MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „ GHEORGHE ASACHI” IAŞIFACULTATEA DE ŞTIINTA SI INGINERIA MATERIALELOR

LUCRARE DE DISERTAŢIE

Coordonator ştiinţific, Prof.univ.dr.ing. Petrică VIZUREANU

Absolvent,

Ing.Gabriela Juverdeanu

2011

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA TEHNICĂ „ GHEORGHE ASACHI” IAŞI FACULTATEA DE ŞTIINTA SI INGINERIA MATERIALELOR

MASTERAT EDUCATIE TEHNOLOGICA

RETEAUA DE TRANSPORT

Coordonator ştiinţific, Prof.univ.dr.ing. Petrică VIZUREANU

Absolvent, Ing.Gabriela Juverdeanu

IAŞI 2011

CUPRINS Lista abrevierilor.....................................................Introducere.............................................................Capitolul 1. ROLUL ŞI LOCUL TRANSPORTURILOR ÎN ECONOMIA NAŢIONALĂ.............................. 1.1 COMPONENTELE SISTEMELOR DE TRANSPORT................................. 1.2 CERINŢELELE IMPUSE SISTEMELOR DE TRANSPORT ............................... 1.3 INDICATORI CHEIE AI ACTIVITĂŢILOR DE TRANSPORT........................ 1.4 ASIGURAREA DREPTULUI LA LIBERA CIRCULATIE A CETATENILOR ŞI MARFURILOR ....................................................................................................................Capitolul 2. SISTEMUL DE TRANSPORTUL RUTIER..............................2.1 INFRASTRUCTURA SISTEMULUI RUTIER –DRUMUL....................................... 2.1.1 ELEMENTELE COMPONENTE ALE DRUMULUI .................................................................... 2.1.2 CONSTRUCTIA DRUMULUI ......................................................................................................... 2.1.3. GEOMETRIA DRUMULUI ............................................................................................................2.2. MIJLOACE DE TRANSPORT ÎN SISTEMUL RUTIER ..................................... 2.2.1.CONSTRUCŢIA AUTOMOBILULUI ............................................................................................ 2.2.2.PRINCIPALELE CATEGORII DE AUTOVEHICULE.................................................................2.3. ORGANIZAREA SISTEMULUI DE TRANSPORT RUTIER ............................ 2.3.1. AUTORITĂŢILE SPECIFICE SISTEMULUI DE TRANSPORT RUTIER ............................ 2.3.2. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ TRANSPORTULUI RUTIER .........................................2.4. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE ŞI DIRIJARE ................................................Capitolul 3 SISTEMUL DE TRANSPORT FEROVIAR ......................3.1 INFRASTRUCTURA SISTEMULUI FEROVIAR ............................................... 3.1.1. INFRASTRUCTURA SISTEMULUI FEROVIAR .................................................................... 3.1.2. INSTALAŢIILE FIXE DE ELECTRICFICARE ..................................................................3.2. MIJLOACE LE DE TRANSPORT ALE SISTEMULUI FEROVIAR .............. 3.2.1 CONSTRUCŢIA LOCOMOTIVELOR ...................................................................................... 3.2.2 CONSTRUCŢIA VAGOANELOR .............................................................................................. 3.2.3. ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE LOCOMOTIVELOR SI VAGOANELOR ...........3.3 ISTORIA TRANSPORTULUI FEROVIAR .......................................................3.4 ORGANIZAREA TRANSPORTULUI FEROVIAR .......................................... 3.4.1. AUTORITATI SPECIFICE SISTEMULUI DE TRANSPORT FEROVIAR ....................

Noţiuni generale

Transporturile au avut din totdeauna un rol major în viaţa oamenilor şi în dezvoltarea civilizaţiilor umane. Toate activităţile implică deplasarea în spaţiu a bunurilor create de aceştia. Oamenii au căutat continuu soluţii pentru ca transportul să fie cât mai rapid şi sigur,indiferent în ce mediu se desfăşoară (apă, aer, sau pe pământ). Astfel, în funcţie de mediul în care activează, s-au dezvoltat şi perfecţionat, de-a lungul timpului, 4 tipuri principale de transport: terestru, naval, aerian şi special (prin conducte sau cabluri).

Fiecare dintre aceste 4 tipuri este structuratşi organizat astfel încât să funcţioneze în cadrul unor reţele de transport.

Noţiuni generale În general, orice reţea de transport este alcătuită din :

Căi de transport: terestre (drumuri, străzi, autostrăzi), aeriene (rute de zbor), pe apă ( mări, oceane, canale, navigabile, fluvii etc.)

Noduri (gări, autogări, aeroporturi, porturi etc.) Terminale (locuri în care se termină căile de transport). Transportul între noduri şi terminale se realizează pe căile de transport

prin intermediul mijloacelor de transport (autovehicule, nave maritime, avioane, trenuri etc.)

Reţele de transport terestru

Transportul este organizat, în funcţie de specificul căilor de transport construite pe pământ în :

a) Transport rutier (auto)

b) Transport feroviar

ReReţele de transport rutierţele de transport rutier::

Local; Interurban (la nivel de judeţ);Naţional (la nivel de ţară);Continental (ex. reţeua de drumuri europene)

Reţele de transport rutier

Căile de transportCăile de transport- drumurile - infrastructura- drumurile - infrastructura

Drumuri europene Drumuri europene – autostr– autostrăziăzi

OBIECTIVE:*importanţa căilor de transport;*tipurile de căi de comunicaţie şi mijloace de transport;*caracteristicile reţelei europene de transport; *căile de comunicaţie din Europa şi din România;*avantaje şi dezavantaje pentru fiecare tip de cale de comunicaţie*localizarea pe hartă a principalelor magistrale de transport, principalele *aeroporturi şi porturi din Europa şi România

Caracteristicile retelei europene de transport

Desi caile de comunicatii s-au adaptat conditiilor de mediu, in general, retelele de transport clasice urmand configuratia reliefului si a retelei hidrografice, ingineria prezentului si inovatia tehnica au impins limitele la extrem in privinta transporturilor.

Principalele caracteristici ale retelei europene de transport:Diversitatea – sunt prezente toate tipurile de cai de comunicatii cunoscute de omProportionalitate – avand in vedere dimensiunile reduse ale continentuluiComplexitate si complementaritate – retelele de cai de comunicatie se completeaza si se dubleaza intre eleDensitate foarte mare – din marile magistrale continentale exista ramificatii care acopera toate spatiile geograficeGrad total de acoperire – in Europa nu exista ,,viduri” de cai de comunicatie

RETEAUA RUTIERA

Primele strazi asfaltate din Europa au fost in Paris (1838) si Londra (1859)Primele autostrazi au fost construite in perioada interbelica, in Italia (1923-1925) si germania (1933)Cele mai extinse retele rutiere le are Franta (1 mil. Km lungime), Germania si Marea Britanie.Cele mai extinse retele rutiere le are Franta (1 mil. Km lungime), Germania si Marea Britanie

Cele mai mari retele de autostrazi sunt in Germania si Spania (cca 12000 km), Franta (10400 km), Italia (6500 km) si Marea Britanie (3500 km)Magistrale rutiere transeuropene:Berlin-Budapesta-Bucuresti-Sofia-Istambul (NV-SE);Moscova-Paris-Lisabona (E-V);Helsinki-Sankt Petersburg-Chisinau-Bucuresti-Plovdiv (N-S)

a) Reţele de transport rutier În funcţie de mărimea zonei în care este organizată reţeaua de transport

rutier poate fi: Locală (rurală sau urbană, adică organizată la nivelul de comună sau oraş); Interurbană (la nivel de judeţ); Naţională (la nivel de ţară); Continentală (de ex.: reţeaua de drumuri europene). Indiferent de mărimea reţelei de transport rutier, aceasta este constituită din

căi, noduri şi terminale.

1. Căile de transport rutier sunt drumurile. Drumul este o porţiune de teren îngustă şi continuă, amenajată, utilizată

pentru circulaţia autovehiculelor şi pietonilor. El poate fi: bătătorit, pietruit, construit (pavat sau asfaltat).

Drumul neamenajat se numeste potecă, uliţă,cărare etc.

Drumul construit se realizează, în general, la nivel de oraş, judeţ sau ţară.

Autovehiculele circulă pe partea carosabilă, iar pietonii de-o parte şi de alta a carosabilului, pe porţiuni special amenajate, numite trotuare.

În funcţie de utilitatea lor, drumurile din România sunt de două feluri : drumuri publice şi drumuri de exploatare.

Drumurile publice se clasifică astfel:

- drumuri în localităţi: străzi, drumuri comunale (DC), şosele; ele sunt construite şi întreţinute de autorităţile locale (Primării, Consilii Judeţene, Municipale);

- drumuri între localităţi (rurale sau urbane), drumuri judeţene (DJ), drumuri naţionale (DN), autostrăzi (A) sau drumuri europene (E).

În oraşe, străzile pot fi denumite şi ca bulevarde, alei, căi, intrări etc. (de exemplu: Bulevardul Basarabiei, Aleea Florilor, Calea Dorobanţilor, Intrarea Cetăţii).

Drumurile comunale (DC), sun drumuri publoce, în majoritatea lor doar amenajate (pietruite sau bătătorite), aflate în interiorul comunelor.

Drumurile naţionale (DN) sunt drumuri publice de lungimi mari, care, în general, fac legătura cu punctele de frontieră (de hotar) ale ţării şi intersectează localităţi rurale şi urbane. Denumirea drumurilor naţionale se face prin numere (de exemplu: DN1: Bucureşti-Braşov)

Autostrada (A) este un drum public, care face legătura între oraşele mari. Ea are 4 sau mai multe benzi de circulaţie. Sensurile de circulaţie sunt despărţite de o bandă de mijloc constituită, de obicei, din garduri metalice sau garduri vii.

Autostrăzilenu sunt semaforizate, nu trec prin interiorul localităţilor şi nu intersectează alte căi de transport (căi ferate, rutiere etc.). Exemple de autostrăzi: Autostrada Soarelui (Bucureşti-Constanţa), Autostrada Bucureşti Piteşti.

Drumurile europene (E) sunt drumuri naţionale care fac legătura cu alte oraşe importante ale Europei.

Drumurile de exploatare sunt drumuri private şi aparţin unor societăţi comerciale sau regii din domeniul forestier, agricol sau minier.

2. Nodurile din reţelele de transport rutier urban sunt staţiile. Staţia este un loc amenajat special unde pasagerii urcă sau coboară din mijloacele de transport public. Staţiile fac parte din traseele de transport (numite şi linii). Liniile de transport urban sunt individualizate prin numere.

În reţelele de transport rutier interurban, nodurile sunt reprezentate de autogări. Autogările sunt spaţii care cuprind terenuri de parcare şi clădiri în care se realizează activităţi coordonate a transportului: stabilirea traseelor de transport, vânzarea biletelor de călătorie, conceperea orarului de drum etc.

3.Terminalele sunt capetele de linii de transport (urban sau interurban). Liniile de transport interurban sunt denumite prin precizarea terminalelor între care se fac legătura (de exemplu: linia Bucureşti-Giurgiu).

b) Reţele de transport

Reţeaua de transport feroviar asigură deplasarea în spaţiu a persoanelor şi mărfurilor, pe trasee fixe de căi de transport, cu ajutorul trenurilor.

1. Calea de transport în reţelele feroviare este calea ferată dublă.

O cale ferată paote fi situată: - la sol (uneori trece prin tunele feroviare ce străbat munţii sau pe

poduri); - în subteran, trece prin tunele sub nivelul solului (metrou,

exploatările miniere, sau pe sub mări). Calea ferată este alcătuită din două şine de oţel, fixate pe traverse

din lemn sau beton la aceeaşi distanţă una de cealaltă. Această distanţă se numeşte encartament.

Ecartamentul (simbolizat prin litera e) nu este acelaşi în toate ţările; mai mult de jumătate din reţeaua feroviară mondială are ecartamentul 1435 mm (normal). Căile ferate care folosesc un ecartament mai mare decât cel normal se numesc căi ferate largi, iar cele cu ecartament mai mic, se numesc căi ferate înguste.

2. Nodurile unei reşele feroviare se numesc gări sau triaje. Gările sunt staţii ăn care se opresc trenurile şi sunt amplasate la

marginea căilor ferate. Triajele sunt staţii în care opresc trenurile pentru verificări tehnice

ale instalaţiilor şi pentru formarea garniturilor de tren care merg spre diferite destinaţii.

3. Terminalele din reţeaua feroviară se numesc gări terminale şi ele cuprind clădiri administrative, locuri de depozitare a coletelor poştale, a bagajelor etc. Gara-terminal este locul de unde încep sau unde se termină căile

ferate; numărul acestori gări fiind foarte mic (de exemplu: Gara de Nord din Bucureşti).

Un tip special de terminal al reţelei feroviale este portul; trenurile transportă, în vagoane speciale, diverse mărfuri până în porturi, iar aici mărfurile sunt încărcate pe nave, pentru alte destinaţii.

Căile de transport (drumul, calea ferată) pot avea porţiuni de construcţii speciale, numite poduri şi tunele, care fac parte integrantă din căile respective.

Podurile susţin greutatea drumurilor rutiere sau a căilor ferate,iar în unele cazuri pe amândouă (poduri combinate, ce asigură atât transportul rutier cât şi pe cel feroviar).

Principalele tipuri de poduri sunt:

- suspendate pe cabluri;

- în arc;

- din grinzi metalice. Tunelul este o galerie subterană

ce străbate munţi, dealuri sau poate

trece pe sub o apă. Tunelele pot fi rutiere sau feroviare.

RETELE DE TRANSPORT PE APA

Retelele de transport pe apa – asigura transportul persoanelor si marfurilor pe mari si oceane, fluvii si rauri, canale navigabile si lacuri cu ajutorul mijloacelor de transport navale Retelele de transport navale sunt constituite din cai de transport, noduri si terminale

Caile de transport

Ruta maritima: un traseu imaginar la suprafata marilor, si a oceanelor pe care mijloacele de transport naval il urmeaza pentru a ajunge dintr-un port in altul

Porturi: comerciale : instalatii si utilaje de incarcare si descarcare, depozite, cladirile birourilor administrative de agrement : se folosesc in scop reactiv pentru acostarea ambarcatiunilor de agrement speciale: porturi ce sunt organizate pentru a deservi numai unui tip de activitate Se disting porturile industriale , de pescuit si cele militare.

MIJLOACE DE TRANSPORT FLUVIALE

Navigaţia fluvială se practică cu nave de la 500 tdw(tone deadweight) la 5000 tdw.Pe Dunarea maritima sunt admise si nave mai mari de 15000 tdwMarii navigatori în trecut foloseau pentru orientare pozitia stelelor si a planetelor.Instrumentele utilizate erau: -busola -astrolabul marinaresc -sectorul de carma

Fiecare parte a unei nave are un nume stabilit de conventiile internationale

MIJLOACE DE TRANSPORT MARITIME

Se impart in:

-mijloace de suprafata;

-mijloace submarine;

S-au construit nave de 40.000-100.000 tdw

si chiar mai mult.

Navele maritime de suprafata se clasifica astfel:

-pacheboturi (nave de pasageri)

-nave comerciale a)Pentru transportul marfurilor uscate;

-mineraliere-cargouri (marfuri generale)-bulk-carrier (transporta minereuri si alte marfuri de masa)-frigorifice-traulere (de pescuit)-port-container si port-barje.

Mijloace de transport maritime submarine

REALIZAT : ING. JUVERDEANU GABRIELAIASI, 2011