O carte eveniment

Omar Khayyamºi fascinaþia

poeziei orientalepaginile 12 - 13

Cronica literarã de Adrian Jicu

Gelu Negrea – Dicþionarsubiectiv al personajelor

lui I.L. Caragiale?pagina 3

Nr. 4(488)

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Teatrul Bacovia Bacãu

Împrumutã-misoþul!

pagina 19

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

Monumentul religiosde lângã noi,de la tradiþie

la modernitatepagina 18

• Anul 47 (serie nouã) • aprilie 2010 • 3,50 lei •

• Calistrat Robu - Sãrãcie ºi bogãþie

Nu mi-am pus niciodatãproblema definirii artei naive,asta pânã mai ieri cândspunând unei adolescente cãam vizitat o expoziþie de acestgen, ea m-a întrebat cu seni-nãtate: „Îmi cer scuze dar eunu ºtiu ce e arta naivã?!”Sincerã sã fiu mie mi-a plãcutîntrebarea ºi la vârsta ei nuºtiam nici eu ce este artanaivã, chiar dacã vãzusemtablouri ce se încadreazã înacest curent, n-aveam cu-noºtinþã de individualitatea lor„naivã”. Aºa cã am cãutat câte-va definiþii dintre care cea mairelevantã mi se pare cea ofe-ritã de DEX: „arta naivã = artãcu trãsãturi artizanale ºi popu-lare, caracterizatã prin enu-merarea ºi descrierea mi-nuþioasã, intuitivã, a lucrurilor,fiinþelor etc.” - cu completarea„pictorii naivi ignorã perspecti-va, legile proporþiilor ºi alecompoziþiei”.

În Bacãu, existenþa uneibune ªcoli Populare de Artã,dãruirea ºi vocaþia artiºtilor-profesori de aici au determinatformarea unuia dintre nucleeleartei naive din România. Deacum a ajuns o tradiþie ca înfiecare an sã se organizeze înBacãu o expoziþie naþionalã încadrul unui Salon de ArtãNaivã. Ajuns la ediþia a XIX-a„Salonul de Primãvarã al ArteiNaive” a fost organizat, înperioada 26 martie - 15 aprilie,de „Centrul Judeþean pentruConservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Bacãu” în

parteneriat cu „CentrulInternaþional de Culturã ºi Arte«George Apostu» Bacãu” ºi cusprijinul Consiliului JudeþeanBacãu. Artiºtii care au expus laaceastã ediþie sunt: pictorii IonMãric, Catinca Popescu,Constantina Voicu, MariaMargoº, Maria Bodron, VirginiaBârsan (Bacãu), SalomeiaAndronic–Rãcãciuni, SergiuMinulescu, George Molin,Gabriela Augustinov, DoinaGustav, Gustav Hlinka, VasilePopovici, Viorica Farkas,Sebastian Dinu (din Reºiþa),Costel Iftinchi, GheorgheBoanca, Jana Ghemes,Calistrat Robu, OctavianVizitiu, Adrian Pascaru,Gheorghe Bãlãceanu (Iaºi,)Mircea Cojocaru, DoinaMoldoveanu, Iuliana Cojocaru(Galaþi), Dumitru ªtefãnescu-Brãila, Valer Gãlan (Bistriþa) ºisculptorii Dorin Bãlan (Vaslui),Costel Tãnase (Iaºi).

Vernisajul expoziþiei ºi fes-tivitatea de premiere au avutloc vineri 26 martie, la Muzeulde Artã Contemporanã„George Apostu” Bacãu.Moderatorii evenimentului aufost carismaticii actori GeoPopa ºi Florin Zãncescu, ceidoi fiind prezenþi ºi în calitatealor de directori ai instituþiilororganizatoare, aflate la acesteveniment într-o cordialã ºibeneficã relaþie de parteneriat.

La momentul festiv ºi-au maiadus contribuþia: rapsodulpopular Petru Alistar care aîncântat auditoriul cu acorduri

de fluier ºi caval, Grupul vocalfolcloric „Florile din Cucuieþi”,coordonator preot IrinelCernat, cu voci minunate, ne-aintrodus în atmosfera spiritualãa sãrbãtorilor de Paºti,oferindu-ne colinde pascale.Ne-au înveselit cu cântece,dansuri ºi tradiþii populare:Ansamblul folcloric „La PorþileNeamului” din comunaPalanca, îndrumãtori Liliana ºiFlorin Atomulesei, creatorul demãºti Gheorghe Ciotloº tot dinPalanca ºi ursarul DanielNicodim din comuna Asãu.

Juriul alcãtuit din: Ilie Boca -preºedinte, Mariana Popa -membru, Daniela Gaftea -membru, Nicolae Radu - se-cretar; a hotãrât decernareaurmãtoarelor premii: „PremiulCentrului Internaþional deCulturã ºi Arte «GeorgeApostu» Bacãu” - MariaMargoº (Bacãu) pentru pictura„Tablou de nuntã”; „PremiulCentrului Judeþean pentruConservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Bacãu” -Doina Moldoveanu (Galaþi)pentru lucrarea „Vis” ºiSebastian Dinu (Reºiþa) pentru

„Glasul roþilor de tren”.Organizatorii au oferit ºi douãdiplome de excelenþã cunos-cuþilor pictori naivi bãcãuaniCatinca Popescu ºi Ion Mãric.

Inedit a fost în acest an fap-tul cã Marele Premiu a fostobþinut de o artistã bãcãuanãcare a participat pentru primaoarã la un astfel de concurs ºieste de profesie operator cal-culator. Maria Margoº a fostpasionatã în tinereþe de foto-grafie, la acest concurs a par-ticipat cu un tablou care s-fãcut remarcat, o scenã de la onuntã sãteascã, rãmasã înti-pãritã în memorie din copilãriape care ºi-a petrecut-o în satulGãiceana. La momentul decer-nãrii premiilor, maestrul Ilie

Boca a subliniat: „Expoziþia dinacest an este de un nivel cali-tativ mai mare decât în alteediþii. Foarte mulþi participanþis-au transformat în meseriaºicare executã foarte bine pe oformulã. Maria Margoº estenou venitã, cu forþã. A fost pre-miatã pentru naivitatea ºi sin-ceritatea cu care-ºi mãr-turiseºte visul sãu de a arãtalumea prin picturã. Acest Saloneste o încercare de a se pãstratradiþia ºi de a stimula creaþia,dorinþa de a picta. Este pãcatcã nu s-a realizat încã ocolecþie cu lucrãri ale creato-rilor care au participat în aces-te nouãsprezece ediþii.”

V. SAVU

ªtiam cã a studiat violoncelulla Conservatorul Ceaikovski dinMoscova cu MstislavRostropovitch, cã poartã îngenã spiritul slav, cã a pãtrunsîn tainele dirijatului graþie tatãluisãu, Leonid Katz. Nu-mi eraustrãine nici premiile, printre careGrand Prix of the All theRussias Competition (1976) oridoctoratul obþinut tot laMoscova trei ani mai târziu. Eleste cel care a înfiinþat, dupã ces-a stabilit în Franþa,„Shostakovich Trio”, cu care aparticipat la festivaluri inter-naþionale în Monte Carlo,Bodensee, Palma de Majorca, Bregenz,Cervantino in Mexico City, Jerusalem ,Santander, Harrogate, Sion, Cannes, Flanders,Luxembourg, Sansepolcro, Moravia. Cântã ºidirijeazã peste tot în lume ºi este dirijor laBelorussian National Philharmonic Orchestradin Minsk, National Symphony Orchestra ofUkraina ºi la orchestra de camerã „The Soloistsfrom Russia”.

Deºi probabil l-aþi vãzut la Mezzo, v-a sur-prins cã vine sã dirijeze un concert la Sala„Ateneu”.

Discipol al dirijorului ºi compozitoruluiLeonard Bernstein, care afirma cã: „O aseme-nea profundã înþelegere a muzicii poate fi expli-catã numai printr-o înzestrare divinã”, MishaKatz electrizeazã deopotrivã orchestra ºi pub-licul. Fascinaþia exercitatã de el porneºte înprimul rând de la modul sãu unic de a dialoga.Este teatral, spectaculos, fãrã a fi artificial. Areharul ºi darul de a fi natural, un mag ce-þi oferãmuzica prin gest, poveste, dans.

Energia, dezinvoltura, stihiile cereºti dez-lãnþuite în þipãt, vrãjile pe care le face parcã,aduc mulþimea în pragul exaltãrii. Ca un alba-tros deasupra orchestrei, ca un lan de levãnþicã

în adierea vântului, expresiv laculme, Misha Katz ºtie muzicaºi o trãieºte extatic. Misha Katzeste muzica înþeleasã dincolode semne ºi convenþii, cu rafi-nament distilat în esenþe.Priveºte metafizic în zare,oferind o clipã de vis ce nu vreisã se sfârºeascã.

Carisma ºi apoteoza lui, îi facpe cei din jur sã se smereascã,dupã ce le aprinde inimile. E cao transã în care el, dirijorulpoartã sunetul, wagnerian - cudramatismul care-i curge prinvine - spre culmi pentru a-l con-duce apoi spre moarte.

Nu toate muzicile sunt maiestuoase, ardente,monumentale, dar Simfonia în re de CésarFranck este una dintre cele aparte, speciale, sãnu mai vorbim cât de ofertantã pentru acest diri-jor pentru care contrastele sunt cheia cu carepãtrunde în tainele sunetelor.

Îi cucereºte pe toþi, fie cã dirijeazã laConcertgebouw în Amsterdam, Alte Oper înFrankfurt, Salle Pleyel în Paris, Moscow’sTchaikovsky Conservatory Concert Hall,Manoel Theatre în Malta, Wigmore Hall înLondra, Ateneul Român, Bolshoi Theater,Auditorium în Monte – Carlo, Herkulessal înMunchen. I-a cucerit ºi pe cei de aici în concer-tul din Sãptãmâna Luminatã când a acompani-at-o pe tînara pianistã Alina Bercu în paginiledelicatului „Jeunnehomme” de Mozart.

Una dintre caracteristicile originalitãþii lui Katzeste ºi modalitatea de a privi solistul care-ºiinterpreteazã cadenþa ºi nu de a-i întoarcespatele, de a dialoga din priviri, de a-l încuraja.Misha Katz este un tip aparte de a fi pe scenã,inimitabil ºi care nu te poate lãsa indiferent, fiecã-l placi ori ba, pentru cã el este chiar bucuriade a cânta.

Ozana KALMUSKI – ZAREA

aprilie 20102

ateneu

Misha Katz sau bucuria de a cânta

Salonul de Primãvarã

al Artei Naive

• foto: Constantin Broºu

cronica literarã

aprilie 2010 3

Struþo-cãmilasau eseu vs. criticã

Optând pentru formula dicþionarului-eseu, aºa cum precizeazã în prefaþavolumului Dicþionar subiectiv al perso-najelor lui I.L.Caragiale (Bucureºti,„Cartea româneascã”, 2009), GeluNegrea se expune, conºtient, câtorvariscuri. În primul rând, aceluia de a fitaxat drept un impresionist. Lipsa unuiaparat critic la vedere, a unei bibliografii(de preferat consistentã), a unor note desubsol riguroase etc. ar putea fi consi-derate semne ale superficialitãþii. Pe dealtã parte, dicþionar-eseu sunã a struþo-cãmilã, în ciuda tuturor nuanþãrilor ºiexplicaþiilor pe care autorul þine sã leaducã. Dupã o monotonã incursiune înistoria eseului, cãruia nu-i prea vãd ros-tul în context, autorul încearcã sã preîn-tâmpine eventuale obiecþii, justificându-ºi alegerea: „O ºansã de aliniere rapidãla imperativele timpului o reprezintã,dupã pãrerea (sic!) mea, eseul. De vasã vinã de undeva, de aici va veni sal-varea, între altele, fiindcã, structural,eseul dispune de resurse superioare defeed-back, promovând o absolut nece-sarã relaþie de dialog interactiv emiþãtor-receptor, fãrã de care critica va eºua înmuzeisticã inutilã ºi gratuitã.” (p. 10)Rezon! Cred ºi eu în necesitatea adap-tãrii criticii ºi în superioritatea eseisticiiîn anumite cazuri. În schimb, insistenþacu care ideea este reluatã îmi sunã apledoarie pro domo. Gelu Negrea îºiridicã, de fapt, mingi la fileu, punându-se la adãpost ºi aducând lucrurile peterenul care îi convine.

Prefaþa ridicã ºi o altã problemã,extrem de interesantã, aceea a statutu-lui criticii actuale. Punerea în balanþã acriticii ºi a eseului nu mi se pareneapãrat relevantã întrucât cele douãvizeazã aspecte diferite ºi, implicit, uti-lizeazã alte mijloace de manifestare. Deaceea, dintr-o astfel de comparaþie,fãcutã din perspectiva prizei la „publicullarg” (când s-o fi adresat critica literarãpublicului larg?!), critica nu poate ieºidecât învinsã: „Cred cã, în forma ei cla-sicã, critica literarã ºi-a cam trãit traiul ºiºi-a (sic!) mâncat cozonacul. Dacã vreasã evite recluziunea asfixiantã în mediiînguste, strict specializate (didacticauniversitarã, studenþimea filologicã,eventual - dar numai eventual! – grupulrestrâns de confraþi), dacã doreºte sã-ºiconserve demersul ºi în sfera de interesa publicului larg (mã rog, cât de larg amai rãmas!...), atunci este imperiosnecesar ca domnul critic sã treacãdegrabã în tabãra eseiºtilor, sã aban-doneze vechile unelte sau, mai exact,sã le rafineze, sã le confere supleþe ºiflexibilitate în aºa fel încât textele salesã câºtige în atractivitate, în libertate, îndeschidere cãtre orizonturile antropo-logice ale lumii contemporane – o lumezguduitã de seismele reconfigurativeale globalizãrii culturale. Dacã varãmâne cantonatã în vetustul perfid algloriei de odinioarã, dacã se vaîncãpãþâna orgolioasã sã (sic!) nu seschimbe radical, fãcând necesara rev-erenþã cãtre orizontul de aºteptare realal consumatorului ºi adaptându-ºi dis-cursul la noile sale nevoi, critica literarãîºi semneazã deja, manu propria, certi-ficat de deces.” (p.10)

Cei doi Gelu NegreaCât despre conþinutul lucrãrii, trebuie

recunoscut din start cã Gelu Negrea seachitã cu bine de dificila sarcinã de aspune altceva despre lumea prozei ºidramaturgiei lui Caragiale. Meritã apre-

ciate, cu precãdere, interpretãrileinedite, în care se vede bunacunoaºtere a textului caragialian, dar ºio anume îndrãzneala a gândirii, carenu-i dã pace ºi care îl împinge sã caute,sã înþeleagã ºi sã nu accepte formuleconsacrate, comode. În viziunea sa,Cetãþeanul turmentat nu e un beþiv sim-patic sau un naiv, aºa cum se considerãîndeobºte, ci contrariul: „Adevãrul estecã lucrurile stau exact invers:Cetãþeanul turmentat e unul dintrepuþinele personaje din piesã detestabiltocmai prin flagranta lui lipsã de onesti-tate. Omul e duplicitar, oportunist ºi, înultimã instanþã, trãdãtor fãrã a aveamãcar scuza fibrilaþiei politice de caresunt cuprinºi ceilalþi,” (p. 68) Trebuie s-o recunoaºtem: e un mod interesant dea vedea lucrurile ºi, mai mult, care sesusþine cu argumente din text. Iar exem-plele de acest gen sunt numeroase înacest dicþionar.

De multe ori, demonstraþiile pe careGelu Negrea le face sunt extrem deconvingãtoare. Veta, din O noapte fur-tunoasã, este comparatã, pe bunã drep-tate, cu Crypto, din poemul lui Barbu, iarvorbele pe care i le adreseazã luiChiriac, în scena a IX-a, din actul I, „unadintre cele mai expresive ºi profundedeclaraþii (sic!) de dragoste formulatevreodatã în literatura românã…” (p.335)Afirmaþia, care poate pãrea exageratã,este imediat dublatã de citatul lãmuritor,în chip de argument irefutabil: „– Dar…foarte bine ai fãcut sã nu mã crezi. Aºae (…) Eu sunt o femeie mincinoasã; n-am simþit nimic când þi-am spus cã nuºtiu sã mai fi trãit pânã sã te cunosc pedumneata…” Cu siguranþã e o mãrtur-isire sincerã, aproape disperatã, a uneifemei care n-a cunoscut împlinireaeroticã (mariajul cu jupân Dumitrachefiind o convenþie), iar relaþia cu maitânãrul tejghetar reprezintã prima ºi,foarte probabil, singura iubire adevãratãdin viaþa Vetei.

Asocierile pe care eseistul le facesunt adesea surprinzãtoare ºi perti-nente. Niþã al Pãunii-Vãduvii (din Cumdevine cineva revoluþionar ºi ompolitic…?) este un Grobei, Miticã este„un Sfinx singuratic”, MihalacheGeorgescu (din Tren de plãcere), „un

Tezeu persecutat de lipsa Ariadnei ºi unSisif damnat sã reia urcuºul mun-telui…”, „Leonida se revanºeazã copiosîn Logos”, Crãcãnel (din schiþa omon-imã) un don Quijote etc. Inspecþiuneeste discutatã aproape detectivistic,depãºindu-se cadrele unei fiºe dedicþionar, iar sinuciderea lui Anghelache,explicatã, paradoxal, ca gest luciferic,prin care casierul se apãrã de tentaþie ºiîºi sfideazã soarta.

Numai cã, alteori, furat de farmeculpropriilor interpretãri, Gelu Negreaalunecã într-un somn al raþiunii, carenaºte interpretãri inacceptabile. Ionel,„zgubiliticul puºti” din Vizitã, este reabil-itat prin justa mutare a discuþiei de peteren etic în sfera literaturii. De aici însãpânã la a considera cã „Din aceeaºi ca-tegorie de îndrãzneli gnoseologice faceparte ºi fumatul þigãrii ce îi provoacãleºinul: Ionel are vocaþia experienþelor ºiexperimentelor existenþiale, inclusiv acelor care se învecineazã cu durerea,cu suferinþa ºi martiriul. Propensiuneacãtre obiecte ºi acþiuni legate de foctrimite cu gândul la mitul prometeic.”(p.163) distanþa este cam mare. Culmeae cã, în loc de argumente, ni se livreazãuneori un pumn în gurã, dupã modelul„pãrerea mea”. Considerând-o peSevastiþa Stãnescu (Întârziere) „unGodot feminin”, Gelu Negrea nu cautãsã convingã de justeþea afirmaþiei (pecare o consider întemeiatã), ci încheiebrutal: „…Exageraþiuni? Poate. ªi cedacã?!” (p. 306) Ei bine, nu îi poþiîntoarce pur ºi simplu spatele cititorului,lãsându-l cu ochii în soare…

Se poate spune cã existã doi GeluNegrea în acest volum. Unul raþional,argumentat, câteodatã scânteietor.Celãlalt, exagerat, extremist, narcisist.Mã despart de unele dintre interpretãri,cum, la fel de bine, le consider extremde interesante pe altele. Dincolo de ca-racterizãrile individuale, ideea-forte acãrþii mi se pare însã aceea a unui altCaragiale, unul obiectiv, fin observatoral lumii. Gelu Negrea acrediteazã ideeaunui nou Caragiale, substanþial diferit deceea ce credem în mod curent: „În cali-tate de cetãþeni, eroii lui Caragiale sunt,de cele mai multe ori, exemplari.Desprinderea din context doar a dimen-siunii lor «miticeºti» a forjat în timpimaginea satiricului ion Luca în detri-mentul ipostazei infinit mai potrivite, maicuprinzãtoare ºi, ipso facto, mai ade-vãrate de «cel mai mare poet obiectiv alnostru» (M. Dragomirescu)”. (p.315)

Ostentaþiascrisului

Din pãcate, cartea pãcãtuieºte prinostentaþie. Rãfuindu-se cu adversariimaginari sau nu, autorul dã senzaþia cãºi-a fãcut un scop în sine din a-i contraz-ice pe alþii: „proclamã cu aplomb G.Ibrãileanu (…) ale cãrui concluzii au fostpreluate cu facil entuziasm de generaþiileulterioare de comentatori… (p.207),„Alãturi de Brânzovenescu, este un per-sonaj expediat din vârful buzelor ºi ridi-culizat grosier atât de critici cât ºi deregizori…” (p.122), „Unul dintrenumeroasele personaje caragialieneignorate metodic de comentatori din

motive de cecitate criticã.” (p.154).Aproape cã nu existã personaj inclus înacest dicþionar unde sã nu gãsim cârligepolemice. Unele justificate, altele artifi-ciale, cãutate. Efectul este, paradoxal,iritant pentru cititor. Iatã o mostrã deostentaþie, gratuitã, în cazul lui MachePreotescu, din O lacunã: „Prostia asta cuMache Preotescu ºi Lache Diaconescupersonaje-pereche vorbeºte sugestivdespre faptul cã, uneori – ca sã nuspun, de cele mai multe ori – despreautori importanþi se scrie urechist, dinamintiri liceist-universitare sau din lite-ratura criticã anterioarã, într-o veselreproducþie lãrgitã a interpretãrii inter-pretãrilor ºi a comentãrii comentariilor.Aºa ajung sã se impunã ºi sã facãnemeritatã carierã publicã afirmaþiigrãbite ori superficiale, nesupuse obli-gatoriei confruntãri cu realitatea textualã– ceva mai prozaicã, poate, câteodatãdar singura care conteazã. Sã mã ierteCel de Sus, dar am impresia cã atît(sic!) încremenirea în proiecte vetuste,cât ºi mult prea anevoioasele schimbãride paradigmã a receptãrii unor creaþiimajore ºi a unor autori proeminenþi dinliteratura noastrã se datoreazã nucecitãþii critice sau incapacitãþii dereevaluare ºi reaºezare a lor în centrulprimenit al actualitãþii, ci nãzdrãvaneibuturugi mici care este neîntoarcerea(sic!) la text, la necesara sa citire ºirecitire.” (p.270). ªi dã-i, ºi luptã! Repet:sunt întru totul de acord cu necesitateaîntoarcerii la text, dar energiile pe careeseistul le consumã în pasaje consis-tente sunt demne de o cauzã mai bunã.

Un alt aspect care contrariazã la unasemenea volum cu pretenþii sunt negli-jenþele de tehnoredactare ºi corecturã.Sar în ochi greºeli de tot soiul:„Mihalache este, în aceastã povestirede atmosferã borgesianã (sic!) unTezeu…” (p. 135), „irigatã de bun simþ”(sic!) (p.160), „Bucata care îl are dreptprotagonist pe zgubiliticul puºti, este(sic!) plasatã…” (p. 162), „Dacã ºtiu, n-au manierã, sunt niºte odioºi ºi (sic!)niºte mãgari, ceea ce Costicã, nu este(sic!) niciodatã…”(p.244), „…Spiridonprefigureazã, în avans (sic!) cu aproapedouã decenii…” (pp.300-301) etc. Câtdespre „nici un/nici un ºi nici o/ nicio”,autorul fie nu ºtie, fie face rivoluþie încontra normelor în uz…

Un alt Caragiale

Dicþionar subiectiv al personajelor luiI.L.Caragiale rãmâne un volum impor-tant prin chiar faptul cã (re)pune în dis-cuþie proza ºi dramaturgia lui Caragiale.Nefiind un dicþionar propriu-zis, GeluNegrea îºi permite (cu folos) sãlãrgeascã spectrul discuþiei. Formal, undicþionar, cartea se citeºte ºi ca o suc-cesiune de minieseuri dedicate perso-najelor caragialiene (cele selectate deautor ca reprezentative), dar, în primulrând, ca un macroeseu despre lumeaficþionalã ºi despre cum ar trebui eareceptatã. Marele avantaj este supleþea.Într-un limbaj dezbãrat de morga criticii,ea ne propune un alt Caragiale. Ceeace, fireºte, nu e puþin lucru.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Gelu Negrea – Dicþionar subiectival personajelor lui I.L. Caragiale?

Format în climatul cultural alBacãului, în jurul revistei Ateneu,George Bãlãiþã rãmâne o voceimportantã în proza contempo-ranã situatã de critica literarã îndescendenþa lui Joyce. Pânã laapariþia celor douã romane,Lumea în douã zile (1975) ºiUcenicul neascultãtor (1977),George Bãlãiþã a scris mai multeschiþe, nuvele ºi povestiri, careanunþau un prozator profund înanaliza cu rafinament a mo-mentelor de crizã existenþialã înpragul ieºirii din copilãrie.

În Cãlãtoria, personajele suntpuse în situaþii-limitã pe care leprivesc cu uimire. Cu volumulConversând despre Ionescu(1966), scriitorul îºi înnoieºtetipologia ºi tehnica epicã. Aici nuintereseazã fabula în sine, ciefectul pe care îl au întâmplãrileasupra personajelor. De dataaceasta, prozatorul îºi propunesã punã accentul pe anumitetipuri umane care devin reperepentru reflectarea gândirii.George Bãlãiþã cultivã enigmati-cul în aceste nuvele, care îl anun-þã pe romancierul de mai târziu,iar personajele apar ca niºteizbucniri dornice sã iasã din crizaexistenþialã prin care trec. Înacest volum, autorul renunþã laordinea cronologicã a faptelor(lucru pe care-l va face ºi înromane) lãrgind dimensiunea tim-pului. Se simte în aceste douãvolume dorinþa autorului de aexperimenta, de a se afirma cascriitor. Într-un interviu cu C.Stãnescu, George Bãlãiþã afirmãdespre perioada începuturilorsale: Rãmâne ideea cã un tânãrtalentat ºi sãrac nu s-a temut sãia taurul de coarne. Chiar dacã afãcut-o ca somnambulul carehabar nu are cã merge pe creas-ta acoperiºului.

Romanul Lumea în douã zile(1975) a fost apreciat de critica li-terarã drept cartea de maturitatea lui George Bãlãiþã, care credecã volumul l-a situat mai sus înierarhia literarã a timpului.Personajul principal, Antipa, esteprezentat în douã ipostaze:Domestica ºi Infernalia. Acestedouã pãrþi ale romanuluiurmãresc existenþa eroului peparcursul celor douã solstiþii.Universul romanesc îl are în cen-trul sãu pe Antipa, un personajcare încearcã sã afle sensul exis-tenþei în mariajul cu Felicia sau labiroul de înregistrare a deceselorde la primãria din Dealu-Ocna,unde are o putere ciudatã asupraoamenilor.

Prima zi începe cu prezen-tarea unei scene din viaþa cupluluiAntipa-Felicia dimineaþa, dupãtrezirea din somn. Felicia are oatitudine protectoare faþã deAntipa ºi se miºcã încet prin casãpentru a nu-l trezi: pentru a ocrotisomnul lui Antipa, Felicia aaºezat între cel adormit ºi veiozãceva, pare o carte mare, un atlas,un album cu coperte groase. Eapare o fiinþã fragilã, însã, deºi per-sonajul principal al romanuluieste Antipa, George Bãlãiþã sug-ereazã cã, în cadrul cuplului, pu-terea o deþine femeia ºi ºtie undeîºi þine ea rezervele de energie: Oaºteaptã o zi grea. Rãbdãtoare,femeia se pregãtea s-o întâm-pine. Din aceastã rãbdare seiveºte puterea de a duce totul la

capãt. La micul dejun, Antipaexperimenteazã tot felul de sen-zaþii gustative: Vrând sã pãstrezegustul dulceag al gogoºarului ºiaroma cãrnii lui vegetale (...)limba lui Antipa rãmâne lipitã decerul gurii. Un cer problematicsub care lumea este doar unplescãit de limbã.

Acþiunea primei pãrþi a roma-nului are loc pe 21 decembrie,ziua solstiþiului de iarnã, simþitãde personajele romanului dreptAjunul Crãciunului. Confuzia i sedatoreazã lui Antipa. El este ateu,iar ziua de 21 decembrie devinesingura sãrbãtoare religioasã alui. În fiecare an, pe 21 decem-brie, Felicia ºi Antipa se comportãconvenþional. El rãmâne în pat caºi cum ar fi bolnav, Felicia îltrateazã astfel, iar la întoarcereaei de la serviciu, Antipa îºi revine.Seara, cuplul este vizitat deAntipa-tatãl ºi de August pã-lãrierul dupã ce au bãut înainte unceai pe platforma de scânduri.Dupã ce sosesc musafirii seaprinde bradul ºi se ascultã col-inde greceºti. Numai profesorulBaroni atrage atenþia cã nu eAjunul Crãciunului când intrã înatelierul lui August.

Antipa-tatãl este revoltat de„farsa” cu Ajunul Crãciunului ºipune aceastã ciudãþenie peseama faptului cã fiul sãu s-acãsãtorit prea devreme. Felicianu are nici o vinã cu privire laaceastã alegere a soþului ei; eaeste ca ºi noi o victimã a mof-turilor lui. Afarã este neobiºnuitde cald pentru aceastã perioadã,iar Antipa iese pe stradã ciudatîmbrãcat, aspect sesizat dePaºaliu.

Cei doi sunt cãsãtoriþi de ºapteani. Felicia are un rol aparent binedefinit, cu preocupãri domestice,spre deosebire de Antipa care s-ar înscrie în sfera personajelorcontemplative. Profesorul Baronio avertizeazã pe Felicia cã Antipaîmpinge gluma prea departe, darnu precizeazã despre ce anumeeste vorba ca ºi cum personajeleau o tainã despre care le estefricã sã discute sau doresc sãpotenþeze un mister. Tot profe-sorul Baroni afirmã despre Feliciacã, dacã s-ar fi nãscut în timpurimai naive, ar fi putut fi o ade-vãratã stãpânã. El vede în Feliciao femeie fragilã, supusã bãrbatu-lui. Este o iluzie întreþinutã deautor care afirmã cã ceea ce unulnumeºte putere, altuia i se pareslãbiciune. Antipa este vãzut deprofesorul Baroni drept un timidcare strãluceºte prin absenþã.

Casa reprezintã pentru per-sonaj un refugiu, un loc în careFelicia este stãpâna, faptrecunoscut de Antipa, cãruia îiplace sã se ºtie protejat. Aici segãsesc douã obiecte, fotoliulBaroni ºi oglinda primitã de la

mãtuºa Melpo, care au diferiteroluri în viaþa cuplului. Antipa sepriveºte în oglindã, în adâncul eitulbure, ºi observã cã aceastavibreazã cu o puritate neobiºnuitãºi aduce în odaie o undã deluminã, iar pe Felicia o atragebronzul ei ºlefuit. Sunt primeleconsemnãri care sugereazã oputere magicã a obiectului.Fotoliul este un dar din parteaprofesorului Baroni, specialist înihtiologie, autorul unui celebrutratat nescris. Cufundat în fotoliu,Antipa trãieºte senzaþii ciudate(Nemiºcat în fotoliul sãu, Antipaîºi simte capul modificându-se,creºte, se ascute la un capãt, seturteºte la celãlalt, este uºor,umplut cu paie, pomeþii se întind,se umflã, poate sã parã ciudat ºineverosimil, dar acest om modifi-cat stã acum pe trotuar aproapede uºa bãtrânului August.) ºiviseazã, transcende într-o altãrealitate în care se vede micºo-rându-se treptat. Antipa îºi nu-meºte obiectul sanctuar. Fotoliulstârneºte reacþii contradictorii dinpartea celor care îl viziteazã peAntipa. Tatãl sãu se mirã defiecare datã când îl vede: câtãpiele au bãgat ei aici, nu s-auzgârcit deloc.

Cuplul are o cãþeluºa roºcatã,corciturã de pechinez cu auto-hton, un fel de pisicã cu cap demaimuþã era într-adevãr un câine.Eromanga îºi petrece timpul înbaie unde rosteºte monologuriascultate ºi înregistrate pe furiºde Antipa. Aceasta are un pri-eten, pe Argus, cu care discutãdespre stãpânii sãi încercând sã-ºi explice anumite gesturi aleacestora. Argus merge cu stãpâ-na lui în mai multe locuri ºi parecã are o anumitã experienþã deviaþã. La circ a vãzut împreunã cudoamna Stãnciulescu niºte câini,care sãreau prin niºte cercuri defoc. Nu i-a plãcut spectacolul, darieºirea constituie un pretext de avorbi ºi de a fi alãturi deEromanga. La rândul ei, cãþeluºacuplului Antipa-Felicia îi relateazãlui Argus scene din casã, pe carenu ºtie cum sã le interpretezeprilej pentru câine de a face trimi-teri la un tablou vãzut în grabãîntr-o expoziþie, unde a intratîntâmplãtor în timp ce se þineadupã o doamnã. Eromanga esteinteligentã ºi are spirit criticrecunoscând cã Argus mã întris-teazã atunci când îmi dau seamacã repetã unele lucruri auzite dela oameni ca ºi cum asta ar fi omare ispravã. Cele douã perso-naje animaliere sunt prezentatecaricatural, iar prin aerul semidoctpe care îl au amintesc de univer-sul operei lui I. L. Caragiale.

August pãlãrierul trãieºte subsemnul nostalgiei vremurilor dealtãdatã când confecþionareaunei pãlãrii la comandã reprezen-

ta o provocare, îi stimula creativi-tatea. Acum se limiteazã doar lacurãþatul pãlãriilor. Lumea parecã ºi-a pierdut gustul pentru unaccesoriu original ºi elegant.Când îl vede pentru prima datã pejudecãtorul Viziru, se gândeºte cefel de pãlãrie i s-ar potrivi. Poartãaceleaºi haine ºi peste ºapte anide la dispariþia lui Antipa (Bãtrâ-nul August pãlãrierul va fi îmbrã-cat peste ºapte ani, ca ºi azi, ca ºiacum ºapte ani: o hainã camlungã, deschisã la culoare, nutocmai bine cãlcatã, revere late,jiletcã pe dedesubt, pantaloni nuprea largi, ba s-ar putea spuneînguºti, destul de lungi pentru camai totdeauna sã stea deasupraghetelor pânã aproape sub ge-nunchi ca niºte burlane încreþite,burdufuri de armonicã sau cevaasemãnãtor.), semn cã person-ajul nu se mai poate adapta noilorvremuri, dar îºi va face meseriacu drag, chiar dacã cei din jur nuapreciazã asta. Antipa îl defineadrept un fel de cronicã vie aoraºului. El simte cã timpul treceîn defavoarea sa ºi din aceastãcauzã nu-i mai înþelege pe ceitineri: lumea oamenilor tineri îmieste de nepãtruns. Trãieºte cusenzaþia cã are putere asupraoamenilor ºi cã aceºtia îl vizi-teazã tocmai din acest motiv, însãel ºtie sã asculte atent, iar cândpovesteºte o face dintr-un impulsmalefic: dacã-i vorbesc celuilaltdespre necazul meu, poate cã oparte din acest necaz trece la el!Este interesantã poziþia pe careºi-o asumã August pe parcursulascultãrii poveºtii: Nu ºtiu departea cui este dreptatea, deaceea mãsura mea este toleranþaºi iubirea.

Pãlãrierul se entuziasmeazãcând are ocazia de a-ºi dovedimãiestria. Profesorului Baroni îirecondiþioneazã o pãlãrie ºi opriveºte cu mândrie. Apoi, entuzi-asmat, primeºte cu mulþumireremarca rostitã de profesorul fan-faron: suntem niºte bravi bãtrânitemerari.

Judecãtorul Viziru va veni laAlbala dupã ºapte ani de lamoartea lui Antipa. Intrând în ate-lierul lui August pãlãrierul, el vaîncerca sã afle pânã unde sepoate glumi mãrturisind cã s-agândit la acest lucru în timp ceera bolnav ºi crede cã m-am vin-decat numai ca sã aflu asta.Pãlãrierul îi va rãspunde la între-bare printr-o parabolã, pe carejudecãtorul Viziru n-o înþelege,deoarece pare limitat în gândire.Starea de uluire pe care o trãieºteîn cãutarea unei certitudini (dareu vreau sã ºtiu limita, cât sepoate glumi, vreau sã ºtiu cusimþurile mele întâi, sã pot strigaaici, aºa cum pe malul râului ºtiuºi nu mã îndoiesc unde sfârºeºteapa ºi unde începe pãmântul)

este asemãnãtoare cu cea a pro-fesorului Gavrilescu din nuvela Laþigãnci. De ce cautã judecãtorulViziru limita pânã unde se poateglumi? Pentru a scãpa de fricã,pentru a fi liber ºi sãnãtos.Absenþa rãspunsului nu-i permitesã-ºi continuie viaþa. Viziru vaînregistra convorbirile sale cupãlãrierul pentru a afla ce s-aîntâmplat cu Antipa. Ambii aveauobiceiul sã punã pariuri, sãglumeascã pânã când totul a scã-pat de sub control: gluma a cãpã-tat o desfãºurare monstruoasã.Ancheta judecãtorului Viziru sedesfãºoarã anevoios. Acestamãrturiseºte: Prea multe fapte,sunt strivit de adevãrul lor, dar numã pot opri. Demersul judecã-torului Viziru nu va avea nici unrezultat, deoarece el moare laAlbala cãlcat de un camion. Toaterolele înregistrate ºi caietele cunotiþe vor fi pãstrate de pãlãrier.

Alexandru Ionescu va veni laAlbala, tot în atelierul pãlãrierului,ºi va spune cã este un prieten allui Antipa, al judecãtorului ºi alcelorlalþi. August va observa custupoare cã lui nu i se potriveºtenici o pãlãrie, deci nu poate fiîncadrat într-o tipologie, dar îi varevela un amãnunt al lumii con-temporane: poate cã lumea celortineri nu este o lume bântuitã denebunie. Poate ei au dreptate.Chiar dacã nu-i înþeleg.

Ucenicul neascultãtor (1977)este un bildungsroman construitpe aceeaºi schemã cu romanulanterior: Dacã în oraºul Albalapovestea lui Antipa s-a uitat,povestea lui Naum Capdeaurabia începe. Dar Naum este încãdeparte. Abia chipul lui se stre-coarã printre lucruri, trece tãcutde la o întâmplare la alta. Forþaacestui roman vine din plãcereaautorului de a povesti, de a sur-prinde faptele mãrunte, deoarece,dupã cum afirmã autorul într-uninterviu, singura convenþie eterndurabilã pentru roman estepovestirea. Sã ºtii sã povesteºti,construind ceva, depãºind po-vestea, sublimând-o într-un con-cept. Dar mereu povestind.

Studiile de teorie literarã afir-mã cã vocea autorului ar constaîn selecþia ºi aºezarea, într-o anu-mitã formã, a materialului epic.Fãrã sã declare cã s-ar încadraîntr-o anumitã descendenþã lite-rarã, George Bãlãiþã are un modaparte de a privi lumea exteriori-zând personaje cu o sensibilitateaparte, care trãiesc într-o iluzie:Eu cred în forþa suavã a imagi-naþiei. Fãrã creativitate, fãrã harulde a gândi „pe cont propriu” lumiimaginare, care includ saudepãºesc enorm cotidianul, teduci numai la vale, nu urcinicãieri. Prezenþa autorului înoperã poate fi discutatã în ter-meni de intenþionalitate. Mãr-turisind cã nu este adeptulrelatãrii la persoana I, GeorgeBãlãiþã propune imaginea unuiscriitor care observã ceea ce seîntâmplã în jurul lui ºi creeazãprin discurs un act de re-prezentare: Mã lepãd de aro-ganþã persoanei întâi singular,mã feresc de ipocrizia persoaneia doua plural. Ca ºi cum mie numi se întâmplã nimic ºi totul seîntâmplã celorlalþi. Am în mineceva de debutant, nãdãjduiesc,bine temperat!

aprilie 20104

ateneu

Gabriela GÎRMACEA

Lumile luiGeorge Bãlãiþã

aprilie 2010 5

interviu

Lucia Dãrãmuº: Traiectul academical dumneavoastrã se înscrie pe liniatransdisciplinaritãþii. Aþi cam spart toatecanoanele. Cum aþi rezolva ecuaþiadatã ca model bazic al Europei?

moºtenirea ebraicã LA (level A) zona de non-rezistenþã LALB--------------------------------------- moºtenirea creºtinã LB (level B) zona de non-rezistenþã LBLC------------------------------------- moºtenirea greacã LC (level C) zona de non-rezistenþã LCLD------------------------------------- moºtenirea latinã LD (level D)

De aici ecuaþia:Z (LALB) LA + Z (LBLC) LB + Z (LCLD) LCLB LC LD

Solomon Marcus: Suntem marcaþide moºtenirile pe care le evocaþi. Suntde acord sã le asociem modelului cul-tural european, cu douã condiþii : a)europenitatea nu mai este numai ceageograficã, ea este cea culturalã. Princeea ce are mai bun, cultura americanãeste o prelungire a celei europene ºi, înunele privinþe, este partea ei cea maiavansatã ; b) postmodernitatea ºi glo-balizarea culturalã (despre aceasta dinurmã mulþi nici mãcar nu vor sã audã ºi,în mod fals, o considerã oximoronicã)schimbã datele problemei. Opoziþia dealtã datã dintre Occident ºi ExtremulOrient este acum mult atenuatã (a sevedea, de exemplu, modul de con-cepere a temporalitãþii ºi rolul central alparadoxului, al circularitãþii). Fãrãconºtiinþa globalizãrii culturii, fie eaºtiinþificã, tehnologicã, artisticã sau filo-zoficã, nu putem intra în mod serios încompetiþia mondialã a valorilor. Amdezvoltat în alte locuri aceastã idee.

L.D.: Este ºtiut cã matematica, mitulºi poezia îºi au teren comun cu imagi-narul. În împãrþirea la 0 care este sce-nariul fictiv?

S.M.: Spuneþi „Este ºtiut cã…”.Pentru mit ºi poezie, este într-adevãrºtiut, pentru matematicã însã educaþiaactualã nu prea îi orienteazã pe elevi îndirecþia unei matematici bazate peimaginar, pe ficþiune. Ba, mai mult, seobiºnuieºte a se pune într-un aparentcontrast imaginarul artei cu terestrulºtiinþei. În orice caz, imaginarul ºtiinþei,al matematicii îndeosebi, este maidegrabã ascuns decât explicitat ºiexplicat. În ceea ce-l priveºte pe zero,situaþia este foarte delicatã, de aceea is-au dedicat cãrþi întregi. Una dintre elea fost tradusã în româneºte, la EdituraHumanitas. Alta, «Signifying Nothing.The Semiotics of Zero», de BrianRotman, a apãrut în 1987, la StanfordUniversity Press. Orice numãr este unelement de ficþiune, nimeni nu l-a vãzutpe 5, ci numai 5 mere sau 5 cãrþi. Darnumãrul zero este de douã ori ficþional ;o datã, pentru cã e un numãr, a douaoarã, pentru cã nu poate fi instanþiatprin ceva concret, de felul merelor saucãrþilor; el exprimã o absenþã, deci osituaþie care nu poate fi perceputãdirect, ci numai prin negarea unor anu-mite prezenþe. Rezultatul obþinut estenumit convenþional numãrul zero. Ceeace este uimitor la zero e legãtura saindisolubilã cu infinitul. Acest lucru este

foarte vizibil în împãrþirea la zero, lacare vã referiþi. Aþi intuit bine cã aici seascunde ceva interesant. Copilului dinclasa a patra sau a cincea, îi spunemcã aceastã împãrþire e imposibilã, darca argument ne prevalãm de un raþio-nament prin reducere la absurd, care,la aceastã vârstã, nu e uºor de accep-tat. Dar, dacã zero nu are ce cãuta lanumitorul unei fracþii la care numãrã-torul e diferit de zero, atunci matemati-cianul ocoleºte dificultatea ºi se între-abã ce se întâmplã când numitorul seapropie de zero fãrã a-l atinge. Deexemplu, în fracþia 1/x, dacã x parcurgeºirul infinit de valori 1/n (n=1, 2, 3, …),care, evident, se apropie din ce în cemai mult de zero (aici intervin noþiunilede limitã ºi de convergenþã, care auavut nevoie de mii de ani pentru aputea fi degajate în forma lor riguroasãde azi), atunci 1/x parcurge ºi el un ºirinfinit de valori, care cresc tot mai mult,depãºind orice valoare posibilã; sespune cã ºirul tinde la infinit. Deci: dacãnumitorul x tinde la zero, atunci fracþia1/x tinde la infinit. Tot aºa, dacã numi-torul x tinde la infinit, atunci fracþia 1/xtinde la zero. Zero ºi infinit sunt fraþi,sunt amândoi elemente de ficþiune decare avem nevoie ca de aer.

L.D.: În antichitate, medicina estetrecutã, alãturi de poezie, în rândulartelor. De ce matematica, deºi înruditãîn subsidiar cu poezia, nu face partedintre arte?

S.M.: Asocierea medicinii cu arta sereferã la faptul cã, în antichitate, medi-cina avea un caracter predominantempiric, bazat pe îndemânare ºi iniþia-tivã, deci conta în primul rând meº-teºugul, fapt care o apropia de artã. Înacea perioadã, nu exista o diferenþiereaccentuatã a disciplinelor, predominã oculturã sincreticã. La Pitagora, mate-matica ºi muzica mergeau împreunã ºiacelaºi sincretism îl regãsim la Platon.Am dezvoltat în scrierile mele modul încare literatura ºi matematica sunt (prinHomer, respectiv prin Thales ºi

Pitagora) fiice ale miturilor, de la careau preluat funcþia de simbolizare,nevoia de ficþiune ºi de metaforã, ori-entarea spre optimizare semioticã, însensul unui „maxim de gând“ într-un„minim de cuprindere“ (deci densitatesemanticã mãritã), structura holo-graficã (capacitatea localului ºi instan-taneului de a da seama despre globali-tate ºi despre eternitate; capacitateafinitului de a da seama despre infinitateºi a „puþinului“ de a da seama despre„mult“).

L.D.: De la G. Moisil la N. Manolescu,de la Carlo Tagliavini la P. Sgall toþivorbesc despre o muncã de pionierat,despre saltul calitativ , despre podulconstruit de Solomon Marcus întredomenii aparent complet opuse. Ce astat la baza nebuniei dumneavoastrãde a vedea structura matematicã înspatele poeziei, de a înþelege adânc cãun pumn de cuvinte aºezate unelelângã altele nu înseamnã poezie?

S.M.: Pentru a rãspunde la aceastãîntrebare, am scris câteva cãrþi ºinumeroase articole. Îmi place cã aþifolosit cuvântul „nebunie“ ; încep primulcapitol din a mea Poetica matematica ,reproducând urmãtoarea reflecþie aunui mare matematician, MarstonMorse : Matematica este sora ºi auxili-ara necesarã a artelor ºi este atinsã denebunie ºi geniu . Fãrã nebunie, adicãfãrã depãºirea cuminþeniei conformiste,nu existã marea creaþie pe care ovedem la Salvador Dali ºi la matemati-cieni ca Evariste Galois, Janos Bolyai ºiAbraham Robinson (cu ale sale univer-suri non-standard). Dar, ca sã ajungi laaceste înãlþimi ameþitoare, trebuie sã teantrenezi exact aºa cum se antreneazãalpiniºtii. Am început acest antrena-ment încã din copilãrie, când inventamjocuri teatrale ºi þineam un ziar alstrãzii, din adolescenþã, când îi frecven-tam pe marii visãtori de felul lui Poe,Baudelaire ºi Rilke, apoi în studenþia de

la Matematicã, unde contemplam extra-ordinarele ei universuri de ficþiune,care-mi permiteau accesul la infinitate,ºi unde vedeam clar cum pot transgre-sa vizibilul, fãrã a pierde accesul lainteligibil. Matematica ºi poezia suntdouã moduri fundamentale în carelumea se ascunde ºi ne provoacã s-ocãutãm ºi s-o descoperim. În acest jocstã toatã plãcerea vieþii; nu întâmplãtorsuntem numiþi homo ludens. Pentru aînþelege eficacitatea matematicii înpoezie, trebuie mai întâi sã înþelegi artadin interiorul matematicii.

L.D.: Începând cu filosofii antici, caParmenide, Platon, Augustin etc. maitoþi filosofii au cochetat cu cifrele ºi aufãcut-o bine. Argumentaþi, vã rog,importanþa studierii matematicii (pãrþiale ei) în cadrul filosofiei.

S.M.: Noica a crezut cã între filo-zofie ºi ºtiinþã, între filozofie ºi mate-maticã ar exista o frontierã precisã, ri-guroasã, ºi a propus diferite distincþiibinare corespunzatoare. Una din elerefuzã ºtiinþei capacitatea de a se referila om, recunoscându-i competenþanumai în domeniul lucrurilor. Ca pre-cauþie, scoate din domeniul filozofieipreocupãrile de filozofia ºtiinþei, mutân-du-le pe teritoriul ºtiinþei. Presupoziþiacare se aflã la baza unor consideraþii deacest fel este existenþa unei delimitãririguroase între ºtiinþã ºi filozofie. Dartocmai aceastã delimitare a devenitmult mai greu de operat în secolul alXX-lea decât în secolul al XIX-lea iaracum e ºi mai greu. În ceea ce priveºtematematica, nimeni nu mai ºtie unde seterminã matematica ºi începe filozofiasau invers. Aºa se face cã în recentulPrinceton Companion to Mathematicsse acordã un loc important unorchestiuni pe care unii le considerã alematematicii, alþii, ale filozofiei. Va trebuisã ne obiºnuim tot mai mult cu aceastãconfuzie. Matematica ºi filozofia suntdeopotrivã de greu (dacã nu imposibil)de definit, iar problemele semantice alematematicii, cele de fundamente, suntcu un picior în matematicã iar cucelãlalt în filozofie. Metabolismul celordouã este esenþial, dar, trebuie sãrecunoaºtem, nici educaþia matema-ticã, nici cea filozoficã nu iau în seamãcum se cuvine acestã cerinþã.

L.D.: Poate vã va suna uºor bizarîntrebarea mea, dar eu o pun cu oricerisc. Este Dumnezeu matematic, gân-dul lui Dumnezeu este matematic,logos-ul divin este matematic?

S.M.: Toate tradiþiile privind modulde reprezentare a Divinitãþii acordã unloc esenþial atributului infinitãþii. În oricereligie, Divinitatea beneficiazã, într-unfel sau altul, de acest atribut. Am spus :într-un fel sau altul. Pentru a stabilidetaliile acestei constatãri, este profi-tabil sã luãm în considerare achiziþiilematematicii, deoarece matematica adezvoltat în mod sistematic preocu-parea de a înþelege toate aspecteleinfinitãþii. S-a spus chiar cã acesta ar fiprimul scop al matematicii. Rãspunsulla aceastã întrebare a Dv a constituitobiectul comunicãrii mele la Congresulorganizat de Fundaþia Templeton laBucureºti, în octombrie 2009.

Solomon Marcus:

„Zero ºi infinit sunt fraþi,sunt amândoi elemente de ficþiune“

„A te pretinde matematicianeste o cutezanþã pe care puþinepersoane în cunoºtinþã decauzã ºi-o pot permite. ªi-a per-mis-o Norbert Wiener, în titlulautobiografiei sale, dupã cecomunitatea matematicã inter-naþionalã l-a recunoscut caautor al unor importante noþiuniºi rezultate matematice ºi ca undeschizãtor de drumuri”.

Solomon Marcus

Solomon Marcus este Membru al Academiei Române, un împãtimit deculturã românã ºi universalã, matematician. Studiile sale au vãzut luminatiparului începând cu grafia românã, dar, datoritã înaltei þinute academice ºia tonusului nou, spãrgând canoanele, este publicat în cele mai diversereviste din Occident, de la reviste de matematicã, la reviste de ºtiinþã, de laliteraturã, la lingvisticã. Solomon Marcus are ºi vocaþia descoperirii talen-telor genuine, dorindu-ºi dialogul real. (Lucia DÃRÃMUª)

Ion V. Strãtescu

PokerSper sã nu confund, Ion V. Strãtescu

este semnatarul mai multor cãrþi, apãrute laedituri dintre cele mai importante. Printreacestea, se aflã la loc de cinste ºi EdituraVinea, indiscutabil o adevãratã maºinãriepentru poezia contemporanã.

Mã voi opri, aºadar, la ultima carte publi-catã de Ion V. Strãtescu, „Poker”, volum cese bucurã, printre altele, ºi de o graficãfericitã. În urma lecturii poemelor ce seînsumeazã într-un mesaj adesea echilibrat,mi-am adus aminte de o discuþie pe care oaveam cu ani în urmã, atunci când nuputeam neapãrat înþelege cum, în general,o revistã literarã e interesatã de cronici orirecenzii la „cãrþile bune”. Ce-i drept,urmãrind de-a lungul timpului anumite prac-tici, am realizat cã, din pãcate, sunt multepublicaþii ce vâneazã în primul rând numelede o sonoritate aparte, nemaipunându-ºineapãrat problema calitãþii materialuluitipãrit. Oricum, rubricile cu pricina ar fi fostîncãrcate de elogii... Adjectivele s-ar fiîngrãmãdit sã suplineascã absenþa unoridei de forþã, mai degrabã cântând prohoduldecât provocând o dezbatere vie. Dacã aº fiþinut cont de toate acestea, nu ºtiu în cemãsurã mi-aº mai fi dorit acum sã scriudespre cartea abia amintitã. Cãci nu este ocarte ce va schimba faþa literaturii, nici ocarte ce va acapara paginile revistelor de lit-eraturã (iatã-mã devenind profet!)

În orice caz, jocul poetic din „Poker” sur-prinde. Ce-i drept, uneori plãcut, alteorineplãcut. Ce am apreciat la Ion V. Strãtescueste tocmai maniera extrem de personalãde a da viaþã unui univers interior mãcinatparadoxal de propriile-i credinþe. Poetulrãmâne prin definiþie un însingurat, o vocece îºi tenteazã limitele. Adesea va rãsturnachiar prea voit (a se citi forþat) raporturilefireºti cu lumea ce îl înconjoarã. Nu vorbimde materie, nu vorbim de spirit, ci avem maidegrabã mãsura certã a unor dimensiunicontinuu cãutate. Nu suntem invitaþi într-olume a certitudinilor; sub aparentul calm,textele te provoacã la un dialog organic,asumat pânã la ultima consecinþã. Lumealui Ion V. Strãtescu nu e nici pe departe unloc al antrenamentelor – e fie un spaþiu-metaforã ale cãrei semnificaþii le vei ghici,fie eºafodul propriilor neputinþe.

Afirm cã tema centralã este cea a legã-turii cu Divinitatea. Fireºte, în structurareadiscursului liric avem o serie mai bogatã de„sub-teme” ºi motive ce opereazã la nivelulsemnificaþiilor dorite. Cum stã în firealucrurilor, întregul sistem doreºte a-ºi cen-zura propriile neputinþe. Se poate vorbi fiede apariþia unor breºe de ordin lexical, fiede o forþare nefericitã a logicii textului. Apoi,avem pagini de o supleþe evidentã, avemrostiri dilematice. Am reþinut, poezia lui IonV. Strãtescu este cu predilecþie o poezie asubstantivului, „a substanþelor grele”. Dupãcum afirmam la început, ea poate nedumeriprintr-o bucurie a grotescului greu de expli-cat, aºa cum o vedem în „Libertãþi cenuºii”.Aici, e teritoriul unui naturalism nefiresc,moment al unor salturi acrobatice deneimaginat, în ciuda propriei demnitãþi:„gâfâielile au mirosul nopþii precum/ groteleîn care se masturbeazã cãlugãrii/ sub pre-text cã-s mai aproape de Dumnezeu”.Uneori, citindu-l pe Ion V. Strãtescu, rãmâicu impresia cã dinspre Pãmânt Cerului i serefuzã orice imixtiune. Alteori, poetul con-damnã chiar dispariþia lui Dumnezeu, mar-când involuntar singurãtatea ca un punct deînþelegere finalã a Universului. Printretablourile mari, se strecoarã sentimentefireºti: regretul clipelor de iubire, revoltaîmpotriva unor orânduieli sociale, melancol-ii de-o clipã etc.

Încã mai am impresia cã mesajul ascunsal volumului se leagã de o anume fatalitate- lipsa confesiunii naºte hãul: „acum ziua ºinoaptea sunt totuna -/ în jocul neliniºtii/numai forma de bici a despãrþirii/ numaipeticari cãutându-ne cârpele/ mototolite aleîmbrãþiºãrilor/ numai ultime nuanþe de/ stin-gere a sensului// dar nu mã plâng abisului//inimã te rog nu îngropa/ cadavrul disperãrii/în apele sodice ale morilor de hârtie/ lasã-l

în propria-i piele/ pânã devine un gol nes-fârºit” („Ultime nuanþe”). Dacã mi se per-mite, „Înainte de a fi” e un post-scriptum ladrama Meºterului Manole, un poem închinatpropriilor aºteptãri, singurul ce se sustragedin „lumea jocurilor de noroc”: „un zidarcade de pe schelã -/ neatenþie ori comandãvenitã de sus/ aerul se despicã precum unpepene copt/ razele soarelui se lovesc de/sufletu-i indecis/ ºi îl încarcã de nobleþealor/ de aur curãþat cu foc/ pacea e mereumolestatã/ de bocete profesioniste// nimenin-a vãzut vreodatã/ cum moare un sfânt/fãrã chinuri/ fãrã sã punã altã povarã pe noi/având controlul absolut/ asupra proprieimorþi// în mod sigur îngerii cu trâmbiþã/ ºtiuce e lumina înainte/ de-a fi curiozitate/înainte de a fi rãdãcinã/ de poem!”

Marius MANTA

Calistrat Costin

Om fi greºitgalaxia!

Fãrã a se dezice de coordonatele defini-torii ale poeziei sale (ironia, discursivitatea,umorul subþire sau jovialitatea cãutatã),Calistrat Costin apasã în recentul volumOm fi greºit galaxia (Bacãu, Editura„Ateneul scriitorilor”, 2010) pedala reflexiv-itãþii, textele cãpãtând în substrat o consis-tentã încãrcãturã ideaticã. A nu se înþelegecã asistãm la o schimbare de viziune poet-icã. Nu. Autorul rãmâne acelaºi poet pon-tos, hâtru, care mixeazã lirismul autentic,histrionismul ºi plãcerea dialogului.Rezultatul? Un stil personal, care îl individ-ualizeazã între poeþii generaþiei sale ºi careîi dã un farmec aparte. Cu toate acestea,Calistrat Costin nu alunecã în manierism,nu se lasã furat de propria-i poezie. Evoluþiasa liricã (mai ales ultimele sale volume)aminteºte de imaginea ºarpelui Ouroboros,fiindcã rotunjeºte un discurs liric bine funda-mentat, reperabil cu ochiul liber. Un versde-al sãu se recunoaºte uºor. Are aceldemon jucãuº, are plãcerea de a rãsturnafrazele, de a se juca, de a surprinde prinparadox.

Chiar dacã pe coperta a patra IonRoºioru pretinde cã, atenþie, „CalistratCostin, un poet care n-a scris un singurrând plictisitor în viaþa lui, indiferent de tipulde discurs în care s-a manifestat, se cerecitit, comentariul critic, oricât de meºteºugit,neputându-se niciodatã ridica la înãlþimea ºisavoarea textului abordat”, îmi permit sãcred cã „laudele“ lor, desigur, l-ar mâhnipeste mãsurã pe autor. I-aº aminti, deasemenea, lãudãtorului cã, din câte ºtiu eu,

comentariul critic nu îºi propune „sã seridice la înãlþimea ºi savoarea textului abor-dat”. Cã uneori se întâmplã ºi asta, este oaltã discuþie. Cât despre atractivitatea/per-fecþiunea versurilor lui Calistrat Costin, neaflãm în faþa unei exagerãri simpatice carenu face bine nici poetului, nici comentatoru-lui sãu. Numai Coºbuc îºi permitea odin-ioarã sã afirme: „N-am niciun vers pocit ºirãu.”

Revenind la volumul de faþã, se cuvineremarcatã o anume interiorizare a trãirii,care nu sufocã totuºi umorul. Mai reflexive,mai profunde, versurile îºi pãstreazã sprint-eneala caracteristicã. Invocându-l peDescartes, spre exemplu, Calistrat Costinrãstoarnã sensurile, surprinde prin oralitateºi prin capacitatea de a smulge cititorului unsurâs amar: „«Învãþãtura dã omului demni-tate!»/ Monsieur Descartes, cimilitura astava fi/ fost valabilã pe vremea domniei tale;/astãzi chestiunea devine cam aºa:/ ea,învãþãtura, îþi ia cu mult mai mult/ decât îþidã…” (p.66) Aºadar, autorul se ia de pieptcu idei consacrate în gândirea filosoficã alumii, rãfuindu-se cu nume grele din dome-niu. Împrumutând haina/masca unui Pãcalãcontemporan, el pare a trage câte un perdafpe cinste lui Empedocle, Pitagora sau chiarlui Dumnezeu, insinuând, de fapt, un reproºla adresa metehnelor lumii. De aici pânã laideea titlului, Om fi greºit galaxia!, nu-idecât un pas. Iar supoziþia liminar expri-matã în aceastã exclamaþie se verificã înnumeroase texte.

În fond, ne aflãm în faþa unui volum maidegrabã trist, care dezvãluie cãutarea unorrãspunsuri care se dovedesc adeseaincomplete sau amãgitoare. Maniera aceas-ta simulatã, ludicul ºi umorul sunt doarmãºtile unui poet aplecat spre sine, care-ºicautã galaxia… Chiar când „o dã la pace cuDumnezeu”, „se simte tras pe sfoarã de maimarele/ universului” (desemnat prin sintag-ma „numitului Dumnezeu”) sau când îl inte-rogheazã pe domnul Immanuel Kant etc.Calistrat Costin rãmâne un moralist, unsceptic ºi un lucid. Atitudinea lui detaºat-ironicã ascunde o tentativã de a se salva,de a se sustrage trecerii timpului.

Adrian JICU

Ion Pop

Litereºi albine

Numele lui Ion Pop solicitã inerenteconexiuni cu miºcarea de avangardãromâneascã, fiind recunoscut dreptcercetãtorul numãrul unu al acestui

fenomen literar. Existã, datoritã acestui ori-zont de aºteptãri, o suspiciune de fracturãbizarã între competenþele analitice de max-imã obiectivitate ºi latura confesivã dinpoezia sa, geografie a denudãrii proprieisubiectivitãþi. Autor a opt volume de poezie,publicate din 1966 pânã în 2010, el poateapãrea inconsecvent prin sondarea a douãmodele antinomice de expresie scripticã.Însã, interogat în structura de adâncime,antagonismul discursiv îºi legitimeazãcoerenþa prin relevarea „unui proiect exis-tenþial comun“ (Mircea A. Diaconu) atât crit-icii obiective, cât ºi liricii de exhibare a intim-itãþilor sufleteºti.

Acut ofensivã în volumul Elegii în ofen-sivã (2003), angoasa luptei cu Timpul secronicizeazã în Litere ºi albine (Cluj-Napoca, Editura „LIMES”, 2010), exemplude catharsis poetic întru acomodarea larealitatea unicã/ultimã a vieþii - Moartea:„De-atâta vreme tot fac, fac exerciþii de îns-eninare,/ încerc sã ºterg din mine orice nor./Pânã ce va veni o zi în care/ vã veþi uita lamine ca la cer.// Ce simplu e! ªi nu/ veþi maivedea atunci/ decât un cer/ lipsit de oricenor,/ de tot senin ºi pur.// Doar cerul. Cerul.“(Cântec simplu)

Volumul anterior oferea revelaþia(refugiul în culturã nu e decât o soluþie tem-porarã, iar singurul adevãr legitim al exis-tenþei este moartea; reîntoarcerea în con-cretul „pur ºi simplu“ este tardivã, dar oferãdemnitatea asumãrii eºecului!) ºi asiguracoerenþa atitudinalã între cele douã tipuri dediscurs (verva notaþiei obiective din studiiledespre avangardã este manifestã mai alesîn momentele de cercetare ale „trãirismu-lui“, pe care Ion Pop nu ºi-l poate asumadecât indirect; revolta avangardistã împotri-va culturii ca instituþie existã, în stare laten-tã, ºi în critic, tocmai pentru cã anihileazãputerea de a trãi plenar, de aceea adevãrulelegiac în ofensivã þinteºte cãtre propriulmodus vivendi: experienþa mediatã anaturii, prin paravanul culturii).

Litere ºi albine este imaginarul în carerevelaþia este „digeratã“ ºi asumatã cunecesarã seninãtate. Durerea comprehen-siunii anterioare este atenuatã prin analizãºi raportare autenticã a fiinþei la existenþã caîntreg, sumuum de bine ºi rãu. Ambivalenþasimbolisticã a albinei se revendicã de laaceeaºi percepere realistã a consub-stanþialitãþii ºi convertibilitãþii dinte bine ºirãu sau viaþã ºi moarte: „Adolescent, licean,în zile însorite de mai,/ întors de la oraº înlivada bunicilor,/ obiºnuiam sã mã urc/ într-un mãr înflorit,/ cu o carte în mânã,/ ºi sã lassã se amestece,/ printre polenuri de aur,/litere ºi albine./ Alcãtuiau/ în jurul meu uncerc în care/ nu mai ºtiam/ al cui e zumze-tul, a cui lumina./ Iar eu eram exact în cen-trul lui.// [...]// Acum, când mãrul e de multcenuºã/ ºi când în loc/ de-albine ºi grãunþede polenuri/ îmi zumzãie în jur numai glob-ule,/ .../ eu tot în centru sunt ºi plin de-auzuri.“ (Litere ºi albine). Poemul Orã, celdin urmã avatar al chestionãrii relaþiei dintresubiectivitatea artisticã ºi Timp, com-pleteazã ºi semantica albinei, ca semnpoetic: „Albinele încã nu m-au gãsit,/ dar,sunt sigur, mã vor afla./ Neºtiutoare cumsunt,/ vor ajunge tocmai unde trebuie/ cupolenul meu roºu, purtat cu grijã,/ încet-încet,/ cãtre fragedul viitor.“

O creaþie aparent neomogenã, sub-sumând consistente studii critice, dar ºipoezii confesive, este coerent ordonatã prinacest ultim volum cu structurã tripartitã:secþiunea Ritmuri ºi zgomote oferã o com-pensaþie de angajare social-politicã, pe tonavangardist, pentru o existenþã pseudo-trãitã prin culturã, denunþatã în cea de-adoua secvenþã, Forum, spaþiu al vieþuiriiprin litere. Armonizarea de sens vine împre-unã cu ultima parte, Litere ºi albine, liricã deîntregire a viziunii despre Viaþã ºi Lume, înraport de complexã dualitate.

Cristina POPESCU

autori ºi cãrþi

aprilie 20106

• Ion Mihalache

Nu ºtiu câþi mai obiºnuim sãcãutãm înþelesurile unor cu-vinte nefericit considerate…simple. A intrat în obicei sã ledãm crezare, sã le folosim,apoi sã trecem de acestea ºisã rãmânem încorsetaþi în for-mulãri de un manierismgrotesc. Suntem, aºadar, fieprea pasivi, dar interesaþi deimaginea proprie - într-oereticã re-interpretare a mituluilui Oedip -, fie ne trezim înain-tea propriului înger, scurtcir-cuitaþi de nevroticul internet.Fãrã a ne da seama, în raportcu datele obiective ale fiinþeinoastre, în majoritatea timpuluifalsãm, înregistrãm ubicuitãþi„retarde”.

Aceste prime afirmaþii mi-aufost prilejuite de neîncredereacriticului Constantin Cãlin cuprivire la ceea ce publicul cul-tural bãcãuan mai înþelege aziprin intelectualitate. Atenþio-nând subtil, cu o vagã dar bine-þintitã maliþiozitate, acelaºiConstantin Cãlin constata cãpuþini mai sunt dintre cei ce ºi-ar putea demonstra aparte-nenþa la o asemenea înaltãcategorie. Voit, s-a desprinsideea cã nu totul e pierdut; maimult, soluþia problemei, înmãsura în care aceasta e res-imþitã ca o problemã, ar fiechivalat cu exemplul corectargumentat. În cazul de faþã,modelul propus a fost explicitatcu ocazia lansãrii recentuluivolum al lui Gheorghe Iorga –„Omar Khayyam ºi «complex-ele» mitului european”, EdituraUniversitas XXI, Iaºi. La rândulmeu, abia la sfârºitul lecturiiam realizat mica capcanã pecare autorul a întins-o cititoru-lui. Aºezarea cuvântului „com-plexele” între ghilimele desco-perã ochiului avizat faptul cãîntregul edificiu al volumuluipoate fi receptat dintr-o dublãposturã. Pe de o parte, aºacum simplu s-ar înþelege, figu-ra lui Omar Khayyam ar fi purºi simplu legatã de „nepu-tinþele” imaginarului europeande a o/a se obiectiva. Altfel,odatã cu lectura propriu-zisã acãrþii, mai degrabã realizezicomplexitatea sub forma unui„ansamblu de construcþii” orichiar sub forma unei „asocieriîntr-un tot a mai multorfenomene, stãri de lucruri etc.”(DEX). Într-o logicã aparte darverosimilã, complexitateafenomenului suprimã alter-nanþele cauzã-efect, prop-unând o contiguitate organic-culturalã.

Peste toate, cartea luiGheorghe Iorga are meritatanotã a originalitãþii. Suntematenþionaþi încã din cuvântulintroductiv de paradoxul uneicertitudini: deºi OmarKhayyam rãmâne cel maicunoscut / tradus poet persan,trebuie reamintitã lipsa textelorolografe, dar ºi a altor ele-mente biografice esenþiale,venite dinspre surse credibile.Dupã cum reiese, deºi insti-tuindu-se într-un pseudo-demers detectivistic, aflat încãutarea adevãratei figuri apoetului Omar Khayyam,bogãþia referinþelor culturale nuva conduce în chip convergent

cãtre formule identitare exacte,ci mai degrabã va spori ºi maimult convingerea cã OmarKhayyam este un corpus aflatîntr-o continuã stare de pref-acere, în mod simplist definibilmai degrabã printr-un procesde evaluare a unei ºcoli poet-ice proprii. Ceea ce obþine int-electualul Gheorghe Iorga einfinit mai greu: o exegezãmeta-culturalã, o largã darînþeleaptã punere-în-discuþie afaptelor sociale, politice, cultur-ale.

Din cele arãtate mai sus, seînþelege cã figura lui OmarKhayyam are consistenþã câttimp îºi pãstreazã în fundalaspecte din tumultoasa istoriea acelor ani. Informaþia ce neparvine ne aratã o lume aflatãsub zodia schimbãrilor: axelecomerþului caravanier stabilescrelaþii între Mediterana ºi Eufrat(prin Damasc ori Siria de Nordºi Persia); comerþul maritimleagã estul de vestulMediteranei, apar oraºe-portde o importanþã strategicãcovârºitoare precum Palermo,Mahdiya etc. Nu avem cumuita cã încã din 1009 „focul seaprinde în Orient, când califulfatimid ºi ºiit al-Hakim […] dis-trugea Sfântul Mormânt ºi-i uci-dea pe locuitorii Ierusalimului”.Creºtinii aveau sã se separe în1054, raporturile Orientului cuOccidentul pãrând sã fie între-rupte. Cu toate acestea,proverbiala Ex Oriente lux ainspirat mulþi înþelepþi în

cãutarea unei vieþi armo-nioase. Câteva exemple su-mare: Sfântul Francisc deAssisi pãstra legãturi cu arabii,Ignazio de Loyola corespondacu sufiºtii din Orientul Mijlociu,împãratul Friedrich al II-leaavea un consilier arab. Pânã ºitemplierii vor fi þinut reuniunisecrete cu sarazinii, în timp cechiar creºtinismul era rãspânditîn Arabia profetului Mohammad.Ei bine, pe acest fundal puteauapãrea excepþiile: una dintreacestea a fost Omar Khayyam,nãscut cu certitudine la 18 mai1048, locuitor al Niºapur-ului(oraº care la acea vreme eraechivalentul paradisului pepãmânt). Toate acestea seleagã de afirmaþiile cuprinse înprefaþa uneia din multele ediþiipariziene: „Dacã rubaiatele,prin dorinþe, prin îndoielileexprimate, prin sentinþele de-zinvolte sau dezabuzate pro-ferate, dau puþin câte puþincheia unei arte de a trãi, mani-festã mai ales impecabila luci-ditate a autorului lor. Amintesccã Omar Khayyam nu e un teo-retician al neglijenþei, cã, dacãe libertin, e în maniera filo-zofilor ºi mai aproape de scep-tici decât de hedoniºti. În faþafabulei lumii, se opreºte neîn-crezãtor, rebel, ireductibil. Cuun pahar în mânã el se dis-treazã cu agitaþia ºi mirajeledin jur. Compune litanie dupãlitanie în jurul cuvântului«nimic». Râde la stele. Nu-i cuadevãrat trist. Tãcerea spaþiilor

infinite nu-l înspãimântã.Uneori se joacã cu numelesãu”.

Deoarece acest eseu-mono-grafic a avut drept punct deplecare o tezã de doctorat,informaþia îmbracã ºi formeapropiate didacticii, teoriei liter-are. Avem un subcapitol dedi-cat noþiunii de rubaiat (in-cluzând aici istoricul existenþeiºi receptãrii sale, teme ºimotive dominante, elementede prozodie etc.).

În mod evident, cea maiimportantã ºi mai consistentãparte a întregii cãrþi rãmânecea dedicatã receptãrii opereilui Omar Khayyam în culturaeuropeanã. Nu avem spaþiulnecesar a puncta plusurile ºiminusurile aduse cu fiecaretraducere ori studiu critic;totuºi, vom enumera mãcarcâteva din traducerile fonda-toare (Edward J. FitzGerald –moment de importanþã colos-alã, un adevãrat mit fondator -,Jean Baptiste Nicolas, ArthurJ. Arberry, Robert Graves –Omar Ali-Shah, EdiþiaColumbus), cât ºi o parte astudiilor cardinale: ValentinJukovski, Arthur Christensen,Edward Heron-Allen. Maideparte, Gheorghe Iorga treceîn revistã ºi patru romane ce l-au avut drept protagonist peOmar Khayyam, altfel spusavem de-a face cu avatarurileliterare ale unei prezenþe con-turate în logica legendei. Dintre

scriitorii comentaþi, o figurãaparte face romanul lui AminMaalouf. Acesta proiecteazã întuºele politicii alteritãþii figuramarelui poet. Decupez:„Dedublarea nu trebuie sã fie oexperienþã a nebuniei, ci con-fruntarea cu dublul exprimãdebutul unei noi ere undefiecare societate îºi gãseºtelocul ºi înrãdãcineazã cultura”;„autorul se aflã într-un suflet ºiîntr-un corp, propriul prizonier,deschide calea evaziunii: eulparcurge o serie de metamor-foze rupând principiul iden-titãþii, scriitorul cultivã în elvisele ºi fantasmele uneiapartenenþe, ce fac fundamen-tul sãu ca fiinþã umanã ºicreºterea sa la dimensiunilelumii”.

De necuprins în doar câtevaaprecieri, cartea e, aºadar, ºi ocercetare-sintezã aflatã încãutarea unor puncte de tan-genþã ce ar conduce ulteriorcãtre un demers exclusiv insitu. Sã nu uitãm nici surselebibliografice bogate, o organi-zare perfectã a informaþiei careuneori ar putea pãrea uºorredundantã cititorului grãbit; ocarte ce depãºeºte cu multmunca de pionierat, în ciudadificultãþilor expuse în introdu-cere. Textul în sine cunoaºtecerte valenþe literare, o bunã-cunoaºtere a tocmirii cuvântu-lui care, dimpreunã cu celeabia punctate, mai degrabã de-motiveazã atât prezenþa pre-feþei, cât ºi pe cea a postfeþei.

În final, un demers complex,dezavuându-ºi propriile com-plexe, un soi de cãutarefireascã a propriei identitãþi,furate pentru o clipã de umbramoscheii.

aprilie 2010

comentarii

7

Crimãcu premeditare

spuneþi-vãultima dorinþãla ceremoniaapusului în marevã împuºc pe toþicu tun de soareºi ghiulele de flori

trag la începutîn stelesã pornesc izvoareleluminiisã rup cerulîn nopþi de tainãºi zile de miracol

urmãtoriinu conteazãflori am destuleîn finalochesc cu bucãþi de primãvarãinima ta, a ei, a lui…a mea

Taine

îmbraci întunericulîn luminãsub colþul meude cer

cânþi somnulîn lacrimadin geana zileiazi, mâine, ieri

vorbeºti cu tãcereade piatrãzãmislirea vieþii

asculþi slujbapâinii din cuptorcântec de leagãn

nu pottrãiiubimurifãrã eafãrã mama...

Mister

gãtesc mireseîn voal de curcubeuîncing mijlocullumiicu brâu de stele

dau foc naturiicu trandafiriaburiinundã vãzduhul

agãþ cumpãna viselorla capãt de lunã

ºi plec

Marius MANTA

Corpus khayyamian

Voci tinere

Ana Maria GîbuElevã la ªcoala Generalã nr. 8 „Mihail Kogalniceanu”, Dorohoi, are 12

ani, a obþinut numeroase premii literare. A debutat cu volumul „Grãdinamea” în 2009 (Ed. Lumen, Iaºi).

Jumãtatede cuvânt

Lumina îmi intrã în sufletca o brãþarã dacicãpe care ai pierdut-o la zaruriºerpi pândind drumul ascuns în comoarãNicãieri lumina nu aduce atâta tandreþepe braþele mele cresc pãduriîn care vom intra fãrã sã privim înapoi.

Vântulprin coaste

În mine stã ascunsãO inimã de care nimeni nu are nevoieE uneori ceas deºteptãtorPentru un vis care nu-mi aparþineAlteori îi vorbescÎn propoziþii lungi ca niºte piei de ºarpeÎn mine e zidit un turnÎn care eu ascult ticãitul lumiiAcolo stã ascunsã o inimãCa o gaurã neagrãPrin care alunecã trenuri necunoscuteCa-ntr-o garã a nimãnui.

Pasãre de noapte

Duc cu mine pãcatele lumiiPiei de ºarpePe care le dezbrac la fiecareRãsãrit de soareGeneraþii întregi mã imitãCai albi îmi galopeazã în pleteÎn bagajele meleStau mototolite lacrimile unui copilCu o silabã îmi poþi încercui frunteadragostea e o explozie de muguricare-þi afecteazã timpanulsurzi ne aplecãm înspre lumecotrobãind dupã un praf de bucurie

Despre frumuseþe

Un poet e un grãunte de nisipCãznindu-se într-o clepsidrãSã numere ceasurile timpului sãuE un fel de SisifFãrã spuzã pe aripiPentru care tinereþea se scurge între douã cuvinteUn poet e o luminã lãptoasãArãtând calea trecãtorilorUn poet adunã cuvintele lumiiªi le aºeazã pe buze îndrãgostiþilorMãturã zãpezile de umerii bãtrânilorªi zãmisleºte în fiecare surâsO petunie

Mãrgele pe aþã

Oamenii de sticlã stãteau în piaþa mareAliniaþiCa niºte mãrgele pe o aþã incolorãPe care le-aº fi purtatCând mã întâlneam la cafenea cu tineMã întrebai câþi fraþi amCu ce-ºi ocupã tata Timpul liberCâte trepte urc pânã la camera meaNu vedeai niciodatãMãrgelele albe de la gâtul meuTriste sau veseleAzi oamenii de sticlã stau aliniaþiÎn piaþa mareCãutând o fetiºcanãCare sã îi poarte la gâtCând se întâlneºte cu iubitulPrin cafenele

Superstiþie

Te caut orbeºte nimic nu mã poate opriNici trenul tras pe linia vieþiiNici sâmburii de cireºe amarePe care îi scuipi Fãrã sã ºtii cã visele circulã în marfareNu au canapele de pluºªi nici valeþi cumpãraþi de la bâlciZile exfoliate îmi paveazã intrãrile ªi-mi numãrã firele de pãr alb

Hai sã devenim manechineÎntr-un magazin second-handPeste o sutã de ani ne putem cumpãra bicicleteVom pedala cu rândulªi vom muri o datã tu O datã eu

O sutãde cai albi

O sutã de cai albiÎmi galopeazã în palmeAtunci când te apropii de mine

Adulmecã vântul ca o supãrarePusã în cuiPentru zile negre de toamnã

Vorbele se rãsucesc în pieleDevin sãbii

Ai aceiaºi privireUitatã în garãCând te ningea pe un peronDin care trenurile þâºneau spre destinaþii obscureMi-am uitat inima La tine în palme

Þi-am strigat s-o pui la pãstrareªi tu ai încãlzit-oLa sânPânã a rodit o altã inimãDin care va ieºi o alta,Din care va ieºi...

Douã jucãrii

Ne þinem de mâiniCând pãºim alãturiÞi-am cusut o inimãMare în pieptPe care îmi odihnesc obrazulApoi tu mi-ai modelat Degete lungiE rândul meuÞi-am desenat ochi albaºtriPe urmã tu mi-ai pus pe umeri un curcubeuNoi doi nu suntem oameniNoi suntem douã jucãriiRãmase de la PotopCând suntem triºtiDumnezeu ne întoarce cheiþa

aprilie 2010

poesis

8

C. D. ZELETIN

Tincuþa H.BernevicCea de a treia

fericireDe felul meu sunt blând. E o stare continuã.Blândeþea însã triumfã mai ales atunci când mã aflu între blânzi.

Mã regãsesc în ei ca într-o oglindã ce se deschide ºi mai mult casã pot fi cuprins ºi eu. E un fel de narcisism acesta, de a te simþifericit între oameni blânzi ori de a te afla în situaþii când, într-un felsau altul, blândeþea se exprimã. Mã simt mai înalt în vecinãtateaacestor semeni. Intrând în rezonanþã cu ei, am impresia, stranie darfericitã, cã mã multiplic datoritã lor. Cresc prin numãr, nu prin altedimensiuni, lineare ori spaþiale, cãci starea de care vorbesc e onaºtere repetatã. Nici n-am timp sã le dãruiesc blânzilor blândeþeamea, fiindcã nu mai dovedesc sã primesc eu darul blândeþei lor…

Mi s-a întâmplat însã ca, de trei ori într-o viaþã de peste 70 deani, sã-mi ies din fire, sã-mi trãdez natura temperamentalã. Þinminte cele trei împrejurãri, deoarece au fost cumplite ºi bizare.Adevãrate cataclisme, ele mi-au anulat pentru câteva clipe multi-tudinea ºi felurimea extremã a relaþiilor cu ambianþa, reducându-mãla comunismul stãrii de perplexitate. În toate trei cazurile am pututmãsura adâncimea imensã a trãdãrii de sine, oricât de puþin va fidurat dezertarea. Ultimele douã s-au petrecut încoace, acum vreotreizeci de ani. Trec uºor peste ele. Deºi erau perfect motivate,dimensiunea lor extremã nu concorda cu dimensiunea cauzei, carenu ajungea sã atingã nivelul de sus al efectului. Mã aflam înLaboratorul de biofizicã al Facultãþii de Medicinã din Bucureºti ºi l-am auzit într-un plan secund pe rivalul meu ºoptind:

- Nu doresc nimãnui sã-l vadã pe Dada ieºindu-ºi din fire!Fiul Rãului – culmea! – nu jubila, ci dimpotrivã, admira ipostaza

Rãului pe care credea cã-l descoperise în mine. Dar nu avea sã fieaºa. Eu numai cât îmi uitasem pentru o clipã firea, nu mi-o inver-sasem. Eventual, pot spune doar cã, pentru moment, mi-o trã-dasem…

Eu însã vreau sã povestesc cea dintâi adevãratã abandonare afirii. Eram elev în prima clasã la Liceul „Gheorghe Roºca Codreanu”din Bârlad, aruncat brutal în exilul pe care copilul nãscut la þarã îlvedea atât în liceu cât ºi în mediul urban. Sãrãcia postbelicã segrãbea sã atingã apogeul. Mi-au rãmas de atunci în minte,nesuferite ºi mizerabile, douã expresii: amanet, de un penibil tragic,ºi de ocazie, de un penibil comun… Întâmplarea mea e legatã deaceasta din urmã. Printre hainele de suman ori cãmãºile de „amer-icã”, pãrinþii mi-au cumpãrat de la o dugheanã o pereche de pan-taloni scurþi, dintr-o stofã admirabilã, moale ºi de culoarea untului,rãtãcitã printre rafturi probabil din anii antebelici. Îi purtam cu stân-jeneala de lucru nou, care nu m-a pãrãsit nici azi. Într-o recreaþie,plimbându-mã singur prin curte, cu gândul cine ºtie unde, iatã cã seapropie colegul meu Botezatu care, întinzând degetul spre mine,îmi spuse:

- Uite, þi-ai pãtat pantalonii!Nenorocirea a stat în blândeþea lui, aparent sorã cu a mea, care

însã îi masca firea ironicã ºi batjocoritoare. Aºa cã nu m-am îndoitnicio clipã de adevãr ºi am cãutat cu privirea pata. Asta a fostnenorocirea! Nu numai cã l-am bãtut mãr, dar nici nu-mi dãdeamseama cã-l bat! Numai cât nu l-a omorât în bãtaie Dada cel blând –adicã eu, Dada celãlalt, sau mai bine zis: alt Dada…

Mi-am pierdut dintr-odatã identitatea. Puteam sã sãvârºesc oricedin câte se pot sãvârºi. Puteam sã fac tot ce poate face orice omde pe faþa pãmântului. Mã nãscusem din nou, cunoºteam totul dinjur ºi totul îmi era necunoscut. Mã ardeau disponibilitãþile unei lib-ertãþi absolute, suferisem o spãlare sacrã de care nu-mi dãdeamseama fiindcã n-avusesem timpul necesar conºtientizãrii.

ªi când s-a terminat totul, Doamne, ce liniºtit eram! Nu numaiamintirea bãtãii tocmai administrate lui Botezatu, dar zbuciumul tot,apãsarea ºi problematizãrile izvorâtoare din trecutul copilului de 11ani se ºterseserã deodatã ºi în întregime!

Asta a fost totul. Lãsându-i blândeþea neapãratã, Dada furtuno-sul se desprinsese brutal, fie ºi pentru o clipã, din adâncimileceluilalt Dada, unde dormita pitit ca un glonþ cuibãrit într-o crisalidãdin fire de vis. Gazda lui tainicã, Dada blândul, a fost însã cel carea prevalat o viaþã întreagã ºi i-a conferit identitatea. N-a ºtiut multãvreme cã serveºte de sãlaº duritãþii celuilalt. Ce-a însemnat întâm-plarea din copilãrie? I-a atras atenþia: - Cãlãtorule de cursã lungã,vezi cã ai o bombã în valizã! Îi împiedicau divulgarea secretuluiînfãþiºarea copilãreascã, liniºtitã, prevenitoare ºi, poate, o anumitãdulceaþã a felului de a fi. Valiza ascunsã în adâncuri îi absorbeaprogresiv energiile, uºurându-l anume parcã pentru a asigura înpurtarea lui Dada-cel-care-se-aratã mãsura.

Aºadar, filozofez eu azi la bãtrâneþe, blândeþea nu exclude duri-tatea. Poate chiar o presupune. Nimic nu e pur în naturã, totul eamestecat. Secretul creator de fire stã în proporþie.

(Din volumul în pregãtire„Dada&Dada. Amintiri din copilãrie.”)

aprilie 2010 9

poesis

Foarte recent, mã aflam în faimosul TGV francez, care mãducea lin ºi iute spre universitatea din Bordeaux, acolo undeaveam sã susþin cursuri de literaturã englezã, prin interme-diul unui program de mobilitãþi universitare. Trenul mai susamintit avea, ca orice mijloc modern de transport care serespectã, un sistem audio prin care mecanicul de locomotivãle comunica pasagerilor scurte mesaje în douã limbi, referi-toare la staþiile parcurse. Prima limbã: franceza, a doualimbã: engleza, dar o englezã atât de naturalizatã pe terito-riul mamei Franþa, încât devenea amuzantã. Cel mai mult mãfãcea sã zâmbesc urarea „We wish you a pleasant journey!”care, rostitã dupã canoanele vocalice ale francezei, se trans-forma în cu totul altceva. Primele trei cuvinte erau un fel derepetiþie þuguiatã ºi rãsfãþatã a ecourilor sunetului nedefinitdintre /ui/ ºi /iu/, iar ultimele douã sunau, în proporþie de 70%mai degrabã ca „plaisante journée”. Chestiunea m-a amuzatºi la întoarcere, desigur, ºi nu numai în tren, dar ºi în avion.

Problema mecanicului, aveam sã aflu foarte repede, erageneralizatã: accentul francez este atât de puternic, încâtnici mãcar cursurile de foneticã, mai numeroase decât suntla noi, de exemplu, nu reuºesc sã îl biruie. A vorbi o limbãstrãinã este un lucru destul de dificil pentru francezi, iar eisunt conºtienþi de asta. Unii dau vina pe sistemul de predarea limbilor strãine, sistem care nu ar favoriza practica realã aacestora, ci doar frecventarea unor cursuri specializate te-matic ºi care nu se intereseazã de nivelul deprinderilorlingvistice ale studenþilor. ªeful de catedrã de la Bordeauxconfirmã aceastã versiune când îmi spune, cu sinceritategalicã ºi mieroasã, cã e atât de plictisitor sã faci cursuri prac-tice cu studenþii, aºa cum facem noi în România, de pildã. Eiau personal didactic de un rang inferior, mereu în schimbare(cei în cauzã nefiind angajaþi definitiv), care fac „the dirtywork”, comme on dit en anglais. Studenþii care vor cu ade-vãrat sã vorbeascã engleza pleacã un timp în Anglia sauAmerica pentru a învãþa limba la ea acasã, fãcând tot felul deslujbe. E un fel de învãþare pasivã, pleziristã, aproape, faptpentru care sunt mulþi cei care se întorc cu un vocabularîmbunãtãþit, dar cu accentul neschimbat.

Alþii au alte teorii. O graficianã de origine austriacã, în acãrei francezã se simte austeritatea germanei (pe care o ºivorbeºte, de altfel) ne spune, celor reuniþi dupã conferinþamea despre Sylvia Plath de la un centru de cercetare al uni-versitãþii, cã existã o teorie ºtiinþificã ce ar putea da seamãde complexul francez al limbilor strãine. Se pare cã franceziiau capacitatea de a auzi o întindere foarte micã de sunete peo scarã de frecvenþe mãsurate în megahertzi, spre deosebirede ruºi, care ar fi cei mai dotaþi în acest sens.

Românii nu sunt nici ei departe de ruºi, inclusiv în acestcontext cultural, întrucât orice francez, când aude cã eºtiromân, rãsuflã uºurat ºi începe sã turuie pre limba sa, con-vins fiind cã pentru români franceza e un fel de a doua limbãmaternã. Asta ºi datoritã tradiþiei îndelungi a românilor careau cãlãtorit pentru studii în Franþa, dar ºi datoritã francezilorcare, ajunºi în România din diferite motive, întâlnesc aicioameni care le vorbesc limba perfect (ºi care nu au fost nicio-datã în Franþa, poate), mai bine decât o vorbesc ei înºiºi.

Ar mai exista mãcar încã un motiv pentru care nu ai sãîntâlneºti în Franþa la fel de mulþi ºoferi de taxi sau chelnericare se descurcã în englezã ca în România, este acela cãfrancezii nu ºi-au construit sau nu au fost nevoiþi sã-ºi con-struiascã o motivaþie solidã pentru asta. A spune cã Anglia ºiFranþa sunt ca mâþa cu câinele ar putea pãrea exageratastãzi, dar iatã cã atunci când am întrebat-o pe gazda meafranþuzoaicã dacã pot sã vorbesc cu ea în englezã, ea arãspuns sec: „Je préfère pas.” ªi, într-adevãr, pe toatã dura-ta ºederii mele acolo, a refuzat constant sã rosteascã mãcarvreun cuvânt în englezã (atunci când eu îmi aminteamcuvântul în englezã ºi nu-l ºtiam pe cel din francezã, ea mi-lspunea direct pe cel în francezã). ªi, la un moment dat, mi-am seama, amuzatã, cã îmi însuºisem inconºtient atitudinea,pentru cã nici micuþului ei câine (nebun sã se joace cu mine)nu-i vorbeam decât în francezã: vorba ceea, sã mai diminuezoarecum statutul meu periculos de simpatizant prin meserieal perfidului Albion, inamicul...

Elena CIOBANU

Englezape franþuzeºte

Hai la vot cu toþii, bre (În stilul lui Jacques Prévert)

Deci sã mergi ca sã-þi dai votul,deci sã mergi ca sã-þi dai votul,zise doamna necãjitã,învârtind un sucitor,cãtre soþul ei, bãtrânul,care sta lângã cuptor,deci sã mergi ca sã-þi dai votul,deci sã mergi ca sã-þi dai votul,cum vãd eu, nu ai de gând.Da’ la ce aº merge, dragã,la ce bun sã le dau votul,chiar zicându-mi ei cã potultrece de un milion?N-au decât s-aºtepte votul,cã de mine-i doare-n coate;iaca na, le-arãt eu cotul.De la Fondul Proprietateatot aºtept retrocedareacelor duse-n patru zãri,dar se vede cã dreptateaumblã pe douã cãrãri.Ne-au promis marea cu sarea,iar lãsata seculuia trecut de multe ori,de mã ia ºi cu sudori,simþind cã-mi pândeºte casaslãbãnoaga cea cu coasa.Du-te tu, dacã-þi convinesã trãieºti ºi mult ºi bine,cum ne-a zis-o nu ºtiu cine…Iat-o pe bãtrâna doamnãdându-ºi votul repejorºi grãbind s-ajungã acasãîl gãsi lângã cuptortocmai dus din lumea asta,evident, cum dã nãpasta,când te afli la pripor.ªi doar îi cãzuse-n viscã primise chiar în scriscâteva rânduri ºi punctlimpede specificândcã-i va fi recuperatde la Fondul Proprietatea,bine, nu se ºtie cânddar, desigur, în curând,tot avutul lui furatde regimul blestematºi numit acum defunct.Iat-o pe bãtrâna doamnãalergând pe la ziarecu anunþuri mortuarescoþând bani pentru ferpare.Peste trei zile precis,adunarea-ndoliatãstrânsã lângã paraclisse uita la mort ca-n vis:Ce bãrbat a fost odatã!Vreo doi dintre cunoscuþimai pe larg au evocatcalitãþile ºi viaþacelui de curând plecat,deºi note informativedespre el cândva au dat,cã aºa ne-a fost trecutul,ca ºi astãzi, cu pãcat.A venit apoi o doamnãde la Fondul Proprietateaºi-anunþã cu mare falã,temperatã de-o sfialãînþeleasã pe moment,cã va face o sucursalã,poate, un aºezãmântpentru cei tari de virtuteºi ajunºi la senectute,

marii beneficiariai averilor pierduteºi acum redobândite,fie ei ºi în mormânt.ªtirea a incendiat ziare,dar se dovedi minciunã;opoziþia riscase,mereu pusã pe ranchiunã.Repede, o sesizaredin oficiu, un protest,chiar ºi o interpelarepe un ton cam indigest,sã vedem: care pe care?Dar un glas oficialinsistã pe soarta þãrii: Interesul naþionalcere sã le dãm uitãrii.Numai vãduva în vârstãîi chemã la parastas, unde au ºezut la masãvreme, poate, de un ceas.Conducându-i la plecare,mulþumindu-le împãcatã,i-o întoarse un om politic:Cu plãcere, ºi-altãdatã.

Corabie în derivãPe un þãrm pãrãsit, printre stânci,acolo am plâns ºi-am ºezutlângã un schelet preistoric albit,ca o resorbþie a prezentului în trecut.

Din þãrmul rãvãºit de-atâtea furtunimai respirã o fâºie ademenind obsesivã,ca o geanã tremurãtoare la orizont,corabia aflatã mereu în derivã.

O hãrmãlaie de istov acolo pe punteaproape cã-ntunecã vocea oracularã, iar mateloþii se-nfruntã zadarnic,fiecare asumându-ºi steaua polarã.

Din sutele de stele alese pe rând,cu multã ºi eruditã viziune stelarã,niciuna nu se impune în finaldrept cãlãuza lor tutelarã.

Vocile pier când ºi când mistuiteºi renasc vehement de cineva aþâþate,iar peste noapte ºi de departe ajunsal veºtilor lumii abur strãbate.

O, Doamne, corabia în derivãaºteaptã de-un veac acostarea;mateloþii se-ntrec pândind izbãvirea,ºi-n juru-le, veºnicã, veºnicã, marea.

Dar într-o zi se va arãta þãrmul,cine ºtie când, bineînþeles, nu se ºtie,ºi-atunci mateloþii îºi vor limpezi vãzul,treziþi dintr-o lungã ºi barbarã beþie.

Vor clipi des ca sã alunge deochiul,ocultele vrãjitoare ori vraciul,doar scribul va nota pe tãcute:„Treazã-i corabia – clampã cârmaciul.”

Suprafaþa lucie a ideiiNicio cale nu-i sigurã,nicio cale nu-i sigurãde-a te pãtrunde de sinele tãufãrã sã tulburi apele oglinziicu dâra cuvântului.

Nicio cale nu-i sigurã,nicio cale nu-i sigurãde-a opri fâlfâitul secundei,pe când urmãreºti dâra cuvântuluispre culcuºul ideii.

Nicio cale nu-i sigurã,nicio cale nu-i sigurã;pe suprafaþa lucie a ideiisemnul ºi clipa dispar fãrã urmã.

(Din volumul de poezii în pregãtire Corabie în derivã)

VictorMitocaru

prozã

aprilie 201010

2.1 – Laptopul îmi face figuri. Nici nuse pune problema sã-l folosesc pe celde serviciu deºi al meu, de câteva zile,la puþin timp dupã ce-i introduc parola ºiintru în <spaþiul de lucru>, începe defiecare datã sã fileze. Adicã luminaecranului fileazã: des, tot mai des, cuintervale din ce în ce mai lungi denegurã, pânã ce eºueazã, pentruperioade de patru, ºapte minute, înbeznã totalã. Dupã ce insist, ciocãnin-du-i cu buricul degetului în ecran, dupãce iritat, dar plin de speranþã îl scutur cumiºcãri scurte, dar energice, dupã ce îiscot ºi îi pun la loc bateria, dupã ce,obosit de efort ºi cu inventivitatea ajun-sã la fundul sacului îmi pierd orice spe-ranþã în revenirea lui la normal, „nãro-dul” se lumineazã brusc; ºi acceptã sã-lmanipulez pânã ce… îl apucã din seninconvulsiile ºi picã din nou în somnul sãu„cataluminescent”. (Am inventat cuvân-tul ãsta numai de nervi, pentru cã, înmomentele neplãcute pe care mi le re-zervã, m-am surprins cã rãmân - cu oanume liniºte bovinã indusã de inexpli-cabil - cu privirea fixatã pe întunericulecranului, lucru ce mã umileºte îngro-zitor.

Marcat de starea lui fragilã de sãnã-tate, l-am dus la Data Sistem, în fostaPiaþã Florescu, pentru diagnostic ºiremediere. (Evit sã apelez la specialiºtiinoºtri, din spirit de fairplay: nu dorescsã-i tentez cu posibilitatea de a-miînregistra pe cine ºtie ce nenorocit deCD, „pentru arhivã!”, preocupãrile pri-vate, care numai de poliþist disciplinat ºiconformist, nu mã recomandã!)

Testându-l - tot despre laptop,vorbesc! -, Tibi mi-a dat, în ordineacrescãtoare a cheltuielilor, trei variantede soluþii: prima, sã accept situaþia exis-tentã ºi sã-l folosesc cât… mã va maiþine rãbdarea; a doua, sã-i ataºez unmonitor compatibil, gãsibil la mâna adoua, sau, a treia soluþie, sã-i pun sarepe tastaturã, sã-l arunc în debara ºi…sã-mi cumpãr altul! În perioada aceastade crizã economicã, ultima soluþie - ºinici chiar a doua! - nu mã aranjeazãdeloc. Aºa cã mã înarmez cu rãbdare, ºitot cu ajutorul prietenului meu vechi,nãrod, dar iubit, mã ascund de mineînsumi:

*…Înaintau tustrei prin iarba uscatã,

târºâindu-ºi tãlpile: Miºu, înainte ºiCoto, în urmã, cãrând amândoi targa pecare se afla cadavrul lui Pirat acoperitcu o pânzã albã; Zimi, profund marcatde eveniment, pãºea pe lângã ei, culopata pe umãr.

Miºu, înalt, cu pãrul murdar ºi ciufulit,(„Bã, iar te-ai pieptãnat cu perna!...” îlironizase Zimi) îºi arunca din când încând privirea cãtre acesta, bombãnind:

– La ce þi-o fi tunat, sã-l îngropãmtocmai sub oþetarii lui Ouatu?

– Pentru cã acolo l-am gãsit!– Da’ Coto, de dimineaþã, voia sã-l

îngropãm sub castanul din faþa caseilui!?...

– Uite cã acum s-a schimbat! Care-iproblema?

– Pãi…, cum, care? Când Pirat ieºeadin curte, nu se ducea glonþ la castan, ºinu acolo se piºa mai întâi?... E unsemn! Nu-þi ajunge sã înþelegi cã loculacela îi plãcea lui, cel mai mult?

Zimi pãºea încordat. Dupã cum îlsimþea pe Miºu, acesta se pregãtea sãsarã din nou la bãtaie; pentru a se sta-bili, odatã pentru totdeauna, care dintredânºii era mai îndreptãþit sã comande!Zimi era cu o palmã mai scund decâtdânsul, dar mai lat în umeri ºi mult maicalculat. Cu pãrul blond, tuns scurt, cuochii la fel de albaºtri ca ai lui Miºu -numai cã mult mai neliniºtiþi ºi mai iuþi încãutarea ascunziºurilor lucrurilor din jur -,afiºa permanent un aer de bunãvoinþã

rece, care avertiza cã îi este extrem deuºor sã treacã de la mirare, la dispreþ,sau de la încruntare, la zâmbetul cudesãvârºire cuceritor. În momentulacela nu îl neliniºtea atât posibilitateainevitabilei confruntãri „pentru putere”,cât eventualitatea de a rãmâne, dupãconflict, singur cu Coto, ca sã facãînmormântarea, aºa cã decise, oare-cum concesiv, sã se explice:

– Bãi Susai, nu eu i-am salvat viaþa?I-am dat numele ºi, pentru cã sunt tatãllui sufletesc, nu sunt obligat sã hotãrãsceu unde este mai potrivit sã fieîngropat?... Hai, spune cã nu!

Miºu scuturã furios braþele tãrgii ºi serãsti peste umãr, cãtre Coto:

– Bãi prostule, tu nu zici nimic?Tinel al lui Apostol, zis Coto din

pricinã cã în fiecare iarnã reuºea sã-ºiscrânteascã piciorul drept („De lanaºtere i se trage…, îi informase sorã-sa pe copiii din mahala: …secotonogeºte din te miri ce fiindcã beþivade moaºã i-a rãsucit genunchiul, când l-a tras afarã!...”) îl îmbrânci cu targa, dinspate:

– Taci dracu’! Tu vrei numaidecât,bãtaie cu Zimi. N-ai atâta obraz, faþã deun mort?!...

Scund, cu faþa smeadã croitã pieziº(pentru ca sã te priveascã în ochi, tre-buia sã-ºi împingã bãrbia spre umãruldrept ºi creºtetul cãtre umãrul stâng) ºicu þeasta tunsã chilug, acoperitã pânãla urechile-i slinoase de o ºapcã bufan-tã de culoare roºie, din pricina vasteiexperienþe câºtigate în urma celor câte-va arestãri ºi a douã sejururi de câteºase luni la casa de reeducare dinTârgu Ocna, dar mai ales în urmajurãmântului de a se face „bãiatcuminte”, ºi a angajãrii sale ca „bãiat latoate” de cãtre pãrintele Bleju, consi-derã cã avea motive suficiente sã nusuporte sã fie tratat cu lipsã de respectºi îi aruncã scârbit, bazat cu atât maimult cu cât, într-un caz de, l-ar fi avut peZimi drept aliat sigur:

– Bãi Susai, tu nu pricepi ce-i în sufle-tul omului, pânã nu iei un cap în gurã?

Miºu înþelese cã nu avea nicio ºansãsã-i dezbine ºi, furios, îºi încovoieumerii, mãri pasul ºi smuci targaînainte, fãcând ca faþa de masã sãalunece de pe cadavrul lui Pirat.

– Ho, bã, nebunule! îi strigã Coto.Apoi îi ceru lui Zimi: Aºeazã pânza, cã ise face frig!

Zimi acoperi trupul alb al câinelui pecare, atunci când îl gãsise, inspirat desingurul petic de blanã neagrã ce i seîntindea în jurul ochiului drept, îlbotezase „Pirat”. Din cauza refuzuluipãrinþilor, deºi aproape leºinase deplâns rugându-i, nu-l putuse þine maimult de o zi. În situaþia aceea, care i sepãruse disperatã, se oferise sã îl ajuteCoto, care locuia cu pãrinþii la curte ºicare, la acel timp, nu prea avea ce facefiindcã tocmai fugise de la ªcoala decorecþie. Îi pusese cãþelul în braþe dupãce îl înspãimântase cu cele mai înfiorã-toare blesteme, în caz de îl va chinui, ºiîl legase cu cele mai grozave jurãmintede grijã ºi de credinþã.

Coto se dovedise a fi prieten, pebune: îi dãduse voie sã se joace înfiecare duminicã cu Pirat ºi, atunci cândZimi, din cauza pãrinþilor sau din altecauze nu ajungea la locuinþa lui, i-laducea în faþa blocului ca, mãcar, sã îlvadã. Acum, moartea lui Pirat schimbamulte… Cu siguranþã cã va fi tot maisingur. Pãrinþii au serviciile lor, îºi au pri-etenii lor, au emisiunile lor preferate latelevizor, iar de prietenii lui… le e scâr-bã; îi dispreþuiesc, iar pe Coto, de careera legat prin Pirat, îl urau de-a drep-tul!? κi înghiþi nodul din gât ºi, aproapefrângându-ºi clavicula, îºi trânti lopatape umãr.

Nemulþumit de reacþia lui Coto, Miºuricanã:

– Mã gândeam la tine, bãicotonogule: cã faci, ca un sclav, tot ce îþispune Zimi!

Zimi scuipã ostentativ, într-o parte. – Eu fac ce spune popa, boule!... ªi

azi, Zimi e plãtit sã fie popã! Iar tu eºtiplãtit sã fii gropaº! Cu banii mei, fac cevreau! precizã Coto, înverºunat.

– Cu banii tãi, câºtigaþi frecândpodelele la bisericã, fã ce vrei, dar, dacãtot îi ai, poartã-te mãcar ca un ºef, nu cao slugã!

Subiectul, pentru mintea lui Coto, eraprea complicat, aºa cã, intuind cã Miºuîncerca de fapt sã îl flateze, preferã sã

nu rãspundã. ªi astfel, pentru primadatã de când se cunoºteau, între cei treise instalã o liniºte stânjenitoare. Cumândria exacerbatã a vârstei, darneînþelegând pe deplin de ce simt ceeace simt, ºi de ce se cred neapãrat oblig-aþi sã reacþioneze într-un anumit fel, ºinu în altul, fiecare se considera postatîn defensivã; dar fiecare în parteînchipuindu-ºi… cu totul ºi cu totul alteameninþãri decât cele pe care credeaucã le întrevãd ceilalþi.

Pãºind pe coasta înclinatã, acoperitãcu pãiuº uscat ºi cu ciulini, îºi auzeaurãsuflãrile accelerate de efort ºi deemoþiile zgândãrite prosteºte. Zimiregreta deja cã acceptase propunerealui Coto de a-l implica ºi pe Miºu înevenimentul care, în definitiv, îi priveadoar pe ei. Cerceta nerãbdãtor împre-jurimile ºi, cu un oftat de uºurare,descoperi la vreo sutã de metri în faþãsiluetele elegante ale oþetarilor cu aerexotic:

– Uite bã, oþetarii lui Ouatu, acolo!Gata cu mãcãneala!...

*Cu mijlocul amorþit ºi cu creierul

parcã plutindu-mi, deconectat de larealitatea din imediata apropiere, mãopresc din scris. De data asta, laptopulnu m-a mai necãjit. „I-o fi venit <progra-marea, la soft>!” mi-am spus, amuzat.

2.2 - Pe Melinte Mihai, Apostol Tinelºi Crudu Simion (ziºi Miºu, Coto ºi Zimi)i-am gãsit în ziua aceea, pe la prânz, înurma a unui apel telefonic macabru, toc-mai în lunca Bistriþei, la Oþetarii luiOuatu.

Mã aflam în scaunul împins pe spateºi þinut în echilibru nesigur cu tãlpilesprijinite de marginea mesei. Mã legã-nam, odihnindu-mã, cu ochii închiºi; mãsimþeam confortabil, ca într-un ºezlongpe puntea unui iaht…

Fusesem desemnat sã rãmân îninstituþie împreunã cu plutonierulBazgan, cu ofiþerul de serviciu ºi cu degarda de la intrare: sindicatul fabricii deavioane obþinuse aprobarea sã-ºi orga-nizeze „manifestaþia de protest împotri-va Legii salarizãrii unice ºi a Legi a pen-siilor” în faþa Prefecturii, ºi toþi ceilalþi seaflau în misiune, strânºi ciotcã, în jurulscãrilor Palatului administrativ. Nu erade glumit: trebuia asiguratã ordineapublicã, dar ºi securitatea manifes-tanþilor. Atât îi lipsea „presei indepen-dente” - în special Petrei C., ziarista luiPeºte Prãjit! -, ca sã-ºi dezlãnþuie para-noia anti: sã-ºi spargã capul vreunciumete!...

Bazgan, cu chipiul pe ceafa-i transpi-ratã ºi mascat strategic de uriaºiiochelari de soare de pe nas, sforãiaaplecat peste masa-birou de lângã uºã,prefãcându-se cã studiazã Codul penal.În liniºtea aromitoare, numai nesigu-ranþa echilibrului pe picioarele din spateale scaunului mã împiedica sã adorm.Pentru o fracþiune de secundã mi-a scã-pat bãrbia în piept ºi, speriat cã mã voiprãbuºi pe spate cu scaunul, m-amaruncat înainte, trântind cu zgomotcapacul laptopului ºi prinzând în braþeteancul de dosare de pe birou.

– Ordonaþi! sãri în picioare Bazgan. Mã privea cu ochii-i exoftalmici hol-

baþi ºi cu pãrul cãzut în dezordine pestefrunte. Chipiul i se rostogolise lapicioare; îi vedeam interiorul întunecat,

Viorel Savin

Bãiatul ºi lumea

• Maria Margoº - Tablou de nuntã

prozã

aprilie 2010 11

umed de transpiraþie ºi, probabil con-trariat ºi cu simþurile hiperexcitate desituaþia caraghioasã pe care eu însumio provocasem, avui senzaþia insuporta-bilã cã ajunge pânã la mine damful caldºi greþos de capelã învechitã, proaspãtscoasã de pe cap.

– Pe loc repaus! i-am ordonat. Vezicã þi-a rãmas capul în chipiu: puneþi-l peumeri, cã-þi intrã praful în gât!

Bietul om – se vedea cã se simteteribil de vinovat! -, ºi-a cules chipiul depe jos fãrã confirmarea regulamentarãcã a înþeles ordinul pe care, de fapt, nicinu îl înþelesese, s-a aºezat în scaun ºi,complet derutat, a început sã citeascãcu sârg din cartea pe care o avea înfaþã. Era totuºi un om bun…!

Am tras înspre mine dosarul pe careîl purtam în geanta laptopului ºi l-amdeschis. M-am oprit asupra paginii deziar detaºate din „Adevãrul” de mier-curi, 16 septembrie 2009. În dreapta-sus, pe o pãtrime de paginã, tras însepia, trona un Adolf Hitler marþial, exe-cutând salutul fascist. Dedesubt, câte-va cuvinte culese cu italice corp 10explicau: „unul dintre cei mai cruzi dic-tatori, a condus Germania între 1933 ºi1945”. Pe aceeaºi înãlþime, dar în josulpaginii, Adolf H. împreunã cu EvaBraun într-o fotografie mai micã însoþitãde nota explicativã: „14 ani amantã, o zisoþie”. Restul paginii era inundat de untext ºocant, tehnoredactat profesionist,sub titlul „Cei 39 de descendenþi ai luiHitler”, în care se dezbãtea ºtirea extra-ordinarã cã „rudele lui Hitler carelocuiesc în SUA ºi-au propus sã nuaibã urmaºi, iar cele din Austria ºi-au<cosmetizat> numele, transformân-du-l în <Hüttler>”!!!...

Sã vezi ºi sã nu crezi! Sã vezi ºi sãnu crezi!... Sã vezi ºi sã nu crezi!!!...

Deºi „chestiunea” nu intra în nici unfel în atribuþiunile mele de serviciu, undrãcuºor neastâmpãrat mã totîmpingea sã gãsesc legãturi – posibile!De ce nu? - între cele câteva atentatemortale detaliate pe internet ºicomise… împotriva unor progenituri de-ale urmaºilor lui Hitler(?!)

Mã intrigau teribil, toate aceste ºtiride presã.

Pãi, cum adicã? Nu fusese vorbã cujurãmânt ca urmaºii lu’… sã nu aibãurmaºi?

Nu tocmai urmaºii lui - ai lu’ führer H!-, nu ei se declaraserã îngroziþi de posi-bila perpetuare a genelor care ar fiputut duce la apariþia mutanþilor zvasti-coizi, cu urmãri catastrofale pentruomenire? ªi nu tot ei hotãrâserã sã-ºidesfrâneze bucuriile, sub plapumã doarpânã la buza zãmisliri?!...

„He, he!, vreun supãrat dintre dânºiia descoperit cã, în pofida jurãmântului,se petrec „defecþiuni” în patul anumitorcupluri ºi, din aceleaºi motive altruistece privesc viitorul omenirii, încearcã sãcorecteze neglijenþele?... Sã fi tocmit

acela uciderea copiilor cu ADN-ulblestemat…?”

Ca om normal ºi obiectiv – obiectiv,exclusiv din reflex condiþionat dobânditca vajnic apãrãtor al Legii! -, deza-probam odioasa posibilitate: „Hitleriifanatici din America i-au declarat arier-aþi, inconºtienþi ºi nocivi pe Hüttleriidin Europa ºi au decis sã-i extermine.Bã…!? În cazul ãsta, meritã sã înfundepuºcãria! Dar, stop Wili!... Gândeºte-te:Alicia, fetiþa de trei ani din CorniºaBistriþei ucisã de tatãl sãu cu ºase lovi-turi de cuþit - taman la fel ca bãieþelul depe Alserstrasse 43 din Viena! -, nu senumea… Hotlor?!... Ba da! ªi, atunci…Ce mi-e Hitler din America, Hüttler dinAustria sau… Hotlor din România?...”

Abia apucasem sã-mi formulezlimpede urgenþa de a afla dacã Hotloriidin Bacãu (Hötlorii?) sunt nemþi, cã fuiîntrerupt de isteria telefonului. Am ridi-cat, iritat, receptorul:

– Da!– Dispeceratul 112!Instinctiv, m-am îndreptat în scaun: – La telefon, comisar Wiliam Negrea!– S-a reclamat o crimã pe malul

Bistriþei! – Unde?– De la intrarea în campingul

Gherãieºti, spre dreapta, la Oþetarii lu’Ouatu! Confirmaþi preluarea?

– Confirm! Staþia de salvare a fostanunþatã?

– Un echipaj pleacã în acestmoment, spre locul evenimentului!

– În regulã! Alte precizãri?– Criminalii sunt trei ºi încearcã sã

facã dispãrut cadavrul.– Am înþeles! Bazgan mã privea

atent, cu expresia aceea inconfund-abilã de câine ce aºteaptã frisonat sãprimeascã ordinul stãpânului. Am trân-tit receptorul. Bazgan!

– La ordin!– Crimã la Oþetarii lui Ouatu! Autorii

se pregãtesc sã se evaporeze: egroasã! Ia cheile de pe panou ºi, lamuncã!...

De obicei, eu conduc. Ne-am aruncat amândoi, aproape în

acelaºi timp, în interiorul maºinii. Ampornit imediat girofarul, am apãsat, ner-vos, acceleraþia pânã la fund, am elib-erat brusc ambreiajul, fãcând ca roþilesã se învârtã în loc, ºi am demarat cucauciucurile scrâºnind. Ca de fiecaredatã în astfel de ocazii, grãbit ºi aþâþatde necunoscutele misiunii îndesfãºurare, am încãlcat toate regulilede circulaþie fãcute pentru ciumeþi. Cudifuzorul girofarului dat la maximum,am ras „stopul” de la Tic-Tac ºi pe celede la Precista ºi de la BancaComercialã, - cel de la Piaþa Mare mi-ascãpat fiindcã era pe verde, dar tot amfãcut câteva slalomuri printre cocalariigata, gata sã intre-n infarct! - ºi tocmaiintrasem solo în intersecþia 9 Mai cuUnirii, spre Podul Paloºanu, când, deºiam blocat instinctiv toate roþile,acþionând concomitent frânele de mânãºi de picior în scârþâitul infernal al cau-ciucurilor, aproape cã l-am luat rupt îndouã pe profesorul pensionar deraiatde pe linii, Milu Hriscu, care s-a lãsat cuburta pe capotã ºi mi-a strigat:

– Bã, animalule, eºti pe roºu!... Nuvezi?

Mã privea furios cu ochii lui albaºtri,decoloraþi în tonul feþei mari, gãlbejite,din josul cãreia buzele-i subþiri ºi vineþiimã potopeau cu ploaie de înjurãturi.Decis, se târî în coate pe capotã, pânãce îºi lipi obrazul de parbriz, probozin-du-mã. Pe trotuarele intersecþiei,pietonii se opriserã în loc ºi priveau cala urs. Mi-era jenã sã cobor în vãzul lor,pentru ca sã-mi cer cuvenitele scuze:ditamai comisarul…, ho, ho!, ºi pe dea-supra contravenient la Legea circu-

laþiei, în dialog cu nebunul!?… (Înparantezã fie spus, cred cã suntburduºit cu prejudecãþi: profesorulHriscu, - este adevãrat cã… puþin camderaiat pentru gustul publicului larg! –era, totuºi, cultivat de personalitãþiimportante ale oraºului, împreunã cucare, adeseori peripatetiza pe aleileParcului Cancicov!?...)

– Bazgane, convinge-l sã ne lase înpace. Poartã-te frumos…!

Când Bazgan ºi-a deschis portiera,profesorul s-a rostogolit pe capotã înpartea opusã, ºi a aterizat lângã mine.Aveam geamul coborât. Mi-a aruncat înºoaptã, ca la uºa cortului, tradiþionalelecinci vorbe urâte, dupã care mi-a fãcutghiduº, semn cu ochiul. M-a ºocat:avea atâta umor ºi înþelegere supe-rioarã în expresia feþei, încât am mur-murat fãrã voie:

– Îmi pare nespus de rãu! Alergãmîntr-o misiune: vã rog sã mã iertaþi,domnule profesor…!

– Vã iert, comisare! Dar rãmâne val-abil ce v-am comunicat adineauri! Aînceput sã râdã în hohote, apoi s-arãstit cãtre curioºii de pe trotuare: Ce-ifraþilor? Nu aveþi treabã?... Sã vedeþi ceinstrucþie o sã fac cu voi, dupã ce mãalegeþi primar!...

Privitorii indiscreþi ºi-au întors privirilede la noi ºi au luat-o, în grabã, din loc.Profesorul Hriscu s-a dus în mijloculintersecþiei, a întrerupt fluxul de maºinicare circulau pe bulevardul Unirii,respectând indicaþiile semaforului, ºimi-a fãcut semn… „sã circul”.

– Urcã, Bazgane, cã „ne-a fãcut” pro-fesorul!

Am pornit de pe loc, rãsturnându-l peBazgan în scaun. Profesorul, încãlþatcu adidaºi cusuþi cu gutã ºi îmbrãcat înblugi ºi vestã neagrã de stofã mat-lasatã, dirija circulaþia. Ne-a salutat. Iareu… i-am rãspuns.

2.3 - Printre tufele de lozii din luncaBistriþei am dat peste doamna careapelase la numãrul de urgenþã: voisesã facã o plimbare, în singurãtate, ºi

rãmãsese cu maºina în panã.– Dupã dâmb: acolo! Sunt trei crimi-

nali!– De unde ºtiþi?– M-am urcat pe deal fiindcã aici nu

am acoperire pentru mobil, ºi trebuiasã-mi anunþ service-ul! Tocmaiîngroapã cadavrul…!

– Bazgane, tu ia-o pe sub coastã, lastânga! Nu te faci vãzut, decât dupã cedau eu semnalul.

Bazgan ºi-a scos pistolul din toc ºi apornit aplecat, printre tufe.

– Nu mai veneaþi, ºi am crezut cãmor de fricã…!

– Dumneavoastrã, rãmâneþi aici!Mi-am scos pistolul din hamul de sub

braþ, i-am tras piedica ºi am început sãurc cu prudenþã printre tufele de cãtinãºi de trandafir sãlbatec. Când am ajunsla tufele de oþetari, am auzit primelevorbe articulate:

– …sã-i spunem câteva cuvinte derãmas bun. …Coto, începe tu!

Pauzã, apoi am auzit un glas rãguºit:– Ce sã spun…? Mi-a fost drag ca un

frate; nu putea vorbi, dar înþelegea totce-i spunea-i…! Îmi pare rãu!… Eu n-osã-l uit. Gata!

– Zi: Dumnezeu sã-l odihneascã!– Dumnezeu sã-l ierte!„Ce naiba se petrece acolo?!...” m-

am întrebat ºi, abia auzit, am începutsã-mi fac loc printre tulpinile subþiri ºidese de oþetari. La marginea desiºuluiam vãzut trei adolescenþi adunaþi înjurul unei gropi proaspãt sãpate. Oflãcãruie rece mi s-a aprins, instanta-neu, sub stern: l-am recunoscut printreei pe Zimi, bãiatul Crinei! (Ajuns aici cupovestea, dacã aº fi putut fi mai puþinsubiectiv, ar fi trebuit sã spun: „Zimi,bãiatul Crinei ºi al lui Ovidiu; nepotul luiDaniel Crudu!...”, dar… fascinaþia pecare o exercita Crina asupra mea…!?)

Cel mai înalt dintre dânºii aruncã omânã de þãrânã în groapã ºi spuse cuvoce puternic nazalizatã:

– Sunteþi proºti ºi credeþi cã nu amþinut la el. Da’ eu am þinut la el cel maimult!... Ca sã vã dovedesc, jur cã dis-earã îi pun criminalului, foc la garaj!...

Mi s-a pãrut cã trãiesc un film imbe-cil. Am bãgat pistolul în toc ºi am ieºitdin desiº, fãcând cât mai mult zgomot.Bãieþii au tresãrit, au întors capetelecãtre mine, - dar nu au fãcut mai multde atât. Am tras concluzia cã, dacã nus-au speriat de mine, înseamnã cã nicinu fãceau ceva cine ºtie ce ilegal,acolo.

– Ce-i cu voi mã, aici? Zimi privea în lãturi, stânjenit.– Îngropãm câinele lui Coto,

rãspunse cel mai înalt, despre careaveam sã aflu cã era bãiatul cãrãmidar-ilor de pe Câmpul Poºtei.

Într-adevãr, pe fundul gropii - sãpatãnu prea adânc – zãcea, acoperit cupânzã, trupul unui câine cu blanã irealde albã, pãtatã doar în jurul ochiuluiînchis, de un petic de pãr negru.

Surprins, dar ºi enervat de situaþiacaraghioasã în care fusesem pus, amînjurat în gând.

Bazgan, cu pistolul în mânã, urcagâfâind, coasta linã.

Reprimându-mi un oftat de milã faþãde mine însumi, mi-am ridicat privirilepeste lunca Bistriþei, spre Sãuceºti:râul, pietriºul nisipos în care sãlciile,cãtinile ºi porumbarii îºi înfipseserã cuîndãrãtnicie rãdãcinile rãnite de viituri,colinele ondulate sub cer pânã departe,cãtre Roman, stolurile de porumbei, degrauri ºi cele de vrãbii speriate de câteo cioarã neurastenicã…, - totul avea unaer sfâºietor, disperant ºi dezarmant,de veºnicie. Numai eu…•

Ion

Mih

alac

he

Carletta BrebuOmar Khayyam ºi „complexele mitului

european” este, fãrã tãgadã, cartea ce încu-nuneazã eforturile domnului Gheorghe Iorgaîn sisifica trudã de a aduce sub ochii minþiinoastre adevãratele sensuri ale filosofiei ºipoeticii persane. Dupã cum þine sãmenþioneze însuºi autorul, lucrarea îi estededicatã lui Edward FitzGerald, cel care, cu150 de ani în urmã, publica prima versiuneeuropeanã a rubaiatelor atribuite lui OmarKhayyam, gest care nu face decât sã înno-bileze efortul exegetic considerabil al autoru-lui, care ºi-a câºtigat din 1995 pânã astãzi –prin numeroasele traduceri din literatura per-sanã, prin retroversiuni, cronici ºi antologii –un loc binemeritat în elita noastrã culturalã.

Prin sublinierea unor probleme de ordinistoric, prin analiza pedantã ºi subtilã a unorneajunsuri cauzate de diverse traduceri alerubaiatelor, prin prezentarea finã a capcanelorºi cameleonismului semantic al limbii persane,dl. Gheorghe Iorga sãvârºeºte un adevãrat ri-tual cultural, ce nu poate fi desãvârºit decât cuun efort copleºitor ºi un apostolat asumat.

Cele aproape 500 de pagini, aºezate ele-gant într-o ediþie de lux, acoperã, prin densi-tatea informaþiei, un gol resimþit de mult timpîn plan naþional, dar – dacã va fi publicatãºi-ntr-o limbã de circulaþie – ºi la nivel inter-naþional, mai ales dacã acceptãm controverse-le generate de rubaiatele lui Omar Khayyam.Vizarea dificultãþilor de încadrare ºi reconsti-tuire biograficã, urmãrirea minuþioasã a sis-temului politic al lumii medievale musulmane,analiza pertinentã a documentelor, ezoteris-mul ismailiþilor, miturile ºi legendele, sur-prinderea diacronicã a misticii ºi paternitãþiirubaiatelor ºi analiza textelor poetice reprezin-tã un demers academic ineluctabil, careinclude chiar ºi receptarea traducerilor luiEdward FitzGerald sau combaterea unor tra-duceri la traducere care dãuneazã irevocabiltextului, sensurilor originale: „FitzGerald s-aopus teologiei oficiale a vremii sale. Nu puteafi indiferent, însã nu avea nici curajul sã-ºiexpunã pãrerile public: prefera sã lemascheze sub numele unui mare poet ºi omde ºtiinþã din secolul al XI-lea. Nu avea deunde ºti cã un numãr însemnat de poeþi per-sani anonimi l-au folosit pe Khayyam înacelaºi sens.” (op. cit., p.293).

Prin urmare, dl. Gheorghe Iorga seregãseºte în aceste pagini în calitate deistoric, critic literar, cunoscãtor ºi iubitor al lim-bii ºi literaturii persane, promotor al unor valoriinestimabile, pe care face efortul sã le salvezede la uitare sau denaturare, oferindu-i lectoru-lui avizat ºansa unicã a interpretãrii ºi abor-dãrii corecte a operei atribuite lui OmarKhayyam, inducând totodatã, abil, necesitateaacceptãrii unor coordonate „sine qua non”:mentalitãþile lumii arabe, filosofia popoarelormusulmane, percepþia esteticã ºi, mai cuseamã, contextele istorice, politice ºi dogma-tice.

Voi încheia cu o observaþie a autorului,elocventã pentru ce înseamnã aceastã carte:„Este extrem de dificil sã anticipãm cum vaevolua cercetarea khayyamianã, în cedirecþie/direcþii ºi, mai ales, care vor fi mizeleviitorilor cercetãtori, iranieni sau strãini. Înceea ce priveºte receptarea operei (poetice)în cultura europeanã, cel puþin în urmãtorii ani,presupunem cã aceasta nu-ºi va schimba pro-filul ºi se va separa cu dificultate de arhetipul„invenþiei” lui Edward FitzGerald.” (op. cit.,p.427).

Constantin Dram

Despre Omar Khayyamsau întâlnirea luiGheorghe Iorga cu sine

Cartea lui Gheorghe Iorga e o apariþie cutotul singularã, fiind cristalizarea unui demersdoctoral cu adevãrat meritoriu, pe de o parte, untext de anvergurã, cu o densitate a informaþiei ºicu o plãcere a relatãrii cum mai rar seîntâlneºte, pe de altã parte. Este o carte mare lapropriu ºi la figurat ºi are un merit incontestabil,descoperit de oricare tip de cititor. Acela de aprovoca la lecturã de la primele pagini, ceea ceo carte ºtiinþificã reuºeºte mai rar.

Cel care realizase prima echivalare a ruba-iatelor în limba românã (fãrã a urma cursulimpus de o traducere în vreo primã limbãeuropeanã, folosind direct raportarea la limbalui Omar Khayyam) impresioneazã acum însens larg, într-o carte cu adevãrat serioasãprin rigoare ºi prin dorinþa de exhaustivitate,creând senzaþia corectã cã acoperã integralun câmp de discuþie aproape descoperit înlumea europeanã ºi nu numai. În moddeosebit, acest lucru se remarcã în a treiasecþiune a lucrãrii, cea mai cuprinzãtoare, ceamai plinã de informaþie, analizã, comentarii:aici observãm pe deplin volumul muncii inves-tite de autor, capacitatea funciarã de a sinteti-za contribuþii ale marilor cercetãtori care s-auocupat de destinul operei lui Khayyam,cãutarea unor metode corecte pentru a evaluaºi ordona tipurile de receptare ale operei poe-tului. Discuþia este orientatã de-a lungul apatru direcþii pe care le cuprinde în patru capi-tole. Mai întâi este adusã la zi discuþia despreo misiune imposibilã, aceea de a fixa identi-tatea sigurã a catrenelor lui Khayyam, pe careGheorghe Iorga o trateazã în aceeaºi dimen-siune a relativitãþii, preferând plasarea opereilargi a poetului în cuprinzãtoarea matrice fol-cloricã, fãrã ca aceastã plasare sã le minimali-zeze valoarea poeticã. În continuare, lucrarease ocupã de „fondatori”, adicã de acei care îladuc în echivalenþã literarã în Europa, cunenumãrate trimiteri la epoca victorianã a luiEdward FitzGerald, cel de care se leagã des-tinul european de excepþie al poetului persan,cu încadrãri, comentarii, alãturãri ale altormomente importante din preluarea europeanãa fenomenului poetic persan, inclusiv cu onecesarã trecere peste ocean, la ediþia„Columbus”, cea care fixeazã consacrareauniversalã a lui Omar Khayyam. Cele mai re-levante contribuþii ale cercetãrii asupra opereikhayyamiene (Arthur Christensen, EdwardHeron-Allen, Robert Graves ºi Omar Ali-Shâh)sunt numite „studii cardinale”, deoarece, aratãautorul, sunt primele studii care au cu ade-vãrat relevanþã ºtiinþificã, urmãrind o cercetareatât în diacronie, cât ºi în sincronie.

O carte ce surprinde ºi comenteazã resor-turile ºi „complexele” formãrii unui mit al recep-tãrii include înspre finalul ei pagini seducãtoare,prin insolit ºi prin modalitatea de cuprindere ºitratare, în care subiectul în sine, poetul ºi cãr-turarul persan Omar Khayyam, este vãzut/dis-cutat ca personaj de ficþiune literarã, acestadevenind motiv de dezvoltare narativã pentrupatru romane apãrute în ultimele trei decenii înOccident. Opinia lui Iorga, seducãtoare, esteaceea cã asemenea apariþii, realizate la dis-tanþe de secole de momentele în care perso-najul istoric figura într-o existenþã pãmânteanã,nu fac altceva decât sã întregeascã imaginealargã a unei legende sau quasi-legende pecare o numim Omar Khayyam.

Dar: aceste pagini dinspre final, precum ºitoate celelalte de mai înainte, intrã într-un totrotund, atrãgând atenþia supra unor atribute cefac din aceastã monografie o carte cu adevãratremarcabilã: ºtiinþa rezumãrii informaþiei largi,în manierã postcãlinescianã, recursul la expri-marea curatã, aproape frumoasã, care nueludeazã însã rigoarea academicã, pre-zentarea mai multor perspective asupra unuisubiect, pentru a gãsi apoi, împreunã cu lec-torul unghiul corect de înþelegere, alternanþadintre suita de informaþii ºi comentarii strictºtiinþifice ºi intercalarea de alcãtuiri anecdoticerevelatorii, obsesia renascentistã de a acoperiaproape totul sau cât mai mult din temasupusã analizei, privind-o din unghiuri multiple,în aºa fel încât ideea de monografie sã fie doarun pretext pentru a realiza o operã de com-paratist ºi culturolog, în sens foarte larg ºicuprinzãtor, care va mai avea de comunicatmulte în acest domeniu.

Vorbind despre Omar Khayyam, GheorgheIorga nu închide arcul legendei, ci doar îllumineazã într-o bunã ºi frumoasã luminã acunoaºterii, sugerând ºi relevând subtil aceleposibile câmpuri ce vor deschide alte mariîntrebãri asupra cãrora exegeza khayyamianãva trebui sã mai rãspundã. Iar rãspunsurile,oricine va încerca sã le dea, spre o mai dreap-tã cunoaºtere a lui Omar ºi a lumii sale, vorþine cont ºi de cartea lui Iorga, ea transformân-du-se firesc în referinþã obligatorie ºi de marefolos pentru cercetãtorii de azi ºi de mai târziu.

Iar autorul cãrþii, în chip mãiestrit, seîntâlneºte cu sine.

Vasile Spiridon

Eliberareade complexe

E practic cu neputinþã de parcurs întreagabibliografie khayyamianã, risipitã într-opuzderie de studii, prefeþe, postfeþe, articole,eseuri, note, comentarii, adnotãri ºi explicaþii,reprezentând un larg evantai de opinii, de lainocenþa criticã pânã la abordarea doctã, ºi,parcurgând-o, sã se fixeze câteva puncte devedere sau sã se reþinã câteva idei clare.Exegeza, deºi este extrem de bogatã ºi diver-sã pânã la a-ºi pierde obiectul de studiu, eplinã de contradicþii, iar când e coerentã, pealocuri, rãmâne fragmentarã ºi eclecticã, tribu-tarã unui scepticism originar, ce s-a agravatde-a lungul timpului. Rod al unei pasiunii con-stante, manifestate de câteva decenii, faþã depoetul persan, cartea lui Gheorghe Iorga,Omar Khayyam ºi „complexele“ mitului euro-pean, vine ºi ca o reacþie la excesele bibli-ografice axate mai mult pe receptarea socio-lingvisticã ºi pe studiul sursologic, pe de oparte, ºi la confuziile pe care unii cercetãtori,în ciuda bunei-credinþe cu care au lucrat, nule-au putut elimina, pe de altã parte.

o carte eveniment

aprilie 201012

Omarºi fascinaþia

1. Domnule Gheorghe Iorga, în ce mãsurã lucrarea dum-neavoastrã, „Omar Khayyâm ºi «complexele» mitului euro-pean”, apãrutã, dacã am calculat bine, dupã 878 de ani de lamoartea poetului, schimbã ceva în viziunea de pânã acum akhayyâmologiei?

Khayyamologia, ca „ºtiinþã” (am pus cuvântul între ghilimelepentru cã ea s-a constituit, practic, în exclusivitate, pe utopiacã Omar Khayyam e autorul rubaiatelor), s-a „încoronat”, cuacest statut, în 1968, prin lucrarea omonimã a iranianuluiMohammad Mahdy Fouladvand. Dar elementele ei definitoriiîncep sã se coaguleze imediat dupã apariþia primei traduceriîntr-o limbã europeanã, pe care i-o datorãm lui EdwardFitzGerald.

Pânã în prezent, având în vedere faptul cã de la poetul per-san nu ne-a rãmas niciun text olograf, deºi i se atribuie pânã la1231 de rubaiate, lui sau aºa-zisei „ºcoli”, inventate ºi ea dinnevoia de a ieºi din „nisipurile miºcãtoare” ale paternitãþii ºinumãrului efectiv de texte, khayyamologia nu s-a preocupat,cu excepþii nesemnificative, decât de studiul textelor-sursã.

Lucrarea noastrã e, mai ales, o sintezã criticã, poate ºi men-talã, singura, dupã cunoºtinþele noastre, din bibliografiakhayyamianã. Ea are atât un rol recuperator (caracter mono-grafic integrând, oarecum coerent, epoca, viaþa, opera ºireceptarea acesteia, extrem de spectaculoasã), dar ºi un rolde diagnosticare a cercetãrii khayyamiene fundamentale dinultimii 150 de ani, avertizând cã întreaga cercetare khayyami-anã viitoare, fãrã a abandona studiul surselor, trebuie sãtreacã la cercetarea esteticã a rubaiatelor.

2. Cât din specificul rubaiatelor khayyamiene reprezintãspecificul spiritualitãþii orientale?

Orientul e o „entitate” culturalã extrem de eterogenã, deaceea nu putem cere rubaiatelor un grad de reprezentare atâtde largã, deºi se înrudeºte vag cu unele specii lirice din altezone asiatice. Dar e sigur cã rubaiatul khayyamian reprezintã

specificul persan, al lumii de - atunci - ºi - de - acolo, care ,„triste certitudine”, cum ar spune Adamo, e ºi aceasta deacum. Ele aparþin unei lumi pentru care schimbarea e un non-sens. Iranienilor nu le place atât de mult Khayyâm: gândirea lore foarte aproape de spiritul poetului din Niºâpur, iar versurile lecreeazã impresia cã ºi ei ar putea scrie aºa ceva. Iranianul atrãit mereu în vremuri de complicitate. Revelând spiritul per-san, rubaiatul trebuie citit ca un text cu mai multe niveluri deînþelegere . E un joc de raporturi între lumini ºi umbre, întreceea ce e spus ºi ceea ce e aluziv, sugestiv, ascuns. Cuvinteleîºi rãspund prin ecouri, iar acestea creeazã o muzicã pe caredoar urechea persanã, exersatã, o poate percepe. Rubaiatulkhayyamian e ca persanul dintotdeauna: când cinic, cândamar, uneori vindicativ ºi denunþãtor, alteori imagine a resem-nãrii. El e expresia persanului trãind în islam.

3. Care sunt dificultãþile traducerii rubaiatelor în limbile deastãzi?

„Aparþinând unei culturi intraductibile,în fond, Omar Khayyam ilustreazã,între anumite limite istorice,situaþia literarã specificãunor civilizaþii de prestigiuce ºi-au vãzut patrimoniul spiritualconfiscat de cãtremarile puteri intelectuale”

Adevãratele evenimente culturale din

viaþa unui oraº precum Bacãul sunt, tre-

buie sã o spunem, rare. ªi mai puþine sunt

cele care depãºesc interesul strict local,

având un impact naþional sau internaþional.

Ei bine, din aceastã categorie face parte ºi

cartea recent publicatã de Gheorghe Iorga

Omar Khayyam ºi „complexele” mitului

european (Iaºi, Editurii „Universitas XXI”, 2010), o lucrare ce marcheazã, de acum

înainte, o bornã importantã în exegetica operei lui Khayyam. Þinând cont de faptul cã

o carte eveniment

aprilie 2010 13

Prezentul demers – cu neputinþã de între-prins dacã nu ar fi fost precedat de o traducereadecvatã –, în care analiza istoricã se com-binã cu istoria culturii, a mentalitãþilor ºi a sen-sibilitãþii, vizeazã fenomene specifice compar-ativismului aflat în permanent dialog cuimagologia, tematismul ºi miturile: lecturile,receptarea, traducãtorul ca mijlocitor întredouã limbi ºi culturi, reprezentarea strãinãtãþii,procesele de mitizare, genurile literare, sis-temele literare, formele paraliterare, proble-matica aferentã contactelor, schimburilor ºiintermedierilor etc. Aceastã sintezã, undesubiectul cercetãrii impune ºi cere elaborareametodei de lucru ºi nu invers, vrea sã se con-stituie într-o depãºire, fie ºi provizorie, a dis-cursului interpretativ polifonic, uneori discor-dant, pe mai multe voci, unele false, despreviaþa ºi opera atribuitã lui Omar Khayyam. Înacelaºi timp, se doreºte a fi o încercare de aintroduce o necesarã coerenþã într-o lumehaoticã ºi misterioasã precum aceea a istoriei,politicii, religiei ºi ideologiei din lumea musul-manã a secolelor al XI-lea ºi al Xll-lea. O lumecare supravieþuieºte simultan în douã tipuri dememorie: una culturalã ºi alta a istoriei vitrege.Dar nu se neglijeazã în abordare nici spaþiulcultural european, întrucât se detecteazã lanivelul relaþiilor împrumuturi, metamorfoze,influenþe între entitãþile istorice ºi spiritualedeopotrivã ale Occidentului ºi Orientului.

Omar Khayyam ºi „complexele“ mituluieuropean reprezintã o contribuþie criticã

importantã la asamblarea direcþiilor esenþialeale studierii vieþii ºi operei poetului supus ana-lizei, lucrarea dovedindu-ºi nu numai ºtiinþific,ci ºi metodologic, validitatea ºi stabilitateajudecãþilor de valoare. În prezenþa atâtorincertitudini ce þin de hiatusurile unei istoriipotrivnice, unele premeditate încã din epocalui Omar Khayyam, de evenimente culturale,de mentalitãþi, de relativismul textelor vechi,de haosul comentariilor ºi interpretãrilor ruba-iatelor, Gheorghe Iorga ajunge la concluziadescurajantã cã, de fapt, khayyamologia abiaa depãºit faza de pionierat. Din pãcate, ºi nunumai din vina cercetãtorilor, totul s-a risipitîntr-o mulþime de ansambluri fragmentate, întimp ce opera poeticã atribuitã lui Khayyamsau/ºi „ºcolii“ sale a devenit de multã vremeun fenomen mondial, cu neobiºnuit impactsocial, cultural ºi epistemic. În bibliografia atâtde eterogenã a lui Omar Khayyam nu existãnicio lucrare cu caracter monografic, nicio sin-tezã care sã integreze, coerent, epoca, viaþa,opera ºi, mai ales, receptarea acesteia în cul-tura europeanã. Elementele unei eventualesinteze critice existã, ce-i drept, în tot felul destudii, dar fragmentarismul lor nu putea oferinicio viziune unificatoare, nici o actualizare aaltor contribuþii. Iatã de ce consider cã OmarKhayyam ºi „complexele“ mitului european areatât un rol recuperator, cât ºi unul de diagnos-ticare a cercetãrii khayyamiene fundamentaledin ultimii 150 de ani.

Dan Petruºcã

Gheorghe Iorga,portret timpuriu

Cei vechi, dar ºi cronicarii Evului Mediucredeau cã viaþa marilor oameni era guver-natã de evenimente cosmice sau meteorolo-gice de excepþie. Aparenta solemnitate a inci-pitului acestui discurs vrea de fapt sã susþinãcã ºi viaþa muritorilor „de rând” conþine ele-mente semnificative, momente anticipative,cum le numeºte un teoretician al literaturii,atunci când apar în opera literarã. Vreau sãspun, pe scurt, cã pasiunea pentru poezia per-sanã, pentru Omar Khayyam a lui GheorgheIorga are un punct de pornire în adolescenþasa, dupã propria-i mãrturisire ºi dupã cum euînsumi îmi aduc aminte.

Pentru prieteni ºi pentru mulþii sãi apropiaþi,Gheorghe Iorga este Gogu. Însã Ghiorghi(prenume real, din pricina unui secretar deSfat Popular cu ureche muzicalã acutã, dar cuºtiinþã de carte mai puþinã) se mutase laBacãu nu mult dupã 1960, împreunã cupãrinþii, fratele ºi sora, astfel cã, prin 1965,juca fotbal zgomotos cu prietenii pe maidanuldintre blocurile nu de mult ridicate pe stradaPetru Rareº, unde locuia, la câteva sute demetri de intrarea Pieþei Centrale ºi de BisericaCatolicã veche. Un an mai târziu, colegi declasã fiind la gimnaziul Liceului nr. 3 (azi, liceusportiv), îl ascultam pe tânãrul profesor deromânã Victor Mitocaru vorbind despreCreangã ºi „recitând” pasaje întregi pe de rostdin Istoria… lui Cãlinescu în faþa unor puºtiuimiþi.

În toamna anului 1968, schimbând locul,ajunseserãm elevi în clasa a VIII-a la ªcoalageneralã nr. 18 (azi, „Spiru Haret”) ºi cam pe-atunci am înþeles amândoi cã suntem prieteni.Puºtiul Gogu devenise adolescent: înalt, slab ºivânos, pielea albã, pãrul peste mãsurã de creþ,firul sârmos, amintind de africani sau de semiþi,orice pieptene fiind inutilizabil; frunte înaltã ºibãrbie fermã, fiinþa lui conþinând un amestecomogen (periculos, probabil, pentru fete) deimpulsivitate ºi delicateþe. Aproape excepþionalla ºcoalã, Gogu putea trece, pentru mediocri,drept un tocilar, însã un ochi atent puteadescifra încã de pe atunci douã tendinþeaparent antinomice: disponibilitãþi enorme pen-tru rigoare, dar ºi pentru visare. A doua noastrãºcoalã a fost cenaclul „Lucian Blaga” al Caseide Culturã ºi biblioteca acestei instituþii. Ceicâþiva prieteni de aici, ceva mai mari (SorinPreda, Mircea Dinutz, Dan Verona, VictorCroitoru, Gheorghe Chiþimuº etc.), dar ºi redac-torii revistei „Ateneu” (Sergiu Adam, OvidiuGenaru, George Bãlãiþã, Ioanid Romanescu,Eugen Uricaru, Mihail Sabin, Horia Gane etc.)constituiau porþia noastrã de viaþã boemã.

Citeam enorm, zi ºi noapte, cu o „foame”aproape inexplicabilã. Iar dacã puseserãmmâna pe Hugo Friedrich ºi, mai mult ca sigur,nu înþelegeam prea bine, lista poeþilor de pecoperta întâi a cãrþii „Structura liricii moderne“a fost o primã bibliografie de poeþi fundamen-tali, la care se adãugau câþiva contemporani,Stãnescu, Sorescu, Geo Dumitrescu ... ªi astaînainte de a ne fi întâlnit serios cu Alecsandriºi Eminescu. Tot astfel, înainte de Filimon,Sadoveanu, Rebreanu, trecuserãm prinBalzac, Stendhal, Flaubert, Tolstoi,Dostoevski, Gide, Kafka etc., deºi, pentru unii,ar pãrea de necrezut. La fel cu Alecsandri,dramaturgul, ºi Caragiale, dupã ce citiserãmCehov, Ibsen, O' Neill, Brecht, Beckett,Ionescu ...

Gogu se maturiza repede, fãrã a-ºi pierdevioiciunea ºi disponibilitatea pentru joc,disponibilitate rãmasã, pânã astãzi, nealte-ratã. Parcul, biblioteca, librãria, anticariatul,dar ºi „ceaiurile”, cârciuma, lungile convorbiriperipatetice pânã la ore târzii din noapte erauviaþa obiºnuitã, uneori ajungând la el acasã,unde Costicã ºi Filiþa, pãrinþii sãi, supãraþi cudiscreþie, dar bucuroºi cã ne-au recuperat, nehrãneau cum se cuvine. Cãrþile ºi universul lordeveneau deseori o lume în care trãiamutopic, actul lecturii invada experienþele altorape care ni le asumam ºi care erau deja alenoastre. Prin 1971, ne-am întors la „clasici”.Îmi aduc aminte cã, prin vara acelui an, Gogua plecat la þarã pentru vreo sãptãmânã, ca sãciteascã în liniºte Homer, Sofocle, Vergilius,cântecele Evului Mediu... Apoi ne-am întâlnitcu Diogene Laertios, cu Platon, într-o primãalcãtuire de dupã rãzboi, din care nu lipseauApologia lui Socrate ºi Banchetul. Tot prin1971, prietenul Gheorghe Chiþimuº a recitatcâteva catrene cu iz romanþios, sub semnul luicarpe diem, conþinând probleme profundomeneºti despre viaþã, moarte, iubire ºi vin, ºine-a arãtat o carte pe care trona un numeexotic, Omar Khayyam. Gheorghe Iorga nicinu putea bãnui atunci cã peste vreo ºase-ºapte ani va ajunge în Iran, va învãþa limbapersanã de la sursã, iar nemulþumirea lui faþãde traducerea „la a doua mânã” îl va pune însituaþia sã îndrepte raportul „traduttore, tradit-tore”, fãcându-se astfel, în limba românã,dreptate poetului persan. Se sfârºea o vârstã,începea o alta ...

Nelu Broºteanu

Alfabetizareacãrturarului

Pufneºte, icneºte, transpirã ºi îºi maiaprinde o þigarã... O mânã prin pãr, cealaltãscuturã nervos scrumul, ochii mijiþiscruteazã... „Domnule, e un hãu! Te pierzi... Îþivine sã....” Degetele sunt febrile, dar neîn-demânatice, se iau la întrecere fãrã folos... Opaginã folositoare, dar costã mulþi euro... Încãuna, la fel de bunã, dar aici e vorba de dolari...„útia nu ºtiu sã lucreze fãrã bani? ªi cât debun ar fi fost...” În sfârºit, ceva ºi bun, ºi fãrãtaxã.... Faþa e zâmbitoare sub lumina rece...Din nou la drum, din nou silabisirea nerãbdã-toare, iarãºi speranþe... Nu se ºtie de undesare norocul, habar n-ai când descoperi cevaextraordinar... „Aha, interesant, dar asta euam scris demult. Ce mai specialist ºi englezulãsta, nici mãcar nu citeazã corect...” Mai suntboscorodiþi ºi francezi, ºi italieni, nu maivorbesc de americani.... Câþiva primesc laudeºi în voce se simte invidia pozitivã celui carevrea sã ºtie mai mult... „Uite, dacã a avut timpºi de unde sã se documenteze, a scos cevabun...” Un nume, o datare, un autor uitat, o ful-guraþie abia întrezãritã, toate se adunã....„Dacã ºtiam cã e atâta muncã... Of, parcã nuse mai terminã...” Buzele se strâng în bineºtiutul ghem de încãpãþânare ºi scrisulmãrunt-mãrunt adaugã un strop în ocean...Noaptea îºi bate crengile sub geamul luminatdoar de un petic alb. Încã o þigarã strivitã înmormanul din scrumierã. Încã una aprinsã...„Dar ºi când e gata. Va fi o nebunie. N-ai maivãzut aºa ceva...”

P.S.: Pentru scrierea cãrþii sale, GheorgheIorga s-a documentat ºi de pe Internet. La vre-mea respectivã, relaþia sa cu „hãul” era una maidegrabã glacialã, niciuna dintre pãrþi nemani-festând vreo simpatie aparte pentru preopinent.ªi totuºi, a biruit.

Khayyampoeziei orientale

Enorme. Pentru catrenelekhayyâmiene, e valabil parado-xalul vis al lui Roland Barthes, din„L’Empire des signes”, o conso-lare, în fond, pentru descoperireaatâtor „heteronimi” pe care i-acreat neputinþa istoricã de a dis-cerne adevãrul de fals: „Visul: sãcunoºti o limbã strãinã (stranie) ºitotuºi sã n-o înþelegi; sã percepi înea diferenþa, fãrã ca aceastã dife-renþã sã fie vreodatã recuperatãprin socialitatea superficialã a lim-bajului; comunicare sau vulgari-tate: sã cunoºti, pozitiv rãsfrânteîntr-o limbã nouã, imposibilitãþile

limbii tale: sã deprinzi sistematica extraordinarului; sã desfaci«realul» tãu sub efectul altor decupaje, al altor sintaxe; sãdescoperi poziþii nemaintâlnite în enunþare, pentru subiect, sã-i deplasezi topologia; într-un cuvânt, sã descinzi în intra-ductibil”.

Putem identifica, în textele celui mai tradus poet din toatetimpurile, un numãr de operaþii, manipulãri ºi intervenþii ale tra-ducãtorilor, tot atâtea procedee de autonomizare a textuluisecund în raport cu presupusul text prim. La acestea, putemadãuga erori, anomalii, omisiuni, pasaje pierdute, prescurtãri,parafraze, reformulãri, amplificãri, rescrieri etc. Între textul-sursãºi textul-þintã e o distanþã enormã, explicabilã ºi prin adaosurile/ suprimãrile ce altereazã profund configuraþia generalã a tex-tului prim ºi ritmul sãu, principiile de distribuire. Toate acesteintervenþii fie au naturalizat textele atribuite lui Khayyâm, fie le-au îndepãrtat de textul-sursã, dându-le un aer exotic, pe placuloccidentalilor, ce þine loc de... valoare esteticã!

Traducerea rubaiatelor, în toate formele ei, este viciatã dela bun început, deoarece, ca fenomen de schimb, de transferlingvistic, literar, estetic, ideologic, nu presupune o percepereclarã, precisã ºi detaliatã a contextului ce a generat-o ºi cãruiai se adreseazã.

Istoria atâtor traduceri / tãlmãcirii nu e decât o istorie deatribuiri ºi reatribuiri. La ora actualã, acestea fac imposibilãevaluarea esteticã a preþioaselor texte.

Textul-þintã sfârºeºte mai mereu într-un gen de intertext.4. Cum se pune problema raportului local-universal în

cazul operei literare khayyamiene?Din 1859, odatã cu celebra ºi controversata traducere a lui

Edward FitzGerald, rubaiatele khayyamiene au fost practicconfiscate. Spaþiul cultural persan a fost ignorat complet. E uncaz extrem de interesant. Textele persanului au uniformizat,într-o mãsurã covârºitoare, sensibilitãþile. Dacã, „universalînseamnã local, însã fãrã ziduri”, dupã opinia scriitorului por-tughez Miguel Torga, în cazul lui Omar Khayyam, raportul uni-versal-local ori nu mai e valabil ori ar trebui inversat: în majori-tatea traducerilor, dacã nu în toate!, elementele specifice per-sane din poezia atribuitã lui Khayyam au dispãrut aproape înîntregime ºi, datoritã unei conjuncturi extrem de favorabile,oferite de epoca victorianã, poetul persan a devenit direct uni-versal, rubaiatele parcurgând drumul invers, de la universal lanaþional / local.

Aparþinând unei culturi intraductibile, în fond, OmarKhayyam ilustreazã, între anumite limite istorice, situaþia lite-rarã specificã unor civilizaþii de prestigiu ce ºi-au vãzut patri-moniul spiritual confiscat de cãtre marile puteri intelectuale.Dar tot atât de adevãrat e cã, fãrã contribuþia europeanã,Khayyam ar fi rãmas un poet cvasianonim, departe de popu-laritatea ºi celebritatea cunoscute.

Vã mulþumesc, domnule Gheorghe Iorga.

în Romania persanologii se numãrã pe degetele unei mâini, cã Gheorghe Iorga tra-

duce direct de la sursã rubaiatele poetului persan ºi cã interpretarea creaþiei se face

într-o manierã cu adevãrat remarcabilã, revista „Ateneu” vã propune atât un portret al

persanologului la tinereþe, cât ºi o triplã perspectivã asupra unui volum remarcabil. O

carte-spectacol despre poezie, viaþã ºi moarte, oameni ºi zei, Orient ºi Occident etc.

O asemenea lucrare, unicã la noi, confirmã acea mult invocatã vorbã a cronicarului:

„Nasc ºi la Moldova (a se citi Bacãu) oameni!” În condiþiile interesului pentru Omar

Khayyam în toatã lumea, ea ar putea avea un destin cum nu le-a fost dat multora.

Evident, cu condiþia de a fi tradusã în limba englezã ºi de a avea un dram de noroc.

Adrian JICU

~

23 martie 2010

De fiecare datã când traversez Bulgaria amsentimentul cã mã strecor printre pasaje avântatede o vibraþie absurdã, cu extrapolãri delirante, cul-minând în câte o nouã strãfulgerare ori chiar încâte o aberaþie. „Ciocnirile” cu Poliþia rutierã,bunãoarã, - inevitabile, se pare – sunt ca ºi cum aiciti acele fraze deosebit de încâlcite ale unui textdin care nu se înþelege mai nimic, dar care sunãbine, fiind alcãtuite din cuvinte alese, astfel încât îþipoþi spune: „da, e scris frumos; ce mai conteazã cãn-are nici un sens!” E limpede cã în acestemomente nu pot decât sã simulez frumosul ca fiindîn afara categoriilor de coerenþã ºi adevãr, de con-gruenþã ºi afirmare netã.

Generozitatea munþilor Konjavska, Osogovskaori Jakupica lasã sã se întrevadã o peisajisticã pecât de spectaculoasã, pe atât de îndestulãtoare.Necesarã ºi suficientã pentru întreprinderile turis-tice. Nici necesarã ºi nici suficientã pentru intrareaîn arenã a unei culturi muzicale signifiante ºi dura-bile. Marea muzicã nu se iveºte aidoma unui reliefabrupt, unei muchii de pãduri sau ca o generaþiespontanee, nici în mijlocul unui defileu serpentinat,ci doar într-o atmosferã prielnicã, alcãtuitã dintr-omultitudine de manifestãri (chiar dacã multe dintreele sunt minore, de estradã), în orice caz multipleºi multiforme. Pe nesimþite, constat, am intrat, iatã,în tânãra Republicã Macedonia, unde a re-începutbãtrâna ploaie.

Naþiunile mici au suflete mari! Poate pentru cãnu-ºi permit sã risipeascã sentimentele, trãirile. Înplus, rãbdarea ºi disciplina sunt facultãþi intermi-tente, cu momente de îndârjire urmate de lungi ºiintolerabile detente. Curiozitatea are un anumitbalast de impuritate, iar indiferenþa un spor decandoare. Macedonenii sunt, în general, mânaþide gândul unei utilitãþi în imediat a informaþiei, darºi de teama de a nu divaga de la patosul cotidian.

Au de recuperat, probabil, experienþe pe care nule-au strãbãtut pe cont propriu, ci în regim de fran-cizã sau, pur ºi simplu, în sistem pauºal. Poate deaceea compozitorilor le surâd sursele incerte, segudurã pe lângã filoanele sonore insolite, ca sã nuspun cã au uneori voluptatea de a glisa pe traiecte(co)laterale. Am resimþit totuºi unele puseuri ordo-natoare, ierarhizatoare, voinþa de a tranºadilemele recente ale esteticii muzicale. Ce poate fimai licit decât sã încerci o clarificare a unei depen-denþe depãºite ºi a independenþei dobândite faþãde o metropolã, mentor, matron care, în corectãconsecvenþã cu rolul asumat trebuie sã se felicitedacã „descendenþii” îºi iau zborul? Micile naþiuniau suflete mari! ªi, bineînþeles, posibilitatea, fatalãuneori, de a nu le amaneta.

Am întâlnit, totuºi, suflete amanetate, pre-cum ºi trupuri distribuite la intervenþia aceloraºipãpuºari, care le amestecã pentru ca apoi sã leiscodeascã întru „purificare”. Câte familii atâteadrame la Skoplje, ca ºi cum frãmântãrile tec-tonice n-ar fi de ajuns pentru a þine treazãoroarea de sinistru. Mã întreb, de unde resursepentru a (sus)þine un festival dedicat muziciicontemporane?

24 martie

În bunã parte din tenacitatea directorului artis-tic, Jana Andreevska, a cãrei iscusinþã manageri-alã vine ºi din credinþa cã nu poþi sã ajungi cinevadacã nu începi prin a fi nimic. ªi iatã cã, „Zilelemuzicii macedonene” au ajuns la a treizeci ºi treiaediþie. Râul merge înainte, fãrã sã-i pese dacãroata morii s-a rupt au ba. La fel ºi festivalul de laSkoplje ºi-a construit în fiecare an, imperturbabil,profilul sãu distinct, chiar dacã presiunile adiau fiedinspre metropolã, fie dinspre colonie. De fiecaredatã organizatorii au procedat aidoma aforismuluibalcanic: „mergi înainte ºi nu te opri niciodatã, cãciîn mersul înainte se aflã plenitudinea; mergi ºi nute teme de spinii de pe drum, cãci ei nu fac decâtsã curgã sângele stricat”.

Programul ediþiei din acest an are alura uneipromisiuni, adicã a unui loc de unde totul poateîncepe. În economia unei atare manifestãri, promi-siunea este faþa subiectivã a posibilului, activitateafebrilã a ceva care nu trebuie neapãrat sã se întru-peze pe de-a-ntregul. Din aceastã perspectivã,curatorii festivalului macedonean nu riscã decâtneîmplinirea parþialã, cu alte cuvinte, libertatea dea întârzia indefinit la porþile consacrãrii.

Bucãtãria organizãrii deconspirã ingredientelede care atârnã maturitatea unui stil de alcãtuire aprogramului: toaleta repertorialã ºi restitutivã, vari-etatea organologicã a concertelor, cumpãnireaîntre „neologismele” ºi „neaoºismele” creaþiei com-ponistice, optimizarea raportului dintre interpreþiistrãini ºi cei autohtoni, precum ºi alte aspecte decare depinde pânã la urmã, dacã nu strãlucirea,mãcar decenþa reuniunii ce debordeazã cu puþinintervalul unei sãptãmâni. New London ChamberChoir (Anglia), Equilibrium Quartet (Macedonia),Ansamblul Archaeus (România), OrchestraFilarmonicii Macedonene, Stefan Schultze LargeOrchestra (Germania), Vocal Ensemble(Macedonia) – iatã câteva repere ce se cade a filuate în seamã indiferent în ce sol festivalier ar fifost ele împlântate.

25 martie

„Days of Macedonean Music” acceptã relativpuþine derogãri de la regula exclusivitãþii creaþieinaþionale. Cu foarte mare greutate am reuºit sãstrecurãm câteva opusuri româneºti, prevalân-du-ne de faptul cã englezii aveau sã restituielucrãri celebre de Ligeti, Lachemann, Xenakis oriSaariaho. Nu am regretat însã nici impactul auditivmasiv cu muzica locului împãnatã, în general, cuirizãri folclorice, filon narativ, atitudine neo-clasicãºi spirit predominant conservator, nici demersulrestitutiv graþie cãruia am putut actualiza douã par-tituri – Girls de Damian Temkov ºi Screams deTome Manchev – reprezentative pentru zborulplanat al unei ºcoli de compoziþie aflatã încãutarea locului unde sã-ºi fãureascã propriulcuib.

Am pãrãsit Skoplje-ul convins fiind cã cel cuminte se teme de viclenie, ºi ºtie cã mulþi potrivni-ci nu pot fi neutralizaþi doar cu ajutorul forþei ºi per-severenþei, dar pot fi convertiþi cu blândeþe ºivorbã bunã, asemenea elefantului sãlbatic careeste prins cu sprijinul elefantului domesticit.

ateneu

aprilie 201014

Liviu DÃNCEANU

Promisiuni(scurt popas macedonean)

Nãscut la 13 aprilie 1935, însatul Burdusaci, aparþinând azi decomuna Rãchitoasa, judeþul Bacãu,fiul lui Nicolae Dimoftache, preot,ºi al învãþãtoarei Maria (n.Þarãlungã) e cunoscut îndeosebica scriitor, sub pseudonimul C.D.Zeletin, dar se bucurã de aceeaºinotorietate ºi între medici ori înmediul universitar. κi începe stu-diile la ªcoala Primarã din satulnatal, formându-se apoi în at-mosfera prestigiosului Colegiu„Gheorghe Roºca Codreanu“ dinBârlad, ale cãrui cursuri le absolvãîn 1952, liceu unde au mai învãþat,între alþii, istoricul Vasile Pârvan,filozoful ªtefan Zeletin, criticul G.Ibrãileanu, legaþi ºi ei de spaþiulBacãului. Urmeazã tradiþia cãr-turãreascã a familiei, dar, dupã ceîn 1953 reuºeºte concomitent latrei facultãþi, opteazã pentruFacultatea de Medicinã aInstitutului de Medicinã ºiFarmacie din Bucureºti, SecþiaPediatrie, luându-ºi licenþa în1959. În 1958 este selectat princoncurs, alãturi de alþi studenþivaloroºi, ca intern în clinicile uni-versitare bucureºtene. În anul III,deºi era premiant, s-a aflat pepunctul de a nu-ºi mai putea con-tinua studiile din cauza „originiisociale nesãnãtoase“, astfel cã afost nevoit sã fie înfiat de cãtrebunicii paterni, Constantin ºiNatalia Dimoftache (n. Palade).Pânã în 1960, ca intern, s-a bucu-rat de preþuirea academicienilorªtefan M. Milcu ºi C.C. Iliescu, aprofesorilor Alfred Rusescu,Corneliu Constantinescu, OnoriuComan, D. Vereanu, sub îndruma-rea cãrora a lucrat. În perioada1960-1961 este medic al Circum-scripþiei a III-a Hunedoara, iarîntre 1961-1962, medic chirurg laSanatoriul de Tuberculozã Osteo-articularã din Mangalia. Intrat princoncurs la Catedra de Biofizicã aInstitutului de Medicinã ºiFarmacie Bucureºti, e mai întâicercetãtor ºtiinþific stagiar (1962-

1965), apoi asistent universitar(1965-1983, titularizat prin con-curs în 1973) ºi ºef de lucrãri(1983-1990, tot prin concurs). În1973 e ales membru alComitetului de conducere alSecþiei de Biofizicã a UniuniiSocietãþilor de ªtiinþe Medicale,responsabilitate ce o deþine pânãîn 1990, când e ales membru alConsiliului Societãþii Naþionale deBiofizicã Purã ºi Aplicatã dinRomânia. Sub conducerea acade-micianului Gr. Benetato ºi-asusþinut, în 1974, teza de doctorat,devenind doctor în ºtiinþe medi-cale cu o temã ce a vizat cerce-tarea criobiologiei celulei semi-nale. Dizertaþia ºi-a bazat-o pelucrãri ce au adâncit atât as-pectele teoretice, cât ºi cele prac-tice, abordate prin mijloace deultimã orã în biofizicã (citospectro-fotometria, radioactivarea cu neu-troni, iradierea internã º.a.).Folosind o suitã de tehnici combi-nate de microspectrofotometrie,criobiologie ºi respiraþie celularãaerobã, a stabilit astfel mai mulþiindici preciºi ai celulei seminaleconservate prin frig ºi congelare,deschizând noi perspective însã-mânþãrilor artificiale în zootehnie.Experimentate pe 1350 de cazuri,rezultatele legate de verificareaacestor indici au fãcut obiectulunor studii publicate atât în þarã,cât ºi în Germania, Italia ºi Franþa.Timp de patru decenii, pe lângãcriobiologia celulei seminale, di-recþiile sale de cercetare s-au maiîndreptat spre radiobiologie, in-vestigaþiile nedistructive prindeuterare, biofizica ºi ciberneticarecepþiei vizuale ºi istoria medi-cinii. În radiobiologie a fãcut,bunãoarã, investigaþii privind

regenerarea hepaticã experimen-talã, stabilitatea biochimicã a mo-leculelor de ADN º.a., prin metodaautoradiografiei ºi autohistoradi-ografiei, precum ºi studii referi-toare la încorporarea tisularã deizotopi radioactivi ºi la efecteleiradierii interne ºi externe (iradiereprofesionalã ºi accidentalã). Îm-preunã cu ing. dr. Al. Ciureº a fostpromotorul citospectrofotometrieiîn România, o micrometodã nedis-tructivã de identificare ºi evaluarecantitativã a substanþelor celularepe baza mãsurãrii energiei lumi-noase absorbite de aceasta insitu. Cercetãrile în acest domeniuau vizat eventualitatea apariþieiaberaþiilor sau a altor tipuri demodificãri cromozomiale induse înculturile limfocitare de cãtre apagrea. A studiat, de asemenea,acþiunea D2O asupra translocãriiproduºilor macroergici prin mem-branele celulare cultivate in vitroetc. Spectaculoasele rezultate aleinvestigaþiilor citospectrofotome-trice au fost publicate în Revueroumaine de biochimie, Medi-cina Internã, Studii ºi cercetãride fiziologie, Nature (Anglia),Biophysik, Zuchthygiene (am-bele, Germania) º.a. În ultimii aniºi-a îndreptat atenþia, în moddeosebit, spre studiul aspectelorbiofizice ºi biochimice ale recepþieivizuale, atât prin cercetãri experi-mentale de electrofiziologie, cât ºiprintr-un studiu teoretic al proble-mei, participând la elaborareaunor modele cibernetice. Întrecontribuþiile originale în medicinanu doar româneascã se numãrãsistemul de identificare a lim-focitelor cu aspect morfologic nor-mal, dar presupuse a fi atinse deimpulsul morbid din leucemia lim-

faticã cronicã umanã; semnalarea,pentru prima oarã, în 1963 ºi1964, a existenþei a douã tipuridiferite ale limfocitului mic în sân-gele uman normal, fapt ce a con-dus la revizuirea formulei leuco-citare (rezultatele au fost confir-mate ulterior prin studii de micro-scopie electronicã ºi au intrat încea mai stringentã actualitate odatã cu apariþia SIDA); stabilireaseriei de indici preciºi ai celuleiseminale conservate prin frig ºicongelare, a cãror eficienþã estereflectatã în creºterea indicilor defertilitate în practica însãmânþãrilorartificiale în zootehnie; aplicareamodelului cibernetic original alexcitaþiei vizuale (conceput împre-unã cu ing. Sonia Herman) anumi-tor situaþii patologice ca: am-bliopia, hemeralopia, retinopatiapigmentarã etc. La toate acestease adaugã studiile de istoria me-dicinii ºi a biofizicii privind activi-tatea unor înaintaºi ai mediciniiromâneºti, cum ar fi doctoriiAlexandru Brãescu ºi Gh. Polizu,propunerea etimologiei unor ter-meni cu implicaþie medicalã ºi, nuîn ultimul rând, descoperireapaternitãþii Sonetului lui Leonardoda Vinci în prolegomena poemuluimedical latin Regimen sanitatisSalernitanum al lui Arnald deVillanova (1235-1311), numit ºiFlos medicinae, dovedind astfelcã nu este o poezie originalã, ci oadaptare. Cunoscut ºi recunoscutpentru inegalabila sa artã didac-ticã, a contribuit la elaborarea unorindispensabile lucrãri atât pentrustudenþi, cât ºi pentru cadreledidactice, între care amintim: Cursde biofizicã (1963), Prelegeri debiofizicã medicalã (trei volume,1964 ºi 1971), Îndreptar de

lucrãri practice de biofizicã(ediþii în 1964, 1972, 1975, 1977),Biofizicã medicalã (Editura Di-dacticã ºi Pedagogicã, 1977). Încolaborare cu Sonia Herman,ultimul volum a fost revizuit ºi îm-bunãtãþit, ajungând la 570 pagini,ºi publicat în 1994 de EdituraCerma Bucureºti. Alte contribuþii,legate îndeosebi de modelelecibernetice ale recepþiei vizuale,de absorbþia fotonului la genera-rea potenþialului de receptor aufost publicate în Revue romainede physiologie, RomanianJournal of Biophysics, Journalde Biophysique et Biomé-canique (Paris) ºi Water andIons in Biological Systems,Editors P. Läuger, L. Packer, V.Vasilescu, Birkhäuser Verlag,Basel, Boston, Berlin, 1988. Înpofida acestor importante reali-zãri, cariera sa universitarã aevoluat lent, ajungând conferen-þiar abia în 1990, prin concurs, laCatedra de Biofizicã a Universitãþiide Medicinã ºi Farmacie „CarolDavila“ din Bucureºti, iar profesoruniversitar, în 1993, la aceeaºicatedrã. Totodatã, din 1991 eredactor-ºef al revistei RomanianJournal of Biophysics, editatãde Editura Academiei Române,din 1994 devenind ºi membru alAcademiei de ªtiinþe Medicale.Distins, la 1 decembrie 2000, cuOrdinul Naþional ServiciulCredincios în grad de Ofiþer, con-ferit de Preºedinþia României,reputatul profesor ºi medic este,din 2005, Cetãþean de Onoare alMunicipiului Bacãu. Dorindu-i, laacest ceas aniversar, sãnãtate,zile îndelungi ºi noi opere îndomeniile sale de activitate,promitem sã revenim cu un altprilej, oferindu-vã date relevantedespre scriitorul ºi omul de culturãC.D. Zeletin. La mulþi ani,Maestre!

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Constantin Dimoftache

criticã literarã

aprilie 2010 15

Multã vreme cei ce au scris despreBacovia n-au încercat altceva decît sã ridice„vãlul indiferenþei” (oficiale ºi a „marelui pu-blic”) care-l acoperea pe poet ºi opera sa. Einu erau oameni ai reclamei, ci mai degrabãniºte justiþiari. Voiau „sã repare o nedrep-tate, sã scoatã din umbrã un scriitor meritu-os”. Indiferenþa e pernicioasã întrucîtsaboteazã puterea de creaþie a celui ce tre-buie s-o suporte. Ea condamnã la inactivi-tate, deprimã, mortificã ºi, cîteodatã, situaþieîn care „vãlul” devine linþoliu, ucide. Istorianoastrã avea zeci de exemple de oamenitalentaþi ajunºi sã trãiascã necunoscuþi ºi sãmoarã în mizerie. „Celula cu gratii a caseide nebuni, patul numerotat de clinicã, sana-toriul de ofticoºi, - un sãtuc îndepãrtat, undeîn agonie poetul ºi-a tîrît fiinþa strãvezieaproape de luncile copilãriei”, iatã rezu-mate, la începutul deceniului al treilea, des-tine din trecut (care evocau nume ca Gr.Alexandrescu, D. Bolintineanu, N.Nicoleanu, Eminescu, ªtefan Peticã, N. N.Beldiceanu) ºi schiþate perspectivele unoradintre contemporani. Incontestabil, era „însfînta noastrã datinã sã trimitem, cu vigi-lenþã, ori de-a dreptul la cimitir, ori cu anti-camerã la casa de nebuni, pe cei ce gîn-desc altfel decît majoritãþile trecãtoare ºineroade”. Bacovia pãrea o posibilã victimãîn viitorul cel mai apropiat. El mai trecuseprin episoade nefaste. Dupã mãrturisirilecelor din familie, acum cazul sãu era real-mente disperat. Ar fi trebuit mai mult „pus laadãpost”, dar, datã fiind discreþia sa, nimenin-a insistat pentru asta. Ieºitã din uz azi,expresia „vãlul indiferenþei” a pierdut dindramatismul pe care îl avea ºi puþini îi maipercep gravitatea. Ea însemna lucruridureroase: sã nu fii cerut ºi comentat, sã tezbaþi în lipsuri materiale, sã nu te ajutenimeni, sã te sufoci în provincie, ignoratpînã ºi de cei din localitatea în care trãieºtietc. Un tînãr putea sã sfideze asemenea cir-cumstanþe. Bacovia nu era însã nici tînãr,nici descurcãreþ: avea peste 40 de ani(vîrstã mult peste cea a debuturilor), iar pedeasupra era ºi bolnav, ajuns într-o stare deepuizare ºi marasm. Poetul („poetul fãrãpereche al deznãdejdilor provinciale”, „unuldin poeþii adevãraþi, poate cei mari, ai tim-pului”) trebuia deci salvat urgent, împotrivaindiferenþei contemporanilor ºi chiar a pro-priilor lui slãbiciuni. Salvarea nu se puteaface însã cu simple recenzii; se impunea cagestul critic sã fie precedat sau dublat de ungest de umanitate, caritabil, recuperator.Mai exact, era nevoie ca, înaintea conside-rentelor despre cît de important e poetul,relatãrile despre situaþia omului sã ºochezeopinia publicã. Dintre cei ce i-au venit în aju-tor, cel mai patetic ºi mai direct (înainte deTabacaru) a fost Cezar Petrescu. Numai în1923, el s-a referit de trei ori la Bacovia, îndescrierile sale imaginea acestuia fiind unaaproape miticã: „sfînt bizantin”, „cu barbacrescutã întunecat pe figura strãvezie”, „bol-nav ºi singuratic”, o „umbrã omeneascã”,„un suflet strivit de asprimile vieþii”, redus latãcere, retractil, chiar ºi în faþa dovezilor deprietenie. „Omul s-a închis ca o floare atin-sã”. – Dincolo de cazul particular al poetului,aceste intervenþii aveau însã ºi un caracterde polemicã generalã, axatã pe ideeaapãrãrii „scrisului românesc”, care, înabsenþa unui „protecþionism” comparabilbarem cu cel acordat de Stat pentru „indus-tria de cuie de lemn ºi de oþet alambicat dinaºchii”, era „osîndit la obositoare epuizare”.Îl reclamau evoluþiile postbelice din dome-niul culturii, îndeosebi din cel editorial. „Înculturã – atrãgea atenþia «Gîndirea» – aunãvãlit negustorii. Ei au cuvîntul. Ei hotãrãscsoarta cãrþilor. Ei au pretenþii ºi antipatii. Eipot zugruma ºi îndruma o miºcare, dupãcum interesul bãnesc dicteazã, în afarã deorice preocupare din acelea numite cu oare-care pudoare sfioasã de oamenii scrisului,idealiste. Am vãzut murind pe rînd reviste.Am vãzut curmîndu-se apariþia bibliotecilorde popularizare. Am vãzut ediþii din scriitorialeºi ce nu s-au mai tipãrit, fiindcã interesulcomercial gãsea mai bãnoasã tipãrireaoperelor d-lor Eftimiu ºi Cosmin, decît ale luiAnghel ºi Bacovia”. Bineînþeles, comporta-mentul celor vizaþi nu s-a schimbat: deºi

premiat de Ministerul Artelor, Plumb n-a fostcerut de vreun mare editor pentru retipãrire.Însã dincolo de sarcasmul ºi de ineficienþalor, observaþiile de mai sus atestã un faptsemnificativ în planul receptãrii lui Bacovia:citarea lui alãturi de Dimitrie Anghel înopoziþie cu Victor Eftimiu ºi Radu Cosminînseamnã cã atît Cezar Petrescu, cît ºi alþiidisociau între succesul comercial ºi succe-sul de stimã ºi cã poetul intrase pe listacelor ce impuneau respect.

Nu existã o datã de rãscruce, dupã caresã se poatã spune cã „vãlul indiferenþei” faþãde Bacovia a fost dat deoparte. Înde-pãrtarea lui s-a fãcut puþin cîte puþin ºi, întimpul vieþii sale, niciodatã complet. Propria-ireflecþie din anii senectuþii: „GeorgeBacovia, artist înmormîntat ºi nemuritor înacelaºi timp” sugereazã ritmurile receptãriisale: ignorat, descoperit, ocultat, redes-coperit, ºi tot aºa. Ceea ce unora li se întîm-plã numai în posteritate, lui i s-a întîmplatîncã din timpul vieþii. În cele patru decenii dela debutul editorial ºi pînã la moarte, „înmor-mîntãrile” au alternat cu „învierile”, iar „cota”i s-a modificat mereu. De regulã, scriitoriicare dispar din orizontul criticii nu prea maipot sã revinã în atenþia ei. Cu Bacovialucrurile s-au petrecut altfel. Mai mult, dupãfiecare hiatus, critica avea un sentiment devinovãþie, pe care încerca sã-l compensezeprintr-un plus de solicitudine. Drept con-secinþã, fãrã a fi un autor foarte disputat,opiniile despre el au oscilat continuu de-alungul perioadei amintite. Aºadar a fost,cîteodatã în acelaºi timp, „poet minor” ºi„mare poet”, poet actual ºi poet expirat; nuocupa nici un loc pe listele cu scriitori con-temporani reprezentativi sau ocupa „un locde primul rang”. Totuºi tendinþa majoritãþiicriticilor a fost de a-l mãri, nu de a-l micºora.În aceeaºi perioadã, alþii au scãzut, el acrescut. De ce „minor”, de ce „mare minor”,de ce „mare”? Cei ce i-au aplicat asemeneacalificative nu au dat rãspunsuri detaliate.Într-un fel, mai explicit a fost cineva care l-adeclarat „un geniu”: „Poezia lui are o valoareuniversalã ºi permanentã”. Ca sã înþelegimotivele rezervei sau ale entuziasmului,fiecare afirmaþie trebuie raportatã strict lapersoana, locul ºi momentul în care a fostfãcutã. Unghiurile ºi criteriile s-au schimbatde mai multe ori în epoca de dupã primulrãzboi, cît ºi în cea de dupã al doilea rãzboimondial. Ca ºi tablourile dintr-o expoziþiesau edificiile arhitectonice, pentru a fi apre-ciate în mod adecvat, operele literare aunevoie de o anume distanþã (perspectivã),adicã de spaþiul de timp necesar înþelegerii.Privit îndeaproape ºi judecat în pripã,Bacovia nu corespundea cu cerinþele unorani istorici ca 1916, 1918, 1941, 1948. Înversurile sale nu existau energii care sãmobilizeze la trecerea Carpaþilor sau aPrutului, ori la edificarea unor „ere noi”. Atrebuit, de fiecare datã, ca elanurile epice sãse consume pentru ca oamenii sã priveascãîn inimile lor ºi sã revinã la lirism. De alt-minteri, nici în vremuri normale, nimeni nu-ºiîncepe ziua cu Bacovia. Ceasurile potrivitepentru lectura lui sunt – s-a observat – celede amurg. Cine s-a oprit la motivelepoemelor sale a putut deci sã spunã, fãrã oprea mare teamã de viitoare reproºuri, cã-i„poet minor”. Dar cine a intrat în rezonanþãcu „notele” ºi reflecþiile sale a gãsit cã-i pro-fund, memorabil, într-un cuvînt „poet mare”.Trebuie apoi de remarcat cã judecãþileasupra lui poartã, de fiecare datã, vrînd-nevrînd, pecetea temperamentelor celor ce

le-au fãcut. Intelectuali activi, angajaþi,Mihail Dragomirescu, Nicolae Iorga, IonBarbu, G. Cãlinescu vibrau la evenimente ºinu puteau sã fie decît contrariaþi de vorbelebune despre el. Ar fi incorect sã li se imputeaceastã diferenþã. Vitalitatea, optimismul lorfunciar nu-i lãsa sã aibã afinitãþi cu autorulPlumbului. Curios e doar exemplul luiPerpessicius, un tip de constructor, care seataºeazã totuºi de Bacovia. Dar ºi el avea,dacã nu un temperament asemãnãtor,experienþe de viaþã ºi literare apropiate decele ale poetului nostru. Ceilalþi, care-ldeclarã „mare”, n-au fãcut-o fiindcã i sepotriveau integral. Nici pentru cã ar fi fostmai informaþi decît cei ce îl minimalizau. Purºi simplu, îl judecau ºi cu inima, empatic ºi-iînþelegeau „condiþia”. Vedeau în el un eroutãcut, care-i îngloba ºi-i exprima mai binedecît reuºeau ei înºiºi. Cîntecul lui se întîl-nea cu felul lor de a simþi, îl potenþa, îl justi-fica.

Bacovia n-a avut spirit competitiv. Nuexistã nici un document (scrisoare, paginãde memorii) din care sã rezulte cã a între-prins ceva, în afarã de poezie, pentru aobþine ºi a se menþine pe o poziþie de frun-taº în ierarhiile vremii sale ori cã a fãcut celmai mic gest pentru a se asigura de posteri-tate. El a înaintat în viaþã ºi în literaturã casolitar. Nu s-a bazat pe grupuri de sprijin, pe„combinaþii”, precum alþi scriitori de ieri ºi deazi. Om ºi poet fãrã carismã, n-a adunat înjurul sãu critici ºi cititori cu uºurinþa cu careau reuºit s-o facã Octavian Goga, IonMinulescu, Nichifor Crainic, Mircea Dem.Rãdulescu, Tudor Arghezi, Al. T. Stamatiad,Radu Gyr sau, dintre prozatori, MihailSadoveanu, Liviu Rebreanu, CezarPetrescu, Ionel Teodoreanu. Criticii ºi citi-torii se ataºeazã îndeosebi de cei ce dega-jã impresia de vitalitate ºi vivacitate ori sa-tisfac aºteptãri de moment. Bacovia, dincontra, pãrea fãrã vlagã, dezabuzat, rãtãcitde ceilalþi, consolat cu situaþia sa. Chiarîntre confraþi, el nu era numele de care cine-va sã-ºi aminteascã imediat. F. Aderca, depildã, nu l-a avut în vedere pentru intervi-urile din „Universul literar”, adunate ulteriorîn Mãrturia unei generaþii. ªi mai semnifica-tiv e un alt fapt: în mai multe rînduri,reporterul le-a cerut celor cu care a discutatsã-i enumere pe cei ce îi considerã cafãcînd parte din „generaþie”. Au fost citaþiprieteni ºi comilitoni; pe Bacovia nu l-a citatnimeni. Generaþia implicã ideea de misiunecomunã ºi de solidaritate. Or, el nu s-a aso-ciat (cu excepþia pregãtirii celor douã publi-caþii bãcãuane la care a fost „director”) pen-tru vreo treabã de duratã ºi nu s-a angajatpentru vreo cauzã: protest, manifest etc. N-aaparþinut de vreo ºcoalã, cerc sau cenaclu.N-a fost „membru esenþial” ºi nici mãcarparticipant cît de cît constant la activitãþilevreunuia. Situaþie cum nu se poate maiingratã, el nu era vãzut nici ca adept, nici caadversar al nimãnui. Ca ºi viaþa politicã,viaþa literarã obligã la opþiuni. Dacã le faci,ai parte fie de beneficiile, fie de inconve-nientele, ca sã nu zic ponoasele, grupuluicãruia i te-ai alãturat. Uneori grupurile aucapacitatea de a-i promova pe cei ce leformeazã. În epoca interbelicã, „ºcoalanouã” a lui Mihail Dragomirescu i-a promo-vat fãþiº pe ciracii ei, sburãtoriºtii (fãrã sãcadã în pãcatul „admiraþiei mutuale”),vieþiºtii, avangardiºtii – au procedat la fel cuai lor. „Ateneul cultural” avea de asemeneaun grup de „prieteni ºi colaboratori”, consti-tuit în jurul lui Gr. Tabaru. Într-o convorbire

cu I. Valerian, Bacovia numeºte pe: „D.Botez (prezent doar de douã ori în revistã –n.m.), I. Stoican, Cazacu-Delarast, AgathaGrigorescu, N. Anghel, Liberale Netto, Pr.Ion Goagã, N. Þintã etc.” Literar, un grupmic, lipsit de forþã ºi de audienþã. Bacovia n-asimþit mai deloc sprijinul celor citaþi. DoarAgatha Grigorescu ºi Cazacu-Delarast auscris despre el (iar N. Anghel i-a dedicat unpoem): însemnãri entuziaste, dar, dinpãcate, nebãgate în seamã.

Dacã propria-i generaþie nu l-a recunos-cut pe Bacovia ca reprezentativ, mai favora-bilã i-a fost generaþia urmãtoare. Anticipînd,voi spune cã norocul sãu l-au constituitîntotdeauna tinerii. Aceºtia vãd mai clar tre-cutul, fãrã prejudecãþile predecesorilor, ºicorecteazã greºelile lor. Procedeazã ade-sea în mod compensatoriu, adicã reduc dinlaudele administrate odinioarã celor foartenotorii ºi oferã în plus celor pe care îi con-siderã nedreptãþiþi. Bacovia a fost unul dinbeneficiarii permanenþi ai revizuirilor deacest gen. Motivul? Lui (pînã în anii ’60-’70)nu i s-a dat niciodatã prea mult. De fapt, nicigeneraþia de dupã cea a sa nu l-a supralici-tat. În primul rînd pentru cã era o generaþienet diferitã de generaþia de dinaintearãzboiului. Avea alt suflet, alte sentimente,alte gusturi, alte pasiuni, alte interese. Dintoate descrierile rezultã cã era o generaþierealistã, extrem de grãbitã ºi de nefericitã.Ar fi vrut „sã se facã totul repede ºi bine. Deaci surse mari de necazuri”. Neliniºtea ºinemulþumirea i-au marcat manifestãrile,care adesea deveneau excesive, extrem-iste. Reversul inchietudinii ºi revoltei erascepticismul ºi dezgustul de viaþã. Ge-neraþia postbelicã, sau mai exact seriilepostbelice, n-avea aproape deloc simpatiepentru generaþia anterioarã, despre carecredea cã a trãit confortabil: „liniºte belºug,echilibru”. Dimpotrivã, în cîteva momente,pur ºi simplu, o urãºte ºi o neagã. Conflictulcu ea atingea toate domeniile, de la politicãla literaturã. „Bãtrînii” erau învinovãþiþi desedentarism, comoditate, egoism, spiritrefractar. La „peste 35 de ani nu se maiagitã nimeni în domeniul ideilor, dacã profe-siunea nu-l obligã”, observa muºcãtor cine-va. Nefiind dintre cei vizibili, Bacovia fu oco-lit de criticile tinerilor. Nu s-a defilat cu el,dar nici n-a fost repudiat, insultat; a fostnumai dat la o parte, cu delicateþe. Astfel, în1928, Mihail Sebastian, un antimoldoveandin principiu, considera cã, „dupã volumulimposibil al Scînteilor galbene”, destinul sãuliterar e sfîrºit. În anul urmãtor (an în caremai multe condeie critice se mobilizeazã înfavoarea sau împotriva lui Bacovia),Alexandru Sahia, deºi sensibil la frãmîn-tãrile poetului, se distanþa de el ºi, compã-timitor, îl declara, printr-un joc de cuvinte,„oxidat”: „…Dar sãrmane Bacovia, nu înþe-legi cã peste tocul tãu s-a aºternut un stratgros de PbO2. Mã înþelegi?… Iartã-mã”.Cîteva luni mai tîrziu, o atitudine similarã cua celor citaþi avea ºi Ion Barbu care, întrebatde Paul B. Marian ce crede despre poeziadin acel moment, se delimita ºi mai ferm:„Poeziile din Plumb ale lui Bacovia îmi aparastãzi ca aparþinînd unei alte epoci. În oricecaz, interregnul lui Bacovia s-a terminat. Eadevãrat cã o netãgãduitã durere se mãr-turiseºte în versurile lui ºi admirãm în ele unsimþ rar al desenului. Dar o poezie depre-sivã, de spovedanie ºi atmosferã, poeziacare nu conþine un principiu eliberator, epoezie liricã ºi ca atare nu mã intereseazã”.Tot acum, într-un articol despre volumulPoezii (Plumb, Scîntei galbene), F. Aderca îiimputa ilogisme, dereglãri ale minþii ºi,atacînd persoana, îl definea drept „un poetal nebuniei”, fapt care n-a rãmas fãrã replicãdin partea unuia dintre admiratorii lui.Acesta, la rîndul sãu, îl sfida pe critic ºi de-creta: „Orice s-ar spune, Bacovia rãmîne celmai mare poet al nostru”. Se întîmpla ceeace se întîmplã destul de des: criticile sîntrãspunsuri la laude, pentru a le contraba-lansa, ºi laudele sînt rãspunsuri la critici,pentru a le anihila. Sau ocazii pentru atacuriindirecte, aluzive.

Constantin CÃLIN

Trecereîn revistã (2)

ateneu

aprilie 201016

În multe dintre editorialele salesemnate în revista „Convorbiri liter-are“ ºi adunate din perioada1996–2009 în culegerea „Vieþi con-trolate“ (Ed. „Junimea“, 2009),Cassian Maria Spiridon constatã cudezolare cã atitudinea revanºardãanticomunistã din primii ani de dupã1989 ni s-a temperat. Un fel de efectprelungit al „fenomenului Piteºti“ aînceþoºat faptele, a scurtcircuitatmemoria colectivã, reuºind sã desta-bilizeze total raportul cãlãu – victimã,vinovat – inocent. De asemenea, otãcere complice a învãluit o jumãtatede veac de teroare, minciunã,schizofrenie generalizatã ºiamputare fizicã, psihicã ºi moralã. Oconcluzie se degajã cu claritate: nuexistã iertare ºi reconciliere fãrãmãrturisirea crimei puse sub semnulcãinþei autentice.

Cassian Maria Spiridon nu maisperã în începerea niciunui fel deproces al comunismului, din momentce crimele torþionarilor comuniºtisunt considerate prin lege crime dedrept comun, prescriptibile ºi dinmoment ce documente clar dovedi-toare ale ororilor nu sunt puse dreptprobe la niciun dosar penal.Editorialistul se aratã a fi sceptic ºi înprivinþa ipotezei cã vor fi aduse vreo-datã reparaþii juridice ºi morale vic-timelor atrocitãþilor înfãptuite înnumele poporului român. Niciuntorþionar, indiferent de poziþia sa înorganigrama Securitãþii, nu a fostpus sub urmãrire, acuzat, judecat ºicondamnat pentru crimele comiseîmpotriva propriului popor. Subiectulmultor editoriale este centrat pecomentarea exterminãrii grupurilorde partizani care reprezentau rezis-tenþa anticomunistã în munþi, pelichidarea violentã a revoltelorþãrãneºti, urmatã de colectivizareaforþatã, de arestãri, de deportãri ºisuprimãri.

O idee care se contureazã înredactarea eseurilor ºi a lecturii dinpartea noastrã este aceea cã, înspaþiul concentraþionar comunist,totul se afla pus sub semnul „dubleigândiri“ (orwelliene). De unde ºinaºterea unei societãþi schizoide,obligatã sã rosteascã un dublu dis-curs: pe de o parte, se propovãduiaupreceptele luminoase ale visului deaur al omenirii, pe de altã parte, seeluda din discurs crunta realitatecotidianã. Astfel, realitatea se con-vertea în vis ºi reveria înlocuia reali-tatea. Spaþiul privat era ºi putea fi laorice orã din zi ºi din noapte, „moni-torizat“ de Securitate, prin rapoartele

adunate de la vecini ºi prin inter-ceptarea convorbirilor telefonice. Câtdespre arest, totul devenise public,de la igiena intimã pânã la rugãci-une.

Descrierea torturilor degajã untragism deviant, la limita anormali-tãþii psihicului ºi a grotescului dan-tesc. În urma experimentului de laPiteºti – intrat în zona patologieimintale, prin intenþiile torturilor neîn-trerupte –, categoria martorului nevi-novat a fost suprimatã, întrucât vic-timele reeducãrii au fost nevoite sãdevinã, la rândul lor, cãlãi. Dacã îndetenþie spãlarea creierelor eralãsatã în sarcina cãlãilor de nedis-tins, în viaþa civilã (iar eseistul neatrage atenþia cã evitã sã scrie „viaþãliberã“) aceastã misiune au îndepli-nit-o literatorii. Literatura a fost obli-gatã sã suprapunã codului mitic deja„setat“ un cod al imaginarului uneinoi mitologii, în vederea manipulãriimaselor. Marii scriitori – se demon-streazã cu metodã în diverse editori-ale – au frânt tradiþia literarã, spiritulnaþional, autonomia esteticului ºiprincipiile axiologice. Suficient deinteligenþi ºi de cultivaþi pentru a ºtisã discearnã literatura de maculatu-ra ideologizantã, marii scriitori „tur-ciþi“ au combãtut partinic literaturãveritabilã, pentru a deschide pârtieimposturii realist-socialiste ºi uma-nismului socialist.

Eseistul ieºean evidenþiazã faptulcã sovietizarea a avut loc într-un ritmºi cu o eficienþã greu de imaginat. Înzece ani de comunism, la o popu-laþie de optsprezece milioane decapete de locuitori, cât numãraR.P.R., se editaserã scrierile lui V.I.Lenin ºi I.V. Stalin (a se remarcasimetria prenumelor: V.I. – I.V.) într-un tiraj de circa treisprezece mil-ioane de exemplare. Ceea ceînseamnã cã fiecare „cap delocuitor“ care deprinsese cititul sloveiavea la îndemânã propriul exemplarpentru a-l vedea ºi citi cu ochii minþii.Cât despre colaboraþioniºti, aceºtia

s-au bucurat de toate privilegiile ºide un nou public cititor, într-un timpal imposturii, când le era interzisaccesul la pagina tipãritã unor veri-tabili scriitori. Comentând „cazul“Lucian Blaga, autorul reflecteazãasupra manierei tenebroase, chiarmalefice, de urmãrire ºi imixtiune înintimitatea unui scriitor, care, ºi printãcerea lui prelungitã, ºi prin refuzulde a publica „pe linie“, supãra pe diri-guitorii dejiºti.

Cassian Maria Spiridon insistã peideea cã, tocmai pentru cã existãmari scriitori care au semnat pactulcu diavolul, suntem obligaþi sãstudiem atât opera, cât ºi demisiilemorale ale acestora. În acest sens,se urmãreºte la G. Cãlinescu – darcu entuziasmul tineresc refrigerat înprivinþa marelui critic – traiectoriaumanã ºi artisticã a autorului„Scrinului negru“. Aducând în dis-cuþie conferinþa academicã „A.Toma, poet combatant“, autorul afir-mã cã „pe poetastrul comunist îl vaelogia ditirambic“. Lucrurile nu austat chiar aºa în totalitate, întrucât, laun moment dat, teatralul conferenþiarîl va declara pe sãrbãtorit „maestrual poeziei ilegale“. La prima vedere,se putea crede cã este vorba de fap-tul cã A. Toma fusese ilegalist. ÎnsãG. Cãlinescu spunea, în fond, cãpoezia pe care acesta o semna erailegalã, adicã în afara legii esteticu-lui. O micã observaþie ºi pentru cazuldiscutãrii primului Congres alScriitorilor din R.P.R., care „se vaîncheia într-o notã de mare laºitateºi obedienþã, unde singurul perdantera literatura românã“ (p. 142). Aici,ar fi trebuit sã se aminteascã de ful-minanta intervenþie a lui A.E.Baconsky, care s-a dezis, „de la înal-ta tribunã“, de preceptele realismuluisocialist.

Dintre mãrturiile infernale aletorþionarilor, prezente din abundenþãîn carte, aflãm cã un sinistrutorþionar va fi graþiat de MihailSadoveanu, pe atunci preºedinte al

Marii Adunãri Naþionale. Este dereþinut pãrerea acestuia: „Eu nu con-cep cã un om de talia lui Sadoveanue de scuzat. Eu n-am simþul culturiichiar aºa, am citit când eram micSadoveanu ºi mi-a plãcut, dar ºtiu cãun om de culturã, trebuie sã-lrespect pentru cã e plin de învã-þãminte. Pãi cum îmi dovedeºte el cãe plin de învãþãminte, dacã a partici-pat la aceeaºi pomanã, a mâncat dinaceeaºi colivã? Unu care este nelu-minat ºi inconºtient, da, îl mai scuz.Nu total, nu total. Dar unu caArghezi?... Eu nu cred cã ce sepetrecea în închisori era secret ºi einu ºtiau. Cineva din prietenii lui nutrecuse pe acolo? Nu-i venea la ure-che? A dispãrut unu de acasã, l-aluat“ (p. 222).

O constantã a culegerii „Vieþi con-trolate“ rãmâne afirmarea principiuluitratamentului egal ºi al nondiscri-minãrii pentru victimele tuturor regi-murilor totalitare: „ªi astãzi, dupã cecu toþii, excepþie, cei foarte tineri, autrecut prin experienþa totalitarã, a-ºiafirma o atitudine anticomunistã esteprivit ca o reacþie visceralã, primarã,resentimentarã etc, dar a fi comu-nist, nostalgic dupã binefacerilesocialismului biruitor, e privit, dinpãcate, ca un act de normalitate defoarte multã lume. Foarte uºor înastfel de cazuri poþi fi taxat drept«antisemit», chiar dacã dãduseºidovezi clare de contrariu, adevãratulcriteriu de clasare fiind punerea peacelaºi plan a grozãviei totalitareGulagul – Holocaustul (s.a.)“ (p.100). Totodatã, se deplânge faptulcã a eºuat proiectul de Reco-mandare a Consiliului Europei pen-tru þãrile membre, privind necesi-tatea unei condamnãri internaþionalea crimelor regimurilor comunistetotalitare. Cassian Maria Spiridonconstatã cã suntem încã departe derealizarea acestei egalitãþi: în timpce victimele holocaustului benefici-azã de consecventã ºi vizibilã medi-atizare, iar cãlãii, la atâþia ani dupãcãderea nazismului, sunt, pe bunãdreptate, în continuare urmãriþi ºicondamnaþi, victimele Gulaguluiaºteaptã demult o dreaptã ºi fireascãjudecatã a Istoriei. Este ceea ce bri-tanicul Ferdinand Mount (citat unde-va în carte) numea „asimetria indul-genþei“. Autorul cere adaptarea ºirevizuirea manualelor de istorie aEuropei Unite, astfel încât sã seînveþe la ºcoalã despre crimeleregimului comunist, aºa cum s-aînvãþat ºi conºtientizat pânã acumtot ce þine de crimele nazismului.

Având argument foarte seriosimportantul sãu capital de rezistenþãanticomunistã, Cassian MariaSpiridon ne îndeamnã prin cartea„Vieþi controlate“ sã combatem culuciditate ºi detaºare cuplul maleficiertare – iubire, sã înþelegem cum secuvine catastrofa care s-a abãtut încomunism asupra vieþii ºi culturiipoporului român ºi sã ne eliberãmde fantomele groteºti ale unui trecutcare ne urmãreºte încã: „Ne arãtãmpreocupaþi de alte probleme, multmai importante, procedând ca încazul pacientului lui Freud, închidemcoºul de hârtii cuprins de flãcãri îndulap, crezând cã am scãpat deincendiu“ (p. 110).

Vasile SPIRIDON

Coºul de hârtiial comunismului

Leo BUTNARU

Din Dicþionarulde Leologisme (4)

Diferenþa dintre autocontem-plare ºi narcisism? Prezenþa sauabsenþa în faþã a unei ape în caresã te arunci. Posibil, chiar aStixului.

Gloria muncii totdeauna eantumã. Gloria de luptã e cam...postumã.

Fanfara – suflarea vie a înmor-mântãrilor.

În lumina faptei lui Nero?...Bineînþeles, pentru cã ardea totulîn jur.

De cum aude de postul mare, segândeºte cum ar face sã-l ocupeanume el.

Dupã ce se achitã cum se achitãde rolul lor în miºcarea de eliberarenaþionalã, unii barzi din stângaPrutului aºa ºi nu ajung ºi la atât denecesara miºcare de eliberareemoþionalã: abia dupã aceastapoate apãrea poezia adevãratã.

– 50% (Re)duceri de nas.

Papa-rudã cu papa de la Roma.

Rimatismul – reumatismulpoeziei.

La Poºta literarã pot fi utilizate,deopotrivã, douã modele derãspuns-standard: „Mai reveniþi” ºi– „Reveniþi-vã”.

Acelaºi lucru sau – sinonimie însine: ano(r)malie.

ªi o tautologie în sine:nost(r)algiile noastre.

Unica (pardon!) – apãpo(r)tabilã.

Dacã dezorientãm Orientul, elpoate deveni Occident? SauEuropã de Est? Sau... Africãsadea? Dacã dezorientãmOrientul...

Dupã atâta „iu-hu-hu!”, „la-la-la!”, „mãriu, mãi” la radioul ºi tele-viziunea „noastrã”, cred cã pânã ºibietului þãran din fundãturã i secam face dor de, colea, unBeethoven, un Mozart...

De mulþi ani, în Basarabia a totfost aºteptatã o loviturã de stat, dars-a întâmplat o coºcogea loviturãde ºezut...

Mai înainte, actualul mini-strufusese maxi-stru.

Diplomaþi în întâmplãri, fataliºtiîn neîntâmplãri, media = 0,5 (de)ceva (nimeni nu ºtie ce anume).

Epigonii lui Ovidiu nu sunt decâtniºte (o)vizi sau (o)vidaþi.

Pe stradã, domniºoare cuombilicul la vedere, pentru cãEuridice e deja... Euburice...

A nu se (sau: a se) confundalumile paralele/paralelelor cu lumileparálele/parálelor.

Zicea Nae Prelipceanu cã, a tenumi Ionescu în Muntenia sau IonPop în Ardeal, e ca ºi cum... nu aiavea nume.

Acum câþiva ani, în eseul „500 de autoportrete”Ioana Pârvulescu afirma: „În autoportret pictorul îºicautã acea imagine pe care o ºtiu ºi o vãd toþi, cuexcepþia lui însuºi. Ca sã o vadã ºi el, ca ei, are nevoiede ajutorul oglinzii, metafora ochilor publici. Scriitorulfuge de oglindã, pictorul o cautã.”

Expoziþia „Autoportret”, purtând semnãtura tinereipictoriþe Bianca Rotaru a transformat Galeria Nouã dinBacãu într-o micã salã a oglinzilor. Dacã facem ana-logie cu citatul de mai sus, am putea spune cã modulartistei de a se caracteriza se aflã între cel al unui pic-tor ºi al unui scriitor. Un element care frapeazã în aces-te autoportrete este solitudinea, ca ºi cum BiancaRotaru îºi doreºte sã se dezvãluie pe sine celorlalþi daro face ermetic, cu retractilitate, fugind deîndatã ce sedescoperã, din faþa privitorilor. Metaforic vorbind, eacautã oglinda ºi apoi o aruncã, nu pentru cã nu i-arplãcea ceea ce vede ci din teama de a vedea în propriulsine prea multe necunoscute. Însã imaginile întrezãrite înoglindã nu le pãstreazã secrete, ci le face publice.

În tablouri, cu excepþia unor elemente decorativeminimale ºi a unor simboluri egiptene, personajul seaflã în relaþie doar cu el însuºi, rãmânând enigmatic.Ochii mari ºi uimiþi privesc în niºte adâncimi stranii.Trãsãturile sunt subliniate de expresivitatea privirilor,sugerând o fire melancolicã, timidã, visãtoare, uneori

sobrã, alteori dimpotrivã, o combinaþe de farmec co-pilãresc ºi senzualitate. Bianca Rotaru încearcã sã-ºiînvãluie cu modestie farmecul fizic, exagerându-ºi micidefecte. Prin contrast de sugestie, devin ºi mai evi-dente calitãþile, farmecele feminine: gingãºia, deli-cateþea, graþia, eleganþa, rafinamentul, misterul. Toateacestea mã fac sã o compar pe Bianca Rotaru cu per-sonaje din literaturã ºi din arta vizualã. Amestecul deinocenþã ºi maturitate în raport direct cu „enigma femi-nitãþii” îmi amintesc de personajul lui GeorgeCãlinescu, de Otilia. Naturaleþea ºi seninãtatea din altelucrãri mi-au indus amintirea unor fetiþe nãzdrãvane ºiadorabile din frumoasele desene animate japoneze,unele dintre ele regizate de Hiroshi Shidara.

Revenind la expoziþia Biancãi Rotaru, menþionãmcã lucrãrile prezentate au fost compuse în diferitetehnici: picturã în ulei sau acrylic, graficã în tuº saucreion. În picturã, cromatica este dominatã valoric degriuri calde ºi brunuri. Desenul fluid ºi delicat dinschiþele grafice se regãseºte ºi în compoziþiile pic-turale, silueta, chipul personajului, elementele decora-tive fiind conturate cu aceeaºi tuºã finã.

Bianca Rotaru, o artistã tânãrã, în vârstã de 28 deani, se aflã la începutul unei cariere artistice, desprecare se poate prevedea cã va fi una frumoasã.

Violeta SAVU

Bianca Rotaru, imagini în oglindã

ateneu

aprilie 2010 17

Pentru cã suntem pe terenulmãrturisirilor, încep prin aspune cã, având în vedere dis-tanþele care mã separã înmulte privinþe de GheorgheGrigurcu, aº fi unul dintre ceimai puþin îndreptãþiþi sã mãpronunþ în legãturã cu spove-daniile acestui scriitor cu totulatipic. Mizez pe câteva consi-derente s-o fac, totuºi. Scurt,mai multe sunt cele care neapropie decât cele care nedespart; apoi, e vorba de pre-þuirea (acesta e cuvântul) mer-itatã, în pofida, cum zic, a unordespãrþiri de convingeri, carepot fi interpretate ºi ca temei alunei speciale empatii. Ca sã-iimit un procedeu frecvent,argumentul autoritãþii, invocspusa lui J. Joubert: „Ceea ceuimeºte, uimeºte o singurãdatã, ceea ce este admirabileste din ce în ce mai admirat”.Acestea fiind spuse, sã intrãmîn subiect.

De multã vreme GheorgheGrigurcu a probat cã e o naturãconfesivã, nu doar prin poeziaºi critica sa, ci ºi prin aºa-numi-ta literaturã de frontierã: jurnal,interviuri, aforisme. „Omuldeliberativ” face adesea apolo-gia mãrturisirii, „secret al indi-vidualitãþii care exprimã splen-doarea deosebirii dintre o fiinþãºi alta ºi, deopotrivã, splen-doarea comunicãrii între ele”. Îiplace sã dialogheze, dar erefractar narcisismului: „Intervi-urile pe care le public sunt poa-te un surogat al societãþii careîmi lipseºte lungi perioade cudesãvârºire, o deschidere sprelume, însã una sublimatã, evo-catoare. Confesiunea e aºter-nutã pe cât posibil ca un jurnalprovocat, adãugând cã jur-nalul, în mod inexplicabil pen-tru mine repudiat de unii con-fraþi, e o speþã inalienabilã acreaþiei. Jurnalul se aflã îngro-pat la temelia poeziei, a roma-nului, a numeroase pagini deeseu ºi criticã, aidoma uneifãpturi omeneºti sacrificate latemelia unei construcþii ca sãdureze”.

Dintre sutele de convorbiri(e cãutat de interlocutori maiabitir decât un oracol), multesunt cele cu scriitoarea DoraPavel, care au fost adunate, decurând, în volumul intitulat pemãsura intervievatului: Oprovocare a destinului. Se gã-sesc aici, ca totdeauna înscrisul locuitorului în AmarulTârg, confesiuni pe o sumede-nie de subiecte, aºa de multecã nu se pot decât selectacâteva. E cu adevãrat un„roman” autobiografic ºi deidei, þinând seama cã orice arscrie ceremoniosul autor esteliteraturã, în sensul bun alcuvântului. „Romanul” acestapoate fi numit al formãrii unuiizolat, document psihologic ºisocial, memorialistic ºi „deînvãþãturã” în toate cele alevieþii ºi ale scrisului. Pildã înaceastã privinþã îi este memo-rialistul E. Lovinescu care vor-bea de „posibilitatea bovaricã aindividului de a concepe ºi a seconcepe”. Din biografia pro-priu-zisã se reþin, cu deose-bire, constituþia precarã, copi-lãria luminatã de dragosteanemãsuratã faþã de bunicã ºi

de mamã, tribulaþiile ºcolare(este exmatriculat de douã orica student), profesorii îndrãgiþi,prietenii (puþini), iubirile (pla-tonice sau ratate), cãsãtoriadin urmã. Cele mai „palpi-tante”, spuse cu un ton deza-mãgit, sunt tentativele deevadare din sihãstria provin-cialã ºi de accedere mãcar laOradea, dacã nu-i cu putinþã laCluj sau la Bucureºti. Dar nu l-aajutat nici iubirea sa „culturalã”,Ion Caramitru. A rãmas înAmarul Târg, în apartamentulunui bloc unde nu-i încapcãrþile (aud cã de curând ºi-aschimbat locaþia, tot în aceeaºiurbe, o fi având, oare, ocamerã în plus?). Iar tabieturilear fi oarecum amuzante dacãn-ar fi triste. În afarã de citit ºiscris câte 12-14 ore pe zi, avumai la tinereþe tentaþia boemei,apoi s-a mãrginit la scurtechemãri în alte locuri, laeºuarea unor publicaþii literare,„acasã” la preumblãri fãrã gân-duri, însoþit de câinele multîndrãgit. Nu avu niciodatã prile-jul sã treacã graniþeleRomânei, a cãlãtorit numai cuimaginaþia ºi filatelia. Cu toateacestea, Gheorghe Grigurcuare cultul prieteniei, mereuinvocatã, de aceea se aratãdezamãgit când ea este trã-datã. Mereu aminteºte deindolenþa unui amic la careîntrezãrea un viitor de aur, dar,pe urmã, a capotat într-o exis-tenþã derizorie. Alte decepþiimai mici sau mai mari se aflã laconcurenþã cu întâlnirile feri-cite, cu mari scriitori interbelici,dispãruþi între timp, ºi mairecenþi, dintre care cele maifaste au fost întrevederile cuLucian Blaga ºi I. Negoiþescu.

Conlocutoarea îl provoacãde câteva ori sã-ºi facã auto-portretul. Când nu ocoleºtestrategic rãspunsul, se referãla firea sa „originarã”, „una adificultãþii de adaptare, a uneiaprehensiuni în faþa lumii preapuþin cunoscute, a unei timidi-tãþi, dacã doriþi, care-ºi cautãantidotul. De aceea, se ºiiveºte o reacþie defensivã ceduce foarte probabil la expre-sia îngrijitã, ce-ar putea frizasolemnitatea. Scrupulul formale pentru mine concomitent ºiun efect al unei conºtiinciozi-tãþi, a unei deprinderi de a mãachita de obligaþii, de celeexplicite ca ºi de cele ce seîntrezãresc în transluciditateaconºtiinþei”. Prin emotivitate ºisensibilitate s-ar explica latura„femininã” a scrisului sãu „flu-ent, armonios, muzical”: „Seîntâlnesc astfel rezerva,«glacialitatea» autocontroluluicu reflexul contemplativ, curãsfrângerea unei reverii cemurmurã, fredoneazã în sub-text”. Dualitãþi ale firii au maitoþi oamenii (ºi femeile!), dar înunele cazuri ºi în cel de faþãele sunt exacerbate. Solitarulse socializeazã cu rãsfãþuripublicistice, inadaptabilul rã-mâne, geografic, un exilat, rafi-namentul se vede ºi cândizbucneºte vehemenþa. Osci-leazã izbitor între umilitate ºifrondã, între gravitatea cere-monioasã ºi sclipirile ideatice.Scrisul „fluent, armonios, muzi-cal” se întâlneºte cu incle-menþa asprã, sentimentalulsfios nu suportã oportunismul,inanitatea, vulgaritatea, nu seîmpacã, hélas, nici cu ideea derelativism sau cu modalitatea

ironicã, deºi, spune, ironia abiaîn vremea din urmã e chematãîn ajutor pentru a se obiectiva.Din politeþe ºi civilitate, dincredinþa justã cã impertinenþaºi grosolãnia lezeazã con-ºtiinþa, moralistul tinde sã con-sidere ironia „opusã jocului”:„Prin ironie practicãm o ire-alizare otrãvitã, demonicã. Eauzurpã gratuitatea în favoareaunei tendinþe, ºi astfel o batjo-coreºte. Avem a face cu onegaþie rea, cu o incursiunediscreþionarã în real a unor pu-teri asumate fãrã nici o limitãprecizabilã. Ironia dizolvãrealul lãsând un gol în care sepropagã doar propria-i vibra-þie”. ªi abhorãrile se înºiruie peo întreagã paginã. Sunt tentatsã purced la o contrareplicãajutatã de zeci de citate ilustre,dar nu se cade ºi nu-i posibilîntr-un biet comentariu. Totuºi,tânjeºte, am vãzut, dupã ser-viciile ironiei. Umor, nici vorbã;umoral, peste mãsurã. Aiciapare ºi problema polemismu-lui, despre care de multe ori sepronunþã intervievatul: „Pole-mica? E o formã de vivacitatea criticii, prin care îºi mar-cheazã teritoriul propriu (...)Natural, polemica «de tip supe-rior» e cea care respectãnorma eticã”. În controverse (edrept, nu se fac niciodatã cumãnuºi) spadasinul este tran-ºant. Are adversari, unii chiarinteligenþi, cu care se dueleazãdes, mereu mânios, mãcar cãnu se considerã vindicativ. Înacest fel, nu-i de direcþie lovi-nescianã, ci mai degrabã seaseamãnã cu G. Ibrãileanu.Criticul de la „Sburãtorul” aveaincisivitate, dar lãsa sã se înþe-leagã cã e imperturbabil. D. E.Lovinescu este vesel? întreabãnemulþumit bãtãiosul de la„Viaþa româneascã”. Da, îirãspunde preopinentul: D. E.Lovinescu este vesel pentrucã… d. Ibrãileanu e tragic ! Semai poate discuta cum stãtreaba asta. În tot cazul,Gheorghe Grigurcu îºi asumãdestinul de polemist vituperant,dar se pare cã e în teritoriulpamfletului: „unitar în negativi-tatea sa”, de care declarã cãîncepe sã fie mândru. Cuaceastã ocazie, nu mã potabþine sã nu reiau citatul exem-plar din N. Iorga: „Polemistul,când e convins, e un soldat;când e plãtit, e un cãlãu; cânde diletant, e un pervers”.Gheorghe Grigurcu e un sol-dat. Ethosul, rectitudinea, ver-ticalitatea sunt cuvintele-stãripe care le reclamã cu patos. ªi

i s-au atribuit ca fiind calitãþiindiscutabile. „Demolator”? Înprimul rând, cã nici o amenitatenu poate micºora valoareacuiva, mai ales când secheamã Sadoveanu, Arghezi,Camil Petrescu, G. Cãlinescu,Marin Preda, Nichita Stãnescu,Marin Sorescu º. a. Sunt con-vingeri îndreptãþite într-o bunãmãsurã, mai ales cã se fac ofi-cii constructive în cazul unorscriitori care fuseserã trecuþi înplan secund, cei din deceniulºapte.

Cât priveºte critica literarã,când cioclii i-au anunþat sfâr-ºitul de multã vreme, GheorgheGrigurcu, pe urmele lui E.Lovinescu, G. Cãlinescu º. a.,îi exaltã tinereºte condiþia ºi oconsiderã „speþã sui generis acreaþiei”, acum când genurilenu mai sunt atât de netdespãrþite: „Exerciþiul critic e oîncercare de transpunere încifru interpretativ a factoruluisimpatetic”. Amenitatea criticu-lui se exercitã în cazul unorscriitori „la zi”, mai cu seamãcând e vorba de „întâmpinare”.Debutanþii, când nu-s categoricveleitari, trebuie primiþi cuîncredere. Fãrã cordialitate,care nu exclude spiritul criticpozitiv, cronica literarã îºipierde noima. Cu toate cã spe-cia aceasta, a cronicii literare,e privitã ponciº, „bãtrânul”Gheorghe Grigurcu o practicãîncã, încurajator pentru rostulei, dovadã cã la noi se revitali-zeazã acum prin mulþi tineri cuvocaþie. Nu înþeleg cum seîmpacã antiimpresionismul cu„bulimia” cititului ºi scrisului.Improvizaþia, da, nu ºi verva.Nostalgia autoritãþii critice,obligaþiile morale, articulareaîn concepte nu-s incompatibilecu impresionismul critic superi-or ºi revigorator. Apropo debãtrâneþe, sau „etapa crepus-cularã” cu sintagma, repetatã,a strãlucitului „marginalizat”.Un prieten – ºi el condei de-oagilitate eclatantã, tot dosit prinprovincie - se plânge de„bãtrâneþe” de 50 de ani în-coace, deºi a scris o cartedespre „gustul vieþii”. Nu maiºtii ce sã crezi. E cochetãrie, econºtiinþa scurgerii timpului.Propun în locul vocabulei„bãtrân”, mai ales pentru scri-itori, formularea „înaintare învârstã”.

Au, prezentul nu ni-i mare?Nu prea, de vreme ce „situaþiae diferitã de ceea ce se petre-cea în perioada totalitarã”. Dar,pe de altã parte, „legatul aces-teia continuã a fi împovãrãtor,în pofida tuturor fardurilor, tu-turor deghizamentelor folosi-te(…) Asistãm la o babiloniepoliticianistã în care doctrinelese amestecã, se ajusteazã, sesubstituie, se anuleazã uneoripeste noapte” º.a.m.d.

Peste toate acestea,Gheorghe Grigurcu scrie fulgu-rant, aforistic, nuanþat ºi sug-estiv, neologistic, dar nupedant, un stil intelectualist, deo mobilitate care nu lasã a sevedea cât de grijuliu ºi de elab-orat este în realitate.

Constantin Trandafir

ConfesiuniledomnuluiGrigurcu

•• BBiiaannccaa RRoottaarruu

arte

aprilie 201018

Sacralitatea are o existenþãnedefinitã. Ea este dintotdeaunaºi pentru totdeauna. Cu toateacestea, spaþiul sacru „începe”de undeva, are o origine, fie eaºi temporalã, deºi, nici unaspect geografic sau istoric nueste mai propice sau mai puþinpropice „înfiinþãrii” lui.

Odatã localizatã, sacralitateaºi, în general, spaþiul sacru îºidecupeazã din cotidianul indife-rent locul situãrii lor. Edificiul reli-gios este un exemplu de astfel deloc plin de sacralitate, el consti-tuindu-se pe principiile organizãriispaþio-volumetrice ºi al celuidecorativ de inspiraþie divinã.

Diversitatea de „modeleexemplare” din perioada me-dievalã româneascã ºi actuali-tatea tendinþei, necenzuratã devreo doctrinã sau de vreunregim politic, de a ridica bisericide lemn, cu specific local ºi/sauregional – a îngãduit moder-nitãþii sã „lucreze” pentrurecunoaºterea în comunitate aedificiilor nou construite ca bis-erici creºtin-ortodoxe. Posibileagora, prin crearea de legãturiîntre oameni ºi instituirea de ie-rarhii în rândul mirenilor (co-mitetele parohiale), instituþiileastfel înfiinþate sunt, în fapt,forme de articulare, de la bazãspre vârf, a societãþii umane,atât în medievalitate, cât ºi înprezent.

Situat în partea de nord amunicipiului Bacãu, într-o zonãunde se întrepãtrunde arhitec-tura noilor mall-uri din vechiultârg de pe malurile Bistriþei, culocaþiile destinate agrementuluiºi cu non-peisagismul cvartalu-lui de locuinþe ridicat în perioadacomunistã – complexul religios,care are ca edificiu centralBiserica de lemn cu Hramul„Sfinþilor Trei Ierarhi”, este omãrturie, religioasã ºi arhitec-tonicã, a suprapunerii oazelorde liniºte duhovniceascã de lapoalele codrilor milenari aiCarpaþilor, în urbea contempo-ranã.

Cele patru componente alecomplexului religios – biserica,turnul-clopotniþã, capela ºilumânãrarul – au ca principalmaterial de construcþie lemnulde brad. Accesul între acesteedificii se realizeazã prin aleipavate ºi pietruite, într-un cadruvegetal care conferã, la rândullui, religiozitate ºi sobrietate.

În proiectarea ºi ridicareaoptimã a componentelor com-plexului au fost folosite materi-ale de construcþie „tradiþionale”

ca: prisme din lemn de stejar –pentru „talpa” capelei ºi a bise-ricii, prisme din lemn de brad –pentru ridicarea scheletului ver-tical îmbinat în „coadã de rân-dunicã” sau lambriu exterior, tip„cãrãmidã”, din aceeaºi esenþãde brad – pentru fiecare con-strucþie în parte. Tradiþia s-aarmonizat cu „avatarurile” arhi-tecturii contemporane, arhi-tecturã care admite granitul ºibetonul – pentru infrastructurã ºisoclu, gresie „de trafic” – pentrupardosealã ºi stratul izolator –sub pardosealã ºi între astere-alã ºi învelitoarea de tablã.

De formã treflatã, doritã a fi ocopie fidelã a stilului moldove-nesc din secolele XV-XVI, biser-ica a suferit unele simplificãri alearhitecturii perioadei respective.Regãsim componente arhitec-turale tradiþionale ca: altarul,naosul – cu turla principalã pe obazã stelatã susþinutã de o altadreptunghiularã, pronaosul ºipridvorul. În interiorul navei bis-ericii nu existã coloane, iardelimitãrile structurale includzidurile groase, care despartpridvorul de pronaos ºi pronao-sul de naos.

Elementele tradiþionale seîmbinã, în mod fericit, cu celeadaptate arhitecturii ºi stiluluiartistic al edificiului sau cu ele-mentele moderne. Astfel, acce-sul în interior se realizeazã pesub arcade de formã o(gi)valãcu lintouri încorporate – ade-vãrate „portaluri gotice” execu-tate în tehnica „efect design” –legãtura ºi simetriile dintre ele-mentele rectangulare ºi celeovoidale respectând proporþiadivinã/a numãrului de aur.Ferestrele amplasate peabsidele de nord ºi sud, cele depe turla principalã sau de peabsida altarului, recreeazãaceeaºi ambianþã goticã.

A fost aplicat sistemul su-praînãlþãrii bolþilor/turlelor îninterior (cu ajutorul aºa-numitelor „romanate” ºi alarcelor în console), care, spreexterior, se descarcã prin con-

traforþii încorporaþi în zid.Scheletul acoperiºului are capuncte de sprijin costoroabaamplasatã pe ultimele bârne alepereþilor ºi pe consolele care seprelungesc spre exterior, for-mând streaºina propriu-zisã aaºezãmântului. Corniºa nu ieseîn evidenþã printr-un modelanume.

Iconostasul, pictat deGheorghe Franþ, este din sticlãacrilicã asamblatã cu armãturide plumb sintetic ºi are tangenþecu vitraliul specific artei gotice,cu un desen suplu ºi o stilizaredupã principiul secþiunii de aurdin perioada Renaºterii – consti-tuind o realizare artisticã fãrãprecedent în iconografia speci-ficã unui edificiu de cult ortodoxdin ultima perioadã. Curpãnuldin faþa iconostasului, ancoratde cele patru laturi ale turleiprincipale, are forma unui poli-candru „prismã în prismã”, cubaza un hexagon. Pe cele ºasefeþe laterale ale sale suntreprezentaþi cei 12 apostoli.

De asemenea, pictura „alfresco” din interiorul edificiuluireligios principal (realizatã cu odeosebitã acurateþe de pictorulDorin Macovei) ºi cea „al secco”din interiorul capelei (subpenelul mãiastru al domniºoareiNuþa Liche) dau armonie ºi uni-

tate compoziþionalã.Sunt ºi componente arhitec-

turale ºi artistice care lipsesc,dacã ar fi sã menþionãm, printrealtele, inexistenþa gropniþei (deînþeles, ea fiind specificã, maiales, mãnãstirilor medievale) ºia decorului mural exterior – fiindprezente doar cele trei fresce dedeasupra intrãrii principale din-spre vest. Ca privire de ansam-blu însã, au fost pãstrate, înmare parte, proporþiile ºi carac-teristicile stilului arhitectonicmoldovenesc clasic, conferindu-se, astfel, supleþe ºi trãiniciespecific medievale.

Ridicarea pe verticalã a celorpatru edificii, din momentulpunerii pietrelor de temelie ºipânã în momentul târnosirii, adurat peste un deceniu. Dacã,iniþial, pe suprafaþa actualuluispaþiu sacru exista un terenviran ºi un loc de joacã abando-nat, treptat evoluþia sacralitãþii ºia locului sacru a fost cea de laprima Sfântã Liturghie oficiatã în„biserica din cort” (mai 1995) ºiapoi în capelã (octombrie 1995),începerea sãpãturilor la fundaþi-ile bisericii (1996), urmatã desfinþirea capelei (dupã momen-tul terminãrii picturii – octombrie1996) ºi sfârºind cu con-sacrarea bisericii ºi a întreguluicomplex (octombrie 2006).

Toate acestea nu se puteaumaterializa fãrã maturitatea ºiexperienþa unui cleric moldo-vean, trecut prin „ciurul ºi dâr-mon-ul” pastoraþiei rustice,acolo unde poþi ºi trebuie sã aiharul ºi arta de a ºti sã prezinþi ºisã faci virtutea mai plãcutãdecât pãcatul. Pe pãrinteleVasile Sârcu – preotul parohcare a avut „îndrãzneala” ºicurajul sã implanteze acel spiritreligios rustic, neatins în vreunfel de postmodernitate, în zgo-motul produs de urbeabãcãuanã – am avut ocazia sã-lcunosc, pentru prima datã, la oslujbã obiºnuitã de duminicã, pecare o þinea în mijloculenoriaºilor sãi.

Apoi, în lungile discuþii pecare le-am avut pe tema ridicãriimonumentelor religioase carene înconjoarã, ne-a mãrturisit cãa dorit sã înalþe spre cer obisericã simplã, la care „fru-museþea” sã se întrevadã, maiales, prin precizia proporþiilor,eleganþa formelor, alegerea ºidispunerea ornamentelor. Cumodestia care-l caracterizeazã,parohul a precizat cã, în ridi-carea bisericii, a beneficiat ºi desprijinul unui meºter „fãurar” dinVatra Moldoviþei – Petre Ciornei,care, la cei 70 de ani pe care îiavea în anul 1996, a ridicatîmpreunã cu 11 ucenici, îndecursul a doar 17 zile, schele-tul din lemn de brad. Rezistenþastructurilor din cadre de lemn afost datã de modul lor de alcã-tuire, iar trãinicia bisericii de„îmbrãcarea” pereþilor, atât înexterior, cât ºi în interior.

Dar preotul Vasile Sârcu nuputea rãzbate singur pe drumulanevoios al consacrãrii defini-tive a monumentului religiosortodox care dominã zonanordicã a urbei contemporanebãcãuane. El a fost susþinut, îndemersurile sale, de mai tineriipreoþi Ovidiu-Stelian Sârcu ºiSilviu Beºa, dar ºi de enoriaºiicare, în timp, au adus prinosullor jertfã pentru pãstrarea neal-teratã a legãturii cu Divinitatea.

În vara anului 2009, toatecomponentele complexului reli-gios au suferit un proces derestaurare prin curãþirea supra-feþelor exterioare de depunerilede microorganisme (praf, ciu-perci º.a., datorate intemperiilorvremii ºi vieþii cotidiene din juruledificiilor) ºi aplicarea unor stra-turi succesive de baiþ (pentrutratare) ºi sadolin (pentru a darezistenþã lambriului exterior dinlemn de brad). Au fost înlocuitedoar câteva componente alelambriului de lemn de pe parteanordicã a turlei principale.

În urma acestui proces, biser-ica, turnul-clopotniþã, capela ºilumânãrarul ºi-au recãpãtatacea „patinã a timpului” dinmomentul ridicãrii lor. Deºi pic-tura din interiorul edificiului cen-tral nu necesitã lucrãri derestaurare, pictura din interiorulcapelei trebuie restauratã deurgenþã în perioada careurmeazã – aceasta datoritãcondiþiilor improprii în care a fostrealizatã în iarna-primãvaraanului 1996.

Numai astfel am putea pãstratoate aceste mãrturii ale timpuluiºi spaþiului sacru contemporanîn normalitatea de care, înprezent, ducem lipsã.

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

Monumentul religios de lângã noi,de la tradiþie la modernitate

Moment plastic marcat de inedit, expoziþia pic-torului Ion Mihalache a captat atenþia iubitorilor deartã ºi a colegilor de breaslã, artiºtii bãcãuaniapreciind aceastã „personalã” intitulatã „PentruSmaranda”, expusã pe simezele GalerieiFrunzetti ºi deschisã la data de 19 martie 2010,drept un adevãrat eveniment.

În expoziþie avem de parcurs un ansamblucoerent ºi subtil contrapunctat cromatic, realizatprin fixarea zonelor de concentrare a spectacolu-lui vizual, contraste puse în valoare de generozi-tatea suprafeþelor bine controlate structural evi-denþiate ºi de calitatea panotãrii (panotare la careºi-au adus contribuþia printr-un frumos gest decolegialitate artiºtii Carmen Poenaru ºi MihaiDocea).

Eliberat de tirania figurativului care i-a moni-torizat ultimele etape (portretul ºi peisajul joacãun rol important), acum pictorul Ion Mihalacheuzeazã de aceste atuuri doar ca punct de plecare

spre aventura picturii gestuale. Acestui fapt cât ºipersonalitãþii independente a artistului i sedatoreazã dificultatea de a-l cataloga cu precizie,intenþiile sale de esenþã expresionistã influ-enþeazã receptarea artistului atât ca abstracþio-nist liric dar ºi ca expresionist abstract.

Asistãm fãrã dubii la fructificarea uneiprovocãri lansatã calofiliei ºi edulcorãrii imaginiiplastice continuate tenace în lupta cu albul terifi-ant al pânzei. Nimic nu-l înspãimântã mai mult pepictorul clocotind de intenþii creative decât albulimaculat al pânzei având un saºiu impecabil. Înpofida acestor riscuri, Ion Mihalache atacã într-osimultaneitate a fronturilor, rezolvând „în marºforþat” culoarea seducãtoare ºi, în mod comple-mentar, rafinatã ºi explozivã, compoziþiaproaspãtã ºi insolitã, contopind diversitateadimensionalã ºi formalã într-o soluþie armonicãfermã.

În etapele anterioare, Ion Mihalache a marºatconºtient pe marele sãu atu – desenul: riguros ºiîn egalã mãsurã expresiv cu precãdere în portretºi peisaj, dependenþa de figurativ fiind tributulplãtit acestei strategii ce l-a fãcut cunoscut princiclul de portrete filiale („Smaranda”) realizate cufervoare accentuat expresionistã. Capacitatesensibilã, avantajul lucidului control al marilorsuprafeþe îl deconspirã pe monumentalistul împã-timit de descifrarea tainelor vechilor frescãri.Efortul în disciplinarea ºi personalizarea vastitãþiieste mult mai intens, efectul obþinut fiind impre-sionabil. Senzaþia finalã de travaliu împlinit petraseul unor dificultãþi progresive o sesizãm încãdin etapele de debut, la care se adaugã tendinþade coagulare structuralã pânã la stadiul decristalizare monoliticã în structuri ºi cromaticicristaline.

Rãmâne de stabilit dacã atenþia se va concen-tra cãtre aceasta din urmã soluþie constructivã,spectacolul plastic radiant sau continuarea curseigestualiste.

Vasile CRÃIÞÃ-MÂNDRÃ

Ion Mihalache ºi aventura gestualitãþii

arte

aprilie 2010 19

Afiºului unui teatru de stat,de repertoriu, carevasãzicã, îistã bine sã fie cât mai bogat ºivariat în titluri, orientarea spredramaturgia româneascã origi-nalã fiind, printre altele, un lucrulãudabil. Care þine, de fapt, denormalitate ºi de obligaþie,chiar. Astfel, ne-am bucurat sãvedem numele lui Cornel Udreaîn programul teatrului bãcãuan,dupã o micã secetã instalatã înzona repertoriului autohton con-temporan. Cum titlul piesei este„Viºinatã de afine“, nu neputeam aºtepta decât la ocomedie „oximoronicã“, la omixturã dulce-amãruie, la genulhaz de necaz, de râs cu nodu-ngât. De altfel, Cornel Udrea,autor prolific, profesionist alscrisului dramatic, e specialistîn arta paradoxului, în umorulsubþire, intelectual, „metafizic”.Piesele ºi volumele sale autitluri inspirate, extrem de sug-estive ºi de mare haz ca„Aminteºte-mi sã te uit”,„Europa la purtãtor”, „Raiul,prima pe dreapta”, „Duminicade luni”.

ªi în textul care se joacãacum pe scena bãcãuanãgãsim destule elemente ofer-tante, comic de situaþie, de lim-baj, calambururi, incongruenþe,confuzii, lovituri de teatru, arse-nalul comic e acolo, prezent ladatorie, dar lucrurile se leagãmai greu. Ai senzaþia cã„Viºinata de afine” se camdilueazã dupã o primã parte maitãricicã, mai „alcoolizatã”, astfelcã rãmâi cu un gust incert dupãvizionarea spectacolului. Parteaa doua se lasã, e mai moale,mai „apoasã”. Intriga se dizolvãºi ai impresia cã asiºti la oînºiruire de scheciuri.

Pe scurt, subiectul ar fi camaºa. Într-o locuinþã ultracomunã, un arhicunoscut blocproletar, îºi târâie o amãrâtã deexistenþã madam Posmagã,madam Ciobãnaº, MariaIonescu ºi soþul ei Uþu, ºi maiexotica Luminiþa Beizadea(onomastica e ºi ea comicã,fixând caracterul personajului),profesionistã a masajului erotic.Ca sã facã impresie bunã, onor-abilã în familie, numitaLuminiþa, o mai copticicã „fatãde fatã”, sexy, dezgheþatã, des-curcãreaþã, adaptatã perfectvremurilor, are nevoie de un soþde împrumut, spre a-l prezentatatãlui sãu (care nu mai vine, înfinal). ªi i-l cere tocmai bunei eiprietene Maria, pentru acest micserviciu, pe consortul Uþu. Maiapare, la un moment dat, ca sãtulbure apele, ºi aºa mâloase,prima dragoste a Mariei, un soide escroc sentimental, purtândnumele de Adrian ªiatât. Ceamai mare parte a acþiunii seconsumã într-un salon dotat cuun bar, în timp ce babetelePosmagã ºi Ciobãnaº se cin-stesc zdravãn cu viºinatã,vãrsându-ºi ofurile ºi „contro-versându-se”. În timpul discuþi-ilor aprinse, „viºinii”, pe fundalulunor zgomotoase manele cecurg nãvalnic de la geamuriledeschise ale blocurilor vecine,personajele se destãinuie, îºi

spun povestea, fãrã sã-ºiascundã suferinþele, necazurile,neîmplinirile, frustrãrile, dar ºifãrã a face mare caz de ele.Pentru cã pur ºi simplu, „s-auluat cu viaþa ºi-au uitat sã trã-iascã”, dupã cum sunã textul.Se anesteziazã fiecare cumpoate ºi cu ce are. MadamPosmagã se chitrofoneºte con-tinuu, mai uitând ºi ea de bãr-batu-sãu, care zace în pat par-alizat, ºi se înverºuneazã în acorecta greºelile gramaticaleale vecinei Ciobãnaº. În celedouã roluri evolueazã ElizaJudeu ºi Florina Gãzdaru,prima, actriþã talentatã ºi versa-tilã, pune cam multã culoare,ºarjeazã in extremis (more isless, în acest caz), în timp ce

partenera ei, genul cochetei,surprinde acum plãcut prin com-poziþia pe care o face - o ba-buºcã înfiptã, „so country”, cã teapucã râsul. Modesta ºi re-semnata Maria e interpretatãcredibil ºi cu sensibilitate deAnca Bucºã, ea reuºind sãtransmitã drama lãuntricã, golulsufletesc al femeii. DanielaVrânceanu e nostimã ºi fâº-neaþã în Luminiþa Beizadea,adicã exact ce trebuia sã fie. Lafel, corect în rolul Uþu, esteªerban Ionescu, el conturândveridic un ipochimen ochelarist,timorat, un grãsun apatic,înamorat de terfeloagele de labibliotecã. Face o bunã figurã,într-o scurtã apariþie, BogdanBuzdugan, care-l joacã pe

primul iubit al Mariei, ivit peneaºteptate din neant, ca s-ocearã pe aceasta de soþie chiarjumãtãþii ei legitime.

Regia spectacolului estesemnatã de Adrian Gãzdaru. Ela mai pus în scenã piesa luiUdrea la Petroºani, ºi a adus-oacum în Bacãu, pentru cã i s-apãrut semnificativã, dar ºi pen-tru cã era deja familiarizat cuea. Neavând prejudecãþi faþã deactorii care se apucã de regie(unii au fãcut ºi studii supli-mentare pentru aceasta), pot sãspun cã, în primul rând, ei sepricep la distribuþii. Ceea ce s-aîntâmplat ºi în cazul de faþã. Înplus, Adrian Gãzdaru a cititatent „Viºinata”, a înþeles sen-surile de adâncime, propunân-du-ºi o atitudine criticã, decomentariu al textului. Se vedeclar cã a avut intenþia sã opunãdouã lumi, cea a subculturiiagresive ºi cea a culturii auten-tice, numai cã, artistic, dinpunctul de vedere al invenþieiscenice, rezultatul e doar unulonest. Era de aºteptat oreprezentaþie mai alertã, cu maimultã vervã, cu soluþii inge-nioase, cu un haz mai distilat,fãrã scene trenante, rezolvatecam tradiþionalist (vezi flash-back-urile melo). Scenografiaînsã, care e semnatã tot deAdrian Gãzdaru, face impresie.E un interior cu suprafaþã mare,cu podea albã, cu un bar ºifotolii roºii. Un decor luminos,de tip zen, aºa cum l-ar prezen-ta revistele glossy. Cine ºtie ceînseamnã zen, merge maideparte cu gândul, ºi poatemedita în liniºte la problematicaunui text uºor ºi vesel doar înaparenþã.

Carmen MIHALACHE

Teatrul Bacovia Bacãu

Împrumutã-mi soþul!

În Buhuºi, din perspectiva obiectiveloristorice, bisericile ºi mãnãstirile reprezintã sin-gurele repere turistice care se mai aflã înviaþã. Am descoperit recent, la biserica„Sfânta Înviere”, pãstoritã cu ales har de cãtrepreoþii Viorel Gavril, paroh, GheorgheCrãciunescu ºi ªtefan Gabriel Moldoveanu,câteva aspecte inedite pe lângã care, dinpãcate, furaþi de zgomotul lumii, treceminsensibili. Construitã în urmã cu aproapedouã sute de ani (peste doi ani ar putea sãr-bãtori bicentenarul de la aºezarea pietrei detemelie), biserica este ultima construcþie mol-davã de acest tip. Construitã dupã tiparelecetãþii de tip medieval, cu pereþi groºi de treimetri, ziduri care o înconjoarã, ea „face tre-cerea de la lumea medievalã la civilizaþia occi-dentalã”, spune preotul Gheorghe Crãciunescu.Sfântul lãcaº a fost ctitorit de Toader ºi AnaBuhuº, familie de boieri care este nominaliza-tã de Cantemir în Descriptio Moldaviae.

Icoana singularã

Una dintre picturile din stânga altaruluieste, potrivit aprecierii preotului GheorgheCrãciunescu, intelectual de o mare profun-zime culturalã, ineditã în iconografia ortodoxã.Icoana, de mari dimensiuni, îi reprezintã peSf. Toader ºi Sf. Ana. Ineditul constã în alãtu-rarea acestor doi sfinþi în acelaºi tablou. Sf.Toader este un sfânt martir al sfârºitului seco-lului al III-lea, începutul secolului al IV-lea, Sf.Ana este mama Maicii Domnului. În icono-grafie, pe Sf. Ana o mai regãsim alãturi desoþul ei, Sf. Ioachim, cu Maica Domnului înbraþe sau singurã. „Aceastã alãturare dinicoana noastrã este cu totul excepþionalã”,spune preotul Gheorghe Crãciunescu. Estede înþeles cã pictorul, anonim, i-a reprezentatpe cei doi ctitori, Toader ºi Ana Buhuº. Pictura

respectã ºi un adevãr istoric: Toader Buhuºera mai tânãr decât soþia sa, Ana. Toader a ºimurit înaintea soþiei sale. Conform unorizvoare scrise, Ana Buhuºoaia avea zestrefoarte bunã ºi nu este exclus ca mai tânãrulToader sã fi încheiat aceastã cãsãtorie (ºi) dininteres, cunoscut fiind faptul cã Ana l-a sprijinitmult, financiar, pentru a ridica aceastã minu-natã bisericã. În iconografia bizantinã, Anaeste mult mai tânãrã. Icoana de la Buhuºi faceo excepþie. „Interesantã este ºi vestimentaþiasfintei Ana din icoana noastrã: aidoma celeidin saloanele napoleoniene, nu o þinutãmedievalã”(Gh. C.). Câþi ºtiam despre aceastãcomoarã iconograficã?

Inedit, inedit…

Dacã pictorul i-a reprezentat pe cei doi cti-tori în imediata vecinãtate a catapetesmei,avem – cred eu, ca nespecialist – ºi altcevainedit. Ctitorii sunt zugrãviþi, de regulã, chiar laintrarea în bisericã. Mai mult, unii preoþi ne-auspus cã la începutul anilor 1 800 încã nuexista dezlegarea pictãrii ctitorilor. Probabil cãingeniosul pictor anonim a apelat la un sub-terfugiu pentru a-i reprezenta pe cei doi pictorisub aura celor doi sfinþi. ªi unde? Chiar învecinãtatea sfântului altar… Ineditul esteprezent ºi pe minunata catapeteasmã, o altãcomoarã a bisericii, o bijuterie a genului care-ºi pãstreazã originalitatea. De regulã, icoanamare cu Sfântul Mântuitor, care se aflã încentrul catapetesmei, este strãjuitã în icono-grafia ortodoxã de arhanghelii Mihail ºi Gavril.Aici este prezentã însã excepþia: cei care-Lstrãjuiesc pe Sfântul Mântuitor sunt SfântulDumitru ºi Sfântul Gheorghe.

Un Buhuº, ctitorºi stareþ de Horaiþa

Prezenþe ale spiritualitãþii familiei Buhuº aufost gãsite de preotul Gheorghe Crãciunescula mãnãstirea Horaiþa ºi la biserica de peMuntele Taborului: „Ultimul reprezentant deseamã al familiei Buhuº, Ermoghen Buhuº,avea sã fie ucenic al stareþului Irinarh Rosetide la Horaiþa. Vizitând Horaiþa, m-a izbit pur ºisimplu un duh de familiaritate al construcþieide aici cu biserica noastrã din Buhuºi, deºi, castil, cele douã construcþii sunt diferite. Aºa amdescoperit cã Ermoghen Buhuº a slujit aici.De fapt, stareþul Roseti avea sã-i lase în grijã

aceastã mãnãstire, întrucât el a plecat peMuntele Taborului, în Þara Sfântã, unde aînãlþat biserica Schimbarea la Faþã”. Este deînþeles faptul cã ºi ceva din simþirea luiErmoghen Buhuº a fãcut zidire sfântã pemuntele Taborului, cunoscutã fiind influenþaucenicului asupra dascãlului sãu. În anul1843, când arhimandritul Irinarh Roseti pleacãla Ierusalim, monahul Ermoghen Buhuº estehirotonit preot, apoi este uns arhimandrit ºinumit stareþ al Mãnãstirii Horaiþa, în loculpãrintelui sãu. El a pãstorit cu multã înþelep-ciune obºtea acestei mãnãstiri, mai mult detreizeci de ani, pãstrând întru totul rânduielilelãsate de Cuviosul Irinarh ºi menþinândaceeaºi unitate ºi trãire duhovniceascã însobor. În timpul sãu, numeroºi cãlugãri dinMãnãstirea Horaiþa s-au dus sã se nevoiascãîn Muntele Athos, iar alþii au sihãstrit în MunþiiNeamþ. Dintre aceºtia, unii au ajuns sihaºtriiscusiþi, cãci stareþul Ermoghen îi ajuta pe toþiºi îi întãrea în dragostea lui Hristos. Între anii1865-1867, stareþul Ermoghen Buhuº a înãlþato mãreaþã bisericã de zid în MãnãstireaHoraiþa, cum se vede pânã astãzi, în loculcelei dintâi care era neîncãpãtoare. În anul1872, nevoitorul stareþ s-a mutat la odihna ceaveºnicã, lãsând în urmã o obºte cãlugãreascãbine organizatã ºi o frumoasã bisericã închi-natã Preasfintei Treimi.

În acest context, înþelegem ºi mai binespiritul bisericii „Sfânta Înviere” din Buhuºi,cea care are norocul de a avea, ºi astãzi,comorile în fericitã pãstrare ºi slujire.Renovãrile/restaurãrile efectuate, grija pentruacurateþe ºi conservarea grozavã a picturii ºiedificiului meritã toate mulþumirile noastre defiinþe care gãsesc aici punþi peste care potpãºi în cãutarea unor fãrâme de absolut. Dacãaveþi drum prin Buhuºi, nu ocoliþi nici aceastãbisericã. Este pãcat sã rataþi întâlnirea cuniºte comori atât de preþioase, cu istoria noas-trã autenticã ºi cu niºte oameni rari care ve-gheazã la respectarea ei.

Ion FERCU

Comoara iconograficãde la „Sfânta Înviere” Buhuºi

• Florina Gãzdaru, Daniela Vrânceanu ºi Eliza Judeu

comentarii

aprilie 201020

Oare sã mã fi înºelat atuncicând îi prevedeam lui AndreiMakine o receptare „pesteaºteptãri” în spaþiul românesc?Iatã pânã la urmã cum maimulte edituri i-au publicatcãrþile într-un timp ce parc-arþine de celebra Guiness Book.Incontestabil, seria celor de laPolirom este cea care, pestetimp, va da mãsura corect con-trolatã a emblemei Makine.Divagând, câteodatã mãamuzã dorinþa unora dintre noide a avea „operele complete”ale autorilor contemporani.Dincolo de paradoxul ce senaºte din însãºi condiþia descriitori ai momentului, sã nuuitãm, pe aceste plaiuri suntemîncã apãsaþi de nevoia unorrecuperãri competente pentruepoca de vârf a literaturii ro-mâne. Mai mult, în ºcoli sepomenesc numele unor scri-itori pe care îi citim „la a douamânã”, re-tipãriþi fãrã niciundiscernãmânt critic, fãrã o con-textualizare potrivitã. Noi sun-tem cei ce spunem nu pentruediþii definitive, nu pentru totceea ce s-ar putea transformachiar ºi peste noapte în punctde referinþã. Deºi va sunapatetic, devenim din zi în zi maispecialiºti în nuanþarea lainfinit a propriilor abilitãþi de ane triºa orizonturile. Da, la uni-versitate se poate studia uni-versul propus de Tolkien, da, laanumite edituri se publicã subtoate formele (copertã tare,copertã moale – ce tare!,audiobook) romanele de suc-ces. Toate acestea din pricinilesne de înþeles. Desigur,regrete putem avea; oficial, neeste bine, mai mult, pare a fi deneiertat aceastã necesitateorganicã de a ne întoarce cãtre„literatura mare”.

Prin intermediul câtorva per-sonaje, Andrei Makine explicãfirescul situaþiei. La noi, ca ºi laei, banul e zeul suprem. Subforma întrebãrilor retorice, per-sonajul principal al ultimei cãrþi,„Viaþa unui bãrbat necunoscut”– ªutov, constatã aproapeagonic superficialitatea vre-murilor. Chiar dacã existã înmod fatidic ceva ce lipseºte ºicare nu mai poate fi reconstitu-it, istoria pare a-ºi fi anihilatdeja propria-i demnitate:„ªutov […] trebuia sã-i spunãlui Vlad cã, altãdatã, oculegere de poezii îþi puteaschimba viaþa, dar în acelaºitimp un poem putea sã-l costeviaþa pe autor. Strofele aveaugreutatea lungilor condamnãridincolo de cercul polar, undeau dispãrut atâþia poeþi... κiimagineazã replica sfidãtoarea lui Vlad: «ªi asta vi se pareun lucru bun?» O întrebare degenul ãsta, de o naivitate greude parat. De ce ar fi gulagul cri-teriul unei literaturi bune? Iarsuferinþa, garantul autentici-tãþii? Dar, mai ales, cine arputea sã judece valoareavieþilor, a cãrþilor? De ce exis-tenþa lui Vlad ar fi mai lipsitã desens decât a amãrâtului careîºi cumpãrã cu ultimele copeiciopusculul unui poet proscris,imprimat pe hârtie de împa-

chetat? Nicio carte nu le mai einterzisã tinerilor ruºi. Colindãlumea (Vlad tocmai s-a întorsde la Boston), unde sunt binehrãniþi, instruiþi, fãrã com-plexe...”

Atât „Iubirea omeneascã”cât ºi „Viaþa unui bãrbatnecunoscut” þintesc cãtre sur-prinderea unei ultime forme deumanism. Dupã cum am afir-mat în alt loc, autorul rãmâneîn directa descendenþã a luiDostoievski. Deºi refeririexplicite merg mai degrabãcãtre Cehov, Dostoievski îiîmprumutã stãpânirea de sineºi încrederea într-un transcen-dent parþial insondabil. Traseulciudat al vieþii reale seîmpleteºte de multe ori cu des-tinele unora din personajelecãrþilor sale. În romane seîntrevãd puncte de legãturã,adevãrate semne ori simbolurice te conduc mai departe,înspre o metaforã ce guver-neazã þesãtura. Aºadar, fãrã aintra sub incidenþa neplãcutã acliºeului, de multe ori Makineapeleazã la re-conturarea, subvarii forme, a propriului destin.Personajul principal revine înpatria-mamã, acolo unde îºicautã pentru încã o datã chipulºters de „implacabilul destin”.Nereuºind sã se integreze,

strãinãtatea nu îi oferã erouluidecât rareori un vag confortmaterial. Existã un dublu rãz-boi, e certã o singurã iniþiere.Adesea, conflictele exterioaresunt voit minimalizate, punân-du-se accentul pe un pseudo-clivaj al eului narativ. Povesteaîncepe mai mereu dinspremotivaþia unei re-întoarceri, aunei cãutãri ce va genera trep-tat situaþii lipsite de coerenþã.Eroul începe sã manifeste prinacest regressus ad originemdisponibilitãþi ce aduc amintede personajele tragediilor dinantichitate. Deºi sfârºitul roma-nelor coincide cu moarteaunora din personajele ce auîncercat (din) formele vineitragice, asumarea acesteiamutã în final interesul cititoruluicãtre orizontul unor certitudinipre-semnalate în paginile ante-rioare, îmbrãcate în haineleunei melancolii aparte, cu rolpurificator.

La urma urmelor, romanelepe care le-am avut în vederepropun o desfãºurare simplã aevenimentelor, marcatã în / detimp ºi spaþiu: primul, „Iubireaomeneascã”, ni-l prezintã peElias Almeida, un revoluþionarangolez ce se confruntã cucele mai sumbre aspecte aleistoriei din ultima jumãtate a

secolului XX. Cu toate aces-tea, îºi pãstreazã încrederea înputerea mântuitoare a dra-gostei. „Viaþa unui bãrbatnecunoscut” este scris dupãmai vechea reþetã a romanuluiîn roman, oferind cititorului oviziune amplã asupra caprici-ilor aceleiaºi istorii de neînþe-les. Înþelegând cã notorietateasa e mai degrabã o chestiune„fãrã substanþã”, Ivan ªutov,scriitor (auto-)exilat în Franþa,hotãrãºte sã îºi pãrãseascãþara de adopþie pentru arevedea Sankt Petersburg ºiodatã cu acesta o mai vecheiubire din tinereþe. Mai degrabãrãtãcit într-o þarã de nere-cunoscut, Ivan ªutov e sur-prins de modernitatea delirantãpe care o afiºeazã cotidianul.Reþin doar câteva din rândurilece descriu una din „sãrbãtorilelocului”: „Ceva mai departe,fluviul de oameni e despicat deo procesiune de sosii ale luiPetru cel Mare: redingotã mili-tarã, tricorn, mustãþi de motanfurios, baston. […] La o inter-secþie, regimentul acesta seamestecã cu un detaºamentde «dansatoare braziliene»,aproape goale, împodobite cupene. Uniformele þarilor sefreacã de coapsele lungi ºibronzate, ating emisferele sãl-

tate ale crupelor. ªi imediat îiurmeazã curteni cu peruci,bulevardul e ticsit de crinoline,soarele se rãsfrânge pe înal-tele coafuri pudrate. Friºcaveºmintelor lor face loc unuinou monstru gonflabil. Un di-nozaur? Nu, o navã. ªutovciteºte pe prora ei: Aurora.«Cruciºãtorul de la Revoluþiadin Octombrie», îi explicã omamã fiului ei de doisprezeceani... Chiar cã s-au schimbatvremurile dacã trebuie sã-ispunã despre lovitura istoricãde tun, de care altãdatã aflaide la grãdiniþã”. Deºi odatã cuapariþia Ianei (tânãra din tine-reþe ce acum administreazã unlanþ hotelier) ªutov realizeazãcã nu mai are nicio ºansã lanormalitate, se bucurã totuºide întâlnirea providenþialã cubãtrânul Volski, care îºi confe-seazã experienþele traumaticedin timpul rãzboiului ºi aperioadei comuniste, în fapt opoveste emblematicã pentruatât de multe destine zdrobitede sistemul totalitar. Dacã ci-nismul rece al cotidianuluiinventariazã atrocitãþile rãzbo-iului, interesele economiceanuleazã necesitatea oricãrorexplicaþii. Exemplificând, „Abiaîn clipa aceea am simþit ade-vãrata groazã de moarte. Unspasm noduros, ca ºi cum ofiinþã necunoscutã crescutã peascuns în mine s-ar fi trezit, iaracum se smulgea din pânte-cele, din creierul meu. Naº-terea propriului meu cadavru,lipit de mine, ca o dublurã”;„Sub paºii noºtri, în adâncurilemarine, conductele de oþelcontinuã sã pompeze sângelenegru care se va transforma înbani, în sângele roºu al celoruciºi, în carne femininã cum-pãratã.”

Fiecare erou e un avatar alscriitorului însuºi. Conºtient deforþa distructivã a faptuluiistoric, Makine îi contrapuneexistenþei aflate sub impera-tivul iubirii. La urma urmelor,încã de la începutul unuia dinromane, la Paris, prietena maitânãrã a lui ªutov îi aºazã înfaþã genealogia numelui, subforma unui reprobabil gest deocarã: „Apropo, am aflat ceînseamnã în ruseºte numeletãu de familie..., anunþã ea […]numele tãu nu are decât o sin-gurã semnificaþie […] ºutînseamnã mãscãrici. Da, unbufon, ce mai”. Personal, îmivoi permite luxul de a nu uitacã iniþial, la curte, bufonul erasingurul care rostea adevãrulpânã la capãt. Joc, o filosofie acontrariilor. Poate cã tocmai deaceea, le-am dat dreptate luiªutov, Elias, Makine, cât ºicelorlalte personaje valorizatepozitiv, odatã cu rãspunsuloferit în cadrul discuþieiamintite: „ªut înseamnã mãs-cãrici trist! Þine minte! ªimãscãriciul ãsta trist teiubea...”

La urma urmelor, cine ºtie,poate cã peste ani vom aveaîntr-o ediþie de lux toatecugetãrile acestui înstrãinat!

Marius MANTA

Andrei Makine,continuãri

• Ion Mihalache - Smaranda

aprilie 2010 21

revista revistelor

nr.3, 26 martie 2010

Paginile ºaisprezece-opt-sprezece gãzduiesc o foarteinteresantã punere în scenã aavantajelor ºi dezavantajeloracelui gen aparte de„înapoiere”, cu rol de a carac-teriza România la o privire com-parativã cu þãrile din Occident.„Discursul de la Viena” rostit deHoria-Roman Patapievici areaceeaºi desfãºurare de tipeseistic, tuºând pe margineaunor mentalitãþi în devenire.Raportul dintre Occident ºiÞãrile din Est rãmâne o con-stantã, analizabilã din perspec-tiva unei noþiuni precum aceeaa unui „continuum temporal”. Laurma urmelor, autorul pleacã dela ofertanta constatare cãastãzi, a fi modern înseamnã aparticipa la destinul lumii. Dintr-o perspectivã opusã, „dezavan-tajul major al faptului de a fiînapoiat þine de faptul cã eºtimereu elementul pasiv alecuaþiei istorice”. Totuºi,nuanþând, uneori, când vorbimde înapoiere, ar trebui sãadmitem cã putem observa ºiun gen de înapoiere diferitã,parte integrantã a procesuluimodernizãrii. O prima concluziear fi aceea cã „dacã modern-izarea pune orice problemã întermeni de centru / periferie,atunci înapoierea face parte dindialectica proprie modernizãrii.”O serie de alte argumente con-duc cãtre speranþa uneiRomânii ce ar trebui sã-ºi deaseama de foloasele oferite deistorie. În mod egal, la rândulsãu, Occidentul are datoria de ase gândi asupra a trei punctedistincte: în primul rând,Occidentul ar putea vedea înEst acea parte latentã din pro-pria-i fiinþã; apoi, acelaºiOccident ar trebui sã trans-forme utilajul mental al omului„înapoiat” al periferieieuropene, bazat pe temporali-tate multiplã, pe adaptareasufleteascã la regimul contrari-ilor. În al treilea rând, poate celmai important aspect, - dupã cea „acordat atenþie timp de unmileniu producerii ºi realizãriide obiecte, Occidentul ºi-arputea îndrepta atenþia ºi asupraproducerii ºi realizãrii virtualuluisufletesc”. Materialul esteinteresant ºi privit în conti-nuarea celebrelor conferinþeMicrosoft. Pãrþi din acestea, sevor regãsi probabil ºi într-unvolum de viitor.

Alexandru Budac realizeazão cronicã la ceea ce se doreºtea fi un eveniment editorial desucces – e vorba de ultimacarte a profesorului AndreiCornea „Poveºti impertinente ºiapocrife”. Deºi nu omãrturiseºte direct, comenta-torul este neplãcut surprins deconþinutul unei cãrþi ce pleacãdinspre Antichitate ºi se opreºteîn mrejele unui postmodernismcu iz balcanic. Dacã în modfiresc, textele ar trebui sã seadreseze unui public educat,am putea fi uimiþi ºi de apetenþacrescutã în a o citi a iubitoruluide zumzet telenovelistic. Laurma urmelor, dacã a fost posi-bil un volum precum „De ce

iubim femeile?”, de ce nu ºicâteva poveºti impertinente, fieele chiar în marginalitatea apro-crifului?

Tot un eveniment editorial,însã de o altã facturã, estesemnalat de Alexandru Ruja.„Amintirea poetului” (îngrijitã deIoan Cocora) ne propune oediþie mai degrabã sentimen-talã a poeziilor lui IoanAlexandru, o selecþie fãcutã dinprimele volume ale poetului,perioadã în care temele cen-trale aveau în mijloc miracolulCreaþiei. Tradus din germanãde Iulia Dondorici, ineditul epis-tolar Ingeborg Bachmann –Paul Celan pune faþã în faþãdouã destine potrivnice, fiicaunui austriac, membru alNSDAP-ului, studentã la filo-zofie, ºi un evreu apatrid delimbã germanã din Cernãuþi.Am fost impresionat de conciziaDianei Marincu într-un exerciþiuestetic aproape fãrã precedentîn p(r)ostmodernitatea þãriinoastre, mai precis într-unportret în cheie filosoficã aMuzeului Þãranului Român. Cuvoia dumneavoastrã ori fãrã,voi reþine un fragment ce asi-gurã unitatea valorizãrilor este-tice: „Dacã privim muzeificareaobiºnuitã ca pe o «mortificare»,atunci muzeografia «organicã»ar putea fi o reînviere a obiectu-lui, o prelungire a vieþii lui, prinprisma relaþiei lui cu vizitatorul.Dacã în primul caz, obiectuleste anulat de convenþionalis-mul muzeografic, deînþepenirea discursului ºi deizolarea prin etichetare, în adoua situaþie, obiectul zburdã,conecteazã, leagã ºi, cel maiimportant, vorbeºte. Se simte oeliberare a obiectului de tiraniainventarului ºi pedagogiei. El nueste folosit ca argument într-oteorie, ci îºi construieºte singurargumentele ºi teoriile, aºtep-tând sã fie privit ºi înþeles,aºteptând sã-ºi spunã po-vestea”.

1-15 aprilie 2010

În sfârºit, sunt mulþumit larândul meu: mai este cinevacare sã îmi împãrtãºeascãtemerile cu privire la cruntelerealitãþi ale UE! Deloc ironic,George Jiglãu se întreabã oare-cum retoric „Unde se va opriextinderea UE?” Materialul radi-ografiazã de fapt cererea deaderare a altor trei state –Croaþia, Macedonia, Islanda.Sunt formulate îngrijorãri, spe-ranþe. În pseudo-paradigmaunei gândiri simpliste, am certi-tudinea cã Uniunii nu are cumsã-i fie mai rãu decât cuRomânia ori cu Bulgaria. Maideparte, dãm peste un recen-zent ciudat, la întâlnirea cu ocarte… ciudatã: OctavianSoviany despre Moni Stãnilã -„postoi parovoz. confesiuniledogmatistei”. Cu o autoare cedefineºte actul poetic sub formaunui exerciþiu de forþã, analizãmgestul poetic de a unelti chiarIstoria, încercare menitã eºecu-lui de a-i detrona puterea aca-paratoare, ajungând în cele dinurmã pânã la un orgasm al pu-

terii. O forþã de care autoareaeste conºtientã „ºi pe careîncearcã sã o valorifice încadrul unei poezii cu program,de care nu sunt strãine nicisocialul, nici eticul.” O voce cetrebuie urmãritã!

Sub formã de avertisment, laflash-meridian, Virgil Stanciu neindicã câteva forme ale roman-ului poliþist indian. Fãrã doar ºipoate, nu putem uita deînrâurirea limbii engleze, ce s-amanifestat de-a lungul unorperioade extrem de îndelun-gate, perioade interesate deromanul enigmatic. WilkieCollins, Arthur Conan Doyle,dar ºi Edgar Alan Poe au rãmasîn centrul unei miºcãri ce asigu-ra în fapt distracþia unor pãturisociale privilegiate, instituindu-se într-o formã uºoarã ºi con-venabilã de sondare a imagi-naþiei. Sãrind peste timp, ar tre-bui reþinut mãcar numele luiVikram Chandra cu al sãuroman „Jocuri sacre”, scriere ceaduce aminte de marea indus-trie bollywoodianã. Vom regãsiagenþi secreþi, contrabandã cuaur ºi materiale radioactive,urmãriri internaþionale, cât ºidisensiuni ori intrigi indo-pak-istaneze. Plusurile: personajecredibile, un fundal meticulousdocumentat, o intrigã plinã deimaginaþie, toate conducândcãtre zone de explorare a psi-hicului colectiv indian.

nr. 100, aprilie 2010

Temperat de cifra rotundã acelor o sutã de apariþii, editori-alul lui Gabriel Funica trece înrevistã o profesie de credinþã.Când prea serios, când poateprea ancorat în realitatea unuicomic politically correct, nedestãinuie: „primul numãr, cumse ºtie, primeºte întotdeaunaun vot pedagogic de încredere.Deºi în subsidiar atmosfera emai degrabã una de parastas.Apar observaþii, comentarii, viz-iuni nebãnuite. Aici nu-i pusãvirgula, dincoace lipseºte oliterã, scrisu-i prea mare sauprea mic, fotografiile neclare,hârtia incertã etc. Hm, ºi ãstacine-i? ªtie cineva de el? E scri-itor? N-am auzit.” Dupã aceastãetapã de maturitate, aºa cumsingur o considerã, îi urãm luiGabriel Funica, cât ºi întregiiredacþii, numere consistente,surplus financiar (cã tot înlumea viermelui publicãm!) ºinervi de oþel! Dar, aºa cum stãbine românului, fix atunci cândsãrbãtoreºte, îºi vede vecinulcum îi criticã ba tinda, ba mân-carea, ba ºopronul. Pentru a nustrica tradiþia, fãrã invidie, plinde avântul unor „vremi” înde-pãrtate, ne permitem a atrageatenþia celor de la „Oglinda lite-rarã” asupra primei coperte,cea care nu de puþine origãseºte formule nefericite, cuzone de un cromatic ce îþi bul-verseazã simþurile ºi judecatadreaptã. Dincolo de asta, dez-goliþi de ironia cea pârdalnicã,apreciem cã, într-adevãr,„Oglinda literarã” „a evoluatconstant, formã ºi conþinut,

ocupând în prezent, credem cuobiectivitate, un loc onorabil înierarhia publicaþiilor culturaledin România.” (Gabriel Funica)

Theodor Codreanu ne pro-pune un credibil bilanþ al celordouã decade postdecembriste,cu guvernãri interesate de adiscredita concepte perimate lanivel mondial, precum cel denaþiune. În chip paradoxal, într-un joc luciferic, blestemat, pânãºi cultura pare a fugi de oameni!Trãim în zona celor ce suntmereu din ce în ce mai convinºide inutilitatea dialogului, negândim artificial la binele pla-netei, în timp ce ne uitãmsemenul. Totodatã, printreaberantele legi ale societãþiiactuale, numãrãm ºi nevoia dea muta responsabilitatea regre-selor sociale cãtre majoritate,cãtre pãtura oamenilorobiºnuiþi, ce par a se confundamai degrabã cu populaþii aflateîn neputinþa de a se autodefini.Tot în zona unui pesimism cuhainã de ultimatum se înscrie ºi„Ce facem cu Eminescu?” deAdrian Sãhlean. Reflecþiile tra-ducãtorului explicã motivelepentru care acesta a urmãrit cumâhnire dezbaterile din þarãlegate de Eminescu.

Dupã o altã socotealã,inedite dar fericite paginelededicate liceenilor, loc în caresemnalãm debutul lui AndreiMiricã, june povestitor. Un aldoilea debut este cel al AncãiOpait – „Calul” ºi „Iarna din noi”(poezie). Deºi plinã de locuricomune, în cazul poezieiCameliei Radu rãmâne deapreciat coeziunea celor semni-ficate: „Mã voi topi în sângeletãu / când noaptea te vaîmbrãþiºa / întreg, / definitiv. //orbitor pe dinãuntru, / cu viseaurite / de lumina ce ar fi fost sãfie… // un zbor fãrã sfârºit, / alunei contopiri, / al unui cerc, / alunui înger…” („Cerc”)

Dinspre tragic cãtre hâtruavem un comentariu semnatAdrian Botez cu privire ladeplorabila stare a învãþãmân-tului românesc. În colimatoreste luat chiar bacalaureatul2010 cu nebuniile sale, un ade-vãrat factor perturbator al ordiniiaxiologice. Pe rând, suntcomentate posturile dascãlilorcât ºi ale celor de la conducere,ajungându-se la final la „încãl-carea gravã a domeniuluiipocriziei arogante ºi stupide”,în ceea ce priveºte „problemabiletelor de examen. Vãzândcã, în bilete, sunt texte absolutnecunoscute (pentru cã, înafarã de câteva rânduri dinNoica ori Eliade ºi de rândurileConstituþiei – atât de sârguin-cios siluite, la modul pedofilic,adicã încã… «de micã»… lacâþiva ani de la naºtere – tex-tele din bilete erau, de fapt,«rupte» de prin felurite ziare ºicãrþi de doi bani vechi grãma-da), profesorii examinatori ausolicitat, politicos, sã li se tragãla xerox, ºi lor, un rând debilete, ca sã poatã urmãri maiuºor lectura ºi analiza elevilorexaminaþi. Rãspunsul «ºefesc»a fost unul stupefiant:«Imposibil! Sunt secret naþion-al!» (personal, noi am auzit ºivarianta: «Sunt secret… pu-blic…» Parol, coanã Veto?”

nr.89, martie 2010

Pentru pasionaþii de lingvis-ticã (dar nu numai!) studiul luiStelian Dumistrãcel are carac-ter de obligativitate. Sunt ana-lizate formele unui anglicismprecum „locaþie”, termen ce nicimãcar nu se regãsea în dic-þionarele româneºti ale înce-putului de secol. Interesant estefaptul cã folosirea substantivu-lui amintit cu sensurile generalede loc ºi aºezare a fost posibilãdatoritã re-împrumutului vechiu-lui latinism pe filiera limbiiengleze. Dublat de o exprimareneglijentã, fenomenul a aca-parat masele de oameni,nespecializaþi, care vor folositermenul de locaþie în enunþuridintre cele mai ciudate. Spreexemplificare: „În muzeu amvãzut o bucatã din copacul încare ªtefan cel Mare a tras cuarcul, pentru a alege locaþiamãnãstirii Putna”.

De o savoare aparte suntpaginile „poemului regãsit” –„La congresul economic” deNicolae Beldiceanu (publicat în„Curierul”, 1882) ºi „documen-tului regãsit” – „Impresiile D-luiN. Gane” (publicat în „Flacãra”,1911).

George Popa se aflã la aldoilea episod „Eminescu ºiHeidegger”, stabilind filiaþii oripunctând aspectele diferite alegândirii celor doi, plecând fie dela substantive-temã (adevãrul,limbajul), fie de la mijloacele deexpresie artisticã (picturalitateaeminescianã). Deºi cu opremisã interesantã, portretullui „Eminescu azi” a lui DanielCorbu sucombã în… recitirimetatextuale. Pe firul eveni-mentului istoric, Nicolae Dabijatinde sã fie credibil în „MosesGaster. Un savant cu titlul deonoare «expulzat»“. AtâtGrigore Elisei cât ºi OltiþaCîntec ne oficiazã întâlnirea cuo lucrare de referinþã a etnogra-fului Emilia Pavel – „Valori etno-grafice româneºti în imagini”.

Scriind aceastã trecere înrevistã la doar câteva ore de laciudata ºi cumplita tragedie dela Smolensk, gãsesc de cuvi-inþã a încheia cu câteva versuriJan Koprowski, în traducerealui Nicolae Mareº: „Am tot maimulte cãrþi / pe care trebuie sãle citesc: / iatã-le cum coboarã /de pe rafturi pe masã / pepodea / ºi mã implorã / sã le iauîn mânã. / Am din ce în ce maipuþin timp / pentru lecturã. /Unde mi-e timpul pe care l-amavut odatã? / Ce sã fac cucãrþile necitite? / ªtiu: / Dupãlecturã nu voi fi / nici mai bunnici mai înþelept / dar poate voifi altul / poate voi afla / ce nuºtiam / undeva poate o idee valicãri / ca-ntr-un far de pe malulmãrii / ºi va lumina pentru oclipã mãcar / întunericul princare bâjbâi. / Mi-e înþesatãodaia de-atâtea cãrþi / N-amputere sã le arunc / nici timp sãle citesc / Timpul care mi-eraprieten / a trecut în tabãraduºmanilor” („Cititul cãrþilor”).

LecTop

„Dar doi-ori-doi-fac-patrueste, totuºi, ceva nesuferit.Doi-ori-doi-fac-patru nu-i, dupãpãrerea mea, decât o imperti-nenþã. Doi-ori-doi-fac-patruse uitã ca un filfizon, îþi stã îndrum cu mâinile în ºolduri,nute lasã sã treci ºi scuipã. Suntde acord cã doi-ori-doi-fac-patru este un lucru excelent;dar dacã ne apucãm sãlãudãm totul, atunci ºi doi-ori-doi-fac-cinci este un lucruºornemaipomenit de drãguþ”.

F.M. Dostoievski,Însemnãri din subteranã

Personajul dostoievskian esteun negator de limite: dacã existãun zid, nu trebuie sã te împaci cuel; nu trebuie acceptatã niciunfel de imposibilitate de a-l strivi.Provocarea imaginaþiei, culti-varea creativitãþii, acestea suntreþetele pentru mântuirea întrufrumos ºi sublim. Pentru el, 2 x 2= 4 este formula morþii, maiexact, începutul morþii, încre-menirii în proiect. Viaþa se dis-cutã pornind de la 2 x 2 = 5.Omul este o veºnicã neliniºte,cãutare, un risc mereu asumat.Raþionalizarea excesivã – încre-menirea în 2 x 2 = 4 – îl înde-pãrteazã pe om de esenþa sa.Zice omul Subteranei: „Vai,domnilor, cum sã mai fie vorbade propria ta voinþã, când seajunge la tabel ºi la aritmeticã ºicând numai doi-ori-doi-fac-patruva avea cãutare? ªi fãrã voinþamea doi ori doi va face patru.Mulþam de aºa voinþã proprie!”(Dostoievski, Însemnãri din sub-teranã, în volumul Jucãtorul ºialte microromane, EdituraPolirom, Iaºi, 2003, pag. 61).Existenþã mizerã prin excelenþã,dar liberã, omul subterantrãieºte sublim, neacceptând cã2 x 2 = 4, sfidând certitudinile. Eleste un Don Quijote alcugetãrii, dar tocmai prin astadevine mai uman. 2 x 2 = 4înseamnã, dostoievskiancugetând, începutul sfârºituluifiinþãrii fireºti: „Doi-ori-doi-fac-patru, domnilor, asta nu mai eviaþã, ci începutul morþii. În orice

caz, omul s-a temut de acestdoi-ori-doi-fac-patru, iar eu mãtem ºi acum (…) Doi-ori-doi-fac-patru nu-i, dupã pãrereamea, decât o impertinenþã. Doi-ori-doi-fac-patru se uitã ca un fil-fizon, îþi stã în drum cu mâinile înºolduri, nu te lasã sã treci ºiscuipã” (Ibidem, pag. 63/64).Lev ªestov surprinde grozavsemnificaþia dostoievskianã a lui2 x 2 = 4: „Dostoievski luptã toc-mai împotriva evidenþelor.Evidenþele noastre nu sunt decâtsugestii, dupã cum viaþa noas-trã, repetã el în permanenþã, nueste viaþã, ci moarte. Iar dacãvreþi sã-l înþelegeþi peDostoievski, trebuie sã vãamintiþi mereu teza lui funda-mentalã: doi ori doi fac patrueste un principiu al morþii.Trebuie sã alegi: sã-l contrazicipe doi ori doi fac patru, ori sãadmiþi cã moartea este concluziavieþii, tribunalul ei suprem. Aicise aflã sursa urii lui Dostoievskiîmpotriva bunãstãrii, echilibrului,satisfacþiei ºi de aici decurgefantasticul sãu paradox: omuliubeºte suferinþa” (Lev ªestov,Revelaþiile morþii, InstitutulEuropean, Iaºi, 1993, pag.47).Nicolae Steinhardt ghiceºte feri-cit, ºi el, sensul lui 2 x 2 = 4:„Povestea aceasta cu doi ºi cudoi fac patru eu o ºtiam încã maide mult. ªtiam bunãoarã de laCamus cã «vine mereu în istorieo clipã când cei care afirmã cãdoi plus doi fac patru suntpedepsiþi cu moarte». Iar de laDostoievski, în alt fel, cã doi ori

doi fac patru nu mai e viaþã, ciobârºie a morþii. Omului, ziceDostoievski, i-a fost neîncetatfricã de aceastã regulã; o totcautã, de dragul ei strãbateoceanele, îºi jertfeºte viaþa încãutarea aceasta, dar se înspãi-mântã la gândul cã va da de ea.E un principiu de moarte, ºi bunlucru este cã uneori doi ºi cu doimai fac ºi cinci” (NicolaeSteinhardt, Jurnalul fericirii,Editura Polirom,Iaºi, 2008, pag.66). Autorul Subteranei opuneevidenþei „limba scoasã”, sfi-darea. Renunþând la certitudine,cautã, aproape obsedant, ori-zonturile lui 2 x 2 = 5. Prinaceastã atitudine, Dostoievskicrede cã adevãrul ºi cunoaº-terea ºtiinþificã nu pot fi concili-ate. Pare o sfidare a gândiriilogice, nu? Certitudinile aro-gante ale ºtiinþei sufocã ade-vãrul. Rãspunsurile general-ad-mise îi par inacceptabile. El paremereu sã întrebe: „V-ar convenisã rãmâneþi mereu în companiaunui Aristotel moderat, riguros,sclavul principiului magister dixit,sau alegeþi tovãrãºia mea?”Principiul noncontradicþiei pre-cizeazã cã nu putem nega ºiafirma acelaºi lucru în acelaºitimp: ~ (A & ~ A). Dostoievskiînsã îl sfideazã cu bunã ºtiinþã,cãutând alte orizonturi alecunoaºterii. Toate strãdaniilesale au drept scop rãsturnareaacestui principiu, care, „odatã cuAristotel, este socotit drept fun-damentul însuºi al gândirii. Daraceasta nu-l împiedicã pe

Dostoievski, nici nu-l înspãimân-tã; el îºi aminteºte cã (…) doi oridoi fac patru e un principiu almorþii pe care omul l-a cules desub pomul ºtiinþei Binelui ºiRãului” (Lev ªestov, op. cit.,pag. 84). Sã ne amintim în acestcontext de ceea ce spuneaEliade: „Trebuie însã curajul dea crea revolta împotriva argu-mentãrii, a conformitãþii: exem-plul lui Kierkegaard, al luiDostoievski, Heidegger” (MirceaEliade, Oceanografie, EdituraHumanitas, 2003, pag.201). Aaccepta cuminte, la nesfârºit, cã2 x 2 = 4 înseamnã a punecapãt oricãrei îndoieli, a ucidespiritul curiozitãþii, a locui filistinîntr-un fel de palat de cleºtar,ca prizonier al truismelor, sug-ereazã omul Subteranei:„Credeþi în edificiul de cleºtar, peveci indestructibil, adicã într-oclãdire la care nici nu poþi scoatelimba pe furiº, nici nu poþi da cutifla, þinându-þi mâna ascunsã înbuzunar? Bine, dar eu, poate,mã tem de aceastã clãdire toc-mai pentru cã este din cleºtar ºipe veci indestructibilã, tocmaipentru cã nu voi putea scoate laea limba pe furiº” (Dostoievski,Însemnãri din subteranã, în volu-mul Jucãtorul ºi alte microro-mane, Editura Polirom, Iaºi,2003, pag. 65). Sã nu uitãm cãidealul fiinþãrii dostoievskieneeste suferinþa, cea care într-unpalat de cristal nu este de con-ceput, pentru cã „suferinþaînseamnã îndoialã, înseamnãnegare ºi ce palat de cleºtar maie acela de care te poþi îndoi?(…) Suferinþa – pãi ea e singurulmobil al conºtiinþei noastre (…)Conºtiinþa e, bunãoarã, infinitmai presus decât 2 x 2. Dupã doiori doi, fireºte, nu-þi mai rãmânenimic, nici de fãcut, nici chiar deaflat. Nu va mai fi posibil decâtsã-þi blochezi cele cinci simþuri ºisã te cufunzi în contemplaþie”(Ibidem, pag. 65). Este ca ºicum insul, aceastã „fiinþã bipedãºi ingratã”, ar avea statut delocatar al grãdinii zoologice;banal spectator al propriei saleexistenþe ºi al „adevãrurilor eter-ne”, el nu ar face altceva decâtsã trãiascã în grila unei vieþi alecãrei canoane cocheteazã cuveºnicia. Aceasta este, în fapt,moartea vieþii autentice. A vieþuidoar în ordinea prestabilitãexclusiv de raþiune nu estenumai plictisitor, ci ºi inuman,întrucât „eu, de pildã, absolutfiresc, vreau sã trãiesc ca sã-misatisfac toatã capacitatea meade a trãi, nu ca sã-mi satisfacdoar capacitatea mea de araþiona, adicã a douãzecia partedin toatã capacitatea mea detrãi” (Ibidem., pag 57, 58), de amã manifesta integral ca om. Atrãi „algoritmic”, în regim de fiinþãprogramatã – lipsitã de proiecteîndrãzneþe, de ambiþia de a striviobstacole cognitive, de orizontulfericirii care se naºte din sufer-inþã – nu reprezintã un ideal pen-

tru eroul dostoievskian: „Spuneþiºi dumneavoastrã: ce chef sãmai ai sã vrei conform tabelului?Mai mult decât atât: imediat, dinom se va preface într-un butonde orgã sau în aºa ceva; pentrucã ce-i omul fãrã dorinþe, fãrãvoinþã ºi fãrã vreri, dacã nu unbuton pe un valþ de orgã? Cepãrere aveþi? (Ibidem, pag 56).Numai cã, deºi mulþi dintre noisuntem vrãjiþi de ideea de a trãiconform principiilor omului dos-toievskian, dacã ne-ar oferi cine-va libertatea de a alege, dacãne-ar sfãrâma lanþurile ca-noanelor, „tabelului”, dacã ne-arlãsa fãrã prãfuitul „algoritm”, ne-am revolta, am solicita revenireala matca fiinþãrii comode: „Ia în-cercaþi, ia daþi-ne, bunãoarã, maimultã independenþã, dezlegaþi-imâinile oricãruia dintre noi,lãrgiþi-i sfera de activitate, slãbiþi-ne tutela ºi noi… pãi vã încred-inþez. Imediat ne vom ruga sãfim luaþi iarãºi sub tutelã”(Ibidem, pag. 166). MareleInchizitor îi reproºeazã violentlui Dumnezeu: Ce-ai oferitoamenilor? Libertatea? Nu vezicã ei nu pot accepta aceastã lib-ertate? Nu vezi cã ei au nevoiede legi, de o ordine socialãfoarte riguroasã, eternã, care sãle permitã realizarea distincþieidintre Bine ºi Rãu, Adevãr ºiFals? Dar fiinþa umanã are altedoruri, crede Marele Inchizitor:„Ai uitat, se vede, cã omulpreferã liniºtea ºi chiar moartealibertãþii de a alege singur întrebine ºi rãu! Fiindcã nu existãceva mai ademenitor pentru eldecât libertatea conºtiinþei dar,în acelaºi timp, nu existã cevamai cumplit!” (F. M. Dostoievski,Fraþii Karamazov, Editura Leda,Bucureºti, 2005, pag. 371).Omul a depus însã, smerit, „lapicioarele noastre”, libertatea dea nu crede cã doi ori doi facdoar patru, spune MareleInchizitor, pentru cã „nu existãpentru omul liber o grijã mai sta-tornicã ºi mai chinuitoare decâtaceea de a afla mai degrabã înfaþa cui se cuvine sã se plecepânã la pãmânt” ºi „chiar atuncicând vor pieri toþi zeii de pe faþalumii, vor continua totuºi sã seîngenunche în faþa idolilor”(Ibidem, pag. 370). Aceasta sãfie esenþa fiinþei umane, cea arenunþãrii la libertate? Rãs-punsul – o pildã de toleranþã ºiînþelepciune – este reacþiaOstaticului Inchizitorului: „Tãce-rea lui îl apasã. L-a ascultat tottimpul cu luare-aminte, liniºtit,privindu-l pãtrunzãtor, drept înochi, fãrã sã-i obiecteze nimic.Bãtrânul ar vrea totuºi sã-i audãglasul, sã-i spunã ceva, orice,mãcar un cuvânt, fie el cât deamar, cât de cutremurãtor.Ostaticul însã se apropie de el ºisãrutã blând buzele ofilite alebãtrânului de nouãzeci de ani.Inchizitorul tresare. Ceva îitremurã în colþul gurii; seîndreaptã apoi se uºã, odeschide ºi spune: «Du-te ºi sãnu mai vii… sã nu mai vii nicio-datã!» ªi-l lãsã sã iasã «înnoaptea ce învãluie piaþaoraºului». Iar prizonierul plecã”(Ibidem, pag.383). Nici chiarMarele Inchizitor nu poate riscasã-l facã ostatic etern pe unasemenea îndrãgostit de li-bertate…

comentarii

aprilie 201022

Ion FERCU

2 x 2 = 4, formula morþii (1)

Din numãrul trecut al revistei am rãmas cusimþãmântul cã ar trebui sã adaug câteva nuanþe afir-maþiilor doamnei Simone de Beauvoir, din Al doileasex, care susþineau, între altele, ideea cã dincolo demituri (stabilind superioritatea bãrbatului) ºi de per-sonaje istorice notorii instituite într-o Autoritate, de-alungul istoriei, femeia însãºi a greºit complãcându-se„în rolul ei de Celãlalt”. Celebra autoare îl cita ºi peJean-Paul Sartre, prietenul ºi iubitul ei, care afirma cãfemeile, din pricina lor de cele mai multe ori, sunt „Pejumãtate victime, pe jumãtate complice” la ceea ce lise întâmplã.

Aparent fãrã legãturã ne vom întreba din ce motivrâd niºte „fete” în incipitul romanului lui Cervantes.Dar sã recapitulãm... Când celebrul don Quijote, în aldoilea capitol al romanului, îºi pãrãseºte satul din LaMancha pornind spre aventurã, convins cã lumeazace „din pricina întârzierii lui” în multe nedreptãþi pecare el trebuia sã le îndrepte, era o dimineaþã cani-cularã a lunii lui cuptor. Ferecat în armurã, cãlare peRocinante, cu un braþ trecut „pe dupã mânerul scutu-lui” ºi strângând în pumn lancea, cavalerul a ieºit „pepoarta dindãrãt a ogrãzii, afarã în câmp”, începându-ºi aventura. ªi dupã ce hidalgo a cãlãrit toatã ziua,foarte iritat cã nu a întâlnit pe drum nicio piedicãdemnã de „puterea braþului sãu vrednic”, a ajuns laun han. Protagonistului, „bolnav” de lectura atâtorromane cavalereºti ºi trãind utopic, i se pare cã hanuleste un „castel cu patru turnuri ºi cu coperiºuri deargint strãlucitor”, iar pe cele douã „femei de stradã”de lângã han le numeºte „mãrite domniþe”. Iatãcomentariul naratorului despre acest moment: „darauzindu-se numite domniþe, lucru atât de strãinmeseriei lor, nu-ºi mai puturã þine râsul ºi hohotirã”...M-am întrebat, asemenea altora înaintea mea, de ce

sau de cine râd cele douã „domniþe”. Ei bine, ele râdde singurul bãrbat fãrã prejudecãþi pe care-l întâlni-serã, adicã, mai limpede, de singurul care le cosideraoameni în toatã putrea cuvântului. Don Quijote erasingurul care nu le dispreþuia.

Sancho Panza (în partea a doua a romanului, cap.XXXVI), într-o scrisoare cãtre soþia lui, înþelege cineeste stãpânul sãu: „Don Quijote, stãpânul meu, dupãcâte am auzit vorbindu-se prin þinut, este un nebun-înþelept”... Înþelegem cã nebunul-înþelept este o cate-gorie umanã aparte, capabilã sã se conecteze lamodelele eterne ºi, prin aceasta sã ofere cui poate sãvadã în ce fel fiinþa umanã poate fi „restauratã”. Pringura „bufonilor”, regii mai aflã adevãruri despre eiînºiºi, adevãruri pe care anturajul, de fricã ºi dininteres, nu le spune.

Iisus însuºi îmbrãcat în zdrenþe, cu o coroanã despini ºi purtându-ºi crucea pe Golgota, era imagineagrotescã a împãratului iudeilor, în care se putea cupietre arunca, în care se putea lovi cu biciul ºi careputea fi scuipat. Fetele din romanul lui Cervantes„ºtiu” cine sunt, don Quijote e un „bufon” în sensulgrav al cuvântului, singurul capabil de fapte cava-lereºti autentice, de o absolutã gratuitate, iar Iisus,„chiar în veºminte de batjocurã, a putut reprezentaDreptatea, Binele ºi Adevãrul”, cum scrie AntonDumitriu, în Cartea întâlnirilor admirabile.

Pãstrãtorii „mãsurii” într-o lume „pe dos” suntpregãtiþi sã se adapteze acesteia, nu sã o îndrepte.Paradoxal, aceºtia par convinºi cã sunt mãsuraînsãºi a demnitãþii, cinstei ºi onoarei naþiei din carefac parte. Aceastã categorie este, de departe, majori-tarã: probabil suntem noi.

Dan PETRUªCÃ

Despre nebunii–înþelepþi

varia

aprilie 2010 23

Cutremurãtoare veste peMediafax: „Scriitorul con-stãnþean George Vasilievici, învârstã de 32 de ani, s-a sinucis,sâmbãtã searã, în apartamen-tul în care locuia, spânzurându-se cu un fular, în balconullocuinþei”. Îl cunoºteam, cumnu, pe George, fãcea partedintr-un grup de tineri literaþitalentaþi, hotãrâþi parcã sãinfirme ideea cã Dobrogea,Constanþa, ar fi un loc undenasc greu scriitori. Au nãvãlit,debutând aproape în bloc,Grigore ªoitu, Mircea Þuglea,Mugur Grosu, Ileana Bâja,Sorin Dinco ºi George…George era mezinul generaþieiconstãnþene de scriitori ºi cinear fi crezut cã moartea îl vasecera? Deseori am auzit acesttruism: cã fiecare concepemoartea celuilalt, dar nu ºi pe asa. Eu cred cã, dimpotrivã,fiecare se gândeºte la moarteasa înainte de toate. Iar despreun tânãr cum era George, ceimai vârstnici gândeau: e tânãr,are timp sã se afirme, are toatãviaþa înainte. Sã nu ne batemcapul cu el, noi sã ne vedem de

ale noastre, pentru cã vom muriînaintea lui. Uite cã nu a fostaºa. George a vrut sã plece elîntâi. Era curios cum este din-colo? Vorbeam cu el într-o zi ºii-am spus referitor la sinu-cidere: ºtii, George, de ce sã negrãbim, cã oricum experienþaasta ne va fi datã într-o zi, cãvrem, cã nu vrem! Da, ne va fidatã, dar nu e aceeaºi expe-rienþa morþii la 30 ºi la 50 deani, la 30 ºi la 70 de ani. La 32de ani, cât avea George, eºti cutotul viu. Mori simþind la intensi-tate maximã experienþa morþii.La 70-80 de ani mori senil,sãtul de viaþã, sastisit – ºi totuºimai doritor sã trãieºti caoricând. De aceea doar tineriise sinucid. Bãtrânii nu. Poatede aceea s-a grãbit George. Avrut sã ºtie cum e dincolo înain-tea noastrã. A vrut sã ºtie cumtreci în celãlalt tãrâm la vârstamaximei luciditãþi, când toatesimþurile, când toþi nervii trãiescla intensitate maximã. Vorbeauneori despre bucuria creaþiei.Dar, ca orice scriitor autentic, aajuns în impas. Substanþa liter-aturii îþi joacã renghiuri la o

anumitã vârstã. Pãrþile negativeale vieþii te iau în primire, coboriîn infern. E greu sã ieºi deacolo, e greu sã-þi revii ºi nurevii decât dacã un ochi magics-a deschis în mintea ta ºireuºeºti sã vezi viaþa de dinco-lo de viaþa diurnã, sã vezi exis-tenþa de dincolo de statutul fac-tice al scurtelor cicluri viaþã-moarte, sã vezi cã dincolo deNeant este un sâmbure dincare viaþa este generatã la nes-fârºit… Sã te sinucizi în felul încare a fãcut-o George, este unghinion. Nu a avut pe cineva înseara aceea lângã el, altfel n-arfi fãcut-o. Aceste impulsuri vinrar. Curiozitatea de a trece, dea te elibera de constrângerilevieþii, de solicitãrile ei vine rar.De-ar fi avut pe cineva lângã elîn acea searã, mai trãia mulþiani. A fost doar un accident alsingurãtãþii, o rãtãcire înmetafore ºi simboluri, mai put-ernice o clipã decât instinctulconservãrii. Unul dintre volu-mele lui George, se pare cã unroman nepublicat, se numeºte„Viseptol”. Un cuvânt compus,probabil aºa cum Cezar Vallejo

compusese cuvântul „esperg-ersia”, imunitatea la speranþã.Viseptol, vis ºi septol (antisep-tic), un vis care curãþã, visul cepurificã. Dacã somnul este omoarte scurtã, moartea poate fiun somn, cel mai profundsomn, ce aduce visul eliberãriitotale. Spre acest vis a plecatGeorge Vasilievici, spre acestvis al purificãrii prin vis. ªi nuputea fi altul visul purificãriitotale decât visul adus de som-nul morþii. Datat 13 ianuarie2009, el a scris un poem,„Moartea ca naºtere în altãparte”. Probabil cã asta s-a ºiîntâmplat. Murind în lumeanoastrã, George Vasilievici s-anãscut în altã parte.

Voi transcrie prima partedintr-un poem de-al lui, datat29 octombrie 2009,

„începutul începe cu în sfârºit”cum plecãm unul din celãlalt?nu ºtiu. nu am gãsit nicio uºã.ea nu existã. cãutarea uºii este uºa.cotrobãind ies ºi rãmân acolo.înþepenit în ieºire.

Acum, George, a încheiatcãutãrile. A gãsit uºa. I-a fostrefuzatã, aºa cum ne esterefuzatã tuturor, cât timp neaflãm în viaþã. Cãutarea e uºa,atâta vreme cât trãim. El aforþat, ca sã treacã de ea, n-avrut sã mai caute, ci sãdescopere. Este, acum dincolode ea, dincolo de uºa în faþacãreia stãm, hipnotizaþi,cercetând-o, pânã ne va fi ºinouã vremea sã trecem prinea.

12.04.2010

Cum, veþi întreba iar, aiuristic, nici cîndieºim la iarbã verde, nu scãpãm denenorocita asta de etichetã?! Mergem sãne defulãm, în afara civilizaþiei, cu coduletic ºi comportamental dupã noi? Ptiu!...

Nu scuipaþi/scãpaþi. Omul trebuie sãrãmînã demn, chiar cînd descoperã cã înloc sã-mpartã patul nupþial, cu distinsa-isoþie, a ajuns în coteþul porcului, cu ne-odorizaþii rîmãtori. Existã un instinct & stilal dandy-ului, de care nu te poþi feri...Grobienii coboarã-n patru labe, rîgîindsonor, din patul Louis XV cu baldachin;lorzii ies cu distincþie din coteþ, împiedicîn-du-se discret/elegant de troacã ºi sãrutîndmîna scroafei. Unghia leului se zãreºte ºicînd nu sunteþi la safari, ori la Zoo...

În primul rînd, nu mergeþi la grãtar, sîm-bãta ºi duminica, odatã cu toþi ghiolbanii:alegeþi marþea, ori joia, cînd iarba e, parcã,mai verde ºi cîntul irepetabil al mierlelor ºimãcãlendrilor, nu e acoperit de grohãielilemitocanilor.

Apoi, în timpul punerii focului, abþineþi-vã sã trageþi cu sete din trãscãu, aºa, camla douã sticle, chiar dacã precizaþi cã aþipupat þigancã : focul ãla nu va fi productivpînã seara, hãt!, ºi ieºirea la iarbã verdese va-ncheia în mod lamentabil, cuinaniþie, etilizare ºi imprecaþii conjugale .

Apoi, ca sã vã abþineþi sã þopãiþi diletant,pe ritmuri emise de de-alde Guþã ºi AdiMinune, lãsaþi acasã CD-urile cu pricina ºialegeþi Bach, ªostakovici, Purcell, Britten,ori Tiberiu Olah. Vã daþi seama cerecunoscãtori vã vor fi mierloii, vrãbiile,ciorile ºi pãdurarii, cînd vor intra-n contactcu o nouã muzicã? Sigur cã n-o vor pri-cepe de la-nceput, dar în timp ce se frigfleicile ºi micii, puteþi þine un mic curs deintroducere-n înþelegerea muzicii, de tipIosif Sava. Cursul trebuie þinut însã cumãsurã ºi atenþie distributivã, pentru a nuse arde cîrnaþii sau a adormi soaþa,soacra, finii ºi copiii...

Fiþi politicoºi & generoºi cu pãdureniicare trec întîmplãtor pe-acolo, înghiþind în

sec ºi privind aluziv la costiþe : nu-i invitaþila masã, dar nici nu-i alungaþi cu blestemede Arghezi. Oferindu-le, glacial, un mic ºi-o gogonea, consider cã v-aþi fãcut datoriade bun-creºtin, fãrã a pauperiza bugetulfamilial.

Dupã ce-aþi hãpãit ca nesãtulii tona decãrnuri ºi aþi deºertat vedrele de varii bãu-turi, nu cedaþi tentaþiei de-a face o miuþã :în halul de îndestulare ºi ebrietare, epreferabilã o plimbare pe malul apei –dacã în apropiere este vreo apã; ori o vizi-tare a castelului medieval – dacã cineva aaºezat un castel taman acolo. În cel mairãu caz, trageþi un pui de somn, în aerulrelativ-curat, adormiþi de songul pã-sãrelelor; povestirile sulfuroase alesoacrei, sforãitul nevestei ºi plînsetulincontinent al copiilor nu constituie o alter-nativã, credeþi-mã! ...

La plecare, draci grãtaragii (sau, dacãnu vã place cum sunã, dragi plezirologi),nu uitaþi sã stingeþi bine focul – fãrã sãapelaþi la copiii care, oricum vor pipi! – ºisã strîngeþi resturile menajare într-opaporniþã generoasã. Sarsanaua o veþiarunca în containerul de lîngã bloc, sprebucuria boschetarilor ºi-a cotarlelor care,of!, nu-ºi permit ieºiri deºucheate la iarbãverde tocmai acum, cînd e crizã mondialãºi loisirul rãmîne pe ultimul loc, în deca-logul mioriticului...

La grãtar, între sînii naturii...

Bogdan ULMU

Cum vorbim, cum scriem

Pânã ºi noi...A trecut vremea când deprinderile

de scriere corectã se rezolvau în clase-le primare. Modelele de dascãli care-iînvãþau pe ucenici unde sã punã virgu-la ºi mai ales unde sã nu o punã, cândsã scrie al doilea i ºi când al treilea saucare e deosebirea dintre sau ºi s-au aurãmas în pagini de carte. Creangã,Slavici, dar mai ales Caragiale („MoºVirgulã“) sunt scriitori clasici nu doarprin acurateþea stilului ºi logica impeca-bilã a discursului, ci ºi prin stãpânirea –cu puþine excepþii – a regulilor descriere corectã. Acum grija s-a mutat înbunã parte cãtre profesorul de gimna-ziu, ca ºi spre cel de liceu. Cauzele suntdouã: ºcoala actualã înseamnã maimult decât clasele primare, pe de oparte, iar pe de altã parte, dificultateaformãrii obiºnuinþelor ortograficeimpune un sistem coerent, pe principiulconcentric al învãþãrii (reluarea ºi ampli-ficarea cunoºtinþelor transmise într-unanumit moment).

În anii '80, vizitam pentru prima oarãMãnãstirea-Râºca, de lângã Fãlticeni,unde fusese surghiunit MihailKogãlniceanu. Stareþul, om cu carte ºicu suflet pentru naþia aceasta, ne-aîntrebat pe rând ce suntem ºi de undevenim. „Profesor de românã? A, mataleeºti acela care corectezi caietele ºcola-rilor“, a spus cu un amestec de compa-siune ºi respect. Da, pe vremea aceeaîi recunoºteam pe cei de românã dupãplasa cu caietele de teme luate de sâm-bãtã pentru luni. În urmãtoarea orã,pentru fiecare clasã, þineau o orã spe-cialã (dintre acelea aflate „la dispoziþiaprofesorului“) de comentare a„greºelilor tipice“. Peste ani, foºti elevimãrturiseau cã au fost cele mai intere-sante lecþii.

Dupã '90 aveam de fãcut o inspecþiespecialã pentru gradul didactic I, capreºedinte de comisie, într-o marginede judeþ. Candidatul, în virtutea unuialgoritm clasic, a venit la Bacãu pentrua mã întreba ce pretenþii am. Nu i-amcerut decât sã aibã temele elevilorcorectate. În ziua inspecþiei, evident,am deschis câteva caiete. Toate temeleaveau în stânga, pe un rând înclinat, unV uriaº, o linie sub el ºi apoi o semnã-turã clarã, cu numele de familie aldascãlului, alcãtuit din vreo zece litere.Aþi ghicit: temele elevilor nu aveau nici-un strop de cernealã/ pastã roºie ºi sãnu credeþi cã nu ar fi meritat... A trebuitsã venim încã o datã, dupã câteva sãp-tãmâni, ca dascãlul nostru sã facãdeosebirea dintre fond ºi formã.

Se mai poartã corectatul caietelorde teme? Probabil cã nu, altfel cum s-arexplica mulþimea de greºeli din scrisulelevilor? Sau nu am gãsit cheia efi-cienþei unei mari investiþii de timp ºienergie.

De câteva ori mi s-a întâmplat sã-mifie milã de mine... Obligat prin „fiºa pos-tului“ sã corectez caiete ºi lucrãri decontrol, am studiat ºi reacþia elevului/studentului la vederea notei. Cei maimulþi se arãtau interesaþi de înãlþimeaacesteia ºi atât... Nu se învredniceau sãse întrebe de ce profesorul a subliniat, atãiat, a marcat cu diverse semne unpasaj sau altul, muncã pentru care aalocat chiar ºi jumãtate de orã. Pentruelev/ student, evaluarea... evaluãrii seîncheia în trei secunde. ªi-atunci amschimbat tactica: îi comunicam nota ºi îlobligam sã descifreze semnele de pemarginea rândurilor (O, pentruortografie, S pentru sens, P pentrupunctuaþie etc.) sau pur ºi simplu sãdescopere greºelile, al cãror numãr eramarcat prin icsuri aºezate în stângarândului. Aºa se face cã dascãlul deromânã poate sã-l ia tovar㺠pe celtratat pânã ieri ca obiect inert ºi sã-lînarmeze - da, scrisul corect este oadevãratã bãtãlie! - pentru tot restulvieþii cu necesarele automatisme.

Ioan DÃNILÃ

Dan PERªA

In MemoriamGeorge Vasilievici

Contemplare

Hrãnitã de laºi sã fie inima,în ea îºi aminteºte orade ochii migdalaþi ai morþilor.Hrãnitã de laºi.

Abrupt, în respiraþia mãrii, fruntearatatã,sora stâncilor.

ªi în jurul pãrului tãu alb creºtelânanorilor încruciºaþi.

Ochiul timpului

Acesta este ochiul timpului:priveºte pieziºde sub sprânceana în ºapte culori.Pleoapa lui e spãlatã de foc,lacrima lui este abur.

Steaua oarbã se aºeazã pe elºi se topeºte pe geana mai fierbinte:se face cald în lume,ºi morþiiînmuguresc ºi-nfloresc.

In memoriamPaul Eluard

Pune-i mortului în mormânt cuvintele,pe care le-a vorbit pentru a trãi.Culcã-i speranþa între ele,lasã-l sã simtãlimbile dorinþei,cleºtii.

Pune pe pleoapele mortului cuvântul,ce-l neagã aceluia,care i-a spus tu,cuvântul,la care sângele inimii lui tresare,ca o mânã la fel de goalã ca a lui,acela, care i-a spus tu,

s-a legat în copacii viitorului.

Pune-i acest cuvânt pe pleoape:poateîi intrã în ochiul încã albastru,o a doua albãstrime, mai strãinã,ºi acela, care i-a spus tu,viseazã cu el: Noi.

Te vedem

Te vedem, cerule, te vedem.nodul lângã nodul,faci bubã lângã bubã.Aºa mãreºti eternitatea.

Te vedem, pãmântule, te vedem.Suflet lângã sufletlaºi la întâmplare,umbrã lângã umbrã.Aºa respirã incendiile timpului.

Kenotaph

Împrãºtie-þi florile, strãine, împrãºtie-lecu încredere:le înmânezi adâncimilor,grãdinilor de dedesubt.

Cel care trebuie sã fie aici, nu estenicãieri. Totuºi lumea stã lângã el.Lumea, care i-a deschis ochiul în faþa unei expoziþii diferite.El însã le pãstreazã, cãci priveºte câteva,cu orbii:el a mers ºi a cules prea multe:el a cules parfumul – ºi cei care au vãzut, nu iartã.

Acum a mers ºi a bãut o picãturã rarã:marea.Peºtii – s-au lovit peºtii de el?

Cu buze roºiide timp

În mare este coaptã gura,ale cãrei cuvinte ale serii le repetãîn faþa þãrilor ei.Murmurând le repetã,cu buze roºii de timp.

Gurã, culeasã de mare,de mare, unde tonul a înotatîn lumina,care strãluceºte cãtre oameni.

Argintiul tonului, pe care l-a întâlnitraza,argintiul de oglindã al tonului:apare ochilora doua, gloria cãlãtoarea frunþilor.

Argintiu ºi argintiu.Argintiul dublu al adâncului.

Vâsleºte barca într-acolo,frate.Aruncã-þi apoi plasa,frate.

Scoate-o,aruncã-ne-o în case,aruncã-ne-o pe mese,aruncã-ne-o pe farfurii –

Priveºte, buzele noastre se umflã,înroºite de timp ºi ele ca seara,murmurând ºi el – ºi gura din marese scufundã deja în înalturicãtre sãrutul nesfârºit.

Argumentumet silentio

Pentru René Char

Pusã în lanþ,între aur ºi uitare:noaptea.

Amândouã vor s-o prindã.Pe amândouã le-a lãsat s-o dea.

Pune,pune ºi tu acum, într-acolo, ceva – vrea sã rãsarã lângã zile:cuvântul atins de stele,cel inundat de mare.

Fiecãruia cuvântul.Fiecãruia cuvântul, care i-a cântat,când haita l-a atacat pe la spate – Fiecãruia cuvântul, care i-a cântat ºi s-a închegat.

Ei, nopþii,cel atins de stele, inundat de mare,ei, cel þinut sub tãcere,cãruia sângele nu i-a curs, când dinteleotrãvita strãpuns silabele.

Ei, cuvântul þinut sub tãcere.

Împotriva celorlalþi, care curând,curviþi de urechile opresorului,escaladeazã ºi timp ºi timpuri,îl concep în cele din urmã,în cele din urmã, când numai lanþurilerãsunã,conceput de ea, care stã acoloîntre aur ºi uitare,amândouã înfrãþite de toþi –

Cãci undese ivesc zorii, spune, atunci, dacã nu laea, care în bazinul lacrimilor ei,aratã germenele sorilor scufundãtori,o datã ºi încã o datã?

Traducere ºi prezentare deDaniela MICU

meridiane

PPPPaaaauuuullll CCCCeeeellllaaaannnn

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHEªtefan RADU (secretar general de redacþie)

Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã)Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ

5 948465 000058 40

Paul Celan s-a nãscut la 23 septembrie 1920, înCernãuþi ºi este o figurã importantã pe scena literaturii ger-mane din România, deºi a locuit aici numai câþiva ani, ca operioadã de tranziþie, între evenimentele marcante dinviaþa sa: prigonirea evreilor bucovineni, ce culmineazã cumoartea pãrinþilor sãi într-unul din lagãrele de peste Bug ºiplecarea în Franþa, unde, în anul 1970 se sinucide,aruncându-se în Sena. Experienþa româneascã îl ajutã,prin numeroasele jocuri suprarealiste, sã-ºi îmbu-nãtãþeascã limbajul ºi sã se pregãteascã pentru reîn-toarcerea la limba care l-a consacrat - germana. De remar-cat este ºi faptul cã nu a scris niciodatã în limba francezã.

În limba românã s-au tradus integral primele sale douãvolume scrise în limba germanã, Der Sand aus den Urnen(Nisipul din urne) (1948) ºi Mohn und Gedächtnis (Mac ºimemorie) (1952).

Poemele traduse aici, în premierã în literatura românã,fac parte din volumul Von Schwelle zu Schwelle (Din pragîn prag) (1955), din care s-au publicat anterior doar pais-prezece texte incluse în antologia Nisipul din urne (tradu-cere de A.I. ªurlea, prefaþã de Marin Sorescu, Ed. „ScrisulRomânesc”, 1994).