1. ◄ Ce fel de abilităţi RETORICE trebuie avute în educarea şi formarea unui jurist ?

Abilităţile retorice se bazează pe talente native, cunoaşterea principiilor teoretice, exerciţii practice.

Memoria. Într-o societate bazată pe comunicarea orală memoria este o resursă foarte preţioasă. Sensul iniţial al memoriei viza mnemotehnicile: un set de tehnici pentru a reţine discursul şi topicele de invenţie necesare improvizaţiei. Ele erau fie analogice, fie abstracte. În neoretorică acest canon a obţinut o dimensiune în plus: elaborarea unui discurs care să poată fi uşor de reţinut. În ajutorul acestei cerinţe vin anumite figuri, ca şi respectarea / nerespectarea trăsăturilor generale ale stilului: corectitudinea, claritatea, puterea de ilustrare, proprietatea, frumuseţea. Memoria se referă şi la tehnica stocării locurilor comune sau a sistemului organizat de informaţii provenite din topicele de invenţiune pentru a fi folosite într-o ocazie dată . De aceea, memoria este atât de legată de nevoile de improvizaţie ale oratorului, cât şi de nevoia de a memoriza un discurs complet pentru a-l reprezenta

Gesturile. O alta abilitate a retoricii, care vizează declamarea discursului, are ca obiect controlul nonverbalului şi al paraverbalului în performarea actului oratoric. Foarte importantă în cazul acestui canon exerciţiul.

Imitatia (intonatia vocii). Plecând de la formă / conţinut, imitaţia presupunea fie adaptarea unui nou conţinut în stilul unui orator consacrat (Demostene şi Cicero sunt modelele cele mai frecvente), fie traducerea unui discurs faimos în alte registre stilistice (epistolă, poem etc.)

2. ◄ Fie următoarea problemă clasică: Sofistul Protagoras se angajase să dea lecţii contra plată lui Euthalos, urmând ca acesta să-i plătească atunci când va căştiga primul proces. Deoarece timpul trecea şi Euthalos nu lua nici un proces, profesorul l-a chemat în faţa tribunalului argumentând astfel: “De vei câştiga trebuie să-mi plăteşti conform înţelegerii dintre noi; de nu vei câştiga, trebuie să-mi plăteşti, fiindcă aşa hotărăşte tribunalul; oricum trebuie să-mi plăteşti !”. Încercaţi să evidenţiaţi “şiretlicul” lui Protagoras.

Se poate “salva” cumva Euthalos ? Dacă da, cum ?; dacu nu, de ce ?

Dupa parerea mea, Euthalos se poate salva deoarece:

Dupa speta data am putea cadea foarte usor in plasa lui Protagoras, Euthalos fiind nevoit sa-i achite indiferent de pronuntarea instantei, insa Euthalos poate sa-i demonstreze contrariul. Intelegerea intre Euthalos si Protagoras a fost: in caz care Euthalos cistiga procesul ii va achita pentru cistigul de cauza(insa acesta a fost doar o intelegere verbala). Reese ca dupa cistigul de cauza, oferit de instanta Euthalos nu va ma fi nevoit sa-i achite nimic lui Protagoras, deoarece oricum va avea cistigul oferit de instanta, si intelegerea lor verbala fiind

nevalabila, deoarece Protagoras nu are dovezi care ar mostra care ar confirma ca Euthalos este nevoit sa-i plateasca.

3. ◄ Elaboraţi - în limita a maximum 100 de cuvinte – o scurtă pledoarie pentru necesitatea introducerii studiului RETORICII juridice, ca disciplină de bază la facultăţile de drept.

Daca sa vorbim despre necesitatea si importanta retoricii juridice rezida în momentele simple dar concludente din cotidian, cum sunt de exemplu dezbaterile parlamentare sau pledoariile juridice. Nevoia de a convinge nu dispare, deoarece nu pot dispare din viata umana situaiile controversate si controversele. În zilele noastre, retorica juridica presupune o elocventa noua, poate antitetica multor forme trecute, dar importanta si necesara afirmrii sale. Importanta însusirii tehnicii retorice rezida si din cunoasterea regulilor de constructie a discursului juridic, a regulilor de retorica, a procedeelor oratorice elementare. Aceasta însuire a tehnicii retorice permite rezolvarea rapida a problemelor ridicate pledoarie, evitarea pierderii de timp prin inventarea mijloacelor de mult cunoscute, evitarea unor greseli de exprimare care pot avea consecinte grave, îl ajut pe orator (nefiind o metoda constrângatoare) prin regulile sale sa-si puna în valoare calitaile, sa-si corecteze greselile, sa-si dezvolte capacitati native. Dupa parerea mea si a mai multor profesori studiul retoricii juridice este necesar ca discipilina de baza la facultatea de drept deoarece obiectul are menirea de a extinde cunoștințele studenților asupra unor elemente esențiale ale valorii de discurs a comunicării juridice, cât și să îmbunătăţească propriul comportament comunicațional profesional și acțional. Conţinutul, este construit pe de o parte din studiul experienței retorice, principiilor unui comportament etic, pe de altă parte din aplicarea cadrului teoretic la diverse nivele și forme de comunicare juridică.

7.Redactati un discurs in care sa va expuneti in calitate de avocat al lui M.Vulcanescu

Dupa parerea mea D. Vulcanescu nu a fost vinovat de toate cele incriminate in dosarul sau. Este evident că a lucra ca urmare a unui ordin nu are nimic comun cu solidaritatea. Ordinul de a executa este de fapt o constrângere şi pentru militari este o cerinţă de prim rang a armatei cerută celor chemaţi în cadrul ei. Acţiunea de sabotaj de mai sus dovedeşte că nu există această solidaritate şi acelaşi lucru rezultă şi întreaga apărare expusă. Dar afirmaţia şi realitatea că a intrat în guvern prin ordin schimbă total aspectul procesul mergându-se până la învinuirea „ Onoratei Curţi” de acte criminale.

Acuzatiile speciale incriminate d. Vulcanescu sunt:

1. ca am facut parte din guvern, in timpul cind s-a declarat razboiul,

2. ca am colaborat la toate actele lui,

3. ca am militat pentru hitlerism,

4. ca m-am solidarizat cu toate actele guvemului, si ca o consecinta - zice acest act,

5. mi-am asumat intreaga raspundere a tuturor faptelor rezultate din aceasta guvenare, deci si,

6. aceea a continuarii razboiului.

În timp de pace sunt justiţiabili de Consiliile de război.Orice individ care se găseşte în armată în puterea legii recrutării, sau în orice alt mod de angajare, după cum urmează. Ofiţerii în rezervă, când sunt chemaţi la arme.În timp de război, sunt justiţiabili de Curţile marţiale. Toţi justiţiabili de Consiliile de Război din timp de pace potrivit celor de mai sus: Cei care se găsesc în orice serviciu al Armatei, sub orice formă, denumire, însărcinare, prestare de serviciu sau altele asemenea”. Din cele de mai sus rezultă că el era obligat să primească însărcinarea pe care a avut-o pe timpul războiului. Din acest punct de vedere el trebuia să tras individual la răspundere de justiţia militară pentru faptele sale şi nu să i se aplice principiul responsabilităţii colective.

In concluzie, putem afirma ca D.Vulcanescu, facind parte din intelectualitatea acelei perioade a cazut victima sistemului, care avea scop nimicirea elitei societatii.

Monacu Iulian grupa 1