OCTOMBRIE2014

Anul XXIV288

Nr. 10

DIRECTOR: ACAD. IONEl-VAlENTIN VlAD, pREşEDINTElE ACADEMIEI ROMÂNEREVISTĂ EDITATĂ DE ACADEMIA ROMÂNĂ

E-mail: revista_academica2006@yahoo.comTel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

DIRECTORI: Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014 Acad. Ionel-Valentin VLADmai 2014 –

CONSIlIul EDITORIAl:Acad. Ionel-Valentin VLADAcad. Dinu C. GIURESCUAcad. Cristian HERAAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Alexandru SURDUAcad. Victor VOICUAcad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Solomon MARCUSAcad. Ioan-Aurel POPAcad. Eugen SIMIONAcad. Răzvan THEODORESCUConstantin IONESCU-TÂRGOVIŞTE, membru corespondent al Academiei RomâneMaria ZAHARESCU, membru corespondent al Academiei Române

SECTOR TEHNIC:TehnoredactorStela ŞERBĂNESCUOperatori-corectoriAurora POPAIoneta VLAD

COlEgIul DE REDACŢIE: Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCUSecretar de redacţieSofia ŢIBULEAC Redactori I Elena SOLUNCA-MOISE Mihaela-Dora NECULA

3

CuprinsSESIuNEA şTIINŢIFICĂ „REgElE CAROl I“

Ionel-Valentin Vlad, Regele Carol I în Academia Română . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Dan Berindei, Bilanţul unei domnii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7Dan Berindei, Păun Ion Otiman, Dorina Rusu, Regele Carol I – primul protector

şi preşedinte de onoare al Academiei Române . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10Alteţa sa Regală Principele Radu, Regele Carol I – o sursă de inspiraţie

pentru generaţia tânără . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20 Mircea Duţu, Carol I şi Constituţia din 1866 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .21

SuB CupOlA ACADEMIEICristian Hera, Al VIII-lea Congres Mondial de ştiinţa Solului,

eveniment de referinţă în ştiinţa românească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .26Nicolae Florea, Societatea Internaţională de ştiinţa Solului la 90 de ani . . . . . . . . . . . . .33Magda Stavinschi, 140 de ani de la naşterea celui mai mare astronom român –

Nicolae Donici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41Ion Tighineanu, Nicolae Donici – o viaţă dedicată cercetării astronomice . . . . . . . . . . . .42Cristian Hera, Academicianul Dan giuşcă, prestigios participant

la progresul pedologiei româneşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44Gheorghe Ilinca, Dan giuşcă – tinereţea spiritului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46Ioan Mârza, Academicianul Dan giuşcă – omul, geologia şi relaţia cu Clujul . . . . . . . . .48Ion Petreuş, Academicianul Dan giuşcă: performanţe în geodiversitatea

ştiinţelor petrografice şi mineralogice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Ioana Vlasiu, Alexandru Ţipoia şi Italia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55George Ţipoia, Alexandru Ţipoia şi simfonia fantastică a operei sale . . . . . . . . . . . . . . . 59

CulTuRĂ şI CIVIlIZAŢIEAlexandru Surdu, probleme perene şi concepte deschise în istoria filosofiei . . . . . . . . 62

ISTORIOgRAFIEAlexandru Zub, Istorici români în căutarea Europei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

EVENIMENTE INTERNAŢIONAlENicolae Anastasiu, Resursele energetice neconvenţionale în dezbatere

la Conferinţa internaţională de la Varşovia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 IN MEMORIAM

gleb Drăgan (1920–2014) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70CRONICA VIEŢII ACADEMICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71ApARIŢII lA EDITuRA ACADEMIEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 gHID pENTRu AuTORI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

.

În viața popoarelor există personalități emble-matice, care și-au pus amprenta asupra dezvoltăriiunei întregi epoci. O asemenea personalitate pro -vidențială a fost Regele Carol I. În lunga sa domnie,România a cunoscut o perioadă de profunde înnoiriîn interior și de afirmare ca un stat respectat înexterior. Așa cum a promis în momentul în care apășit pe pământul noii sale patrii, de a deveni român,Regele Carol I s-a dovedit, de-a lungul întregii saledomnii, prin toate actele sale, că a fost un suveranromân, strâns legat de țara în fruntea căreia se afla,pe care a știut să o cârmuiască cu înțelepciune, tactși multă diplomație.

A fost preocupat de dezvoltarea economiei și demodernizarea instituțiilor statului, a învățământuluide toate gradele, de sprijinirea culturii și artei, deschimbarea statutului internațional al României,devenită stat independent, de sine stătător.

Una dintre instituțiile care s-au bucurat deatenția și de sprijinul Regelui Carol I a fost Acade-mia Română.

După cum se știe, la 1 aprilie 1866, la capătulunor eforturi susținute, Locotenența Domneascăsemna decretul de întemeiere a Societății LiterareRomâne, devenite, în scurt timp, Societatea Acade-mică Română, iar din 1879 Academia Română.Peste numai o lună, la 10 mai 1866, Principele Carolde Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământulca principe domnitor al României.

Încă de la începutul domniei, noul suveran s-ainteresat îndeaproape de tânăra instituție academicăa țării. La numai două luni de la sosirea sa în țară,avea să semneze cel dintâi decret ce viza com -ponența Societății Literare, aflate în plin proces deconstituire, pentru ca, peste un an, să-și pună sem-nătura pe un alt decret similar. Actele prin care Vasi-le Alecsandri, Costache Negruzzi, Ion Heliade-Rădulescu, C.A. Rosetti, Titu Maiorescu, August

Treboniu Laurian au fost numiți în Societatea Aca-demică Română, poartă semnătura DomnitoruluiCarol I. Acesta, la rândul său, avea să devină, la 15septembrie 1867, cel dintâi membru de onoare șiprotector al instituției academice. Din acestmoment, legăturile dintre Societatea AcademicăRomână, ulterior Academia Română, și suveranulțării au fost deosebit de strânse.

Văzând în instituția academică „un izvor pentruștiință, pentru limbă și istoria noastră națională”,Domnitorul, iar din 1881 Regele Carol I, s-a intere-sat îndeaproape de activitatea Academiei Ro mâne, asprijinit-o moral și material, convins fiind căprosperitatea țării nu putea fi asigurată decât prinformarea unei elite culturale. Demn de remarcat esteși faptul că mulți dintre sfetnicii săi apropiați eraumembri ai înaltului for academic. În pofida progra-

5

Sesiunea ştiinţifică „Regele Carol I“

Regele Carol I în Academia Română*Acad. Ionel-Valentin VladPreşedintele Academiei Române

* Alocuţiune susţinută la Sesiunea ştiinţifică „Regele Carol I. 175 de ani de la naştere – 100 de ani de la moarte“(6 octombrie 2014, Aula Academiei Române)

mului său deosebit de încărcat, Re gele Carol I și-afăcut întotdeauna timp pentru a asista la ședințeleAcademiei Române, în care se dez băteau problemelegate de limba română sau se prezentau discursuride recepție ce tratau diverse aspecte ale științei șiculturii. În același timp, Regele Carol I și-a onorattitlul primit de membru al înaltului for academic,prezentând el însuși câ teva comunicări, toate ținuteîntr-o frumoasă limbă română, pe care și-a însușit-oimediat după sosirea sa în țară cu sprijinul unuiadintre membrii fondatori ai Societății Academice,filologul August Treboniu Laurian.

Considerând limba română „o adevărată po -doabă a neamului românesc”, în 1884 a propus mem-brilor Academiei alcătuirea unui dicționar, care urmasă fie, după propria expresie, „un fel de «Etymologi-cum magnum Romaniae», conținând toate cuvintelevechi, cari altmintrelea vor fi pierdute pentrugenerațiile viitoare: «verba volant, scripta manent»“.

În calitatea sa de protector și de președinte deonoare, Regele Carol I a avut o contribuție impor-tantă la mutarea, în 1898, a Academiei Române dinPalatul Universității, în care funcționase vreme detrei decenii, în casele Cesianu-Zaleski din CaleaVictoriei, unde își desfășoară și astăzi activitatea.

Grija manifestată de Regele Carol I în vedereaasigurării succesiunii dinastice s-a manifestat și înAcademia Română, el introducându-l pe Principelemoștenitor Ferdinand în atmosfera academică, ceidoi reprezentanți ai Casei Regale a României luândparte la unele ședințe importante. Mai mult decâtatât, Regele Carol I a reușit să-i insufle nepotuluisău dragostea pentru limba română, pe care a culti-vat-o într-un mod desăvârșit. Devenit membru deonoare la doar zece zile după ce Academia Română,aflată sub conducerea ilustrului om politic MihailKogălniceanu, îl alesese în rândurile ei pe viitorulrege al Italiei, Victor Emmanuel al III-lea, Prin ci -pele moștenitor Ferdinand și-a onorat, alături deRegele Carol I, titlul primit, participând la uneleședințe ale înaltului for.

Regele Carol I și-a înscris totodată numele prin-tre cei mai de seamă donatori ai Academiei Ro mâne.Începutul făcut în 1884, când a hotărât să suportefinanciar alcătuirea dicționarului limbii române –Etymologicum magnum Romaniae –, a fost conti-nuat. În 1893 a susținut material apariția celor șasevolume ale sintezei lui A.D. Xenopol, Istoria româ-nilor din Dacia Traiană, pentru ca în 1900 și 1901să doneze Bibliotecii Academiei câteva documenteistorice importante.

Prețuirea acordată permanent Academiei Ro -mâne, grija pentru bunul mers al lucrărilor ei răz-bat cel mai bine însă din Testamentul său scris în1899, considerat de Nicolae Iorga „așa de măreț însimplicitatea sa și așa de uman în rezerva sa re -gală”, sau, după cum îl caracteriza un alt membrual înaltului for, scriitorul și diplomatul Duiliu Zam-firescu, „una din cele mai frumoase pagini deliteratură și pilde de smerenie sufletească, deînălțare de cuget și de dragoste de țară”. RegeleCarol I a lăsat Academiei Române o treime dinaverea sa pentru publicațiile ei, între care se afla și„cartea graiului românesc”, Dicționarul limbiiromâne, coordonat, între 1906 și 1944, de SextilPușcariu.

Pentru opera de adevărat ctitor, pentru continuaocrotire de care s-a bucurat, pentru sprijinirea con-stantă a monumentului ridicat limbii române, ca șipentru ultima danie făcută publicațiilor ei, Acade-mia Română păstrează mereu vie memoria RegeluiCarol I, cel dintâi președinte de onoare și protector,dar și unul dintre marii ei generoși, aducându-i pri-nosul ei de recunoștință.

Testamentul Regelui României ne lasă moște -nitori ai marilor acte de cultură făcute de Carol Ipentru poporul român. Destinele Casei Regale și aleAcademiei Române se împletesc în decursul uneiistorii făurite împreună și ne amintesc continuu defelul în care se poate construi o Țară modernă șiprosperă. Să păstrăm deviza Regelui Carol I: „Totulpentru țară, nimic pentru mine”.

6

Au trecut o sută de ani de la despărţirea români-lor de primul lor rege. Printre ctitorii Românieimoderne, Carol I ocupă o poziţie aparte. El s-a ală-turat prin faptele sale fruntaşilor naţiunii într-unmoment esenţial al existenţei ei şi a fost catalizato-rul, îndrumătorul, arbitrul unor procese memorabilepe care s-a întemeiat construcţia statului naţional.Tot ceea ce a avut loc în cursul a mai bine de un veacmerită nu numai cinstire, dar ar trebui să provoacedorinţă de imitare noilor generaţii. Românii genera-ţiilor perioadei de făurire a statului modern s-auimplicat şi au contribuit prin muncă şi jertfă la con-struirea României. Când se vor trezi şi românii zile-lor noastre şi îşi vor îndeplini datoria?

Regele Carol a preluat domnia într-un momenthotărâtor pentru România. Cu şapte ani mai înainteîncepuse procesul de edificare, prin voinţa şi faptaromânilor realizându-se Unirea Principatelor şi,totodată, iniţiindu-se un proces extraordinar demodernizare şi de aliniere la statele mai avansate.Domnitorul Alexandru Ioan Cuza se aflase în pri-mele rânduri ale reformatorilor. Fusese iniţiat proce-sul de unificare multiformă a statului, a instituţiilorsale, se recuperase prin secularizare aproape un sfertdintr-un teritoriu înstrăinat, se realizase reformaagrară şi un şir de reforme fundamentale înnoitoare.Dar, programul adoptat în 1857 de cele două adunăriad-hoc prevăzuse şi chemarea în fruntea ţării a unuiprincipe străin, care să se implice în delicatele ope-raţii de reformă şi, totodată, să contribuie la dobân-direa unui nou statut internaţional al ţării.

În locul lui Alexandru Ioan Cuza, abdicat la11/23 februarie 1866, s-a pus problema chemăriiunui principe străin, care să corespundă cerinţelorromânilor şi care să ajute la integrarea Românieiprintre ţările independente ale Europei şi, evident,la afirmarea ei. Au urmat câteva luni de încercări,când imperiile limitrofe au pus şi ipoteza desfaceriiUnirii, până când, acţionându-se hotărât, s-a reali-zat un nou fapt, cel al aducerii principelui Carol de

Hohenzollern-Sigmaringen pe tronul ţării, trecân du-secu tact, dar şi cu îndrăzneală, peste opoziţia unoradintre marile puteri. Tânărul principe, destinat uneicariere militare, a acceptat invitaţia care i s-a făcut şitrebuie subliniat faptul că a fost singurul prinţ străincare a reuşit să aibă în această parte a Europei nunumai o domnie statornică, dar şi să fie întemeietorde dinastie. El şi-a găsit o nouă patrie, iar româniişi-au văzut încununat de succes un proiect naţional,decisiv pentru existenţa României moderne.

Carol I a avut o foarte lungă domnie şi a aduscontribuţii hotărâtoare la ridicarea ţării. A fost dom-nitor şi apoi, din 1881, rege constituţional, a fostarbitrul vieţii politice şi, în bună măsură, prin com-portamentul său, un educator al naţiunii în ansam-blul ei. Trebuie să-i fim recunoscători nu numai pen-tru înfăptuirile rodnicei sale domnii, dar înainte detoate pentru tactul şi înţelepciunea sa, pentru felul încare i-a înţeles pe români şi s-a integrat spiritualmentalului lor.

Regele a avut un rol decisiv în dezvoltarea vieţiipolitice a României. El a înţeles anumite specifici-tăţi, a corectat comportamente inadecvate, a contri-buit la aducerea elitelor politice reale la parametriidin ţările înaintate, s-a străduit să explice ceea cepărea interlocutorilor din afară nepotrivit, având înansamblu o funcţie esenţială în integrarea Românieiprintre statele mijlocii ale continentului. Foarteimportant a fost rolul său de educator al vieţii poli-tice. Dăruia ceasuri oamenilor politici, pentru a evi-denţia importanţa punctualităţii. Şi nu lipsit deînsemnătate era modul său de a saluta pe interlocu-tori, cărora le dădea mâna cu parcimonie, utilizândun număr mai redus de degete, în funcţie de locul pecare el îl atribuia în societate celui în cauză, puţinifiind cei cărora le dădea întreaga mână. Dar cea maiimportantă trăsătură era refuzul său de a se implica,luând partea uneia sau alteia dintre forţele politice.

Ţara a fost în general prosperă în perioada dom-niei sale. Era o vreme când România putea încă să

7* Alocuţiune susţinută la Sesiunea ştiinţifică „Regele Carol I. 175 de ani de la naştere – 100 de ani de la moarte“(6 octombrie 2014, Aula Academiei Române)

Bilanţul unei domnii*Acad. Dan Berindei

se laude că era grânarul Europei şi, de asemenea,când bogăţia petrolului îşi dădea pe deplin roadele.Statul era prosper, dar, în acelaşi timp, se puteavorbi de bunăstare la nivelul societăţii. Industria acunoscut dezvoltare, ţara a fost dotată cu o reţea decăi ferate, oraşele şi-au schimbat treptat înfăţişarea,Bucureştiul a devenit micul Paris, epitet pe care i l-audat străinii. Mai în urmă a rămas lumea satelor, ceeace a dus la grave frământări sociale. A fost, poate,singura neîmplinire a acestei domnii-model.

Regele Carol a înţeles, ca puţin alţii, deosebitaimportanţă a culturii şi şi-a dat întreg concursul,contribuind personal la afirmarea culturală a ţării.De la începutul domniei – când a acceptat să fie pro-tectorul Societăţii Academice Române – el a spriji-nit personal şi cu importante contribuţii materialerealizarea proiectelor academice, între care un rolimportant l-a ocupat Dicţionarul limbii române – şipână la sfârşitul vieţii, având în vedere dispoziţiilesale testamentare – regele Carol I a arătat prin atitu-dinea sa, deosebita însemnătate pe care o are Acade-mia Română în viaţa României. Întreaga sa atenţies-a îndreptat şi către cele două universităţi, pe carele-a sprijinit în mersul lor înainte şi în procesul inte-grării şi afirmării lor europene. Oamenii de ştiinţă şicultură au beneficiat de sprijinul său; în vremea sa aavut loc afirmarea internaţională a unui şir de perso-nalităţi remarcabile, adevărate podoabe ale statuluimodern român, de la poetul naţional Mihai Emi -nescu la istoricii Hasdeu, Xenopol, Iorga şi Pârvan,la filosofii Titu Maiorescu şi Vasile Conta, la fizi-cieni sau chimişti, ca Ştefan Procopiu şi NicolaeTeclu, la biologi, precum Grigore Antipa şi EmilRacoviţă, la marele constructor Anghel Saligny, lageonomi, ca Grigore Cobălcescu, Ludovic Mrazec,Simion Mehedinţi, la inventatori, ca Traian Vuia şiAurel Vlaicu, la medici, ca Victor Babeş şi Gheor-ghe Marinescu, la matematicianul şi reformatorulSpiru Haret, la economistul P.S. Aurelian, la etno-graful Simion Florea Marian, la Ciprian Porumbescuşi la marele George Enescu în domeniul muzicii. Osalbă de personalităţi a beneficiat de înţelegerea şisprijinul unui mare rege, care a acordat culturii loculdeplin cuvenit.

De la suirea sa pe tron, domnitorul Carol a fostpreocupat de locul pe care România trebuia să-l aibăîn cortegiul statelor lumii şi, în primul rând, a doritschimbarea statutului ei internaţional, înlăturareasuzeranităţii Imperiului otoman. A reuşit, prin com-portament şi demnitate, să nu îngăduie nicio lezarea drepturilor ţării, s-a străduit să convingă marile

puteri ca printr-o hotărâre a lor să acorde Românieio schimbare de statut internaţional şi când acestlucru nu s-a putut realiza, s-a angajat în greauaîncercare a Războiului de Independenţă. Atunci afost momentul în care sudura dintre monarh şi ţarăs-a desăvârşit. Comandant suprem al Frontului deVest, regele Carol I a trecut Dunărea şi a stat neclin-tit în mijlocul ostaşilor şi ofiţerilor. Ţara l-a preţuit,mai ales că în perioada imediat următoare, când s-apus problema recunoaşterii de către marile puteri astatutului de independenţă şi a apărut şi problema denoi hotare, domnitorul şi-a arătat deplina sa atitu -dine pe poziţiile intereselor naţionale. Instaurarearegatului, în 1881, a fost o legitimă răsplată, un dece-niu şi jumătate după preluarea înaltei sale funcţii, pecare i-au oferit-o românii pentru comportamentul şidevotamentul său.

În cursul domniei sale îndelungate, s-a străduitsă apere şi să afirme poziţia internaţională a ţării. Afost un model în această parte a Europei pentru cei-lalţi şefi de state, bucurându-se totodată de respectulconducătorilor imperiilor vremii, străduindu-se săaibă – el şi ţara – relaţii echilibrate şi neantagonicecu micii şi marii vecini. Prin purtarea sa a contribuitîn mare măsură la o afirmare a României în Europavremii. Declaraţiile şi luările sale de poziţii în pro-blemele vremii au fost echilibrate, demne şi evitândstări conflictuale.

Tensiunile apărute în relaţiile cu Rusia, în urmareanexării de către aceasta a sudului Basarabiei, izo-larea diplomatică la care ajunsese România, auimpus adeziunea ei la Tripla Alianţă. Regele, avân-du-l alături pe Ion C. Brătianu, a fost partizanulacestei acţiuni politice, care a fost realizată în 1883.Regele, născut german, aparţinând unei mari familiigermane, avea un legitim ataşament faţă de Germa-nia, dar nu trebuie să vedem în acest mare monarhun instrument al politicii germane, atunci întruchi-pată mai ales în puternicul şi înzestratul cancelarBismarck. La 10 mai 1866, el a jurat credinţă noiisale patrii şi trebuie evidenţiat astăzi, la un veacdupă dispariţia sa, că şi-a respectat pe deplin cuvântul.

Ca rege, el a slujit fără şovăială România, darsentimentele dominante din prima parte a vieţii l-auînsoţit şi în a doua parte. Credea în forţa Germanieişi considera că armata ei era de neînvins. AdeziuneaRomâniei la Tripla Alianţă a însemnat, pentru el,mai ales alianţa cu Germania, mare putere care nuera învecinată cu România şi care o putea sprijini înintegrarea ei europeană. Deşi adeziunea României şimai ales reînnoirile tratatului secret (ultima reîn -8

noire a avut loc chiar în anul 1913), care uneori auimpus schimbarea guvernelor, au pricinuit momenteneplăcute, această alianţă a fost un număr de deceniio necesară pavăză a ţării. Când a izbucnit PrimulRăzboi Mondial, împrejurările nu mai erau cele din1883, iar România se afla într-o etapă decisivă aistoriei ei, când se apropia momentul desăvârşiriihotarelor naţionale. Regele nu era străin acestuiideal, întregirea el o vedea înfăptuită în vremeadinastiei lui, dar pentru acel moment, era convins căşansele conflictului erau de partea Triplei Alianţe,considerând armata germană invincibilă.

După o lungă domnie, a venit şi momentul deci-siv al sfârşitului unei vieţi de dreaptă împlinire, cânddespărţirea a fost dureroasă pentru monarh. Între elşi ţara pe care o cârmuise cu eficienţă a intervenit onepotrivire. În Consiliul de Coroană, regele a avutde partea sa doar pe Petre P. Carp, susţinând intrareaîn luptă a României alături de Tripla Alianţă, carepentru monarh era singura care putea învinge. Cei-lalţi participanţi se pronunţaseră pentru neutralitate,majoritatea, în frunte cu primul ministru Ion I.C.Brătianu, având în minte ulterioara intrare în războia ţării, dar de partea Triplei Înţelegeri. Pentru regeleCarol a fost dureros, dar el a înţeles să-şi facă dato-ria de monarh constituţional şi a acceptat resemnat

opinia majorităţii. Au urmat zile triste, el asistând cuinima grea la ceea ce i se părea năruirea operei sale.Dar, esenţial a fost că s-a supus dorinţei ţării, deşi ise părea greşită şi avea un sentiment de amărăciune.Şi acum, ca şi în întreaga sa domnie, şi-a împlinitînsă datoria, cu scrupulozitate, neţinând seama desentimentele sale.

Nimeni n-a sintetizat mai bine răsunetul pe carel-a avut încetarea din viaţă a regelui Carol decât I.G.Duca. „În public – scria el în Amintirile sale politice– mai ales printre oamenii de rând, moartea Rege-lui a făcut o adâncă impresie. Lumea îl plângea şi îlregreta sincer. (...) Ca şi cum conflictul din ultimeleluni nu existase niciodată, ca şi cum nu lăsase înspiritul public nicio urmă, niciun resentiment. Ţaranu voia să-şi aducă aminte decât de acei 48 de aniîn cursul cărora Regele Carol o cârmuise cu price-pere, cu înţelepciune şi de atâtea ori cu strălucire.Era un Rege cu minte, mari fapte s-au săvârşit subel, cine ştie dacă urmaşul său va putea domni cuacelaşi folos pentru ţară? Aceste cuvinte se auzeaupretutindeni şi se repetau sub forme diferite.“

Aceste aprecieri sunt deplin valabile şi justifi -cate şi astăzi la centenarul sfârşitului său. Cinsteunui mare rege!

9Actul proclamării Regatului României

Acum, când evocăm împlinirea a 175 de anide la naşterea şi 100 de ani de la trecerea la celeveşnice a Majestăţii Sale Carol I, primul Rege alRomâniei şi întâiul protector şi preşedinte deonoare al Academiei Române, considerăm căintroducerea cea mai potrivită în lucrarea defaţă, prin care prezentăm legătura strânsă întreRegalitate şi Academie, o putem face prin cuvân-tarea rostită de Majestatea Sa Mihai I, RegeleRomâniei:

„La aniversarea Academiei, se înfăptuieşte oreparaţie istorică, prin reluarea legăturii dintreRegalitate şi Academie. Mă bucur că, peste vicisi-tudinile timpului, atât Casa Regală, cât şi instituţiaacademică au rezistat, rămânând simboluri trai -nice ale valorilor româneşti.

Refăcându-se legătura istorică, sper ca îm -preună să recâştigăm locul României şi în dome-niul cultural, artistic şi ştiinţific, aşa cum amfăcut-o deja în cel militar şi politic.

Astfel, vom pune în valoare marele potenţialuman în sprijinul dezvoltării europene a ţării noas-tre”1.

MIHAI I DE ROMÂNIAPentru România, anul 1866 a fost cel al unor

mari începuturi. S-a realizat atunci, prin voinţaromânilor, un nou fapt împlinit. Ultimul dintre dezi-deratele fundamentale ale Adunărilor ad-hoc din1857 s-a văzut tradus în viaţă. În fruntea ţării a fostadus un principe străin, ca un arbitru modernizatoral vieţii publice şi totodată ca o preţioasă curea detransmisie către Occident.

Nu toate instaurările de dinastii străine au avutsucces în această parte a continentului, dar de dataaceasta, românii au avut şansa ca principele să fie opersonalitate de excepţie. Principele Carol s-a dove-dit a fi un tânăr înţelept, format de un părinte cuvederi moderne. El a trecut cu bine prin dificila„probă de foc“ a începuturilor şi sudura s-a produsîntre cel nou venit şi ţara pe care fusese chemat s-ocârmuiască.

Timp de peste 80 de ani dinastia pe care el a înte-meiat-o s-a aflat în fruntea României şi în timpul eis-au dus mai departe reformele modernizatoare dinvremea domniei rodnice a lui Alexandru Ioan Cuza.România a dobândit independenţa, domnitoruldemonstrându-şi integrarea sa în noua patrie pecâmpurile de luptă din Peninsula Balcanică. Ţaras-a afirmat, în afara imperiilor care aveau să piară,ca fiind cel mai de seamă stat al zonei.

În istoria modernă a poporului român, cele douăinstituţii fundamentale – una reprezentând însuşistatul – Casa Regală a României –, cealaltă ceea ceavea mai valoros cultura şi ştiinţa naţională – Aca-demia Română – şi-au legat strâns destinele. Am -bele au luat fiinţă în acelaşi an, 1866, şi şi-au înce-tat existenţa aproximativ la aceeaşi dată: Casa Re -gală la 30 decembrie 1947, odată cu abdicarea for -ţată a Regelui Mihai I, Academia Română la 6 iunie1948, când a fost transformată în instituţie a statului,cu denumirea de Academia Republicii PopulareRomâne. Aşa cum, pe bună dreptate, a afirmat acad.Dan Berindei, „Majoritatea celor 81 de ani dinasticia coincis cu ascensiunea şi afirmarea istorică aţării. Cei patru regi – Carol I, Ferdinand I, Carol al

10

Regele Carol I – primul protector şi preşedinte de onoare al Academiei Române*Acad. Dan BerindeiAcad. Păun Ion OtimanDorina Rusu**

* Sinteză a cărţii „Academia Română şi Casa Regală a României – două destine paralele 1866–1947/1948“, Editura Academiei Române, 2013

** Consilierul preşedintelui Filialei Timişoara a Academiei Române

II-lea şi Mihai I – s-au înscris în istoria noastră, fie-care cu însuşirile lui, iar rezultanta a fost, neîndo-ielnic, pozitivă. În timpul domniilor lor, România acunoscut un amplu proces de modernizare, şi-aschimbat statutul internaţional, devenind stat inde-pendent şi şi-a aşezat hotarele în limitele teritoriilornaţionale. Fiecare monarh a avut un rol bine definit,determinat de condiţiile şi necesităţile istorice alemomentului şi de propria-i personalitate”2.

Fiecare rege s-a dovedit iubitor şi sprijinitor alculturii şi artei. În acest context, suprema instituţiede cultură şi de ştiinţă a ţării, Academia Română,s-a bucurat de o atenţie aparte, aceasta ştiind, larându-i, să-şi ocrotească protectorii şi binefăcătoriiregali. De-a lungul celor peste opt decenii de exis-tenţă paralelă, legătura dintre cele două instituţii s-adovedit pe cât de strânsă, pe atât de benefică pentruafirmarea poporului român între popoarele demne,civilizate şi cultivate ale Europei.

ÎnceputurileAnul 1866 a reprezentat în istoria poporului

român un an cu profunde semnificaţii: pe de o parte,marca sfârşitul unei epoci – cea a domniei lui Ale-xandru Ioan Cuza, iar, pe de alta, începutul alteianoi, inaugurată de urcarea pe tronul României aprincipelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen şi,odată cu acest moment, a unei dinastii care aveasă-şi pună amprenta timp de opt decenii asupra ţării.

Anul 1866 avea să mai consemneze încă un eve-niment deosebit: înfiinţarea Societăţii Literare (Aca-demice) Române, devenită, peste numai 13 ani,Academia Română. Toate aceste mari acte ale anu-lui 1866 au avut o puternică legătură între cele douăinstituţii fundamentale ale României, influenţân-du-se şi susţinându-se reciproc.

La 10 mai 1866 pe tronul ţării a urcat principeleCarol de Hohenzollern-Sigmaringen, „personalitateputernică, înzestrată cu o educaţie rigidă, cu simţuldatoriei şi corectitudine, dând dovadă, de aseme-nea, de un mare ataşament faţă de misiunea ce i seîncredinţase, aceea de cap al ţării de la Dunăre şiCarpaţi”3, calităţi care pot fi regăsite în toate actelesale, ca şi în toate raporturile cu principalele institu-ţii ale ţării, între care, la loc de frunte, s-a situat, fărăîndoială, Societatea Literară Română.

La 11 iulie 1866, principele Carol de Hohenzol-lern-Sigmaringen a dat primul său decret privitor lacomponenţa Societăţii Literare Române şi, semnifi-cativ, acesta se referea, de asemenea, la un repre-zentant al românilor de dincolo de graniţele de

atunci ale ţării: folcloristul şi istoricul literar buco-vinean Ioan G. Sbiera, numit în locul demisionatuluiAmbrosiu Dimitrovici. Acest act a marcat începu-tul unei perioade lungi de colaborare deosebit destrânsă între tânăra instituţie academică şi tâ -năra familie domnitoare a ţării.

Din păcate, cel de-al doilea decret ce viza insti-tuţia academică, pe care şi-a pus semnătura domni-torul – cel din 11 iulie 1866 – s-a referit la amânareainaugurării lucrărilor Societăţii Literare. Măsura afost luată atât din cauza izbucnirii unei puterniceepidemii de holeră, cât şi a atitudinii ostile a Impe-riului habsburgic faţă de participarea membrilorSocietăţii Literare Române din provinciile româ-neşti supuse acestuia la lucrările noii instituţii de laBucureşti.

Societatea Literară Română a fost convocată,tot prin decret domnesc, semnat de Carol, pentrudata de 1 august 18674. Şi pentru a se conformaregulamentului pentru constituirea noii societăţi, la2 iunie 1867 domnitorul ţării, printr-un alt decret(nr. 892) a completat numărul membrilor Societăţiicu reprezentanţii Moldovei (Vasile Alecsandri, Cos-tache Negruzzi şi Vasile Alexandrescu-Urechia) şiai Ţării Româneşti (Ion Heliade-Rădulescu, AugustTreboniu Laurian, Constantin A. Rosetti, Ioan C.Massimu), cărora, la 20 iulie, li s-au alăturat TituMaiorescu şi Nicolae Ionescu, înlocuindu-i pe C.A.Rosetti şi Dimitrie Cozacovici, demisionaţi.

Aşa după cum afirma Nicolae Iorga, „La sosireape pământul românesc, la 10 mai 1866, a mireluidorit şi aşteptat al ţării, Regele Carol Întemeietorulgăsise aproape gata pregătirile pentru înfiinţareaîntâiei instituţii culturale pentru întreg neamulromânesc din toate ţinuturile şi de sub toate stăpâ-nirile. Prin două decrete ale domnitorului au fostnumiţi cei din urmă membri şi s-a dispus convoca-rea în capitala ţării a întâiei adunări pentru anul1867. Prin aceasta – sublinia marele istoric – sefăcuse pasul întâi pentru înfiinţarea acestei Acade-mii şi se pusese întâia piatră de temelie văzută aunităţii naţionale culturale, menită să pregăteascăpe cea politică”5.

un act de o mare însemnătate, ce poartă sem-nătura domnitorului ţării, îl reprezintă, fărăîndoială, Înaltul decret 749 din 29 martie 1879,când „Carol I, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţanaţională, domn al românilor”, a semnat acestdecret prin care a sancţionat legea de transfor-mare a Societăţii Academice Române în Acade-mia Română6, adică într-o instituţie cu „o poziţie 11

mai stabilă, un cerc de lucrări mai întins, o activi -tate mai continuă”7. Conform acesteia, „SocietateaAcademică Română se declară Institut Naţional cudenumire de Academia Română”, al cărei scop era„cultura limbei şi a istoriei naţionale, a literelor, aştiinţelor şi frumoaselor arte”. La art. 3 se specificafaptul că „Academia Română este şi rămâne per-soană morală şi independentă în lucrările sale deorice natură. Ea singură se organiză, îşi face re gu -lamente şi-şi administră averea sa prezinte şi vi -itoare”8. Aşa după cum afirma mai târziu AlexandruLapedatu, „Legea prin care Academia Română afost înălţată la acest rang era nu numai recunoaşte-rea meritelor pe care ea şi le-a câştigat în cei 13 anide existenţă anterioară, dar, totodată, baza moralăşi naţională pe care urma să se dezvolte, cu spriji-nul statului, însă în mod absolut autonom, prin acti-vitatea membrilor săi, cei mai de seamă reprezen-tanţi ai vieţii culturale româneşti de atunci şi de maiapoi”9.

Regele Carol I – membru de onoareal Academiei RomâneSprijinul acordat Societăţii Academice de Dom-

nitorul Carol, încă de la venirea sa în ţară, a fost răs-plătit cu numirea, la 15 septembrie 1867, ca membruonorar al instituţiei academice, calitate primită cubucurie de domnitor, cu promisiunea „de a protegeSocietatea Literară şi a-i da tot concursul”, urân-du-i „cea mai mare prosperitate”10.

Regele Carol I – primul protector şi preşedinte de onoare al Academiei RomâneÎn statutele Academiei Române s-a înscris, la art.

29, o prevedere de mare însemnătate pentru viitorulinstituţiei academice: „Alteţa Sa Regală Domnulromânilor, protector al Academiei Române, estepreşedintele ei onorar”11.

Pusă sub înaltul patronaj domnesc şi, din anul1881, regal, importanţa instituţiei academice a spo-rit, înscriindu-se în rândul instituţiilor similare dinEuropa care, prin însăşi denumirea lor, reflectau sta-tutul lor: Academia Regală de Ştiinţe din Suedia,Academia Regală de Ştiinţe a Prusiei, AcademiaRegală din Londra, Academia Regală de Ştiinţe şiLitere Frumoase din Bruxelles etc. Şi chiar dacăinstituţia academică de la Bucureşti nu şi-a adăugatniciodată titlul de „regală“ – până în 1881, după cums-a arătat mai înainte, nici nu o putea face – aceastas-a datorat caracterului ei aparte, care o singulariza,

acela de Academie naţională, în care s-au regăsit,împreună, intelectuali nu numai din Regat, ci de peîntreg teritoriul românesc sau unde trăiesc intelec-tuali români de elită.

La 27 mai 1879, membrii Academiei Româneau prezentat Domnitorului Carol, la palatulCotroceni, sentimentele lor de recunoştinţă pen-tru sprijinul acordat până atunci, rugându-l,totodată, să accepte preşedinţia de onoare: „Aca-demia Română – arăta în cuvântul său preşedinteleînaltului for, Ion Ghica – pătrunsă de recunoştinţăpentru solicitudinea ce Alteţa Voastră a arătat aces-tei instituţiuni, vine astăzi cu cel mai profund res-pect să-şi exprime sentimentele sale de gratitudine.Ideea fundamentală de a face ca limba să fie una,precum una este şi viaţa naţională în noul statromân, a dat naştere Societăţii Academice Române.Cultura spiritului în toate ramurile activităţii saleface gloria naţiunilor civilizate, glorie care mă -soară după urmele de lumină ce lasă din genera -ţiune în generaţiune, în litere, în ştiinţe, în arte, caşi în vitejie. Ca mai toate cugetările naţionale –arăta el în continuare – şi aceasta a fost rezervatădomniei Mării Tale a o realiza”. Ion Ghica a subli-niat, în continuare, rolul jucat de domnitorul Carolîn transformarea Societăţii Academice în Academie.„Noi, membrii acestei instituţiuni – îşi încheia pre-şedintele din acea vreme cuvântul – venim dar res-pectuos a exprima sentimentele sale de gratitudineînaltului nostru protector şi totodată a ruga pe suve-ran a primi preşedinţia de onoare a AcademieiRomâne”12. Domnitorul Carol I, membru de onoareşi protector al înaltei instituţii academice încă din 15septembrie 1867, a acceptat cu bucurie cinstea carei se făcea de a se afla, ca preşedinte de onoare, înfruntea Academiei Române, pe care o vedea ca „unizvor pentru ştiinţă, pentru limbă şi istoria noastrănaţională”13.

Începutul făcut de Carol I a fost continuat,toţi suveranii României – Ferdinand I, Carol alII-lea şi Mihai I – au devenit, la urcarea pe tronulţării, protectori şi preşedinţi de onoare ai Acade-miei Române.

participarea permanentă a Regelui Carol I la lucrările Academiei RomâneÎncă de la începutul domniei sale, Carol I a fost

interesat de cultura ţării sale adoptive, dar, mai cuseamă, de limba română. Cu prilejul comemorării decătre Academia Română a trecerii unui veac de la naş-terea primului suveran al ţării, Regele Carol al II-lea12

afirmă: „A crezut şi bine a crezut că limba este darulcel mai scump ce-l poate avea o naţiune; limba easemenea unor moaşte sfinte, care trebuesc păs tratecu o grijă religioasă, căci ea este afirmaţiunea ceamai vie a continuităţii, a unităţii şi a vieţii unuineam”14, temându-se „de influenţe otrăvitoare venitedintr-un mediu necorespunzător tradiţiei naţionale”,având, totodată, credinţa justificată că „Academiei îirevine datoria de a priveghia la menţinerea limbii încadrul cât mai tradiţional, a frâna unele tendinţenepermise de a invada această comoară cu cuvintece n-au niciun rost”15.

Regele Carol IŞtiind că principalul obiectiv al Academiei

Române era „de a lua sub paza sa această limbăveche pe care poporul o înţelege şi o preţuieşte”, la23 martie 1884 Regele Carol I propune membrilorînaltei instituţii academice alcătuirea unui dicţio-nar, „un fel de «Etymologicum magnum Roma-niae», conţinând toate cuvintele vechi, cari altmin-trelea vor fi perdute pentru generaţiunile viitoare:«verba volant, scripta manent»”16. Dând cursdorinţei Regelui, cu întocmirea acestei lucrări mo -nu mentale a fost însărcinat ilustrul lingvist al Aca-demiei, Bogdan Petriceicu Hasdeu, căruia i s-afixat şi un termen pentru a o finaliza: şase ani, timpîn care urma să i se pună la dispoziţie, anual, sumadonată de iniţiatorul proiectului. Hasdeu a gânditlucrarea la proporţii grandioase, ca un „tezaur caresă cuprindă totalitatea limbii române, începând dela monumentele cele mai vechi ale limbii scrise şi

spilcuind graiul după diverse dialecte ale poporu-lui român”, ceea ce a făcut să depăşească puterileunui singur om, chiar dacă era vorba de unul dintrecei mai mari învăţaţi enciclopedişti români. Cumâh nire şi îngrijorare, totodată, Regele Carol Iconstata că, nici după şapte ani de la lansarea pro-iectului său, acesta nu a fost finalizat, sperând să-lpoată vedea, totuşi, terminat pentru „a arăta lumeiînvăţate ce comori însemnate de cuvinte felurite şide cugetări înalte şi frumoase sunt ascunse înlimba şi litera tura noastră. Această operă, odatăsfârşită – spera Suveranul – va rămânea un monu-ment nepieritor”17.

La jubileul de 25 de ani de la înfiinţarea Acade-miei Române, Regele Carol I a ridicat un adevăratimn de slavă limbii şi literaturii române. Mărturisindcă în momentul în care a venit pentru prima oară încadrul Societăţii Academice Române cunoştea„puţin limba română”, fermecat de frumuseţea şibogăţia ei, de-a lungul anilor „a îmbrăţişat-o cuatâta căldură şi dragoste”. Din cuvântul rostit la 1aprilie 1891, răzbate profunda cunoaştere de cătreSuveran a literaturii bisericeşti, „izvor bogat al lim-bei vechi, păstrând unitatea în scriere şi vorbire”,„adevărată legătură între toţi românii din diferiteleţări”, a poeziei populare, „în care se răsfrânge într-unchip minunat acele vremuri grele ale unui trecut plinde nesiguranţă şi durere”, a poveştilor şi legendelor,a cântecelor şi doinelor „rămase de veacuri ascunseîn văile sălbatice ale Carpaţilor sau rătăcind princâmpiile roditoare ale Dunărei”. Toate acestea, afirmăRegele Carol I, „trebuie să răsune adeseori în Aca-demie spre a însufleţi lucrările sale; ele trebuie săstrălucească de-a pururea ca o podoabă a neamuluiromânesc”18. Dădea, astfel, Regele impuls nu numaicercetărilor lingvistice începute de Academia Ro -mână, dar şi culegerii folclorului şi editării vechilorcronici şi letopiseţe.

Preţuirea pe care Regele Carol I a acordat-o lim-bii române răzbate şi din cuvântul de prezentare înfaţa forului academic a Principelui Moştenitor Fer-dinand, care a învăţat „de timpuriu frumoasa limbăromânească”, putând, astfel, să contribuie „în loculînalt de unde este chemat să fie un apărător convinsal instituţiunilor ţării, un sprijinitor plin de râvnă şiînfocat al limbei şi literaturei româneşti, pe care amîmbrăţişat-o cu atâta statornicie şi dragoste din ziuacând numele meu a fost înscris în fruntea Acade-miei”19.Strâns legată de limbă, istoria a constituit o altăpreocupare a Academiei Române încă de la înfiinţa- 13

rea sa. De altfel, domnitorul Carol I vedea tânărainstituţie academică, încă din 1867, ca un „izvorpentru ştiinţă, pentru limbă şi istoria noastră naţio-nală”20.

Făuritor el însuşi de istorie, Carol I s-a dovedit afi şi un bun cunoscător al istoriei, al documentelorpe care se întemeiază orice cercetare ştiinţifică îndomeniu. A demonstrat aplecarea sa spre această şti-inţă şi sub cupola Academiei Române. La 13 martie1900, de pildă, a prezentat corpului academic undocument inedit primit din partea unui urmaş al con-telui d’Hauterive, fostul secretar al domnului Mol-dovei, Alexandru Ipsilanti. „În timp de doi ani –afirmă Regele Carol I – Comitele d’Hauterive ţinecorespondenţa politică a lui Ipsilanti, studiază sta-rea socială şi administraţia Moldovei şi apoi, înaintede a părăsi postul său, scrie pentru Hospodar car-tea intitulată «Mémoire sur l’état ancien et actuel dela Moldavie», pe care am plăcere a vi-l aduce în ori-ginal”21. Bun cunoscător al documentelor publicatede Academia Română în Colecţia „Hurmuzaki”,Regele Carol I face unele trimiteri la informaţiilegăsite în volumul al VII-lea al colecţiei, pe care lecoroborează cu cele din manuscrisul prezentat, apoi,în amănunt membrilor Academiei. „Acest însemnatmemoriu, scris în fermecătoarea limbă din secolul

lui Voltaire de un diplomat iscusit la minte şi cald lasuflet – arată Regele Carol I în încheierea prezentă-rii sale –, poate fi privit ca un document istoric devaloare pentru epoca pe care o descrie. A fost darpentru Mine o îndoită plăcere de a-l primi şi, apoi,de a-l oferi Academiei”22. Cu bucuria de a-l fi pri-mit şi prezentat, îl oferă Academiei Ro mâne pentruîmbogăţirea colecţiei ei de documente.

În anul următor, la 7 martie 1901, Regele Carol Ia prezentat membrilor Academiei Române informa-ţii privitoare la relaţiile internaţionale ale Moldoveiexistente în corespondenţa politică a regelui, Frede-ric al II-lea. „Deşi încă necomplete – afirma RegeleCarol I –, aceste documente revarsă totuşi o luminăcaracteristică asupra situaţiei ţării şi a Hospodari-lor faţă de Turcia. Aceste vremuri de dureroasăamintire, când poruncile Porţii ţineau loc de legi şicând un vizir dispunea de viaţa Domnitorului, s-auprelungit încă peste întâiul pătrar al secolului tre-cut, aşa că unii din bătrânii noştri au putut fi mar-tori la aceste fapte. Putem zice chiar că un ultim şislăbit răsunet al acestor trufaşe porunci viziriane astrăbătut încă Dunărea în primăvara anului 1877.Răspunsul l-a dat armata noastră la Plevna, laRahova şi la Smârdan”23. Ca şi celălalt documentprezentat cu un an mai înainte şi acesta a fost dăruitBibliotecii Academiei. „Numai prin un studiu adâncal istoriei, generaţiile prezente şi viitoare – spuneael – îşi vor putea face o oglindă exactă a trecutuluişi preţui în toată însemnătatea sa vrednicul loc ce şil-a asigurat România prin patriotismul şi vitejia fii-lor săi”24.

Cea mai emoţionantă comunicare istorică pre-zentată de Regele Carol I la Academia Română afost, fără îndoială, cea intitulată Nicopole1396–1877–1902. Subiectul nu a fost ales întâmplă-tor. Cetatea Nicopole prezenta pentru Rege un îndoitinteres: „...căci sub zidurile sale s-au strâns acelelegături de prietenie între Regele Sigismund alUngariei şi Comitele Frederic VI de Zollern, care aîntemeiat mărirea Casei Mele, şi tot acolo, dupăcinci secole aproape, urmaşii lui Mircea, răzbunândpe strămoşii lor, au început lupta de desrobire carea întemeiat Regatul Român”25. Bun cunoscător alistoriei strămoşilor săi, dar şi al poporului român,Regele Carol I prezintă diferitele faze ale bătăliei din1396 şi urmările acesteia şi apoi, ca într-o oglindă,evenimentele din anul 1877, la care a fost partici-pant direct, în calitate de comandant al Armatei devest româno-ruse. Succint, cronologic, ca într-unveritabil jurnal de front, sunt trecute în revistă14

15

momentele principale ale campaniei anului 1877,amintindu-se în cuvinte mişcătoare şi imaginea cetă-ţii Nicopole, „care, de la începutul campaniei, ju -case un rol aşa de însemnat ca singurul punct dereazem al armatei noastre până la căderea Plev-nei”26. În ultima parte a comunicării, Regele a făcuto scurtă, dar deosebit de emoţionantă evocare a vizi-tei efectuate, după 25 de ani de la evenimentele din1877, pe locurile unde s-au dat lupte grele pentru cu -cerirea independenţei ţării. „Cu o emoţiune a dâncăam călcat pe acest pământ stropit şi sfinţit de sân-gele vitejilor noştri (...) Ca la un adevărat pelerinajam mers la Griviţa spre a Mă închina, cu dragosteşi veneraţiune, înaintea mormântului acestor vred-nici fii ai Ţării, care şi-au dat viaţa pentru neatâr-narea României. Spre seară sosiam la Samovit,unde eram primit de primarul şi populaţiunea dinNicopole, veniţi spre a reînnoi mulţumirile lor pen-tru desrobirea oraşului”27.

Interesul suveranului ţării pentru activitatea des-făşurată de Academia Română a fost constant, înre-gistrându-şi prezenţa la zeci de şedinţe ale înaltu-lui for academic, un loc aparte ocupându-le cele încare noii membri titulari îşi făceau intrarea oficialăîn forul academic.

Strânsa legătură dintre Dinastie şi Academia RomânăMomentele importante din viaţa ţării şi, deopo-

trivă, din existenţa Academiei Române, au fost pri-lejuri dintre cele mai fericite de exprimare a legătu-rilor existente între suprema instituţie de cultură şide ştiinţă a ţării şi Dinastie. Proclamarea şi, apoi,cucerirea Independenţei de stat a României la 1877,ridicarea statului român la rangul de Regat al Ro -mâniei în 1881, jubileul de 40 de ani de la urcareape tronul ţării a Regelui Carol I, desăvârşirea unită-ţii naţionale la 1918 au fost numai câteva dintremomentele importante marcate de Academia Ro -mână, acestea fiind tot atâtea ocazii pentru ca insti-tuţia cea mai înaltă de cultură a neamului să-şi arategratitudinea pentru întregul sprijin acordat de pro-tectorii ei regali. Aşa, de pildă, în ziua de 21 martie1881, o delegaţie a Academiei Române a mers laPalatul Regal pentru a-şi exprima bucuria ridicăriiţării la rangul de Regat. Cu această ocazie, preşe-dintele înaltului for, Ion Ghica, se adresa astfel tână-rului Rege: „Ai luat în mână cu credinţă şi cu iubirespada română şi ai dat patriei independenţa ce per-duse; astăzi ai ridicat-o la rangul la cari românii auaspirat, combătând vitejeşte; ai săpat în cartea

lumii o pagină glorioasă; ai ridicat în lume un Regatnou şi Europa civilizată te admiră şi te aplaudă.Academia Română – continua Ion Ghica – salută curespect şi cu mândrie pe primul Rege al României,pe protectorul şi preşedintele său, zicându-i ca Vol-taire: «Cel întâi care fu rege, fu un fericit soldat».Măria Ta este nu numai un fericit soldat, ci şi unluminător al naţiunei”28.

Împlinirea a 40 de ani de când Regele Carol I s-aurcat pe tronul ţării a fost marcată şi de AcademiaRomână, care sărbătorea, totodată, şi 40 de ani de laînfiinţarea ei. În şedinţa solemnă, organizată cuacest prilej la 12 mai 1906, Ioan Kalinderu, în cali-tate de preşedinte al înaltului for, aducea, în cuvân-tul său, mulţumiri sprijinului acordat încă de laîn ceput de suveranul ţării: „În 1866 de-abia se arun-case sămânţa acestei frumoase înfloriri. Instituţiuni,acum măreţe, erau numai începute sau au fost cre ateîn urmă. Dintre acestea, Academia Română, înfiin-ţată la 1 aprilie 1866 ca Societate Literară, ocupăprimul loc şi dacă dezvoltarea literară s-a făcutafară de dânsa, ea a dat un puternic avânt adunăriimonumentelor de tot felul ale trecutului nostru şi aprezidat la transformarea şi la adâncirea istoriei,ridicând astfel sentimentul iubirii de neam, al iubi-rii strămoşilor. Îndeplinind cu sfinţenie datoria lorde păstrătoare a cultului memoriei bărbaţilor mariai României – spunea Ioan Kalinderu – Academiaaduce, în această solemnă şedinţă, prinosul ei derecunoştinţă celor cari au ajutat-o în orice mod larealizarea misiunii ei şi bărbaţilor de stat cari aulucrat pentru binele obştesc şi au sporit puterileţării... Aducem cu prilejul acestei măreţe aniversări– sublinia el, în continuare – prea respectuoaselenoastre omagii, împreună cu asigurarea unui ne -strămutat devotament şi cu expresiunea adânceinoastre gratitudini M. S. Regelui, care a prezidat, cuatâta înălţare de cuget, cu atâta tărie de fapte şiîntr-un chip atât de fericit la redeşteptarea noastrănaţională”29.

Ca adevărate vase comunicante, legăturile dintreAcademia Română şi Casa Regală a ţării s-au mani-festat în ambele direcţii. Dacă suprema instituţie aţării a marcat multe din evenimentele prin care a tre-cut România sau care priveau direct Dinastia, iarreprezentanţii acesteia au fost prezenţi la cele mai deseamă momente din istoria instituţiei academice, încuvintele rostite cu diverse prilejuri au urmărit să-isublinieze însemnătatea şi să-i traseze noi linii dedezvoltare.

16

Încă de la început, domnitorul Carol, venind înmijlocul membrilor instituţiei academice, pe care-icaracteriza drept „păzitorii tezaurelor intelectualeale României, meniţi a dezvolta şi răspândi în poporexemplul lor”, îşi exprimă „convincţiunea că în tim-purile moderne o muncă conştiincioasă şi cugetăriserioase sunt singure în stare a da unui stat putereşi viaţă”30. La împlinirea unui sfert de veac de exis-tenţă, Regele arăta că dacă Academia a primit „încăde la întemeierea sa, ca un sfânt depozit, paza,îngrijirea şi dezvoltarea limbei”, însărcinare de care„este şi vrednică de o aşa înaltă adunare literară”,Regele Carol I îi ura „să strălucească totdeaunaprin lucrările sale, să încălzească toate inimileromâneşti şi uşile sale să fie deschise pentru întâl-niri pacinice şi lupte ştiinţifice, un teren pe care toţiromânii să poată întinde o mână frăţească”. În ace-laşi timp, el ţinea să precizeze că, în pofida tinereţiiei, „deşi serbează nunta de argint, Academia Ro -mână trebuie să aibă un răsunet departe, pestehotarele ţărei, spre a atrage în capitala României pebărbaţii însemnaţi care să se încredinţeze că ve chileprincipate dunărene s-au transformat în un centrude civilizaţie şi propăşire şi au devenit, prin vitejiaarmatei – ce a uimit lumea prin avântul său şi tăriasa – un stat puternic şi neatârnat, stabilit pe temeliiaşa de tari, încât nicio zguduire nu-l mai poatezdruncina”31.

Donaţiile Regelui Carol I către Academia RomânăÎn activitatea ei, Academia Română s-a bucurat,

încă de la început, nu numai de atenţia deosebităacordată de Suveranii ţării, dar, în egală măsură, şide sprijinul lor concret. Chiar în prima şedinţa lacare a luat parte, la 15 septembrie 1868, Carol I aluat contact cu obiectivele noii instituţii, dar şi cunevoile ei, pentru înfăptuirea scopurilor sale, careerau „limitate”, membrii Societăţii Academice, spe-rând „în concursul guvernului şi în libertatea naţiu-nei, care nu s-a retras niciodată dinaintea specificu-lui pentru scopuri înalte”32. Şi tot cu această ocaziea participat la un moment deosebit: oferirea de cătreepiscopul Buzăului, Dionisie Romano, a unei colec-ţii impresionante de carte, ce a stat la temelia orga-nizării viitoarei Biblioteci a Academiei Române33.

Răspunzând nevoilor Academiei Române şiluând exemplul înaintaşilor, în anii următori şiRegele Carol I îşi va înscrie numele printre dona-torii de seamă ai supremului for de cultură alţării. Dragostea sa pentru limba română, rămasă

„neatinsă în câmpiile roditoare ale Dunării, în pla-iurile măreţe ale Carpaţilor”, la 23 martie 1884,propunea membrilor Academiei întocmirea unuidicţionar, „un fel de «Etymologicum magnum Roma-niae»”, în care să se cuprindă „toate cuvintele vechi,care altminterea vor fi perdute pentru generaţiunileviitoare”34. În scopul realizării unei asemenealucrări, care urma să fie „foarte întinsă, poate cănemărginită”, pentru care „patru, cinci, şase ani vorfi trebuincioşi”, Regele Carol I anunţă că o va spri-jini financiar, oferind „în fiecare an modesta sumăde şase mii lei”, convins fiind că „opera Academiei,care-şi va ridica astfel sieşi un monument nepieritor,va fi încoronată de o izbândă fericită”35.

Generosul său gest nu s-a oprit aici. Ori de câteori a avut posibilitatea, Regele Carol I a susţinutmaterial unele dintre lucrările membrilor AcademieiRomâne. Aşa, de pildă, A.D. Xenopol îi mulţumeştepublic Suveranului pentru cei o mie de lei primiţianual pentru tipărirea celor şase volume ale sintezeisale Istoria Românilor din Dacia Traiană. „Dacăviu să vă mulţumesc, Majestate – se adresează ma -rele istoric, la 21 martie 1893, Regelui Carol I – esteîntâi fiindcă aţi avut încredere în mine şi aţi făcut cuputinţă apariţiunea unei lucrări de care poporulromân simţea trebuinţă; al doilea, fiindcă aceastălucrare, pe care fără încurajarea Majestăţii Voastrenu aş fi putut-o scoate la capăt, mi-a deschis por ţilecelui mai înalt institut de cultură al ţării36 şi al trei-lea fiindcă, făcându-mă cunoscut străinătăţei, amfost însărcinat de domnii Lavisse, membru al Insti-tutului Franţei şi Rambaud, profesor la Universita-tea din Paris a colabora la «Histoire générale del’Europe depuis le IVème siècle jusqu’à nos jours»,pentru partea privitoare la români; astfel că prin tr-oasemenea colaborare – arăta A.D. Xenopol – istoriapoporului român nu va mai fi schilodită, desfigu ratăsau chiar trecută sub tăcere, precum a fost pânăacum în cărţile de istorie străine, ci va ocupa înexpunerea dezvoltărei europene un loc demn, potri-vit cu rolul pe care l-am jucat în ea”37. Prin gestulsău, regele Carol I dovedeşte o profundă înţelegerea necesităţii unei sinteze a istoriei poporului român– lucrarea a cunoscut ulterior mai multe ediţii –, des-chizându-se, totodată, şi calea unei colaborări inter-naţionale în domeniu.

Prin intermediul secretarului general al Acade-miei Române, D.A. Sturdza, Regele Carol I aîmbogăţit colecţiile Bibliotecii Academiei Ro -mâne cu o serie de documente deosebit de preţi -oase, cele mai multe legate de alegerea şi de veni-

17

rea în ţară, în 1866, „spre a fi păstrate în colecţiu-nile Academiei, ca amintire a acelor evenimenteatât de însemnate în istoria ţării”. Era vorba des-pre portretul Principelui Carol (1868); Carte de legi-timare a Principelui Carol la Universitatea din Bonn(1862); paşaportul Republicii Elveţiene al Principe-lui Carol sub nu mele de Carol Hettingen (15 mai1866); telegrama lui Carol Anton de Hohenzollern –tatăl Regelui – adresată Regelui Prusiei la Berlin,scrisă chiar de Principele Carol (15 aprilie 1860);scrisoarea originală a Regelui Prusiei Wilhelm cătrePrincipele Carol de Hohenzollern (10 aprilie 1866)şi răspunsul acestuia (16 aprilie 1866); scrisorile ori-ginale ale lui Carol Anton de Hohenzollern adresatefiului său, Principele Carol şi lui I.C. Brătianu (15aprilie 1866); o copie a telegramei lui Ion Ghicaadresată lui Ioan Bălăceanu la Paris (30 aprilie1866); telegrama originală a lui I.C. Brătianu adre-sată din Düsseldorf Locotenenţei Domneşti (2 mai1866); tele grama originală a Primăriei Capitaleicătre Princi pele Carol (8 mai 1866); scrisorile luiUbicini către Principele Carol (2, 3 şi 5 mai 1866)etc.38 Aces tora, li s-au adăugat ulterior şi cele douădocumente prezentate în faţa membrilor AcademieiRomâne în şedinţele din 1900 şi 1901.

Un gest similar venea şi din partea AcademieiRomâne, Regele Carol I mulţumind instituţiei aca-demice „pentru atenţiunea ce a avut de a trimitetoate publicaţiunile sale Fundaţiunii mele Universi-tare”, ele urmând să fie „de un mare folos pentruacest nou aşezământ de cultură”39.

Constanta sa preocupare pentru activitatea Aca-demiei răzbate şi din prevederile testamentului, în -tocmit la 14 februarie 189940, „aşa de măreţ în sim-plicitatea sa şi aşa de uman în rezerva sa regală”,după cum îl caracterizează Nicolae Iorga41, care„va rămânea – după cum afirma dr. C.I. Istrati – cao îndrumare a neamului, ca o carte a caracterelor, avoinţei şi curăţeniei vieţii pentru fiecare român şicreştin din această ţară”42. Conform acestuia, Aca-demia urma să primească „şase mii lei capital pen-tru publicaţiuni”.

Această donaţie deosebită făcută de RegeleCarol I a impresionat pe membrii Academiei Ro -mâne care, în şedinţa din 3 octombrie 1914, la pro-punerea lui Dimitre Onciul, au hotărât să gravezetestamentul Regelui „pe o tablă de bronz, care să fieexpusă în sala de şedinţe a Bibliotecii Academiei,drept mărturie nepieritoare şi pildă strălucitoarecare să se perpetue din generaţie în generaţie”, tes-tamentul fiind, după expresia lui Duiliu Zamfirescu,

„una din cele mai frumoase pagine de literatură şipilde de smerenie sufletească, de înălţare de cuget şide dragoste de ţară”43.

La 11 iulie 1915, Casa Regală invită pe preşe-dintele Academiei, Constantin I. Istrati „spre a luacunoştinţă de compunerea legatului Regelui Carol Idestinat Academiei Române“ de 600 000 lei, „adicălei 500 000 rentă 4½ % 1913 à 91 = 455 000 şi 16acţiuni Banca Naţională a României à lei 5310 =84 960”44. Înaltul Decret regal din 21 august 1915menţiona: „Academia Română este autorizată săprimească legatul Regelui Carol I, de la punctul 1din testamentul său din 14/26 februarie 1899 şicodicilul cu data de 14/27 decembrie 1911, publicatîn «Monitorul Oficial» nr. 147 bis din 29/12 sep-tembrie 1914, în sumă de 600 000 lei, aşa după cumse specifică prin sus-zisul jurnal, care va forma unfond pentru publicaţiuni”45. Între acestea, la loc defrunte, se situa, fără îndoială, Dicţionarul limbiiromâne.

Sunt tot atâtea motive pentru care, în comunica-rea făcută în plenul Academiei Române la 1 iunie1922 referitoare la binefăcătorii Academiei Ro -mâne, Ioan Bianu, în calitate de director al Bibliote-cii Academiei Române, îl menţionează în frunteatuturor pe marele şi neuitatul Rege Carol I. „Aceastăîntâietate şi superioritate – arăta el – îi vine de dreptnu prin vechimea donaţiei, nici prin însemnătateafondului donat, ci pentru dragostea vie şi statornicăpe care întâiul Rege încoronat al României a ară -tat-o în tot lungul binecuvântatei lui domnii activi-tăţii acestei instituţii, în care vedea – precum într-ade-văr era – simbolul unităţii neamului”. Portretulscurt făcut donatorului Carol I, îl încheia Ioan Bianucu cuvintele: „Etern binecuvântată fie amintireamarelui Rege în sânul Academiei Române şi în mij-locul culturii neamului românesc”46.

Pilda Regelui Carol I a fost urmată şi de succe-sorii săi la Tron, care au urmărit să sprijine concretactivităţile Academiei Române.

Grija permanentă manifestată de-a lungul apeste opt decenii de suveranii ţării a fost preţuită laadevărata ei valoare de membrii Academiei Ro -mâne. Nu o dată în forul academic figura lor a fostevocată cu emoţie şi adâncă recunoştinţă. „Ţara –afirma dr. C.I. Istrati la stingerea din viaţă a RegeluiCarol I – a pierdut un mare Domnitor, un mareRege, pe marele Căpitan, pe Carol cel Mare şi Înţe-lept, făuritorul neatârnării noastre şi întemeietorulRegatului Român (...) Academia a pierdut pe primulei preşedinte de onoare şi pe marele ei protector.

Academia a pierdut mai mult chiar, a pierdut dinsânul ei pe un fruntaş al muncii rodnice şi înălţimiicondeiului românesc, pe omul cinstit în cugetare şisimţire, care simţia ceea ce spunea şi arăta simpluşi natural ceea ce adânc cugeta sau frământaseîndelungă vreme creierul şi adeseori sufletul său.Academia a pierdut şi pe generosul ei susţinător,cari ani de-a rândul, pe lângă marile daruri însem-nate, literare şi ştiinţifice, ori de artă şi fală a tre-cutului, ne-a dat pe rând 375 244 lei pentru carteagraiului românesc la care ţinea aşa de mult şi pecare nu a avut fericirea a o vedea terminată”47.Poate ca nimeni altul, Regele Carol I a fost veneratîn rândurile Academiei Române, ale cărei începuturise leagă tocmai de urcarea sa pe tronul României. „E un fapt istoric înscris în inimile noastre că, încădin primul an de domnie, cu deosebită grijă şi înţe-legere de rostul Academiei, fondatorul Dinastieiactuale, Domnul şi apoi Regele Carol I – arăta pesteani Gheorghe Ţiţeica – a luat sub înalta sa protecţieSocietatea Academică Română, cum se numia insti-tuţia noastră pe atunci, dându-i fiinţă legală prindecretul domnesc din 1867 şi apoi necontenit în tottimpul domniei, ocrotire şi sprijin”48.

Academia Română, „insulă de linişte”pentru Casa Regală a RomânieiPentru Regele Carol I, Academia era, după

expresia lui Nicolae Iorga „o insulă de linişte întrevalurile veşnic agitate ale frământărilor dimpre-jur”49, în vreme ce pentru instituţia academică întâ-iul mare suveran al ţării era un sprijinitor şi un pro-tector în sensul cel mai curat şi mai adânc al cuvân-tului. De altfel, faţă de toţi suveranii ţării, AcademiaRomână şi-a manifestat sentimentele ei de respect şide preţuire. În acest sens, se cuvine amintită strân-gerea într-un volum de sine stătător a tuturor discursu-rilor din Academia Română ale Regelui Ferdinand Idintre 1899 şi 1921, ca un modest omagiu adus pre-şedintelui de onoare şi protectorului său, cel care,după cum sublinia Ioan Bianu, „s-a arătat interesatla toate împrejurările, atât la şedinţele noastre, pecare le-a prezidat, cât şi în convorbirile ocazionalece le avea cu membrii Academiei... Cu cât timpul vatrece peste actualitate – menţiona el – cu atât per-sonalitatea istorică a marelui nostru Rege va creşteşi se va lumina între cele mai mari şi mai nobilefiguri istorice ale vieţii, renaşterii şi viitorului aces-tui neam”50. De asemenea, prin prezenţa la diversemanifestări academice, prin programul cultural binedefinit în care Academiei i se rezerva un loc central,

prin sprijinul material direct acordat instituţiei aca-demice, regii României au lăsat urme neşterse încadrul forului academic.

De-a lungul a peste opt decenii, destinele Aca-demiei Române şi ale Casei Regale a Românieis-au împletit strâns. prezenţa unui număr impre-sionant de membri ai înaltului for academic înimportante funcţii în stat, ca membri ai guver-nului, ai Camerei Deputaţilor şi ai Senatului, înfruntea unor instituţii importante, ca sfătuitori aisuveranilor au facilitat aceste legături, spre folo-sul culturii româneşti, a sporirii prestigiuluiRomâniei în lume. Multe dintre realizările înaltuluifor academic – începând cu Dicţionarul limbiiromâne şi continuând cu colecţiile de documenteistorice, cu lucrările în diferite domenii ale ştiinţei şiculturii naţionale – s-au bucurat de sprijinul direct alsuveranilor ţării.

Ce minunat exemplu de urmat pentru condu-cătorii ţării de ieri, de azi şi de mâine, care, spreregretul membrilor Academiei Române, mulţi dintreei s-au postat, din contră, de cele mai multe ori, pepoziţii potrivnice, contribuind, timp de peste 40 deani ai perioadei comuniste, mai degrabă la demola-rea, decapitarea şi epurarea Academiei de cele maistrălucite minţi şi caractere ale României. Ce marepăcat că un comportament regal exemplar nule-a „spus“ nimic conducătorilor României post -belice, comuniste şi postcomuniste.

Academia Română, în schimb, prin întreagaactivitate culturală şi ştiinţifică, prin buna gos-podărire a donaţiilor primite, şi-a exprimat, oride câte ori a avut prilejul, recunoştinţa faţă deprotecţia, de prestigiul şi de sprijinul Casei Re -gale a României, căreia îi aducem un profundomagiu şi acum, cu prilejul împlinirii a 175 deani de la naşterea şi 100 de ani de la trecerea lacele veşnice a Majestăţii Sale Carol I, primulRege al României şi întâiul protector şi preşe-dinte de onoare al Academiei Române.

Note1 Din cuvântarea rostită în 8 aprilie 2008 la Ziua Academiei

Române, cu prilejul primirii însemnelor de membru de onoare.2 D. Berindei, Portrete istorice ale românilor. Domni, regi,eroi, cărturari, oameni politici, literaţi, Bucureşti, 2009, pp.177–178.

3 D. Berindei, op. cit., p. 179.4 Decret nr. 874 din 28 mai 1867 (Actele şi solemnitatea ofi-cială şi neoficială a inaugurării Societăţii Literare Române, p. 16).5 Analele Academiei Române, tom. XLVIII, 1927–1928, p.175.18

19

6 Ibidem, tom. I, 1879, p. 2.7 D. Berindei, Istoria Academiei Române (1866–2006). 140de ani de existenţă, Bucureşti, 2006, p. 125.8 Analele Academiei Române, tom. I, 1879, p. 2.9 Alexandru Lapedatu (1876–1950), Scrieri istorice. Ediţieîngrijită de acad. Camil Mureşanu şi prof. Nicolae Edroiu, membrucorespondent al Academiei Române, Bucureşti, 2008, p. 492.10 Actele şi solemnitatea oficială şi neoficială a inaugurăriiSocietăţii Literare Române, p. 32.11Analele Academiei Române, tom. I, 1879, p. 113.12 Regele Carol I al României. Cuvântări şi scrisori, tom. II,1877–1886, Bucureşti, 1909, pp. 306–307.13 Ibidem, p. 307.14Analele Academiei Române, tom. LIX, 1938–1939, p. 221.15 Ibidem. 16 Regele Carol I al României. Cuvântări şi scrisori, tom. II,1877–1886, p. 502.17 Analele Academiei Române, tom. XIII, 1890–1891, p. 110.18 Ibidem, tom. XIII, 1890–1891, pp. 108–109.19 Ibidem, tom. XII, 1889–1890, pp. 86–87.20 Regele Carol I al României. Cuvântări şi scrisori, tom. II,p. 307.21 Ibidem, p. 239.22 Ibidem, pp. 240–241.23 Ibidem, p. 257.24 Ibidem.25 Ibidem, p. 307.26 Ibidem, p. 321.27 Ibidem, p. 322.28 Regele Carol I al României. Cuvântări şi scrisori, tom. II,p. 430.29 Analele Academiei Române, tom. XXIX, 1906, pp. 10–11.30 Regele Carol I. Cuvântări şi scrisori, tom. II, p. 307.31 Analele Academiei Române, tom. XIII, 1890–1891, p. 110.32 Analele Societăţii Academice Române, tom. 1, 1867, 1868,1869, p. 35.

33 Pentru donaţia făcută de episcopul Dionisie Romano, veziTezaurul Academiei Române, coord. acad. Ionel Haiduc, acad.Păun Ion Otiman, vol. I. Donatori şi donaţii 1860–1948, Bucureşti,2012, pp. 53–56.

34 Regele Carol I al României. Cuvântări şi scrisori, tom. II,p. 431.

35 Analele Academiei Române, tom. V, 1884–1885, pp.69–70.

36 Referire la alegerea sa ca membru corespondent, la 1 apri-lie 1899, deci la numai un an după apariţia primului volum al sin-tezei, iar ca membru titular la 11 martie 1893, după terminareaseriei.

37 Analele Academiei Române, tom. XV, 1892–1893, p. 124.38 Ibidem, tom. XXIV, 1901–1902, p. 183.39 Ibidem, tom. XVII, 1894–1895, p. 192.40 „Monitorul Oficial”, nr. 147 bis din 27 septembrie (12

octombrie) 1914.41 N. Iorga, Opera de istoric a regelui Carol, în vol. Nicolae

Iorga, Scrieri alese. Cuvântări şi comunicări rostite la AcademiaRomână, partea I, Bucureşti, 2008, p. 116.

42 Analele Academiei Române, tom. XXXVII, 1914–1915, p. 32.43 Ibidem, p. 34.44 Tezaurul Academiei Române, vol. I, p. 108.45 Ibidem.46 I. Bianu, Pomenirea donatorilor Academiei Române,

Bucureşti, 1922, pp. 6–7.47Analele Academiei Române, tom. XXXVII, 1914–1915, pp.31–32.48 Ibidem, tom. LI, 1930–1931, pp. 199–200.49 Ibidem, tom. LIX, 1918–1939, p. 210.50 Ibidem, tom. XLVIII, 1927–1928, p. 179.

Regele Carol I cu suita

20

Regele Carol I – o sursă de inspiraţie pentru generaţia tânără*Alteţa Sa Regală Principele Radu

* Cuvânt rostit în numele Familiei Regale, la Sesiunea ştiinţifică „Regele Carol I. 175 de ani de la naştere – 100 de ani de la moarte“ (6 octombrie 2014, Aula Academiei Române)

Regele Carol I a fost întemeietorul statului ro -mân modern, tot așa cum 10 mai este ziua de nașterea statului european, independent și suveran, cunumele de România. Regele Carol I a fost deschiză-tor de drumuri, vizionar și un om de acțiune. El aînfăptuit, timp de 48 de ani, una dintre cele maidurabile dezvoltări din istoria noastră, fondândinstituții vi tale, dând contur identității noastre și sta-tornicind securitatea națională.

Evaluarea domniei lui Carol I se poate face sim-plu: dacă luăm criteriile de bază ale Uniunii Euro -pene și NATO, vom vedea că, în ciuda limitărilorvremii, Carol I apare surprinzător de contemporancu noi: fondator de instituții de bază ale statului,promotor al profesionalismului în politică, societateși economie, strateg și reformator al forțelor armate,încurajator al puterii soft (educație, cultură, politicăexternă, tradiții, specific național), voce europeanăprin excelență, puterea exemplului personal, creatorde proiecte civice, întăritor al suveranității în paralelcu adaptarea la jocul regional, participant cu trupe laalianțe militare continentale.

Familia Regală duce mai departe legământuleuropean, democratic și constituțional al RegeluiCarol I, contribuind la consolidarea statului și repre-zentând simbolic națiunea, încurajând tradițiile șisprijinind educația și cultura noastră, susținândbinefacerile deschiderilor democratice, ale globali-zării, adâncind legăturile României cu Europa, pro-movând libertățile și drepturile omului, încurajândcomunicarea și inițiativa individuală.

Puterea unei societăți nu stă doar în politică,destinul unei națiuni nu este scris doar de conducă-torii ei, iar devenirea societății nu este creionatădoar de mințile care-o luminează. În momentul încare ro mânii, după câteva decenii de întuneric, auînţeles că patriotismul se măsoară în infrastructură,că rolul de model este tot atât de necesar ca şi par-lamentarismul, că puterea exemplului personal este

tot atât de valoroasă ca şi prosperitatea, când ausimţit pe pielea lor că legitimitatea dată de voturi nuînlocuieşte mândria și nici competența, când auintuit că abilitatea politică nu poate suplini loialita-tea, atunci românii de astăzi au declarat pe Carol Ial doilea mare român al tuturor timpurilor. Tot ei,românii de astăzi, au cerut în număr de aproapejumătate de milion punerea statuii regelui lor lalocul ei.

Este suficient să te uiţi la statuia Regelui Carol Iși la Biblioteca sa, aşa cum arată ele astăzi în PiațaPalatului Regal, ca să înţelegi că se poate construi oRomânie curată, dar prosperă, delicată, dar binedotată instituţional, paşnică, dar energică, elegantă,dar pragmatică, frumoasă, dar puternică.

Familia Regală, fondată de Regele Carol I cuaproape un secol și jumătate în urmă, este oinstituție istorică de esență statală capabilă, precumfondatorul ei, să găsească astăzi și mâine modalităținoi, flexibile, motivate și potrivite de a fi utilă.

Comemorarea centenarului morţii Regelui Carol Ieste o sursă de inspirație pentru generația tânără,fiindcă omagiază curajul, profesionalismul, loia -litatea și un nou început european în istoria noastrămodernă.

21

Dintre împlinirile celei mai îndelungate domniidin istoria ţării şi una dintre cele mai rodnice, instau-rarea regimului constituţional ocupă un loc aparte.„Actul ce s-a îndeplinit, spunea Domnitorul Carol Icu ocazia adoptării, la 30 iulie 1866, a ConstituţieiRomâniei moderne, în Răspunsul său la discursulpreşedintelui Adunării Deputaţilor, este cel maiînsemnat în viaţa unui popor. Prin Constituţiunea cedăm astăzi Statului Român, realizăm aspiraţiunilelegitime ale naţiunii, garantând interesele tuturorstărilor, precum şi toate drepturile pe care cetăţea-nul trebuie să le găsească într-o societate civili -zată”.1

În aceeaşi perspectivă şi cu aceeaşi ocazie, pre-şedintele Adunării Deputaţilor sublinia că regimulconstituţional „devenise pentru România (...) o con-diţie de existenţă şi de prosperitate (...)”, fapt pentrucare „Constituţia ce am onoarea a prezenta MărieiTale, în numele Adunării dă o legitimă satisfacţieacestor aspiraţii ale Ţării, consacrând pentruRomânia principiile admise în statele moderne celemai înaintate pe calea civilizaţiei”.2 Într-adevăr,Constituţia de la 1866, prin cele zece legi ce urmaua fi adoptate în baza sa, prevăzute în art. 132 şi cele-lalte măsuri juridico-administrative, trasa programulce trebuia urmat în continuarea modernizării ţării,exprimat astfel de Domnitor cu acelaşi prilej: „Ţintapreocupărilor şi a lucrărilor naţiunii, trebuie să fiedezvoltarea puterilor ei morale şi materiale. Ridica-rea Bisericii române, restabilind-o pe bazele canoa-nelor, şi întărirea simţământului religios în inimilenoastre, răspândirea învăţământului în toate cla -sele, o justiţie şi o administraţie bună, care să stâr-pească prin urmărirea şi pedepsirea culpabililortoate abuzurile, o ordine şi o economie în finanţe,pentru a face să înceteze strâmtoarea de care su ferăastăzi societatea, şi pentru a da un nou zbor înavu-ţirii naţionale, îmbunătăţirea agriculturii, izvorulcel mai mare al bogăţiei noastre, înmulţirea căilor

de comunicaţii şi înfiinţarea instituţiilor de credit,ca singurele mijloace pentru a da o impulsiunecomerţului; iată problemele ce trebuie să rezol-văm”.3

A. „pactul definitiv, care mă leagă pentru totdeauna cu destinul noii mele patrii, România“

Desăvârşirea procesului de modernizare şi unifi-care a Statului Român, conform Convenţiei de laParis din 1858 şi prin acţiunea politico-instituţio nalăşi juridică internă, presupunea instaurarea principiu-lui monarhiei constituţionale de tip occidental-euro-pean. Aceasta impunea, la rândul său, două acte fun-damentale: aducerea prinţului străin şi adoptareaunei noi constituţii.

Primul, în împlinirea dorinţelor Divanurilor Ad-hoc din 1857, s-a realizat, în urma abdicării lui Al. I.Cuza, din februarie 1866, prin proclamarea caDomn, la 10 mai, a Principelui Carol de Hohen -zollern-Sigmaringen. Cel de-al doilea l-a urmatîndeaproape, proiectul legii fundamentale fiind ela-borat de Consiliul de Stat (primul proiect datândîncă din 1859, redactat de Comisia Centrală de laFocşani, iar următorul, din 1863, aparţinând chiarDomnitorului Cuza)4 la cererea Guvernului din 16februarie şi înaintat, la 1 mai, Adunării Deputaţilor.Adus în dezbaterea parlamentarilor la 16 iunie, la 29iunie prin votul acestora devenea constituţie, pecare, o zi mai târziu, Domnitorul depunea jurămân-tul, iar la 1 iulie era promulgată şi publicată în„Monitorul Oficial“ al Statului. Pentru prima dată,reprezentanţii naţiunii erau chemaţi să ia parte lafacerea unei Constituţii, în baza principiului obţinutde Cuza în faţa Comisiei ambasadorilor puterilorgarante, la Constantinopol, la 25 mai 1864, prin carese recunoştea „dreptul la suveranitate internă”,„autonomia lăuntrică“ a ţării.

Carol I și Constituția din 1866*Mircea Duțu**

*Alocuţiune susţinută la Sesiunea ştiinţifică „Regele Carol I. 175 de ani de la naştere – 100 de ani de la moarte“(6 octombrie 2014, Aula Academiei Române)**Prof. univ. dr., director, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“

Adoptarea Constituţiei de la 1 iulie a fost unmare eveniment naţional, marcat prin Te Deum laMitropolie, oficiat de Mitropolitul Primat, în pre-zenţa membrilor Curţii de Casaţie, ai Consiliului deStat, ai Curţii de Conturi, Curţilor şi Tribunalelor, cugardă şi onor militare. În Parlament, „Veselia ce sevedea pe figura membrilor Adunării şi pe cea apoporului aflat prin diferite tribune, nu se poatedescrie. Loja Doamnelor era de asemenea plină,mai multe buchete de flori au fost depuse pe biroulAdunării pentru Măria Sa. Măria Sa a mers apoi lapalatul din Bucureşti, unde a asistat în balcon ladefilarea trupelor.

Tunurile prin sunetul lor anunţă Capitalei toatădurata acestei ceremonii.”

Clasa politică parlamentară percepea adoptareaşi intrarea în vigoare a legii fundamentale a statuluidrept „întemeierea unei noi ere pentru ţară”, „datainaugurării regimului monarhic”, aducător de bine-faceri majore, precum consolidarea statului şi stabi-litatea guvernamentală.

Preşedintele Adunării Deputaţilor M. Costacheîşi încheia astfel discursul ţinut cu ocazia depuneriijurământului de a respecta Constituţia, de către noulDomnitor „Călcând pe pământul ţării noastre, aţispus românilor, că aţi devenit român; astăzi Româ-nia constituţională vă răspunde prin reprezentanţiisăi, că Măria Ta ai devenit pentru ea simbolul naţio-nalităţii sale”.

În răspunsul său, Carol I circumscria exact im -portanţa momentului: „Ţara a intrat într-o starenormală. Un guvern monarhic este aşezat (...) Acestact pentru mine în parte este cel mai solemn al vie-ţii mele, căci el este pactul definitiv, care mă leagăpentru totdeauna cu destinul noii mele patrii, cuRomânia.“ Surprinzând realist statutul şi conjunc-tura internaţională a ţării, Domnitorul exprima cuclaritate calea de urmat. În acest sens, remarca fap-tul că aşezarea pe baze constituţionale ferme a vie-ţii publice interne era rodul deopotrivă al „abnega-ţiei, persistenţei şi prudenţei Românilor”, precum şial „solicitudinii Curţii Suverane şi a ÎnaltelorPuteri garante”. În consecinţă, linia de urmat deve-nea aceea ca, prin unire şi solidaritate şi cu demni-tate să se consolideze ceea ce s-a dobândit, „fiindrespectaţi în afară şi ne vom atrage bunăvoinţaÎnaltei Porţi şi a Înaltelor puteri garante”. Desigur,adoptarea unei constituţii era un act fundamental desuveranitate internă, dar marca în acelaşi timp şi înplan extern un pas semnificativ spre independenţade stat, ceea ce presupunea din partea Domnitorului

şi a guvernului său o atitudine prudentă, desemnatăprin „păzirea neutralităţii”, ceea ce presupunea anu-mite datorii, îndeplinite cu „lealitate şi sinceritate”.În discursul său, Carol I definea coordonatele poli-ticii externe a României constituţionale astfel:„Legăturile seculare ce unesc România cu CurteaSuverană, şi care au fost pentru Români totdeaunaun scut puternic în timpurile cele mai grele, trebu-iesc respectate şi menţinute. Dovezile necontestateale simţămintelor noastre în această privinţă, vorfi, nu mă îndoiesc, primite de către Înalta Poartă,ca o garanţie pentru viitor. Nu suntem aliaţii niciunei puteri şi vom pune toate silinţele noastre a nucrea nici o dificultate puterilor învecinate. Interesulnostru este de a trăi în cea mai bună armonie cudânsele”.

Aşadar, Constituţia de la 1866 a fost primul pactconstituţional român, înfăptuit printr-un acord devoinţe, între Adunarea Deputaţilor, reprezentândNaţiunea, şi între Suveran, care, jurând să o res -pecte, garanta respectarea ei, în litera şi spiritul său.Croită după modelul Constituţiei belgiene din 1831,considerată drept una dintre cele mai liberale aletimpului şi în condiţiile în care mulţi doreau şi con-siderau România o „Belgie a Orientului”, Constitu-ţia avea 133 articole, dispuse în opt titluri; primeletrei tratau despre elementele constitutive ale statu-lui respectiv, teritoriu (art. 1-4), drepturile români-lor (titlul II, art. 5-30) şi puterile statului (titlul III,art. 31-107); celelalte se refereau la finanţe (IV),puterea armată (V), dispoziţii generale (VI), revi-zuirea Constituţiei (VII) şi dispoziţii tranzitorii şisuplimen tare.5

Mulţi s-au întrebat dacă liberalismul Constitu-ţiei belgiene, care era perfect adecvat ţării pe careo guverna, transplantat la noi, prin noua lege fun-damentală era potrivit, şi putea să favorizeze pedeplin progresul social. Adică pentru o ţară încare, veacuri de-a rândul, obiceiul pământuluifusese invocat împotriva legii scrise, iar aceastacontra dreptului consuetudinar, în timp ce Domnulrămânea supremul judecător. O remarcă semnifi-cativă în acest sens o avem de la Hortense Cornu(sora de lapte a lui Napoleon al III-lea), care, con-sultată la alegerea lui Carol, considera că lipseşteConstituţiei un „mic grăunte de absolutism, deneapărată trebuinţă pentru a face să precumpă-nească bunele gânduri ale lui Carol”.6 La rândulsău, domnitorul manifesta la începuturi unele reţi-neri în privinţa adoptării legii fundamentale de la1866 la moravurile şi năravurile clasei politice22

23

româneşti a timpului, atunci când, în decembrie1870, scria, printre altele tatălui său: „Aceastăţară care a fost întotdeauna sub jugul cel maiaspru, se pomeneşte trecând fără tranziţie de la unregim despotic la o constituţie atât de liberală,încât niciun popor din Europa n-are alta la fel”.Desigur, ca multe alte instituţii şi legiuiri din aceaperioadă de început a statului român modern şiConstituţia sa a fost trecută astfel în rândul forme-lor fără fond. Totuşi, sub sceptrul domnului străindevenit suveran român şi cu concursul unor perso-nalităţi politice cu largi vederi europene, cu răb -dare şi insistenţe, prevederile constituţionale auprins viaţă, generând practici şi experienţe auten-tic democratice, de tip occidental.

Caracterizată de raportorul Adunării, profesorulde drept Aristide Pascal drept o constituţie „libe ralăşi egalitară”, votată în unanimitate, prima constitu-ţie a statului român, care promova o concepţieînain tată asupra drepturilor, libertăţilor şi îndatoriri-lor cetăţenilor. Era consacrat principiul egalităţiiromânilor înaintea legilor, inclusiv datoria lor de acontribui fără deosebire la dările şi sarcinile pu -blice; se opreau toate privilegiile, scutirile şi mono-polurile de clasă (art. 12.1), nu se admiteau în stattitlurile de nobleţe străină, ca fiind contrarii vechiu-lui aşezământ al Ţării. De asemenea, era garantatălibertatea individuală (art. 15), domiciliul era invio-labil (art. 15), nicio pedeapsă nu putea fi aplicatădecât în virtutea unei legi (art. 16), nu se putea dapedeapsă cu moartea decât în cazurile prevăzute deCodul penal militar în timp de război (art. 18) şinicio lege nu poate confisca averea (art. 17), pro-prietatea sacră şi inviolabilă, inclusiv creanţele asu-pra statului sunt garantate, permiţându-se expro-pieri pentru cauză de utilitate publică numai după odreaptă şi prealabilă despăgubire; căile de comuni-caţie, apele navigabile şi flotabile sunt de domeniupublic.

Românii se bucurau de libertatea conştiinţei(art. 5), de libertatea învăţământului (cu obligativi-tatea învăţământului primar şi gratuităţii învăţă-mântului în şcolile statului), de libertatea presei şi aîntrunirilor şi, în general, de a comunica ideile şiopiniile proprii prin grai şi scris (art. 24), cu garan-tarea secretului scrisorilor şi telegramelor (art. 25),de libertatea de asociere, conform legilor în vi -goare (art. 27), de a se adresa autorităţilor publicecu petiţiuni (art. 28), putând urmări (pe cale ierar-hică sau în justiţie) pe funcţionarii publici, care,

prin fapta administraţiunii lor, i-au vătămat (art.29). Toţi străinii aflatori pe teritoriul României sebucurau de protecţia dată de legi persoanelor şi ave-rii lor în genere (art. 11). Extrădarea refugiaţilorpolitici era oprită (art. 30 alin. 12), măsură avan satăşi semnificativă pentru rolul internaţional al statuluiromân.

B. un monarh constituţionalPe lângă un substanţial titlu consacrat drepturi-

lor şi libertăţilor fundamentale, devenite Drepturileromânilor care contrastau, prin modernitatea şi libe-ralismul lor, cu starea socio-economică şi culturală aţării, Constituţia de la 1866 instituia o organizare astatului fondată pe principiile suveranităţii naţio -nale, guvernării reprezentative şi separării puterilorîn stat. Puterea executivă era încredinţată Domnului,care o exercita „în modul regulat prin Constitu -ţiune“ (art. 35). Puterile constituţionale ale domnu-lui erau ereditare.

Legea fundamentală stabilea următoarele atri-buţii ale domnitorului (art. 93): numeşte şi revocăpe miniştrii săi; sancţionează şi promulgă legile,putând refuza sancţiunea lor; are dreptul de amnis -tie în materie politică; are dreptul de a ierta sau mic -şora pedepsele în materii criminale; numeşte şirevocă în funcţii publice; face regulamentele nece-sare executării legilor; este capul puterii armate;conferă gradele militare în conformitate cu legea;conferă decoraţiunea română conform unei anumelegi; are dreptul de a bate monedă, conform uneilegi speciale; încheie cu statele străine convenţiu -nile necesare pentru comerţ, navigaţie şi altele ase-menea; însă, pentru ca acestea să aibă putere înda-toritoare, trebuie mai întâi a fi supuse puterii legis -lative şi aprobate de ea. Constituţia mai prevedea căputerea legislativă se exercita în colectiv de domnşi de Reprezentanţa naţională; domnul avea iniţia -tivă legislativă. Puterea judecătorească se executăde curţi şi tribunale, iar hotărârile şi sentinţele sepronunţă în virtutea legii şi se execută în numeledomnului.

Constituţia stabilea cazuri concrete în care dom-nul nu avea dreptul să intervină: nu putea ierta nicimicşora pedepsele hotărâte de justiţie în privinţaminiştrilor, nu putea suspenda cursul urmăririi sau aljudecăţii, nici a interveni prin niciun mod în admi-nistrarea justiţiei; nu putea crea o funcţie nouă fărăo lege specială; nu putea modifica sau suspendalegile şi nu putea scuti pe nimeni de aplicarea lor;

actul de dizolvare a parlamentului trebuia să conţinăconvocarea alegerilor până în două luni şi a Adună-rilor până în trei luni; niciun membru al familieidomnitoare nu putea fi ministru.

Potrivit Constituţiei, domnul era implicat întoate ramurile puterii de stat, bucurându-se de largiprerogative. Dar art. 92 prevedea: „Persoana dom-nului este neviolabilă. Miniştrii săi sunt răspunză-tori. Niciun act al domnului nu poate avea tăriedacă nu va fi contrasemnat de un ministru, care prinaceasta chiar devine răspunzător de acel act”. Înfond, se adoptase principiul constituţional englezpotrivit căruia „regele domneşte, dar nu guver -nează”.

Prin alegerea lui Carol I, marile puteri garante aufost puse în faţa faptului împlinit. După intensenegocieri diplomatice, acest act constituţional fun-damental a fost recunoscut de statele europene,inclusiv de Turcia (în octombrie 1866).

Pe plan intern, au fost continuate reformeleîncepute în timpul domniei lui Alexandru IoanCuza, care-şi aveau sorgintea în Convenţia de laParis.

Cu revizuirile de la 1879, 1884, 1917 şi ceamajoră din 1923, legea fundamentală a ţării de la1866 a rămas în vigoare până în februarie 1938,când a fost înlocuită cu Constituţia Carol al II-lea şiapoi repusă parţial în vigoare în perioada august1944 şi 30 decembrie 1947, pentru a intra apoi înistorie şi odată cu ea şi democraţia română, până îndecembrie 1989.

De-a lungul celor 48 de ani de domnie, Carol Is-a manifestat, urmând întocmai regimul juridico-politic stabilit prin legea fundamentală, ca un factorde echilibru şi stabilitate în viaţa publică şi în meca-nismul statal, a permis depăşirea instabilităţiiguvernamentale aferentă perioadei de început adomniei (1866–1871), a asigurat succesul preocu-părilor de realizare a unui echilibru în viaţa politicăromânească între anii 1871–1881 sau perioada destabilitate politică şi afirmare internaţională a statu-lui român în ultima etapă a domniei marelui Rege(1881–1914).

C. Regele Carol I şi magistraturaConsiderată şi apreciată, cu adevărat, drept a

treia putere în stat, înainte de toate independentă şicompetentă, magistratura română s-a format şi afir-mat în sens modern sub domnia Regelui Carol I.

Deşi, în virtutea echidistanţei politice, vârfurilecelor două puteri se întâlneau rar, respectul şi înţe-legerea reciproce erau evidente. La 10 mai 1891,cu ocazia aniversării a zece ani de regalitate, răs-punzând mesajului reprezentanţilor justiţiei, Suve-ranul preciza crezul său: „Ţinta mea va fi purureade a înălţa prestigiul magistraturii, înlesnindu-iastfel marea şi binefăcătoarea ei misiune în statulromân”.

Printre marile realizări arhitecturale ale perioa-dei domniei primului rege al României, exprimândimplicit şi importanţa acordată actului de justiţie însocietate se numără, fără îndoială, Palatul de Justiţiedin Bucureşti, la inaugurarea căruia, la 15 octombrie1895, monarhul sintetiza astfel misiunea legiimagistratului şi a justiţiei, într-un stat modern, euro-pean: „Libertatea nu are fiinţă decât prin lege şilegea rămâne cuvânt fără temei dacă justiţia, tot-deauna nepărtinitoare, nu impune tuturor acelaşirespect, acelaşi sentiment de răspundere. Dreaptaaplicare a legilor este dar scutul cel mai puternic allibertăţii, iar magistratul ţine acest scut în mâinilesale...“

În anul 1906, cu ocazia jubileului a 40 de ani dedomnie, marele rege făcea un veritabil bilanţ şi înprivinţa domeniului justiţiei apreciind: „O justiţieluminată şi nepărtinitoare este nu numai o chezăşiea ordinii, a libertăţii şi a averii cetăţenilor, dar şicea mai puternică pârghie a progresului moral, înviaţa publică şi privată. Cu mare mulţumire sufle-tească, constat că magistratura română este din ceîn ce mai pătrunsă de înalta sa menire socială şi căse arată tot mai vrednică de măsurile ce s-au luatspre a o încuraja cu o neatârnare tot mai deplină”7.La rândul său, magistratura ţării şi-a manifestatrecunoştinţa sa pentru reformele promovate spremodernizarea şi sporirea prestigiului justiţiei înRomânia.

În septembrie 1914, aducând un omagiu MareluiRege, pentru opera sa „de întărire şi înălţare a jus-tiţiei”, C. Hamangiu, distins magistrat şi membru deonoare al Academiei Române, arăta: „În cursulcelor 48 de ani, mulţumită impulsului acestui marereformator care a fost Regele Carol I, magistraturaromână a făcut progrese din cele mai mari, ridicân-du-se la o înălţime morală şi intelectuală dintre celemai curate, mai frumoase şi mai strălucite”8. Larândul său, Curtea de Casaţie a ţinut să aducă în moddeosebit omagiul său fostului Rege. Luni, 29 sep-24

25

tembrie 1914, întrunită în secţiuni unite sub preşe-dinţia prim-preşedintelui său N. Gh. Bagdat, ÎnaltaCurte a ţinut o şedinţă solemnă. Procurorul generalScarlat Popescu a arătat marea pierdere suferită deţară prin decesul suveranului ei, iar ca veneraţie pen-tru acesta s-a ridicat şedinţa şi, în semn de doliu,s-a hotărât suspendarea judecării proceselor lainstanţa supremă timp de o săptămână.9

D. Regele constituţional care se supune voinţei ţării

Poate că dovada absolută a respectării Constitu-ţiei ţării a fost adusă de marele Rege la momentulistoric al Consiliului de Coroană din 21 iulie/3august 1914, privind participarea României la Pri-mul Război Mondial. Între obligaţiile unui tratatinternaţional şi îndatorirea de fidelitate faţă de Casaregală de apartenenţă, Carol I a înţeles să se supunăConstituţiei, pe care jurase a o „păzi”, la 30 iunie1866. Astfel, după cum este îndeobşte cunoscut,monarhul a subliniat iniţial, în faţa reprezentanţilorguvernului, preşedinţilor Corpurilor legiuitoare şi afruntaşilor partidelor din opoziţie „datoria Românieisă execute tratatele ce o leagă de Tripla Alianţă”. Laargumentele şi susţinerile acestora că România tre-buie să rămână neutră, Carol I a conchis: „Ca regeconstituţional, mă supun voinţei dumneavoastră”.Era supremul omagiu pe care Marele Rege îl aduceaLegii fundamentale a ţării, oferind, totodată, pentruistorie supremul exemplu de democraţie consti -tuţională.

Note1 Răspunsul Măriei Sale Domnitorul la Discursul Preşedinte-

lui Adunării, 30 iunie 1866, în „Constituţiunea şi Legea electorală,făcute sub Carol I”, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1866, p. 5.2 Discursul ţinut de Preşedintele Adunării către Măria SaDomnul, în vol. cit., p. 3.3 Potrivit dispoziţiilor constituţionale, „în cel mai scurt timp“urmau să se facă legi speciale privitoare la obiectivele următoare:1. Asupra descentralizării administrative; 2. Asupra responsabili-tăţii miniştrilor şi celorlalţi agenţi ai puterii executive; 3. Asupramăsurilor celor mai nimerite pentru a stăvili abuzul cumulului;4. Asupra modificării legii pensiilor; 5. Asupra condiţiilor deadmisibilitate şi înaintare în funcţiunile administraţiei publice;6. Asupra dezvoltării căilor de comunicaţii; 7. Asupra exploatăriiminelor şi pădurilor; 8. Asupra fluviilor şi râurilor navigabile şiflotabile; 9. Asupra organizării armatei, drepturilor de înaintare, deretragere şi asupra diferitelor poziţii ale ofiţerilor; 10. Asupra jus-tiţiei militare.4 Proiectul de Constituţiune pentru Principatele-Unite aleRomâniei, elaborat de Comisiunea Centrală, sesiunea 1859, Tipo-grafia Naţională a lui Iosif Romanov et c-nie, Bucureşti, 1860.

Unii dintre redactori considerau că textul trebuie să pornească dela Regulamentul Organic, iar alţii de la Convenţia de la Paris. Lapropunerea lui M. Kogălniceanu s-a trecut de modele, orientân -du-se spre constituţia belgiană. Destul de apropiat ca şi conţinut detextul Constituţiei din 1866, documentul cuprindea prevederi inte-resante în privinţa domnului. Astfel, după ce în art. 38 se stipula că„Puterea constituţională Domnească este încredinţată Măriei SaleDomnului Alexandru Ioan I ales cu voturile Adunării din 5 şi 24ianuarie 1859”, Anexa I „Despre vacanţa Tronului“ reglementasituaţia „vacanţei Tronului şi până la instalarea Prinţului străin”,adus „dintr-o dinastie Domnitoare dintr-ale Europei”. Aşadar, dela începuturi, proiectul constituţional avea în vedere ipoteza „prin-ţului străin”, dar după vacantarea tronului de domnitorul în funcţieAl. I. Cuza, care, potrivit Convenţiei de la Paris, era ales pe viaţă.O altă dispoziţie interesantă, denunţând o veche meteahnă a politi-cienilor noştri era cuprinsă în art. 28 (4) al proiectului, potrivitcăruia „Românul ce se va îndrepta cu pâră sau plângeri la streiniîn contra Puterilor Statului, se consideră călcător al autonomieinaţionale. Penalitatea cuvenită se va determina printr-o lege spe-cială”.

Proiectul lui Al. I. Cuza, lucrat îndeaproape cu secretarul săufrancez a rămas în nelucrare, optându-se pentru formula hibridă aStatutului dezvoltător al Convenţiei de la Paris, mai acceptabilă dinpunctul de vedere al conjuncturii internaţionale a timpului.5 Pentru istoricul problemei, a se vedea: Barbu B. Berceanu,Istoria constituţională a României în context internaţional.Comentată juridic, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003.6 Fl. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, edi-ţie revăzută şi adăugită, Ed. Univers enciclopedic, Bucureşti, 2008,pp. 236–237.7 M. Duţu, Istoria Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a Româ-niei, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Bucuresti, 2012, pp.201–202. 8 C. Hamangiu, Justiţia şi Magistratura sub Regele Carol I,în „Dreptul”, septembrie 1914, p. 1.9 M. Duţu, Istoria Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a Româ-niei, lucr. cit., pp. 223–224.

Se împlinesc 50 de ani de la cel de al VIII-leaCongres Mondial de Ştiinţa Solului, manifestare şti-inţifică fără precedent, eveniment ştiinţific de refe-rinţă pentru dezvoltarea agriculturii din deceniilecare au urmat, cu ecouri pline de consideraţie şi res-pect pentru ştiinţa românească. Acest lucru esteatestat şi de referirile elogioase făcute şi în acest an(2014) la cel de al XX-lea Congres Mondial de Şti-inţa Solului desfăşurat în Coreea de Sud, precum şide cele făcute la congresele precedente despre celde al VIII-lea Congres care a avut loc în România în1964.

Pentru a dimensiona valoarea ştiinţifică a Con-gresului de la Bucureşti, cred că este util să fac oscurtă incursiune istorică. Împreună cu câţiva colegidin domeniul ştiinţei solului (Nicolae Florea, MihaiDumitru, Cătălin Simota), am iniţiat, prin Comisiade protecţia solului din cadrul Secţiei de ştiinţe agri-cole şi silvice a Academiei Române, în colaborare

cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheor-ghe Ionescu-Şişeşti“ şi Societatea Naţională de Şti-inţa Solului din România, aniversarea a 50 de ani dela cea mai prestigioasă manifestare ştiinţifică inter-naţională care a avut loc în România, al VIII-leaCongres Mondial de Ştiinţa Solului.

Congresul al VIII-lea Mondial al SocietăţiiInternaţionale de Ştiinţa Solului (SISS) se înscrie înseria manifestărilor acestui înalt forum ca un eveni-ment ştiinţific de excelenţă prin valoarea participan-ţilor, prin soluţiile teoretice şi practice prezentate,prin contribuţia adusă la cunoaşterea universală îndomeniul ştiinţei solului. Congresul a constituit uneveniment ştiinţific exemplar prin conceperea şiorganizarea corespunzătoare a numeroaselor disci-pline ale ştiinţei solului, organizate armonios încadrul celor şapte Comisii ale SISS. Pot afirma fărărezervă că a constituit un eveniment ştiinţific care adeschis perspectiva cunoaşterii evoluţiei ştiinţei

26

Sub cupola AcademieiAl VIII-lea Congres Mondial de ȘtiințaSolului, eveniment de referință în științaromânească*Acad. Cristian HeraVicepreședinte al Academiei Române

*Alocuțiune susţinută la Conferinţa „50 de ani de la cel de-al VIII-lea Congres Mondial de Ştiinţa Solului – Bucureşti 1964“(5 septembrie 2014, Aula Academiei Române)

Al VIII-lea Congres Mondial de Știința Solului se înscrie în istoria manifestărilor SISS ca:

l eveniment științific de excelență – prin valoarea participanților, prinsoluțiile teoretice și practice prezentate, prin contribuțiile aduse lacunoașterea universală; l eveniment științific exemplar – prin conceperea și organizarea cuprin -zătoare a disciplinelor științei solului, armonios echilibrate;l eveniment științific care a deschis perspectiva cunoașterii evoluțieiștiinței solului: conservare, ameliorare, utilizare durabilă și performantă –resursă primordială pentru viitorul omenirii.� Manifestare realizată transparent și solidar de specialiști, oficialități șicetățenii români, în cunoașterea realităților din țară.

27

solului – conservare, ameliorare, utilizare durabilă şiperformantă – ca resursă primordială pentru viitorulomenirii. Organizat transparent şi într-un auten-tic spirit de solidaritate de către oameni de ştiinţă,de reprezentanţii oficialităţilor din acea vreme şide cetăţenii României, această manifes tare s-a con-stituit şi într-un prilej oportun pentru o prezentare arealităţii existente în România anului 1964. Congre-sul s-a bucurat de o participare impresionantă dinpartea conducerii statului şi până la oamenii obiş-nuiţi care lucrau în unităţile de producţie. Fac şi odestăinuire: Congresul a început cu excursii de stu-dii în fosta Uniune Sovietică la care au participataproximativ două sute de specialişti, care la intrareaîn România, impresionaţi de primirea făcută, audeclarat: „Am ajuns într-o altă lume”.

Conform statutului Societăţii Internaţionale deŞtiinţa Solului, locul de desfăşurare a congresuluiurmător se face la congresul în curs, deci pentru celde al VIII-lea congres, ţara gazdă se stabileşte la celde al VII-lea Congres de la Madison, Wisconsin,SUA. Iniţial, ţara propusă ca ţară gazdă a Congresu-lui al VIII-lea a fost Uniunea Sovietică, dar propu-nerea nu a fost acceptată de viitorii organizatori, înprincipal pentru că se preconiza organizarea înURSS a unui Congres jubiliar, dedicat împlinirii a50 de ani de la înfiinţarea Societăţii Internaţionalede Ştiinţa Solului. În acest context, un consilier alAmbasadei URSS la Bucureşti a luat legătura cu ofi-cialităţile din România. Prima legătură a fost custructurile oficiale din acea perioadă, apoi cu Aca-demia Română şi cu acad. Gheorghe Ionescu-Şişeşti, preşedintele Secţiei de biologie şi ştiinţeagricole şi vicepreşedinte al Academiei Române în

acea perioadă. Statutul SISS prevedea ca, odată cuţara organizatoare a congresului, să fie ales şi preşe-dintele Societăţii Internaţionale de Ştiinţa Soluluipentru o perioadă de patru ani. La prima întâlnire s-afăcut propunerea ca preşedinte să fie acad. Gheor-ghe Ionescu-Şişeşti. Pentru obţinerea acordului aca-demicianului Şişeşti, am mers la Văleni, reşedinţade vară a distinsului om de ştiinţă, împreună cu prof.Obrejan şi prof. Cernescu.

În cel de al III-lea volum din Jurnal, apărut laEditura Academiei Române, Gh. Ionescu-Şişeştimenţionează la pagina 253: „Am discutat cu Obre-jan, apoi cu Joja, posibilitatea de a ţine în RomâniaCongresul Internaţional de Ştiinţa Solului din 1964,aşa cum sugerează Academia de Ştiinţe din Mos -cova. Dându-mi seama de greutăţile organizăriiunui Congres la care vor participa 1000 de delegaţidin toate părţile globului, sau poate chiar mai mulţi,eu am avut o atitudine rezervată şi am arătat cemăsuri trebuie luate din timp pentru a putea organizaacest congres la nivelul cerut”. La data de 8 august1960 nu era desemnată persoana care să fie preşe-dinte al SISS. Menţionez şi aici, cu acest prilej, că lavârsta de 26 de ani, am avut marea şansă să fiu alessecretar ştiinţific al Secţiei de ştiinţe biologice şiagricole a Academiei Române, al cărei preşedinteera acad. Gh. Ionescu-Şişeşti, care avea şi funcţia devicepreşedinte al Academiei Române. În aceastăcalitate i-am însoţit pe profesorii Obrejan şi Cernescula Văleni. La pagina 259 din volumul III GheorgheIonescu-Şişeşti – Jurnal, se consemnează că la 11august „Secretarul Secţiei, inginerul Hera, mi-acomunicat că Academia m-a recomandat şi Consi-liul de Miniştri a aprobat să fiu propus preşedinte al

Congresul al VIII-lea SISS – București „Pace și pâine”l cea mai mare participare înregistrată la Congresele SISS:

l 1190 reprezentanți (academicieni, profesori universitari, directori deinstitute, stațiuni experimentale, departamente, laboratoare, doctori în știință,cercetători cu competență, de largă recunoaştere) din 63 țări, de pe cele cincicontinente;l nivel științific de înaltă ținută și pondere echilibrată între cercetareateoretică și aplicativă;l participarea unor organisme din cadrul ONu: FAO, uNESCO, AIEA,Fondul special de operațiuni al ONu şi alți specialiști din diferiteorganizaţii internaţionale.

Societăţii Internaţionale de Ştiinţa Solului la con-gresul viitor ce se va ţine în 1964 în România şi Sta-tutul prevede ca preşedintele să fie ales din ţara încare se va desfăşura proximul congres. Am fost foarteafectat de această hotărâre luată fără consimţă-mântul meu”.

Alegerea preşedintelui SISS s-a făcut de cătreBiroul Prezidiului Academiei Române, care, ţinândseama de protestele academicianului Gh. Ionescu-Şişeşti, a nominalizat ca preşedinte al Societăţii Inter-naţionale de Ştiinţa Solului pe profesorul NicolaeCernescu, atunci membru corespondent al Acade-miei, ales titular înainte de congres, în anul 1963. Pe13 august 1960, profesorul Nicolae Cernescu a plecatîn SUA, la Congresul de la Madison, Wisconsin, încalitate oficială de preşedinte al Societăţii Internaţio-nale de Ştiinţa Solului. La întoarcere, au început acti-vităţile organizatorice al celui de al VIII-lea CongresMondial al SISS.

Prima dintre măsuri a fost organizarea unuicomitet care să se ocupe de pregătirea congresului.Comitetul a avut următoarea componenţă: NicolaeGiosan, preşedinte, pe atunci preşedintele Consi-liului Superior al Agriculturii; Nicolae Cernescu,membru corespondent al Academiei Române, DavidDavidescu şi Irimie Staicu, vicepreşedinţi; GrigoreObrejan, membru corespondent al AcademieiRomâne, secretar general, Ion Trifu, secretar.Totodată, au fost aleşi vicepreşedinţii şi secretariiştiinţifici români în cele şapte comisii ale Congre-sului, deoarece reprezentanţii străini au fost aleşi lacel de al VII-lea Congres de la Madison, Wisconsin.

Pentru cele şapte comisii au fost nominalizaţi:Comisia I – Fizica solului, Constantin Chiriţă,vicepreşedinte, Andrei Canarache, secretar ştiin-ţific; Comisia a II-a, Chimia solului – PompiliuMureşan, vicepreşedinte, Elena Gâţă, secretar şti-inţific; Comisia a III-a, Biologia solului – Valen-tin Gheorghiu, vicepreşedinte, Petre Papacostea,secretar ştiinţific; Comisia a IV-a, FertilitateaSolului şi Nutriţia plantelor – David Davidescu,vicepreşedinte, Cristian Hera, secretar ştiinţific;Comisia a V-a, geneza, clasificarea şi cartogra-fierea solului – Mircea Popovăţ, vicepreşedinte,Nicolae Florea, secretar ştiinţific; Comisia a VI-a,Tehnologia Solului – Irimie Staicu, vicepreşe -dinte, Mircea Moţoc, secretar ştiinţific; Comisia aVII-a, Mineralogia solului – Dan Giuşcă, vicepre-şedinte, Dan Rădulescu, secretar ştiinţific. Cum înanul 1960, când s-au făcut demersurile şi aprobărilepentru organizarea Congresului nu exista o So cie -tate Naţională Română de ştiinţa Solului,aceasta a fost constituită în anul 1961.

Cel de al VIII-lea Congres Mondial de ŞtiinţaSolului desfăşurat sub genericul „pace şi pâine”, cu

28

Prof. dr. N. Cernescu, preşedintele Societăţii Internaţio-nale de Ştiinţa Solului (primul din stânga) împreună cu

acad. Gh. Ionescu- Şişeşti şi alţi participanţi

Mărturii – Gheorghe Ionescu-Șișești,Jurnal, vol. III, Editura Academiei Române

11 august 1960„Secretarul Secţiei, inginerul Hera, mi-a comunicat că Academia m-a

recomandat și Consiliul de Miniştri (recte Moghioroș) a aprobat să fiupropus preşedinte al Societății Internaţionale de Ştiinţa Solului. Congre-sul viitor se va ține în 1964 în România și statutul prevede ca preşedintelesă fie ales din țara unde se va ține proximul congres. Am fost foarte afec-tat de această hotărâre, luată fără consimțământul meu“ (Jurnal, vol. III,pag. 259).

29

riscul de a mă repeta, afirm că a reprezentat cea maimare participare înregistrată vreodată la astfel decongrese. Au participat 1190 de reprezentanţi de oînaltă ţinută ştiinţifică şi cu pondere echilibrată întrecercetarea teoretică şi aplicativă din 63 de ţări alelumii de pe toate cele cinci continente – academi-cieni, profesori, cercetători, directori de institute decercetare, staţiuni experimentale, şefi de laboratoareşi de departamente speciale. Voi aminti doar câtevanume: dr. L. Bramao, şeful Serviciului pentru resur-sele mondiale de sol şi dr. R. Dudal, coordonator alaceluiaşi serviciu, coordonator din acelaşi serviciudin cadrul ONU, prof. V.A. Kovda, directorul De -par tamentului de ştiinţe naturale şi dr. Fränzle,membru al aceluiaşi Departament din cadrulUNESCO.

La festivitatea de deschidere au fost rostitecuvinte de salut şi mesaje din partea preşedinteluiConsiliului de Stat, al Guvernului Românei şi Aca-demiei Române. Din străinătate au rostit cuvinte desalut: R. Bradfield, fost preşedinte al SocietăţiiInternaţionale pentru Ştiinţa Solului (SISS), F.A.van Baren, secretar general SISS, preşedinţii celorşapte Comisii, V.A. Kovda din partea UNESCO, L.Bramao din partea FAO şi I.N. Antipov-Karataev,reprezentantul URSS. Lucrările s-au desfăşurat încele şapte comisii.

În cadrul şedinţei plenare de închidere a congre-sului au fost făcute aprecieri generale privind desfă-şurarea congresului, au fost adoptate rezoluţii şiacţiuni organizatorice pentru continuarea activităţi-lor în domeniul ştiinţei solului. În ziua de 9 septem-brie 1964, profesorul van Baren, secretarul generalal Societăţii Internaţionale de Ştiinţa Solului, înnumele celor aproape 5000 de membri ai Societăţii,reprezentând 91 de ţări de pe toate continentelelumii, s-a adresat preşedintelui Consiliului de Stat alRomâniei.

Au fost adresate, de altfel, numeroase scrisoridupă terminarea congresului, exprimând aprecierifaţă de ţinuta ştiinţifică a lucrărilor şi atmosferaprietenoasă, deosebit de prielnică desfăşurării uneimanifestări ştiinţifice de o asemenea importanţă şti-inţifică, amploare a lucrărilor şi o numeroasă parti-cipare din atâtea ţări ale lumii. Baver, reprezentantulSUA, afirma: „Sunt pur şi simplu entuziasmat deceea ce am văzut (…) Am constatat că oamenii, prinmunca lor creatoare schimbă continuu peisajulacestor regiuni”. Continuăm cu aprecierile prof. dr.I.P. Quirk din Australia pentru care „totul a fostorganizat excepţional: traducerile, prezentareacomunicărilor, primirea ce ni s-a făcut. Am cunoscutla dumneavoastră oameni remarcabili (...) M-aimpresionat şi un alt lucru: diversitatea agriculturiiromâneşti. Îmi dau seama că ea are enorme posibi-lităţi de dezvoltare (...)“ Profesorul dr. R. Tavernierdin Belgia mărturisea că l-a „impresionat înaltapregătire ştiinţifică a colegilor români şi a specia-liştilor din unităţile vizitate (...) Ritmul dumnea-voastră de dezvoltare este rapid (...) trebuie săremarc splendidul peisaj al ţării, care este comple-tat de ospitalitatea caracteristică poporului

Acad. Gheorghe Ionescu-Şişeşti cu Cristian Hera,întâlnire în timpul congresului

Acad. Gheorghe Ionescu-Şişeşti – cuvântare la deschiderea congresului

30

român“. Voi încheia cu un citat din scrisoarea sem-nată de dr. Yaw Ahenkorah din Ghana, în care seevidenţia că: „Nu se poate decât să fii impresionatatât de cantitatea, cât şi de calitatea muncii depusepe teren şi în laboratoare (...) Cu florile ei încântă-toare de toate felurile şi de toate culorile, Româniaeste şi enorm de bogată în rezerve naturale. Pămân-tul cultivabil fertil, minereurile şi petrolul suntastăzi exploatate prin şi pentru ei înşişi”.

La încheierea congresului, au mai rostit cuvintede apreciere: prof. dr. Irimia Staicu, prof. dr. N. Cer-nescu. La sfârşitul lucrărilor a luat cuvântul prof. dr.J.P. Quirk din Australia, care a mulţumit pentrunominalizarea Australiei ca gazdă a celei de a IX-aediţii a Congresului Internaţional de Ştiinţa Solului.La cel de al X-lea Congres Internaţional de ŞtiinţaSolului, desfăşurat la Moscova zece ani mai târziu,acelaşi von Baren, secretar general al SocietăţiiInternaţionale de Ştiinţa Solului aprecia că: „Nu am

participat încă la nici un congres internaţional lacare lucrările să fi fost pregătite atât de profund şicu atâta grijă cum a fost cel de la Bucureşti”.

O premieră în desfăşurarea acestor congreseinternaţionale a fost organizarea unei expoziţii desoluri cu 126 monoliţi, cu hărţi de soluri, diagrameşi publicaţii din România, Finlanda, Franţa, Israel,Japonia, Maroc, Noua Zeelandă, Olanda, Portugalia,R.D. Germană, R. F. Germană, R. Arabă Unită, Spa-nia, Tunisia, SUA şi URSS, cu aproape toate tipu rilegenetice de sol zonale şi intrazonale cu principalelesubtipuri. Expoziţia a fost concepută şi organizatăde un grup de specialişti coordonaţi de David Davi-descu, Constantin Chiriţă şi Gr. Obrejan. Lucrărilecongresului au cuprins şi excursii ştiinţifice pe treitrasee pe o durată de zece zile. Traseele au fost aleseastfel încât să permită cunoaşterea unei game maride soiuri, obiective agricole şi industriale, oraşe,monumente de seamă, peisaje reprezentative din

Telegrama transmisă de F.A. van Baren, Secretar general al SISSExcelența Voastră,

domnule președinte al Consiliului de Stat

Participanții la cel de al VIII-a Congres Internațional al Ştiinței Solului,reprezentând aproape 5000 de membri ai societății, din 91 de țări, din toate con-tinentele, reuniţi astăzi, 9 septembrie 1964, în ședința plenară de închidere alucrărilor, exprimă profunda lor recunoștință Consiliului de Stat al RepubliciiPopulare Române, poporului român, pentru condițiile excepționale create buneidesfășurări a Congresului, care se încheie cu un mare succes și care a însemnatpunctul culminant în acti vitatea Societății Internaționale de Știința Solului.

Exprimăm totodată Excelenței Voastre mulțumiri și o profundă gratitu-dine pentru interesul pe care l-ați manifestat personal prin participarea la Con-gres. Prezența Excelenței Voastre în mijlocul nostru a ridicat prestigiul Congre-sului la cel mai înalt nivel.

Puteți fi sigur că nu vom uita niciodată înalta ținută a acestui importanteveniment științific, care a prilejuit cunoașterea celor mai înalte probleme aleștiinței solului din lume, schimburi utile de opinii și experiență și o mai bunăcunoaștere reciprocă, în interesul păcii și prieteniei între popoare.

Plecând din încântătoarea dumneavoastră țară, vom duce cu noisentimente înălțătoare și amintiri de neuitat despre ospitalitatea poporuluiromân, despre munca sa creatoare încununată de succes.

Dorim din inimă generosului popor român progres și prosperitate.F.A. van Baren, Secretar general al SISS

31

ţara noastră. Pregătită şi coordonată de Gr. Obrejanu,N. Cernescu, M. Popovăţ, N. Florea, D. Teaci şi AnaConea, excursia a avut 672 de invitaţi, specialişti,personalităţi marcante din domeniul ştiinţei solului,reprezentanţi şi bursieri FAO.

Congresul a prilejuit şi apariţia publicaţiilor –prospectul programului, programul lucrărilor şi listaparticipanţilor – cinci volume cu rezumate alecomunicărilor şi două volume Ghidul excursiilorştiinţifice. Tot atunci a fost editat şi Dicţionarul deŞtiinţa Solului, cuprinzând 6452 de termeni ştiinţi-

fici în cinci limbi – engleză, franceză, germană,română, rusă – , coordonat de un comitet editorialformat din A. Canarache, C. Chiriţă, N. Cernescu,Gh. Gâţă, V. Gheorghiu, P. Papacostea, C. Hera, P.Popovăţ, A. Popovăţ, I. Staicu, M. Moţoc şi A. Vasi-liu. Dicţionarul s-a dovedit deosebit de util şi pentrupregătirea interpreţilor şi realizarea traducerilor. Dinşirul apariţiilor editoriale, mai amintim publicaţiileasociate tematicii Congresului Mondial de ŞtiinţaSolului – Agrotehnia, Agrochimia, Tehnologiaîngrăşămintelor, Metode de cercetare a solurilor,

Să salvăm pământul (1)l În pledoaria pentru grija față de sol, apelez la un aliat cu prestigiuincontestabil gh. Ionescu-Șișești „Pământul este bogația principală aRomâniei. Dar…nu este o comoară nesecată, un bun inalterabil. Avem datoriasă-l păstram și să-l îngrijim, ca să rămână mereu izvorul de viață și mijloculde existență al poporului român”. l Se multiplică amenințările asupra pământului românesc. pe lângă„pulverizarea“ proprietății, putem să adăugăm fără rezervă secătuireacontinuă în elemente nutritive, cultivarea neraţională, distrugerea pro -prietăților fizico-chimice şi biologice, eroziunea… l Acum ia amploare o nouă ameninţare – ÎNSTRĂINAREA pAMÂN-TuluI. participăm la un imens experiment geopolitic; au loc achiziţiimasive de terenuri pentru obţinerea hranei pentru alte naţiuni, mascân -du-se astfel pertubările provocate în regimul elementelor nutritive şi al apeidin sol, cu efecte negative greu de evaluat pentru viitorul României șipentru țările care devin victimă a acestui proces.

Să salvăm pământul (2)l Fac apel la puterea legislativă și executivă a României (și nu numai),luându-l din nou ca aliat pe marele savant gh. Ionescu-Șișești, lipsit deorice conotaţie politică, arătând că grija pentru generaţiile de mâine trebuiesă o aibă oamenii de știință de astăzi, dar mai ales oamenii de Stat, care artrebui să personifice conştiinţa perenităţii românilor pe pământul pe cares-au născut, l-au muncit și l-au apărat de veacuri. l purtătorii conştiinţei istorice au datoria să stabilească şi să impună cumtrebuie păstrat și apărat pĂMÂNTul, ca izvor de existență a generaţiilorde astăzi și a celor de mâine.

Harta solurilor din RPR la scară 1:1.000.000, Sali-nitatea solului ş.a. – un număr special al „Revisteide Ştiinţa Solului“ cu 13 lucrări originale, editată înpatru limbi de circulaţie mondială.

Am relatat toate aceste aspecte pentru a arătaprin ce anume cel de al VIII-lea Congres Internaţio-nal de Ştiinţa Solului a reprezentat un eveniment dereferinţă pentru tratarea problematicii disciplinelorştiinţei solului, pentru promovarea metodelor noi decercetare şi pentru nivelul ştiinţific ridicat al cerce-tărilor pe plan naţional şi mondial.

Eveniment de referinţă a fost şi pentru evoluţiaistorică a ştiinţei solului din România, prin partici-parea unui mare număr de specialişti cu contribuţiioriginale de nivel comparabil cu al celorlalţi presti-gioşi participanţi. Analiza retrospectivă a semnifica-

ţiei acestui congres mondial pentru progresul ştiinţeisolului reprezintă şi o motivaţie solidă pentru gene-raţiile de astăzi la angajarea profundă în continua-rea dezvoltării ştiinţei, în aflarea unor noi căi şi mij-loace de sporire şi valorificare a fertilităţii solului,resursă naturală esenţială pentru suportul vieţiiterestre.

Repet ceea ce am spus în anul 2006 că mesajulunor asemenea manifestări este că suntem datori săpăstrăm, să respectăm şi să protejăm pământul pecare trăim şi care asigură existenţa poporului nostru,garantează viitorul naţiunii, consolidează durabilita-tea securităţii alimentare atât de necesară pentruliniştea şi siguranţa naţională. În consecinţă, să neasumăm responsabilitatea şi să consolidăm tezaurulnaţional – Pământul.

32

Cel de al VIII-lea Congres Internațional de Știința Soluluil Eveniment de referință pentru problematica abordată în disciplineleștiinței solului, pentru promovarea metodelor noi de cercetare și pentrunivelul științific ridicat al cercetărilor pe plan național și mondial.l Eveniment de referință pentru evoluția istorică a științei solului în Ro -mânia – participare în număr mare a specialiștilor români cu contribuțiioriginale, de nivel comparabil cu al celorlalți prestigioși participanți.

Studierea retrospectivă a semnificației Congresului pentru progresulștiinței solului, motivație pentru generațiile de astăzi la angajareaprofundă în conti nuarea dezvoltării științei, a unor noi căi și mijloace desporire și valorificare a solului → resursă naturală esențială pentrusuportul vieții terestre.

Suntem datori să păstrăm, să respectăm și să protejăm pământulpe care trăim și care asigură existența poporului nostru, garantează viitorulnațiunii, consolidează durabilitatea securității alimentare, atât de necesarăpentru liniștea și siguranța națională.

(Cristian Hera, 2006)

Să ne asumăm responsabilitatea și să consolidăm tezaurulnațional – pĂMÂNTul.

ò

33

Societatea Internaţională de Ştiinţa Solului(SISS) înfiinţată în 1924, având din 1998 denumireade Uniunea Internaţională a Ştiinţelor Solului(UISS, în engleză ISSS – International Society ofSoil Sciences şi respectiv IUSS – InternationalUnion of Soil Sciences), a împlinit de curând 90 deani de existenţă, fapt care ne oferă prilejul de a rea-minti circumstanţele fondării acestei societăţi şicontribuţia ei la dezvoltarea tuturor ramurilor ştiin-ţei solului şi a relaţiilor dintre pedologi, ca şi la spri-jinirea pedologilor în desfăşurarea activităţii lor şi ladiseminarea realizărilor lor.

Complexitatea şi polifuncţionalitatea solului (pedosferei)Deşi solul este o resursă naturală care din cele

mai vechi timpuri a fost folosit de om în variate sco-

puri, totuşi o ştiinţă a solului s-a dezvoltat târziu,consecinţă a marii ei complexităţi, datorită situării eila interferenţa ştiinţelor lumii minerale cu ştiinţelelumii vii şi la contactul ştiinţelor teoretice cu celeaplicative, ca şi datorită implicaţiilor solului în na -tură şi în activităţile omului şi societăţii.

Această mare complexitate şi multiplă implicarea solului sunt schiţate în figura 1, care reprezintăsolul ca produs cosmic, teluric şi biotic, rezultat prininteracţiunea continuă sinergică a fluxurilor deenergie, substanţe şi informaţie cu procesele pedo-genetice determinate de condiţiile (factorii) demediu ce se desfăşoară permanent cu dinamică ci -clică la suprafaţa scoarţei terestre; sunt schiţate şimultiplele legături ale solului (pedosferei) cu litos-fera, atmosfera, hidrosfera şi biosfera, precum şi cucosmosul, dar şi cu factorii mediului ambiant, ca şicu undele electromagnetice şi gravitaţie.

Societatea Internațională de Știința Soluluila 90 de ani*Nicolae Florea**

*Alocuțiune susţinută la Conferinţa „50 de ani de la cel de-al VIII-lea Congres Mondial de Ştiinţa Solului – Bucureşti 1964“(5 septembrie 2014, Aula Academiei Române)**Prof. dr., d..h.c., membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”

Figura 1. Solul, produs cosmic-teluric-biotic al interacţiunii sinergice a fluxurilor de energie, masă şi informaţie cu pro-cesele din sol în diverse condiţii de dezvoltare, cu dinamică ciclică, la suprafaţa scoarţei terestre

(Florea şi colab., 2013, cu completări)

Multiplele angrenări ale solului ca suport al vie-ţii, ca uzină de produse bioorganice la scară mon-dială, ca arie pentru amplasarea localităţilor şi adiverselor activităţi ale omului fac ca solul să fie oresursă de mare valoare, o sursă de bunăstare şi un„bun“ multifuncţional (fig. 2) indispensabil omenirii.

Se explică, astfel, întârzierea dezvoltării unei şti-inţe despre sol, interesul pentru cunoaşterea solului aapărut abia la începutul secolului al IX-lea, îndeosebisub aspect geologic şi geografic („şcoala agrogeolo-gică”), sau fizic şi chimic („şcoala agrochimică“).

La începutul secolului al XX-lea se crease dejaîn Rusia „şcoala genetico-naturalistă“ despre sol pebaza conceptului nou de „corp natural“ al lui V.V.Dokuceaev (1846–1903), concept adoptat şi înRomânia de Gh. Munteanu-Murgoci (1872–1925),iar în celelalte ţări europene diverse şcoli naţionalede studiu al solului. Se impunea o colaborare întrediferiţii specialişti în scopul dezvoltării acestei noiştiinţe.

Conferinţele agrogeologice, „rădăcini“ ale Societăţii Internaţionale de ştiinţa SoluluiIdeea organizării unor întâlniri ştiinţifice, cunos-

cute sub denumirea de Conferinţe AgrogeologiceInternaţionale, pentru a se discuta problemele noiiştiinţe a solului, s-a născut în timpul unei excursii

pedologice în stepa ucraineană efectuate de geologiiGh. Munteanu-Murgoci şi P. Treitz, unde au luatcontact cu A.J. Nabokih, K.D. Glinka şi G.I. Tanfi-liev. Prima conferinţă a fost organizată în Ungariasub patronajul Institutului Geologic de la Budapestaîn 1909 (Peter Treitz), a doua s-a ţinut la Stockholmîn 1910, a treia la Praga în 1922, iar a patra la Romaîn 1924.

34

Figura 2. Multiple funcţii sau „servicii“ la care participă solul(după Florea şi colab., 2014, cu minore modificări)

35

Comitetul Internaţional de organizare a celei dea IV-a Conferinţe Internaţionale Agrogeologice(Pedologice) de la Roma (1924) a avut o întâlnirepregătitoare a Conferinţei la Zürich (7–10 iunie1923), la care a fost luată decizia istorică de fon darea Societăţii Internaţionale de Ştiinţa Solului şi s-aformat o comisie pentru elaborarea statutului, încare să se prevadă menţinerea celor cinci comisii alesocietăţii stabilite în 1922 la Praga, la care se adaugă aşasea comisie cu preocupări de fiziologia plantelor(sugerată de T. Saidel), devenită ulterior Comisia defertilitate a solului şi nutriţia plantelor.

Fondarea Societăţii Internaţionale de ştiinţa Solului (SISS)Două volume speciale au fost pregătite şi publi-

cate cu prilejul acestei Conferinţe de la Roma(12–19 mai 1924) în susţinerea fondării SISS, şianume volumul Memoires sur la nomenclature et laclassification des sols de B. Frosterus şi impresio-nantul volum État de l’Étude et de la Cartographiedu sols dans divers Pays de l’Europe, de l’Ameriquedu Nord, de l’Afrique et de l’Asie, editat de Gh.Munteanu-Murgoci prin Institutul Geologic alRomâniei.

Conferinţa de la Roma a recomandat, devenindobiective ale SISS, uniformizarea metodelor de ana-liză a solurilor, stabilirea unei nomenclaturi şi clasi-ficări a solurilor, organizarea de centre de cercetareasolurilor în ţările în care nu există, introducerea dis-

ciplinei de soluri în planurile de învăţământ(curricula) ale şcolilor superioare şi intermediare,încurajarea (susţinerea) cercetărilor de sol; de ase-menea, a recomandat pregătirea unei hărţi agrogeo-logice a Europei şi Gh. Munteanu-Murgoci a fostdesemnat preşedintele Comitetului de elaborare aacestei hărţi. În această calitate a elaborat „Instruc-tions for the preparation of the general soil map ofEurope“ (1924). Moartea (1925) i-a întrerupt însăactivitatea, astfel că elaborarea hărţii solurilor a fostcontinuată şi încheiată (1925–1937) de H. Stremme.

În ultima zi a Conferinţei de la Roma (19 mai1924), participanţii au aprobat fondarea şi au discu-tat şi aprobat statutul Societăţii Internaţionale de Şti-inţa Solului, care a avut la început scopul de a pro-mova şi încuraja ştiinţa solului prin organizarea decongrese, crearea de comisii şi grupuri de lucru, edi-tarea unui periodic („Soil Research“) şi fondareaunei biblioteci de specialitate pe lângă InstitutulInternaţional de Agricultură de la Roma (astăzi, clă-direa FAO).

S-a hotărât, de asemenea, ca viitorul congres alSISS să aibă loc la Washington în 1927. Noul preşe-dinte, J.G. Lipman, a propus şi s-a aprobat ca şaptepersonalităţi care au contribuit la dezvoltarea ştiinţeisolului şi fondarea SISS să devină membri de onoareai SISS. Aceştia au fost: E. Ramann, L. Cayeux, K.Glinka, J. Kopecky, Gh. Munteanu-Murgoci, SirJohn Russel şi S. Winogradski.

Participanţii la a IV-a Conferinţă Internaţională de Pedologie de la Roma, 1924(foto reprodusă din Buletinul IUSS, nr. 105, 2004)

Organizarea şi obiectivele SISS şi restructurarea ei ca uISSStructura SISS a rămas în mare măsură aceeaşi

până în 1998. SISS a avut 6–8 comisii pe domenii şianume: I – Fizica solului; II – Chimia solului; III –Biologia solului; IV – Fertilitatea solului şi nutriţiaplantelor; V – Geneza, clasificarea şi cartografiasolurilor; VI – Tehnologia solului; VII – Mineralo-gia solului; VIII – Solul şi mediul (ultimele două sta-bilite la congresele de la Paris – 1956 şi respectivAcapulco – 1994).

Obiectivele SISS au rămas în linii generale celestabilite la Roma (1924) pentru realizarea cărora aufost organizate congrese şi conferinţe, au fost for-mate subcomisii şi grupe de lucru care s-au ocupatde probleme speciale, au fost publicate lucrări şi s-acooperat cu organisme internaţionale în domeniicomune de lucru privind solurile. S-a încurajat per-manent schimbul internaţional de idei şi colaborări.

Odată cu primirea SISS, în 1993, ca membruunional în Consiliul Internaţional pentru Ştiinţă –ICSU s-a considerat necesară restructurarea societă-ţii, pentru a corespunde mai bine relaţiilor cu alteştiinţe adiacente şi mai ales cu ştiinţele mediuluicare s-au dezvoltat mult. Însăşi denumirea a fostschimbată în Uniunea Internaţională a ŞtiinţelorSolului, UISS (din 1998).

UISS este structurată pe patru divizii şi 21 decomisii şi anume:

1. Soluri în spaţiu şi timp: 1.1 Morfologia şi micromorfologia solului; 1.2 Geografia solului; 1.3 Geneza solului; 1.4 Clasificarea solurilor; 1.5 Pedometrie; 1.6 Paleopedologie.2. Proprietăţi şi procese ale solului: 2.1 Fizica solului; 2.2 Chimia solului; 2.3 Biologia solului; 2.4 Mineralogia solului; 2.5 Reacţii interfaciale chimice, fizice şi biolo -

gice din sol.3. Utilizarea şi managementul solului: 3.1 Evaluarea solului şi planificarea folosirii

terenurilor; 3.2 Conservarea solului şi apei; 3.3 Fertilitatea solului şi nutriţia plantelor; 3.4 Ingineria solului (geotehnică) şi tehnologia

solului; 3.5 Controlul degradării, remedierea şi amelio-

rarea solului.4. Rolul solurilor în susţinerea societăţii şi

mediului ambiant: 4.1 Solul şi mediul; 4.2 Solul, securitatea alimentară şi sănătatea

umană; 4.3 Solul şi schimbarea de utilizare a terenului; 36

Pionierii şi membrii primului Consiliu de Conducere al SISS(foto reprodusă după cea distribuită la al XX-lea Congres Mondial de Ştiinţa Solului, Coreea de Sud, 2014)

37

4.4 Educaţia despre sol şi conştientizareapublică;

4.5 Istoria, Filosofia şi Sociologia Ştiinţei Solului.Prin această reorganizare, membrii direcţi ai

UISS sunt Societăţile Naţionale de Ştiinţa Solului şinu membrii ei, astfel că legătura UISS cu fiecaremembru se face prin Societatea Naţională, deci in -direct, fapt care a simplificat activitatea administra -tivă; totuşi, membrii oricărei Societăţi Naţionalesunt şi membri ai UISS. A fost însă întărită legăturaUISS cu Societăţile Naţionale şi cu alte comunit ăţişti inţifice şi organisme internaţionale (fig. 3). Un nousistem de alegeri s-a adoptat.

Realizările principale ale Societăţii Internaţionale de ştiinţa SoluluiSocietatea (SISS) a avut un rol imens în progre-

sul şi maturizarea ştiinţei solului, încât acestmoment al fondării ei reprezintă un eveniment cru-cial în istoria acestei ştiinţe. La început, SISS a datatenţie îndeosebi legăturilor sol-plantă, pentru ca înultimele decenii să fie avute în vedere şi aspectelede protecţie a mediului împotriva proceselor dedegradare a terenurilor, cât şi a celor de poluare asolului; s-a realizat o mai bună înţelegere a acestorprocese, care să permită dezvoltarea de strategiipentru protecţia mediului şi sănătăţii umane.

Societatea Internaţională de Ştiinţa Solului(SISS sau UISS) a organizat 20 de congrese inter-naţionale, în care a reuşit să reunească pedologi dinaproape toate ţările globului, consemnând progresul

continuu al pedologiei şi aplicaţiilor ei, ca şi difuza-rea noilor cunoştinţe. Congresele SISS, respectivUISS, cu comunicările susţinute şi comentariile afe-rente şi cu excursiile de studiu şi discuţiile vii pur -tate la faţa locului, au avut întotdeauna un rol catali-tic în armonizarea conceptelor şi progresul cunoaş-terii solurilor. Robinson sublinia, în 1937, că cel maiimportant progres iniţial a fost considerarea profilu-lui de sol ca unitate de cercetare pe teren şi laborator.

Numărul lucrărilor prezentate la congrese a cres-cut continuu de la 230 în 1927 la 2900 în 2014 (din112 ţări). Cele mai multe lucrări sunt cele ce aparţindomeniului fertilităţii solului şi nutriţiei plantelor şicelui al genezei, clasificării şi cartografiei solurilor.

Pe lângă lucrările ştiinţifice din volumele delucrări ale congreselor (Proceedings), publicate inte-gral la primele şi doar ca rezumate la ultimele con-grese, SISS (UISS) a contribuit activ prin disemina-rea cunoştinţelor de sol şi prin alte publicaţii aleSocietăţii şi anume: „Soil Research“ apărută între1928 şi 1944, „Official Communication of theISSS“ publicată între 1939 şi 1943, continuate în„ISSS Bulletin“ după 1950 editat de secretarul gene-ral. De asemenea, au fost publicate volume sauperiodice cu lucrările diferitelor simpozioane saumeeting-uri organizate de comisii, subcomisii saugrupuri de lucru.

Se cooperează, de asemenea, cu diverse revisteca „Geoderma”, „Soil Biology and Biochemistry”,„Arid Soil Research and Rehabilitation”, „Biologyand Fertility of Soils”, „Catena”, „Soil and Tillage

Figura 3. Relaţiile UISS cu comunităţile din domeniu(Hartemink, 2014)

Research”, „Pedobiologia”, „Journal of Plant Nutri-tion and Soil Science”, „Europian Journal of SoilScience”, „Australian Journal of Soil Research”,„Plant and Soil”, „Soil Science”, „Soil ScienceSociety of America Journal“ etc.

Se estimează că, în ansamblu, Societatea a con-tribuit la o creştere apreciabilă a bazei de cunoş tinţe,la o specializare a cercetărilor şi dezvoltării de noidomenii, la o generalizare a învăţământului despresol (deşi încă nesatisfăcătoare), la promovarea denoi mijloace de predare a cunoştinţelor în pas cutehnologia comunicării.

Dintre cele mai importante realizări, se men-ţionează în continuare câteva:

- au fost definite proprietăţile fizice de bază alesolului, au fost elaborate metodologii de analiză şiau fost elaborate definiţii ale termenilor de fizicasolului (1963; 1974);

- au fost precizate şi definite proprietăţile chi-mice ale solurilor şi au fost elaborate metodologiiunitare de analiză chimică;

- au fost încurajate variate studii ale edafonuluişi ale proceselor biochimice în legătură cu circuitulnutrienţilor, cu formarea humusului, cu bioremedie-rea solurilor poluate etc.;

- în domeniul agrochimiei şi fertilităţii soluluis-au obţinut importante realizări în cunoaşterea chi-mismului nutrienţilor şi accesibilitatea lor, a impac-tului pH-ului asupra nutrienţilor şi poluanţilor şi atestării şi managementul nutrienţilor, precum şi înelaborarea de tehnologii de fertilizare şi ameliorare.A fost organizată o reţea de câmpuri experimen taleagricole la scară europeană, şi a fost promovată uti-lizarea tehnicilor nucleare şi înrudite în studiile sol-plantă pentru agricultură sustenabilă şi conservareamediului.

Harta generală de soluri a Europei, scara1:10.000.000 (1927) şi Harta Internaţională deSoluri a Europei, scara 1:2.500.000 (1937), ambeleeditate de H. Stremme (la care au contribuit dinRomânia: Murgoci, Saidel, Enculescu, Florov, Pro-topopescu-Pache); aceste hărţi, propuse de Murgoci,au contribuit la dezvoltarea cartării solurilor în dife-rite ţări şi au stimulat cercetarea pedologică (H.E.Stremme, 1997), difuzând totodată denumiri desoluri pe baze genetice (cernoziom, podzol, solbrun, soloneţ, solonceac etc.).

Harta solurilor lumii (Soil map of the World),sub egida FAO şi UNESCO, la scara 1:5.000.000care avea ca prim scop (Dudal şi Batisse, 1978) oprimă evaluare a resurselor de sol ale lumii ca bază

ştiinţifică de transfer a experienţei între teritorii cucondiţii de mediu similare; publicarea hărţii (19 foi)începută în 1971 a fost încheiată în 1981, fiind con-tribuţia cea mai importantă a SISS (Tanaka, 1990).Harta Solurilor Lumii, în afară de utilizarea ei cainventar şi evaluare a resurselor de sol şi bază docu-mentară pentru învăţământ şi cercetare, şi-a găsitaplicaţii concrete în delimitarea zonelor agro-ecolo-gice, evaluarea degradării terenurilor pe glob, elabo-rarea unei baze de date globale sol-teren (SOTER),evaluarea deşertificării.

Harta solurilor lumii afectate de săruri, elabo-rată prin colaborare internaţională de un grup delucru şi publicată în 1974 de către I. Szabolcs ca edi-tor, însoţită de un volum de caracterizare a acestorsoluri, a fost o altă realizare importantă a SISS.

Harta solurilor Europei la scara 1:1.000.000într-o primă variantă rămasă în manuscris în pe -rioada 1970–1975 şi o a doua variantă prezentată lacongresul de la Montpellier – Franţa, în anul 1998.

Baza Mondială de Referinţă pentru Resurselede Sol (WRB-SR/World Reference Base-Soil Re -sources) reprezintă o altă contribuţie importantă aSISS la unificarea terminologiei şi taxonomiei solu-rilor, încă în curs de perfecţionare. La ultimul Con-gres al XX-lea, Jeju, Coreea de Sud (2014) a fostprezentată a treia ediţie a WRB-ului. Trebuie amin-tit că WRB-ul nu este menit să înlocuiască clasifică-rile (taxonomiile) naţionale de soluri, ci constituieun mijloc de corelare a solurilor din diferitele siste-me naţionale şi de comunicare între specialişti, deciserveşte ca un limbaj de bază în ştiinţa solului.

Multe volume au fost publicate în colaborare cuFAO, de exemplu cele despre definiţia unităţilor desol (1968, 1988), evaluarea terenurilor (1974), deli-mitarea zonelor agroecologice (1978), evaluareaterenurilor pretabile pentru irigat (1979), resurselede sol ale lumii (1993), cadru internaţional de eva-luare a unui management sustenabil al terenurilor(1993), baza de date digitală de sol-teren (1993),ghid de descriere a solurilor (1994, 2006) şi altele.

A fost elaborat un Vocabular multilingv la Con-gresul de la Leopoldville (1954), republicat revizuitîn 1960 (FAO), un Dicţionar de Ştiinţa Solului laCongresul de la Bucureşti (1964) şi un Manual determeni de micromorfologia solului (draft).

Totodată, SISS (UISS) reflectă prin Buletinulbianual (IUSS Bulletin) şi Alerta lunară (IUSSAlert) activitatea societăţilor naţionale de ştiinţasolului, intermediază schimburi între acestea, aducela cunoştinţă evenimentele importante din domeniul38

39

ştiinţei solului şi viaţa pedologilor şi cărţile de spe-cialitate publicate cu un scurt conţinut al acestora;sunt instrumente foarte utile de informare a mem-brilor.

Cooperare cu alte organizaţii internaţionaleUISS întreţine relaţii internaţionale strânse pe

bază de consultare cu trei agenţii specializate aleNaţiunilor Unite: Organizaţia pentru Agricultură şiAlimentaţie (FAO, Roma, Italia); Organizaţia Edu-caţională, Ştiinţifică şi Culturală a Naţiunilor Unite(UNESCO, Paris, Franţa) şi Organizaţia Meteorolo-gică Mondială (WMO, Geneva, Elveţia).

UISS este acceptată ca asociat ştiinţific al Con-siliului Internaţional al Uniunilor Ştiinţifice (ICSU,Paris, Franţa).

Pentru coordonarea a diferite activităţi pe terenîn legătură cu solul, UISS cooperează cu mai multeorganizaţii internaţionale, ca de exemplu: AgenţiaInternaţională pentru Energie Atomică (IAEA,Viena, Austria); Comisia Internaţională de Irigaţieşi Drenaj (ICID, New Delhi, India); UniuneaInterna ţională pentru Conservarea Naturii şi Resur-selor Naturale (IUCN, Morges, Elveţia); UniuneaInterna ţională pentru Cercetarea Quaternarului(INQUA, Dublin, Irlanda); Comitetul Ştiinţific pentruCercetarea Apei (COWAR, Bad Krozingen, Germa-nia).

Sub egida ICSU (International Council of Scien-tific Unions), creat în 1931 pentru a promova activi-tatea internaţională în diferite ramuri ale ştiinţei şiaplicaţiile lor în beneficiul umanităţii, UISS esteasociată cu peste 20 de uniuni internaţionale, ca deexemplu: Uniunea Internaţională de Geodezie şiGeofizică (IUGG), Uniunea Internaţională de Chi-mie Pură şi Aplicată (IUPAC), Uniunea Internaţio-nală de Fizică Pură şi Aplicată (IUPAP), UniuneaInternaţională de Ştiinţe Biologice (IUBS), UniuneaInternaţională de Ştiinţe Geologice (IUGS), Uni-unea Internaţională de Geografie (IGU); de aseme-nea, este în legătură cu peste 90 de Academii Naţio-nale de Ştiinţe.

participări ale românilor la activitatea SISSPedologi români au activat pentru şi în SISS

încă de la începuturile ei (Lixandru, 1998; Florea şiDumitru, 2002). Gh. Munteanu-Murgoci, T. Saidelşi Gh. Ionescu-Şişeşti au contribuit activ la înfiinţa-rea SISS; Gh. Munteanu-Murgoci a fost editorulimpresionantului volum menţionat mai sus desprestarea studiului şi cartografiei în diferitele ţări dinlume. Ca recunoaştere a amplei activităţi depuse lafondarea SISS, Gh. Munteanu-Murgoci a fost ales

membru de onoare al SISS împreună cu alţi şaserenumiţi pedologi ai lumii (van Baren şi colab.,2000).

Activitatea unor pedologi români aleşi prin votîn diferite funcţii a fost următoarea:

- Gh. Munteanu-Murgoci, preşedinte al Comi-siei a V-a împreună cu F.C. Marbut pentru perioada1924–1927;

- Gh. Munteanu-Murgoci, membru de onoare alSISS, ales în 1924;

- N.C. Cernescu, preşedinte al SISS în perioada1960–1964;

- Gr. Obrejanu, vicepreşedinte al SISS în pe -rioada 1960–1964;

- C. Chiriţă, vicepreşedinte al Comisiei I înperioada 1960–1964;

- A. Canarache, secretar al Comisiei I în pe -rioada 1960–1964;

- P. Mureşan, vicepreşedinte al Comisiei a II-a înperioada 1960–1964;

- Elena Gâţă, secretar al Comisiei a II-a înperioada 1960–1964;

- V. Gheorghiu, vicepreşedinte al Comisiei a III-aîn perioada 1960–1964;

- P. Papacostea, secretar al Comisiei a III-a înperioada 1960–1964;

- D. Davidescu, vicepreşedinte al Comisiei a IV-aîn perioada 1960–1964;

- Cr. Hera, secretar al Comisiei a IV-a în peri -oada 1960–1964;

- M. Popovăţ, vicepreşedinte al Comisiei a V-aîn perioada 1960–1964;

- N. Florea, secretar al Comisiei a V-a în pe -rioada 1960–1964;

- Ir. Staicu, vicepreşedinte al Comisiei a VI-a înperioada 1960–1964;

- M. Moţoc, secretar al Comisiei a VI-a înperioada 1960–1964;

- D. Giuşcă, vicepreşedinte al Comisiei a VII-a înperioada 1960–1964;

- D. Rădulescu, secretar al Comisiei a VII-a înperioada 1960–1964;

- Ir. Staicu, preşedinte al Comisiei a III-a înperioada 1964–1968;

- N. Florea, vicepreşedinte al Comisiei a V-a înperioada 1968–1974;

- Cr. Hera, preşedinte al Comisiei a IV-a înperioadele 1974–1978; 1978–1982;

- A. Canarache, vicepreşedinte al Comisiei a VI-aîn perioada 1986–1990.

De asemenea, au făcut parte din Consiliul decon ducere al SISS în diferite perioade: T. Sai del, N.C. Cernescu, Ir. Staicu, C. Răuţă, N.

Florea, Cr. Hera, A. Canarache, I. Munteanu, M.Dumitru, Valentina Coteţ.

Totodată, mai mulţi pedologi români au colabo-rat la diferite acţiuni majore ale SISS:

- Harta solurilor lumii, scara 1:5.000.000 – N.C.Cernescu, N. Florea;

- Harta solurilor lumii afectate de săruri – N.Florea, I. Munteanu;

- Harta solurilor Europei, scara 1:1.000.000 –N. Florea, Ana Conea, Nadia Ghiţulescu, I. Mun -teanu, M. Parichi, Marilena Zota;

- Baza mondială de referinţă a resurselor de sol –N.C. Cernescu, N. Florea, în primele faze.

unele probleme actuale şi de viitor ale uISSSe pare că problemele acute ale omenirii în care

este implicat solul sub diverse forme (după Harte-mink, 2014) sunt cele redate în figura 4, printre carehrana, apa şi aerul sunt în primul plan; la acestea seadaugă necesitatea de a produce şi biocombustibillichid, ocrotirea biodiversităţii şi atenuarea schim-bărilor climatice. Aceste probleme s-au acutizat înultimul timp din cauza dezvoltării puţin controlate aindustrializării şi urbanismului. UISS, prin membriisăi, contribuie evident la mai buna cunoaştere şi lasoluţionarea lor.

Noua conducere a UISS, aleasă în anul 2014 laCongresul din Coreea de Sud (Rainer Horn ca pre-şedinte), a schiţat sarcinile imediate ale Societăţiişi anume pregătirea Anului Internaţional al Solu -lui – 2015 şi a Zilei Internaţionale a Solului – 5

decembrie, precum şi pregătirea celebrării unuicentenar de la fondarea Societăţii în anul 1924 laRoma.

Dar cea mai îngrijorătoare problemă este inten-sificarea degradării solurilor şi a pierderilor ireversi-bile de sol, care afectează funcţiile cruciale ale solu-lui pentru activităţile umane şi supravieţuirea eco-sistemelor. De aceea este necesară o creştere amplăa conştientizării celor ce iau decizii politice şi admi-nistrative, ca şi a publicului larg despre faptul că:

- solul este un bun de mare preţ al omenirii, totatât de important ca şi apa şi aerul;

- reprezintă o resursă limitată, dar condiţionatregenerabilă însă fragilă, care necesită protecţie;

- trebuie utilizat, ţinând seamă de proprietăţilelui şi de cerinţele societăţii de azi şi din viitor, pre-cum şi despre impactul şi costul foarte ridicat aldegradării solului şi lipsei de acţiuni de prevenire,care se răsfrâng asupra societăţii în ansamblu şi maipuţin asupra utilizatorilor de sol (teren).

Noua echipă şi-a propus o activitate intensifi catăîn acest sens, pentru a creşte „vizibilitatea“ soluluiprin acţiunile ce vor fi luate atât pe plan internaţio-nal, cât şi în fiecare ţară. Aceasta va fi, desigur, opreocupare şi pentru SNRSS în perioada imediaturmătoare.

În final, se poate afirma cert că UISS este repre-zentantul oficial şi eficient al ştiinţei solului şi alpedologilor, care facilitează relaţiile dintre pedologiiglobului şi promovează progresul mondial în acestdomeniu indispensabil vieţii şi societăţii umane.

40Figura 4. Principalele probleme ale globului terestru în care este implicat solul în prezent

(după Hartemink, 2014, cu modificări)

41

Celebrăm pe unul din cei mai mari savanţiromâni ai secolului XX, poate cel mai mare astro-nom român Nicolae Donici, membru de onoare alAcademiei Române. A făcut parte din celebrul neammoldovenesc al Doniceştilor, cunoscut încă dinsecolul XVII, din care este suficient să-i reamintimpe juristul Andronache Donici, fabulistul AlecuDonici, generalul Matei Donici sau antropologulAlexandru Donici. Pe plan internaţional se va afirmaînsă astronomul Nicolae Donici.

Născut la 1 septembrie 1874 la Chişinău, Nico-lae Donici a urmat studiile la Odessa. A plecat apoila Sankt Petersburg, unde a devenit membru al Aca-demiei de Ştiinţe Imperiale, dar a deţinut şi funcţiiadministrative în Consiliul de Stat. A părăsit Pe -tersburgul imediat după prima revoluţie din februa-rie 1917, apoi Odessa, în 1920, când bolşevicii i-audistrus laboratorul, biblioteca, adică tot ce avea maidrag.

Nicolae Donici s-a stabilit pe moşia familiei salede la Dubăsarii Vechi, de pe malul drept al Nistrului,acolo unde a înfiinţat, în 1908, primul Observator deastrofizică românesc sub patronajul Fundaţiei Cultu-rale Regale. A părăsit Basarabia imediat după ceda-rea ei, în 1940, apoi Bucureştiul în 1944.

Celebritatea de care s-a bucurat Nicolae Donicil-a determinat pe André Danjon, directorul din aceavreme al Observatorului de la Paris, să stabileascăun contract de cercetare special septuagenaruluiDonici, trimiţându-l cu misiuni speciale de obser -vare a luminii zodiacale în Africa.

Ultima lucrare poartă data de 2 noiembrie 1954,iar ultima fotografie este cea de la Congresul Uni-unii Astronomice din septembrie 1955 de la Dublin.După aceea, urmele i se şterg.

Ciudat destin pentru un om atât de deosebit…

Nicolae Donici a fost fondator al Uniunii Astro-nomice Internaţionale, contribuind direct la aderareaRomâniei la acest înalt for ştiinţific. A participat latoate Congresele Uniunii, de la fondarea acesteia, în1919, până la cel din 1955. Propunerile sale au figu-rat mereu pe lista celor de care Uniunea a ţinutseama şi pe care le-a aplicat pe plan mondial.

A fost membru al Societăţii Astronomice Fran-ceze, al celei germane, al Institutului de la Coimbra(Portugalia), al Uniunii Internaţionale pentru StudiiSolare şi al altor comitete.

A observat eclipse de soare din Spania până înCambodgia, din Portugalia până în Crimeea, dinSUA până în Rusia.

A lăsat o operă ştiinţifică remarcabilă, dar şiamintirea unui om deosebit.

Sperăm ca Nicolae Donici să rămână nu numai opunte peste Prut, ci o legătură veşnică între româniide pe cele două maluri.

140 de ani de la nașterea celui mai mare astronom român – Nicolae Donici*Magda Stavinschi**

*Comunicare susţinută la Simpozionul Internaţional „Astronomul Nicolae Donici – 140 de ani de la naştere“(8 septembrie 2014, Aula Academiei Române) **Cercetător onorific, Institutul Astronomic al Academiei Române

42

Nicolae Donici a fost un ilustru savant, devotatcu trup şi suflet cercetării ştiinţifice. În prima jumă-tate a secolului trecut a atins cele mai înalte culmiale ştiinţei, ducând faima ţării sale pe di verse conti-nente – America, Europa, Asia, Africa, unde a efec-tuat numeroase expediţii. Printre cercetările astrono-mice de mare valoare, remarcăm studierea mai mul-tor eclipse de Soare şi de Lună; observarea treceriiplanetei Mercur prin discul Soarelui, evaluarea pre-cisă a diametrului ei şi descoperirea absenţei atmos-ferei pentru această planetă; moni torizarea planeteiSaturn la începutul anilor `30, determinarea perioa-dei de rotire a acesteia; investigarea cometelor,coroanei solare, luminii zodiacale etc.

Nicolae Donici a colaborat cu cei mai vestiţiastronomi ai timpului, a activat în cadrul centrelorde excelenţă din domeniu – în particular, la Obser-vatorul Pulkovo din Sankt Petersburg şi la Observa-torul din Meudon din Franţa.

O semnificaţie aparte pentru noi o constituiefondarea, la nivelul exigenţelor mondiale, unuiobservator la Dubăsarii Vechi, Basarabia, în 1908, şiînzestrarea lui cu instrumente unice de construcţieproprie. În acest context, menţionăm că spectrohe-liograful elaborat de Nicolae Donici, a fost primul înRusia şi printre cele mai performante şapte aparatede acest fel existente la vremea respectivă în lume.

Nicolae Donici a fost printre cofondatorii Uni-unii Astronomice Internaţionale şi a participat activla organizarea a şase congrese ale acesteia. A fostales membru al mai multor societăţi şi instituţii şti-inţifice şi astronomice: membru al Academiei Impe-riale din Sankt Petersburg, doctor honoris causa alInstitutului de Ştiinţe din Coimbra (Portugalia),membru de onoare al Academiei Române, membrual Uniunii Astronomice de Cercetare a Soarelui,membru al Societăţii germane „Astronomische

Gesellschaft”, membru al Comisiilor pentru meteorişi lumină zodiacală etc.

La scară internaţională, personalitatea şi creaţiamarelui savant sunt imortalizate de asteroidul pla-netei noastre cu numărul 9494. Este semnificativ şifaptul că asteroidul „Nicolae Donici“ traverseazăuniversul alături de asteroidul 9495 ce poartănumele luceafărului poeziei româneşti – MihaiEminescu.

Viaţa şi activitatea remarcabilului om de ştiinţăNicolae Donici au fost puternic perturbate de uraga-nele social-politice ale secolului XX, cauzate derevoluţia bolşevică în Rusia şi de cel de al DoileaRăzboi Mondial.

La finele celui de al Doilea Război Mondial,Nicolae Donici – o adevărată valoare ştiinţifică aintelectualităţii româneşti – este nevoit, pentru a-şisalva viaţa, să ia calea pribegiei, refugiindu-se înFranţa. Acasă este dat uitării: biografia lui NicolaeDonici, provenit din boieri, nu putea fi compatibilăca model cu ideologia bolşevică.

În 1948, este exclus din rândurile AcademieiRomâne, pentru a fi reabilitat abia în 1990.

La Dubăsarii Vechi, pe malul drept al Nistrului,unde a activat mulţi ani astrofizicianul basarabean, afost devastat conacul şi distrus complet observato-rul, care deja intrase cu rezultatele cercetărilor încircuitul ştiinţific internaţional.

Spre regret, conacul se află într-o stare deplora-bilă şi astăzi, în pofida faptului că se regăseşte înlista monumentelor ocrotite de stat.

La mijlocul lunii august a acestui an, la Ministe-rul Culturii, am avut o întrevedere cu primarul dinDubăsarii Vechi, domnul Gheorghe Lungu. Am dis-cutat un plan de acţiuni concrete privind restaurareaConacului familiei Donici. Dar există impedimentelegate de proprietate: actualmente, cinci camere ale

Nicolae Donici – o viață dedicată cercetării astronomice*Ion Tighineanu**

*Comunicare susţinută la Simpozionul Internaţional „Astronomul Nicolae Donici – 140 de ani de la naştere“(8 septembrie 2014, Aula Academiei Române) **Prof. univ., prim-vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova

43

Conacului aparţin unei întreprinderi de stat, o ca -meră este chiar în proprietate privată. În prezent, selucrează asupra elaborării unui proiect de restaurarea conacului, ce urmează a fi avizat de ConsiliulNaţional al Monumentelor Istorice; în caz contrar,nu se pot demara lucrările. Bustul lui NicolaeDonici, dezvelit în 1994 cu prilejul celebrării a 120de ani de la naşterea savantului, a fost distrus şi rea-bilitarea lui urmează a fi realizată concomitent culucrările de reparaţie a conacului.

Recent, am avut o discuţie cu domnul Haralam-bie Corbu, originar din Dubăsarii Vechi, membrutitular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Vorbeacu emoţie despre destinul astronomului NicolaeDonici, pe care a avut fericirea să-l cunoască perso-nal în copilărie (viitorul cercetător şi istoric literarera elev în clasa a IV-a, când Nicolae Donici a pără-sit pentru totdeauna această localitate).

Nu cunoaştem multe aspecte ce vizează viaţa şiactivitatea lui Nicolae Donici după refugierea sa înOccident. În acest context, vreau să-i aduc sincerelemele consideraţiuni doamnei doctor Magda Sta-vinschi, care mai mulţi ani a deţinut funcţia de direc-tor al Institutului de Astronomie, pentru efortuldepus la colectarea unor date noi, dar şi pentru fap-tul că în toată această perioadă de două decenii afost alături de noi, contribuind la revalorificareaoperei ştiinţifice şi la scoaterea din anonimat a luiNicolae Donici.

Mult stimate domnule preşedinte, academicianIonel-Valentin Vlad, vă suntem recunoscători pen-tru prezenţa Domniei Voastre la deschiderea foru-lui, şi-mi exprim speranţele către o conlucrare câtmai eficientă, pentru ca astrofizicianul NicolaeDonici să ocupe ceea ce merită pe deplin – un loc deonoare în panteonul ştiinţei şi culturii României şiRepublicii Moldova.

Lunetă în București la începutul secolului XX

44

Felicit Secția de științe geonomice, pe pre -ședintele secției, academicianul Mircea Săndulescu,pe membrii secției pentru organizarea unor astfel demanifestări în care sunt omagiate personalități deprestigiu ale științei românești, în acest caz dindomeniul de activitate a secției.

Nu spun pentru prima dată: cei care nu cunosctrecutul, nu pot construi un viitor durabil, performant,în condițiile conservării și valorificării resurselornaturale și ale păstrării unui mediu sănătos.

O asemenea personalitate este academicianulDan Giușcă, de la a cărui naștere se împlinesc 110ani. Dan Giușcă a fost ales membru corespondent alAcademiei Române în anul 1963, la vârsta de 59 deani, iar în anul 1974, la vârsta de 70 de ani, a fost ti -tularizat.

La împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui DanGiușcă, academicianul Dan Rădulescu scria înnumărul 10 din 2004 al revistei „Academica”: „Tre-cerea anilor atenuează sau chiar șterge amintirile,pentru a lăsa loc liber în memorie acelor oamenicare merită”, exprimându-și în acest fel admirațiafață de academicianul Dan Giușcă, studentdescoperit de academicianul Ludovic Mrazec, înte-meietorul organizării cercetării geologice înRomânia și director al Institutului de Geologie.

După specializările făcute de către tânărul DanGiușcă în Elveția și Germania a devenit colaboratorapropiat și continuator al prestigiosului geologLudovic Mrazec. Academicianul Dan Rădulescu –cu care a lucrat împreună la catedră – îlcaracterizează ca fiind un excepțional dăruitor șiîmpărțitor de cunoștințe, iar profesorul NicolaeAnastasiu, membru corespondent al Academiei

Române, în același număr al revistei „Academica”,sublinia: „Academicianul Dan Giușcă a oferitposterității o moștenire generoasă, izvorâtă dintradiție și ancorată treptat în actualitate – școala depedologie românească”.

Am avut șansa să-l cunosc personal pe academi-cianul Dan Giușcă în perioada de pregătire a celuide al VIII-lea Congres Mondial de Știința Solului,care s-a desfășurat în România în anul 1964.Hotărârea ca acest congres mondial să se desfășoareîn România a fost luată în anul 1960 la cel de alVII-lea Congres Mondial de Știința Solului, care aavut loc la Madison Wisconsin, SUA. Înainte deacest congres se cunoștea că România va finominalizată pentru desfășurarea celui de al VIII-leaCongres Mondial de Știința Solului. Pentru perioadaaceea, trebuiau obținute o serie de aprobări. Acesteaau fost obținute, dar în conformitate cu statutulSocietății Internaționale de Știința Solului, partici-pantul reprezentant al României (viitoarea țarăgazdă a congresului) trebuia să devină și președinteal Societății Internaționale de Știința Solului.

Extrem de tânăr fiind atunci, am avut șansa săfiu secretar științific al Secției de științe agricole șibiologice (cum se numea secția pe care o conduceaacademicianul Gheorghe Ionescu-Șișești, vice pre -ședinte al Academiei Române, nominalizat pentruorganizarea viitorului congres mondial în România).

Deci, reprezentantul României trebuia să anunțecare este propunerea României pentru viitorulpreședinte al Societății Internaționale de ȘtiințaSolului. Academicianul Gheorghe Ionescu-Șișești afost propus să preia această onorantă misiune, însăașa cum scrie (recent, am reușit să public în trei vo -

Acad. Cristian HeraVicepreşedinte al Academiei Române

Academicianul Dan giuşcă, prestigios participant la progresulpedologiei româneşti*

*Cuvânt de deschidere la Sesiunea comemorativă de comunicări „Acad. Dan Giușcă – 110 ani de la naștere“(17 octombrie 2014, Aula Academiei Române)

45

lume Jurnalul lui Gheorghe Ionescu-Șișești) învolumul III, Ionescu-Șișești a refuzat aceastăfuncție, din cauza vârstei, dar și a sănătății, care nu-ipermitea să-și îndeplinească misiunea așa cum ar fidorit. Acesta este motivul pentru care Șișești l-a pro-pus pe academicianul Alexandru Codarcea, atuncipreședintele Secției de geologie și geografie. Aca -demicianul Alexandru Codarcea, motivând căproblemele de știința solului sunt diverse, în ideeacunoașterii și sporirii fertilității solului și a asigurăriicondițiilor de creștere și dezvoltare normală aplantelor, a refuzat, nominalizând din partea Prezi -diului Academiei Române pe profesorul NicolaeCernescu, profesor la Catedra de pedologie șicercetător la Institutul Agronomic din București.Acesta a plecat la Madison Wisconsin în calitate depreședinte al Societății Internaționale de ȘtiințaSolului. La întoarcerea în țară, au început imediatpregătirile pentru organizarea celui de al VIII-leaCongres Mondial de Știința Solului. ProfesorulNicolae Cernescu a luat legătura cu academicianulGheorghe Ionescu-Șișești și s-a format un comitetde organizare a congresului.

Al VIII-lea Congres Mondial de Știința Solului afost un eveniment științific de excelență prin va -loarea participanților, prin soluțiile teoretice și prac-tice prezentate în anul 1964, prin contribuțiile adusela cunoașterea universală, prin conceperea și organi-zarea cuprinzătoare a domeniilor și disciplinelorștiinței solului armonios echilibrate. A fost uneveniment științific care a deschis perspectivacunoașterii evoluției științei solului: conservare,ameliorare, utilizare durabilă și performantă –resursă primordială pentru viitorul omenirii. Con-gresul a fost o manifestare transparentă și solidarorganizată de către specialiști, oficialități și cetățeniromâni în cunoașterea realităților vremii din țaranoastră.

În cabinetul în care îmi desfășor acum activi-tatea în calitate de vicepreședinte al AcademieiRomâne, a funcționat în acea perioadă academicia -nul Gheorghe Ionescu-Șișești. În acest cabinet, laîntâlnirea pentru nominalizarea participanților(oamenilor de știință) la congres în calitate devicepreședinți de comisii și secretari știinţifici(Societatea Internațională de Știința Solului areșapte comisii) trebuiau nominalizați reprezentanțiromâni în fiecare comisie. Deci, Gheorghe Ionescu-Șișești, fiind cel mai în vârstă dintre toțiparticipanții, a invitat pe academicianul Athanase

Joja, atunci președintele Academiei Române, peacademicianul Alexandru Codarcea, președinteleSecției de geologie și geografie, pentru a găsiîmpreună reprezentanții români pentru funcțiilerespective. Pentru Comisia a VII-a de mineralogiasolului a fost nominalizat profesorul Dan giușcăvicepreședinte și profesorul Dan Rădulescusecretar științific.

Această comisie era cea mai puțin numeroasă,dar în cadrul congresului au participat personalități(1200 de delegați din 79 de țări) din străinătate, câtși din România, dar prin calitatea lucrărilor prezen-tate, Comisia de mineralogie și-a adus ocontribuție substanțială la prestigiul și reușitaacestui congres. Comisia a VII-a, ca urmare aacțiunilor întreprinse de eminentul cercetător și das -căl pe care îl omagiem, împreună cu cola bo ratorulsău Dan Rădulescu, a contribuit substanțial lareușita și prestigiul celui de al VIII-lea CongresMondial de Știința Solului.

Dan Giușcă a fost propus și acceptat ca membrucorespondent al Academiei Române în anul 1963,împreună cu alți prestigioși specialiști din domeniulștiinței solului și ca urmare a activității desfășurateîn perioda organizării congresului. Profesorul Nico-lae Cernescu, care era membru corespondent alAcademiei Române și devenise președinte alSocietății Internaționale de Știința Solului, în acelașian, 1963, a fost titularizat alături de profesorul Gri -gore Obrejan, secretarul general al Congresului alVIII-lea de Știința Solului.

Nu l-am cunoscut pe academicianul Dan Giușcădin postura unui discipol și nici de cea a unui cola-borator. Mă aflu aici ca membru al Catedrei demineralogie a Universității din București, unde pro-fesorul Dan Giușcă și-a desfășurat activitatea timpde mai bine de 40 de ani, o activitate împletită cunumeroase alte implicări în viața geologică a țării.Cu toate acestea, nu am dorit ca în cele ce urmeazăsă reiterez un parcurs biobibliografic al vieții profe-sorului pe care îl elogiem astăzi. Dimpotrivă, voiîncerca să observ cum se reflectă personalitatea sa ladistanța mai multor generații și cum este perceput decei care au trăit mai mult în ecourile vieții șiactivității sale.

Destinele noastre s-au intersectat pentru nu maimult de două ore, într-o zi în care profesorul a fostinvitat să susțină un curs festiv de mineralogie.Eram în generații foarte îndepărtate una de cealaltăși, probabil, tocmai această distanță făcea din cursulrespectiv ceva cu totul deosebit. Nu este doar unsimplu gest de nostalgie, dacă îmi amintesc deemulația care domnea în sălile de curs, de freamătulși de interesul cu care participam alături de colegi,la ceea ce se petrecea în amfiteatre și săli de labo-rator. Cu atât mai mult a fost uimire și fascinațiesă-l pot urmări pe profesor, a cărui figură nu o văzu-sem decât în fotografii puse pe un perete, imaginidin acelea prin care un om pare țintuit solemn șidefinitiv într-o panoplie a tăcerii. Mulți dintre ceiprezenți atunci în amfiteatru, s-au pregătit în sinealor pentru un simplu exercițiu de politețe, fiind gatasă stea cuminți și să asculte ceea ce bătrânul profe-sor fusese invitat să prezinte, grăbiți poate să fieîngăduitori cu o intuită oboseală și greutate amișcării. De fapt, așa cum puțini s-au așteptat săvadă, a fost o expunere plină de vioiciune, cumișcări și piruete rapide între catedră și tablă, cu unmers fulgerător al cretei și cu un discurs atât de

dens încât ne-am temut tot timpul că vom pierdeșirul. Se putea simți bucuria extraordinară cu careprofesorul vorbea, deși tonul era reținut, fără cres-cendouri de glas, fără ca vreo fă râmă din aceastăbucurie să se dezvăluie pe chipul său. Din spatelecelor mai groși ochelari văzuți vreodată, ochii cău-tau spre un punct îndepărtat și înalt din spateleamfiteatrului, iar profesorul părea transportat cutotul în mineralogia planetelor din Sistemul Solardespre care ne vorbea.

Astfel l-am cunoscut pe academicianul DanGiușcă. Impresiile produse de acest episod nu s-austins ani de-a rândul. Prima impresie a fost aceea aunui amestec de entuziasm și teamă. Entuziasm,pentru că mă aflam într-o universitate de cel maiînalt rang pe care mi-l puteam imagina la vremeaaceea, că mă aflam într-un contur de reali tate în careștiința se manifesta într-un chip caracterizabil numaiprin superlative, că mi se vorbea de la înălțimea uneiactivități de peste 60 de ani de către un om carevăzuse aproape totul în evoluția geo logiei din țaranoastră.

De la întemeietorul său – Ludovic Mrazec, par-curgând toate stadiile formării ști ințifice de la cris-talografie, mineralogie, petro logie și geologie regio-nală, trecând prin toate eta pele importante alecunoașterii geologice ale teritoriului României, pânăla momentele de recunoaștere și încununare bine-meritată a unei activități de multe decenii. Entu-ziasm, pentru că am putut distinge cea maitinerească și plină de viață dragoste de știință, plă-cerea de a studia și de a împărtăși idei, fără umbravreunei blazări pe care o vedeam adesea indisolubillegată de senectute. Teamă, pentru că nu mă puteamimagina în postura de a căra după mine, într-un dis-curs aparent destins și complet liber, zeci de noțiunia căror semantică se măsoară în sute de pagini. Mă

46

Dan giușcă – tinereţea spiritului*Gheorghe Ilinca**

*Comunicare susţinută la Sesiunea comemorativă de comunicări „Acad. Dan Giușcă – 110 ani de la naștere“(17 octombrie 2014, Aula Academiei Române)

**Conf. univ. dr., Universitatea Bucureşti

întrebam dacă voi putea vreodată să ajung la o ase-menea capacitate. Mi-am dat seama că tinerețea meafizică din acei ani nu însemna nimic mai mult decâtun credit, o promisiune de a cărei onorare nu eramdeloc sigur. Ar fi fost – credeam – mult mai bunăaceastă tinerețe a spiritului, această dorință și arderepe care o vedeam în imaginea profesorului DanGiușcă, această forță de a te menține în coordonateleunei vieți interesante și pline de valoare pentru ceidin jur.

Cu toate că nu l-am cunoscut decât foarte puțin,personalitatea celui comemorat astăzi nu îmi estestrăină. Nu îmi amintesc de vreo discuție pe care săo fi purtat cu unul din profesorii mei, sau cu colegiimai vârstnici, în care să nu se amintească de profe-sorul Dan Giușcă.

Ciudat este faptul că această persistență înmemoria celor care l-au cunoscut, nu pare să sedatoreze unui repertoriu anecdotic, uneiparticularități comportamentale. Cu toate acestea,evocarea academicianului Dan Giușcă într-odiscuție oarecare este mereu însoțită de un zâmbetcald și de o înveselire a vocii. Nu am auzit nici celmai mic amănunt legat de vreo atitudine sau deciziegreșită, de vreun regret sau de vreo tristețe pe careprofesorul să le fi generat. Din relatări, transpareimaginea unui om blând, niciodată lipsit de dorințade a discuta, de a sfătui. Un om uneori concentrat îngândurile sale, aparent neabordabil, retras, discret,dar deschis în momentul în care urma să exerseze o

calitate pe care academicianul Dan Rădulescu onumea ca fiind aceea a unui „dăruitor decunoștințe”, plin de ardoarea unui tânăr.

Tot astfel de relatări pot strânge motivele care sămă facă să privesc spre tinerețea perenă a profeso-rului Dan Giușcă.

Un tânăr se entuziasmează înainte de a se lăsadezamăgit. Un tânăr nu are prejudecăți și, în virtuteaunui capital de timp pe care îl simte încă la înde -mână, nu fixează definitiv o idee. Un tânăr caută totce este nou și, de aceea, nu trebuie să ne mire de ceacademicianul Dan Giușcă a iubit atât de multapara tele care puteau furniza date analitice și careputeau da o măsură certă anumitor observații. Citezuna dintre relatări: „…sunt sigur că profesorul ar fifost printre primii care să apară în școală cu un lap-top, dacă pe vremea aceea ar fi apărut așa ceva”.

Este un fapt situat dincolo de orice îndoială căacademicianul Dan Giușcă a avut o influențăcovârșitoare asupra geologiei țării noastre – unteritoriu divers și extrem de dificil, înglobând ungrad de generalitate pe care numai un continentîntreg îl poate însuma. Oricare listă a lucrărilorsale poate ilustra cu prisosință cele afirmate. Toatecontribuțiile sale reprezintă repere fundamentalecare nu pot fi trecute cu vederea și nu cred că noisau generațiile viitoare vor trăi momentul în careaceastă operă să fie uitată sau contrazisă de reali-tate.

47

48

La începutul scrierii rândurilor de faţă m-a neli-niştit compararea unor cifre, amintindu-mi că la aniice-i am, profesorul Dan Giuşcă a părăsit aceastălume, în urmă cu 26 de ani. Este oare de vină tim-pul, care ne fugăreşte prin viaţă în nepăsarea sa?Începând de la naştere, ne poartă dezinteresat pe ari-pile sale, iar la un moment dat ne face scăpaţi înneant, fără a judeca justeţea actului în sine, şi maiales raţiunea momentului ales.

Marea noastră calitate este şansa de care dispu-nem de a nesocoti timpul la toate vârstele. Profeso-rul Giuşcă, fire filosofică, definea timpul ca pe unvraci, care rezolvă lucrurile într-o competenţă numaide el ştiută. „Ce nu rezolvăm noi – spunea DomniaSa – rezolvă timpul.“

profesorul Dan giuşcă – omulDe-a lungul istoriei societăţii, precursorii, prin

realizările lor, au pregătit terenul succesorilor, des-chizându-le calea spre noi creaţii şi progres. Aşa aprocedat academicianul Dan Giuşcă, emblematicăpersonalitate, care a lăsat amprente adânc înfipte înconştiinţa noastră, a acelora care l-am cunoscutîndeaproape. Amintirea adevăraţilor oameni deseamă rămâne printre semeni şi după plecarea lorfără întoarcere (mor, în consensul noţiunii, doar ceiuitaţi de lume); drept dovadă, la cifre împlinite, min-ţile luminate ale celor ce i-au preţuit se adună, cin-stindu-le comemorativ memoria. Astfel, aceştiadobândesc o anumită nemurire sau, cum poeticspune Eminescu, pleacă în veşnicie „pe-a nemuririicale“ (Manuscrise, vol. VI, poezia La mormântul luiAron Pumnul).

Ne aducem nostalgici aminte de profesorulGiuşcă, adesea, văzându-l imaginar în diferite ipos-taze, iar în prezent – prin grija lăudabilă a Acade-miei Române, a acelora care l-au avut profesor şi l-austimat – îl omagiem. Este ziua revenirii noastre încomuniune spirituală cu regretatul profesor, regăsin-

du-l mai aproape, mai expresiv, mai total, decât înmod obişnuit. Revedem mental profesorul la cate-dră, explicând cu vervă, alteori citând pasaje pildui-toare din vraful cărţilor aduse la curs. Domnia Sa acucerit auditoriul prin expuneri atractive, documen-tate, raţionale, care trezeau interesul, împrăştiindlumină şi adevăr ştiinţific. Ne apare, îndeosebi,imaginea omului generos, de o modestie rară, caregăsea timp pentru fiecare dintre noi când îl solici-tam, povăţuindu-ne cu înţelepciune, şi nu l-am abor-dat puţini, nici rareori. Deşi era într-o continuă soli-citare şi chiar agitaţie, nu refuza pe nimeni, ofereatuturora o consiliere dăruită din suflet, având oinfluenţă puternică asupra tinerilor studioşi, insu-flându-le spiritul muncii creative şi armonia gândiriisale ştiinţifice. Profesorul nostru a împletit modestiacu virtutea, reflectate în comportament şi în vertica-litatea caracterului.

Profesorul Giuşcă manifesta o bunătate largă, oîncredere deplină în spusele interlocutorilor, cre-zând în sinceritatea semenilor, pe care i-a respec-tat, primind în schimb stima, aprecierea şi respec-tul acestora. Era omul adevărului curat, fără pa -timă, total străin de manevre cu tente răutăcioase,însuşiri pentru care a fost îndrăgit. UmanismulDomniei Sale era nativ, nobil, oferit cu sinceritatetuturora.

Distinsul nostru profesor era prietenos şi cole-gial, încât, se confesa tinerilor colaboratori de laCatedră, iar uneori le spunea: „Dragă, dacă afli onoutate ştiinţifică importantă spune-mi-o şi mie“.

Profesorul Giuşcă a fost pentru tineri un exem-plu al stăruinţei, al muncii roditoare, un stimul aldevenirii. A trăit într-o lume fascinantă a omului deştiinţă, tot timpul consultat de geologii universitarimai tineri şi de studenţi, aşteptat pe coridoare decolaboratorii de la Universitate şi Institutul Geolo-gic, cu toţii în dorinţa şi speranţa întrevederii cu pro-fesorul, spre lămurirea unor probleme geologice. La

Ioan Mârza**

Academicianul Dan giușcă – omul, geologia și relația cu Clujul*

*Comunicare susţinută la Sesiunea comemorativă de comunicări „Acad. Dan Giușcă – 110 ani de la naștere“(17 octombrie 2014, Aula Academiei Române)

**Prof. dr., Universitatea „Babeş-Bolyai“, Cluj-Napoca

49

uşa biroului de la Mineralogie, în special du pă-a mi ază,era un adevărat „Maglavit“, orânduit de doctoran ziibucureşteni şi din provincie, veniţi la „iz vorul înţe-lepciunii“.

În ceea ce mă priveşte, după ce „mi-am luatinima-n dinţi“ prin 1963, am venit la Bucureşti să-lcunosc pe renumitul profesor şi să-i solicit bună-voinţa de a mă accepta, ca şi doctorand, cu o tezădespre petrografia-petrogeneza unor metamorfitede pe Valea Arieşului, năzuinţă devenită realitate.Am început colaborarea în termenii conducă tor-doc - torand şi am încheiat-o în anul 1967, în am bianţaunor relaţii de colaborare apropiată şi afecţiunereciprocă, probabil, urmarea unei consonanţe sufle-teşti.

Vizitele lui Dan Giuşcă la geologii din teren nuerau ale şefului administrativ ce contabilizeazănumărul observaţiilor zilnice din carnetul de teren,ci ale savantului dornic să vadă, totdeauna avid decunoaştere, geologia zonei, noutăţile aflate de geo-logul prospector şi de a oferi soluţii interpretative.M-am bucurat şi eu, nu de puţine ori, de invitaţiade a-l însoţi în asemenea ocazii prin Munţii Apu-seni.

Dan Giuşcă a fost o fire cu înclinaţii filosoficeatât pe filieră nativă, cât şi a profesiunii, dialecticiannotoriu cu sorginte la înţelepciunea filosofilor Gre-ciei antice, pomeniţi în cele două cărţi de petrologieale sale (1963, 1974).

În aflarea adevărului ştiinţific, geologii nu poteluda o componentă filosofică ce ţine de latura inter-pretativă în explicitarea fenomenelor studiate, maiales că acestea, în majoritate, nu sunt actuale, civechi de milioane şi sute de milioane de ani. Sepoate afirma, în consecinţă, că geologii sunt şi filo-sofi mai modeşti (descripticii), mai afirmaţi (geneti-cienii, tectonicienii).

Componenta teoretică, filoso fică este prima careduce la confruntări de opinii în geologie, afirmaundeva marele nostru dispărut. Impresia noastră estecă în domeniul filosofiei – iar dintre ştiinţele naturii,în geologie – confruntările de idei sunt deosebit deactive. Dovadă este tendinţa profesională a geologu-lui de a veni cu altă explicaţie decât cea oferită depreopinent, indiferent cine ar fi acesta!

geologia – profesiunea de credinţă a profesorului giuşcăPentru geologia românească, profesorul Giuşcă

a fost o nestemată, râvnită de a fi văzută, de a fi înapropierea strălucirii ei; era un privilegiu să-l ai

coordonator într-o tematică ştiinţifică, conducător ladoctorat etc., deoarece, magistrul se dăruia misiunii.Nu a lipsit din acţiunile de anvergură naţională şiextrafrontaliere angajate de geologia românească înperioada cât a fost activ; în acelaşi timp, a condusdin partea Institutului Geologic activitatea unorcolective de cercetare, pe teren şi laborator, îndeo-sebi prospectivă şi explorativă.

Dan Giuşcă – profesionist polivalent de odeosebită probitate ştiinţifică – a nutrit pasiune pen-tru geologie, angajând o tematică caleidoscopică ainvestigaţiilor geologice din câmpul ştiinţelormineralogene, cu deosebire endogene, de la struc -tura mineralelor la structura Pământului – adică, dela „celula“ geologiei, mineralul, la întregul său(Pământul) –, rămânând însă credincios o viaţăîntreagă petrologiei endogene, disciplină funda-mentală în înţelegerea geologiei şi formarea geolo-gului. „Ştiinţa căreia i-am dăruit puterea mea demuncă, Petrologia, este fascinantă“, scria DanGiuşcă. A trăit intens şi vibrant în universul ştiinţe-lor geologice, creând o operă valoroasă rămasăurmaşilor.

S-a remarcat prin spirit generos, încărcat de şti-inţă geologică autentică şi diversificată, dar şi decultură generală. A lucrat mult, a creat o operă valo-roasă, lărgindu-şi continuu competenţa în câmpulcomplex al geologiei. A servit cu remarcabile rezul-tate geologia românească, ştiinţific şi didactic. Încalitate de cercetător, a dovedit remarcabile calităţi

50

impuse geologului de teren, între care amintimrigoarea observaţiei, dar şi abilitatea analistului delaborator (chimist-geochimist, microscopician desă -vârşit), fiind totodată maestru al sintezelor subraport conceptual. A făcut parte dintre geologii chi-mişti (la bază) şi a îmbrăţişat în câmpul geologieistudiul sintezelor mineralogene bazate pe procesegeochimice: mineralogia-mineralogeneza, petrogra-fia-petrogeneza, zăcămintele-metalogenia. Manierainterpretării fenomenelor, gândirea-i analitică ne-auorientat pe mulţi colaboratori, în activitate şi în dru-mul spre viitor.

Profesorul Giuşcă a soluţionat ştiinţific nume-roase probleme geologice, având, unele, interesuniversal, iar altele care priveau pământul româ-nesc. Cei care vor urmări activitatea geologică aprofesorului, cu deosebire acei care-i vor bătătoripotecile ştiinţifice, cu siguranţă vor avea multe deconsemnat.

O contribuţie majoră în geologie a academi-cianului Dan Giuşcă, atât sub aspect ideatic, cât şipractic, o constituie promovarea „Experimentuluiîn petrologie“, problematică susţinută în Dis -cursul de recepţie la Academia Română (1975),prilej de a primi răspunsul prin cea mai autor izatăpersonalitate a momentului în domeniul zăcămin-telor-metalogeniei din România, practic părinteleacestui domeniu la noi – acad. Nicolae Petrulian.În amintita expunere se precizează: „Drumulcunoaşterii geologice pleacă de la observaţie şieste confirmat sau infirmat de experiment“.Demnă de amintit este o generalizare de o inesti-mabilă valoare formulată de eruditul teoreticiancu acel prilej. „Prin firea lucrurilor, necunoscân-du-se decât parţial procesele naturale, orice con-cepţie apare provizorie, dar indispensabilă pro-gresului“.

Relaţia profesorului giuşcă cu Clujul universitarÎn anul 1925, tânărul licenţiat în ştiinţele fizi-

co-chimice la Universitatea din Bucureşti, DanGiuşcă, vine la Universitatea „Regele Ferdinand“din Cluj, pentru a-şi „prepara“ doctoratul, conformexpresiei de atunci, la profesorul Gheorghe Spacu.Începând cu 1 octombrie 1925, devine preparatorîncadrat al Laboratorului de chimie organică (denu-mire echivalentă Catedrei de mai târziu). DanGiuşcă va funcţiona doi ani universitari(1925–1927); la data de 19 octombrie 1927 susţine

doctoratul cu o temă de chimie organică. S-a întorsla Bucureşti, unde, din anul 1929, a devenit şef delucrări la Universitate unde a funcţionat tot restulvieţii, fiind în paralel angajat al Institutului Geolo-gic şi al altor unităţi de profil.

După profesorul Munteanu Murgoci trimis laCluj, în 1920, din partea ministerului de resort, săorganizeze învăţământul geologic la noua universi-tate românească înfiinţată în 1919, în anul 1925,tânărul bucureştean Dan Giuşcă are prilejul să ialegătură cu geologia de la Cluj. Astfel, stabileşterelaţii cu Laboratorul de mineralogie condus de pro-fesorul Victor Stanciu (unde funcţionau, între alţii,şef de lucrări Victor Laţiu, preparator Eugen Stoico-vici), cu Laboratorul de paleontologie condus deprofesorul Ion Popescu Voiteşti (unde se aflau, şefde lucrări Ştefan Mateescu, asistent Valeriu Lucca),şi, de asemenea, cu geografia clujeană coordonatăde prof. Gheorghe Vâlsan, avându-l alături, întretinerii colaboratori, pe preparatorul Tiberiu Morariu,viitorul academician. Toate aceste unităţi universi -tare, inclusiv chimia, aparţineau Facultăţii de Ştiinţe.Profesorul Giuşcă ne-a vorbit adesea şi cu o plăcutăaducere aminte despre etapa clujeană a tinereţii saleşi despre colegii geologi şi geografi, universitariclujeni.

La Cluj, Dan Giuşcă a aflat respectul cuvenit şichiar o căldură sufletească care l-a înduioşat, deter-minându-l să-şi rezerve un mic sejur, ori de câte oriavea de soluţionat probleme profesionale în regiu-nea Baia Mare şi în Apusenii nordici. Pentru geolo-gia universitară clujeană, profesorul a fost o pildă şiun real mentor al unor tineri. Iată expresia respec-tuoasă venită de la Cluj, la 110 ani de la naştereamarelui profesor şi geolog – academician DanGiuşcă.

La 84 de ani de viaţă, plus 26 de la plecareaprofesorului Giuşcă dintre noi, în lumea umbrelor– tainică şi de nimeni ştiută –, ne amintim cu vene-raţie de omul, care a întruchipat atât de multe vir-tuţi încât ne-a copleşit, îndeosebi cu bunătateasufletească şi dăruirea de sine, cu gândirea lim -pede şi cu erudiţia. Iată motivaţia reverenţioaseiintervenţii clujene: să ne exprimăm profunda recu-noştinţă faţă de contribuţia adusă la formareamultor generaţii de geologi, la dezvoltarea geolo-giei româneşti şi deopotrivă universale, să-i cin-stim memoria profesorului Dan Giuşcă, intrat îngaleria savanţilor români; o facem binemeritat şicu tot respectul.

51

IntroducereNe aplecăm din nou şi din nou asupra operei

ştiinţifice a academicianului şi profesorului DanGiuşcă, cu aceeaşi plăcere cu care ascultăm simfo-niile lui Beethoven. Profesorul Dan Giuşcă a creato operă puternică, rezultată din creativitatea saexcepţională care s-a întâlnit cu terenurile geolo -gice foarte variate ale României.

Cercetările profesorului Dan Giuşcă, desfăşu-rate de-a lungul a 50 de ani de activităţi geologiceinteligente, profunde şi de o mare diversitate, seconstituie într-o operă geologică inestimabilă. Esteopera care face saltul calitativ spre ştiinţele mo -derne de mineralogie, petrografie şi metalogenie.Profesorul Dan Giuşcă a abordat exclusiv subiectemajore de mineralogie, petrografie şi zăcăminte deminereuri. Această aleasă operă ştiinţifică este lafel de actuală, precum sunt simfoniile lui GeorgeEnescu.

Diversitatea activităţilor ştiinţifice ale profesorului academician Dan giuşcăPregătirea fizico-chimică de facultate a condus

la cercetări de debut de cristalografie şi cristalochi-mie. Trecerea de la cristalografie la mineralogie s-afăcut firesc. A devenit apoi tot mai aproape dome-niul petrografiei şi al petrologiei. Este momentulcând profesorul Dan Giuşcă trece viguros în labora-torul geologic nesfârşit şi atât de complex al terenu-rilor de care nu s-a despărţit niciodată.

Diversitatea operei sale este structurată pe diver-sitatea terenurilor geologice ale României. A abor-dat cu mare profunzime toate tipurile de minerale şiroci:

1. Studii de cristalografie şi cristalochimie.2. Studii de mineralogie şi metalogeneză.3. Studii de petrografie şi petrologie:

- Roci magmatice;- Roci de metamorfism regional;- Roci de metamorfism de contact termic;- Metamorfism hidrotermal şi metasomatic.

4. Studii de metalogenie şi zăcăminte de mine-reuri.

5. Studii de geochimie.6. Mari sinteze geologice.7. Fundamentul cristalin al Podişului Moldove-

nesc şi al Dobrogei.8. Structura atomică a mineralelor.1. Studii de cristalografie şi cristalochimie- Forme noi de celestină (1924)- Cristalochimia silicaţilor simpli cu scandiu şi

pământuri rare (1932)- Cristalochimia silicaţilor simpli cu terre rare- Studii roentgenografice în cazul ciclicităţii spi-

ranice- Studii cristalochimice a câtorva complecşi cu

terre rare (1939)- Studiul cristalochimic al niobaţilor de cobalt şi

nichel (1952)- Studiul cristalografic al mineralelor din zăcă-

mântul Musca (1954).2. Studii mineralogice- Asupra câtorva minerale din Transilvania

(1929)- Studiul calcografic a sulfarsenidelor- Originea epidotului din granitele de Mont Blanc

Ion Petreuș**

Academicianul Dan giușcă:performanțe în geodiversitatea științelor petrografice și mineralogice*

*Comunicare susţinută la Sesiunea comemorativă de comunicări „Acad. Dan Giușcă – 110 ani de la naștere“(17 octombrie 2014, Aula Academiei Române)

**Prof. dr., Universitatea „Al. I. Cuza“, Iaşi

52

- Nefelinul şi cancrinitul din sienitul de Orşova- Chimismul nagyagitului (1937)- Zeoliţii din Munţii Bihor- Sulfurile polimetalice de la Gemenea (Suceava)- Minerale de mangan de la Răzoare şi Delineşti- Mineralogia zonei de oxidaţie a sulfurilor de la

Somova- Mineralogeneza montmorillonitelor de la

Răzoare- Blendele şi galenele din zăcămintele polimete-

lice alpine din România- Sulfurile polimetalice de la Brusturi (Bihor)- Mineralogia baritinei de la Ostra.3. Studii de petrografie şi petrologie regionalăa) Roci magmatice- Masivul Pricopan- Regiunea Bugeac- Diferenţierea magmatică din Dobrogea de

Nord- Studii geologice şi miniere în Quadrilaterul

aurifer din Munţii Apuseni- Masivul eruptiv de la Vlădeasa- Studiul masivelor granitice de Retezat şi Buta- Masivul Poiana Ruscă- Masivele granitice de la Suşiţa şi Tismana- Pânza intrusivă de la Căzăneşti-Ciungani- Vulcanismul din regiunea Baia-Mare- Petrologia provinciei banatice- Evoluţia geologică a Munţilor Metaliferi- Vulcanismul neogen din Munţii Gutâi şi meta-

logeneza asociată- Rocile ultramafice din Munţii Făgăraş- Masivul eruptiv al Munţilor Highiş.b) Roci de metamorfism regional- Stratigrafia şisturilor cristaline din Munţii

Apuseni- Fundamentul cristalin al Platformei Moldove-

neşti- Şisturile cristaline de la Palazu Mare- Masivul cristalin al Highişului.c) Roci ale metamorfismului de contact termic- Corneenele Masivului Bihor- Metamorfite de contact termic în Masivul

Highiş- Mineralizaţii de contact în dolomitele crista -

line din Valea Ierii.

d) Metamorfism hidrotermal şi metasomatite- Metamorfism hidrotermal în rocile paleozoice

din Munţii Bihor- Mineralizaţii de contact în zona Băiţa Bihorului- Adularizarea vulcanitelor din regiunea Baia

Mare- Sericitizarea şi adularizarea andezitelor- Procese de alterare hidrotermală a rocilor

banatice de la Moldova Nouă- Zonalitatea metamorfismului metasomatic şi a

metalogenezei laramice în regiunea Brusturi Luncu-şoara.

4. Studii de metalogenie şi zăcăminte de minereuri

- Geneza zăcământului aurifer de la Săcărâmb- Mineralizaţiile de la Bucium- Zăcămintele aurifere din Munţii Apuseni- Minereuri feroase în România- Zăcăminte de sulfuri polimetalice de la Geme-

nea (Suceava)- Mineralizaţii cuprifere în Masivul Highiş- Zăcăminte de baritină şi sulfuri polimetalice

din zona Somova- Zăcăminte de molibden din zona Munţilor Dro-

cea- Zăcăminte de mangan de la Răzoare şi Deli-

neşti- Zăcământul de la Baia Sprie- Zăcământul de sulfuri polimetalice de la Ruş-

chiţa (Poiana Ruscă)- Zăcământul de sulfuri polimetalice de la Brus-

turi (Munţii Bihor)- Metalogeneza asociată vulcanismului neogen

din Carpaţii româneşti- Zăcământul de la Ostra (Suceava)- Formaţiunea feruginoasă careliană din

Dobrogea.5. Studii de geochimie- Geochimia berilului din unele roci din Româ-

nia- Prospecţiunea geochimică a zăcămintelor de

molibden din Munţii Drocea- Studiul geochimic al masivului Highiş- Geochimia proceselor de serictizare şi adulari-

zare a andezitelor- Geochimia proceselor de alterare hidroter -

mală a rocilor banatice- Geochimia rocilor din provincia banatitică- Geochimia vulcanitelor din Masivul Gutâi

53

- Geochimia zăcământului de sulfuri polimeta -lice de la Ruşchiţa (Poiana Ruscă)

- Geochimia blendelor şi a galenelor din zăcă-mintele polimetalice alpine din România

- Petrochimia masivului eruptiv din MunţiiHighiş.

6. Mari sinteze geologice- Zăcămintele aurifere din Munţii Apuseni

(România, 1940)- Minereuri feroase din România (1942)- Evoluţia vulcanismului în regiunea Baia Mare

(1959)- Fundamentul cristalin al Podişului Moldove-

nesc şi al Dobrogiei (1961)- Geologia regiunii Baia Mare (1961)- Geologia Dobrogei (1961)- Vulcanismul mezozoic din Masivul Drocea

(1963)- Radioactivitatea masivelor granitice dobro -

gene (1966)- Petrologia provinciei banatice (1966)- Stratigrafia şisturilor cristaline din Munţii

Apuseni (1967)- Vârsta absolută a formaţiunilor cristaline din

vorlandul orogenului carpatic (1967)- Evoluţia geologică a Munţilor Metaliferi

(1969)- Harta metamorfitelor româneşti (1969)- Secvenţe tectono-magmatice pre-alpine pe teri-

toriul României (1969)- Fundamentul cristalin al Platformei Moldove-

neşti (1974)- Metalogeneza asociată vulcanismului neogen

din Carpaţii româneşti (1969)- Masivul cristalin al Highişului (1979)- Mantaua superioară, leagănul schimbărilor

geologice ale planetei (1978)- Evoluţie şi revoluţie în cunoaşterea geologică

(1978)- Dezvoltarea cercetărilor petrografice în Insti-

tutul Geologic al României- Istoria ştiinţelor în România; Mineralogie,

Geochimie, Petrografie (1977)- Structura atomică a mineralelor (1986).Fundamentul cristalin al podişului Moldovenesc Profesorul Dan Giuşcă, împreună cu profesorul

Virgil Ianovici, alături de un grup de colaboratori –Elena Colios, Constanţa Udrescu, Radu Botezatu şi

Constantin Benone – au studiat rocile cristaline careaparţin fundamentului Podişului Moldovenesc dincâteva foraje de adâncime.

A fost necesară cunoaşterea fundamentului cris-talin al segmentului din Platforma Podalico-Rusăcare se întinde până la rădăcina cristalină a Carpaţi-lor Orientali româneşti. În acest scop, au fost săpateforajele de la Iaşi, Todireni şi Bătrâneşti.

Forajele de adâncime de la IaşiDouă foraje au fost amplasate pe teritoriul muni-

cipiului Iaşi: primul, la 200 m NE de gara Nicolina,al doilea la 400 m nord de gara Socola.

Forajul Nicolina străbate formaţiunile sedimen-tare din structura platformei Moldoveneşti şi anumemiocenul, gotlandianul şi ordovicianul. La adânci-mea de 900 m apar primele formaţiuni cristaline alefundamentului. Între 900 şi 1000 m, forajul străbateun complex de paragnaise plagioclazice cu granat şisillimanit. Acest complex este injectat cu gnaise leu-cocrate, unele chiar pegmatoide. Compoziţia mine-ralogică a acestor gnaise este următoarea: oligoclaz,microclin, almandin, muscovit.

În funcţie de cantitatea relativă a mineralelormenţionate mai sus, se disting gnaise cu oligoclaz,gnaise cu microclin şi muscovit, gnaise cu microclinşi plagioclaz.

Forajul de la Socola străbate formaţiunile cris-taline ale fundamentului pe o lungime de 275 m.Roca principală este un paragnais cu sistozitateaccentuată. Aceste paragnaise sunt alcătuite dincuarţ, oligoclaz şi biotit. Ca minerale accesorii aparzircon, rutil, clinizoizit. Gnaisele biotitice sunt stră-bătute de gnaise cuarţo-oligoclazice. Gnaisele cumicroclin şi oligoclaz dau rocii o factură granitică.La adâncimile de 1158 m, 1182 m, 1214 m, 1278 mşi 1305 m apar granite gnaisice. Nu lipsesc faciesu-rile pegmatitice, în care mineralele componenteating mai mulţi centimetri.

Forajul de la Todireni a fost amplasat la 60km nord-vest de Iaşi, în lunca râului Jijia, afluentde dreapta al Prutului. La 1000 m adâncime acestforaj întâlneşte fundamentul cristalin al PlatformeiMoldoveneşti, pe care îl străbate pe o lungime de500 m.

Roca principală este un ortognais cu structurăporfiroblastică. Acest gnais este străbătut de filoanede granit şi pegmatit. Vârsta absolută a acestui ortog-nais (metoda K–A) este cuprinsă între 1593 şi 1448milioane de ani. În sens strict petrografic, gnaisul deTodireni este un ortognais monzonit cuarţifer.

54

La adâncimea cuprinsă între 1324 m şi 1326 mapar granite şi granite pegmatoide. În masa granitu-lui apar şi fragmente de corneene cu biotit şi anda-luzit.

Forajul de la Bătrâneşti, amplasat la 22 km estde Botoşani, a intrat în fundamentul cristalin laadâncimea de 1008 m, pe care l-a străbătut pe o lun-gime de 36 m. Rocile cristaline din acest foraj suntgnaise cu oligoclaz, străbătute de filoane de pegma-tit cenuşiu şi roz. Vârsta absolută a acestor gnaiseeste de 1500 milioane de ani.

Gnaisul de Bătrâneşti are adesea o structură por-firoblastică prin dezvoltarea oligoclazului. Există şivariaţii de compoziţie mineralogică: gnaise cu bio-tit, gnaise cu hornblendă, gnaise cu diopsid, horn-blendă şi biotit. Gnaisele cu diopsid apar la adânci-mea de 1038 m.

Observaţii privind petrogeneza formaţiunilor cristaline din fundamentul platformei MoldoveneştiMicroscopia optică şi compoziţia chimică, pre-

zentate pe larg de profesorul Dan Giuşcă şi colabo-ratorii săi (1974), au generat evaluări petrogeneticeşi precizări petrografice în formaţiunile cristaline alefundamentului Platformei Moldoveneşti. A fost ast-fel posibilă separarea entităţilor petrografice: com-plexul migmatic de la Iaşi, gnaisele de la Bătrâneşti,gnaisele de la Todireni.

Complexul migmatic de la Iaşi cuprinde:paragnaise oligoclazice cu biotit, gnaise oligocla -zice cu microclin, granite gnaisice.

Complexul migmatic pare a fi rezultatul succe-siunii câtorva etape genetice: diferenţiere metamor-fică, anatexie in situ, intruziuni granitice venite de laadâncimi mai mari, însoţite de ample procese demetasomatoză potasică a gnaiselor cu oligoclaz. Seproduce microclinizarea gnaiselor oligoclazice.Gnaisele de la Iaşi au compoziţia metamorfitelorderivate din grauwacke.

La baza coloanei de la Todireşti se găsescgnaise plagioclazice microclinizate asociate cu gra-nite şi pegmatite. Existenţa injecţiilor tardive de gra-nite este dovedită de anclavele de corneene cu anda-luzit.

Gnaisele de Bătrâneşti şi cele de Todireni suntconsiderate ortognaise. Ele au un conţinut foarteridicat în Sr şi Ba, în comparaţie cu şisturile crista -line din complexul de la Iaşi. Compoziţia lor chi -mică este asemănătoare cu aceea a granitelor şi agnaiselor precambriene din Norvegia.

Profesorul şi academicianul Dan Giuşcă a fostcristalograf, mineralog, petrograf, organizator ine-galabil, lider, mentor şi educator. A excelat atât înatribute profesionale, cât şi în cele umane. Spiritulsău creativ continuă să crească în conştiinţa genera-ţiilor actuale de geologi. A îmbinat excelent pasiu-nea sa inegalabilă pentru mineralogie şi petrologiecu misiunea de mare răspundere de conducător deşcoală geologică, de un ales prestigiu. Cariera saprofesională se impune ca un strălucit exemplu dealegere inteligentă a subiectelor de cercetare şi prinperformanţele geologice de lungă durată a opereisale.

Bibliografie1. N. Atanasiu (2004), Academicianul Dan Giuşcă – aşa cum

l-am cunoscut, „Roumanian J. of Petrology“, 79, Supliment Nr. 1,Bucureşti.

2. C. Benone (1959), Raport geologic definitiv asupra foraju-lui de referinţă 3601/A, Şantierul Todireni, regiunea Suceava,Arhiva M.M.P.G.

3. T. Berza (2004), Contribuţiile profesorului Dan Giuşcă lastudiul banatitelor, „Roumanian J. of Petrology“, 79, SuplimentNr. 1, Bucureşti.

4. D. Giuşcă, Elena Colios, Constanţa Udrescu (1974), Fun-damentul cristalin al Platformei Moldoveneşti, „Studii Cerc.Geol.“, 19, 11–29 Bucureşti.

5. D. Giuşcă, (1977), Istoria ştiinţelor în România. Mineralo-gie, Geochimie, Petrografie, 44 pp., Ed. Academiei Române.

6. D. Giuşcă (1986), Structura atomică a mineralelor, 350pp., Ed. Tehnică, Bucureşti.

7. D. Giuşcă (1987), Memoriu de titluri şi lucrări, în „Rou-manian J. of Petrology“, 79, Supliment Nr. 1, Bucureşti.

8. V. Ianovici, D. Giuşcă (1961), Date noi asupra fundamen-tului cristalin al Podişului Moldovenesc şi Dobrogea, „Stud. Cerc.Geol.“ VI/1, 153–157, Bucureşti.

9. V. Ianovici, D. Giuşcă (1961), New data on the crystallinebasement of the Moldavian Plateau and of Dobrogea, „Revista deGeologie Geografie“ V/1, 95–100, Bucureşti.

10. D.P. Rădulescu (2004), Dan Giuşcă: 100 ani de la naş tere(1904–2004), „Roumanian J. of Petrology“, 79, Supliment Nr. 1,Bucureşti.

11. G. Udubaşa, M. Lupulescu, S.S. Udubaşa (2004), Nagya-gite: the state of the art., „Roumanian J. of Petrology“, 79, Supli-ment Nr. 1, Bucureşti.

55

Alexandru Ţipoia ajunge prima oară în Italia,pentru o scurtă călătorie, în anul 1939. Viziteazăatunci Roma, Napoli, Pompei, Capri, dar, fireşte, nuca simplu turist, ci ca artist dornic de întâlniri şiconfruntări cu marea tradiţie a artei occidentale şicu manifestările ei contemporane. Abia în 1946, numult înainte de închiderea graniţelor, are însă şansasă devină bursier la Şcoala română de la Roma,unde va petrece un an şi jumătate. La 32 de ani, câtavea când îşi lua bursa în primire, trecut ca studentprin şcoala lui Dărăscu şi Ressu, cu o expoziţieperso nală de succes în 1943, cu un premiu al gale-riei Căminul Artei în 1945, Ţipoia devenise în scurttimp unul dintre cei mai cunoscuţi artişti din gene-raţia tânără.

Perioada petrecută în Italia a fost suficient deîndelungată pentru a avea un impact consistent asu-pra operei; va acţiona ca un revelator, aducând lalumină şi precizând latenţe sau impulsuri încăincerte, firave; va avea ecouri perpetuate până târ-ziu, chiar dacă uneori mai dificil sesizabile, pentrucă erau împletite cu alte experienţe de viaţă şi artis-tice.

Străzile pustii sau cu personaje stinghere, care semişcă într-un spaţiu rarefiat, lipsit de atmosferă,naturi moarte foarte construite, sobre cromatic,aproape monocrome, sau altele cu alăturări incon-grue de obiecte, pieţe italiene cu statui sau călugăricu siluetele lor negre inconfundabile, compoziţii cuarlechini muzicanţi, ateliere de croitorie cu mane-chine, sunt teme frecvente în pictura lui Ţipoia, carese leagă de ambianţa artistică italiană de care a pututlua cunoştinţă indirect mai întâi la Bucureşti, şi apoinemijlocit la Roma.

Cu Ţipoia ne aflăm în miezul unui fenomen,aproape necercetat, acela al legăturilor artei româ-neşti interbelice cu Italia, fenomen cu mult maiconsistent decât îndeobşte se crede. Când se repetăpână la saţietate cât de îndatorată este arta româ-

nească faţă de cea franceză, afirmaţie întemeiatădesigur pe evidenţe incontestabile, se uită sau setrece cu vederea prea uşor peste impactul pe carearta italiană l-a avut asupra artelor vizuale din Ro -mânia interbelică.

În anii ‘20, ţările occidentale cu vechi tradiţiiartistice „se întorc la ordine”. Acea mişcare artisticărestaurativă pe care Cocteau a botezat-o inspiratretour a l’ordre se întindea în toată Europa, cu ecou-rile ei şi în arta românească, unde vocabula de nouclasicism circula frecvent. În Italia, artiştii grupaţi înjurul revistei „Valori Plastici“ stimulează creareamişcării Novecento, cu un program estetic ale căruipuncte principale erau întoarcerea la natură, la meş-teşug şi la tradiţie. Tangente erau experienţele pictu-rii metafizice, care readuceau în prim-plan existenţamisterioasă a lumii obiectelor.

De Chirico publică în 1919 în „Valori Plastici“articolul cu titlu programatic Reîntoarcerea la meş-

Alexandru Țipoia și Italia*Ioana Vlasiu**

*Comunicare prezentată la Simpozionul „100 de ani de la naşterea pictorului Alexandru Ţipoia“ (18 septembrie 2014, Aula Academiei Române)**Istoric de artă, Institutul de Istoria Artei „George Oprescu“

Amiază la Hârşova

56

teşug, se autointitulează pictor classicus şi elogiază„sentimentul majestuos al solidităţii şi echilibrului”,ca semn al marii picturi italiene. Carlo Carra îşiîndeamnă contemporanii să recupereze „tăcerea ma -gică“ a picturii lui Giotto. Pictura novecentiştilor, custrăzile ei pustii sau populate de manechine, statui şiobiecte neliniştitoare, se plasează deliberat în conti-nuitatea picturii italiene din Trecento şi Quattro -cento, cu lumea ei stabilă şi logică, dominată de sen-timentul unei realităţi simple şi grandioase.

Istoricii de artă au numit realism arhaic sau rea-lism magic pictura care se dezvoltă în Italia pe ur -mele picturii metafizice şi care aduce cu sine estom-parea, dar nu şi dispariţia sentimentului neliniştitor,umanizarea ei. O realitate simplă, domesticită, darimpregnată de melancolie retrăieşte în imagini alcăror caracter formal este dominat de construcţie.Voga naturilor moarte sobre, de o simplitate delibe-rată, ascetică se răspândeşte peste tot în Europa. LuiGiorgio de Chirico îi plăcea să le numească „viaţătăcută”, considerând germanul Stilleben mai apropiatde esenţa picturii pe care o promova.

Nu este locul să insist asupra ecourilor în presaromânească a teoriilor estetice italiene. Menţionezdoar un interviu dat de Massimo Bontempelli revis-tei „Politica”, în 1928, prezentat drept şeful şcoliiNovecento, şi care prezintă realismul magic, defi-nindu-l drept o pictură care depăşeşte realismul crudşi fără deschidere prin imaginaţie, iar imaginaţiaeste ţinută în frâu şi discipinată prin exactitate şigust al distanţării. Aş mai aminti câteva momenteprivilegiate ale relaţiei cu Italia după 1930. De pildă,vizita lui Marinetti la Bucureşti din 1930, când esteprimit atât la Academie, cât şi separat de avangar-dişti. Ca urmare a acestei, vizite un grup destul denumeros de artişti români – Miliţa Petraşcu, Maxy,Marcel Iancu, Margareta Sterian, Nina Arbore, OlgaGreceanu, Mac Constantinescu, Octav Doicescuexpun în 1933 la Expoziţia futuristă de la Roma, subegida lui Marinetti. Participarea avangardiştilorromâni nu a fost salutată de către toţi avangardiştii,devenind obiect de dispută ideologică.

În 1932, Massimo Campigli expune la Bucu-reşti, iar în 1935 are loc o foarte importantă expozi-ţie de artă contemporană italiană la Muzeul „TomaStelian“, care, sub conducerea profesorului GeorgeOprescu îşi făcuse un adevărat program de prezen-tare a artei internaţionale. Expoziţia aceasta deanvergură, organizată de Antonio Maraini, sculptor,dar şi secretar al Bienalei de la Veneţia, cuprindeaun număr mare de artişti faimoşi, printre care Carlo

Carra, convertit de la futurism la pictura metafizică,Giorgio de Chirico, Felice Casorati, Ardengo Soffici,Ottone Rosai, Mario Sironi, pentru a nu mai pomenide sculptori şi graficieni care ilustrau principaleleorientări postfuturiste, de la pictura metafizică saurealismul magic la expresionism.

Oprescu aprecia – în prefaţa catalogului, evo-când situaţia artei italiene, care, la început de secolXX, stagna sub povara tradiţiei, pentru ca apoi săintre puternic în sfera de influență a artei franceze –că politica culturală a statului italian reușise să creeze„o mişcare artistică de sine stătătoare, servită detalente viguroase, de spirite inteligente şi de remar-cabili practicieni.“

Este de presupus că Alexandru Ţipoia, atunciîncă student, dar deja expozant la saloanele oficiale,nu a ratat o astfel de expoziţie, care i-ar fi permis oiniţiere substanţială în arta italiană a timpului său, cucâţiva ani înainte de a ajunge în Italia. Interesulartiştilor pentru Italia, dincolo de posibilitatea bur-selor la Accademia di Romania, foarte râvnite, erastimulat şi de existenţa Bienalei de la Veneţia, con-fruntare internaţională la cel mai înalt nivel, undeRomânia este prezentă, chiar dacă cu lungi întreru-peri din 1907. În 1938, ajungea să aibă un prestigiospavilion propriu.

Ca bursieri ai Accademiei di Romania, au studiatla Roma, în afară de Ţipoia, mai mulți artişti, prin-tre care Eugen Drăguţescu, Nicolae Stoica, Ana Tzi-gara Berza, Ion Mirea (care nu a fost bursier, ciatașat cultural), sculptorii Ion Grigore Popovici,Cristea Grosu, Ion Lucian Murnu, Mac Constanti-nescu, Iosif Iliu, Dimitrie Berea. O listă completă arputea fi oferită doar în urma unor cercetări de ar -hivă. Numărul celor care s-au aflat în Italia pentrustudii mai scurte sau mai îndelungate, în afara bur-selor oferite la Accademia di Romania, este desigurmult mai mare. În orice caz, erau suficient de mulţi,pentru a putea fi priviţi ca un grup cu o identitatedistinctă. Ceea ce s-a şi întâmplat, dacă urmărim cri-tica timpului. Fenomenul artiştilor şcoliţi în Italiaeste apreciat diferit în funcţie de coloratura ideolo-gică a cronicarului. Foarte tranşantă este poziţia luiMiron Radu Paraschivescu, care evaluează arta ita-liană contemporană şi pe cei ce gravitau în orbita eidinspre stânga. Cu ocazia unei cronici din 1943,publicată în „Timpul”, despre Eugen Drăguţescu,care expunea lucrări din ultimii trei ani petrecuţi înItalia, Miron Radu Paraschivescu consideră că artaitaliană, în general şi implicit cea plastică, oferă unevident spectacol al decadenţei „de sfârşit, de lucruisprăvit, de operă chinuită, elaborată cu multă inte-

57

ligenţă, reflectată până la epuizare (stoarsă) deciclul încheiat.“

Exemplul de urmat pe care cronicarul îl reco-mandă artiştilor români este Franţa, iar ca mişcareartistică, simpatia lui merge evident spre suprarea-lism, care se situa la stânga spectrului ideologic.Sigur că deosebirile, care apar între evaluările dato-rate lui Oprescu şi cele ale lui Miron Radu Paras-chivescu, ţin şi de climatul politic, care în 1943 eraaltul decât cel din 1935.

Informaţiile de natură documentară privindperioada petrecută de Ţipoia în Italia sunt, din pă -cate, lacunare. Ceea ce ştim însă cu precizie este căa expus în două rânduri la Galeria San Bernardo dinRoma, în octombrie 1946 şi în ianuarie 1947, încadrul unor expoziţii colective, prima dedicatăAutoportretului, gen care s-a bucurat în epocă de ospectaculoasă revenire. Detaliu important acesta dinurmă, dacă ţinem seama de numeroasele autopor -trete care au jalonat existenţa artistică a lui Ţipoia.Ştim, de asemenea, că a conceput, împreună cu IosifIliu, scenografia unei piese La Farsa di Ser PietroPattalino, jucate la Teatro dell Art Club din via Mar-gutta. Sunt indicii privind integrarea sa în viaţa cul-turală italiană.

Nu am cunoştinţă de mărturii directe ale contac-telor cu artiştii italieni, dar am convingerea că ele au

existat, aşa cum au existat în cazul altor artiştiromâni, care au avut ocazia să petreacă un timp maiîndelungat acolo şi cu care Ţipoia a fost prieten, depildă cu Drăguţescu. Drăguţescu îi desena pe Gio-vanni Papini, pe Giorgio de Chirico, desen pe care-lexpunea la Bucureşti la Salonul Oficial, şi pe Al -berto Savinio, fratele lui Chirico, artist nu mai puţincelebru la vremea aceea. Alberto Savinio, la rândulsău, scria despre Drăguţescu în 1946, numindu-l„portretist al adevărului”, iar ceva mai înainte Gian-carlo Vigorelli îi prezenta Expoziţia de la Milano din1943. Ion Mirea câştiga prietenia pe viaţă a lui Giu-seppe Ungaretti. Dimitrie Berea, instalat în tr-unuldin atelierele Casei Strohl-fern din Roma, celebruloc de studiu şi întâlniri între artişti şi intelectuali, îldesena în 1942 pe Carlo Carra. Celebrul modelnota cu mâna lui chiar pe acest desen: „A me piacequesto vostro rapido studio della mia testa”.

Artiştii români, bursieri ai Şcolii române, semişcau dezinvolt în lumea intelectuală şi artisticăitaliană, cultivând relaţii şi prietenii cu figuri deprimă mărime, precum cele menţionate. Aceasta tre-buie să fi fost adevărat şi în ceee ce-l priveşte peŢipoia, cu toată absenţa unor mărturii directe.

Unde se plasează pictura lui Ţipoia în aceastăconfiguraţie nu tocmai simplă?

Citadină

58

Dintre „italienizanţi”, în afara celor care ca Dră-guţescu, Iliu, Berea au ales exilul şi fireşte arta lor aevoluat pe coordonate diferite, Ţipoia mi se paresingurul care continuă, în modul cel mai coerent şimai convingător, experienţa italiană, asumând ceeace convenea interiorităţii sale şi integrând în modoriginal structuri formale sau motive în sintaxe per-sonale. Dacă privim contextul artei româneşti lafinele deceniului cinci, când Ţipoia revine din Italia,este evident că pictura sa se diferenţiază net de colo-rismul dominant, desigur strălucit prin câţiva repre-zentanţi ai săi, de pildă Ciucurencu. Ţipoia propuneo pictură întemeiată pe alte principii, şi anume o pic-tură construită, atentă la valorile de soliditate şi con-sistenţă, dar preocupată şi de o abordare diferită alumii reale, percepută, de altfel, de critica timpuluica o aspiraţie spre spiritualizarea materiei, pe carestagiul italian o favorizase cu siguranţă. Naturilemoarte cu figură antică, de o mare rigoare plastică şirafinament constructiv – unde obiecte incongrueîmpart un acelaşi spaţiu ideal, pe care Ţipoia le pic-tează în 1949 şi 1950, relativ la puţină vreme dupăîntoarcerea din Italia, într-un moment în care dupăcelebra expoziție Flacăra, din 1948, arta româ -nească fusese împinsă brutal în zona realismuluisocialist – dau măsura gravului dezacord cu nouaideologie artistică în care se afla artistul.

Ecouri directe ale picturii metafizice, dincolo denaturile moarte pomenite, sunt detectabile şi în seriade interioare intitulate Atelier de croitorie din 1946(pictat chiar în Italia), unde manechinele par săsugereze universul figurativ al lui de Chirico, popu-lat de homo orthopedicus cum Lionello Venturinumea, nu fără maliţie, umanoizii din pictura vesti-tului italian. Dacă Ţipoia domesticeşte mult stranie-tatea picturii metafizice, nu este mai puţin adevăratcă un sunet propriu îşi face loc în pictura româ -nească prin aceste lucrări.

Structura artistică a lui Ţipoia a fost una multi-faţetată, caleidoscopică, cu ramificaţii surprinză -toare şi dificil de subsumat unui numitor comun.Timpul istoric în care a trăit artistul nu a fost niciacesta propice unei construcţii liniare simple, fireşti,fără accidente, a personalităţii sale artistice.

Din direcţiile de dezvoltare a operei acestui artistde o prolificitate impresionantă în toate disciplineleartistice – pictură, sculptură, desen, artă decorativă –cred că două sunt cele care au încorporat mai preg-nant amintiri italiene, topindu-le în viziune originalăîmpreună cu alte aluviuni ale propriului muzeuimaginar, mereu în curs de îmbogă ţire.

Mă gândesc la unele dintre compoziţiile vastuluiciclu al instrumentelor muzicale, care apar ca motivprivilegiat, începând din anii 1960. Dizlocate dincadrul consacrat al naturii moarte pentru a câştiga oexistenţă autonomă, instrumentele muzicale setransformă în personaje imaginare, impostate semeţ,monumental în peisaj. Această dizlocare este înesenţă un procedeu brevetat de pictura metafizică şidezvoltat pe scară largă de suprarealism. În anii ‘40,Eugen Drăguţescu picta şi el un Câmp de şevalete(Campo di cavaletti), expus şi la Bucureşti în 1943şi mult comentat, nu tocmai favorabil de critică.Şevaletele, cu alură de siluete descărnate, sustrase,din mediul lor familiar produceau un cert efect deînstrăinare.

Amploarea pe care o primeşte de-a lungul aniloracest motiv în pictura lui Ţipoia, concentrând oexperienţă artistică ajunsă acum la deplina maturi -tate, într-un moment benefic al artei româneşti, edrept de scurtă durată, este impresionantă. Expoziţiadin 1967 de la Bucureşti este prima dedicată înîntregime temei, Ţipoia, convocând parcă pentru a oaproxima şi cuprinde mai bine toate artele plastice –pictura, sculptura şi grafică. Un al doilea moment încare supravieţuiesc obsesii italiene, pe care mă limi-tez doar să îl semnalez cu acest prilej, este cel al figu-rilor feminine cu vas pe cap şi Cariatidelor cu chei.

Aduc aici omagiile cuvenite fiului pictorului,George Ţipoia, el însuşi artist, şi soţiei sale, graţieeforturilor cărora opera lui Ţipoia, în complexitateaei, a devenit cunoscută, printr-o suită de expoziţii şipublicaţii de mare seriozitate şi excelentă ţinută gra-fică.

Instrumente muzicale în peisaj

59

Alexandru Țipoia și simfonia fantastică a operei sale*George Ţipoia**

Lucrând în ultimii ani la cele două albume: Mu -zica în arta lui Alexandru Ţipoia şi cel pentrusărbătorirea centenarului naşterii artistului laAcademia Română, am avut prilejul să plonjez maiadânc în opera sa, să zăbovesc cu răbdare şi sădescopăr noi valenţe, până atunci necunoscute sautrecute în mod superficial cu vederea, chiar dacă,poate pe drept cuvânt, mă pot considera cunos -cătorul cel mai avizat al operei tatălui meu.

În ciuda aparenţelor, arta vizuală ascundevalenţe importante, greu de sesizat la prima vedere,care ne scapă continuu, chiar la mai multe etape aleprivirii, nu neapărat superficial, astfel încât putemspune că ea, arta vizuală, este aproape ceea ce nu sevede. Şi nu se vede cu uşurinţă, pentru că ceea cereprezintă calitate, valoare spirituală înaltă, esteîncifrată în fibra actului creator. Puterea noastră depătrundere a spiritului, a inefabilului exprimat plas-tic, este slabă, în plus supusă nenumăratelor carenţe,asupra cărora nu este locul să insistăm.

Ceea ce caracterizează în mod fundamentalopera lui Alexandru Ţipoia este vastitatea, ameţi -toarea ei deschidere, neobişnuită, puţin firească,imposibil de înţeles de gândirea carteziană, greu deacceptat şi, cu atât mai mult, de urmat de către pu -blicul larg românesc. A putea să domini concomitentorizonturi şi lumi diferite, a nu fi sclavul unormentalităţi preconcepute, a fi liber înlăuntrulpropriului tău spirit şi a-ţi permite să te mişti şi să teproiectezi cu elan în viitor, sunt calităţi cu totulexcepţionale, care se cuvin penalizate de gândireamediocră şi spiritul cotidian îngust al omului curent,dintotdeauna.

Gustul îndoielnic al publicului, dezinteresul săupentru creaţiile spiritului, puterea sa limitată de a-lurma pe artist în vârtejul aventurii sale interioare,sunt demult cunoscute ca fiind locuri comune, dar,

în egală măsură, atitudini descurajante pentrucreaţia autentică. Iar când mai intervine, pedeasupra, şi factorul politic nociv, terorizant, de -stabilizator şi inhibant, când artistul devine victimapoliticului, aşa cum a fost cazul lui AlexandruŢipoia în regimul comunist, din cauza situaţiei fa -miliei sale expropriate, considerată a priori„duşmană a regimului comunist“, cu tată catalogatdrept „moşier“, impunându-i-se „domiciliu obli -gatoriu“ şi frate închis, cu „detenţie grea, pe viaţă“,pentru „activitate contra clasei muncitoare“, atunciavem întreaga anvergură a mizeriei umane îndrep-tate contra artistului şi operei sale. Şi, iată cum vor-bele lui Baudelaire se adeveresc cu prisosinţă, atuncicând spune că: „Naţiunile nu au decât în pofida loroameni mari. Ele fac tot ce pot să nu-i aibă, să îidistrugă. Şi, astfel, omul mare are nevoie, pentru aexista, să posede o forţă de atac mai mare decâtforţa de rezistenţă desfăşurată de către milioane de

*Comunicare prezentată la simpozionul „100 de ani de la naşterea pictorului Alexandru Ţipoia”(18 septembrie 2014, Aula Academiei Române).

**Fiul pictorului Alexandru Ţipoia

Marele violoncel

60

indivizi“. Şi continuă ideea, în altă parte: „Aşadar,omul mare este învingătorul întregii sale naţiuni“.

Dat afară, pe rând, din cele câteva posturi pecare fusese obligat să şi le ia între anii 1948–1953,pentru ca să îşi întreţină familia numeroasă şi fărăniciun venit – asistent la Secţia de pictură a Acade-miei de Arte Frumoase din Iaşi, inspector la SecţiaMuzeelor Primăriei din Bucureşti, bibliotecar laSecţia de stampe a Bibliotecii Academiei Române –artistul a devenit un proscris pentru noul regimpolitic, care se instaurase odată cu abdicarea impusăRegelui.

Şi, totuşi, în pofida tuturor greutăţilor şi piedi-cilor, opera lui Alexandru Ţipoia se înalţă cu paşigigantici peste mărunta înţelegere cotidiană a artei,ea devine martorul atemporal al unor vremuripotrivnice şi samavolnice, care l-au împiedicat peartist să se manifeste plenar, în libertate, aşa cumconştiinţa sa dorea cu ardoare.

Artistul este, prin excelenţă, o fiinţă racordată ladimensiuni spirituale superioare şi prin însăşicondiţia sa, el nu poate adera la niciun partid, lanicio ideologie, la nicio gândire colectivă, cu atâtmai mult cu cât partidul unic îşi impunea, cu forţaterorii, punctul său de vedere în arta vremii. Deaceea, artistul nostru a bătut în retragere, precumîntreaga lui familie, viaţa fiindu-i marcată decontinue nedreptăţi, ameninţări şi persecuţii, cul-minând, în anul 1978, cu refuzul Consiliului Culturiişi Educaţiei Socialiste a cererii sale de expoziţie„Retrospectivă“.

Faptul de a nu-şi fi putut prezenta rodul munciide o viaţă într-o „Retrospectivă“ de amploare, aşacum artiştilor bine văzuţi de regim li se permitea, i-aafectat renumele, deci opera, lucru pe care îlconstatăm atât de bine şi astăzi, când atât de puţiniintelectuali de marcă ştiu ce reprezintă, pentru artaromânească, opera lui Alexandru Ţipoia.

Opera i-a fost precum viaţa, alcătuită în salturi,în efuziuni spirituale, rachete ale minţii şi inimii,focuri de artificii orbitoare, fără grija de a lăsa înurmă o artă uşor de controlat, uşor asimilabilă, cumpreconizau indicaţiile. El lasă durabilitate, consis -tenţă spirituală, dând iluzia unei fugi continue dupăo lume ideală, mirifică, rod al visărilor şi emoţiilorpoetice. Căci lumea lui Alexandru Ţipoia este, cupredilecţie, o lume poetică, la toate eşaloaneleevoluţiei sale artistice.

Este de subliniat această caracteristică a opereisale, fiind şi ceea ce o deo sebeşte şi o pune înantiteză cu majoritatea creaţiilor contemporanilorsăi.

Această lume poetică s-a manifestat artistic,plastic, printr-un fel propriu, specific, al modului deexpresie, inventând la infinit lumi şi personaje noi,inexistente până la el. Felul lui de a se exprima plas-tic, de a parcurge lumea artei, este cu totul ne obiş -nuit până la el, căci artistul nu merge bătând pasulpe loc, precum majoritatea contemporanilor. Acea -stă putere de dominare a extremelor în simultanei-tate este o caracteristică majoră a capacităţii saleartistice.

Între opere, el se deplasează în zbor, în salturimortale, fiind lucid şi controlat, solid alcătuit, per-fect arhitectonic şi riguros visător. Această putereieşită din comun îi este dată, în special, de mareacunoaştere şi dominare a meşteşugului exprimării,de ştiinţa desăvârşită a desenului, a compoziţiei,lucru destul de rar, chiar şi la marii artişti.

Această ştiinţă îl confortează, îi dă imbold şiavânt, îl susţine moralmente şi îi arată lui însuşi câtădreptate are să se deplaseze în zbor, nu sărind etapeale parcurgerii, căci el a parcurs întreaga evoluţieplastică de foarte timpuriu, ci punând bazele unornoi orizonturi interzise, ce nu-şi puteau găsi locul înepocă.

Alexandru Ţipoia este un inventator, un fel deom de ştiinţă care ţine la rigoare, la exactitateaexprimării, deci a formei, conştient fiind că formaeste cea care dă viaţă şi susţine arhitectura oricăreilumi interioare.

În martie 1946, Ion Frunzetti nota despre expo-ziţia sa de la Ateneul Român, din decembrie 1945:„Pusă pe compartimentare geometrică a formei, pesegmentare grafică, lucidă, intelectuală, pictura sae o inginerie interesantă, supusă unui fond tempera-mental care captivează. O analiză mai amănunţitădescoperă însă că Alexandru Ţipoia nu este întot-deauna atât de sigur de sine, cum pare la început. Şiasta spre lauda sa. Departe de a fi ajuns la o for-mulă, pe care să o considere reţetă universală, con-fecţionând la infinit după indicaţiile ei, Ţipoia pre-feră să păstreze fiecărui tablou caracter de expe-rienţă“.El inventează lumi împrejurul lui, la 360o , el îşimăreşte spaţiul de acţiune, având nevoie vitală despaţiu de respiraţie, altfel având senzaţia de sufo -care. Şi, inevitabil, aceste lumi sunt opuse, sunt con-tradictorii, dar se şi completează, devin complemen-tare. Este de căutat ceea ce le leagă, ce le uneşte, înspiritualitatea lor, dincolo de aparenţa materială. IarFrunzetti termina cronica astfel: „...o anumită uni-tate acordă, totuşi, tuturor manifestărilor sale, pre-zenţa subiacentă a unui mare talent, unificator înaceeaşi măsură în care diversifică. Ţipoia este

61

astăzi un substantiv colectiv: pluralia tantum. Ceeace nu înseamnă că închide mai puţină substanţă“.Pretutindeni, artistul pune în primul plan mai multinefabilul, adică ceea ce de fapt nu se vede.

Iată un prim paradox al artei lui Alexandru Ţipoia.Nici portretul nu este numai portret, nici peisajul nueste numai atât, nici natura moartă nu este simplănatură moartă, ca să nu mai vorbim de vastul săuciclu al Instrumentelor muzicale, care nu reprezintănumai instrumente muzicale. Sunt lumi de sine stă-tătoare, care nu se raportează la lumea cunoscută,înconjurătoare. Sunt mai degrabă universuri în deve-nire, galaxii ale spiritului care trebuie să se concreti-zeze în forme materiale, pentru a-l putea ajuta peartist să depăşească dificultăţile şi ostilităţile vieţii.El îşi creează un spaţiu al său, intim, unde intruşii nuau acces, se exclud ei înşişi.

Pictând, sculptând, lucrându-şi arta, mai întâi detoate, el se construieşte pe sine. Pentru artist, operasa are rolul major de partener, de drum în viaţă, cuajutorul ei şi prin ea, omul urcă încet, dar sigur,înlăuntrul propriului său spirit pe căi nebănuite, urcăpermanent, suind pe propriii săi „umeri spirituali“.Şi urcând, se salvează fără să ştie, în cotidian, darmai mult în eternitate. De aici şi dorinţa de a desco-peri noi orizonturi, necunoscute, dar dorite, visate.„Nu pictezi realitatea, ci propria ta interioritate“,spunea artistul. Iar interioritatea sa, artistul o desco-peră cu fiecare nouă lucrare în parte.

Interioritatea îi este avidă de noi orizonturi, inte-rioritate în ebuliţie, o interioritate complexă, uneoricontradictorie precum viaţa pe care a trăit-o.

Alexandru Ţipoia s-a salvat cât a putut, în con-diţii inimaginabil de grele, în fapt, în imposibilitateaoricărei salvări. Opera sa este martorul vieţii sale,

oglinda a ceea ce omul a putut, totuşi, să salveze dincataclismul existenţei sale nefericite.

Nu a beneficiat de nici cea mai elementară con-diţie de lucru, nu a avut atelier de pictură toatăviaţa, nu a avut tihna necesară concentrării şi ela-borării operei, fiind în permanenţă hărţuit de nevoimateriale. Trebuiau găsite soluţii de moment, pen-tru care omul nu fusese nici pregătit, nici predis-pus. În această societate ostilă şi agresivă, în caretrebuia să înveţi să nu-ţi pierzi viaţa în mod inutil,artistul trebuia să reziste şi să creeze opera vieţiisale. Victoria artei s-a făcut cu infinite eforturi, cunesfârşite pierderi de sine, cu nenumărate eşecurişi renunţări.

Şi totuşi, fără bani, fără pânze, fără culori, fărătihnă şi fără linişte interioară, în permanentă tensiune,cu angoasa inimaginabilă de a fi urmărit de secu -ritate, artistul ne-a lăsat un mănunchi de opereexcepţionale, care, ele singure, justifică o existenţă,îi dau consistenţă şi valoare.

Calitatea excepţională a operei nu este dată nicide numărul lucrărilor, nici de mărimea în metripătraţi ai şasiurilor sau de calitatea pânzelor, de câtde bine au fost ele preparate şi întinse, nici de cali-tatea cuielor folosite la fixarea pânzelor. Calitateaoperelor lui Alexandru Ţipoia ţine de un inefabilunic, irepetabil, de o formă de geniu ce-i aparţine, înciuda tuturor acestor lipsuri.

Ceea ce îi caracterizează opera, este un rafina-ment aristocratic al exprimării plastice, o eleganţă aimaginii care se prezintă prin echilibrul tonurilor,prin construcţia riguroasă, întotdeauna echilibrată aconţinutului.

La Alexandru Ţipoia, lucrarea se exprimă, înprimul rând, prin formă, desen şi culoare totodată;forma este cea care ilustrează cel mai bine spiritulartistului, gândirea lui filosofică, în care închidetrăire emoţională, vibraţie şi elan spre lumi supe-rioare. Este o caracteristică generală a tuturor etape-lor parcurse, a tuturor temelor abordate. Aceste cali-tăţi fac cu statornicie unitatea unor teme care arpărea opuse, contradictorii. Suflul cu totul excepţio-nal al ansamblului operei, dar, mai ales, calitateaaerului pe care aceasta îl respiră, fac din arta sa unadin faţetele cele mai distinse şi mai rafinate ale arteiromâneşti a secolului XX.

„Pictura unui artist sensibil şi cultivat, scria DanGrigorescu în 1981, care nu osteneşte să-şi punăprobleme complicate de construcţie plastică, ocons trucţie strictă, prin intermediul căreia să tran -smită un mesaj de adevărată frumuseţe“.

Natură moartă cu ştergar

62

Cultură și civilizație

Constantin Noica, independent de aprecierilesau denigrările la adresa lui şi a operei sale, pentru oparte din ele suferind şi o cumplită detenţie, a fostun mare filosof, a cărui operă nu s-a bucurat încă deatenţia cuvenită. Nu este numai cazul său, dar parcăunora, mult mai puţin cunoscuţi, le-a fost acordatămai multă atenţie. Mai ales în vremea noastră.

Prin simpozioanele naţionale „ConstantinNoica“, itinerante ca şi călătoriile sale prin marileoraşe ale ţării, în care încerca să aducă lumina filo-sofiei, referindu-se cu precădere la câte una dintrecărţile sale, am încercat să dovedim că toate abundăîn idei noi şi valoroase. Că nu degeaba se întreba el„cum e posibil ceva nou?“, ci o făcea tocmai pentrucă ştia răspunsul mai bine decât noi toţi. Căci el neoferise deja o mulţime de noutăţi, cel puţin filoso -fice. Din această cauză, întrebarea lui s-ar traducemai bine printr-o invitaţie, pe care, cu sfiala sa pro-verbială, nu s-a încumetat să ne-o facă. „Citiţi-micărţile, fraţilor întru filosofie, dacă vreţi să mai aflaţicâte ceva nou, chiar şi în legătură cu Descartes, cuLeibniz sau cu Immanuel Kant, căci problemele pecare le-au tratat aceştia n-au dispărut odată cu ei, ciau rămas şi vor rămâne în continuare sub forma«conceptelor deschise»“. Şi, fără alte amănunte,putem considera că „problema deschisă“ sau „con-ceptul deschis“ este o noutate filosofică, pe care oputem revendica oricând ca prioritate românească înistoria filosofiei. O vom face însă în stilul nostru,adică, în loc s-o anunţăm la momentul apariţiei, în1936, ne vom aduce aminte despre ea abia după cevom fi citit undeva că a devenit la modă prin alte ţări.

Având în vedere tendinţele actuale postmoder-niste ale filosofiei occidentale, n-ar fi de mirare săauzim chiar în zilele noastre despre vreo găselniţăasemănătoare. Aceasta, datorită faptului că una din-tre variantele „reanimării“ filosofice rezidă în reco-mandarea întoarcerii, dacă nu la „conceptele des -chise“ ale acesteia, la vechile probleme considerateperene. Ceea ce s-a mai şi încercat prin: neotomism,neoplatonism, neokantianism etc. Viziunea lui Con-stantin Noica este însă alta şi merită să-i aducem

câteva aprecieri din perspectiva celor aproape nouădecenii de când ne-a fost relatată.

Problemele permanent deschise ale filosofieisunt cele care au determinat apariţia acesteia şi i-augarantat perenitatea. De ce nu s-a oprit filosofia larecitalurile aezilor, ca pe vremea lui Parmenides,care o cânta în versuri? Aşa cum s-a întâmplat cumarile creaţii epice, după ce s-au extins chiar maimult decât au reuşit să le supravieţuiască spectatorii.Astăzi citim cu greu fragmentele de poeme filoso -fice şi se pare că acestea au fost considerate, chiar depe atunci, un fel de „concepte închise“, cum sunt şipoeziile, la care nu se mai adaugă nimic.

Ce-i drept, ca modalitate de expunere a filoso-fiei, într-o anume măsură, a rămas deschis conceptulde „filosofie ca spectacol“, pe care am încercat şinoi să-l cultivăm la sărbătorile de Dragobete. El areînsă o istorie milenară şi ar putea să înceapă cuXenophanes şi Heraclit care îi continuau pe mariipoeţi, sau cu pitagoreicii şi ritualurile lor, pe care leimită până astăzi confreriile oculte. Despre Orpheus,enumerat printre cei şapte înţelepţi, ştim că făceaspectacole poetico-muzicale pe teme filosofice,fiind şi taumaturg, dar şi conducător de culte şi mis-tere, ca şi Salmoxis, considerat chiar zeu, care, lapatru ani, făcea spectacole pe tema nemuririi, a mor-

Acad. Alexandru SurduVicepreşedinte al Academiei Române

probleme perene şi concepte deschise în istoria filosofiei

63

ţii şi a reînvierii războinicilor lupi. Dar, ce specta -cole făceau elinii la oracolul din Delphi, moştenireatraco-getă a enigmaticului Epsilon, despre care aîncercat Plutarh să scrie adevărate poeme filosofice!

Originea dialogurilor filosofice este în mod evi-dent spectaculară, ca şi banchetele descrise de Pla-ton şi Xenophon, adică simpozioanele despre carese vorbeşte până în zilele noastre. Diogenes Laertiosne relatează, din vremea lui Platon, faptul că dialo-gurile se recitau cu personaje diferite, dar uneorierau citite chiar de către autori, cum s-a întâmplat cudialogul acela de pomină despre suflet, la carenumai Aristotel a rămas până la sfârşit. Stilul dialo-gal este practicat până în zilele noastre.

Spectacolul filosofic de Dragobete, spre deose -bire de simpozioanele obişnuite, combină, în manierăantică, petrecerea cu muzică şi recitaluri, care alter-nează cu discursuri pe teme filosofice legate în modspecial de iubire, de Dumnezeu, de oameni şi deînţelepciune. Faptul că aceste spectacole au trezit launii dintre participanţi numai invidie şi ură, dove-deşte, ca şi în Antichitate, că ura este mai puternicădecât iubirea. Războiul este regele tuturor (Pólemospanton basileus), cum zicea Heraclit.

La fel i s-a întâmplat şi lui Constantin Noica, dincauza conceptului său deschis de „şcoală a înţelep-ciunii“, la care să înveţe şi elevii de la profesori şiprofesorii de la elevi, pentru care a stat nouă ani cudomiciliu forţat şi şase ani la închisoare, după care aînceput să fie înjurat chiar de către unii dintre foştiisăi apropiaţi, până în zilele noastre. Conceptul aces-tei şcoli a fost însă redeschis de medicul Geo Săvu-lescu, pe teme de filosofia ştiinţei, prin simpozioanecare se ţin la conacul său din comuna Olteni delângă Bucureşti, dar şi la Institutul de Filosofie şiPsihologie „Constantin Rădulescu-Motru“ prin sim-pozioanele „Constantin Noica“ de limba greacă şiteoria categoriilor, pentru care am şi început săauzim înjurăturile de rigoare.

Conceptele perene ale filosofiei sunt deopotrivădeschise şi închise în aceeaşi măsură. Aceasta însădupă instituirea lor, după descoperirea sau inventa-rea lor. Descoperirea s-a făcut, cel puţin în filosofiaantică grecească, pornindu-se de la limbajul uzual încare acestea apăreau ca simple cuvinte, cum sunt:adevărul, frumosul, binele, dreptatea şi libertatea,cele cinci componente ale pentadei de aur a Realită-ţii. Pentru a fi însă abordate filosofic, ele necesităelaborarea prealabilă a unei teorii a ExistenţeiNemijlocite, la care se referă, şi a unei teorii a Fiin-ţei, prin care să poată fi caracterizate cum sunt, ce

sunt şi de ce sunt aşa cum sunt. Caracterul deschis alacestora rezidă în faptul că cele trei teorii de caredepind sunt în permanentă transformare: evoluţie,involuţie sau stagnare, în funcţie de schimbărileistorice, de progresul sau decadenţa societăţilor, darşi de capacităţile filosofilor care le pun în discuţie.Acestea ar putea fi numite „concepte deschise per-manente“ ale filosofiei, la care s-a lucrat şi se valucra întotdeauna.

Dar, ele sunt totodată şi relativ închise în cadruldiferitelor construcţii filosofice determinate, aleunei personalităţi, ale unei şcoli, ale unei orientărietc. S-ar putea spune că ele sunt speciile închise aleunor genuri de concepte deschise, cum ar fi: adevă-rul ca adecvaţie, adevărul corectitudine sau adevărulpragmatic, faţă de adevărul în genere; sau frumosulca imitaţie, frumosul ca proporţie sau cel ca revela-ţie, faţă de frumosul ca atare.

Tot de tipul celor perene sunt şi conceptele abso-lut închise, la a căror elaborare nu se mai lu creazădemult, cum ar fi modurile şi figurile silogistice.Unele au fost descoperite de către Aristotel în for-mele entimematice ale vorbirii; pe altele le-a inven-tat: el le-a deschis şi el le-a închis pentru totdeauna.Dar conceptul de „silogizare“, de exemplu, l-a găsitla Platon, l-a deschis însă pentru foarte puţinăvreme, cât ţine viaţa unui filosof, şi l-a închis la loc,la locul (topos) pe care i l-a fixat el în istoria logi-cii.

Aristotel a lăsat însă deschise o mulţime de con-cepte, pe care le-a moştenit de la alţii, sau pe carele-a găsit sau le-a inventat el. Mai mult, adesea le-asemnalat şi sensurile multiple, prin formula consa-crată polachos legetai (se spune în mai multe feluri).Unele dintre acestea sunt şi genurile de categorii,care, ţinând şi ele de mai multe regnuri cu teoriidiferite, cum observase şi Constantin Noica, tradu-cătorul în limba română al Categoriilor lui Aristotel,au rămas concepte deschise până în zilele noastre.Adică, se tot lucrează la ele, înmulţindu-le sau scă-zându-le numărul, schimbându-le semnificaţia,ordinea etc.

Dar nu la aceste concepte deschise se referăNoica în mod special, adică la pâinea cea de toatezilele a filosofiei, şi nici la fărâmiturile de cozonacpe care le primeşte uneori de la mesele festive aleştiinţelor. Căci, aşa-numitele concepte deschise aleştiinţei, cum ar fi: mişcarea, spaţiul sau timpul pen-tru fizică, diferă uneori de la o zi la alta. Ele sunt maidegrabă concepte imprecise, decât deschise, căcidepind, cum îi plăcea lui Hegel să zică, nu de gân-

64

direa savantului, ci de tăria lentilelor, prin care seuită la ele, sau de mărimea „urechilor“ cu care leascultă. În perioadele de criză ale ştiinţelor, cândsavanţii îşi schimbă conceptele ca pe batistele igie-nice, este foarte uşor să te laşi ademenit de câte oipoteză, numită „teorie“, ca să ajungi apoi de râsulcopiilor. Au făcut-o uneori şi filosofii antici, cuscuza că, pe vremea aceea, ştiinţele erau şi ele înplină copilărie, cu toate că lumea era parcă mai reţi-nută decât în zilele noastre, când spune fiecare cevrea, fără să-şi mai ceară a doua zi iertare.

Noica se purta temător cu ştiinţele şi, urmându-lpe Nae Ionescu, tot încerca şi el să se „lipească“ dematematici, dar, spre binele său, n-a reuşit până laurmă. A rămas totuşi cu admiraţia pentru filosofiimatematicieni de talia lui Descartes şi Leibniz, darnu pentru faptul că aceştia ar fi lucrat cu noţiunilematematice, care intraseră şi ele în colimatorul cri-zei de fundamente, ci tocmai pentru faptul că elabo-raseră, inspiraţi de matematicieni, dar parcă în ciudaacestora, concepte filosofice care meritau să fie des-chise. Este aici o nuanţă care nu trebuie să fie scăpată.Indiferent de genul conceptelor, chiar deschise, peNoica îl interesează în special deschiderea lor, maimult acţiunea, decât rezultatul acesteia. Mai multprocesele, zice Noica, decât produsele gândirii. Daraceasta înseamnă, fireşte, că pot fi deschise şi con-ceptele parţial închise, cum se şi face de regulă, pen-tru a nu rămâne filosofii fără „obiectul muncii“.

Ce-i drept, Noica vorbeşte aici şi despre un felde „spirit“ al filosofiei, à la Hegel, care, făcându-şicurăţenie periodică, scutură de praf şi covoarele cu

concepte, călcate în picioare de tot felul de neche-maţi care lasă urme murdare.

Dar, nici această deschidere de la sine a concep-telor, care seamănă mai mult cu aerisirea lor, nu-linteresează pe Noica, ci deschiderea de către noi aproblemelor filosofice, punerea întrebărilor, cum ova spune mai târziu, căci noţiunile sau conceptele nusunt altceva decât răspunsurile la astfel de întrebări.

Noica şi-a trăit tinereţea filosofică şi o parte dinmaturitate cu frica permanentă de matematici. Oexplicaţie ar exista pentru aceasta, căci matemati -cile sunt muzele intelectului, facultate a gândirii, pecare Noica, urmându-l pe Kant, n-a confundat-oniciodată cu raţiunea şi a considerat-o inferioarăacesteia. Dar, marile reuşite ştiinţifice, ca şi idealulkantian, se bazau pe exactitatea matematică. Răz-boiul declarat „anti Goethe“, ca şi admiraţia temă-toare faţă de Nae Ionescu, pe care numai MirceaVulcănescu se încumeta să-l înfrunte, ţinea tot defrica de matematici şi, în mod evident, de carenţelegândirii intelective a lui Noica. Ceva asemănătorrelatându-se şi despre tânărul Hegel sau despreDarwin, personalităţi speculative ca şi Noica. Toţiau renunţat cu timpul la idealul exactităţii. Dar, înfaza conceptelor deschise, Noica era tributar mate-matismului kantian.

Dintre cele trei studii din Concepte deschise, ulti-mul este de fapt primul şi reprezintă lucrarea delicenţă a lui Noica, iar sursa de inspiraţie este Imma-nuel Kant, admiratorul matematicilor, cu celebrulsău Ding an sich selbst, peste care a căzut întreagafilosofie ulterioară, devenind conceptul deschis prin

Constantin Noica la Păltiniș

65

excelenţă. Dar, se întreba tânărul Noica, nu mai suntşi alte concepte problematice? Care să tindă şi elespre o soluţionare, eventual spre o rezolvare cu pre-tenţia de exactitate pe care o cerea Kant? De bunăseamă, dar unde să le căutăm? Şi tot el ne sugerează,în turbinca fără fund a filosofiei, în istoria acesteia.Şi chiar găseşte două, de toată frumuseţea: la tânărulDescartes şi la tânărul Leibniz. Şi se bucură, şi pen-tru ele, şi pentru tinereţea celor care le-au elaborat.Să fie însă întâmplător faptul că cei doi erau şi marimatematicieni? Sau faptul că ambele concepte eraulegate, într-un fel sau altul, de mathesis, care, ori-cum am lua-o, înseamnă, cum ne-o spune şi Noicaîn prima lui carte, tot matematică?

Mai mult, zice Noica despre Descartes şi Leib-niz, „cât de adânc i-ar interesa să trăiască în zilelenoastre“, când proliferează tehnica, ştiinţele exacte,şi mai cu seamă matematicile. În plus, pe aceastălinie tehnico-matematică, „idealul lor chiar depă-şeşte lumea contemporană“. Dar, atunci pentru cinese străduieşte filosoful nostru să deschidă concep -tele acestora? Cine sunt specialiştii care ar putea săcontribuie la desăvârşirea lor, la soluţionarea şi laînchiderea acestor concepte? Noica o tot repetă,chiar cu jenă, că el n-a întreprins decât „lămurireaproprie“ şi cere îngăduinţă pentru „valoarea de spe-cialitate a studiilor de faţă“. Aceasta înseamnă însăFobos mathemáton, adică frica de matematici, fricade Nae Ionescu, dar, într-o oarecare măsură, şi apro-pierea de logică, devenită şi aceasta, cu timpul,obsesivă.

Dar, cel mai important lucru fusese deja făcut,Noica stabilise traseul, drumul de urmat, he hodosşi metahodos (methodos), adică metoda după carese lucrase sau lucrase chiar spiritul filosofiei înlunga sa istorie: 1) căutarea conceptelor problema-tice; 2) găsirea lor; 3) deschiderea lor pentru cineştie şi poate să le 4) desăvârşească şi, eventual, 5) săle închidă pentru o vreme, sau pentru totdeauna.

Aceasta este pe scurt povestea conceptelor des-chise, pe care Noica va încerca s-o depene şi vareuşi s-o facă în mod exemplar, după ce a reuşit,fireşte, să scape şi de frica matematicii şi de NaeIonescu şi să se despartă şi de Goethe şi de mulţialţii care i-au stat în preajmă, nereuşind însă, celpuţin până acum, să scape şi de noi. Motivul estecă, urmărindu-i povestirea, vom avea încă multeşiruri de concepte deschise care merită toată atenţia,unele dintre ele sunt adevărate genuri cu speciisubordonate.

Cele mai importante genuri de concepte des -chise ale lui Constantin Noica pot fi amintite de pe

acum: Rostirea filosofică românească, căutată, gă -sită şi parţial desăvârşită de Mircea Vulcănescu;Devenirea întru fiinţă, condusă de la căutare până laînchiderea ei într-un sistem filosofic de către Noicasingur, cu o mulţime de concepte subordo nate, fru-museţea „deveninţei“, de exemplu; sau conceptelecelor şase maladii ale spiritului contemporan, sau„logica lui Hermes“, prin care Noica se întoarce lalogică, la matematici şi chiar la Nae Ionescu princonceptul acela straniu de „halomer“.

Cu timpul însă, adeverindu-l parcă pe Heidegger,Noica a început să fie bântuit de o altă frică, iarvorba sa, că „se poate oricând şi mai rău“, se auzeatot mai des. Frica l-a cuprins în anii detenţiei şi i-ocunoaştem din descrierea lui Steinhardt, care l-avăzut întemniţat. A urmat apoi sentimentul acut alculpei: „I-am tras pe toţi după mine în infernul tem-niţei“, este o parafrază a Mântuitorului care ne-apromis că ne va trage după el spre Rai. Deci, fricii is-a adăugat mila pentru necazurile pe care le-a produscelor apropiaţi. Dar frica şi mila, vorba lui Aristotel,sunt premisele unor trăiri deosebite de tipul cathar-sis-ului, ale purificării.

În fine, după retragerea la Păltiniş, cu plimbărilesolitare la vechiul schit şi cu dorinţa tot mai desexprimată, ca un fel de prevestire a morţii apropiate,de a-şi găsi acolo, într-o parte, locul de odihnă, s-aconturat şi conceptul său cel de pe urmă: „frica deDumnezeu“ (phobos theou), sub lespedea căruia vaşi rămâne în aşteptarea trâmbiţei, din care ÎngerulDomnului va suna cândva deschiderea tuturor con-ceptelor şi pentru totdeauna.

66

Istoriografie

Noua suită de interogaţii pe tema europenismu-lui, a treisprezecea, are loc într-un moment cândbătrânul continent, cu toate ale lui, se simte pusiarăşi în cauză de factori divergenţi, dincolo devechiul şi pe alocuri motivatul euroscepticism, feno-men al cărui „dosar“ tinde să includă noi dispute1.Primul plan îl deţine deocamdată criza ucraineană,care nu e altceva decât criza Rusiei, ajunsă în situa-ţia de a-şi relansa proiectul imperial2. Vechi focarede discordie se reanimă, pe continent, în lipsa unorsoluţii rapide şi eficiente, unele chiar în proximita-tea noastră.

Istoricii români s-au confruntat mereu, în ulti-mele secole, cu asemenea probleme, de n-ar fi săamintim aici decât numele lui M. Costin, D. Cante-mir, M. Kogălniceanu, A.D. Xenopol, N. Iorga,G. Brătianu, serie ilustră din care trei şi-au sfârşitzilele în condiţii tragice, militând pentru o mai bunăautocogniţie şi pentru un statut extern mai onorabil3.„Evropa“ cărturarilor umanişti, menţionată ocazio-nal, a devenit o preocupare mai insistentă în epocarenaşterii naţionale, încă nedestul studiată sub acestunghi. La 1837, sub influenţa fraţilor Humboldt şi aprofesorului său Leopold von Ranke, tânărul studio-sus român M. Kogălniceanu publica o sinteză asu-pra istoriei ţării sale, care debuta (în ediţia din 1854)cu acest avertisment: „Les grands événements quifont aujourd’hui des principautés du Danube (dontl’histoire est généralement peu connue) le théâtred’une guerre européenne, nous ont inspiré l’idée deremettre sous les yeux du public un ouvrage quiempreinte aux faits de la politique du jour un nouvelet puissant intérêt d’actualité et d’àpropos”4. Eraîncă în curs războiul Crimeii. I-a fost dat aceluiaşiistoric să joace un rol eminent în unirea şi construc-ţia statală a românilor, să fie ministru de externe alţării în vremea războiului de neatârnare, să asumerolul de ambasador la Paris după acel război, iarînainte de a se stinge, să rostească la AcademiaRomână un celebru discurs, autentică pagină deego-istorie, în care s-a raportat, în deplină cunoş tinţăde cauză, la durata naţională.

Am evocat un exemplu, însă la fel de bine ne-amputea referi la A.D. Xenopol, la N. Iorga, la G. Bră-

tianu ş.a., pentru care referinţa la Europa şi standar-dele ei multiple au fost o preocupare continuă, chiarobsesivă, fixând repere de neocolit în orice analizăistoriografică. Să amintim din atâtea, unele maicunoscute şi de natură a întregi tabloul.

Europa ca entitate geopolitică şi europenismulca atitudine intelectuală sunt teme recurente, inevi-tabile, ale istoriografiei române, începând cu „uma-niştii“ din secolul XVII şi terminând cu postmoder-nii demitizanţi din vremea noastră. Stă în firea omu-lui de oricând şi de oriunde să se preocupe de loculsău printre semeni, de propria identitate, prin analo-gie cu ceilalţi. Memoria şi istoria au fost antamatede aceea mereu consensual, alături de alte domeniiale cunoaşterii de sine, pentru a da contur unui răs-puns (pluralul ar fi aici preferabil) cât mai exact.

Într-adevăr, apartenenţa culturală şi religioasă lao entitate superioară, cum era sesizată Europa petimpul cronicarilor Grigore Ureche şi Miron Costin,era o idee de neocolit în orice discurs identitar.Europa lui Brâncoveanu şi Cantemir începea săprindă contururi mai exacte, cu raportare îndeosebi

Istorici români în căutarea EuropeiAcad. Alexandru Zub

Nicolae Iorga

67

la imperiile vecine, ale căror veleităţi dominatoarese întretăiau în spaţiul carpato-danubiano-pontic.Iluminiştii ardeleni şi cărturarii români din principa-tele dunărene şi-au dat mâna pentru a sintetiza unprogram naţional, în care Dacia, apoi România audevenit concepte coagulante, apoi realităţi geopoli-tice, structurante, în condiţii deloc simple, delocuşor de gestionat en historien5. Oameni politici,diplomaţi şi militari au pus în operă, de-a lungulunui secol convulsiv şi dramatic, acel proiect naţio-nal, întocmit prin solidarizarea câtorva generaţii.Istoricii, se poate spune fără nicio prezumţie, s-auaflat mereu în frunte, iar valorile europene (adicăoccidentale) au constituit mereu referinţa de bază6.I.I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, N. Titulescu, Gr.Gafencu, îndeosebi, se cuvin amintiţi consensual.Ultimul din serie, aflat în exil sub dictatura comu-nistă, îşi îndemna (1948) astfel comilitonii la solida-ritate, în numele unui proiect integrativ deplinactual: „Car il n’y a qu’une seule Europe; mêmelorsque son corps est mutilé et divisé, la pensée quinous guide vers elle est une et indivisible. L’Europene peut pas naître à une vie nouvelle à l’Ouest si ellese meurt à l’Est; elle ne peut retrouver sa santé, sagrandeur et des forces nouvelles que dans le cadrede ses limites naturelles”7. Era spiritul ce animasepe marii oameni politici români, precum AurelPopovici, Take Ionescu, N. Titulescu etc., unii amin-tiţi cu elogii şi în text. Autorul folosea uneltelediplomaţiei, fireşte, dar şi discursul istoriografic,domenii ce au conlucrat mereu în ultimele secole.Din zona diplomaţiei venea şi un alt exilat, fostministru de externe, Mihail Sturdza, pentru care„sfârşitul Europei“ afine era o tristă realitate8.

Istoriografia produsă în exil a dat unele studii dealeasă ţinută, în care tema europenismului era mereuprezentă, e.g. la M. Berindei, M. Cazacu, P. Chihaia,Al. Ciorănescu, G. Ciorănescu, N. Djuvara, I.C.Drăgan, Vlad Georgescu, Sergiu Grossu, C. Ioniţoiu,M.D. Sturdza, P. Şeicaru, autori încă prea puţin puşiîn valoare de noile generaţii.

Istoricii din ţară, deşi sub restricţii de tot felul, augăsit mijloace de a pune în valoare, documentar şiexegetic, problema integrării europene, îndeosebi subunghiul conexiunilor internaţionale, dar şi ca temă dereflecţie mai amplă, ca în cazul ilustrat, între alţii, deDan Berindei, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Ale-xandru Duţu, Dan Hăulică, Adrian Marino, EugenSimion, P. Teodor, R. Theodorescu. Eu însumi mi-amîngăduit să abordez unele teme conexe, privind isto-

rismul românesc, renaşterea naţională, epoca Juni-mii, şcoala critică, perioada interbelică, tranziţiapostcomunistă, în care mai toată problematica euro-penismului ocupă un loc semnificativ9.

Interogaţia propusă acum, la noua întâlnire petema Penser l’Europe, invită desigur la nuanţe noi şila aprofundări.

Note1 Elena Dumitru, Independenţa Scoţiei va declanşa o furtună

a separatismului în Europa, în „Adevărul“, 15 sept. 2014, p. 14.2 Ş. Papacostea, Rusia între imperiu şi modernizare, în revista

„22“, XXV, 30–31 (29 iul.–11 aug. 2014), pp. 6–8.3 Al. Zub, Cunoaştere de sine şi integrare, Iaşi, 1986 (2004).4 M. Kogălniceanu, Opere, I, Bucureşti, 1946, p. 55.5 Al. Husar, Ideea europeană sau Noi şi Europa (Istorie,

culturală, civilizaţie), Iaşi/Chişinău, 1993.6 D. Berindei, Les Roumains en Europe au XIXe siècle.

Etudes et essais historiques, Bucureşti, 2008.7 Gr. Gafencu, Apel, 15 juin 1948, în „Secolul 20“,

10–12/1999, 1–3/2000, coperta.8 M. Sturdza, România şi sfârşitul Europei. Amintiri din ţara

pierdută, Paris, 1994.9 Historia sub specie aeternitatis. In honorem magistri

Alexandru Zub, ediderunt Victor Spinei et Gheorghe Cliveti,Brăila, 2009.

I.I.C. Brătianu

68

Evenimente internaționale

În perioada 23–26 septembrie 2014 a avut loc laVarşovia cea de a doua Conferinţă internaţionalădedicată rocilor fine cu potenţial gazeifer (RecentAdvances in Geology of Fine-Grained Sediments).

A fost, de fapt, un eveniment ştiinţific legat deidentificarea potenţialului de hidrocarburi necon-venţionale pe care-l au multe ţări europene aflate înfaţa diminuării rezervelor convenţionale de petrol şigaze.

Organizată sub egida Institutului Geologic alPoloniei (Polish Geological Institute), Conferinţa agrupat peste 70 de cercetători din Polonia, MareaBritanie, Germania (Hartmut Jaeger), Danemarca,Norvegia (Nazmul Mondel), Olanda, Rusia, Litua-nia, România (N. Anastasiu, Gas Shale Formationsin Carpatho-Danubian area – an overview), Bulga-ria, Grecia (Ananias Tsirambides), dar şi din SUA(Timothy Carr), China. Prezentările (în formă oralăşi poster) au fost dezbătute în patru secţiuni:

I. Shale Basins Stratigraphy, Paleoenvironmentsand Paleoclimate;

II. Shale Gas Basins, Shale Gas Exploration andProduction;

III. Shale Geochemistry, Diagenesis and Reser-voir Properties;

IV. Shale Basins Geophysics and Tectonics.Deschiderea Conferinţei a avut loc în prezenţa

unor oficialităţi guvernamentale poloneze, precumşi a unui membru al Consiliului Uniunii Europene

care a subliniat poziţia Comisiilor UE, privind nece-sitatea continuării cercetărilor privind potenţialulEuropei în resurse energetice neconvenţionale, dez-voltarea rezervelor interne de hidrocarburi, în spe-cial gazoase şi în acord cu tehnologii non-agresivefaţă de mediul înconjurător. A fost prezentă, în toatezilele conferinţei, şi preşedinta AAPG pentru Euro-pa, doamna Vlastimila Dvorakova.

Acoperind un spectru ştiinţific extrem de larg şide complex, concluziile desprinse au vizat:

- existenţa în multe ţări europene a unor forma-ţiuni argiloase cu potenţial gazeifer neconvenţional;

- stadiul avansat şi diversificat al cercetărilormineralogice, paleontologice, sedimentologice, geo-tectonice, geochimice, dar şi petrofizice şi geofizice,ca o condiţie importantă a evaluării corecte a rezer-velor geologice de hidrocarburi neconvenţionale;

- aplicarea unor metodologii prin tehnici şi teh-nologii foarte avansate în spirit multidisciplinar şiinterdisciplinar; numeroase parteneriate au fost lan-sate;

- iniţierea unor proiecte pilot privind monitori-zarea activităţilor de explorare care permit stabilirearezervelor de hidrocarburi şi a tehnologiilor deexploatare (în special a celor de/cu fracturarehidraulică) care ar putea prezenta riscuri faţă demediul înconjurator; noile tehnologii pe bază de gazlichid, azot şi CO2 reprezintă alternative în procesulde fracking;

Resursele energetice neconvenționale în dezbatere la Conferința internaționalăde la VarșoviaNicolae AnastasiuMembru corespondent al Academiei Române

69

- necesitatea alcătuirii unor bănci de date geolo-gice la nivelul fiecărei ţări din UE care are potenţialde resurse neconvenţionale şi necesitatea centraliză-rii acestor date la nivel central (UE); câteva pro -grame sunt deja în derulare, stabilindu-se parametriicare trebuie cunoscuţi şi compatibilizaţi pentru cautilizarea lor în comun să fie posibilă.

Succesele obţinute de SUA, în cercetarea, explo-rarea şi exploatarea unor astfel de resurse, de Chinaşi Mexic, constituie provocări pentru cercetătoriieuropeni şi pentru strategiile pe care aceştia le potoferi economiilor stabile şi ascendente.

Studiile teoretice au alternat cu cele aplicative,concluziile sintetizate în Modele de facies au argu-mentat necesitatea utilizării lor în conturarea şi eva-luarea rezervelor de hidrocarburi neconvenţionale.Reprezentanţii unor companii comerciale s-au arătatinteresaţi de aceste rezultate.

O impresie deosebită a lăsat-o dotarea labora-toarelor din ţări avansate (Germania, Olanda, Dane-marca, Marea Britanie), cu echipamente de analizăde ultimă generaţie (Paleomagnetic Lab, Ion Micro-probe, Gas Chromatograph, SEM-Scanning Elec-

trone Microscopy, X-ray Nano-CT imaging). O apa-ratură foarte scumpă stă astăzi la baza progresului încercetarea ştiinţifică, la eficientizarea ei şi la aplica-rea rezultatelor în explorare şi exploatare. Realiza-rea unor parteneriate între Universităţi şi Centre decercetare cu un astfel de potenţial şi ţări care nuau laboratoare performante se impune, atunci cânddorim progresul în acest domeniu.

Vizita efectuată la Institutul Geologic al Polonieine-a pus în faţa unor astfel de performanţe. Amgăsit, şi pe această cale, explicaţia poziţiei Polonieiîn explorarea formaţiunilor argiloase cu potenţialgazeifer. În România, unităţile geologice carpatice,cele din forelandul carpatic şi cele dobrogene pre-zintă multe similitudini structurale cu cele din Polo-nia. Reconsiderarea potenţialului României în for-maţiuni argiloase gazeifere, prin aplicarea tehniciloravansate de investigaţie, prin proiecte multi- şiinterdisciplinare, interinstituţionale (şi cu alte ţărieuropene), ar fi de bun augur.

Pentru orice cercetător, prezenţa la astfel de con-ferinţe rămâne o provocare, iar rezultatele unor astfelde evenimente transmise în comunitatea ştiinţificădin care face parte devin o obligaţie profesională.

Un grup de participanți la conferință

70

In memoriam

În ziua de 24 octombrie 2014, s-a stins din viaţăacademicianul gleb Drăgan, preşedintele Secţieide ştiinţe tehnice.

Născut în anul 1920 la Tătar-Copceac, Cahul(astăzi Republica Moldova), a urmat studiile licealela Comrat şi Tighina, iar apoi cursurile Facultăţii deElectromecanică, Şcoala Politehnică din Timişoarape care le-a absolvit cu menţiunea magna cumlaude.

Între anii 1941–1943 s-a înscris la cursurileSecţiei de matematică a Facultăţii din Cluj, refugiatăla Timişoara şi, în 1958, a obţinut doctoratul în spe-cialitatea tehnica tensiunilor înalte, domeniu în cares-a consacrat cu excelenţă. După absolvire a lucrat,rând pe rând, la Societatea „Astra Română“ dinCâmpina, Societatea de Gaz şi Electricitate, Cen-trala Industrială a Energiei Electrice, Institutul deStudii şi Proiectări Energetice şi Ministerul EnergieiElectrice.

Începând cu anul 1958 a intrat în învăţământultehnic superior, urmând toate treptele ierarhiei uni-versitare, până la decan al Facultăţii de Energetică.

În perioada 1951–1967 şi-a desfăşurat activi-tatea la Institutul de Energetică al AcademieiRomâne. Armonizând performanţa profesională cutalentul didactic, a creat o adevărată şcoală a tensiu-nilor înalte în ţara noastră, înfiinţând la InstitutulPolitehnic un laborator de specialitate, unul dintrecele mai modern utilate din această parte a Europei.

Activitatea sa de cercetare s-a finalizat încontribuţii notabile în domeniile electrostatică,descărcarea corona, trăsnet, supratensiuni atmos -ferice şi de comutaţie. Toate sunt prezentate pe largîn paginile celor 12 cărţi şi peste 230 de lucrări pu -blicate, dintre care 80 peste hotare. A îmbogăţit cucontribuţii originale, publicate în lucrări, dintre care:Montarea reţelelor electrice de distribuţie, Tehnicatensiunilor înalte, Protecţia instalaţilor chimicecontra loviturilor de trăsnet. A fost coautor lalucrarea Tehnica tensiunilor înalte, primul tratat deacest fel pe plan internaţional.

Recunoscut pe plan mondial, academicianulGleb Drăgan a fost membru al unor societăţi

ştiinţifice, al unor prestigioase reviste de speciali-tate; a fost invitat să susţină cursuri de specialitate launiversităţi de peste hotare.

Cu un interes deosebit pentru istoria şi filosofiaştiinţei şi tehnicii, acad. Gleb Drăgan s-a implicatactiv în activitatea Diviziei de Istoria Ştiinţei aComitetului Român pentru Istoria şi FilosofiaŞtiinţei şi Tehnicii, al cărei preşedinte a fost.

A fost distins cu numeroase titluri, dintre caredoctor honoris causa al Universităţii Tehnice dinMoldova şi al Universităţii din Oradea. În 1991 afost decorat cu Ordinul Naţional „Pentru Merit“ îngrad de cavaler. Este anul în care a publicat şi carteaautobiografică Deportaţii. Tragedii basarabene. Înanul 1991 a fost ales membru corespondent al Aca -demiei Române, iar în 2004 membru titular.

Odată cu stingerea din viaţă a academicianuluiGleb Drăgan, Academia Română pierde pe unul din-tre cei mai distinşi membri ai săi, cercetător remar-cabil, profesor de vocaţie, om de aleasă structurăintelectuală şi morală. Opera sa rămâne pentru tot-deauna în istoria ştiinţei, după cum va rămâne însoţitde respect şi recunoştinţă în sufletele discipolilor şicolaboratorilor săi.

gleb Drăgan (1920–2014)

71

Cronica vieţii academice

Octombrie3–4 octombrie: În Aula Academiei Române s-au

desfăşurat lucrările celei de a XIII-a ediţii a Semi-narului internaţional „penser l’ Europe”, organi-zat de Academia Română, Fundaţia Naţională pen-tru Ştiinţă şi Artă (FNSA) în colaborare cu InstitutulFrancez pentru Relaţii Internaţionale, AcademiaRegală de Limbă şi Literatură Franceză din Belgia,Academia Regală de Ştiinţe Economice şi Financiaredin Spania şi Academia Regală a Doctorilor din Bar-celona. Participanţii, personalităţi de notorietate dinFranţa, Austria, Belgia, Grecia, Spania, Algeria şi,fireşte, din România au pus în discuţie o temă demare actualitate: „Există două Europe?”

În deschiderea lucrărilor, au avut alocuţiuni:acad. Eugen Simion, preşedintele FNSA, acad.Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române,Victor Ponta, primul ministru al Guvernului Româ-niei, ES François Saint-Paul, ambasadorul Franţei înRomânia, Thierry de Montbrial, fondatorul şi direc-torul Institutului Francez pentru Relaţii Internaţio-nale, Jaime Gil Aluja, preşedintele Academiei Regalede Ştiinţe Economice şi Financiare, prof. JacquesDe Decker, secretar permanent al Academiei deLimbă şi Literatură Franceză din Belgia.

Lucrările au continuat pe patru mari secţiunitematice: Ce ne uneşte, ce ne separă?; Identitate,sincronicitate şi solidaritate europeană; Există oEuropă cu mai multe viteze?; Fiinţă naţională şitransformare în Europa: cultură, educaţie, cercetare,şanse egale.

6 octombrie: Aula Academiei Române a fostgazda Sesiunii ştiinţifice „Regele Carol I. 175 deani de la naştere – 100 de ani de la moarte”. Aususţinut comunicări:

- acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Acade-miei Române – Regele Carol I în Academia Ro -mână;

- acad. Dan Berindei, preşedinte de onoare alSecţiei de ştiinţe istorice şi arheologie – Bilanţulunei domnii;

- prof. Victor Axenciuc, membru de onoare alAcademiei Române – Dezvoltarea economică aRomâniei în vremea lui Carol I;

- prof. Mircea Dumitru, membru corespondental Academiei Române – Educaţia şi instrucţiuneapublică pe vremea lui Regelui Carol I;

- prof. Mircea Duţu, directorul Institutului deCercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Aca-demiei Române – Carol I şi Constituţia de 1866;

- Alteţa Sa Regală, Principele Radu al Româ-niei – Cuvântul Casei Regale.

6 octombrie: În Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române s-adesfăşurat cea de a doua ediţie a „ColocviuluiMihai Drăgănescu”, organizată de Secţia de ştiinţaşi tehnologia informaţiei. Manifestarea a fost des-chisă de acad. Florin Gheorghe Filip, preşedinteleSecţiei de ştiinţa şi tehnologia informaţiei, după carea rostit o alocuţiune doamna Nora Rebreanu, soţiaacademicianului Mihai Drăgănescu. Dr. ŞtefanIancu a susţinut comunicarea cu titlul „Creativitateaşi spiritul de inovare în activitatea şi opera acad.Mihai Drăgănescu”, în care a fost prezentată pe largactivitatea acad. Mihai Drăgănescu ca inginer, pro-fesor, filosof, eseist, creator de instituţii şi deschiză-tor de noi direcţii în cercetare, dezvoltare şi inovare.

10 octombrie: În Aula Academiei Române s-adesfăşurat Sesiunea aniversară „70 de ani de acti-vitate ştiinţifică în Institutul de geografie”. Dupăalocuţiunile prezentate de acad. Ionel-Valentin Vlad,preşedintele Academiei Române, acad. Mircea Săn-dulescu, preşedintele Secţiei de ştiinţe geonomice,au susţinut comunicări:

- acad. Dan Bălteanu – Trecut, prezent şi per-spective în cercetarea ştiinţifică din Institutul deGeografie;

- prof. Constantin Rusu – Activitatea Colectivu-lui de Geografie, Filiala Iaşi a Academiei Române;

- prof. Pompei Cocean – Activitatea Colectivuluide Geografie, Filiala Cluj a Academiei Române.

A urmat seria mesajelor din partea instituţiilorcu care colaborează Institutul de Geografie.

Partea a doua a sesiunii a fost consacrată comu-nicărilor susţinute de specialişti, invitaţi din ţară şi depeste hotare, împreună, oferind o imagine sintetică apreocupărilor şi împlinirilor acestui Institut ce şi-adobândit prestigiul unei adevărate şcoli ştiinţi fice.

16 octombrie: În Aula Academiei Române aavut loc Adunarea generală şi Sesiunea anuală deComunicări ştiinţifice a Comitetului Român deIstoria şi Filosofia ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST).După Cuvântul de deschidere rostit de acad. DanBerindei, preşedintele CRIFST, dr. Valentin Marin,secretar ştiinţific al CRIFST, a prezentat Darea deseamă privind activitatea CRIFST pe perioada

72

octombrie 2011–septembrie 2014. Au urmat obiş-nuitele dezbateri pe marginea dării de seamă. Încontinuare, au fost prezentaţi noii membri ai Consi-liului de conducere CRIFST, dintre care menţionămpe cei din Biroul Executiv: preşedinte – acad. DanBerindei; prim-vicepreşedinte – dr. Dumitru Mura-riu, membru corespondent al Academiei Române;vicepreşedinţi – acad. Gleb Drăgan, acad. MirceaMaliţa, acad. Horia Colan; dr. Valentin Marin –secretar ştiinţific. În cadrul sesiunii plenare, au sus-ţinut comunicări:

- acad. Mircea Maliţa – Ştiinţa în dezbaterilecontemporane, prezentată de conf. dr. Cătălin Ioniţă;

- acad. Horia Colan – Centenarul unei lucrări deexcepţie privind istoria românilor – Paul Labbé –„La vivante Roumanie“;

- dr. Dumitru Murariu, membru corespondent alAcademiei Române – Muzeul Naţional de IstorieNaturală „Grigore Antipa” din România. Valorosulsău patrimoniu pentru educaţia publică şi cerceta-rea ştiinţifică;

- prof. dr. ing. Mariana Jurian (Filiala CRIFST,Curtea de Argeş) – Începuturile tipografiei în ŢaraRomânească şi în Transilvania;

- prof. dr. ing. Liviu-Alexandru Sofonea (FilialaCRIFST, Braşov) – Cruci complexe, monumentale,instalate la mari înălţimi – aspecte istorice, tehnice,sociale, axiotice (religioase, culturale);

- prof. dr. ing. Gheorghe Manolea (FilialaCRIFST, Craiova) – Străzile oraşelor şi numele lor;

- prof. dr. Gheorghe Clitan (Filiala CRIFST,Timişoara) – Testarea gândirii critice prin LAST;

- prof. Pompiliu Manea (Filiala CRIFST, Cluj-Napoca) – În Antarctica, pe urmele lui Emil Racoviţă;

- prof. dr. Eufrosina Otlăcan – Petre Sergescu, celmai important istoriograf român al matematicilor;

- ing. Nicole Şt. Noica – Lucrările publice învremea lui Ferdinand – 100 de ani;

- prof. dr. Elena Helerea (Filiala CRIFST, Bra-şov) – Simpozionul ICOHTEC la a 41-a ediţie.

Lucrările au continuat pe diviziile Comitetului:Istoria ştiinţei, Istoria tehnicii şi logică, Metodologieşi Filosofia ştiinţei.

17 octombrie: Aula Academiei Române a găz-duit Sesiunea dedicată împlinirii a 110 ani de lanaşterea academicianului Dan giuşcă (1904–1988), eveniment organizat de Secţia de ştiinţe geo-nomice. După Cuvântul de deschidere rostit de acad.Cristian Hera, vicepreşedinte al Academiei Române,au susţinut comunicări:

- acad. Dan Rădulescu – În amintirea profeso-rului Dan Giuşcă;

- conf. Gheorghe Ilinca, Universitatea Bucu-reşti – Dan Giuşcă – tinereţea spiritului;

- prof. dr. Ioan Mârza, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca – Remember: Omul, geolo-gia şi relaţia cu Clujul;

- prof. dr. Ion Petreuş, Universitatea „Al. I.Cuza”, Iaşi – Profesorul Dan Giuşcă: performanţeştiinţifice în diversitatea ştiinţelor petrografice şimineralogice.

La Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”,prof. Michael Vickers de la Jesus College Oxford asusţinut conferinţa cu tema The Most PreciousMaterial from the Earth’s surface.

24 octombrie: În Aula Academiei Române,acad. Gheorghe Păun a rostit Discursul de recepţiecu tema „Căutând calculatoare în celula biologică –După 20 de ani”. Răspunsul a fost dat de acad.Solomon Marcus. Ceremonia a fost moderată deacad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele AcademieiRomâne.

29 octombrie: Într-o ceremonie, desfăşurată înSala de prezidiu a Academiei Române, acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române, aînmânat însemnele academice membrilor cores-pondenţi ai Academiei Române aleşi în cadrulAdunării generale din 26 septembrie.

30 octombrie: În cadrul unei ceremonii desfă-şurate în Aula Academiei Române, acad. CristianHera, vicepreşedinte al Academiei Române, aînmânat Diploma „Honoris Causa” domnuluiprofesor Tiberiu Schatteles, reputat cercetător îndomeniul economic.

31 octombrie: În Sala de prezidiu a Academieide Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS) „GheorgheIonescu-Şişeşti” s-a desfăşurat dezbaterea ştiinţificăcu tema „prezenţe româneşti la cel de al XXIV-leaCongres al uniunii Internaţionale a Institutelorde Cercetări Forestiere“ (IuFRO). După Cuvân-tul de deschidere rostit de acad. Victor Giurgiu, laaceastă importantă manifestare ştiinţifică internaţio-nală au avut intervenţii :

- dr. Nicolae-Ovidiu Badea, membru corespon-dent al Academiei Române;

- prof. Lucian Curtu, membru corespondentASAS;- prof. Nicolae Şofletea, membru corespon-dent ASAS;

- dr. Ionel Popa, membru corespondent ASAS;- prof. Gheorghe Ignea;- prof. Stelian Borz.

73

Apariţii la Editura AcademieiMĂRTuRII ROMÂNEşTI pESTE HOTARE CREAŢII ROMÂNEşTI şI IZVOARE DESpRE ROMÂNI ÎN COlECŢII DIN STRĂINĂTATE Serie nouă, Volumul V Serbia TurciaVirgil CÂNDEALucrarea cuprinde, în cea mai mare, parte no tele

inedite, provenind din arhiva autorului, care privescSerbia, Siria, Slovacia, Slovenia, Spania, StateleUnite ale Americii, Suedia, Tunisia și Turcia.

Notele cuprinse în volum provin din manuscri-sul autorului, păstrat sub formă de fișe, documente,copii de materiale tipărite, însemnări ori semnalăriîn articole și cărți, care au fost folosite de-abia acumpentru redactarea unor descrieri noi de piese.

La fondul inițial de note, redactate de VirgilCândea cu precădere înainte de anul 1990, s-auadăugat numeroase informații obținute de membriigrupului de cercetători de la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

şTEFAN pASCu (1914–1998) SCRIERI ISTORICENicolae Edroiu (sub îngrijire)Istoricul, profesorul şi academicianul Ştefan

Pascu (1914–1998) a adus contribuţii fundamentalela cu noaş terea istoriei medievale şi moderne aRomâniei, cu deosebire privind istoria Transilva-niei.

Volumul conţine studii istorice adunate dinpublicaţiile periodice ale anilor 1938–1975 şi estesemnificativ pentru reliefarea cercetărilor ştiinţificeîntreprinse de istoric pe parcursul unei jumătăţi desecol.

Se găsesc asamblate, în cuprinsul lui, studii refe-ritoare la istoria voievodatului Transilvaniei, la isto-ria mişcărilor ţărăneşti din spaţiul intracarpatic, ladesfăşurările din epoca modernă, care aveau să sefinalizeze prin Marea Unire din Anul 1918.

74

MODElE MECANICE ÎN DINAMICA VEHICulElOR FEROVIAREIoan SEBEşAN Dan BĂIAşuLucrarea prezintă cele mai relevante dezvoltări

teoretice şi, totodată, furnizează şi concluzii, carestau la baza determinării siguranţei ghidării şi astabilităţii în mers, necesare, în principal, pentruconcepţia aparatelor de rulare şi a sistemului desuspensie a vehiculelor.

Tratatul prezintă un demers realizat în premierăde către autori, într-o echipă multidisciplinarăîmpreună cu specialişti din Institutul de MecanicaSolidelor al Academiei Române şi Autorităţii Fero-viare Române, respectiv determinări experimentalecu vehiculul feroviar în circulaţie, care valideazămodelul mecanic al mişcării vehiculului în plan ori-zontal prezentat anterior, prin utilizarea analizeispectrale a semnalelor măsurate în circulaţie.

STuDII DE ISTORIE ECONOMICĂşI ISTORIA gÂNDIRII ECONOMICE Volumul XVIAcad. Iulian VĂCĂREl (coordonator)Volumul face parte dintr-o serie tradiţională a

Secţiei de ştiinţe economice, juridice şi sociologieşi grupează lucrările prezentate la sesiunile ştiinţi -fice ale Comisiei de istorie economică şi istoriagândirii economice, începând din anul 1996.

Acad. Iulian Văcărel are o experienţă deosebităîn coordonarea acestei serii de lucrări, concretizateîn întreaga sa activitate de preşedinte al Comisiei deistorie economică şi istoria gândirii economice.

Propunându-şi obiectivele legate de temele pecare le tratează cu generozitate, autorii studiilorprezentate au înţeles că numai o abatere sistematicăle va asigura succesul analizei. În spiritul şi logicaunei asemenea abordări, au asigurat o tratare uni tarăa problemelor investigate, care s-au concretizat înstudii coerente, bine fundamentate din punct devedere ştiinţific. Contribuţiile proprii vin să con -firme vastitatea şi amploarea demersului teoretic şimetodologic întreprins de autori.

75

RAyMuND NETZHAMMER ÎN ROMÂNIApE uRMElE SpIRITuluI lOCuluIÎn perioada 1900–1902, Raymund Netzhammer

a fost profesor şi director al Seminarului de preoţide la Catedrala Sfântului Iosif, iar din anul 1905până în 1924, arhiepiscop al Arhidiecezei Bucureşti.

Volumul cuprinde texte în care Raymund Netz -hammer a imortalizat percepţia sa asupra unoraspecte din diverse domenii.

Cartea include, de asemenea, studii ale unor cer-cetări contemporane care se referă la modul în careRaymund Netzhammer a înţeles acel spirit al locu-lui, pe care şi l-a însuşit în viaţa şi opera sa.

ISTORIA uNIVERSAlĂ A OBSTETRICII şI gINECOlOgIEIRadu IFTIMOVICI gheorghe BERBECAR Simona BERBECARColaborarea medico-istorică ce a dus la elabo-

rarea acestei cărţi a început cu zece ani în urmă(2004), când semnatarii acestei lucrări au constatatcă în literatura noastră medicală nu există nici oscriere exhaustivă referitoare la istoria faptelor şiconcepţiilor de pretutindeni care, cărămidă cu cără-midă, au ridicat, de-a lungul timpului, edificiulcelor două discipline medicale surori. Ceea ce amgăsit în literatura românească de speciali tate au fostdoar expuneri limitate la dezvoltarea obstetricii şiginecologiei în ţara noastră în care, în afara unordate memorabile de interes naţional, s-au aflat por-tretizaţi principalii specialişti români din secoleleXIX şi XX, unii cu realizări (în special de tehnicichirurgicale) care au intrat, pe drept, în paginileunor tratate străine.Acest fragment de istorie uni-versală a medicinei a fost scris şi pentru că s-a ple-cat de la ideea că medicii practicieni nu trebuie săse limiteze doar la aplicarea şi inovarea unor cunoş-tinţe şi tehnici operatorii ci, însuşindu-şi vechiuldicton „Historia magistra vitae“, să mediteze – caintelectuali ce se afirmă – la contribuţia pe care spe-cialitatea lor a adus-o la civilizaţie şi cultură.

76

pAul DIN AlEp JuRNAl DE CĂlĂTORIE ÎN MOlDOVA şI VAlAHIAIoana FEODOROV(ediţie şi traducere adnotată) Jurnalul lui Paul din Alep este cel mai

cuprinzător text din literatura arabă care se re ferăla istoria românilor, a ruşilor, a ucrainenilor şi aaltor popoare central- şi est-europene la jumătateasecolului al XVII-lea.

Între anii 1652 şi 1659, Paul din Alep şi tatălsău au călătorit la Constantinopol, în Valahia,Moldova, Ţara Cazacilor şi Ţara Moscovei.

Lucrarea cuprinde o mare bogăţie de date şirelatări cu privire la toate aspectele vieţii politice,sociale, religioase şi culturale ale ţinuturilor vizi-tate.

Traducerea integrală a Jurnalului lui Paul dinAlep va permite istoricilor medievişti şi cercetă-torilor din domenii diverse să aibă un accesnemijlocit la scrierea arhidiaconului sirian.

DIN ISTORIA SCRIERII ROMÂNEşTIpârvu BOERESCuPârvu Boerescu este autorul unei serii de arti-

cole despre ortografia limbii române şi desprecontroversele teoretice care au marcat evoluţiaistorică a scrierii româneşti, contribuţii care aufost publicate pe par cursul ultimelor două deceniiîn revistele „Acade mica”, „Analele Universităţiidin Craiova”, „România literară”, „ArhiveleOlteniei”, „Limba română”.

Volumul reprezintă o sinteză a cercetărilorautorului în domeniile ştiinţelor limbii scrise, unstudiu aprofundat şi detaliat al istoriei formelorşi funcţiilor literelor alfabetului româno-latin,precedat de o expunere analitică a istoriei alfabe-tului româno-chirilic, până la părăsirea definitivăa acestuia din urmă, cu o preocupare specialăpentru evaluarea critică a ideilor despre limbă şiscriere, care au stat la baza creării alfabetuluiromânesc actual.

77

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate (parţial sau integral), care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate. Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu seprimesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi„sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori.

Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

gHID pENTRu AuTORI

78

ISSN 1220-5737 78 PAGINI

Redacţia revistei „Academica“Casa Academiei – Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

PREŢUL 3 lei

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora)

sau cu ordin de plată în contul RO64TREZ7055005XXX006462,Trezoreria sector 5, Bucureşti.

preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.