumoarul” liceului. Eunu fumez, dar am fost într-o zi cu un prieten pe acolo. CuAlexandru. De la el am id-ul tãu.” Emoticoane deîncântare. Mirandolina nu mai are cuvinte. El îi spune cãAlexandru i-a povestit mai multe despre ea. Cã se îmbracãfrumos, cã e colegã de clasã cu iubita lui ºi cã e fatã deviaþã, cã e fanã Lady Ga Ga. ªi lui îi place cântãreaþa, deºiîl cam enerveazã publicitatea excesivã. Fata e încântatãde cuvintele bãiatului. I se pare deºtept. Nu ºtie ce sã îlmai întrebe ca sã nu parã proastã. O salveazã el, care oîntreabã dacã nu e de acord sã se priveascã cu camereleweb. Ea îi rãspunde cã ar fi fost mai bine dacã se întâlneauafarã ºi încearcã o replicã inteligentã cu vremea care le epotrivnicã. Dupã ce ºi-au acceptat privirile camerei web,fata a fost fericitã de ce vede. Un bãiat ºaten, nici preablond, cum nu îi plãcea ei, nici prea brunet, cum i-ar fiplãcut, dar nemulþumitului i se ia darul. Se pare cã amândoiau trecut testul primei priviri. (Eu, naratorul, mã întreb ceo fi gãsit bãiatul ãsta la fata asta? ) Întrebarea care a pus-o pe fatã în dificultate a fost de unde vine numele ei. Îispusese maicã-sa cã auzise numele la o vecinã care aveao fatã cu numele de Mirandolina ºi când era în chinurilefacerii, nu îi venea alt nume decât acesta. Îi rãsuna în capobsesiv, încât maicã-sa a gândit cã e vreun semn. Daracum Mirandolina nu ºtia ce sã îi spunã bãiatului. Niciunpretendent la o relaþie cu ea nu îi mai pusese o asemeneaîntrebare. Cum sã îi spunã povestea care ei i se pãreaprosteascã? Îi rãspunse doar cã pe naºa sa o chema aºa.El atunci a replicat cã a cãutat pe google numele ºi cã aaflat cã e numele unui personaj de Carlo Goldoni. Dintr-odatã fata s-a simþit proastã. A cãutat ºi ea despre Goldoni.Nu auzise pânã atunci de el. Acum a vãzut cã e uncomediogaf ialian care s-a inspirat din comedia dell arte.Ea îl ºtia puþin pe Caragiale. Învãþase în clasa a VIII-adespre el. Dar despre alte comedii nu auzise, vãzuse latelevizor grupul Vacanþa Mare ºi acolo era multã comedie.Nu ºtia cã a existat în literaturã un personaj cu numele ei.Asta era a treia revelaþie, spre exasperarea naratorului.Era hotãrâtã sã citeascã piesa de teatru cu personajulMirandolina. Voia sã vadã dacã seamãnã cu ea. Acumavea toate motivele sã se mândreascã cu numele ei. Uneorii se pãrea cã unii o priveau cu batjocurã când se prezenta,acum putea sã-i sfideze pe toþi ºi sã le spunã cã e unpersonaj literar. Bogdan o transformase într-un personajliterar. Bogdan o fãcuse sã urce pe alt piedestal. (Dar eu,naratorul? Eu ce sunt? Eu am transformat-o în personajliterar. Îl provoc la duel pe Bogdan.)

Tot restul zilei Mirandolina l-a petrecut conversândcu Bogdan. Ea fãcea eforturi sã aibã replici interesante,sã nu parã atât de banalã cum i se pãrea cã a fost pânãacum. Asta era a patra revelaþie. La sfârºitul zilei, obosiþide efortul iubirii lor virtuale, ºi-au dat numerele de telefon,s-au despãrþit cu multe emoticoane ºi alte semne deafecþiune ºi ºi-au promis sã se întâlneascã în oraº, chiardacã va mai ninge. Iubirea topise toatã zãpada pentruMirandolina.

Eu, naratorul, aº putea sã trag niºte concluzii lasfârºitul creaþiei mele: cã aceasta a fost ziua cu patrurevelaþii pentru Mirandolina, cã Mirandolina a început sãse deºtepte sau cã Mirandolina e la fel de ignorantã, darvrea sã parã altfel pentru bãiat, pânã aflã ce hram poartã,cã aºa s-a îndrãgostit Mirandolina pe internet.

Mesajul moralizator ar putea sã fie acesta: iubireaînnobileazã, deºteaptã chiar anumite fiinþe sau îndeamnãla deºteptare, dar nu va fi acesta, ci acela cã aºa aþicunoscut-o pe Mirandolina. Cititori, faceþi cunoºtinþã cupersonajul meu literar, Mirandolina!

(urmare din pagina 18)

22

Cum aº dori sã fie predatãliteratura universalã în liceu

Dacã îmi cãutaþi rãspunsul sã ºtiþi cã nu voielabora vreo metodologie sofisticatã, încãrcatã cuautori canonici (ce ar cãdea sã fie cunoscuþi de toþipezevenghii de liceu), despre care sã se ºtie mãcarcã au existat ºi sã nu fie confundaþi cu vreun creatorde pantofi din anii ’60 sau cu vreun actor dintr-unfilm cu vampiri, ecranizat dupã o americancãlunaticã. Prezentul eseu nu conþine metode deanalizã a vreunui text sau puncte de plecare spredesluºirea literelor caligrafiate pe papirusuri vechide vreun Dante, Balzac, Dostoievski, Marquez etcetera. Nici mãcar nu mã gândesc sã schiþez profilulpsihologic al vreunui personaj a cãrui viaþã a fostcititã pe întreg mapamondul.

Astãzi e la modã ca prima vânzatoare de pateuri,cârciumarul ce lasã dâre bachice, doamna de lastandul de casete cu manele, elevul care îºi scrânteºtelimba în cliºee englezeºti, în sfârºit, oricine, sã emitãpãreri despre fotbal, politicã, educaþie. Suferim despecialiºti. De ce nu aº fi ºi eu unul dintre ei?

Clocoteºte þara, de la holul secþiei de psihiatriepânã la clasele de liceu, de experþi în probleme detot felul, de oameni cu idei mãreþe, evident importate,plagiate, citite pe un blog strãin sau dintr-un tweetal unui scriitor contemporan. Sã îi auzi cum vorbescdespre sistemul educaþional, despre ce ar trebui sãne predea profesorii la ore, despre ce aiurite suntpoeziile pentru bac. Nu îþi doresc sã stai o zi într-oclasã ºi sã-i auzi pe unii dintre conaþionalii mei cumse laudã ba cã au mai fãcut douã, trei puncte lavreun joc cumpãrat cu bani grei, ba cã nu le convinecã pentru mâine au de comentat o strofã din PaulVerlaine la cererea profesoarei de francezã sau cãiar se apropie Festivalul ”Shakespeare” ºi li se cereo paginã cu impresii stârnite în urma citirii unei piesede teatru renumite. Mai vezi câte o persoanã, douãîn toatã clasa care are o carte în ghiozdan, pe bancãsau în mânã ºi, clar, nu face parte din grupul celorcare joacã tabinet. Rar mai fuge cineva 5 minutedin pauza mare pânã la poºta din colþ sã ridicecoletul cu trei cãrþi cumpãrate de la anticariatul dinBucureºti, on-line, bineînþeles. Rar mai apare vreunelev care vrea sã fure jumãtate de orã din celecincizeci de minute ale orei de limba ºi literatura

Noi succese ale elevilorColegiului Naþional “Mihai Viteazul” Slobozia

Pentru al doilea an consecutiv, elevi ai ColegiuluiNaþional “Mihai Viteazul” Slobozia obþin rezultateremarcabile la Concursul de eseuri „IordanChimet”, organizat de Clubul Kiwanis Bucureºti.Vlad Petru-Rareº, elev în clasa a XII-G,coordonat de prof. Stan Loredana, a obþinutpremiul I ºi o excursie în California, iarTeodorescu Maria -Cristiana, îndrumatã de prof.ªtiucã Alecsandru, a obþinut o menþiune. JuriulConcursului a fost compus din Daniel Cristea-Enache, C. Stãnescu, Al. Sahighian ºi a apreciat înmod deosebit lucrarea elevului Colegiului.

Vã prezentãm eseul lui Vlad Petru –Rareºcare fost premiat pentru stilul sprinten, judecatamaturã a unui spirit tânãr, neîncorsetat deprejudecãþi:

românã pentru a prezenta o carte (strãinã ºi deprogramã ºi de literatura naþionalã) din pricina cãreiaa adormit doar spre dimineaþã în ultimele patru zile.

Voi lãsa deoparte atitudinea afectatã, deintelectual elitist, pe care o au unii când vãd o cartemicuþã ºi la modã ºi voi scrie onest despre literaturauniversalã, despre locul ei sau, mai exact, despreinexistenþa ei printre disciplinele ºcolare.

Nu am auzit de materia numitã literaturãuniversalã decât la colegii de la filologie, eu, învãþândla profilul ºtiinþe-sociale. Noi nu studiem aºa ceva,nu avem nevoie, suntem nãscuþi deja citiþi sau dacãnu, l-am fãcut pe Boccaccio la grãdiniþã. Nu, astanu e adevãrat !

ªi totuºi, de literatura universalã am auzit, bamai mult decât atât, citesc cu drag asemenea cãrþi.În clasa a noua am citit pentru ora de românã “Deveghe în lanul de secarã” de J.D.Salinger. Cred cãa fost singura carte pe care a citit-o toatã clasatocmai atunci când ne strãduiam sã ne regãsim, sãne cunoaºtem dintr-o altã perspectivã. Ne prinsesecurentul acela “noi devenim adolescenþi, trebuie sãne tratãm acneea ºi sufletul cu Zinerit ºi cãrþi dintop 10 preferinþe ale lui Oprah”. Îmi amintesc cumam analizat de ce pleacã Holden de acasã, pe cineiubeºte mai mult. Ne-am dat seama cã în ciudateribilismului pe care îl simþim, nu suntem intangibiliºi nu rãmânem reci la ce se întâmplã în jur ºi amînvãþat sã acceptãm ajutorul, sã ne lãsãm mai multiubiþi de pãrinþi, sã îi preþuim ºi sã ne respectãm.Am vorbit la ora de românã ºi despre “Romeo ºiJulieta”. Sã nu mai menþionez cã pe vremea aceeatrãiam în viaþa mea o ”tragedie” amoroasã demnãde comparat cu celebra opera englezã. Pasiuneamea pentru literaturã nu s-a oprit aici, la nivelulprogramei de limba ºi literatura românã.

Prin instituþia educaþionalã numitã ºcoalã, mi-am diversificat gustul pentru literaturã cu ajutorulCercului de lecturã. Promovat prin 4,5 afiºe, posturipe bloguri (atât ale noastre cât ºi ale profesoareiorganizatoare) ºi anunþuri lapidare, Cercul nostruse bucurã de interes din partea celor care seîncãpãþâneazã sã infirme teza cã elevii nu mai citesc.Ne chinuim sã înþelegem viziunea scriitorilor, sã necreãm anumite imagini ºi idei ce au vrut sã fietransmise de autor, sã ne imaginãm lumi pe care nule vom putea vedea niciodatã decât cu ochii minþii.Aºa cã pot spune cã întâlnirea mea cu literaturauniversalã e foarte plãcutã, iar ºedinþele de la Cerculde lecturã reprezintã realitatea la care mã raportezcând scriu despre subiectul vizat. Nu o sã scriudespre un viitor utopic, ci despre cum, în prezent,literatura universalã face parte din viaþa mea”ºcolarã”. Nu am visuri mãreþe legate de literaturapredatã instituþional. Nu îmi fac iluzii cã diriguitoriiînvãþãmântului vor gãsi o soluþie oficialã la ”foamea”de lecturã a câtorva elevi de liceu (care nu facparte din majoritatea din ce în ce mai atrasã de altelucruri). De aceea, consider întâlnirile noastre peteme literare un rãspuns la cum mi se predãliteraturã, în general.

Cei care participãm lunar la Cerc am recomandatla începutul anului cãrþi despre care am dori sãvorbim. Cele care au primit cele mai multe voturiau intrat în lista comunã. Avem o lunã la dispoziþie

sã citim, sã ne formãm idei despre mesajul transmisºi sã ne pregãtim pentru discuþia aprinsã ce nudepãºeºte o orã ºi jumãtate. În ultimele ziledinaintea întâlnirii începem, din clasã, sã neîntrebãm dacã ai citit fraza aia, dacã þi-a plãcutce a fãcut personajul sau discutãm diferite pasajepeste care þi se împiedicã ochiul ºi care îþi fac inimasã pulseze intens. Pe de o parte neînsemnate,neputincioase sã transmitã decât contururi de idei,aceste dialoguri te fac sã fii ascultat de toþi colegiice se opresc din orice activitate, îºi scot ºi cãºtiledin urechi, renunþã la aranjatul obiectelorvestimentare numai sã asculte trei propozitiicursive, emise de unul dintre noi care e propulsatîn topul celor mai populare persoane ale zilei. ªinu facem deloc asta în mijlocul pauzei, cu un toncat mai ridicat! Nu facem deloc, pentru cã avemnevoie de atenþie ºi pentru cã dorim sã trezim ºi înalþii un spirit ”lectural” sau de receptare a mesajelorliterelor negre imprimate pe foile cãrþilor!

ªi vine ºi ziua cea mare, a revelaþiilor individualesau colective. Ne strângem nerãbdãtori, ne cuibãrimcum putem mai bine, este deschisã ”oficial” întâlnireade cãtre doamna dirigintã. Noi încã nu zicem nimic,suntem timizi, pânã când suntem întrebaþi ceva ºiîncepe polemica. Atunci când opera ne permite, nefolosim ºi de alte materiale: poze, filmuleþe, muzicãpentru a crea acel cadru propice unei atmosfere încare orice idee, chiar nãstruºnicã, sã fie tratatã cuseriozitate. Vorbim, dezbatem, ne enervãm,încercãm sã ne punem în locul diferitelor persoanaje,emitem teze mai mult sau mai putin îndreptãþite.Urmeazã o avalanºã de întrebãri: “ce te face sã creziasta?”; “cum ai ajuns tu la concluzia asta?” la careîncercãm sã rãspundem cât mai corect, pentru cãorice trebuie argumentat. Gândim într-adevãr,procesãm asiduu ºi ne alergãm ºi ultimul neurontreaz la ora 15 .

Tragem concluziile, ne dãm seama cã ne poateduce capul ºi mai mult de atât, cã ne descurcãm dince în ce mai bine sã interpretãm texte diferite.Raportãm situaþiile ficþionale la cele reale ºicontinuãm în singurãtate sau nu reflecþiile începutela ºcoalã.

Acesta este modul în care îmi place sã mi sepredea literatura universalã în ºcoalã: prin întâlniriºi discuþii libere despre o carte pe care au citit-otoþi cei prezenþi. Îmi place când vãd în jurul meuoameni interesaþi de ceea ce se vorbeºte, îmi placesã îi aud cum au pãreri diferite, cum se contrazic,cum încearcã sa ajungã la o cale de mijloc. Îmi placesã îi aud cum acuzã un personaj ºi îl pãrtinesc pealtul, îmi place sã îi vãd pe cei din acelaºi liceu cumine cum se dezvoltã intelectual, cum cresc spiritualodatã cu mine.

Acesta este singurul mod pe care îl ºtiu, caleaaceasta mi-a fost arãtatã ºi e singurul exemplu decontact cu literatura strainã, folosindu-se dreptmoderatoare ºcoala.

ªi, pânã la urmã, un scriitor trebuie sã scriedespre ce cunoaºte ºi despre ce simte, nu? Am ºipretenþii de scriitor! Scuzabil?

VLAD PETRU RAREª

Profesor coordonator:STAN LOREDANA

23

Licornul din cedriPresimt cã n-am sã pot povestiToate astea pânã la capãt.ªi nici nu ºtiu dacã povestea era adevãratãBãtrânul însã o depãna,cu un fel de împotrivire ciudatã.Odatã ºi încã o datã.

El citea în viitor. ªtiam de mai înainteCã ceea ce era dat ursitei sã ni se întâmpleSe va întâmpla.Dar sãdise crâng de cedriiîn jurul ogorului ºi caselor mari.Astfel, însemnatã cãrarea,arunca el straiþa cu baiera petrecutã dupã grumazcum i se spusese ºi lui la plecareînspre codrii cei mari.Cu gândul cã sufletul îi va fi ocrotit dupã moarteCu gândul cã acea plãsmuire a codruluidespre care i se spusese cã nu are nici trupºi nici viaþã…I se va arãta.

Dar „amintirile derulate în urmã,în urmã se vor încheia” – îmi spuneaPresupun cã în cer,Duelul secret începuse…Alcãtuitã din viseLumea plutea în mister.ªi poate eu, vã mãrturisesc, eu însumiSã fiu cel ales de noroc.Cã ochii lui, ai bãtrânuluiNu mã priveau pe mine într-un fel anume.Altundeva,Ochii lui scormoneau ca-ntr-un foc.

Asemenea, sub cedrii aceia, ziua pãleaªi soarele sorbea de pe flori toatã roua.Un punct pierdut în zare vedea el prin mineªi drept vã zic. Cum ploua! Cu gãleata, ploua.

Astfel însemnatã cãrarea era ºi pentru mine acumNiºte strãini mi-au arãtat o peºterã-n munteDe-acolo porneau cãrãrile, nedesluºiteCa luntrile strãinilor pe râu.Luminate ºi multe.

Soarele era acum cât o gãmãlie în zareªi nici urmã de copacul stufospe care basmul îl aºezase în calea voinicului.Nici munte, nici zare.Mai mult. Se înþelegea cã pe-aici,nimãnui… A fi el ºi Dafin-Cel-Viteaz,care sã scoatã fierul plugului dintre lemne;Nu i-a fost dat.Doar orzul cosit. Ca o oºtire înfrântã.ªi Carul Mare. Cel ascuns dupã nori.Încremenise-n extaz, prea mirat.

Astfel, însemnatã cãrarea,când orzului tocmai îi dãduse iar spicul…Deja rupsesem în talpã opinca. Bag seamãCe mi s-a arãtat, nici nu pot sã descriu.Din lut meºteritã. Bronz sau aramã,tot n-ar fi îndurat aºa ceva ochii.Ca pe o mascã de cearã, îi zãrii chipul.„Pânã aici. Pânã aici!” Legea îmi spunecã aºa ceva nu e-n minte. Sã fi fost arãtare?Îmi ieºise-nainte. Ochii lui prin mine, priveau undevaScântei scãpãra. Din fiecare copitãCele din urmã ºi-ntâiele.Pãrea un cap de iapã sãlbatecãFãrã oºteanul suit în ºa,sã-l struneascã odatã ºi odatã cu frâiele.

Mai atrãgea amintecornul lucitor dintre ochi.Vãzutã de ochii mei, doar în spaime ºi întâmplãri,de þinut minte.Alcãtuitã din vise pãrea arãtarea.Sta ºi privea. Nepãsãtor.Cu trupul verde ºi strãveziuCa al orzului abia cosit de cu noapteCa al valului când l-aruncã înspre stâncimarea.

„E aici, e aici bãtrâne!” – am strigatªi ca atunci când el îºi depãna, mai alescu un fel de împietrire ciudatãcântecul despre plãsmuirea ce n-avea trupºi nici viaþã…Cum ne era soarta!Trebuia sã-l ºtiu ºi eu pe cel acolo Ales.ªi vã pot spune. Cum afarã, ploua cu gãleata.

Tudor Cicu

A FI - A NU FI - ÎNTRE EXISTENÞÃ ªI TÃGADÃ -

Motto:„Dacã transpunem istoria planetei noastre într-un

film care sã dureze exact douãzeci ºi patru de ore, de lamiezul nopþii pânã la miezul nopþii urmãtoare, miºcareaviitorului, orientatã spre crearea vieþii, ar fi astfel: la23 h 55’ începe evoluþia propriu-zisã a omului, cu unminut înainte de miezul nopþii este antropopitec, iar înultimul sfert de secundã (!) pe ecran se perindã întreagaepocã a evoluþiei psihosociale a omenirii, din care facparte Sumerul, Babilonul, Grecia, Roma, Napoleon,Chaplin, Oberth, Iuri Gagarin.”

(Ludovik Soucek – Bãnuiala unei umbre)„Caietele critice” nr. 1 - 2 (1983) ale revistei „Viaþa

româneascã” reproducând din „Izvoare de filozofie”(vol.II 1943) studiul lui Mircea Vulcãnescu „Dimensiunearomâneascã a existenþei”, fac un act de adevãratã culturãaducând spre cunoºtinþa cititorului avizat un punct devedere nou, original, seducãtor chiar, al cãrui spirit nu s-a învechit, despre specificul naþional, desre dimensiunearomâneascã a existenþei. Deºi despre specificul naþionalau scris filozofi, psihologi, istorici ºi eseiºti de aleasãculturã precum: Iorga, Ibrãileanu, Densusianu, Pârvan,Lovinescu, Noica, Blaga, Cãlinescu, Mircea Vulcãnescudeschide o cale originalã de analizã, printr-o seducãtoaredemonstraþie executatã sub ochii cititorului, într-ofrumoasã ºi profundã elaboraþie, cãutând în construcþiilelimbii un mod de a fi inconfundabil al românului. Un studiufilozofic clar, limpede, simplu ºi frumos, care n-are dreptsprijin decât gândire ºi limbã româneascã.

M-a biruit pentru o clipã gândul de a îndrãzni sãpãtrund înlãuntrul lui ºi n-am rezistat.

Aºadar, regina valorilor româneºti: EXISTENÞA.Existenþa – ca însuºire a persoanei. Existenþa – ca

însuºire a naþiunii. Existenþa – ca însuºire generalã alucrurilor. Tulburãtor cuvânt – incitã raþiunea, oîmblânzeºte. Ce cuvinte sã-i croieºti pentru a o prinde încalapoadele gândului? A existat vreo fiinþã gânditoarecare sã nu-ºi fi pus problema existenþei ca existenþã? Aexistat vreun filozof care sã nu fi încercat sã surprindãsintagma care s-o defineascã? Definirea ei atârnã numaide acel care cugetã?

Se poate demonstra cã o naþiune gândeºte ca opersoanã? Aici intervine altceva: tãria de spirit a neamuluicare reuºeºte sã-ºi împunã perspectiva proprie asupraexistenþei, sau modul specific de a întâmpina universul,mai bine zis, dreptul de a fi în faþa spiritului pur.

A FI – cuvântul de aur al limbii noastre, nãscut pepãmânt românesc, a prins rãdãcini în humã româneascã.A FI - verb: EXISTENÞA – substantiv –, douã cuvinte ceexprimã o dramã a conºtiinþei. Verbul înseamnã viaþã,substantivul înseamnã viaþã îmblânzitã. A FI – verb atât deiscoditor în limba noastrã, cãci omul îºi trãieºte timpul subsemnul lui: „o fi”, „ce-ar fi sã ...”, „de-ar fi ...”, „sã fie ...” sau„ce-ar fi fost, dacã ar fi fost altfel decât cum a fost?”

Când ziceam „cerul e albastru”, „problema e grea”,„omul e fiinþã”, exprimãm un fel de „a fi” - a fi ceva, sau,gramatical, „e” leagã subiectul de numele predicativ. Darcând zicem: „eu simt”, „lumea e”, „gândul meu e”, aparedificultatea, cãci definim faptul de „a fi” pur ºi simplu.

Dacã germanul porneºte de la ideea de acþiune /WIRKLICHKEIT/ ºi francezul porneºte de la ideea deobiect /REALITE/, ajung pânã la urmã la ideea de – areloc -. Însã românul zice „se întâmplã” cu sensul „se preface– trecere”, intervine o schimbare de stare care cuprindeelementul de „atemporalitate”, cât ºi cel de „aspaþialitate.”Deci, pentru ideea româneascã de existenþã, „a fi” nuînseamnã nici „a fi cândva”, nici „a fi undeva.” Spaþiulînseamnã „locul”, timpul înseamnã „vreme” (lumea înprefacere), ambele noþiuni fiind dimensiuni ale „lumii”:lumea e tot, dar lumea e ºi peste tot – lumea avânddimensiunile spaþiului, plus desfãºurarea în timp.Nesfârºitul „lumii” e o problemã de perspectivã: lumea deaici poate avea un sfârºit, lumea de dincolo începe undesfârºeºte lumea de aici, sau lumea de dincolo începe chiarînainte de a se sfârºi cea de aici, „dincolo” nu e prãpastie,nu e vamã, ci e altfel.

Cât de iscoditor este verbul „a fi”? Sã-l lãsãm sã sedesfãºoare. Zicem: „este”, „sã fie”, „va fi” dar ºi „este sãfie” (realitatea);

- Stã sã fie (imanenþa le realitate);- Ar fi (posibilitate);- Ar fi sã fie (posibilitate deschisã);- Ar fi fost sã fie (posibilitate închisã);- De-ar fi (contingenþã);- De-ar fi sã fie (contingenþa posibilitãþii);- De-ar fi fost sã fie (posibilitatea contingenþei);- A fost sã fie (necesitatea implacabilã), etcAºadar, optativul devine modul priveligiat al verbului,

colorând cu spiritul sãu toate celelalte moduri. Dominãcategoric conjunctivul, imperativul, prezumtivul, este maiintens decât prezentul sau viitorul.

Dar „A NU FI”? O singurã negaþie – NU – îl despartede „A FI”, care însã n-are rostul de a suprima existenþa, cide ordonare a posibilitãþilor. Ea n-are caracter existenþial,ci esenþial. Ea se opune la „felul de a fi”, nu la „faptul dea fi.” Nu desfiinþeazã ceea ce neagã, ci creeazã o realitateîmbogãþitã cu ceea ce tãgãduieºte. Aºadar, n-are înþelesabsolut. Tãgada este relativã. Zicem: „nu e aici”, „nu eacolo”, „nu e aºa”, „nu e încã”, „nu e ãsta”, „nu e deloc”,etc. Mai mult decât atât: când zicem – BA DA – adãugareapotrivirii accentueazã afirmaþia în loc s-o tãgãduiascã, ºicând zicem – BA NU – se tãgãduieºte chiar negaþia. AcestBA exprimã o opoziþie existenþialã, o împotrivire eticã,capãtã un plus de fiinþã.

Exitã imposibilitate de „a fi” sau de „a nu fi”? Nu. Cãcipentru români nu existã neant, nu existã imperativ, nuexistã imposibilitatea absolutã. Trecerea aceasta pe

nesimþite de la planul existenþei la planul posibilului esteceea ce umple existenþa româneascã de poezie, adicã delibertate ºi de irealitate ºi apropie veghea românescã deun vis lãuntric, fãrã sfârºit.

„A FI – dã vieþii româneºti o dulceaþã pe care viaþaaltora n-o cunoaºte, împacã pe om cu sine ºi cu firea ºi-idau un echilibru ºi o mãsurã în gest, care este lipsit decrispaþia tragicului, nu este lipsit de nobleþe” – zice MirceaVulcãnescu.

A FI – trecut prin toate cercurile gândului - ,recunoaºtem în spatele lui o filozofie de existenþã, unmosd special de a întâmpina Universul, este spaþiulromânesc ancorat în veºnicie. Este floarea aleasã a uneigrãdini, nu a câmpului.

A FI – A NU FI – verbe tulburãtoare, rãscolitoare,iscoditoare, cuceritoare. Stãm atârnaþi de ele o clipã ºiapoi, printr-un simplu NU – sãrim în braþele veºniciei.

A FI? – A NU FI? – Hamlet mai încearcã încã sã dearãspunsul, rãspuns pe care noi l-am gãsit de când neºtim: „ªi de-a fi sã mor,/ Sã nu le spui lor/ Cã la nunta mea/A cãzut o stea./ Brazi ºi pãltinaºi/ I-am avut nuntaºi,/Preoþi, munþii mari,/ Pãsãri lãutari,/ Pãsãrele mii/ ªi stelefãclii.../”

Titi DamianEste primul eseu citit de prof. (viitorul scriitor) TITI

DAMIAN într-una din ºedinþele cenaclului „Dor fãrãsaþiu” din Urziceni, în toamna anului 1983, þinute însala din subsolul clãdirii Clubului Sindicatelor, cânds-a pus la cale înfiinþarea primei reviste de culturã dinUrziceni, proiect respins de autoritãþile judeþene departid. Tot în acele ºedinþe a mai citit ºi nuvelele„Fiara”, „Pepenele galben” ºi „Proces-verbal”, ce vordeveni suportul viitoarelor sale romane.

24

ADMINISTRAÞIA

SLOBOZIA,Str. Matei Basarab, Nr.26

Centrul Cultural „Ionel Perlea” Et.1CONT: RO88CECEIL0143RON0091587

Suc. CEC Slobozia

REDACÞIAREDACTOR ªEF - Gheorghe DOBRE

CRITICÃ - Anghel PAPACIOCPROZÃ - Titi DAMIANPOEZIE, TEATRU - ªerban CODRINESEU, TRADUCERI - Oliviu VLÃDULESCUFILOZOFIE - Nicolae STAN, Alexandru BULANDRAISTORIE, ARHEOLOGIE - Florin VLAD, Vitalie BUZUARTÃ - Ana-Amelia DINCÃMUZICÃ - Nicolae ROTARUETNOGRAFIE, TRADIÞII POPULARE - RãzvanCIUCÃ, Cristi OBREJANEVENIMENT CULTURAL - Nicolae TACHE,Doina ROªCAINTERVIU, REPORTAJ - Ion ALECU

Tiparul executat la S.C. ARTPRINT“ S.R.L.Slobozia – Ialomiþa; Cod. 8400, str. Ianache, Lot 2

Tel: 0243 234480; 0744 356 593, E-MAIL: tigris@tigris.kfnet.ro

Revista poate fi procuratã de la sediul redacþieiºi de la Biblioteca Municipalã Urziceni

Sponsori: CONMET Slobozia, TRANSMIM Slobozia, STRUCTURAL CONS Slobozia, SONTEC Slobozia,CONCIVIC Slobozia, Gheorghe VLASE, Mihai DRÃGOI

Parteneri: Muzeul Judeþean Ialomiþa, Biblioteca Judeþeanã Ialomiþa „ªtefan Bãnulescu”,Muzeul Naþional al Agriculturii, Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”,

Centrul Creaþiei Populare Ialomiþa, Consiliul Judeþean Ialomiþa, Primãria Municipiului Slobozia

E-mail:gigizap2002@yahoo.com

Revista poate fi cititã pe internet la adresa: www.ziarulialomita.ro/helis/index.htmlComunitatea Helis, forum de discuþii: istorie.myforum.ro

Sub sloganul ARTE E CULTURA - CESAREGRECI, în perioada 24-27 iunie 2010 în Italia, laCastel San Giorgio, s-au desfãºurat manifestãrileculturale incluse în Concursul Internaþional ARTEE CULTURA organizat de Academia Internaþionalã„Arte e Cultura Michelangelo Angrisani” dinlocalitatea Castel San Giorgio, AcademiaInternaþionalã de Arte Frumoase, Litere ºi ªtiinþe„Greci Marino” ºi Academia din Verbano „NO”.

Aflat sub patronajul celor mai înalte personalitãþiale Italiei: Preºedintele Republicii Italiene,Preºedintele Senatului, Preºedintele CamereiDeputaþilor, cât ºi al autoritãþilor regionale ºi locale:Preºedintele Regiunii Campania, PreºedinteleProvinciei Salerno, concursul din acest an a reunitºi instituþii colaboratoare din judeþul nostru. Nemândrim cu acestea pentru cã desfãºoarã, iatã, dinanul 2002, o activitate frumoasã, amplã ºi deprestigiu. Aici amintim Biblioteca Judeþeanã „ªtefanBãnulescu”-Ialomiþa ºi Centrul Cultural UNESCO„Ionel Perlea”-Ialomiþa.

Competiþia internaþionalã ARTE E CULTURA,ce se desfaºoarã cu participare ialomiþeanã de optani, prin grija Preºedintelui Onorific pentru RelaþiiInternaþionale, Mihaela Racoviþeanu - directoareaBibliotecii Judeþene „ªtefan Bãnulescu”-Ialomiþa,având ca principal scop promovarea valorilorcultural-artistice româno-italiene în contextul

Premiile ARTE E CULTURA 2010, Italiaapartenenþei la spaþiul comunitar european, a fostºi anul acesta prolificã pentru copiii ºi adulþii care s-au încumetat sã participe în cele 5(cinci) secþiuni:picturã ºi sculpturã pentru adulþi, picturã pentrucopii, poezie pentru adulþi, poezie pentru copii,fotografie (alb-negru si color).

Maestrul Michelangelo Angrisani, preºedinteleAcademiei “Arte e Cultura”, pictor ºi sculptor careºi-a confirmat valoarea nu numai în Italia, Spania,Israel, etc. dar ºi în România, prin participãrile laexpoziþiile de la Bucureºti, Slobozia sau Tulcea atransmis numele câºtigãtorilor ediþiei din acest an aconcursului.

Secþiunea Picturã - AdultiPlachetã de argint pentru Carierã: Ionescu

Liliana, artist plastic, Slobozia

Secþiunea Picturã - CopiiPremiul al II-lea, Cupã: Posoceanu Ema, Liceul

de Artã Slobozia,Premiul al III-lea, Cupã: Iaru Sorina, Liceul de

Artã Slobozia Menþiuni:Popa Lavinia, Liceul de Artã SloboziaNegoiþã Alexandra, Liceul de Artã SloboziaSilivestru Cristina, Liceul de Artã SloboziaStan Valentina, Palatul Copiilor Slobozia

Ghiþã Diana, Palatul Copiilor SloboziaBondoc Catinca, Palatul CopiilorNeacºu Teodora, Palatul CopiilorDrãgoi Sabina, Palatul Copiilor

Secþiunea Literaturã AdulþiPremiul Special al Juriului – Condruþ. O. Ion,

Slobozia

Secþiunea Literaturã – CopiiPremiul I, Medalie de aur– Neagu Ana Maria

Cristina, Liceul de Artã SloboziaPremiul al II lea, Medalie de argint – Taifas

Diana, Liceul de Artã Slobozia Premiul al III lea,Medalie de argint –Militaru Diana, Liceul de ArtãSlobozia

Mentiune Mardale Cristina Diana, Liceul de ArtãSlobozia

Secþiunea Fotografie – AdulþiPremiul al III-lea, Medalie de argint: Trãistaru

Alexandra Maria, Slobozia

Intrucât posibilitatea deplasãrii în Italia nu aexistat, câºtigãtorii vor primi premiile intr-oceremonie organizatã la Biblioteca Judeþean㓪tefan Bãnulescu” Ialomiþa, în cadrulSALONULUI ANUAL DE CARTE, ediþia a XIX-a, 2010.

Nicolae Tache

A vorbi/scrie despre Ion Gheorghe este otemeritate.

G. Cãlinescu se ridica la înãlþimea “personajelor”Istoriei...sale; oricum, fãcea marele efort spiritualºi cinstit de a “conversa” cu faptele unei literaturimari ºi fosforescente.

Noi, cei de astãzi, mãrunþi, cum sã “conversãm”cu Ion Gheorghe? Limbajul ºi expresivitatea lui vindintr-o peºterã secretã a lui Zamolxe, numai de eldescoperitã. Nu ne umilim în faþa versurilor sale,fiindcã le ºtim pe dinlãuntru ca pe o icoanã cu carene hrãnim zi de zi.

Ion Gheorghe nu ne inhibã – el dezleagã! Arecarisma ºi puterea profeþilor care comunicã directcu cosmosul. Noi, deabia, cu salcâmul ºi salcia.

Rog pe Ion Gheorghe sã mã ierte cã nu scriu,acum, mai mult despre Dânsul. Abia m-am ridicatdin niºte boli proaspete, provocate de mine însumi.Oricum, condeiul meu este gravid în ce priveºteintrospecþia lucidã a geniului sãu indiscutabil.

Amprente

ION GHEORGHE – 75!Magul cititor în rune

Am clarviziunea cã Ion Gheorghe este ultimulclasic român în viaþã – ºi la pontonul lui îmi leg ºi eumica mea luntre secetoasã, ivitã din lanurile decostrei ale Limpeziºului natal, învecinat cu FloricaMãriei Sale.

Aici, la noi, bãrãgãnenii, e o tainã, o uzinã apãmântului ºi a adâncurilor lui, un magnetismputernic, care ne consumã, convulsionat, în înfrãþirinesfârºite, prin logosuri inscripþionate pe granitularhaicitãþii.

Eu mã târãsc cu paºi de urs în spatele arheuluiIon Gheorghe, amuºinând descoperirile sale uriaºe,un tezaur care echivaleazã cu tot aurul Dacieisubterane de azi ºi pentru totdeauna. Cine ºtie sã

citescã, dar mai alessã pipãie literele,înscrisul, rãbojullacrimilor milenar-pietrificate, e unînþelept.

Ion Gheorghe arevârsta celestã a luiLabiº, un astrureformator al liriciipostbelice. ªi tocmaide aceea ucis. Au locuit în acelaºi sanctuar al visãtorilorautentici ºi au dat curs liber verbelor literaturii române,înnãbuºite vreme de peste un deceniu.

Eu, cel care, uneori, mãresc excesiv cantitateade admiraþie -, cazul lui Ion Gheorghe îl contempluechilibrat pe cântarul neiertãtor ºi sacru al perenitãþii,acolo unde îi ºi este locul.

Gheorghe Istrateiulie 2010